Ciopraga, Constantin - Portrete si reflectii literare - scan

G. IBRAILEANU, CREATOR LITERAR

SUI1J)riza p.rovocată În anul 1933, ,Ja pub1icarea romanului
Adela al lui G. !brăileanu, ne apare astăzi, după consumarea
even imentului, ca nejustificată. Pentru cine cunoaşte în evo-
luţia sa completă activitatea de scriitor a criticului, o carte
ca Adela, apărută sub semnătura aceluia care dăduse Spiri-
wl critic în c:eltura românească şi alte studii importante, nu
trebuie să constituie o „revelaţie", cum s-a spus. Paginile
literare din adolescenţă şi mai ales ciclul de aforisme P1'ivind
viaţa, de mai tfrziu, însemnau un preludiu al operei beletris-
tice. Toate premisele conduceau apoi, în cazul lui !brăileanu,
la concluzia că În manifestările sale de critic literar era im-
plicat întotdeauna şi beletristul. Acel „lirism al criticii" - for-
mulă aparent c.ontradictorie - de care s-a vorbit fo legătură
cu opera sa critică este de fapt o dominantă caracterologică
a personalităţii lui. Lucid şi sentimental a fost !brăileanu-omul
În totdeauna .

.Cele dindi încercări de creaţie literară ale lui Ibrăileanll
datează din epoca liceului, ca elev În cursul superior. Debu-
tul fo scrif se leagă de apariţia la Roman a unei publicaţii
bilunare, Şcoala nouă (1889-1890). Evenimentul se petreci!
.,În vacanţa cea mare dintre clasa a VI-a şi a VII-a ; cînd
elev1cl, orfan ide a.mîndoi părinţii, vi.ne, de la Bîrlad, iJa rudele
din o.r.aşud de '1a confluenţa Si,retului cu Mo1dova. După însă~i
caracterizarea lui !brăileanu, ,,revista era socialistă, ateistă,

103

~.aterialistă, realistă - În sfîrşit, revoluţionară în toate dircc-
ţule" .1• S~oasă de trei ti1~eri socialişti - G. !brăileanu, Panait
Muşom şi Eugen I. Va1an - şi militînd 1n spiritul ideilor
Contemporanului de la Iaşi, publicaţia de la Roman era rezul-
tatul unor manifestări juvenile.

Ca orice adolescent sensibil, şi cu exemplul unui mare

poet a} vremii 1n faţă, !brăileanu scrie acum, în anii 1889 şi
1890, m vacanţele de vară, cîteva poezii. In Amintiri, autorul

Io~ vorbeşt~ ~~ ,,poezii !n proză şi în versuri", înţeleg1 nd

~rm c~l~ dmt!1 poemele 111 proză, cultivate de romantici şi
simbolişti. AsJ?irantul la gloria poetică eminescianizează corect
pc teme erotice, focadrîndu-se şi el în curentul eminescian'.
Poetul ~e care-l cun?ştea „aşa de pe de rost, că ştiam unde
azienauzm'a"'"e,temme,ice1. mvaegl".mSU.i nş,1. srei.tmgăusrei.ş.te cutare K:uv"llil.t" 2' îi furni-
}n scur~ele poen~e În proză ( Am~ntiri, Otiliei, Vis), dnărul

s~rutor. s: mdrcapta spre modele dm alte literaturi, din care

s1 . publica fragmente m traducere proprie. Printre rnodeiele
lui Ce~ar Vraja sfot Ossi~n şi Byron. Tînguirile Minivanei
d.c Os~1an v~rbesc de o fecioară a cărei pasiune, ca în Romeo
şrio nJ"u.).lieetau,.n s/fm\irfşlVeaşctVae r aÎnt Către MDae riaolnt f e(l ,)) dcionl alboorrda tBo ryi -i
moarte ; iubire.
poem de
Şcolu noi_ - !za~ela. Andrei. (viitoarea I zabela Sadoveanu),
Eugen. V.a1~n ~1 c~~lalţi - scnu mai toţi poeme în proză. Dar
ca .~oc1alişt.1, t.meru de la Şcoala nouă Înţeleg să îmbinc decla-
~rauţşuol1~u,deunmubl 1_rd7m.ccu.e1_lutrpet.iafop1e:ndtartuoriemaianrecvipisatreei aşifevmiietoiir.
csiantgo„urProaaetlizcpieiulebşihsccParsiţsi1heeo1alotDugrnieecpistcuocuriialmeluălotdmăruao;faa-osi ;ituecnaoemce-antfeeaanfziorămmeîann Panait
condu-
Păreri
social.

criticul
d_o~ă decenii m_ai thz~u -:- erau vi~flue~ţate de Eminescu, şi,
c1t1te .a~um, 111m1 fac d1splacere, cac1, chiar pentru 18 ani, îmi
par ~1d1cole: Profund sentimental, n-am ştiut niciod:ită să-mi
expnm sentimentele. Deşi vorbăreţ, dar am fost un om tăcut

în.priv,inta s~no~entel?r· Şi c~n~. am Yoit să Ic c,rprim, fie

pnn vo_rba, fie. ,pnn is~r_is, am bilbut, am fost stîngaci. Groaza
de sentimentalism, spm~ul de a11aliză, jena de a-mi deschide

1 <?· Ib(lilcanu, Amintiri din copiltlrie şi adolescenţă, în Adevăml li-

terar. ş, artm1c, anul XVIII, nr. 890, din 26 dec. 1937, p. 4.
- G. !brăileanu, art. cit., p. 3.

104

il1,, 1l·ll! cele mai din fund ale sufletu.lui m-au ,paralizat. Numai

„ .1 11.1 în viaţă, sta.pînit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o
- atunci c_înd toat_ă fiinţ~ mea se tîra În gc-
, ~.l'rim î~1 scris
111111l hi, să.rutînd urma paşilor unei femei a_dorate. _E mu!t
,I,· ,11u11ci ! Incă o dată, poeziile de -la 18 am, expresia sent1-
,11~11wlor mele de-atunci, ex.presie scrisă şi tipărită, este. o pată
•1' i11 wligcnţa mea, imă oţenscază c~tcticeşte, este unul ~din acele
1u ru ri care a.ş dori să f1e şterse .dm trecut: par _trecind pcs~e
, H l".lSL.1 vara,
şi luiînd ,în bloc activit~tca ?C publicist din ace~
l l \Umn de viaţă, de putere, de idealism a fost ~cea man.:f~7are
l11l'r,1ră ! Credeam cu tărie în bine, ân adevăr, s1mţ~ai1:1 ca f~mţa
1m-.1 c un mijloc 1pentru realizarea fiinţei omcn~t1 ş1 a tnum-
1uluMi aaiidcpvăe,rrsuo'1nuail."ă 1
c_reaţia vde debut s~b aspectul ..
este
f!lozof1_co-

l11crar. veea ce impres1oneaza de la prnna vedere m sensul
1111 1ru1ui !brăileanu c precocitatea gînditorului preocupat

de ·probleme, mereu în căuta_r~ de soluţii, în.cl_ina!. să dis'!~ieze

I.1ptcle de viaţă şi să le clas1f1cc conform vizm1111 propm. La

optsprezece ani începe scria aforisi:nelor, gen În care .P:rscve-
l'l'ază fiind în concordanţă cu înclmarea sa spre an_altza. ,,De
obicei descopeream America, căci spuneam. lucruri spu_s<: de
mult de alţii, dar eu Ic spuneam de la mine, nu le c1_cisem
'incă auirea - şi acesta e un merit oarecare." 2 Gen f1lo~~-
fico-literar de maximă conciziune, aforismul. presupune spir_1t
de observaţie, experienţă de viaţă şi c~pac1tate ?e expresie
pentru ca ideea să se fixeze în memorie. Prefermţa pe_ntru
.,forism trebuie pusă În legătură. cu a~Întul lu~tv În .~lt.:mul
deceniu al secolului trecut de ps1holog1e, dcvei:11ta ş~unţav d~
prestigiu a vremii. par î!, p~siun~. pentru p~1.holog1e st~ ~1
sursa unor e:'agerăr.1, duc1.nd_ 111 c!1t1c,,a la ne~l1Jarca <:1e1;c~,1111-
nismului social, la impres10111sm, ia_r 111 creaţia ~~l<;_tr1st_1ca !a
prea multă analiză. 11 n_ota cpoc111 1n direcţia
cu lupa Ceea ce putea ~1 dilatate. prm ~ugctare
observării _111

a faptelor m1c1,
(Flaubert, Goncourt), mai tîrziu va pă_rea obositor, oţios. V
In p aginile Şcolii noi, tînărul !brăileanu cr~ pr~ocupat sa
definească succint fenomene ca : forţa, materia, inteligenţa,

spirittJl, religiunea, prietenia, iubirea ; referin~u-sc_ la s~ecificuI
artelor, făcea delimitări inteligente Între poezie, pictura, scuip-

1 Amintiri..., în Adev.h,l literar, 1937, nr. 890, p. 4.
! Ibidem.

105

tură, !11-uzică, dovedind că a citit Laokoon al lui Lessing din
ca.re ş1 tradusese un fragment. Cu alt prilej, urmînd exemplul
1t!1 Max !'1ordau, ale _cărui Mincitmi convenţionale fuseseră
discutate m cercul Orzentul de la Bî'rlad alcătuia la rîndu-i
11.ici_ minci~mţ conve_,nţionale. Dacă Pas;al era repudiat ca
gmd1tor m1st1~, daca Schop~nhauer nu găsea. audienţă din
cauza fondului amar, metaf1z1c, surprinde rezerva adtată un
moment lui Ludwig Buchner, "excelentul cugetător de la
Darmstad~"· Aut?r al răs~nă_toarei opere Fo;ţă şi materie,
cu. ~utern1ce ten1u~ţ.e~~~tenahste, acesta ajunsese la impas în
pn vmţa cognosc1b1l1taţ1i (,, ...asta nu se va şti niciodată") 1.

Ferm, r:dactor~1l_ :e}~Stei 9_e la Roman îi opune o mare fo-
cre9.:re m. pos1b1htaţ1le v11toare ale cunoaşterii, aducînd în

spnJin„ pnntre altele, un argument din Vasile Conta.
. Prm subtilitatea obser".aţiei, unele cugetări din etapa Şcolii
noz sînt cu .t~tul r:marc~b1le. ,,Se zice că trece timpul. Timpul
nu trece mciodata.: 1101 trecem prin timp." ,,Amor adevă­
r~t e acela la_ care ia parte~ şi ~m~inaţia şi inima. Amorul lip-
sit d.e una dm. aceste doua parţi e o stare bolnavă a indivi-
?ul~1.." ,,~ltr~usmu~ nu-i decît egoismul bine Înţeles, priincios
md1v1dulu1 ş1 unui număr eh mai mare de alţi indivizi a
cairor ,?~năstare adu~e. ~inele_ 0_dividuJui de la c:1;e purc~de
mfaaiţăasdcueţistcăepîtnicicsumguel-
f~~ta. . Not~ de. cn~1~~ sociala ~pare
tanle dm ~nu o_nentaru sale socialiste,
fmo aidisîcnugţăideuictuoo~etădreiclîet
aI~rrbăoi!laetanmu aste tîvrzama.răAtadumcîunldt debutului
cu versu~
nle : ,,Era în aceste cugetări pătrundere şi looidi. Pentru vh-

sta de optsprezece ani însemnau ceva. Mai mt~t erau un semn
de o viitoare activitate intelectuală foarte rc~1arcabilă care
însă nu s-a realizat cum trebuia. În scurt, dădeam ~emne
că voi fi ceva mai mult decît am fo~t. Ceea cc era interesant
În aceste cugetări tinereşti era îndrăzneala, lipsa de preju-
~ecată~ ruperea cu toate ideile căpătate din educaţie şi mediu,
ş1, mai ales, dovada unui spirit inventiv, creator de idei." 3
„ Portretul gîndi!or_u)ui,_ Într-o altă etapă, va prinde relief
m savuroasele Ammtm drn 1911, pagini redactate în fugă ca

• 1 Pr~ci~a pŞcenoatrl,1a cnaorueă,ta1b8lo89u,l poet11l11i poate deveni mai rar t..iblo11/
p1ctorulm, m nr. 1-2.
~ Şco~la. t~o11i, 1889, nr. 2, p. 19, 20 ; nr. 18, p. 364.
Ammtm..., in Adevărul l11crar, 1937. nr. 89C. p. 4.

106

~ra.. •., 11 w11 către un prieten". P,ri;umul _C. Ste~e,~ ţn ca~a
( 1,11i., .tu şi fost scrise (aşteptmdu-1 m birou), fara mtenţ1a
111,111111d,.l1irjl.'triri.elTeivpaănrtietetrpăosăsttuurmi 1937, amintir~J~ dezvălui_e
în caracter spec1f1ce. ,,Copil prin
de pre-
<""··, înregistrînd şi intuind la cinci ani „lucruri grele de
111\l'h·s şi pentru o vîrstă mai înaintată", îndrăgo~tit pretil!'-
1''" 111, Ibrăileanu intră în adolescenţă ca romantic frenetic,
,1,· o complexitate rară. ,,Romantic este cuvîntul în care se

, 11prind toate - şaisprezece ani, libertate, amor, muzică, na-
1111 .t ; temperament sensibil şi imaginativ - la un loc alcă.-

111i.tu cel mai romantic romantism." 1 La optsprezece am,
,.1valerul romantic, visător şi nocturn" era un sentimental
('.Hl' nu se jena de aceasta. ,,Cred că scepticismul ironic încă
1111 .,păruse în Dar o dată cu dragostea, la această
\ •1rstaV , pentru mine."
o „fata~„ ne~unoscuta~cc, vem•!a~~ 1a Ro:11~n de ·'~a
Botoşani, se observă 111cl!narea spre an_ali~~ :" ,,Ma rnbeşt; ?
Nu mă iubeşte?(...) mă mtrebam eu, ş1 a1c1 111cepea analiza

~i răsanaliza psihologică." Intrebările şi ipotezele nu conte-
nesc : Roşaţa şi mutarea de la geam la geam - semn de
r:-ispuns" I.a iubirea. mea !... Dar d~acaV se A!n!oşe~te de. J.e~~a ?.
Uneori zimbea. Zimbeşte cu bunatate, on 1romc? Ş1, bme-
Înţeles, îmi răspundeam după dispoziţia momentu~~1i. Făceai!'
multă psihologie.cc 2 Il avem prefigurat astfel pe vntor~l Emil
Codrescu din Adela. Fapt de reţinut : ,,In vara anulm 1889,
la vîrsta de optsprezece ani, am ieşit din adolescenţă şi am

trecut în ceea ce se cheamă prima tinereţe".

Dacă ţinem seama de faptul că Amintirile sînt scrise la
\ frsta de patruzeci de ani, iar. În Adela (1933) a?istăm la
conflictele de conştiinţă ale unui cvadragenar, este mteresam
de urmărit modul cum materialul din prima scriere a devenit
miezul celeilalte. Dar strămutarea substanţei nu s-a făcut
de tran;;iţie : Privind viaţa.
dlieraşeictidecii ,pr.imttr-o Juoraire n perioade vdi_ve_r~e, .reluate în he-
de sprijin revin î f?rme
uşor modificate stilistic. Se poate urman f1liaţ1a unor afonsme,

în drumul lor de la Amintiri, prin Privind viaţa, pînă la

Adela. Iată un exei11jplu : ,,E o colosală deosebire Între un

amor spus fiinţei iubite şi u111UJl ne s,pus ; tntre un amor pen-

1 Amintiri..., în Ade-.;ăml literar, 1937, nr. 888. p. 3.
~ Idem, nr. 891, p. 4.

107

tru o femeie pe care n-o cunoşti şi unul pentru o femeie cu
care eşti cunoscut; fotre un amor dinainte de douăzec! de
ani şi unul de după douăzeci de ani ; între un amor de 1ma-
g.i1naţie şi 1roma,ntic şi între 'Un a,mor adevă,rat ; în sfîrşit, Între
o simţire care e iubirea de amor şi Între o simţire care c
iubirea pentru o femeie pur şi simplu." 1 Păstrîndu-şi confi-
guraţia generală, vechea reflecţiune devine În Privind viaţa

un aforism mai elocvent : ,,La douăzeci de ani, iubeşti amorul
si cauţi o femei e să-l Întrupezi, şi femeia asta nu poate fi
decît frumoasă. La treizeci de ani, iubeşti o femeie, nu amo-
rul, şi femeia asta poate fi frumoasă, poate fi urîtă, cum se

întîmplă." Ideea va fi utili zată pentru a treia oară În cunos-

cutele „fra?mente _din ju_rnalul lui AEmil C~dr~sc1;1'~: _,,La ?ou~-
zeci de am, cînd iubeşti amorul rn feme~a mb1ta, 1magi~aţ1a

ornează poetic împrejurările şi pc femeie. La patruzeci de

an i~ocnîcnedntrneuazmă aais uiupbreaşteii ainmdoisrucrle, t,cirenaulimstaişi femeia, diimzaoglivnăa,ţciaa
se precis,

un reaotiiv :izolcl!tor, tot ce nu face .parte din f.iiinţa ei." (Adela)

Cum se vede, o scriere nutreşte pe cealaltă.

Din cugetările scrise între treizeci şi p~truzeci de a_ni,

unele defineau o structură sufletească deosebită. A le publica

era o necesitate. Excesiv de reţinut, fiind vorba de propria-i

copreedreă;ecsrpiteicciuallăcoanrseulîtnă în prealabil pe cei mai apropiaţi. în-
opiniile lui Topîrceanu, de abia Întors

dî,n ,ca,ptirvitatea bulgară şi a,f<lat momentan la B:ucwreşci. ,,Acum

să-ţi spun un secret - pe care l-am spu_s _şi la_ alţii. AC?. vre~
300 de «cugetări» a la Rochefoucauld, mc1 mai mult, mc1 mai

puţin ! E curios : Aşa m-am descoperit mie însumi c~ne sînt,

în fondul fondului meu. Deşi În ţară nu e decît numai un om

intelig-ent 2, towşi simt ci uneori ,d-ta m-ai putea lămuri ce

e cu aceste cugetări ; sînt de vreun preţ, ori sînt curate bana-

lităţi. Despre unele, despre multe, am ş1 eu îndoieli serioase,

dar celelalte ?" a

1 Amintiri..., în Adevărul literar, 1937, nr. S91, p. 4.
2 Replic ă aluzivă la o scrisoare mai veche din partea lui
G. Topîrceanu, \'n care poetul îl considera pe !brăileanu : ,,~ingurul om
inteligent din ţară".

3 Scrisoare, din 20 iulie 191 8, În arhiva Otiliei Cazimir.

108

in săptămîna!ul lnsenmări, literare (reda_c~at d_e M. Sado: •
\1',lllLt şi G. Top~rceainu, ~ub l!llldru1111ar,ea cnt1cuJ1U1), aveau sa
q1.\ră fo 1919, sub titlul Privind viaţa, două sute de cuge-
1., ri. Publicarea se opreşte la nr. 12 al revistei, celelalte rămî-

111nd în manuscris. Cezar Vraja privea lucrurile sub semnul
r dativităţii. Cînd se va decide, În sfîrşit, să-şi adune aforis-
mt'lc în volumul din 1930, !brăileanu va relua cu modificări
1111nime, de ortografie doar, vechile pagini din lnsemnări l~te-
1,11e. Şi ordinea cugetărilor rămîne cea veche, neurmănnd
o succesiune strictă pe grupe de idei. Cîceva din vechile cuge-

1.tri - nu mai mult de zece - sînt omise, în schimb volumul
, inc cu cîteva în plus, incluzînd 206 cugetări. Pentru a ne
I;tec o idee d~re aforismele Jăsate deopa,rte, vom cita :
„în viaţă, fieaare purtăm un steag pe care e scris ou litere

111,1ri : «Eu»". ,,Animalele casnice devin pentru unii din noi
pcrsoane, faţă cu care simţim că avem îndatoriri sociale şi

morale." ,,Sufletele de rînd dau altora tocmai contrariul de
rcca ce cer de la alţii." ,,Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipo-
1cza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele." Dacă
n ·au întrunit favoarea criticului, e pentru că, În adevăr, ele
nu aduc idei profunde. Curioasă pare Însă renunţarea la
1111 aforism ce caracterizează Însăşi atitudinea lui !brăileanu
1n faţa vieţii : ,,Realist În observaţie şi idealist În aspiraţii,
t•stc fizionomia sufletelor bine organizate". Este înfăţişarea
gînditorului transmisă posterităţii.

Pasionat de analiză şi observaţie, criticul a găsit În litera-
t ura aforistică de ,la :ilustrul La Rochefoucauld pînă fa con-

temporani puncte de vedere felurite. La Vauvenargues pute~
descoperi limbajul unui moralist sentimental ; la cugetătoru

6::doanelor din secolul aJ optsprezecelea -~ronie tăioasă : un

Chamfort, căutător de efecte stilistice, contrarevoluţionar ca
şi Rivarol, acesta caustic, persiflant, un Marmontel moralist
iluminist. Aforismele asupra înţetegerii în viaţă aile _lui Sc~~-

pcnhauer (traduse de Maiorescu m 1883) produc pnntre cm-
tori o imp~esie puternică, ducînd la o modă a ougetă,rilor.
N. Iorga, Vlahuţă şi alţii scriu şi ei cugetăr_i.__Ibrăile~!lu ?in
Privind viaţa consideră existenţa de pe po~1ţ11 pr_opru, dind

prioritate psihologiei în ierarhizar:a :valo_nlor„ etic;. Pentru
l.ttura socială arată rezerve : ,,Daca a1 pneten11 strmse, par-
ticipi la un suflet comun, nu mai ai sufletu\ ,tău person~l: Şi,
11cputînd cunoaşte un suflet, al tău, nu poţi cunoaşte mc1 pe

109

al altora. De aici faptul paradoxal că numai izolaţii cunosc
bine sufletul omenesc... " Sau acest aforism cu adieri negre
din La Rochefoucauld, prinţ şi intrigant dezamăgit, înclinat
spre pesimism : ,,Dacă Într-o bună dimineaţă oamenii ar în-
cepe să-şi poată citi gîndurile unul altuia, toţi ar umplea
pădurile şi văgăunile neumblate, pitindu-se fiecare În dte o
ascunzătoare nebănuită, societatea s-ar desfiinţa şi rasa ome-
nească ar pieri curînd". Pînă la urmă, dorul de oameni în-
vinge ; gînditorul aşezat solid pe pămînt salută cu efuziune

umainitatea.
Paul Zarifopol constata că optzeci şi două din cele două

sute şase reflecţiuni dte cuprinde volumul Privind viaţa au
ca motiv de observaţie iubirea, temă fundamentală la Scho-
penhauer în aforismele despre „viaţă, amor şi moarte". 1 Mai
mult dedt alţi gînditori, !brăileanu insistă asupra morţii, iar
uneori se lasă cuprins de unda unui pesimism etic. Contrar
lui P aul Zarifopol, Mihai Ralea vedea în !brăileanu o natură
funciar optimistă şi Încrezătoare în progresul umanităţii.
,,Sîntem departe de Schopenhauer care crede că viaţa e ire-
mediabil rea pentru toată lumea. Pentru !brăileanu, ea nu
apărea rea decît acelora care nu îi pot gusta, dintr-o cauz;:i
ori alta, toate plăcerile. Dar oare poate fi complet pesimist
un om care a crezut în atîtea lucruri, care a fost socialist de-
săvîrşit în tinereţe, avînd convingerea fermă că societatea se
îndreaptă către dragostea de oameni, către umanitate, milă,
morală, dreptate? Un pesimist cu adevărat e conservator ori
chiar retrograd. El neagă progresul şi posibilitatea lui. Dar
un democrat care se entuziasmează de libertate, de egalitate
şi de fraternitate are cu siguranţă adînci rezerve de opti-
mism." 2 Faţă de vechile explicaţii ale lui Gherea asupra pe-
simismului în societate şi literatură, !brăileanu vine cu o in-
terpretare ingenioasă : ,,Pesimismul este iubirea arzătoare de
viaţă şi tinguirea că ea rnu dă destule plăceri, ori că nu i le
poate stoarce îndestul şi că se isprăvcştc odată". in acelaşi
spirit, el distinge Între „pesimistul mizantrop" şi cel cu
iubire adîncă de oameni, dar dezamăgit de destinul unora :

1 Privind viaţa, în Adevărul literar, 1930, nr. 496, p. 1.
2 Mihai Ralea, G. /brăileanu, în Scrieri din trecut, I, E.S.P.L.A.,
1957, p. 37 (cu unele modificări faţă de textul din Viaţa românească,
1936, nr. 4).

110

l11·,imistul mizantrop spune oamenilor : «Gorile, eh sînteţi

d,· stupide !» Pesimistul idealist spune : «Fraţilor, cît sîntem
,I· nenorociţi!»."

Deşi în cugetările lui !brăileanu se · Întîlnesc idei şi ati-
1ud ini din gînditori mai vechi, el ajunge la o concepţie pro-
J'r ic despre lume exprimată Într-un mod personal. Analist
p.ttrunzător al sufletului omenesc, el e un moralist, nu în
\l'nsul de predicator, ci în acela de observator şi comentator
de •morav•uri, cum ara.tă etimologia sbrictă a cuvî:ntu1ui.
Plăcerea de a descoperi spontan şi a redescoperi idei îi
111<.:ită să filozofeze. Vechea orientare materialistă este evi-
dentă cînd e vorba de comentarii dialectice asupra raportu-
rilor diintre bază şi suprastructură : ,,Sistemele de gîndiire
~i curentele artistice atîrnă de momentul istoric. Momentul
istoric atîrnă de structura socială. Structura socială atîrnă

de rezultatele luptelor dintre clase. Luptele dintre clase se
reduc la goana eternă a indivizilor după mai bine, adică
după condiţiile cele mai favorabile pentru păstrarea acelei
infime cantităţi de materie în forma dată de natură fie-
căruia. " Şi în acelaşi spirit : ,,Bărbaţii ţin pe femei în stare
de inferioritate nu pentru că le socot inferioare, ci le socot

inforioa.re ,pentru că le ţin fo stare de inferiorit::tte. Iar fe-

meile se socot inferioare bărbaţilor pentru că, înainte de a
ajungţ la cunoştinţă, orice clasă supusă îmbrăţişează con-
cepţi ile stăpînilor." Elemente ale teoriei darwiniste aplicate
la viaţa socială au pătruns în Privind viaţa : ,,Nu uita un
moment că În orice raport cu oamenii eşti în stare de
război... Nu te iluziona un moment că eşti În stare de pace
ori În armistiţiu, căci celălalt te-ar surprinde." Aluziile la
omul-pytecanthropus vin tot de la D arwin. Ca notă per-
sonală, !brăileanu aduce cultul delicateţei : ,,calitatea su-
prem ă şi cea mai rară a sufletului omenesc". Ezitările de a
destina tiparului romanul Adela le găsim anticipate într-un
aforism semnificativ : ,,în scrisul tău destinat publicului
pune ideile tale, dar niciodată sentimentele tale".

Considerînd În totalitatea ei activitatea lui !brăileanu
ca gînditor, ce rămîne valabil di,n ougetări, avînd capacitate

de a înfrunta timpul ? Este, desigur, pledoaria pentru mai
multă umanitate. Deşi scrise după abandonarea poziţiilor

111

socialiste din tinereţe, cugetările Întrunesc - în ciuda de-
rutei ş1 a refugiului În singurătate din anii bătrîneţii - sem-
nele unui nezdruncinat umanism. G. !brăileanu îşi încheie
refleeţiile cu un adevărat poem concis închinat vieţii sociale :
„Nu te certa cu viaţa. Nu fi o fiinţă abstractă! Frecventează
societatea, petrece, glumeşte, nu face pe cimpanzeul abstract!"
Ultimele cuvinte ale volumului Privind viaţa, renegînd multe
din afirmaţiile anterioare, nu au numai valoare normativă,
ci exprimă În chip de confesiune o experienţă proprie.

Cea mai valoroasă creaţie literară a lui G. !brăileanu,

Adela, -este nu auît romauml unei ti,nere femei, dt ainaliza
crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate ex-
tremă. Cîştigînd dragostea unei tinere de douăzeci de ani,
Emil Codrescu, eroul cărţii, e măcinat totuşi de incertitudini,
suspectînd şi analizînd orice gest al partenerei, pentru a
descoperi sensuri acolo unde nu sînt. Cînd i se pare că a
sesizat un amănunt care anterior îi scăpase, el are un fel
de satisfacţie, o adevărată bucurie a durerii. Miezul spiritual
al operei fiind rezolvarea atitudinii fată de femeie, cartea
reprezintă În fond o continuare logică a ideilor expuse an-
terior în Privind viaţa.

E g,reu de precizat 1n ce mă.su•ră o.pere mai vechi vor fi aviut
inf:Luenţă a.s.1.1\Pra aUJtorutlui Adelei. Des.pre con.t11ibruţia .realiştilor
ruşi se .poate vorbi Însă cu certiou1dine. Ceea ce admiră !brăi­
leanu la marii clasici iruşi este cunoa,şterea proFuindă a sufletului
feminin, î111 ~eciat Sub.tiliotatea ou care Turgheniev analizează o
aipariţie plină de fominiit:ate ca Irina din Fum, delicată şi miste-
rioasă, lirismul acelu,iaşi mare proza,cor din Ape de primăvară
capti,vează pe Ibrăileam1 Încă din prima et'<lfl)ă a oreaţiei lui,
la Şcoala nouă. Lev Tolstoi - căruia îi consacră un excepţionail
studiu criti,c - N impresionează IPUJternic şi durabiJ. ,pr,in arta
magistrală cu care demiurgul trece Î,n Anna Karenina de la
psihologie la etică, sondînd necontenit sufletul sfîşiat de
remuşcă1ri al eroinei. Lev Tolstoi îşi iubeşte eroina şi suferă
penn.ru ea, aşa 1oum Ibrăi.leaurn o va .iiubi pe .A:dela. (Romanul pe
care eroina lui !brăileanu îi! cioteşte în vara an.ului 189... la Băl­
ţăteşti, este, nu Îll1 mod î,ntîmplător, o altă capodoperă a lui
Tolsooi, Război şi pace.)

112

I>qi s-a încercat o filiaţie mai înd~părtată a tProtonipurilor
I'•' 1.1,rc prozatorul din Adela ar fi .putu,t să de aibă în vede.re 1,
1cT,011.1jul feminin al o,perei lui !brăileanu este o creaţie speci-

i 1, .t :mistului. ,,S-a vorbit cu p,rilejul Adelei - scria Octav

h111r:, - despre unele f iguri din povestirile romantice la-mar-
t 111wnc, ale lui FrMlcis Jammes. D ar ea 11:u ani se pare că are
11 1mic comun cu fii.cele suave şi VtllpOroase aile naivului şi pre-
~1osului poet tpÎlrenian. Prin temperamenuul său realist şi pă(in,
, .1 ~i prin mijloacele cu care a fost creată, ea îmi aduce mai
dqţrabă ami111te de ·unele eroine ale 1ui Turgheniev, ca şi dînsa
Ic11moduoare, mi9terioase şi enigmatice." 2

Supoziţia e confirmată de faptul că IbrăiJeanu-criti.cul a
lonswrat mare1ui romancier, ,,sensibil în grad suprem" ,Ia

,·ternrnl femmin", cîteva .pagini entuziaste : Ape de primă­
,1,1ră (1 910), Turgheniev (1920). Mai mult decît în cazul ailror
criiitori, vorbind de Turgheniev, Ibrăiileanu uită să se manifeste
l 11 u·neltele c11i,ticului, ab~on~ndu-se admiraţiei nelimita,ce, ca

un simplu lector. (De aici comentariile de~pre „lirismul criticii"

lui Jb.răi ,Jeanu !) In studiul de o valoare unanim recunoscută

Creaţie şi analiză (1926), !brăileanu insistă di.n nou asupra cali-
t ătilor aedu ia.şi scriitor : delicateţea şi memoria afectivă.
A,proaipe ,tot 1ce-,l impresionează În psihologia dragostei ,la perso-
11ajele lui Turgheniev, la Gemma şi faina, se !l)Oate regăsi în
Adela. ,,Enigma" şi „etemul feminin", ,,apriga femin~tate" a
l\ddei, ,,delicateţea" iubirii lui Codrescu, discreţia în înfăţişarea
•mboldurilor erotice, t0a,te acestea aiparţin şi psihologiei turghe-
nieviene. Tirecut de cincizeci şi doi de ani, ca şi T1t1rgheniev
1tunci aînd o descria pe Gemma, IbrăÎlleanu vede în Adela
1dca;1ul feminin : ,,tUn amestec de simplicitate şi candoare şi de
wva greu de definit, un fd de luciditate, o combinaţie de ~im-
pati,c prozaism şi de pasiune conţinută". Şi Ibrăilca.nu dă
dovadă de „memorie afectivă", şi el, ca şi 'f.urgheniev, închină
1111 „imn tiner~ţii" . Şi în opera sa, oa şi ,la Turgheniev, o cl~pă ar
f1 ,decis „şi 1lucrurilc erau să fie altfel" :J.

1 Traducerea lui Bel-Ami (1895), pe care Cezar Vraja o face la
douăzeci de ani din »sent imentalul Maupassant", dovedeşte, În sens larg,
111teresul pentru prozatorul francez.

t Octav Botez, /brăileanu romancier, În Viaţa românească, 1936,
nr. 4-5, p. 17.

3 V. Ciobanu, Eco1il creaţiei lui T11rgheniev în literalllra română, fo
!,1 11dii şi cercetări de istorie literară şi folclor, anul II, 1953, p. 114.

113

_De~~nind romanul~-c-,_a o '?ipovest~re .bogată, ,01;1 j~t~gă, cu
pen~peţu, 5are ~rcrno~ca m ceutor :cunoz;,tate, emoţie, rndrgnare,
uub1re, ura, sat1sfacţ1e sau dec~ţ1e, ca m faţa vieţii reale" -
cerindu-i Sn ,plus ,S111tîmplări şi ,realităţi suffoteşti redate cu
artă... ", ,,1să ,înca.d,reze viaiţa În mediul fizic şi social...", ,,să
re1~ie v.iaţa ~ ,adevăr şi cu poezie, 1111 felu.r.iitele ei forme..." 1,
cntn,oud _co,~cl:Ld: că „r_o~a11ici:fl~l va. trebui să aibă tailent epic,
dramaittc, lmc ş1 de.scnptLV, sa f1e psiholog şi sociolog". Proza-
torul d_iin _Adela a~iiră. s~ ?ea o operă de observ.are ştiinţifică,
v,ech1 ,ş1 emteseernpţiraeitluela,zăat'mÎt eîrneul făclnd
greieco, nÎsnt1cveur1ceî1nidfapsăte descoper npsaihfoarloă-
~mea di
dt .şi _.iintrospectiv. Adela e un roman concis de analiză şi intro~

specţrune.

Rom~ntiimiiul, ecouriJle. paitetice din Adela ţin .de unghiul d e
vedere dun .c~·re. Qutor~l ,pnveşte personajele şi zugrăveşte epoca.
fin de szecle 1890-1
gto1.vcu. Jpeesntter arc1 9v0e0de, r,deiascarceets' telaeeo::r-, idace .c:i nosta!-
ua nu se nrecc cumva ou yvechime

subLiniait romantic, o „laanurire" a „editorului" {reote a lui
~- !brăileanu) atrage atenţia, prevenindu-mede la prima pagină
ca : :,Adeţa nu e iun roma:n a.utobiografiic" şi că „aqiunea roma-
n~lu1 e s1tuaită cu mai b~ne de tireizeci de ani 1în iurmă. (...)
T-u1l1ul r.oma'111t1Lui, caire e şi 111umele eroinei, este 1nadi111s ales, uşor

desuet, sau demodat..." Pe scurtt, cartea ar fi „1Un document a·l
sensib~liităţii unui inoeleoouail din a.cea vreme..." Ambianţa so-
cială 1n care se desfăşoară ~isodul sent~menta:l al lui Emi.l
Codrescu şi al sAtladţeilueni eeasoBe~lÎţnăttre-şat.id,evidăirn vepnr eusatj ,ă~ ad aorrăf,şăerluălutiendtăe
de ridicol. lin

m,;1~t~ T-~rgul-Neair:iţ, vilegi_aturiştii ~îm ,domni reslPeota.bili cu
pala~1e ~, basiton, ·1air ferne~le poarta ,drept ist\premă eleganţă
emptrun. Adela ao,are o dată într-un „e111(pire luliachi:u", cu

,,botine 1nailte ou tocuri Lo,uis XV". Se ieitesc ziare de J3ucu-

ireşti : Universul, Voinţa naţională 2 • Ornicut „ca:riLlonează La

Paimpolaise", doa11Una M ..., ma.ma Adelei, iOÎ'l1Jtă „sentimenta>l

serenaida lui Schube11t", Adela însă!şi kntenprevează ,la clavir

valsuri de Chqpin sa:u „irapsodia :ouU11t11kuoasă a lui Liszt" ;

muzica mtili.tară r~etă z~lni-c 111 parcul staţiun•ii arii din Lucia

1 G. Ibrăileanu, La moartea lui Thomas Hardy, în Studii literar<!,
ed. a II-a, f. a., p. 98-100.

~ Fundat la 10 iunie 1884.

114

de Lammermoor şi „valsuri de a'1tă·da.tă" . D oamnele au mişcări
,. v~tejiit graţioase". Apariţia unor domni ,în cămaşă trece în
ochii lor drept necuviî.nţă.

Nevoia „rcmsseaiuistă" de natură - oum se eX1,Primă Etnii
Codrescu - se .accentuează sub influenţa lecturi1lor din Feni-
more Cooper. Vel'Surile ban.aJ sentî,mernta1le a:le poetului ofiţer
Carol Scrob mai emoţionează firiJe „sensibile". !n această Mol-
dovă de sftrşit de veac al XIX-lea se vorbeşte moale de ogradă,
iatac, grimea, tulpan, mama matale, iar conversaţiile Între
Adela şi Emiil se du1c sub 1lună, În oer.da,c. Pînă şi .numele fetelor
din imix::~le flirturi a1le lui Emil Codrescu sună .dezacordat : Eliza,
Estella, Otilia, Elvira, Leo.nora, desprinse di·n a.m~ntirile cvadra-

gcnarulilli ca figuri mai vechi.
Jurnalul lui Emil Codrescu ridică .dintru început problema

cores:pondenţelor dintre biografia h1i G . Ibrăilea'l1Ju şi existenţa
pc :Planul ficţiunii a erot11Lui fae1'.air. Oridt ne-am feri să cădem

într-un biografism indiscret, unele panaleliisrne sîrnt prea cvi-
den:te, chiar daică .lăimuririle editomlui ne previn S,n sens con,trar.
Dar aiceasta nu .este o ,problemă esenţiailă şi nici prea conoludentă

pentm defi:niirea o.perei. La ~p~rezece ani, .oo.mentlnd volumul
Dinu Mi/ian, ·care iridica aiceeaşi ·îintrebare, IbrăLleanu se des-
curca fo chipu,! .cel mai judicios : ,,Aicest ·romain, zic unii, ar fi
o aurobio~ra:fie : poate ! Pe noi îinsă, din punct de vedere
literar, puţin ne imporită da.că a,colo e descrisă viaţa d-lui
C. Mî,lle sau a unui oarecare Di:nu Mmian." 1 Aşadar, să luăm
pe Emil Codiresou ca erou ide ficţiune literară. Primul erou a1l
cărţii este el, ~,n ciuda titluL•Ji feminin al operei. Aidela nu e
decît run m~raj, a,pariţie schi.mbătoaire, mereu sub a•lrtă lumină,
În swf.letul urnui om caire-şi notează reflecţiile în „j.u:rnatl".

Experienţa l<Ui de viaţă pare la iP:rima vedere precară. Sin-

guratÎIC, meditativ, ou amintiri familiale reduse, ca unu,! care a
rămas orfan de miic, el îşi compune o viaţă de ascet, fă.ră muke
legăturii cu societatea. Registrul său erotic este sărac, iar drumuii
cunoaşterii ,reailutăţilor Între<tăia,t de scepticism. Ca medî,c ar

trebui să fie un om a-l faptelor, dinamic ,şi pozitiv. 11 aflăm

col11jporvîndu-se ca 1t111 jpersonaj de c.abî,net, dezaibuzat şi reticent.

Intdecnual cu U111 orizont larg, Emi1l Cod~·esou are pasiunea artei

1 Şcoala nouă, anul l, nr. 13, din ian. 1890, p. 205.

115

şi filozofiei, mai precis a cărţilor de reflecţiuni. tl interesează

Diogen Laerţiul 1 - 111u „tizu,!" lui, Diogene, ,,nesociabil şi
rău ... ", ,,inelegant la aspect şi la suflet...", ,,utirlitarist măr-
ginit...", ,,obtuz la ştiinţă şi frumuseţe". In pagÎ!l1ile cărţii lui
Diogen Laerţiul, meditativul aşază la presat florile mărunte
dămite lui de Adela, menite să s.tea în ,prelungită vccinătaite
„înnre venerabilii Craites şi Metrocle" ; În camera sa se ,poate
vedea „aitîrnat de perete În dosul mesei-birou" portretul lui
Schoipenhauer.

Eroul „înoată În probleme" şi se autoobservă implacabil,
rece, În această postu.ră, ca medic. Asistăm tot timpul la un fel
de dedublare : omuJ de ştiinţă, cumpăni.t, caută şi pune diag-
nosticul omu1ui sentimental. Observaţiile sî,nt comunicate
alruziv : ,, ... Azi am recitit paginile lui Diogen Laerţiul despre
Epicur. Ataraxie. «Apatie» ... Firica de acţiune a ornui1ui ,lipsit
de energie impulsivă... Teroarea de răspundere a intelectualul1Ui
prea Juci<l şi 1prea mult preocupat de urmările faptelor luj."
Această scruta.re continuă duce la descumpă1!1irea celor două
tendinţe - afectivă şi raţionailă - :prin subordonarea nemi-
loasă, tnagică, a sentimentuilui la raţiune. De aici efeoouJ pa:ra-
lizant, ideea de disciplină etică ~mpusă prin voinţa care meirge
pînă la saoriJicin.1.

In interwrul acestui spiriit raţional şi calculat, ,prezenţa

Arlelei deolanşează, totuşi, vechi rezerve de sentimentali.sm
comprimat. .Dragostea care în copilărie trebuia să se îndrepte
spre pă,rinţi (morţi de muk) se concentrează aoum asu.pra
Adelei ; Emil Codrescu o cunoscuse cînd ea avea cinci ani, iair
el douăzeci şi cinci. De .aici apariţia unor ,trăsătu,ri sufleteşti
specia:le În cursul ,legăourii : o acL"incă nevoie de ideailizare şi
fetişizarea chiar a fiinţei iubite. O mul indiferent, care îşi ia ca
unui alter ego „pu,lsul şi temperatura", fădnd ca „filele jurna-
lUJlui" să ajungă adevăirate „foi de obser'.'aţie", devine, graţie
iubirii, caipabil de o mistuit0are pasii\llle. Desigur, nu fără sinuo-
zită ţi - ca ,în· ălţări şi căderi de tensiune...

1 E o veche preferinţă a lui G. !brăileanu. Profesorul de filozofie
Coco Dimi~resou-Iaşi îi recomandase lui G. !brăileanu, studentul său, opera
lui Diogen Laerţiul (sec. al III-iea î.e.n.), de care tînărul gtnditor a
rămas legat toată viaţa, încît În vacanţe o lua regU1lat ou el în popasurile
la mănăstirile nemţene. Sub titlul Vieţi, doctrine şi sentenţii ale filozofilor
ilu1tri, opera în zece voilume, dedicată unei platoniciene, colportează ele-
mente anecdotice În legătură cu biografiile unor gînditori antici.

116

Pentru a-şi defini erouJ oît mai pre~nant, Ibrăilea:nu îl izo-
lează Într-un cerc de viaţă restrîm, astfel ca toată lumina să se
wncerntreze, ca aceea a unui [Proiector, asupra luă Emil Codrescu
şi prietenei lui. Evenimen,tele destul de mă.nunte În sine - iPlim-
bare noaptea, lecturi, olavir, discuţii - se petrec ÎII1 zona runui

nt. In mod excepţional, se vorbeşte despre o căilătorie cu tră­

sura la Tirgul-Neamţ sau .la mănăistirile din apropiere. Epicul e
ca şi absent. Dacă în economia i;omamuilui apar cîteva profiluri
secundare, ele sînt .introduse 1Pent11u a urmăer.i prin alăturare
e voluţia eroi.ilor principali. Caracterizările amănunţ~te pe care
şi le face Emil Codrescu nu sÎIIlt de ajuns. Iată~l, deci, privin-
du~se În compair.aţie cu alţii. InnÎilnirea cu iun coleg ,din anii
facultăţii, profesorul de matem„tici Timoti,n, Î,n drum, 51,Pre băi,
,, ridicol înghesuit într-o trăsu.ră înt:hiriată", ală.turi de o „con-
soartă şi paitru ,reproduceri în miniatură", îi solicită compasiune.
Simţim distanţa dintre ei. Timoti.n e un personaj banal, puţN1
corTIJ)llica.t : ,,Subţ;re, uscat, abstract oa şi cifrele lui, pulsaţia
vieţii este aproape inexistentă Într~însul". Dar iată că apariţia
unui alt personaj, ,,musafir" la o că,Lugăriţă de la Vărntic,
unde se află ocazional Emiil şi Adela, strămută compătim~rea
în direcţia lui Emil. Domnul Dimiitiriu - în realitate Calistra,t
Hogaş - aduce cu el o contagioasă vitalitate şi Încredere b
sine. In comparaţie cu vestitul „excursionist", un băirbart: de
vreo şaizeci de ani, dar „rnperb de săn:itate şi veselie", exis-
tenţa lui Codrescu, ~ntelectual cbiustrat, se fovederează uscată
şi monotonă. Interesul merge o olkpă spre musafi11ul „tăia.t în
proporţii ciclopice, ou o faţă de satir bătrfo, încadrată Într-o
ba:rbă gălbuie, rară şi găurită de doi ochi mici, verzi, pătrun­
zaitori, care rîdeau parcă necontenit siu1gu,ri, făiră participar·ea
feţei, cu o pălărie dt o roată de trăsură, ou o manta imensă
şi ,cu ciora.pi roşii..." .&cest „original personaj", descris cu mij-
loace plastice sipecifice atelienului lui Hogaş, era „însăşi viaţa" 1,
cum se ex,prima Ibrăi1lea,111u la moartea „călătorului" prieten.
Unul este omul real~tăţilor anrăgăroare, ad~t a:l morailei .prac-
tice, celălalt se zbate În conjuncturi şi ipoteze, cons.t11uind teo-
retic În imaginaţie. Dragostea lui Codrescu perutru Adela.
fiinţă 1plină de energie, e î,n fond aspiraţia spre această „reali-
tate acumulaită" şi „,dispensatoare de viaţă".

1 G. !brăileanu către G. Topfrcean:,, în Viaţa românească, 1954,
nr. 11, p. 167.

117

Compairaţia merge mai d~arte, cu personaje din cărţi. O
disouţie rcu Adela, pe mair,ginea roman1Ului Război şi pace, se
terimmă, din pairuea lui Eun~l, ou o mică iipoc.riziie. Deşi oonrvins,
ca şi Adela, că tipUJl cel mai izbutit din romain este „nefericitul
priinţ Andrei" (1ou care ea il şi a.seannămă ipe Emil), Codrescu
nu dă curs gîndu'1ui. ,,Ea m-a prirvit tm timpul cu atenţie şi
pe 'll'rmă mi-a lij)US d ,prinţul An!drei, rece şi irionic În aipa,renţă,
soosib~l şi chia,r sentimental În realitaite, sea.mămă cu mine". !n
i111terio11ul său, Emil e5te însă siincer : ,,Are dr~tate... D in cauza
asta l-am oombăinut." Sub ironia lui se ascunde a,liocineva.

1-ndinat 6ipre anailiză (,,introspecţie ") şi .reverie (,,imaginaţie
rebelă"), Emil Codresc,u 6$te impresionat, dad nu dominat, de
forţele ma.teriaile aile mediiului: ,,Tot ce există e reail, s-a născut
din necesiităţile vieţii şi v.iaţa nu mai poate ignora ceea ce a
creat ea însăşi, ca să se a,dapteze fizic şi moral" . Ln încheierea
romaiI1Jului, condamnfodu-şi „tnistul hamletism", oscilaţia care
l-a fă:cu't să răm~nă nehotăA-tt şi s-o ~nde,părteze IPe Ade),a, Emil
se declară Învins. L-a învim ezitairea de .a se apropia ou toată
c00,v1ngerea de formele pa!lipabile ale vieţii.

Metoda de creaţie realistă concurează În Adela cu cea
romantică. I ronizarea i5ocietăţii bUirgheze ţine de viziunea rea-
listă. Romanul c0'.!1item1Plativ, liric urmează linia vechi.lor con-
fesiuni romantice, Rene de Chateaiubriand, Corinne şi Delphine
aile Doaimnei de Stael, Obermann de Senanoour, Adolphe de
Benjamiin Constant şi all.tele. Compontându-ise ca un obser-
vairor al iubirii, 1nepract1c, Emil Codrescu trăieşte o draimă caire
nu capătă niciodată dimensiuni epice, deoarece şi-o COmJ>rÎin1ă
dureros înlăunuru. Drept ·U1I'mare, parantezele e:x;plicaitive, reve-
nirhle, sHşierile reţinute, în 1tirmiP ce drama rărruine în sur,dmă.
Confesiunea păstrează tot tiimp11l tonul scăzut, minor ; pare o
amintiire cu ecouri CÎ!nd mai disti1ncte, clnd mai pieridute, deşi
faiptele sÎint expuse la timpul prezent.

I nteriorizat, eroUJl ou „jpă·rul brumat", care hamletizează
penmanent, se ju,decă 1la rece. Ca cititor de gesturi şi constructor
de ~poteze, el se crede a,păsa:t de „im!Placabila cronologie" care-l
separă de Adela. Innîm\plările cele mai măruinne devin pro-
bleme, de aceea el ise Îrutreabă fădrnd cazuistir.:ă : oar,e nu-i
nedelicat s-o pmind de 1111.Î,nă ; să staiu culcat 1n iarbă în faţa ei ;
să umblăm În căirţi,le ga2;dei. ,,Psihologie de cvadragenar intem-
pestiv şi pervers de lucid", .completează cu amărăciune, Într-o
parainteză, tot el. Contactul ,cu lumea relevă o hipersensibili-

118

I.He .ltP-:<>ape. 121'a:l~divă. O .n?ap!e superbă_ cu lună phnă
ahad1eufcic~aitţainil. oIrntneerr(vPorşeit,araea
,l „amJCa vr"J.S-atJO,înilo'r?,ă rocumtaăirnutiicigleosr;
~un~t~dlo
1,ns1gniifiain t ,a!l Adelei trece 1d1ncolo de ,pragul acuităţii nor-
male, s.fîrşind ,în exa,gerare.
BmwCovkşi-t de conŞtiinţa propriului eu, se11JSibilul
e dublat

de un raisonne1:r c~re obişnuieşte să acorde fap,telor lui şi a:le
.1l~tora~ o a·t~np_e d1;prqp?rţionaită ou semnificaţia lor. ,,Dar
\~1.d ca .de9pic .f1rt~l 1m m~i ~nullt de p~,tru", .notează el, sunp.rin-
1.m.du-şi ·ob~esia ide a pnvi totul p.rm lentÎlle măr~toa,re. Căci

raţ~tmea. lm Codrescu nu acţionează simplifioî,nd, pentru a

scoate dm aspectele c~exe ale vieţii oîtev,a coordona.te ou
caracter de pri,nciipii, ci, dimpotrivă, complică faptele cele mai
~imiple, îna,~noînd 1laborios, cu adnotaţii şi comentarii încetini-
toai!e. Lnteligenţ~ sa domică de asociaţii şi sensuri neprevăzt11te

tc~1on~ză în virtutea 1tmei dialectici p.rioprii, î,n afara logicii
?b1şnu1te..~e.aice~ ~dela, cu toa.tă dragostea, rămîne derutată
rn faţa ez1tai1.11lo.r şi 111100!1sec_v~nţeilor lui. Reali9tă şi perspicace,

~:1 nu are nevoie . de o i?tuiţi.e &pecială pentm a citi limpede
m sufle:ru1 erou1ui : ,,Eşti egoist, mon cher maître..." Şi cu a:lt
p rilej : ,,Mata nu vrei niciodată ceea ce vrei..."

. Considedndu-se aiuto~ronic „supraom care-i doreşte feri-

c.irea", Î?să _fără să~ acţion_eze, Emil Codrescu ~şi defineşte

Sm©ur at1itudmea faţa de pnetena sa : ,,!n realitate, nici eu nu

ştiu bine ce simt, cruci Adela mă Întinereşte şi mă îmbănîineşte".

El se lasă Î.n voia voluptăţii anaili.tice, în legă•nură cu orice fap,t.

Adela îi .of~ră ~osibiilitaitea „unei experienţe de psihologie pe

suf~etul ei şi mai cu seamă pe al meu". Noţiunea de psiho1ogie1

rev1111e mereu : ,,Gu aere de !I)siholog dezinteresat, îi detaliam

calităţile..." Exwerienţele acestui cerebral se bazează pe con-

fru ntarea rontiniuă a Adelei din prezent cu reprezentările mai

. 1 ~. I~r!ileanu ~-a ocupat în ~?d sistematic, ani de-a rîndu,I, de psiho-
log.ie. ŞL Jo~g1ca_." V?rbmd ~espre W1lham James, îl numeşte „unul di,n marii
~e1 11~vaţato:1 şi-l_ aşaza 1d~asupra tuturor psihologilor dina.inte de primul
r_azbo1 mondial ('jzaţ': roma~ească, an. XVI, 1924, nr. 11, p. 274). Refe-
şcionsstriădienriă,
rindu-se la propriul sau şs_ituedstrentidcăesplirteerMarăa"rc(eCl fP. rSocursiit~ocrriitriocmulânîli
o luci:are de ,fsihol~gie
cd. V1ap romaneasca, Iaşi, 1926, p. 241). Un mora·list ca La Rochefoucauld
este fo concepţia lui G. !brăileanu „un ilustru psiholog" (Viaţa românească,
.1 ~. XIV, 19~2, nr. 2, P: 303). Pentru lbrăileanu-c.riticul psihologia con-
~mma un mtJlOc de a aJunge la ana.liza ştiinţif~că a fenomenului literar.

119

vechi. Prin urmare : compataţia Adelei cu ea hsăşi - Adela
de la cinci ani şi de la douăzeci de ani, Mela de aoum tirei zile
cu Adela de astăzi, Adela În raiport cu ,doamna Timotin, ou
Matilda Ioan, sau chiar cu doamna M..., mama eroinei. Cîa:td
demonul anailizelor (,,hipertrofia mea cerebrală") adoarme o
clipă, Codrescu are scupte momen1te de beatinudine : ,,Cu
mainia ,de a analiza, care nu mă ,părăseşte un moment, m-am
felicita.t că, pentru o dată cel puţin, am putut rămînea în
a.titudiine contemplativă faţă de ea. Dar dnd s-a dus să-şi ia
baitista de pe masă, geniul nemilos şi-a luat irevanşa."

Discontinuitaitea în viaţa psihică a lui Emil Codrescu e
provocată, ieum se vede, de incidente neesenţiale, insignifioote
~hiar: A fost de ajuns ca Adela să ridice o batistă, •pentru ca
imaginea contemplată, devenită o cli.pă motiv de sublim, să se
destrame. Revenit la judecata re:.:e, îndoiala creşte obsesiv.
„Nu mai pot Înţelege nimic... fotrcaga logică mi-i viciată d e
~onşt~inţa celo~ dţiva ani, peste cei care perunit asemenea
JOCun. AbuzUJl mvoiuntair de analiză, boailă veche şi incurabilă,
col'.1-pl_icat. cu conştiinţa celor douăzeci de ani ai ei şi patru-
zeci a1 mei. m-a aruncat într-o ţesătură inextricabilă, din care
mi-i ou neputinţă să mă descurc."

Diin a.rltea atitJudini revelat0are se des.pri.nde cu putere dua-
lismul fiz,ionomiei spirituale a Jui Emil Codrescu. Sensibilitatea
îl face să observe În chip .aiproa;pe monstruos. Avînd în vedere
că faptele se penrec fotr-o vreme în care romantismul la noi era
Încă În floare, structura eroului este conformă ou lo<>ica isto-

cirică. Dar pe lingă sensibihtate, prozatoru<! nu trece vederea

o a.ltă nrăsăitură - raţionalismul. Emil Codrescu perc~e totul
În nuainţe ·infinitezimale, devenind graţie raţiunii un fel de
damnat, un nesatisfăcut, dar nu de tipul lăcrimos al modelelor
romaintice decepţioniste. ,,Explicaţia psihologică nu-mi ajută
de Joc. Explicaţiiile nu modifică niciodată realităţile." Pe scurt :
sensibiliitaitea alimentează sistemMic conştiinţa, raţiunea. Pri-
sos~! de sensibilitate se converteşte în exces de ~nterpretare.
Emil Codrescu apare mereu pe două pJanuri, în sensuJ dualist
al struoourii lui : contemplativ, pasionat, şi criticist, dizolvam:.

Gu toate că titlul cărţii este Adela, eroina aipaire subsumată
celuiilalt personaj ; ea se defineşte ca al doilea personaj al
operei, pr;ozaror,ul urmărind iinterferenţele spirituale dirutre
Emil! Codrescu şi Adela, \Pentru a-i sonuta pe amîndoi Îttl fun.cţie
de criza se!llt.imentaJă caire-i aprO(pie. In ipostaza de critic,

1!.0

Ibrăileanu prefera creaţia, dar r?m.an~1l său ~s~e „analiză".
Scriitonul ~a observator, n,u .poa.te ieşi d111 el. P,nvrnd structJura

eroilor di~ punct de vedere al „oreaţiei şi an~lizei"'vAdela (c~

personaj) este ,înnr~un grad mai mare creaţie, f~ţa de E:11:l

Codrescu, erou văzut analitic. ,,Autorul - scria G. .C.ăl.i.-

nesou - preocupat de o unică problemă, aceea a ireconstitmm
datelor sufleteşti origi,nare, nu creează plastic, în SU1prafaţă, cu
caractere şi scene vii. La drept vor:bind, n_ici nu ieree~z~ oa1n'.e:1i?
ci făiră să fie abstraict, '!î-nvemsenmsuolniodgeroalofigai_c,pscioh_noslt~ngm!ecşătea ·unitaţi
p;ihologice. in A_dela_
iubiri!
cu toate nuJburănle e1 mtelectuaile, afective ş1 fizice, dar mai
ales extraordinair de profunda analiză a î-ndoielii." 1
Rămîne în amÎtntire o Adelă cuc~ritoare : ,,bloc de frumu-
seţi vii şi calde", aeţionînd spontan ; i se alătu!·ă pc~n~anent

un Emil Codrescu care face din ea centrul unei lumi ideale.
Izolată de viaţa reală a Bălţăteştilor şi cu atît mai mult de cea
a oraşului, ,,Adela este o iluzie paradisiacă, şi nu trebuie să
devie o realitate..." ,,Adela va rămîne pennru t~ne moreu stÎnca
pe care ,c,reşte floarea-reginei, ath de a,propiată că poţi distinge

micile steluţe catifelate, şi tonuşi inabordabilă ca o plan_etă~
din cauza 1prăipastiei care ,te desparte de ea... " ,,E cu neput111ţa
să fi existat .cîndva pc planetă o apariţie mai îndntătoaire."

Lucid, Brnil Codrescu vede realist, logic ; sentimental, el orans-
fi<>urează realitatea şi coboară
sp~e terestr-u. Compa d,r-ao,repoeriAgdrealfaicuc1ul a lsteenctiumnoeşnttienlţoer
rîn (doamna
Jeny Timotin, coana Anica etc.), Emil Codrescu schi~ează _o
scară de valori de la ordinar pînă s,pre sublim - acesta d111
urmă r~rezentat de Adela. Capacitatea lui de i,luzion_are
aminteşte
ndue1!;!iat lalantedrioanntraubaandguerliilcoart,a,cafreemoeuialtivdaeuvecneietaă cc ita-
lienii au înger.

,,Niciodată cuvS,ntul Înger nu s-a potrivit unei trecăt0are apa-

riţii umane, ca acestei fonţe În adevă,r angelice."
Sîntem 1n plină reverie erotică. Dar dacă Dante vedea În
Beatrice „ceva căzut din cer spre a ilustra miracolul", la !brăi­
leanu se observă şi o abia perceptibilă tendinţă spre senzual.
De aici ezi.tăr~le, pendularea Între fantezie şi ·real, adoraţia şi
refleqiunile la rece, :sentimentele de iubire şi ideea morţii. !n

felul Lui Schqpenhauer, Emil Codrescu î.şi eXiplică final,~tatea

iubirii în termeni aproaipe brutali : ,,Vo~nţa de a nu muri,

1 G. Ibrăileanu, Adela, tn Viaţa românească, 1933, nr. 5, p. 201.

121

gVăelnuiruillsepefciiineid... a creat În individ ilu,z,piilaştionmiisrmajuel."Eşiam„aomruol.r.u. "l
date de o parte -
tru ba,duresc" constiouie o „au1tosofis1ticare".
aruednsnpuD~ormnbaaditetuo-co-rt"uş)lid, epsceetfnanetmătrriuaaşiacs-fmă1emp(a,eed,inbuetac,rteuicslotEaanmsrimeidolaetlCriotatoatotdăleri.etîs,Inăcag.utedărAe,odîmeaşillîauinzprieileerepsirierefiozlnieiaancztmăăă
ţii
5p1epums oadrgaitnăeacăunTeiui rogbhseenrie. va se a lui Codrescu : ,,- Cineva mi-a
apropie de femeie ca de un sanc-
tuar. (Vai ! i-am spus în adevăr genialitatea asta...) Dar fe-
fmleexii1.ourm_nuş_1 ,lcea~dpellanc1~ţa!i~n,
fciehi_atrratacAmtedcatănmi1J1_tae sanctuare, cu gbeunnuă-
calitate.Nu s1ntem sain.ctua.re !" e de cea ma,i

lmîmmrcodm~zneeiaaăipldagaetţnnsţeruitătiaitiieco1ne~mfCccbauemoraoeoţruaaaiufpspşiăsa.rleititpiem0rcalclăareurătcd~ăeuru"şriitrutcivl.ilevveilaeeăoare_cpGi":Mgin"gaouz.roa.iim,lşaţcncep,ibtfPirL~atdIoiiuiearnnnpirraliafaşgetnueeănoiedţtăolţeerrăue"rprfpeaenrocooi,oăldsri,zvtem.ecuie1udianlcuz,lţeanatet,poiirnăvjiălnceeeiiucelvinaneaadiltoÎţcădaocnraalusrtaCerctBecemrăăăşocaauesngilaeldteţăesşdirărrăcslrilăezeoijtieee,moaueassşactşzpci.tltbnăAtiimi•eoucsăiatre,rrdta,slpiheeuîepcttenrps.ie:luoleidcct:eaaacnnrîe)udlaenutănttceşlurnt.nouutaauursuitceilrnoşcLteăaăeeupheEaiamieiaşlsgm&miidenpubraneuiaapcbeiottclnrciaae,,npureerleztrijneu,tsîAidăuuo;,igoizvrgladaeauvisuieşnmesnueusinv,ţttlttixbăi"aiea,ăputnp,ct.erîitelapseşlcnioiaişeialae--ui--
umor ; pe1saJul era pentru ea „ca o redueţiune a lumii mari".

Priv~nd elcmc~tele dc:orului, Adela Je definea, ,,comiparîndu-le
pprcreeeeuvradselep?ircsinsetua,tlalr"~les,teganpltrrzeuaeci"vţte,ui1av01dfauăes-ireu,~slcăcepuu„erasiptnmreliaeeeeuttxaeadclneeef.n,JieePncnbeeuţunşăttn1seă1t"fuoîe,nfmee"aiisn,.apirApinrrifsetlt-puofeelrlililueaţcna,ape„raieaarsecu„ttevecişrz„iauiplueeunltene-ii
ş„fcilcoosomripmaiilcipăe"lu:şo1,ruciuuşn„oecrrluăeddceăozca.isnmnîne1ietmîrndiă„cctsioo"enan.şctririeem"atş.,eanAsptmdaeelcaeliia"fi,dcfeafapceleatmerutlieenn.infU„e. limmdopereuprlstiiehnoednluotigeo"ise,
TtaorlisnItu,obi,cinasrdcerfiialtnaostrăezpicraeu,arsegalrirabevce.irtŞeiişmttaeogtciuunşaiţs,iaetÎinis,fuadnqaeilree insup-rlăvialgereluaizăTapre-

momente, stprin-

122

pr,\ Adela aipare taciturnă, ~igmatică : "Are z:et~cenţ~ subite

: 1 curioase. tDeadceăsui-sapientrsaienslacr-isernrvşiotriuble~lfe.r,a:azrelon:r·e"bNu1e sa ['Ul .m ereu
•tl'va punc af m ~at
la~
111ci iubiri nernărturi.site verbal - ~ncifra~ Î!l gestund A_ e .a
muşcă un măr şi-i dă o jumătate pnetenuhu c1 :. semi:i e mt~-

initate. El îi vorbeşte de ern~nele lui Tmghen1ev ş1 Tolstoi.

Tonul se petrece afoziY. Emil Codrescu es:e pentru Ad~}~

, cmeva de la Vorniceni", şi, pe rfn.?,, 1Pr?~br~s1vl : ,,ment?ml ..'

mon rchănerunme aîîntrea"ce;as,t,ămaaîntnroesfeobreăn ; ,r,oiumaintuescmş~1u.1dp1rh_cietueşnor·
:iotul de

reţos fără prieteni, cercetînd f ··
s_ufletul . em~mn!
Contemplativ

,omarul Codrescu admiră optimismul doamnei Jeny T11!1otm ~1

observă defectele ci fizice, În dez~~~rd cu „conc~~tl ~lui)
plastică, picturală şi soatuară_ ~ femeu . Frumuseţea A ~ e1 sta

parcă dincolo de portretul flZlc. Ceea. c~ .ne-o. ţac: m~1.apro-
piată este intef!Pret:area perpetuă a f1z1ono.~1e1 e b~:1"·1t~a1J

1mereu în mişcare. Captivat de această__apanţ1~ vo u I a, -~
Codrescu încea11că să-şi explice. pro~mle sentrm:n~, el~ fond

tnîn acelaşi timp şi observaitor, ş1 ~ub1~t. _\:ir~a sa-şi:, faca

<~tpunct de onoare" din a fi ,,obiectiv şt11nţ1f1c . D_upa ce a
îndrăgostit precoce la zece ani de Emili~a - feuţa cu „c~a a

pe spate, cu breto? ga:lben peV frunte ş! cu şor~ul negrfu 1 de
acum, ajuns la ,·usta realista, Yede m :A,d~la „u_n e ~

Gretchen în eternitate". Ca răspuns la mb1rea v~branta a

sAfdăetlueiit~elsoă îsendceăasămtnoăresaăscsăe, mărite cu altul. ,,Panern ş1 grav am
sprijinind fodemnul ou argumente

burgheze insipide."

Contrar aparenţei, cartea din urmă a lui VG.. Ibr~ileanu nu e

un ro· man1c·ue ,,îcnhseăie"o· iSm-'aargipnuet eidadiencaa1aăAdoadleeflseacmesmna.1ţtăf·1avţdeu„xe.i stpart octoat,p'I.nreurl-
~n a) crea~te necu noscuta" la Roman,
craamre1-nl f,erruvn'e·cas' e"în vaira anu.1u1. 1889. ,,Fata P~ ca~\ai i.ubit-o~
la optsprezece ani _ş~ n-a~ ?nai vă.;ut-~ de a~nc1 o 1.u eşti toata
viaţa." In Amintiri, or1t1cul martuns..e. a ca atunci .a ~~st "o
afacere mai mult de imaginaţie dec1t d~ romantism . Dar

impresia a fost atît de puternică, încît „a_rg~ntul de P: fr_u~ze:Ie

copacilor", observat într-o noapte cu pnleJul a.cel~1 .mbm dm
adolescenţă, i-a rămas ,pentru totdeauna ca o am11;t1re ~u re-

zonanţe de voluptate spirituală . Modelul s-a rntreg1t cu

123

t~ăsă~urile aaisltuofrlefteemaseciă,. a căror notă cooiună se dovedeşte a

f1 delicateţe
Uneţe _P~raleli9me ~d_emoAnd.e9ltar.eaCzeăahalfăiunli,tavteăazutselnativmfresnttaeldoer
d_.m
;'1m~ntir_i cu acelea

pcur~~c1e1~mx:o, p111l:1am.~uş.1~tdeaesccar~ise1cudeafloacţRiounmeaş,ni, e asociat cu fericirea
în Adela. Amintiri
în

Ib~a1l~n~1 evoca mo~rt~a mamei : ,,Ea a murit la vîrsta de
ş1 un1u de am, ş1 o văd oa o mfataăi.băMtraîmn ademcîeta~aa,ctummi
t~e1zec1 am patru.zeci de ani, cînd sbt ţ<>oraeumnsăă-lsîenxtprtiriemi~
cmd e~

apare r1n:t1re-a1_Uenstcehmip_aifotaînr,teărăcudreiodst, pe care e
Ma!TI~ mine... La
,,az,eci ŞI cmc1 d~ a_m d~ cmd murit. Ea mai trăieşte Îin mintea
c1torva oame111 ş1_;ma1 ales rntr-a mea. Cînd nu voi ,mai fi eu
emtVuolareatmdglslei_oaeao7,:ruptf:unaelna,b,c.~,du-z;1~r.1~e~RtsfaoeeragalÎrargmeese;tapdu,lăt~il-ncocdeqais~pfucauidlztiîr'nkeppiiaeezar,ecccceeaăissrtteşedi-iclcnşoosafuinsimrnesiiettdemleasEmneaam;n:tviiii;aî!rntdiCşneAtoieedldrnaergeeelmasdcpoîiuaednrntt,rtLer-11ăaoe;­
mamei. .. Timpul vine din vi_it?r, ~rece în urmă, se darmă peste
muema~,rvoeeu_ra.sc.C.o. prnIendre,~voou1_nfuda~l1esvp:iaoereţtiaim, ş~1i1meiuan,geixvniaestaefinrtmăăn,unScrănitcîinşdimoemraţeicrioeummpoalcreeteşiadşeiini,
NEadaonmu'~u:_'i:!la,lţnzCe!anco1ts.adtciruodoetepusl_1acşlua~amm,r?:,a::enn,d:asoasfoţttari1ăăt_tr.aeoducA-euspt,Auăpznsdăiecer,tlusualuolp-dcrsaeaispdm,tpuaetrnnilivfaupiirieeBcsîăămtîl.enţ"iăctceePealrlşraitdeimimbnmlăatăarîmiiăTmld.efurrugtlLamuu~ali
c~ trasura al_ prozat0:ului. _Evenimentul neuitat din copilărie
tîantdive,păfrătraăt"p2ă.riSniţin,gudrăin­
pastr a „poezia Juc r unl?r d111 tr~cutul
tate~ ~u[l~teasca. a copdaindruilu1 med
i

dgvA1~rraee:iţds:1z~11i1,u71:nat;_mt1mp,:1uu1uzbm:r!111~l?cadrăceA1s1·1aeaot.~Rnpraao,itmrredăaetană,ucc„~ilculnîiienu,.tipeaeeccuişalpi oă,dsmui1„rnnsegturupordrăsi"tenamtmaă,eJ uaduzenlibuceraiiudEmt aemul iszizfliaecrrCieeoî"an.-

~e. aMn~?:rasleistcuolnssi_deenrtă1m„eanjtualnsEmlailvfCrsotdare.as.cmui,.nctiaririelo,r 1şai patruzeci
recapitu-
larilor - precum Jean Ghehenino în Journal d'un homme a
quarante ans (1930) - Însumează, cel puţin in parte, trăsături

1 Amintiri..., În Adevărul literar 1937 nr 884 p5
2 Ibidem. ' ' ' ··
·

124

I,· caracter a le lui Ibrăi,leainu. Psihologia îndoielii, cu toate

!,·,baterile ei, a ,trecut din Amintiri În Adela. ln fina lul Amin-

11 t!or se putea citi : ,,Amînarea a fost totde~un~ calea pe _car~
1111 fost dispus să o aLeg - aceasta probabil dm cauza Jupse1

dl· voinţă, combinată cu lipsa de fulcredere în mine şi cu acel

,10d de a grAnl.lJa'. a1 meu, ca,re se rezumaV aA n : <~d_a) .dacVa .;>>> 1• I~

ldela îndoiala dev.ine sistem. Analiza creaţiei literare a lui
Ihrăilea.111u de la debutul entuziast -Î.n pa0Jinile Şcolii noi pînă
L\ Adela, duce la cheva consta,tairi semn· icative. Nu este nici
o ruptură între încercările di~ tinere}e şi Adela_. ~~entia:Je s~nt
wndinţa spre cugetare şi senttmentahsmul. E d1ficil sa izolam

Î'n roman pe creatorul literar de gînditorul de mai Înai.nte:

!fdela nu e un rom?Jn de acţi,une, ci unul de analiză : ,,cel mai

bun roman de analiză pe care îl avem", sublinia G. Călinescu

L\ apariţia opereii 2 • •V • •V
•
Neaderenţa Jui Emiil Codrescu la viaţa sociala .unphca

teama ră51Ptmder,ii, abdicarea ou toa,te amăraciunil~ ei, cufuv~-

Jarea într-un idealism obositor. Intele.::.tualul descns de Ibrai-
lcanu în Adela nu e un erou excepţicmal, el tntmnind ca tip
trăsăturile paI1ticulare ale unor confraţi, întltlniţi În epjca l~1i

'\1ihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Cezar Peorescu. Pnn

aceast a opera nu e lipsită de dimensirw1ea sociailu,lui, atît_ d~
necesară pentriu o cara.cterizare profundă. Preocupat de ~~c1
şi sentimen,te de o rară 1nă>lţime, Codrescu e un nefenc1t.
Pe~pectiva de a-şi pune calităţile morale În serviciul societăţ\i

c barată de exr.:esul analitic ce-i paralizează voinţa. Şi ,totuşi,

eroul acesta, ca,re ,nu e un triumfător, e 1profond uman, ne urmă­
reşte. Personaju,! central a.I romanului i,ncită ,programaitic Ja
puritate etică ; prin aceasta 1conţinutJUl s,piritua,l şi uman al

operei impune respect. . ..
faneţea ana!i$tului, ca interpret al sufletului fem111m, ar~

alt •punct de plecare .decît la Ca~l ~etre.9cu, An.~onJ-I?lban ş~

alţii, Ctl\l)tivaţi de metoda p~o.ust1ana. P recur.sorn sa.1 s1~t mai

îndepăritaţi decit ai H o ritens1e1 P a.padat-Bengescu, a1 lui Ionel

Teodoreainu d i.n cicliuil Medelenilor, ai lui G. Călinescu d in

Enigma Otiliei, ai lui Gib I. Mihăescu şi alt~r repr~zei~ta~1ţi

ai genu1ui. Aluzia la spi,ritualiizarea dragostei, cultiva.ta m-

si9tent de Eminescu, venea de dincolo de romamt~sm.

1 Amintiri..., în Adevăml liternr, •1938, nr. 891, p. 4.
2 Adela, în Viaţa românească, 1933, nr. 5, p. 201.

12!>

Scriitor de tip .intolectual, Ibrăileaim1 recurge constant la

comparaţii şi metafore liv,reşti, 1n acord cu fondul de r~re-

zentări ail unui că11turar. CăLugărul P.aila.mon „seamănă cu

sfinţii de pe păreţii din biserica mănăstirii, dar e mai bine

hrănit dccît ei. El adtJce puţin şi cu poetul Costache Conachi,

mutră de egumen grec." Piscul Horăicelului e „grandios şi

comic, cu profilul aquilin al unei jumătăţi de casă normandă".

Emill Codrescu declamă, ,,galant şi glumi·nd, verrnl antic în-

chinat Venerei : « Pămîntul aşterne flori / suave sub paşii tăi~".

Adela se depărtează de el precum „Siritts de Alfa din Cen-

taur". Referinţele la Schopenhauer şi Charcot, la Tolstoi şi

Bourget vin d~n paritea unui o m de cultu ră so lid ă . Criticul

literar emite jude:::ăţi subtifo : ,,Mai puţin sensibile la art.a

literară, :ele (femeiAe) citesc mai ales romane care nu atU a

da senzaţia artei, ci pe aceea a vieţii. Pentiiu Adela, Anna

Karenina nu e «stil şi com,poziţic», ci Kioty, Doly, Ana, Levin,

Waeţriounns~ki"y., îcmolbiizbiuanteilededicnătrrteurcăi rşiispm,rofgrraegsmulenlotgeilce şi psiholo<>ic al
descripti:e au,

la 11"indul lor, o individualitate remarcabilă. Văzut de pe zidu-

rile cetăţii Neaimţului, pei.6ajul a,ltcrnează fotrc ·pictură şi mu-

zică : ~Suiţi pe un zid mărunt, lat dt un trotuar, avem fo faţă
un.a din cele mai melodioase privelişti din Moldova, clasică.
ipnn frumuseţea fină a peisajului, ou <rCernl cristalin» dea-

supra - aşa cum l-a numit im călător străin, care a trecut

acu!:'- o jumătate de veac prin lornrile acestea'·. Apropierea

pţou de vară sugerează grandiosul arhi.tccto111ic : ,,Oind am

a,uns iJC cu'1mea dcaLului, o catapeteasmă cenuşie din cer pînă-n

pămînt se mişca venind din munte". O noa,ptc cu .lună e fan-

tomatică şi sonoră : ,,freamătul abia perceptibil al nopţii părea

Î~săşi căderea luminii de lună pe copaci şi pe iarbă". Un pMu

î1 ~pare lui Emil Codrescu ,,Într-un peisaj de la începutul vre-

murilor, încercînd, înainte de Beethoven, andantele din Sim-
fonia a VI-a".

<:ele ~intîi pagini ale romanu1lui, În.tr-o primă Yersiune,

d ailiează din toaimna airuului 1925. Preca,uţiunile fo vederea desă­

vţrşirii ?!?erei,_ care trebu~a să aipară postum (a apărut fără
ŞtLr.ea cnorculu1, bolnav), ismt cunoscute. După redactarea inte-
grală, autorul face să circule manuscrisul la diverse cunoş:tinţe,
de vîrste şi profesii diferi,te, pentriu ca, ţi,nînd seama de o bser-

vaţii, să procedeze la transformări. Au parcurs manuscrisu4 M i-

haiil Sadoveanu, G . Top1rceainu, Tonei Teodoreanu, AJ. O. Teo-

126

,l,,rr.111u, Mihai R ailea, Octav Botez, I. I. Mir~t:escu ~o~i-
i:111.1r din ţinutul Neamţului, evocat în Adela~, Otilia ~az1m1r,
1 uu,\ Mantu, Lily Teodoreanu (Ştofa.na yeltsar), _Soma _Too-
,lon·.\nu Maria C. Stere, studentele Lucia Pop ş1 Mana T.
'1\·odor de la Faowltatea de litere şi arţii 1• Mărou·rie indirectă
în Masa umbrelor a lui Ionel Teodoreanu : ,,Odată doamna
I.iii şi domnul Ionel au stat pe .scaune ca doi _judecănor,~;·.,;
l hrăilcanu „a
vleanîitndlaemjîun.dăecaatiitt;t lor c-un. manuscris : :}dela. ~-
( .um a,m avut manuscrisul (Î1n forma. ~efu;l-
l \'ă) eh şi exemplarul tipărit În anul 1933, cu recttf_1~~nle
prop~se de autor pentru ediţiile viitoare (alte vdouă ed1ţ11 au
1.părut î!1 anii 1?3~ _şi ~935), a_in
sceonnsusltaatarht a~iazva~m~oş~1 aatol rmu\ola-
111terve.rut cu rev1zum marun,te, 111
do,·eni.zării (mîne, sara, ograda, _t_inereţă, f~it_m;Jseţă), spr~ ~

,u<>cra mai realist atmosfera cpoc11. El mod1ftca astfel : pana

în"'loc de pînă; întăi pentru întÎi ; saltarele pe_noru s_ertarele;

,tp'vearniata, loiuspă-e1nmtirutreevaacnăL"'a~i · acodrienciotaa.rt e:a,,p..c.anroerusăa-d,mmi etaroenac.ă,",.NAu lttee

modificări s"mt impuse de logică.

ln legă.tură cu stilul a.proa,pe oral al crftfcii lui I_b_ră~canu
s-:w emis părc.ri min~ma,lizatoare. Revemnle, fam1liantat.ea
conversaţiei nu ~lică însăv lipsa în~entlnă:ii ~tilisr.ic~, :i
subliniază prezenţa vie a carwra,:,ulu l _dornic sa convmga.
sensibilitate estetică de seLSmograf -
,.înzestrat cu o o\m\bssueşr~v.na.
G. Topî,rce~nu, care 1-~ ouno~cut î,n \ntimitate - , /U
şi apucături de pur arnst, scria totuşt adese~ oum 11 venea m
condei, simţind parcă un fel .de pudo~:e să~ş1 ,~ună în valoare
')rQprjile tnsuşiri de scriito:." 3 Apan~1a Adelei_ a fo~t. pentru
crit ica vremii o noutate ş1 sub aslPectul fraZJet : cntitcul de-
monstra că putea fi un excelent mînuitor ail unui stil artistic.
Un adversar în critică şi proza1toir el Î,nsuşi, E .. Lovinescu?
punea în contrast opera pi:opri.u-~isă a confra_te_l~1 de la I~ş~
- în care nu di&tingea „mc1 o f meţe de sens1b~li~ate estetica
şi de expresie literară" - cu rev~latoarel~ pagu11 ale roma-
nului. Dacă în paginile lui G. Ibră1leanu-.cntioul „nu se vedea

1 Informaţii din partcl familiei G. lbrlilcanu, prin prof. G. Aga-
, riloa iei.

~ Masa mnbrelor, E.S.P.LA., 1957, p. 307.
3 G. Topîrccanu, Pro memoria, în Viaţa românească, 1936, nr. 4-5,
p. 133.

127

nici o indicaţie de sensibilitate estetică, ci dimpotrivă, numai
in:i.ptitudinea pentru expresia anistică", Adela esite „un model
de literatură psihologică, străbătută de o poezie reală...", ,,o
com.poziţie unitară armonioasă". operă În care „chiar lipsa
de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei
discrete, fine, cu timididţi de tncepător şi cu luciditatea scep-
tică de om matur - totul solubilizat În perfecta adaptare a
ritmu lui sufletesc cu cel al elocuţiunii" 1• Semnalînd valoarea
romanului, în două cro:1ici, G. Călinescu scotea în relief
primre cei dimîi comentatori „stilul... uscat ca un desemn de
Diirer, dar capabil să transfigme:l.C realitatea şi să-i dea alte
dimensiuni". Totul e cumpănit .:u grijă b Yederea unei strînse
unităţi Între compoziţie şi stil : ..Nu găseşti În acest roman nici
un cudnt de prisos, nici o dcs::riptiunc pentru ea însăşi, nici o
alunecare pc neaua purei strălu.:iri" 2•

in esenţă, pentru a caracterjza cit mai exact proza lui

G. Ihră~leanu, trebuie să subliniem preciziunea ştiinţifică a
stilului, în sensul acordului deplin îmre expresie şi idee. Nu
găsim stilul pitorcs.:. fr.111 bog.uă, ci stilul ideologic, abstract.
Sobră şi concisă, pro:r.1 din Adela este expresia unui observator
de formaţie ştiinţifică, mai exact, a unui scrii.tor psiholog.

Person.ilitatea lui G. Ibrăileanu, teoretJician social, critic şi
crea.tOir literair, e armonioasă şi unitară. Spiritul şi fineţea carac-
terizează toate domeniile de activitate în care se manifestă
această figură luminoasă. Paginile Adelei respiră seninătate,
0ipera făcînd elogiul purităţii unei prietenii. Lirismul pătruns
şi în paginile de criti,.:ă se dezvăluie liber fo creaţia artistică.
Tot elanului liric, revărsat şi în stilul de obicei at.Îlt de reţinut,
îi datorează !brăileanu dragostea de viaţă şi menţinerea proas-
pătă a tinereţii. Ca a11tă, romanul Adela reprezintă o supe-
rioară operă de analiză . Cu toate mărturisir~le au tobiografice,
cu toate amintirile celor apropiaţi, dacă n-ar fi scris acest
volum concis, personalitatea lui !brăileanu ar fi rămas, sub
unele aspecte, i,nacccsibilă. Siingurul său ,roman Întregeşte în
mod elocvent fizionomia spirituală a marelui critic.

1 I storia literaturii române conttmpor,tne, 1937, p. 32, 293-294.
: G. Călinescu, G. Ibrăilean11, Adela, în Viaţa românească, 1933,
p. 201. Romanul d-lui G. Ibr,iilea1111, Adela, în Adevărnl literar şi artistic,
1933, nr. 652.

128

SONET1STUL MIHAI CODREANU

La intrarea în v~lla ,lui D'Ai1111u~zio,. bi_za~u,l -p<:_ct itali~n
»~:1.1";mscsesă

"anemet
se graveze î(nPălzaetşitn~~-ttee o ~1~ucnreq~şţ1 1dee 1r~~ca :
patronem !" ~e stap1~)- }n·r!n?
în casa în ca.re a tlrăit la Iaşi M1ha1 Codreanu, t.c 11:t1mp111a~
fixată în mozaic inscripţia : ,,Villa Sonet". Şa1zec1 de am
poetul s-a consac;at sonetului,. cu ,pers~, erenţa cu care. un ~m
dîcvîpnneoiirenictstşcoauetetroiapiiiznelnţiisrţiOtaaătartssuseîauaşm,ti:ăsevî,onepcnntriacanseihul,swceiprinizlrllăeeăerzcseieadtptcoeşraeeieiadztpvăsieapentuvrters1ăcnuuatUţSrdli~?ceibh!1sueu_~1rnto!teami.:!nbir',et!t,'mp,.merpvonoba!1~dtapcmaco1nobe:.1~1ne<c1c:,ţ.auinePrdnuasedţoceimn~ucneaeamts„~11:.slc1~b11n~l1te,

Mediul familial în care s-a fonnat so~neu~tul, nascu: la
tIeaşnitălbaoi2e5reiauslciăe. 1876, avea, cel puţin~dupa sp1ţ_:1 materna, o
lntr-un tablou de epoca, De moda veche, ~pare
bIuinifclaut"ufroăşnbiantidstmaătcăisuuşroiarmăo/i Şpi~-nmaşloalcdo_1v-"ati1rcn.:a;<irl.iul~iaecurlamfinoya\~:
Tatăl Mihai Codrea.nu, personaj distins, era profesor de latina
1/lraăpLuis~îenul18Na7ţ7i, olanaplatşriuzperceişeşdiidnotei
împreună de t~ibun~l. T~be;c:1loza
din boierii de am, co~1lul ranunmd orf..n
cu o soră mai ~ar~. Ma.ma, N~-
ltaaliuan, spdreeszceecnedelnutnăi, Mîrzescu~ dev1~e ins.~_cctoa;e ~e
orfelinat la Institutul Gregorian, -~rescin~u-ş_1 copm cu mgr::
jire. Viitorul poet îşi începe studule la institutul gennanulu1

129

Schenck, unde din primul an face cunoştinţă cu îlnivmăţbăatulruai
<?oe~l:e· Trece apoi
h Institutele. Unite, continuînd

limbu germane cu ursuzul Fre1hube, poate cel satirizat de

dNeşDcarro..ţaliiAVor;nne. afgaBlrhba,ersc"mlot ala(dvvrdzi~lna.d1,didHsrccueil,bpncaealusi)amneiî.iÎJni?tnr, otnaîdfimaeetsliuoanarrctaiiBelraeii_sclapetăe,upd,şei1:rn're·aegAlvţrr~uiicn.unaee,rUalllăzuna,ăi Noe. Liceanul

Îuaşei la diverse
la Li,ceul

tfiimil~ploîgluJg,ăsipme
abpscuedarroosîelfănele,etssovcodaera„unrrcpltueuşailirdltBaiMercîumiNnhladaiazrriţaă"ij,Coulnalsoaenldg.emricemDuuatnnneaaoouszsaeicrsuueIelactueABtluurlucaeiu.nnxrsaefcnşeotdrilăre,u"»'şlcia<elLleeliB'cceulauant;lrăard'snefoidduueenrenal~el

De prin clasa adupp;:ăi.t,am,odliecleualnuelmsincerisaciavne,rsouriG.loÎsnsăclaşisauna
cincea compusese,
pLsoounemzetie,ia:aimUlubnsetiirleavtipăsuă(bt1ol8irc9ia2(t)1e.8sL9ua3b)VsşiieamţDnaăietlumuirapVelMradhiiuhdţaiăil(1tMr8i9m.4iC)t,eosdaerlmeteanndauloauftoăe

tdaelernetdealectnoorui lerreavmisetneţiiloanarutbşriicDa. : Anunciuri de talente. Printre
Nanu. Prin 1894, secondat de
tdm~/fu\iaiamnatcsrtupee-cluot:dflnăereţIeginsci,l1.vit~cfidemeăgenucu.te.rdaaDsrDeaesuenpăvpc,teaaădnlpaiiaabnturacăd„cIuiaarreşdeilinmaop,tuuerÎrăitncei tuaşnoi1rtur,s9"muî0înrne0illraepe1fai8ciarF9nltlaai6edccs, uauullflnitracaeeăreiţcn, piţvriiaueeatdlvnrtt.ieti.asmat)îefencialulelobiartszcsoedoouollofar-vi.iureşlăaăie,-'
dpure-sceumcu şit o,cautersu„~inilsecrilupţiiiAleI".
Philippide de la litere, înarmîn-
(certificate) doveditoare. Din in-
teres pentru artă urmează de asemenea seqia de dramă a Con-
servatorului, fădnd apoi un curs de specializare la Paris.
ÎntrL: a~e1l9~0.0şadpe::bzu~ctainştiu_ldoînuc~reddeinpţaoetzipiiarduinluiDpiarifmanuel seăruauvoşiluîmn-.
pierdută, titlu schim-
cercan dVmlahaunţuă liceului. Prmtre ele, O zi
bat de Tipograful Goldner
în loc de Diem perdidi. drept dată
acpuaneţ?1Cpeeraiennuţlă,1î9l0s1făptueintcrau copertă să treacă o mie de
om pe volumul tras în
de ca
seăxeempaptleazree, s.ăcăfciie l„an osuHr"şişti uÎln Daniauflaunremloărtoîrl !găTsîinmărualnuanuţtîonrd
voia

„fo
preparaţie" şase volume originale şi unul ,de tălmăciri. Titlu-

130

, de lor, pretenţioase, sînt de altmi1:teri co~forme v~rstei_ :

\ ('IIC/la, dramă în şase a,cte, în -;:ersun,V Sco~pu, r?ma!l ~ston~
(dou.i volume), Fulgere, poem 111 proza, Ftlozo fia n_imicuţui,

\litdii filozofice (două volume). Cît. despr_e operele f_1_lo~o.fi~e,

.11.:CStea au devenit, CU timipu}, aţonsme ŞI C~mentdaruv rir~~e
în ziarele ieşene Opinia şi Evenimentul. sau 111 A V evar~ ..m

b~lBucureşti. Un .al doilea volum de versuri~ unele aparu~el 111
în Convorbiri literare, avea să fie lansat m 1903 s~~ t1t u1 ~?
c•ind •m nuc-•mşid
poetul (1901 - fo1c9ă0..3,),·suDneets~uil r emarc a t de cn t 1şc1· a Vv1raehmu_uţva,
un~c".
găsise Coşbuc
generaţu ; Goga, Mmulescu, 1;ng_l1eţ,
se afirme. M. Codreanu s~ va mt1 r:1
1Capearrnţainuemau1a.ualtseăi "Iodf,
m 1-

verse periodice cu toţi aceştia. D~uă tra1ucer: în v;rsuri, drama

Martira de Jean Richepin şi Prinţesa mdep_artata. de Edmon,d

Rostand, tipărite în 1903, au atras atenţia mai mult <lecit

volumele originale. ." . vd
Prieteniile literare ale poetului smt puţme ; nu era ".azut es

în redacţia Vieţii româneşti, în paginile cărei.a v~ pubh:a regu:

lat tP,edMe Gih.aiTloSpahdcoevaenaun.uCrulnvoiazşitteea_zPăC Ia F~ălgth1_cee11l1,ş!îSnsto. ţO11t., dura
19Î ~: Iosif.

La înt1lnirile lui Caragiale cu pnetenu 1eşe~1,. c!n~ o~petele

venea de la Berlin, Mihai Codreanu participa, mv1tat de

!brăi leanu. La sugestia lui Petre Locusteanu,. redactor la Fl~-

căra, trimite versuri din dnd în cînd la rev1st~ buo~r"eşteana.

Un concurs pentru o catedră la Conservatorul 1m Iaşi, 1? -~914,

îl determină să renunţe la avocatură. Intrumnd con~1ţ11le, e

numit profesor de dicţiune (Între anii 1932 şi" 1939 v~ fI r;ctor),

fond coleg 00 Aglae P,ruteainu şi Agatha B1rsescu .ş1 avmd _ca

studenţi 1pe Viicror Ioo Popa, C. R.a.mada.n, Cost.ach~ :Ar:toru~,

Ştefan Ciubotăraşu, ~.urel .~hiţescu, George Popov~c1. şi alţu.

Notorietatea sonet1stulu1 mcepe cu volumul Statui ~:n 1914,

Încoronat cu premiul „Năsturel Herăscu" al Academ1e1. Sone-

tele au impresionat, autorul fiind remarcat de N. Iorga, Ţudor

aAlrtgăhgeezni'erGaţailea, GAal.laAct.ioPnhişliipIzpaidbee,laîşSi avdaovaeraănt~u. Ur: poe~ dm~r-o
mai drzm stlm~

fo termeni elogioşi : ,,Faţă de volumele anterioare, aceste Statui

sînt O adevărată revelaţie. Se simte că acest volum e rezultatul

unei lungi şi meditate evoluţii : totul este îndelung c_alcul~t~

gîndit, cizelat, aranjat. Nicăieri nici cea mai mică şovăire, 111c1

131

ce} m~i mic defec! ~l c?m~ziţ~~ ; pretutindeni voinţa de a ră­
mme mtr-o anumita at1tudme ŞI mtr-un anumit «Stimmun<>».'' 1
_Un alt moment notabil se leagă de traducerea co~ediei
eroice Cyrano de Bergerac a lui Edmond Rostand · focepută
În 1919, în urma unui concurs organizat de direeţia :enerală a
2 tăl7!1ăcirea să publicată
teatrelor. , avea fie în 1920, ~emardn-
du-s~ pnn ech,vaţenţele spri1;tene, în spiritul originalului .ros-
tand1an. E una dm traducenle excelente din epocă. Volumul
Cîntecul defertăciunii (sonete şi poezii) din 1921 nu atinge ni-
velul Stat111/or. Turnul de fildeş (1929) va fi ultimul volum
dup! care va pu_blica cu _intermitenţe la lnsemnări ieşene, ia;

clupa moartea Im G. Topirceanu va colabora cu Mihail Sado-

vea~u h conducerea revistei, folocuind pe poetul Baladelor.
Ca~1~ra so_n~tfst,;1,!ui, car~ În 1939 îşi adună operele într-o
,,ed1ţ1e defm1t1va : Statui - sonete şi evadări din sonet reti-
n_î~d nu_m:i che':'..a pagini, revăzute, din primele volume, ~ra ~a
ŞI mche1ata. Pîna la trecerea la .cele eterne, în octombrie 1957

,·:i mai pt1~1ica. r~r! În_reviste ; ??-gini cunoscute precum şi inc~

d1tc vor ,! ret1pante rntr-o cd1ţ1c prezentată de Al. O. Teo-
doreanu.

Imaginea dnărului de douăzeci de ani cu care se deschideau
J:?iafanele se remarca printr-o armonie impecabilă. Avea ţinuta
sigură, îndrăzneaţă. Înainte de treizeci de ani, privirea i se
încetoşă treptat : o maladie ereditară fu declarată de specia-
liştii europeni iremediabilă. Universul fiindu-i ascuns omul cu
privirile voalate se Închide în sine prin forţa lucruriÎor. Tem-
p~ramen: d;0nisia3, ~ubitor de prieteni, volubil şi spiritual, de-
vme .t~c1turn. frammtat de probleme, apăsat de întuneric.

Scept1c1smul. cugetarea rece, resemnarea se substituie avîntukii

primordial. in Mîngîierile imui orb, poetul totdeauna discret
în legătură cu cecitatea sa, afirmă În să că sînt şi-ntunecimi
:e.ninc~', orbii p~rlnd vedea cu ochii ,.Cîni'Milton, orb,
minţii:
1ş1 seme Paradzsul, I Vedea prin Întuneric foarte bine". Sînt
mărturisiri de la patruzeci de ani. In alt mod vorbeşte o lă­
murire de la sfirşitul ediţiei definitive din 1939 : ,,Ben sapcte

che queste medesime carte io non ho potuto leggere e per emen-

1 Adevărul liternr si artistic, 31 ianuarie 1932. Naţional
L2ş1~nct.1rcsuacncieiso1r91a9l şi _ 1924, yoctul a fost
• lui 11ihai Sadoveanu. director al Teatrului

din

132

d,ole m'e convenuto ser':.lirmi degli occhi e delta man_o d'altr( ..''.
Drama e comunicată indirect, 1>rin intermediul unei ~i:ifcs1u111
.dk1-e-lauomichLpiicuoştipuatdrecdiimt,i,idnşiiazgpraealntţoitarruatu"la. : "Să ştiţi că aces~e
le ~recta ~ trebuit eag1~1 eu nu
:Mai 1mpres10nant c sa m:1 scn·csc
sonetul Orbttl
(jluamşăultaltietedraerv, e1a9c515n, n~er.zn8ă),,_IŞî_In dcea~ruenţ~actdor:g11e1n2:a1rurleacla~.fuBnajrabtatd~el

7na1t, cu ochelari negn, cu nostalgia pcrpetu~ a volumelor dm
fmpr.o!tparniiai-inebgirbel,ioîtşeicăe,xpr~ntminăd
tnn-e ndeeh_mgş~tteelea mmefabţoaabsf~1lreş.1tuunlou1_,r
acum

suprema întunecare :

Lumină n-a vă7.ut de multă vreme,

Dar de-ntuncricul etern se teme
Ca de-o ,·:!coare ce I ;u Ε1ghiţi...

Şi-atuncea ochii îndrcptînd spre souc,
Deşi nu-l vede, - parcă l-ar privi

Acum şi-n veci tn bezna ,·iit0.1rc.

Preferinţa pentru sonet a fost dcter~ninad, ~csigur, şi de
această infirmitate tra<>ică. Nepurlnd scne, versurile erau com-
puse fo minte, ~poi dictate. Conciziun~a. ~_?etului se dovedea
potrivită pentru o asemenea elaborare d1f1c1la.

Intr-o convorbire cu noi, autorul Statuilor considera că
procesul de creaţie poetică presupune două faze : una ~pvontană,
aşa-zisa inspiraţie, alta raţională, de elaborare tehnica. ţntrc
poet, or<>anul emiţător, şi cititor, factorul care r.!.:.:;-teaza, ~e
cere un ~cord perfect în măsură să ducă la fecundarea v:i!on-
trăieşte n~mai dnd oomunică în_ forn~ă
iniţial poetul. Dar creaţia sonetistului i d7al~ vece·'.
e
lipsit,, .:!
lor. Poezia

?.ce a trăit
căldurl · lumea se reflectă tn sufletul său tn nua~ţe fumurn.

Sentimei'itele sînt frînatc, e!anurile risipi:e·. Ti_t_lu:1 de. voh:mc
ca Turnul de fildeş sau Cinternl deşertaciu1:zi s1?tet1zc.,z:1 vo
fi lozofie a singurătăţii, amintitoare de un V1g!1y Izol_at .Jn. ta-
cerca-i orgolioasă. Poerul e un comentator lucid al VI<:ţu ş1 al
lumii. Mai toţi. c~i ~re ~u scris ~îte c~':a despre poez~a „s~ at!
citat versul dcfm1tonu d111 Statut : ,,Lmsmul meu e stap1n1t ŞI

rece" (Poem liric). dreia i se închi. nă po~t~il s~ .V
Principala valoare inte~rcaza
esteticului. Frumosul are în viziunea sa semmf1caţ1a unei „su-

133

rl,vcMcteseb,drupuSăiocae.inerJtomoeenî~ueeonangiumaiaenşrtre.;lrtiit1aroeomee/c!ifivatanivttaePib/earmnwaedailesţptaTeriubaelatoănzulbiătcrIseaeircsîamiatsrnieonăeazmuţrIuMtlcaă-eelmăei,m,n"drităchasee-iaucc;cţnpa:,uuueroăia,av,,lmspim,n.Gcît.Pamsn.au„îulorltî,tprctirreuldapenmuoiabs1ritseeceeăuaăh.snat.„-,rap."oid~ciarniusn,şeăepuinî:(toplîpine,Păncădre,ert-,aacrlvurn'nîniultriţnct/,itevăeuocogrv-r1aîş,uameeen1i,îzrcrn"mndăepfmăii.Puala"irpeIciDmsedirr,nemtge(euÎreausiŞajnannu,ornsuaeiitsaurmuţersetcsip.lo,p-ăiil"aa"eozţ"uul.lseeimmmceMPîsdşlairuaăntiuuaeifncrtzÎÎarttlutann)Jeenăă.uucrrtceGerrecieeămcC-l.iarpcooo/aeairuepnlc-!teotAaaŞtb,bupzuţeiăruveulrtfndăuirooîtlfiieş)enoită-s­i.-.,--er-t

pr.ie : un Omagiu .adresaJt muzei ,cu!Pril11de „un vorb aprins, tur-
nat În forme reci".

,,,fiuAairitratispt"o, e,ftău,ulu,riitoer <cloemfpPaÎ,rnazebidleăliccaute.a:c,t,iŢveistuatteăa-i ppăîinanzjaenpualruciă,

sudspcdoăonerilrnlienieunetiiutzfiddaese„iitfmnnuuoiirnelbieiuo·însrsn/reimiem.ăIaiU,nbd,v,metuSrşfdcîb-trneeuuertenm,psdiopoooseemsrtsrzueuuaeinllnpeleţietd.tasrr,efbdaDînenfoufstaaipmcăpomeărt!une"ldcnddte(eieeU,dnzdetsnip,el-ieeutmoninzereetirificrtpemrueămiiremnecef"îăprăin)ue(.td:mtDeaoC,artou,einsasr,nî,"anţr,ptaesrldvfeîeednîexzcrer)eşls.nenaaşoţar1-taiăline
saisnegmuărnăătraiteapreofuvnibdrea"n. t cîntăreţului ecşatir,e-şîintirnednee-amgăi
Cuhmeamnaăr e: a
,,- Oricine

dnrdicÎmi1eeome,nlactpîmnuils/SdnainptiAa,coaţlaăCsitcfnăcuirăă,dtulaiter,ututreeir:eEse~.î.iprit.dnoei"neei.onţrs(iiaa,Fe.ll,AşeerDtaro,ev,rcstFie-aaţrailrdierui,eiziadaaetoumerreIvv.îge"eeţSouildăMe-i!cşş,tiadii.tireirnoetpîeognredfolreneen)iţaelc.inglru,dglănD1eid·p1ae,edălţse,îaccştnvhăagcr~-reioenatnţmcneirăl"tve,ade,ocasicttcsoeurnuăinlneieebăemvctuxuăluaiaurlzţsgniifvtiuiieiinnnfnaîoaţiţen·­a-ala

Spre ţa~a visurilor Înstelate
Umblînd fugar din lumea cea reală,
Făc ui mult timp fantastica greşeală

De-a te nesocoti, Realitate...

134

Îml'haemnăş1.• tra~1• ~Va, r r ea r fe i de preofeetrualt iîvişiiidsufealcugeiă.seaSşustefemerjueinsnteţiaa-
punfica e ; i:: .V ie~Durer
i~atea ~~~
di1d sd

!1I1u111.n_:dDireco.sşiDtoep1zeeavmpsăklgai1,ntu_unebsltseeMti~cnu, „sms ev " care duce la accente pro-
Les plus desesperes sont
masu:~e1~
/ d'immortels qui so nt ~e
rE?~!n s;i
1f1r\1,rcShSaanntgsloletss".p.lM.usihaeiaCuxo, drean1u ex.·pn·mav , Cum doarme dza-
"

'111

mantul, aceeaşi idee :

Iar gemctcle-s armonii pe st_ru~e,
Căci poezia doarme-n sufcnnţa,
Cum doarme diamantul În cărbune.

LupNtauapearteotcuaşi.unpsl1~mdoboarl1.ae l ~:mnnti.rtuăţsiuif.erPilnîţnăg,ernilieciunrueiseamponastrae.t

aduc o super:bă afirmare a omulm :

Am fost şi sînt un răzvrătit. p~ mine
Nu m-a-ngcnuncheat Dumnezeirea.
Cerui doar mintii melc tălmăcirea.

s~!1octanrtseeC1ot·e~oIam!s1Jţtpnvmtonf1r~mttoaodnrelfoeeie~ga1Î1.u~s:1aus1Ca1_lsceîen1_v~suat:no:uld.\\io;d;ov;tJ~şee'dlairslitipă;itc.iroitavuCuţonşioiriaibd,cicrneăostdaenrnntîetruniampdvneeoiurncrfmttbueoelcer.şţdliteeineuev:nIîr?enme,auutur11ne1l;1t1am~1e---
1ţemi.pS1Hnş1.iaat1<1 le îi,ndoia.lă, Dezmoşten_z·tul (~oetoultl)ă se ccoonntsi1l1e1urăa "un
bastard ea-l soqii" A.lterna.nţa trzsteţe-,ev e ' ca-

racteristică.

d .co"lrcuăud"Pe,trueef1cameunmumtoenn~lteafe,e!rucoodamsav'tflaoen~ŞfItr..i,~.cA,e."1n~.egt~hu;ersIn1'Vu;Piarso.i/eI1eiÎpezivaiiVraanmevslde1e·uîetdmieniieMpîinvliiasnchelaiaetriieevsCeebşsoateaedteaurumed"naăsnniecnuăcaiossiuttcnrerua-Ii
d:da"mecsoiprn.brt:ui.recCaCb~!atuetd~nşentl~a1\1.,.rneeaI,nnevanpcş~i~ute„n.sepleleevnoullu"mdee
saeceseiamşiteobsîarrşciae.smAudl1. en

· . plîno a.:Pele pe
bo1. • .- abi.le În Sonet artezian . " o d
s:mimairg• ·mvrsetacA·fs1'm1r1tt•[111sd"ue„"s1,czo1·raerspeovn.odceanrţeea dragoste1· devine pretext e
s1·mbol1' ste, în Noaptea..sone-
mteulZoJr,Csaa.u înstrSei.mb"oli.sm de toamnaV , dau prioritate sugestiei mu-

135

zic.ale. Dominantă rămîne însă trăsătura parnasiană, sonetistul
HÎ:td să con.:ureze cu arta sculptorului. Iniţiatorul şcolii par-
nasiene, Lecontc de Lislc. în tinereţe miliunt pentru 1bolirca
sclavajului, se ridicase Împotriva lib..!rdţilor litcnre romantice,

Înct:rdnd să readucă în poezie rigoarea clasic.i J. formei. ~lito-

logia, istoria şi geografia exot:că deYencau teme curente. T,nă­
n.. '. cu idei fourr!eriste se pronunţa pentru o poe:ic util:i, care
să fa~:i legătur., În~.-c .,a.::ţiu:.c şi vis"•; artistul, spune.:i el, are
datoria sl concureze b .,elaborarea timpurilor noi"'. E,·oc.1.rca
:n:r.ologiei şi a istoriei ;ivea rolul să rcde}t:!pte şi să stimuleze

„fondul gînditor" J.1 lumii. Cu timpul Însă, Leconte de Lisle
devine partizan al „arcei pentru artă", dec1::irînd el ,.i:u„10sul

11u _ sen·itorul adevărului" . Drept ur•n:trc - indifcrenp. faţă
de re::dităţile socia!c inpcrsonalic;mul ~i răceala arborate ca
n::>rme. Versul ir.dclun; cizc:1::-.c rămtne de o riceală -- umo-
re..1.11 i, nccomunic,:i,·: idealu! ,list:nqi.•i dl'Yine p,nl. Th. G.1u-
tier, Th. de Bam·ille, Catullc Mcndes, Sully Prudhommc,

Fr:iP,:ois Coppec, JosS ~1aria de Heredia sînt în proporţii di-

,·ers..! parnasieni. Sul> unele aspc.:te. ~Ii!l'1i Codreanu s~ al:itud

ide.:tluraor parnasiene ; subliniat apare în special ide:tlul pbs-

t'c, ?Oetul dorindu-şi c:ilităţile unu~ sculptor. Titlul volumului
Statui exprimă un p!'ogram plastic reluat mai explicit fotr-o
d?cbr.11ic - Cintâreţrdui mett :

Statui ar vrc:i sonetele sl-i fie,

Căci nu le-a scris cu pana pc h'r• i:.
Ci le-a sculptat în marmură cu d.,ln.

Dar autorul Statuilor nu e un descriptiv, un imagist. O ,·1
n:cunoaşte În unul din ultimele sonete - Cmn se căleşte fierul .

_c1 pătimaş culegător de vise, / Am cultivat abstractu: î,1

sonet".
Încă de la primele manifestări, dutîndu-şi personalitat(.;.1,

?()et'.il se arăta c:i.ptint de „un crist.1lin sonet" ( Poet şi mwLă),
i.1, iubitei îi lăs.1 ca singură amintire „o lacrimă d~ jale to-
p;tă-ntr-un sonet" (Lacritrui). Graţie formei sale fixe, sonetul
e o garanţie că sentimentele frenetice se vor modela, supuse, h
c:i.d rul celor paisprezece versuri. Sonetistul e un paznic SC\ er
al formei : "Tu pune peste rana ta adîncă / O limpica sonewb:
P-1ăsură" . Servituţile genului, reamintite Înt r-o ded icaţie dtr.
anul dispariţiei poetului, demonstrează tncă o dată că sonetu',

136

" . r V o continuă renW1ţare : ,,Sub
' ,mculi<.:ul corset ' !/mCp ica ruz'1me mi l-am torturat, Ca
,I•piitl.1tr, c;z\\.•isnetnui.lndeşi :v,et u ce cŞi ' temp1ul
, I:'- să-l ~nchid taV u
' V. / in

cumpatat

,I \5 '•Cdta"c.ţia . . . .- avut în :tnul 19-l:! r:.n-
a •.
R unei renstc umom,t1.. e . e date". :Cr.1u
.- . un concurs de sone,t: .,cu n mclas.icVa
ţt 11:i s,t or gamzez~ 'b'l c u demn itatea a ,
arc
\ SO!lo;-
bibzrai.rşeca,_V ,m-c:-omcopn'a·cte1rn.Iee' .-._ pi·.,caV , - pe·· :e
I• aşptielrăne_, - ploaie, -
l\11111 : ~ - - poa,crcab'-r -ete,znoea,ie«. Faţă, de tentati.va sedi!•·..vl ;
d .")~..
'!lt•~C.Vz,. a
:!
., . h::ue, - zda'immn. cIţai.e, i. sonetulu•d1., .,1xt1·h:u· Codrc"..:.l.U făcu apo-
;h1•n1 pe seama d denior:itori :
I , : } ~cestuia î~tr-un Sonet c,1re ri e e ::,

E~.i indrc.1t electric C'.l o pi11 .
Si c.: descarci c:i rodicoare:i plo~~c

De-ţi pui pe vers oi:mpica s~d1la...

Dc-.1cccJ. ~!um.\ scad. nu , c -·1n~do a i c
Şi iertător' sur:zi C'l o
I .•
zamoi ·' .

Cînd vor n:i.cin~ii s:'I :c-a~uncc-n zo:11..

d I Înt autori de sonete din epoci

lntre ~od:lel~ ui:na~e : e Shakes care, Eminescu, ~er.:-
. literaturi 11fc~1te . P:,-cra,ca. 1 ale ~stc cea a sonetului cb-
D_dia. Dispoziţia nmelor in son~\: E.D .E. Explicaţia per-
.: : A.B.B.A. - 1?'.B.B.A. - ·oferi G !brăileanu. ,,Paz.a de
se, erenţei în sp:c1a sonet :1e-ode f~rm~ fixă a sonet ului. Cd
personalism e aJutat.1. per_rect 'lor măsura şi odnduirea n-
puţin numărul strofelor s1 ~-er:~m . '.· nr~ ace:ista se simte d~-
s•int. i.rr~puSt:':. Cel puţ!ll in1pCri\1I p,u. •in în pn.vm. ţa acea~--.a
melo r
. în' forma
·~·ai.Jdaetcdleinnăeo,.ori.•caeurneuspi oancstalb.1iTrsitoantae. .Aletul lun(7imea l1'berVa a po~,-
. prin' sau scurtime:1
zbdbls1.uuruîecmen1.iă,eatuţn,l~suslu.1Uăo,. ·nlntprerSuent.V1t-ec;dna1•u.etnrfuaAvaoezi·1mac,uăşeTAm1stptsueeeetmdi.rrsdoocofe~.ravone"-ar"1lAo„mitru~is,ut:mvn:aa,1,meetpăuezlsamc1uu.otrşpnus1ilvcrieear,n.i"atarţeciitfe.,ocmranoa,s,uapaPtlVlareoue:d:ae,,ifezmoş,Vairae.mpnloeL.ăcmieî.-en.ltduu1ta.aeil.,tcpDăCşuai.rl-o"-uila•'d1u.1i1,ra.seTCucavrpaonoeuru--"-•
nici _el, ~ drept, 1_1udtrece ~eser :a:utut să dea limbii român~tl
insp1raµa ca unei ogme şi

•• • v• • Ed \"iap romlne:t$Că, 1926. p. 19.
, Scriitori rom.mi ş: srrami, · ·

137

În dar cele mai Ja~ida_re" stihuri ce s-au scris, şi ar trebui să

sp;inem :. ce s-au ci~plit_. i N. ,Iorga credea că unele din ele

„s:nt ma1 bune, ana1 pline, decit modelu~ I Ieredi.a, pe care-l

plmge P?etul_ român. Iar cîntecele de iubire se apropie uneori
de ale lu, Emmescu." :?

1~n~~1·e~1SIeso,en_şcpiti~nelrued.h.1~mmi aMg~imhn_i!lateia.tCeOoad~c1ac1ta1entgrueogrsuitlneu~1o. pfoho:amrpmceeaasizznăăteteimvcoeac.ăi rAimdleăegnriusatnbo­ă-
nco-m1colog1ce, alta dezvoltă idei 1n legătură cu existenţa
ddu1!:1n1~et1dl;1:AA~dnveosa_z_bIuua~,t_tmup,er,_~tD:btielaefamtnoea~,tciaclnoaurniulţibăvirremişit,~i.ialMtteolaiettoemlodegirirgaeqsşipiirlieestosuarltitiaerrăci.uoalCtruee-i,

:al~ ~1 Jurruz~_aza motr".e,. pretcx~~' idei. Titlurile poeziilor

mv1ta i:1 me~ule cel~ mai diverse, fRuungd,:vpoărgbîanăd,e Cain nebunul,
En1ymzon c.1trc Dzana, Bachus, Ultra coellos,
dl0nNaee4ztscemLtf!za~ls,stcldVlnc~1m.a1e1-l:1s1evu"teolcalş.~u,atsMmsotraer_itt~mleoell_ol.odruş,ge,:1i_ asomAa,rflao~uIiztimibătc1nfaiOruazrl:liuişumi.ippDi,s1uWutglop.îanrăMgieaenede-sxire,e,tmîenpaLptzoîallăuentlcupmslleuoccimaşorLiatneerîvgacnoioannslceoutăae-i
A1am C;ăt~e E~a,
unor vechi legend~ b1~h~e~- rPeţor_nteopuuln, Turnul
Babei,_ Meloterapie bzblz~a - , iar dm IStone S:,spin
neron_z~. De_ l~ Bau~e)aire Împrumută satanismul, comun ro-
!_11anticLlor şi su~bolişt1_lor ; _traduce sau adaptează zece poezii,
ciMnh1?trcaer[tPce_aaernetsra~urBaBecţzazlcoahru,ass,BaeCsţiiî7na:tuelscmoh,d.tMearocz_hloremrf.)înfCtauîcfteeusnuăuniseipnroiteestrimpbeealezscszătoempbraeat--,

ocup~nl~ grave. lnte~ pornla e un cîntec goliardic în genul

vcchm~m Gaudeamus igittff: ,,Osana ! Filozofia / Veacurilor
Vooput_uăn1~sota,tdă1_0'1""1"1?s.1îanc,chriens.pi/răSdusinusiotanreetaul! Sus beţia !"
care v!n / De amicitia
Acel~1 aer pleacă
~Cn.uc~itastî,ndt i_cvtoanlo~rifaifcoatr~:smm,ovtievreslecelţievbrreşut,i
b ? Poetul ajunge d;
pentru a la

o viziune personala de aspect reflexiv. tn Diafane trimiterile
la autori cel~bri s~nt. rare_; În Statui şi după ele devin pro-
~deu. Hora5~u, V1r~il, C1_cerone îi recomandă pe rînd seni-
fiîliozaotrfaiagepraatcetniţciăa.
natatca, echilibrul, Le<>islatorul clasicismu-
lui francez Boilcau as:pra sonetului : »Un

1 Tabula rasa, fo ziarul Seara, 25 mai 1914.
~ Mib,11 Codreanu, în C"get clar, l V, 1940, nr. 3:l.

138

1 11111 t sans defauts vattt seul ltn long poeme"'. Romanticii
Mu l'.l, \ igny, Leopardi reprezintă ~olitudinea, sc~pti~i~mul,

1, 11111c·11tul trnl">icului. Prin Baudela1re, maestrul ,romei ra-

l 11.ll<', l' apropie de stilul marii melancolii ; la Edmond
I 11\1,111d admiră spiritul subt~!. Din trinitate.~ ~oppee,. Men-

dt , I kredia, ultimul, sonetistul ",trofeelor , 1-a mspirat _o

t1111.1 durabilă. Din Vasile Conta citează paradoxul : ,,O, m-

111 c, de eşti de marc !" Pc pagina q~ titl~ a Diatanclor _găs~

.10111 n:r .u:-i din Scrisoarea IV a lui Enunescu, iar dedicaţia,
1,c pagina următoare, este semnifi~_ativă : poetul,. postemines-
l i,111, ,,închină aceste palide vedenu neîntr.eoutulu1 maestru_ al

Îllt·r.nurii româneşti". In epoca debutulu_i, autorul_ Statu;lo~

î~i împărţea admiraţia Între Eminescu ş1 Baudela1re. M1ha!
l 1dreanu ne-a mărturisit că 1n 1900, pe cînd se pregătea sa
11p.1rească primul său volum, Diafa~e, s-a adres~t pent_r1;1 o
prefaţă lui Titu Maiorescu. Cerc~!md manu_scnsul, crmcul
a propus să lase de ? p~rte poez.i~le ~audelairea?e : ,pe ce
te iai ,după decadenţi, cmd te-a inspirat uneon Emmescu,
,He a fost un ingenittm princeps !"' Prezumţios, tînăruţ poet
rt•nunţă la prefaţă, neomiţînd nimic. di~ sumarul ~ro1cctat.
Captivat de literatura de co:i-cepţ1e, m ~~l~l unu~ C:,rna,

poetul de la Iaşi filozofe_ază, cau:i~d solup1:, ~~ leg~t1;1ra .c~
existenţa şi iubirea. Iston~ _evoluţiei umam~aţu nu-i msp~a
concluzii reconfortante. Pnvtrea nu descopera steaua care sa-1
ducă spre vreun port mai fericit. Din vech~ul Sat,!rn a rămas
o „htdă şi sohiloadă stîrpitură"_.., Ceas~rnicul dm _Chro7:,~t
aminteşte mereu, cu »legea lui , realitatea "z~uciumata .
SLciulire<~>ieirepaoatritmăpîunlusiubltaistlău dmuepnăţiusinneea
„spaima golului" ; sonetul
: Acces de cronofobie:

Şi-n noapte ţecolclc mă-mpresoară
Şi -n lilieci de-o clipă se prefac -
Tic-tac - din Ycşnicie se desfac
Şi iar in Yl'~nicie se strecoară ...

Cicluri c:1. Eternul cÎntec şi Din armoniile durerii (din

?~Statz,ei), multe sonete Cîntecul deşe1;ăvciuni~ şi_ 1i:1 Turn:,l

de fildeş sfot compoz1ţ11 concept~ale, fa~a seva_ !mea._ Istor:a
şi geografia exotică, ~e~enite rnot1:e poetice, ~~ 1mpres1_oneaza.
Şi erotica e tot un pri.leJ de reflecţie ( ,,concetti ), un~n de pa-
siune, osci.l.înd între adoraţie şi ;pamflet. lngorul devme demon,

139

Aiar fa1d~oO ra~to~r.uva l dse zbate. fo tre divini.zare ş1· 1·,~..,bucm. n. v . 1ente.
Nr A es ci~u~pcennş~1,,
ca 10
ca la Em1nescu, tipul femeii iubi.te.
'll!nat 11 :smt
la autorul Divinei Comedii de

nur:r.r~a.se _on. 00h11. sclipitori ai enigmaticii Mad de c'nrul
cai.d . 111 ammtesc - ,din patria lui Dante'' I/Aceea~i) 'och1·1·"L·1-
1e1 smt: '·

:i\Iari ca visele cînt:tte de poeţii nemuririi,

. ... ... .. ... ...
Ş! sînt negri c.1 rnfernul din terţetele lui D~nt; .

Ş1 ca graţiile care lui Macbcth i-:iu fost amant~...

Alţi ochi exprimă reverie şi chemări 1n exoticul meridional :

Tu ai În ochi adîncuri de pă<l a ri ;
far În priviri, tristcţă de bţunc...

lor fIemmpm.r1~1s1i1?.nNeauzaăn,ţedleeopvoatrriiavzăă, şi a,dîncimea luşimicnualoşairecau ocht-
ti:i. privitorului : raport cu emo-
Î.n

?-s~uloarca lor se zbate ca-n licăriri de stele...
ver~i... şi-s negri parcă... şi parcă sînt căprii
S1 totuşi... sînt albaştri ca două viorele.

(lidlriri)

Osana, cea mai blondă dintre brun.:.
Cu ochii verzi şi negri rînd pc rînd !

(Omagi:.j

l I1?·.tr-o d~c~~raţie sentin~e~uală, Ion Minulescu substirui.1

cu o~u - ffillZ1ca, o anumita structură sonoră . Ţi-s och .

atvabebsr"tzIlria,dp·cuItvtae,Cr1um·1l1·ot~eavalr~.etaMu1a·w,hIvaaa1,g. ,nIC:e'eroindetnrreuealonarudmareocvtuicvrrooseue",·luşSii ueooolesvtl·aoi·iat"căoe msm·oplader"m1asncţu·iu1--1

tate, ar rezultatul e m1nor. Ochii pot fi :

mari ca jertfa, ca iertarea, ma,·i ca sufletul iubirii

negri sînt ca remuşcarea după crimă... ···

şi sînt vagi ca-n clipa morţii viziunea fericirii...

(Sprt soartj

140

I rubadurul se apropie cu sfială de „îngerul .făcut femeie ... "
I ,1111,mzn). lubi,rea e comunicată .în limbaj d antesc ; aido raţia
111 ,onctul Tanto gentile e tanto onesta pare conti.nuă 1n Unei

/1 III<'/ ;

Adeseori, cînd te pri,·esc, îmi parc
Că eşti sculpt:nă-n marmura din care
A fost sculptată Vener~ Astartc...

Şi-atunci, slăvindu-te ca pe-o scînceie
Din flacăra nepieritoarei arte,
Eu nu cut<.'z să te iubesc, femeie...

Gnd o vede .mai de aproape, nu prin ocheanul idealizant,
lllbita ia forme maiteriale, fantasticul dispers1ndu-se. Străluci­
rnarca .apariţie ifeminină din sonetul Mi-aş pierde paradisul...
t· una di.n cele mai ,plastice din literatura noastră erotică. Me-
1., forele de provenienţă populairă compun u.n portret expresiv :

Privirea ta e trandafir în floare ...
Şi fruntea, crin... şi zîmbetele, miere...
Şi trupul, val... şi mersul, adiere...
Şi g;bsul, cîntec de privighetoare 1

1\doraţia aceasta .festivă se învecinează cu n1înia, intrucît
omul ,se simte Îintr-un fel de ,robie. Frootea robită, ,,'sub jugu-i
se nalţă şi se zbate" (De profundis). Sarcasmul romantic fodru-
mează spre blasfemierea femeii frivole. Femeii de salon, gă­
tită „ca o păpuşă mirnunată", înconjurată de „fanţi", .i ,se con-
testă fiorul ; e un manechin frumos : ,,Păcat că nu-i femeie''

(Păpuşa).

La Eminescu şi Coşbuc, tema iubirii apare indisolubil le-
gată de cea a naturii. La Mihai Codreanu - nu. De o poezie
'\ naturii aproape că nu se poate vorbi la acest poet reflexiv.
În cartea debutului e clntată o Primăvară. lntr-u:n Pastel pri-
măvăratic (Cîntecul deşertăciunii) un cocostJÎrc sugerează me-
lancolie. Un instantaneu, La ţeară - pastel, e un imn fochinat
luminii care transformă roua în diamante. În Statui, cîteva so-
nete conţin privelişti de natură. Plopul, hieratic, fremătător,
s u smă cu mii de Înţelesuri. Poezia ilustrează structur:a compo-

141

ziţion:dă tip:că a mai tuturor so:ietelor lui Mihai Codreanu.
Catrenele ,constituie o descripţie a unui obiect, 1n cazul de faţă
un arbore. Terţinele sînt rezervate cugetării, comentariului fo
legătură cu obiectul prezentat descriptiv h catrene. După ima-
gini cvocînd „sobra majestate" a plopului, iată refleqia privind
concordanţa om -natu ră :

Cc si mţitor c plopul meu <lin nlc :
Cind rîzi p:itruncc-n ram• •"c s:it.·
Un viu concert de rîsctc-n Sl,rdin.1,

far dacă p1: gi, 1n plop ec"lul zbou.i...
Şi fr:îmînt:it de jal,· sc-nfio.1r:î

D: vîrf d c.ren• i şi pîn'l.i r:îd:icinl...

CÎteva refleqii cu semnificaţie socială :ipartin etapei debu-
tului, exprimînd dezaprobare:,, faţă de alcătuirea socială a vre-
mii. tn poemul satiric Post-mortem morţii discută ca în Dialo-
gt·d morţilor al anticului Lukian. Mortul vorbitor al lui Mihai
Codreanu sesizează diferenţa de clasă, vizibilă şi în cimitire :

Cu "cgalitatca-n mo:i.rtc• m:i lăs:i.ţi, vă rog, În p:i.ce :
sînt şi-aici morminte scumpe, dar mai multe sînt sărace.
Bănui:.m cu el nici mo:i.rtea nu va fi cu toţi egală,
cu şi cel din stînga, drept e, tot accc:i.şi faţă pală,
c:itre-accca~i so:i.rtă îns:i oare gîndul cum să-mi duc ?
PutrC7CSC În lemn de carpăn, cel din stînga-n lemn de nuc,
şi de-s morţi deopotrivă şi cei buni ca şi cei răi,
dar sînt morţi de-a treia clas:i şi sînt morţi de clasa-ntăi !

Descinzînd din satirele eminesciene, e de amintit o Scrisoare
din acelaşi volum Diafane. După cc-şi exprimă îndoiala în pu-
terea ştiinţei, tînă rul poet trece la critica saloanelor, a »Păpu­
şilor" şi literaţilor "ce pretenţii au de artă". Dar mai accen-
tuată e resemnarea : »Azi de visuri mi-e ruşine... şi de gînduri
îmi e frică !" Tot sub aspect etico-social c privită societatea
contemporană şi în satira Părintească (Din cînd în cînd). Nă­
zuinţa de a schimba faţa lumii e consemnată în altă satiră :
Pe hirtie:

142

Strao:uem azi prin triste vrcm'-lri ~n c.\r~ a ţării no:istrc stea
s.: s·in:;c-n norii umilinţei ! - Durerea ca sl-i spun aş vrea,
s.:îmei s:{ sco: din versu-aces:a, precum din cremene, amnarul,
C:ir:,aţii ~i-au p1~rdut condurii ~i codrii şi-au pierdut stejarul !

Rcvold, tu e '.i soră d· e:1pt:i c.i plumbii şi cu dinamita...

T0ate ace.ne pagini sînt însl de un ?rozaism băt?::o:- la ochi.
Laudele sînt rezervate pămîntului natal, frumuseţilor şi cln-
tccelor lui. Un ciclu dic1 Statui dntă Patria, sonetul titlllar, c:1
~i celelalte, aducînd un patos neîntîlait Î'1 alte p:i.gini : »Ea-i
munţii mei şi codrii plini de vlagă / Şi-a rîurilor mele legă­
nare. / Tot ce-i pustiu cînd sînt În depărtare, / Cînd vin spre
ca începe să ro-atragă." Doina e Comoara neamului; cîntecul
unei păsări în codru - Stttrzttl - aminteşte de vitejia haidu-
cilor răzbunători. O altă Doină (Cîntewl deşertăciunii) înrc-
g'strea~ă suferinţe naţionale, ,,numai pătimiri oftate", din alte-
vea,curi.

Înainte de Statui, fusese etapa experienţelor. Diafane şi Din
ând în cînd fosumează specii poetice diverse : oda, sat;ra, me-
<lit.1;ia. gloss:1, sc··i,ua:·c1, elegia, pastciul, serenada, dialogul
între poet şi muză (exemplul Musset). tn aceeaşi măsură, mc-
tn:! şi strofele învederau maxima '.ibertate. A fost o etapă 1.11
car(! poetul se pregătea, risipindu-se, pentru rigoarea şi econo-
mia sonetului. C:i. vocabular, se remarcă utilizarea largă d at:i
neologismului sonor. Hamlet c Întîmpinat cu discretă ironic :

S.:iut, amabil prinţ îndoliat :
De suferinţă ş1 de îndoială
Cc poqi cu moq;ă m::mie de gală
!>c espLnad.1 negrului palat.

Substantive cu majusculă : Timpul, Tăcerea, lntunerirnl,
Nimicul, Eternul, Nec,moscutul, Frumosul etc. tind, ca la sim-
bolişti, către reprezentări abstracte. Limbajul grav cedează pa-
sul umorului. Cîtcodad apare calamburul sau umorul epigra-
matic ca într-<un gazel coşbucian : ,,C-.a fost cuminte toţi nebunii

spun, / Cel cc-a fugit de dragostea frumoasei, - I Iar to_ţi c~-

minţii spun c-a fost nebun" (Poveste veche). Altă dată ironia
c densă ; cu toate măsurile de pază, ,cezarul nu poate înfrînge

143

d"ttmru~ai5s.eo>enşa,·i~rb.et;ue•aIn(Fd:Heoar,nbăD,tno~ouencmşmtht,anei)dse. tvzeeueîJ.nulatgoruru1crolnhiş.i.ia.ittcoău/ma,trDae1irnraicodre;nulienuaanep;dlmoee/i"-eţDr(sigA-aeatrfboo-DatsmpÎeteunaătige/aarlrlnaPdeisar~se,aucrclcuM)uamsa{c'1îe1dtsăe-•
. . Izolar~a a {ă.cut difl. Mihai Codreanu un poet al stărjJor

mt:me, _f11.1,~at "'.e scept1c1~11:> "mnsău, totdeauna profund. Marile
avildltun ,hnce l:psesc. Exista Teodo-
cum remarc:1 Al. O.
dreear~nub11l,„osctaop~aalaintaath~ze~1j.hş_iaicoCnotdrarefaacneur,iic"a. reP,oepltuasluati ăS1tantujmilopronîi-

rev1?e mer.it_ul ·~ea fi construit sonetului un monument durabil

motiv care-1 as1,gu~ un loc în posteritate. 1Parnasianul a fos;
un meşter al versului elegant.

SINGURĂTATEA POETULUI: G. BACOVIA

!.n wncepţia estetică a lui Bacovia notele dominante sînt
categoric simbolj15te ; sjmbolismul lui se abate fosă de la con-
templaţia ,pură către critica societăţii bu,r.gheze, ·Înscriindu-se,
dacă nu .pe orbita .unei arte militante, cel puţin În categoria
li teraturii protestatare, cu o certă a,dez~une la .ideea de progres
social şi uman. În felul acesta, cel ma.i ,simbolist ca expresie
dintre poeţii reprezentativi rămîne în esenţă în zona socialului,
monologul lui, mărturie a unei conştii.nţe îndurerate, expr.i-
mînd nostaLgia altei existenţe. L-au impresionat de timpuriu
aocemele de ironie şi tristeţe din confesiunile lui Baudelaire şi
Verlaine, litaniile amare ale decadenţilor J11les Laforgue, Tris-
ta,n Corbiere şi Mauri,ce Ro~linat, ,izolaţi întir-o grea singurătate
şi sffrşi,nd ~111 fofo,î,ngere. Pnin poetul Scînteilor galbene au

vorbit la noi ~mtdaiptabiJii înfrînţi de tipul lui G. D. Ladima,
R.adu Vra.rdant şi ceiJalţ.i din hlillguJ şiir aJl proletariilor in-

wleotu a-li.
Experienţele muzicale stau mereu În atenţia poetului ; cu-

vÎlntul „experienţă" ,îi şi aparţine. !nor-o declaraţie a.păirută în
Viaţa literară (1929), ,regăsiim preocupă<rile ,l,ui Macedooski
despre aşa...zisa „audiţie colorată", dar şi ecouri din decaden~ii
fra.nrezi. ,,ln poezie m-a obsedat î,ntotdeauna un subiect de
cufoa.re. Pictura ouv.Î,ntelo,r sau audiţ;ia colomtă - cum vrei
15-o iei... ·Pictor,u] întrebu,iinyează În meşteşugul său cuJor,i,]e :
alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii . Eu am încercat 5ă île redau

145

nocăuc,dueÎnj,i1odntiaeiilr.ie°,D.o-Aeen<ţia:alilcite(l1Pearitnn'lllluO,tiunimvm.um·ă,1 te. p 1· ecaviruu. t sentiment •· d
m-a ob d vga}bernuJI, 11 corespu.n e
vl cuJoarea <lez-
se ,a

Boem ele w·a'ug1,ac· alrv,br_:ueancrtebe1•r.1e'pure·elr,w·i'd·'pmeaoaţe1it,toav~wn,aepuS,iIam'tr,aeti!mrep~oaiastte"en'rsapaetutunim·tel.t.ur~.lturSoIcabîMunl t,a~e:iasgemoaăllivb·nneăg·tnmoer·:":-
Amor uri

J' V • • ir•

rtay1
?e .realităţi.leG5frRavro.ai..1num:ntrnaBţna,Vab.eanasieoasuosoordcvrg,,iuă,avardmiBubun•Îa,ăciriiuaîVmr~:•den1esd1pclnaie11IumnÎo"·ău1rte<1I1:.,>.>psPuvaiLraiioaneroab1,;rr·zblr•,u,..·.lio...r1...e1AgL'.il·mJl<:m>r>ă1J,tuma.e1ln..rcDet,ş1_aa.1e.,tşme,~ra.aa'!i1y~•o~an.u~n1o_n'ta:avsu:nncţt-~1ve<rt(.11IÎăT'1":1m·St"tvS~a,irSnl.vao·lli:-Nlutlta.ţ.r.·0eLLnt,1vip'aee:'vSuatneUt-re10ţCe1.1u:e'm1b1ietiuttpi1ul·coteeJ,1
u1oastil"e; p:roced::Î~ursi,~~b!Ît~sc tr~ateuin rlegate
n·m~e11esul ,pe11tiru f.răimî:ntăir:ile sooiaile
st~ se ~mple~esc cu

bfoca,t ·de Eu.oo-e·11 Jeb"...!eanu ·"t.n. 19 4 6 re-.>, l ttva1nnc1aV-1u.n,n/;n aVi·n1.itue,Ir v·m opvui.a-
fuses · <JU Bac
c tmp1es1onat de Stllrdnlc •critice ale lu,i Gh I
~~·retR1t ou. d~zba,terile dirn Revista ideii a Jui Pana~re;; er~ ~
cz_tLon ruhoerin, asnotraisămuiî1n11ci1to9a0r6e iLui I C F .· uşoru ŞI
a
" d. :, tunu. Serenada mun-
. r '°V

c~a ~t~.
Va urmări ' m vc ereaza ICOJltacte u Vp~esa 50-
ciala şi Facla . apoi revistele lui N D C
· · ocea zaţa so-

~\v:rizaRtăăzcvor,ăntvierretaitălaA·care ajuno- , I d . . ·.
.c1· oe poe:u e, eimămrtuulrtÎe'soean,e mteno-
itnesrpviiiruaÎţi.id.inAş1a94c6um : ,,~igru.r -:- l :În iin-
ll9perjre
a ~0~~1 a1netdm1_uedl'.°b arhf1 ·d at rezultate de alte
î·1n
c. 9n1fes1· un e 1n versuri' D opr,'.meli,'tAuznngd~ăoo-VJau-.sra1•gimu ez m-a pr e sa t ·." t r - o
s r e ~m :
iro airea, ,iin:giutl~11i2al!1ea o pre • V

Îm i~ za r a~a

f.ru.nta cu ef1cac1tate acest mediu . M . pi ecat. . . a 1'11-
.bsam.,,cgovuai,r1a..i1.n"nău t ca onş1c L11e, "1m1•
ar e ,c- am o21re:~sit· . / Am fost aur..!) t d e 6e re
poezia fV ••
. D~ .
tper:duiea~ăp
o m0..re 611mpfotate, j 11

~:~~s:~;-t lmresible_ intre sensua·lit~:: ; :~::~
'i.nc111•!udree ,piagsutre.laut,rnu~ ş1 părea că
vo·lum muzic.al. S-ar .nr:imul
· Av• ••
r·

lipsite ,de contur . ~ullor:7,na~e,. }nsa ~mag1111tle sÎtnt volatile,
felul impresioniştil~r doa .J \;e ,~1'1taz~, .. rpoeoul .reţiinti,nd, în
11mreşte transfonnarea im .r ~JJ ra~1a ummu: Mai ~uit, el urmă­
gestiile de ·culoare Ja. V vor t1zuale _6n ltn_l?resu sonore ; ~u-
toam.nă /Nuenrevb1~s·uda)eampumii:.tta·meaşev vteaeresacvf,.oîuşi•imnerpialreceusmus..tuliezcie-cv.ii.izUulnuaildeCedchuoocrp
A lteon., ( Ma:ş do
in"
ca 111
la•

146

,•111.1iii olfactive, peisajul devenind o pictuoră parfumată, ,,cu
1 il11.1ri de vio let". Iubita trece pe stradă „într-o vibrarP- de
, 11111·1" ( Nervi de primăvară). Procedeul tran5poziţiei senzaţii-

1,•r , tipic simbolist, e aplicat larg.
Privită rfo ansamblu, lirica bacov.iană Învederează o necon-

11mitâ agita~ie, rea efect .ai! itmei vieţi intonioaire sortită singu-

1,11.iţii . Vom observa aici că „nervii" ,nu ,s.î,nt ,nu:mai o mallli-
1".,t.ue .a h~persensibiLiităţii; cauza nervilor (a nevrozei) stă
Î11 a,cţ.irunea ,pairalelă a .inteligenţei care potenţează durerea fi-
11di ,priin .ref.lecţie; 111ervii sî.nt mai mult ,o durere .a spiritului.
Monoco11d, .stăi})ÎU1.i1t de Întirebăirj gr.ave, ,poeool .ajunge fa con-
1,. luzii ,deprimainrte; ţpLumbul, senzaţia descomptmerii v.in din
.1dîa1ou.r.i, idl.Jll)ă ,ce .au rsuiportat temperaour,i ,înalte. Practic,

1t·petiţia joaică în ,teh111iica ba,coviană un 1rol fondamental ; apă­

,.1rea pe aceleaşi ,note sugerează obsesia. Cu mijfoace e~trem
de .simple (j,uxtaipwnere de elemente desori.ptive, înregistrărj din
dcoor), ,confesiunea ,dev,ine ,pregnMltă, emoţ.i::t concentrîndu-se
În juru·\ unei si111~ure stăiri su f.leteşti. Trăsăturile decorurl'lli 11u

fat: 1decît să aniiplifice un sentiment domin.,-int.
G. Călinescu considera că lirpsa de var:ietate ,duce, în cazul

lui Baicovia, la manierism, sentimentalismul comprimat, pate-
tismul fond 5emnele ,închistării artistice. Plictisul provincial,
monotoni.a zilelor rpluvjoase, senzaţia ,degradării biologice sÎnt
totuşi .stări sufleteşti .relevante, potenţate prin meditaţie. Urî-
tul, nevr,ozele apar ca nişte excrescenţe dureroase, specifice me-
diului social, avînd o semnificaţie critică ~ndreptată împotriva
măirgi11irii existenţei burgheze. Cu alte cuvinte, reluairea acelo-
raşi iidei 1ntr-o repetiţie deliberată ,are nu numai o fina litate
c ri tiică, rci şi un sens estetic. Elementele de expresie sînt 011gani-

zate potrivit scopului, ·.nefiind nevoie ,de materiale fastuoase
pentru a comunica senzaţia de gol sufletesc. Notaţiile de decor,

în general !Sărace, uneori reci, sugerează dezolarea pînă b ne-

bunie; univer.sul pare pustiu şi straniru. Unel.e viziuni frizea,ză
anormalul, halucinaţia, delirul. Ca la Poe sau Rollinat, fabu-
losul rnacaibru accentuează neliniştea. Cimitire părăsite, dru-
muri ,de fier solitare, străzi umede simbolizează un gol moral
ter:ifiant. Pe cînd Eminescu, .detestînd societatea vremii, îşi gă ­

sea hniştea Sn ,na tură, fotristatul Bacovia nu află nicăieri nici

un punct ,de sprij,in. Mai mu.It Încă, schimbările din natură ge-

nerează, ca 1i11 Nervi de primăvară şi Nervi de toamnă, o ten-

s1une nervoasă .istovitoare.

147

Dacă în majoritatea confesiunilor se afirmă propria-i so-
litudine, în Am,irg, Toamnă, Pălind singurătatea ia proporţii

universale. Cadrul autumnal atît de frecvent reliefează decli-
nul ; devitalizarea ca.pătă forme tragice, viitorul învecinîn-
du-se cu neantul. "Copacii, pe snradă, oftează" ; »E tuse, e
plînset, e gol..." (Ne rvi de toamnă). Frigul, umezeala, ftizia

configurează un tablou apăsător, sîngele irosindu-se .iremedia-

bil : ,,Ca ,lacrimi mari de sînge / Curg frunze de pe ramuri..."

.,De sînge pare lacul..." La geam „tuşeşte o fată" (Am1{rg). Ce-

tatea e „azilul ftiziei", meritînd, pentru aceasta, ,dispreţul:

,,Blestemat să mai fie şi thgul / Ursuz şi cu veşnice ploi"

(Aiurea). Agonia generală face ca privitorul să se aplece re-

tractil asupră-şi. Frigul amplifică senzaţia golului material, a

putreziciunii şi dezagregării. ,,E toamn ă... metalic s-aud / Gor-
niştii În fund la cazarmă" (Toamnă).

Confesiunea bacoviană tipică se mărgineşte la două sau

trei catrene ca în Plumb, în Amurg violet, Plumb de iarnă şi

altele, în care trăsăturile specifice unui decor sînt interiorizate,
urmînd să lucreze asupra imaginaţiei. Izolate de context, unde

versuri au aparenţa descripţiei : ,,Copacii albi, copacii negri /

Stau goi în parcul solitar" (Decor). Prin lipsa detaliilor plas-

tice, poezia lui Bacovia rămîne însă o poezie de atmosferă, de-

corul fiind un pretext de meditaţie. Muzica, vîntul, ploaia

evocă, aşadar, cu mijloacele lor, un climat, o psihologie, cu-

vintele cu sonorităţi adecvate topindu-şi 5ensurile îmr-o ima-

gine ,g lobală. Singurătatea grea, ,,materia plfogînd" de prea

multă ploaie evocă amintirea dezolantă a „locuinţelor lacustre".
Căzînd sub atraqia gravităţii universale, frunzele moarte dau

curs tristeţii : frunze pătrunse de „veşnicul somn cad grele,
udate" (Nervi de toamnă). Simbol al deznădejdii, violetul po-
larizează întreaga semnificaţie a unui moment sufletesc :
„Amurg de toamnă violet... / Oraşul tot c violet". Fiecare din
cele trei strofe din Amurg violet Încope şi se încheie cu ac~ste

inscripţii menite să creeze o dispoziţie sufletească, un „sttm-

mung". Impresia dominantă se adînceşte prin repetiţia cu su-

gestii melodice. ..
Repetiţia obsesivă devine procedeu. În Plumb,. 1magmea
utilizată ca titlu revine în şase din cele opt versura. Revela-

toare sfot de asemenea repetiţiile (pseudorefrenc) cu elemente

fantomatice, procesionale, din Decor. Copacii sub zăpadă ră­

mîn negri - explica poetul ; o ţarcă neagră dă mişcare ta-

148

l,l11ulu1. Culorile contra.s_tante ~alb-~iru\ fu~ionează într-o

~,, ,111i~ impresie de cenuşiu cu v1braţu une re .

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar ;
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

tn parc regretele plîng iar...

Cu pene albe, pene negre,

o pasăre cu glas amar

Străbate parcul solitar...

Cu pene albe, pene negre.

Jn p:irc fantomele apar...

F1..11alul nifică într-o împletire. simfonică, delirantă!.. ima-

u Th . e savanta . ml
ginile disparate dfeorecgoisrnnbim:ataet.u~1etemnaocre.do:ski~~e din rondeiuri :
sîntem departe

Şi frunze albe, frunze negrt:>,

Copacii albi, copacii negri,

Şi pene albe, pene negre,

Decor de doliu funerar ...

tn parc ninsoare:i cade rar...

ticuÎlnatăJ,oceulţipj~tixc,a:ap; uvnoernb_1.1.i:ed~e .· 1m pimrepsi·t··~nd"ui"co1ăt.e,ostu·nistpareepnraudrpaetînăfrdaucz-oasnesd,teictzuoainre--,

sd.
tinuînd fără şir; pro~:ziţia ~~c0j/pro'cedeu. lată 'un Pastel:
1cC,uaSd,uTşrocemtmcaVmr(vcbUavue~o)i n.tl:vbt.teţa.sne:•"eIJG/rotCdv1"acI.aerileuzJe1braf1Ţ."ri~_i1un.n,In.ţm.da,e/ .olo._ePr.ŞussIJe..r1u.e.fm1nppo,v1tbaevai.nran'e;.cţuşnauVv'td:p•i1na"vo.edle•1S,e,rpntaa.<oidO..pu.r.dhe1·emudr/ţel\a.l.tt'lŞrgteo1,·"1",··sPr··lp(sr(ePetii/rnc.ena.t.oPdi,dvtraoseeîaepea"itlgm.'d)<o.es~lauşezi.:1<ltvoaurpv.shărI.oaie.i,alt.miVaţ/tăă/avDrOa.D-."tr.n~"eă
Elementele ob1ect1ve a e unui p~1saJ S„U.cI:Ui CteascVa. Domiinan-
sau de toamnva) s•rnt ,ra.portate la viaţa lul vnzute ca sim-
tcle universului, iploaia, ITT.Lnsoarea, crepuscu , ,

149

boluri, exprimă, de regulă, o continuă tristeţe. Parcuri goale,
paseri necunoscute, fete bolnave, comunică ;părăsirea, regretul,
dispera.rea. Cîteva indicaţii preliminare din Note de toamnă
- străzile pustii, frunzişul decolorat, păsările căzute - pre-
gătesc un vers re2:1umativ : ,,Sînt icel mai trist din acest oraş... "
Vara cu călduri toride lllU e nici ea tonică, reconfortantă. ,,Pe
catafalc, de căldură-o oraş, / încet, cadavrele se ,descompu111"
(Cuptor). Declaraţiile de dragoste au în ele ceva macabru,
satanic ; îndrăgostiţii ,·or adormi „'Înstrăinaţi prin cimitire"
(Să ne iubim). Iarna arn e bsorită, imaculată şi purificatoare,
ci tragică şi plumburie. Ca şi ploaia, ninsoarea în amurg,
bălţide de culoarea oţelului dau fiori ; umezeala pătrunde prin
toţi porii : ,,Şi toamna şi ia_rna / Coboară-amîndouă ; / Şi
plouă, şi ninge/ Şi ninge şi plouă" (Moină).

Repulsia psihică pentru mediul refractar elanurilor spiritu-
lui e totală : ,,Mai bine singuratic şi uitat", decît Într-o lume
fără orizonturi (Czt voi). Prezenţele umane relevă suferinţe va-
riate. ,,Afară ninge prăpădind, / Iubita cînt-un marş funebru"
(Nevroză); în fum gros de tutun, o altă fiinţă tristă cîntă du-

reros : ,,Barbar cînta femeia aceea, / Tîrziu, fo cafeneaua
goală, / Barbar cînta, dar plin de jale" (Seara tristă). ,,Deja
tuşind, a şi murit o fată, / Un palid visător s-a împuşcat'·
(Plumb de toamnă). Întrebările rămîn fără răspuns: ,,Hau !...
Hau !... depărtat sub stele îngheţate... / 1n noaptea grozavă la
cine ,·oi bate?... O, vis... o, libertate." (Plumb de iarnă)

Prin provincia pustie se aud ecouri de revoltă şi jale, ca

în Plumb de toamnă. Intre speranţă şi scepticism, drumul poe-

tului proletar e sinuos, dezbaterea oscilînd Între afirmaţie şi
negare. .,Az.i, mi-i frică - şi cred şi sper" (Amztrg) ; altă dată.
nu mai crede în nimic: ,, E vînt şi-orice speranţă c pierdută..."

1n juru-i se ciocnesc dou.'t lumi : de o parte, greve, sînge, su-
ferinţă, ,,foame, plînset mondial", de alta, ,,desfrîu de lupa-
nar" şi „burgheze colorate în cupcuri de cristal" (Amurg). M~-
nia din Dies irae se concentrează Într-un îndemn : ,,Grăbeşte,
m1 mai aştepta !" Dar în Poema finală, scrisa În 1918, din nou
suflă dezolarea : ,,}.1îhnit de crimele burgheze, fâră a spune un
cuvîm, / Singur să mă piord În lume, neştiut de nimenea". In
„ţara tristă, plină de humor", în care „orice se vinde", ,,orice
e marfă", triumfă totuşi, din cînd în cînd, gîndul „de frumos,
de mai bine" (Nervi de toamnă). în Spre primăvară se aude

150

" rnn cJ~c t evcreemş1.u„HnoNni~,'~. ·« d:tysţ~ipn~:iyimămevcuaonruăcrii.ifrţaepcvreoollseutăţa,raii.o"dn.iaerIemsp:aegr,,aiSnnueţbaa

n·• cu .
01 1 locratoare 1Il ervt '

i,111 o lume nouă :

O lungă aştcpl:irc zvoneşte împrejur,

E clar şi numai soare.
La geamul unei fabrici o pa,Jă lucrăco:irc

;\runc:i O privire în zarea de azur.

O nou.'I primă,•ară pc vechile dureri...

Dair vorbirea •y „ y• "1 Serenada m1mcitorz1-
li ady din topor·'
aluziva mceteaz.a ,
rlayimzbbuanJ.Uya1ru„ d. 'iBrepcitt'etaeslperust1.:gme a"t1o.z.esaezreyan, maarcîn vl"i-'
h.H•1.lcctn>văastiyam « b h t;"an" ,preistoric d c.u a·
a nun
.Af~sthn„1·w_m,ş~:mu,.,hrşe1i':dobol~s~nţ1bc.o-unara"dt>'hraye~ez1,...mlui!l~a,p,:eudr"t>' .Şe~zOrdiaf"tsîfnpirdne;'l,ăsp"oasaluarbetleiînndica-zţzb1ă·o1sruimcsrubebozl!,uicn/
,1.,.:e.nsiunea prokt.1.nat u1, urc1n ,,

dc-acrQplan".

,.. B vi e mai liHesc, plăcîndu-i s~ facă
La cămrtcucrpăuretş, t~i.- Î n aAco~ ma_ţ r ef-~ya olsat ; nciot rbşiii rpoosetdueluiboTarl.ă1,-
1.luzi,i se

dcm" ; întorcîndu-se prm 111:itupnen , lui Verlaine topit de
::mbpBbăoaueuttduuerJlăas~1ere(sS,.i0mş71t:eeRt)ao.slIe_!mlmlteran-t ?e.as( lUyl .1utor>fueeOblirseaă'ubnlreîodbnudsnăaăr"dceass(ptMliecatri:'şt,ă,,,f,şiuc,P:îzoneebti,rnuşd)1..
a~

F
un ma.rş de Chopm, pa.Are ,, .. "l atrao- duioase suspme dm
n ce.le c îşt1.e„vLaenamu«u:rgIznufLlul esnuţrailoet>rmi"ndeinsciPanaăsteel, de aIt-
in unul di Heme san din
Eminescu,
minteri, evidentă m muzica ver

Poveste : . . •d . us cay cşu• frumo•~s~"•
îti m:ii nduci ammtc nua cm .Y-a'.1'. sp.
Cmd cu buzele de )Înge şi cu ochn_s~hpllon_ -
Pri.ntre arborn„ de toamnă te oprea, ,ncc,t, sfioa.sa,
L:isînd .;îndul spre amorul Înţeles dc-atitca ori...

Ca y ly a~oycia ţiile. de imlaagrinepi rceoznenctreărtei d~c, prin-
nota genera a, l<> d1fluente?
taîrne-r~i1en9n0ef5.e)nNonmauteue1r.vaayddze_mutyoa~piocalatseu.dc~, ecc1.,c:a:i„~ov~srtăar(eposeuzf.lieetesacsrciăs"ă, la Iaşi

de as-

151

pcct simbolist. Elementele evocării nu se organizează ,dimen-
sional, 1descriptiv; ,,verxfole crud", o „cîmp ie clară" , ,,o fîn-
tînă" confogurează un moment sufletesc. Strofa introducoivă cu
aer de incantaţie (reluată î.n final) e o sinteză de senzatii, su-
geând puritatea anotimpuiui :

,·crdc crud, verde crud,

\!ugur alb şi roz şi pur,

Vis de-albastru şi .17.ur,

Te mai văd, te m:ii aud.

în unduirile unor profiluri feminiae se o~rvă, ca În Balet,

aplecarea spre un miraj al graţiosului ; balerine în lunecări d e-
licate par desprinse din ~icwrile ilui TOLdouse-Lautrec şi Degas.
Fraze muzicale sugerează pulsaţia ritmică a da•nsului, tn c:i.re
scop versurule 1 şi 4 a.le fiecăruia din cele trei catrene repetă
.În:l)presia sintetizatoare : ,,Lunecau baletistele albe...« Senz:1.ţia
de „alb", su bliniaită şi În celelalte ver~uri, pune În lumină rare-
fierea, demat erializ area, ca într-o altă evocare, întitulată chiar
Alb, cu valsuri de „voailuri a.lbc", ou .,9paţiu infinit..." Su-
gestiile muzicale sînt, fireşte, vaporoase, stimulînd reveria.
Largo Piano, Nochm.'î, Romanţă, ''a/s de toamnă, Re-
quiem, iiată titluri care vizează extat;smul, interesul ,pentru con-
templaţie. !n Nocturnă, toamna psalmodiază ..c u gbs de
,piculină, cu note dulci de ~but", ,,cu ton de violină" . !n Marş
Jumbrn „,plînge clavirul trist" ; de unde concluzia deceyţio­
nistă : ,, Viat,a-i melodie funebră" .

Poezie de nuanţe fine, de incontestabilă or.igit11alita,tc, ne-:im
aştepta b o claviatrură amplă. Registrul bacoYi:in e fosă din
cele mai sărace, ridicînd iîntrebarea cum iz.bu teştc totuşi să
spună mult. Versuri ,despuiate, imagini directe. ton minor,
emoţii surdi11izate sînt caracteristice. Epitetele ,adjectivale, uti-
lizate cu economie, nu depăşes:: banalitatea. tn Marş funebru
„o brună, despletită", În ,,mantie cern i tă", dntă tntr-un ,,larg
şi gol salon", o „funebră melodie" de Chopin. !n altă ,poezie,
o blondă „î,naltă, despletită, albă ca de var". cîntă dintr-o
„scr.ipcă 7n negrjtă". Epitetele aidverbiaile aipar m ai ·rar, fiind
tot :itît de comune : ,,Ningea bog:it şi tirist ningea... " ,,Barbar

cînta femeia aceea."
Exprimînd golul sufletesc, platitudinea şi lipsa de orizont

a vieţii provinciale de odinioară, poezia bacoviană se mc n-

152