Ciopraga, Constantin - Portrete si reflectii literare - scan

OTILIA CAZIMIR, POETĂ A SUFLETELOR SIMPLE

Pentl'lu mu1lţi ,din ,generaţiile mai vechi, pagî,nile de început

.,Ic Otiliei Cazimir exeroită llln fel de flux romantic, •redeştep­

tînd epoca sentime111talismuLui intaleotual ce <definea ambianţa
\'ieţii româneşti. Un sentimentalism de care nu se jena nimeni,
Yi:oibil la toţi dţi au trecut .pe a,oolo. Tonu.I ·îl dădea „supra-
finul" Ibrăileamu, care, .ieşind dintre cărţi, .se adresa debu-
tantei Sn fiteraitu1ră oo : ,,Oti,lia-Bmnhilda-Gunegunda-Rodo-

guna !" Pe .atiunci, ,la Ia.şi, Miihaiil Sa,doveaorn 1relua .în varircinte
mcla.ncoLice cîntecul amintirii, Mihai Codreanu prefăicea în
\Onete bronzu·! statuilor, :iar G. Toptrceainu era .romanticul

discret, Î:ncliinat să se .autopersifleze. Idealişti şi democraţi, co-
muniunea lor sufletească ,se baza pe temelii ,realiste, pe Înţe­
legerea lucidă a ,relaţiii1or jsoorice, pe ouhul vailorilo·r umane
superioare. Nicăierj mu se făcea atlÎt ,de insistent "lpel .La ra-
ţiune, ,nu se dezbătea mai v~u problema ridicării celor umiJiţi

la o altă existenţă. Spinitul •îşi demonstra efii.cienţa Sn măsura

În care dădea impuls progresului. Fără să se confonde cu
popoi;a;nismul, susţinătoniii Vieţii româneşti luaseră, mai toţi,
„pliJU<l" ideilor ei pozitive. De ·la pri.mi-i pa.şi, Otilia Cazi.mir
hC situa de pairtea celor ofensaţi.

îmbibată ide 1liir,i:sm, ,oreaţia sa .impl,ică deopotrivă afin~tăţi

cu trad.i9i,ile prov,iinciei natale ,şi v.iziune ,nouă fo acord cu

1imputl. Sinteza .aceasta ,de elemente contrair.ii duce, pe plan ar-
1istic, la stiliza.rea în forme ,ined:ite a uno.r motive hterare con-

203

saoraite. Ln ,esenţă : o .retirăire imaig,iinară a copilăir.iei, reprezen-
tair~. :p~astiică .a natiurii„ nostalgia .feâciirii. Psihologiia feminină,
spnJ1mtă •pe o putem1că memorie afecttvă, ,dă forlietate vieţii
concrete, .ou.noaşterii senzonia:le. Sennimentul şi nu .ra9iunea are
de multe ori, cuvîmrnl ihotă.rhor. Matemiitatea determină o vi~
z.iune despre lume diferenţiată ,de aceea .a ibă•rhatmluii . De aici,
În airtă, !Preponderenţa ,li,ismului, a ~ereslor de confesiune.
„Oare 1femeie, cîmd scnie, nu face, fă.ră să VJrea, măcar un pic
lÎe.nturneeaiibfăesmoirniiittoăaţiir.edae. litcnatteo
de autobiografie ?" 1 - i se t uel'sluiarvică,a
Otiliei Cazimir a.re :
a tr bute
plastică şi colorată. Poeta adoră, •da,r fă,ră exces, gingăşiile,
atacmd ,î.n .a1celaşi timp şi itemele majore ale existenţei. ,,Miia
de _aniima:le .a ,d~Lui Brătescu-Voineşti şi melM1colia sadoveniană
a slJilgurătăţi.lor •săLbatiice se ,găsesc, tÎtn ,ton mai graţios, la d-na
Otil,ia CaZJimir", .remarca G. Că l inescu 2.

. L~ O~ilia C.1;zimir sensibiiJ.i:ta.tea .feminină transpa,re şi din
t11cliu.n. T1tLwl ,pnimu1rui volum de verisuri, Lumini şi umbre
(1923), •iindică ,preferiinţe plastice perttmu dar-obscur. Fluturi
de noapte (1927) - fa ifel ; udeile sctntei,ază ca airipi,le fosifo-

rescente ale lepidopterelor 1nocturoe. Consecvent, volumul
Licurici - cronici fanteziste şi umoristice (1930) continuă
ser.i-a. Eniigmatic 1paire ,ti:tLwl Cîntec de comoară (1930) ; aici
regăsim mitul populla,r des.pre flădrirle noctu,me ale awru-
lu,i. Minia·trnralelor ] ucării (1939) le urmează versurile ,pentru
copii din Baba Iarna intră-n sat (1954) şi din Poezii (1959).
Un volum ,de schiţe se .intitulează Din întuneric - Fapte şi
întîmplări adevărate din carnetul unei doctorese (1928) ; altul

e Grădina cu amintiri (1929). Tot ·chmintiri sînt strînse şi în
voLum~ul ln tîrguşorul dintre vii (1939) şi Sin A murit Luchi

(1942), romain Iiinic autobiografic 3• Diferenţiindu-se de lite-

ratura unor "con&urori" - cum ,îşi numeşte OtiJia Cazimir

colegele - , poezia sa e plăcut fantezistă şi reuşit umoristică.

Destiule ooa.rde, ,pentru ca melodia să cîştige 11ll va:rietate, .des-

1 Valer Donea (Profira Sadoveanu), Cu Otilia Cazimir în cetatea
laşului, În Adevărul literar, 24 noiembrie, 1935.

2 G. Călinescu, Otilia Cazimir, Grădina cu amintiri, în Viaţa lite-
rară, 1929, nr. 120.

3 Versuri, proză, foilet0anc, cronici, prelucrări şi alte articole di-
verse ale scriitoarei au rămas Împrăştiate prin : Cuvîntul liber (1925).
L1{pta (1925), Lumea (1929), Adevărul (1934), Farul căminului (1935-
1936), Revista Fundaţiilor (1940-1944) şi altele.

204

111k procedee, pentm ca a11ta să ·se sustragă manier,ismului.

A111,udini etice •şi fapte ide viaţă specifice 1poezie.i apar în tra-
' .11c ana.loagă şi ·Îm proză. Grădina cu amintiri e ,un muzeu cu

portrete vechi" şi "dureri mici", .cu u,n sector lfloristic (,,,nr.an-
,1.ifir,i") şi ,unul zoologi,c (,,.pui ,de vuLpe", ,,vever,iţa", ,,mormo-
lol 1i ") etc. O Viziune -diin Lumini şi umbre, cu aluzii la Săr-
111,oml Dionis, e rduată 1ntr-o ,sahiţă ,psihologici admi.rabiiă :
I /cct de lună (Grădina cu amintiri). O Poză veche (Poezii) e
1 1.11.ată îm acelaşi stil cu schiţa Portrete vechi (Grădina cu
11111ntiri).

NeoU1noscu~ii străbuni de la oonfluenţa Moldovei cu Si-
1ctu l i-aiu lăsat .ta,oit .scriitoairei llegăimîntul să le oulea.gă do-
' " rile spre a ,le itna.rnsmite ,posterităţii. Moşteni•rea .ancestrală
, .,pătă, ca la Sa,doveamu, o vibraţie ,gravă. Măirturie - acest
ltavism :

Străbunii mei cuminţi ce dorm În sat,
!n ţărna melancolicei Moldovc,

Cc-au scris cu brazde negre pe ogor
Şi În ceaslov cu tremurate slove, -
AtÎta moştenire mi-au lăsat :

Amarul mut din sufletele lor.

BuniouJ .din~re tată era ,preot. ,,De drept, <lupă bu,nicul
dinsp re tată, preotul Gavri·l Casian din Cotul-Vameşului, ar
Ii trebuit să mă chem Ailexaind·ra Carsian, <:um am şi iscălit
11,ncori" 1. Urmaşii direcţi .ai preotu1ui Gav1rjl au irenu.nţat însă
Li numele cie .familie Casian (evidenţa scriptelor nu era rigu-
roasă) , aidoptî.nd ,pe a,cela de Gaw,ilescu, <lerivat ·<liin inumele
de botez ail tatălui. Astifel il1Jumele stăi11ii ,civile al nepoatei avea

,.t fie AleX,amdra Gav,nilescu. Aptinudiinile ,creatoaire i-au venit

di,n partea mamei, disniinsă şi afectuoasă. Er.a inteligentă1 spi-

' 1tuală, citea enorm .şi 1povest,ea .aimuza,nt. Avea gust l,1terar
"h>iuir. Luj G. TqpÎ11Ceainiu ,îi .plăcea să stea de vorbă cu ea. Tatăl,
nepot al revoluţionarilor patmzecioptişti Ion şi Neculai Ionescu
de la Braid 2, stmulează 1nţelegător 1ta:lentul precoce al fiicei.
J>cnnru a se î.ngr,iji cum se ouvenea ,de educaţia •copiii?~ - patru
ktc şi un băiat - , familia pă,răsi R:omanul, stabilindu-se la

1 Prietenii mei scriitori, 1960, p. 20.
2 Valer Donea, art. cit.

205

Iaşi. Etapele primei copilării aveaiu să fae .reca,pitulate într-un
patetic romain psihctlogic : A murit Luchi (1942). Cele trei
pă,rţi ale volumului - Casa de la poartă, Casa de la ţară, Casa
cu cerdac - î111.regisllrează ima~ini clin arui,i tn care .autoarea
trecea de la trăirea .fantezistă, difuză, fa existenţa lucidă.
Tranziţi a de la basm la realitate, de la v:Îaiţa de famiEe Ia
programul de şcoală e urmărită .i.ntirospecti;v, m.i,l1JU9ios. Copila
alintată se botezase singură : Luchi. D,arr 1n p,rima z.i de şcoală,
Luohi dev.ine .Nlexandr.a Casiam. ,,Luohi nu ma.i este nicăieri.
Luch.i a mur.it. In looul ei, o şoolăr.iţă oumL111te clipeşte mă,run­
ţel şi-şi înghite laor,imile, care .au, peintr.u î111dia oa,ră, un gust
de cenuşă. A murit Luchi..."

,,Fetiţa asta serioa,să", 6trfogîlll'd Ja piept „păpuşa nouă",

stă de mult fo această atitud.ine fonr-o Poză veche. Portretul

îi aminteşte Omiliei Cazimiir şi de ,revelaţia ,ceJei dinnîi p111v~ri
conştiente 1intr-o og1i111dă. Colocviul cu ,ima,g,i,nea v1irtuală res-
pi,ră o .i111genu.itate narcisiacă :

A rîs : - Săraca, tare-i mititică !

A rîs şi ca. - Ai şi mata cercei ?

De ce nu vrei să vii puţin încoace ?

D~n priima copilărie, laş,u,l ,dev.iine pentru ea cetate adoptivă.
D ecoruJl vegetal, ,interioarele prim.itoare, strada li111iştită (nu

departe de vechiul Beilic) î ndemnau la reverie. In camere sînt
,;scoarţe vechi" ,de la bu.niici, ,,mi.roase a gutui şi-.a mere coapte"
(Strofe în amurg). In vacainţe, păril11ţi şi ropii pornesc Într-o
trăsură joasă, la.rgă, pe la Strunga, ,spre Si.ret În jos, pînă la
Miclăiuşeni, satul bunicilor diinspre mamă. ,,C'un<l m-am făcut
ieşeancă, ,n-aveam dech patru .ani. E ,drept că încă multă
weme ne-am dus cu toţii, ,În fiecare vară, .într-o bi1rjă ou două
,odeşsit,rraătbeu1nşiic1ăouoazIu1rbgăă.tlTăoiţ, i,la aMdiiaclăă:uşmenaimi aR, o,cmu avnăullutir,ansă-
ofoabe
~edem
daf,~riu peste pălăirie, tata, cu mainta şi şaipcă albe ,de doc, su-

ror.ile, oăti.te şi spăs.ite, fratele meu ,cu bioicleta, dnd ,Înaintea,

c&nd 1n°iurma noastră şi clnd pe capră, lîmgă biirjar - şi eu pe
scăunaş, ,cu motanul ieel roş •Îin braţe... Nu .ştiu unde ~ăsea ta~

nadişanca aceea neverosimilă, ,că ,pe <S trăzile bşulm nu ma1
ci,r,cularu de mult asemenea veh.icuJe, după cum nu ,1111ţele,g de

ce făceam drumwl acela ou trăsu.ra, şi nu - cum ar fii fost mai

uşor, ma1 fiiresc şi mai puţiin costisi1tor - cu t•renul. Poate că

206

p.trinţii mei erau şi ei, tn felul lor, poeţi... O, acum sînt sigură
dl' .1Sta !" 1

Erau varcainţe inst11uctive pentru copila atentă la peisajul
, 1t.1di111, ca ,şi Ila cel rustic. Interesul pentru natură aoum i se
lormează. O spune in .fe1ul unei Simo111e de Beauvoiir ataşată
dl' Iaşi :

Vacanţă fosemna pe vremea ceea,
Pupitrul şcolii zăvorh cu cheia.
Apoi o casă Într-un sat bătrîn ,
Concert de greieri risipiţi în fîn,
Plăcinte aurii cu poale-o brîu
Şi peşte prins cu undiţa la rîu,
Şi dinţi vopsiţi În violet cu mure ;
Apoi, plimbări pe drumuri de pădure,
Romane răsfoite pe furiş
Cînd cerul viu te spiona-n desiş
Cu mici şi-albastre cioburi de faianţă ...
Pc vremea ceea, da, - aveam vacanţă !

(Vacanţă - Licurici)

Directoarea liceu1ui nu agrea ver&urile. Eleva Alexa,ndra
Cavrilescu voia totuşi să fiie soriitoarre. Lncercările poetice şi le
visa tipărite. Transcriind din caiet „o poezioară de patru strofe"
( Noaptea), o trimise „<le-a 1dreptul la Vi.aţa românească, nici

m.1i mult ni.oi mai puţin !" In locul 111rumeluii, strofele din 1912

( 11 r. 11 -12) .aveau drept ,semnătură „trei steLuţe". Apă,rură .Îinsă
n1 un pseudonim. ,,Probabil ,ca să se distreze, domnul Ibrăi­
k .rnu şi Mihail Sadovea:niu au iinventat pentru ·Începătoarea ne-
1 un oscută u:n nume - l\.lill :nume mai anonim tncă ,decît cele

u-a1n:i steluţe. Domnul Ibrăi-leanu dăiruit numele de ,fa:mi,l,ie al

primei lui ,iubiri - o 1domnişoarră Cazimir, de care fosese în-

d răgostit pe oîITTd era copil - .iar Miharil Sadoveainu o botezase

Otilia», ,după acelaşi ,critelîiu puc sentimental..." 2• Fără să-i
Ii plăout ,iniţal, ,pseudonimul rules <le iluşnrii naşi Literari a fost

p.tsnrart pentru tooo.eawna.
Timi1dă, tÎinaira poetă venea rar la redaqie, U111de se întîl-

111-;1u zilnic figur,i !bărboase şi ,priviri de „conspi.rato11i". După

1 Prietenii mei scriitori... (1960), p. 168.
2 Idem, p. 170.

207

baicaolaureat, frecventa cursUJrile Faroultă9ii de litere şi frlozofie,
însă profesoml Ibrăileamu ,i.nterv.eni, ,deconsil,i,imd-o •Î!Il pr,ivin~a
v,iit,oarei ,diplome. Cr~ticu•l punea ,creaţia ,deasupra oridirui
t.iit1u acaidemic. ,,Domnul IbrăiileamJu" a fost de ·părere să scrie,
nu să se ocu,pe de examene. ,,Şi am scr,is..." U!Il cap;iOO'l ,impor-
tant l-a ,const~tuit ,pruetenia cu G. Toptrceanu. L-a cunoscut ,
nu mul.t după veniirea lui la Iaşi, ca secretar ,de .redacţie al
Vieţii româneşti. ,,Am avut forioi.rea să mă bucur de prietenia
cîtorva 1diin cei <le acolo : INl ,pr.imwl ,r~nd ,de a naşi,lo.r mei li-
teraini, şi apoi :mai ales de a Jui George Top.iîrcea.nu". 1 Pe „pro-

fesoriul exiigent şi 1.nţelegător -în ale sorisu'1ui" ·11 însoţea prin

1914 ·şi 1915 la şezătorile orgairnizaite Sn prov.incie de Socie-
tatea scriitorilor .români. T~!Ilăra ·poetă nu citea ; pnivea numai.
Pe scenă ,urcau Miihattl Saidoveaa11U, G . Topîrceainu, Milia.i Co-
dreamu, N. N. Be1dicea,nu, uneo.ri Horitensia Parpaidat-Ben-
gescu. U11mairă, ma,i tîrziiu, ,drumuir,i la mă!Ilăstiiri şi la vînă­
toa.re împreună ,ou prietenii.

Definind atmosfena Fluturilor de noapte, P.ompiL~u Con-
stantinescu vo11bea de ,unele „a~rafe poetice" proveni.te de la
G. Topîr,ceainiu şi de un „Hei,ne swperificializait" 2• Nu trebuie
exagerată i.nfiluenţa lui G. Toplrceamu (,,,profesorul meu de li-
teratură"), caire e:xiistă, fără a împieta asU1pr.a origmalităţii.
Djscuţiiile ou poetul 1balaidelor, oolabo.rarea Ila aceleaşi periodice
- Viaţa românească, Insemnări literare, Lumea - bazar săp­
tămînal, Adevărul literar, Bilete de papagal, Revista Funda-
ţiilor, Insemnări ieşene etc. - vacainţele, ou a•lţi -colaboratori
ai Vieţii româneşti, la imăinăsti11i,le de lmgă munţii Neamţului,
au cimentat o st11îmsă ,prietenie. Era l!lO.rmaJl <:a unele idei, pre-
f.eni.nţe, preooupăr.i să aparţină fondului comun. P.recum
G. Toplrceanu, Otilia Cazimir a scris „oronici fante-
ziste şi ,umoristice", pa•rţial a,dunate în volumul Licurici (1930).
Şi Otilia Ca.zimi,r a aodresait ,un mesaj Cometei care vine, cu
aluzia finală că „Domrnul T~pÎI"Ceait11u" va ,da şi el „răspuns"
cometei. G. Tiaptrceainu scrisese o „misceHainee" Î!ll care i,ro-
nÎila portretele desenate <le Maircel Iaincu pentiru Antologia
poeţilor de azi de I. Pil,lat şi Perpessicius. Otilia Caz:imir
scrie şi ea, s,pinitual, o cronică vers~ficată, Pe marginea unei
„Miscellanee", pe aceeaşi temă. Scenete dialogate - In tre

1 Prietenii mei scriitori, 1960, p. 170.
2 Fluturi de noapte, în Viaţa literară, I, 1926, nr. 28.

208

/!ori, Intre păsări, Intre gîze, Noapte de toamnă, Scenă do-
lll<'Stică - 1Pastelw;i ,ca Primăvară mică contililuă sipi,l'itul lui
<;. Topîirceamu.

Caire sÎ!llt opm,iile estetice .ale scriitoarei ? ,,Detest să vor-
lwsc ,despre 1hteratură, ~ice ea : ,destul ,c-o fac" 1• Confesiunile
, u prilejul amiintitu1ui intervw 1111 .versuri 2 se sustrag preciză­
' 1lor : ,,De 111.icăie.ri nu-mi tÎimpmmut ireţeta. / Mă .indispune
orişice tiipic." ,,.Mă-mbie oî.mpul, marea ~i 1um1na, / Mă plimb
î,11 vis priim ţări văzu te-n ,căirţi." I:n alt loc vorbeşte iarăşi alu-
, iv : poezia M' f,i ceva compa,rab.il ou /Ull1 „dntec de comoară" :
potrivit eresului ,popular, ajungu. î.n stăpîni.rea comorii numai
d.1că ştiii cîntecul magic. Otiha Cazi.mir orede în capacitatea
.111tistru;lui de .a găsi ouvÎ!lltul unic, cel care să scoată la himină
tomon :

Aur vechi, aur sfînt,
Aur înverzit de vreme,

Joacă-ţi flacăra uşoară

Peste groapa de comoară
Zăvorîtă cu blăsteme, -
Şi dezleagă c-un cuvînt
Cîntecul,
Descîntecul...

Reţin atenţia şi destăi111uiriile Lirice din poezia intitulată fe-
minin Podoabe - cu .dedicaţia : ,,pentru Aliice CăJ.ugă:ru "
( Fluturi de noapte). •Pe A.Jice Călugăru, au.toaire ,a unei plaohete
de versuir.i, Viorele, a cîtorva poeme .r.isipite .în Viaţa româ-
11ească IPÎnă ÎIIl 1915 şi a romanului 'În ifa,anţuzeşte La tunique
'/Jl' rte, a •CU!Ilosout-o ,din sor.îs, p.răin. G. Topîrceanu. Au preţuit-o
.1mî,ndoi, şi ioÎt a .stat Îlll ţară, şi după ce s-a statomicit î111 străi-
11-:îtate, unde j s-a pierdut u11ma. Lirica aieeLeia ca.re ,pentru
~t,răini era o en.igmat.ică Alice Orient revărsa u.n sen,zuaLism
m·reţiinut, exipresie a Ulllei vj_talităţi eI1Uptive. Elani\l'rile vauuate
n1rcau, penwu a fi tălanăcite corespumător, o imagis·tică fmI6tă.
l\rjn contrast, Ocilia Caizi.mi,r ~şi a.rată wncl.i.narea spre altfel
dr „podoabe" : -candoM"e sen,timentallă, reverie ca:lmă, simpli-

1 Valer Donea, art. cit.
" De vorbă CH d-ra Otilia Cazimir, În Adevărul literar, 1930, nr. 501.

209

tate tin expresie, .îii1 totul, puritaite. Universu:! ,poetic e prefi-

gurat cu ,irrtgenuitate :

Azi am visat c-attt sînt de bogată,
Că aş putea s-adun în mîini viaţa toată :
Miresmele grădinilor sub soare,
Furtunile cînd vin, tulburătoare,
Lumina lunii-n falduri de pădure
Şi ploile molatice şi sure, -
S-adun cîntînd, în calde nestimate,
Culorile şi cîntecele t0ate...

S-adun apoi mărgăritar uşor
Din rîsu l meu, din rîsul tuturor.
lar plfosul cel zadarnic şi amar
Să mi-l aleg în stropi de chilimbar,
Să-mi fac brăţări din plînsul diafan...

Cu toate i.inserţ,iile romanti,ce, l,i.mbajul e realist. De remar-
cat ,că .realismul şi feminitatea se .împletesc. Tendinţa unor -co-
lege <le a-şi însuşi un limbaj viril nu se hucură de aprobare,
după ,0U1I111t1u e agreată inici „feminitatea" stilului la unii poeţi.
Campa.nia sa fomi.nistă ~ntră în cadrul preocupărilor curente.
Sub pseudonimul Alexaindra Casian, Ooitlia Caz.imir fotreţine
ÎIIl lnsemnări literare (1919) ·rubrica lnsemnări feminine. Sub

pseudonimul Magda colaborează ila acelaşi sector, la ziarul
Lumea (1923). La I"ubrjca Feminine publică îrn Lumea - bazar

săptămînal (1924-1926) articole val"iate: O lucrătoare poetă,
Politica nefastă pentru femei?, Femeia în literatură, Femeile
în gospodăria publică, Şezători literare pentru femei, Marcel
Prevost misoghin. P,reooupăr.i de aceeaşi natUJră aduc artico-
lele ,di.in Adevărul literar: ,,Femme" ,de Madeleine Ma.rx (8 iulie
1925), Femeia şi poezia patriotică (12 iulie 1925) şi .aJ1tele,

semnate Ofelia sau Dona Sol. tn cîteva lnsemnări feminine

di.n Viaţa românească se ocupă ,de Modernităţi şi .altele (1926,
nr. 12), ,iar S111 Ţara noastră, <le Evoluţia profesionistelor (febr.
1927). Alte Feminine apair ~.n Bilete de papagal (1928, 14). C a
susţinătoaire ,a femeilor de talent, se referă la Alglae Pruteanu
şi Agatha Bk,sescu, combătînd ,pe Victor Mairgrueritte, Fr. de
Mio mmdre şi .ailţi detiractor.i ai femeii.

210

Consonanţa afectivă ou cei mici nu obligă la reducerea pro-

1mrţiiJor, la mmiaturizaire. Scriitoarea, observ.a G . I brăi1leanu:
,. nu e tentată rrricioda.tă să caidă 1ÎII1 ceea ce s-air ,putea nu mi
miniaturism sentimental, - .iar la nevoie, are un ant idot, umo-
rul" 1• Reculul în ,nrecut, pÎIIlă la copi lărie, impune totuşi o
viziune specială: cur,iozitate ,penitru lumea de S'Ub or.i.zont, de

1.1 nivelul :melcului. Du,duia Lizuca din Dumbrava minunată
h,1doveniam ă trece, ou11ioasă ,de ,toate, şi pr.in Grădina cu amin-
tiri a Oti,Liei Cazimiir. Simpatia o cndreaptă către cei dezar-

maţi şi slaib.i. Măirturie, seria ide ,,,fapte şi -înntmplăiri a.devă­
ratc" - ,,,dim cair.netu:l lll11ei 1doctorese" - , ica·re -formează

.rnbstainţa volumU1lui Din Întuneric, ·redactat Ja Mi11ceşti; ,,doc-

toreasă", timp ,de mai mu l ţi .a.ni, a 1fost aicolo o soră ~ sor~i-

t0arei. 1n acest „Sintm.ner,ic" se mişcă oaimeni fără 1bumrn. Bol-

navii săirrnani IllU .au ,răgazul căutări,i. ,,V.aira, spitalul e t ot-
dcaunra pustJiu... oamenii au de muncă, !Il-aiu v,reme să zacă."
Sinaurul pa:cient, un bătrSm, stă .a,colo „numai să nu-l tl"i-mită
la ;ă,răcia lui" (Necunoscutul). 1n palatele lui Moş Ghercă,

cel mai bogat ţăran cdÎl11 ,sat, e ~ ,promiscui.ta,te î~spă_irmîmă­

toare. O gravitate ,prococe ~unc~ umb:e _Peste copiil.:i,11i~ .celor
urni.li. Un ,copilandru flănmnd di:n Gradina cu ammtm cer-
şeşte, ,împă,rţi.ndu-şi cîştigul cu ill'n cîine (Vînt de toamnă).
,,Tache cel mititel", a,rgăţel la ,conac, ,,.face de toat~ c~ o s:-
rioziitate care nu se potr.iveşte de -loc cu făptura -lui p1perm-
cită" (Om cu necazuri). O fată de mănăstire (diin 11.bumul

w poze), ,,cu fustia creaţă, J.ungă p1nă la glezne, cu picioarele

goale în papucii de şiac călugăiresc", stă la „asouJ.taire" la o
mătuşă, călugăriţa. Jocwr.ille îi stnt ,inter;Zise : ,,o ţată .de !°'.ă­
n:istire nu se cuvine să se joace !" Dacă-,1 place prmtre maici ?

,,- Ei, place !... Da ce era să fac ? Că daieă a murit tătruţa1
a adus mămuţa maştihoi ful casă, d nu maii dovidea, văda.nă ş1

cu a.tîtea ploduri..."

Nu s-a,r ,putea spune că primele volume ,de versur.i - Lu-

mini şi umbre şi Fluturi de noapte - smt operele ,unei de?~-

tante. La apa.riţ.ia celui dintîi, .în ţ 923, .aut~air~a avea': activi-
tate Literairă ce depăşea '\111 decenm. Lntr>a ,m literatura cu pa-
gi.ni ca.re ,demonsnrau siguranţa con-cleiului şi a instirument~lor
de e:x:presie. Lntre ,î01tîiuJ şi .ultimul volum aproape că nu există

1 Otilia Cazimir, în Studii literare, 1930, p. 130.

211

diferenţe de nivel a,r,tistic ; :nu .pentru că poeta n-ar if.i evoluat,
dar ;penonu că arta ei a fost, de 1La mceput, remarca.bilă. Evo-

lu~a s-a iÎimplmit •un ceea ice pr.iveşte •lăirgirea orizontului şi adîn-

cim-ea emoţiei. Specifice pr,imelor volume sÎ!llJt : momente ale
anotimpur.il0tr sau ale zilei, păidU,rea, apele, efectele de lună.
Melamcolia ~i ,regireruil concurează ou scînteier:ea epigramatică.

Ln Cîntec de comoară şi Poezii se vor aidăuga note de drum,
confesilllili ,tr.iste, litanii fo stil folcloric. Unitat.ea personalităţii

o asi~ură două .teme ,permament.e : 1I1atura şi ·dragostea. Totul
e ,biograf.ie mansfigu.ra.tă, lllil1 ş.iir.ag de »:reoulegeri între zi şi
noaiptie". T~tllu:I poeziei dim ·ciclu,! Fluturi de noapte defineşte
ambianţa ~.ntreg,ii creaţii ma.i vechi.

Stării de eufor.ie, detahi picturale, gesturi tăcute, chemări
făiră răspuns alcă,mîiesc .u111 a lbum al peregirÎl!1ăriilor p.r.in natură

şi un memOirial ail dragostei. Poeta Fluturilor de noapte ur-
mează că.răirile lllli Eminescu : amotimpuPile, vegeta9i,a, viitorul

s.îint ipr.iv.i.te prin ooheanul mag,ic al ·iubirii. Ra.roor.i, pastelul
apare ca 1t1111 tablou obiectiv, ner.aipor,tat la emoţia erotică. I.n

mod dbişnuit, reve.11ia inva,dează descrÎlpţia, ca fo Martie, măr­

tJur,isind bucU,ria comun.i'Ull1Jii cu ,universu.J :

Mi-e sufletul împrăştiat În toată firea...
Sub ochii umezi care-mi caută privirea,
Se-mbată ca o floare pe tulpină
De rouă, de parfum şi de lumină.

Rriv,iind hma pl~nă, tilllerei iÎ.ndrăigos,tite i se pa.re că <le sus :
»Lncepe să ,coboare... / Cu frll!Iltea gmd.itoare, / Sănnanul Dio-

nis" (Viziune). Iubitului ,îi irezervă frumuse9ile vegetaile alegră­

dÎl111ii : »I.air .dim capaituil po.teci,i / Ţi-ar ~ntinde pe-.nserate /
Braţe moi ~i parfomate / Li1ieci,i" (Dac-aş şti că vii).

G. Lbră.i'1eamu observa 'Că „real,ismul psihologic", include-
rea sensibilităţii În fapte, ,,psihologismul obiectivizat" for-
mea!Ză 'Uln istiJ. ,,OtÎll.ia Cazimi,r îşi ex,primă a,desea d,iirimml cu

aj,utorul faptelor, itn sohimb, Sin .poez.ia ,desc.r,iptivă, .acestea din

mmă :stnt puse pe un iportiaJtJiv sulfiletesc. Descr,iipţia e Îin funcţie
de ,fapte i111teme, -es,te cu oca.z.ia U!Ilor 1fapte interne." 1 Evoca-
toare pe linia meditativilor .mo1doveni, poezia anotimpurilor

dev.iine poez,ia v,ieţii. Iată, .prÎlll llllrma.re, viaţa fo devenire, vă-

1 Studii literare, p. 116.

!12

,ută în cerowru tot maii ·la.rgi : ln livadă, ln crîng, ln pădure,
111 zori, 8n Amurg, ln noapte, Ja lnceput de primăvară, ~ub
/'/oaie de primăvară, '1a Sfîrşit de vară, ilil Strofe de toamnă,

Î11 Viziune de iarnă, ·pe Ninsoare, ~in Ianuarie, Martie, Iulie, în

/ )ecembrie. Flor.ile tutiu.ror aino:tiimpwr,i·lor ~şi expr.imă farmecul,
l .t la D. Am,gihel, cu discreţie .şi ,gra9ie. Se penimdă 111ecuvm1tă-
1oare modeste : Măcăleandrul, Cîr#ţa, Melcul (Flori de noapte).
Tn mijlocul naturii, omul apare tăcut, st~pînit de nostalgii : nici
lu rbat, n.ioi depl,in satisfăcut.

T,riumfăooaire e 'lumina. Pete <le ieuloa,re tr.a:n~pa,rentă sdi-
pL\9c ·peste Î111tuner.icul monoton. Eluturi <le -no.apte •iraid.ia!Ză în

1,11cUtI1eric -1umi.n.i misterioase. tn pădure, .arome tar.i şi nuanţe

c romati•ce Sşi di~pută atlia,cţiile :

Arinii cu mlădiţi tremurătoare
S-alintă-n adieri de primăvară,
Punînd pe neagra brazilor povară
Cununi gălbui, ca pete largi de soare.

Un grangur, În lumina argintie,
S-abate ameţit de peste culmi,
Şi parc-a înflorit de-odată-n ulmi
O floare rară, galbenă şi vie.

Lumi.n.a wnf1u.en~ează percep9ia .şi modif.i.că dimensiuni-le. In

nopţile ou lună, ,,toate stalele-s ma·i ma:ri" (Colocviu pe lună).
11lcan:descenţele solare diz.ohră formele, înlesnind mÎlra.jul :
,,Ca:statr1i.i .nu mai au cu'1oaire .şi scl.njeneii 111u mai aiu contur".
Euforia ·În natură se ooncretiizeaiză ~n <0Întece de confa-atem.i-
tate. Peisajul ÎM~i dntă, deven,Îl!1d sonor :

Ascult nedumerită - şi nu ştiu
Cînd laolalt-am Început să cînt
Cu ierburile moi şi foşnitoare,
Cu florile-aplecate pe cărare
Şi cu frunzişul despletit de vînt.

(lntr, flori)

De ,la !I'<miatn.iţele-m ,,ipîilou.ri de a,u,r" cptnă ,La pretenţioasele
rlori exotice, too.t.e au farmec. Im grădină adie "pair.fumul vag

de floaire me-111f,lol"'irtă" ..., ,,se-.nailţă ·SO!l'l(PtJUosuil miros de ~am-
bile" (Martie), se ileagăină „pîlnii transparente de zoreJe (Recu-

213

legeri între zi şi noapte). Cr.imii, viîzdoage, dalii aiu momente de
eXJUberanţă la Sfîrşit de vară. Până şi luna răsf~ră "buchete de
galbeni trandatfui" (Viziune).

. Ma5 mult dedt orj~ cu~eşte peisajul în perioada superbei

t~_ereţ1 (,,vana coapta ) saJU tincărcat <le ,fructe, toamna. Apa-
nţ1a ,roaidelor e văzută genetic, în modul cel maii sugestiv, ca
un fenomen de acumulări şi transforrnărri lente. Iată o Natură
moartă oît se poate de plastică :

ln poama neagră umbrele-şi adună
Nopţi reci, suflate cu argint de lună.
In nuci, veninul soarelui de vară
Şi-a strîns parfumul umed şi amar,
Iar struguri străvezii, cu boabe grele, -
Ciorchine galbene de chilimbar -
Au adunat poleiul fin din stele...

Fantezia poetei concuTează m strălucire cu aceea a lui
D. Angihel, icîntăreţ al banchizelor ,de la Polul Nord. Reverii
de iairnă ca Ninsoare şi celela'1te ,duc spre grădini înflorite ii.ireal
sub zăpezi spumoase. Un Vis alb - ,,pe marginea unei cărţi
de călătorii" Însu~leţeşte cu "vedenii" ,,singurătatea luminii bo-
reaile". Tabloul gheţnrilor polare sugerează o încremenire ne-
mnreruptă de veacuri :

ln revărsarea sură a luminii,
Ca un aerian miraj de viaţă,
Fantastic dormitează pinguinii
Pe blocurile străvezii de gheaţă.

Lnnr-o. parodie, G. Topîrceanu a recompus un ah Vis alb,
poate ou mtenţia de a sublinia că viziunea cu solitudini înghe-
ţate e neaderentă psiholog.iei constante, permanente a poetei.
Invocarea albului trnduce Însă aspiraţii spre puritate, specifice
Otiliei Ca.zimiT.

Două co]ocv.ii po~ti~~, unul într~ flori - Colocviu vege-
tal - altul intre g1nganu - Colocviu pe lună - sînt în crea-
ţia Ociliei Cazimir echivalentul ra.psod.iilor lui G. Topîrceanu

ca. ş_i ac:5tea rem~aibile pr~ _vioi3iu_nea dialogu]uî şi repl.ic~
sp1.nt~la. tn aceeaşi categorie mnra şi poemul Sfirşit de vară,

cu mişcarea sprin tenă a florilor bătute de vînt. Avînd în ve-
dere percepţia 4rustă a naturii, simpatia pentru universul mic,

214

·rudor .Airghez,i a subliniat o dată senzualismul film-at, pur, al

.llltoairei : ,,O poezie de Otilia Cazimir e o batistă, -cu două pi-

t .1turi de lămî.iţă : poeta o scoate dinlăun.itirul mănuşii, în care

po<lul palmei zvîoneşte ca o pasăre prmsă în liliac. Remedii

pure pentru ·gemete aidunate şi ,pentru schiţe .de dureri." 1 Poe-

:ria 111atur.iii astfel ooncepută implid sol~dasriitate, ocrocire şi sen-

umcnt ma.tern faţă de tot ceea ce presupune suferinţă şi fra-

~i litate. ·

Confesiunea sentimentală e o temă permanentă, de la debut

pînă ,la volumul de poezii din 1939, acesta ou cîteva poeme

admirabile. Tristeţea şi nostalgia vorbesc de exper,ienţa unei

iubiri risipite. Trecute prin filtrul amintirii, vechile deziJuzii

.ipa.r purificate, păstrînd mumai v.ibraţia intimă. Discreţia şi
duioşia merg pa,ralel ; 1insistenţele sînt delicate, imputăirile

domne. Ipostazele Îll1 ,ca.re se arată cel dorit, găteala. ll'laturui şi

.1 casei în oinstea lui, se repetă într-o dulce monotonie. Versu-

rile sînt comparabile cu ornamentele unor covoare : din flori
stilizate şi cr.itmuri decorative ,rezultă o poveste în culori, fer-

mecătoaire pentru ochi, odihnitoare pentru spirut. Aocentele de-

presive, izolarea fo tr.isteţe, ,disperăirile trecute se topesc pî111ă
la urmă într-o sinteză fără ,note tragice : un fel de ,resemnare
senină. Un solilocviu în ton scăzut (Strofe în am"rg) comunică
o dragoste ce se dăruieşte necondiţionat :

Vezi, mîna asta-i mîna mea...
!n forma ei prelungă dormitează, neştiute,
Atîtea gesturi Încă nefăcute
Şi-atîtea mîngîieri ce-aşteaptă să se dea.

Sînt scrise toatc-n jocul vioriu
De vinişoare firave şi paic, -
Şi-n palma mea-i scobită forma frunţii tale...

Aşteptarea înşelată se converteşte altă dată în imputări.
Celui aşteptat îi sî,nt mai apropiate oroine celebre - Ju.Iieta,
Desdemona, Mignon, Manon Lescaut, Emma Bovary:

Pricina urii melc-o ştii şi tu ;
Deşi de veacuri nu mai sînt pe lume
Deşi nu le cunoşti decît din nume,
Pe toate le iubeşti, - pe mine nu...

1 Bilete de papagal, 1928, nr. 4, 5 februarie.

215

Sub ti!tliul Lumini şi umbre -sî.nt a,dunate vreo treizeci de
ca,tirene, multe din ele epi,~ramatice, cu ecour,i din Heine. Se
face în ele exegeză sentirnenta!lă :

Am vrut, În ciuda zîmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc,
Şi am plecat să nu mă mai Întorc...
Dar azi, de dimineaţă-i umblu-n cale.

*

De azi încolo, n-o să-l mai iubesc...
Dar cînd îi văd privirile păgîne
Şi zîmbetul copilăresc,
Mă jur că n-o să-l mai iubesc - de mîine !

Monolo~J lin relevă mîhniiri vechi, rea,minti.te obsedant ;
co.nfesiunea e o inecesitate. Renrospectiv, aidolescenţa apare ca
o enapă a fer.i-ciriii ,insuf,icient preţuită. Acum .stăir.u:ie <lwreros
»,oo1ndu·l irău" (Moment muzical). Nemaiivi.ndeaîmi ior.isteţea, na-
tur.a scoate ~ evidenţă ,drama singurătăţii. Acum natura e :
„toamnă tl1Î<Stă", llln fac „rnohoo<t OU ape irele", 'U1l decembrie
„cu negw-.i ifrumurii ,de .scamă". Poeta se cau>tă în ti.r.ecut (ca în
Cantilenă); epitetul „fumwr,iiu" ,rev.iine des:

Dalii sărace se scutură floare cu floare...
Unde mi-e sufletul, unde mi-e sufletul oare ?

Peste Îit1Jlireg volumul ,diin 1939 ibate ,llltl. vînt pustiitor. Me-

d,ioa9ia exprimă dezolarea unui „suflet amaT şi ostenit" ; .pri-

v~rea .rătăceşte „prm oimit.iirul vechi şi părăsit, / În care poate

onucÎlle-a.u muriit". O siingură r.ază de speranţă : mîngtierea

creaţiei. ,Gu efindul ,la ,,<> fată cu orupul fugair", un olar mîn-

o~îie.si,m,bpădml î.an!tl ualrttefiien-biin,rte~prscuzb,in•rtăoatÎilă1".linUialceici agnaalţbiaosatsrăă de lut
1Pt1ofilul

unei fimţ,e iubiite :

Din dragostea lor de pripas,
Din tînărul suflet durut,
Pe lume atît a rămas :
Ulcica albastră de lut...

216

t,n ,rest, oameniii stnt 111efericiţi sau lnvmşi. Ie.şi.nd fo prima
zi a pr.imăveni.i „pe uşa .strtmbă a căsuţei afomate", o bătriÎ.nă

c ,u,n simbol .al a.goni,ei (Băbuţa). Un om ca,re „a ,cresc;ut Ja fo-

tîmplaire / Aşa cum cresc icopiiii ,de .sărac" şi a trecut prin Lume
.,ou ochii veşnic în pămî.nt" moare 111eÎ:nţeles şi de ,femeia cru-e-i
fusese dragă (Biografie). Mai ,profund e poemul Taina, poate
cel ma,i soJj,d dintre toate. tn ţmtinimul veohi „doirmea de-un
veaic, .s.ub ,un oiireş amarr", Vlădica Gherasim. Piatra funerară,
pe caire scria „cum că Vlădica .a ·Îlrl.tr.at <le-a dreptu"111 rai", a
ajuns ,,,drept temei.ie" fa !UIIl ham. ,,Cireşul a mwr,it şi el." In
looul vlă&icii a ifost 1Îngropată „o bi,a,tă fată moartă ou păcat".
Ideea •relativ~t'ăţii, a. p,refacer.i,i oontÎOiu.e a materjei, devii:ne mo-
tiv de umor trist :

Acum, În colţul vechi de ţintirim,
Nu-i nicăieri Vlădica Gherasim,
Nici fată nu-i şi nici cireş sălbatic...

Iar tn tăcere şi-n zădărnicie,
Cenuşa schivnicului, cuvioasă,
S-amestecă Încet pe veşnicie
Cu tînăr trup de fată păcătoasă.

Aici ajunsese poeta în preajma celui ,de al doilea război
moooiarl. ln ia,luv•illlliliJe (POeziei sale se .găsea tiristeţe, iresemnarre,
senzaţi,a nea,ntu'1ui, - trăsătuni v.izibile şi 1m romamul autobio-
grafic A murit Luchi. Er.a o .snngUTătate ce nu ieşea din matca
ci ,decî.t ,pentru a dep1mge ,destiiinele altor so1ktari, aştept11Ild 5fî.r-
şitud. tntre prezent şi viiiitor se fotindeau „a.pe mairi", inabor-
dabile. Sentiimenta·lrsmul ru,mainitar ,de pÎIIlă atiunci .se istovise
În aşteptăr,i neîmpl~nite ; ,realită~ile u1e~re a.le războiului solici-
tau fosă mai mult ,declt negare : luptă Împotr~va ·răului. Sub
semnul frămî111ităir,ilor sociale ce aveau să deschidă o aLtă eră,
se schiţea,ză Începutul unei anitudini 111oi, .active. Un simbol al
vieţii paşnice : mama legăn1,ndu-şi pruncu.I, - e opus urgiei
răziboi1uh.11i. Ln glasu:! mamei se ,Îintilnesc „cei oropsiţi, cei fi-
ravi şi desculţi", care tnţeleg că sînt rotuşi cei „ta:I1i" . D estinul
umain.ităţii aimenÎlllţate poa,te f.i ,sohi.mibat p,r,in voinţa lor :

217

Să nu mai fie lacrimi şi ruine,
Să nu mai moară inima din noi,
Să nu rămînă-ai nimănui copii ca tine...

Prea mulţi sîntem acum, ca să ne frÎngă,
Prea drepţi sÎntem În faţa clipei care trece,
Şi ochii noştri nu mai vor să plîngă,
Nici capetele noastre să se plece.

(C1ntec de leagăn, cîntec de pace}

Calea spre iregenerarea a:n~ală era.. deschisă. ~ă~bo~ul. fu-

sese un şoc puternic, <leterm11rund necesitiaA:ea de a ,ieş1 ~ lZ?-

laire de a paroicipa la vuietele cetăţii. Era un proces psihologic
n~ar, complex în a1t1samblu, de adew.me activă la o alt~
filozofie a ist,oriei. Sori,itoarea <le fa Ia.şi se ală.tura ,prezeMulm
socialiist, împreună cu Mihail Sadovealllu, cu Ţud?'r Arghezi,
cu Camil Penrescu, cu Demostene Botez, ou cedalţi. Recunoş­
tinţă şi bucurie merg tmpreună; air<:uşul •repudiază clntăriil~
mî,nore ,din trecut. "Dac-am ~nvă~t din. nou să dnt, / Nu mai
uit, şi viaţa iar mă-mbie..." (Bucurie).

I!Ilteresul faţă .de aşa-zisul Ulllivers mic a 1ndrumaA:--O pe Oci-
lia Cazimir spre crea9ia desniinată co,piilor. »Liter3.JtlUira pentru
copii e iL.iteratură aidevăra.~ă işi nu «merge ~riou~». (...) N~a:r
trebui să scrle despre cop.1,1 sau pentru ,copu deo1t ce1 oa.re smt
în stare să-i iube3.'scă, să se aplece .asupra lor cu ca:ldură, cu

Înţelegere şi cu ,răbdare." l O demon:11reaiză 63: ,îinsăş~ ex~rlar,

în Baba Iarna intră-n sat (1954) - 1111 ,geruul ei opera clasica. In
concordainţă cu .realităţile copilăriei, ,poeta purcede de la ideea
împletirii jocului - main:~festaire p.r~mo11ruală - cu educaţia.
Ponrivit orirontiuLui vhstei, asistăm la diminuarea. .iintenţionată
a cosmosului la dimensiunile uinui UJI1Jivens-machetă. Iairna, de
pildă, se comportă ca o biată „babă'.' 1ntiU111eca.tă; Bab~ J?ochia
nu apare 3n ~ene spectaculoas~.. M1:aculoswl c3:1:.actenstic ~as-
melor este ev1tat, forţele natiu.1111 aV'md ,piroporţu umane. S1m-
pl,ificarea detaliilor scoate în relief trăsături tipologice .distilllc-
tive. Autoarea are S,n vedere aspectuJ fizic şi ,comportarea, pen-
tru a deduce .anumite trăsătlUiri de „caracter" - la ainimale, fo-

t Otilia Cazimir, Literatura pentru cei mici, În laşul literar, 1956,
nr. 6, p. 13.

218

' <?amaivca. ·la oameni..Moro~~- ed~atiiv e .îarlesnit de o duioşie
d1sor~a!. J.aJr concluzia. cutarei 11Storn~aire sublillliază un aidevăr
de v.iaţa '.oare, tiunnat .rn 1forunele 1lap~dare aue versului, dev,ine
mcmoraibd.

Dinc_?lo .d_e cZona_ ·Lumi~ dom~stice se ·întinde !Wl peisaj popu-
L~t cu fapturu ,felunte, va:rute JJ!l relaţiile for reaile sau fante-
J.aste. Cairtea ,deschisă a tt1aturi.i ,oonscituie o sursă de observaţii
făiră sf~•xitit~ ~ele ,din ele consemnate iîn volumul di.n 1959.
:/;borul pa~airulor căl_ătoare, sosind dim depărtări, formează zig-
z_a~ :u.nu~ idesen a1rumait. InstaintaneuJ Intre păsări merită men-
t•une spea1ală :

Stol de raţe sperioase
Ostenite, fără glas,
Vin frîngîndu-şi la popas
Liniile unduioase.
Şi cum trec ţipînd cocoare
(Şiruri negre de hurmuz),
Unghiul şi-l înscriu pc zare,
Ascuţit, apoi obtuz...

. Cu _versuri ca acestea, saltul Sin poe:ziie dev,ine obişnuit. Oti-
laa Cau;:11r nu poane lipsi rdin 111ioi o :aintoJogâe a literaturii pen-
tru coplil.

Retractară cons.tdngerilor, aiutoairea Cîntecului de co-
moară .a evitiat poezia cu forme fixe. Rareor~ a ·scris cî.te un
sonet. F.recvente 1'int .pastelul, do.tecul, poemul - cu toate li-
bcrtăyiJe lor. Menit să sugereze moliciuni de catifea (,,fluturi
d~. noapte_"), limbajul poetic exclude dunităţ.irle. P.reoiziunea li-
1111!0.r ~teştie de l~crul f.iligmna! al giuvae11giului. Cîte un
tcrn~en mai rair, ar~mm s~u neoloigl!Sm, _iare funqia unei ,pietre
preţioase,. con,centrnnd ·ţull'lll_na. De menţionat, pe de altă ,parte,
compa,raţ1a c~ f~mul ş~ epitetul fumuriu, amillltind ceaţa, faţa
npclor, a oghnzil0ir, m1steruJ toamnei. Irubirea „se .risipeşte ca
un fum" (lădărnicie); pÎll.1Za 111opţii e „palidă ca fumul" (Tîr-
;,(:") ; liouricii sîint „arătări de fum" ; iairna trece ,pr,in „fumu-
rn poritaluri" (Ianuarie). Mici bijuterii sî.nt şi metaforele. Bu-
r,1tecii &Înt "smaralde Snorustate în frunz.i.ş" (ln crîng); măcă­
leandrul - »'llll bulgăire mic de cenuşă" (Măcăleandrul), un

mgraur uLmi - ,,o floare .riară, galbenă şi vie" (ln pădure).

219

De factură clasică, vers~ nu ~un~şte o~stac~ţe, menţ~tn­
du~se mai mult Îlll mem-u sourt. Rune .mgemoase 11 dau straţu­
1evoire : ossianic - zăbranic (Ofelia), vrej - bo'!'les
neige

(Ninsoare). Se pot izola distihuri sau oatirene de sme statatoare,

excelente:
Iată Pîrăul :

Deodată vîotul scutură o ghindă

Şi speriată de pe mal, o broască

Din întuneric sare drept în lună
Şi-o sfarmă-n mii de cioburi de oglindă.

Sau Crai-Nou:

Crai-Nou, subţire, s-a desprins -
Atît de mic şi de uşor
C-am aşteptat pîn-a apus, să cadă
Şi' să-l culeg plăpînd şi rece, din zăpadă...

(Crai no11.

Critica v.remii s-a pronunţat diferiit : lui G. !brăileanu! ~ui
G. Căli.nescu le vorbea ma,i C?n:~ingător poeta ; Perpess1cm.s

'?·aiprecia iproz,a. Aiu .admi,rat-o M1ha.Îll Sadoveamu, T,udor Arghezi,

Liviu Rebreanu, Mihai Codre~nu, Topuce.~nu, _D~?ste~e
Botez _ unii evocaţi ou afeqmne rn Prz~ten~i mei ~crntori...
(ca,rte splendidă). Credincioasă un?'r nobile idealun umane,

Otilia Cazimir ,a evoluat So pas cu ,timpul.

POEZIA LUI DEMOSTENE BOTF.7.

De la altitudinea vîrstei de şapte decenii, Demostene Botez
,ublinia fotr-un interviu că stilul său poetic a ~nregistrat schim-
li.iri de structură potrivit climatului social. Inrli, sensibilitate
1wntru ambianţa copilăriei În decor rustic şi de la început .vi-
11unc r&listă ; în contaJ.Ct cu Ol'aşul, a urmait o \Perioadă depre-
"vă, cu poezie de atmosferă, lipsită de orizont; către al doilea
1.lzboi mondiail, 11 zguduie „conştiiinţa sociailă a nedreptăţi~",
frrment de atitudine polemică. De ambianţa ieşeană se leagă
1,rismul umanitar şi dragostea de cei fo suferinţă, caracteristice
dt· altminteri grupării ,de la Viaţa românească. In perspectiva
,·pocii socialiste îşi face loc sentimentul împlinirii, versul co-
rnunicînd bucuria de a participa la construcţia cetăţii.

Debutul În ,paginile Vieţii româneşti fusese de bun augur ;
poetul va adopta amprenta intelectuală a revistei. 1n 1919,
,.tptă mfoalul lnsemnări literare, care nu era decît Viaţa româ-
11c,1scă fotr--O .formulă redusă, de tlranziţie, ia vea redacţia tn
<,Ha lui D emostene Botez şi apărea cu sprijinul său material.
", .1 si mţit onorat să facă parte din confraternitatea literară
lormată din G. Iibrăileanu (care i-a fost prdfesor la Liceul
l11lcrnat), Mihail Sadoveanu, Jean Bart, G. Topîrceanu, Mihai
< odreanu, Otilia Cazimir, Mihai Ralea şi ceilalţi, căro r.a le-a
111.u interviuri ,ample fo Adevăru,[ literar. !ntre poetul cu profil
.1 Huar şi versurile lui elegiace <lisonanµ era f11aipantă. G. Ibrăi-
1,·.rnu remarca zîmbind jovialitatea firească a celui ce~i înfă-

!21

şura lira fu zăbranicul negru al tristeţii : ,,Putrezim, Demostene,

putrezim... !" cu evenimentele a lăsat uneori urme. .
Contactul C1cluil
Munţii (1918) evoca răşluirea munţilor noştri prin i:atatul d:
la Buftea. Apărut în ziarul Momentul, poemul expnma, ca ş1
articolul lui G. !brăileanu Pacea (5 mai 1918), protestul impo-

triva imperialismului german :

Iar uneori, ca nişte piramide,
Se-nalţă peste-un tainic sarcofag,
Clici zace-n piatra stîncilor aride

Tot ce-a avut o patrie mai drag.

Privesc neregulatele profile
Şi într-al zării cenuşii noian
lmi pare-o caravană de cămile,
Ce duc averea noastră la duşman.

Plecat de la ţară, amintindu-şi decorul primăvăratic c~
„feţe luminate", regrednd liniştea satului .(,,De nu m-aţi
la mine-n sat"), Demostene Botez e,. pe cea ce . mare fo-
lăsat mai

tcionmdpearreaţaieopceuremi, epdoiuelt citadin. Satul nu-1 dedt un tern:ien de
urban. Limbajul. s~u evoc~tor, ~hfuz, ':

adecvat atitudinii intimiste. Intr-un pe1saJ de no1embne e mai
mult muzică dedt combinaţie de culori, toamna fiind pretext

de Sonată:

Pluteşte în aer un cînt de metal :
Sînt plăci care sună, sfot plăci ce se frîng ;
Sînt pomi care cîntll şi pomi care plîng ;

E cîntecul Toamnei, paradox:il.

Iarna impresionează cu „tăcerea albă" fo „lu_min: mat~;a
după amiezii" ; ~n cl~t „pe tăc~re.aruncă <:ercu:,1 sunatoare
în copacii negn S-13U adunat „c1on carbonizate . In general
imaginile 1privesc spre oraş ; sînt intelectualizate :

S-aude clar cum fluieră flllcllii

Frînturi de capodopere nescrise...

. . . . . .. ..

O prepeliţă-şi sună soneria...

........

222

Pe dealuri lungi, cu ţipet de sirenă,
Maşini de treier scutură belşug.

( Amurg dt "ară)

Mi-aţi desperat monotonia,
Nemărginite şesuri late,
Plăci netede galvanizate
De bronzul toamnei prăfuit.

(Ş esuri!•)

In .d~piile~ ,,~esfîrşit de solitare:, mediativul are senzaţia
rccluzmnu. Pammtul e un mormmt : ,,Mi-e sufletu-nchis
ca-ntr-o cuşcă şi plînge" (Pastel de toamnă). Într-o continui

cşiăuntaatruer,a,siCn0g1u1r1astoilcatuolarneua-îşnivianfşliăloerc,hîilli,rbersuplinngiecă:ieri' de vreme·~~

Dar parcă mă elimină natur:i,
Mă simt străin de-nueaga-i sărbătoare ;

~ Abia suport a codrilor suflare,

Şi-mi port ridicol printre pomi statura.

(/ronit,

e
: I1ntre zidurile oraşului domină spleenul şi, nevoit să trăiască
i acolo, tnstrăinatul sfîrşeştc în decepţionism. Intre real şi ideal
t s-a deschis o prăpastie ; viaţa poetului se scindează, dedublîn-

du-se. Tendinţele sînt contradictorii, ducînd la dezacordul din-

tre sensibil~tate şi voinţă. Ca efect al repulsiei fa~ de existenţa
banală, se iveşte un vag
îmbibate de sarcasm. Pe pdreotaelsttă, cpoanrtcer,etsiezaîtnîvnediemreaagzinăi sumbre
limbajui

sentimental, alimentat cu amintiri sau construind un univers

iluzoriu. Mesajele adresate unor necunoscuţi cu „viaţa tristă"

dau e:x(presie vidului sufletesc din juru-i, căci compasiunea cade
a î~ gol. Izolînd din mulţime CÎte' un nefericit, făcînd din el un
; sunbol (un alter ego), poetul 11 deplînge, schiţ1ndu-şi indirect

l. destinul. Iată un Crez :

Eu nu aveam puterea să-l ajut.
Era ca fiecare singur şi nenorocit, -
Şi l-am iubit.

. Repetată me~eu, dragostea de oameni constituie un pri1tci-
p1u etic normativ ; cu toate acestea, umanitatea, lumea con-

22~

cretă, în accepţiune social-isr.orică, răm1ne străvezie, dispărlnd
în faţa propriului eu. Toate lucrurile gravitează în jurul pro-
priei individualităţi. Repliindu-se asupra dramei intime, ab-
senţa devine o atitudine, iar ideea i:mposibil-ităţii fericirii
convingere. Fenomenui se reflectă larg în literatura epocii, De-
mostene Botez fiind un G. D. Ladima ieşean, 2bătîndu-se Între
avînturi umaniste şi egocentrism :

Şi-aşa, absent, de mult călătoresc

Purtînd În minte fericirea noastră...

(Splttn dt dNmmic/S)

Lirica sa dintre cele două războaie denotă o necontenita
căutare şi un [Perpetuu abandon. Diferenţele de la un volum la
al tul sînt neînsemnate : Floarea pămîntului (1 920) anunţă di-
recţiile tematice reluate în Povestea omului (1923) ; Zilele
vieţii constituie al doilea volum la Povestea omului ; Cuvinte
de dincolo (1934), cu pagini mai despuiate sub aspect imagistic,
se înscriu în acelaşi ansamblu. Ca poet al plictisului provincial,
Demostene Botez îşi compune cîteva atitudini caracteristice.
Se simte uneori direct, alteori prin filieră bacoviană, adaptarea
în peisaj ieşean a temei plictisului ,pornind de la decadenţii
apuseni. Tristan Corbiere, Maurice Rollinat, Georges Roden-
bach (acesta tradus la ,noi înaintea primului război) au
favorizait aparuţia unui simbolism pe tema platitudinii cita-
dine. Senzaţiei de uniformitate i se asociază sentimen~ul singu-
larizării, al pulverizării, ducind la tristeţe cr<>nica, generalizată.
»Sînt singur, tot mai singur pe pămînt... / Pustiul doarme-n
mine ca-n mormfot" ... Izolarea e tragică : "Vreau să vorbesc
şi nu-nţelege nime" (Primitivism). Umbra iubitei trece îndo-
liată ca un corb, răspindind „tristeţe infinită" (Singurătate).
„Ţărlna are miros de mormînt" (Singur). Singurătate şi spleen
.sînt sinonime, începtnd cu titluri ca Singurătate de iarnă ori
Spleen de duminică.

Cite-o tresărire în acea6tă dezolare ridică întrebări fără
răspuns. ,,O are cine m-a chemat? Oare cine m-a strigat?... /
Vorbele au stafii şi strigoi..." (Scrisoare) In imagistica di-
fluentă, comparaţia cu fumul, reluată des, ca la Otilia Cazimir,
răspî'ndeşte mister : ,,luna-i ca un fum", au rămas „sufletele ca
un fum, plutind în linişti de sflîrşit" ... Şesuri late, nemă,~in~te,
şosele albe sugerînd nostalgia plecării, săli cu „păreţii de

:224

~>iţli?zi~ mu!tipl!clnd fantomele, ceasornice vechi fochipuind
11nl:'1~tr1rea m. timp, clopote care încep să bată, accentuînd
11cl1mş~ea - iată elemente destinate să creeze o atmosferă.
Crispat 1n ur~a atingerii .cu realitatea, poetul tinde să se
rcve~se.spre exterior, să fie al lumii. Insă contactul cu ambianţa
ncpnnutoare îl. fac~e să se retragă iarăşi ~ propria-i cochilie.
seDespr~ :e ,~mbianfa e vorba ? Ni dau lămuriri î'n fraze cu
_mOu-z~i~ctiarliăn. <A:ăn"upmeitsetroăbziiedcete simbolizează
o. subl~La~a utn~sdtueiţ~u~.
d~men~mnile provincie de-
vme simbolul mecamzaru sufleteşti, al osificării în rutină :

Cînta o catirincă în colţul unei strade,
Cînta o catirincă un cîntec de demult ·

Erau în el acorduri de triste serenade,'
Şi fără voie parcă am stat ca să-l ascult.

(C>'ntJ o CRIÎrinu)

D~minr.ci:l~, cl?!Pmele, SUJ1etele de goa.mă fac mai a.owtă
senzaţia phc;isulu1. Toropeala sentimentală nu are nume tris-
tcţ~a„neexprunînd totul. Fraza lirică însăşi se poticneşte fn re-
pet1ţ11 cu aer de refren :

Duminici lungi, duminici nesfîrşite,
Cu albe dimineţi scăldate-n soare,
Cu clopote-o văzduh răsunătoare...

Duminici lungi, duminici adormite...

E linişte pe st radă, oboseală ;
Ceva greoi apasă urbea moartă,
Un servitor în haina lui de gală,
Cu capul gol, de-o oră aşteaptă-o poartă.

(Dmninici)

Din nu ştiu care depărtări nebune,
Un clopot, rar, a început să sune,
Din nu ştiu care mahala uitată
Un clopot, rar şi trist ca niciodată.

(A miază)

225

Repetiţia obsesivă devine, ca la Ba.oovia, P:Ocedeu..Stere?-
tipia decorului ,duminical nu mai tulbură retina, gesticulaţia
fiind Înţepenită sub o lumină rece de dioramă :

Pe strada-n care au ieşit căţei şi slugi,
Trec În rînd recruţ ii tunşi şi clăpăugi,
lngăimînd din gură-un cîntec de ostaş
Cc deşteaptă casc goale, prin oraş.

Stau la gard bătrînele În soare,
Stau cu mîinilc la gură, gîndit0are.
Cîinii-ar vrea să-i latre, dar li-i lene,
Şi se uită după dînşii printre gene.

(DNminici)

în felul acesta, ,,locul unde nu s-a fodmplat nimic" al lui
Sadoveanu se extinde. Nenumăirate fapte diverse, succedîn-
du-se identic, in cer,c fochirs, inu mai a;u inimic inedit ; inventaml
obiectelor din decor alimentează o tristeţe placidă, devenită
fosuşi fondul poeziei. Într-o enumeraţie fluentă, uşor retorică,
de amintire minulesciană, se acumulează ironia :

Tristeţi adînci d e iarmaroace,
De hăii cu cuşti şi panorame,
Tristeţi de şubrede barace
Cu-ncorcochiatc diagrame ;

Tristeţi de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de cleşte,
De-un vînzător de floricele
Şi-un papagal care ghiceşte...

Tristeţi bolnavc de flaşnete,
Cu valsuri vechi şi anodine, -
Tristeţi şi moaşte de regrete,
Ce veac v-a îngropat tn mine ?...

(Tristeţi atwict)

Ieşirea din regulă, privită cu maliţie, se dovedeşte Înşelă­
toare. Apropierea extraordinarului nu-i dedt o glumă macabră.

226

l n Presimţiri funeţionează, ca la Adrian Maniu, anecdota, cu
substrat persiflant :

In oraşul nostru de provincie, în care

Cîteodată numai cineva mai moare
Şi se ştie-a doua zi tOt ce va fi,
Au murit cinci oameni Într-o zi.

Clopotele toate-au început să bată
La biserici, t0ate, dintr-odată,
Şi s-au atîrnat pc sdlpul poqii
Draperii - s-alunge liliacul morţii.

Sub aipa,renţ;a 1naivităţii, sentimootailul 1pune 6n vers o anu-
mită culoare .sarcastică. Poetul care nu ţine parcă să se ia în
serios, simuilînd indiferentismul, e !În realitate un ironist ascuns.
Pe cerul monocrom apar din dnd În c1nd fulgere, dova,dă de
inteligenţă. Sentiment.Qlismul prea neted avea nevoie de scăpă­
rări luminoase, altminteri risdnd să cadă Într-o discursivitate
anostă. înmormîntarea şi toamna au fost de multe ori luate
Împreună, însă o .Snmorrn'Întare militară de soldat", primă­
vara, seamănă a ofensă adusă ,anoti,mpului :

Urcă-acuma dealul de la cimitir,
Goarna mai răsună iar victorioasă,
Prin văzduhul tOt sonor ca un clavir.
E o primăvară-atîta de frumoasă !

(Primăvara)

Într-un Pastel pueril iluziile se lovesc de obstacole. Jocul
fanteziei nu .poate merge prea departe :

Rămîi la geam în veşnică mirare :
Eu să-ţi vorbesc de fericiri cc vin,
Fiindcă vreau să te-amăgesc puţin ...
Sau să plecăm , că trece-o-nmormîntare.

Şi prozaismul voit, sugerînd umilinţa ori stîngăicia gestului,
ţinteşte -ironia. În vers se juxtapun cuvinte incolore, ca şi cum
vorbitorului i-ar lipsi fantezia :

227

Eu m-am întors acasă, fatal, ca un strigoi
După ce-am văzut că nu mai pot visa nimic ;
Tu poate mai gîndeşci şi-acum în căpuşorul mic
Cum ne-am plimbat Într-o sară-amîndoi.

Numai .amintirea copilăriei, cu inocenţa-i rămasă fo trecut,

redeştea,ptă cîiteodată bucur.ia spi~itului. Retrospeotiva jpune to

mişcare o imagistică lumino.asă, a.dieri muzicale, dar şi o dis-
poziţie elegiacă. Tonalitaitea confesiunii din Vacanţă de paşti
aparţine registrului franc .patetic :

Vei fi prin clasa doua de liceu,
!n care-am fost cîndva, de mult, şi eu.
In curtea Îngrădită, fără zări,
Din primăvară s-au bătut cărări
Şi-apoi tot locul unde te-ai jucat
Subt un salcîm de-atîţia ani uscat.

De-o săptămînă poate, în grădină,
Au ancorat corăbii de lumină
Din ceru-n~reg albastru ca o mare ;
Şi eşti copil şi peste tot e soare.
Te văd jucîndu-te cu păru-n vînt
Nevinovat cum n-a fost nici un sfînt,
Neştiutor de tot ce e pe lume
(Mi s-a părut că m-am strigat pe nume)
Pe săli aceleaşi studii şi arpegii
Le cîntă tot solfegiind colegii,
Dar parcă acum răsună mai pustiu
(Şi eu am fost pe-acolo şi le ştiu)
Prin clasele ,care-au dmas mai goale.

Anaoronismul 1romantiiciJor era expresia. nemuil.9uimirii de
prezent : unii se refugiau ,în trecut, alţii invocau viitorul. Nici
Ui11a din di,mell!Siunile inimiPUiu,i nu solicită 1priV1irille poetului.
„Sînt de mult alăturea de timp." Inscriipţia Trecut destJramă şi

dezarticulează tot ce odată va fi fost unitar : ,,Din viaţa mea

îmi amintesc / Ca de un roman dndva foiletat." ,Pe de altă
parte, nici viitorul nu implică vreo speranţă. Intre asemenea
limi,te psihologice negaţia \Paralizează or~ce ~Ulls. Mă-11tur.ie,
acest Simbol de iarnă : ,,N-am ,casă, n-am prieteni, sfot ateu. /

228

De la-nceput stau singur la răscruci / Şi nu ştiu drumul meu."
Indoia.la rămîne singura certitudine : ,,Nici n-am şniut nimic
vreodată... / Ce e cu mine, ce va fi ?" Intr-o viziune de esenţă
romantică, visul p.are a fi iSingura realitate : ,,Sîntem cu toţii
vis" (Inserare). Dar În .perspectiva prăbuşirii ,ee „trebuie să
vie", a dispariţiei ,,făJr-de nădejde.a une.i noi minuni", Însuşi
YÎsul se risipeşte, Într-o epuizare µniversală. Concluzia nu în-
găduie nici o 1iluzie : Putrezim. ,,Mai goi de visuri, mai săraci
de viaţă, / fomormîntaţi în toamnă şi în ceaţă / Putrezim."

Monologurile de acest gen din Cuvinte de dincolo Împing
dezabuzarea ,pfoă la treapta ultimă : anaraxia, autosuprimarea,
sinudderea. GuVifotul care să indice drumul lipsind, ,,singurul
vers al omului singur", se confundă cu „urletul <lisperării"
(Urlet). Scena şi fundalul sînt răspicat triste. Arlta eu duce la
o m.are singurătate. O confesiune din 1937, Domnule Eu, În
tonul deşajat al lui A. M.irea din Caleidoscop, vorbeşte însă de
o luptă dJUlreraoa·să cu fantoma acestui Eu acaparator.

,,Poezia dezvăluie ~ntr-o mai mică măsură poziţia mea po-
litică şi socială - va declat'a scriitorul într-o lămurire la o
culegere de articole, Chipuri şi măşti, ~părută în 1965. Poate
din caue,a unei concepţii Întrucîtva greşite asupra artei În spe-
cial şi a liricii fodeosebi ; ipoate din cauză că mi s-a părut că în
poezie nu poţi .avea virulenţa posibilă fo proza ;publicistică şi
pamflet, am pus toate ideile politice :şi iSociale şi toată critica
stărilor de lucruri din ţară în articole de ziar." Cîteva poezii
neincluse în vechile volume ,demonstJrează, totuşi, că sub in-
fluen~a vrulului irevoluţionar dm -ainii 1932-1934, Demostene
Botez fotrezărea necesitatea unei atitudini ,active. Tranziţiia de
la <:Ollljp.lSiiuine ,la 1revdltă, ală1Ju,ri de (Pr-O'letar.iat, se concretizează

Într-un limbaj ce nu mai .are nimic din lirica intimistă. 1n
Moartea şomerului (1 mai 1932), ln mină (Cuvîntul liber,
1934), Fabrica (To rţa, 1935) sMira a,n<tJiburgheză ia forme vio-

lente. »Scafandrierii 1pămîmului" trebuie să îndestuleze lăcomia
de .1ur a împilatorilor. ln mină, ca Într-o bolgie dantescă, se
mişcă fantome:

Moartea ne îndeasă vată neagră-n piept

Şi ne umple cu-ntuneric ;

Saci în care am purtat minunea vieţii noastre

Cu pupile dilatate şi albastre...

229

Fabrica reuneşte „umbre negre şi focovoiate fără nume, fără

de drieiptate". î.n sailoainele IPaitronuJu.i „1ur:că g,rav v.iţel de au,r".

Pe fondul tenebros al războiului se conturea,ză tragedia omului
de rînd. În Apostrofa săracului (1943) pulsează o mînie abia

re~inută:

Eu port cu demnitate spăimîntătoarea dramă,
Aceea anonima, fără subiect şi nume,

A celui pentru care nu este Joc în lume.

După al doilea război mondial, volumele Floarea soarelui
(1953), Prin ani (1958), Oglinzi (1963) şi altele relevă un alt
progiram. Întreaga Airică a poetului, ca,re a mUlflc,it „avan, cu
mîini de ţăran", poate .fi pusă sub semnul contemporaneităţii.
Tidu'l unei :poezii, Peisaj contemporan, defineşte o ,adeziune

globală J.a inoile .reailităţi. Dair prezentUJl implică u,n el şi dimen-

silJJilea viiiito11ului ; iumina soaireluii, rjsiipind tenebrele, deschide
alte per51Pective. ,,Mă-ntorc ,acum spre viitor cu faţa. / Lumina

lui îmi trece-adînc prin pleoape" (Floarea soarelui). In esenţă,

procesul transformărilor în conştiinţă avea premise mai vechi ;
irolarea de mai înainte cerea dr~pt compensaţie contactul cu
umanitatea ,ce trecuse prin tr,agedia războiului. Tablourile coti-
diene invitau la refleeţie ,şi .aeţiune, la confesiune mai ales. Ver-
surile .poetului „veteran din tirei războaie" iau tot mai insistent
înfăţişare de cronică, exipunerea bazîndu-se pe anecdotă, fiind
subliniat narativă. De l,a caimpania pentru consolidarea ,păcii
pînă la mairile construcţii sociailiste, de la călătoriile prin ţară
pînă ,la itinerariile peste hotare, nici un eveniment notabil nu

e omis, foeîit 1poez.iia şi rnemori,ailu1l merg mînă un mî.nă. Versu-

rile se aidună tJreptat un „carnet".
Dincolo de notaţiile neviabile, ocazionale în sens strict, in-

teresează filonul consacrat omului ,ca •eX'presie a .dragostei de

viaţă. In „turnul de fildeş", solitarul meditase la „truda şi su-

ferinţa pămîntului", la „povestea omului"... (ln turn de fildeş).
Regăsind drumul, poetul ştie acum că lumina vieţii (,,rostul tău
de om") e „să te-m,parţi la oameni, să te dărui" (Poem pedago-
gic). În latura aceasta a ,filozofiei practice, poezia e mereu
demonstrativă, implicînd un spirit aproape didactic. Unui vers
ca : ,,rătăcesc de ani şi-s obosit", îi urmează, du.pă lungi cău­
tări, o descoperire spectaculoasă : Omul. Aici om vrea să zică

'230

11manitate, cum se IPOate deduce mai lesne din apelul Oameni,
mesaj definitoriu pentru lirica acestei periioade :

Am nevoie de dragostea voastră,
Ca muşcata de soare-n fereastră.
Cu inima smulsă din piept,
La poartă v-aştept...
De-atîtea milenii v~aştept.

Astăzi dnt bolta albastră
Qi visuri, planete şi stele,
Pot fi ale tuturora, şi-ale mele,

Am nevoie de dragostea voasvra.

Peste lume se revarsă ilumina unei „noi primăveri" ; versul

contribuie la iprogresul umanităţii, idee dezvoltată În Artă poe-
tică, Ştafeta generaţiilor, Poezie e în toate. Într-un cuvînt, lim-

bajului isceptic, ,persiflant, de mai înainte, i se supra.pune im-
pulsul de a făU:ri :bucurie şi stimula 1pe alvii. Lmnutl înlocuieşte

elegia ; tristeţea lasă loc unei morale a eroismului. Omul care
construieşte „e cu soarele vecin" (Omul). Sentimentalul De-
mostene fa.ce de astă dată elogiul voinţei de a învinge, spunîn-
du-şi ,ou mîndr-ie poet ail Comunei. Discret, se aude şi coarda
melancolică, traducînd regretul pentru cele duse. Timpul gră­
beşte inexorabil : ,,Şi -aş mai fi vrut, .din sară fPÎnă-n zori, I Să
mai a ud cintînd privighetori" (Eternul pădurar). Părere de rău

firească 1penoru ifoumuseţile tce nu v,or ma,i desfăta sp~ritutl : ,,Şi-i
ora ,cinoi, ,şi-i iarnă, ~i-afară foserează" (Na tură moartă)_. În
mărturisind doisptuitneeţrineic: ă,,dTrraăgioesscte viaţă,
fcoonnfd~rrăegsreenteucltuaţcieistoa, şdie
lamură de văd o
nouă primăvară. / A d tea ? Trist mi-i să l,e număr. / !mi cad
petale de ,cais ,pe umăr. / Mi~or ·1;1ai cădea la ~u-a doua
oară ?" (Primăvară nouă.) ~e~ ~~ va U11f!1a ,des.~mul _; 1,e ipe
culme, poetul încearcă să~şi rnch1puie „n~ş~mtele 1mag1~1 ale
viitorului (Identitate). În felul a.cesta, o lm1şte foţeleapta pune

capăt fiorului melancolic.
De la ciclul Munţii, cu accente patriotice, pînă la e:vocatoa-
ocduoparbeeo, cauupăcn!~ş~g.1egnaetro"~sn
rele Og liVnezris, ucreirlceuslimsepîlnec, hdideseptuiriiautemfdîend·p,
uma ne.
substanţă. Indăirătul volumelor stă un om care a gas1t cheia

întrebăriior .fundamentale.



II

PROFILURI, SINTEZE



H. SANIELEVICI, CRITIC LITERAR

In prefaţa unui volum de lncercări literare, a.părut În 1903
sub semnătura lui H. Sanielevici 1, C. Rădulescu-Motru făcea
observaţia că autorul urma „direcţia criticii sociale" (Bielinski,
Br.andes, Oherea) ,,atlt de mult discutată ,acum vreo 10-15 ani,
dat tot atît de nedrept dată uitării" 2• Fapt evident, volumul
demonstra strădania tfoărului critic de a ajunge Ja interpreta-
rea ştiinţifică a fenomenului literar. Lucrările următoare în-
vederează .aceeaşi aspiraţie, -iar după un sfert de veac el va
declara nu fără cutezanţă că, de la înrlile pagini, Jncercările"
lui „au adus lumina •unei metode strict ştiinţifice, acolo urnde
vorbăria beletristică a -criticii apusene grămădise numai con-
fuzie" 3. Ce se întmnpla 1n acelaşi timp fo critica românească ?

1 Născut la 21 septembrie 1875 la Botoşani, unde urmează şi liceul,
se stinge la 19 febr. 1951. După debutul la o gazetă din Botoşani, publică,
uneori sub pseudonimul Hassan, la Munca, Lumea nouă, Lumea nouă lite-
rară şi ştiinţifică, Povestea vorbei. Aproape doi ani, redactor la Noua re-
vistă română a lui C. Rădulescu-Motru. Licenţiat În filozofie şi litere la
Bucureşti (1900), funcţionează ca profesor de franceză şi germană, la înce-
put la Galaţi, unde face să apară revista Cttrent11l nou (15 noiembrie 1905-
15 martie 1906), de nuanţă poporanistă. Cîteva luni, în 1909, secretar de
rcd aqie al Vieţii româneşti. Consacră ani îndelungaţi studiilor antropolo-
gice. Între cele două războaie colaborează la Adevărul literar şi artistic
,cu a rticole <pe teme diverse.

2 lncercări critice, 1903, p. V, VI.
3 Prefaţă la St1,dii critice, ed. Casei şcoalelor, 1927, p. 1, 2.

235

Activitatea critică a lui Maiorescu ,şi Gherea era ca şi Încheiată.
G. Ibrăileanu, cu patru ani mai vîrstnic dech Sanielevici, pre-
gătea labor,ios Spiritul critic în cultura românească. Pe linie
maioresciană, Mihail Dragomirescu promova estetismul pînă b
ultimele lui consecinţe. In cadrul sămănătorismului incipient se
schiţau directivele critice ale lui N. Iorga.

Să nu uităm, fosă, că momentul în care H. Sanielevici în-
cepea să se „dedea" criticii - cum nota maliţios Octav Bo-
tez 1 - e acela ,ail deriutei ,provocate de qportuniştii di:n fruntea
mişcării muncitoreşti internaţionale. Repercusiunile se observă
şi la noi fo 1899, d:nd intelectualii ,,gener-0şi" se pronunţă pen-
tru destrămarea mişcării socialiste. Fapt semnificativ, în chiar
Noua revistă română, în care apăruseră amintitele încercări
critice, Ion Nădejde îşi renega acum ideile pentru care combă­
tuse odinioară la Contemporanul.

Deşi limbajul criticului dovedeşte de la ·Început frecven~rea
literaturii marxiste, deşi dnărul „licenţiat în filozofie", cum
semnează pe cqperta lncercărilor critice, sesizează esenţa de
clasă a filozofiei idealiste, argumentele la care recurge sînt
eolectice. Dintr-o lucrare scrisă cu 1prilejul examenului de li-
cenţă - O privire asupra istoriei filozofiei moderne (,,prin
pnisma conce,pţiei maiteniailiiSte") - , se desprind puncte de
vedere contradictorii : respingerea filozofiei idealiste (,,mizera-

bila filozofie a lui Nietzche", ,,repugnata filozofie a lui Scho-
penhauer") 2, respect ,faţă de concepţia maiter.iaEstă, dar şi
interes pentru reformiştii contemporani. Din ,paginile ipublicate
apoi de-a lungul anilor, pînă la 1930, rezultă aceeaşi orientare
sinuoasă. Abandonînd mişcarea proletariatului, a cărui luptă
n-o înţelesese, devenind partizan .al unei societăţi burgheze de
nuanţă liberală, susţinînd că rolul burgheziei române de după
primul război mondial trebuia legat de ideea de „,progres",
fostul socialist se alătura, în ciuda vocabularului cu inserţii
marxiste, .grupului de teoreticieni ostili cauzei muncitoreşti.
Evident, limitele sociologului nu puteau rămîne fără efect asu-
pra cniticului. Vom observ.a totuşi ,că Îltl oriniica sa diirec,tivele
şrolii lui Gherea se menţin, nu o dată, ~n formele lor nealterate.
La rindul 1ui, G. I:brăileanu, apropiat de poporanism, va păstra
din perioada formaţiei socialiste aceleaşi ,preţioase orientări. Pe

1 Pe marginea cărţilor, ed. Viaţa românească, p. 65.
2 lncercări critice, 1903, p. 143, 147.

236

\Curt, H. Sanielevici încea,rcă o ex,plicaţie materialist-istorică a
curentelor literare (clasicism, .romantism, realism), combate cu
pătrundere fondul negativ al sămănătorismului, emite opinii
interesante despre Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Gherea,
Vlahuţă, Brătescu-Voineşti ·şi alţii. Nu lipsesc nici exageră.rile,
nici punctele de vedere eronate, criteriul sociologic fiind utilizat
uneori exclusivist, în dauna celui esteţic.

Pozitivă răm1ne, în general, năzuinţa de a privi fenomenul
literar în relaţiile lui complexe, pornind de la ideea că „e inte-
resant de observat paralelismul între produeţia economică şi
, ca culturală" 1, că "tendinţele politice şi sociale sînt un factor

însemnat, dacă nu hotărîtor 1n clasarea scriitorilor după şcolii" 2•

Căutînd argumente, criticul citează În sprijin opiniile unor
precursori. Recurge aşadar la Taine, .a cărui operă critică e „nu
numai o splendidă aplicaţie a ştiinţelor sociale", dar şi "cea
mai înaltă .manifestare a gîndirii omeneşti - o sinteză a artei
~i a fi lozofiei". 11 interesează ideile danezului Georg Brandes,
, ontinuator al lui Taine. Respect îi impune opera „strălucitului
critic literar .F. Mehring" 3• Cu toată reverenţa a:rătată lui
Gherea ("distinsul nostru critic"), În atitudinea t1nărului Sa-
nielev;ici se simte pornirea ,de a-l consi1dera depăşit. In baza
serioasei ,cunoaşteri a literaturilor franceză şi germană (de cea
cn~leză nu ~e face mult ic.a;z), 1păirerirle fo~ Gherea d~re a:omain-
tism fint confruntate, disecate şi amendate cu opinii noi. Pe
scurt, "formula d-lui Gherea nu se potriveşte pentru nici una
din şcolile romantice". In alt loc, extPlicaţia lui Gherea că
,, relele societăţii burgheze" constituie una din cauzele decepţio­
nismului de la sffrşitul veacului trecut e contestată : ,,nimeni
nu mai crede În justeţea a.cestui răspuns, nici d-l Gherea" 4• Cu
acrul celei mai penfecte deferenţe, opiniile înaintaşului sînt tre-
cute :prin filtrul personal şi cenzurate metodic.

De la primele lui eseuri critice, H . Sanielevici acordă o
s pecială atenţie conţinutului etic al literaturii. După trei de-
cenii, acelaşi criteriu stă pe primul plan. Eticul, zice el, "va fi
totdeauna un coeficient al sentimentului estetic şi al valorii

1 Noi probleme literare, economice, sociale, ed. Aurora, p. 143.
2 lncercări critice, 1903, p. 6.
3 D. Gherea despre şcoala romantică, în lncercări critice, 1903, p. 15.
' Cincizeci de ani de evoluţie, în lncercări critice, 1903, p. 158.

237

operelor de arită" 1• Unde !Putea .fi găsită pe la focepurul veacu-
lui o asemenea literatură cu miez etic ? Nici în creaţia moldo-
venilor, nici în aceea a muntenilor, ci numai fo ce.a a11deleană,
austeră, cu eroi ~timişti şi aictivi. SemnaJ.înd ~ariţia unui nou
clasicism, de extracţie rurală, criticul avea 'În vedere „literatura
sănătoasă" a lui Slavici şi Pop-Reteg.anul. Alta era ·priveliştea
de dincoace de munţi, unde literatura nu aduce.a suflul „muncii
oneste", al „hărniciei" şi „sobrietăţii", unde via·ţa de ţară apă­
rea În culori nu toomai senine. Nu numai că mişcarea sămănă­
tor,istă nu reprezentase „o nouă ,literatură sănătoasă, morală şi
adevărat româinească", da-r, idealizSnd iÎn chip nemăsura:t viaţa
satului, rezultatele activităţii Sămănătorului se dovedeau „în-
spă ÎlmÎ111tătoaire" 2• Acolo unde N. Iorga vedea numai puritate,
moralistul H. S.anielevici, apologetul literaturii de peste munţi,
descoperea vicii şi 1păcate grele.

Deşi tînărul Sadoveanu ZJu.grăvea realist <lisoluţiunea bur-
gheziei şi a ic.elor În ~onitaot cu ea, ronducastoru'l revi&tei Cu-
rentul nou (15 noiembrie 1905 - 15 martie 1906) găsi pretextul
să afirme că morala ar fi ultragiată. Intr-un fulminant rechizi-
toriu antisadovenist, Morala d-lui Sadoveanu, debutantul era
considernt nici mai mudt nici mai puţin declt soriitor imoral !
Vehementul critic venea cu statistici şi tablouri sinoptice care
ilustrau frecvenţa trăsăturilor negative. In totul, erau expuse
0jp,robni1ului : ,,beţia, adukernl, prostiruţia şi violenţa 1pÎ,nă Ja
criminalitate". Autorul Durerilor înăbuşite, pe .atunci la pri-
mele volume, era comparat defavorabil cu Balzac şi Tolstoi.
Dar „literatura aceea era valaibilă, .pentriu că pornea din iubire
şi s~nceriitate", va mărtJU.r.is.i rrnai ~.l"Z)iu Mihai.J Sadoveainu 3 - ,
aspect relevat şi ce G. !brăileanu În apirarea scriitorului. Toată
aipă·rairea, ,dacă era nevoie .de aşa ceva, se <baza pe disocierea
Întire subiectul unei o,pere şi atitudinea faţă de viaţa zugrăvită;
cu concluzia că opera sadoveniană „nu numai că nu e demora-
lizatoare, dar adesea e o manife9taire de oritică soc,ia,lă" 4•

Ca unul careieombătea „poporanismul" sămănătorist, ne-am
aştepta ca ostilitatea criticului faţă de pqporanism să fie ireduc-
tibilă. N-a fost aşa. ,în Curentul nou .antisămănătorist, H. Sa-

1 Noi probleme literare, politice, sociale, ed. Aurora, p. 9.
2 Cuvînt înainte, În Curentul nou, 15 noiembrie 1905.
3 Prieten unic, În Viaţa românească, 1936, nr. 4, 5, p. 97.
4 Doi critici şi mai mulţi scriitori, în Curentul nou, 1 febr. 1906.

238

nielevici şi G. Ibrăilean.!1 az:gu~en~ează. în__sprijin.ul .po.porani~-
mului. Aceasta nu-i va 1impied1,ca, m prunu am a1 Vieţii roma-
neşti, !Să 1polemizeze, fo legăt~ră cu ace_lea~i ~urente, P:ntr1;1 ca,
devenit secretar de redacţie al rev1ste1 ieşene, alatun de
G. !brăileanu, H. Sa.nielevici să apere În 1909 1poporanismul

de atacurile 1,ui Dui1iu Zamfirescu. Numai ,un ,deceniu va trece
şi acelaşi .bătăios H. Sanielevici v.a den_unţa întz:-un ~mfl~t
amplu şubrezenia arguin:entelor ·popora~iste. ţn. cn~da t1tlulu1,
în Poporanismul reacţionar (1921) smt ş1 idei caire .de-

monstrează unele afinităţi ale autorului cu mişcarea renegată,
fapt care ,determină pe E. Lovinescu să-l aşeze fotre criticii

poporanişti. . .. ~ .. .. .
Oricît de contradictone ş1 singulara, .activitatea crmculm

sol icită interes. Aspiraţia de a găsi soluţii noi îl face temerar.

Spiritul .lui partizan este ex,presia unor ,convingeri fo continuă
revizuire, dar şi a unei nestatornicii structurale. Durabilă e
pledoair.ia pe,n1t,m o liiteratiu.ră ,care să nu. învăluie în~r-o falsă

romantică viaţa ast1ipriţi,lor. Cu ahe ,cuvmte, pledoaina pentru

real ism.

Dacă efiină Ja 1911 urmaireşte mai ales raportiuirile dintre

viaţa societăţii şi literatură, dlljpă aceea, ,,complet străin de

bciăoultoa"0'iîen" 1, consaor111du-şi eforiturile acestei eşx.tpiilniţcea,recar.ictirceuaţlievia:
biologie puncte de sprijin ,pentru
Mulţi ani (pînă în 1925) cercetările biologice îl vor absorbi

într-atît, focît prezenţa sa în critică v~ fi restrînsă. ~egă~ura
între cele două ,perioade o face concepţia ,despre funeţ1a etico-

socială a artei. Antimaiorescian, H. Sanielevici militează pentru

arta cu tendinţă, ironizînd „disocierea eticului ,de estetic", sus-

ţinută după Maiorescu .de Mihail Dragomirescu şi E. Lovinescu.

,,Nu numai ,că este îngăduit - contrar ,părerii lui Maiorescu -

a căuta în literatură intenţiuni etice, dar cu greu ne putem

1nchipui o ,operă de artă de valoare durabilă care să nu răs­
pundă nevoii noastre religioase, adică nevoii de a introduce În

realitatea haotică ~i îndeosebi iîn realitatea socială o ordine ra-
ţională. " Istoria .demonstrează că „orice activitate socială - şi

deci şi cea artistică - urmăreşte În ultimă instanţă creşterea

fericirii omeneşti". Moralistul observă eotuşi că „eticul, el sin-

gur, nu are valoare estetică". Predica morală nu e literatură,

• Literatură şi ştiinţă, ed. Adevărul, p. 163.

239

<le aceea el combate sămănătorismul, ,criticînd „deosebit eticul
şi .arătÎnrd .însă şi legătura amîndouă" 1
deosebit esteticul, între ,
Sirng,ura statornicie a cri•ticu,lrui rtreb~ie vă.z,ută î~ le~ă~ră
cu tendinţa mor.ală a artei. Necontenit crede Samelev1Ci în
necesitatea 1ndrumării spre un nou clasicism, Întrudt clasi-
cismul ar fi „produsul firesc al oricărei societăţi sănătoase" .
lnsă prin societate sănătoaisă" el Înţelege o dasă aflată „în

.a,pogeul fu~eţiunii s3:le", ~.eea ce ~u .er.a cî~~i de t'uţin ~a.zu!
ţărănimii ardelene dm m1Jlocul ca~eia se ndica~era ~lavic~ Ji
Coşbuc. ,,Literatura de 1peste munţi n-a putut fi de~it clasi~a.
lnsuşirea de moral şi .aceea de clasic se supr,\pun, fund amm-
două ,produsul -vieţii de muncă şi al sănă<tăţii .sufieteşti." 2 ~e

fapt, nu er:a vorba Ide clasi'Cisrn, ci de un.r~alism c_lasic, ech1.-
librat de structură •PQpulară. Ca la Slavici, nuvelistul, ca fa
Agîr:biceainu 3• Relaţia „ola.siic"-,,moraJ", ,devenită s,istem
( ,,o operă romantică sau realistă poate fi m?raţă, o oper_ă clasică
nu ,poate fi decît rmor.ală") duce la delimitărn categorice, greu

de susţinut.

Iinteligenţă v,.îe, ou serioase cljpti~udini disoc_iaitiv_e, icniitro~lui
îi .place să demoruteze şi să anahrzeze. Vechile slSt~e filo-

zofice a,rmătura critică a cutărui scîenrtcdeteăstfoărcuctue aÎnutpoărriţtialtee,coeşma-­
fodaj~} unui studiu, toate
acestea
ponente : cu pătrundere, cu :per,severenţă. O dată aceas~ă ?Pe-
r:aţie terminată, erudiţia, verva dialectică, marea curiozitate
intelectuală intră fo acţiune. ,Mai Întîi, o febrilă confruntare
a argumentelor. Subtilul cititor de literatură universală îşi
aminteşte cazuri şi cazuri. Le compară, le raportează 1a feno-
mene tipice, nu se prtpeşte să fommleze reguli, încredinţat
fiind că o „fommlă nu poate .fi niciodată absolut adevărată,
căci 1presupune nemişcate luorurile care sînt într-o curgere
eternă..." •. Aoolo unde alţii Întrevăd concluzii clare şi defi-
nitive, el descQperă motive de fodoială. Gu. d.~ ~atisfacţie
găseşte v,reo eX\I)llu:aţie, vreun argument ca;re mJirma regula !

1 Noi probleme literare, politice, sociale, ed. Ancora, p. 3, 5, 6.

2 DIduepmă, p. 2, 3. război. . H. . .• . V •
3 primul mondial, Samelev1Ct afum~
ca „l~teratura

viitorului imediat va fi clasicismul burghez, în genul acelma al lm Gustav
Freytag, Gottfried Keller, Ferdinand Meyer _etc., clasic\s~ în c~re, fireşte,
eticul ocupă locul de cinste" (Noi probleme literare, politice, sociale, p. 11).

• !ncercări critice, 1903, p. 7.

:.240

Iconoclast, s-ar zice ; În orice caz, spirit frondeur, opozant
prin temperament şi polemist redutabil. însă criticul e ,prin
definiţie un ispirit oonstructiv, parndoxal, nu-i vorbă, <le o
bună-credinţă nezdruncinată În toate neaşte,ptatele lui di-

vagaţii.

Nea:cceptfnd teorii gata făcute, chiar de la primul volum
criticul se apleacă să toarne în forme noi puncte de vedere
consacrate. Spirit original ? Mai degrabă o mîndră înverşunare
de a depăşi cu o treaptă nivelul investigaţiei de pînă atunci.
Acolo unde dubiul filozofic al scepticilor ţinea ştiinţa pe loc,
el iaiduce o maire cM1Jti,tate de o;ptimism şi încredere fo forţele
proprii. Şi nu de puţine ori ajunge la o adevărată hipertrofie
a eului ! Coborîtor dintr-o familie cu „zeci de generaţii de
cărturari", pasionat de „gîndirea logică, dialectică", el oferă
imaginea unui gînditor În necontenită agitaţie. II chinuie între-
bări de tot felul. Puţini dintre contemporani vor fi schiţat,
poate, atÎtea ipoteze, În ,domenii atÎt de variate, căci el se va
manifesta şi ca antrQpolog, ca etnograf şi sociolog. ,,Căutarea
dezinteresată a adevăimlui a fost şi este însuşi ros~ul exis-

tenţei." 1

Pe cît îi ,place să disocieze, spre a ajunge la cauza prri.mă,
pe atÎt se manifestă capacitatea asociativă. Tot felul de core-
laţii din domeniile cele mai dis,parate, ipoteze şi teorii, argu-
mente sistematice şi divagaţii eseistice sînt 1dirijate ,pe făgaşul
disouţiei dominante. Rezultatul, în planul mişcării de idei, e
din cele mai interesanite, căoi, dacă nu duce totdeauna 1la adevăr,
contribuie să stimuleze gîndirea, să incite spre soluţii noi.
Căutî,nd cauzeile ifenomenului artisnic, com.pa-rîru:l, clasifidnd,
el inu face nici oriti:că biografică (deşi nu <lescoosideră elementul
biografic), nici critică psihologică, ci critică genetică, văzînd
creaţia În devenirea ei cauzală.

Cel mai curios as,pect al criticii lui H. Sanielevici derivă din
corelaţia acesteia cu biologia, mai precis cu antropologia. Tri-
plul determinant :propus <le Taine i se 1pare prea larg. Criticul
reia deci În discuţie rasa, mediul şi momentul, <lar din punctul
de vedere al unui antropolog. Climatul şi .alimentaţia ar deter-
mina aipariţia tempera,mentelor cu înfăţişare analoagă, a t~pu-
rilor cu trăsături asemănătoare, în esenţă rasele, a căror evolu-
ţie istorică mmează ,legi speciale. 1ntr-un vast studiu biologic,

1 Prefaţă la Studii critice, Casa şcoalelor, 1927, p. 2.

241

LA vie des mammiferes et des hommes fossiles (1926), ,, fructu I
unei vieţi Întregi de intensă frămîntare intelectuală, de unice
sacrificii, de Jwpte disper:aite şi de muncă uni~ă" 1, el crede a
explica diferenţele [ntre rase pe baza deosebirilor aparatului
masticator şi a alimentaţiei tipice. Potrivit modului de alimen-
tare, ar fi cinci rase : »cheleanul, musterianul, aurignacianul,
solutreanul şi .magdaleneanul ; adică ,m1ncătorul de alune, m1n-
cătorul de fructe, mîncătorul de <:ope şi tubercule, mîncătorul
de cai sălbatici şi mîncătorul de peşte". Nu trebuie uitate tipu-
rile combinate, provenind din amestecul alimentaţiei . Diferen-
ţele fotre sexe sînt de fapt diferenţe de „funeţionare a celulei
organice, la bărbat predominînd dezasimilarea, iar la femeie,
din contra, procesul de asimilare" 2•

Lotre estenică şi elaborarea sistematică, cercetătorul se lasă,

nu o dată, în voia imaginaţiei, construind fo gol. De multe ori

reahtăţ.i.Je sînt forţate SJPre a se confonna schemelor : ,,Scrisul
meu, mărturisea el la bătrîneţe, a fost totdeauna plin de scheme
ca de nişte schelete de fier, care aşteaptă să fie umplute, pentru

a forma clădiri utilizabile" 3• Utilizarea datelor biologice tn

planul unei concepţii personale despre literatură nu e lipsită
de ,temenităţi, de paradoxe şi speculaţii fără temei. Raportarea
literaturii la biologie ar fi după el cheia care dă răspuns unor
Întrebări ce se ipun criticii : ar explica apariţia şi configuraţia
curentelor literare ; ar motiva unicitatea unor personalităţi ce

nu se integrează vreunei tipologii artistice ; ar da, în sfîrşit,

criticii un instrument de cercetare care să ducă la anumite legi.
Privită În perspectiva biologiei, cr.it ica se reduce, cum observa
Octav Botez, la o „psihologie de rasă" 4•

Chiar de la debut criticul constata, În spirit gherist, că "un
scriitor este produsul temperamentului 1nnăscut şi al mediului

particular So care a trăit". Însă cum temperamentul lui are

ceva din temperamentul poporului său - şi mediul particular
ceva din mediul general, societatea, aceasta ne permite să gru-
păm pe mai mulţi scriitori Într-o şcoală . Însă pe lingă asemă­
nări, dte deosebiri ! Nu face nimic ! Dad olinwianul Goethe
se comportă ca un romantic, pasionat şi sensibil, explicaţia e

1 Literatură şi ştiinţă, cd. Adevărul, 1930, p. 313.
! Icoane fugare, cd. Socec, 1921, p. 298.
3 Literatură Ji Jtiinţă, ed. Adevărul, 1930, p. 163.
4 Pe marginea cărţilor, ed. Viaţa românească, p. 71.

242

simplă : ,,~:>c~ii săi_ răscroiţi, tenul măs l iniu, părul buclat sînt
l.lr~ct~re 1taheneşt1": Deşi Vlahuţă şi Sadoveanu sînt moldo-
,cni_ş1 contem.poran1, ei aparţin unor rase deosebite. ,,E nevoie
~c fineţe absolu!ă ca să recunoşti că 1nsuşirile sufleteşti ale lui
S.1doveanu arata spre popoarele blonde, iar însuşiri le lui Vla-
huţă spre cele sud-europene ori spre orient ?" 1

Fireşt~, rez~ltate!e biologiei nu ·pot 1duce la exiplicarea cu-
r~n1:_elor ş: icohlor literare. TrimitenÎlle la viaţa economico-so-
c:ala oţera .111 acest caz arg~m:nte în plus pentru a demonstra
c~ ş':°~1le ~1 cur~ntele constituie reflexe ale relaţiilor sociale.
C \as1c1smul nu-1 deoît expresia păturilor stăpînitoare, mulţu­
mite de pr;zen~: Ron~~nt1smul exprimă tendinţa refugiului în
trecut sau 111 ..v. u_tor, f1~nd produsul ~nei clase nemulţumite de

prezent. In sf1rş1t, realismul caracterizează clasele ce se ridică

T~reticianul liter~r e mai fecund ,decît criticul propriu-zis ;
cseunle trag mult mai greu în cumpănă decît critica la obiect.
Remarcabil~ prin vioiciunea observaţiilor, aceasta din urmă
apa~e totuşi subordonată generalităţilor. Dacă se referă la Ro-
nett1-Roman, o face cu _scopul de a ,prezent a contradieţiile din-
tre :vreul cons<?;7at?r ş1 evr~ul modern. Dacă discută, în pagini
de ~ncontestab1la f111eţe, psihologia eroilor lui Brătescu-Voi­
neşti, o face pentru a deduce clasicismul \Prozatorului. O ,mare
pa:te _a come~t~riului ~e~pre L_ 1gîrbiceanu urmăreşte acelaşi
obiectiv : def1111rea cla~1c1s'!'ul_ui 111 f?rmele lui generale. Aşa­
dar, pretexte pentru d1scuţ11 ş1 teoretizări. De altfel, reeditÎ'nd
după un sfert rde veac studiul des.pre Brătescu-Voineşti, criticul
co.nstată c~ e „pre.a larg", dar se m1ngîie uşor : ,,Nu face ni-
mic... Daca nu-1 vine d-lui, o să-i vie altui scriitor..." 2
cazuri şi experienţe
Dincolo de vederil~r •s o c i o l_ogice inddeivaindsua.amlebluc,omînenttraatdoiţruial
cu_ deprinderea
lui Gherea, e ~t~as de smtez:. ş1 generalizări. Ambiţia lui e de
a ~educe la n~m1mu_m ex~epţ!1le, de a g~ul:'a faptele în serii şi
chiar de a emite legi. Scrntonlor ardelem li se caută trăsăturile

c~m~une, pcn.tn! a s: ajunge la o ~~pol?gie specifică !?eului.
Fara mare ms1stenţa as~pra valorn, smt aduşi în discuţie,

aproape pe plan de egal~tate,,. Slavici, ..r. Popovici-B~năţeanu,

I. Pop-Reteganul, ca .ş1 ne1l!lsemnaţ11 V. R . But1cescu şi

1 lncercări critice, 1903, p. 7.
~ Swdii critice, ed. Casa şcoalclor, 1927, p. 28.

243

D. V. Pacaţia:nu. Cu toţii proviin din rînduri.le ţă,rămimii. Con-
cluzia, enunţată si.logistic, e a.aipidară: ,, ...o literatJură v.a fi cu
3:nît m-ai originală~ ,mai in~ţională, ou dt va fi mai populară -
ş~ d~ ~?t 1~~l-:1-r.a, este iliteraitiu,r.a de peste Ca.r,p,aţi" 1. Decep-
ţ„1iommşotr1,a1:li"ru.gşirapvr1iţme1j<dl.ei.oVşli,ahufaţiăin,d
,,,de folul lu„ifaDlsai ni-dReaaldişuti"' sînt
,vorba de 'Care
umblă v+eşnic cu ca,pwl Sn (!lOri şi nu ,numai că illU aduc niici u,n
folos :semenilor lor, dar ,îi ,Şi dovesc, din cînd în dnd, fo mod
du:reros _pină ce dau singuri În vr,eo groaipă" 2• Sc~tiiciismul e
,J1l?zof1a comodă a miinţilor silabe şi leneşe : a celor încă slabe,
ca ş~ a celor deja 61l~~ite ; a ,plebeului ajuns, stric.ait şi semidoct,
ca ş1 a cla.5elor vechi 1111 descompunere..." 3• ,,Decadentul este în
g~~e ~ oo:i brutail..., că~u:ia viaţa de 0iraş i-a rafinat nervii,

fara a-1 0U1lt1va sufdetul .şi a-i dezvo.lita mintea..." 4

Căutătorul ;pasionat de generalităţi, gata să treacă de la
~asic.i.i universali :ţa ,~asi1~ii ll'?mini, consideră util să :se aiplece

ş1 asupra unor scmton mmon (Artur Stavri, I. Adam, Ludovic

Dauş, H. G. Lecca, D. Nanu). Critica la obiecte însă invadată
de aluzii polemice ori de paradoxe, judecăţile de valoare fiind
vulnerabile şi mai totdeauna subiective. Opinia scînteietoare
de adevăr se fovecinează cu platitudinea, admiraţia sinceră cu
vorba răstită. Aceasta, pentru că şi criticul, ,,dacă e un om în-

treg, iar nu un palavragiu blazat, are şi el preferinţele lui şi
J:iwtă să .imprime li.teranu,rii o anumită direcţie" 5.

Alături de Eminescu şi Caragiale e aşezat Duiliu Zamfi-
rescu, laolaltă „trei dintre cei mai mari scriitori ai ţării". Dacă
Odobescu a scris „frumoase" nuvele istorice, dar n-a îndrăznit

să treacă la romanul istoric, e pentru că el „a fost mai mult

istoric decÎt literat, istoric prin vocaţiune şi diletant în litera-
tură". ln Clipe de linişte „sînt mici ca,podopere - cum este de
pildă O viaţă", cu acţiune condusă „În acelaşi timp simplu şi

savant". Ca autor al Patriarhalelor, St. O. Iosif este „singurul
;poet ~e ~alent care sc_rie în genul d-lui Coşbuc", avîoo însă „În
acel~1 timp pensonalitatea sa ,proprie bine hotă,nî,că" 6• Criticul

cu simrpatii şi rezerve ma•rcate puternic se angajează fo aiprecieri

1 lncercări critice, 1903, p. 26.
2 Idem, p. 57.

3 Literatură şi ştiinţă, cd. Adevărul, 1930, p. 91.

• Noi probleme literare, politice, sociale, ed. Ancora, p. 10.
5 Idem, p. 9.
6 lncercări critice, p. 18, 56, 60, 133.

244

sau profeţii. riscante : ,,Peste cincizeci de ani poeziile diletan-
tului Octavian Goga vor 1păstr.a poate Încă marele lor interes
rIăomsîifnevonerşdteesrsfeătîan
1isjtiloeridce:şîcnol.sacrhiitmdeb,tovaetresuvrîirlsetelluei şSi tv. O. oenera-
or °mintea
~1 În suflenul oamenilor maturi" 1• După un ,sfert de veac de la

O?mentariile negative pe marginea primelor volume sadove-

n1ene, consideră iarăşi că „operele ·d-lui Sadoveanu au mari

C\tsururi..." Deşi .privit cu simpatie, ,,Agîrbiceanu nu-i decît un
csa~rtioiţtiorluiţtueiraţ.iai~?neoţşetar~i astăzi". Cu toate .acestea
d iletant, sdteă „pe planul ÎntÎi" al epocii
lite~atu.ra

„pnn ·smcentatea s1mţm1 şi 1pnn nobleţea sa morală", fotrecînd
.. pe noţi ceifaJţi soriitori" 2•

Mai sigure ,decÎt aiprecierile despre clasici sînt cele rezervate
u.nor .s~riitori nerepre;2entativi. Cîte o afirmaţie rezumativă,
su~tet1zmd esenţ~ unm coi:nentariu, e aşezată fie la început, fo
~h1p de enW1ţ, fie la sfîrş1t, drept concluzie. konia d)l!i11()tează
ideea !de reţinut. Dacă Artur Stavri „nu va putea 'Să evolueze,
spărenaăprMeaelaisstcăÎ"n,Înaţteulnecsiul„rriăsucă să Crăsescu e
c.fuievîunittualtu"i.",Vciăc,tcoi r „În realita~e
al
multe se petrec, dar nu toate sfot interesante, fiindcă nu toate
sînt tipice". Uitatul I. Adam „nu redă decît manifestări exte-

rioare omeneşti, reale cînd sînt văzute, false c1nd sînt născo­
cite" . DramarurguJ H. Lecca „a.re ,toate ca,lităţile care se pot

d păta prin muncă de cabinet" şi „toate cusururile care rezultă
din puţina ~~noaşt~re ~ vieţii şi a oamenilor". Dacă ttîn poezie

a.r f1 IPenrmsa med1oantatea, du. NaJU1m air fi un ,poet bun" a.

. Jnţelegînd să lupte pentru a-şi impune punctele de vedere,
cnt1cw e depat'te de a argumenta fa rece. El stă tot.deauna cu
spada pregătită : nu numai pentru apărare, dar şi pentru atac.
Ne aflăm în faţa unui polemist p rin temperament: ,,Petre
Carp a vrut să pacifice Europa : eu aş vrea să polemizez cu
Întreaga pre5ă europeamă" 4• Interesa.ne e şi stilul : pe de o
parte, m1nuitorul de abstracţiuni ţine să-şi formuleze ideile „cu
o reoe şi cilară simplicitart:e şi sub fo11mă ex.oesiv de concen-
trată" 5, pe ,de ailta, caută ouViÎnitul ip.lastic, dorat, c,r,i.ticu1l fiind

! Noi probleme literare, politice, sociale, ed. Ancora, p. 23.

• Idem, p. 9, 11, 15, 20.
3 lncercări critice, 1903, p. 86, 88, 110, 128, 129.
4 Idem, p. 177.
5 Prefaţă la Studii critice, ed. Casa şcoalelor, 1927, p. II.

245

şi prozator. In practică, expresia nervoasă, verva alimentată
de o erudiţie bine întreţinută, incisivitatea determinată de ra-
ţiuni polemice nu au nimic comun cu argumentarea .liniştită.

GInritset,ricougl;ţieaseir&ett.ourlil,.căp,oldesmuilsttuăliosr,j.d,pi,acrăa:!nPtreozb~leem~ep,ljcaao_utizvăă,v a1Pără.

demon-
strează o volubilitate care cu greu se lasa d1sc1plmata. Alter-
nînd fotre cărturăresc şi poipular, limbajul său e totdeauna
toţi dţi
suaestiv. Lucrul a f,şios,ctl remarcat de ,s,-Şai ud-rneifielrbitdlia-
voliumele oriti'OUilui, e mîndiru de acea&.ta :
leainu, Sadoveanu, Octav Botez şi a.Iţii au .recunoocut că sînt
cel mai elegant mfouitor al prozei române şiinţifice (mai exact :
am fost). Anume pagini din Cercetări critice şi filozofice se
disting printr-o perfecţiune IPe care nimeni ·pÎnă acum În. ţara
românească n-a atins-o. De cînd mă absoarbe însă un ideal
ştiinţific infinit superior preocupărilor literare, nu mai am nici

timpul, ni-oi răbdarea de a şlefui s,tilul." 1
Iată deci ,că, pînă la urmă, activitatea critică e lăsată pe al

doilea ,plan. Şii dacă ar ,trebui să-i aiplică,m ,ca,J~~iicaitivul r~·er~ait
lui Octavian Goga şi I. A(irbiceanu (,,numai acela nu-i d1~e-
tant .care inchină vocaţiunii sale toată viaţa sa şi toate puterile
sale sufleteşti") - H. Sanielevici însuşi ar fi ~n 1.iletant în
ale criticiii. Ceea ce, evident, nu corespunde rea!ttăţu.

Contrastele portretului sînt puternice. În timp ce sociologul
s-a situat pe poziţii antisocialiste, _criticu~ a milita~ cons:cvent
pentru o l~teratură cu. tendinţe et1co-so~1ale, ~ s~s1za; ş1 com-
bătut conţmutul reacţionar al poporamsmulm ş1 ~ m_dru~at
spre o cr, eaţie realistă 2• La_turil~ reley~111te. ~I~. operei l_•tH ~nt1c:
ţin mai degrnbă de domemul filozoftet cnt1c11. lnt~nţ1omnd sa

facă critică .ştiinţifică, s-a străiduit să găsească ~?i argument.e
(chiar dacă sînt idiscutabile ori eronate) fo spnJlnul metodei.

în esenţă, mai importante rămîn paginile ?e orient.are metodo-

logică (investigaţie, sistematizare şi în ultimă anali_z~ de selec-
taire) decî.t cele de analiză la obiect. A valorificat unele
elemente foai111ta.te aJe miiticii wterioare, făcînd totodată con-
cwi buirgheziei - dovadă în specia.I eseurile socia.le, politice.

în ainsambilu, a,s.pecoele ,pozitive sî111t a.dumbr,i·te de elemente

negative.

1 Noi probleme literare, politice, sociale, ed. Ancora, P·. 8. . .
2 Disocieri în acest sens în Privil"e critică asupra concepţiei socwlogice
şi estetice a lui H. Sanielevici de Z. Ornea, în Cercetări filozofice, X,
1963, nr. 1, p. 171-175.

246

STILUL LUI TUDOR VIANU

Cînd se referă la stilul unui scriitor, comentatorii au În ve-
dere în !Primul rînd ineditul, originalitatea mijloacelor. Ele-
mentele noi, specifice, sînt stud_iate cu indreptăţită ~u,~iozitat~,
ştiut fiind .că un creator excepţio!1al, un „cal? ide serie , P<:lari-
zează în juru-i, după for~ula lm.~lb_ert Th1ba~det, a.devarate
,,familii -de spirite" Înrudite. Scruton de sea!11a, car.e Anu ·~n~
totuşi un Shakespeare, _un Goethe, ~n T?lstoi, pot fi rnseriaţi
într-o anumită categorie. Mult mai puţm. se vorbeşte 1e~pr_e
stilul celor ce interpretează fenomenul literar ca estettciem,
critici :~s.tori,oi .!iit-erari. D air şi Εn ex.prirrnarea acestora, pe Jî01gă
,,fapt; de repetiţie", aipar ''.fapte ·de i~::e~ţie", Sn mă:s~ră să ~e-
fmească un IJ)rofi,1. Da:Nmle comumca.w 1nua.nţaite ş1 precise,
adăugate observării exacte şi discernămfotului critic pot..co~-

!!!-feri ·unei pagini de critică un farmec ,plus, de Io~ neglipb1I.

După E. Lovinescu şi_G. Căli~esc~ _cnt1~a nu _se mai ipo~te face
ca acum o sută de am ; sugestia ş1 1magmea ş1-au cucent dr~p-
turi binemeritate înch o pagină de critică, un eseu pot captiva

ca un roman. Irn'.presioniştiă_ a;u iStăi:u~t ( ,,exempli şr~ti~") pei:i-

tru desfiinţarea limitelor dmtre crmca ,propriu-zisa şi creaţi~
literară. Criticul impresionist operează adesea cu unelt~le umu
creator cultivînd naraţiunea, portretul, evocarea, caricatura,
polemi~a. întocmai ca în pic!ura ~mpre~ionistă, _al'?.ănuri__tele sînt
omise dizolvate sub strălucirea mtensa a lummu - 111 cazul
criticii, sub strălucirea spiritului. Sintezele lui E. Lovinescu,

247

bazate pe esenţe, denotă În acelaşi timp o 1puternică fantezie
şi gust pentru metaforă. Dacă critica lui iE. Lovinescu are „as-
pectele creaţiei", Paul Zairifopol, ,,aintist~List, rămîne mereu în
domeniul expresiei" 1• Critica lui G. !brăileanu îi apărea lui
E. Lovinescu „Într-o dialectică familiară !l)Înă la vulgaritate şi
fără nici o fineţe <le sensibilitate estetică şi de expresie literară".
Lui H. Sanieievici, acelaşi critic 1i im,puta „pasiunea tradusă
1n deforunaţie ipamfletară şi violenţă istihstică " 2• Stilul lui Per-
pessicius e al unui se:i.timenitai delicat, ceremonios şi com-
prehens,iv, ai Jui Şerban Cio,culesw Sşi trage vioiciunea din alter-
nanţa fotre raţionalism, ,polemică decentă ,şi maliţie ascunsă.
Spirit ironic, fără ostentaţie însă, Mihai Ralea îşi manifesta

fondul volubil, flegmatic, fo ,pagini de aspect oral, cu paranteze
inteligente şi aforisme destinate isă 1piigiffienteze. Fiecare ,perso-
nalitate cu stilul ei.

Vechile şi noile studii ,despre stil dezbat din unghiuri variate
comiplicarta ,problemă a ex,primă,rii prin cuvinte, culori, sunete.
Privit în mod cu totul general, stilul reprezintă suma celor mai
adecvate mijloace de comunicare a ideilor şi sentimentelor.
Stilul implică o concepţie, metode şi ,procedee. Cu cît acordul
dintre mijloacele ,de expresie şi obiectivul ·pro.pus e mai strîns,

cu atît stilul tinde 6pre perfeeţiune. Lucru paradoxal Însă :
ca,podoperele, operele geniale, rămfo unicate ; imitaţiile sînt de

la foceput lipsite de sens. In concepţia lui Tudor Vi.anu - înte-

meietor al stilisticii literare la noi - , stilul este „expresia unei

i.ndividua>liităţi", ,,ansambil,UJl ,notaţiilor" pe ca,re :un soriitor „le

ad.augă expresiilor sale tranzitive şi 1prin care comunicarea sa
dobîndeşte un fel de a fi subiectiv, î.mpreună cu interesul ei
proipr~u-zis artiisoic" 3. Nu ,interesează atît stLlul corect, cît

acele „fapte de limbă care adaugă comunicării unei ştiri expre-

sia reacţiunii individuale a autorului oomunicării faţă de ştirea

comooiicată" 4 Stilul oonfiinmă aşadar prezenţa ,ma,i evidentă
•

sau mai atenuată a unei structuri temperamentale, estetice şi

etice. Oricît pretindea Oscar Wilde că jonglează cu „stilul fără

1 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent,
Fundaţia pentru literatură şi artă, 1941, p. 718, 826.

z Istoria literaturii române contemporane, ed. Socec, 1937, p. 32, 34.
3 Arta prozatorilor români, 1941, ed. Contemporană, p. 20.
4 Probleme de stil şi artă literară, 1953, E.S.P.L.A., p. 199.

248

stil", oricît un Stendhal voia un stil impersonal de „proces-
verbal", ,personalitatea acestor celebri creatori se revarsă cu
prisosinţă ,în istilul lor. Clasicii francezi, partizani ai stilului cît
mai expurgat de lirism şi ,personalism, ,pentru care eul era, după
deviza lui Pascal, ceva demn ,de a fi urît ( ,,le moi est ha'issable" )
- nu şi-au putut mortifica ;personalitatea sub aipăsarea dogme-
lor. Numai „fonmularea unei legi ştiinţifice, un articol de lege,
un a,nunţ comer,cia.l etc. - scria Tudor Vian,u - sÎnt, În gene-
ral, lipsite ,de orice notă însoţitoare care să exprime vreo reacţie
individuală a autorului lor" 1• În paginile cu oricît de modestă
configuraţie literară „faiptele ide 6til se grefează totdeauna pe
faptele de comunicare" 2• Aşadar, ,,stilul e omul însuşi", cum

observase Blllffon şi cum susţine, Ja rîndu-i, Tudor Via:nu, cu

argumentele omului de ştiinţă modern : ,,Cine vorbeşte comu-
nică şi se comunică. O face pentru a.Iţii şi o face pentru el. în
limbaj se eliberează o stare sufletească irudividuală şi se organi-
zează un raport social. Considerat în dubla sa intenţie, se poate
spune că tfaiptul lingvistic este în aceeaşi vreme «reflexiv» şi
«tranzitiv»." 3

Unitatea de caracter, armonia cugetării, echilibrul tempe-
ra.mental, •liirismuJ stăpîinit, sobrieta.tea e:>Gpresiei caracteri-
zează fizionomia operei lui Tudor Vianu. Ansamblul respiră
limpezime, simetrie, calm. E o arhitectură dasică, În linii im-
pozante, fără încărcătură ,de podoabe, cu ath mai adecvată
contemplării globale. Simpatia ,pentru clasicism a gînditorului
datează <lin anii adolescenţei. Ne-o mărturiseşte el Însuşi :
,,Mi-am cunoscut de la foceput o mare afinitate pentru clasi-
cismul elen şi mai cu ,seamă latin. Formaţia mea sufletească şi
literairă este esenţiail cla5ică. M-a preocupat îndeosebi problema
expresiei, a stilului, pe ~are mai tîrziu am regăsit-o cu bucurie
În or,ientările unui Gustave Flaubert. (...) Clasicismul mi-a
servit ca 1punct ide plecare pentru elaborarea unei concepţii
estetice mai largi. Am considerat 1pe scriitor ca pe un muncitor
al cuvSrutului." 4

1 Probleme de stil şi artă literară, 1953, E.S.P.L.A., p. 200.
2 Idem, p. 209.
3 Arta prozatorilor români, ed. Contemporană, p. 45.
4 Interviu cu Tudor Vianu de Ion Biberi, Lumea de mîine, editura
J orum, 1946, p. 90, 91.

2i9

De dte ori metoda de cercetare îl obligă, esteticianul com-
pară operele contemiporanilo~ cu v_ec~i modele :le clas~cism~-
llauănriţ;uifaeăşnd,ttinecdăcleulnoip<iă~>iicucol mnceualnoedrsatvemeaecinhdtiă.uulg,,,auNtiniemsiaiudco6gniuiucpeeerosftrleiuguimn:atî.tlmoe.tp."ulla(tGsoeern1renn:-
raţie şi creaţie, p. 85.) Idei'1e despre artă _aJe unor man crea-to:i
sînt lăudate fo măsura în care au .favorizat ,cunoaşterea clasi-
şti·aesneusd.iptnreţate~ciătrcaalgaesliduciieeLiid,ees·Ps:amefdgeuţfbeallcae
cilor. Comentariile olpuei răCocrrin<te,iiclăle
manifestările
lpuairtRe.aidceiionpeot~rJilvtătead~in
puterea creatoare prin reflecţia teoretică a_sU1pr~ ei." (~p. ci~.,
p. 81, 82.) Un cuvtnt elogios e rezervat ,şi z:.ai.i~atului -!':1atem
I. Caragiale, în a cărui ·proză se obsef:"~~ .pe h_ng! alte miJloace,

,,reluarea vechilor procedee ale retoricu cla·~ice (A.~ta pro;a-

torilor români, p. 362). Temperamentul d~si_c_ al ~crut~rului se
manifestă mai liber în fermecătoarele Imagini italiene dm 1933.
Golind.înd prin oraşele :peninsulei, :pe unde „iubirea. lu1n:ii

?evechi" îl poartă iîteva s~ptămîni, v~ălător~l are s~tisfacya

unui tînăr Horaţm : ,,bucuria de a trai ne da 1chef sa cmtam

şi să facem versuri". . . . . A .V ••

Dar ima<>inea clasicismului e uneori mtreg1ta cu nostalgu

după omul :Ctiv ~1 R_enaşterii. ~!bert~tea. d~ iniţia~ivă a ·~ari-
lor creatori, pl~mtudmea bucurnlor, Jovialitate~ şi gravitatea
îşi exercită solicitările lor. Clasicistul laudă ~:mAurmare, cu
toată ,convingerea, ,,frumoasa eipocă a Renaştem, cmd omu.~ de
cultură năzuia către o cuprindere cît_ m.~i largă a ţ>uc~rulor
vieţii şi ale artei, aie ştiinţei şi .îtnţeliepcrnnu" (Ge~eraţie şi crea-
ţie, p. 34). Definiţia aceasta a omului Renaştem. ne înlesneşte
cunoaşterea concepţiei despre om a lui Tud?r V1a~,u. Ceea c:
Renaşterea cultiva sub numele de „uomo un~ve:s~le_ s_e bucu_~;-
de preţuirea giînditorului nostru. ln~re „spec1:lişti şi diletanţi .i
Tudor Vianu optează pentru multilaterala mţelegere a lumi~
de care dădeau dovadă contemporanii lui Leonardo. Nu numai
louai mMeinchiielaanv<~>uelo„sşiimRţaulfae,plr,opdoarrţişei iî nşi Farlantţoatal„ivteăţaiciu"-.
în vremea
lui clasic"
Speciali~area a _dus la de_zeohili_bru Î;.1 "."izit~nAea despre _lum~ ~

modernilor, fo it1m.p ce „diletaiîl't1&mu·l „intra rn e.conomi_a ,plma
de mă:sură şi a.rmonie ·a omului (Cu,msecade din veaourde cla-

sice" (Op . cit., 1p. 25). .
Fireşte, stima pentru „omul universal" ,în sensul optim al

cuvîntului nu duce la concluzia că omul de cultură contem-

250

por.an a,r trebui să îmhrăţişeze domenii ,de cercetare variaite

numai pentru gloria vană a .multilateralităţii . Filozof al cul-

turii, estetician, critic, teoretician al fenomenului literar, Tudo.~
Viainu e wn spi111it metodic, d1111Jd toată aitenţia do:cumentăru

ri<>uroase, ceea ce-i dpeearmltiătepasărtes,e m iş te ou ,cloarmgpeştiecnaţ,ăpaîcnitasteeca-
to~re înrudite. Pe orizontul

asoci.ativă sînt vizibile ,şi fo a.cele cpagini 'În ··care se manifestă

poetul, eseistul şi cronicarul .polivalenvt. . . .
Tipul ;concret de care se ataşea,za prm 1dealunl~ etice şi

estetice Tudor Vianu e prestigiosul Goethe, personalitate pro-

Rfeunnadşă~erîini, care dasicul se ,Întregeşte, F1apse~idneaţioa psapirrteit, uacluă omul
pe de alta, cu romanti~ul. ex~r::
citată de Goethe constituie un impuls m sensul desco.penru

propriilor ipotenţe. ,,Am lllcrat de la ·~ine, cu spontan:itate,
oNsut-pme1n,tdreuscroopm.ăer
Porn ind din propriul meu centru. mreuveltleatmorf.l((u1-
Dar contactul cu Go ethe a f
en ţe.

Contactul cu geniul de la Weimar va fi neîntrerupt. Se apropie

de el în virtutea acelor imponderabile cărora autorul lui Faust
le spusese „afinităţi ~lecti;e". _Ii trad~ce ceieb~a auvobio~r~fie
Poezie şi adevăr ; scne el msuş1 o poezie de idei, cu acelaşi titlu

goetheean. Ii stimea.ză arta, 1pe ca,re o vede ca o 1conforma.re la
stilul naturii. ,,Omul a devenit artist În Goethe, întrudt a izbu-
tit să nu se de;Părteze ,de natură. " În opera ilustrului creator,
Tiudor Viianu pre9uieşte „acea !1ntoancere către clasiicism, pe _care

cu o vhstă de om înainte o iniţiase Winckelmann, marele isto-
ric al artelor antice". Filozofia lui Goethe e adt de .durabilă

pentru că „nu ·pierde legătura cu sensibilul" (Op. cit., ,p. 81,

83, 86). La rfel crede şi Tudor Vianu : ,,Abstragerea, depărt~rea

de palpitul lucrurilor mi-ar fi intolerabil~" ~' s~rie Tudor V1anu
despre sine. ln Goethe găseşte el una dm ideile fu~dam~n.ta~e

ale esteticii sale : arta văzută ,ca muncă . E o concepţie act1v1sta,

trava illistă ,conform cărei a ·creaţia e un acrittizeaaznăatapderotbipatisvuppee-
,,arti~a:nat artistic". Tudor Vianu
rior :

Goethe, demiurgul la care arta ,Jpoate ajunge deopotrivă cu

nivelul su:premelor eforturi omeneşti" (Op. cit.., p. 84).

Prima impresie privind opera lui Tudor Vianu e una de
rotunjime arhitectonică şi soliditate ; c,apacitatea de organizare

1 Ion Biberi, Lumea de mîine, p. 93.
2 Ibidem, p. 240.

251

şi de construeţie se sprijină pe o viziune a întregului. Ţe?ria se
îmbină cu aplicaţia ingenioasă, devoţiunea faţă de clas1c1sm cu

necesara comprehensiune a fenomenului modern, literatura

naţională îşi configurează specificitatea În raporturile ei cu cea
universală. Faţă de stilul de causerie al lui Sainte-Beuve, faţă
de verva bi111e stirunită a unui Taine, acela al lui Tudor Vianu,

mai a~ezat, mai solemn, e un stil universitar În sensul exemplar
al cuvîntului. Stil ideologic, elevat, păstrfod cu grijă înălţimea.
Relieful nu-i lipseşte, dar se vede oroarea de termeni tari, de
culori stridente. Fraza respinge Încărcătura de tei;meni, propo-
ziţiide incise nu sfut agreate. IdeiJe se i1eagă .struns t1nitr-o airmă­

tură logică. E un limbaj neaderent ,polemicilor, cultivînd urba-
nitatea. Atracţia acestui limbaj (în care unii, după .dispariţia
savantului, au găsit monotonie) stă în plasticitate şi măsură.

Alineate ample, de două şi chiar trei pagini, relevă tendinţa
grupării, a sintetizării faptelor în unităţi expresive. Exemple

pot fi indicate în toate volumele.

Pentru claritatea exprimării sînt căutate frazele de întin-
dere mijlocie. Acumularea lexicală ar contraveni acestui scop.
Cele trei.patru !Propoziţii se gmpează în mod obişnuit în jurul

a două centre 1prindpale. La timpul potrivit apar fraze scurte

sau propoziţii destinate să dea frazei un rimn viu. To;pica fra-
zei, cu deplasările di1ctate de sco:pul demonstraţiei, ia înfăţişări

variate. Atributul aşezat înaintea subiectului atrage atenţia
asupra ideii de reţinu,;_: "Scriitor intelect:ial, i:mag_inile lu~ Ga-
laction sînt rare ori 1mprumutate expenenţe1 naive a simţu­

rilor" (Arta prozatorilor români, ,p. 268). ,,Artist al imaginii,

Aro-hezi est,e în aceeaşi măsură artist al cLu.vCînatrualguiia"le(Ospă .nucitf.i,
p. 212). ,,Scr iito , este firesc ca I.
r urban

dat un loc prea mare descrierilor de natură." (Op. cit., p. 136.)

„Rarele lui imagini( Al. Cazaiban) sînt apoi lipsite de orice

str5Jucire" ... ,,Puţinele deocrieri de m1.iruiră... i.Pălesc În compa-

raţie cu acele ale semănătoriştilor." (Op. cit., ;p. 290.) Comple-
mentul premergător subiectului are aceeaşi funcţie, insistînd

asupra începutului propoziţiei : ,,In atelierul oriatoriei găseşte

Maiorescu mijloacele sale stilistice de căpetenie" (Op. cit.,

p. 95). ,,Orală este la Creangă şi plăcerea pentru cuvinte..."

(Op. cit., p. 113.) ,,Unic prin .geniul lui oral, Creangă aipare

pr1n neasemăna>ta lui pu1tere de a evoca vi.aţa un scriiito.r pe

linia realismului lui Negruzzi." (Op. cit., p. 119.) ,,Numeroase

252