Ciopraga, Constantin - Portrete si reflectii literare - scan

1111 , or•pnic l a mijloace ,~e com.uni~~re ~len:1entare.. M~nr~ni1
mh! ~i în titluri, anot1mpunle fLmd 1nd 1~at.; pr:n 11t u,n ~-e
,i
r,·ix·tă : Nervi primăvară, Note de primavara, Jr;_/'.~~
,. ,wrâ Noapte de vară, Toamnă~ Amurg de toamna, e, ~~
,,, de
,,jil/l,''\,Il<>uI·l·1.llnnl,''t\M\ia1.Cl'1otltr1.,ea"1·.,ldurcît,~nsee.IntdîtlăncusoU,1ut·nnlmesPAsfkreouilmcicun,boumuilun·lirc,rbnug-aii,b•adisotAaeneulbmtirlrudieppănaerlr.dcoiînnnănaăI,rdmregeriauemDampsgee1e~1p·tc1luoEi1eil:ţ·1e,ailm.mep:esn,ouaăf-ef.t;amite•uscurmod-Aa.~luu,ţvp:o1·ee.atrclrrosuesR-aearu,segp-lsaaro:1.tn1dcuF1·dzic~<na-a,e~Xţlcape1:·ct1e1.luem.cdŞl~.ItEvd1:fe;v~uomo,zirentdcrrne=-.f
1Im1.:,1,ţîcinrialuior~r•aeşrgituoirn.naitceSrcjfeÎone~ţ~iueiiblrogura,ldbmeensotenu,olrtioditnem, uf·srleos:l=et-tvaSerinntteerte,c.r;.uiPpporeoegzz~aia1aţ~1pu{noxuecao]"ar.­c,
·ite O poezie (1Fn uvrwernsa.)libse,.mr,t caibteatuenn· sroanreet,decitlea
o\ 11înccxeercmaprleu ·tinC stil folcloric

.;1)11 fosiunea tteiapiceăx.tremă, csenţ~1., ..
s1,11 te~t2aird
Simplita ex.tra3erea bacoviană:, L1rsa em~-
cuanr·parcetseiroinzeeaazzăă Sntreaga. lirică permanenta m-1
iilor . sinceritatea ' e ar~1-
apropie.
i1· · ••
\1rct1iustul conştiincios .e
or
Tn•nult ei/'' a vibrat

aceast"a G . Bacovia
,şbşii-:i:l1uî,cnvi.sidcl,erisafurntăou~rmnetal~1e··~~m11a1el1·ge aovlper~enrmae.u.c"1rnleuai.ct.aoprrei

de valoa,re ai epocii.

--

UNIVERSUL POETIC AL LUI ION PILLAT

Vibraţia personală a liricii lui Ion Pillat rezultă din .,.rc-

farea u_nor clemente folclorice pe un rafinament intelect~al.
"~r~ f1rcs~ ~ăv ca_ut În poe;ia noastră populară, de o desă­
v,1rş1re a.rtl1.st1ca ş1 de o admcime lirică neîntrecută izvorul
unei ~nspiraţii ro~âneşti valabile." Limbajul acestor ~ărturisiri
(Revista Fundaţiilor, 1942, nr. 2) nu diferă de acela al lui
Ale~san1ri, Em_ii:;escu, C.Oşbuc şi alţj precursor.i de prestigiu.
însa. d_cş1 d~rab1la, _dragostea pentru folclor, din care s-a dedus
tradiţionalismul p11latian, apare dominată adesea de amin-
tiri. livr;şti, În spirit ~odernist: ?i.ntcza ~clor două tendinţe
neaJungmd la un ech1hbru defm1t1v, se mvederează dnd o
latură, cînd ~~alait~. E drep~ că re~şitele artistului ţin de
aspectul nrad1ţ1onaltst. Totuşi, cucerit de folclor, milidnd
P~~tru el, _poetul 1~u _rămîne nici la aria de viaţă a satului,
mc1 exclusiv la pe1saJul sufletesc naţional ; Ion Pillat omul
de oultu.ră aleasă, c deschis marilor valori uniYcrsale. ,,'Poezia
română, scr Tradiţie <i literatură îşi va oăsi
d_esVavAirş1• rea ia el Î nd eseul cumpănirey ) I:)
t r- . a
/\ o reaptă clementului autohton

m
ş1 a ele~e~tului u~1vorsal uman.". Teoretic, poetul preconiza
un „clas1c1s,m nou , bazat pe 1mpletirea fondului naţional

specific, cu cel universal. '

. După s~i_ţa paternă, autorul Visărilor păgîne descindea
dm~r-o familie veche boierească, proprietară de moşii la Mior-
cam, 1rn departe de Dorohoi, localitate evocată cu duioşie.

154

1~lI11II1pprruerganlaăntaă Berătsi1!e1p1i~laotri,a pmae,~1~trtuaş1r~1os~~1)c,da ~dp:a. pe A_:oeş, x:eşe-
m~m~. Deşi ~c
J1 p.1isprezcc~ ani ,p1_nă ,la douazec_1 ş1 ;rc1 stt1:d1a!a la Paris

, ,mul superior de liceu la. ,,Henn I V , contmu1nd la S0r-

.~o:l,o111.1), tînărul Pilţa~ nu„ pierde_ ~contac~ul_ sufJetescv cu
111.înia.", faipt subLtmat rn pag11nile a,mmtitelor Martitnsin.
11„M_.na ~ibliot~~ă ,~c \a _Florica,v înglobţnd. numer?ase v~lu~ne
.Ic 1'>tOne, geografie şi literatura, con}nbu1c, )av ~mdul ~1, tn-
11 0 mare măsură la orientarea sa catre realitaţile naţionale.
I urmat în mcdiii 'ca acestea, favorabile studiului, poetul va
11 toa.tă viaţa un om al c~rţii ; si~uaţia. n2atcrială exceţentă

1111 i punea probleme. Ar f I vrut sa d~vm~ profesor umve~-
11.tr de literatură, ţnsă catedra l-ar ţi abatut. de „la ~reapa
11 tisnică. După obţmerea doct0ra~ulu.1 la -Pa~1~, m. is!o!1e-
,1·o;rafie, îşi lărgeşte mereu formaţia lit~rara, c1.~md ş_1 calato:

rin<l mult ; opiniile sale 1n proble_mele l~t~ra~u~u, artt~lele ş1
,·,eurile din Portrete lirice (1936) ş1 Tradiţie fi li~era~;tra (1943)

.lt,notă o cultură excepţională de „poeta scienuato . cenaclul
debutant Ion Pillat frecventase
Ca în literatură,

1111 Maced onski ; un c apitol din Mărt~trisiri. e ~OJ?-Sa~rat evo-
t ,trii poet ului căruia îi arătase cons1deraţ1e ş1 iubire. Suvb
1111presia Nopţii de decembrie, în care vedea ? capod.opera,
\ .1 scrie încîntat o Noapte păgînă. Cunoscus~ ti pe ~Iţi zela-
tori ai Literatorului, printre care Ştefan Pettca, Iuliu Cezar

Sivcscu Mircea Dcmetriade, Al. Obedenaru. Întors de la
~;udii d~ la Paris, unde publicase placheta 1n pro~ă Pove!tfa,
celui din urmă sfînt (1911), urn:iată, }a ~ucureşu~ de Visa.n
p,'igîne (1912), dnărul Pillat act1v<:_aza dm _1914 m ~edaq1~
noului săptămînal Flacăra, împ~cuna cu :ţlona Fu~tun_a, care-!
prursieestecnic.oSlepgriîjinn~caapcui1ta!1laapFarrai:1ţ~iea1,rocmu aAnudlnu~i .nThMala.amssua - ş_1 cu alţi
ş~
a vol.u-
mului de versuri Flori sacre de Macedonsk1, precum ş1 a ~ur.c:

rosului Plumb al lui G . Bacovia. Înainte de intrarea Ro1~1an101

în război, mai publică Eternităţi ~e-o c__lip~ (1914), Iubita de
'/ăpadă (poeme în proză, 1915) _şi Amagi~i (1916): între cel.~

două războaie mondiale, Ion P1llat va fi u1?-ul dm creator11

cei mai fecunzi, redact!nd cu Tudor _i\rghezi C~getul ro':la-
11esc (1922-1925) ş~ colabor!nd lav rev1s~ cu on~ntare dife-
rită : Sburătorul, Viaţa romaneasca, Universul liter~r, Gm-
direa, Revista Fundaţiilor şi altele. Volumele se ţm lanţ :
Grădina între ziduri (1919), Pe Argeş În sus (1923), Sat1tl

155

meu (1925), Biserica de altădată (1926), Florica {1927), Lim-

BŢMpaăeilzrncieimmcrivp(e1i(ie91r49{d021u)89.t3),3D- )Ce, a1Pmia9eesn3tăuţ4ril-eo1anvae9trd3,de6edl(ue-1t9,a3sPe71m)o9,ee2mUn8eem-a1,bî9nraat3nr2t-touilmn{o1gpv9iuie3llr2ues)i:, Scutul
(1936),
(1939),
Poezia

tlao.arem, ne1i92{81)92ş1i), ACnÎtnotleocgeiadipnoepţiolpoorr {culegere de poezii popu-
de azi, în colaborare cu

PPieHrpaetssdiăci1uns (voi. I, r1o9m2â5n,eavsoci.ă II, 1928). Concomitent, Ion
versiune poezii ,de Baudelaire, Francis

(JLame mCeesn,taMttorere, aesd,iţMieallbairlmincg,văP),auSl aVinatleJroyh, nMPauerrsicee ,de Guerin
( Anabasis).

Holderlin, Stephan George, Rainer Maria Rilke, Georg Trakl,

Iwan Goli, Yeats, Thomas Stearns Eliot, Withmatn, Edwin

plDPrcaDFAielaoterţşiiregoipltnnlriaiiseiu,anbntltfc,eiogmoPocirt"ănaăCăoaft1lrrneeauş.oe9irsrrrei2RilaancFc4oţliudăSt-ebşlie1elaanil(nAeen9j)sucd2dbsococrbir5unoanrbiu)n,ssatilriăetanigtEşilocoit,epregdrMrăeiTgsRiaidîafsanunşiercrniebtcoeirăLenumpIesneao,ţuâueemnbbnTsDsliMfeaeit,Păicamaaraarnsnităsilterţecolteluaeioab,ealrntzîăelusţneţtăA,iii(rnAuînAvNpnedntnooaeimootlţrunoucţtdeyiăîrimnoitoen(enLut1avedPollM9carvaTar2cednaormr5elicnanai,dnh-tdtiii1ciţaiRc„iBţaz9deioirfă.uo2ieibrnc6ideîuuşş)nşreii-.l:ti

din clasicii veacului trecut.

Puţini scri itori contemporani s-au ad1ncit ca Ion Pillat În
cunoaşterea literaturii române şi a celei străine. Atît versurile,
cu referiri la numeroşi precursori, cît şi eseurile consacrate
unor figuri monumentale (Cervaintes, Goeohe) demonstirează
un contact foarte serios cu bibliotecile. Principalele coleeţii

de folclor românesc (Alecsandri, Eminescu, G. Dem. Theo-

dorescu, T. Papahagi, O. Densusia:nu) l-au 1ncîntat. Ecou
Poezia populară, Tradiţie şi literatură,
imediat : cseur~ ca noastră crmeoadţieerinăa,,notnoiamtee. scoţ'Înd
Speci/icul românesc îcnarleirdicăa
Î'n relief a cel „ceva'· valoare Poezia
orală răspîndeşte „o mireasmă de Înţelepciune pămîntească" ;

,.dorul" românesc c ~n sentiment intraductibil, apropiat Întru-

oit va de sandadul portughez ; Mai am un singur dor ar fi
,,reluarea pe o temă elegiacă individuală a motivului pan-
teistic al morţii din Mioriţa", iar Luceafărul, ,,tiranspunerea

156

p,· u n plan poetic superior a basmului nostEu A d.i_n bă.trîni."
, r,,idiţie şi inovaţie). Intr"'1.ln poem aJ"!lplu, B~m~~i, constru1.t

}11 maniera Epigonilor, sînt convocaţi : cro111caru, ~osoft:,1,

I 11 .ichită Văcărescu, D.inicu Golescu, Anton Pann, E_l1a~e Ra-

11·lult-scu, Vasile Cîrlova, Gr. Alexandrescl!, D. B?lmt~ea.nu,
\ n<lrei Mureşanu, V. Alecsandr.i, Et?mescu ş1 V a!ţ11. Ca:

ll tcrizarea lor, urmînd modelul emmes<;an. (da'. fara aceeaş!

pbscici tate), relevă o delicată iubir~ a 111a! ntaş1Ior. D~soft:1

· definit cu vorbele lui Miron Go~tm : ,,,A1V fo~t <~dep~m ~a-
lug:ir şi bHnd ca şi un miel, / Admc ,d~ c:rţ1 şt1ut-:i1>> ~ iar

.1,i ţi-e moartă slova..." In casa poetului gases~ OSJ:?1taht~t~

t 1bruri populare ; prjntre ele, Anton Pann : ,,Bme-a1 ".e~u~ :
I\· finul isteţ al lui Pepele, / De ani 1-aşteal?tă ca~a. cop1Jar1e~

r/'<n'dcv";emRcr.tfrei,rinVţîelncătcoămrtlurădreeşthiim,d~irne Uşrisrtalltelzlue Dom~t, :Jci s~si
cont~ua s~r~,a:

\ lecsandri din Pasteluri se apropie de „ca~onul poetic clasic . ,

l.i Eminescu clasicismul rămîne în umbra : . ,,p~terea ~e asi-
milare e atît de mare, încît cu idei, forme ş1 ch1~r} ..ent1me!1~e
.unice, el ne dă o poezie de esenţă .pur r<;>n:i~~1ca ; Duil1~
/,.rnuirescu, ,,temperament clasi~ ~rm defm1ţ1e., V ~ totodata
„dasic prin idealul de artă şi Av1~ţa la care aspir~ (S1tflet1;,l

,lasic în poezia română). ~!1 sfo-ş1t, es~ul R?mantismul roda=

,1c,c vehiculează observaţu remarcabile, d m c~e vom. es

p r;nde doar una : ,,Înt'r.e romai:tismuJV apuse~n ~1 !omant1smu!

·d~din ţara noaistră nu există o d~f~re~ţ~ cant1tat1_v~, de. la 1
mare la mai mic, ci una calitativa p roYenita cluar .n

,•senţa lor".

Solfegi ile debutului, rămase în.edite pÎ!1ă la e~iţi! ... defi-
u~' chfiiţraetşete,la
,1c1.rt1i·pvţavicicledd'min 1944, re pşire1·'",9e1nOta, simp·le cauItan. . Ind -
tre 1906 Pam,
v

eYo. ueaza I e
la meditaţia gravă, ironică (Pruna v er~a), la confes1~~a e ~-
• iacă din ciclul Cîntece de demult, opnndu-se la reveC~e .dm

C~sa amintirii. De la catedrala Notre Da__1~1e de . artres

d l" zboară la drumul stiră moşcsc" , la vai!~ cu „miros de
l···m, orcuosi't" , unde "z"bîrnîie S 'mît spar esnoste.t'
în stillul „patriarhalelor" J_cuiobIoz~a1".i.f : ." v ers·ur i tran _a_u/ N;-
pr~m
~,iÎe-jmdeiac, incrteedliainţfae,reaiustbriăre/a n v v

a yara

Damlbfalmwăe,r, din cobza, dm nai · -~
/ Adus~ ~e ve~elul
!11~1 ·
L' ' t ·'nsav şi .reminiscenţe di.n lirica depres1 va a s1mbohşulor
~Cinasa:1 amintirii), împletite cu litanu„ trad'1p·ona11· ste, reluate

157

tîrziu. În pacea intimă a „iatacului", ,,,ornicul" despar,te cli-

pele, revi~ În amintire „zilele piendute" ; în peisajul colorat
c~ ~frunziş de aur" se instalează o toamnă cu reverbera~ii

nlk1ei,:ic (Herbsttag). : ~Nu mai _vorbi, .nu rîde, nu ,te gîndi,

nu plmge, / Nu mai vasa zaidairmc : e prea ,t1rziu acum. / Nu
Yez1 ce toamnă tristă ?" (Sfîrşi t de toamnă)

Procesul c_ă~tăril~r~ co~tinuă şi după publicarea primelor

vol~me. Pomv,1t t,ra~atur~lor do~inante, caracterizînd gru-
puri de v?lui:1e, poezia lui Ion P1llat comportă trei perioade.

în_ :ea d1~t~1,. a cu!cgerilor Visări păgîn'!, Eternităţi de-o
clipa, Amagm, exoticul pa.rnasiano-sunbolist dă tonul. Cca
de a dooo, a maturităţii, Înregistrează, cu Grădina între zi-
duri, Satul meu şi Pe Argeş în sus, o fixare hotărîtă fo fondul

naţionail (peisaj, folclor) ; esenţa celor trei volume va trece
în ,antologia .in,oitulată semn~ficativ : lntoarcerea. Alecsandri
pare a ţi acu_m ~hid~l nemărturisit. A treia perioadă, cu ele-
mente hv.reşt1, s111tet1zcază ecouri din Eminescu Macedonski

Zamfirescu, .Îinveder~nd nostalgia unui echilib,ru ~eoclasic. '

Într-un „cuvînt înainte" la eanctolalorăo~-:ia ,l,nFtăoraărcYeroeiea (1908-
1918), renegarea exotismului autorul
a~<:5tui ,:olum se gînd?ştc la dibuirile de la început: ,la răită­
c1nle prm lume, crcdmţe şi sensibilităţi, snrăi,ne şi firii sale
adevărate şi pămîntului nostru" . După apariţia excelentului
vPăezuAtrgîenş mai caracteristic pillatiană
în sus, Aorpgeerşaulcueia un emul al pastelistului ,de' uaii au
poetul la Mir-
ceşti. ,,Toată critica a Yorbit atunci - scrie Ion Pillat în
Mărturisiri -:-: d~ pastelurile ~ui Alecsandri şi de influenţa lor
asupra poez1e1 dm Pe Argeş m sus. Eu nu recitisem pe Alec-
sandri di.n şcoală - şi dacă admiram un poet era tocmai
Eminescu. Propriile mele versu ri, 1n legătură cu spusele cri-
faădceuvtărsaătăredînescoînhit,adrep, assătelsucdrliue şi, re<>ăsi.nd
t1c11, m-au buca:a Din lbaăt\fr'eîcnii-
tirea lor o
şi să spun, Într-o a treia poezie, ~dăugată mai tîrziu celor
două dintîi, intitulată Septembrie :

La lampă, şi cînd ziua cu totul s-o umbri
Voi rt>citi pasteluri de V. Alecsandri...

ca şi cînd .n-aş fi făcut toată v~aţa mea decît să le citesc. Ade-
vărul poate că pară paradoxal, dar asta e realitatea, că Pe

Argeş În sus m-a dus Ja Pasteluri şi nu Pastcl,nile fa Pe Argef

158

1,1 1111." Deda.raţia nu poate fi pusă la 1ndoială, totuşi ccour.i

,1111 n,chilc lecturi "dÎlll şcoală" vor fi a.părrut, involuntar, pri.n-
11 11 •1 fenomen de falsă memorie. Oricum, Pastelu.rile devin
1111 1 din cărţile „de predileqje", ceea ce 1demonstrează afini-
, 111·,\ cu „omul acela din Mirceşti", sdnd „la gura sobei"
( C ,tlcndarnl viei). Condiţii de viaţă similare au putut, la
, wdul lor, crea o psihologie jdentică. Printr-o mutaţie de
1,hlouri, î,nsuşi „zăvoiiuJ din Florica e 'lunca din Miroceşti"
U.ttrînii). Bardul solicită admiraţie pentru creaţiile lui În
pir tt folcloric, pentru echilibrul în faţa vieţii, pentru viva-
,·,1.uca expresiei. Pastelurile lui reprezintă „poemul naturii
şi tl omului care trăieşte în preajma ei, În armonia legilor

c·11 1c ale firii". Privind natura din mijlocul ei, descriptivul
.11· la Mirceşti a procedat ca un clasic fo descendenţa unui
\ ir~~liu, trăsătură specifică şi lui Pillat însuşi, care, cumpănit,

1 .1junge nici la tristeţe, nici la sublim.
Nu se putea ca poetul Luceafărului să nu fie invocat cu

prl't:Lte, ca În Bătrînii: ,,Vei răsări În cale-mi, din noaiptea
dl· sub tei, / Tu dureros şi dulce, poet, să mi te-apropii ?"

Im aginea lui revine în eseuri : Szt/letul clasic În poezia ro-
111,Înă, Sentimentzd naturii în evoluţia liricii noastre şi altele.
Poet al codrului, Emi.ue.scu a fost şi ceL<lintîi cîntăreţ aJ
m.uii, la noi ; c r e ~ i trebuie cercetată.. c.a o sinteză de
folclo_!i de clasicism §i 1r,omantis111. Unele versuri s-a,r aprop!a
de ,poezia „pură", introducînâu-ne ,Într-un univers propnu
( l minescu şi poezia pură). L-a impreS1ionat drama lui Mace-
donski, vjctimă a unei erori generale ca efect al structurii lui

contradictorii : ,.N-am ~ntîlnit în viaţă om mai pasionat şi

mai 1ndrăgostit de poeL.1ie ca Macedonski". Consonanţa cu

Duiliu Zamfirescu, poet uşor melancolic ân felul lui Horaţiu

şi Catul, ţine de respectul antiohităţii cl.asice (Dz,iliu Zamfi-
re.;cu, poet clasic). Nici poetul baladelor şi idilelor, evocat În
portretu,! G. Coşbuc - 20 de ani de la moartea poetttlui,
nici Vlahuţă, nici Anghel şi Iosif nu se bucură de preţuirea
reze rvată lui Cerna. poet al „eroicului românesc" (Poezia lui

Cerna). Receptiv, poetul coleeţionează manuscrise şi comen-

tează oporelc contemporanilor, rcferindu-,se la Octavian Goga,
Tudor Arghezi, Demostcne Botez, Horia Furtună, Adrian

Mani.u, G. Bacovia, Al. T. Sta1111atiad, la Tristan Tzara, la
mul ţi al ţii.

15~

Eseistul din Tradiţie şi literattfră, preocupat de reconsti-
wiri şi siinteze (Călători români peste hotare, V. Alecsandri
poet al pămîntt,lui şi al sufletului românesc, Un destin poetic :
D. Bolintineanu, Amintirile Lui Ion Creangă), se relevă in
Portrete lirice În ipostaza unui competent cunoscător al lite-

raturii universale. Cen-aintes, Goethe, Rainer Mar.ia Rilke ii
sînt tot atît de apropiaţi precum Eminescu şi Creangă. Preo-
cupările de literatură comparată se bazau pe cunoştinţe în-
t in~e. Comparaţia între Cervantes şi Hogaş (propusă şi de
al\,ii) se sprijină pe argumente temeinice; obîrşia lui Kir la-
nu/ea al lui Caragiale e găsită Într-o anc.:dotă orientală d~

Anton Pann; acesta din urmă ar fi „un Creangă ide mahala",

ca.re a împletit firul Înţelepciunii orientale cu acela al gîn-
dirîî româneşti.
~ainte de a se fixa la o poezie de as,pect tradiţionalist,
tÎnărul poet de la Convorbiri literare şi de la alte publicaţii
cultiva un limbaj modernist. ln fond şi tra.diţionalismul său

nu va fi altceva declt adecvarea temelor sămănătoniste la un

stil modern . După primul război mondial, ,poetul se remarca,
în etapa clujeană a Gl11dirii, cu cidul Florica, i.nclus î:n Pe
Argeş in sus. Cînd rc,·ista, mutată În capitală, se orientează
spre gÎndirism, Ion Pillat rămîne colaborator, dar fără să
adere la direcţia mistică a programului ei. Cucerit de miturile
folclorice, rapsodul Argeşului găseşte în ele pretexte de con-
templaţie, reveria luînd un aer elegiac, fără fiori metafazici.
Etnicismul, aut0htonismul şi ortodoxismul, trăsături defrni-
tonii ale esteticii gmdiriste, ducînd în esenţă la exaltarea ide;i
de rasă, nu impietează asupra traidiţionalismului pill atian,
oricît poetul simte chemarea străbunilor, a pămîntului şi a
veohî,lor icoane. Deşi se referă frecvent la „sufletul româ-
nesc" şi la tradiţiile poporului, consideraţiile sale se Înscr:u
înnr-o viziune proprie, străină de exagerări. Ideologia lui
socială era a unui democrat, în marginile unui democratism
burghez ; istoria Încifrată în monumente, frumuseţile peisa-
jului şi suflettel văz,ut ca o entitate fluidă, ca un mit luminos,

alcătuiesc o sinteză, un sentiment al pămîntului. In evocările

piJlaniene, Argeşul şi Miorcanii se volatilizează Sn nemărgi­
nutul azur.iu al cerului, lăsînd loc contemplă rii ample, îndt
pS,nă la urmă domină plăcerea spaţiilor ; elementul social
propr.iu-zis (nu şi cel uma.n) e palid.

160

l'nmcle plachete cuprindeau _tendinţe- ""ar-i-ate, car.icteris-
11, ., fiind revel'ia intelectuală. Filonul exotic din Visări pă-
111,· .uninteşte model~ parnasiene şi neocla.s;ce (Le.cont~ de
I ,~ll', Duiliu Zainfiirescu) ; Sn legătură cu ciclul Centaurii

1•11.111: fi invocat Mauri.ce de Guerin, din care Ion Pillat a
11.1dus poemul cu acela.şi motiv. Lumea celor vechi a căzut
~ 1 nună ; miturile şi figurile de legendă, centaurii, au lăsat în
111, o trenă de nostalgie : ,,Cutreieram zadarnic pădurile de
111.1d, / în van cătam poporul stăpîn ieri pe dmp.ie" (Cel din
1w11a centaur). Sedus de incursiuni În trecut, poetul „visărilor"
pmncşte fo căutarea unui orient fastuos : Divan din Brussa,
l>u•,m din Bucara, Divan din Bagdad. Un ciclu se intitulează
\ ,,,iri budiste; altul ne strămută din orient în Italia Renaş-
1, n1. încărcătura de elemente livreşti, într-'O geografie f~bu-
l11.1sa, esteenormă : zeci cfe figuri din mitologia greco-la.tină,
,1111 cea indiană sau japoneză, personalităţi ale Renaşterii, se

Mll rcd într-'O galerie de muzeu imaginar. Într-un cuvînt,
i:lmsa poetică pe marginea unui fapt de cultuiră devine pro-
• t'dcu ; ne întîmpină aşadar Don Quijote în Unei mori de
,'lllt, Negruzzi în Lăpuşneanu!, Eminescu în Veneţia, Mace-
clonski În Noapte păgînă, Maeterlinck în Necunoscutei. ~u!.E
I vrcsc intră de asemenea În Eternităţi de-9. clipă şi, mai ra-
i111.u, În Amăgiri. Theocrit, Rafael, ,,Jardin du Luxembourg",
11 1 „Thule singuratic", ,,grădinile Golcundei", căsuţele bre-
tone, vedenii orientale sînt elemente ale unei poe:z.ii îmbibată
dl' amintiri cărturăreşti.

Experien ţa celor dintti Yolume nu sa_ţisface . ,,Versurjle

1mk di.o-tinereţe, scria poetul în Mărt1,,risiri, nu au fost rodul

1•Î rguit al sufletului şi al pămtntului românesc, ci fructul sQit
.1 I creierului _şi al hi.bl.iotecilo_r_ străine." Lncepînd cu Grădina
intre zidi,ri (1919), deşi fondul livresc persistă, se iveşte inte-
' rnd pentru peisajul naţional. Hellada, Narcis şi Leda n-au

I11\t uitate, dar evocarea lor e glacială, academică. In Balada

10,1mnei se ,aude naiul lui Pan, ln parc meditează „zeul
1,nmnei trist şi singur" ; 1n Satan, în Opitfm şi altele sînt
, 11ibile reminiscenţe <lin Baudelaire. Iată însă O seară la
lf1orcani, cu ritmul ei de incantaţie, cucerind dintr-o dată ;

161

pe măsură ce satul se pierde fo pkla amurgului, fantezi:1

transfigurează totul :

Ieşi din satul alb şi vino să vedem ca de pe plajă
Cum, I.iţindu-şi unduirc,1, urcă unduind pămîntul,
Largul ocean pacific cc-şi încremeni avîntul.
Suflece, priveşte bine şi de-acuma ţine strajă
Căci coboară asfinţitul şi ne bate-n fată v!ntul...

Contactul cu pă!1lliltul natal declanşează forţe sufleteşti
adormite : privită de aproape, Balta di·n Bărăigan „fof.ioară" :
contemplativul se simte ca „plopul cel legat de glie" (Plopul),
iar Călugărul caire a pr.ibegit „,prin insule cu tn,ume ,spaniole"
freamătă dnd calcă pe „ogorul strămoşesc" de la Carpaţi.

Într-o nouă perioadă (1919-1927), căreia îi apar9in vo-

lumele Pe Argeş în sus şi Satul meu, miturile păgîne şi exo-
ticul rămîn în urmă ; realităţile naţionale, dacă nu ca probleme
sociale, cel puţin ca peisaj general, ca atmosferă specifică,
dobîndesc o pondere orescîndă. Luminosul Pe Argeş în sus
(1923), reprezentînd ,rezultatul a ci.oei an.i de creaţie, mar-
chează ,deplina matunizare artistică. Cu aicest volum, Ion Piilat
conferă inspiraţiei tradiţionale o prospe~ime nouă, nu fără
un discret rafinament modern ; Îin esenţă, clasicismul şi tra-
diţionalismul, î-n felul unui Alecsandri mai imerior.izat, con-
,-erg înnr-o viziune senină. Ciclul Florica nu are însă robus-
teţea, nici optimismul neadumbrit al peisajelor de la Mirceşti ;
din tablourile contemplate de Ion Pillat emană o permanentă
nosta,lgie. Amintirea le colorează afectiv ; lumina mfogîietoare
din afară se Înllîlneşte cu meditaţia lină, Într-un Largo maestoso
c:i. în Ctitorii :

Acolo unde-n Argc~ se varsă rîul Doamnl'i
~i murmură pc ape copilăria mea,
Ca Negru-vodă care dcscălednd venea.
i\li-am ccicorit viaţa pe dealurile toamnei,

Acolo-n pacea nopţii, pe drumuri de podgorii,
Au mers tăcuţi alături de carele cu boi,
Cînd neaua lunii ninge pe sălcii În zăvoi,
Cînd şopoccşce valea de cîntecele morii.

162

< u .,!te cuvinte, nu peisajul actual, ci altul, transfigurat,
11 l'~ 111 1Pr~n suflet şi 1Îinvestit cu sdnteierilc .iiluz.iei, ,reţine şi

I 1r111l'l',1. Retrospectiv, cerul copilăriei nu are umbre, iar ta-
lih,11, ·tl' uitate invită la rememorări. ,,Trosneşte amintirea ca

" , , 1,t.1,nă coaptă" ; din substanţa ei iradiază un fel de tihnă
p111i.1rh,1lă, ca la St. O. Iosif. Florica devine deci: ,,Moşie
1111 it.1 de-amurg şi de-amintire, / D eal albăstrit de lună, de
d111 ş, de trecut" ... Departe de ·locurile iubite, ,,amintirea"
, ..u~tituic un balsam Împotiriva tristeţii. Intr-o pioasă lnchi-
11,r11·, pitoreasca Florica e implorată aisnfel : ,,Intinde peste
1111 ll' un vă l de frunză deasă, / Primeşte iar la sînu-ţi copilul

, , ,·ratn".

Pentru poetul podgoriilor şi al Argeşului, legătura cu aria
,I , ia•ă a satului reprezintă mai puţin o apropiere de mito-
1111;1,\ populară şi de sufiletul rural, cum ·Se inttmplă la Lucian
III 1~a. cît un contact stimulator cu pămîntul, cu roadele şi
,hun<lenţa acestuia. Nu e nici idilicul robust al lui ~oşbuc,
,•xprcsie a energici fizice şi morale, nici fuzîimea multiplă
d intre om şi natură, atît de specific sadoveniană. Ion Pillat,
111.1şean ul, aduce cu el nostalg,ia spaţiilor largi şi a culorilor
î11,orite. de aceea Yacanţele petrecute la Florica, la Miorcani
~ Predeal, se confundă cu momente de euforie. Imaginea
I' 1t rici, scăldată în lumini, are drept puncte ,de sprijin peisaje
d II satele de pe Argeş şi Dorohoi, amplificate În tablouri
llltl·nse : ,,Dacă trupeşte m-am născut la Bucureşti - preciza
d h Mărturisiri - sufleteşte sînt produsul corcit al dealului
.ll· la I-lorica, al podgoriei din preajma Argeşului piteştean, cu
p.unîntul ,negru de la Miorcanii Dorohoiului. Aceste două

, ,velişti în care mi-am petrecut copilăria au fost patria mea
1dt:văr:i.tă . Bucu:reşoii de a!.t:mimeri 1n-au lăsat afară de fru-
111 ,seţea n ostalgi că a grădin ii Cişmigiu (Cişmigiu de toamnă)
~ 111 de viziunea nC'unei bisericuţe aproape rurale ide mahala
( /li serica de altăda tă) nici o altă urmă 1n versurile mele."

Vorbind de tradiţie, poetul avea în vedere viaţa „adîncă,
originală, autohtonă", care „se confundă ou însuşi sufletul
1 rofund, cu sufletul etJnic" ( Tradiţie şi literatură). Dar În
, 111da limbajului de nuanţă gîndiini6tă, poezia sa, conformîn-

.lu -se în aparenţă unui program, refuză pe cea mai mare
, 11 indere exaltarea metafizică. Tradiţionalismul său implică
1proapc totdeauna simpatia pentru natură, liniştea agrestă,

163

f~rmec~l datin_ilor. ~imic sau mai ·nimic din contra.dicţiile
ŞI asprimea existenţe1 umane nu ,transpare. Doar îin Furnica
(Cjrădi,:za înt,:~ ziduri), plug~rul ,= ,,Adînc înfige fierul, şi-n
gmdun cenuşw1 / Se-opreşte frmt m două de truda se_culară"...

Cum exprimă poetul sentimen,tul naturii, t,răsătură con -
stantă a literaturii noastre ? El 1nsuşi ne trimite la Aleosandri :

„Mar~l~ m_erit al 1w Alecsandr,i şi în acelaşi timp puternica

sa or:JJgmalHate, observa poetul, ,constă în i2JO!area naturii fn
esenţa ei pură, .pe care - ca iun alchimist isteţ - o desparte
de toate elementele străine ce o înăbuşeau" (Vasile Alecsandri:
poet al pămîntului şi al sufletului românesc). Totuşi, Alec-
sandri nu exolude din sfera atenţiei elementul uman şi scenele
de muncă. _Mai degrabă Eminescu ,cerceta natJUra singuratică,
cea care stimulează ,dragostea şi dă .impuls sublimului. Dacă
poetul de la Mirceşti cultivă cu dteva excepţii (Se rile de la
Mirceşti, Malul Siretului, Concertul în luncă) peisajul general,
poetul muntean .localizează mereu, referindu-se la Florica şi
Miorcani. E lementul nou al descripţiilor pillatiene stă ~n con-

frunta,rea peisajului ,d~n prezent cu cel din amintire, 1ntr-o
comparaţie ,cont~nuă, ca la Sadoveanu. In „luminosul cîntec
de cuc" ,d~n Vailea-Popîî se ,repetă emoţii de demu-lt:

- Cu-cu ! aci în vale. Cu-cu ! sub dealuri zboară...
- Cu-cu ! şi iar îmi scapă În zări o primăvară ...
- Cu-cu ! şi mai departe, copilăria mea...

In fond, Cucul din Valea-Popii, Pădurea din Valea-Mare,
Argeşul şi celelal,te 1int nişte oglinzi ,ale trecutului şi prin
aceasta simbolu.rî, recompunînd pr~n simpla lor rezonanţă
subiecnivă etape biografice. ,,Mă-ntorc la tine, Argeş, o rîu
de odinioară..." (La zăvoi). ,,Adîncind pămîntul", Castanul
cel mare, ,,.cu :z,eci de -ramu11i, ţi.ne fericirea" ; imaginea bătrî­
nului arbore oferă privitorilor o leeţie de statornicie : ,,Cas-
tanul Înnre struguru şi-a înţeles menirea, / Ce-am căutat pe
drumuri găseşte stînd pe loc" ... Exemplul ferici.r.i,i legate de
un colţ de pămînt ,revine şi în Rădăcini, cu regretul - de
nuanţă săirnănăto.r.istă - că poetuJ îşi are „rădă,cina-n vînt"."
~evj_ne, de asemenea, ideea străveche a naturii care ,purifică
ŞI ehberează : ,,Iincepî ,din traiiu-ţ,i zilnic şi strîmt să te deh
fereci" (Pădurea din Valea-Mare). P,rezenţa naturii e o făgă- ·

164

d11111\,l de bucurie: ,,Cum ,cucu-,n codrul verde mă cheamă
~ 1 111,t duc, / $-opresc •la ,drumul unaire .norocu-n Va:lea-Popii"

(c'11rnl din V alea-Popii).

I1npresia despre necl.intirea eternă a naturii -se zdruncină
111\,I, căci, privite cu atenţie, toate din jur sugerează o mişcaire
111"Î11cctată. O •idee din dialectica heracl.itâană stă la baza me-
d ,1.11 ici ln zăvoi:

De două ori acelaşi nu m-oi scă lda în apă,
Căci zilele de-a valma cu valul tău se scurg
Şi vacile bălţate de soare în amurg
Nu beau acelaşi Argeş cînd vin să se adape.
Tn cipciit, În clipot, şi-n şopot ne-ncetat
Alt rîu, din clipă-n clipă, te-a zămislit izvorul.
Nebănuit ca dînsul mă naşte viitorul,
Dar tu re chemi tot : Argeş ; eu tot Ion Pillat.

La drept vorbind, Ion Pillat nu e at!Ît un oîntă.reţ al na-
t urii, oît un remarcabil ,poet al nostalgiei .discrete ; Adio la
Florica e o piesă de antolog.ie. Pri.măvara şi toamna, lunca
Argeşului, Cireşul, Castanul, Castanul cel mare, Vîrful dea-
l,tl1{i, podgo.r,iile, pă,durile, Cămara de fructe, interioarele cas-
nice - roate cheamă ,î,napoi ,pe cel plecat :

Din Valea-Popii, cucul mă strigă pc-a sa limbă
Şi Argeşul şopteşte : De ce ne părăseşti ?
De cc î~i schimbi căminul, nimic cînd nu se schimbă ?

Răspunsuri e semnificativ : ,,Nu...mi părăsesc căminul, în
suflet cînd îl .duc". Natura e •pentru el ,un „cămin" ospitaLier.
Cultul naturii, dragostea de trecut, patriarhalismul, iată tră­
s,itu ri ce demonstrează converti.rea sămănător.ismulu~ în ,tra-
diţi~nalism._ I~ Trecu_tul viu, .admirabil ciclu deco.rativ, ,reapar
~~ 1n o~hnz,1 magnce toamne ,de odinioară (Septembrie,
I oamna, ln cramă) ; din ,depăirtăr.i v,în sunete ademenitoare ;
trecutul 1se ireconstituie sonor, în lieduri şi eJegii :

Peste mirişti răsună chiote de vînători ...

(ln cramif)

165

!n pocnete de bice şi-n ropote de cai,
Intrai în amintire cu zgomotos alai...

(lnapoitrt)

la st..i s-a11zi trecutul cum cî'ntă în Hntînă...

(/n,c,Îp/ii ptntr1' o flntiniJ)

Trăsătura particulară a ,lirismului pillatian stă în disti-
larea emoţiei prin amintire, de aceea, În ciuda limbajului care
ar v.rea să exprime energic, tonul expunerii e unduitor, sur-
dinizat. Plăcerea evocării are la Ion P,illat ceva din „ma,gia
amintirii" la Sadoveanu. Tablourile din natură şi decorul

casnic emană cu atît ma.i multă poezie .cu eh ţin de luminişul

unui trecut fără Întoarcere ; retrospectivismul devine pro-
cedeu. În Aci sosi pe vremuri, poem melodios şi delicat, ecou-
rile amintirii sînt emoţionante ; în legătură cu discreţia an-
samblului s-a rostiit cuvîmul capodoperă (G. Căilinescu). Nici
un unoment nosta.l~ia inu iese din albia ei lină pentru a deveni
tristeţe. !n decorul rustic, aparent neschimbat, în sunetele
clopotelor d~n „turnul vechi din s.at", se perindă reprezen-
tanţii mai multor generaţii. Scurgerea timpulu.i, modificarea
sensibilităţii în iraport cu anii conferă impresiilor de altă dată
o perspectivă tandră. Gesticulaţia asem ăinătoare, reluată ciclic,
comunică tot alte stări sufleteşti :

în drumul lor spre zare îmbătrîniră plopii.
Aci ţOSi pc vremuri bunica-mi Calyopi.

J\:crăbdător bumcul pîndise de la scară
13crlina lcgănatl prin lanuri de secară.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire, o fată în largă crinolină.

Privind cu ca sub lună cîmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat le lac.

Iar cînd deasupra casei ca umbre berze cad,
Ii spuse Sburiitornl, de-un tînăr Eliad.

166

Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea.

Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Se iveşte o altă generaţie ; ceremonialul nupţial se repetă
< 1 alte semnificaţii. în poezia 'amintirii rămîne totuşi ceva
constant :

Şi m-ai găsit, zîmbindu-mi, că prea naiv eram
Cînd ţi-am şoptit poemul de bunul Francis Jammcs.

Iar cînd În noapte cîmpul fu lac întins sub lună
Şi-am spus Balada /11nii de Horia Furtună,

'.\1-ai ascult:1t pe gînduri, cu ochi de :imetist,
Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.

Şi cum şedeam ... departe, un clopot :1 sunat
- Acelaşi clopot poate - în turnul vechi din sat...

Imaginea de a,nsamblu ,din Satul meu (1923) sugerează
seninătate, 1n măsura în care livezile, pajiştile, iazurile trec
în primul pl.in. Dar spre deosebiire de Florica, surhătoare,
luminoasă, la Miorcani fondul real e altul ; sărăcia şi igno-
ranţa, văzute de aproape, relevă o existenţă aspră. Viziunea
cadrului fizic e picturală, Înglobînd : Uliţa satului, Curtea
boierească, Copacii satului, Crîşma, Hora, Rateşul vechi,
Stîlpii de telegraf, Pădttrea de la Stînca, Oile, Rîndunelele,
Stupul, Gîştele şi ,celelalte. Mici stampe 1rustice, din d te două
catrene, ca stanţele lui Moreas, schiţează fragmente ale unei
.1ltc lumi. Moş Gheorghe Jitarul se pregăteşte să moară ; Vlad
plugaml îşi arată dragostea de pămînt :

Sînt un plugar, mă cheamă Vlad Nicoară,
Am faţa aspră şi tăiată-n lemn,
De satul meu mă leagă strîns o sfoară
De ţarină şi sapa mea de lemn.

167

Vasile Bultoc îşi depltnge situaţia mizeră :

Sine gospoda r în sacul meu Miorcani.
Muiere, prunci, nevoi, belşug : o cas:i,
Şi flo:irca rea a soarelui, de ani,
Pc zidu-i alb o umbră-albastră hsă.

Pe joldea contrabandistul "îl ştie un judeţ" ; tînăra Anisi:1
a fost sedusă la iaz de „boier.ul cel tînăr" (,,Că voi fi mamă
;oBa~bmaprVeisşoaareă " mnaecma'Za Jumroiirleţi:lor,,Ddei n-o
n-am vreo bucurie") s at" ·
pe Ilinca lui Ion vre~

me-,ncoace îmi umblă omul beat (...) Pe cel mai mic, de Paşti
l-am 'Îmgropat" ; Popa Breazu, alcoolic şi apucător, .rămîne
insensibil la cele din ju r : .,Am seminaru-ntrcg şi mai mult ce

vrei?"; Secretarul primăriei, cu cîteva clase gimnaziale, se simte

însnrăinat : ,.Azi port surtuc nemţesc, ştiu legile agrare / ... /

De toate ştiu - de ce nu sînt î,n stare / Doar oamenii
de-aici să-i înţeleg ?"... Natura îşi trăieşte viaţa ei : Pîrîul

e „rîsul clar al satului" ; Oile ,,-un ţintirim turcesc pe o vîl-

cea". Evocînd ambianţa rurală, poetul se menţ.ine la o atitu-

dine contemplativă. O declaraţie de simpatie precizează o

poziţie : ,,Nu ~Înt al lui, dar satul e În mine : / Trăieşte-n

sufletu-mi cu toţi ai săi".

Cu Biserică de altădată (1926) elementUJI ortodoxist se

accentuează, dar nu Într-o optică strict religioasă, ci într-o

interpretare liberă, mitologică, a ceremonialuiui. Aici primează

legenda şi imaginaţia folclorică, încît, p ri ntr-o mutaţie a pla-

nurilor, scene din istoria <biblică sînt autohtoruizate şi repo-

vestite În viziunea naivă a datinilor primitive. ln Povestea

Maicii Domnului, vine ţiganca şi ,dă „cu ~hiocu" pentru a

prevesti viitorul copilului. ln altă ipostază, Maica Domnului

„stă Îlil pridvor" 'Î,nt1r-.o „casă din Muscel" (Mreaja). Asceza

nu e un ideal : ,,Monahul roş la capre stă de pază, / Sălbă­

ticit, slăbit de-aşa pustiu" (Monahul la capre). Ca la vechii

pictori ai Renaşterii, laicizarea divinului devine procedeu,

ducînd la o reprezentare convenţională, aproape de ,pămînt.

In esenţă, tema sacră apare, cum remarca Ov. S. Crohmălni­

ceanu, ca „o convenţie artistică în<lărătul căreia tratairea
aduce o mărturie asupra lumii din jur" 1.

1 Ion Pilla t, În \.'1.1(.l rom.1ne.1scă, 1962, nr. 9, p. 12-l.

168

De atmosfera din Pe Argeş în sus amint,~te vol~mul _L.im-

/ll'Wni (1928), cu peisaje <lintr-un Amurg m _Delta, cu mnl!-
.. dobrogene şi pe Marea Neagră. Pe pnmul plan ~rece

<imp.1·o,r·t1erfa1zelinaduaamrnuaolnti,mvispeeiu..drF,eirslopărrm,imnctduărdtiointuincltiicmrleuemr~ialertrcaa/.nnbs"~IplVeaun_somerapi.ş~1 aEulelnseg"~mii~.acn~1dogunel--

1l·siunea De voi muri e Mai am un singur dor al lm Io~
1,l\wmn11i'c1iu•.1loi1p1l~1dcla-~cauetî'gldnc:euecusele,su,apotDijrsî,uăei~oinm-idlhnsav.ti,eeonc.n\iduăo1savsmincLî,ădnuid/cdemreeirSpasuetădeneadzeeJ·iepmoamdrarăe"iarib.ts.ei.lştătăiruDsedsla_miueţeaaii.arîcnipceclmietuumrăril~ţiccuitov.ao,laattadDd/t~îaa!en,eIxnultn,arve;ermPonbgo_~tc1eralt_aumeuldzm,a:e1d.sea1~;gaclec~am5t,lnee,suhetdperIn1aU..~dmg"a~~1a11?~:a1-1-
lj11uarea fanteziei se manifest~ sub form! ~pelulu1 pretex~:
\hIu\ţriecştdi i;n cunoştinţele omului de ~ conm
ce în ce mai 1des. T:1:1e cultur~ sm~ pus~ smt p__aira-
,prop'.11 mai vechi
lrazate. După motivele tradiţionale ş1 autohtone, o ~ata cu
CTcrpSpeuroarweumilisnneetiedutişuGŢoltdl,ăeriMevnrRcesmieirncocadăenulepreăemivttre(eeoidr1-tridoiu9,imui,r3l.si2ptAeloo)rsbe(rpsr1ssirueis9şii,s1?nir7,sderE)uŢiae,nupfmămirrm:raor1--mvmspjoăecuaegsruncnihpnădţaoeltei.laeăctlutrt.o,:loh~rSrua1~~gemlmau).ai~~tsncute1p1t.lntecnaeteş_ltnt1.Ms1eu:u1Lmb~I1teeed~mre1t~v_l1bio.etacauali~~1~_c(~uln1.e_.al9l?t~I-c3oUdma3~Pma2n-~:l
lui Duiliu Zamfirescu : ,,Ajuns acum pe culmea v1~ţ~1,. ma-
inte / De a descreşte,n umbra ţinutului tăcut, ( Zeiţa ma~
mmşiaitdnăete"cp.uroDp!aoonrmţciiieinăşdirasetcprutaetc,.ţ"/iaŞSitcălaîpnst1?cB.1dasmlecuipclu~1(1:p9e4,,0cO)u,gvecrtua, ,.pa:_.nn_avldeţel!oş'.tP_11r.\uagşdta:._.1n~.
frumoasa sua.ţiune de 1pe litor~lul bulgar, tot <;!XOtl~ul. 1.nc112.t~,
ca în Stella maris, Dionisopolis, Sarcofag tra_ci~, <;:imitir .tata-

resc Balcic ltmar. Poetul e un rafinat al v1z1unilor d:hcate.
..I vceîtresÎvna(c1ep9roc3ea6mr)e,eampdoareni ealş-uştineo-p1.trodu~inllednVei_icolatâogreinxHapiueling~eoant~eş1ae"mc1l:ci1v~Prreociemt,:lrd·zes~aeinc.~c~ritt~1eunznde

versuri din Le Pape, poetul observă că „unei:, din ele se 1zo~au
sine ,ca adevăirate poeme într-un vers .
de la pU~mn:a,.cnIl;>sa,O. secmf~ilrş„?11~a~~-·l
dveersm"işcaarref,i acela în ca.re un.singur vers
ttră-tuonr iar ce~elalte. r~mm sugerate

poemului. Pentru a fi cit mai limpede, ,,ca expresie 'erbala ,

169

~inelt rm-uan.i vmeurslt -îoi rcepoaremccă1·i·nzoeer,aizfoa-lramIt·oan-dpe·1Ip1aat1. s_pbrenzeuceerse.iblaUb·Jee : "Poemul
cu epigrama confundat

1 .oschşt11ei·.uoramirin·lpe-ăai·cknote-aatgadan.itueulets.rEJtapcalrPiaretjreosiafea1e~umlmicmpreaeuriilczeluăfzr.aieiAlţşnpa1iătlenCtătdrcd-îeetuue,felnatc~rmaV~-~cval1·e•~'id.craf~s,"1d~şeeocdrpcaesuusrccme_neppp,rvoutuce1e~aluv"mdcSaeyfeaalaouosJ·tbtmnuşu-~aiultş._avinccuUep1oialestnnrescpmnccepa-ltalaniot?mirteuromeasenanrxdeupttleirurecndceălmuooeaa­
Fptşia·_1otc1r_p·m1vr0ae:usdlsua•empuvatnireeftlouossocitmvzeciteonatntrtetieee··:şsitaTtomntevaur,şsiii1·t:niăgturuaunrpce1~r1cetecrpids.e"oi,rsneeezai:f7a"cirec'es•matş1~cceictppiaioet mai dî.n c.e t . "

esici:numepl•m1ăsttrt1-ehunun-l

Un si ngur na i, da r cîte ecouri În păduri...

( Pot mul it1tr-un <Jtrl)

D rm. pi.e tre ccr,uri albe' ," i nn'" r.".. ~'..- n 7.-,1n. , argi.n t...
i

(C im itir tătărise)

D, cînd îti ·ll'~"i ,a· nd:lIa, s·:lu dedc;;at mil<'nii...

( F mă)

Ni~ipul po.,rtă Încă plăp1ndă urm:1 ta.

( T pari

:\li-ai dat ~ă beau din can:i iubi re de izvor.

( Api! n, inctputil)

ocări1eap~hşş1!1l1deou.icnlan1si__udeuaumNm,egnlUiaăadpc.lmsPiaeua'selrblIdausiriatnpAna:slneopruee/to;eclet'teroiuNsmşJCnanl·autuptioepceÎimuininollepniulurtesăi.iuVămrz'1na·~bescelaî)·rlrn·nimăei·L-ecdcp:r1·hrni1·1ei1ut1mlro!maieroatbmg;tpa.te/ă~ue!11asn~ma.ii1~eect~i~..u.ersu\t-'em1,s~t,atraptl(da-.praemcasurnuI-e1can_tt~trs1aDueeluum~tnrc,cms·icps_icdt~nuti1eatorcpailisa_etap1·rsrgcentă(miun.uăsfnmsloitiun,îetrolnrîp1el-meouvv9roilaio4pevtsif5inţcrtoumieie)u--il,'

170

v•îdp\cncefmrsseciănv)o.iiîrrrncieeIcu.m,ezăFeporaroriaemsstătp-siureaamlătbacuIudilolreasuănnt/speoPeLra.n?iirulinelmnEaăltiotnumahpuiătitinrelăitc,bucesrrotuîimnnnlsuttiicrer-s-tmaăeouurp,fadoîllnaisrăntfteirvmputrpănaeîrmtrnbaaîcugrnaaiuetterl"mcducue(rosPfnărîlof,erasraştluia-iptnpmtu.tăărloaiţurmitirală-at:e

de fiecare zi :
Au spus că-i rece, şi n-au bănuit

Cc patimă îi clocotea În vine,
Au spus că nu-i adînc, şi n-au simţi t
Genunile ce dorm sub limpezin, e.

Un răsfăţat al soartei \-au ţinut

Cînd încordat şi dur şi-a dus destinul,

Stăpîn pe fericire l-au crezut

C 1nd pc furtuni şi -:i aşezat seninul...

La un examen critic ,de ansamblu, limpezimc:a v1z1unii şi
scr~:,iîrclr,iml:i:ter~-nranapazapr-teărdezloesiiipa»tpzoţsoagiăeictnarnlaăeiegnr.tarvaateoicittăuPeie,hăvo"nxco,îeteeipnc,ăatr,iurs,efejcîlsloaataiirl,ţe"tcdrcgei.ieael,onrodaenÎrsretînouounml.lamlr:ipioisdâsîdirmmmpăinacs~pupcuu1tcartollaiuliitzxtcnluneii„ţattlut,euău-rspşceşidăcroiaxoaeeeeîbctzştşmuueieiisşnexrptiî,ooicpenlaageeţspşuelereitaotniclecăelr",şanei,ţtueovciefaenlorlaan,inerrsgiaebfm.ciiep,icanrlefeaîoec,şn<lltli.iilceîettlnpanep,o,tvaţrCe«eriageeuauotcidshaunpaesîtriceirne-la.îee-t
,nAoşcicaurrritgmseueuYnrşailatuirallt,iru,lupoşeiţi,u,mirneâcemlnucsea~erseaclceţlatniîitnatdme.cre,beeaă.ro"aae1rpLi.ie(rnTedtsgrrce-eaeiudanicinatiîţuptcileroeaoluoipşvnfrii.iiigeinnvletdiim,stcetamsiraciuazatgupmuielros,ăuptp)il.ei.iutzlrelvfDadeoreciia,ntndstaeîeccnllrieeiftsaceoettrlxupcapialtozoruleveerrtsioiucilreşleei

csfduieiognleuuooMrmărfioutslpivlcămatal,egorpiriunaşpicilaniue..tgpiem.iLo,nIeeaimetruldgsplionlvranîeen1esIîs;1tnoauuctşnali,idn,Pe,TsciauulUiurrcaeclopratieedîtae,imţ(:ţpiA&iîeeprşm,iLeăipugcdidinaelăţrăliia.„et-,dsi:eaeai1j,nma9,ăC1asl5npad)uuu,esd"rpee,muzniMbosulntioăocp,natooetdantetîien-aa

171

zugrăvit ,de .sute de ori un colţ ,de catedrală, put1uri acelaşi,
totuşi din atîtea pînze nu sÎint două la fel... Nu s-ar putea
oare concepe prin ana:vgie o artă poetică apropiată ? O poezie
care ar ,corobora cadrul rigid al ,realului cu nuanţele fugitive
ale simţirii, poez,ie care ar găsi ,în acelaşi motiv de inspirare,

dar la lumina aloui sentiment, simboluri dcosebrtc ?" Vizual,
captivat ca impresionistii, nu atît <le culoarea durabilă, cît
de stările fluide, Ion PiLku cwltivă neostenit ,procodeuJ va,ria-
ţiunilor pe aceeaşi tem ă, mainifestîndu-se ca poet al priveliş­
tilor luminoase. Multe din versurile sale poartă în titlu cu-
vîntul „ lumină", iiar un volum se numeşte: Limpezimi. Balcicul
e inundat <le lumină anarină ; în Septembrie (Pe Argeş
în sus) : ,,Lumma e mai ::'.lldă, deşi c mai răcoare. / Culorile
învie pe moartea frunzăturii, / Dînd farmec înfloririi decli-
nului naturii". Şi ecour,1Ie soJ1orc sînt frecvente. Poetul îşi

atJde copiJăria, reconstituind-o din dntccc, din vuietul timpului.
Poet de o generoasă umanitate, dînd amintirii o dimen-

siune amplă, Ion Pillat se ~ncorporează prin paginile lui re-

prezentative În tradiţia scrisului clasic. Prin cultul expresiei

transparente, el a opus contorsiunilor eil'metice contemporane

o artă cu frumuseţi de cristal. Confesiunile sale lirice reclamă
ca acompaniament în surdină muzica unui Gr,ieg.

ROMANCIERUL CAMIL PETRESCU

Personalitate mu1t1·1at edr.a lva,f ' i·1rnteresp1"angd.mpVae pl afnaurrmi ievvciatasriptae.itan.e"-,
un a aJ'unge
Camil Petrescu i·rad.iaz~V m iecare Jpluş~.ud~t
tual ce v-ine idin straturi f_o~d,
profondl_e. 1n
<;SI,~.,;îmcn„~tt'~oî~rnu:lleauuli·ei1,meşutiurlenatbfăumiicreoe~dras,ăţt~di.utieu~~daa1m• ~rseecca.urnrCetgeam,.ăi z a art1st1c, puaVatmr mt.dă.
e vrea sVa "n opera

numeroasele ~agm\ 1.

parado!x3:le l~aBJss et;r~l.f:rl:ne;~ă
t.tn? :,~!1~dsutdAntoiă5~nl,!i,rlu:1nitţoţatdaailuill~c1-te~uuşi1n~.i_Odgo;ne.er1Adftng~r,m~rii.uloălomufsazulăsotnteefp~u.1lnr·~eeDli~ln,ulcacs~pţoătcsiieeumtiaVuutlrrpefăipmtm<lVrrla?iaiaieca~,c„n:rascs~eeteucfnlrecepîeIcttnî,}ataetaro„.Pntesmeeoa-erc.pşeubleio;.tnst~ane1·eotcvdnrrr·t~evpoeiagvra;c·e1f1cetai_aăut:~orazcrc:Vuate«seutcuaupclds~11ă,·•a1p,f1pl1b„;1c.enr.cătauoiuutonparlsaVer,ttiaeaaăcelbtitriţîriuettc,şăanul1.ţoţaVuirarlcnaecdiodrţgg,fir_1euă1t'~e•.:--;-
, aru u1 1cău•ta.rea . . .. b 1 l ce ;?a vazut J1oer1nl
Dar în ccoenr-st1tauutîdnmd11căaunsoe u~e, d ,ce l
t J. unge ori a ev V V•
ru
la ·mpas a u scapa . "

1,

ideilCorirs-păirjiolceudl eiecleolnoşrt"i.inţă ale .. . . ced1e dV V_
scrutorulu1 dmtil'e ;>ua
rabvz.
boaie sînt ale unui. ,sip.,iin. t m. candescent ' tort.ufrat De vmdtorevaadnă
\.i.,.s,tutuoonvreia)t. ădnelunovleersşuo~upănesarerşbteăe răspu nsul ce J-ar sat1s ace: a V
febrilitate d'ialect1·cVa. p olem1zeaz. a •
• dealuri
pontriu apav rarea unor cu n.e-
l estetice

173

pcv1o~zr:,tutulnn~loess.to'r~~~m1caitl~raeauş~1:rt~OlStret.ite~ş_1cnas~o,acr:eisaettea,dtaein-1,uanşpideoze.uaiian,ipleoe,rt.aaplAtăe,ltbecaluezesOî-nnt orauală--
tele solupile estetice. '

Poet, pCro:zma1!ţo.rP, edtirreasmcuatcuarg•,:oemseainsct ier. cSeuleibsdtiannt1ţai satisfacţii
le-a avut
primelor
r?ma.ne ? Expenenţe_ ~orale ş1 tfraigmente de viaţă citadină ;
s~t r~ma~e _de ana11za, de ,probleme şi caz,uri. !n foc de ac-
coţ~1ulU_1i_n_denazs~1em, J_tusuirfdnleeatielşet;.l,Jre.,?,.islEclrra_.1nos~oa}r...,~~ilemblştievmămăz,.ărit,ullţ!ilr'oiîn.mitlrea-,ndlluiiirlle-dcs.teiesztbefmaimtecdroemtoopptelaerxteîatdezaăe
m1Jloac~ d~ cericetare a ev~luţi;i psihice. Precum la Proust,
Joyce ŞI~ S1mone. ,de Beauvo1r, •m locul romanului-povestire
~r~meaza. ,revelapa ; U!l1 erou, martor răsfirînge, ca protagonist,
ŞI m Ul:ima noapt~ de ~rag_oste, Întîia noapte de război şi în
Patul lui Procust, 1dimensmn1le u,nei Lumi. Diferiţi ca str,uctură
Ştefan Gheorg,hidiu, ,în cel ,dintîi, G. D. Lacdima fo al doilea'
apar~~n acelei:tşi_ LJte~atu~i a singuirăt:ăţi! ca şi er~ii unui Camus'.
A:-inbu _vor _is~~irş1 1m m.fr.mgere, ,dar ,ideile lor pastirează nostal-
gia. alt1tudi.n,11. Într-o priv,.Îinţă, ...întîia noapte de război este

eoh1valentul versuriilor .Îinspirate ,de acest eveniment · Patul

lui Procust utilizează secvenţe de f.iLm comentate. P:r~zato,rul

e llln ref!ex,i:',. _da.ir rnu unul ,care sfiî.rşeşte în inacţiune. Con-
temp~area v1eţ11 til duce la concluzia unei arit:e cu finalitate
P!ai;t~că. Ar:a marilor scriitori ai J.umii duenoc.run"oeasştteţeir"e
fara 1dealu~1 ur?an~. supenoaire, ,,ci un nu e a
mijloc
- un foll"m1dab1l m1Jloc ,de pătrundere şi de obiectivare a su-
fleteloir ome~eşti, acolo ,unde şti.inţa .nu poate ajunge, şi cu re-
zuJtate expnmate aşa cum ştiinţa nu .Je-,a,r 1putea Sin ni,ci un
caz expr.ima". 1n co115eciinţă, Camiii Penrooou îşi propune să facă

„nu stea.rpă airtă pentru artă", ci „ail'tă pentru adevăr" 1. Dacă
aşa stau _l_ucr.u~le, urmează ică opera .sa se ,înalţă de la început
pe temelu realiste. Într-adevă,r, ,termeni ca autenticitate rea-
lism, concretitudine, Întîlniţi îrn •comentairiile lui teoretice' con-
f~urea.ză dimensiunile unei concepyiii sol~de.
'

1 Teze şi ~ntiteze, CEadm..ilCuPletturerascunaţsieonaallăăt,ur1ă93id3,eilpo.r 161. (Aşezînd l; ,
cunoa~teru arta, exprimate ante-
b~za
rior de Schiller, Rodin şi alţii.)

174

Referindu-se ,la evoluţi,a conflictelor fo drama;urgie,. scri-
1101 ul constata că ainticii se zb_ăteau să ,~epăş~asca tra_g1sm~l

11l1,11,111on1 lpuotgucilceue,imafoladteeurrmendiiit(ălîţuinpic"te.aarCocoămnufslăll_u'citî_nucvl~mtrgadăge.imc,,n•tprueal~gti_rs.iummpu~llea.1cvfavabetcaihll)~1!t~aeţ1r1~a1
.li· namră etică · pentr.u moderin.1 e ,de nanura sociala. Hamlet
.d lui Shakespe;re deschide o epoc~ ??uă. ,,Eroul ~~ e În c~n-
l I1ct nici cu fatalitatea ,cerească, nici cu ,deterrrumsmuţ b1?-
lo~ic şi, ceea ce e surprjnzăll_?r, _,nici cu celelalte pevrs~:maJ~ d1~
,,l ccaşi paiecsuăn.o"aşDtrea,mtaen:dreî:z,.n.uţ,lătaf,doîinna1tpăer,dmeainneepnutati:lnwţpata„dmeteanodaersa-
Jll'ntru
pri,nde din :multiplicitatea oo~o:e!ă..;tevărul". Cu alte cu-
, inte : ,,Hamlet e:5te dr~a 1uc~d1taţu ;
V V

Literatura lui CamiJ. Petre.seu se mdreapta _:5,p,re 3;.c~asta
,onă a cazurilor de conşti.inţă. ,P,rrn urmare, so,.r11torul ·1ş1 or-
J.,;,111izează mijloaicele în acord cu sco~ul. ,fplecmdu-se asvupra
\ icţii .intenioare (,,generatoaire ,de .c~nfl1cte ), ab~olutul ~ ~autat
în conştii:nţă. Le~tur.ile ,d~ .caruza\1t~te urm~z~ o lo~ica spe-
cifică domeniului respectiv : ,,Cita oonşt!Mlţa ~u'.a, at1ta

dramă" - ,,oÎtă Luciiditc1Jte,. atÎta dra~ă". ~D~: luc1'd1~at~. c?-

t·,istă cu ,pasiunile, ,,~ntens1tatea pasionala fu~d e'!- 111s~şi 1~
funcţie ,de conşti.inţă". înore ~cest~ forţe nu- i ant1~01:11e, Ac~
dimpotrj,vă, un ,ra,p?,rt de ,r~CLpAroc1tate. v;;n concluzie .A „qit~
conştiimţă, ,atlta ,pastune, ,deci .atl't~ ,d_rama .. A,cea•st~ e, rn 111111
mair.i, structuira eroilor ,importanţi ,d~,11_ pn~a eta,pa a" r?man-
cierului. S~nt eroi caire trăiesc cu „Luc1d1tate 1n pas1,une ş1 „pa-

tţeitniecRî„onpbrpiitlmednaeittupulrdeissnpt~iigar.iiuctou,l1l:1uimşi"teinişnsiţeaipl"rce2oo•nş?tJ.l1'1.i1•z1e1ţaezi•a~ •_

C~a"mm,i~şcPaerter_esc:ouc~iuasl~a
condusă .de ,intelectuali : ,,111oocraţ1a necesara . ~ rev:is~a pro-
prie se numeşte Săptămîna muncii in:telectuale y ~rtt~tice. Ca
obiect al airtei scriitor.ul alege cazun de conşt1rnţa dm lum~
inteleotJUalilor.' A se menţine la tradiţia rurală. s~u P?pulara..:
considera el eronc1Jt, însemna o evoluţie pe ? hn~e or!zontala
şi adt. ,,Eroul de ,romain presupune un z.buomm mte.~10~.' lea-
litate şi ,oonv•ingere profesională, un simţ al răspunder.u dmcolo

de contingenţele obişnuite. Roman ul cere caractere monumen-

1 Addenda /a Falml tratat, în Teatru, III, 1947, Fundaţia pentru
literatură şi artă, p. 503.

2 Op. cit., p. 505, 506, 512, 513, 516.

175

tale în real conflict cu societatea... Acest gen nu se poate con-
cepe fără un real conflict dramatic : cairacterul tare e com-
b:ttiY, autoritar. El nu se poate conţine." Şi în acest sens :
,,Literatura presupune probleme ,de conştliinţă . Trebuie să ai
deci c:1 mediu o societate în care problemele de conştiinţă sînt
posibile." 1 În practică, mitul acesta aJ intelectuailului de o
nobilă fermita te etică - opus celui văzut de Julien Benda -
îndrumează pe romancier spre un sector de viaţă limitat. Eroii
lui preferaţi sînt intelectuali, .dar „cairacterul tare, combativ,
autoritar" le lipseşte. Pe ,de altă •parte, stima rezervată acti-
Yităţii intelectuale duce, În mod regretabil, la subaprecierea
fondului folcloric, cel care a alimentat creaţia Înaintaşilor.
.,Ci\·ilizatia actuală se poate prea bine lipsi de toată arta
populară mai mult sau mai pu9in cunoscută a athor .popoare.
Hotărîtoare sînt persona lităţile putemice... Nu ce e (specific)
naţional (la Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov) ne zguduie,
ci aceea ,ce e 1profo,nd şi superior omenesc." 2 I,n looul speci-
ficului naţional, negat în aceşti termeni, soriitorul vine cu o
formulă ciudată : ,,Pe .noi ne interesează substanţa .românească,
nu opusu·! ei, specificul româinesc" 3• Ca şi cum „substanţa ro-
mânească" ar putea fi contrarie „specificului românesc".

în căutarea „substainţei", urmărmd neconteni,t confruntarea
Între aparenţă şi ,·ealitate, scriitorul care-şi spune „un prea
cinstit artizan" e preocupat de ceea cc se af.lă dincolo de im-
presia primă. Cu perseverenţă 1urmărcşte el gîndirea în stare
germinală. ,,Autenticitatea" c un termen care pentru Camil
Pctiresou are sens special. Se aplid ,în ,primul rî111d la realităţile
interne, la di versele reprezentări În forma lor intimă. ,,Auten-
ticitatea presupune neapărat substanţialitatea şi de fapt amîn-
două atributele n.u sînt dccît moduri de existenţă ale obiec-
tului." 1 Încă de la încQputurilc sale literare - Înainte de

contactul dintre 1933-1936 cu fenomenologia lui Husserl, atît
de frec,·cnt menţionată - scriitorul îşi afirma un punct de
Yedere propriu : ,,În artă am pus accentul principal nu pe
originalitate, ci pe autenticitate, adică pe ceea ce am denumit,
chiar de pe atunci, substanţă, termen care, pentru noi, după

1 De ce nu ,mem roman? în Viaţa literară, li, 1927, nr. 54.
~ Suflet naţional, În Teze Ji antiteze, p. 179, 181.
3 Addenda la Falsul tratat, p. 492.
4 Amintirile colonelului Lăc,meam,, în Teze şi antiteze, p. 83.

176

, 11111 uşor se poate amănunţi, înseamnă complex de semnifi-
' q11" 1. Mai pe scurt, autenticitatea este .,prezenţa în con-
t1m~ă" 2. (La Camus şi Sarnre, autenticitatea se va opune re-
l 111vjtăţii.) Concretitudinea e o altă noţiune, În legătură de

1tl·rdcpendenţă cu cea de "esenţă". Idealul analistului este ex-

1•11ma.rc.:1. ooncretului psiholo~ic în formele lui embrionare, ne-
d1aate prin intermediul artei. I>.tr această operaţie ,reclamă
1Kcritate ~n grad Snalt, nu aiSpiraţia comună de a scrie frumos.
/\ ici se învederează contactul cu estetica lui Marcel Proust.
I l'~ăturile ou estetica şi tehnica acestuia sînt, de altfel, mărtu-
1 1\ltC explicit. Serninifioativă e o precizare ca următoa.rea : _,,Se
, .1 deosebi, neapărat, psihologismul curent (care .e un. psih~-

1,w~ism analitic, edsoeoonţmiaaltăic)şi de analiza concretului, psihologic
11 ,,it, care este ·caracterizantă pentru P,roust" 3•

Aspiraţia prozatorului francez de a surprinde fluctuaţiile

involuntare ale memoriei, ,,atmosfera de autenticitate halu-

• 111antă", arta lui de nuanţe „infinitezimale" solicită laudele
~l riitorului ,român. La originea aşa~zisei memorii involuntare

q,i ceva .nedeterminat. Iraţională , ba:zia tă pe flux,u) amintirilor,

111l·moria involuntară e haotică şi prolixa, refractară faţă de
tot ce presupune plan şi discipliină a compoziţiei. "Dar dacă

tocmai cînd povestesc o întîmplare 1mi aduc aminte, pornind
,k· la un cuvînt, de o altă î,ntîmplare ? Nu-i nimic, fac un

,oi de paranteză şi povestesc toată Întîmplarea intercalată.

Ihr dacă îmi strică fraza ? Nu-i nimic, nici dacă digresiunea
durează o 1pagină. două, 30 ori 150." 4 Digresiunea abundă
I I Proust ca şi la Cami,I Petrescu. Se Înţelege că spir~tul
francez ath de respecuuos faţă de consnrucţia logică a clasi-

l dor, culcivî111d simetria părţilor, n-a primit fără senoa<;<"

1l'1crve 1ncer,carea lui Proust de a destirăma vechea noţiune
dl' compoziţie. Critioul şi romainoierul P aul Souday găsea că

obscuritatea, la drept vorbind, ţjne mai puţin de profunzime,

, ît de fnclloeala clocuţiurni", ,iar începutul seriei A la Re-

' hcrche du temps perdu „e tot atît de JiiPsit de măsură, pe

, ît de haotic". E maii puţin un romain şi mai mult „un ,reper-

' lncercare fenomenologică, În Teze şi antiteze, p. 195.
2 Addenda la Falsul tratat, în Teatru, ITI, p. 503.
" Marcel Proust, În T.eze şi antiteze, p. 52.
• Op. cit., p. 59.

177

toriu de ,observa.ţii, de sugestii şi de ima.giini" 1• Benjamin
Crem.ieux, Ja .rlndul său, reproşa aceleia.şi opere „imaginaţia

făiră 1f.nÎ1nă" 2•

Desprinsă <lin fi lozofiia Lui Bergson, 1n ceea ce priveşte
conceptul .de timp, estetica Lui Proust ,deplasează atenţia de
la „viziiunea lumii exteme" la „personalitatea profundă".
Aşa-zisei memor~i i111voluntaire i se atribuie puter~ extraordi-
nare. ,,Memoria volu,nta,ră, ,caire nu oferă despre evenimente
decît o evocare săracă şi mesohimă, răspunde necesităţi lor co-
tidiene ale vieţii sociale - scrie un paroizan al teoriei - , în
timp ce memor:ia involuntară -a sensi bili tăţii noastre ne dă
aoces în ,persona,l~tatea indiv.iduală, .profon,dă, veri tabiilă . " 3
Ponniind ,deci ide la lumea exter.ioară, se ajunge la interiorizare,
la un specoacol care caipătă rczonam\e ,de muzeu iimens 4•
Împinsă mai depane, Încercarea d e a suPprinde intactă expe-
rienţa .imterioară a dus 1ta divagaţii l e Slljpr.aireailiştiilor s. Aceştia
exclud .raţionaLul, compoziţia, stilul, cu justificarea că „auto-

matismul psinologic, neviciat de 111c1 o preluorare estet i-
zain tă" 6, •imiplică unaxbmum de autcmticitate.

Stima pe care Camil Pcnrcscu ,i-o ,airată lui Proust este
enormă. Gele dteva zeci de ,pagini intitulate Noua structură
şi opera lui Marcel Proust şi Destinul lui Proust (Teze şi
antiteze) reprezintă o 1ncercare de explicare a metodei acestui
„celui mai profond cunoscător al di.namismului sufletesc din
cîţi a avm faainţa de la Stendhal şi Balzac focoace, dar şi
cel mai lucid dintre toţi asupra tehnicii creaţiei". O pagină
mai departe, exagerarea c, în afară de orice discuţie, stri-

1 Ma,·cel Proust, Kra, 1927, p. 8, 11, 66.
2 XX-eme siecle, Gallimard, 1924, p. 25.
3 Emeric Fiser, L'Esthetiq11e de Marcel Proust, Ed. Alexis Redier,
ed. a II-a, p. 96.
'1 Comentariile în jurul metodei lui Proust au fost din cele ma i di-
verse, împletind elogiul cu blamul. Cîceva tiduri de volume sînt semni-

ficative : Guy de Pourtales, De Hamlet a Swann, Gallimard, 1925; Andre
Germain, De Proust a dada, Sagittaire, 1924 ; Louis Pierre-Quint, Hors

du temps ou Ies derniers iours de Marcel Proust, Philosophie des dechean-
ces aimables, în Anthologie des essayistes franrais contemporains, 1929 etc.

5 In La France byzantine ou le triomphe de la litterature pure (lial-
limard, 15 cd., 1945), Julien Benda relevă afinităţile dintre Mallarrne,
Gide, Proust, Valery, Alain Giraudoux, Suares şi suprarealişti, legaţi
printr-o ideologie cu acelaşi strămoş : ermetismul mallarmean.

G Amintirile coloneluli{i Lăcusteanu, în Teze şi antiteze, p. 71.

178

dentă : ,,Gred, cu ad"IIIlcă î,nţeleger,e a fapnul.ui, că peste un
\ l\lC, două, ,dintre toţi ,romamcierii de pîn ă a.cum, ou menţ•iune,
ni simplă men9iiune, pentm Balzac, Stendhal şi Tolstoi, poate
Î111.-.1; Thoma6 Ma'l1n, nu via dăinui deoît Ma11cel Piroust" 1•

Oricîtă atenţie î i aco.11dă 1-nsă Lui P.roust, anafot de mare
.w vorgu.ră, Camil Petrescu va-ea să fie el însuşi . Proustian
l'~te el prun curioz.itatea psihologică şi în tentaitiva de a reface
filmul imte11ior al efindirii. Con.fer~nţa Noua structură şi opera
lui Proust, cu care se deschide volumul Teze şi antiteze, re-
/t11nă dî,recţiile esteticii proustiene, dar c uprinde şi punctajul
unui program personal. ,,Dizolvarea •noţiunilor solide, insta-
tuea ipoteticului mobil, ·reorientarea atenţiei asupra actului
originar, promovarea .fluidului, a ,deveniirii sufleteşti în locul
'>taticuluii., a calităţii î111 locul cannităţii şi, mai ales, d escope-
rirea acelei impresionainte solidanităţi a momentelor sufle-
teşti, tncît se ajurnge la ideea de organicitate psihică, deci

unicitate, arătam ,că .noua structură în ps1hologie se •înfăţi­
şează .9u.b semnul covîrşitor a.J subieotiv,ităţii 111 locuii obiecti-
\' ităţij." Prnustiene s,int unele procedee ,de oomu:nicare artis-

tică : .digresi•uni, monolo~uiri, perspec11iv,i1sm. Dar pornind să

reconsuituie realită9ile ,psihologice în devenirea lor, amorul

Patului lui Procust nu omite din zona atenţiei problemele

sociale. Drama soLitudinii intelectualului român dintre cele
două războ aie nu e separată de ca.uzele determiinante, chiar
dacă Ştefan Gheorghidiu ,pare că nrăieşte exdusiv În lu-

mea ideilor.
Lucru curios : teoretic, prozato11ul se aliniază î111 lotul

proustieni.lor fără reticenţe, iar declaraţiile i-au fost a.ccept ate
cu destulă ,uşuirinţă. Iată-l ,În această postură : ,,Un scri,itor
- precizează el - e ,un om ,ca,re expnimă în ser.îs, cu o limi-
nară ·sinceritate, ceea ,ce i .s-a întîmplat ,î n viaţă, Lui şi celor
pe care i-a cunoscut saiu ohiar obiectelor neînsufleţite. Fără
ortografie, fără compoziţie, fără stil şi chiar fără caligrafie."
(Patul lui Procust, Fundaţia pentru literatură, 1946, p. 11.}
Formula clasică a roma,nului f.iio1d IÎinsufiaientă, dreptul scrii-
tor,ulu.i e de a o modifaca potrivit v,iz,~unii proprii. El însuşi,
pe urmele lui Proust, face şi eseistică, schiţează disertaţii pe
teme de a,rtă şi filozofie şi mai ales a.nal.izeaz~. Deoarece un
scriitor trebuie să -şi introducă citito11ii Jn v.iaţa personajelor,

1 Destinul lui Proust, în Teze şi antiteze, p. 66, 68.

179

îsiin,creerciotamtaenadădevsăi-nşei opodva,etsotre,iaes.căUvnieaiţaerÎoninesordies, rîoimdarăn' care1a
sfatul :
,, ...fii sinceră cu dumneata Snsăţi pînă la confesi'Ullle". Gine
cultivă „stilul" :Îit1 mod deliberat, o face fo detrimentul sin-
cenităţ~i. ,,Stilul f.I1Umos e opus artei... E ,ca dicţrunea în teatru,

ca sorisul oaligiraifiic fo ştiinţă." (Op. cit., p. 11, 12.) ,,Anti-

c~lofil", Ca,mi'l Penrescu crede Î!l1 scăpărăTi1e spcmtmeitătii,
fond refractar piroresoufoi şi despăxrţindu-se prÎID. aiceasta de

~etoda „c~Ligcr.afică" a Lui Flaubert; aplică fo schimb expe-
nenţa fraţilor Goncouirt, a lui Proust ,şi Grde, ,cu toţii autori
de „junnale". Gide r,ef.uza să .stili~eze fosemnăTifo d~n fai-
moasele-i „caiete" pentru a a11t1 diOllÎnua „autenticul" trăi·rilor.
Ideea stendhaLiană a ·stilu1ui ,de •cod penal - ,un fel de auto-

~a.tism tn fond - s-a dovedit ,revoluţiona,ră. Prefer1:nd po-
z.1ţ1a de notar al adevă,nului, Camil Petrescu proolamă amurgul
sti1\.u1l1Ui : ,,Stilul e moartea însăişi", ,fiindcă „germenu•! devenit
f?rmă e pe jumătate mort" 1• Exp-resia detaşată, .nudă ; se

sumează, prăm adevă,r, ,deasupra a ceea ce s-a numit „ecriture

artiste".

Cw10scăoor al aşa-zisei estetici a urîtului (,precursor Bau-
delaire), eseistul zîmbeşte 1i.ron~c dnrl ,se referă la scrisul fru-

11:os, ,,caligrafic". Cei care aiu Împărţ~t ouv,imele în „poetice"

ş1 „prozaice" au aj,uns la concluZiia stranie a ·f.rumuseţii
„limbii" în afairă de „f,rumuseţea Snţelesului". Văzută ca

mij.Joc de expresie, limba scniitorului va avea „corectitudine

gramati.cailă, flexibifaate sintactică şi ,preoizie (în sensul de

propriieta~e)". Or.ice altă preţui.re a cuvintelor, or.idt de plă­
cute ar fI ele, e o „adevărată perversiwne". Iar oînd e vorba
de mişcairea ,,,insesizabilă a gî,ndu,rilor superioare, a simţiri.lor
complexe, a tonalităţilor infinit ,nuainp,te" 2, ·căutarea ,preci-

ziunii e diificilă, dwreroasă ch.ia,r. Da.r preciziunea e un

scop imprem.

O ·rezervă se impune, desigiur, faţă ,de ceea ce ,,,cu .iotenţie

cnitiică şi ,peiorativă" Cami,l Petrescu ummeşte "scris cali-

grnficcc 3 • Nu tirebu,ie să uităm, lucrul ,reproşat de G. Căili­

nescu, că negarea scrisului f,ru,mos e la ,distanţă m.inimă de

dadaism şi su,prairealism. în ,fond, ·literatuira trebuie să oglin-

1 }Mnal, În Viaţa românească, 1958, nr. 1, p. 48.
~ Delimitări critice, în Teze şi antiteze, p. 253, 255, 256.
3 Paul Zarifopol, În Teze şi antiteze, p. 122.

180

,l,·.1~că realitatea prin mijlocirea .imagiiinilor amsnice, şi cine
I · 1zgOU1eşte .siistemaitic îşi •poaite uciide iOreaţia fo ,germene.
< on tJ~arirud icalof.~liei, .remaioca G. Călmesou 1, e ,,,caicofiliacc.
s, riitoruLu,i i se cere, trebuie să-i pretindem ceea ce se numeşte
,,()rgainizarea stilisti,căcc .

Daică propune u.n ideai, a,poi Cc!!mil Petresou are 111 vedere

v .tloarea .aproape şniiinţifi,că a cuy1ntu1ui în ra,port cu ideea.
/\ltc e0insiderente l!lu-1 preocupă, rde aceea Paiul Zairvfopol l-ar
11 putut î111cadra Îi1 caitegonia aintistiiliştilor, alături de Zob,
'l'olst0i, Romain Rolland. Nu ,ouviîntiul ,pitoresc sau frumos,
, 1 acela car,e eXrprimă •c<:moliet îi dă ,de gîndit ,s:crii,rorului .romh.
( lasicii voiau cuvÎm,uJ ailes, dist1ns, romamtiio.i,i aveau slăbi­
' 1une pentru cuvtntiul pitoresc or.i girandilocvent, simboliştii
\ ulti V'.lu vai,,<>ul muzical, prefeninţa reaLiştiilo.r merge spre cu-

vÎJ1tul plastic, viigurios. Reailistul Camil Petrescu e obsedat de
g~bi,rea co.respondentu1u.i verbal cel maii ,precis cu putinţă.
::>i t0tuşi, ,,cei care au stat zile intiregi sub rafalele intermitente
de artileriie, simplu, cu moa.rtea în faţă şi cerul deasupra,
~lLU ce mizerabil mijloc de ,cunoaştere şi expresie este în ge-
nere «Cuvîntul» şi tot ce se rea:zii1111ă pe el, ca a.tare, saiu se
.1.lcăouieşte pe elcc 2 • Aluzia e semnificativă : fost combatant
în primul război mondial, prozatorul ,ca,re voia să ,descrie
Ml fer.nul u,nei canonade se lovea de carenţele cuvîntului. Pro-
hlcma e reluată pr.i.n intermedi,u] unui erou de roman (Ştefan
Gheorghidiu), care declară că ,insuficienţele l,imbajului luni-
tcază tragic perspecoivcle ,cunoaşterii. ,,Cuvînt,ul e oricînd u,n
mijloc imperfect de comunica.re. Tot ce e ,sens, tot ce e adevăr,
tot ce e conţinut real scapă p.r1ntre sil.ibe şi ,propoziţiuni, ca
.,bu,rul prin ţevi1!e plesnite." (Ultima noapte..., ed. cit., 1946,

p. 122.) în căutarea absolutului, scrii,torul aj,unge la adevărate

drame interioare cu implicaţii etice şi estetice. Ironistul Ca-
ragiale pc.rsi.Ha o dată pe oaimenii ,de litere ,care spun ,de faptul
cu tare că ar fi „indescriiptibil". Dacă..,i scr,iito.r, să descrie
orice ! Camil Petrescu e mai sceptic : 1,ndărătiul cuvîntului
ră mine o cantitate mai maire sau mai mică ,de ,inefabil. Tăria

.utistuluii e de a dirnmua dt mai mult acel iinefaibil.
La perfecţiunea expresiei ,nu se ajunge, desigur, rară efor-

tur.i, şi Camil Petirescu ,nu desconsideră studiul metodic. ,,E

1 Camil Petrescu, teoretician al romanului, În Viaţa românească,

1939, nr. 1, p. 88.
2 Cawl Vieţii româneşti, în Teze şi antiteze, p. 163.

181

de ma.re folos, aifirmă el, ca aiutorul dramatic (şi chiar roman-
cierul) să facă un stagiu de 1ucernicie ,l,~rică în care să învete
va:loarea şi meşteşugul cuvtntului, pentru frumuseţea lui pro-
prie, dar ei nu trebuie să rămîină la preţioz,itatea inerentă
unei asemenea 1îndeletnioir.i, ,ci ·să păstreze deprinderea şi să
folosească acest meşteşug acolo unde soructura personajelor
î,ngăduie vi.rtuozitatea ver1bailă. Ar.ta ,cizelato.11uJui este desigur
de mare preţ, dar un cizelator nu ,poate construi palate şi
domuri, penrnw asta e nevoie de ,privirea dominantă a arhi-
tecoului, apt să creeze perspective şi •semnificaţii." 1 Pentru

a ,fi î,n orice moment ηn posesia termenului adecvat, scniitorul
compu,ne „solfeg1i de terminologie" ; î,n modul acesta poate
ajunge la automatisme, întocmai ·ca muzicienii. Exer-ciţiile de
vocabular „foaintea orică.rei ·lucrări serioase" sau consultarea
lor „î,n .oorectmă, la reoecc, asigură acurateţea dieţiunii. E
neapărat necesar „să posezi expresâa în mod aut0mat, ca să
iasă ,cuvîntul singu,r iîn Întîmpinarea gundului. Să fie ca un
pia.n cu toate clapele şi coa11dele În bună stare, ou un exerciţiu
al degete.lor la pooct, însă în aşa măsură, ca mÎ11a şi instru-
mentul să răspundă, de se ,poate, instamtameu gîndului. cc 2 Deci
ref,lexe sau aurt0matisme verba.le - acesta e mijlocul de
aeţi.une. Pentnu a-şi Î~1isuşi ,.nuanţele limbii franceze, scriitorul
procedează la fel, făaî1nd exerciţii, ,dar se 1intreabă ,,dacă e
bj111e să-mi fac reflexe deosebite 1n franţuzeşte" . ,,Eu sînt un
scriitor român1. Toate disponibilităţile mele trebuie păstrate

pentru scriS1ul românesc. cc

Ponrivit structUJr,ii iintime, la unii scriitori precumpăneşte
analiz.a, :la al~i1i reprezenta.rea în su,prafaţă. Camil Petrescu e
un analist, culuivînd cu insiistenţă. d1gresiunea, paranteza,
explicaţia În sUJbsoluil pagiinii. ,In pr1mele romane, ,investigaţia
ainalitică se s,pnijiină pe moderna pe anunci Gesta!ttheorie, cu.
ap1i,caţia ei, Gestaltpsychologie. Comentînd teo.ria, scriitorul
relevă consecinţele ei pentru .literatură : elementele unei opere
de •creaţie „sînt ,î1ntreguri, fonme cu existenţă proprie, care
înseamnă mai mult decît ,înşirarea (măsurabilă) de pă,rţi com-
po,nente. Eul nu e o rinsumare de senzaţii, versul e mai mult
decît Slllffia ouv111iuelor ca,re îl aJcătuiesc." 3 Camil Petrescu dă

1 Addenda la Falsul tratat, în Teatru, III, p. 496.
2 Op. cit., p. 51, 52.
3 Marcel Proust, în Teze şi antiteze, p. 32.

182

mportainţă specială păll."ţtilor componente, impresia de creaţie
În ainsamb1u fi ind precară. După lecnură, liniile se disper-
\l':IZă. Compa·rate cu pel\Sonajele lui Rebremu din Ion, tur-

nate în bronz, .ale lui Camil Petres-cu apar unduiitoare ; liniile
,e dislocă de la un moment la al,tul. Din exces de a111a1liză con-
lllrurile se pulveri,zează, ca la Proust şi Camus.

Tehnica specifică diiferă de la u111 creator la altul în funcţie
<Ic concepţia estetică şi ide alţi factor,i. Michelangelo proceda
1.1 „dezveli,rea" unui ,personaj rdin strînsoarea tllnui bloc mar-
morean, avînd o viziune a întregului. Dimpotrivă, Camil
Petrescu „recon&tituiecc un ,personaj pr~n J·acordarea pă.rţilor,
dind Întî1etate analizei : ,,Lncepusem să 1caut, - spune Ştefan
Cheorghi,diu - ca ,di111 .scrisorile şi din amintirile altora să-mi
reconstitui ID1trebăt0area fiinţă s,ufletească a omului, care
influenţase prin 1incomparabila lui danie întreg destinul v,ieţ ii
mele" (Ultima noapte..., p. 47). Acelaşi personaj „caire com-
plică absoliut or:ice ÎntîmplaTe", obsedat de ideea că e ~~elat

de so9ia sa, ,îi ,reconsti<tuie comportarea din ultimele luni :
„lntr-o zi căutam să refac ceva din prezenţa femeii, scotocind
prin sertarele 1\.111ui mic birou, pe ,care-l avea 1În odăiţa ei de
primire, o :încăpere 'Îingustă, dreptungihiuJară, \j,pită de dor-
mitor. Cupriindea 11umai un <l,îva,n acoperit cu scoarţe, dteva
.1cuarele, etajera de căirţi şi biroul ei mic. Fotograif.ii, ,tăieturi

din reviistele ilu6trate, scr.iso.ri de la pr,ietene, traduceri (vru-
sese să •traducă Le Lys Rouge şi nu avusese răbdare) . Erau
note de croitoreasă de asemeni, fireşte răspunsuri Ja concursu-
rile cu premii ale magaz1nelor ilustrate şi tot so.iul de alte

nimicuri." (Ultima noapte..., p. 185.) Cu alte cuvinte, mo-
delul e mediocru, ,cu 1p.reocupăr.i ce mu depăşesc ba!tlalul. Simpla

enumerare de obiecte spune maii mult decît o ,descriere minu-
1,ioasă a personajului. Intti, tîinăra cairacterjzată aici, în f.uneţie
de mediul respectiv, -se consideră intelectuală : .dovadă, ,,eta-

iora de dirţi şi biroul ei mic". Dar, o primă r, ezervă : ,,vrusese
t-ă ora.ducă Le Lys Rouge şi arn avusese ,destulă irăbdairecc . Apoi
o trăsătură mai apăsată, 1introdusă pnin a;cel fireşte - care ne
previne că Între hîrtiile siuperfacialei se găseau „răspu.nsu,ri la
concursurile ou premii ale magaz,imelor 1ilustrate şi tot soiul
de alte num.icur,icc. Ultima •impresie sintetizează o atitudine :
în contrast ,cu structtlira ,complicată a so9ului, vjaţa intelec-
tuală a partenerei era .alcătuită ,din „nimicuri". Portretul
moral e schiţat. Mai .că nu avem nevoie să cunoaştem modelul

183

fizic ; •iindiv,iduali,tatea eroinei rezultă din însumarea deta-
liilor semnificative.

Nioi urn amă111um ,nu e omis ; cu fiecare detaliu în plus
per~pectivde se modif.ică. O confruntare ·Între Ştefan Gheor-
ghiidiu şi llÎ1nă,ra lui soţie 1deschi,de problema oporturuităţii sau
a ineficienţei luci<lită9ii. ,, Nu, atîta luciditate e ,insuportabilă,
dezgustătoa,re" - îi 1reproşează soţia, agasată de 'Spi.ritul lui
bănuitor, ,rece. Răspunsul, aparent para-doxal, e o pledoarie
penoru ·Luciditate, în spiir.it ·stendha·J.ian : ,,Aten~ia şi lucidi-
tatea nu omoară voluptatea -reală, oi o sporesc, aşa oum de
altfel atenţia sporeşte şi durerea de 1di111ţi. Marii vo luptoşi şi
cei care trăiesc ·intens v.iaţa sîm, neapă.ra:t, şi ultra-lucizi."
([!lti":1-a noapte de dragoste..., p. 127.) După despă.rţirea pro-
vizorie de soţie, Ştefan Gheo11ghi,diu îi trimite flori printr-un
comi1sionar. La tntoarcere, omul e chestionat dacă mai văzuse
flo.r,i acolo, la ea. Ră,s.p.unsul i,ncert al mesagerului ·Îl face să
băinu~ască ,ceva dubios. ,,flori ? .flori... aidică flori ? Nu, 111u mai
avea. El repeta ca să aiibă timp să se .gî ndească. Am crezut
că mă minte, ca să se ·conformeze ,unei dorinţe, pe care mi-o
atribuia, aşa, de la el." (Op. cit., p. 169.) Cînd Hred, din
Patul lui Procust, o 1111trea1bă pe Ern.âtlia dacă logodnicul o
iubeşte .cu adevărat, răs.punsul ei e pnilej de caracter.izare pe
baza unui amăin,um al exipr.iimării : ,,Pa.rcă e siingurul... Pe
mine m-a iubit foarte mulţi. Spune asta ifără nici o emfază...
Şi cred că e siinceră, diin caiuza gireşelii de •g,r,amatică (...)
Emi,lia, ca,re de obicei vor.beşte corect, ,greşeşte, ,se vede, dnd
e mai ou plenitudiine ea îinisăşi." (Patul lui Procust, ,p. 94.)
Aş.a e disecat orice ,gest.

S-a •spus că a pti<tudinea de a pătrunde 1,n complexul vieţii
intenioare rămîne piaora de 1ncercare .a scriitor.ilor din toate
timpurile. !n cuceritoarele Confesiuni, Jean-Jacques Rousseau
descoper.ise subconştientul încă din secolul al opcsprezecelea.
Modernii 1şi a,duc contribuţia lor. Proust, Joyce şi alţii aspiră
să •pătrundă in straourile subterane aile ,conştiinţei, că.u.tî:nd în
reflexele exrte,r,ioaire, în gesturi, Î,n vorbe impulsul venit din
adîncuri ilogice sau diin depozitul uinor vechi experienţe de
Yiaţă . Iraţionalul ,precumpăneşte. $,pre deosebire de P.roust,
lucidul Camil Penrescu urmăreşte intotdeauna suporrul logic,
„de ce"-ui care să cx.plice naţional temeinioia sau inconsistenţa
unei presupuneri. Simpla corelaţ,ie înnre idee şi gest nu ii se
pa,re probantă, pentir,u că, de pildă, exiistă „gestur.i şi acte de

184

jl\cudobunătate, care nu sînt decît variaţii periferice şi nu
îndreptăţesc nici o conduzie" (Op. cit., p. 6j) . Ipocrizia e
un scut iawuzibjl care Întrerupe ,Jegă mra normală dintre idee
~i gest . AnaListul orebuie să .î.nlăture acel scut, spre a restabil i
ordi nea U1ormală. E ceea ce ,şi face prozatorul În Ultima
noapte de dragoste, întîia noapte de război şi în Patul lui
l'rocust, opere ca.re a.runcă văllul de pe convenienţele fami-
1i.1le şi sociale, pentru a confrunta faptele cu intenţiile. Mo-

nologul interior, scientismul, excesul .de intelectualism, stilu l
cerebral - toate, oÎlnd se aplică analizei psiihologice labo-
rioase, vădesc în opera •scriitorului ,român influenţe ale psiho-

logismului proustian.

Teoreticianul Camil Petrescu e ou atît ma, interesant, cu
r.Ît teori1ile şi le expune i111di1rect şi ,în romane. Unii creatori

Î~i arată nemulţum.i rea ,de a ifi priviţ.i în timpul elaborării.

Michelangelo nu ,i-a permis ,Ju.i IJliiu al II- iea să imre În
Caipela Sixtină pî.nă la terminarea pioturii, orioît papa îl ru-

gase şi..11 aimeninţase. Dair im[Presia la vederea operei în an-

~amblu a fost uliuitoaire. Grigorescu ,Î1nceta să lucreze de îndată
te vreun curios se .apropia de şevaletul aroistului. Fără a face
demonstraţie, Camil Petrescu se expiică •paralel cu efectuarea
operei. E ,ca şi cum air spune : ,,Iată cum cred eu !" Patul lui
f>rocust conţiine iÎn embrion o teor,ie a 'i"Omainului.

Penoru a ajunge da anal,iza complexului psihologic, scri-
itorul e d'1Jtor să adune dt mai multe fapte. Stendhal colec-
1,iona „ies petits faits vrais". Fapte ( ,,des faits") cereau pozi-
tiviştii fra.ncezi dintre 1880 şi 1890, ca şi naturaliştii din
:ipropierea lui Zoia. Şi Camil Petrescu - atras de fotbal, de
teatru, de tot ce e viată - solicită eroilor lui (Doamna T,
l'red Vasi1lescu) să consem,neze ,în caietele lor de confesiuni
„fapte". Sem.ni.ficativ ,în acest sens e sfatul dat tînărului Fred
din Patul lui Procust. ,,M-ar 1nteresa amănuntele, mai ales
c.td rul, a·tmosfer::i şi materiaLul Întîmplării... Fireşte că ·nu-ţi
cer deoÎt o redare (unventariere, nm.), însă e nevoie să fie dt
mai amănunţită ... Pe urm ă eu voi preface totul Într-un
roma.n ." Indicaţiile .de metodă sînt elocvente pentru urmăriTea
traseului de la irealitatea ibrută la orgainizarea artistică. ,,Po-
vesteşte net, la întîmplare, toouJ ca 1ntr-un proces-verbal.
(Căc i , cu adevărat, bănuiam mai interesainte decît îndmplarea
î,nsăşi •J11..1u1ecuşurile di11 condei, digresiiJe.)" Şi •iairăşi : ,,tmi vei

185

fi de folos ,numai dacă îmi vei da material, clit mai muk, chiar
cînd ţi-ar păll"ea încărca t, ori ide prisos, fii proliix, cît mai
prolix" (p. 46). P11in urmare, faptele ,constituie materia ne-
elaborată, un „dosar de existenţe". De aici încolo ÎJ11cepe mi-
siunea crearorulu.i, de a le olasa, de a le stoarce miezul şi a
îrnlă tura neesenţialul, pentru ca „existenţele" respectJive să
trăiască În planul artei. Inteliigenţa or,donatoare a artistului
hotărăşte care din ,materiaile ,pot fi încorporate operei de artă
şi care nu 1• ,,Povestind în scris - remarcă scriitorul prin
i,ntermediwl Jui Fred - , retrăieşti din nou aceleaşi Î.ntÎmplări
şi bucurii, î111tocmai, dai!" parcă le siimţi altfel, apar acum
luminate de alt Înţe l es, care le face şi mai vii, pentru că ştii
şi ce s-a întî1111plat Î,n u•rmă... " (p. 125.) Romanul Patul lui
Procust se apropie ca artă ,de procedeul cinematografic :il
retrospectivei. Şi totuşi faptele, experienţa chiar, Ol"iCÎt de
importante, se cer •depăşite printr-o imaginaţie fecundă, ho-
tărîtoare şi indispensabilă . Ge.niul, pare a demonsnra .roman-
cierul, nu-i ,decît expa.nsirn1ea unei puterinice ima,g.inaţii. ,,Cu
adevărat mare nu poate deveni dedt cel ca,re aire atîta jma-
ginaţie, Î110Ît să refacă, într-o imensitate egală cu a concre-
tului, toate expe11ienţele pe care le-a fă-cut omenirea ,pînă la
el, mental, rărnînînd să depăşească lumea primr-o expe-

rienţă nouă . " ~

Proust era Î~1CÎ111tat de valoarea stilistiică a metaforei :
.,Cred că metafora singură poate să dea o poo,rtă de etern~tate

' stilului". Camil Petrescu recomandă iun mijloc înrudit : ,,Fo-
loseşte, cînd vrei să te explici, comparaţia . încolo, nimic."
Aşa i se spune lui Fired (şi, desigur, Doamnei T .) d,i,n Patul
lui Procust. Despre un vechi adorator care o irevede,
Doamna T. scnie că „toată figura lui îmbătrÎn,ită s-a luminat
de bucurie ca o mobilă veche pe ca.re cade soarele". Mila pentru

1 Amintirile colonelului Lăcusteam1 îl cntu1iasmează "pentru reali·
zarea concretului vieţii veacului trecut". Aceste amintiri au ca "material"
- ,,_un ce propriu ca savoarea frustă a cîntccului poporan, faţă de o
poezie populară corectată de Alecsandri" (Teze şi antiteze, p. 76, 78). ln
/1trnalitl apărut postum, scriitorul nota la 16 şi 18 decembrie 1935 : ,,Ar
trebui să adun aici şi un material fără caracter de memorii, care mi-ar
folosi într-alte opere... Dar mi e preferabilă fie,·berea interioară, dospeala,
provocată de întîrzierea expresiei?" (Viaţa românească, 1958, nr. 1,
p. 48.)

~ /1trnal, În Viaţa românească, 1958, nr. I, p. 48.

186

, I 1 „se întindea în sî1nge, drept, cum se Înt,inde ·culoare~ văr~
~.11.t în apă". Aceeaşi Doamnă T ., u.itînd drama jurnahstulm

, 1t.1t, rămîine „cu su~letul ,ciugulit ,di•n CÎIIld î.n cînd de cîte

" înnreba,re ca ,de •ciocU'l unei păsări cenuşii". Senzualul Fred
,n:ur<>e la compa:raţii ce exp11imă psihologia unui viveur:

I·. c;ld, afirmă el, şi ,după-amiaza asta de aug~st e calmă ş~

11nbîcsită ca Îlll orele de siestă un hairem adormit" (Patul lui

l'1ocust, p. 22, 25, 35, 59). · . .. .
Dar mondenul Fred observă că frazele confes1un11 lui
1.p.1r umflate, confuze. Prilej pentru scrii.tor de a-i da o nouă
învăţătură : ,,I,am recomandat p.r,ocedeul excelent. al pa·ran-
1aclor şi, la nevoie, ail frazelor făd sfîirşjt" (Op. cit.,.p. 430):

P.uanteza a.re ·În proza lui Camil Petrescu funq1a unm
...,parte" diin teatru. Observayia rostită fo surdină capătă pu-

tl'rca de a sublinia un fapt c.airacteriza,nt. Tîna.rul Fred scru-
l .lE' .m1Ziăl~<~TÎrnsdiimu,rtielecăEmn,uilioei 'aparceocr,iieţăz, fără gt.ra:laevnitta,tecaumeipolaitliig,mraofriaclăă
,iall" :
c

1 ignită, pas~onată cum e în @ravitate (~ăoi a~ta-i e, ~o~ot,

~·aracteristica, pentJru ,că ,numai asta ex.pJ.1că : ş1 aerul e1 tm·
portant, şi faptul că preţ;ui~şte ,prea mult lum~ bună, V ba,
mai ales, dovedeşte aista chiar f~tud. ~nu~e ca. s-a facut
.tctriţă.) (Op. cit., p. 83.) Nae Gheor,gh1d1u drn [!lti,:na "!oap~e
de dragos te... e un ipocrit grosolain, cum rezulta ~m d1scuţ1a
cu nepotul său : ,,Ei, Ştefane, ·da.că 1tată-tău air fi fos~ ceva
msăaitrsătirţ,Îin<(Tvătaor~ădaZcJiăcă•,n-•aderşifi a.rv:iesaipitae.artuîlt...căv-ia.rgnfo,irelaăzsăa,t ş1 vouă

ştia că
crrum ,î,n ,dificultate, cînd părea ieă p1uteşte pe de.asupra). J?c
1ltfel îi semeni 1eit. Acum văd că te-ai îmurat ş1 tu tot d111
dragoste." (p. 30) Porcre~ul unui l?a,!la,mentar demaţog din
,tcelaşi roman e comparabil, ca tehn1ca, cu a,cela al lu~ Farfu:
ridi în v1iziunea ,dramatiică a !Lu i Caragiale : ,,Dommlor, ~ţi

discutat şi desp,re pregăt:irea militară a ţăir~i (şi sc.ăzut: pne-
tcnos) cred ,că a fost o mare greşeaiă. (Iar energic, vw) nu

poate 'fi pusă un ,discuţie, .şi .mai ales fo discuţie publică! pregă­
tirea ammatei româneşti (aiplauze 1furtunoru.e). Dommlor, eu
,ttît pot să vă ~pug1 : că sînte:11„gata_. _Şi a.ici rămîn~ ÎJ_1del.ung
nemişcat... (Adunairea aplauda rn p1c10aire, aplauda ş1 tnbu-

11cle). A ·cootiTllUat pe acest ton dtva timp, pe urmă iar :
Lăsîn d .la o pa,rte gluma, anît de amuzantă, a colegului nostru
dl. Nae Gheorghidiu şi (aici urrcă vocea, ·ÎntJr-un ,crescendo

,tlarmant şi intens şi scandă fraza cu mîina îndoită paralel cu

187

piepllul, cu cotul ridicat, dar zviÎcni.nd arătătorul imtens, în
a:fairă), ,lăsmd deoparte a•cea.stă a:cţi:ooe condamnabilă de a
streouira, ,de la ·tribuna Camer.ii, ·Îl!l sufletul oştenilor noştri
îndoiala ,în 1l!lzestrarea airmatei (aiplaiuze puternice, strigăte de
bravo), vă Întreb, de unde .această 1preţuiire exagerată, dovadă
de vulga,r materialism, această supravalorizare a rolului jucat
de armament În ră:ziboi, ioî.nd e ştiut că anau:iile victorii se
oîştigă ,numai prin moral ? (a,plaiuze). O a,rmată, care vrea,
Îlnviin1ge ,fără tunur.i, fără mitraliere şi firă cartuşe (aplauze
fortu,noase). Şi eu vă spun că armata .noastră vrea să fovingă

şi va învinge (aplauze entuziaste)." (Ultima noapte..., p . 148.)
Curat Fairf,u,ridi, dar un Farforidi evoluat, deputat fo Pa,rla-

mentul din ajunul pr.imului război mondial.
Scriitor ,de tip intelecrual, Ca.mi.I Pellrescu dă reflecţiei în

sundină o excia1dere mare. Ironioul Fred pr,iveşte ,cu prefăcut
iinteres nişte scr.isor.i pă:strate de frivola Emilia : ,,Sînt tot de

la logodnicul tău ? (şi de abia ,mă reţiineam să nu spun lo-
godnicul Între ghilimele)" (Patul lui Procust, p. 99). Mă:rgi­

nită pÎlnă la inconştienţă, netalentata Emilia voia să dea
„celor de la Naţional" pesemne „o lecţie ·de ce înseamnă teatru
adevărat" ... Iată-l definit pnin asemenea expresii între ghili-
mele ,pe Nae Gheorghidiu, afacerist ,fără scrupule, simpatizat
de ·opoziiţie pentru 6p~ritul şi pentru « lăingimea lu,i de vederi'>,
pennru aeml lui f.rondeu,, revolitat parcă ; deşi miili,tant li-

beral, era foane apreciat pem,ru «destinderile» pe care le
provoca Între guvenn şi opozivie" (Ultima noapte..., p. 145).

Un sing,ur cuvînt, în asociaţii e:x:p.res,ive, caracterizează un
profil. Despre ami.ntitul ju.maList rata,t Doamna T. 2;ice :

„N-am văzu.c niciodată pe cineva mai «malencontreux» dedt

el". Dad acest limbaj presupune cel puţin rutină culturală,
limbajul Emiliei e „plat din ,lipsă de vocabula. analitic". Cînd
ii se cert de ,căt:re Fred să-,i spună cine e bărbatul dintr-o

fot0gr,afie (bunul Laidima), aictriţa ,ripostează trivial: ,,Un tip

pe care nu-l cunoşti... Era puţiin caim haloimăs, dar era sin1-
patic." Îlntrebată „ce e haloimăs", răspunsul denunţă un te-

ir:ibil vid sufletesc : ,,Nu ştiu cum să-ţi spun... Dar se 2;ice de

cineva care e aşa... Ş.i gîndioou-se, cu ibuza .scurtă : Cum

să-ţi spun ? şi hotămÎt : haloimăs !... a.şa cu figur.i." (Patul lui
Procust, p. 22, 80, 99.) Vulga11itatea lui Nae Gheorghidiu,

spz;ij,inită ipe temelia unei averi enorme, e a,gresivă : ,,N-ai
spiât practiic - 1îi spune l!leporului Ştefan. Ai 'Să-ţi pierzi

188

~, l'rca (cel puţin să răn1înă î111 familie, avea aerul să spună).

< 11 filozofia dumitale ru.i faci doi bani. Cu Kant ăla al du-

1111Lale şi ou Schopenhauer nu :facă 1n afacer,i nici o brlnză.
I II sînt mai .deştept ca ei, cînd e vorba de parale." (Ultima

,111,,pte..., p. 41.)

Fiind vorba de ero.i ,cita<li.ni, dimre care unii scr·iu episoole,

1.1r alţ.ii 1şi înregis,trează impresiile În jurnale, seci.sul e un

in1jloc de a ,le car.a.eteriza 1psihologia. Nu 11e referim la fondul
dl' idei, ci stirict la 111uanţele girafiei. Diin ,confruntarea acesteia
, 11 ca,racterele oamenilor, p,ozator.ul reţiine observaţii defi-
111torii. Pe o fotogsrafie ofor.ită Emiliei de un admirator, se
,Tde o dedicaţ.ie : ,,Cu cerneală violetă, pe partea mai albă,
d(xlicaţia aire patru rîu1duri ·Cu1rs•ive, aproa,pe calig,rafice, dar
, l'pcde sonis şi relativ .mare : «drăgă laşei domnişoare Emi•lia

IC1chitaru 'Î.n semn ,de simpatie diin partea mea, V. Gonstan-
11nosou». Toate majusculele sînt bogate tn curbe şi ochiuri, ca
l.1 dictando, iar parafa ,e atÎlt de abil nntortocheată, ·î,ndt îti face
,111presia că autorului .i-a fost frică să nu i se .imite iscălitura,
pe o foto~rafie ,dedicată." Emilia „e normailă ca un scris de
dictando", impersonală, obişnuită. Scr,iso,r,ile poetulwi Ladima,
.tdresate Em~liei, atestă ,o tragică agitaţie . ,,Gîteoda,că e un
,nis mare, aplecat spre dreapta, cu .litere subţiate puţin ca

,.1 încapă ma,i multe. L~terele mari sînt făcute .din l~ni.i trase

lung, ,dar fără colaci . Co2;ile nermină mereu spre dreapta apăsat,

de parcă Fiecare ,r,înd ar sf1rşi îmr-o para,fă. !mi dă o impresie

de halucinant acest sc.ris subţi·re, aplecat mult spre dreapta,
.,proape foarte mare şi în acelaşi timp cu literele foarte în-
"hesuite... E cele ma,i adesea un scris ,cu cerneală violetă."

(Pa tul lui Procust, ,p. 78, 91, 101.) Irn1pres,ia de „hal:1cinant"

nu-i decît o anticipare a dezagregării morale a eroului.

Portrete în sensul clasic ,nu există în primele romane ; sînt

c1cnsămabiio"p'urtaeifrini ipcsăi,ho,plroogciceed.euErfooii viaiprtaurteîamc,ră-rouilaumuinnăped!isno ce În
naj se
desci frează progresiv. Faţă de pietr.if.icarea uJ1or eroi sadove-

nieni la Camil Petresou mobulitatea ,psihologică reprezi,ntă

totul'. Tehni,ca lui Cami:I Petirescu, analitică, asociativă, nu c
.1 unui scriitor cu sensibilitaite plastică. Trăsăturile plastice sînt
„ubordonate ,celor eoice. Sco:iiitorul e 'l1n moralist, ţintind să

dea steno@rama exactă a sentimentelo.r. Soţia foi Ştefan.~heor.­

.t.;h idiu ,e volubilă, spontană şi superficială. ,,Cu ochu man,

189

a1baştrj, vii ·ca n.işte înt,rebăr.i de deştar, cu neastîmpărul
tir.~pului t>Înăr,. cu gu.ra ,necontenit umedă şi fraigedă, cu o .in-
tehgenţă ,ca.re ,irumpea, izvorîtă tot atît de mu,lt ,diin .inimă cît

d_e _sub fi~unte, era de altfel un .spectacol minunat." Atiît despre
f.1z1c. A~1ainţ~ <;Ie f~minitate şi raţiu111e, specifică tiinerei femei,
11 permite sa-ş, d1s1muleze ou abilitate senit1imentele. Caracte-
rul rapace al aface.nistului Vasilescu -Lumî111ărairu se despr.iinde
dintr-o schiţă î,n cîteva li,n.i.i. Lipsit
acest ,,~usine~sman" febr.iil, agitat, u,dmebdoărice„csuentviemşneinctiailislmui
oohelan ne~n, cu seoretairul .neLipsit după el, inspectînd ne-
conten it, controJ.înd, aingajî,nd şi concediind" (Ultima noapte...,

p. 24, 51).

Modalitatea ainaJir,ică fondarne.ntală în Ultima noapte de
dra~o~t~, întîia noapte 1e război constă în proiectarea unei
lumm1 intense asupra Im Ştefan Gheo11ghidiu. Eroul se auto-
runa1izează necontenit, la 1rece ; inteligenţa lui caută semnifi-
ca~ii .~i expli~ţ!i. Prima parte a roma111ului, monografie a în-

do1~lu, const1tu1e ~111 model de realism psihologic. Titlul unui
capitol, Intre oglinzi paralele, cauctenizează metaforic me-
tioda : reflectarea .realităţilor pe două plaamri. Crispat moral,
(?heorghidiu studiază reaeţiile soţiei ·infidele, dar in acelaşi
timp stă „cu toată atenţia răsfrîntă înăuntrn", as,upră-şi, ,,în-
tr- un soi de adîncă şi imensă ·inteniorizaire" (p. 184).

Interesu'! estenic al portretelor ,din Patul lui Procust stă în
mo9alit.i:tea Sn ,care un erou se oglindeşte în conşti1inţa celor-
lalţi. Asmăm la o confruntare cu efecte nebănuite. Străfun­
durile multor conşti.~nţe sînt tulburi. Car.aicterele oneste se
descurcă penibil în mijlocul unei burghezii obişnuite cu tot

felul de cornpromisu11i.
Paoru personaje principale îşi confr.untă desitinele în ro-

manul Patul lui Procust. Stnt personaje ,puţine faţă de ,roma-
nele balzaciene, dar ime.nţionat prozatoru,] s-a oprit la aceste
aîteva figuri, ,ca fo Roşu şi negrit de StCJ1dhal, pentru a le
studia cu toată minuţiozitatea. Noutaitea stă mai ales în dis-

pozitiv,ul scenei, doi eroii, cei di111 Patul lui Procust mai vi-
zibil, apairţin virtual ,unei drame. In sp~rit proustiain, eroii din
pr.imul plan sînt observaţi nu di111 toate păirţile dintr-o dată,
ci din 1per~pective adecvate ilooului şi momentului. E tehnica
perspectivistă. Fascicolele de lumină se morucişează, scriitorul

Î,nţelegînd să îmegi·streze .imaginile mobiJe ale unui personaj
în felul cum se .reflectă fu conştiinţe difer.ite. E vorba deci de

190

I•111i lia văzută de Ladima, de Emilia văzută de Fred, de La-
,l ,111a văzut de Emilia, de Doamna T. şi de două cunoştinţe

111 1i îm depărtate, aipoi de F.red vălZ)ut de Emilia, de Doamna T.,

dl' Valeria şi de el !Însuşi. Cum îi apaire frivoia Emilia ones-
111lui, .nefericitului poet La<lima? ,,El era nevoit să creadă În
1111 .1ginaţia lui, necontrazisă ,de nici un incident al realităţii,
1111ca să vadă o Emi1ie iideală, bună, suavă . Şi mai aies o Eini-
1ll' plină de mister." Văzînd-o Într~un mic rol, pe scenă, ac-
111~a îl farmecă : ,,Toţi recunosc că ai fost admirabilă. P e
11 11,nc m-ai em0ţionat ptITTă la lacrimi... Păcat că n-ai avut par-
' l',ncri de1nni de t rne.. ." Apoi altă dată : ,,Ser,ile în care te văd
..înt singurele în caire nu mă simt un ocnaş al vieţii". înşelat,
torturat şi Î,nf,rînt, înainte de a-şi curma zi1lele Ladima se dez-
m eticeşte : ,,Bmy, ceea ce simt pentru tÎine nu e nici dragoste,
nici ură... E ceea ,ce simte somnaanbulul pentru lună... Inco1o
nimic... " (Patul foi Procust, p. 110, 177, 180, 389). Lui Fred,
n1 rtczan eXiperimentat, Emilia i se dezvăluie ca o fiinţă măr­
hinită, vulgairă. ,,Teait,ru'I (gîndeşte el) e pentru ea ceva necu-
noscut, întîmplător, de unde Îţi vin aplauze, flori şi automobil,

î11 ca.re «dacă a i noroc» ai şi succes, că piesele ţi le aduc, aşa,

prietenii, cum ţi-aduc ciorapi de la Paris... Aştepta să i se dea
un ral, îa1 rea.litate prin rol ea Înţelegea un •succes, căci roluri
1 se dăduseră cîteva, dar frusese dezasr,ruoasă ca o bucătăreasă

p.1tetică . Nimic fo lume n-ar fi făcut-o să convie că ea n-a

priceput cumva rol,ul, că era vulgară în1 el..." D ar această
l~milie cu „ochii mairi, verzoşi, ca,re nu spu111 nimic" şi care
~ca.maină „cu acele icapete cu pielea 1îr11Jtinsă, cu roşu În obraji,
di.n căirţile postale ilusurate pe care scrie Într-un colţ «Sou-

\ cnir», era pentru Ladima totul" (Op. cit., ,p. 64, 68, 103).

în ochii Emilici, bietul Ladima e un personaj st1ngaci, demn
de milă: ,,O ,ducea rău, săracu, pentru că ,n-avea nici o slujbă".
(fn acest timp, Frred meditează : ,,Ce lipsă de experienţă, ce
11:iivitate, gîndesc eu, să-ţi iei o confidentă a necazurilor ma-

teriale o femeie ca Emilia"). Ladima e complicat, contradic-
toriu, inegal cu el rnsuşi : ,,Nimeni nu putea să-l mai Înţe­
l eagă... Uneori se supăra di,n niimic, era bănuitor, îl vedeam
nu ştiu cum .pripit, a,mărtiît, plecînd 1mbufnat. Şi tocmai atunci
11 -avea dreptate. Alteori era aşa de blînd şi de oumsecade...
(...) Alumriinteri era ·idealist... (...) Era şi caraghios îmbrăcat...
Paircă era un tată... N.u-mj venea să ies ou el..." În fine : ,,Era

19 1

băiait bun, s~racu ... Mă mai 1necăjea el dteodată... Dar îi părea
grozavv,de rau... ':enea p~ urmă să-şi ceară ăertare... Ce pu-
team •sa fac? ... Mi-era. milă de el..." (Op. cit., p. 172, 178,
200, 280, 372.) Zguduit de relatările ·insensibilei Emilia Fred
exclam~ o dată, rărit ca un actor abătut : ,,Bietul Ladima"

(Op. ci.t., p . 122). Cu1:1 mvăd pe acelaşi Lad ima d oi aşa-zişi

cp1·r1,1ue.lte1aV11I a?" nP;-eacivn·t1ef0\aUbvatnPaolee1n.nuotu..cd.oeSnsoccureid,aeeşl:i ee,,l:Pao,ş,edat,o...bpiDotoaactr""e'·!cceavăloamn"u..!..,.e.r«caL·einebiln.e._-.
de~1~ur...
teligenţă !... "

r a l aVCLiina~e 1.emaÎn_ş.ir-eo a1mliat.?nteun~6ceeşatsetăfătr,răisetăchifviogucr:ă ? Probitatea nio-
...Eu sînt un om
dacă ,, să mai
".. ~ A. ,,Mi-e
care scne... $1 n.u scriu r-coeeasccne·so0oaîinredeEscm' idlieeice: scri··u ,
Nu p o t Va,It ·f eI po1·, .îm nsoînuteamceJlelil!arşsiiţi n u m a•i
foacimereenasalu,rio:11. ?es~af1f~~şm1tă~şmailoăumdesîmmi1eJ1me....F"ieDcainre
: de la
,, Î n-
1:r-o ~~mera mobilata nu se poate locui bine dedt cu o biată
co_:1ş.~11nţă _Jim,pede" (Op. cit., p . 192, 233, 318). Tehnica re-
Jua::11 unl.11 .~rou ,,,pe, planur} succesive în ascendenţă" 1, utili-
za.~ de s~~utor m citeva piese de teatru, capătă o frecventă
imlizare ş1 111 ,romane.

. Ca a•nalist, Camil Penrescu îşi propune să determine mo-
bilul aswn! _al coinportării eroilor. Operaţie dificilă, fiiind
"0:ba ~e gas1rea punctelor de sprijin iinterioaTe. I.ncrcdinţat că
„mmern nu poate depăşi propria lui experienţă" 2 scriitorul
pătrunde totuşi În lumea rea1lităţilor sufleteşti ale altora. Care
este fond ul nevăzut al u,nei discuţii dintre F•red şi Valeria
60ra Emiliei ? '

; A1dendn la !'afs~l tratat, p. 518, 519.
Carţtle. fuptatonlo~,. ~~tras ~in Revista Frmdaţiilor, 1938, nr. 11,

,aPd(edl·e.1 vs1de3rsr.auşţ1bIod_mseatesdepa1!cv~11!1zrn11t1c)<or;~masO1,ut1JnnCno1)caa1bep111t!e_w1cmtoadem{en1u1cnŢiascăeatzbnăk1toilmeiş,i:envd,toe,eSrlbeoeenrrloteidumelceulnraotemclieanardneipuvelsiudîicnatlUareelittniilmcedhiaev\t'ianndctoee(aamrpnctauăei
~orcsp_und acelu,aş, con11~ut şi, c.hiar dacă e vorba de a~elaşi conţinut,
111~ens!t3:tea ŞI fi„onreiscfiînreşitiudbeeşfteelueritcea"
a.firma ideea durata scnt!mentulu, pot ...unCocnăcllăutzoira
de Slf1l(Ulan zare, În tru cît
slmeagş1_usreÎnn.u. mspeenţ~ae lşuii lapcallţuiim, ed,tşăi să bănuiască
nu are drept decît doar ei decît prin ace~
vreme nu corespunde cu mij-

loace aut de imperfecte de comunicare cum e cuv\'ntul" (p. 99).

192

..- Rrumoasă ll"OChi.e... (a:ice Fred).
Mint ·serios şi .indiferent, căci .am ;pierdut toate punctele

,I,· nmtact log.ic cu ace9te două ,femei... Lntr-o 'Convorbire, re-

1'1,,,dc se angrenează, au core9ponden~e Sndepărtate şi idesigur
1111 con venţionalism ca.re presupune ,că amumite adevăruiri şi
1 1 11 ·1.'izări 'S1nt dştigate pentru ,di5cuţie, :din ,însuşi fapnul că
11 ., 1-111 în aceleaşi or~e, în acelea·şi . z.ile, că ,ne ~mbrăcăm nem-
\''}tc. Ceea ce m..u:mesc eu dreptate, smceâtate, a<levăr, frumos
c Însă atît ,de <Cle.pairte ,de ceea ,ce corespunide Ja ele acestor no-
\H~ni, tnoît nioiod.aită mu vom .izblllti să ne ,îmyelegem. O con-
vo~bire e aşa, ,oa jocul .acela a1l ifi)gurii de pe ,dosul ogliinjoa,rei:
• î,nd nu izbuteşoi să ,potriveşti ce'le .cinci imăr,geluşe .albe fo gura
111 reului, dacă eşti Înţelept 1Înce.pi •să-.i a,dmiri mustăţile... sau
I.1ei di.n ogLinjoa:ră s'fîirlează. Deci, ca să accentuiee admiiraţia,
pipăi puţin ,rochia Valeriei :

- Este eponj, nu ?
Femeia o cl iipă nu ştie ce să creaidă, pe urmă a,re aenuI să
1;î,ndeaiscă : «eu ootdeauna aim ştiut ·să mă îmbrac bine, dar
,.nă numa,i el, că •e băiat subţ~re, Sşi dă seama de asta». Desigur
o g1111deşte. Toate femeile ,cred tondea'Ullla chiar cel mai absu.rd
}' maâ gratuit dintre gesturi.Je ,de admiraţie, dacă v.i111e serios,
d.1că v.ine de la cineva Call"e mu e din ceroul tlo.r ohicinu~t. Vai,
d.1că eu Snsumi, atunci d ,rnd nu văd ..intenţia de glumă, sînt
1ncl~nat să c,red tot bi.inele ,ca,re se isp.une ,despre mine?" (Patul
lui Procust, p. 31.) Indărăitul vonbelor ,celor .do.i mteirloc.utori
1· o viaţă inter.ioară caire-·şi continuă În surdină ritmul ei.
Comerutîoo semnificaţia iunu.i monolog .inter.ior din nara-
\1unea lrinel a lui Delawa111cea, Trudor Vianu constata că „pro-
1 l'doul ana:lizei imen9irlor oupriinse fonr-un cuvfot şi fotr-o in-
10naţie ireaipan-e mudt mai ,drzi,u Ja ,romancierii ,nouJui ireafom
p,·ihologăc" 1• Dubla Îilltenţie a limbajului e valorificată siste-
111:1.tic de Camil Petrescu. U.n S!IlCeput de convorbi.re Între bă-
1rînul Tache Ghew,ghidiu şi fcrate'le lui, Nae, din Ultima noapte
"" dragoste, întîia noapte de război ilustrează oum fiecare
vorbă poaite ,fă despicată analiitic în sensuri da.re şi subSnţele­
•,11 ri : ,,Ei, Nae, ce se aude, ,iintiraţi saiu nu intraţi în dzboi ?"
l.1.r Ş tefan Ghe01r~h,idi,u, luoidul, comen tează : ,,N-am înţeles
hinc ,daică p.r.in acest «i111traţi», Sn loc <le «jntrăm», unohiul
'l'.tche Înţellegea să lase ,doar pairtidului hber.al problema in-

' Arta prozatorilor români, 1941, p. 177.

193

trării în ~c9iune sau folosea per6oaina a doua, numai pent:ru
că el se şi considera .mort" (Ultima noapte..., p. 26). Intr-o

discuţie cu Fred, Valeria îi vorbeşte <le un succes So teatru al
Emiliei : nA, păcat că n-ai auzit-o... a fost aplaudată mai mult

decît celelailte şi i„a,u a,runcat flori ,pe scenă". Dar intervine
comemairiul i111nim al 1iinterlocutorului, ca,re corijează sensul
afirmaţiei : ,,Acest «i-au» care corespunde anonimului «on»
etc. nu era tonuşi chiar atît de anonim, căci am fost şi eu o
dată la o producţie, cu prietenul R., şef de cabinet al Tea-
trului, şi ştiu că fetele şi prietenele lor îşi a,runcau iflori din
sală una alteia, dar nu e mai puţin adevărat că şi aci era un
soi de iera,rhie : cantitatea era Qn raport, oarecum, şi cu me-
ritul celei omagiate, căci chiar mainifestările acestea au limite"
(Patul lui Procust, p. 67). Pentru descifrarea psihologiei eroi-
lor lu,i Camil Penrescu, lecnura in subtext e obligator.ie.

Prozatorul era captivat, ca .mai înainte !brăileanu, de psi-
hologie ca ştiinţă şi credea că un scriitor nu poate construi
ceva durabil dacă nu c psiholog şi în general filozof. Replica
dată de G. Călinesou 1 a.rată d dreptatea .nu era cu ,totul de
pairtea ,lui Camil Petrescu. Oricum, observaţiiile sale psihologice,
valorificate estetic, sîm ingenioase. Ştefan Gheorghidiu, de
pildă, refuză să vadă În „durerea de21nădăjduită" a w1chiului
său (pricinuită de boala copilului) vreo „!11uanţă de bunătate
şi dovadă de suflet". Durerea „nu era <lecit exaspera.rea sen-
timentului părintesc pentru ,progenitură, lipsită <le orice sem-
nificaţie morală deosebită". Şi iată motivarea : "O explicaţie,
În ordinul psihologic, a acestei bunătăţi air fi că oamenii cei-
lailţi nu există pentru ,noi <lecÎt în mă.sura îrn ca.re le cunoaştem
dorinţele, preferinţele, nădejdile, actele şi atitudinea în decursul
vie~ii. Cum, însă, cei mai mediocri dintre părinţi nu cunosc
ca indivizi în lume - nu au reprezentarea Jor efectivă -
decît ,pe copjij lor (pe cn.re i-au văz.ut cresdnd), e probabil că
de aceea ,îi iubesc numai pe ei. Bunăitatea adevărată cere 01e-
apărat inteligenţă şi imaginaţie". (Ultima noapte..., p. 65.)
Concluzia e virtual valabilă, practic însă discutabilă.

Şi digresiunile - unele foarte aimple, ca aceea despre is-

toria .frilozofiei din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte

1 Camil Petrescu, teoretician al romanului, în Viaţa românească,
1939, nr. 1, p. 88.

194

d,• r,t%boi - au de cele mai multe ori irolul ,demonstraţiei psi-

,l1K11ploligciacţeii,saucarseo,cioelod.,.riecpe.t, Ce sint ,în frointmd udlignraeisraiuţinuinliei.daDcăiscnuu-
focetinesc

\11lc despre "imbecilitate", "bunătate", "a mînca o bucată

1k pîine" diin Ultima noapte de dragoste..., despre „manii" şi

Liltdc din Patul l11i Procust - .paradoxale În parte - au ca-
' ., c tcr eseistic. Unele au şi fost publicate independent în perio-

d (C. Alte discuţii, plasate, ca 1n lucrările ştiinţifice, în josul

p.1r:111ilor, iau forma notelor explicative la text. In literatura
lw lctristică procedeul pare ciudat ; a fost u,tilizat însă şi în
/ 1ganiada lui Budai-Deleanu. Adnotaţiile reprezintă Întregiri

~· polemici pe marginea textului. Opiniile eroilor sînt confrun-

1 ttc, combătute sau aprobate în note, ajungîndu-se, ca la Emi-

ni:scu, la un umor <le idei. Cî.nd verosul Nae Gheor~hidiu,

., 111gajî,ndu--l pe G. D. Ladima la conducerea unu.i z.ia.r politic,

1,pune satisfăcut: "?I fac om" - prozatorul vine cu o JlOtă

.,mplă, explicînd substratul real al expresiei. Ce va să zică

...,-1 face om" .pe cineva? Fred Vasilescu, ,,fiu1 uinui industriaş

dl' mai bine de ·o sută de ori milionar", nu cunoaşte „sensul

pi:rfcct conturat şi fără echivoc" al .no9iunii. ,,Prin urmare, nu

~ 1c că românii se Împart în două clase distincte : oameni şi

cc' b iţi. Un om e cel care are e:lQÎStenţa civilă, adică 1şi poate
, .tlorifica şi suprava:lorifica orice mer.it, căci 1i se face oredit

I nn simpla .prezenţă, pe CÎIOd cdlalţi 111ici IIlU sînt încercaţi. El
1 .trticipă dlll privilegiul unei foarte restrînse categorji. (Sînt

, rco cîteva .mii de oameni în România, la 18 milioane de lo-

nt itori.) Dintre oameni se ,rec.nutează mimiştmii ,de profesie, de-

,putatii din oficiu, 1personailul legaţiilor din străinătate, membrii

l dor cîtorva mii de consilii de administraţie, plătiţi cu tan-
t 1cme ca.re echivalează titlurile de nobleţe, voiajorii speciali

în străinătate, sau, scoborînd, să z.icem ~ntire alţii, directorul

Tcn.tmLui Naţiooa,1, direc•torul Instiwmlui ide Radio (cum cre-

de.iţi că se recrutează altfel ?) şi, mai jos, tot sojul -de directori

~i i ntendooţi de muzee şi instiuuţii publice, care acordă locuinţă,

iluminat, încălzit etc. (...) Un om aire dreptul să fie unde e,

l hiar da.că a1ool aduce meritul şi so1uţia (...) Nioi Eminescu,
de pildă, n-a fost om. N--a putut fi făcut mai mult <lecît re-

' ·zor şcolar (şi deşi a fost un e:x:celent irevizor, n-a ,putut ră­

mîne nici acolo)." (Patul lui Procust, p. 221, 223.)

195

Tonul ,de conifesÎluine e specific ambelor romaine. !n Patul

lui_ Procust. iC<>.~fes.iuniÎ'le a _,do~ă p~rsonaje se Intiregesc ou o
s~ne ,de ·scnsora, tot conifes1un1 deci. Se încruci•şează ~clei, sen-
t1~ente .şi 'Sti1urii, ipentiru a <lefiini 1p11î,n mutarea !I"eflectornlui

dmtr-un foc iÎu1 a1tul pl1Îlncipalele ,per.ronaje. Înregisnrarea •În vi-
teză a .faptelor şi ,reflecţiunjlor determină ,util.izarea 1Unui stil
direct, .făr~ epitete .strălucitoare. 1E drept că, dacă în primul
c?mam, ,~rimează fraza scurtă .şi se ~noîlnesc ex,presii .conclu-

z_1ve. (,de?1, ~şa1air), :îin Pat.ul lui ProAcust ,construoţid'1e periodice

ş1 ,chgresm1n1le 1m genul luJ Piroust smt fre.cvente. Expunerea e
rapidă, abstractă -uneori, uscată .alteori, îaiaît Tudor Vo..ainu ob-
serva -că .a-lăouiri de „imaginea -ca,r,e sens.ibilizează o î,dee, o
constatare a ~inţii", mU'lte pagi.ni ·s~nt unţesate de ,,.refleeţii
generale, fdlosmd .terminologia <:ea mai aridă" 1• E o air.tă <:are
virea să pairă .iinviziibi,lă. Daică Liv.iu Rebreainu .caută epiteoul
aspnu, cu ,panfiuan ,de ţă:11înă, <lacă epi.tetul saidoveniain e plastic-
evo.cat?r, <;:aunil Peo!escu /eţ,ine epitetrul care să ,dea expresie
autent1culu1. ,,Veracitatea e pentru el totul. O frază de

Mihail Sa.dovea011u e Jesine 1de ,identificat, chia.z- dnd nu ini se ,in-
dică autor.ul. Cine ,air putea spune ainume rcă sînt ,dim romainele
Lui Ca~il Penrescu irSindur,i 'Ca a•cestea : ,,Era ,zăpuşeală, lume
multă ş1 ,un .fel ,de sufiu ,de obosea'lă năduşi.tă lfocezea Sn at-
mosfera prăifuroasă .şi înoiin·să" (Ultima noapte..., .p. 135).
„Sufl~tul omenesc este akătuit, în afară de insnincte, şi diintr-o
funeţ1e creatoare de iluz,ii, ,despre care nu poţi să .ştii cîaid
deviÎ!n autosugesti,i, şi o.r.ice si.ncer,Îltate trebuie suspectată inumai
cu măsură" (Patul Lui Procust, 1p. 447). Ori,ginalitatea scniito-
ruLui IIlJU stă, cum .se vede, •În ,indi.v.iJduaLî,tatea frazei.
D-eşi teoretician al .automatismului venbal, la Camil Pe-
trescu ·scnisul propr.iru ir~levă o r,igu,roasă orgalllizaire ,intemă.
Că-ci Sn oi,uda disco.ntiin1Uităţii fra~mentellor, .aşezarea ,ideilor
~,n pagiină !IlJU e <le ·loc ~tîmplătoare. Totul ,se 1desfăşoa.ră cursiv,
inor-o arhitectură dară, cu o simenrie supravegheată, ceea ce
du~~ :la _o ev.~dentă ~noradieţie Îintre teorie ,şi ;practică. Reve-
laţDde
log_i.că. dfLiIn1ă•c;aii..eratţui?l111l-u.aJ'l_Risrmweld. n u sfot IIlJici p,irroaldixiae;ănidciinlippasigtienidlee
p,rozatomlruâ
atr.1bu1te persona)U'lu1. Monologul interior ,a.l .acestuia poartă

pocetea unui cerebral cu o ,rea,lă sensibilitate .pentru nitmul mu-

zical aJ ideilor. Î,n a.lite fragmente, narafiu,nea rec.lamă spar-

1 Arta prozatorilor români, p. 388, 390.

196

1•,nca monologului, dair forma expu,ne!ii e m~reu armon_i<;>a~ă,
111ergînd pî111ă la orchestra,rea sav.aJ?,ta a ,une~ -teme_. S~1last1c?
1omanoieriud se di,stanţează de ,eJocuţ1ruinea febnla, agitata a Ju1

Prous t la -care totuşi, mcoi-ortau<r:oelazaăl, a·lrateiur-mă,di1nfuzmioini Sdned fire şi
\1·cvenre -înnrerupte se
1a un
111 voi .superior, o amplă COITT.snrucţie siimfonică.

Sceptic fo privinţa pos.ib~I.irtă.ţi-lor de wnoaştere a v1eţ11

\li floteşti, 'OU excepţia celei peI1SOnale, .sai.itorul s-a ferit să

1·,enoraLizeze artistic. Ideea de tip i se ,pa re perima~ă. Şi totuşi,

1 îtcva personaje (Nae Gheorghidiu, Tă<n.ase Vas1lescu-Lumî-

11.ira11u) sînt nipuir.i văzute obiectiv. Cele maii multe sînt Însă
c.1.racte re la care 11:răsătuirile .i.ndividua:le primearză. Scriitorul
primelor roma,ne nu e numai run anaList subti'1, dar .şi un oritic

socia:l a cărui qperă se nnsorie fo irîindu1l valor~lor diterare

modenne.

Fosnul -combatant se fotorsese din Sntîirul irăz,boi moodial

..sol,idar cu tot ce e suferinţă şi dor ,de mai bine So hume". Ac-

1,ivitatea sa ptnă la piesa Danton (1925), ,,stă sub zodia so-
cialullui, a tovărăşiei cu ,dureri ş_i ·nă,dejdri, ~e deo~e~fr~ de
opera ~are a ·~rma,t şi care ?tă mai 111;ul_t ,suib s.emnu-\ v1eţu rnt~-

rioare, 1propru, fo care soo1alul e .p111V11t ou .s1mpat1e!. doair du~
:ifară" 1. Osti•hitatea a,ră:tată drama.tungulu1 de .unu confraţi
n contâboit şi ea la o :i.zolare amară 2• Gufowl pers01M.lităţii
i.ntelectuale ,a 1s~ngu.raticu1ui e soluţia 1n -care cel contestat cre-
dea că-,şi aiflă compensaţia. A veniit al do.ilea irăzboi m~ndial:
1iransfonmă•rile cevdluţionare ce i-au ur,mat 1-.a.u determmat ş1
pe Camil iPetresou ~-.şi revizuiască v~ahile. .a:i,rudiin\: A fă.­
cut-o cu onesoitate şi •1111credere ân •foincţ1a soetafa a .sorutorulu1.

Drama Bălcescu (1948) iiustrea,ză inoua or-ienta!I"e a lui Ca-
mi l Petresou rt,n sensul că .rolul persona'l.~tăţ.ilor e văzut akfel
dedt 8n Danton. Privjind eveniment-ele priin prisma ma-
w11ialismului isooric, ,persona'Li.tatea er.ou-lui ti,nular e pusă 1n

lcgănură cu .rolu1 maselo.r şi cu evoluţia sooietăţii. Pentru a nu

• Fals tratat pentm uzul autorilor dramatici, Îl) Teze şi antiteze,

p. 401. 1. totuşi. . . 1- .. : D
2 lntr-un articol din 1926
scriitoru sesiza utopia 1zo am ,, e

.pdrtcfzcel ~ ţnăeuşitraelsitteatoeaseosltiedaoritialutez.i.e. . A nu adera este o izimolpaoseib_iolitialutez.ieS, imcaplşai
Libertatea de a se
Iibcrtatea de a gîndi, ca şi libertatea de a munci, ca şi libertate~ de .a
~rea într-un stat capitalist." (Despre neocraţia necesară, În Teze şi anti-

reze, p. 218).

197

fi :limit_at de COn~i!'_i,iţe Scenei Şi pentt1U „a umiifica aiecesităţi)e
epJC~1u1 ~u 111eces1taţ1'1e aidevăirului istoric" 1, ,soriitoml a re-
l1uat ·~aig1!11:a marelui patrjot şi democrat revoluţionair mtr-un

scenainm .ş1 mtr-un .rc:ma~ ~asi':. Cei 11Jr~i Bălcescu, .pr.iviţi din
pun<:'te ~e persp~t1va dufenite, m f.uneţ1e de genul literar res-
pe~t1v, srnt ~r~aţu ce oores,pu,nd 11.imor aspi,raţii mai vechi de ,l

sone :nu -~a.g~ ·~e evoca,r~ istorică ~n s~ns ţar~, oi :paigini „con-

cret ,1storuce . Ş1 Soott, ş1 Hugo, ş1 S1enk1ewaoz au scris lite-

ra~_ră ,de evoc~re ,istorică Îiil: care ficţiunea se ,desfă,şoară ·liber.
~~N~l ,roman wea maximum ide veridicitate, de aiuten-

t101tate.

_l{n ?mv întrf oameni e o amplă 1reconsnituire ăstorică, mult
~a,1 }1nt1nsa <lec1-t era _ITTeces~r ; :din .noiainul ,de fişe 111iu se deiga-
J~a.;a }Otde~~ esenţialul, ,iar .1mpresia ,de prolixitate nu poate

f:, mlat~rata. S~t :prea multe fapte, unele insi~nifiante, altele

r~ma•:e 1n ,ungihmr~ ob.~ure, ~ne:h. eşafodajul suportă o încăr­

~tUlr'.1 ma,r:. Dou_a mu de p agini, ·secţionate .în trei vo1ume,

1inreg.is1Jreaz~ ev_emmente premerigătoar.e revoluţiei <le la 1848
mo~ente dm tM11p.ul ,revoluyiei şi ceea ce a u,rmat. Dacă î~
Uţtima noapte de dragoste, întÎia noapte de război şi Patul
!ui Procust ~ccentul căidea pe ana-liza psihologică, ,în Un om
_1sfoooniadiaJeimşeintcaiiioloănieirjlreecÎontnJrset i tpueirrseoanaisjteo, rmicuăi'·tedelsacr1.1i1eu--
intre oameni
r~ mediil<;tr
ma,r, co.nst11Ju:ie ,pn111~1iealul obiectiv. Dnumul merge, .aş.a,dar, de

Ia 1roma,1~tUl ,de ain~liza la .romanul de reconsr>iruire plastică.
Se ştie că pasmnea .documentară a lui Camil Petrescu a

fost enorună. Pennr.u a scrie drama Danton, a extras, cum ne-a
m~,turisit, ,i.n.fo.rmaţii ,din „foairite .mll'lte mi,i de pa.<Yi.ni de is-
t~rJe a Revoluţiei Rranceze". Despre Danton autor~! preciza

ca : ,,arn este o rdramă ,isto11ică, .oi o .reconstitui,re ,dramatică"
mtrudt „drama ~soori<:ă ,ia numai ca pretext ,faptul istoric'.
pen'UIU ca ,pe itememJ ,],Ul să se dăidească o întîmplare fictivă " 2.
Rom~11ul Un ~m între oameni se· sprijină, la ,d,n,dul lui, pe
„folomea maxamă a unui materiial ,isto11ic" ; fiecare pagi:nă
este rezultatul unei cercetă,r,i. Scenele ,reco.nstituite se leagă

Între ele .pnin comemu.riile .autornlu.i. E vorba de tablouri de
epocă (DoussauAt e ,citat), ,de pot11Jrete .şi ,evenimente de tot

1 Cum am scris romanul „Un om între oameni", în Contemporanul,
1954, nr. 16, p. 3.

2 Addenda la Falsul tratat, p. 513, 514.

·19a

wml. Vederea Buouir~ti.lor şi viaţa unor sate, saloaine cu „ pe-

•11·ccr.i şi nă,ravurii boiereşti", aiteliere de tăbăcăirie, borideie de
1obi, ,codrul ou fugarr.i - .toate se perindă Întlr-un minuţios f.il_m
tlm:umenta·r. E reconstituită aotmosfera ,de la „Sf. Sava" ; asis-

t .un la o .şedinţă l1terarră ; se mişcă IIlllUlleroase figuir,i de revo-

l11 \Îonari ,din toate cate~oriâ-le socia:l~.. . .. (
4e~ 1Se înţelege ,că în cunpul ~t89ţ1e1 <:el maa
,re~me ,1m~-
1;1 nea lui Băkescu, ,prezentata f,Je pnn ,descruen d1irecte, fie
prin raportarea la alţi eroi. In portretul general sînt ir.acordarte
,11omente defimi,oo,r,i.i. Iată...J deci opumnidu-se 1t1nui ,!iceam. bnutal

de .la oolegiul „Sf. Sava", ,ma,i mare ca eroul. Adolescerut ser.ios,
p reocupat de probleme, ~şi expune concepţia etică : ,,Da, Tiţa
dragă, frumuseţea truipului te ,poate părăsi, dar J.~um~eţea
1 .Hţi i, a muzicii, a ,picturii, niciodată. Frumuseţea chipului de-

pinde ,de v.reme ,şi chiar ,de oameni, humuseţea minţii şi a

r.n imii depinde de tine şi dua:ooză .pîITTă ila moa,rte." 'tinerei
I rusi,nica, de ,care ,se simte atJras, căirmrarul .îi ,recomamdă să-şi
rnnsaore f.rumuseţea tea1Jt1ul.ui : ,,A,ceeaşi frumuseţe p.usă î01
~lujba artei capătă un tiîlc mai la11g, a-re ,u,n 1rost mai foalt.
J\tunci ea e pusă Sin slujba popor,ul,ui, a oulturii, ajută _Ja ds-
pîndi,rea frumuseţii ce\lei veşnice." (Un om între oameni, ed. I,
1955, voL I, IP· 255, 257.) În discuţia cu M itici FiJ.iJpescu, mai
tînă.ruJ Băkesou e medita-tiv, aoumulî,nd ,gîinduri peste g,în.durj,

pontir,u ca •la urmă să-i spu!Ilă calm : ,,Domniule căminar, vă

roo- să mă socotiţi şi 1pe mi111e prlÎnntitermenpiţriaettendiuj pdăumne,daevsocaos.ptern.ăr"e.a
,pt1i,ntre :revoluţionari.
Adoică

complorului condus de Mitici Fi1l.ipescu, energia revoluţiona­

rului apaire luminată <le o canştij,nţă nouă: ,,!inchisoa,rea mi-a

deschis ochii. Ochii dinăuntru. Azi cred că darcă illlU există şi

fapte imposib~le pentw demnitatea omenească, artunci cuvî,ntul

om tJrebuie 1nloouit... " (Op. cit., p. 313, 377.) De ·f,iecare dată

eroul se idefaneşte di.rect, d.inJă.ua11Jr.u. Personajul central e văzut

şi î01 allte ,iipostaze : sufer.~nd, ,,,topit de am.imiire... înitordnidu-şi

priv,irea Sinăiuntrru", spre a judeca mai ,bi,ne „,carre este adevă­

rata FliUsiinica" (op. cit., I, p. 377).
Dar •Îln :primu'! plain stă mer.eu -luptătorul. Simplitatea lui

merge la ,iin.irna sătenilor ven1ţi să v.a<lă ,guvernul ţămii. Vor-

belor pompoase ou carre •li se aidresează El,ia<le le ,urmează cu-
v tntele sobre ale lui Bălcescu. ,,Şi feţele .nrudăte ale sătenilor

înfloresc Îin,or-oo 1larig surî·s, ,nevinovat, ,ca ,desprins .de tiru,p."

199

(Op. cit., I, p. 437.) Moar_tea ,Ull10J'. taibaci ,răsculaţi prilejui~te
Bălcescu .ahemează
dourneorueairiecţoinniuftoăw,nşita1rned. kCjiiuivre1.1nStceleenalusie oonnuirează dramanic futre
fie-
care frază. fi,m<ţ comentată intr-un :sourt „a parte" : ,,F.rate
taibaoul~, ,ai1 .munt, p~mru ca poporul român să ,f.i,e Liber... pen-
tr~ ca 1.stor~ ~este1 ţări să f~e a<l.ta. li mîngîie uşor fruntea.
tuoint..o. mdinIÎ1n11t-•t(o)aistiăin.gisu.troăriad.atlăl..p. riMveaşitemîunl-t
A1 ;11u~1t, <lail1u~ndu-~e.
dec1it lim.e .n-,a <lat n!c1

de.lung, cu lu_are amt:;te... ':7a .pomeni ci.neva despre tine, Du-
mbmum!~ti.rn-~rloeehvzo:n1Sutrtţo-1.oiacau.,nşodoauapsr_na_raăc.,c.r.<i:sDvpaeaiirceăf1...vdauTsostfmuir1lşiiidnee1pn,lia.nrgiddreiioca<wlpelă•cd?ua!mcşiă
Jrînge
va iz-
va fi
SoVeorer~~vdo~tltc~1ăţi.abetlrl-Jtu!nlscc11~lşciuămsăpe,lu/cnaeetaustanăpcăirse·asveto,lvuacţuiue iutnmaue,rcmăiiearîţiintcamleunşt;iica'ţiti:vooDji eaşratrifpaătm.e...
!"Smbveeaarn,.tfVăatţul.o.iaar,ii~l"faua1(cOaeplDbf.~uacnp,itteăr.Or,aSaIhct,~1e·P~6·tm'eta4mţg71,ro4._n0)a.dnna1dl:ioelgo.cadvcreeansmtt,oar,it,cic.us,uobBlLvimioac<ielem,ooîapi,lrn,e,tişf1riăiştuoaraaiitrelîin-:
O •comparaţie repetată ,ca ,un ,refren - IÎ.n 1Caipitoluil Gu-
v~rn::-l vremelnicesc în ceasul răspunderilor (vol. II) - subli-
maza .car.aictenul de ,bronrz al .revoluţionairului. ,,Om ti•nnre oa-
meni", el :nu-şi piel1de oumpătul ,în împreju.rărjle .care del1utau
pe ceifalţi. lnnranisigent, refir.actar oricărui compromis el per-
sonifocă dtr.zenia :
'

,,BăJcesou .răspunde .sourt, ,ca o sabie ·mt~11Jsă, fără şovăire..."

,,Băkesc,u .răom6me drept, ,ou ,prjvi,rea .sus, ca o sabie întinsă."

„Bălcescu, drept ca o ~padă, cu umer.ii sus, rosteşte simplu

şi ihotărk"

,,Răspunsut lui Bălcescu căizu hotărît ca o sabie." (Op. cit.,
I, p. 619, 621, 624, 632.)

Tot aşa ~ ai~_to-?, î,nfru1I1tÎ1~d~o pe ,doamna Roland, v.răj­
maşa ·revd!uţ1e, 11 r,1,postase: ,,mtms ca o ilamă de spadă" {Ac-

tul I, taibL I, se. I).

lairgDăaccoănffeosilvliellc,ihi,ileai·ilcuii romane Camil Penrescu ,dădea uoiLizare
dialogul oontnibuie fa pornretizarea

eroiior ,ou mijloace draima,tice. Se poate v,ot1bi ,de o contaminare

200

dl' procedee, 1n sensul că ,lhnele ,pa,g,1n,i di.n Un om Între oament

(roman apă.rut ,după drama cu acdaşi erou) aiu structură dra-
111 ,1nică. Cîrrrd of1ţerul Fă>rcăşanu, ,Î111Soţit ide Tiţa, sora lui Băl­

rcsou, vine la temniţă spre a-i aduce vestea eliberă,rii, revo-
luţioMrul, băinu.itor, <refuză. Mornentml poate fi <reprezentat

,rcmc :

,,- Nu am dreptuil să primes\: un asemenea sacrificiu.

Fărcă"Şanu se <lestionde, diinrr-o daită, ca ,şi dnd ar fi peste
puteri·le -lui •să ,continue. Zîmbeşte fericit şi el.
.

- Nu 1risc nimic. Un iprieten al dumitale a adus .un ordin

de ,la ~pătăr,ie... Ai fost .iertat... ArăJpilă, aşa spune că-l chiamă.
~i desohise ,lai11g, bucuros, uşa, arătînd pe cel de 1pe p6dvor..

Pofiteşte, ,domnule...

T,iţa se U'epede spre uşă, uluită, şi-'l recunoaşte pe Alecu

Golesou, care iintră docotind de şt~rea cea bună.

- Eşti liber, frate ... il~ber...

Dar Băfoescu, bănlllitor, ,întreabă •neclintit.

- Numa,i .eu ?

- Aţi fost iertaţi toţi... S-a .ră~pîndit de trei .zile zvonul

că Miti.că .Rilipesou e pe moarte. S-a adunat lume ,Îill .faţa pa-
laitu'1wi ,şi a celiut e1iherairea voasnră. Bibescu a cedat...

Tjţa ,cade moale IΕn genunchi. Privirea ei paire de pe altă
lume. Scoate ,di;n manşon iconiţa ,pe care o adusese ca să-o,

pună Îin chilie.

- Nu smt v,rednid, inu sî.nt v rednică, Maică prea curată."

(Op. cit., II, •p. 389.)

.Potru.v,it scopului, ·limbajul ·a111alinic al primelor rromane era

.1cela al -liter.anU1rii ,de .iintrospeqie, .a,desea abstract, ,intelectual.

Neologismele se acumulau pină '1a oboseală. SSnt ,ca,uze ,pentru
care ,pr,imele ,romaine ale lui Camil Petrescu ·n-au av,ut răspîn­

direa .meritată. Trecî.nd 1la Un om între oameni, ,prozaoonului

i s-au 1nfăţişat spre •rezolvare oumeroa,se probleme de limbă.

Nu era votiba ,numai de limbajul boier.i-mii di111 veacul trecut,

dar şi ,de a.cela al ţărăniunii ,şi al populaţiei de }a per,1eria buc~-

rcştea.nă. Limbajul pensonajelor i storice trebu1a să f1e ,reconst1-
tuit dt ma.i autenuic, pentru o corectă ,iindividualizare arti·stică

real istă.

P,uinotull .de vedere al prozatocului demonstrează 1.ncă o dată
vechea ,grijă pentnu autenticitate. ,,Eu socot - sor.ie el - că

este ·un decaJlaj S,ntire •limba vorbită şi cea scrisă nu numai cu

pr~vi.re ,la J.i.mba Ji.ter,airă şi 1cea vorbită, 1in genere, a.şa cum se·

20L

eu!ştie, ci că acest decalaj este real ,chiair la acelaşi mdiv,iid între
caire scrie şi ~ul care vorbeşte" 1• Lnterv,ine a,poi, ,pentiru
prima oară î111 cariera scr.iitomlui, ahestiiwnea vorbi.fli,i popu-la.re.
Ceea ce .nu constituia o ipreooupa,re În primele roma;ne dă loc
acum unor probleme.

VăZJUt ,în perspectiva epooiii, Camil Petirescu se sitiuează fo
primul plan al Jiterarurii 01.oas,tire icontemporane, fond .unul din
ctitorii romanului româinesc modern. Imaginea cu caire ,intră
~n posteri-tate şi-a definit-o 5>eri.itorul Însu.şi, într-o pa,gină de
JUnna,) : ,,Nu sî.nt decît ,două ,modur.i ,de a trece saoisfăcător

prin viaţă : cu •noroc, ori cu hotărîrea <le a fi lucid şi loial,

de a trage consecinţele pî1nă la capăt al felului ,tău propriu de
a 1f.i ; nu siincer, fiindcă aceasta inu spune nimic şi se încarcă pe

deasu,p.ra cu Vllllgairitate, ci de .a if.i Joial." 2 Conduita iliu,i Camil

Petrescu a fost un exemplu ,de loia.J.i,tate faţă de el însuşi, ca
şi faţă de ,ideaforile airtei.

1 C1{m am scris romanul »Un om între oameni", 1n rev. cit., p. 3.
2 j urnal, în Viaţa românească, 1958, nr. 1, p. 66.