CURCUBEUL PRIETENIEI

Se pregătea să meargă la școală. Era iarnă și îi plăcea în mod deosebit să privească
pe geam fulgii mici și jucăuși, căzând lin pe pământ sau topindu-se brusc de

geamul cald. Filip, că despre el este vorba, era fascinat de dansul fulgilor de nea și,
de fiecare dată când vedea un fulg îndreptându-se spre fereastra lui, i se părea că ar

vrea să intre în camera sa, așa că se străduia să prindă măcar unul, de dincolo de
geam, lipindu-și palmele fierbinți de împânzită cu flori de gheață.
- Hai, Filip, grăbește-te! Vei întârzia la școală!

Mama, o femeie blândă și iubitoare, dar foarte exigentă când venea vorba
despre școală, era și ea mare iubitoare de zăpadă, dar nu și de frig, căci, de la

un timp, pe băiat îl afecta destul de mult sezonul rece.
De unde ziua începuse frumos dis-de-dimineață, se pare că restul zilei
deveni din ce în ce mai trist. Filip, din cauza unui accident, nu-și mai putea
folosi mâna stângă și, cum un necaz nu vine niciodată singur, de la o vreme,
la școală, era încolțit de un grup de elevi mai mari, aceștia făcându-l în fel și

chip.

50

- O, iată-l pe Majestatea Sa, Ciungul! Dă-i o minge de fotbal și o să vezi ce portar
minunat este! Asta doar dacă apără numai cu capul! Ha, ha, ha! Enervantă mutră

mai ai, măi!
Vorbele acestea îi răsunau mereu în minte și îi provocau lui Filip o rană adâncă în
suflet. Uneori, suferința lui se transforma în hohote de plâns pe care mama sa le

auzea și de fiecare dată intervenea pentru a-l liniști:
- Dragul mamei, ești un copil exact ca toți ceilalți. Ai un suflet minunat, dar ai
avut neșansa să treci prin acel accident, nu e vina ta! Acei copii nu te cunosc, de
asta se poartă așa. Evită pe cât posibil să-i întâlnești la școală și, în niciun caz, să

nu sari la bătaie! Ai deveni la fel ca ei..
Într-o zi, băiatul primi de la mătușa sa un pachețel frumos împachetat, pe care
scria ,, UN CADOU MIC PENTRU UN SUFLET MARE”. Înăuntru se afla o jucărie de
pluș în formă de cățel. Ochii animalului de pluș păreau reali, cu o privire blândă,
iar botul, de culoarea ciocolatei, părea că zâmbește la cei toți cei care-l priveau

cu atenție.

51

Pieptul pufos, ca de catifea, ascundea o inimă de jucărie care scotea niște
sunete ca la clopoței atunci când o apăsai cu putere. Era o jucărie
fermecată!

- Ce drăguț e, Filip! Chiar dacă ai unsprezece ani și ești băiat mare, te poți
juca cu cățelușul! Ba chiar poți dormi cu el, să-ți mai aline gândurile!

Prima noapte împreună îi schimbă viața lui Filip. Când veni ora de culcare,
Filip luă cățelul și-l așeză lângă el în pat. Ca prin minune, cățelul începu să
strălucească, să dea din coadă, să zâmbească și chiar să-i vorbească lui Filip

care, uimit, simți că i se taie respirația.
- Puștiule, revino-ți! Nu visezi, într-adevăr îți vorbește plușul în formă de
cățel. Ha, ha! Mă numesc Max și sunt un cățel fermecat. Darul meu este să
alin suferința copiilor cu probleme de sănătate. Ziua sunt doar un pluș, dar
noaptea devin cel mai bun sfătuitor al tău. Știu că sunt unii copii care râd de
tine. La fel cum a spus și mama ta, încearcă să-i eviți cât poți și, mai ales, nu

le plăti cu aceeași monedă!

52

O toropeală plăcută îl cuprinse pe băiat și adormi într-o clipită. Ziua
următoare se trezi buimac, întoarse plușul pe toate părțile, îl zgâlțâi, îl
întoarse cu susul în jos și nu reuși să se prindă cum de ziua Max era doar un

ghemotoc de blană artificială care stătea nemișcat pe canapea.
Noapte de noapte, cei doi prieteni discutau vrute și nevrute, dar mai ales
discuțiile lor erau despre cât de prost se simțea Filip atunci când, oricât de
mult ar fi încercat să îi evite pe băieții care-l jigneau, se trezea brusc cu ei în

fața școlii și începea calvarul.
Iarna se apropia de sfârșit. Razele firave ale soarelui deveneau din ce în ce

mai puternice și, odată cu ele, Filip căpăta încredere în sine cu ajutorul
sfaturilor lui Max.

- Ia fii atent, Filip! îi spuse într-o noapte cățelușul buclucaș. Știu că la voi în
școală se derulează un proiect în care copiii buni la învățătură îi ajută pe cei

mai slabi, iar tu faci parte dintr-o grupă cu doi băieți și trei fete pe care îi
ajuți să treacă corigența la matematică. Măi, băiete, tu ești tare deștept!
Istețimea ta te va ajuta enorm în viață, dar să nu uiți că inteligența fără

bunătate n-o să-ți folosească prea mult.

53

Toate sfaturile lui Max îi rămâneau mereu întipărite în minte și simțea că
încet-încet devenea mai puternic. Nu înțelegea, însă, ce legătură avea faptul

că își ajuta cinci colegi la matematică cu problema lui cea mai dureroasă,
aceea de a fi de râsul tuturor, din cauza handicapului pe care îl avea.

Mai târziu avea să afle că una dintre cele trei fete, Lavinia, era chiar sora
unuia dintre bătăuși. Lavinia era isteață, dar lipsise foarte mult de la școală

din cauza unei probleme de sănătate, mai precis, își scrântise piciorul.
Familia nu o ajuta deloc la lecții, iar fratele mai mare de-abia trecea clasa.
Agresivitatea lui venea din lipsa de interes a familiei vis-a-vis de învățătură,

faptul că tatăl lor îi părăsise, iar mama era mai tot timpul la muncă.
Cățelul știa toate detaliile, dar aștepta să i le spună lui Filip la momentul

oportun.
Filip era un băiat înalt și slăbuț, puțin aplecat de spate, încercând parcă să-

și ascundă handicapul, dar plin de optimism și veselie în preajma
prietenului său imaginar. Uneori avea ochii triști, deși culoarea lor ca de
ciocolată ne putea indica blândețe sau chiar, de multe ori, timiditate. Avea

părul șaten, buclat, și-i plăcea să se îmbrace mai mult sport.

54

La școală era printre cei mai buni și învăța de drag. Coleg săritor și amabil,
Filip era plăcut de toți colegii. Printre colegele impresionate de bunătatea
lui, se putea număra și Lavinia. Scundă, cu ochii negri ca pana corbului și
tenul măsliniu, cu un zâmbet angelic și o privire mai mereu posomorâtă, din
cauza problemelor familiale, Lavinia îl admira pe Filip, dar îi era chiar frică
să vobească acasă despre colegul ei, știind că propriul ei frate îl batjocorea

mai mereu.
- Max, n-o să-ți vină să crezi ce-am aflat astăzi! îi mărturisi Filip lui Max
într-o seară. Lavinia este chiar sora unuia dintre băieții care râd de mine!

Știi, e una dintre fetele pe care le ajut la matematică...
- O, Filip! spuse Max. Mă gândeam eu c-ai aflat... Vezi tu, eu știam de foarte
mult timp despre Lavinia, dar mă temeam că nu vei fi pregătit să afli... Acum

înțeleg că ești pregătit și îmi pare rău că nu ți-am spus mai devreme! Te
sfătuiesc să continui s-o ajuți la matematică ca și până acum! Chiar dacă
este sora unuia dintre bătăuși, a-propos, să știi că-l cheamă Luca, o poți

ajuta în continuare. Asta va face cândva diferența dintre bine și rău...

55

Și discuția lor se termină în seara aceea. Băiatul adormi și visă că era într-o
tabără cu Luca și, surpriză, nu-i mai era frică deloc să stea în preajma lui. Se

trezi buimac, cu gândurile aiurea și, neștiind cum să-l facă pe Max să-i
vorbească și ziua, se holbă la el vreo două ceasuri pentru că avea nevoie de

răspunsuri. Și repede!!!
Ce să mai?! Îi venea tare greu să se concentreze când era în preajma Lavinei,

dar fetei îi era și mai greu: înțelesese metoda figurativă, dar când îi venea
rândul să iasă la tablă, parcă uita tot și se abținea să nu plângă. Emoțiile
negative venite din cauza faptului că tocmai fratele ei era unul dintre cei
care râdea de colegul ei, care explica atât de frumos, o făceau pe biata fată
să sufere enorm. Doamna dirigintă știa totul, dar urmărea discret felul în
care copiii se comportau. Planul era să-i facă pe copii să se cunoască mai

bine și să-și dea seama că fiecare acțiune a lor are un impact asupra
celorlalți.

56

Noaptea următoare, în timp ce Filip aproape că se îngâna cu somnul,
deodată, Max îl ciufuli energic și-i zise:

- Băiete, hai, mai lasă somnul! Mai ai puțin și te apucă sforăitul! Vezi că
mâine, după ce termină orele, Luca o va lua de la școală pe Lavinia. Se
întâmplă rar, căci fata asta e a nimănui... Dar mâine merg împreună să-și
scoată alocația! Din ceea ce știu eu, toți banii lor vor merge la ELECTRICA
pentru că mama lor are o factură mare neplătită și sunt în risc să le taie

curentul... Tu nu știi, Filip, ce înseamnă să fii sărac!
Brusc, Filip adormi și visă că vorbise cu mama sa despre problema Laviniei
și a lui Luca și aceasta îi propuse să facă ceva pentru a-i ajuta. Era un simplu

vis și totuși un semn că ar trebui să facă ceva cât mai repede posibil.
Se trezi cu noaptea-n cap, sperând să mai poată vorbi cu Max, care se

comporta de la un timp ca un bătrân înțelept.
- Bună dimineața, Filip! Ce s-a întâmplat? Te simți rău?

57

- Bună, mamă! Nu, dar am ceva să-ți spun... spuse Filip oftând.
În același timp, îl luă de-o lăbuță pe Max și-l ascunse sub o pernă, semn că
începuse să se rușineze de faptul că încă se mai joacă cu cățelul de pluș de

la mătușa.
Îi povesti mamei despre întâmplarea de a fi coleg cu sora unuia dintre
băieții care-l chinuiau. Îi promise mamei lui că se va comporta la fel de
frumos cu colega a cărei familie avea probleme financiare și, din cauza
necazurilor, copiii nu numai că nu învățau, dar erau și în pericol să rămână

pe drumuri.
Impresionată de povestea tristă, mama lui Filip îl îmbrățișă, îl încurajă,
spunându-i că uneori problemele se rezolvă cum nici nu te aștepți și îi
promise că va lua legătura cu doamna dirigintă și alte câteva mămici

dispuse mereu să-i ajute pe cei în nevoie.
Nu trecură două săptămâni și, prin nu știu ce cale, părinții interesați de
cazul celor doi copii reușiră să strângă suficienți bani pentru achitarea

facturii imense din cauza căreia familia putea să rămână fără curent.

58

- Bună ziua, doamna Izvoranu! Sunt mama lui Filip Marin și aș dori să ne
întâlnim mâine la școală împreună cu doamna dirigintă. Avem o surpriză
pentru dumneavoastră. Vă rog să faceți tot posibilul să ajungeți pe la ora 12.
Lui Filip îi tremurau picioarele. Ziua se anunța plină de emoții. Era bucuros
pentru colega lui, dar pentru Luca încă avea un sentiment de respingere
amestecat cu frică. Nu-i fusese ușor să audă toate acele miștocăreli. Cu o
noapte înainte, Max îl vizitease pentru ultima oară, dar el nu știa asta, și au

stat de vorbă vreo cinci ore despre vrute și nevrute.
- Băiete, mâine e o zi mare. Vezi că secretul stă în puterea ta de a ierta, n-ai
s-o faci pentru alții, va fi exact ceea ce trebuie să mergi mai departe. Ești un
băiat de nota zece, ai să reușești să-ți faci prieteni mai mulți, vei deveni mai

puternic, tocmai datorită suferinței tale.
Habar n-avea Filip ce tot îndruga cățelușul pufos cu gura mare, dar, după

cât părea de serios, se gândea că o avea vreun sens ceea ce îi spune. Va
vedea el mai târziu, nu-și bătea capul cu vorbe așa de mari.

59

Intrară în clasă pe rând: doamna dirigintă, mama lui Filip însoțită de alte
două mămici și ultima, mama Laviniei și a lui Luca.

Era o femeie micuță de statură, blondă, cu o privire tristă, îmbăcată modest
și mergea încet, cu pași mărunți, de parcă se temea de ceva. Poate se aștepta
ca doamna dirigintă să-i spună și despre Lavinia că a făcut vreo prostie, așa
cum se obișuise cu băiatul cel mare, care, în ultima vreme, era de nestăpânit:

trântea lucrurile prin casă, țipa când nu avea bani sau chiar o împingea pe
Lavinia dacă-i ieșea din vorbă.

- Bună ziua! salută mama celor doi copii. Doar ce am aflat de la doamna
Marin că ați contribuit la factura noastră la curent...Eu, ce să spun?! Vă

mulțumesc din suflet și vă voi rămâne recunoscătoare!
Și biata femeie începu să plângă de emoție, dar mama lui Filip o liniști,

înmânându-i plicul cu suma necesară pentru a achita factura.
- În special doamnei Marin doresc să-i mulțumesc pentru inițiativă și îmi

pare tare rău pentru necazurile pe care Luca i le-a pricinuit fiului
dumneavoastră... Lavinia mi-a povestit totul! murmură rușinată doamna

Izvoranu. Nu știu cum să mă revanșez față de dumneavoastră!

60

- Stați liniștită, doamnă! spuse încet mama lui Filip. Cel mai important este
că dumneavoastră v-ați achitat factura! Restul le rezolvăm noi...
Brusc, Filip apăru de nicăieri și din spatele lui, Lavinia și Luca.
- Ce cauți aici, Filip? întrebă mama sa, uimită.

- Bună, mamă! Bună ziua, doamna dirigintă! salută Filip. Mamă, am aflat
unde ești și am zis c-ar fi bine să vin și eu... Sper că nu te deranjează! Voiam

s-o cunosc pe mama Laviniei...
- Mamă, zise Luca, mi-a spus Lavinia despre cine ne-a achitat factura...Nu
mi-a venit să cred și am venit să-i cer scuze lui Filip! Îmi pare rău pentru tot

ce am făcut...Și ție, Lavinia!
După ce-și ceru scuze, Luca se duse la Filip și-l bătu prietenește pe umăr.
Văzându-l pe Luca în fața sa, Filip se albi la față și vru să fugă, dar ceva îl

ținea totuși pe loc...
- Bu-nă, Filip! îl salută încet Luca, îmi cer scuze pentru... pentru tot ce am zis
despre tine până acum! Trebuie să fi suferit tare mult... Dacă aș putea să fac

ceva pentru tine, poți să-mi spui oricând! Și, oricum, ai vrea să fim amici?
Ești...atât de bun cu toată lumea!

61

Lui Filip nu-i veni să creadă. Ochii lui căprui care de obicei erau triști, acum
străluceau și erau senini. Se înveseli de îndată și răspunse calm:

- Te iert, Luca! Da, ar fi chiar un lucru bun să ne împrietenim, dar te rog ca
niciodată să NU mai râzi de mine! Mă bucur că am putut ajuta și eu la
achitarea facturii!

Luca strânse cu fermitate mâna dreaptă a lui Filip. În timp ce-i mulțumi din
nou, începu să plângă, lucru rar întâlnit la el.

- Dacă nu era Filip, acest băiat iertător... spuse el printre hohote de plâns.
Lavinia îi mulțumi și ea la rândul ei lui Filip și-i strânse mâna cu timiditate.

Filip era fericit! Își aminti brusc vorbele lui Max, cuvânt cu cuvânt, zâmbi
gânditor, așteptând cu nerăbdare să-i spună ce s-a întâmplat. Dar cățelușul
de pluș, cu ochii mari și blânzi, nu-i mai vorbi niciodată... Nopți întregi Filip
l-a pândit, doar-doar se va transforma din nou în prietenul lui cel mai bun,

dar nimic. O perioadă fu foarte supărat, apoi își reveni, semn că devenise
băiat mare și acceptase că uneori în viață, lucrurile nu sunt mereu așa cum

ni le dorim!

62

Max rămăsese jucăria lui preferată, pusă la loc de cinste, sus, pe o etajeră,
deasupra patului băiatului. Pe zgarda lui scria, cu litere de aur: STOP
BULLYING!

63

FOSTUL MEU DUȘMAN, NOUL MEU PRIETEN

ECHIPA DE PROIECT:

1. Căpătan Maria Sara
2. Bărbieru Ana Miruna
Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare”

PROFESOR COORDONATOR : Mihaela Bahrim

64

Bună , numele meu este Cristi și sunt în
clasa a VI-a .Îmi este greu să scriu pe un
calculator din moment ce n-am făcut-o
timp de 13 ani dar asta nu contează .
Azi, aș vrea să vă povestesc despre conflictul
dintre mine și al meu coleg , Radu dar și
cum am devenit cei mai buni prieteni...




65

Radu

66

Totul a început când, într-o zi ,
la școală , diriginta ne-a

propus ceva,oarecum,ciudat:
-Bună ziua , azi a venit

momentul sa vă schimbați


locurile.Ar trebui sa știți cum

este să stați în bănci si cu alți
colegi înafară de cei cu care
ați stat până acum.Am decis să
vă așez după bunul meu plac
pentru a nu exista conflicte

67

După ce doamna dirigintă
începea să mute copii, încet

, încet, cu fiecare copil
așezat în bancă , șansele

mele de a sta cu altă
persoană înafară de Radu se
epuizau.În spatele clasei au
mai rămas 2 elevi , aceștia

fiind eu și Radu.



68

-Aparent au mai rămas
doar doi elevi . Cred ca

voi doi veți sta
împreună.

După spusele dirigintei
, mă simțeam foarte

speriat fiindcă îl cunosc
destul de bine pe Radu

și știu cât de multe
probleme îmi poate face.

:(

69

Ne-am așezat în
bănci.Radu, din prima
clipă în care s-a așezat
în bancă a început să
facă glume pe seama
mea și să-mi reproșeze
că nu sunt suficient de
,,mișto” pentru a sta cu

el în bancă.

70

Pe ușă a intrat doamna de
fizică.Aceasta a pus catalogul
pe catedră și a început să facă

prezența.Când a strigat
numele meu la catalog ,
acetsta fiind Cristi Papuc,
Radu a strigat în gura mare:


OOO , domnul Papuc , ce

onoare! În acel moment toți
copii au început să râdă de

mine.

71

Mă simțeam penibil cu numele meu
de familie.

Cu toată intimidarea , a trebuit să

răspund ,,pr
ezent” după care , am

stat tăcut în bancă până la finalul
orei.

72

Așa cum am stat în acea oră
am stat până la finalul zilei,

când a trebuit să plec
acasă.Când am ieșt din clasă,
normal, Radu a venit și mi-a

repetat replica cu ,,domul
Papuc”după care a plecat.

73

Azi mama nu a putut să vină să mă ia astfel a trebuit să vin singur ,
pe jos. În drum spre casă , într-un colț al străzii l-am văzut pe Radu
cu prietenii săi cum își băteau joc de o fată mai mică decât ei. N-am
crezut că Radu poate fi atât de josnic, astefl încât să jignescă o fată.

Când spun asta , am în vedere și vârsta copilei.




74

După fiecare replică usturătoare, Radu bătea palma
cu prietenii săi și aceștia îl lăudau de parcă ar fi vorba
despre o victorie.N-am putut rezista așa că m-am dus

să o ajut pe sărmana fată .Până să îi vin în ajutor
începuse să plângă.

75

M-am comportat cu ea ca un adevărat super-erou și
am început să-l critic pe Radu.Curajul meu nu a durat

foarte mult văzând că acesta are destul de mulți
prieteni pregătiți să-mi aplice o corecție.

76

N-a trecut nici un minut că un băiat mai voinic a venit
din spate și cât ai clipi mi-a dat un pumn în față. În
acel moment am observat că fata nu mai era
acolo.Așadar, puteam să fug liniștit.

77

Am încercat să trec
printre ei , ceea ce era

destul de greu din
moment ce erau foarte
mulți dar am reușit .Nu-

mi mai simțeam
picioarele . Când m-am
uitat în spate , aceștia


erau, încă ,pe urmele

mele.Cu greu am reușit
să-mi văd casa printre
lacrimi.N-am apucat să
menționez că am început
să plâng de la emoții,

neliniște și teamă.
Am intrat în ea și dus am

fost...

78

Am răsuflat liniștit dar nu a trecut

prea mult timp în care să pot

reflecta la cele întâmplate, că a

venit mama la mine.Nu realizasem

până atunci că aveam ochiul vânăt.

Mama îngrijorată m-a întrebat:

-Ce ai pățit la ochi , te-ai bătut cu


-Nu, mamă, cineva?! am alunecat
sunt bine,

la școală.Nu simt nici o durere!

-Nu mă minți?

-Nu , mamă, cum să te mint?!

-Dacă zici tu... Totuși , pune o

compresă cu apă rece la ochiul

afectat că nu arată prea bine...

-Ok!

79

Mi-am făcut temele repede și după, a venit mama la
mine și m-a rugat să mă culc, nu înainte ca draga de
ea să mă ungă cu o cremă ciudată de-a ei pentru ochi.




80

Într-un final ,am scăpat. Eram în

pat și mă gândeam la ce am

pățit azi.Rememoram

evenimentele de azi.Clar, nu a

fost o zi usoara dar în cele din


urmă am reușit să adorm.Fie
vorba între noi , agresivitatea

fizica și verbală, nu aduce nimic

bun, în viața unui om,fie copil

sau adult.

81

A doua zi după ce m-am trezit , am început să mă
pregătesc pentru școală. Mama mai grăbită ca mine,

că are serviciu, m-a luat cu ea și m-a lăsat în fața
școlii.

82

Am intrat în școală și după ,în clasă. Era o atmosferă
ciudată. Când am intrat în clasă l-am văzut pe Radu

lovit la ochi,la fel ca mine.



83

M-am așezat în bancă și am vrut să-l întreb pe Radu ce a
pățit. Îmi era puțin cam rușine și oricum era o atmosferă
foarte ciudată din pricina faptului că în ziua precedentă

m-a fugărit cu prietenii lui.
Mi-am făcut curaj și i-am zis:
-Bună , scuze pentru situația de ieri când mi-am permis să
te scot din micul tău conflict dar pot să știu ce ai pățit la

ochi?
-Uite, îmi pare rău pentru ce ți-am făcut , sper să mă ierți.

Poftim? Radu mi-a cerut scuze??? Eram șocat!Nu am
ezitat nici o secundă și i-am răspuns:
-Nu-i nimic!



84

-Vrei să fim prieteni?Mi-am dat seama că acei băieți nu-mi
erau prieteni adevărați dar tu ești un băiat foarte bun și
știu că nu m-ai lăsa la nevoie. Nu-mi venea să cred că
Radu îmi vorbea în acest fel.


-Da, sigur.

-Cât despre ochi, m-am cam certat ieri cu acei băieți.Nu
erau ceea ce credeam.Dimpotrivă , nu erau deloc
drăguți.A trebuit să înțeleg pe propia-mi piele.
-Îmi pare rău să aud aceste lucruri!
-Nu mai conteză acum.

85

Și așa am terminat conversția.Din ziua
aceea , am devenit cei mai buni prieteni

și eram imposibil de despărțit
Ne amuzăm când ne amintim
cum a început prietenia noastră.Cred că
pentru fiecare dintre noi, evenimentul
din trecut a reprezentat o lecție de viață.
Acum știm cât de important este să nu
lezăm onoarea cuiva și cât de mult

contează să fim OAMENI!

86

Școala Gimnazială Nr. 22 Galați

Proiect Edu-Networks
2021-2022

87

Bullyingul în viața mea!

ECHIPA DE PROIECT:
1.Vlad Bianca-Valentina
2.Stan Andreea-Roxana
3.Dobre Claudiu-Ionuț
Școala Gimnaziala ”Grigore Moisil”, Galați

PROFESOR COORDONATOR: Acasandrei Cristina

88

”Bullying-ul nu este niciodată
distractiv,

este un lucru crud și teribil.
Nimeni nu trebuie să fie agresat

vreodată.”
-Raini Rodiguez

89

Buna, mă numesc Ioana, am 14 ani și mereu am
fost un subiect al bullyingului,
din cauza aspectului fizic.

Totul a început odată cu mutarea mea în noua școala,
unde colegii mă făceau

”scobitoare”,”schiloadă”,”pălugă” .
Băieții din clasa mea aveau plăcerea de a arunca cu
mingi de hârtie sau pixuri și îmi luau caietele și scriau

pe ele ”MĂNÂNCĂ MAI MULT!”.

90

Seară de seară, mă uitam în oglină, întrebându-mă
ce este în neregulă cu mine. În fiecare zi, când venea
pauza de masă, încercam să mănânc mai mult, însă, nici
acest lucru nu îi facea pe aceștia să înceteze , ba mai

mult, au început să mă numească „NESĂTULĂ”.
Rușinea pe care o simțeam era copleșitoare.

I-am zis mamei că nu mai suport poreclele și glumele
lor. Ea mi-a zis că toate aceste lucruri o să treacă.
”Soluția” ei nu m-a mulțumit, însă nu aveam ce face.

91

Într-o zi de weekend, uitându- mă în șifonier,
am gasit niște HAINE LARGI ale mamei mele,
ce aveau să îmi schimbe viața - așa credeam eu!
Aceste haine erau foarte frumoase fiind din anii

'80. Eram foarte fericită, deoarece hainele
acestea nu îmi scoteau în evidență trupul firav.

92

Când luni am purtat hainele mamei, eram
foarte încrezătoare și credeam că, în sfârșit,
voi fi acceptată de colegi. Însă, zâmbetul mi-a
pierit când au început să râdă și să mă strige
”pui de bogdaproste”, din cauza hainelor mele

demodate.

93

Copiii din scoala mea au continuat sa îsi bată joc de
mine, poreclele nu se mai opreau,

iar eu deveneam din ce în ce mai tristă.
Eram foarte suparată, așa că am căutat pe internet
cum să opresc aceste jigniri. Am citit că nu trebuie să îmi
pese, că oamenii se vor opri atunci când vor crește.
M-am simțit neputincioasă și pierdută, așa că am luat în

considerare singurele sfaturi...
să nu imi mai pese.



94

A doua zi, am mers la școală, colegii au continuat să își bată
joc de mine, dar eu nu le-am mai dat atenție, nu m-am lăsat

afectată, nu am zis nimic.
Așa a decurs toată ziua, următoarea zi, tot au făcut glume pe
seama mea, dar am observat că majoritatea s-a oprit. Astfel,

a trecut toată săptămâna și cu fiecare zi ce trecea,
totul a început să decurgă normal.

A trecut o lună, nimeni nu a mai râs de mine și
totul a intrat pe un făgaș normal,
Viața mea a devenit mai bună și

mi-am dat seama că toată lumea avea dreptate, nu trebuia să
îmi pese de opinia altora.

95

Școala Gimnazială Nr.22 Galați

Proiect Edu-Networks
2021-2022

96

ȚFETI A CU OCHELARI VERZI

ECHIPA DE PROIECT:
1.COCU DIANA ANDREEA
2.NEACȘU REBECA
3.BUCOV DIANA IOANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ȘTEFAN CEL MARE” GALAȚI

PROFESOR COORDONATOR: Sandu Ștefania

97

A fost odată ca niciodată, o fetiță de unsprezece ani care trăia
într-un oraș frumos. Fetița era ca orice alt copil: era blondă,

creață, avea pistrui și o pereche de ochelari rotunzi de culoare
verde. Ea făcea tot ce face o fetiță de vârsta ei. Se ducea la
școală, ieșea în parc, se plimba, făcea cumpărături . Îi plăcea
foarte mult să citească, și o ajutau foarte mult ochelarii ei verzi,


fără de care nu putea face nimic. Însă, când era foarte cald,

transpira și îi alunecau până în vârful nasului, iar când era frig, i se
abureau, și nu mai vedea nimic. Când ploua era un pic mai
complicat, dar avea o pelerină cu o glugă mare si roz.

Adevărul e că uneori ochelarii o împiedicau să facă unele lucruri: nu
putea să meargă la înot, iar la ștrand dacă i se udau ochelarii nu
mai vedea nimic

98

Iar când o colegă de a ei o invita la ștrand, de multe ori refuza. Așa că prefera să
citească o carte.

Și pentru aceste motive, unii copii se uitau ciudat la ea și nu voiau să se joace cu
aceasta. Ba chiar râdeau de ea și făceau glume pe seama ei. Mai ales la școală, în
pauze se adunau în jurul ei, o îmbrânceau. Li se părea foarte amuzant să arunce

cu obiecte în ea și făceau concursuri și râdeau pe seama ochelarilor ei.
Odată un băiat dintr-o clasă mai mare a aruncat cu un băț plin de noroi în ea,

murdărindu-i părul și haineleb,uiacruorocsheclăarai
inii-maeurcita-zou.t pe jos si s-au spart. Striga

99