Ciopraga, Constantin - Portrete si reflectii literare - scan

sînt \Pasajele Vieţii la ţară în care amănuntul realist, umoristic
sau graţios, ,dă viaţă şi adevăr tablourilor." (Op. cit., p. 187.)

Gu .măsură sîn:t ;utill.izate ,consllrueţiile get:tuindivale. Parti-
cipiul ;prezent ·îin caipwl frazei formează împreună cu verbul UII'-
mător o alianţă strînsă : ,,Renun~înd la portretul moral şi la
despicarea co~lexelor sufleteşti, Caragiale nu foloseşte mai
mult nici aşa-numitul portret fizic" (Op. cit., ,p. 128). ,,Inspi-
rîndu-se din viaţă şi lucrînd ,pentru ea, 1propoziţiile Cugetărilor
n u pot recunoaşte nicicfod o altă autoritate decît a vieţii."
(Op. cit., p . 164.) Nu sînt rare frazele care încep cu cînd oa

echivalent al participiului prezent : ,,Cînd (Alecsandri) ajunge
În faţa Ceahlăului, descrierea sa ia pentru moment forme reto-
r ice... " (Op. cit., \P· 76). ,,Gîrnd (D. Bolintiineanu) trece de la
oameni la peisaje, tablourile sale se compun din aceleaşi valori."
(Op. cit., p. 89.) ,,Cînd însă moralistul şi logicianul (I. Slavici)
priveşte la spectacolul lumii externe, pana sa devine mai puţin
i ngenioasă." (Op. cit., p. 122.) Participiul trecut, plasat În
caipul frazei, urmăreşte, ca În latină, concizia : ,,Despărţită .deo-
c amdată de elementul mistic, religios, ar putea degenera în-
tr-un simplu formalism cultic" (Op. cit., p. 167). ,,Comparată
cu proza lui Pătrăşcanu, aceea a lui Bassarabescu manifestă o
Ya loare artistică superioară." (Op. cit., p. 284.)

Formularea cu infinitivul în capul frazei are funeţia de a
generaliza : ,,Pentru a lăunuri mai bine principiile artei literare
a lui Vlahuţă, în Întrl.ljparea ei cea mai proprie, scriitorul ne
v ine el Însuşi în aju1ior." (Op. cit., p. 193.) ,,Pe111tru a măsura
chipul în oare se dozearză viziunea şi audiţia în arta poetică a
lui Saidoveanu, ,poate nu este exemplu mai sugestiv decît schiţa

Un ţipet..." (Op. cit., tp. 279). La fel se întlmplă cu conjuineţia

căci. Aceasta e separată de fraza căreia îi a,parţine organic ,pen-

tru a sublinia, ,prin izolare, concluzia : ,,în genurile literare pe

care le-a abot:tdat, Al. Odobescu n-a atins nivelul 'Pe care l-au
stabilit ·Întemeietorii lui în literatura noastră. Căci un povesti-
tor de forţa şi adevărul lui Creangă n-a fost Odobescu nicio-
dată." (Op. cit., ,p. 144.) ,,Acestui sÎJmţ muzical îi datoreşte
Odobescu succesele cele mai mari ca ,scriitor. Căci nemulţu­

mindu-se a primi armoniile naturii, ci dorind a le produce el
însuşi, s~mţul său muzical stă la originea lar~ilor cadenţe... "
(Op. cit., IP· 148).

Rare ·sînc construcţiile de nuanţă exdamativă ; ,pot fi în-

tîlnite cînd comentatorul discută un scriitor retoric de felul lui

253

Al. Russo. Pe marginea unei pagini :a -~cestuia, Ţudor Vian~
essctuurlgedae'U,puvţ1ie,~ţi,~leîn~oaumtilelnizial,oter
sdca,triăe : Ch de fericiite se şdi ei~tearlota-
!",,(Op. cit., p . 43). D
gaţiile : ,,Este în egală măsu.ră ~egir~zzi ~i iptctor -al omului mo_:-
(. Lciitt.e,r1apt.ur5ă1)u.ni,v,Gerus'm:'L~ş1ş-ia 1111suş1t Amto~ Pann
ral?" (Op Literat_ur~ 7:afională, aceasta
cuhură ?"
'.P· 143).
Şi tianpul verbelor e folosi t m scopuri .st1hst1ce _.precise. P r;-

zentul istoric are 1prioritate pentru a 1da expunem un aer cit
mai actual : ,,Miguel de Cervantes îşi vindecă r~nile? cînd
flota lui Don JU!an de Austria se retrage.către Mes~ma ş1 Nea_:-

pole" (O p. cit., p. 49). ,,Omul este un ammal nesocial, exclam~
odată Leopardi." (Imagini ital~ene, !P· 70.) _P,rezentul aLoomeaza
intenţionat cu un timp rareori vecm : m~1 mult"cu perfec~tul :
Gtroedcruus-eD1rpăr"i~'udşeasntuulăesştecoaulnă,
;cIaosnă om ·cultivat. fCovmăţda~,p~l!etaicnaeştdee.

1pen~ru. ,~ fi
Ştie destul de bine limba germană ş1 c1t1se ipe clas1c1 (Art~
prozatorilor români, p. 82.) I m perfectul, ,perfectul compus ş1

viitorul au o fotrebuinţare mai resvrfosă.

in ipostaza .de analist, Tudor Vianu ve~e c:<;>nco~ite1;1-t 1i_:-
feritele diimensiuni ale unui ,fenomen, atenţia fund distr1bmta

radi,ar. Constatări.le vor fi comunicate aipoi într-o d esfăşurare

plină ,de ritm : ,,Anatole Fnance a ev?cat de !11ai multe orj me~
d iul cqpilăriei sale, acolo pe mal~r~le Senei,. Î.n faţa ~areţe~

perspective de co~oa~e a Luvrulu~,. rn apropie.rea Inst1t~_tulu1
Franţei unde se mtilneau savanţ11 celor cmci
depart; ,de catedrala Notre-Dame de Baris, ale cAărceaidefmru1m1,oansue
p~oiporţii temperează ceea ,ce este nemăsur~t şi ameţ~to_r 1n alt:
monumente ale goticului" (Lfteratură un_zversafă şi_ lite,:_atura
naţională, p. 118). Dar analiza nu se 1p1erde m mmu~u, ,d~-
montarea ,pieselor fiind o etapă necesară în vederea smteze1.
Aceste si:nteze iau ,înfăţişarea unor fraze arborescente, de ~
largă capacitate ~,sociativă. Ideea sau_ id~ile de b,:-ză _:-le •frazei

sînt subliniate ipnn subordonate explicative : ,,Cmd m timpul
căllăitoriilor sa,le, pri,n ca-re exQti.smuJl i,111tră În 1literatt~r~ 111oastr~,

Alecs-andri întoarce !Privirile de 1a ceea ce este spec1f 1~. locul~u,

pentru a 'le orienta către aspectele generale ale na~um, ochm_l
său vede 1n ~enere tot aoh de bine" (Arta prozatorilor români,

p. 79). Du,p{ disocierea trăsăturilor ,carncteristice unui fenomen

sau u~ei ipensona,l ităţi, tirmează ,înmănu~chiere~ for Î~tr-~ ~rază
substanţială : ,,Autor saivant, drapat 111 manie a tituduu a le

254

clasicismului, ingenios verbal, Hogaş se găseşte la un pol opus
mai tuturor celorlalţi ironişti ~i umorişti ai epocii de după 1900,

În oare realismul triumfător cîşti gă n oi aderenţi" (Op. cit.,

p. 283). Sinteza ia .alteori forma enumeraţi ei de note ,domi-

nante : ,,P aul Za,rifoiPol este un critic a l culturii, dar defectele,
contradicţii le ,de atitudine, formulele ,pe care prezentul le moş­
teneşte fără control de la trecut, sînt observate de obicei în-
lăuntrul structurii unui anumit tip omenesc, pe ca-re el ·Îl
des,pică, îl unmăreşte în jocul motivelor lui, îl denmscă cu
persiflajul său" (Op. cit., p. 305).

Cîteodată ideile se grupează Într-un fel de dialog imaginar :
„Ca În epoca Renaşterii, Gramsci se Întreabă odată : ce este
omul ? Dar întrebarea aceasta nu este pentru el o problemă
«abstractă .şi obiectivă » . Omul nu este, pentru Gramsci, indivi-

dul redus la !Propria Jui individualitate. El este centrul nodal
prin care trec procesele naturii şi ale ,muncii." (Literatură uni-
versală şi literatură naţională, p. 85 .) Argumentarea se face
prin afirmaţie şi pri:n negaţie erudită : ,,Un personaj al lui
Costa·che Negruzz i, dintr-una din nuvelele lui, citeşte pe Bal-
za,c. Grigore Alexa,ndresou ştia să recite pe de rost epistolele
lui Boileau. Staanati cunoştea ipe P.uşki,n. Ce să mai ~pun de
tînărul Kogălniceanu ? Ştiinţa istorică şi jmidică cea mai înaltă
îi era ou totrul familiară . A11ton P ann a declarat odată d nu
este u,n soriitor anvăţat. " (Op. cit., p. 141 .) P entru a ireliefa pi-
torescul veneţian .rezultînd din ailternanţa mater,ia,lelor şi culo-
riJo.r, descrierea ,debutează cu o enumeraţie : ,,P,rofuziunea de
au.r, de marmură, de porfir, de jaS1p, <le ivoriu, de eben este pri-

muJ element al .impresiei feerice" (Imagini italiene, p. 15).
Port-retale şi evocările ,de t~pu,) celor consacrate lui Anatole
F.raince şi Anton P a,nn sî,nt de ,fapt tot simeze.

Plăcerea simetniei t.e observă lesne Î111 fraza,rea cadenţată,
cu ,prro1poziiţii de aiceea,şi ·Lung.iane : ,,Silabe Î11Jt1Împlătoare, cu-
vinte pe care nimeni n u le-a pronunţat izvorăsc necontenit şi

se aidună în ritimuri săltăreţe, pe care le punctează co,pita 1calu-
lui care alea rgă, osia irugiin iită a ,trăsurii care isolr9îe" (Op. cit.,
p. 66). ,,Sînt în nuvela lui Negruzzi şi cîteva tablouri, cheva

descrieri, cum ar fi aceea a măcelăriri i boierilor. D ar şi aci

scriitorul nu intervine 1pentru a «spune», c i pentru a ne «a răta»,

nu pentru a fi «ascultat », ci (Pentru a ne face să «vedem» ."
(A rta prozatorilor români, p . 55.) ,,in loc să observe, scriitorul

255,

(Vlahuţă) se observă şi în locul «desc~ierii» fotîmpină1:1.o «i~-
trospeeţie»" (Op. cit., p. 1~7). ,,ln timp_ ce ~og~ş stil~z~aza,
potenţează, idealizează Dre.a. lDita.tePaă, tcra~~tonţiu
wmle sau tnviale, scrut~rn:, clas1c1? u~
I. A. Bassarabescu,..un sst~ilrupţr~htd~a-
realitatea tn exrpresule cauta... sa
su,pumnd
rar unui proces de regresiune C;ătre formei: §enerale.ale hmbu,
către locul comun, către expresia consacrata. (Op. <:_tt.! P· 283.)
Substantivele ţin cumpănă verbelor, între aceste parţi de vor-

bire fiind un echilibru statornic.

Expresivitatea şi f?r:P sugestivă a. unor fo.r~ul~. stă 1n
strînsă legătură cu ~ul.~zarea. unor ep1t~te deţm1toru ce. ~e
fixează .lesne. Asociaţiile d1.,11 domenu vanate (muz1ca,
plastică, arhitectură, filozofie, ştiin~e), termeni. cu sevă pop~-
slcarriăi. toarrihcaeiassmcăe sednesniobtiăl,ă tTounadh~traVţ'1:7.1aAnnu,al,?1stvuolcadţeise-
fo onupaenraţe luş_11
la
copere la N. Filimon „o anumită exubera~ţă polt:tmcă:' (Op.
cit., p. 57), Yorbeşte de „frumoasa cadenţa a _penoade1 cr.~;

giste" (Op. cit., p. 115), de „demonul roma~ltl~ al analog1e1

remarcat la Hasdeu (Op. cit., p. 141), de „mamtar~ hur~u-
cată a trăsurii" ce plimbă vînătorii din Pseudokmegeticos
(Op. cit., p. 147), de „stufişul unei gîndiri a~t <le ex:iberante~

la N . Iorga (Op. cit., 1p. 163), de „prea-plinul unei fant~zu

vizionare" la Arghezi (Op. cit., p. 266), d_e „vetustatea b1_ne
întreţinută" „fşiiindţea „băti:în:ţe~ lui Ho~ş (Ot
p. 282), de multipla ş1 verd7"v a romantismului cit.,
(Ge-
proteica a

neraţie şi creaţie, p. a36s)p.ec1.fi.c.1tVaţ1•1• • .. •• v
ire
Pentr u stabil ,unui scmtor cnt1cul ur1:1~-
reşte diverse filiaţii şi analogii, compară şi izol.eaz~. Pe~som~1-
cări şi metafore sînt chemate să coi:ture~e aipo1 o 1magme -y1e.
Iată-l pe I. O?dru-DrJ~şa!"~
presiile în tot timpul ,~a]atonei : ,,Lacom1a cu rc,a:~ţemeseosaerbnţ~iailmul,-
sale~ darul.de a
pătrunderea psihologica, umorul sau ~ezistent rn. faţ_:1 tuturor
încercărilor v ieţii, fac din I. Codru-Dra,guşanu o f_igura apro~pe
unică în vremea sa şi foarte atrăgăto~re: Acest .G~l Blas ~oman,
care are o structură intelectuală ammtmd luc1d1tatea ş1 ascu-
ţimea lui Julien Sorel, nu poate fi COil!~arat în epoca sa dech
cel mult cu Nicolae Filimon. Este un F1hmon ardelean, amator
înaintea acestuia de călătorii şi exiperienţă umană." (Arta pro-
zatorilor români, p. 83.) Sau alte ,personalităţi : ,,~-a~ ,pute~
spune că stilul lui Zarifopol este echivalentul arghez1arusmulu1

256

în portretistica morală şi În literatura de idei" (Op. cit.,
p. 307). "In cronicile fanteziste ale lui Peflpessicius se mani-
festă un temperament stilistic din familia unui Odobescu, Hogaş
şi Mateiu Caragiale." (Op. cit., p. 317.) Gîte un portret are ca
punct de plecare cîte o reflecţie ca următoarele : ,,Vlahuţă a
dăruit prozei noastre tonul etic" ; sau : ,,Camil Petrescu este
un autor reflexiv" (Op. cit., ip. 195, ·389). Propoziţia iniţială
ech ivalează ,cu o teză, iar aceasta trebuie demonstrată. E ceea
ce se va întîmpla în continuare. Limbajului În aparenţă dogma-
tic de la început îi va urma desfăşurarea explicaţiei.

Strădania de a defini eh mai sugestiv se concretizează în
form ulări lapidare : "Hogaş este un Creangă trecut prin cul-
tură" (Op. cit., p. 279). "Veneţia este o cetate a iluziei." (Ima-
gini italiene, p. 13.) "Specialistul este o fiinţă centrÎiJ)etală."
,,Diletantul este o fiinţă centrifugală." (Generaţie şi creaţie,
p. 33.) ,,Divina comedie este un cristal perfect" (Literatură
universală şi literatură naţională, p. 230).

Preciziunea ştiinţifică din studiile de critică şi estetică lasă
loc, În alte 1pagini, pitorescului şi graţiosului. In primul caz ne
fotÎmpină constatări ca acestea : "Sufletul scriitorului (Alec-
sandri) se 1deschide aspectelor sublime" (Arta prozatorilor ro-
mâni, p. 75). La Arghezi, ,,ceva ca farmecul unui delir poetic
învăluieşte Întregul" (Op. cit., p. 273). ,,Darul imagistic (al lui
Ionel Teodoreanu) are caracterul unui fenomen neobişnuit.
Continua lui secreţiune ne uimeşte." (Op. cit., p . 371.) Sensibi-
litatea, bucuria şi refleeţia se împletesc pentru a transmite,
alteori, emoţia momentului : ,,La Veneţia, urechea şi ochiul,
mirosul şi gustul, toate simţurile s1nt solicitate fără cruţare de
vitrinele scăpăând de :pietre ,preţioase, stofe şi broderii, de
aerul cu slabe adieri în care s-au topit laolaltă aroma cafelei,
a vinului şi a tabacului, de muzicalul tumult anonim care
ajunge să altoiască În cele din urmă pe conştiinţa noastră, asur-
zită şi cr~pusculară, grefa unei noi conştiinţe, aprinsă pentru
vînătoarea plăcerii" (Op . cit., p. 12). Incîntarea se traduce

prin acumularea de detalii, ,dozate ,cu rafinament, Într-o expo-
ziţie de bun gust. Privirile se ridică spre tablourile destinate să
suscite emoţii foalte : ,,Fiecare picătură ,de apă a văzduhului
saturat a topit În sine o picătură din aliajul unanim, şi pri-
virile desluşesc cu greu drumul vaporului, care înaintează acum
1ntr-o glorie delica tă şi paradisiacă" (Imagini italiene, p. 23).

257

Limbajul se menţine la nivel~l d_el~cateţei chiar dnd se
aplică unor scriitori ce n-a~ ?cvoht ,t~1v1alul sau ':_ulgarul. I~

felul a,cesoa, vorbirea eufemistica, ,perifraza ,decenta a~e~rneaza
durităţile, fădndu-le mai 1puţin col~uroase. ,,Mulţu~1ta com-
paraţiei nobi,le - scrie comenta~orul despre N. Fihmon - ,
lucrurile cele mai hazardate pot ,f 1strecurate sub apa~enţe ~ra-
ţioase" (Arta prozatorilor români, •p. 6~). Di:r.npotrivă,. stil~l
lui Heliade Rădulescu e cenzurat cu asprime, ţund un~ori „t~i-

v,ial" (Op. cit., p. 25). Libertăţile de lÎ?1b_aJ ale lu~ ~a!e1~
I. Caragi,ale sînt pri~ite cu re~ervă~ ca ~1 „mternpestivitaţ1le

vocabularului arghezian. Dar lu~baJul suprayegheat nu presu-
pune rigiditate. Precum ~- Ibrătlean.u, cucerit„de unele opere.!
Tudor Vianu nu dis,preţuieşte anumite expresu ?rale, apte sa
favorizeze o necesară comuniune. ,,S-o apunem dm C'<l.pul locu-
lui : Nioolae Filimon este un scriitor .mult mai puţin artist ,dech

Costadhe Negruzzi" (Op. cit., p. 57). ,,Aim spus că I. L. Cara-

<>iale nu este un descriptiv." (Op. cit., IP· 137.) ,,Am spus de~pre
Cugetări 'Că nu alcătuiesc un sistem." (Op. cit., ,p. 163.).

Spre deosebire de G. Călinescu, care a~e volupoat~a maus-

taţiilor neologistice +frapante, ,la Tu.dor V1~nu neolog.1smele de

circulaţie rară fovede.rea~ă moder:ţ.1.e. Nu hpsesc, ~d:s1gur, n~-
logismele curente, utile mteq:_>retarn _nuanţate. ~alatorul !Pnn
Italia artistică observă că „dm feluntel_e moduri .al; su~lll11u-
lui, palatele Florenţei au ~ezvoltat .su_b!u~u'l forţei, 11: timp ce
barocul roman a speculat ideea festiv1taţ11, da: nu~a1 arh1t~~
tura Veneţiei a izbutit să obţină expresia feericului" (Imagm~

italiene, ,p. 15). La Pado".a, ,,diferenţiate d~pă d~părta:,e }1

intensitate sunetele acestei corn(Plexe armonu vasrehist1ect_uteuarzăa m
planuri sdccesive ~i sa-
construiesc pentru no_i ?
vantă" (Op. cit., p. 32). De factură neologistica ~nt ş1 for.mu-

lele introductive de tipul : ,,s-a spus că", ,,s~ar spune că" (,,on

a dit que", ,,on dirait que") : ,,S-a ~pus că Nicolae Iorga este

un 1polemist" (Arta prozatorilor români, p. 154). ,,S-a .~pus

uneori că Anton Pann este un folclorist." (Literatură univer-

sală şi literatură naţională, p. 352.)

Stdngînd la un loc, într-un fascicol, t:ăsăturile SJ?ecifice,

rezultă că (7înditorul elevat din / dealul clasic al omului (1934)
un :onsecvent :admirator al stilului armonios. Aparent,
rămîne

despre o evoluţie a concepţiei sale despre scrisul propriu nu

258

•

s-ar putea vorbi. Tudor Vianu e ,per,manent „condus de ideea
de perfecţiune ,şi armonie" 1 de la prima lui carte pînă la
postume. Dar dacă scrisul său r~iră necontenit seriozitate,
adîncime ~i fineţe, l-au preoc~at totuşi exiperienţele, căutările :
„Eram atent, mai ales către v1rsta de 25- 26 ani, ,la caracterul
eliptic, ·concis al expresiei. Cu cît interes şi cu dtă admiraţie
am aflat că un italian a reuşit să tr'aducă ipe Tacit Sntr-un text
şi mai conciis decît ial autorului latin !" Maturitatea ia adus cu
SLne o iviziune 111ouă, mergînd S!PI'e di!latairea frazei, debitoare
aceluiaşi clasicism : ,,Am avut o ia doua perioadă, ,de explici-
tare ,a ex.presiei, de analiză şi ·de ad1ncire a conţinutului" 2•

Susţinător ·al d 1aisicismului în s,piritul lui viu, Tudor Vianu
a fost recept'iv la toate metodele de cercetare obiectivă, refrac-
tar schemelor ideologice şi pedanteriei ·de orice fel. Claritatea
gfodirii .se resimte şi În stilul personal, învestit \CU ,pecetea per-
sonalităţii şi a distincţiei. Sobru, 1dar nu săraic, mlădios, dar nu
fragiJ, ~tifol 1Savaintului este exipresiia unei gîndil'i v:i~roase
şi o.i,donate. P.ri,n TIU,dor Vianu, erudiţia uini,versitară a marcat
un moment ~n care ştiinţa riguroasă şi •arna de a comunica ,şi-au
dat mîna. Tudor Vianu se înscrie 1în seria intelectualilor din
familia lui Renan şi Taine.

1 Ion Biberi, Lumea de mîine, p. 92.
2 Idem, p. 90.

•

FARMECUL CRITICII: PERPESSICIUS

ediţiHeoitEămrhi~easucutor(ucălreMie.an,ţiîumnpirleourncări<t:iuce.alşţiii,ar_.îhi ivteocmtul~s~auvn~an_tmao-l

numentală) nu e numai un lector de aleasa f meţe~ c~ittc şi. i~to-
ric literar, ci şi lpOet. Cucerit de o carte, de o a~mt1Ţe, cnucul
cedează pana poetului, cheodată .n..a. ratorului. a~tlst ; fra~a
amplă, pulsînd de emoţie sa~ r~spi:i·~d ele_vaîi~ ~ntelectuala,
pendulează d~scret Snt~e poezie şi ...epica. Mai v1z1~i! e 1P?etul.;

prozatorul sta retractil, refulat, m penumbra crmculu1, erbl-
clnd parcă să-şi q,ună 'În valoare calităţile. Intre proiecteţe
s~riitorului figur~u şi două roma1!e, Fat~ sau foc~l de pate

şi Amor academ;c, anunţate de ci~e~a 0~1 1pentru t~par, ipro-
babil rămase, dm vreun scrupul mtim, mt:e ca~t?ane.. ~a.pt
notabil, fo portretul lui Pel'lpessicius trăsătun}e psiţuce v1z1b1.le
se armonizează cu altele, .discrete sau secrete, mtregmdu-se pm~
împrumuturi interne, conferindu-i o efigie echilibrată clasic şi

reliefînd o personalitate !Puternică.. ..

Prima sa mare dragoste : poez!a celor~vechi, muz~ca fron-
toanelor şi a propyleelor, geometria severa a epos~lu!· Pentru
că fot1ia dragoste se fixează irecuzaibil În profunzimile 6ufle-
teşti, ea rămîne, în ciuda vicisitudinilor .u_lterioare, ~n fel ~e
oază pentru rememorări şi ofrande. Clasicist nu ca sirnpl~ ~1-

aledtmanitr i ,c imcaui nmosucăl ttodrecsottlifda, nmteezrigaînddecolUr)arteiveăs,enţdee,c hPecrplaersis~iactmeas
impecabilă, spiritul helenic şi latin, monumentele de umamtate

260

transmise posterităţii. Eroi, situaţii, dictoane formează un fond
exemplar idin care erudi~ul citează <:u voluptat~ unui <:ol~io-
nar. Antichitatea ,devenită termen de ,o~araţ1e const1tu1e un
prilej J)entru .ret)roopective diverse, pe.!lltriu r~Hecţii ş_i ana:logii:
Inscripţiile poetice din război (Scut şi targă) cuprind. e<:Our~
ovidiene „din Sciţia pe-atunci sarmată". In excelentele Distihuri
pentru Ixion, în tablourile danubiene, elegiace şi tandre, ipre-
cum în paginile din Itinerar sentimental închinate lui Horaţiu
(,,Vai ! Postume, Postume, cum mai trec anii !"), perspectivfl
clasică devine un stil. De ,dincolo de milenii, priveliştea anti-
chităţii clasice ridică probleme şi Întrebări, ·stimulînd flacăra
intelectuală. Dincolo de miturile pline de poezie, se reconsti-
tuie o lume ce şi-a eternizat 1geniul în marmură şi ivoriu. Pseu-
donimul Perpessicius, cu rezonanţă latină, ţine să exprime o

anumită comportare 1n faţa vieţii. ,,Un J>Seudonim - scrie el,
undeva, în prima serie a Menţiunilor - ~ un voal cobor1t peste

un spectacol ce va să vie". Acest pseudon~m, remarca Tudor
Vianu, ,,avea ceva ciudat în sonoritatea şi Înţelesul lui, şi,
dtva timp, cititorii l-au silabisit cu greutate". Era »Un derivat
comipus ial verbului patior - sufăr, 1pe \Care laJtinistul Panai-
tescu îl alesese pentru a desemna conştiinţa lui îndurerată, aşa
cum se forunase În vremea unei tinereţi foarte grele şi a răz­
boiului, în care osta~ului îi fuseseră rezervate toate Încercările.
vremii" 1•

In esenţă, interesul pentru o literatură verificată de-a lun-
gul veacurilor, care şi-a imprimat vibraţiile în creaţia renascen-
tistă şi în secolul lui Racine, izvora dintr-o firească nevoie de
certitudine. Din acelaşi considerent, avea să se distanţeze apoi
de apele clasicismului, ,pentru ica, de departe, să perceaa,ă mai
lesne contururile mari. Lăsînd colonadele şi basoreliefurile în
liniştea lor milenară, iată-l, argonaut modem, călătorind ne-
ostenit prin cele cinci continente ale poeziei, fo căutarea fru-
mosului. De la Dante la Voltaire, de la Tirso ,de Molina la

Rabindrianath Tagore, de la Shakespeare la Georges Duhamel,
de la Goethe la Proust, de la Crommelynck la suprarealişti
- corabia acostează sub toate cerurile, în toate golfurile. După
cum, revenit de pe meridiane străine, simţind necesitatea ,de a
raporta lucrurile din alte tPărţi la cele din ţară, trece de la

Miron Costin la Eminescu, de la Dinicu Golescu la Gala Ga-

1 Tudor Vianu, Perpessicius, în Gazeta literară, nr. 2, 13 ian. 1955.

261

la;ction, de la Hasdeu la Hortensia Paipadat-Bengescu, de la
Sadoveanu la Ilarie Voron'ca, la Ion Vinea, la Ion Barbu, la
alţii, foarte deosebiţi.

Despre cite cărţi şi autori a scris Perpessicius ? Repertoriul
de nume şi opere, adevărată »restitutio in integrum", este
enorm, învedednd o fecunditate neistovită. In vedere panora-
~ică, ~u,.l?rafa_ţa ~mbrăţişată de p~ivirile critic~lui încorporează
piscuri ş1 coline. Pe harta lecturilor sale găsim menţiimi des-
pr.e mai toate apal'iţiile naţionale din epocă, chiar despre cele
minore. Nu o dată lectorul pasionat 1şi ex.primă „tristeţea de

a trece pe Hngă o operă literară şi de a n-o fi semnalat aten-

ţiei" (III, 1p. 217). Cele cinci volume de Menţiuni critice, care
închid Între coperte fapte şi dezbateri literare de la 1928 pînă
la 1944, nu reprezintă dedt iparţial activitiatea ,cronicarului. De
la at'lpeg~ile din tinerescul Repertoriu critic ·publicat la Arad
În 1925 '})Înă la actualele Menţiuni de istoriografie literară şi
folclor, prelungite pînă în 1962, şi pînă la substanţialele Lec-
turi intermitente, risipite În periodice, criticul a mers în pas
cu timpul. Şi-a impus stilul.

In ideologia literară a criticului la rprimele sale menţiuni,
ca şi mai rlrziu, frumosul stă sub semnul relativismului estetic.
Necontenita ceocetare prin aluviunile a11t de dive11s fertile ale
literaturii duce, ca la E. Lovinescu, la ,constatarea diversităţii
continue ,a forunelor posibile. Faţă de o asemenea diversitate,
receptivitatea e o condiţie, şi autorul menţiunilor nu se abate

de la a.cest tprincipiu. tl vedem într--o permanentă căutare. Cer-

titudinea şi îndoiala, afirmarea şi negaţia, Smpletindu-se, în-
vederează o inteligenţă critică deschisă înnoirilor, o atitudine
mai mult generoasă decît severă, favorabilă, În ,principiu, ori-
cărei experienţe. Dacă vreo ostilitate ireductibilă există, aceasta
se exercită consecvent, cu sarcasm, împotri~a dogmatismului
şi a obsesiilor scolastice. ,,Las critica la catedra ei. Să taie firul
În patru, să vorbească de Baumgarten şi să vîneze cuvintele cu
succesul dascălului din Strindberg, definind timpul : «In timp
ce vonbesc, tî,mpul fuge». (...) Nu vom pune tichia rechizitoriu-
lui şi nu ne vom jigni .fratele." {I, p. 110.) Ni,oi o metodologie
nu acaparează libertJatea .de acţiune a criticului. Cîte generaţii
de studenţi, ,,viitori profesori secundari de literatură româ-
nească", n-au memorizat fo za-dar treptele formale la cu11Sul

262

de estetică al lui Mihail Dragomirescu ? La ce a folosit acel
,,oarooare geniu" al profesoru1ui, abstinat iÎn „cercetarea mă­
runtaielor", dacă el nu poseda capacitatea. de sinteză, pentru
a se •ridica la semnificaţii ? (II, p. 262, 263.) LlJ>sa de pătrun­
dere, pentru un critic, e un păcat de moarte ; supunerea la

canoane duce fatial la absu11d. ,,Judecat în raport cu anumite
preferinţe, se Înţelege că orice poet poate fi răsturnat din
faima sa şi orice soclu tqpit la căldura focului iconoclast..."

(II, p. 126).
Comprehensiune - iată principiul opus dogmei ; pătrnn­

dere, nu analiză mecanică ; supunere la obiect, nu schematism.
Singură comprehensiunea, examinarea nuanţată, poate asigura
„un regim de echitate critică". Iar criteriile acestei Înţelegeri
largi, cu respectul ,datorat oricărei opere, 6Înt de provenienţă

eclectică. In practica lui Perpessicius, foaintea altor condiţii

stă simpatia :pentru activitatea or,icărui creator, consacrat sau
debutant : a Înţelege înseamnă a iubi. Irascibilul Ilarie Chendi
recomanda maxima duritate : criticul să fie "călău". Perpessi-
cius aderă la ,Părerea lui Albert Thibaudet din Fiziologia cri-
ticii : ,,Este c·ritiică atiunci ,oînd idealului de a construi şi idealu-
lui de a distruge, unul şi altul interesate, li se substituie o idee
dezinteresată : a Înţelege" (V, p. 208).

ln numeroase menţiuni frapează, precum În tehnica portre-
tistică a unui Daumier, concentrarea desenului, culorii şi lu-
minii 1pe o trăsătură fondamentală. Potenţarea unei 6ingure tră­
sături urmăreşte, în fond, sublinierea dimensiunii definitorii :
„sunetul imui suflet", cum scrie o dată criticul. Sesizarea unei
asemenea dominante reclamă în primul rînd pătrundere critică ;
pe de altă parte, fonmu1area p1a.stică, expresivă, astfel ca defri-
niţia să lucreze asupra spiritului, cere caipacitate de expresie.
Perpessicius posedă din ,plin arta formulelor succinte şi ele-

gante, unele din ele admirabile. Mihail Sadoveanu e "un cro-

nicar contemporan altoit 1pe trunchiul vechilor cronicari mol-
doveni" (V, ip. 120). Ln Hanu Ancuţei c ,o iartă de „pură natură
muzicală", ,,o artă care 1pleacă mai ipuţin din reconstituirea
epică a realităţii cît din sugerarea ei" (V, p. 244). Cutare tablou
acvatic, tezaur de procreaţie, e „un .fragment lucreţian". Ro-
manele lui Camil Petrescu „se integrează în 'Seria acelor confe-
siuni, să le z,ocem cu o mare şi stendhaliană voribă, egotiste, în
care documentarul sufletesc primea,ză" (V, p. 129). La Ion
Agîrbiceanu varietăţile <le altitudine formează zigzaguri cu-

263

rioaise, prozarorul transilvănean aV!Întîndu-se „la fel cu oiocîrlia
îmbătată de azur" şi prăvălindu-se „asemeni ciocîrliei săgetate
de soare" (III, ;p. 187). ,Efigia lui Ion Minulescu nu are nimic
de. a f~ce cu gravitatea. ,,~u este dramă şi ni:ci s1nge în poeziile
lui Mmulescu. Sufletul sau le abhoră. Oînd le 3ntJîlne.şte în
drum, le ocoleşte isau le rezolvă În imagini graţioase", în „ra-
chete ,şi focuri ide artificii" (II, IP· 129). Bizarele Bucăţi de
noapte ale lui G. Bacovia sînt „un breviar de ironie şi senti-
mentalitate". Al. A. Philippiide cultivă temele cosmice, dar şi
pastelul de un anumit .gen, ,,căruia impropriu, desigur, dar
Într-o măsură oarecare sugestiv, i-am zis : muzical, ,pentru
haiosul melQdic ipe care-l stlÎrnea şi-l ,aureola în jurul &tampelor
sau scenelor bahice" (III, p. 205). Peisajele -lui Adrian Maniu
„sînt ogLinzi .din lăuntru", reveriberaţii sufileteşti, peste care
p_luteşte „ca o atmosferă uşoară, ,şoptită, dintr-<> 1nălţ,are spi-
rituală" {I, ;p. 112). !La Demostene Botez din tPerioada ieşeană
rea,cţiunea împotriva 1Platirudinii ,se traduce prin izolare şi
ironie, fodt repevatul singur oonfigurează o atitudine etică ;
Ilarie Voronca are obsesia epitetului trist ; la Camil Baltazar
atrage atenţia nostalgia-refren : lumină.

Pe marginea cronicilor săptămfo-ale, Per.pessicius ·Îşi -rezervă,

m~În <find oînd, clte un ,alineat pentru observaţii de aru;arrnblu,

ş1 e de r,eigretat .că genul oriticiii foiletonistice nu i-a permis
Qpriri mai ,dese pentru •reoa;pitulări şi sinteze. Reflecţiile sînt de
natură variată. Suflul religios, iconsnată cr~ticul, e mai subliniat
În tipă-r,ituri1e feuda<le, ,,fo predosloviile lui Varlaam şi Do-
softei ,decît fo liriroa cultă" ; cînid Sa:doveanu, a.cest „poet în
proză ,al MoLdovei", a ,abordat un subiect hagiogralfic, a dat
,,cea mai atonă şi absentă de suflu ·liric" din cărţile saile (II,
p. 41 ). lntr-o ţară iviticolă ca a noastră, ca;pi·tolul vinului tre-
buia să a·ibă un destin litenar .~pecific. ,,Lotul bahic din litera-
tura noaistră este aiprO.llpe în !Întregime de 1provenienţă şi .ilus-
trare moldovenească. Literatura id-lui Mirhail Sadoveanu, ~n
caire, Gm iaifairă de Hanu Ancuţei, cată să ,i,nitegirăm şi pe amabi-
lul '1Jbate De Marenne şi 1pe zvînturiatul prinţ Antonie Ruset
din Zodia Cancerului, literatura unui Hogaş, cu neuitatul pă­
rinte Ghermănuţă, literatura d.Jlui Cezar Petrescu, cu al său
La Paradis general, literatura d-lui Al. O. Teodoreanu, cu ""cele
prozaice .şi pantagruelice libaţiuni ,din Hronicul măscăriciului
Vălătuc - ,pledează ·pentru o atare iil>oteză" (IV, p. 101). Şi

264

tot despre Moldova : atmosfera llîr,gurilor de a1c1 e a unui
„ţinut de dezagregare, În care, odată 1prins, nimeni nu scaipă

destinului icomun". Un roman 1precum Locul unde nu s-a întîm-
plat nimic seamănă cu un laborator de tristeţe. Alte documente,
vechi şi noi, i se .alătură. ,,Aşa \5tau lucrurile cu Bal mascat al

d-lui I:onel Teodoreanu, cu La Paradis general al d-lui Cezar
Petrescu, cu Oraş patriarhal, variantă ,în alt regiistru a laşilor,
şi chiar cu rezervele celor ,mai idolatri ,dintre moldoveni, un
Alecsandri, un Russo, un K:ogălniceanu" (V, p. 242). Substan-
ţiale sfot, <le asemenea, consideraţiile 1d~re romanul postbelic
(lnflorirea romanului şi Romanul de război) din prima serie
de menţiuni, cu adăugiri în celelalte. ,,In harta romanului ro-
mânesc, 'Care ,pe zi ce trece se 1completează şi în care Liviu
Rebreanu deţine o ;provin·cie, 1ar Mihail Sadoveanu cîteva ju-
deţe, triLogia Medelenilor şi-a ,fosemnat, fără de trimitere, un
judeţ, î111 care noate darurile 1păimfotului şi-au dat întîlnire"
(II, .P· 109). Nuvelele Qltllple ale lui Gib I. Mihăescu ipot fi oon-

si:derate, la nndul 'lor, romane „fo mic", deoarece cuprind
,,chintesenţă ,de viaţă" şi triumfă prin acea „scurtime drama-
tică" 1a care se referea Drieu la Rochelle (III, p. 190).

Critica presupune o tehnică a comparaţiilor, scrie Penpessi-
cius, citîn:du-1 ipe Thihaudet, şi adăugînd ămediat : ,,...dar şi
arta asociaţiilor" (Dictando divers, p. 115). Cîte opere şi autori,
anîtea comparaţii, parailele şi a<sociaţii reare, la autorul menţiu­
nilor, orientea.rz.ă discuţ1a spre lO aleasă atmosferă intelectuală.
Călăuzul de solidă cultură se opreşte de cîte ori e cazul şi
subliniază ce l-a impresionat, ,în căutarea frumosului, în di-
verse !Călătorii literare. Nu vorbeşte el, Într-un loc, de filo-
calie, ,ca desipre o condiţie a fericirii ? 01te o metaforă inge-
nioasă punctează şi pune în valoare „la marque de l'art". Mai
totdeauna asociaţiile destinate să contureze o personalitate, o
operă s'Înt aşezate ca uvertură, în primele rînduri. Nuanţele
sînt observate cu atenţie. ,,Pentru că am amintit de Baudelaire,
pe care însuşi ·acest admirabil pendant, ,<Flori de muciga1» ,
răspunzfod Florilor răului, îl sugerează - diferenţa ,de timbru

dintre Poarta neagră şi Flori de mucigai ar fi aceea dintre Les

fleurs du mal şi Spleen de Paris" (IV, .p. 75). Pe frontul iubirii,

maestrul lui Ion Minulescu e O vidiu, ,,cu care, !Patron tomitan,
are atltea asemănări şi pe ,care mai ales îl urmează În cultul

neo.steruÎ,t al Veneriii inumerabile" (V, ,p. 108). Comparat cu o
pictură impresionistă, un ,poem în proză de Bacovia, Cînd cad

265

fr_u1:zele~ respiră ~ ,,atmo~feră de melancolie gfa'Cială, ca gră­
dinile triste ale lui Seurat (I, p. 198). Altfel declt !brăileanu,
Perpessicius sancţionează metaforele lui Ionel Teodoreanu, re-
curgînd la analogi,i : ,,Prin potopul acesta metaforic, scrisul său
se a.şază pe linia Giraudoux-Morand" (.II, 'P· 108). In definirea
lui Lică 'f.rubadurul, ,,extraondinar fante ide mahala", Hortensia
Pa,paidat-Bengescu a ,pus ,,lamura cafoăţilor id-sale portretistice
şi cea mai gnasă jpa:stă ·de umor". Apoi o paranteză : ,,în treacăt,
să notăm rubedenia spi11ituală dintre acest Lică Trubadurul şi
Pir.gu, nu mai tpuţin fante şi ,trubaidur, ,pitorescul erou al d -lui
Mateiu I. Car.agiale fo Craii de Curtea-Veche. Cum ,iairăşi ar
trebui semnalate clt mai multe Înrudiri între arta acestor doi
sc,riitori." (IV, JP· 420.) Altă ,dată, comparaţia are 1UU1 caracter
intern, Între operele aceluiaşi scriitor. Destinele a două eroine
sadoveniene, Aniţa, ajunsă favorita moşierului şi căz1nd sub
lovitura „1pîndarului nesocotit Vasile Brebu", şi Daria Mazu,
deveniită doamna maior Ortaic, curmS,ndu-şi QJPoi existenţa
- relevă „o o.aTeaa.re ia.5emănare", ambele sf.î.rş1rud 11:ragic, fă"t'ă
să fi descoperit bucuria vieţii. Dar exemplele sînt de ajuns.

Format la şcoala criticii franceze, a lui Sainte-Beuve în
special (,,patron spiritual al cărui nume tremurăm scriindu-l"),
evoluînd, 1n anii socialismului, spre o Înţelegere materialistă a
fenomenului literar, Perpessicius rămîne consecvent un scriitor
rafinat. Din toate volumele sale se desprinde parcă o demon-
straţie : criticul să aibă frază. Dacă sub aspectul discuţiei de
idei unele menţiuni au pierdut din seva iniţială, interesul la
lectură se .menţine intact, ,ca o mărturie a artei ce a prezidat
redactarea lor. Limbajul său 1n volute 1şi semitonuri, vehiculînd
cu virtuozitate observaţia şi bunul gust, nu este străin nici de
arcuşul grav, nici de ,surîsul 3nţelegător, ,precum nici de su-
rîsul ;patetic. Este .în el şi umor caricatural şi sarca1sm, dar şi
entuziasm, şi melancolie, şi ironie. Graţios şi caligra.fic precum
un ,menuet, ocrisul foi Pe11Pe6SÎcius, cu fraze ample, ornate într-o
infinitate de tonuri, cu avansuri şi ·retractări ,succe&ive, ţine <le
a:mintireia somptuoasă a barocului. Prin digresiunea sa\"antă,
pr.in lirismul cenzurat de raţiune, Pe11pessicius e, du,pă obser-
vaţia lui Tudor Vi.anu, ,,un temperament stilistic din familia
unui Odobescu, Hogaş şi Mateiu Caragiale", scrisul claisicizant
aduclnd de astă dată „farmecul unui spirit fovăţat ~i urban şi

266

al unei inimi ipline de tioleranţă şi tandreţe, ,cultivînd melanco-
liile memoriei, pasiunea lecturilor nesHrşite, în umbra bibliote-
cilor pe care ,le dntă .cu ide1icateţea unui poet idilic" 1• Poate
de Ma,teiu Caragiale se apropie mai mult prin rafinament, în
schimb, i-am 1desooperi afinităţi, cel puţin în adoraţia frumu-
seţilor .amirce şi 1n fraza bogată, ou Vasule 1Pairvain, memo-
rialistul.

Să ne referim la elocventele siluete din pr.ima iserie de
menţiuni, ,personaje ale unui conclav prestigios : Coşbuc, Iosif,

Petică, Săulescu, Minulescu. In linii gravate În aramă, un „Me-

fistofel proa.sipăt ·ras" taice ermetic şi ameninţător. E Ilarie
Chendi. S.orisul ·lui ? Scris .,plin ide ascunzi.şuri, de sunprize
mascate cu alte gropi de 11.lip .acoperite, scris inflamabil cu care
o deosebită precauţie era de rigoare... Un cavaler în anumite
ore şi un hărţuiwr, alteor,i... Criticile lui ard tăm~ie şi pucioasă,
de multe ori fo aceeaşi <Căţuie. E un suflet ,muncit de o caznă
nemairi111tîi1nită." (I, p . 81.) în rprofi.Lur.i.le dm Dictando divers

Gpagini di.ntre 1925 şi 1933) găisim maii degrabă 5ugesoie şi ait:

mosferă de<fit ,preciziune. Tehnica inci21iei fo :acvaforte nu mai
era a:deoV1ată ; sco,pul era altul. Evocările sînt pătrunse de me-
lancolie ; mediitaţia se aprqpie de fantezie ; cei .convocaţi de
dincolo de v,iaţă (Eminescu, Gherea, Anghel, TTivale, Săulescu)
sluîni tAdnnghdelf.ioLuîrnigăfafmaniltioamree,leclnsaidle,uPmebnrpeesds.iicniugsaîlşeir?iaezfvaănltuoime emloari
mult decît Sn menţiuni a<levănatul fond : un ipas1onat al reve-
riilor intelectuale. Mai descătuşat de obligaţii dedt în men-
ţiuni, preferinţele rafiinatului pendulează fotre n:iioologia elină
şi Franyois Villon, Între Virgiliu şi Gala GalactLOn, Între cal-
mul sp.aţiiilior largi şi ir.onia ant~burgheză.

Pentru a~şi 1pă.stna liibertatea de acţiune, autorul menţiunilor
îşi refurză denumirea de cri.tic, atrn.ţn~indu~şi oficiul ~e foileto-
n.ist, de glosawr sau de sumplu c1t1tor. Cu-vmtu'l hmmar la
prima serie a menţiunilor ,conţine o precizare pLină de pre-
cauţ•ii : menţiunile nu sî111t ,cronici hteraire, ci „în pr~muu .nnd
o serie ,de .mărturii ale unui ,cititor mai mult sau mai puţin
în curent cu producţia literară contemporană din Romlnia".
D e ce mărturii? Pentru că, ,, tem;peraanent ,prin excelenţă su-
biectiv", cr.iticul ţine la libertăţile sale de interpretare. ,,El se
fereşte, icu stăruinţă, să se considere critic, ipentru că nu-şi re-

1 Arta prozatorilor români, ed. Contemporană, 1944, p. 317.

267

cunoaşte ni·ci Bnsuşi_ri. didactice, nici un anume dogmatism, fără
d~ ca~e, tp}re-s.e, c~1t1cul nu se întrupează." Evident, declaraţia
e 1mb~ba~a de 1ro~u-~. !n locul _altor ~s_piraţii, :"enţiunile îşi pro-

pun sa fie „exerc1~11. de bun sim~ ci:1tic,v altminteri zis, de gust"
(~, P· YII}. .Faipvt ~vide~t, !;lf!nţiun!le rasp!-1nd adcaetsătupirţeecl.uTmpeăh­-
1mpreJurari, du.pa materie, o
n~ca d1fera clupa
cnoinndf.!goutrm~ăduf-usnedama~şet~1t,alpăr,ofai_llutăr~i aş~i ăsi_launeatleiz,da,eînscdrăirităotruiil
operelor
· într-un
caz ,~nteresează com,p?ziţia, În altul psihologia, în alt~l glosele
~ru_?ite. Cen~rele de interes variază. Fiecare menţiune implică
msa o confesiune.

Dar şi titlul jurnal de lector, 1dat unui volum caracteri-
zea:ă o ati~udine ; criticuil îşi spune lector, fiind d~is iSă com-
ba.ta sect~nsmul,. să c?menteze cumpănit orice operă, ,,din
~nce ~o~a _arvvem:. Etica s~ e :,la_ră: război ipocriziei, simpa-
tie ~nnc,up1ala Jaţa de mamfestanle oneste, dispreţ sau elo<>iu
meritat. ,,Dacă blamul va ,fi .de 1multe ori suriîzăoor în loc°să
fulgere a spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului me~ însă nu-i
voi pune Mu şi slobod îl ,voi lăsa să măsoare zările." Tot ce
se poate cere celui cc scr,ie ,e să--şi servească cinstit pr~;iul său
tem~erament. _A cere ~u aere grave fiecărei opere de artă o
g_rava con~epţ1e ~ : sunula problema. Realizare şi concepţie

!mmţetleugneraeaş1. ace~aJ1 m otpreerbaui.dee saă ribt~i.n"evEoxi.apsecrăienaţenluor noi, toată
,,Cmto rul mai
noutatea ca pe o ci.u!1ă de speriat vrăbiile..." (I, p. 2, 3.) socoti

Pentru PeAnpess1ciu~ ? cai:_te ev o prom!-5iune, iar o operă de

val<?are o ~ncmtare spmtuala, .darumdu-i „bucuria de a fi fo-

tîlmt un suf!et''.- dNeicai-şui.nmaal0t 1~freistitca reommoţâinannueaaltaervauttă.caIpnacliimtabteaa-
~a dev a se ~arui,

Jul sau V c~ttfelat r~r~urile devin suportabile ; cuvSntul care

putea 1rain1 o susceptLbihtate e sugerat cu ceremonie atenuat cu
un iSut1~ onctuo~. Vo~bire~ aluzi".ă e menită să tempereze. Che
o referire la ~11t.olog1e, cite o digresiune despre Renaştere, în

alt loc un aforism celebru - şi, încifrat 1n arabescuri adevărul
?~r:roi pare mai puţ_in aspru. Ţinuta unor pontifi ai .criticii îl

mta ; m locul tonului censoral, el aduce cuv1ntul care dă încre-
dere. Ch~r polemizînd, el evită limbajul vitriolant. Filozofia
sa, b~zata ~e un fond Ja~~ afectiv, dispreţuieşte violenţa ca pe

un 6t1gimait muman. .Pnvm,le merg &p11e versanitwl 1lu,mill1os mu-
tţnd~-ise deliberat ~uipă soare. Deplîngfod „negativismul din o
simţitoare parte a istoriei literare" a lui E. Lovinescu, aut.orul

268

menţi1milor înaill1tează circumspect, dozîndu-şi argumentele cu
maximă grijă . Celor care formulează diagnoze critice conside-
rate definitive, de ripostează ironic : ,, ...rătăciri ale infatuărui !".
Nici un cr~tic nu e infailiibil ; crit ica creşte pe aiprox.iimaţie ş i
relativitate. In propria-i qperă, exagerările, cîte 6Înt, trag mai

greu 1n sensul entuziasmului, al simpatiei, declt în celălalt, al

seve11ităţii. Cartea facerii a lui Eugen Goga e aşezată pe o
tre~ptă superioară valorii reale, ,,Îlar autor ul ei pe aceeaşi
nreaptă cu cromaincierii de compoziţie". Vioara mută a lui

N. Davidescu n-a meritat, cum a dovedit-o timpul, elogiul
frianc : ,,o zi de săribăooare iÎn istoria romanului românesc" . Dar
în privinţa antici.paţiiilor nu există critic, oridt de mare, care
să nu se fi foşelat.

Cum procedează crit ioul 1pentru a compune din diverse

membra disjecta u111 porotret sau, da nevoie, un iprofil carwatu-

ral ? Mijloacele sînt diverse. Simulînd o dată o amintire din
juneţe, preferinţele literare din acei ani sînt cenzurate, trecute
prin foc . In ado lescenţa brăileană, pe oînd viitorul critic con-
templa romantic „mirajele portului, arborescenţa catargelor,
contorsiunile sălciilor", Ion Minulescu fusese poetul adecvat
momentului. ,,Iubirea noastră avea nevoie de un confident.

Eminescu era prea el. Versul lui tiraniza. Poezia lui ardea ca
tunica blestemată a Medeei. Peregrinarea noastră ipe sub arborii
locuiţi ,de Driade, pe ţărmul vizitat de Nimfe, prin parcul pre-
sărat cu statui de Amori, Fauni şi Sylvani, simţea nevoia unui
călăuz. Ment0ruJ acC6ta a fost Ion M ~n,ulesou." (I, p. 67.) Fără
s-o simţim, fraza oscilează Între seriozitate şi ironie. Există,
fireşte, registrul franc ironic ; eufemismele şi pseudoretractă­
rile sînt lăsate de o parte, ca ,Într-o savuroasă menţiune despre
romanul lui Mihail Dragomirescu Copilul cu trei degete de
aur : ,,Ne-ar trebui verva unui Cyrano să putem zice fo cîte
feluri va fi primită vestea, numai că d. Mihail Dragomirescu,
temutul cerber al infernului nostru literar, s-a apucat să scrie
romane. Unul .se va bucura să-l ştie pe integrul judecător în
flagrant delict cu muza, altul îşi va freca palmele la gfodul
că-i va 1putea întoarce, cu textul În mînă, cine ştie ce graţiozi­
taite cr~tică, scepticul va .da din umeri şi va murmura eternul
refren a1 eclesiastu,lui, istoricul faer.air va ,da din 'Umeri şi va
aminti de cazul lui Taine şi de Etienne Mayran, nefericitul
copil abandonat !PC cărările esteticii şi istoriei, romancierul v,a

2119

trage sem:1alul de a_larmă şi_ :': cere ex.pulzare.a din stup a
bond_arulu~, catastroficul va c1t1 m răsturnarea aceasta de roluri
În~uş1 dechn~l diteraturii_~?~âneşti e~., etc." (V, 'P· 12.) Alte-

on, ~a~acten:-area se .spnJ1na pe iarmatura unei fraze de aspect

afor~sttc. lata as~enea baze ,de plecare : ,,Impreciziunea este

Ss:o, ~1g1m!tetmeae.!caez~a !11a1 ~e preJ a poeziei" (II, p. 186). ,,Epigrama
pe inichitate." (III, p. 257.) ,,Nu
!'! pr!mul nnd
~a':11:ie nrm~m}1! ht~ratură numai pentru subiecte ; după cum
1atr~1 nu ex1s:a 10 ,hteran~ră şi artă subiect rezervat." (II,
P· 283.) _,,Ln tmereţe, suferl!l1ţele s1nt tot artîtea delicii moartea
e una ~m t~~ele predilecte şi binefăcătoare, ce iSe r~z.olvă în
planul 1magm1lor şi al literaturii." (Jurnal de lector, rp. 34.)

Criticul a alcă~uit şi două temeinice antologii : una în co-
laborare cu Ion P!llat - Antologia poeţilor de azi (I, 1925,

II, 1928) ; altn smgur : De la Chateaubriand la Mallarme
(193_8), ,,antologie de critică franceză literară". S-a referit con-

comitent la problemele jstoriei literare, formulfod puncte de
vedere de!'llne <le ate~ţie. Din consideraţiile despre N. Iorga,

O. Densus1an1;1, E. Lovmescu, despre Lanson, Fortunat Strowski
~az~rd,. Bedier şi alţii rezultă în linii mari fizionomia unui
1sto;1c ~tera~ aşa cum ar trebui iSă fie : ,,Istoricul literar este
îSnntro~r:iiceeştf~ournmăvaarstfilafobtorruapt0art '
u~ mas~1r~argăostP1:tndtre~frcu~meols judecata
11;11 de expe-
r!enţe cartur~reşt1 ~1. de. ve__r1f1căn personale. Erudiţie literară
ŞI gust (sau Sun} cnt1c), 1ata cele două scuturi sub care se adă­
pos!eş~e, ~eînfn.cat, cruciatul istoriilor literare." 1n mare mă­
sura, 1stoncul literar .a!cţionează cu unelte de critic : ,, ...nu se

poate concepe istorie literară declt pe bază critică, pe bază de

sel~_tare". (II, p. 5, ~. ~4): Istoricul literar illu se poate lipsi de

pn':1rea m per~ect1va ş! de. metoda comparativă pentru a
realiza. o dreapta 1proporţ1onalizare a valorilor. In legătură cu

~- Lovmes~u, autor ~1 Is_tor~ei literaturii române contemporane,

ş1_ cu"d~to~1~ d~ ! fi ob1ect1v, se pronunţă cuvintele : ,,negati-

~tsm ŞI ,,~nJ_u~ttţze . Interesul pentru amănunte, la acest istoric
l~terar, pnleJutcşte un comentariu privind metoda : O istorie

l~terar~ tre~uie să di~ere de spiritul unei cronici liter;;e. Istoria
!1tera~a. reţme val~nl~, exemplifică 1n direcţia aceasta, emite
1ud~aţ1, dar nu staru1e, cu lux de amănunte, ca o cronică lite-

rara, asupra defectelor unui scriitor, sau, şi mai grav, asupra

2i0

nuJit"ăţii Jui." (II, p. 56.) Dacă -istoiria Jiterairă e o ,,,lucrare, prin
excelenţă, de sinteză", cronica sau foiletonul aparţin „exerci-
ţiului de actualitate şi glosei curente". Dar păstrînd sigiliul ac-
tualităţii, acestea din urmă sînt, în felul lor, ca.pit0le de „istorie
litenară stratificată" (II, IP· 5, 6).

în menţiunile de după al ·doilea război mondial, alcătuind
trei volume, Întîietatea reYine istoriografiei literare şi folcloru-
lui, deşi cronicile îşi ,au partea lor. Deşi poposeşte şi lîngă
scriit0ri mai vechi, lîngă Cantemir .şi Nicolae Milescu, Per-
pessicius aiduce contribuţii excelente Mupra epocilor lui Alec-
sandri şi Eminescu, fiind unul din cei mai buni cunoscători ai
secolului al nouăsprezecelea. Pe un fondal luminat puternic se
proiectează un Alecsandri intim, descifrat prin mijlocirea co-
reS1pondcnţei 1lu.i, iun Alexandrescu absorbit de fa•r.mecul cărţilor,
un Eminescu în relaţiile lui semnificative cu contemporanii, un
Caragiale dinamic şi maliţios, urmaţi de alţi reprezentanţi ai
Pantbeonului literar. Sînt acolo, la locul cuvenit, Hasdeu, Vla-
huţă, Coşbuc. Din !Periodice şi mărturii de epocă, cercetiate cu
răbcmre de benedictin, !Prind ,din nou contur figuri respectabile,
demne de simpatie : călătorul Dinicu Golescu, lexicologul şi
folcloristul Iordache Golescu, George Ba.ronzi, precursor al poe-
ziei politice, Anton Pann, Iosif Vulcan, Lazăr Şăineanu şi alţi

ostenitori ai literelor. Incursiunile În biografia acestora se spri-
jină ,pe o ştiinţă cc merge cu dezinvoltură ,pînă la amănunt.
Asistăm la concerte de orgă la oare impresionează nu numai
pedala gravă, ci şi trilul în soprano.

Scur(ind distanţele în timp, în veacul nostru Sadoveanu e
astrul care solicită contemplări repetate, admirat în special pen-
tru excepţionalul aliaj de „lirism şi nanaţiune". Spre deosebire
de precursori, ,,nu este carte, nu este pagină, nu este ând din
Mihail Sadoveanu în care nimbul de poezie, zaimful care trans-
figurează, haloul ce vrăjeşte, cu un cuvînt, lirismul ce învăluie
totul să nu fie încontinuu •prezent". Dar lirismul nu exclude
surîsul cu subînţelesuri. ,,Umorul este altă ipostază a lirismului
sadovenesc. Prin el, Mihail Sadoveanu se alătură gintei aceleia
de izvoditori pentru care umanitatea, chiar ridicolă, are drep-
tul la ·înţelegere şi absolvire. Umoriştii de rasă au venit 8n urma
marilor satirici." (Menţiuni de istoriografie literară şi folclor,
p. 479, 480.) In intervalul dintre două consideraţii generale,
pătrund, metodic, referinţe de pură istorie literară, reconsti-

tuind din date exacte o atmosferă, un cadru. Faptele sociale

271

dob_îndesc o pondere nouă În ex.plicarea mobilurilor litera1:e.
Mai mult decît în vechile menţiuni, ·de astă dată se vede preo-

cuparea Înca.dr~r\fenomen.elor Î? serii.istorice ~i tipologice. Pe
astfel de socluri smt urcaţi aJ)OI Camil Petrescu
Tu~or Vianu, Za_haria Stancu, Geo Bogzia, Euge~ JGe.beBleaacnouviaşi
a:lţ1 contemporam. MeJ?-ţiuni critice prqpriu-zise sânt consacrate
uno~ taJente ce ~-au aifrnmat duipă al doilea răziboi morudial, de
la d1~a,ru,oul Mihu Dragomi·r (,,visăit0.r neoromailltiic") pînă da
Eug~ B~rbu. ~u vastfelAe fot~e~iri În c1:ctuali:ate, şirul vechilor
me:zţiu:ii contmua, sch1ţmd hru1le unei ~poci deosebite. De la
altm:du:i,ea ~omentului, fPrivirile de ansamblu expr,imă tot-
odata slJlllp,at1e pentru realităţi.le epocii .socialiste : A recu-
noaşte, ac~, x:ă-n ultimele două decenii, şi mai cu ~~ebire în

c~l. de al doilea, Mu.7ele au fost mohiiliziate în slujba Construc-
ţ1e1, \Pe care au cu devotament şi artă, nu este decît
sluJ1t--0
puml a·devăr" (De la elegia ruinurilor la epoda blocurilor).

;Pînă la Per,pessicius! Eminescu fusese prezentat în ediţii

van~te, unele. remarcah1l~, ,dar departe de a fi complete. In-
vestind. ~ pasmne exceipţ1onală, dublată de o erudiţie vastă
P~r.pe__ss~cms s:a angajat s~ restituie 1poste11ităţii, într--0 ediţi;
cnt1ca 1mpuna-toa:e, 1ma~mea reală a genialului nostru poet.
~oţum1;1l de munca cheltuit în acest scop se măsoară în decenii
cac1 .pn!ll~l tom ~ apărut în 1939, iar seria, ajun~ă !ia jumătat;
de duzma, c~>nt_muă: !nţel~g1nd .să confrunte varia:n,tele, să
~re<:tez_e leeţmml~ discutabile, să facă trimiter~ şi adnotări de
I.Stone. l~t~rară, ed1to~ul de~fţ~o.ară o ştiinţă pe măsu11a sarcinii

sale difa:1le. ln tehmca ~d1ţ1e1 d~ Op~re, veminescologul a,plică

o recomand;-a,re t~era~a! dar Judrc1oasa, a lui Demostene
Russo : ,,Once ed1ţ1e cnt1că trebuie să anuleze dacă se poate
.",~une, .Pe .ce1e mAaim• taişe"(,V, ip. 383). Dacă G. Ib'răileainu unul
din c:;1 _mai er.u~iţi ~Jn:,soologj", a stăruit a~u,rpna cri;i~ii de
texte ş1 „a phv~t ed1ţ11le <le p.mă la el, dacă alţii au adăugat I
,,un bo~~t .secenş de contribuţii necunoscute" (III, p. 213),
~enp~1cms e11~ :i,lesu! ~re, d~ă. ,,~arile lucrări ,pregătitoare",
sa realizeze ed1ţ1a rent1ca defm1t1va. Această mare operă care
cpeurtceeat,areeaJislionlgougrirăc,ă,înscitourîonndau-osecîanriperrăi~ucol npsltaitnuiael
ar urneai~liozădrei­i
de
lor de acest ifel.
1rum„U~ 1 iprin Daedalul manuscriselor eminesciene - scrie
Perpesswms - e o călătorie din cele mai aventuroase. !nsă la

272

capătul ei te aşteaptă, ca-n cel mai somptuos basm oriental,
comorile norocosului Ala.din. Nu-ţi trebuie vreo lampă fer-
meoată. Din fiecare pagină o flacără jucăuşă Îţi arată şi drumul
şi tezraurul. A.ibi numai încredere. Aipropie-1:e numai cu sme-
renie, şi sufletul 1poetului, prezent În fiece silabă şi-n fiecare
stih, oricît de tainic, Îţi va vorbi şi va pune caipăt îndoielilor
tale. Nimic din ,ce-a ,căzut IPe paginilE; acestea sacre n-a fost
zvîrlit la Întîmplare. Aici .şi piatra e fertilă. Orice sămînţă
germinează. Apleacă-te şi-i vei culege rodul." (Menţiuni de
istoriografie literară şi folclor, .p. 556.) Dragostea la temipera-
tură Înailtă păstr.aită „Marelui Ln~pira.t" e~iică devoţiunea şi
zelul sacerdotului său. Eminescu, cel intrat în eternitate, îi

poarte surkle din tomurile de mii de pagini.

De la Însemnările ,critice de după 1primul război mondial
pînă la ediţia crin:ică Eminescu, portretul lui Perpessicî,us a evo-
luat. !ntr-o ipostază, critica Înţeleasă oa un nobil exerciţiu
artistic, În altă ipostază, editorul riguros, utilizînd metodele
istoricului literar ; iată trăsături diferenţiate, caracterizfod o
personalitate bilaterală. Dînd curs unei V10caţii puternice, Per-
pessicius, mar.e muncitor şi spirit fin, e de mult timp un
maestru, ale cărui leeţii stlau ca exemplu generaţiilor noi.
Lecţii .de erudiţie, de gust şi umanism delicat.

ETAPELE „VIEŢII ROMANEŞTI"

Ln mod obişnuit, biografia ,unei rev.iste 1t.n~e cu apair.iţia
primului 111'l.lITTlăir ; a.şa .air itrebui \Să fie şi ou Viaţa românească,

ajunsă ~ tlr.eout J.a •respectabila vkstă de şase decenii ; is-

tor.ia ei e mai veche, totuşi, unele fire, Î,n planul ideilor, ducînd

p1nă 1a Evenimentul literar, Îintemeiat !la 20 decembrie 1893

de C. Stere, oonrlus de ila număirul 20 de Sofia NăJdejde şi mu-
tat Î,n iulie 1894 la Bucureşti, u111Jde îşi focetează apariţia ~n
octombrie. Datorită unui oomplex de împrejură-ri, în special

păitrunderii teorjilor refonmis.te, Ja Evenimentul literar ideiile

socialiste sîm promova.te ,para,lcl cu cele p~porani.&te sub forma
unui u:maniitarism vag ; du1Pă priimuJl val \POPOranist, i!lctre
1893 şi 1895, G. !brăileanu, viiitor „spiritus rector" al Vieţii
româneşti, .avea ,să abaindoneze ,treptat .socialismuil ,pentru a se
aiprqpia de ~deologia ,poporanistă a lui C. Stere ; alţi intelec-
tuali, ,,generoşii" foşti socialişti, treceau În 1899 la liberali.
Concomitent cu prepoporanismul, Î1n etaipa 1893-1896, se schi-
ţează o mişcare presămănătoristă, 'În ap,a.renţă cu caracter ex-
clusiv .cultural, în rea'1ita•te cu Îiniplicaţii IPOfaice şi sociale. Pro-
motorii presămănă,oo.rismuilui pomeau de la necesitatea promo-
vării :unoi literatiu,ri .de ,reail.ităţi naţionale ; se tPreconiza lupta
împotriva estetismului junimist şi preţuirea tradiţiilor po-
porului. Dar protestul împotriva cosmopolitismului burghez
urma să se prefacă la Sămă.nătorul (apărut în 1901) în şovi­
nism, iar cultul tradiţiilor să însemne o frînă în calea progre-

274

sului material şi spiritual. Cortina cădea la sfîrşitul anului
1900 peste dteva reviste efemere, întîrziat romantice, de tipul
Floare albastră, saJU modemizainte, gen Carmen. Cine Je pollle-
neşte astăzi şi cîţi le cercetau şi atunci ? In mişcarea literară

a epocii se simţea un aer epigonic - ,,fin de siecle" ... ; cu-

rentele nu erau ordonate pe diireqii ola,re.
Un nou vall p~ranist, fot.re alllÎi 1905 işi 1909, se opune

mi~ării sămănă.toriste, consiitiuită şi devenită foar.te activă. In

opoziţie cu sămănă.torismul, H. Sanielevici .făcea să apaa-ă la

Gafaţi, fa 15 noiembrie 1905, pr.ima .revistă ,pqporanistă, Cu-

rentul nou - publid111d, ~IIl inumătrul 3, un iaix,ticoo de docuină
al 1lrui G. Ibră iJlearuu. Existenţa Curentului nou <deveni nemo-
tiva:tă după oÎ'teva numere, căci la 1 martie 1906 ,Lua fiinţă kl
Ia.şi Viaţa românească, !Publicaţie masivă, lt•ntr-run centru inte-
lectual inoomparahill mai important deaît oraşul dunătrean.
Criticul H. Sainielevici fusuşi se 1Va muta Ja fa.şi, llJlllde fo 1909
va fi, puţin timp, secretar de redacţie al revistei.

I

Pînă la un puinct şi 9ub anumi1le ~peote, Viaţa românească
suipor,tă inif:luenţa ideologiei 1pqponainiste ; a pu,ne semnul egali-
tăţii :între •poporanism şi aiotivuta•tea ·din prima et~ă a irevistei
ar .fi fusă o eroare. Caidml oocial-,culmra:l Î.n care ,a (Pornit la
drum Viaţa românească ~unea inteleotua:Jilor .din ju·rul aces-

teia, ca o nece~ita·te, depăşjrea sipiriruliui ,pqporanist ; astfe.l,

literatura, deşi atinsă parţial de teoriile poporaniste, n-a fost
subordonată acestora. Momentul va fi evocat de !brăileanu
1n retrospectiva După 27 de ani. ,,In 1906, cînd a apărut re-
vi>Sta, sinuaţia er,a acea.sta : Sus o eliită socială c,are 111u cetea
dedt franţuzeşte. Jos un popor care nu cetea nimic. Apoi un
neînsemnat curent literar care transplanta în româneşte lite-
ratura franceză (spre uzul nimănui) şi un puternic curent ţă­
rănist literar care ajunsese să ceară oprirea cărţilor străine
de a intra în ţară ca să nu strice mintea românilor şi să nu
fie .lov~tă ,de concurenţă ·lite~atl\Jlr,a ţărănistă. Viaţa românească
a ven~t cu o ,idee ,foa,11te simplă. Cultura unei ţă1.1i t,napoiate
nu se poate dezvolta fără sprijinul puternic al Întregii cul-

275

turi umane ; această cultură umană trebuie asimilată ca să
devie naţională; aşadar, cît mai multă cultură străină, dar
În acelaşi timp cît mai multă asimilare a ei. ,(Un exemplu
strălucit de bogată cultură străină, asimilată perfect de un
robu9t o.r.gainism maţional ,este 1poezia -Lui Emmesou.)" A>SiPect
pozitiv - ,,Împotriva conservatorilor şi a ţărăniştilor lite-
rari, împotriva Convorbirilor şi a Sămănătorului", revista
de la Iaşi ~nţelegea să aipere „formele nouă" 1•

Pregătirile pentru apariţia revistei erau cunoscute şi la
Bucureşti, de unde Mihail Sadoveanu - inv itat să colabo-
irez.e - ise adresa Ila 3 februarie 1906 lui G. Ibrăi:leainu, expri-
mîndu-şi punctul de vedere. ,,Revista pe care voiţi s-o scoa-
teţi şi al cărei suflet eşti dumneata a fost plănuită aici, În
Bucureşti, de dr. Cantacuzino, Gherea, I. Teodorescu, Voi-
nov, P. Bujor şi alţii. Era considerată ca o nevoie şi acum
tot ca o nevoie e considerată, şi poate că e venită la vreme." 2
G. !brăileanu îi propunea lui Gherea, Într-un mesaj din ace-
laşi moment 1premergător, să accepte ronducerea II'EWi6tei : ,,...te
rugăm să :te p.ui în ft1untea ei sau cel puţin să colaborezi
de ,la primu.! număr pemru ,ca să ştie ,toată Jumea, prin faptul
colaborării dumitale, ce vrea să fie această revistă" 3• Ibrăi­
leainu a.rbora, ·pe cit se vede, •ideea falsă că „popoiranismul li-
beral şi socialismul tindeau spre un ţel comun" 4• Răs­
p unsul fiind negat irv, direcţia şi-o asumă C. Stere, pen-
tru partea literară, şi P aul Bujor, pentru partea ştiinţifică.
Cel dindi va evoca iin 1933, sub tidwl Cum am devenit director
al „Vieţii româneşti", tScena nostimă în care IbrăiJeanu, venind
la el acasă şi lăisînd bastonul de cireş !În colţul lui obişnui.t din
odaiia <le .1u.cru, 1-a dete11minat să accepte conduicerea. Dintr-un
Act de asociaţiune .de Ila 5 oorombr,ie 1907, 1privind „dreptrul
de tprqprietate" ais\lipra a-ev.istei, aflăm că aceasta era subven-
ţionată iniţial de şaipte 1PrQprietari (C. Botez, I. Botez, M. CaI1P,

1 Viaţa românească, 1933, nr. 1, p. 7.
2 Scrisoare din fondul G. !brăileanu, În Viaţa românească, 1964,
nr. 1, p. 91 (publ. de Gr. Botez şi M. Bordeianu).
3 Al. Piru, ]brăileanu către Gherea, În Viaţa românească, 1956, nr. 11,
p. 182.

4 D. Micu, Poporanism1,l şi „Viaţa românească", Editura pentru Li-

teratură, 1961, p. 117.

276

G . Ibrăiilea,nu, Gh. Kernbaich, dr. N. Quinez:u şi C. Stere) şi că
direcroruil C. Stere „păstrează dr,~tJu~ de a-.şi a'lege pe codirec-
to11uJ ·şti,mţific a! irevi61tei" 1• Paiu.I Bujor se !retJrage, însă, fo mo-
memtu:l 1n CM'e C. Stere ,devine rprefeot ,liiberail de Iaşi, fo timpul

răscoalelor din 1907. ln locul său, pe copertă apăru numele

profesomlui dr. I. Ca,ntaicuzino (ca.re era şi Jicenţiat tn litere) ;
CUJiloscu,twl savant venea, desigur, rru~ai cu prestigiilJll ştiinţific,
căci, mutat '1a Buoureşti din 1901, nu jputea interveni efectiv
În îndmma,rea curentă a revistei.

Submtirulată ,,,revistă J,iterară şi ştiinţifică", Viaţa româ-
nească lansa în primul său rnumăr un prograun desnul de vag,
problemele ,li.terare fiind exu,ediate sumar. Guv,întul Către ceti-

tori (nesemnat), ,redactat 1pe ,oh 6e pare de Stere, aitinge, în
cea de a doua pairte, u>roblematica eco.nomÎlco-socia1lă a :popora-
nismului, :legfod a9peotele sociale de necesi.tatea cudtur.i.i pentru
popor. Scopul principal al .revistei era : ,,munca pe cîmpu'1 cuil-
turii naţionaile". Se schiţa direeţia de aeţiune, ou aluzii ,trans-
parente la exclusivismul sămănătorist : ,, ...foarte mulţi
nu-şi d aiu seama că noţiuinea de oukură naţională nu e î.n con-
trazicere ~u ,cea de cUJltwră universală, omenească. Mai mult :
că un popor nu-şi iPOate justifica dreptul la existenţă distinctă
în is1nul popoaa:elor civ~lizate .ded,t dacă poate contribui cu
ceva la cu1tuira universatlă, .dîmdu-i nota specifică a geniului
său ." Contribuţia raminească la cu1kura 'll'niversală trebuie să
pornească de la tpOipOr, ,,care, Îin ţara noaistră, el singur es·te o
clasă pozitivă şi a păstrat anai i::urat sufletul ,românes.c". Nu
imitlnd experienţe suăine, în ană şi foeratură, ci punînd fo
valoaire specificul naţional vom Îllltra În cir,cu~nul va!lorilor uni-
versale. Iar o „cu ltrură naţională de un ~ect iij)ecific nu se va
naşte deoît aitunci clnd masele mari p~pulare, adevărait .româ-
neşti, vor lua parte şi fa fopmarea şi la ~recierea valorilor
oultJU,raile - Jianbă ,l.iterairă, .Literatură, forme de viaţă etc."
Pentru aceasta se ipropune ,r,idicarea p0iporului (de fapt a .ţă­
rănimii, văzută ca o masă omogenă) la un alt nivel de viaţă,
dar nu prin revoluţie, ci pe cale evolutivă : ,,acest lucru nu
se va ÎntlÎilnpla decît prin cultură, viaţă politică mai 'largă şi

ridicaire economică, ,x,urală şi naţiona.lă, şi oînd vom fi un

popor, cînd rt:oa·te olasele socia,le vor fi aile aceluiaşi popor,

1 Manuscris, fondul G. !brăileanu, Bibi. centrală univ. nM. Emi-
nescu", Iaşi.

277

d'utd trecerea de la v,hfol fa baza IPÎtramidei se va face pe ne-

simţi te".

Viaţa românească airăta, potiriv.i,t programu1ui, o vie a-tenţie

fenomenulrui ouhura.l şi ,ştiinţific universal şi cu aliît mai mult

problemelor cuikwrii naţiona'le. G. !brăileanu ţi,nea să precizeze

că revista a,vea neconteniit în vedere 9pirinua1iitatea iromânească

η~ Întregul ~i, fiind 1p.re-0mpaită, ca ~i înaintaşii, de iuni·tatea na-

ţ101:1a1l~, ck1 nu „r:uipţi Εn bucăţi" 1 vor (Progresa iromânii. In
"sV-iaeţciiăzruotmdâe-
naemştmi".t,ltaC.evSotcearere Cum caăm„fdăervăenmitu•ltdăiregcrteourtaatle
soria

acord a:51.lfpr.a tViniLeuţli1iUic•roenvdisutseei, pro pelu,s,înpsaăireş-i-seo,ad iereVpdlaichăuţlăa' pVioaaţtae
În ,aimitntii.rea -de

nouă a lui Ovid DemJSusianu, ivită în 1905, inovatoare în spirit

modernist.

Progiramul Vieţii româneşti se Încheia cu o definiţie cu

tiotwl elaistică. ,,Şi daică esite nevoie să dăm idealwlui nostr.u

cul,nural, naţional şi demoora.tic iun nume CIJ\Prinzăitor - nu-

me~e s_ău ~te : Pqporaniismul." lin acela.şi număr şi în acord

cu .md1caţ1de programului, G. Iibrăileanu trasa la „cronica lite-

r~ră''. (Scriitori şi curente) IPI'Ofidiul unui scriitor apre>ipia.t .re-

v1ste1. _!',.fobi~uil principa,l .car~ trebuia să 1pună în mişcare .pe

o~m~~u de ţ~tere era c~mpasmnea pentru „umiliţii şi ofensaţii
vieţii . ,,Son~torul roma,n care, măcar cînd vorbeşte de ţăr.,ljlli,

air putea să-ş1 ara.te r.eOUJ.1Qş,tinţa căitre ei prin ră~indirea unei

a-~osf~e de simpatie, şi n-o face, ci dimpotrivă, ră~pîndeş,te

a~t1pat1e, n-are un suflet înalt, îşi «exprimă sentimente» infe-

noare, cu sau fără talent - «imagini» - nu este la îinălţimea

vremii şi a i<lealu.ri.Jor cele una,i sfi'Illte ale ~omliui său. Nu

es,te ,pqpora,ni~t !" Criticul nu Împinge însă diucruri1le mai de-

parte, :refu.zoîmd să cr~dă 1Îin exi1steinţa iunei metode de creaţie

p.e>iporaniistă. ,I1: precizăr~le sale din Morala în artă, 1pqpor.anis-

esmeiunulntivmese~cnatitr.:"am.ce,t,nePtnoz.dpaeotrlac!n'ueiosuum_nnu?şlt;eiîrnnţmăc,eăn<şliemîsaÎnimcăv!Peoacthideia~taiăl r,ellune iudSaettoeorreiete: ;f~auiţenă'

cu ţarammea. In politica, acest sentiment va îndemna pe

cineva să lupte pentru revendicări politice şi economice. In
ches.tiunile <:_U~tu~al.~, îl va. îndemna să se jertfească pentru
cultivarea ţaramm11... I n literatură, «poporanismul» va în-

1 După 27 de ani, În Viaţa românească, 1933, nr. 1, p. S.

278

semna atitudinea de simpa~ie şi <le datorie a sor.iitorilor faţă

de clasa ţărănească - atîta tot." 1 a ·subondona •
Salutară a fost iideea .cr,iticu1ui ,de
„senumen-

tul" .po.poranis,t, ca.re pu'tea duce da idea_lizair~, unei ;1iziuni_ rea-
lisite. Soriiitorilor ui se recomanda să nu 1deahzeze, sa desene un

„ ţăran-om", să subliinieze cauze~e.în~poiei:~i foi i ,reailiW1iul! ,la

nn1dul lui să inu ducă ,la exageran, ,ŞtlU't 1fJ11I11d ca ;prozatori ca

Balzac, Maiupa.ssant, Zola au idefonmat. imagiine~ ţ~anwl~~' î~:

făţişînidu-1 uneori sub .wpecte brutale, iar a,tun,c~ cind :<:'rnton!

vor fi trezit siimipaitia pentr,u pO(por, ,,poporamsmuil 1ş1 va f1

trăit t.raiul" .

Apariţia primu!lui număr ail Vieţii româneşti aJost primită
ca un evenimetnt ; publicaţiile mensuaile a-le vramu treceau pe

al ,doilea plan. La 13 martiie 1906, Mihail Sa1ovea,nu_ii ~u-
nica lui Ibră,i,leanu Îim{presii .de la Bucureşti. ,,Revista m1-a
făcut negreşiit o foar,te bună impresie. ChiiPul clllffi e făcută ~i

cuprinsuJ o fac să fie cea di.ntîi revistă eurqpeană de .Ja noi.

Vinerea trecută dudn1du-ună la Vlahuţă, şi el ~punea că acest
număir e mai ibum decît oricare numă·r din « La Revue»." (E
vorba de La Revue des deux mondes, revistă de cwltură, cu

rubrici de economie, filozofie, istor.ie, sociologie et.c.) Peste
cîtv.a tim,p (11,a 3 apri.lie), lll[l /l10U ,mesaj relua aprecierea 1ÎtnÎţ~a,lă :
Imnetrn-iat-ădedvăer'aiVcii aîţnac orloomâsnă eaaisbcăă succes desăvîrş1t. Şi
e" a aV1Ut un înruun.re. Cu cÎt se
şi succes şi
va răi~pî.ndi mai muLt în ţăor,ile su1puise, cu atJh va fi mai bine,
cu ainÎlt mai folositoare influenţa ei, şi cu aoclit mai de felicitat
conducătorii ei." 2 Vlah1uţă era entuziasmat, văzînd în noua
tribună un •semin a,l ".regenerăir,ii" naţionale. ,,Hotăi'Ît - ,îi scria
la 14 aprilie «frratelui» Bujor - , e cea mai bun~ rev1s~ă din
cite s-aiu ~ncer,cat .la noi, şi e aşa de ·interesantă ,ş1 de mwunait
scrisă, c-ar putea să facă ci'l11Ste ori.cairei ţări civ~lizalte. Dar ce
de ta.letnte proa<Spete şi sănăitoase aţi scos la iveală ! ~...) ~ anî~a
simţire de adevăir şi drago&te de ,neam în ce spuneţi voi, înc1t
cuvîn't'Uil vostru pune lPe gî,nduri şi - ceea ce veţi vedea În
curî,n.d - pune pe ,tr.eabă. Viaţa românească va însemna un

1 SVicariţsaorriodmâinnefaosncăd,ul19G0.6,!bnrră.i2le, apn.u,30î6n. Viaţa românească, 1964, nr. 1,
2

p. 92, 94 (publ. de Gr. Botez şi M. Bordeianu).

279

moment i6toric 6n ,regenerarea meamului acestuia." 1 Şi dnă,rul
Vasi1lc P~rvan, pc atunci la soudii de specializare la Berlin, co-
laborator al revistei, declara Într-o scrisoare (17 aprilie 1907)
că Viata românească „este cea mai bună revistă ca.re apare azi
la noi"! ; un incident cu C. Stere 11-a îndepă.rtat însă, de la
început, de ea.

Intervenţiile Jui !brăileanu, 1n articole de direct ivă sau în
diverse polemici cu adversarii poporanismului, duc ia consta-
tarea că în aoenţia criticului stăteau, ,pe ,plam liiterar, două idei
fundamentale : stimulariea unei litera.buri ~peicific naţionale (şi
implicit .realiste) şi simpatie pentru p~po,-. În rest, criticul nu
Înţelegea să dea „reţete" de creaţie, ba chiar, izolînd - prin-
tr-un lanţ de negaţii - poporanismul ca ideologie politică de
procesul de ,creaţie, ajlltllgea Ja o preciz.are semnificativă : ,,Po-
poranismul ca «tendinţă» nu însemnează să iei subiecte numai-
dedt din popor, nu Însemnează să scrii spre a fi Înţeles de po-
por, nu însemnează a scoborî creaţiunea artistică la nivelul
poporu Lui prin procedeul popular" 3• Viziunea schematică po-
porainistă e deipăşită aici în mod decJarat. În concepţia lui
!brăileanu conc~ptul de specific naţional reunea Într-un tot
organic : subiectul, concePJia şi reprezentarea specifică; dacă
"tendinţa" nu însemna „să iei subiecte numaidedt din popor",
acestea trebuiau să ex.prime modul de a simţi şi de a gîndi al
poporului român. De aceea ,revista se şi numea „Viaţa româ-
nească" şi nu simplu Viaţa. Simpatia pentru ţărănime nu im-
plica idealizarea acesteia, ca la sămănătorişti ; prozatorii Vieţii
româneşti nu exclud din sfera creaţiei lor oraşul şi nici 111u~l de-
nigrează ,sistematic. În esenţă, combătfinid arta pentru artă,
,revista de la Iaşi cultivă, prograrnaitic, o literatură cu tendinţe
sociale democratice (în limitele liberalismului burghez) şi, în
ansamblu, realistă.

Că G. IbrăiAcanu a da.t „poporamismutlui" o intenp.retare cu
totul largă - fapt care În directiva revistei s-a resimţit tPO-
zitiY - e limpede; revista avea 'lll1 grup de „prieteni", dar n-a

1 Scrisoare inedită, fondul G. !brăileanu, Biblioteca centrală univer-
sitară „M. Eminescu", laşi.

! Scrisoare din fondul G. !brăileanu , în Viaţa românească, 1963,
nr. 6-7, p. 31 (publ. de Gr. Botez şi M. Bordeianu).

3 Morala în artă, în Viaţa românească, 1906, nr. 2, p. 306.

280

practiicat .sipir,ittlll secoar. ,,Viaţa românească - afirma criticul,
într-un interviu - a tipărit pe toţi scriitorii romini. Din
«stîlp ii:. ei au făcut parte mulţi scriitori munteni. Viaţa ro-
mânească continua tradiţia veche din Moldova, Începută Încă
de la D acia literară, de a reprezenta înteaga literatură naţio­

na.lă." 1 Î,n primii ani ai rev,istei publicau Ja Viaţa românească

vechi convorbirişti (Ana Coota-Ken;1bach, Matilda Cugler-
Poni, N. Volenti) şi poeţi de la Contemporanul, Între care
Gheorghe din Moldova, O . Carp, Artur Stavri - nume fără
strălucire, desigur. Altutl era cazul lui Vlahuţă şi Coşbuc, scrii-
tori de prestigiu, cel dinbÎi publicî,nd, ,printre altele, ,pa,mfletul
1907; nu de la aceştia, totuşi, cu o carieră poetică aproape în-
cheiată, erau aşteptate colaborările În lanţ. Printre stegarii con-
secvenţi ai poeziei se oumărau cîţiva creatori tineri - ,,me-
teorii şi cometele", cum le spunea C . Stere în amintirile sale
de fost director; se remairoau unii tineri din generaţia lui 1880,
care-şi făcuseră ucenicia În alte părţi şi aveau credinţe literare
diverse : Octavian Goga, D. Anghel, St. O. Iosif, Ion Minu-
lescu, urmaţi de Victor Ef.timiu şi Cimcinat Pavelescu. Dintre
toţi, cel mai activ în această perioadă se dovedeşte Mihai Co-
dreanu, sonetistul. Unii colaboraseră şi cola.borau încă la Să­
mănătornl, alţii erau partizani ai simbolismului şi modernis-
mului în genere. Tudor Arghezi apărea mai rair, dar cu pagini
scînteietoare ca Declamaţia hti Caligula, Arheologie şi Rugă
de vecernie. Pe urmele lui A. Mirca, la revista de la Iaşi se
producea fo 1909 adevăratul debut al lui G. Topîrceanu, atras
din 1911 în cercul activ al redaeţiei. Alt debutant, foarte har-
nic, îinourajat de Ibrăiileanu, era Demostenc Botez ; Caragiale
şi Vlahuţă vin la Iaşi să sprijine î,ncepuourile 1n. poezie ale lui
Mateiu I. Caragiale, care n-a produs însă impresie ; de la
Bucureşti sosesc versuri de Ion Pillat. Stimulată de ambianţa
ieşeană, deşi n-a fost niciod ată la Iaşi, tînăra A lice Călugăru
publică aici fonre anii 1910 şi 1915 cîteva poezii care învederau

un talent robust, cu arderi repezi, irosit pretimpuriu Într-o
wentură tragică. G. !brăileanu a.precia, în a~elaşi timp: fine~~a
Otiliei Cazimir, căreia îi va consacra apoi un studm cnuc

elogios.

1 Demostene Botez, De vorbă cu d. G. lbrăilean11, în Adevărul li-
terar, 1926, nr. 269.

281

căriP,ar<i ntrteraebi1lper, obzăattrourniuil primei et~e putea fi întilnit, cu evo-
Nicu Gane, ,legat ,de aimintJirea Convor-
birilo; literare. Cara~iale trimitea iŞi el, la iI11Sistenţele lui
!brăileanu, povestirea Kir Ianulea ,din. 1909, .iar De~avirance~,
basmul Stăpînea odată ; ,de cltev,~ on e ·prezent şi Vlahuţa.
Sex,a<tenarul Calistrat Hogaş, cu .figura Im de -faun, ,debut-ant
ou u; ·sfert de veac înainte Ila Piatta-Neamţ, dă aoum 10treaga
măisură 1a unui talent icucerioor, adău~în<l memoriilor ,de călă­
torie, anterioare, .povestiri ,şi nuvele, .•portre~e ca Părjntele
Ghermănuţă, Floricica şi Cuco~na Mar~~ta. St~mulat (printr:?
foarte interesantă corespondenţa) un scrutor reticent, I. Al. Bra-
îtensoVui-aVoţiainreoşt~inedaessctuăl mdeaiputoţitnceournăomsîonuet pînă la 1906, .publică
,durabil ,din o,pera sa :
dreptăţii Blana lui IsSaăimaă, nCăătloărtuolrul(uuindîieşacdoen,tbininueă
dJnrulmumuleaşi altele. Venit ,de la csuă
colaboreze pfoă în 1907), clnărul Mihail Sa,doveanu, prezent
de la iprimul număr, semnează 1n eta..pa 1906-1916 <le. pest~
qptzeci de ori. în ;'iaţa române_a~~ă au apărut !ns!mn~nle lut
Neculai Manea, Cmtecul ammtmt, Neamul Şoimareştilor, ca-
podopere ca Bordeienii ,şi Raia Sanis şi ~ţte .pag,iini ; -crea~oruJ
Bordeienilor se fofăţişa ipublioului oa scrutor r~rezentat1v a!
revistei. De ,peste anunţi sfot I.Primite cu sirnpaotie nuvelele 'Şl
schiţele lui Ion A:gîrbiceanu ; la Iaşi vă~ tiparul excelentele
Fefeleaga iŞi Luminiţa, !Precum şi povesturea PoP_a Man. în
trecere prin I.aşi, <lu1pă 1910, tl)0,posea GaLa Gallactton, ,,o per-
soană foarte ,distinsă" (cum 61 definea !brăileanu) ; 1n proza
sa era o continuă frămîntare etiică şi nostalgie de frumos. In-
trodusă de Constanţa Marino-Moscu (co-legă ,de liceu a E:l~ei
!brăileanu)
sa o putere' dHe o;rbtseenrsviaaţiPe.arpeaimdaaitr-cBa_ebinllg-ăe.scSue aaldăutcuerărn>revniusvteeihsJtetacna

Bart, Spiridon Pqpescu, I. I. Mironescu, la ,care tentele po-

poraniste sfot ma i vizibile, C. Sandu-ALdea, D. Anghel,

N. D. Cocea, I. C. Vissarion, N. N. Beldiceanu, Lucia Mantu,
Romulus Cioflec ; poate fi fonîlnit, o singură ·dată, Liviu Re-
breanu, cu nuvela O strîngere de mînă ; cheVQ schiţe poartă

semnătura lui G. Topirceanu.
Hotădt, teatrul publicat de Viaţa românea_scă nu atinge

1nălţimea prozei. Legenda funigeilor, Co,:neta ş1 <;arme_n sae-
culare, ieşite din colaborarea Anghel-Ios~f, a~arţm mai mult

poeziei ; piesa într-un act De ziua mamei a lui M. Sadoveam~
era o prelucrare după un model francez; drama Sorana a lu,

282

Brătescu-Voineşti a avut o oarecare carieră scenică, fără să
marcheze totuşi un moment memorabil.

La prestigiul revistei contribuie însă dezbaterile critice
privind fenomenul literar romftnesc şi universal. încă de la pri-
mele numere, făcînd cunoscute capitole din Spiritul critic în cul-
tura românească (prezentare Începută la Curentul nou), !bră­
ileanu punea cultura În corelaţie cu .factorii sociali determi-
nainţi ; •raportJU1l ,de cauzalitate de La social la estetic avea să
fie reluat de mai multe ori şi teoretizat apoi sistematic în
Literatura şi societatea (introducere la monografia Opera lite-
rară a d-lui Vlahuţă, 1912). Paralel cu punctele de vedere
despre Baudelaire, Tolstoi şi Sully Prudhomme, criticul aborda
probleme ca Morala în artă, Ţăranul în literatura românească,
Semnificaţia socială a operei lui Caragiale şi interpreta opera
lui Brătescu-Voineşti legînd-o dialectic de optica de clasă
a ,prozaitorUJl.rui H . Sanielevici ,puihlica în 1908 şi 1909 seria
Clasificări literare, aplioînd acelaşi ,orioteriu al ·interdepen-
denţei dintre literatură şi societate ; pătrunzător era studiul
Sărmanul Dionis, utilizabil şi astăzi. Izabel:-. Sadoveanu ajun-
gea da cond uzii eronate fo studiu-I Simbolismul, dar se ,remarca
în comentariile şi cronicile pe alte teme. în domeniul lite-

raturii comparate, Charles Drouhet cerceta Modelele fran-
ceze ale teatrului lui Alecsandri. La „cronici" şi "recenzii"
găsim opinii despre mai toate apariţiile litera re notabile din
epocă, Viaţa românească fiind, sub acest aspect, oglinda
fi delă a dezbaterilor ce caracterizau mişcarea literară contem-

porană.

Deţmîu1d efectiv conducerea Vieţii româneşti, !brăileanu
i-a imprimat trăsăituri ale propriului său caracter : vioiciune,
adîncime, spirit metodic; În corespondenţa cu G. Tophccanu
dintre 1909 şi 1911 criticul repetă de cîteva ori idealurile
ce-[ ,ainimau : ,,î111ă,l.ţimea" şi „iprestiigi11.1U" mar-ii ,reviste. !şi
însuşise ce-i părea pozitiv la periodice cu renume (Mercure
de France, Rivista d'Italia); o ,dată aJese div,iziiunile ,temaitice,

revista le-a păstrat cu consecvenţă, impun1nd astfel „ tradiţia"

ei printre cititori. Cronicile îndeplineau un rol deosebit de
important, Întregind fizionomia unei publicaţii ce-şi făcea
un titlu de onoare din reflectarea multilaterală a actualităţii.
Diviziunea cronici, cu sectoare cuprinzătoare, oglindea do-

menii şi activităţi diverse : cronica internă, cronica externă,
cronica socială, cronica economică, cronica ştiinţifică, cronica

283

învăt_ă~întului! cronic~ teatr}lă, cronica lingvistică, cronica
plastica etc. Viaţa romaneasca acorda acestor cronici o atenţie
excepţională, Între semnatari găsindu-se personalităţi : Radu

Rose~t1, I. G: Du.ca, V. Mad~earu (economie), A. D. Xenopol,

V. Pairvam (1stone), Gr. Antipa, dr. N. Leon, I. Simionescu,
~r. C. I. Parhon (biologie, medicină), Al. Philippide (lingvis-
tic~). G7onica şn_ii~ţifică ~rnsuma \p,reocupări felurite : geologie,
saoscp11.oraloţg1.1ae,reevl1e.sctnen1.c1etraate,teamgeroranroăm:iefieetcca. rCe um s-a .pu t uut nremtuarrcdae'
-
număr

orizont complet. Dar vuietele războiului mondial, început în
1914, răspîndeau îngrijorare ; în august 1916 România se
angaja în conflagraţia cunoscută. Prima etapă a Vieţii româ-
neşti, ,cairacterizată printr-un mare ennuziasm !Creator se în-

cheia cu semne de întrebare asupra viitorului . Bila~ţul era

însă luminos : revista de la Iaşi polarizase în jurul ci scriitori
şi personalităţi ştiinţifice reprezentative, formase şi impusese

valori noi, cu totul deosebite.

II

La sHrşitul primului război mondial, G. !brăileanu ş1
devotaţii Vieţii româneşti se gîndeau să reia, într-un alt
climat, firul Întrerupt; criticul primea din partea prietenilor
mesaje impresionante. Criza economică postbelică a făcut
ca reluarea activităţii să fie amînată, dar la sugestia criticului
şi cu sprijinul său apărea la Iaşi, la 2 februarie 1919, săptă­
mînalul lmemnări literare, redactat de Mihail Sadoveanu şi
G. Topîrceanu. Era o publicaţie de tranziţie, cu obiectivul de
a iregrupa forţele şi ,de .a ,pregăti s.p~ritele pentru apa.riţia în
~~pectivă a Vieţii româneşti. Hebdomadarul de la Iaşi (22 pa-
g1rn) nu avea de doc »Înfăţişare formidabilă" (cum scria M. Sa-
dove.arnu despre vechea ,revistă) şi nu venea cu ,un ,prograim nou,
cons1dedndu-se un continuator. Pe lîngă G. !brăileanu, Mihail
Sadoveanu şi G. Topîrceanu, mai colaborau Otilia Cazimir,
Demostene Botez, Al. A. Philippide, I. I. Mironcscu, M. Se-
vastos; debuta la lnsemnări Ionel Teodoreanu. Beletristica,

284

de aspect memorialistic, îşi trăgea substanţa din evocarea unor
momente din anii războiului ; G. !brăileanu publica regulat
comentarii pe teme de actualitate, unele din ele reunite apoi în
volumaşul După război - Cultură şi literatură ; frecvente
şi nu lipsite de violenţă erau polemicile cu Sburătorul şi
Viaţa nouă. La 21 decembrie, la numărul 45, revista îşi Înceta
apariţia ; era timpul ca Viaţa rontâ:1ească să-şi reia drumul.

Două acţiuni, meditate amănunţit, încuviinţate de grupul
de prieteni prevăzători, inaugurau pregă tirile : una, În de-

cembrie 1919, era constituirea Societăţii anonime „Viaţa

românească", sprijinul ei material ; alta, la Începutul anului
următor, constituirea „Asociaţiei literare şi Ştiinţifice « Viaţa
româineaiscă»" - ,,siprijirnllll Îlntelccnua,l" al revistei, - înglo-
bînd personalităţi cu vederi din cele mai variate. Intre cei
vreo sută de „asociaţi" (menţionaţi în primul număr din
1920) se găseau: Brătesou-Voineşti, Gafa Galaction, dr. N. Lu-
pu, Al. Philippide, Duiliu Zamfirescu, dr. C. I. Parhon,

D. Caracostea, Hortensia Papadat-Bengescu, P. Poni, I. Si-
mionescu, N. Davidescu, Artur Gorovei, dr. Firancisc Rainer,
dr. N. Leon, Paul Zarifopol, Virgil Madgearu, Luca I. Ca-
ragiale, G. !brăileanu, M. Sadovennu, G. Tophceanu, Otilia
Cazimir, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Al. A. Phi-
lippide, Liviu Rebreanu şi a•lţii. Paul Zarifopol se considera
prea puţin cunoscut pentru a-şi da „numele În lista aso-
ciaţilor" 1 ; Gala Galaction ră$pundea emoţionat : ,,Vă
sînt foarte recunoscător şi gata să vă ajut cu entuziasm în
opera reluată ! Voi fi lîngă dumneavoastră cu aceeaşi tragere
de inimă, cu aceeaşi rîvnă ca şi în trecut." 2

După o întrerupere de aproape patru ani, în martie 1920,
Viaţa românească intra în a doua etcliPă, condusă de G. Ibrăi­
Jca,nu, director, şi G. Topfrceanu, prim-redactor ; pînă În
1923 Mihail Ralea colaborează cu articole şi scrisori din străi­
nătate, pentru ca după terminarea studiilor de specializare În
sociologie, numit profesor la Universitatea din Iaşi, ,ă acti-
veze cu hărnicie în redaqia revistei. Intr-o „miscclanee",

1 Scrisoare inedită (21 ian. 1920), fondul G. !brăileanu, Biblioteca
centrală universitară „M. Eminescu", Iaşi.

t Scrisoare inedită (12/ 25 decembrie 1919), fondul G. !brăileanu.

285

Anul XII, G. !brăileanu făcea, în primul număr din 1920,
cîteva consideraţii asupra etapei precedente, schiţînd totodată,
în linii mari, perspectivele celeilalte. lntrucît problema agrară
şi problema electorală, pentru care militase revista, erau,
fie şi parţial, pe cale de rezolvare, ,,poporanismul" apărea
ca un curent depăşit. Pentru viitor se preconiza respectul
ideilor democratice. ,,Colaboratorilor Vieţii româneşti, liberi
pe gîndirea lor, răspunzători de paginile pe care le iscălesc,
nu le cerem decît să nu contrazică idealul revistei." 1 Gruparea
se lărgeşte, ideologia revistei evoluează, nu fără a păstra
reminiscenţe poporaniste.

Iniţial, problema ţărănească dobîndeşte o coloratură „ţă­
răinistă" ; către 1930, datoriită iinfil.uenţei P.C.R. ,şi a,g.ra-
vării pericolului fascist, ideea de democraţie e subliniată mai
vig,umos, .fenomenull isociail•i,st şi Revo1uţi.a din Octombrie f.iind
comentate cu sirnipaitie. Viaţa românească :p.r.ivea ,cu mgrijor.aire,
după împroprietărire, rentabilitatea scăzută a micii proprie-
tăţi ţărăneşti, care nu promitea nimic bun pentru ridicarea
ţărănimii la un nivel de trai civilizat ; teoriile „ţărăniste",
preconizînd organizarea unui „stat ţărănesc" şi o „mişcare
cooperatistă", pe măsura realităţilor de la noi (era amintit
proiectul lui Ion Ionescu de la Brad), nu făcea decît să
reia argumentele poporaniste despre dezvoltarea statelor cu
economie agrară. Atîta vreme eh proprietatea particulară
rămmea neatimă, ,,tovărăşii.le ţăirăineşti" nu aveau, desigur,
nici un viitor, iar tezele prezenta:te de economişti ca Virgil
Madgearu (Ţărănismul), Gr. Mfadenatz (Capitalism, Socialism,
Cooperatism) sau de sociologi ca Ernest Ene (!mărirea eco-
nomică a statului ţărănesc), vi2llll1Jd ,reforuna economiei ,agri-
cctle, 111lU .puteau prinde viaţă. Ideea unei ·rievol:uţii sociafote nu
li se părea aplicabilă Într-o Românie de aspect „eminamente
agrar". !brăileanu recunoştea că „o civilizaţie industrială e
superioară unei civilizaţii agricole", dar, neîntrezărind rolul
activ al proletariatului, neapropiindu-se de rezolvarea marxistă
a problemei ţărăneşti, se situa pe vechea poziţie poporanistă,
acum nuanţată ţărănist. ,,România - scria el fo 1933 - nu
poate fi scoasă din balcanism prin industria mare, ea se
poate ridica din mizerie, din incultură, din minciuna politi-

1 Articolul Anul X II, în Viaţa românească, 1920, nr. 1, p. 161.

286

cianistă, pnn agricultura. indus.trializ~tă y prin indu_str~ile
de legătură, prin marea mdustne etatizata a pe_t:olulm ş1 ~
alaltovirapţraoeduursoepneaant~ar.aAlet1:-tu- d~minegauraaceaadsataptaarfeosptosc1n~itţtcaaVa,
noa.sti:,a
realista,

posibilistă." 1 . .. .. .v
Ln dezbaiterile 5ocia:le, ·refenri.J.e 1a m~rx1~m ~h~~neaz~ c~
Ka~ts~y şi. c~1lalţi fund c~t~ţi
acceptarea riedveoliluoţriaresfoocrimaliăstee, studia•ta mai .11~.t~ns m lu<:r~nl~
frecvent ;
ceJ1CeităltlOriilo.r tineri, ca. MihaÎll ~3:lea (Defmiţia„re,_voluţiei) ş1

Penre Asndrrei (Sociologia revolupei), ~u ~clum m ifavoa.re~

unui „neoliberalism" adaptat impreJuranlor contempo.ra1!e ,
opi,niile ,desipre d1tJ1pta <le ,ola-să, ,datorate a.I.tor .co~borato_rii, si1yit

contradictorii. M. Ralea consacră ~n. portr~t sociologu~ui Emile
Dlg(roe1ăuzsc9iore3kmfn5uhz).aeluu'i·tmneiŞt,elcenuofcgtamerlnăeoerzriZnetteBcailcaereiirtauuPinnrr.daipnnealdcsile.pidpr»eRie·icaluozeLJsă.st~r~etemilevc,r1oasanR;cl1sieet1slr1fmual'Ueşcic;L_~ştui:s~i(pi4_;emas_omstiocua_ţipca1rrblaMaeeţ,riiaa~ohv_cs~iteoer.llrlueaaSrnn~ţuefl~~iiai::t
şi Teoria
ideologia rseovc~ilaultaieia.dreev~iesote~ige~suSo~reepl..VaşDeşatcea ~sub~!a1supm~ict~: te?r~t~c
l~~1~ai
apfeirpmlăanhomtăariÎtlasrigmpinatteialecpteunatlruu dpmopoJUrruş_il .~Veimeoţci~iaţr_o1!e7,lanme1!~liti1, n1şd1

pentru respectul omului. împotriva. teornlor mistice sau na-
ţio.nailiiste susţ~nute de ,u1~ ~· Be~d1.aev,. <le -~a,cles Mauirras
sau de partizanii recenţi ai fasc1smulu1, M1~a1l Ralea con~-
bate pentru progres şi_ umanism_;. gla_sul lui se face auzit
în mod răspicat în articole semmficat~ve : Pen_~ru democra-
ţie, Democraţie şi creaţie, Misiunea unei generaţii. ţnt?arcerea
la trecut, la tradiţiile „bizantine", dem~ns,tra Mihail R~le~
în Misiunea unei generaţii (1926), ar fi ~nsemnat o tnst~
aventură ducînd la reluarea unor moravuri de care se leaga

„şireteni;, pehlivănia, scepticismul _trivial". In ~celaşi sens

argumentează tînărul cărturar, în a'.ttcolul ~deologia conse~v~-
toare; secondat de alţi democraţi (uneon de Lotar Rada-
ceanu), redactorul Vieţii româneşt~. nu ?steneşte În denun-
ţ.are.a adevăra.tuilui :fond al di,ctaturu fasciste. Forţel•e telurice
şi instinctele primare trebuiau să fie reprimate în numele ci-

vilizaţiei ameninţate.

1 După 27 de ani, în Viaţa românească, 1933, nr. 1, p. 6.

287

Împreună cu !brăileanu, Mihail Ralea militează pentru
o literatură cu baze sociale, în consecinţă realistă şi specific
naţională ; divagaţiile moderniste şi decadente nu puteau fi
t?lerate nici ca experienţe, Întrucît imitaţia implica un pe-
nool. Interpretările în legătrură ou specificul •nayional, mai
frecvente după 1925, au un caracter mai larg faţă de vechile
referiri ocazionale, ferme totuşi, dinainte de război ; M. R.alea
va adăuga raţionamentelor lui G. !brăileanu argumente de
aspect filozofic. ,,Sufletul unui popor, scria !brăileanu, fo-
sea.mnă .mai ales sentimentele, 1,de~le, conc1:1pţiile sale" 1 ; cei
ce vor să identifice poporul cu rasa comit o mare eroare ;
psihologia popoarelor, determinată de factori numeroşi, nu
reprezintă, cum susţineau tradiţionaliştii mistici, un fond
ancestral, fixat definitiv, ci o realitate în mişcare. ,,Toate
popoarele sînt un amestec de rase, însuşirile acestor rase
s-au combinat (dfod compuşi chimici, în parte interferîndu-se)
Într-un tot care ar fi psihologia unui popor, pentru că acest
amestec de rase (poporul) trăieşte zi de zi, îşi face mereu
mai departe psihologia lui sipecială". 2 Teoreticienii ,poeziei
decadente tind, la rîndul lor, să facă abstracţie de specificul
naţional, consumîndu-se în experienţe estetice bizare ; tripticul
de articole din 1925, Inflz,enţe străine şi realităţi naţionale,
Evoluţia Literară şi structura socială, Completări şi diverse
alte note, pun în lumină spiritul aberant al literaturii de
imitaţie, situată undeva deasupra realităţilor naţionale. In-
fluenţele străine neaderente sufletului naţional nu pot fi decît
negate, şi !brăileanu o face cu logică sclipitoare ; chiar şi
reluarea unor experienţe străine valabile în principiu era
privită cu rezerve : ,,...e mai util pentru economia estetică
- argumenta el - să avem pe lîngă un France sau un
Proust nu focă un France şi un Proust, ci un Creangă şi
un Sadoveanu şi chiar scriitori mai mici, numai să fie o notă
origi,natlă În literatlllra ,lumii. Hanu Ancuţei nu ni-l poate
da altcineva de aiurea şi ar fi păcat să nu existe. Luceferii
plini de voie şi de har ai domnului Arghezi ne dau splendorile
cerului atît de româneşti, văzute şi simţite în veacuri de pe
vreun picior de plai de păstorii evlavioşi, care au lăsat ur-

1 Caracternl specific naţional în literat11ra română, în Viaţa româ-
nească, 1922, nr. 11, p. 2-14.

1 Caracternl specific al literaturii, În Viaţa românească, 1923, nr. 2.

288

maşuilui lor «sairiciilc ,pline de oseminte». Şi ar fi păcat să

nu existe şi acest ,cer în Jiteratura universală." ~-- ,, . .
Intervenind în discuţie, cu puncte de spnJm m soc10.1og1e,
mo1psihologie şi estetică, M. Ralea s~sţine î~
_fe5icit ati-

tudinea judicioasă a criticului. ,,Once creaţie arttsttca - pre-
ciza el - are o latură individuală şi alta socială. Ele stau
într-o relaţie dialectică. Prin scop, arta devine socială, iar
prin origine este deja socială, fiindcă educaţia artistului nu
poate fi decît aceea a n;ediului în care tr5i7ş~e." 2 ~şa<l~,:·

arta nu poate fi izolată 10 numele „autonom1e1 estettculm ,
teorie susţinută de neomaiorescieni - E. Lovinescu, Mihail
Dragomirescu şi ceilalţi - pentru a transforma categoria ~e

frumos într-un scop în sine, unic şi ireductibil. Legată prm

nenumărate fire de marile grupări sociale, de „o societate",
„în speţă (de) o naţiune, fiindcă acestea sînt societă\ile fireşti
în care trăim", legată implicit de un moment istoric, activi-

tatea creatoare se constituie, dincolo de stilurile individuale,
într-un „stil mai general, stilul epocii şi stilul naţional".
E de la sine înţeles că „nu e de ajuns să fii puternic naţional
pentru ca să produci artă". E nevoie şi de talent, iar cînd
i se adaugă specificul naţional „nu facem decît să completăm
definiţia talenrului·'. ,,Un scriitor care n-are decît stilul indi-
vidual (am văzut mai sus că acest lucru este imposibil ; aici
e vorba de tendinţa către individual, adică de diminuarea

suflenului social) nu poate fi decît un scriitor minor. (...)
Artistul naţional are şi stilul individual, plus pe celălalt,
sociat E deci unai bogat. (...) Viaţa stiu.ri,lor «jndividualc»

e scurtă, fiindcă posteritatea rezumă, simplifică şi păstrează
numai generalul. Stilul naţional în ceea ce a.re în acelaşi timp
special (faţă de individ) găseşte exact acel loc geometric
între oipic şi caracter.istic, car-e constituie arta mare." 3 Con-
cluzia lui M. Ralea e categorică : "Trebuie să fim Înţeleşi.
odată. Cînd afirmăm că o literatură nu poate fi decît spe-

cific naţională, nu facem o judecată de valoare, nu cerem
sau dorim ceva. D in contra, facem o simplă judecată de

1 Modă şi originalitate, În Viaţa românească, 1928, nr. 1, p. 117.
i Specific şi frumos, În Viaţa românească, 1925, nr. 9, p. 442.
3 Etnic şi estetic, în Viaţa românească, 1927, nr. 2, p. 239.

289

realitate, de constatare, care ne duce la concluzia că lucrurile
nu se pot întîmpla altfel." 1

Intervenţiile lui M. Ralea sînt totdeauna substanţiale şi
bazate pe argumente verificate În practica istoriei societăţii.
Ideile sale se organizează Într-o armătură solidă, fiecare
articol proiecdnd lumină asupra unei chestiuni importante ;
de la dezbateri ca Psihologie şi viaţă, Psihologie şi societate,
el trece la probleme aplicate adesea la realităţile româneşti :
Sociologie, socialism şi caracter specific naţional, Fenomenul
românesc, Specific şi frumos, Filozofia culturii cu aplicaţii
româneşti, Etnic şi estetic. Ca ripostă Împotriva orientării
mistico-feudale a gîndirismului, el supune tradiţionalismul
unui examen necruţător. Ideea de specificitate, arăta el cu
pătrundere, nu trebuie căutată Într-un trecut adesea întu-
necat, nici În substratul biologic al rasei, ci în trăsăturile de
caracter şi gîndire ale poporului, formînd o sinteză cu im-
plicaţii psihologice, etice şi sociale. Ironia se revarsă copios
din ,comentairiul Rasptttinism, vÎZJÎrnd .aimesteoul ,de misticism,
de metafizică medievală şi de tendinţe către violenţă din
comportarea tradiţionaliştilor, partizani ai dreptei. Tradi-
tionalismul astfel Înţeles nu servea nici pe departe idealuri
de progres, ci se dovedea un instrument jalnic al reaeţiunii.

Faţă de necesitatea de a respinge şi nimici teoriile sociale
şi estetice dăunătoare progresului, Viaţa românească acordă În
etapa 1920-1933 un spaţiu întins dezbaterilor de directivă,
de as,pect democratic şi antidecadent. Pe plan ,litera,r, în oreaţie,
colaboratorii sînt selecţionaţi cu grijă, lăsîndu-li-se, fireşte,
libertatea de a se manifesta potrivit talentului lor. Poezia
continuă să fie locul de conflue~1ţă a diverse concepţii estetice,

opunînd fosă, din principiu, rezistenţă modernismului a ou-

trance. M~hai Codreanu, G. Tophceainu, OtÎllia CazÎlmi,r,
adepţi ai spiritului clasic, se Întîlnesc cu Ion Minulescu,
Al. A. Philippide şi Demostene Botez, receptivi la noutate ;
chiar în primul număr postbelic apare un nume nou : Lucian

Blaga, reîntîlnit apoi la intervale mari ; recomandat de Tudor
Vianu, un alt tînăr, Ion Barbu, făcea să apară la Iaşi (în
1921 şi 1922) poemele După melci, Nastratin Hogea la [sarlîk
şi Selim. Prilltire colaboratori sînt şi Luca I. Caraigiaile, Adrian

J Sociologie, socialism fi caracter specific naţional, în Viaţa româ-
nească, 1925, nr. 2, p. 294.

290

Maniu, N. Davidescu, Ion Pillat, AL O. Teodoreanu, E~e':1a

Farago, Ion Marin Sadoveanu, Alice S_oare, A. _Dommic,
G. Bîrgăiuamu, precum şi Leon Feraru, D. C1u.rew, ~el~x Ad~rca
şi George trrepard_ieţ7imontaal.itsemndpim~ţa:
creatoare Lesnea, nume ~are, cum..se vede,
felurite, uneori contraru, de la
la expresionism. Cu toate că-şi menţine debitul_ de fţuviu larg,

la proză, Mihail Sadoveanu e un oaspete mai puţm pre~e~t

ca înainte. Scrierile ample, romanele, nu se pretau la o upa-
rire inte<>rală · trimite, totuşi, _dsain_puVieunl epaăduorimi,oadr\ăn
pe Siret, ~:En Zodia Cancerului, fdriang. mMăernitea
Oameni dim lună (sub pseudommul Silviu ~eleanu), du~
Demonul tinereţii, tablouri din Hanu Ancuţei, precu~ şi
nuvele şi povestiri (Bulboana lui Vălinaş, Dumbrava minu-
nată). Un prozator cu fraza incisivă, Ţud~r Ar~hezi,. dă
'I''

fragmente din Poarta neagră. Brătescu-Vomeşu, ca şi epuizat,
puIbolnicăAngiumrbicicedaeinus.eamHăo;rtneness~iamnPifaipcaatdiav,et-BsîenntgeşiscpuagiŞ~t. ~
nu mai "
n ~le 1Lui ·111
Gala Galaction sînt prea solicitaţi de mediile literare bucu- . Jt,
reştene. Romanul lui Ion Minulescu, Roşu, galben şi albastru, ;
cu spiritul lui de „blagă", la antipodul tonului gra".' sad?-
venian e primit cu bunăvoinţă. Mai mult sau mai puţin

legaţi de ambianţa revistei sînt bătânul povestitor şi istori_c l!l>'~

Radu Rose~ti, Jean Bar!,. D emostene Botez, D. V. B:rnoschi, , J.
Romulus Cioflec, C. Kmţescu ; speranţe se puneau in SteJar ,,· li

Ionescu mort tînăr într-un accident. Se ridică prozatori noi, ·1:f

iar 1pa,{runzăitoru1l IbrăÎJlea,nu ştie ca nÎlmeni rail.tul să ~ea
aripi talentelor. După Uliţa cofilărici, !~mel T~odoreanu vine

cu romanul La Medeleni, apoi cu capitole dm Bal mascat,
Cezar Petrescu cu capit0le din lntunecare, dar şi cu nuvele,
într.e 1ca:re Aranca, ştima lacurilor; AL O. Teodoreiainu - cu
schiţe admirabile, ca Pur-sîngele căpitanului, adăugînd prozei
umoristice trăsături specifice moldoveneşti. Din lotul munte-
nilor sînt consideraţi la „înălţimea" revistei rafinatul Mateiu
I. Caragiale (cu Remember), Gib I. Mihăescu (cu La „Gran-
diflora") şi debutantul D amian Stănoiu, ,,stilizat". de G. To-
pîrceanu - atît de .deosebiţi îmre ei. Dacă nu ,prm opere de
mari dimensiuni, cel puţin prin problematică impune grupul
prozatoarelor, Viaţa românească fiind, În privinţa sufletu~ui
feminin, poate cea mai receptivă revistă a timpului. Vîrstmca

Margareta Miller-Verghy, care sprijinise zborul lui Dela-

291

vra~cea,. se îndlneşte, în publicaţia ieşeană, cu prea de tim-
pfei!e1r1deuietadiIngPenra{~iFnidorvui.aţ!ab,rdăeilsecaonpu;răautatolernutle
puriu dşie leafcourlitsimvăe
desp:e
cu _m~1rute precauţu. ~ortensia Papadat-Bengescu, Otilia
Caz1m1r, Constanţa Manno-Moscu, Lucia Mantu toate mol-
dovence, sînt descol?eririle sale, şi, cu excepţia 'celei dintîi,
toate sînt a.trase de_ f1ţonu_l m~moriaJistic, de existenţele simpk•,

de o poezie a pe1saJulu1 psihologic moldovenesc. Henriette
Yvonne Stahl publică la Iaşi seleqiuni din Voica.

}_mpotri".a c~itic_ii_ ~x;lusiv ~stetice, la Viaţa românească
Ibrail~anu ş1 alţi. crmc1, i~ s~ec1_al M.. Ralea, susţin întregirea
acesteia ,cu date ş1 fapte dm v11aţa mei11te să expli,ce fenomenul
estet_ic în ~ntreaga lui cauzalitate. Analiza ştiinţifică a facto-
rului es~t1c, cel care În esenţă conferă specificul artei, nu se

poat: d1spens_a de rei:ultatele ~i luminile altor discipline. ,,O
op.era de arta se defmeşte prm caracterele ei şi un scriitor

pnn caracterele tuturor operelor sale. Cercetarea acestor
caractere e critica estetică. Pentru aceasta ajunge es:etica.
Cauza esteticii stă în psihologia scriitorului aşadar dacă

v„oim să. ne coborî'~ la c~~ză, ~!ebuie .să fa;en.; psihologie. La

!'mdul ~1, c~uza ps1holog1e1 scrutorulu1 stă m ereditate:.\ lui şi
m me,?ml. m care s-a dezvoltat. Aşadar, dacă voim să ne

~obon:n ş1 da această cauză vom studia biografia soriitorului
şi_ m~uţ În caire a tlr~iit el: Abia a.cum, prin .studierea me-

dmlu1, aJungem la sociologie. Toate aceste îndeletniciri for-
mează cri~ica_ com_flet~ a u~ui sc~iitor." 1 1n practică, !brăi­
leanu studiaza scruton, tendinţe ş1 curente ridicîndu-se de la

particular la general, de la indivizi la g~puri ; de la Emi-

nescu, Caragiale şi. Ghe_rea, trece la creatori contemporani şi
deo~rece, cu excepţia lu1 Sadoveanu, de scriitorii Vieţii româ-
neşti nu se ocupase de loc (motivînd că era nedelicat să vor-
bească de colaboratorii a;propi.aţi), acum scrie despre G. To-

pîrceanu, Otilia Cazimir, Jean Bart, Demostene Botez
I. I. Mironescu, Mihai Codreanu, Ionel Teodoreanu şi di~
no~ d~spre M. Sadoveanu. Din această etapă datează studii
strălucite, mer~- acr.uaile, ,precum Creaţie şi analiză (1926),

N~m__el~ frop:u in opera lui Caragiale (1926) şi .unele .carac-

terizan smtet1ce ca Poezia nouă şi Caracterul specific naţional

1 Completări, în Viaţa românească, 1925, nr. 4, p. 79.

292

în literatura română. focă de .la 1919, ~e ·~a lnsemnări literare,
!brăileanu întrevedea o înflorire a romanului, determinată de
transformările legate de război ; ulterior, criticul se va arăta

mai reticent. 1n schimb, la dezbaterile despre roman participă

Mihail Ralea cu articolul De ce nu avem roman ? (1927),
P. N icanor et comp. cu Romanul .nostru, Demostenc Botez,
V.a.sile V. Georgescu şi .alţii ; Ocna.v Botez .şi Tudor Viaonu
salută romanul Ion al lui Rebreanu. De menţionat, de ase-
menea, discuţiile despre romantism : Centenarul romantis-
mului de M. Ralea, Comemorările romantismului de Izabela
Sadoveanu şi Romantismul român de Ion Pillat. Despre
Modernism scrie Al. A. Philippide, care dă şi interpretări
despre Sadoveanu şi Arghezi ; despre Tudor Arghezi lasă
pagini subtile Mihail Radea, ca,re ,semnează şi eseuri : Arta şi
urîtul, Critica psihologică şi critica estetică, Ştiinţa literară şi
psihologia modernă. Contribuţii despre N. Iorga istoric literar
semnează Gh. Bogdan-Duică. Personalităţilor critice menţio­
nate li se asociază T udor Vianu (cu studii despre Eminescu şi
T~tu Mano11esou), Paul Zarifqpol (icu eseuri : Din registrul
ideilor gingaşe) şi eseişti informaţi, cu orientare multilaterală,
între care D . I. Suchianu, Ion Biberi, Petru Comarnescu

şi ceilalţi .

III

Devenită „bogată, opulentă", Viaţa românească Însemna,
după război, nu numai o revistă de mare prestigiu, ci şi
editură, tipografie şi librărie. ,,După ce a fost arsă de cîteva
ori de incendiu şi expulzată succesiv de diferiţi proprietari
- scria G. Topîrceanu 1 -, acum ea avea palat propriu,
administraţie modernă, capital fantastic..." Dar „opulenţa"
n-a durat mult ; după 1930, dificultăţile financiare ale
revistei şi editurii se accentuau, În pas cu criza economică
generală ; se punea tot mai insistent problema dizolvării
Societăţii anonime „Viaţa românească" . Istovit de boală şi
lungi insomnii, G. !brăileanu înfrunta tot mai anevoie marile

1 Manuscrisul conferinţei C11m am devenit ieşean (1933).

293

1nd~to:i~i ce-i reyenea~ ; Înt~e timp, muţţi dintre devotaţii
Jrev1ste1 mcepusera a migra catre Bucureşti. De la 1 ianuarie

933, ~evista vc~;e-şi dştig_:1-~e un prestigiu naţional se muta
mMmVi~~ţ.e1iţcai:d1~1eprRp1oaatmarlletâaeaneţoş~a1ptrieGur;îa.n}CGnămcl.eiîipnnIeubistlrceăau.1,uleMnpaeeniirhuseaocinhhaoRlitpiaătelrăeîţtaiinssîeăenreo,mtcrcăeuesapiucaăraăldedesşeiăsdtfdţiinuiiencvldăae
ani, cum pro_beaza corespondenţa inedită cu criticul de

problemele-cheie ale revistei. G. Călinescu Ja irîndul 'său
dcteoelleac.b.o~odei1:arvet!o~1rttoodrr.i(n.d.Ie;d1ţ~mpuuătrr,mtaardee,bm_îaşelivtmoa1ir;tă1ottaear,rei1,.dnudup-vămoa;ucslcttreetpimtraeprce)o,ampraronolduieălurci-i
!brăileanu -D~pmă ic us-ma
- 1î1nssăcrrciainaerl~alusiă la 'V1_i~iţaanru~amrâinee:11-9s3c3ă.
mă ocup ~e
dat.
Îvemţpirevuendăea,cum1d--anmi_i serios. Am alcătuit
luRaatleaaceşaistSa emvamstuonse rn program de lucru.
un
D. ~alea ar~ să v1:l comu!lice negreşit în curînd. Deocamdată
lDŞ~oIuausr~paev1~adru~~e1llaaapnueuntţ1iac~nnopounusastlprrui~eie,c, ttncruaaemlrbeăutriuuaet_ru!esrăolvsarieigbtpoearnrzeeăztrriaeniţebitreiualicorerhuisaVsăiceshsţueeiblieîtsrnupoclemeâcraenipaepăşavtrciaau.-t
un_ articol c_nt_1_c sau „cel J?Uţtn cu recapitulări în legătură cu
ex1steJţa y,eţtz romaneşti, semnate de d-voastră. Fără asta
eu ~arnu:1ses~ ~ă niumăirul mi s-ar părea ratat. (...) Vieţii

car:olm~~alonalealtşbtosiera. stnocuru-i!lz_a?l,irp.şs.1eCarăeucv~:n1sutdamacsaeăi fbuaacnneiis,lcacriiîintşoitîrmvospielnaţsraceudzşeăi,cauactcouolnalcabiboorşa-i

rari nedonte." 1

de Albrrta~1~loel~unl usor]nicirteavt i.cstra~t;icudleusipa_:I-rţţmodstu-cseel ~in puubrlmiăcaţpiuablciacraet
de
rs~msttue:l1. zsuaf!rrnemretraolspvieecţtiiivaluDiudpeă
~ŞIe~netrmu~cerl„amt, sceri~:nt1!lcaul intelectual
27 de ani,
aparuta m primul _nu.i:nar P; an.ul 1933, atitudini şi idei
cuno9cute. Idea..luil. Vieţii roma1:eşt: 111:a fost „_ţărarnul 1Piitoresc,
tnr_iuşcăş"t.ie Ssuasţciintăetaosrciăi ş1 stă în
c~ plete, 7u ~h11;11r, c~re poeticul
dm revistei au visat
sau ~ordei,,. cmt~nd europen_eşte, z~u~,reţVaraarneulcaaslăegdătinor,cămrăemmibdăru,
omane ş1 poe
u n }ai:an.. ,,! mci~teraştcea t
a caru1 fuca r

nr. 1 Scrisoare din fondul G. şIibMră.ilBeaonrud,eiaînnu).Viaţa românească, 1965,
p. 187 (publ. de Gr. Botez
6,

294

1ntr-un club, ţăranul trăind într-un sat luminat electric... "

Deşi spirit deschis ideilor înaintate, criticul rămîne pînă la

aipuml său ,la o viziune legată exalusiv de ridicarea ţărănim ii .

în noua etară bucureşteană, Viaţa românească ducea mai

departe spiritu democratic al vechii reviste ; mutarea _nu

însemna o ruptură cu trecutul, iar prez~nţa în fruntea e1 ~
lui MihaiJ Ralea, care-i conducea destmele de cîţiva ani,

asigura ideea de continuitate. Într-Q „miscellanee~',. lnt~er~r~a

„Vieţii româneşti", G. Călinescu combătea supoz1ţ1a lui L1vm

Rebreanu că revista ar încerca, prin transferul recent, o

întinerire. ,,Viaţa românească, aceasta de azi, scria criticul,

îşi face o mîndrie din a fi aceeaşi Viaţa românească din tot-

deauna, cu prefacerile celulare pe care noile raporturi de timp

şi spaţiu le cer" 1• Cu privire la ideoloşia soci.ală, M. Rale_a
demonstra, pe de altă parte, tot atunci, ,,putinţa de conti-

nuitate fără soluţie cu trecutul", Înţelegînd prin aceasta înde-

pă rtarea totală de poporanism. Revista publică din abundenţă

articole şi comentarii de atitudine antifascistă, dar în priYinta

soluţiilor economice nu depăşeşte mai vechiul „ţărănism". Pe

Hngă pagini de orientare spre marxism (K. Marx şi sindica-

lismul) sau de informare asupra transformărilor revoluţio!1are
din Uniunea Sovietică, 1pot fi c~tate ar.itî,cole oa Perspectivele
ţărănismuli,i în faţa noilor curente sociale (1935) de M. Rale:1,

Tendinţele de renovare ale democraţiei (1935) de V. Mad-

G.oearCuălişineaslctueleşi caalţiai,iceTseteoar.iilSeîn„tGcîonmdbiărtiiu"t;eMc.uRvaelehaemdeenzvţăă,ludiee

consecvent pericolul fascist : Doctrina dreptei, Noi forme de

naţionalism ; alţii stigmatizează rasismul. ..

Nu se mai întîlnesc semnăturile unora dintre colaboratoru

de frunte din timpul cînd revista apărea la laşi ; vin, treptat

însă, alţii. ,,în alăturarea numelor lor (Hortensia Papadat-

Bengescu, Camil Petrescu, Ion Vine3) de acela ma.llUr al

d-lui Sadoveanu - atrăgea atenţia G. Călinescu - să se

vadă spiritul nostru de conciliaţie istorică şi de sinteză este:

tică între a;pa,rente contlraidiqii" 2• G. Topîirceanu nu mai

trimite nimic revistei de care fusese adt de legat. Dintre

vechii ei prieteni cootimuă să-i fie aip,ropiaţi Al. A. PhiliiPpide,

1 lntinerirea „VieJii româneşti«, în ViaJa românească, 1933, nr. 2,
p. 204.

t Miscellanea, în Viaţa românească, 1933, nr. 2, p. 206.

295

Otilia Cazimir şi Demostene Botez ; se aude uneori arcuşul
lui Tudor Arghezi, căruia îi răspund rar Ion Minulcscu, Ion
Pillat, N. Davidescu, V. Voiculescu ; îşi afirmă talentul sau
debutează Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar, Cicerone Theo-
dorescu, Radu Boureanu, urmaţi de tineri ca Ştefan A. Doin:iş,
printre debutanţi fiind şi Radu Beligan. Maria Holban pre-
zintă în texte bilingve (romino-franceze) dţiva poeţi români
reprezentativi. În proza sadoveniană impresionează clasica
diversitaite de preocupări : de la interesul pentru natură (Fă­
găraş) şi trecut (Vechime, Histria) pînă la simpatia pentru
înţelepciunea Orientului (Divanul persian). Trebuie menţio­
nate „tabletele" lui Tudor Arghezi şi fragmentele de roman
sau paginile semnate de Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-
Bengescu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Al. O. Teodo-
reanu, Ion Vinea, Gh. Brăescu, Geo Bogza, Ion Biberi ; de
amintit sînt şi prozatorii I. Peltz, Lucia Demetrius, Lucia
Mantu, Mihail Sebastian şi alţii din categoria tinerilor.

La critică şi ştiinţă, M. Ralea dezvolta teme ca Psihologie
şi viaţă şi Psihologia popoarelor. G. Călinescu, foarte activ
în 1933, dădea studii eminesciene (Euthanasia eminesciană,
Sărmanul Dionis), cronici şi articole despre N. Iorga, O. Goga,
Jean Bart, E. Lovinescu, Ion Pillat, V. Voiculescu, I. Teodo-
reanu, Perpessicius, Damian Stănoiu, Ilarie Voronca ; Tudor
Vianu venea cu studii de estetică : Literatura şi cunoaşterea
omului, Titu Maiorescu; probleme de lingvistică, în legă.tură
cu Ai!. A. 1Bhiliippi,de şi G. I1brăi,lieam1u, .semnează Iorgu Io.ridan ;
se cuvine amintit studiul lui Octav Botez Naturalismul fo
opera lui Delavrancea, cel mai bun pe această temă pînă
astăzi ; Camil Petrescu publică cercetări fenomenologice (Ro-
mânii e deştepţi) ; se disting prin preocupări, informaţie şi
ţinută studiile şi articolele lui AL A. Phili,ppide (~n special de-
spre oroMemele romanului), aile ,Lui Pompi:lru Constantinescu,
Al. Dima, Vladimir Streinu, Emil Gulian şi ale altor cer-

cetători.

În structura sumarului revistei interveniră inovaţii, printre
altele o cronică cinematografică, totdeauna interesantă, asigu-
rată de D. I. Suchianu ; În 1939 Întîlnim şi semnătura lui
Eugen Ionescu. La cronica teatrului - susţinută 1naintc de
primul război de Tudor Arghezi, Gala Galaction şi G. To-
pîrceanu, iar după război, puţin timp, de Liviu Rebreanu -

296

se remarcă în anii 1938-1940 cronicile suculente ale lu·(
Mihail Sebastian. După N. N . Tonitza (1929-1930) ş1
P. Comarnescu, cronica plastică e deţinută. de G. Balş,. da_r

mai ales de G. Oprescu (1937-1940), cod_1rector a~ rev1s:e1.

Precum în activitatea ei anterioară, Viaţa romanea_sca a
fost secondată între anii 1924 şi 1926 de săptămînalul ieşea~
Lumea (la care colaborau M. Sadoveanu, T~dor Argh:z1

1G. Topîrceanu, Otilia Cazimir, M. Sevast?s) ş1 de _Adevaru.
literar - după venirea lui M. Sevastos 111 _red~cţ1a ace~te1
iBeuşceunreeş(t1i93(619-1295)4 ,caocnudmuseăr a,desuMsţih_am1u1.tl aS~dde_?rveev~isntua,
lrenvsiesmt~eărlia - ,
0)

G. Topfrceanu şi Gr. T. Popa. Consecvent democrat:ca, Viaţa

~10românească avea să fie sl!primată. În 1 la.numarul ~-9
(august-septembrie), în timpul. d1~taturu fasciste. Valo1oas~
tribll1I1ă condusă ş1
arunci .de Mba1rhiacrladăR.alea, G. Oprescu
D. I. Suchianu, reprezenta
o

IV

Tradiţia Vieţii româneşti ~ra, dup! cel de-aţ ?oile: ră:zb~i

mRoanledaiaişli U!Oa <li1n ,cele ,oe trebuiau neaipairat vailor1.f10M~, M~ha1l
D. I. Suchianu s-au îngrijit de aceaAsta. Drn no~em-
brie 1944 pînă în iulie 1946, cît a apărut mtr-o . forma de
tranziţie, venerabila public~ţie ~eu~ea colaboratori de muţt
consacraţi - Tudor Arghezi, M1ha1l Sadoveanu, Al. ~. Ph1-

lippide, Mihai Codreanu,. De~ost~ne ~ot~z, _Hor_tens1~ P~-
padat-Bengescu, precum ş1 scruton mai _unen. Viaţa 1~m~-
nească trebuia să devină ceea ce fusese ş1 era datoare sa fie
pîunblicconadţiiţeiiclaereisstoărir~eeunaelaesvcrăevfoo~rţutţ:1le:.1.
An cpolnatninnuaaţrieon:alo. ccruelattuoraaţree
~e
socialiste, în iunie 1948, Y_iaga„ roma._1:ea~ca se ~nfaţ1şa pu~lt
eului ca „revistă a Soc1etaţ11 scnttonlor dm. ~ oman1a ·
într-un Cuvînt înainte, subliniind sei:isul. moştenm1, elemen-
tele saile .î.naiintate, se arăta ieă ,publtcaţia ·<::a.re .ducea ma1

departe numele important~i revi_s~~ de 1~ Iaşi era „o r_ev1st~
nouă". ,,Rădăcinile acestei trad1ţ11 _luptatoare :-: prec~z~aza
amintitul cuvînt înainte - con~t1tu1e o nobila tr~d1ţ1e a
\iteranurii naţionale." Erau preţuite, pe drept, sentimentele

297

unor scriitori „plini de iubire pentru popor", militanţi pentru
ridicarea lui. ,,Imbinînd literatura cu «chestiunea socială»,
Viaţa românească aducea în lumea literelor noastre, izolată de
viaţa şi realităţile poporului, alături de dezbaterea proble-
melor sociale, scrisul unor poeţi şi prozatori, eseişti şi critici
de valoare. Imbrăţişînd unele idei Înaintate ale epocii, ea a
avut să sufere şi a rămas pînă la suprimarea sa de către
dictatura fascistă, în 1940, unul dintre locurile de îndlnire
ale scriitorilor progresişti ce s-au succedat de-a lungul acestor
patru decade. (...) Poziţia l~tătoare a vechii Vieţi româneşti
constituie un ,pa,tirimoniru ,poziJtiv, pe care ;prezeota revistă ~ţe­
lege să-u preia, (PenJtru a-1 ,doce ltlllai d~amte, alături de tradiţiile
cele mai bune, potrivit datelor istorice specifice, pe care tradi-
ţiile epocii actuale le oferă din plin artei literare. Viaţa româ-
nească de astăzi via mi!Jita pentru o 1L~neraitură oare, avînd
rădăcini adînci În trecut, să fie în acelaşi timp nouă, expresie
a efortului creator şi a luptei pentru promovarea unei alte
Yieţi în ţara noastră."

Hotădrea revistei de a stimula creaţia „legată de viaţa
maselor largi ale poporului", de a milita pentru „o literatură,
o artă, o cultură realistă în viziune, optimistă în spirit, prie-
tenă şi susţinătoare a oamenilor muncii", a devenit o preocu-
pare fundamentală, Viaţa românească din aceşti ani, condusă
<le Mihail Ralea, Demostene Botez şi Şerban Cioculescu con-
tribuind cu prestanţă la înflorirea literaturii noastre de astăzi.
Sorii,tori ,din etaipele anterioare, Mihai:! Sadovea:nu, Tudor
Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Al. A. Philippide, De-
mostene Botez şi alţii, se Întîlnesc în paginile ei cu confraţi
din generaţiile ce urmează, unii din cei mai cunoscuţi . Viaţa
românească a publicat principalele opere poetice argheziene
de dtlipă eLiberMe (Cîntare omului, 1907 şi .celeLailte), nume-
roase poezii de M. Beniuc, Surîsul Hiroşimei de Eugen Jebe-
1eanu, Moartea căprioarei şi Rapsodia pădurii de N. Labiş,
fragmente din Nicoară Potcoavă de Mihail Sadoveanu, din
Scrinul negru, de G. Călinescu, din Un om Între oameni de

Camil Petrescu, Note de drum de Mihai Ralea, pagini din
Moromeţii lui Marin Preda, din Groapa lui Eugen Barbu, din

Străinul lui Titus Popovici, piese de teatru de Camil Petrescu,
Horia Lovinescu şi alţii. Prin studiile şi articolele semnate
de specialişti ca G. Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius,

:298

Şerban Cioculescu, Al. A. Philippide, precum şi de grupul
de critici din cadrul redacţiei, revista a dat un remarcabil
impuls dezbaterilor de teorie, istorie şi critică literară. De
notat discuţiile despre valorificarea moştenirii literare, despre

corutempor.aineiuate, ,desipr,e ieurentetle 1literare, id~e iproblemele
romanului, despre particularităţile realismului, ca şi discuţiile

în jurul fenomenului literar universal ; de apreciere bine-
meritată s-au bucurat numerele speciale închinate din 1963
încoace problemelor istoriei şi criticii literare.

Preţuim valoarea unei reviste, în măsura în care a stimulat
formarea unui curent important sau a lansat scriitori stră­
luciţi. Viaţa românească a intrat de mult în istoria literaturii
ca o publicaţie democratică şi progresistă, în climatul căreia
s-au format şi au evoluat creatori de primă mărime, clasici.
Sînt meni.te ;caire o 5i'tuează în .ru,ndu1 creaţiilor 1aulturale naţio­
nale demne de cea mai înaltă consideraţie.

ION BARBU ŞI „VIAŢA ROMANEASCĂ•

Un tînăr matemat1c1an şi poet român, Dan Barbilian se
găsea •1n 1921 la llij)eciailizaire Gn algebra axiomatică ÎM;-un
oraş universitar german. Debutase ca poet la Sburătorul cu
cinci poezii Însoţite de un articol de „lansare" semna; de
E..Lovi~escu.,. Versurile. ?ebutantului - ,,parnasiene, dure,
lapidare - m care crmcul descoperea „ceva din Heredia
din Leconte de Lisle", un fond frenetic, ,,un material verbai
personal şi _tăi~tură. ene:gică", anu!lţau un artist original.
Poetul „subţ1rat1c, tip oriental, smolit, cum a rămas fixat în
savuroasele Memorii ale criticului, era un personaj voluntar
şi hotărît, nedispus la concesii ; de cele mai multe ori nu
ad~ite~ decît propria-i viziune ; îşi susţinea opiniile cu acea

neahnt1tă !Îlnoredere 111 si,ne, caire, pΕnă la un punct .Ja anumiţi
oameni - în special la creatori - nu e atît de ra~ă. Fără de
~seme?e.a~temerari, decişi să aducă un sunet nou, inovaţia ;r fi

!I'QPC?'s1btila. I~n Barbu ,avea ~nmctura ~nui înnoioor ; incantaţiile
inchinaite unei Ehde cu man fundaluri 1legendare reluînd amin-
tiri cl~s~ce, nu se. fnsci:iau, totu~i, pe orbita unei 'gîndir~ poetice
c,:1r~ sa~1 dea sat.1sfaeţ!e· R~n:,gmdu-le, nu le-a încorporat, mai
t1r.zm? m mat~na ~meului sau volum, Joc secund. într-o zi,

pnn mterf!l~dml Im A.nt~~ Pann, a a".ut reYeÎaţia unei lumi

rn care sp1n~ul balcanic 1ş1 1prelungea 1,nf.luenţa pînă la noi ·
amest~cul de sensibilitate şi fatalism, reminiscenţele în mo~
ravun legate de lunga ocupaţie otomană, melodiile de „inimă

300

albastră" cu ecouri orientale configurau un climat neexplorat.
Dincolo de aparenţele decorului trebuiau căutate esenţele,
fondul de umainitate şi p,sihologie, culoairea urnei epoci dispă­
rute. Ion Barbu va face aşadar arheologie lirică, lăsîndu-sc
sedus, în cîteva din piesele fundamentale, de apariţii descinse
din zona mo1~ală a Crailor de Curtea-veche a .lui Mateiu I.
Caragiale, sau din ambianţa pontico-dunăreană, cu drame
ce vor intra, prin Panait Istrati, în atenţia literaturii uni-

versale.
Din ciclul balcanic, Nastratin Hogea la lsarlîk şi Se/im

au fost trimise la Iaşi Vieţii româneşti ; creaţia barbian2
de rezistenţă cu ele începe. In numărul pe luna mai, 1921,
avea să apară poemul După melci, transmi6 de Tudor Via,nu
(la 9 aprilie) lui G. !brăileanu, împreună cu o caldă reco-
mandare. ,,îmi iau permisiunea să adaug recenziunii mele (...)
poemul unui prieten excelent, poetul I. Barbu. Nu ştiu dad
v-au căzut În mînă unele din bucăţile sale. A Început si
publice acum doi ani şi a provocat o oarecare surpriză Î:1
cercL~rilc di,n Bucu,reşti. Aş fi înaîntat ca î,ncli.narea mea
pentru eposul acestui faun copil, şi român, care evolueaz:i
într-un cadru larg de natură, să se verifice în judecata dum-
neavoastră. Poate că atunci După melci va putea figura cu
cinste î111 pagini,le Vieţii rorn,ineşti."

Opinia favorabilă a criticului nu s-a materializat În scris ;
consideraţiile din partea revistei În legătură cu poemul au

fost formulate de G. Topîrceanu, prim-redactor, care pro-
punea şi unele modificări. Ce se imputa, în mod particular,
poemului atît de cunoscut ? Natura observaţiilor ţinc de
viziunea clasică a poetului ieşean, care semnalează o inversiune
complet inutilă (,,adevărat, recunoaşte autorul, inversiunea e
stfogace şi chinuită ; propun să se taie toate cele patru ver-
suri" care „nu sprijină cu nimic progresul emoţiei şi au fotor-
sătura cam prea bufonă") ; un pasaj prolix (,,am abuzat poate
de unele efecte de repetiţie ; de unde o oarecare monotonie
de-a lungul lui") ; unele expresii dizgraţioase - ,,Hai Întinde
brîu de bale" - e o trăsătură cam prea realistă (se poate),
dar ţin la ea; apoi contextul există ca şi la „îmbălatul
argint" ; improprietăţi : ,,chiciura zbicită" (,,mă gîndeam la
florile de gheaţă de ,pe geam ; o impresi,une : păcătuieşte, c
drept, prin i~proprietate ; prQpun să se schimbe versul respec-
tiv astfel : «Şi prin gheaţa încîlcită » ...").

301

Judecînd dreptatea "celor opt puncte de acuzare, eh mai
desfăcut de biata vanitate de autor" - debutantul care

semna Ion Barbu se vedea „nevoit" să recunoască „în parte"
temeinicia criticii. Ca răspuns la scrisoarea de la Iaşi (trans-
misă prin tÎină1"rnl Tudor Viainu, şi el Ja studii la T,iibingen),
la 17 aprilie poetul trimitea Vieţii româneşti variante înlo-
cuiitoaire peilltru versu·rile În discuţie. Poemul După melci,
introducere în universul plin de fantezie al copilăriei, apăru

în fruntea celei mai importante reviste a timpului.
Ion Barbu, care trăise "vreo CÎţiva din cei dintîi ani (...)
Într-un sat, Bălceşti, de pe valea Topologului", se considera
on?rat. ,,I~îndurile dumneavoastră de înţelegere simpatică - îi

sona el •llll G. To.pîr,ceanu, ,di,n Gottimgen, Thea:terpJatz, 8 -
m-au bucurat şi Întărit. E mîngîietor să te găseşti în conso-

nanţă cu W1.ul, doi dim conrtel11/Poran~i ,tăi. Asta Îţi dă acel
dram de prezumţie, fără de care nu poţi stărui într-o atitu-
dine literară. Ecoul găsit În dumneavoastră de încercările
mele - să v-o spun ? - îl aşteptam. Pe dea,sup,ra brutalităţi­
lor şi ,duJcegăriilor semănătoriste şi de-a cu,nnezişuJ im,portu-
rilor de poezie sitrăină, drumneavoa&tră aţi zări.t şi alergat la
adevăraitt11l izvor al simţirii

I;pentru lucrurile umile (...).
Făvraălahsăe :vrehauummorăul!gînşidesdc,ra<l'OSutneaa
din bucăţile dumneavoastră. Cum îi spune, unde am citit-o
şi cînd ?... Viziunea centrală mai stăruie : un popă proptit în
scări, sticlos de promoroacă şi Încadrat într-un desemn de
iarnă, dă pe gît o ploscă de ţuică şi se pierde în gîlgîitul...
sfîntului duh. Pe urmă îşi vede de drum." 1

Nu era o simplă declaraţie de curtoazie ; artistul îşi argu-
menta„ preferinţa, Încorporînd-o unei modalităţi folclorice,
apropundu-se programatic de snoava spirituală de tipul Anton
Pamn. ,,Acum, dnd mii de chii,lometri ne ,d~pair.t, mi-e uşor

să scaip o mărturiisire IPe ca-re .ti.miidiiitate şi dis011eţie o stăp1neau
în ţară. Sînteţi, Împreună cu Anton Pann, singurul patron
indigen ce vreau să-mi iau. în sensul arătat de dumneavoastră,

îmi caut originalitatea lirică În sensul pămîntean şi balcanic.
Ţin poate tot de la autorul Parodiilor originale o silă nesfîr-

şită pentru contrafacerile poeziei apusene. De asemenea strîm-

bături, şi eu m-am făcut vinovat într-o vreme. Dar casca de

1 Referire la Balada popii din Rudeni, apărută cu un deceniu înainte
În Viaţa românească (1911).

302