SNCSS 2012

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

Figura 2 - Schema de dispunere a trapezelor la scara 1:5.000 pentru intravilanul municipiului Câmpulung
Moldovenesc
În continuare, voi prezenta câteva rezultate grafice ale aplicării GIS în cadrul intravilanului.
1)Diagrama numărului de parcele în funcţie de categoria de folosinţă a terenului.

2) Diagrama suprafeţelor exprimate în hectare ocupate de fiecare categorie de folosinţă a terenului.
550

Vasile TEMLE

3) Diagrama suprafeţelor exprimate în procente ocupate de fiecare categorie de folosinţă a terenului.

4) Diagrama lungimilor străzilor în funcţie de tipul lor (alee, drum pentru exploatare, drum
forestier, drumeag, intrare, potecă, stradă).

551

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

5) Tabelul lungimilor cursurilor de apă

Tabelul 8 - Lungimea cursurilor de apă Lungime (km)
Nume curs apă

Ciurla 0.94

Deia 0.7
Hurghiş 0.31

Izvorul Alb 7.35

Izvorul Malului 4.5

Lela 2.54

Limpedea 2.42

Râul Moldova 41.01

Pârâul Boatca 0.55
Pârâul Căldăruşii 0.27

Pârâul Chelari 0.69

Pârâul lui Tita 1.47

Pojoreta 3.56
Pârâul Corlăţeni 3.53

Pârâul Deia 2.54

Pârâul Grinda 3.08
Pârâul Hurghiş 7.1
Pârâul Mestecăniş 2.07

Pârâul Morii 2.46

Runcu 0.82

Sadova 2.3

Sandru 4.73
Sihăstria 2.66

Valea Caselor 4.55

Valea Seacă 5.07

Ape fără nume însemnat pe planurile topografice256.24

Total 363.46

552

Vasile TEMLE

6) Harta hipsometrică;

7) Harta pantelor;

8) Harta orientării versanţilor;
553

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

9) Harta curburii în plan;

10)Harta vizualizării MNAT 3D;
554

Vasile TEMLE

11) Harta vizualizării MNAT 2D;
12) Harta MNAT-ului drapat cu harta topografică la scara 1:25.000;

555

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

13)Harta categoriilor de folosinţă

14) Harta categoriilor de folosinţă pentru o zonă din intravilanul municipiului Câmpulung
Moldovenesc;

556

Vasile TEMLE

15) Harta vizibilităţii către punctele geodezice aflate în apropierea intravilanului municipiului
Câmpulung Moldovenesc.

4. CONCLUZII
Aplicațiile GIS au reprezentat încă de la început o bună oportunitate pentru identificarea, cartarea,
înregistrarea și integrarea datelor referitoare la spațiul și locurile în care ne desfășurăm activitatea.
Rezultatele acestor prelucrări ale informațiilor grafice și alfanumerice au constituit o sursă importantă de
instrumente utile pentru rezolvarea problemelor atât de ordin organizațional, cât și de ordin tehnic și logic.
Prin acest studiu de caz am incercat să arăt importanța deosebit de mare pe care o au sistemele informatice și
informaționale in viața noastră și ușurința cu care acestea pot fi folosite în vaste domenii. Consider Sistemele

557

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

Informatice Geografice un rău necesar deoarece, deși implică personal specializat și costuri inițiale ridicate,
prin aplicațiile pe care le dezvoltă ne fac activitatea de zi cu zi mai ușoară.

558

Vasile TEMLE

5. BIBLIOGRAFIE

1.Moroșanu, Bogdan (2008) Integrarea informației grafice și alfanumerice din cadrul intravilanului municipiului Câmpulung
Moldovenesc, județul Suceava, într-o aplicație SIG.[Iași]
2.Crăciunescu, Vasile. (2008): Site cartografic interactiv pentru județul Suceava [Bucureşti] .
3. http://www.blacklight.ro/leica/
4. http://www.esri.com/what-is-gis/index.html
5.Keller, Eduard Iulian(2011): Fundamente GIS. [Cluj-Napoca], Editura Universității Tehnice.

559

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

ASPECTE PRIVIND ACTIVITĂŢILE GEODEZICE ŞI
CARTOGRAFICE HABSBURGICE ÎN ROMÂNIA VECHE

Vasile Temle 1

1Facultatea de Construcții, Universitatea Tehnică, Cluj Napoca, [email protected]

ABSTRACT

The project is suggesting a comparison between the results obtained from measurements for mapping
Transylvanian territory in, during Habsburg domination, and those obtained from measurements made
today, illustrating also quite high accuracy of the former, considering the technology at that time.

After Habsburg Empire conquered Bukovina, incorporated Transylvania, and fixed the borders along
the Danube, between Banat and future Serbia, Habsburg soldiers began to map the surface much of Old
Romania.So,the Habsburg Army Topographical Service conducted comprehensive topographic Wallachia
(Oltenia and Wallachia) and in the north of Dobrogea,which represented the first systematic geodetic
triangulation in Romania. Then,Romanian Colonel Alexandru Ioan Cuza principalities united to form
modern Romania, and from this moment, Romania has prepared its basic cartographic.

One of the most important operation was The First Topographical Linkage performed Habsburg
army ,and it took place during 1769-1786. Based on these lifts were executed sheets 1:28 800 scale map,with
high accuracy for that period. Then the triangulation network consisting of Wallachia and the North
Dobrogea. Subsequently, Habsburg geodetic data helped map the Romanian and Austrian construction

The comparative results of the study between the old measurements and the actual ones, the ones put
in the work, will be presented in the next pages,in many forms: pictures, graphics and tabulated form.

560

Vasile TEMLE

1. INTRODUCERE

În cea de-a doua jumătate a secolului al-XVII-lea graniţele Imperiului Habsburgic au atins extinderea
maximă în flancul de est al Balcanilor. Urmare a unei serii de războaie cu Imperiul Otoman, aceştia au
cucerit Bucovina, au încorporat Transilvania, iar frontierele au fost fixate de-a lungul Dunării, între Banat şi
viitoarea Serbie. Teritoriile situate în imediata apropiere a granițelor au fost considerate drept regiuni de
interes pentru imperiu.

În acea perioadă, ştiinţa militară a progresat rapid în ceea ce priveşte topografia şi cartografia.
Începând cu faimosul studiu al lui Cassini în Franţa, din prima parte a secolului, toate puterile Europei au
început propriile activităţi de cartografiere. Imperiul Habsburgic s-a remarcat prin cartarea celui mai întins
teritoriu în cadrul Primei Ridicări Topografice. Aceasta a acoperit vechiul imperiu Austriac, teritoriul Ceh,
Galiţia şi Bucovina, Ungaria, Croaţia, Transilvania şi chiar teritoriile joase austriece (ce reprezintă acum
teritoriul aproximativ al Belgiei). Este mai puţin cunoscut faptul că aceste ridicări au acoperit şi o fâşie din
Vechea Românie, de-a lungul graniţelor habsburgice cu Transilvania (Krettschmer şi al., 2004).

Cincizeci de ani mai târziu, forţa Imperiului Otoman a slăbit în Oltenia, Muntenia şi Moldova
(denumite în continuare Principatele Dunărene sau Vechea Românie). Regiunea a oferit căi de acces armatei
ruse cu câteva ocazii, cea mai cunoscută dintre acestea a fost la intervenţia în cadrul revoluţiei din Ungaria,
din 1849, când o parte din armata rusă a intervenit dinspre Principatele Dunărene. Când Rusia a ocupat
teritoriul în 1853, tensiunea ruso-turcă a condus la declanşarea războiului din Crimeea. În timpul acestui
război, Austria şi-a forţat aliatul anterior, Rusia, să renunţe la acestă ocupaţie şi armatele austriece au ocupat
teritoriul între 1854 şi conferinţa de la Paris, cînd s-a semnat pacea ce a pus capăt războiului din Crimeea.
Serviciul topografic al armatei habsburgice a realizat ridicări topografice complete în Valahia (Oltenia şi
Muntenia) şi în partea de nord a Dobrogei. Această ridicare a reprezentat prima triangulaţie geodezică
sistematică din România. Câţiva ani mai tarziu, colonelul Alexandru Ioan Cuza a unit principatele, formând
România modernă, care şi-a câştigat independenţa deplină faţă de turci şi de ruşi la conferinţa de la Berlin
(1878). Începând cu acest moment, România şi-a întocmit propria bază cartografică (Dragomir, 1975;
Osachi-Costache, 2000; Mugnier, 2001), utilizând şi rezultatele măsurătorilor habsburgice. În acelaşi timp
austriecii (viitoarea monarhie austro-ungară) au întocmit o serie de aşa numite “hărţi grad” (foi de hartă cu
extindere de un grad în ambele direcţii) bazându-se pe propriile lor ridicări efectuate în Imperiul Habsburgic,
Valahia şi partea balcanică a Turciei. Lucrările serviciului geodezic al armatei habsburgice, precum şi
rezultatele acestora, au fost utilizate ulterior în cercetările cartografice româneşti.

Lucrarea de față îşi propune sǎ prezinte o comparaţie între rezultatele obţinute în urma măsuratorilor
efectuate în perioada dominaţiei habsburgice în scopul cartografierii teritoriului transilvănean şi cele obţinute
în urma măsuratorilor efectuate în zilele noastre, ilustrând totodată , acurateţea destul de mare a celor dintâi,
luând in considerare tehnologia acelor vremuri.

2. „PRIMA RIDICARE TOPOGRAFICĂ” A ARMATEI HABSBURGICE ÎN
PRINCIPATELE DUNĂRENE (1783-1786)

Prima ridicare topografică efectuată de armata Imperiului Habsburgic (denumită și “Josefinische
Landesaufnahme”, după numele împăratului Joseph) a avut loc în perioada 1769-1786. Pe baza acestor
ridicări au fost executate foi de hartă la scara 1:28 800. Hărţile pot fi mozaicate, dar nu au o bază geodezică
reală (Hofstätter, 1989; Timár et al., 2007). Planșele au dimensiune fixă, de 9600 × 6400 stânjeni vienezi
(18207 × 12135 m).

În jurul graniţelor transilvănene ale Imperiului Habsburgic, o fâşie lată de 20-50 km din Vechea
Românie a fost cartografiată în timpul acestei campanii, într-un sistem local, independent de alte părţi ale
imperiului (Figura 1).

561

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

Figura 1. Harta lucrărilor “Primei Ridicări Topografice” în Principatele Dunărene.
Oraşe ca Piatra Nemţ (Figura 2) sau rama de sud a Carpaţilor, la limita acestora cu zonele mai joase

(Figura 3), sunt figurate cu o acurateţe ridicată pentru acea perioadă.

562

Vasile TEMLE

Figura 2. Harta detaliată a oraşului Piatra Neamț (Prima Ridicare Topografică a Imperiului Habsburgic).
563

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

Figura 3. Harta detaliată în jurul Mănăstirii Cozia (la nord de Râmnicu Vâlcea; Prima Ridicare Topografică a
Imperiului Habsburgic) .
Chiar dacă ridicarea nu a avut o bază geodezică reală, există o metodă potrivită pentru georeferenţierea foilor
de hartă. Astfel, se poate realiza un mozaic care să conţină toate foile de hartă şi se poate presupune că zona
are o proiecţie reală, chiar şi una necunoscută. Prin urmare, se pot defini puncte de control (Ground Control
Points) pentru care se identifică coordonatele imagine (mozaic) şi, spre exemplu, coordonatele Stereo 70, iar
apoi se foloseşte o transformare matematică (polinom pătratic) pentru a “potrivi” imaginea cu coordonatele
proiectate. Dacă ipoteza cu existenţa unei proiecţii reale ar fi corectă, erorile ar fi mici, deoarece formula
polinomului pătratic asociază toate punctele cu coordonate în proiecţiile reale cu o eroare mică. În cazul
zonei din Vechea Românie, cartate în cadrul Primei Ridicări Topografice, erorile au fost destul de mari, în
comparaţie cu hărţile moderne: de la câteva sute de metri la 3 kilometri (la extremităţi). Foile individuale de
hartă pot fi totusi poziționate local o acurateţe mai ridicată, utilizând doar un punct de control pentru fiecare
foaie de hartă şi deplasând-o, fără a o roti, spre poziţia corectă (Timár et al., 2007).
3. REŢEAUA DE TRIANGULAŢIE A VALAHIEI ŞI A NORDULUI DOBROGEI (1855- 1857)
Aşa cum s-a precizat şi în Introducere, ocupaţia austriacă din Principatele Dunărene a oferit oportunitatea
Institutului Militar Geografic Vienez al armatei austriece de a efectua ridicări în această zonă. Austriecii au

564

Vasile TEMLE

început ridicările în 1855 (MGI 1859), imediat după ocupaţie (august 1854). A fost realizată o reţea de
triangulaţie de ordinul I, conţinând 131 de puncte, axate în principal pe următoarele culoare:

 de-a lungul Dunării de la Porţile de Fier către Dobrogea;
 de-a lungul râului Olt;
 de-a lungul râului Dâmboviţa;
 de-a lungul râului Buzău.
Cel mai jos punct al localităţii Sf. Ana (Sîntana, la nord de Arad) situat pe teritoriul istoric al Ungariei şi
fostul observator astronomic din vârful Dealul Sibiului (nord-vestul Sibiului, Transilvania) făceau parte, de
asemenea, din reţeaua de ordinul I (Fig. 4), traversând estul Banatului şi zona Făgăraşului.

Figura 4. Rețeaua de triangulație realizată în urma ridicărilor topografice habsburgice în Valahia (1855-
1857). Punctele de culoare neagră sunt de ordinul I iar cele de culoare albă de ordinul II.
Arealul din lungul Dunării conţine numeroase puncte din actuala Bulgarie (partea de sud a Dunării).
Originea lor este incertă, autorul neavând nicio informaţie despre posibila extindere a ocupaţiei austriece în
partea de sud.
Meridianul Ferro (Timár, 2007) şi elipsoidul Walbeck (a=6,376,896 m; f=1/302.78) au fost folosite la
realizarea ridicărilor (MGI, 1859). Punctul astronomic Movila David (Φ=44º 32’ 20,53”; Λ=45º 0’ 3” la est
de Ferro) a fost selectat ca şi punct fundamental (Fig. 6). Azimutul a fost stabilit utilizând punctul Păuna de
la care punctul Movila David este în direcţia 256º 45’ 59.02” (MGI, 1859). Coordonatele punctelor sunt date
cu o precizie de ordinul sutimilor de secundă (Fig. 6).

565

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

Figura 5. Textul original ce descrie punctul Movila Davis (MGI, 1859)

Figura 6. Lista cu punctele originale din arhiva vieneză (MGI, 1859). Altitudinea este dată în stînjeni vienezi.
Reţeaua a fost parţial completată cu un set de 337 de puncte de ordinul II. Anumite areale din zona măsurată
au fost bine acoperite de către acestea (între Jiu şi Olt, în jurul Bucureştiului, între râurile Ialomiţa şi Buzău
şi, de asemenea, de-a lungul culoarelor iniţiale, a se vedea Figura 4). Se poate presupune că sfârşitul

566

Vasile TEMLE

războiului din Crimeea şi a ocupaţiei austriace au condus la abandonarea lucrărilor de întocmire a reţelei de
ordinul II.

Comparând coordonatele punctelor din această reţea cu coordonatele lor actuale putem calcula parametrii de
transformare globală dintre reţeaua Valahia şi WGS84. Coordonatele în sistemul actual ale Dealului Sibiului
sunt cunoscute (Timár et al., 2008a; Timár et al., 2008b), coordonatele în sistemul cadastral habsburgic sunt
date de Marek (1875), iar pentru datumul Hermannskogel au fost publicate de către MGI (1902).
Coordonatele WGS84 pentru Clopotniţa Palatului Mitropoliei din Bucureşti pot fi foarte ușor citite folosind
serviciul Google Maps. Calculând parametrii Molodenski pentru reţeaua de ordinul I pentru elipsoidul
Walbeck, luând în considerare ondulaţiile geoidului din modelul EGM96 (NIMA, 1997), s-au obținut
următoarele rezultatele:

punct Dealul Sibiului Clopotnița, Bucureşti medie
dX (m)
dY (m) +1331 +1304 +1317
dZ (m)
+64 +83 +73

+351 +364 +357

Aceste două puncte indică o bună corelaţie, demonstrând că reţeaua de triangulaţie a fost bine realizată.
Eroarea medie a unghiurilor triunghiurilor utilizate este de cca. 1.5 secunde de arc (MGI, 1857), valoarea
încadrîndu-se în ordinul de precizie dat de cele două puncte menționate mai sus.

Între 1855 şi 1857 nordul Moldovei a fost, de asemenea, ocupat de către trupele austriece. Oricum, până la
întocmirea acestei lucrări autorul nu a găsit nici o ridicare topografică similară pentru Moldova în arhivele
Institutului Militar Geografic Vienez.

4.UTILIZAREA ULTERIOARĂ A DATELOR GEODEZICE HABSBURGICE LA
CONSTRUCŢIA HĂRŢILOR ROMÂNEŞTI ŞI AUSTRIECE

Am încercat, de asemenea, să găsesc o corelaţie între această reţea de triangulaţie şi cele utilizate în hărţile
româneşti Lambert-Cholesky la scara 1:20 000 (Bartos-Elekes şi al., 2007a; 2007b), dar nu au fost
identificate rezultate relevante. Oricum, se poate presupune că datele geodezice habsburgice au fost folosite
ulterior pentru hărţile româneşti în proiecţie Bonne, fapt ce reprezintă o bună premisă pentru cercetări
viitoare. Imperiul Habsburgic a folosit coordonatele obţinute în urma ridicărilor efectuate pe teritoriul Vechii
Românii (şi, de asemenea, pentru viitoarele reţele de triangulaţie din zona balcanică a Turciei) pentru hărţile
la scara 1:200 000 şi pentru faimoasa serie 1:75 000.

5. CONCLUZII

Serviciul geodezic al armatei austriece a investit un însemnat volum de muncă în lucrările geodezice şi
cartografice din Vechea Românie, activitățile desfășurîndu-se, în principal, în două etape. Prima etapă, în cea
de-a doua jumătate a secolului XVIII în cadrul Primei Ridicări Topografice, iar apoi, în timpul războiului din
Crimeea, în Oltenia, Muntenia şi nordul Dobrogei, dezvoltând prima reţea de triangulaţie de ordinul I de la
graniţa transivăneană către Dunăre şi Marea Neagră. Reţeaua a fost dezvoltată folosind elipsoidul Walbeck,

iar parametrii de transformare Molodensky sunt: dX=+1317 m; dY=+73 m; dZ=+357 m, eroarea fiind sub 20
de metri. Eroarea mică arată precizia ridicată a reţelei la momentul realizării acesteia. Lucrările austriece din
Principatele Dunărene au precedat cea de-a doua campanie de ridicări topografice din Transilvania (sau
asociate cu aceasta), oferind, poate, o bună resursă de informare pentru acele măsurători.

567

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

6. BIBLIOGRAFIE

1.Bartos-Elekes, Zs., Rus, I., Constantinescu, S., Crăciunescu, V., Ovejanu, I. (2007b): Topographic maps of Romania under
Lambert-Cholesky projection system (1916-1959). Studii şi Cercetări, Seria Geologie-Geografie [Complexul Muzeal Bistriţa-
Năsăud] vol. 12, pp. 161-168.
2.Dragomir, V. (1975): Evoluţia cartografiei românesti de-a lungul timpului. Terra [Bucureşti] vol. VII (XXVII), pp. 40-47.
3.Timár, G., Kovács, B., Bartos-Elekes, Zs., Păunescu, C. (2008b): The Dealul Sibiului base point of the Transylvanian surveys.
Geographia Technica 3(1): 127-134.
4.Marek J. (1875): Technische Anleitung zur Ausführung der trigonometrischen Operationen des Katasters, Magyar Királyi Állami
Nyomda, Budapest, 397 p.
5.MGI, Militär-Geographische Institut (1859): Trigonometrische Vermessungen in der Wallachei, ansgeführt durch Offiziere des k.k.
Ingenieur-Geografen Corps, in der Jahren 1855, 1856 und 1857. Manuscripts in the Kriegsarchív of Österreiche Staatsarchív, Wien,
Archive IDs: Triangulierung 174 & 176.
6.Mugnier, C. J. (2001): Grids & datums – România. Photogrammetric Engineering and Remote Sensing vol. 67, pp. 545 & 547-548.
7.Osachi-Costache, G. (2000): Principele hărţi ale Muntenei din perioada 1860-1980, cu privire specială, asupra Muscelului
Argesului. In: Analea Unversitătii din Bucureşti-Geografie, 2000, pp. 133-141.
8.Timár, G., Molnár, G., Székely, B., Biszak, S., Varja, J., Jankó, A. (2008a): Planurile celei de-a doua ridicări topografice şi varianta
lor georeferenţiată. Revista de Geodezie, Cartografie şi Cadastru 17(1-2): 3-15.

568

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

IMPORTANŢA UNUI ATLAS DE SEMNE CONVENŢIONALE
MODERN

Iaroslav ZIFCEAC 1, Horaţiu-Dan NEGREAN 2

1Facultatea de Construcții şi Arhitectură, Universitatea din Oradea, [email protected]
2 Facultatea de Construcții şi Arhitectură, Universitatea din Oradea, [email protected]

ABSTRACT
The representation on plans and maps of the details measured on the field represents the
final purpose of an engineer’s work. This paper emphasizes the importance of an atlas of
conventional signs and presents the format that the atlas must have in order to meet the current
requirements.

1. INTRODUCERE

569

Iaroslav ZIFCEAC, Horaţiu-Dan Negrean

Informaţiile documentare despre hărţi ne arată că ele au existat încă dinaintea erei noastre. Au fost
găsite schiţe primitive la egipteni, chinezi, canadieni, amerindieni realizate pe suporturi foarte variate,
începând de la os, coji de copac, nisip, lemn, pietre, etc. Conţinutul acestor schiţe se referă la suprafeţe
restrânse şi reprezintă diferită elemente ale cadrului natural ca reţeaua hidrografică, lacurile, pădurile,
peşterile. Cea mai veche hartă ajunsă în România, zgâriată pe o tablă de argint este a Mesopotamiei, datând
din sec. XIV-XV î.e.n. [ 4 ]

Primele hărţi propriu-zise apar la grecii antici. Cea dintâi hartă grecească a fost construită de
ANAXIMANDRU din MILET şi cuprinde lumea cunoscută a timpului său, înconjurată de OKEANOS, în
ipoteza Pământului plan. Cele mai remarcabile rezultate cartografice în antichitate au fost construirea
primului glob geografic de către CRATES şi imaginarea primelor sisteme de proiecţie de către HIPARH
(sec. II î.e.n.) şi PTOLEMEU (sec. II e.n.). Romanii n-au îmbogăţit cu nimic baza teoretică a reprezentărilor
cartografice, chiar dacă au întocmit şi ei hărţi numite itinerarii, necesare în războaiele lor de expansiune. O
astfel de hartă este Tabula Peutingeriană.

Secolul al XVII-lea este cunoscut prin apariţia unor atlase, care pe lângă hărţile respective conţineau
şi texte. Din secolul al XVIII-lea merită amintită activitatea de întocmire a hărţilor la scări mijlocii şi mari.
Prima hartă topografică este harta Franţei a lui Cassini la scara 1:86.400. [ 4 ]

În anul 1871 are loc primul congres de geografie, unde se pune problema alegerii meridianului de
origine sau a primului meridian, problemă rezolvată în 1884 la o conferinţă special convocată la Washington,
când s-a ales ca meridian de origine meridianul observatorului de la Greenwich. [ 4 ]

După al doilea război mondial, dezvoltarea cartografiei este în plină ascensiune, se continuă cu
întocmirea atlaselor naţionale, a hărţilor topografice pentru noile state apărute, apariţia unor dicţionare
poliglote, organizarea unor conferinţe internaţionale de cartografie, etc.

După etapele „aproximărilor dimensionale, geometrizării geografiei” şi „aplicării metodelor statistice
în geografie”, anii 1960 marchează debutul etapei informatizării cartografiei. Această etapă se identifică cu
debutul GIS, ea fiind condiţionată de perfecţionarea rapidă a calculatoarelor.

Un pas înainte în informatizarea cartografiei l-a constituit realizarea atlaselor electronice, care pot
conţine pe lângă informaţiile unei bănci de date tradiţionale, şi informaţie sub formă grafică (hărţi generale,
hărţi tematice, cartograme, blocdiagrame, cartodiagrame, profile, etc.). Atlasele electronice prezintă
avantajul modificării rapide a informaţiei conţinute sub formă grafică de la un eveniment sau fenomen
geografic prezent la unul viitor, întrunind atributul de „operaţional” şi „funcţional”. [ 4 ]

Una dintre cele mai impresionante lucrări de reprezentare a lumii este creată de către portughezul
Diego Ribeiro (fig.1), în anul 1527. Această hartă este considerată drept o lucrare cartografică de mare fineţe
pentru timpul său, hartă care cuprinde numeroase decoraţii (astrolab, quadrant), texte privind regulile de
navigaţie, precum şi numeroase informaţii despre diverse ţări. Aceasta este considerată prima hartă care
alătură informaţii tehnice, ştiinţifice, precum şi etnografice, religioase, etc. [ 4 ]

Figura 1. Harta lumi creată de Diego Ribeiro [ 4 ]

2. HARTA ŞI PLANUL TOPOGRAFIC

Cea mai simplă definiţie care s-ar putea da hărţii este aceea de reprezentare micşorată a unei porţiuni
din suprafaţa terestră. În primul rând, se constată că harta este o reprezentare în plan a suprafeţei terestre.
Aceasta o deosebeşte de reprezentarea sub formă de globuri, care deşi sunt reduse ca răspândire sunt cele mai
corecte. În schimb, pe hartă se înregistrează deformările cunoscute. Deoarece harta redă porţiuni mari din

570

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

suprafaţa terestră, la realizarea ei se ţine seama de curbura suprafeţei terestre, în timp ce la planuri nu e
necesar să se ţină seama de curbură.

O altă caracteristică uşor de observat este aceea că elementele reprezentate sunt reduse pe baze
matematice, adică la o anumită scară. Aceasta îi conferă precizia necesară în diferite activităţi practice sau de
cercetare.

De asemenea, se constată că harta nu este o fotografie a suprafeţei terestre. Elementele suprafeţei
terestre sunt redate prin nişte desene care uneori nici nu seamănă cu elementele din natură. Desenele
respective sunt semnele convenţionale, ceea ce înseamnă că harta este o reprezentare convenţională.

Legat de conţinutul hărţii se poate constata că unele hărţi conţin toate elementele posibil de
reprezentat (ansamblul elementelor naturale şi antropice ale unui teritoriu), fiind numite hărţi generale, iar în
unele apar numai un element, fiind numite hărţi speciale sau hărţi tematice. Ţinând cont de caracteristicile
menţionate se poate formula o definiţie mai completă. Harta este o reprezentare în plan, micşorată,
convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre, cu fenomene naturale şi sociale de la un moment dat,
realizată pe principii matematice şi la o anumită scară, ţinând cont de sfericitatea pământului. Planul este o
reprezentare cu aceleaşi caracteristici ca şi harta, diferenţele constând în faptul că redă o suprafaţă mai mică
de teren, însă cu mai multe detalii şi cu o mare precizie. Deoarece scara mare nu permite redarea unei
suprafeţe întinse de teren, porţiunile terestre reprezentate se consideră plane, deci nu ţine cont de sfericitatea
pământului.

Hărţile topografice cuprind suprafeţe mari şi sunt folosite în lucrări de sistematizare a regiunilor
carstice precum şi pentru orientarea în teren. Hărţi topografice generale executate la scările 1:50.000,
1:75.000, 1:100.000, 1:200.000. O hartă topografică din această categorie reprezintă zone naturale sau unităţi
administrative, spre exemplu bazinele topografice. Hărţi topografice speciale, denumite şi planuri directoare,
sunt întocmite la scările 1:20.000, 1:25.000. Pe acest tip de hărţi relieful e reprezentat mai detaliat, pe lângă
curbele de nivel normale cu echidistanţa de 20m fiind trasate curbe de nivel principale cu echidistanţa de
100m şi curbe de nivel auxiliare redate prin linii întrerupte cu echidistanţa de 5m.

3. SEMNELE CONVENŢIONALE

Detaliile din teren se reprezintă pe planuri și hărți prin semne astfel concepute încât să fie cât mai
sugestive, mai uşor de reprezentat prin desen. Acestea pot reprezenta pe planuri sau hărți detalii planimetrice
cât și altimetrice. Semnele convenționale se pot clasifica după destinația detaliilor pe care le reprezintă în
semne de planimetrie și semne de altimetrie.

Semnul convențional este o figură geometrică, cu formă și mărime stabilită în mod convențional,
care urmărește să sugereze imaginea și natura unui obiect sau detaliu topografic. Unele detalii topografice se
pot transpune la scară, prin desenarea conturului lor, în interior scriindu-se semnul convențional. Mărimea și
formele semnelor convenționale sunt standardizate și cuprinse în atlasele de semne convenționale.

Semnele convenționale sunt grupate în 7 categorii:
- baza geodezică: cu punctele de triangulație, poligonometrice, de intersecție și de nivelment;
- detalii din interiorul localităților: rețeaua stradală, spații verzi, construcții industriale agricole,

social- culturale și civile, cvartale, elemente topografice;
- instalații: fabrici, cosuri, uzine, sonde, centrale, silozuri;
- conducte, rețele, împrejmuiri și limite: conducte de gaz, apă, gaze naturale, petrol, rețele

electrice, telefonice, împrejmuiri de zid, garduri metalice, de lemn, de beton, de sârmă, frontiere
și limite administrative;
- rețele de comunicație: căi ferate cu construcții auxiliare, rețeaua de drumuri și autostrăzi, șosele,
drumuri, poteci;
- hidrografia și construcțiile hidrotehnice: izvoare, fântâni, ape curgătoare, diguri, baraje, poduri,
podețe. Se reprezintă pe planuri cu culoarea albastră;
- relieful, în general reprezentat prin curbe de nivel de culoare sepia și puncte colorate. Prin semne
convenționale se reprezintă unele detalii cum sunt: rupturi de teren, terase, râpe, viroage, ravene,
alunecări de teren, grohotișuri, prăpăstii.

571

Iaroslav ZIFCEAC, Horaţiu-Dan Negrean

Semnele convenționale folosite pentru realizarea hărților și a planurilor topografice sunt date de
Atlase de semne convenționale, având caracter de standarde. În situațiile în care pe hărți se folosesc semne
nestandardizate, semnificația lor trebuie explicată printr-o legendă. Același obiect poate fi reprezentat diferit
pe un plan sau pe o hartă, în funcție de scara aleasă a planului sau a hărții.

Există mai multe tipuri de semne convenționale, dintre care amintim:
- semne convenționale care nu reprezintă obiectul la scară (aceste tipuri de semne au dimensiuni

fixe, specificate în atlas):
 semne pentru puncte geodezice;
 semne pentru podețe;
 semne pentru unele clădiri:
 semne cu dimensiuni fixe- pentru clădiri ce nu pot fi reprezentate la scară;
 semne pentru reprezentarea la scară a clădirii;

- semne convenționale care reprezintă obiectul din teren la scara planului sau a hărții:
 parcele din teren;
 clădiri;
 drumuri ce depășesc o anumită lățime;

- semne convenționale de umplutură:
 vegetație: vie, livadă, păşune;
 tipuri de sol: pietros, nisipos.

Plasarea semnelor convenționale pe planuri sau hărți se face după următoarele criterii:

- poziția reală a elementelor din teren trebuie să corespundă cu centrul semnului convențional de
tip geometric: cerc, pătrat, triunghi;

- orientarea semnelor convenționale va fi:
 paralelă cu latura planului pentru: puncte bază, coșuri, stații radio-TV, stații
meteorologice, monumente, etc.;
 conformă cu orientarea reală a elementelor de pe teren: clădiri, stadioane, terenuri de
sport, etc.;
 paralelă cu latura cea mai lungă a reprezentării: sere, livezi;

- axul semnului convențional trebuie să corespundă cu axul elementului topografic: căi ferate,
drumuri, poduri, diguri, baraje;

- distanța minimă între două semne convenționale să fie de 0,5mm, [ 6 ]

Elementele caracteristice semnelor convenţionele sunt: mărimea, forma si culoarea. Mărimea arată
importanţa obiectului reprezentat, iar forma şi culoarea, destinaţia acestuia. Forma semnelor convenţionale
este variată. Aceste pot fi intuitive, adică să amintească prin forma lor obiectul reprezentat sau geometrice,
sub formă de cercuri, pătrate, dreptunghiuri etc.

Culorile se folosesc pentru desenarea semnelor convenţionale si ajută la interpretarea mai uşoară a
hărţii, ca de exemplu:

- albastru închis pentru malurile apelor, adâncimi, mlaştini, fântâni;
- albastru deschis pentru suprafaţa apelor (lacuri, fluvii, mări şi oceane);
- maro pentru relief (curbe de nivel, altitudini sau adâncimi, râpe, etc);
- verde pentru păduri şi livezi;
- portocaliu pentru autostrăzi, şosele;
- violet pentru frontierele de stat;
- negru pentru restul detaliilor de pe hartă.

Semnele convenţionale folosite la redactarea hărţilor sau planurilor sunt cuprinse în atlase de semne
convenţionale.

572

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

4. ATLASE DE SEMNE CONVENŢIONALE VALABILE IN LUCRĂRILE DE
TOPOGRAFIE DIN ROMÂNIA

Pe teritoriul Ronâniei în lucrările de topografie sunt adoptate de cătrea ANCPI ca fiind valabile
următoarele atlase: „Atlas de semne conventionale pentru hărtile topografice la scările 1:25.000, 1:50.000,
1:100.000, 1:200.000, 1:500.000, 1:1.000.000” (fig.2)publicat în anul 1975 şi „Atlas de semne convenţionale
pentru planuri topografice la scările 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 şi 1:500” (fig.3) publicat în anul 1978. La
aceste două atlase se adaugă unele reguli de întocmire a planurilor topografice publicate in volumul:
„Norme tehnice pentru întocmirea planurilor topografice la scările 1:2.000, 1:5.000, 1:10.000” (ediţia 1980).

Figura 2. Atlas de semne conventionale Figura 3. Atlas de semne convenţionale
pentru hărtile topografice la scările pentru planuri topografice la scările
1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 şi 1:500
1:25.000, 1:50.000, 1:100.000, 1:200.000,
1:500.000, 1:1.000.000

Studiind aceste atlase constatăm că sunt foarte
bine structurate şi uşor de citit, astfel încât şi o persoană neavizată poate să înţeleagă regulile prezentate în

cadrul acestora.
Dacă luăm atlasul publicat în anul 1978, cel care se referă la planurile topografice, putem observa că

este structurat pe două părţi. Prima parte se prezintă sub
forma unui inventar (fig.4), conţinând semnele care au fost

adoptate pentru diferitele detalii din teren. Este prezentat
numele detaliului şi forma grafică la diferite scări sub care

va fi prezent pe planuri.
A doua parte a atlasului este formată din indicaţiile

de folosire a semnelor convenţionale şi regulile de
desenare a acestora, ţinând cont de cele trei caracteristici:
mărime, poziţie şi culoare.

Tot a doua parte conţine şi regulile referitoare la
nomenclatură şi formatul hârţilor şi planurilor topografice.

La finalul acestui atlas descoperim un cadru de
hartă, ca un reper pentru viitoarele redactări şi editări de
hărţi şi planuri, prezentat de către Direcţia de Fond Funciar
şi Cadastru, responsabilă pe vremea aceea de lucrările de

cadastru.

573
Figura 4. Inventar de coordonate

Iaroslav ZIFCEAC, Horaţiu-Dan Negrean

Atlasul de semne convenţionale conceput în anul 1975 şi care se referă la hărţile topografice este
structurat astfel: prima parte conţine informaţiile privitoare la utlizarea atlasului, a doua parte conţine
inventarul de semne convenţionale, format din numele şi forma grafică a detaliului, la care se adaugă anexele
care conţin modelele de generalizare (fig.5), precum şi numeroase exemple de cadru.

Având în vedere conţinutul atlasului de semne convenţionale pentru hărţi şi cel pentru planuri,
precum şi părţile componente din care este compus putem afirma că acestea răspund la următoarele probleme

principale:
- indică elementele ce se reprezintă pe hărţile şi

planurile topografice luând în considerare destinaţia

şi scara acestora;

- stabileşte sistemul unitar de semne convenţionale
corespunzător elementelor topografice ce fac

obiectul conţinutului hărţilor şi planurilor la diferite
scări;

- precizează caracteristicile cantitative şi calitative ce
se indică la fiecare element topografic ţinând seama

de destinaţia şi scara hărţilor şi a planurilor;

- stabileşte tipul de caractere şi mărimile tuturor
inscripţiilor ce se redau pe foile de hartă şi plan;

- indică prescurtările inscripţiilor admise în conţinutul
hărţilor şi planurilor, precum şi semnificaţia

acestora;

- stabileşte elementele ce se indică atât în cadrul foilor Figura 5. Modele de generalizare
de hartă şi plan, cât şi în exteriorul acestora.

5. MOTIVELE CARE STAU LA BAZA MODERNIZĂRI ATLASELOR

EXISTENTE

Având în vedere perioada în care au fost concepute, Atlasele de semne convenţionale pentru planuri
topografice la scările 1:25.000, 1:50.000, 1:100.000, 1:200.000, 1:500.000, 1:1.000.000 în anul 1975
respectiv Atlas de semne convenţionale pentru planuri topografice la scările 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000, 1:500
în anul 1978, putem spune că ele nu mai satisfac toate cerinţele impuse de lucrările de cadastru şi topografie
moderne.

Momentan datorită avansului tehnologiei şi a necesităţilor economice s-a ajuns la crearea de noi
tehnologii, care să satisfacă aceste nevoi şi care sunt tot mai mult răspândite pe teritoriul ţării noastre. Aceste
tehnologii sunt înglobate în amenajări şi construcţii specifice acestora, care vor trebui reprezentate pe planuri
si hărţi.

Cum aceste construcţii sunt relativ noi şi atlasele
de semne convenţionale existente au fost concepute cu
mult în urmă, se ajunge la situaţia în care nu există un
semn specific pentru reprezentarea anumitor entităţi pe
planuri şi hărţi.

Un exemplu în acest sens ar fi centralele eoliene
(fig.6), care au apărut în România relativ recent, astfel că
în atlasele de semne convenţionale nu există corespondent
pentru ele.

Figura 6. Centrale eoliene

574

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti

Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

Implicăriile tehnologiei în lucrările de cadastru şi topografie pe plan internaţional au dus la utilizarea
instrumentelor de poziţionare satelitară (fig.7).

Există şi în România interes pentru folosirea tehnicilor şi tehnologiilor cât mai moderne. Astfel, în
ultimii patru ani, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) a inclus, printre proiectele
sale, şi proiectul de modernizare a reţelei geodezice naţionale. Având în vedere că în prezent realizarea unor
servicii moderne de determinare a poziţiei unui obiect pe suprafaţa terestră se bazează pe utilizarea
tehnologiilor de poziţionare satelitare GNSS (Global Navigation Satellite System), ANCPI, prin Direcţia de
Geodezie şi Cartografie, a achiziţionat şi instalat o serie de astfel de echipamente, constituind o reţea
geodezică de staţii de măsurare permanentă, denumite şi staţii GNSS permanente (SGP). Aceste staţii dispun

de antene şi receptoare cu posibilitate de recepţie a

semnalelor GNSS, incluzând în principal GPS (SUA),

GLONASS (Rusia), iar în viitor se va opta pentru
sistemul european de poziţionare GALILEO. [ 7 ]

Odată cu utilizarea acestor tehnologii
GNSS îşi face apartitia si un nou tip de punct

geodezic, punctul de statie permanenta (SGP) care la
rândul lui va trebui sa fie raportat pe hărţi şi planuri.

Şi în acest caz, în atlasele de semne
convenţionale de pe teritoriul ţării noastre, nu

Figura 7. Satelit artificial există un echivalent prin care aceste puncte sa fie

reprezentate.
Aceste cazuri menționate reprezintă doar un

exemplu de detalii care nu işi au un corespondent în atlasele de semne convenţionale prezente în România.

Astfel viitorul atlas de semne convenţionale va trebui sa se adapteze acestor cerinţe.

Pe lângă faptul că tehnologia a ajutat la dezvoltarea aparaturilor de culegere a datelor din teren, ea a

contribuit si la creşterea numerică şi calitativă a produselor cartografice. Astfel că în zilele noastre nu se mai

utilizează instrumentele clasice de raportat şi desenat (raportoare sub formă de cercuri sau semicercuri din

material plastic, gradate în sistem sexagesimal sau centesimal; rigle confecţionate din metal, lemn sau
material plastic; echere de desen din lemn sau plastic; compasul sau distanţierul şi altele), acestea fiind

inlocuite de echipamente de editare în sistem automatizat.
Desenul efectiv se realizează cu ajutorul unor

soft-uri speciale, care ajută la diminuarea timpului de
redactare, şi totodată la îmbunătăţirea preciziei de

raportare a detaliilor. Printre aceste programe de editat şi

calcul se numară Autocad-ul, Mapsys-ul (fig.8), Toposys-
ul, Microsoft Office Excel şi multe altele care lucrează cu

date codificate specifice fiecărui program.

Dacă la redactarea planurilor şi hărţilor în format

clasic era necesară desenarea fiecărui simbol individual, la

redactarea într-un soft de editat se poate insera simbolul
dacă există în baza de date a acestuia.

De cele mai multe ori simbolul nu se găseste în

baza de date a soft-ului, astfel că utilizatorul trebuie să-l Figura 8.Mapsys 7.0
deseneze şi apoi să-l întroducă în
bază de date a acelui soft pentru ca pe viitor să-l poată
utiliza fară a fi necesar să-l realizeze din nou, astfel
reducându-se considerabil timpul de execuţie a planului
sau a hărţii.

Dacă până la apariţia echipamentelor de editat şi redactat în sistem automatizat era suficient un atlas

de semne convenţionale sub forma unei cărţi, acum se pune problema existenţei unei baze de date cu toate

semnele convenţionale disponibile în diferite formate (.doc, .dwg, .gif, .jpg, etc). Acest lucru ar însemna ca

inginerul topograf (şi nu numai) să o poată achiziţiona şi utiliza în diferite soft-uri de edidat şi redactat.

575

Iaroslav ZIFCEAC, Horaţiu-Dan Negrean

6. CONCLUZII

În urma celor prezentate se poate afirma nevoia actualizării atlaselor de semne convenţionale care
stau la baza lucrărilor de topografie astfel încât să corespundă cerinţelor actuale. Acest lucru este necesar
datorită dezvoltării masive a tuturor ramurilor industriale, deci apariția unor noi elemente care vor trebui
reprezentate pe harți și planuri. Nu doar o actualizare ar fi necesară ci și crearea unei baze de date digitală a
semnelor convenționale, fapt care ar ușura considerabil munca celor care activează în domeniul topografiei.

576

Sesiunea Națională de Comunicări Științifice Studențesti
Cluj-Napoca 9-11 Mai 2012

7. BIBLIOGRAFIE

1. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Direcția de fond funciar și cadastru – Atlas de
Semne Convenționale la Scările 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 și 1:500, București, 1978

2. Republica Socialistă România, Ministerul Apărării Naționale, Direcția topografică militară
Atlas de Semne Convenționale pentru Hărțile Topografice la Scările 1:25.000, 1:50.000, 1:100.000,
1:200.000, 1:500.000, 1:1.000.000, București, 1975

3. www.speotimis.ro, 30.04.2012
4. www.earth.unibuc.ro, 30.04.2012
5. www.geografie.ubbcluj.ro, 29.04.2012
6. *** - Curs Desen Topografic, www.scrib.ro, 29.04.2012
7. www.ancpi.ro , 29.04.2012

577