Plesu, Andrei - Chipuri si masti ale tranzitiei

Decembrie 1989 a fost hotarul Andrei Pl esu
intre o lungi si cenqie perioadi )
de post si dezlintuirea unui car-
nqtarvmalsatuielbsu.iamre. ,Indijnoccualredenummasatii Chipuri qi m[qti

al acestui carnaval - pe care a le tr anz itiei
ilnumim ,,tranzitie" - sintem )

pringi cu totii, fiecare dupi firea o
lui, fiecare cu traumele, utopiile
si limitele proprii. Care ne e F
chipul adevirat ? Si care sint J
migtile ? in ce misuri mistile ne l
ascund obrazul sau, dimpotrivi,
Nz
dezvlluie grimasa lui iecreta,
inavuabiliJ in spatiul acestor tl
intrebiri se misci, melancolic,
J
cartea de fag6. Ea este comen-
,;
tariul frugal al autorului la
drama si la hazul unei epoci o
cu care, vrea-nu vrea, e _ ca si o

cititorul - contemporan. o
o
ANDREI PLESU
I
rsBN 973-28_0658_3

ANDREI PLE9U - Ntrscut la 23 august ANDREI PLESU

L948, in Bucuregti. Absolvent al Academiei de Chipuri $i migti
Arte Frumoase, seclia Istoria 9i Teoria Artei ale tranzitiei
(197L). Doctorat in istoria artei (L980). Cerce-
)
ttrtor la Institutul de Istorie a Artei (L97L-L979;
{^I {'^^ q,?rr^^^
198+L989). Lector universitar in domeniul arta
:-- - 2+ d-^. 4q?
romAneascl modern[ 9i istoria criticii de arttr
(1980-1982). Profesor la Facultatea de Filozofie HUMANITAS

(din 1992). Drector al revistei Dilema (din 1993). BUCURE$TI
Rector al Colegiului Noua Europtr (din 1994).
Commandeur des Artes et des Lettres (Paris,
L990). New Europe Prize (Berlin, 1.993), Pre-

miul Academiei Brandemburgica de $tiinle

(Berlin,1995).

scRIERt: Cdldtorie in lumea formelor (Meri-

diane, L974), Pitoresc pi melancolie (Univers, 1980;

Humanitas, L992), F r ancesco Guar di (Meri diane,

L98t), Ochiul gi lucrurile (Meridiane, 1-986),

Minima moralia (Cartea RomAneasctr, 1.988; Hu-

manitas, t994; ed. franceztr L990; ed. germantr

L992; ed. suedeztr 1995), lurnalul de la Tescani
(Humanitas, 1993), Limb a P dsilrilor (Humani tas,
1.994), precum 9i numeroase articole in reviste
din lartr 9i din strdindtate.

CoPerta cuvlNT fivanvrr

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Decembrie 1"989 a fost hotarul intre o lungtr 9i cenusie
perioadtr de post 9i dezltrntuirea unui carnavaftulbure, din
@HUMAMTAS,1996 iare nu mai gtim sd iesim.'in jocul
ISBN 973-28{658-3 de mdgti al acestui car-
naval - pe care il numim ,,tranzitie" pringi cu tofii,
* sintem

fiecare dupd firea lui, fiecare cu traumele, utoiiile 9i limitele
proprii. Care ne e chipul adevtrrat? gi care
sini mdgtile? in ce
mtrsurtr mtrgtile ne ascund obrazul sau, dimpotrivtr, dezvtr-

luie grimasa lui secrettr, inavuabiltr? in spa;iul acestor intre-
btrri se migcd tatonant cartea de fa!tr. Ea eite comentariul fru-
gal al autorului la drama 9i la hazul unei epoci cu care, vrea-nu
vrea, e ca 9i cititorul contemporan.

. - -Ma]orilt9a textelor care urmeaztr au aptrrut in Dilema dup|

ianuarie 1993. Citeva au fost publicate, duptr decembrie 19g9,

in 22 (Speranla, lohnny Rdducanu Ia gaizeii de ani), Adeallrul

(Trei cuainte ale Inaierii), Literatorul (,,Era mai bine tnainte...,,),
Expres (Patriotismul gcolar) pi RomAnia liberd (petre fulea - un

ldran.imperial). Trei dintre texte au fost scrise 9i publicate ina-
inte de L9B9 (Rigorile ideii nalionale gi legitimitatei uniaersalului,

inTristelea de a aoea dreptate, Estetica raporfurilor dintre oameni).

Scrisoarea cdtre Ion lliescu a apArut Cronica romhnd,
Meridian, Romhnia liberd si Adtadrul. Am organizat intreaga
materie dupl criterii tematice, desi intre subdiviziunile a Ii-a
gi a IV-a delimittrrile sint aproximative. intruntrul fiectrrei
subdiviziuni, articolele sint ingiruite cronologic.

vol.uOmpeafrptetrrautteexitnelostrrtarinfotrstat tper,edluuaptdd in divefse periodice sau
cum urmeaze: Experienla
Damascului, in strpttrminalul EIet 6s irodalom din Budapesta, O
airtute in c,rizd: solidaritatea, in Einladung zur Verwandlung.
Essnys zu Elias Canettis <Masse und Macht>> (Carl Hanser

Verlag, 1.995), Noua gi aechea Europd, in Die Zeit (nr . 47 , 19 nov . daadmplalnrnisacctaa.rteSouspeudppridasrroe5dariilcebien,l,uidgeersnrpaidntrlrfiielroecr,idanectraperaceuletd.oilvEoE[gurgh,e,inr,inigotarn_udolepm'oepe.iiuro.u,cie_E
ddeevvinoerbreu9pitudredipiroetveezres".i.biilnd,cduru,rpl idcoem, mnualiuiinIteiriu"nc,a,f,""rrgl""pi *.iai"]j
1993), Europa tntre doud inJirmitdfi, in Go East, Go West. Zur car n-am realizat cd textul meu va provoca o ,,despdr!ire,,.
Coltinrlu sd cred cd, recitit cu senindtate, el oferh o al*irrur,_
Zukunft der Kulturpolitik (OBV Publikumsverlag, Wien, \991),
td de afecliune melancolicd greu de perceput i:r cheie;;Ug.
Europa Si cdldtoriile, in Repousser l'horizan (Editions du Rou- resentimentarS.
ergue, 7994), Trecutul ca toxind: cazul german, in Freund oder
tui Mdrfurisesc cd, aruncind o privire asupra sumarului aces_
Fratze? Das BiId aon Deutschland in der Welt und die Aufgaben volum, sint contrariat de imensa cantitate de ,,imediat,;pe

der Kulturpolitik (Campus Verlag, Frankfurt,/ New York, leetciueanfoarieelrrn"tg?uooielaRcsdo6ptenrmeefiianrn:ntrefreui.udfAioaenmstivtnr,iifvzdiecnueunut-.attmaClbrauiiranine.oeIgc-biuocnldlinsgcteaaiinmtlJicgadreivnniaanvluee,at?s,opntriAritloibcaga"utruvinattuaumi,tituai"aml.t,tdi,tep"gfdris"ep,riroa,",r"pituJi"li__a.,
1994), Viala intelectuald sub dictaturd, in Representations (49, lTorceitbeu, ime dsrdtulriivi.rdTmrebsuiiesismdpalveemdJ,cmudmceanr tde,;;elrxTpehrie:;n;t;e"Jne_rnii_
Winter 1995, University of Califomia Press) gi Merkur (Heft destia de a nu fi decit
ddm semne ale wemii. De altfel, ,r_urre* de
564, Klett-Cotta, Stuttgart,1996). Ample pasaje din Patologie unde 9ti cind ,,ne sufletul,, mai cu folos: cirrd construim
c,odurgl.lpoelimiegtsaa"pteepeacescurauprlre,a,oofpiiienr:rrefteri uimcphorinepucemaareezndta,arluvete,,afsicrauiulucoi?inadan.nturemuaripitulleoc"b;romi_"
pre- gi postreaolulionard, Efectul usturoiului, P aradisuri artificiale, seald, culegerea de texte care urmeaz6,.

Dreptul de a nu fi informat au fost utilizate in conferinle pub-
lice 9i colocvii intemafionale, care au avut loc la Viena,

Miinchen, Berlin, Bochum, Atena, Stockholm, Budapesta 9i
Berkeley.

Am ezitat dacd sd reiau itr volum scrisorile polemice

(dupd gustul meu, mai curird amare 9i tandre decit agresive)
adresate lui Virgil lerunca 9i lui Alexandru Paleologu. $tiu cd
ami:rdoi le-au prirnit foarte prost 9i regret din inimd cd tre-
buie sd plXtesc pentru opiniile mele cu prietenia lor. Adaug

cd, in definitiv, lin mai mult la aceasti prietenie decit la spiri-
tul meu critic. Dacd totugi republic textele cu pricina este

pentru cd eliminarealor tacitdn-ar soluliona ,,litigiul". Prefer,
agadar, sX le lin la vedere, expuse judecdlii publice gi unei
eventuale reevaludri din partea destinatarilor in9i9i. Lr rest,
pentru tot ce poate fi, i:n cuprinsul lor, formulare abuzivd gi
rezolulie nedreaptd, imi cer iertare. Nu mX dezic insi de pro-

blemstica scrisorilor mele: ea face parte, din pdcate, din nebu-
loasa toxici a tranzlfiei, din grotescul ei carnaval. Conului
Alecu i-a9 aminti totugi un episod celebru din biografia lui

literard. E vorba de textul sdu despre Noica (Despdrfirea de

Noica), care in epocd i-a contrariat pe mulli. In plin regim

comunist, filosoful era acuzat, intre altele, de stalinism, luat
peste picior, ,demitizat" cu o vervd enormX, care nu se im-
piedica in prea multe scrupule conjuncturale. Domnul Noica

nu s-a supdrat. 9a supirat domnul Gabriel Liiceanu. I-a

rispuns, supdrat, dar cu eleganld, domnul Paleologu (vezi

schimbul de scrisori din Epistolar, Cartea RomAneascd, 1987),

au mai intervenit gi a$ii (eu insumi mi-am asumat, la acea
dat5, un oficiu de mediator). In cele din urmd, conflictul s-a

I
PREZUMTIA DE IMPURITATE

Dilema cea de toate zilele

intr-o lume normald, orice opliune e precedatd de un

episod deliberativ. in lumea noasfrl instr, opliunile sint ante-

riome deliberlrii. Sint opfiuni gata fdcute, care nu apeleaztr la

realitate decit pentru a-9i gdsi, la nesfirgit, confirmarea, Aga

stind lucrurile, nici nu se poate vorbi de opfiuni, ci de tro-

pisme, de afectele dezordonate ale unei lumi tulburi, care s-a

dezobignuit, in patruzeci 9i cinci de ani de dictaturtr comu-
nisttr, sl cinttrreasctr liber oamenii 9i ideile. O lume in care
opliunile nu se bizuie pe deliberare e o lume in care dialogul

e imposibil. Dialogul e un schimb de argumente. Dar ce argu-

mente poate invoca cineva care a ales flrtr reflexie, printr-o

migcare spontantr a umorilor proprii? Pentru cei care ,,au ho-

ttrrit" ce reprezentanfii Puterii sint buni, reprezentanlii Pu-

terii devin inatacabili: ei nu gregesc sau gregesc numai din vina

altora, sau, oricum, gregesc mult mai pufin decit,,ceilalli".In-

vers, pentru cei care ,,au hottrrit" cd reprezentanlii Puterii sint
rdi, fiecare migcare a lor e un chip al erorii: ei nu pot avea

niciodattr dreptate sau, dactr, accidental, au, e pentru ctr sint

abili 9i vor str ne pAcdleasctr. La fel, Opozilia e ori sublimA, ve9-
nic indrepttrfittr, depozitartr a tuturor virtulilor neamului, ori

trldtrtoare, destabilizatoare, un soi de ma9intr infernald, pla-

sattr in mijlocul nostru de unguri, evrei sau masoni.In primul

caz, a critica Opozilia echivaleaztr cu a vina ingeri; in al doilea

caz, alAuda Opozilia e a complota impotriva ![rii. Exemplele
pot continua. Pentru monarhigti, monarhia e o solulie abso-

ldurtadm: seeleinrsotamleAanzetgr tpi r*in miracol 9i rezolvl, prin miracol, toate
de la corecta distribulie a zahdrului,

pinl la renagterea moraltr 9i reintregirea neamului. La rindul
lor, antimonarhigtii, desfigurali de resentimentara lor igno-

L1

ranle (sau rea-crcdinle) si::rt incapabili sd depigeascd injuria glasul gi sH ne dezumflSm piepturile. Deliberarea ne-ar

e9dxiifpemrriidmtod-cdrandfiiaois.ncDaumerseounltpeea, rcetiexsat9dltiraid.t,eSninadtlbetadmd-Xcuiocstoh, tiuaiilrt,i,rdpnaoacrntdiivfsi."tiEl,isaltpincuau- obliga sd deblocdm, prin reflexie, ceea ce blocdm zilnic prin
ca!i, patetici; nimeni nu reflecteazl., pentru cd toti stim deja. tonul prea categoric al unor oarbe parti:zanate.

Manevrali de pasiuni, ludm discemdmintul drept o concesie Socotim cd, pe un asemenea fundal, o gazetd care sd

9i analiza drept pasivitate elitiste. Pe scurt, dupd ingheful reabiliteze deliberarea, care sd amtre opliunea pentru a o pre-
totalitar, ne topim intr-un dezmXf al emotivit5fii, reacfionind gdti 9i intemeia, poate fi utilX. Ar fi o gazet5 a dezbaterii nepdr-
tinitoare, o gazetl, care igi permite sX cadd pe giirduri inti-un
prin ur5 sau iubire acolo unde n-ar fi nevoie decit de judecata context in care toli cad in afara lor, grXbili sd taie adevdrul (9i
oamenii) i:r doud, pentru a ajunge la verdict 9i intolerantd.
noastrd limpede. $tiu, firegte, cit de importante sint senti-
Existd un chip tragic al dilemei (orice am face iese rdul) si
mafelantteeleingiincaidtledcrveaprteatecpuocaateteagvoeraiilieubiinreima.iiD, aIur csrinutri9ipleuccraurrei unul tonic (orice am face, nu mai poate sX iasi decit bine!). in
iubirea le compromite. Uitind asta, riscdm sd reinventdm, spaliul dintre aceste extreme va cduta sd se ageze, socratic,
gazeta noastrd: ea nu va pretinde vreun monopol asupra ade-
prea devreme, ,,partidul iubit", ,,conducdtorul iubit" gi toate vdrului 9i, in convingerea cd mediul optim al prostiei e proas-
, celelalte (,,dugmanul care vegheazd", ,,sfinta urd" etc.). ta dispozifie, va aspira la cordialitate 9i umbr. Dilernele se
Trdim intr-o lume neclard, ,,amf1bie" (ca gi cea fir care s-a depXgesc, adesea, nu prin manevre solemne 9i prin ieremia-
d5, ci prin identificarea a ceea ce, in lesdtura lor, e firgustime
format RomAnia modernd, in veacul al XIX-lea): oameni fuduld 9i caraghioslic.

vechi se amestecS, fatalmente, cu oameni noi (de fapt,fiecare e Dilemn,nr.1,L4 - 20 ianuarie7993

un amestec, inanalizabil, de vechi 9i nou). Sintem, simultan,
prematuri gi senili. Avem de experimentat o ,,tranzlfie" pe
care nimeni n-a mai experimentat-o iraintea noastr5. Avem

de reparat o magindrie pe care nu noi am stricat,o. Avem de

refirv5lat un joc -dejoacnui lgpi oalviteicm-depecocraijraetnoudl-eafamzamreaiisptroarcictid-
cat de cincizeci

(fatd de restul Europei) la care am fost condamnali prin cal-

tScruierlrutesl moci,lnucilcuiilaaelltmepeacruicvloainrrtepeu,letienriipr.clNienrudcXadivmleemm-d-, pentru nici una din-
garanlia succesului.

dar incapabili sd ne-o
asumdm. Cdci in chip curios, nimeni (nici Guvern, nici

Opozifie) nu adopt5 in RomAnia de azistilul pe care ar trebui

sd-l impunX confruntarea cu o dilemd. Realit5lile sint nebu-

loase, dar noi ne comportdm trangant. Plutim in perpledtate,

dar arbordm programe cristaline. Nu infelegem nimic, dar

oferim explicafii pentru orice. Refuz5m sd ludm notd de dile-

ma cotidiani, ca gi cum am 9ti exact incotro ne indreptim 9i
prin ce mijloace. Am reugit o performanlX stranie: sd fim in
acelagi timp depdgili de imprejurdri 9i siguri de noi insine,
rdtdcifi, dar cu un aer de iluminati...

De aceea pr.eferdm sd optdm f5rd deliberare. Deliberarea

ne-ar obliga sd admitem evidenla dilemei, sX ne micgordm

t2

Omul firi dileme foarte clar", ,,ttu gtiu ce sd spun", ,,trebuie sd mai reflectez" 9i
alte asemenea formule cuviincioase/ care constituie igiena

ins59i a spiritului. Nu vrem sd extindem dilema asupra a ceea
ce, irr jurul nostru, e nedilematic. Dar o recomanddm, acolo

unde e cazul, ca pe un inceput de infelepciuoe. in definitiv,
nici buna cregtere nu e operantd in orice imprejurare. Este

irsd acesta un argument sd o declarem futiH?

Ar fi, poate, folositor sd ne amintim pulin de moravurile

Uneori regret cd gazeta de fa!6 se numegte Dilema. noastre prerevolufionare. Cit de ,,dilematici" gtiam sd fim in

Constat aproape in fiecare zi cd duhul dimbovifean nu poate lurnea aceea in care totugi binele 9i rdul se deosebeau cu
ugurinlX! Cit de firesc ni se pdrea, atunci, si spunem ci ,,orice
am face nu se schimbd nimic" 9i ci deci e preferabil sd stdm
cuminli, intr-o toropeald plind de argumente! Am trdit
decenii intregi sub blestemul dilemei ,,din care nu se poate
trece pe li:rgd acest cuvint fird sd alunece in poantd facild,
ie9i". $i am pldtit scump, in decembrie 1,989, capacitatea
ironie minorh gimalentendu cras. Din punctul meu de vedere, noastrd de a amina. Nu cumva ne expunem, astdzi, riscului

cel mai supdrdtor e malentendu-ul. Un demon simplificator a opus? Cdci sintem ir:rconjurafi de confuzii, ambiguitili gi

ldsat unora impresia cd filosofia acestei publicalii e bilbiiala, aproximafii, iar noi ne comportdm bdfos, apodictic, ca nigte

inexistenla criteriilor, absenla opiniei. ,,O revistd fdrd un punct activigti decerebrafi, intransigenfi, fdrd,,complicalii" inte-
curente. Pe de alti
de vedere" a-firsmunimd unul dintre reprogurile rioare. A9a stind lucrurile, ne putem ilrtreba cum 9i ctnd vom
parte, cind un punct de vedere, se gdsesc repede des- plXti deriva geometrici in care ne complacem deocamdatd?

tui care sd ne reprogeze ci ne-am depdgit programul, cX nu Dilema nu vrea altceva decit sd tempereze aceastd deriv5.
sintem destul de ,,dilematici". Mnlentendu-ti consti in faptul
Ea nu vrea sX relativizeze valorile sau sd surdineze adevdrul.
cd ceea ce noi propunem drept manevrd intelectuald de con-
juncturd, drept stil de a gtndi e luat drept doctrind. Noi nu Vrea irrs5 scoaterea din joc a omului fdrd dileme, cu certitudi-
nile lui (mitocdnegti sau fanatice), cu mdrginirea lui inamovi-
spunem, cotropili de palori metafizice, cd totul e dilemd, cd
nimeni nu poate judeca pe nimeni 9i cd nimic nu se poate bild. Ne izbim de tipul acesta uman la tot pasul, cu o crescin-

afirma, in chip limpede, despre nimic. Noi nu plimbdm peste dd exasperare. A apdrut imediat dupl,'89, recomandindu-se

lucruri o privire cefoasd, fdrd discerndmi:rt, 9i nu trdim furtr-o ca unul care a inleles imediat totul gi poate explica oricui, in
cronicd inhibitie mentalS. Avem 9i noi nervi, avem 9i noi
detaliu, scenariul corect al evenimentelor. El gtie exact cum a
fost ,,s-a prins", a priceput, nu s-a ldsat dus de nas. Dacd ai
idiosincrasii. $tim cd viciul e rdu 9i virtutea e bund, cd cei care
conservd vechile structuri sint rXi gi cei care vor sX le ani- dubii, te privegte am6rit, ca pe o vietate insuficient5, abia
recuperabil5. Ili dovedegte cX egti manipulat, anchilozat men-
hileze sint buni, cd $tefan Augustin Doinag e bun 9i Comeliu
Vadim Tudor e rdu, md rog, gtim gi noi ceea ce gtie toatd tal, infantil sufletegte. El e mereu degtept, tot mai degtept, 9i
tu egti mereu prost, tot mai prost. Perspicacitatea lui politicd
I lumea. Si n-avem de gind sX introducem ezitdri hamletiene
I acolo unde lucrurile sint clare. Socotim irsd ci nu toate e garantatd, la fel de garantatX ca imbecilitatea ta in materie.

lucrurile sfirt clare 9i cd boala societdlii romAnegti de azi e Omul fdrX dileme pfle cine ne vinde 9i cine ne cumpdrX, pfle
excesul tonului categoric (avind drept efect secundar suspensia cum e cu regimul valutar, gtie cum trebuie condusi !ara.
Chestia cu Securitatea, o are la degetul mic. (,,S-a prins!".)
dialogului 9i a dorinlei sincere de conciliere). Sintem excedali
de suficienla intelectuald gi moral5 a celor care s-au dezvilat Chestia ecxuisftreannlacmluaiseonperorivaid-enlliaaldfe, lv. rSeea pricepe la toate, e
sigur cd se te edifice gi si te
sX mai spunX ,,cred c6" ,.poate cd", ,,md irrtreb dacd", ,,nu firi-e

14 15

fericeasctr cu forla. Firegte, existtr o foarte coloratA tipologie a Curiozitili...
omului ftrrd dileme. Ftrr{ dileme e gi prostXnacul pompos, 9i
degteptul care i9i idolatrizeaztr degteptlciunea, Ftrrtr dileme e De la bun inceput, Dilema a fost pentru romAnul intransi_
gent (adici pentru tot romAnul ,,de ialitate,', aflat din fasX in
9i tinlrul prezumlios care dd leclii naliunii in numele unor afara oriclrui compromis) suspectX. Suspectd mai ales p"rrtru
idei de imprumut, dar 9i bdtrinul arogant care ?9i numegte cd se.tipdre?tu..pu"bani de la Guvern. ppteustietaindecpiructuelrael,ieerjgeo
mdsurd textele
scleroza ,,experienld de via!tr". Existtr omul fArA dileme pro- aservitd Puterii. In ce
guvernamental, mereu inarmat impotriva trddtrtorilor din
Opozifie, gi omul ftrrtr dileme antiguvernamental, care are in aceast5 gazetd slujesc intr-adeudr puterea, in ce mdsurd ea este
buzunar releta mintuirii nalionale, dar nu inlelege s-o puntr lingugitoare,
la dispoziJia derbedeilor... Omul ftrrX dileme e, in RomAnia, ,,cotrocenizatd", Important e subtil,,colaborafionistd,, e mai
un personaj cu tradi;ii: de la Conul Leonida care explictr tot, cd o asemenea gazetl nu poate
p]!in n-nportant.
ia eroii lui Pintilie care gtiu ctr ,,americanii sint timpili" 9i
sd nu fie suspectd. O gtiam incd i:rainte de aplritia primului
-femeia romAn5 ,,a opta minune a lumii". Un caz special e numdr 9i o gtim in continuare, chiar dacd nu o citim.^
In ce ne privegte, nu infelegem sd ne justificdm la infinit,
omul ftrrtr dileme cultivat, cel care se percepe pe sine drept iar dacd o facem, o {Na_ecefiprgpidriunimchtioatrupgriessdtas}uiaridneomas, tcrda
,,congtiinla mai buntr a neamului": ingrijorat 9i sentenlios, el tdminald, atita citd sdp-
ne ingroapl in dihotomii: alege binele de rtru cu o precizie e. de o
oraculartr, stabilegte baritonal cine va fi iertat 9i cine nu, sftr-
tuiegte, amendeaztr, trangeaztr. Omul ftrrtr dileme e creatorul picanti curiozitate, ori de cite ori ,,judecXtorii,, nostri, i:rtr_o
tuturor dictatorilor, de dreapta sau de stinga. E marele organi- inocenth uitare de sine, adoptd gesticulalia puritdlii. IatX un
zator, marele pedagog, mnrele vindectrtor. Pus in fruntea unei exemplu: in numdrul din aprilie al revistei iatra, cineva care
institulii (a Televiziunii, de pildl), el i9i asurnl prompt pre- semneazi curajos gi rXsundtor V.P. ii invocd cu o ironie ama_
rogative supreme: e un fel de guvern, un fel de parlament, un rd pe ,,intelectualii nogtri independenfi care lucreazd la sau
fel de tribunal public. $tie ce ne trebuie mai bine decit o gtim pentru institulii sponsorizate de noii guvernanfi,,. Evident,
noi ingine. Decide, in numele nostru, ce vom gindi, cum ne aceastd find aluzie ne privegte. Dar ea privegte, vai, mai toatd
vom distra, cine binemeritd admirafia, cine disprelul nostru. cultura romAnd. Toate teatrele din
rizate" de Guvem; la fel RbmAnia sint ,,sponso_
Ne d[ o gluml pe strptlmintr;i o poezie pe strpttrmintr, alese, filarmonicile, de operd,
ansamblurile
evident, de specialigti (alegi de el), a9a incit str nu ne pierdem myzlele 9i o mulfime de publicafii cochet antiguvernairen_
tale- Fie c5 ne place sau nu, cultura este furcd,"in Rom6nia,
timpul amuzindu-ne ftrrX folos. La limitl, omul ftrrtr dileme e ,,culturd de stat". Andrei $erban a condus Teatrul Nationai
Big Brother, $efuI, Conduc[torul. Cel ctrruia nu-i trece nici- cu bani de la Guvem, Lucian Pintilie a fdcut Balanta cotn-
odattr prin cap cA poate gregi, cd poate fi monstruos, ctr e ne-

dorit 9i vtrt5mtrtor. Cel care pfie intotdeauna ce face 9i nu face
decit ceea ce gtiinla lui cubicd, de beton, ii dicteazd s{ facl. Cu

omul acesta, cu pericolul acesta se rtrfuiegte Dilema. Atit cit ii
sttr in Putere. $i atita vreme cit ornul fXrd dileme nu o va

anula scurt, cu un dos de palmtr.

Dilemn, nr. 8,4 - L0 martie 1993

binind banii Guvernului cu aceia ai unor asociafi strdini,
Stere Gulea 9i-a fdcut fi!1ul despre piafa Univeisitdgii pe
banii Guvernului, Muzeul Jdranului RomAn functioneazd pe

77

banii Guvemului, editura Hurnanitas s-a ndscut 9i ea ca edi- Prezumtia de impuritate
turd bugetard. $i a9a mai departe' Dacd e de spus ceva e cd
Guvemirl dX bani pufini. C5 investilia sa in instituliile cul- Cind, h 1988, s-a difuzat la Europa liberl celebra scri-
turale e grav insuficientd gi, adeseori, arbitrard. De aceea
oamenii de culturd cer ap6,sat suplimentdri, sprijin, generozi- soare a Celor gase, nu 9tiam, despre autorii ei, mai mult decit
c} a cere bani de la Guvern nu e deloc gtia toatd lumea. Am recepfionat-o spontan, ca pe un act de
tate. $i bine fac, pentru cine gindegte normal. Dimpotriv5, e curaj ir:rtr-o mare de resefilnare neagrd sau de disperare mutd.
compromildtor pentru Ceva se migcain lumea noastrX incdrcatd de revoltX, dar inca-
pentru Guaern sI refuze a pabil5 (incd) sd producd o ofensivd ampld 9i coerentX. Am
compromifd$r poate fi compromi!5tor sd f,a,scpi,opnesobrai,n1i'i.'o:bu!\i-- fost cu atit mai surprins gi, de la o vreme, intristat si constat
tura, dupX cum ce repede s-a mobilizat opinia publicd pentru a diminua, a

nuli de la Guvern, culturd de mina a doua. devaloriza gi a compromite ceea ce ir mod normal trebuia s-o
mfinuarEndcaoiarrilip9gsii pddordelitepictim,-,aavgieairneiaealiieGbuu-gveetu9mli tuodlrufioii"rd.mtGedputvdoeersnauunmladlafad{bemet!iinasim1s-i
treazl,banii contribuabililor. Ai nogtri. Nu e o rugine sd-!i ceri exalte. In fond, vocifera acreala anonimd, cine erau Cei gase?
Iltio;nAsatit,,,ir9pitieinnvaur!eie"m. ienVafraePmmuateenrtdiiestdoptoaatlprituraizmreeec, gicXt;i'i-bicaninndicieidfdeineIiatiavGn, uinvauemmnefX-aacrrufnti Tot comunigti, tot ,de-ai lor": s-au trezit eroi la spartul tirgu-
culturd onorabild 9i mai mult decit onorabild pe banii unor
guveme abominabile. SlavS Domnului ! Bine s-a putut ! lui, dupd ce, mai intii, ani de-a riredul au fost instrumente
c{ obediente ale regimului. Ca sd nu mai vorbim cX toli si::rt

be unde brusc atita virginitate? Cui trebuie sd lds{m buge- betrini 9i, prin urmare, nu mai au ce pierde. $i, de altfel, n-ar
tul? Sau ar fi, poate, cazul sA cerem pentru culturd doar bani fi avut ei curajul Xsta, dacd n-ar fi avut spatele asigurat: ceva
,plbi" de h bpozilie? (Apropo: salariile opozantilor. din CIA, ceva KGB, unele mafii internalionale (nu erau cumva
Parlament vin tot de la buget!) Dar sd ne uitdm pe frontispi- evrei sau cu neveste evreice?). $i nu cumva erau, unii dintre
e ,,editatd de Uniunea
ciul revistei Vatra. Ce descoperim? CX ei mdcar, vag ramolili? Sau, dimpotrivd, ambiliogi in chip
Scriitorilor Culturi aI jude-tului juvenil, dornici de putere? Oricum, in citeva zile nimic n-a
9i Inspectoratul pentru mai rdmas din gestul lor indrXznel. in chip semnificativ, noi
Mureg". SX vezi 9i si nu creiil TneoainsttrreibVi,.Pp.?erIp9lieinl,c9hi1p"u!ie" binutenr5iorgiztiainseldrimde-Seinccuorintagtteie;not r-icemaecnttadlietatperaotceuslttivtaretdbuciau

diafane ceruri s-a pogorit asupra dezamorsat prin calomnii bine ticluite: trddare, spionaj, agen-
dir:rsul cX Inspectoratul pentru CulturX e o asocialie filan- turi etc. Nici ceilalfi, pufini, disidenJi pe care i-am avut nu s-au
tropicd? Nu gtie oare V.P. cX el (inspectoralu!) e ,,al Guvernu- irevrednicit de o soartd mai bund. Intotdeauna se gdseau voci
luit, imbinir:rd competenla Ministerului Culturii cu aceea a sincere care sX-i decreteze drept nebuni, fanatici, orgoliogi,
Prefecturii locale? Ministerul Culturii nu e ,,Guvern"? Sau interesafi, manipulali 9.a.m.d. Intr-adevdr, ce om cu scaun la
trebuie sd i:rlelegem c5, pe mdsurd ce se indep5rteazd de
Bucuregti, organiimele Guvernului devin ne- sarr antiguver- cap s-ar fi pus asa, tam-nesam, de-a curmezigul unui sistem

namentale? invutrerabil, periculos fir invulnerabilitatea sa?

Ar mai fi multe de spus (dar nici prea multe!) dgsp1e 19

,,micile rirrduri" ale solemnului V.P. (care savureazd ,,adev6-
rul" injuriturilor lui Goma, chiar dacd, pentru unele, Goma

insugi i fost obligat sd-gi ceard scuze public). Dar cum sX intri

in rdzboi cu un soi de zind castd 9i morocXnoasd, care se simte
paragutatd brusc printre hiene?

Dilema,nr.24,25 iunie - l iulie 1993

Dupd revolulie, tipul acesta de defetism cinic a cdpatat Dacd nu cumva cei zece sint manevrali subtil de Securitate in
proportii Puterea pentru a fisura vederea soluliondrii unor conflicte interne.
monstruoase- L-a practicat
i;;fi;; Opozitiei in genere' l-a IncX de la primul ei numXr, Dilema a fost itrsolitd, de ase-
lli"iito. din opoiilie ei a
o'triu;ic;'it;i."aitt"p;raeshatadeliltooarteccolnlotrorivleenpseatnet,rul-aa ,,de-construi" preg- menea, in chip statomic, de un alai pestri! de suspiciuni,

pentru a contracara popularitatea Puterii practicat ppo'it* demascdri 9i procese de intenlie. Creati de Putere ca si-gi
ii loviturile ei sub asasineze ,,concurenfa" (in speli, revista 22) sau sd ademe-
neascd discret spiritele cdtre tabdra guvernamentald, cind
i""*ta. bitiJ""n iu'devenit curind,,aga-zigi.disidenfi"' subversiv ,de s6nga" , cind subversiv ,,de dreapta" , cind uti-
UiJr"un,siugopl-gmrdgiviancignturhdeiMasrrirdecctreriaoia[ospDproieiei,ncteuptisluvuc,liui.nirAiiamdclLagiicgnmdeudimsnrtiducrrec,iesreaceaaacrd,eedasscPienuusmnomldicadeintaericpvizinuaaclsaliueraenrdnai,i lizind banii Guvemului pentru a-i face o propagandX abil
".."ooi"lit;i;cii;ernpii"!*Ruo,mdnideei cMlaararil!ie sau gest public, se cautd dede- camuflatX, ci:rd detumind banii Guvernului cdtre interesele
subturi infame. Ji se umbli la iaracter' !i se inrlgntea^ze Opoziliei, Dilema nu firceteazi sE excite 9i sd deruteze spiritul
rtt"i"gir t""rdare. !i se interzice, clipd a". *Cqoetr'oc:lenltilu-l,u1l' Ta;l
analitic al contemporanilor vigilenli. Am constatat cd, in
su1i. figti omul ungurilor, al KGB-ului,.al
m.*"a"os"no,ar-,,rithcteiqg,t"itlioui drt.eeoEp-grmtei afiaescoci,nuiraciserui,nsctariuidp, Xrdatifomrinp, oaotncrhitviir,doe'mgd5teinp'oldc"IutJiltrtemdecdurreeib9leutilr"ei genere, cei care au catalogat-o rdu de pe cind era in fag5 pre-

legionare. aceasta nevroticS, purulentd, malignd' a tuturor feri sd n-o citeascd decit sd-9i schimbe opinia. Dacd totugi o
Disecarea citesc, nu lin minte decit ceea ce pare sX-i confirme. Chiar
aitt jur a devenit o prob5-de.luciditate 9i de degteptd- colaboratorii ei constanli siret scuturafi uneori de frisonul
"."i*to"t. Oameni dintre cei mai diferili ca inteligenld' moralitate
;;i;;;;;"t;j"*psihJpnoalnittiiccdi intilnesc intr-o bolnivicioasi destruc- riscului moral 9i al vinovdfiei politice: dar dacd ce se spune
se a semenilor lor' Toli igi inte- despre gazeta aceasta e adevdrat? In ce md privegte, am obo-
lumii 9i sit sd o mai apXr. A9 putea, firegte, si-i intreb, la rindul meu,
a pe cei care se ingrijesc cu atita zel de propria lor, ,,nerepera-
*"iuta'ia"ologiile 9i acliunile Pe o generalizald prezumlie de td", onoare: dar dacd ce se spune desfre Dilema nu existd
decit in minfile dumneavoastrd intoxicate de patima scenari-
irnpuritate.
ilor, de virugii suspiciunii generale pe care ni i-a inoculat
,u'dDi*utpr,etaatp, adriilira,r,ocbauzustlu, iaPinattaraptiePvircoi"m*,pmt iencafnuinsmcliuulnaec'esInta- tuturor dictatura, de abuzul imaginaliei dumneavoastrd
t,fAsT1u"ufot"o;p"i"li;ti.rtd"u;"t,;o,;-tei";iu"z"J;e"e.tvs,tir"iietunnntf"iittonm,i,atotio,odorenperimliialdeeaXfibairtvtloil"potaaeuertrarn,tra,s,isi.iaudmd6n-nSpe9epieuainrod.beduszul6gcSiazcseaueinanniltaa-tXdaeeiordraecf9eeraue,,aiicgnnsfofdatoddteiizsatnardtetsectdlrtpteciraiiurrludcgiicgmaenda"irfemrvbadiemaotroedlldueucniemmidpliril1irdaaPaesd'tagjdpeuCst-eiadngeuespesibiciiiecu.ezclludieevoirrclniniiiicen)"i--'i' id$r:aruictdmainafncsi edena?o-vrDomiaanasccltiErtraudtnueftiraxaielliiul-icnuu-mui nescpienuifstoeoirgndtidaddoueeiteetbelniualtemicc,uap9riicreedi ceivnaebtueluillneifiliXcetpucn9arcelidddiildnialeigddi-ele?-

dlstabilizarea serviciilor secrete, inspdimintarea populaliei' vdrat6., cum nu sint foarte multe in lumea noastrd de azi, des-
figuratd de,,scrignirea dinlilor"?
* Y eziin volumul de falA, pp. 142-145'
Mdrturisesc cd, sufletegte, bilanful primelor o sutX doui-
20 zeci de nurnere tipdrite sub frontispiciulDilemei e mai curirrd
deprimant, E greu sd fii stimulat de o ambianld a cdrei lege e

prezumlia de impuritate. $i in care fiecare locuitor ii desfi-

inleazd pe tofi ceilal;i fir numele purit5lii proprii. Dacd n-ar fi

bucuria atemporald de a colabora cu o echipd care, ndscutd la

trtimplare, a devenit o vietate eficace 9i tandr6 9i daci n-ar fi
ecourile bune ale unor cititori care gi-au pdstrat libertatea inte-

rioard necesari pentru a credita lumea inainte de a o disprefui,
a9 fi inclinat sd pun punct acestei nerdspldtitoare curse, ldsind

locul liber pentru guvernanfi jignili si opozanli virgini.

27

imi amintesc tot Amleaxi adnedsrudePuanleoslpblgeun'dNidupcaosnatjeadzindtrc-uuini Spiritul Dilemei
lui
text mai vechi al
se adresa in clipa cind a fost scris; nu gtiu nici micar dacd
atunci, judecata cparilvdedgttoetuagsiti-zi
interlocutorul vizat merita, iudecata aceasta -ne
a domnului Paleologu' Dar
pe toti (si, poate, pe domnul Paleologu insugi)' IatE textul:
',,...ai'o iu"airrta db a atribui intenliuni joase, mobiluri prea
pulin onorabile gesturilor altora, poate gregite, poate ne-
clar nu neaplrat infame' Cred cX e la
hr"pt", poate excEsive, naivitate intoarsi, o naivitate din I
nu
a"ti*"itu o formd de
prea multd, ci din prea pulini incredere in semeni' Poate ai
iost marcat de expbrienie triste, care !i-au imprimat aceastd Socotesc cd in ultimii trei ani am dat suficiente explicafii

pornire; poate e firea dumitale prea bXnuitoare' E pdcat' in legdturd cu programul Diletnei si, fur genere, cu legitimita-

i'ecat pentru dumneata, intrucit nu se poate sd nu-!i intunece tea tonului ,,dilematic" in lumea romAneascd de azi. Evident,

priveligtea vielii. PXcat, tot pentru dumneata, cdci te va face disculia poate avansa, putem intra in am5nunte, cu condilia

id ratezi multe 9i, poate, tttuii gutts" ale inimii' Pdcat, in sfirgit' si nu inlocuim argumentele cu febrilitdli umorale 9i sd pds-
iot pentru c{umneata, cdci o asemenea opticd tOr5r,mtre-buiine timpul clezbaterii c-onutenstmdriinleirnscdriesebpuendc-acrreedlein-afdm.
viciazd pini la sd observ c5. toate

urmd spiritul'" Dilemn,nr.120,28 aprilie - 4 mai L995 primit, ca 9i multe dintre cele verbale, venite, i:rtr-o impreju-

rare san alta, cle la prieteni, simpli cunoscuti sau neprieteni,

au rdrnas in limitele unei iritdri superficiale: judecata se for-

muleazd pripit 9i trangant, de obicei ca o varialiune pe tema
,,!ara arde 9i Dilema se piaptind". ,,N-avem timp de dileme, ne

fdt,tr,uriemzcbieepu,aigecria,tioiarnnpliatflaoituetnenrdiaei,"rfdaadedcuiidcmjioasiclpteraurlltegdPi,-uaptceraleriuimoi"npei-ilnefeeginratimltidliuenmc. oaDesmautr,mit,osntrteiecrfnaeeetrpaginotdi-t ucp-orsconeu--

mai rnult la titlul gazetei decit la conlinutul ei. Unui reperto-

riu ofensiv atit de schematic e ugor si-i opui o contraofensivd

echivalentX: sX obser','i, mai intii, ci multi dintre radicalii de

azi erau, inainte de 7989 , mai ,,dilematici" decit s-ar fi cuvenit

9i decit ,,dilematicii" de azi, pe care ii blameazd. Apoi, cd op-
liunea radical5, dar oarbi, 9i acliunea fermd, dar stupidS, nu

dau rezultate rnai bune decit intirzierea in diiemd si cX o

Opozifie diletantd poate face in aceeasi mXsurd jocul Puterii

- sUi inl ifiacneeinrepfarpotgt e-a,zicao9ni eimppearmrtiiasdlitaintecalinianlieexcsepsr.e comodi-

tate. Jara e un si:rgeros teatru de luptd, iar noi stdm deoparte
gi comentdm rXzboiul de la distan!5, ferindu-ne sd ne anga-

i6m in vreo tabdrd. In realitate, atitudinea noastrX produce,

23

sdptdmind de sdptdmind, multiple specii de inconfort. Sintem spectrului politic ar proveni. Spiritui civic nu-gi poate permite,
suspecli tuturor combatanlilor 9i, in consecinfi, avem de su-
portat atacuri din toate pXrlile. Proguvemamentalii cer sd ni de pildX, sd infiereze mineriada din iunie '90 !l sa o accepte
se taie bugetul, opozanlii ne fac dosar pentru stilpul infarniei.
Viala dilematicului se dovedegte mai grea decit a ,,angaia- pe cea din septembrie '91. El trebuie sX proclame ilegitimi-

filor" fdrd dubii, care moldie ir mijlocul partizanilor lor, emi- tatea oricdrei mineriade, a oricdrei solulii barbare survenite pe

!i:rd, cu congtiinla impdcatd, discursuri previzibile. De altfel, scena publicX. Asta nu e echidistanfd sau neutralitate: e
strict logic, dilema e o ,,figurd" incomodd: ea nagte stupoare refuzul de a judeca in numele unui interes de grup gi e un
intelectuali, nelinigte, tensiune. Reflexele mentale curente se efort elementar de obiectivitate.
vdd hXrluite de disjuncfii insolubile, rafionamentele se blo-
Dilema e totugi de acord cd, uneori, anumite strategii rle
cheazd in dificultdli descurajante. Riscul paralogismului, al
conjuncturd trebuie sd primeze asupra obiectivitdfii. ne pilaX,
sofismelor, al derutei interioare e mereu subinleles: a trdi di-
lematic e a trdi periculos, sub ameninfarea nei:rcetalf a crizei ea e perfect congtientX ci pentru consolidarea democrafiei
nafionale o rotafie completd a ,,zodiacului" politic e esenfiald.
fdrd iegire. Opozitia trebuie sd treacd la guvemare, guvemarea trebuie
O altd temd agitatd frecvent de ,,nedilematici" e aceea a sd treacd itr opozifie. Prelungirea fdrd termen a ,,stabilitdtii,,
de acum dduneazd ambelor tabere gi i:rtregii !dri. problema e
echidistanlei ainooate. Nu gade bine, in vremuri de restrigte, sd cd, din punctul nostru de vedere, Opozilianu va cistiga dacd
omagial, iubitd liutiregte, ldudatd partinic
fii echidistant, s5. ezlfi, dubitativ, la mijloc, ir:rtr-un spafiu al va fi sprijinitd
nimXnui. Dar gtim gi noi asta, gtim 9i noi cX a fi echidistant e
totuna cu a fi absent, cd neutralitatea poate fi simptomul unei dreptin-failibild si imaculatd.In orice caz, pird acum, acest tip
de solidaritate ldcrdmoasi n-a prea dat rezultate. Socotirn,
astenii. Dilema nu e deloc neutrd 9i nici echidistantd dacd ur- prin urmare, cd ar fi mai utild o cintXrire rece a situafiei, un
mXrim atent modul ei de funcfionare. Nu stdm, incremenifi, bsacioluaimnd!uelnaetiencothemrpdulilectizlmieeniitsaeannlitie9rngi eaescnuutaprilrl5aor,(c,d,gsrroderagneaulilpodlradn9mai tcmsoanetfirsuefzauicilutoienr
dugmanilor"). Am fost pl5cut surpringi sd constatim cd, Ae
la egal5 dep5rtare de Guvem 9i de Opozi!\e, cine migcdm suplu curind, intr-un interviu televizat, domnul Comeliu Coposu a
in interaalul dintre ele, ?ncercind sX ne linem cit mai aproape consimfit sd vorbeascd despre unele insuficienle ale Con-
de adevir. Cu alte cuvinte, cind Opozifia nu ni se pare a fi in venliei Democratice 9i ale PNlCD-ului (mai ales cu privire la
recoltarea de cadre noi 9i la distribulia in teritoriu). E un pas
adevdr, infelegem s5 o amenddm, tot astfel crrm amenddm inainte, chiar dacd e fdcut cu oarecare intirziere. Noi am for-
Puterea cind o percepem ca exterioard adevdrului. Firegte cd mulat opinii asemdndtoare ir:rcd din 1993 9i am fost taxali
fiecare contabilizeazl doar amendamentele de care se simte imediat drept prea dilematici 9i, de fapt, cotrocenizafi. IatX,
vizat gi, in consecinfX, ne plaseazd ,,de partea cealaltX". Noi agad31, cd Dilema exprimd uneori .gindul romAnului de pe
urmd".
i:rsd nu credem ci politicul e un teritoriu al adevdrurilor
Nu ne rdmine decit sd ne declardm melancolia cd majori-
absolute 9i cd deci unii rechizilioneazd definitia dreptatea 9i
curdfia, in timp ce ,,ceilal1i" devin depozitarii tuturor erorilor tatea celor care ne judecd nu reusesc sd dep6geascd o serie de
gi ai tuturor ticdlogiilor. Ni se pare cd giredirea aceasta mono- idiosincrasii, enerv6ri, scenarii gi idei fixe, de naturd sd impd-
ton dihotomicd e una dintre cauzele intirzierii cu care coa- ienjeneascd spaliul discufiei. Nici unul nu ne-a fdcut onoarea
guleazl,la noi, spiritul ciaic.Cdci spiritul civic nu se confundd
Iu Opozilia decit sub regimurile dictatoiiale. in condilii cit de de-a ne lua cu adevdrat it serios, de a merge, nepdrtinitor, la
cit normale, spiritul civic e o ,,vietate" autonomd, un meca-
nism de reglaj social pentru care nu simpatiile politice con- texte, de a rdsfoi, fie si rapid, un manual de logicd pentru a
teazd, ci principiile statului de drept. Spiritul civic nu e spirit afla ceva mai mult despre ,,dileme" decit ceea ce crede ci stie

de partid. De aceea el semnaleazd 9i condamnd, orice derapaj, deja. DacX ar fi si ne evaluim singuri pdcatele, n"-u* d"r-
orice abatere de la democralie, indiferent din care secliune a
25
24

curca mai bine. $i, in definitiv, de ce n-am face-o? De ce n-am nea concluzie e invalidabiltr pentru cA nu line cont de toate
irrcerca sd punem Dilema insdgi dile- posibilitllile situaliei date: trenul ar putea sd intirzie, dar nu
sub raza unei priviri intr-atit, incit sX-mi impiedice intilnirea; in plus, el ar putea
recupera (sau reduce cu totul) intirzierea inainte de a ajunge
matice?
la destinafie. Prin urmare, meritA sd incerc sl prind trenul.
II
Acest ,,merittr str incerc" e, din ptrcate, o vorbd care iese greu
Ce ne-am putea reproga singuri, plictisiti de superficiali-
tatea reprogurilor care ne vin de la allli? S-o ludm de sus. De din gura dilematicului, ceea ce face ca deliberarea sa sI fie
la Kant. in Logica generald (tradusi in rom6negte, in 1985, de amendabiltr, ba chiar, eventual, impardonabiiA.Iat6, de pildl,
Alexandru Surdu) citim: ,,Dilemele au (...) multe puncte sus-
pecte, chiar atunci cird se conchide corect. Ele pot fi utilizate cea mai vinovattr dilemX pe care ne-o putem inchipui acum,
pentru suslinerea, dar gi pentru combaterea propoziliilor
adevdrate, prin dificult6lile formulate la adresa 1or." $i citeva in pragul campaniei electorale: trebuie str vot[m in a9a fel,
rirrd+rf mai sus: ,,...este tin artificirr sofistic ca, in loc sd res- incit nou-alegii str fie capabili a scoate lara din impas. Dactr
pingi de-a dreptul propoziiiile, sd ardli doar dificultdflle". votdm cu actuala Putere, lucrurile nu vor merge mai bine
Dilema se distinge, intr-adevir, prin inclinalia gi dexteritatea
ei de a semnala dificultdlile oricdrei opliuni, minusttl existent decit acum (pentru cf, Puterea 9i-a dovedit sldbiciunile). Dactr
de ambele pdrli ale unei alternative. Chiar cir:rd e construitd
corect (cdci existd si false dileme, cu vicii structurale ugor de vottrm cu Opozilia, lucrurile nu vor merge mai bine decit
diagnosticat), dilema tinde, agadar, sd, paralizeze alegerea 9i, acum (pentru ctr 9i Opozilia 9i-a dovedit sltrbiciunile). Or, nu
cu atit mai mult, actul, scolind in relief blocajele latente ale putem vota decit fie cu Puterea, fie cu Opozilia. Dar in
ambele cazuri lucrurile nu vor merge mai bine decit acum.
oricdrei cii. Spiritul dilematic hipertrofiazd obstacolele, Rezultatul: nu merittr s[ mai vottrm. O asemenea conciuzie ar
fi catastrofaltr. Ea face abstractie de complexitatea realtr a si-
riscurile, contraargumentele 9i e, in consecinfd, un spirit mai tuafiei 9i de exigerrlele spiritului civic. Mai intii, democralia
curirrd demobilizator. Flamlet e paradigma lui clasicd. Dar, pe
de ait5 parte, e inelegant sd-l reduci pe Harnlet la informul are nevoie de alternanla la Putere a forfelor politice existente.
nehotiririi. Ezitarea lui nu e purX stupoare 9i nici ingdlare Apoi, Opozitia n-a trecut inctr proba capacittrlilor ei de guver-
moralS, ci abuz de finele, sim! metafizic. El acceptd vinovdlia nare. Pustr in situafia de a conduce, ea ar putea sd-9i desco-
faptei aminate din oroare pentru fapta pripitX 9i nedreaptS.
Acesta e echivocul oricXrei dezbateri dilematice 9i el trebuie pere resurse nebAnuite. $i, in definitiv, egecurile Puterii sint
asumat ca atare, cu toate neajunsurile lui. Dilema satroteazd palpabile, in vreme ce egecurile Opoziliei (ca eventuald in-
in egald mdsur5 refuzul 9i adeziunea, inventariind dezavan-
tajele ambelor. Manualele dau, uneori, spre ldmurire urmd- stanld de guverntrmint) sint ipotetice. Prin urmare, meritX str
torul exemplu: trebuie sd prind trenul X pentru a ajunS;e la o incerctrm, prin vot, o reimprospltare a vielii noastre politice.
intilnire. Dacd trenul va veni cu i:rtirziere, (l-ag putea prinde, Dar pin5 9i un vot acordat Puterii e preferabil sustragerii de
dar) voi rata intilnirea; dacd trenul va veni la timp, (nu-l voi
putea prinde 9i) voi rata intilnirea. Or, trenul va veni fie cu la vot, clci dovedegte voinla electoratului de a participa la
intirziere, fie la timp. Deci, fir ambele caztrri voi rata intil-
nirea. Rezultd cX n-are rost sd incerc sd prind trenul, de destinul comunitdlii, de a contracara spectrul lehamitei.
vreme ce, oricum, nu voi ajunge la timp la intilnire. O aseme-
jocul cu dilemele poate fi deci, in anumite circumstanfe,
26 periculos. El alunecd relativ ugor ctrtre prestidigitafie, cltre

gratuitate intelectuald, dactr pasiunea combinatorictr a iogicii
pure atirntr mai mult decit nevoia de solulie 9i de fapttr. Dile-
maticul poate fi, de asemenea, o fire cinictr sau una indiferen-
ttr. El poate savura suspensia opliunii pentru ctr nu mai co-
rnunicd cu universul valorilor sau pentru ctr e incapabil de
orice angajare pozitivtr. Alteori, dilema e simptomul unei
premature imbtrtriniri: privegti de jur-imprejur vltrguit, cu
sentimentul acut al zddXrniciei. Nimic nu te mai atrage, nimic

27

nu te mai convinge. Aceasta e echidistanla proastd, cea care

te inghea!6 in mijlocul geometric al tuturor posibilitXgilor.

Cititorii nogtri pot fi siguri cd sintem congtienli, la fiecare
pas, de primejdiile care ne pindesc. Ne-am intrebat, nu o
datd, dacd aqezarea noastrd e moralmente corectd 9i politi-
cegte utilE. Nu sintem deloc siguri cd Dilema a pus intotdea-

una accentele aga cum trebuie, cd n-am fost, uneori, mai
dilematici decit am fi vrut-o, iar alteori, mai categorici decit
II
ar fi fost cazul. $tim cd nu sintem scutili de a gre9i. Dar care cArAr, vrcrrME SI JUDECATORI
dintre cdile pe care le-am putea alege ne-ar garanta infailibi-

litatea? Nu calcd gi activigtii nedilematici printre capcane?
N-ar avea de profitat 9i ei de pe glmallor mici accese de in-
doiald? ln varianta ei responsablld,, Dilema nu cere decit o

calmd cddere pe ginduri inainte de acfiune. Ea reclamd, pen-

tru fiecare, dreptul la rdzgindire, la decizie linigtitd, feritd de

nerdbddri contingenliale. Dincolo de toate riscurile asttmate,

noi ne pdstrdm totugi convingerea c6, in etapa prin care tre-
cem, tensiunea dilematici e mai onesti si mai productivd
decit iuregul ideologic, decit inflalia certitudinilor gi decit

spontaneitatea viscerald. Existd o anumitd consubstanlialitate
intre metabolismul tranziliei 9i metabolismul dilemei. De
saoecbeseeetaer,vmesiuz-bezte,i,t,sludnlputgdaamrzeeirtoaelidnodoceatrtsirntardenzvsiyacirleaie"b.-iDli iliser:imrnsniimnneeu.nEviarneeuaupdnaermceiossddd
de a supravielui igienic, i:r vremuri anormale. Sperdm sd
apucdm momentul in care 9i titlul, 9i subtitlul nostru vor
deveni caduce. Deocamdatd insd sir:rtem perfect acoperifi de

spiritul vremii. Logica scolasticd nlunea dilema syllogismus

vcorerniustudse-viliaurgnuuml edninttcreu douX coame, ,,cu doud tdiguri": citrd
ele, te lovegti de celdlalt. Vom
fi cei

dintii care sX ne bucurdm de imbllnzirea istoriei comute ce

ne-a fost hdrizit5. Prnd una alta, stdm intre coamele ei la fel

de timorali gi de plini de speran!5 ca toatd lumea. Corida con-
tinud.
/

DjLema, nr . 142, 29 septembrie - 5 octomb rie 1995;
nr . 743,6 - 12 octombrie 1995

Despre (in)disciplina de partid

Sciziunea a devenit, la noi, boala cronic5 a tuturor for-

m-unaisleiinuitmneisplotairnrtepeoailniitnicdceeo.up5Pu.taAsrtdpidasuerelvdoFerDbegSauNsvc-eudml,tdodmtesminpatrei -daelesv.ecFdcShruNiui-lfurFlicSlfuNi-i

Petre Roman nu e nici el atit de omogen pe cit pare; labaz6,

lucrurile sfi:rt confuze (vezi votul dat de mul1i, la Pregedinlie,

lui Ion Iliescu, degi exista un candidat propriu), la virf apar

disensiuni neagteptate (Petre Ro-man D- inCuaPiuastrDicriaugocomnitrr)a.
Fricliunile
liberale sint notorii. intii,

Radu CAmpeanu, apoi Dinu Patriciu contra Cataramd, apoi

Vintil5 BrXtianu contra CAmpeanu, ca se nu mai vorbim de

bruiajul vesel al Unir:nii Liberale Brdtianu-Kogdlniceanu.

PAC-ul pare ?:r pragul unei ramificalii riscante, pebaza a trei

moliuni distincte (liberalism, democralie crestind, social-de-

mocrafie). Oricum, e in conflict cu Alianla Civicd. UDMR-ul e

subminat de tensiunea dintre radicali 9i moderali. Pind 9i
micul birt patriotic al PRM-ului polarizeazd, din senin, ffttre

cei doi titani ai sdi: Comeliu Vadim Tudor gi Radu Theodoru.

Ecologigtii, a cdror doctrin5 ar trebui si fie clard 9i simpl5,
sint, la rindul lor, sfigiali de diferenle (MER pe de o parte,

PER pe de alta). Singur PNJCD-uI are un aer mai compact,

degi e gicanat gi el, din cind ir cind, de disidenla domnului

Ion Puiu.

Pind la un punct putem spune cd aceastX hipertrofie a

dezbindrii reface tradilii politice mai vechi. Conservatorii s-au

divizat irl 1908, producind Partidul Conservator Democrat al
lui Take lonescu. Liberalii au trecut prin nenumdrate crize

curhd dupd ce s-au constituit: George Vernescu intemeiazd

Partidul Liberalilor Sinceri (!) in 1880, pentru a se opune lui

31

Ion C. Brdtianu. Mai tirziu, vom asista la conflicte intre temeinice. $tii la ce aderi. Dimpotrivd, adeziunea fierbinte,
pateticd, iegitd din haosul unei surescitdri accidentale, se
,,bdtrini" liberali anticarligti gi ,,tineri" liberali procarligti (cei
din jurul lui Gheorghe Brdtianu) sau, inc5, intre ,,betrfi:rii" lui decupleazd la primul du9 rece, la cea dintii probd de lucidi-

Dinu Brdtianu 9i ,,tinerii" lui Gh. Tdtirdscu 9i Victor Iamandi. tate- Nu e vorba ca opliunile noastre sX fie neapdrat lipsite de
De-a lungul acestor erodante peripelii, au apirut, uneori, al- cildurd umand. E vorba insd ca ele sd nu exprime simple
inflamaliuni sufletegti, ci, dacd se poate, un mod de a gindi.
toiuri stranii de tipul Partidului Liberal Conservator (!), con-
De aceea e bine ca orice partid sd aibd o doctrind. Dintr-un
dus de Lascir Catargiu 9i George Vemescu.
Asemenea precedente istorice nu explicd totugi integral partid fdrd doctrind iegi la fel de ugor cum ai intrat.

febrilitatea divergenjelor de azi. Motivele atomizXrii politice 3 Orgoliul. Politicianul romAn ajunge foarte ugor sd se

actuale trebuie ciutate 9i in alti parte. in primul rird, avem, sirnt6. misionaf, indispensabil, infailibil. El e o personalitate

probabil, de-a face cu un efect compensatoriu al disciplinei de dpritovsi5d-el nvteiadldem9i,fdcaciantdarev,renoudaptodatuenavpeaasuinra9peof.i,Escteeddine dnelogfcuur-l

partid totalitare. Monolitul represiunii produsese, in anii

dictaturii un monolit al supunerii (pe de o parte) gi o (cvasi) sau acceptfurd sd colaboreze cu alfii induntrul unei structuri
unanimitate a opiniilor rezistente (pe de alta). Toli gtiam ci
suprapersonale. Avem de-a face cu forme de orgoliu dintre

adversarul e unul singur 9i toli inlelegeam si ne opunem (fie cele mai perfide: orgoliul de a fi fost marginalizat, orgoliul de

gi tacit) acsstui adversar. In numele a ce ne opu-neam era a fi suferit, orgoliul de a fi fost cineva in tinerele, orgoliul de a
secundar. In mod firesc, dupd decembrie 1989 am ajuns sd fi charismatic sau, dimpotrivd, de a lucra din umbrd, cenugiu

descoperim cd motivaliile 9i argumentirile noastre erau di- 9i eficient ca istoria ins59i. Oricare dintre aceste specii ale
verse. CX unii ne opuneam in numele unei opliuni regaliste, orgoliului e suficientd ca sd justifice lifna separatistd, gestul
transant, ruptura.
a}ii in numele unei opliuni republican-liberale sau ldrdniste,
altii in numele unui socialism ,,cu fafi umand" etc. In orice 4 Carenta deprinderii de a negocia. Politicianul romAn
caz, dupd o omogenizare forfati, avem acurn o fdrimilare nu cunoagte intervalul intre irnbrdligarea tandrd 9i injuria
dizolvantS. Cind ti-e lumea mai dragd, e principial, inflexibil,
,,llberd", un apetit al multicolorului 9i al ireductibilului, o
sete de diferenliere intru totul explicabild (9i incurajatE, de ,,scrofulos". i9i descoperi brusc nesEcate'.esn.i" d" puritate,

altfel, de un individualism recunoscut ca notd specifici a ca- care il impiedicd, m5-n!elegi, sd facd compromisuri. Nu

racterului nalional...). Ugurinfa cu care au loc sciziunile de pierde timpul cu manevre tactice 9i cu precauliuni strategice.
E oricind dispus, care va sd. zicl,, sd arunce in aer un edificiu
partid mai are insd si alte explicafii, mai putin legitimabile:

L Superficialitatea adeziunii. Se destramX ugor asocierile laborios de dragul unei gesticulafii neinduplecate. Asta, fi-

ndscute intimpldtor, la simpla provocare a conjuncturilor. regte, cind ar fi cazul sd negocieze. Cirrd, dimpotrivd, e cazul
Oameni care n-au nimic in comun se trezesc sub aceeagi
sX fie cu adevdrat neinduplecat, politicianul romAn cade ugor
umbreld politicd pentru simplul fapt de a fi urlat intr-o zi, la
la indoiali, nu prin negociere, de altfel, ci prin concesie

un miting, aceeagi lozincd. Sau pentru cA, ftrtr-o imprejurare bonomd: nu se putea pentru ca sd refuze...

datd, s-au intilnit in jurul aceluiagi interes de moment. Sau 5 Predominatia solidarititii negative asupra solidaritlfii

pentru cd tafii, bunicii sau unchii au f5cut cfirdva parte din afirmative. Majoritatea formaliunilor noastre politice au un

acelagi partid. Sau pentru cd celelalte partide sint 9i mai rele. caracter pronunlat polemic. Oamenii se adund sladodlaelmtdol-ezesu9bi
Spectrul falsei opfiuni, al adeziunii impulsive e infinit 9i justi- ce vor
fici, ir:r bund mdsurd, proliferarea ,,divorlurilor". o etichetd sau alta -sd gtiind foarte bine
construiascd. Or, solidaritatea in jurul
foarte vag ce vor

2 Sentimentalismul adeziunii. Orice formaliune politicX unui program de desfiinlare e mult mai instabild (pentru cd,

se mcoenmstbitruiileor- eii.nAmdoedrinloarmcaalp-dtuplruinnecoi ndveelrigbeenrdfari doctrinard moralmente, e mai gubredd) decit solidaritatea in jurul unui
calme 9i
a proiect care vrea sd infiinleze ceva. Efortul de a destrdma e

32 JJ

capricios, rudimentar, contaminat inevitabil de virusul insugi CilAi, victime gi judecitori
al destrdmdrii. Efortul de a face angqeazd consecvenla noas-
trd, rdbdarea noastr6, virtufile noastre creatoare. El are, prin
definilie, duratd, ceea ce suspendX obsesia disidenlelor 9i
voluptatea rupturii.

...Cu alte cuvinte i:r politicX e nevoie 9i de un dram de
noblele. Chiar dacd adversarului ii lipsegte' Tocmai pentru cX

adversarului ii lipsegte.

Dilemn,nr.4,4 - 10 februarie 1993

Am apucat sd spun odatd cd, in materie de vinovdjie, ar fi

bine sX i:rcepem frrtotdeauna cu noi ingine. Voiam sd sugerez,

irtre altele, cd adevdrata moral5 e reflexiad qi nu tranzitiad; cd,

legitimitatea ei std mai mult in gilceava cu sine decit in jude-

carea aproapelui. Se vede treaba cd am gregit in mod flagrant,

de vreme ce o seamd de prieteni (Gabriel Liiceanu in primul

rind) s-au grXbit sd md amendeze, plasindu-mX, cu un amor

-exasperat ca gi fir paoltleitidc6, lci o-n, cii:liracnalitecguorciainendntuintgreilobur iceu, mpe-

secade, dezorientali
scurt, fraieri. Mi s-a reprogat, mai intii, ci eludez gradele
vinovdliei (ca 9i cind a9 fi declarat vreodatd cd strtem, cu
tofii, la fel de vinovafi ca Nicolski!). Apoi, cd md fac ridicol

puniredu-mi cenugd i:r cap, in vreme ce vinovalii cei mari,

clldii, jubileazd neruginat, scutifi de crize liuntrice, incapabili

de remugcare. Admit cd voi fi putut gregi. Dar md simt obli-

gat s5 atrag atenlia asupra citorva ,,complicalii" de naturd sd

pund i:rtr-o altd lumind obnubildrile mele 9i radicalitatea pri-
etenilor mei.

inainte de toate, cred cd amestecdm prea des morala cu

jurisprudenfa. DacX vorbim de ,,victime" gi ,,cdl6i" (vezi Apel
cdtre lichele, Humanitas, 7992, p. 49), lucrurile sint, firegte,

limpezi 9pi esecsaoleluljiuodneecadztdore(saasucda.rCtrienbduiilsdasme solufioneze)
prompt,
dinainte pe

schingiuit aldturi de schingiuitor, nu e nimic de cintdrit. $i a9
fi ridicol sd cer domnului Coposu sd se ocupe de ,,vinovdtia"
sa, ldsind la o parte vinovdlia lui Alexandru Drdghici. In ca-

zuri ca acestea, dreptul pune intre paranteze eflcul. Numai cd,

degi foarte numeroase (gi nesolulionate), cazurile acestea nu

epuizeazd., statistic, populalia fdrii. RomAnii nu se impart pur

35

9i simplu in victime 9i cXlli. intre cei doi poli ai binelui 9i rtru- nu md descurc, nu pot sd ridic piatra. Md conformez, de aceea,

lui existd un interval infinit de semitonuri, a cAror analizd cuminte, primelor unsprezece versete din capitolul opt al
Evangheliei dupi loan. $i nu pot sd nu regret cX atilia dintre
alunectr, adeseori, in indiscernabil. $i aici incep complicaliile. drept-credinciogii mei prieteni, obignuili si cultive politicul
Nu toli anticomunigtii romAni au avut destinul dramatic al
domnului Coposu 9i nu toli reprezentanlii represiunii au fost firi pic de filosofie, 9i filosofia fdr5 pic de metafizicd, sfirgesc
varialiuni pe tema Drtrghici. Nu se compartr zece ani de pu9-
ctrrie cu un transfer disciplinar in provincie 9i nu se compartr prin a profera o etic6 fdrd Dumnezeu.
strategul unui sistem de anchetd inuman cu organizatorul Dar sd ldsdm argumentele. Sd privim lucrurile practic. Ce
slugarnic al unei gedinle de partid. Str rni se lnglduie 9i mie
agteptdm, in fond, de la cdldii secunzi, cei ce nu pot fi deferifi
- -s[ spun ctr la acest nivel existd grade de vinovtrlie 9i grade
Justifiei? Sd mdrturiseascd, si se cdiascX 9i sd ispdgeascd.
de suferinld. Desigur, intr-un fel sau altul, am suferit cu tolii;
Uneori ne declardm dispugi sd irlocuim ispdgirea prin ier-
e limpede, de asemenea, ctr cei care s-au grupat de partea agre- tare, dacd existi cdinld adevdratd. Dar este cdinla o procedurd
sorilor direcli sint in alte cercuri ale Infernului decit cei terori- organizabild? Poate fi indusd prin vot public? Sintem atit de
naivi gi atit de pdgini incit sd credem cd noi, cu degetul nostru
zali de spaimA. Dar e rindul eticului s[ puntr, acum, intre pa- acuzator, putem provoca ,,impunsdtura inimii"? Putem noi
ranteze drqtul. Ctrci nu s-au inventat incl legi care str ordone sd intervenim in misterul care se consumd irrtre omul picdtos
9i sA administreze insomnia. $i tocmai eticul e teritoriul in- gi harul dumnezeiesc? Degetul nostru acuzator nu va reugi
somniei: el incepe cu constatarea ctr nu existtr doar ctrltri ab- decit sd stirneascd o sumedenie de viclenii de adaptare: unii
solufi, ricanind singeros peste grumazul victimei; existtr 9i ctr- i9i vor face sever autocritica (e doar un vechi exerciliu
Itri mediocri, subctrl[i, activigti isterici (9i, de fapt, terorizafi), ,,purificator"...) $i i9i vor lua angajamente. Allii vor ldcrima
funclionari stupizi sau slabi de inger, naturi incerte, inerfiale, grandilocvent, cergind compasiune, allii nu vor pricepe ce
9i naturi rudimentare, ,,manipulate" de propriile lor limite. avem cu ei, a!ii, in sfirgit, ne vor ingropa in explicalii com-
Pe de altA parte, nu existd doar victima cinstittr, cea care, lip- plexe, care sX le legitimeze ,,erorile". Cu to,tii ne vor uri. Cifi
colaboralionigti francezi (din timpul ocupaliei germane), citi
sittr de orice ganstr, bea pintr la fund cupa represiunii. Existtr 9i nazisti, cili tortionari 9i ideologi comunigti au sfirgit n:l mn:td-
stire? Vor fi fost, poate, unii despre care insd nu gtim nimic.
resemnlri vinovate, consimliri echivoce, lagitlli fArA scuzX. Iar dacd asemenea oameni au existat, ei s-au mintuit nu pen-
tru cd un tribunal omenesc al intransigenlei i-a stigmatizat in
Existl victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se de- mijlocul Cetdfii, ci pentru cd au stirnit mila ingerilor 9i a lui
gradeazd subtil prin comerlul indelung cu c5ltrul, victime, in Dumnezeu. Mila aceasta se ddruiegte mai curi:rd celui care se
sfirgit, care devin ctrlAi. Noi, victimele, am votat strimb prin ocupd de vina proprie, decit celui care se ocupd de vina alto-
ra. Aceasta e etica vinoviliei. Restul e Justifie...
gedinfe, am participat placizi la mii de ore de invtrllmint
politic, am refuzat s[ semnXm documente ale solidarizlrii cu Dilema, nr. 6, 18 - 24 februarie 7993

victime mai mari decit noi 9i ne-am compltrcut str diminudm
meritul citorva disidenli autohtoni, ba ftrcindu-i nebuni, ba
incongtienfi, ba manevrali de cine gtie cine (exact ca in presa
anumitor partide postrevolufionare...). Evident, astea sint
culpe minore fajA de cele ale ,,ctrltrilor". Ele nu lin de Justilie;

lin strict de dezbaterea ltruntricA a fiectrruia. Numai c6' dez-
baterea aceasta risctr s[ nu mai aibtr loc niciodatl. Nicolski e
atit de vinovat, atit de masiv vinovat, incit putem uita linigtili
de mtrruntele noastre turpitudini. In ce mtr privegte, m5r-
turisesc ctr labirintul patetic pe care intervalul dintre victima

absoluttr 9i clldul absolut il presupune mtr descumptrnegte:

35

Experienla Damascului in unele cazuri, sd linem seama de trecutul unor oameni gi, in
alte cazuri, nu. Pentru cd unii s-au schimbat, iar alfii continud

sd se poarte ca i:rainte. Pe cei care s-au schimbat ii putem
absolvi de trecutul lor, in vreme ce pe ,,recidivigti" avem

dreptul sd-i sancliondm ferm. Cei dintii au fdcut o ,,expe-
rienfd a Damascului", ceilalyi continui si aibd inima impie-

trit5. Degi pare echitabild, judecata aceasta camufleazd o

sumedenie de presupozilii vagi 9i de schematisme in9el5-

toare.

Mai intii, e foarte greu sd apreciezi din afard mdsura reald

in RomAnia de azi existd douX categorii de oameni: cei al in care cineva ,,s-a schimbat" sau nu. Faptul c6, dupd cdderea
dictaturii, domnul X, altddatd gazetar de partid, ir:rcepe sd se

ciror trecut conteazd 9i cei al cdror trecut nu conteazX. Cri- exprime critic la adresa Puterii nu dovedegte neapdrat cd
teriul acestei diviziuni e simplu: nu conteazd trecutul acelora
domnul X s-a schimbat, ci, pur gi simplu, cd nu mai existX

care, azi,,,sint cu noi"; conteazX i::rsd trecutul acelora care, dictaturd. Pentru a stabili dac5 domnul X s-a schimbat cu

azi, ,,rDJ sint cu noi". Cutare jumalist ne-a otrdvit ani de-a rin- adevdrat, ar trebui sd-l readucem, pentru un timp, in aechile

dul cu proza lui slugamic5, alcituitd dintr-un amestec gro- condilii de lucru gi sd vedem daci, in acele condi1li, i;i men-

solan de minciuni 9i citate. Astdzi ir:rsd el injurd Guvernul. In fine sau nu panagul. in ce md privegte, md tem cd, dacd s-ar
acest caz, trecutul lui nu conteazd. Cutare scriitor s-a dovedit, reveni, peste noapte, Ia teroare/ arena curajului civic ar rd-

sub dictaturd, neacomodant, vertical, curat. Astdzi insd el nu mine iardgi pustie: ar reapdrea, singuratici, Doina Comea, Dan

injurd Guvemul. in acest caz, de asemenea, trecutul lui nu Petrescu, Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu,

conteazd. $i trecutul rdu 9i cel bun devin nesemnificative fald Cei gase 9i incd doud-trei grupuri rdzlefe, ir vreme ce puzde-
cu ,,absolutul" prezentului. Ce faci aTzeio-riaiaatdceeassetanlsiaeluplo: antue
trebuie sd abuzdm de memorie... ria de combatanli ai gazetelor gi piefelor noastre ar recupera

brusc inlelepciunea de a sta deoparte: in atelier, in bibliotecd,

susline cu multe gi bune argumente, cu condilia sd fim i:r rugdciune, ascultind -o ccouadpdr.eAcaguafdiear-, Europa Liberi 9i
bombdnind surd la cite sd nu ne grdbim a
dispugi a o aplica pind la capdt cu consecvenfd. Dar, itr reali-
lua citeva firegti schimbdri contextuale drept mutafii de ca-
tate, nu sintem dispugi: vrem pedepsirea vinovafilor, vrem
racter. Unii se vor fi schimbat radical tocmai ca sd-gi acopere,
punctul opt de la Timigoara, vrem procesul comunismului' $i
avem multe gi bune motive sd vrem toate astea: sX nu accep- cit mai zgomotos cu putinli, abdicdrile de dinainte. Alfii, din

tdm a arvuni viitorul firainte de a fi limpezit trecutul sulfuros csenloobris,,mpuurli"d.eAaltfiii,-pednetrudactda paocte,aisntasffdirrgdit,rissdc-ugri ie-xteirniotraizbedzrae

pe care l-am mogtenIt, prezentul nostru de ieri. Fiecare din un inn5scut ,,duh de ceartd". Altii, mul1i, pentru c5, umilili
de vinovatele lor consimtiri anterioare, vor sd-9i refacX, i:r
cele doud atitudini fafd de trecut isi are, agadar, indreptdlirile
ochii proprii, un portret decent. Prin enumerarea unor
ei. Necazul e insi cX ele nu se pot practica simultan. Etic 9i

logic sint incompatibile. $i nici nu poli Propune schimbarea asemenea motivafii, nu vrem sd punem nici o clip[ la in-
criteriilor dela cazla caz, decit riscind sd tolerezi un nePer-
doiald buna-credinld a celor treculi fulgurant e-xisdteenllaa
mis coeficient de arbitrar, de bun plac, de subiectivitate (sen- aproximalie la rigoare morald gi nici -sd excludem

timentald, politicd etc.). unor motivalii mai nobile. Siretem insd de pdrere cd - in

Cunosc fursd oameni inteligenfi, cdrora arbitrarul 9i su- genere - ne-am schimbat mult mai pulin decit ne place sX cre-

biectivitatea li se par mai adecvate situaliei noastre de azi dem gi - in orice caz - rnai pulin decit s-au schimbat impre-
decit logica. Justificarea lor sund, it mare, astfel: e normal ca,

38 39

jurdrile. Sd adiugdm cd putem cere chiar 9i celor care ,,s-au care nu se manifestd vehement impotriva Puterii, ei nu sint,
schimbat" in mod autentic sd ne dovedeascd, mdcar din ci:rd necesarmente, dubiogi: pot fi indiferenfi, apolitici sau, tempe-
ramental, neinflamabili. Nu orice cethlean e om de baricadX.
i:r cind, cd nu sint cu totul amnezici. Cdci, dacd noi ii putem in plus, existd 9i unii, infinit respectabili, care, constienli de
compromisurile de care s-au fdcut vinovali inainte, gdsesc
absolvi de trecutul lor (pe baza noilor lor angajdri civice), ei necuviincios sd ias5 la rampi 9i sd-gi dea cu pdrerea, invocind
o tirzie, dar decisivd ,,experienfd a Damascului". Nu oricine
au obligalia sd nu se poarte ca gi cind acest trecut n-ar are destuld vlag5 9i destul aplomb sd treacd de la condilia
lasitdfii servile la aceea de inger exterminator.
exista...
In incheiere, un cuvirt despre Damasc. Se abuzeazd fur
Sd vedem acum ce inlelegem indeobgte prin ,,cei care nu chip frivol de sensul unui episod evanghelic bine definit pen-
s-au schimbat". Si-rt ei, intotdeAuna, atit de imobili, atit de tru a explica, grandilocvent, difuze modificdri de conjunc-

impietrili pe cit par? Firegte, lingXii de ieri siirt lingdi gi azi gi turX. Ideea cd o oarecare schimbare de ton, accelerarea gesti-
culafiei, trecerea de la o stare Ia alta 9i de la o conduitd poli-
vor fi lingdii oricirei forme de Putere. Dar existX totugi citeva
ticd la alta si:rt fenomene de tipul Damascului nu se poate
nuanle; schimbarea imprejurXrilor a adus cu sine oarecare nagte decit in mintea cuiva care n-a citit niciodatd atent pa-
sajul cu pricina din Faptele Apostolilor, g. Damascul nu este
noutdfi stilistice: s-a trecut de la licheaua infricogatd la li- o simpld schimbare de atitudine (fie ea oricit de spectacu-

cheaua liberd, de la licheaua disciplinatd la licheaua noncon- loasd): e o rdsturnare de atitudine. Saul e prigonitorul siregeros
al cregtinilor inainte de a deveni, prin intervenlia suprafireas-
formistd, nonsalantd, impertinentd. $i e regretabil ci Puterea cd a lui lisus, apostolul Ior. Sincer gi angajat integral impotriva
nu are inlelepciunea de a evita vecindtatea lichelelor consa-
Bisericii, el se preschimbd intr-un Ia fel de sincer si integral
crate (9i recondilionate), fie 9i pentru a dovedi un minim dis- angajat slujitor al ei. Care dintre gazetarii nogtri din anii'80
cerndmirrt cosmetic. Pe de altX parte, nu tofi cei care sint, azi, 9i, in genere, care dintre noi a cunoscut o astfel de ,,schimbare
la fald"? Ceea ce am reugit, in cel mai bun caz, a fost sd iegim
i:r acord cu Puterea pot fi culpabilizafi moralmente. Simpa- din condi,tia lagitdlii 9i a duplicitdlii pentru a reintegra o sln-
ceritate demult sacrificatd. E, desigur, un progres, o notabilX
tizantul de azi al Puterii face de bund aoie ceea ce inainte fXcea ameliorare interioari. Nici vorbi i:rsd de Damasc. Damascul

doar dacd era constrtns. El poate fi slugamic (i:r mod liber!), adeudrat e o experientd care n-a aaut loc tncd tn Romfrnin. La nici

poate fi idiot, dar existd 9i cazuri de adeziune pornltd din un nivel. In nici o tabdrd. Strtem, deocamdatS, irtr-o lume
intermediard: nici cei ,,neschimbafi" nu mai sirrt ce-au fost,
conoingere, gi in aceste cazuri tema vinovdfei nu mai e la locul nici cei ,,schimbali" nu strt i:rcd ceea ce igi irchipuie. De
aceea, atitudinea noastri fafd de trecut (fa!6 de al altora 9i
ei. Raportul cu Puterea pare acelagi, dar mobilurile lui sint fald de al nostru) rdmine arbitrard gi subiectivd. Solzii nu
ne-au cdzut de pe ochi gi nici o lumini nu ne-a orbit incd in-
noi. Apoi, oricit am fi de tenebrogi (,,nu s-a schimbat nirnic"), tr-atit, incit sd-l transforme pe prigonitorul dtnnoiin apostol.

trebuie sX admitem cX nici Puterea nu mai e Ia fel ca cea Dilema, nr.7 , 25 februarie - 3 martie 1993
dinainte. Existd tenacitili reziduale, sechele greu vindecabile,

tendinfe de restaurare, oameni vechi, dar mecanismul totali-

tar e dezamorsat, simbolistica lui e moartd. incit cine e progu-

vemamental acum nu mai e, nu mai poate fi, psihologic, in

aceeagi categorie cu proguvernamentalul de ieri. Am identifi-

cat chiar, ffrtre proguvemamentali, o specie pateticd: e vorba

de cei care, sXtui de a fi urit decenii intregi, pe cei ,de sus",

cautX acum orice pretext pentru a-i asimila: au obosit, pur gi

simplu, sd demonizeze Puterea; ircearcd, din rdsputeri, s-o

domesticeasce, se o aducd la un nivel prizabrl. E o nPeuvtoeireii,-o
a recupera normalitatea imaginii
ni:redvuoioiegdpteoacraere-, de
pdcate, Puterea insdgi nu o resimte. Mai
din

existd 9i cei care se manifestd in favoarea Puterii numai pen-
tru cd au apucat sd o facd Ia inceput 9i au orgoliul de a-9i con-
fuma opfiunea, fir ciuda tuturor dezamdgirilor. Cit despre cei

40

Disparifia viefii interioare ,,omului nou" e actiaistul (cu varianta ,,romanticd" a agitato-
rului).Iar activistul nu e posibil decit pe socoteala unei interi-
Nu m-a iritat 9i nu m-a ingrijorat niciodatd cu adevdrat
contestarea marxistd a autonomiei spiritului. Era o perfor- oritdli anesteziate, diminuate 9i, in fond, extirpate, ca un
manlX sinucigagd 9i, de altfel, ratatd. Prnd la urm5, va trebui
sX ne indurdm de marxism tn ciuda ideologiei sale. Cu alte stingheritor atavism. Marxisrnul e cu totul lipsit de intuifia
cuvinte, tocmai autonomia spiritului ne va face sd-i acorddm
un loc in istoria ideilor, dincolo de dezastrul pragmatic pe omenescului. Dar a avut intotdeauna o perfectX intuilie a
care l-a provocat. Nu valorile spiritului autonom au fost, in
adversarului. A gtiut cd valorile interioritiliiil fac inoperant 9i,
ultimX instanlX, victimele reale ale ofensivei marxiste, o ofen- la limitd, il $i e un fapt
sivd marcatd (9i datati) de scientismul secolului al XIX-lea, de ideologice dislocd. cd am supravietuit toxinei sale
temperamentul resentimentar al unei generafii 9i de lipsa de in mdsura
instinct metafizic a fondatorilor gi, mai ales, a urmagilor lor. numai tr care ne-am putut refugia
Ceea ce i:rsi i-a reugit marxismului, independent de conjunc-
tura obirgiei sale, e o uriagd subversiune impotriva ,,omului inlduntru, acolo unde lumina sa razantd nu pdtrundea. Europa
interior". Nimic din ceea ce constituie prestigiul interioritdlii
n-a r5mas teafdr in perimetrul acestei doctrine, decisd a dis- de Est a iegit din istorie dupd al doilea rdzboimondial pentiu
credita (cu virtuozitate) complexitatea ierarhicd a lumii, trep-
a deveni un paradis (ignorat ca atare 9i astdzi) al vielii inte-
tele ei vddite sau ascunse, axa verticaliteli ei. Interioritatea, rioare, o spectaculoasd rezervalie a ,,omului l5untric". Nu e
vorba de abisul plin de capcane al vestitei Innerlichkeit ger-
cu toatd problematica pe care o presupune, dispare de indatd
mane, ci de o interioritate solard, tonicX, mintuitoare, func-
ce lumea devine o simpli suprafafd.Iar marxismul instaurea-
z\,latoate nivelurile, planimetria. Universul e un imens pati- tionird ca depozit al ordinii gi al firescular, absente i:r lumea
noar fXrd dedesubturi (dedesubturile nu sint decit grosimea din afar6.
omogend a suprafelei) 9i fdrd ineltimi (nrdlfimile nu sint decit
,,suprastructuri" deriaafe). Prnd 9i profunzimea (ea insdgi Interioritatea aceasta, cu farmecul 9i cu vigoarea ei echili-
exterioard) a istoriei e redusd la grafica luptei de clasd. Pe brante, pare a fi, in RomAnia de azi, pe cale de disparifie. E
scurt, avem de-a face cu o lume anihilatd de propria ei evi-
denfd, cu un organism a cdrui fiziologie se epuizeazd intr-o cea mai perfidd victorie postumd a comunismului. Firegte,
oarbd fermentalie epidermicd. ,,Omul nou" nu e, la rindul
lui, decit o reformulare exteriorizantd a omului, o samavolni- dezlXnluirea noastrd public6, participarea noastrd la viala

ci (si festivd) contextualizare a lui. Expresia caracteristicd a cetdlii 9i la rdzboiul opiniilor sint explicabile dupd atilia ani
de frustrare. Dar riscdm si reinventdm agitatorul... Riscdm,
42
privind inddrdt, la ultimii nogtri trei ani de vialX, sd consta-

tdm cd am uitat cu totul de zeii interiori, cei ir numele cdrora

am rezistat impotriva pasiaitdlii colective impuse de dicta-

turd. In numele lor ar trebui si rezistim 9i impotriva actiuis-
mului gregar care ne ameninfd astdzi. Ar trebui sd coborim

i:rlduntrul nostru pentru a gdsi raliunea cotnuniunil cu ceilal;i,

distinctd de impulsul colectiaist al consensului de suprafali.

Evident, vom fi solidari in jurul valorilor proaspdt recuperate

ale societdlii romAnegti. Dar trebuie sd gXsim dozajul corect aI

solidaritdfii, hotarul dincolo de care ea nu mai e decit inregi-

mentare stupidd, fdrd aportul persoanei, al autonomiel noastre

mentale gi sufletegti. Trebuie, desigur, sd construim partide,

grupuri de influenfH, blocuri electorale. Dar trebuie, fir ace-

lagi timp, sd rdminem noi iragine, credinciogi identitdlii noas-

tre, singura care dd valoare opliunilor noastre exterioare.
brterioritatea e, in noi, spaliul absolutului. Ea addpostegte 9i

cultivd ceea ce e neconjunctural i:r alcXtuirea noastrd, ceea ce

nici o revolulie (oricit de ,,total6") nu poate 9i nu trebuie sd

43

modifice. Interioritatea e locul in care conviefuim cu ingerul invierea la Televiziune
nostru, agadar cu cel ce privegte pururea Fala Tattrlui. In veci-
ntrtatea acestei priviri se configureaztr virtutea rarl a discernd- N-am gtiut, frr noaptea de inviere, dacd, ascultind comen-
mtnfului, capacitatea de a deosebi esenlialul de accidental, tariul Televiziunii noastre pe marginea slujbei de pe Dealul
lucrurile vtrzute, care nu sint, de cele nevtrzutem, care sint. in Patriarhiei, sd md las i:rduiogat sau sd mX infurii. Totul suna
vecintrtatea ingerului, prietenii sint mai importanli decit ,,ali-
afii", dragostea mai importanttr decit ,,coali!ia", perspectiva cunoscut: dacd s-ar fi irelocuit cuvintele ,,Sfintele Pasti" cu
]udecllii de Apoi mai importantX decit justilia tribunalelor.
Nici aliafii, nici coaliliile, nici tribunalele nu sint excluse. ,,insureclia arrnatd" sau cu ,,marea sirbdtoare a poporului",
Doar c[ sint agezate lalocul lor, in rumoarea relativit[fii lor, in ar fi rezultat un text ,,clasic", de tipul acelora pe care le-am
pustiul legitim, dar migcdtor al contingentului. Interioritatea auzit, ani de-a rindul, la 23 august sau, mai demul! la 1 Mai,
e strsa justei distanle fa!tr de lucruri: ea le percepe in perspec- Desigur, triumfalismul politic e inlocuit cu unul etic gi reli-
tivtr plonjanttr, de la inlllimea calmtr a propriei lor limite. gios, iar tonul general are accente, oarecum noi, de sentimen-
Interioritatea e latenla monahaltr a fiectrruia dintre noi 9i, ca talism pios 9i de reculegere festiv6. Esenlialul este i:rsd ace-
atare, corectivul orictrrui abuz de extravertire. Nu ne putem lagi: strirs unit in jurul unei valori axiale, poporul trdiegte
momente sublime, ducind pe noi 9i noi culmi virtufile inain-
permite sl reformtrm lara (economia, politica, institufiile), tagilor: sdrbdtorim victoria luminii asupra trtunericului, re-
fdrl str linem seama de criteriile atemporale ale ,,omului zistenla ,,de veacuri" a neamului impotriva istoriei ostile gi
atee. Despre brviere se vorbegte ca despre o mare ,,reaIizare",
vechi" din adincul nostru, cel care, format in aerul tare al sin- omagierea Tovardgului e tilocuitd, cu modificdri minime, de
gurtrttrlii, gtie str traverseze orice isterie intr-o tdcere destinsA, adoralia Domnului. Aveam de ce sd fiu induiosat. in defini-
ftrrtr tristefi, flrtr arogan;tr 9i ftrrtr iluzii.
tiv, responsabilul emisiunii n-o fi fiind, poate, decit un biet
Dilema, nr. 10, 18 - 24 martie l-993
om bine intenlionat, care irsd nu mai reugegte si iasd din cer-
cul vechilor sale deprinderi. El nu gtie sd comenteze un eve-
niment decit intr-un singur fel: aga a fdcut (sau a vdzut ci se
face) in lungi decenii de televiziune sdrbdtoreascS, a9a va face
gi de-acum inainte. Cum sd te superi pe un firnctionar md-

runt, fdrd imaginafie, care se cdznegte si scoatd din sdrdcia
i.r:rzestririi sale obositul sunet agitatoric al unei defildri

,,spontane"? Pe de altd parte, atita inerlie, atita necuviin-
cioasd rutind te pot scoate din minti. Nu are nimeni, in Tele-
viziunea RomAnd, o ureche normald? Nu aude nimeni tonul
fals, retorica inadecvatd a unui astfel de comentariu? Nu

45

simte nimeni cd o liturghie nu e materie de reportaj 9i cd o Cineva, altcineva, nimeni
mare sXrbitoare religioasd nu se poate omamenta cu debile
metafore lXutdregti? Te intrebi, inevitabil, dacX la mijloc e o Se spune tot mai des ultima oard am auzit-o intr-o sim-

formd cronicX de nesimlire (pentru care nu existd diferenld -btrttr seara, la Televiziune ctr cineoa ne vrea rtrul. Lucrurile
-merg prost: cresc prelurile, cregte coruplia, se muncegte
notabild intre Sfintele Pagti gi o chermezd patrioticd oarecare),
pufin, integrarea lArii in structurile europene se amintr, ne
un nedisimulat cinism gazetdresc sau, pur 9i simplu, o pros-
tie uriagX, care poli pentru ca sd zici cX nu te-ai agtepta la o certtrm intre noi, partidele se fragmenteaz[ minate de zizanii
interne, mtr rog, totul sttr sub grimasa crizei (o criztr numitd
naliune a9a de9teapti... elegant, tranzifie). Motivul? Sabotaj, conspirafie,,,unele
cercuri" interesate. Cinwa. Cineva vrea str ne otrtrveasctr cu
O slujbd -leg9itiimin,cdpeunntarufomaratsesi-nmseedmianaoidbie-ctuploautneeci oinnfsotri-- zahir, cineva ne impinge str furtrm, cineva ne inva!tr s[ facem
lucrurile de mintuialtr, cineva ne vorbegte de rtru, cineva ne
tui, in mod ineactr in publicalii porno ca str ne loveasctr in caracter, cineva
ne vinde lara 9i cineva ne-o cumptrrtr. Dactr intrebi cine e, in
mnlii (eventual copioase). E firesc, de asemenea, si reproduci definitiv, dihania asta ubicutr gi hapsintr, rlspunsurile se co-
loreazl politic 9i, ca str zicem asa, cutumier: ovreii, masonii,
un fragment mai mult sau mai pulin intins din desfXgurarea ungurii, rugii (KGB), americanii (CIA), Opozilia (,,agenturi"),

ei sau, i:r imprejurdri speciale, sd o transmili integral. Dar a o Guvernul (comuni gtii, securi gtii ), sociali gti i fr ancezi, catolicii
comenta ca pe un spectacol (oricit de ,,nobil"), a o insoli cu (papa!), dracii, intelectualii, moldovenii (cu votul lor bez-
mici ohtdturi pilduitoare 9i cu platitudini lirice din inventarul metic!), !trranii (cu primitivismul lor politic). Pe scurt, mai
compozifiilor gcolare e o blasfemie 9i o subversiune (fie 9i
incongtientd); strepezegti sensibilitatea metafizicd a audito- toattr lumea. Dar ,,toattr lumea" inleleastr ca ceila$i. Cineva e

riului 9i ii amputezi emofia. Diferenla dintre sacru gi profan intotdeauna altcircaa. De vintr nu sintem niciodattr noi. Nu
Nelu, Gheorghe 9i Marilena, nu btrcanul de la coll, nu func-
dispare, credinla devine o solemnitate comemorativd, Bise- lionarul de la ghigeu, negustorul de la tejghea, magazinerul,
strungarul X care rebuteazl, publicistul Y care minte, politi-
raicratr-ebsuiim(pplednrterucuazitnde. Inaptd sX devind didacticd atunci cind cianul Z care, ateu 9i lingugitor sub comunigti, devine mistic
familiariza cu exerciliul liberthfii, al 9i reformator in Parlamentul de azi, stricindu-ne viala cu
obrtrznicia lui ftrrtr fisurd. Nu existtr vinovali identificabili,
civilitilii politice gi al instituliilor democratice), televiziunea individualmente identificabili. ln consecin!tr, nu existtr vintr
amendabiltr, ci doar una generictr, misterioastr, categorialtr.
adopti stilul predicii ieftine cind nu e cazul. Incet-itrcet, ea va Cineva. $tim noi cine! Cineva, care va sd zic{, alful. Noi? Noi
reugi sd ne indepdrteze de Dumnezeu, invocirdu-L cotidian
47
gi propagandistic.

Simt ierarhiile noastre bisericegti acest pericol? $i intre-
prind ele ceva pentru a-gi conserva demnitatea 9i misterul?
Din pdcate, le simlim mai curind bucuroase de publicitate,

narcotizate de ispita unei ubicuit5li de suprafalX. La numai
trei ani de la revolulia din decembrie 1989, sintem inclinali si

spunem cu mihnire cd ii stdtea mai bine credinlei noastre sd

fie ndpdstuitd qi lucrdtoare decit sd fie, ca astdzi, rdzgfiatd gi

inofensiud.

Dilema, nr. 15, 23 -29 aprilie 1993

sintem un popor extraordinar: sfirtem curafi, omenogi, buni ne recuperdm maturitatea: sd ne deprindem iardgi cu asu-
marea lucidd a reugitelor 9i egecurilor noastre. Sd gtim ce
(prea buni, fraieri!), harnici gi degtepfi, consumafi mioritic de
vrem 9i ce putem, sd ne confruntim necomplezent cu noi tr-
doruri trace, doinitori, plini de jale istoricd, victime ale unui
gine. Dar ,,cirteva" ne vrea/ in continuare, infantili: ne trateazd
mapamond de balauri, inocenli, cregtini de dinainte de Hris- ca pe o adundturd debild, care trebuie rdzgiiatd. ,,Cineva,,
vrea sd ne demobilizeze; cdc| daci pentru tot ce pdlim sint
tos, incapabili sd gindim altfel decit mitologic 9i sublim, inca- mereu vinovali alfii, dacd noi subzistdm palid, manipulafi in
etemitate de sorli nemilogi, inseamnd cd, nu e nimic-de fdcut.
pabili si vorbim altfel decit ,,in poezii": o nalie de ciobinei De la ,,vinovat e altcineva" la ,,Tlu e nimeni vinovat,,, nu-e de-
cit un pas. Transferul culpelor, delegarea rdspunderilor asu-
florali, inamorali de ,,sdrdcia" 9i ,,nevoile" lor. $i iatd cX, plu- pra unor instanle vagi, vegnic exterioare comunitdfii noastre,
tind uleios prin lume, drapali ca nigte zine, surizdtori gi me- sint procedee de dezadaptare 9i semne de carenld vitald.

lancolici, ambetali de irddrStnicia vremurilor, sintem acostali Numai dupd ce ne vom fi rdfuit bdrbdtegte cu nevrednicia

de tot soiul de inamici provocatori 9i ispititori, care ne trag la proprie, ne vom cigtiga dreptul sd semnaldm vina altora itr ce
rele: iau miinile noastre dalbe gi le vird ire bugetul de stat,
ne privegte, atita citd e. Deocamdati insi preferdm inerlia
sucesc minlile virginale ale ldrdnculelor noastre 9i le trimit pe candorii, a impunitilii 9i, in consecinfd, a unei pasivitdli mi-
corso la Istanbul, ne intrerup din petrecerea noastrd cimpe- nerale: dacd v.inovali sint irtotdeauna altii, atu;ci allii sint si

neascd 9i ne obligd sd facem contrabandX, sd ne ticdlogim in cei de la care trebuie sd agteptdm solufii, dezlegdri, indurare.
matrapazlicuri mari 9i mici 9i sd cerem pagaport de Argen- Discursul despre ,,cineva" care ne catastrofeazl e, subiacent,
tina. Npsdee mianilvnliaui,lidmnsoddi,edccXaimtreflcusuieinbrtiuetalm-9,itdcnuceucliuinfcvitaaulldp-iestdrpeneleen,bomai,tjiconacdroerriinm9ui un. discurs despre lipsa noastrd de vigoare, despre vulnera-
gtim bilitatea noastri: in final, ne trezim scutigi de orice vind, dar,
simultan, golili de virtute. Cdci ,,cineva" e eficient doar dacd
unii nimeryi nu-i opune rezistenfd. ,,Cirreva" e ipostazierea preca-

demni, campioni ai cuviinlei 9i ai mdsurii. Haiducii devin ritdlii noastre. Pentru a atenua aceastd precaritate, prima
mineri, Mo9 Ion^Roatd devine activist, Badea CArlan, diplo-
urgenld e sd nu-l identificdm pe cineaa cu altcineaa, ci mai
mat de carierd. Lrcet-incet, ne-am transformat, s-ar zice, in curind cu noi ingine.

inversul propriei noastre imagini. Ieri lumind, azi intunericl Dilema,nr.20,28 mai - 3 iunie 1993

Sintem noi vinovali cu ceva? Firegte cd nu. De vind e nea-

pdrat altcineva, cineaa care ne-a pus gir:rd rdu, care gi-a ficut

un conlinut de viald din perseculia poporului romAn. Noi nu

sintem decit nigte blegi cosmici, plastilina tuturor veneticilor,

materia primd inertd, placidS, a unor rdufdcdtori intemalio-

nali. Inddrdtul schimonosirii noastre std farmazonul cu mis-

tria, ovreiul cu gisca, ungurul cu Marika lui cea sexy, care nu

se mdritd decit cu politicieni americani pentru a face amor

antiromAnesc.

Risc sd cad in acelagi pdcat 9i sX spun: cineas are interes sd
ne transforme intr-un popor de iresponsabili. S-a incercat asta

9i inainte: la orice neregulS, invdtaserdm sd ridicdm din umeri
gi sd ardtim i::r sus. Singur Ceaugescu ardta in jos, spre mas-

sele netrebnice, care nu-i inlelegeau misiunea. Era in firea

lucrurilor, sub comunism, sd descurajezi decizia individuald

9i sd oblii astfel naturi umane slabe, preluate de o tuteld
politicd dictatoriald. A nu-!i asuma rdspunderi devenise o

formd de supravieluire. Era insd de sperat ca, dupd 7989, sd

48

Restaurafia personajelor secundare senla oricdrei performanfe, semidoctismul 9i neruginarea par

Existd, in viala publici romAneascX, citeva personalit5li singurele ,,inzestrdri" cu oarecare perspective de reusiti.

putemice. Nu multe. Nu neapdrat simpatice. Dar capabile sd Exemple? Se pot da cu nemiluita. Cutare inginer, inapt a se
polarizeze atenfia obgtei 9i sd se apropie, uneori, de portretul-
robot al liderului. Cu toate acestea, nu personalitdfile dau distinge ca inginer, ajunge editor (inapt a se distinge ca edi-
nota distinctivd a perioadei pe care o traversdm. Caracteris- tor) 9i secretar de partid (comunist) al Centralei Editoriale
tice siet, mai curind, relevanla social-politicd 9i ecoul mediatic
dobir:rdite, peste noapte, de personaje secundare. Asistdm la o pind in decembrie '89. Bilanlul lui de meseriag? Strdveziu.
invazie masivd a oamenilor de mina a doua gi a treia. Demo-
cratia ,,de tranzi,tie" a adus cu sine, in primul iind, aedetizarea Bilanlul lui politic? Compromifdtor. Ce devine un asemenea
mediocritdfii,, gansa acordatd dotaliei precare de a se impune
cu insolen!5, inlocuind calificarea prin tupeu 9i legitirnitatea om dupd revolufie? $eful unei importante grupdri politice
din Senat, mare strateg, bdiat de comitet prin culisele pestrile
morald printr-un mdrunt instinct al oportunitdtii. O crizd a
,,daimonicului", s-ar spune: nimeni nu pare posedat de du- ale Puterii. A intrat in Parlament la grimadd, pe o lungd tistd
huri ir:ralte, fie ele bune sau rele. Binele e, de cele mai multe cigtigdtoare, 9i se comportd ca gi cum ar fi fost ales cu titlu
personal de populalia in delir... E cired leapin si agresiv ca
ori, inexpresiv, iar rdul nu sare dincolo de zawa mahalalei: o un activist, cind ghidug ca un corijent care joaci biza in toate
lume de firgeri anemici 9i de diavoli kitsch. Oameni care, in
mod normal, ar fi irnbdtrinit i:r papuci, moldind cu Scinteiain recreafiile. Pe scurt, nimic nu-l predispune la glorie cetdle-
mfird, au ajuns parlamentari: dau interviuri, conduc comisii
9i se afereazX pe la felurite festivitdli, cu un zel stingaci, de fi neascd, in afard de mediocritatea lui tifnoas6 si de obedienta
guranfi. Cite un anonim, pe care, in cel mai burt caz, !i-l po . lui de soldat fidel. in numele unor viitugi uru*enetoure, poli
imagina ca responsabil de bloc, conduce ziare 9i campar ri ajunge si membru marcant al CNA-ului, si consiliet prezi-
electorale. Cite un funclionar palid, cu aerul unui notar de
provincie, ajunge demnitar. E plind scena de ingineri deviafi, ddoeunafia, ls, uspireardoimu eanlsOiopnoazlii.fiePi.utPeersetedetomt -i:raoaamdeonuiad, eOmpoinzaifiea

de avocali sc5pdtali, de contabili care poartd in ranild bas- de mina a doua. Orice zurbagiu se crede chemat sd injure

tonul de ministru. Nu lipsesc nici gospodinele in trans5 ideo- Guvernul, orice lichea se crede datoare s6-l apere. Sintem, la
logic5, nici scriitorii care se jertfesc pentru nalie pentru a
combate la Camerd, nici preofimea de partid 9i de stat. Dis- toate nivelurile, asaltali de un batalion de plutonieri-majori
proporlia ir:rtre calibrul omenesc 9i profesional al unora gi
pozilia publicd pe care 9i-au adjudecat-o e ametitoare. Ab- travestifi in uniforme de general. Rezultatul e, in acelagi timp,

50 catastrofal 9lui cprliuctiicropsr.esX. Gazetdria a devenit un teritoriu in-
Acelagi

flationar. Au apdrut, ca din pdmint, sute 9i sute de ziarigti:
tineri pripifi, care au incd stupori gramaticale, gi betrft:li frus-

trafi, care vor sd sfirgeascd in forfd. Te miri cine te inconde-

iazd drastic, te ia de sus, de cu tine de caldarim, te mustrd, te

claseazS, te desfiinleazdsau te iartd. Debutanfi somnambulici

i9i iau maniere de Pamfil $eicaru, duduile incerte te executd

scurt, cu un aplomb de moage comunale. Cutare literator

subfiratic, halucinat pe vremuri de fineluri textualiste, line
acurn o virild rubricX antiguvemamentale, tr vreme ce cutare
dramaturg netalentat, ipocrit, specializat in compromisuri

gmechere, ne trateazd sdptXmir:ral cu pilde de popX rispopit,

ars de grija !5rii.
Sintem pringi intre doud fronturi de mediocritate: medi-

ocritatea activX a politicienilor si mediocritatea ,,contempla-

tivd" a comentatorilor. Mi se va spune cX generalizez fdrd,

51

tgmei cd si:rt nedrept cu cei ciliva care totugi, de o parte gi de O secti:,,scenarigtii"
alta, fac figurd mai mult decit onorabild. Se poate. Dar sfirt

irobosit gi exasperat. Vreau sE ir:rceapd mai repede o altX piesd:

o piesd care nu existd doar personaje secundare 9i in care
distributia nu e alcituitd numai din dubluri...

Dilnna,nr.2L,4- 10 iunie 1993

Existau gi inainte. Dar nu aveau elanul 9i justificdrile pe
care le au astdzi. Scenariul la care ne gindeam cu tolii era, ilr

fond, unul singur 9i ilustra nevoia noastrd legitimd de a su-
porta disperarea: incercam sd anticipdm disparilia lui Ceau-

gescu. ,,O sd-l dea jos sGiomrbpaldc.io,v,S" e-vosruinnalealecegset scenariu in
Reagan
varianta lui cea mai cu

Gorbaciov sd-l in,,lsdutubrvee/r/s-iunse11a1"13boioaloltgdicvda:ria,,natrXa.teCepiromsati",m,,ualrfei
insd mizau pe

cancer", ,,a slXbit enorm", ,,nu mai e el, e sosia lui", ,,ate o
paloare cadavericd" etc., etc. Nimeni nu-9i inchipuia cd lu-

crurile se vor intimpla chiar aga cum s-au intimplat. Reali-

tateDa uapfXosLt 9-89c,ascmeaniainritiloetdgei asucneana-rigtdiiinsc-oaulo de scenarii. galo-
diversificat

pant fie pentru cd ,,materia" evenimentelor a devenit mai
bogatd, mai stimulatoare, fie pentru cX libertatea proaspdt

recuperati s-a putut manifesta nestingherit pe latura ei fabu-

latorie. Specialistul fur scenarii e unul dintre personajele cele

mai active gi mai caracteristice ale perioadei posttotalitare.

Viziunea istoricd a acestui personaj e foarte aproape de misti-

c5: e un cult al ineoidenlei, un mod de a credita, necondilionat,

inargumentabilul. Evenimentele sint trdite i:r variantd rebu-

sistd, ceea ce se vede e socotit din principiu irselitor, con-

struit pe ,,dedesubturi" subtile. Pe scurt, istoria e o gmecherie
pe care numai progtii o iau in serios ca atare. Degteplii au

acces la resorturi ascunse, la subtexte, la infra- 9i suprastruc-
turi. Acest punct de vedere nu e lipsit de oarecare intemeieri

metafizice. Se 9tie, de la Platon la Goethe, cd aparenlele tre-

buie ,,salvate" prin cercetarea principiilor lor nevdzute, ci

,,tot ce se-ntimpld e doar simbol", cd existd trepte de profun-

53

zime ale realului, cdrora li se adreseazd trepte de perspicaci- toriu mai complicattr decit fenomenul insugi. Cind cineva dtr
o palmtr aproapelui sdu, e mai plauzibilA motivalia unei iri-
ictnaatvetoucarial,eaoslfpaiiisre-itmuletuoniae. tadUfncilliodi sdvoiirfdeiead.(o9Dai,ardrpeaaamrtletafertuol,lrinliuidcmei inis,ucaeIlneliaitrr-iei cnecuitpeprvoinat tAri circumstanliale decit o construclie rafinattr, care implicl
,,manipultrri" abile,,,transferuri" psihanalizabile sau tele-
cap sX o facd) din cel pulin trei motive: ghidajul unor asocialii secrete. Firegte, toate acestea rlmin
posibile cu condilia str poat[ fi dovedite. Dar scenaristul nu se
1 Filosofia cu pricina e valabild la nivel cosmologic 9i, scu- impiedictr, de regultr, in problema dovezii. El crede pur gi sim-
zafivorbamare, teleologic. Ea eunmodel explicativ al univer- plu in scenariul sAu. E sectantul propriei sale convingeri. Ca
orice credincios, e de neinduplecat, de neconvertit. Dactr ii
sului creat gi al rosturilor lui, in perspectiva armoniei finale, ceri argumente, dacd intrebi .pe ce te bazezi?", rtrspunsul
vine prompt, ca un subinleles oarecare: ,,Gindegte-te 9i dum-
garantatd prin ordinea creafiei. ,,Y6,zvtele" se bizuie pe ,,nev5- neata!" Duptr care urmeazX un egafodaj baroc de analogii in-
genioase, de coincidenle ,,concludente", de silogisme ,,irefu-
zlJte", iar nev5zutele se exprimi in cele vdzute. Dar lumea nu tabile", menite str transforme ,,convingerea" in dogmtr.

se imparte numai in ,,vdzute" gi ,,nev6zute". lJn alt criteriu in efortul de a dovedi ctr totul e hJterit dinainte de un soi
distinge intre ,,substanfial" 9i ,,accidental". Accidentalul nu de ,,comitet central" al planetei (masonic, evreiesc, extrate-
fciajruedejucdaet cdiucpedeaacceeleeasgtieresguublsi t-anlsiai lc.uNauceecaogni tmemorpgldi restru etc.), care misctr stegulele pe harta lumii dupd o strata-
poate u-n geml geometrictr (9i neapdrat maligntr), ,,scenarigtii" se cred
dupd mai ,,inspirati" si mai inteligenli decit toli semenii lor gi decit
ingerii in9i9i. Pentru ei, lumea e un roman poligist: tacticienii
taburet cum contempli stelele (cel dintii e un accident manu- istoriei sint geniali 9i infailibili, iar ei, ,,scenari9tii", interpreli
ai evenimentelor istorice, sint de o finele analitictr, de o vir-
facturier, un artificiu, celelalte sint ,,substanfd" cosmicd). Nu tuozitate mentaltr amelitoare.
analizezi cdderea unui guvern dupd tipicul cu care sondezi
Amatorii de scenarii cred in eficacitatea absolutd a unor
misterul morfii. Aici st5 marea inadecaare a amatorilor de sce- institutii omenegti (secrete) 9i in inzestrarea absolutd a spiritu-
lui lor detectiv. Ei nu lastr loc pentru imaginalia oamenilor si
narii. Ei confundX misterul cu enigma, contingenla sublunard pentru libertatea lui Dumnezeu; marele organism universal
e, din punctul lor de vedere, o schemtr, o exemplificare
cu strategiile Duhului Sfint. Ei nu explicd vdzutul prin nev6-
cuminte a citorva idiosincrasii, prejudecAli 9i idei fixe. Rezul-
zut, nici mdcar accidentalul prin substanlial tot ce fac e sX tatul unei asemenea prezumlii e, inevitabil, nociv. Se creeaztr,

ldmureascd un accident prin altul, o evidenld de primd in- involuntar, diversiuni nebuloase, astfel incit proliferarea
,,scenariilor", mai mult sau mai pulin credibile, ingreuiazl
stanld printr-una fictivS, de a doua instanfd.
indefinit sarcina celui care cauttr scenariul corect. Cu cit apar
2 Din aceastd atitudine rezult6, ca un corolar, faptul cd mai multe ,,variante" limpezitoare, cu atit faptele devin mai
opace. Psihologic, se obline o mahmurealtr paralizanttr: dactr
,,scenarigtii" nu au acces la ,,dedesubturile" realului: ei rdmin
mereu ?n acelagi plan.Nu deduc etajul patru din etajul trei sau totul e decis la niveluri oculte, nu ne rtrmine decit str ne

din desenul fundafiei, ci descriu ceea ce se intimpld intr-un resemndm sau str ne sinucidem. ExistA o contradiclie de prin-
cipiu intre hermeneutica totald a ,,scenarigtilor" 9i combativi-
apartament prin referire la o probabild conspirafie din apar- tatea lor civico-politictr: la ce bun sA te lupfi, cind jocurile sint

tamentul vecin. ,,Fenomenologia" scenariului e una a secliu- fdcute dinainte?

nii orizontnle. Ea nu merge destul de adinc pentru a identifica 55

arhetipuri sau nuclee de ralionalitate 9i nici destul de sus
pentru a ajunge la Dumnezeu. Scenaristul e, de aceea, o spe-

cie hibridd, incertS, de nesituat. Pare sd combatd ,,intimplX-
torul" prin ,,coeren!d" logicd 9i nu reugegte decit inlocuirea
imediatului prin ficliune probabilistd. Pare, pe de altd parte,

sd intrevadi prin fapte ordinea lor tainicd gi nu reugegte decit

sd dubleze confuzia curentd printr-o confuzie secundd, ,,de

substrat".

3 Nu tot ce este ,,semnificativ" e, cu necesitate, misterios.
Altfel spus, explicalia unui fenomen nu trebuie sd fie obliga-

54

Scenarigtii sint o sectd care uzurpeazd pronia divind: ei se Critica Puterii, critica Opozifiei

substituie Providenlei cu o vinovatX nongalanld, ca 9i clun ar Mi s-a reprogat, ir mai multe rirduri, cd n-am avut, fald
participa nemijlocit la leserea sorfii. Irnbecilj,zali de propria
fantezie si de o sterilX ingeniozitate, ei creeazd lumi paralele, de Putere, un spirit critic la fel de acut ca acela exercitat
care ne dezvald sd modelim lumea din care facem parte. Imi asupra Opozifiei. Mdrturisesc cX n-am stat sd-mi numir
iritdrile punind pe o coloand obiecliunile adresate unora gi pe
amintesc dpeubtelilceifsotncualre-, cutremurdtor ipnruinrmindo, cveonialds-i al
unui tindr cu vreo doi ani afle altd coloand obiecfiunile adresate celorlalli. $i nici n-am fdcut

rapid dacd l-am cunoscut pe Virgil Migureanu i:r rnicul meu - -ceea ce e, poate, o gregealS calcu^le de oportunitate cird
exil moldovenesc din lunile anterioare lui decembrie 1989.
am simfit nevoia sd-mi spun pdrerea. Lr definitiv, dupd atilia
e,,Nxcul,anmualt-ainmtecruloncousctourf'ur l- maesul ,rifsipcuinndsup-emrpileoxn. o,,aPrdecaatsl"d-mda ani i:r care 9i injuria 9i omagiul erau controlate de cenzurd 9i
creadd. ,,Dacl, I-a!i fi cunoscut, ag fi propus rm scenariu al de polifie, aga incit fiecare dintre noi gtia ce poate critica gi ce
evenimentelor care si explice totul!" M-am simlit vinovat, ca
nu gi, mai ales, ce trebuie sd laude, ar trebui si ne ludm, tr
gi cind ag fi distrus o capodoperd. Cum sd explic insX scena-
sfirgit, Iibertatea de a avea opinii de orice fel fdrd sd cerem
, ristului meu ci realitd!ile sint mai banale, mai plicticoase, mai voie cuiva, fdrd sd ne justificdm altfel decit prin buna noastrX
firegti decit scenariile; 9i cd tocmai firescul lor inanalizabil le credinld 9i, i:r orice caz, fdrd. sd fim culpabilizali de o tabdr5
face atit de misterioase 9i de palpitante. sau alta pentru ceea ce spunem. Unora insd le place sd con-
tabllizeze. $i sentimentul meu este cX obiecliunile la Putere
Dilema, nr. 23, 18 - 24 iunie 1993 imi sint trecute cu vederea, in vreme ce obiecliunile referi-
toare la Opozilie mi se numdrd.

Admit insd cd sinl mai atent la migcdrile Opozifiei decit la
cele ale Puterii qi cd, md preocupd mai mult evolulia, gansele 9i
gafele primeia decit tribulafiile celei de a doua. Altfel spus,
mi se pare mai important ce se va intimpla la urmXtoarele
alegeri decit ce s-a intimplat la alegerile trecute. Febrilitatea
prospectivd e, cred, infinit mai utild decit indispozilia retro-

ipectiva gi mi nelinigtegte mai mult pulsul slab 9i neregulat

al celor chemali sX aducd ,,marea schimbare" decit hipertonia
ingelStoare a guvemanlilor de azi.

in legdturd cu actuala Putere nu mi-am f5cut niciodatd

iluzii. $tiam c5, in condiliile date, nu puteam avea alta, gtiam
care sfirt viciile ei constitutive, ,,continuitdfile" ei vinovate.

57

$tiam, de asemenea, cd, in anii pe care ii traversim, a fi la Firegte cd nfiu,dedecitvrredmueincteen-lioinnaptSri.viDnlea rOetpoorizcialiemi -onoPtuotnerdeaa

putere e a accepta sd devii un simbol al egecului. Intr-un anu- nu poate

mit sens, Opozllia se poate socoti norocoasd: postura ei o PUNR-ului? De mirldniile RomAniei Mari? Nu. Atunci de cine?
scutegte de a-9i terfeli imaginea irtr-o cursd cri:rcend, aProa-
Cdci, dacd nu te socotesti infailibil, trebuie sd-!i corectezi une-
pe de necigtigat. Simplul fapt cd nu e implicatd in guvemare e
ori finuta, irrcercind sE vezi cum te oglindegti in alfii. Nein-
de naturi s5-i sporeascd masiv capitalul politic. Dar curind crezdtoare sau ,jignitd" IalS de orice criticd ,,din afard", Opo-
acest capital politic va trebui onorat 9i e musai sX ne intrebdm zitia devine victima unei riscante eroziuni interne (cu fracfiu-
cine giin ce fel il va onora. Iatd de ce privesc spre Opozilie cu o
ni, mofiuni, aripi, migrdri de cadre etc.) sau a unei devitali-
speranfd plind de ingrijorare. Cdci ,,restaurafia" de acum nu e
nimic fald de ce ar putea deveni restauralia de dupd falimen- zante suficienle. Rezultatele sint departe de a fi incurajatoare:
tul guvemamental al actualei Opozilii. Gregelile Puterii sint,
de reguld, gregeli inerfiale. Gregelile Opoziliei arvunesc insX Puterea, criticatd tot mai abundent, din tot mai multe pdrti,
viitorul si, de aceea, a le analiza sever e o probd de responsa-
bilitate. Cei care imi reprogeazd exigenla diferenliatd cu care face eforturi de adaptare gi autoreglare, sfirgind prin a se con-
. tratez Puterea 9i Opozilia se comportd eticist 9i sentimental.
Etic gi ralional e sd impui concurentului pe care ai pariat un solida, in vreme ce Opozifia, criticatX doar ,,pe nedrept",
grosolan, securistic, adoptd chipul tragic al victimei 9i se
antrenament necrufdtor: mediocritatea performanlei lui e
destramd intr-o solemnd moldiald parlamentar5. (Cu mici
inacceptabild 9i nu se corecteazd pedalind pe mediocritatea
excepfii, mai degrabd g5l5gioase decit eficiente.)
adversarului.
3 Opozilia e un monument static, care, rdminind mereu
,,Apologelii" Opoziliei pomesc de la citeva premise
ceea ce este, impune din partea celor care o judecd o atitudine
copildregti:
constantS. Paranoia guverndrii eteme, de care e pfurditd Pute-
1 Opozilia nu poate gregi, iar daci gregegte nu trebuie
s-o spunem, ,,ca sd nu ddm satisfaclie comunigtilor". Bund, rea, i9i are echivalentul ir paranoia Opoziliei eteme. E a igno-
rea, e Opozilia ,,noastrd". Trebuie sd o oblojim, sd o menajdm,
sd mergem pe mirra ei (nesigurd), pentru cd alta n-avem. ra esenla i::rsdgi a politicului, fie 9i intr-o democralie incipien-
Opozilia devine obiect de alintare, ca pentru unii,,Jdrigoara". Puterea, o realitate dinamic5: e putere
Cine nu o iubegte fdrX rezerve este vindut. Cine are unele td. Opozilia e, ca 9i uneori neagteptate)
observalii e trdddtor. Despre ,,ai nogtri", numai de bine. Tot latentS, e preluabil5 in complicate (9i
aga, cu ,,spdlarea rufelor in familie", gi-a irrceput 9i gi-a con-
tinuat cariera Partidul Comunist. $i iatd cd ajungem sd com- blocuri de coali;ie. Unele formaliuni guvemamentale pot
batem comunismul preluindu-i, somnambulic, reflexele ca
intr-un cogmar. produce fracliuni de opozifie (vezi PDIFSN). Unele vedete

2 Cine critici Opozilia nu o face decit din unghiul Puterii, ale Opoziliei intrd rapid in desuetudine sau incep sd coche-
ca om al Puterii, mandatat, mai mult sau mai putin fetig, de
Putere. Cine nu ne laudd necondifionat e cu ,,ei". Opinie in- teze cu Puterea. Cel de care nu te puteai atinge ieri fdrd a
dependentd, rezervd onestd sau mdcar prostie bine intenfio-
nat5 nu existd. Criticul e, prin definilie, suspect (iardgi nimic trece drept criptocomunist poate fi lichidat, azi, in numele
nou!). Ca atare, nici un discurs critic nu trebuie luat ire serios.
A9a sti:rd lucrurile, te firtrebi de cine ar accepta Opozilia sd se celei mai intransigente Opozifii. Confruntat cu o realitate atit
lase totugi, din cind ire cind, amendatd gi sfdtuitd? De Putere?
de migcdtoare, n-ai dreptul sd ,,i:rghe!i" intr-o atitudine ,,de
58
principiu": sd rdmii un vegnic cirtitor sau un vegnic apologet.

Politica nu e un teritoriu al absolutului. $i md amuzd de pe
acum sd-mi inchipui ce ton gi ce moravuri vor adopta marii

bombXnitori de azi cind Opozilia va fi la putere...

Citeodatd mi se intimpld sd percep ir:r subtextul repro-

gurilor care mi se fac un soi de simpatie contrariatd: ,,Tocmai

dumneata, care ne-am fi agteptat, md-nfelegi, la o protecfie,

tocmai dumneata sd ne judeci!" Acestora le rdspund cd, la

drept vorbind, mai am un motiv sd nu md ireghesui la opera-

liunea de lapidare a Puterii: prea se inghesuie mulfi. Mai tot
publicistul romAn injurd Guvernul. Presa e plind de sarcasm

59

opozant, de aplomb bhgcXlios, de vervd ,,disidentd". Un arti- Demisia

col bun, indiferent pe ce temd, nu e bun cu adevXrat dacd nu

o aduce pind la urmd din condei in a9a fel, tncit sd facd aluzii

gfichiuitoare la putere sau la partidul de guvemdmint. ,,Ener-

varea" politicd a devenit o mondenitate. Se consume uriage

cantitdli de talent scriitoricesc 9i de fantezie polemicd pentru

a-i face praf pe ,,dumnealor"! La petrecere, Ia berdrie, la
redacfie, peste tot unde se adunX ,,lumea bund", Puterea e

materia primX a unei veselii masochiste: tot omul degtept o ia

peste picior. Iliescu e mascota oricdrei taclale, Vdciroiu e-seiusnt,

Hopa-Miticd cu care dau toli de-a azvirlita. Cutare

care pind ir:r '89 se irosea, prudent, in rafinamente literare de Democralia e o tehnictr a relatiuizdrii Puterii: ea se bizuie

provincie, vine acum ,,la centru" gi line rubricd ,,de opinie" la pe o suittr de institulii 9i legi gindite, in a9a fel incit tendinla
o publicalie serioasd. De o previzibilitate lamentabild, afigind naturaltr a conducXtorilor de a-9i perpetua condilia 9i de a

un curaj de promenadd, omul spune, sdptdmi:ral, acelagi abuza de ea str fie, in mod rezonabil, limitatl. A relativiza

lucru: cd, de pildd, Iliescu e un fel de Stalin 9i de Hitler. Puterea inseamnl a o obliga str funclioneze in regim de con-
ili spui. Solid bdrbat 9i find observafie! Aga ajungi
Bsdra-!vi ofas!ci-, al treisprezecelea, un portret de fox- stringere.Iar democralia e expresia, intrucitva paradoxaltr, a
fie 9i in ceasul
terier, dupd ce, pind la ,,evenimente", afigai priviri galege de presiunii corective exercitate, pe cdi legitime, asupra puterii

cocker. Nu vreau sd spun ci mi-e milX de Putere. Alta e pro- de ctrtre cei care nu o au.

blema: hdrfuitd cotidian 9i, uneori, la intimplarg ea a ajuns Una dintre limitele pe care un sistem democratic le im-
ir:rci mai nesimlitX decit tindea, oricum, sd fie. Nici cX-i mai
pune intotdeauna ierarhiilor superioare ale Puterii este limita

pasd! Inflafia critici obgine inversul efectului scontat: poten- de timp. Cel ales sau numit intr-o funclie de rang inalt trebuie

tafii i9i vdd de treabX, publicul seblazeazd, atacul serios gi str 9tie, de la bun inceput, ctr funclia cu pricina nu-i revine pe
termen indefinit sau -admcuiniasttirtamtivatir pimuplinlic-d: pe via!tr. Prin
bine lintit nu se mai aude de prea multd rumoare de (1) un anumit
suprafafd. Ei bine, nu simt nevoia sd mX adaug acestei urmare, prestalia lui

rumori. Altceva era pe vremea Odiosului ! Spiritul critic te ritm (nu se tolereazf, aminarea deciziilor 9i execulia lor ttr-
rtrglnattr, nu se tolereaztr absenla unui program clar, bine
costa: dacd nu pugcdria, mXcar o anchetd, un transfer discipli-
incadrat, etaptr cu etaptr, intr-un timp dat), (2) o rdspundere
nar in provincie, o magind cu poliligti zi 9i noapte la poarti.
Pe vremea aceea, majoritatea guralivilor de astdzi umbla in precistr, verificabiltr printr-un bilan! cu dattr fix[, B) reoenirea,
dupA incheierea mandatului, la condifiile vielii civile obig-
virful picioarelor, se defula ascultind sub pemi Europa Liberi
nuite (ceea ce inseamntr ctr nimtrnui nu ii este garantattr insta-
9i, dacd te vedea pornit contra Puterii, te trdgea de minecd
larea defnitiod intr-o categorie socialtr privilegiatd). Toate
nevricos, goptind printre dinli: ,,Tache, Tache, fii cuminte!"
acestea sint de naturtr str asigure celor ,,de sus" o mentalitate
A9a se si exptca agitatia lor compensatoare de astdzi. in ce md democratictr, ftrrtr de care respectarea formah a :unor proce-

privegte, n-am, la acest capitol, nimic de compensat. Cind duri democratice e purl butaforie. Se pune intrebarea dactr

Puterea va deveni iarigi ameninlitoare fatd de cei care o con- guvernanfii nogtri 9i-au insugit sau nu o astfel de mentalitate.
Ceea ce se vede ne pune pe ginduri: ei nu se comporttr ca nigte
testi, vom mai vedea...

Dilema, nr. 33, 27 augusl - 2 septembrie,1993 ilelegali treciltori ai Puterii, nu inleleg str-9i asume consecvent

egecurile guvernXrii lor (preferind str culpabilizeze populafia,

Opozilia, imprejurtrrile internafionale) 9i nu par a socoti

6L

plauzibitd o eventuald reintegrare in starea ,,simplului cetd- (sau numili) de oameni drept un semn cd ati fost alegi de

!ean".Partidul de guvemdmint nu are nici el aerul cX igi poate Dumnezeu. Invdlali sd vd despbrtili cu naturalele de postura
reprezenta o situalie in care sd nu mai fie ,,de guvem5mi:rt". "cdpeteniei> si de prestigiul unei autoritdli
numai dacd ali gregit, ci 9i exterioare.
De la Putere nu se pleacd. Puterea se'pdstreazX cu orice pre!. lnadtati sd plecati nu dacd, fdrX

Se pot schimba, in cel mai tdu caz, culoarele ei. De la un minis- gregealX fiind, simtili in jurul vostru neincredere gi nemullu-

ter poli trece la o ambasadd, de la Prefecturd poli trece itr mire. Ali gustat din onorurile puterii. Nu intirziali sX gustali

Parlament (sau invers), de la un rol executiv poli trece la unul 9i din onoarea de a renunla. Demisia nu e o catastrofd ire-

de consilierat. Dar ,,sd iegi din circuit", sd redevii ce-ai fost: parabild gi nici un gest ruginos ir urma cdruia veli rdmine
stigmatizati. E doar o formd de sportivitate, un fel de a
inginer, profesor, avocat, contabil, pe scurt, ,,persoand parti-
cular6", iat5 ceva de neconceput. Firegte, unii trebuie sX rd- admite limitele aricdrei ?ncercdri si de a da o sansd echitabile
unei ircercdri noi.invdtali sH plecali. Va fi dovada supremd
rnlnd politicieni de carierd. Nu insd daci vor sd se eternizeze in cd n-a!i vrut un post, ci doar o ocazie de a pune umdrul.

postura politicianului de guaerndmint.

Simptomul cel mai acut al maladiei pe care o semnalim e Asemenea ocazii se vaogrtemptaailigsddsid, esevegndsilei sicnspurpeoturttainbdilei,nsi e9ifila!
toate nivelurile. Nu
palida funcfionare, la noi, a unei institulii care, in ldrile de-
mocratice, line de firescul insugi al vielii politice: demisia.In socotili oameni fdrd rugine, de vreme ce nici o incriminare
aproape patru ani de istorie posttotalitarS, demisiile petre-
publicd nu vd clintegte din loc 9i nici un protest nu vX tul-
cute in zonele de virf ale Puterii se pot numdra, cred, pe o bur5. Nu vX considerali indrept5lili s5-i ameninlali pe cei
care protesteazd cu pedepse aspre, oricit de <acoperite>
parte a degetelor unei singure miini. E un spectacol diametral juridic; existX, intotdeauna, in momentul crizei, 9i o altd so-

opus celui oferit de Occident. Acolo bintuie excesul celdlalt: n-luefiraee,zdaoeclmveeaisabieillaiu. lcPuail.erecIanrlei.fduLezdfasinlaiiftsii-vii,v9Xidpagecidnadlnliiliui:sdpsouinltuceleilaricfe-i

simpla bdnuiald de corupfie, un discurs parlamentar gregit onorabild
rezolvarea
irrfeles (ca cel al lui Philipp Ienninger in Bundestag, cu ocazia
comemordrii a cincizeci de ani de la Noaptea de Cristal), un nobili, fili
mdcar iscusili: la ce bun sd vi cheltuili intregul credit politic?
mdrunt scandal privat, o gafd oarecare, un gest deplasat, o Ldsafi-i gi pe adversari s5-9i pund creditul in joc gi veli

minime ambiguitate se transformX prompt ire demisie si, une- intelege cd marginalitatea poate fi gi o strategie, nu doar o

ori, in pribugirea unei intregi structuri guvemamentale. Nu

pofi rdmine intr-o pozilie de forld daci asupra ta planeazd infringere. Dar chiar 9i infringerea e de preferat unei inerlii
guvemamentale nefurduplecate, unei trcremeniri pe soclu...
cea mai micd suspiciune, cea mai micd neclaritate. La noi,

dimpotriv5, nimic nu e prea ,,tare" ca sd provoace o retrage- Invdfafi, agadar, sX plecafi. Oferili-vd ocazia sd trdili patosul
re.. " Incdpdlinarea de a pdstra scaunul se travestegte abil in
grijd pentru stabilitatea !5rii sau in abnegalie civicd. Dar stabili- civic gi din cealalt5 perspectivX, cea a guvernalilor. Nu spu-
tatea aceasta se percepe, din afard, ca un incomod (9i, pe ter- neli cd <vreti si vd faceli treaba pini la capdt", cind nimeni
nu mai stie care e <capdtul> gi cind voi ingivd nu mai 9ti!i
men lung, ameninldtor) imobilism politic, dupd cum abne- exact ce <treabd> aveli de fdcut. Oricum, nu vd faceti iluzia c6,

galia camufleaz6 adesea vanitdfile cele mai prozaice. lumea va fi dispusd si ia infepenirea voastrd in funclie drept

E de sperat, de aceea, ca in congtiinla tuturor celor pe care o formd de patriotism. Nu vd iGncinddrcitai-lvi eculasaprrcoinparia"isvtooraicsStr>d
de a mintui !ara. Fili egoigti!
conjuncturile, meritul sau norocul i-au adus irr fruntea ldrii sd mintuire. Faceli o curd de ,,normalitate> cet5leneascd: fXrX
se trezeascX la timp vocea daimonului lor amorlit, care sd le secretard, fdri gofer, fdrd telefon cu circuit inchis. Veli re-

vorbeascd despre inconsistenla lumii gi despre ,,slava de-
nu vi descoperi voluptdfi uitate. $i, la urma urmei, recunoagteli cd
igdaerlndt"if.i,c,Daloi mornbielogrtegcuuverronlaunl ltire-cdatrorsppuenceadreaiiml oanvuelli -d,e ali obosit. Cd viala de sef e, in RomAnia de azr, mai chinu-
jucat.

Nu vd socotili indispensabili, nu luali faptul de a fi fost alegi itoare decit igi firchipuie lumea sau ce, in orice caz, ea are si

62 63

foarte serioase dezavantaje. Optali pentru un jug mai ugor' RomAni verzi, maghiari verzi
Revenili Ia deprinderile dumneavoastri, la familia dumnea-
Pentru a pune itr lumind zdddmicia politicului, ni se suge-
voastre, h meseria dumneavoastrX. Nici o numire nu poate reaz6, indeobgte, sd-l privim de sus, din unghiul unor valori
echivala cu o aocafie.Iar daci simlul datoriei nu vX dd pace, sublime, netrecdtoare, libere de jocul conjuncturilor. Dar
dacd vi se pare cd sinteli chemafi sX <rezistafi" in front pind la
politicul face o foarte proastd figurd 9i daci il privim de jos.
ultima chpa, gindili-vd cd, dupd decenii iratregi de dictaturd,
De jos, de la piafd, din strad6, din camera de spital, de pe
noii ocirmuitori au 9i alte firdatoriri decit pe aceea a strictei ogor 9i din circiumd, dezbaterile parlamentare, strategiile de
ocirmuiri. Ei trebuie sd-gi asume un oficiu pedagogic: sd fie guvemare, platformele de partid sund futil, retoric, descum-
altfel decit cei dinainte, sd dovedeascd neircetat cd regulile pdnitor. Privitd de sus, politica e meschin5. Privitd de jos, e
sint altele 9i cd lara e alta: o lar5 in care nimeni nu mai pdri- trufagd si nerealisti. Prin ,,realism" politic nu irleleg atit
segte Puterea la ordinul unui satrap sau prdbugindu-se o datd simlul realitdfii, cit simlul realizabilului. Politicianul adevdrat
nu se angajeazdin proiecte fdrd gansd de intruchipare, fdrd o
cu el: o lar6 care, irtre libertdlile ei nou dobindite, o numdrd masivd latenld de aplicabilitate. Iar cind o face, devine, privit
decent, atunci cind decenla guver- de jos, iritant, dac6 nu direct imoral. Existd alte indeletniciri
9i pe aceea de a demisiona omenegti care au ca obiect irealizabilul, inefabilul gi, in ge-
nere, teritoriile aflate dincolo de limita reprezentSrilor curen-
nxrii e fisuratd'" te, dincolo de limita posibilului: artele, teologia, mistica.
Materia lor primd este de neginditul, de neformulatul, de ne-
Dilema, nr.34,3 - 9 august 1993 inchipuitul. Politica, dimpotrivX, trebuie sX se mullumeascd a

stdrui ir zona posibilului. Morala vielii politice std in in-

flexibila corespondenld intre ceea ce se declard 9i ceea ce se
poate face. Cford aceastd corespondenld e lSsatd deoparte sau
e doar simulatd, tematica politicului se indepdrteazd periculos

de tematica imediatului: politica devine o dexteritate ir sine 9i

tpi inaenteazd problemele intr-r;n total dispre! falX de realitdfi.
Ni se intimplX frecvent sd privim in sus, cdtre guvernanli, cu
sentimentul cd ei vorbesc una 9i noi tr5im alta. Ni se i:rtimpld

frecvent sd vedem dezbdtindu-se in Parlament chestiuni

,,l)tgente", care noud ni se par marginale sau false, 9i si ve-

65

dem marginalizindu-se la nesfirgit teme care noud ni se par zginddresc una alteia memoria pentru a-gi menline incruntd-
urg-eOntaen(upmenittXruscedceliuxinsetenalaPcaorltaidmiaennXtuleluiimnpeunteerocatizaetaarzed),. de
pildd, din cind i::r cind, cu invocarea unor iminente dezastre: tura 9i lanseazd petarde pentru a se alarma reciproc. Retorii
va avea loc o loviturd de stat, Romdnia se va scoate poimiine romAni a le cere maghiarilor
la licitafie, ungurii ne vor lua la noapte Ardealul. Existd des- ocazii" par sd nu fie maghiari decit ,,la
tui pe care friionul acestor ameninldri ii umple de o febrilX sau ir intimitate, dupd sting lumina, iar retorii
volttptate: patosul gdldgios li se pare (qu din pdcat^e, elte une- ce

ori) mai ,,electoral" decit o minimd rezonabilitate.In chip ciu- maghiari par a le cere romAnilor sd meargd pe lingd ei ir:r vir-
dat, vdicdreala panicardd e socotitd, in asemenea cazuri, mai
patrioticd decit congtiinla linigtitd a forlei proprii, sigurd pe ful picioarelor, asa incit Covasna sd pard o suburbie a Debre-
teritoriile ei legitime 9i pe capacitatea de a le apira. cjtiininrruddleuaim.i af,,igAihnfiiaUmrunaluggiahrriaioarm",cAaina9utdil cvdineedrzdiaedi.efr,i,aAgtuotlrrjemeiaainng"hR-iaormiualAtudni icaveecrpadree9.-i

Necazul e id, mai ales in vremea din urmE, tabdra cealalti Confruntate, aceste doud metehne dau irnaginea jalnicd a
se aratd decisd sd concureze stilul agitatoric al ,,patriolilor",
' sporindu-le, fdrd sd vrea, credibilitatea: se nagte astfel un dis- unei intoleranfe tribale, fdrd solulie. Asistdm la o luptd care,
curs politic la fel de fantezist ca gi cel opus. Potrivit acestui
discurs, romAnii mdnincd minoritdli pe piine (preferind, e vdzttd de sus, de la inXllimea ,,patriei celeste", e provinciald,
drept, aroma maghiard, de vreme ce minorit5lile celelalte n-au
a se plinge), a9a incit, dintre statele Rdsdritului european (cu iar vdzutd de jos, din perspectiva traiului comun, a micii
Slovenia 9i Slovacia cu tot), singurd RomAnia trebuie linutd in istorii, e puri ficliune. Toatd lumea iese ire pierdere. Ma-
carantind ca o insuld de canibalitate intr-un ocean de tandrele
cosmopolitd. Ni se sugereazd 9i se sugereaz5 lumii intregi cd, ghiarii igi pericliteaz6, toate alianlele politice 9i pierd simpatia
la noi, perseculia maghiarimii e un hobby nalional. Ne afldm celor mai binevoitori dintre romAni. RomAnii capdtd, in ochii
lumii, un portret sumbru, de brute resentimentare, lara in-
-tuicn,gsiua-rraiiui onzigdcueucr-iirdsuiinn, ttort-rloaartdalaliir:rdtecrianorreicsrato,rmeoA|raonrimdi s6inin:ritci atorraetdamulicadjoberimnitaeor,ciriiaai-ri treagd intirzie intr-o izolare la fel de nerentabild pentru popu-

convertesc cu forfa pe minoritari la ortodoxie, ii romAnizeazd lalia majoritard, ca 9i pentru minoritari. Dacd cineva cigtigd

samavolnic, ii obligd s6-9i uite limba si cultura. E adevdrat? totugi, e grupul extremei nalionaliste. El se vede confirmat ir
isteria lui demagogicd gi acumuleazd, fir ochii mullimii de-
$i, de jos, lucrurile aratd intr-adevdr astfel ? Are Ianog din
Sovata insomnii din cauza primului articol din Constitulie? zorientate, un nemeritat prestigiu. Domnul Frunda, pe care

Sint romAnii croifi cu tolii dupd calapodul lui Gheorghe l-am admirat in atitea rinduri pentru linuta lui parlamentarS,
ne dd pe mina RomAniei Mari: practicd o argumentafie fumi-
Funar? Sint ungurii croili cu tolii dupd calapodul lui Istv6n
Csurka? E realitatea cotidiand a convieluirii noastre atit de gend (,,Noi nu cerem ca RomAnia sd nu fie primitd ir:r
grosolan5, de singeroasd, cum tind sd o prezinte unii pollti-
iieni maghiari? Grav e c6, in cele din urmd, discursurile poli- Comunitatea European5; spunem doar cd ea nu i:rdeplinegte
ticieniloiprind corp. Ele pun i-n umbrd adevirul trdit 9i stir-
condiliile spre a fi primit5..."), vorbegte, neconvingdtor,
nesc un absurd rl,zboi de fantasme: fantasmele romAnilor se despre pacea 9i amorul din sufletul sdu gi, ferindu-se sd
irrcaierX cu fantasmele maghiarilor. La bazd, viala se desf5- treacd drept partizanul vreunei Mari Ungarii, se lasd sedus,
goard firesc (ceea ce nu presuPune neapdrat o coregrafie de
operet6), la virf, se distileazd otrdvuri. Taberele i:r conflict i9i discret, de reveria unei Ungarii Mici, plasatd intre hotarele

66 RomAniei. O noud dilemd se inaljS la orizontul vielii noastre

publice pentru a ne umple de melancolie: avem de ales irrtre

romAni verzi gi maghiari verzi. Perplecgi intre aceste doud

extreme, ne simfim, deocamdat5, condamnati la amdrdciune.

Dilema, nr.36,17 -23 septembrie 1993

Mircea Dinescu sr ,rnoua ordine"... estetizanlii se ,,Ntgajeazd" agitatoric. Caprele devin gorgone,

in RomAnia s-a restabilit ordinea. Comeliu Vadim Tudor cdleii de mahala devin pisici de ras5, porcii devin boi, boii
apare aproape in fiecare seard la televizor, fir prezidiul Parla-
mentului lerii. Mihai Ungheanu este secretar de stat la Minis- devin vaci, 9giotaorelicnii e-vrottaicuiri i comunali. Toli adormitii ajung
terul Culturii. Mircea Dinescu, infierat public, i9i dd demisia insomniaci ne explicd echilibrul sufle-
din funclia de pregedinte al Uniunii Scriitorilor. Iatd numai ce e
citeva simptome ale ,,normalizdrii". Mai sint 9i altele: Ana
tesc. Fogti funcfionari comunigti luptX pentru victoria capita-
Blandiana 1 reugit sd blocheze candidatura la Pregedinlie a
lismului, fogti gazetari de partid demascX fogti disidenfi.
lui Nicolae Manolescu, regele Mihai e dat in judecati (pentru
furt) de Guvernul legitim al RomAniei, Adrian Pdunescu ne- Mult cdutatul consens se manifesti eclatant ci:rd te-agtepfi
gociazd la Strasbourg soarta neamului, Marian Munteanu
Jcruteazd, dezaprobator, intelectualitatea romAneascd, Vasile mai pufin. To!i, de la PDSR (FDSN) pind la CDR" sint de
VXcaru ne reprezintd in Europa, Iulian Neacgu il fursolegte pe
Ion Iliescu irrAmerica de Sud, Petre Mihai B5canu arbitreazd acord cd Guvemul Roman a dus lara de ripd; to!i, de la
(impotriva lui Ion lanogi) o chestiune legatd de traducerea unui Gabriel Andreescu la Eugen Simion, sint de acord cd Dilema e
text kantian, Corneliu Coposu e sedus de Adrian Ndstase,
suspectd; toli, de la Liiceanu La Romfrnia Mare, sint de acord cd
Ileana MdlXncioiu il infiereaz5 pe Andrei Plegu, Nicu Ceau-
gescu i9i ineacd ciroza in whiskyul libertdlii, Dumitru Po- Mircea Dinescu e irespirabil. S-ar zice cd. avem de-a face cu
pescu devine un soi de Maxim Gorki, Postelnicu, Dincd 9i
eoidenfe. Dar existd un mod de a credita grdbit evidenfele,
bobu devin un soi de Florea, Clogca 9i Crigan, iar Odiosul re-
care nu e decit neribdarea noastrd de a-i judeca pe algii.
devine obiectul unui cult (nostalgic) al personalitdlii' Intrim
Confirm, ca unul care il cunosc bine, cX Mircea Dinescu e
in normal. Vadim ne dX legi, Ungheanu ne di orizont spiri-
o naturd dificil5. Am fost, ir mai multe rinduri, victima re-
tual, Pdunescu gi VXcaru ne dau credibilitate europeand. Asta,
pe de o parte. Pe de altd parte, Bdcanule dX criteriile rigorii semnati a impulsivitdlii sale. $tiu cd dialogul cu el e o aven-
intelectuale 9i ale stilului, Blandiana devine reperul nostru turd riscantS, cind nu e direct imposibil, datoritd excesului

etic, politic, simbolic gi mistic. Asistdm la o memorabild 9i multiplu pe care ,,interlocutorul" Dinescu il furtruchipeazd:
plind'de invdl5minte confuzie a speciilor: naturile diafane
construiesc baricade, activigtii devin lirici, poelii devin mili- excesul gesticulafiei, excesul emisiei sonore, excesul opiniei
tanli. Tot mai mulli bdrbali vorbesc sublire 9i tot mairnulte
femei vorbesc gros. Politrucii pledeazd pentru apolitism, proprii. Prea expeditiv tocmai cind s-ar impune rdgazul re-

68 flexiei, capricios cind ar trebui sd fie exact, inapt sX-9i dozeze

sdeppodngteaansecidtaiteraid, isodsintecraassciiulelte9iccuomopmlezineinmledlerdsbadlea, rDein9eisscdu se
te

poate exaspera. $i o face, zilnic, cu toli cei din jurul siu: pri-
eteni, colaboratori, rude. Manierele ltuemi spienrtam- enetuuflelmuiisetico

vstoihrbieintdor-turacnittdse. poate de ,,origirtale", vital, poetul pare pre-
Frust, mereu ofensiv,

destinat sd ilustreze falimentul oricdrei pedagogii. Arbitrar ca

trn cutremur gi previzibil ca un anotimp, Dinescu e departe

de a avea inzestrarea optimd a unui .9ef". N-are calm insti-
tufional, pondere justifiard, subtilitate administrativd. Poate

feCgiexi-ningdeerinere1la-vcochronbipmuagpsdeeoenrlutaddisenrdgiiu-imnsttoaiamdrbeeiaudstzaeuitv:n.dgoPetrieoppacrrtiieivnt icfvlieiapgnlioeiiirdien-raeflzpenltx,e.ivbsPtiinioleeoavctseeaatruvedrendinaie.

gi gtie sd ceard ce vrea.

Dar toate aceste metehne la un loc nu pot face din Mircea

Dinescu un infractor, un gtab perfid 9i corupt, desfigurat de

mirajul c5pdtuielii. El poate fi insuportabil gi rdutdcios, dar

69

nu poate ti rdu gi nu i se pot atribui motivalii murdare, cum Ar fi trebuit, poate, s-o facd mai devreme. Dar esenlial e cd a

nu ie pot atribui motivalii murdare meteorologiei. $i apoi ficut-o, ldstrdu-ne si ne intrebdm dacd gestul sdu o sd ne

existd. calitdtfle lui Dinescu, generozitatea lui mediteraneand, restituie fericirea pierdutd. DeocamdatS, Comeliu Vadim
farmecul autenticitdfii lui. Incapabil sd se bucure singur, feri- Tudor troneazd, ca mare legiuitor, pe ecranele Televiziunii
nalionale, Mihai Ungheanu se impune ca demnitar de virf al
cit sd ddruiasci, sd gdzduiascX, sd mijloceascd prietenii 9i, mai culturii rom6negti. Pe acest fundal de purpurd se deseneazd,
pentru a intregi tabloul, gi demisia lui Mircea Dinescu. Putem
ales, incapabil de duplicitate, Dinescu e mereu transparent, fi linistiti. Am confeclionat o noud victorie a eticii si echitdtii
autohtone. RomAnia reintrd in ordine.
curajos, direct, cum pulini gtiu sX fie in lumea noastri de azi
9i cum 9i mai pulini gtiau sd fie in lumea noastrd de ieri. In Dilema, nr. 40, 15 - 2l octombrie 1993
1989, cind mai toli ne trdiam disperarea intr-un fel de paro-

xism al mufeniei, el a gdsit firescul revoltei 9i a dovedit cd
poate mobiliza uriage resurse de disciplind: el, sociabilul, a
icceptat spectrul (gi realitatea) izol6rii^, el, vorbdreful, a inv6-

lat sd tacd. Ispitit sd cedeze, si cadi la invoialS, a rezistat

exemplar, fdrX paradd de vitejie, dar fdrd bilbiieli dubitative.
L-am vXzut amdrit 9i ingrijorat. La Tescani, am primit de la
el, pe cii ocolite, citeva ri::rduri crepusculare, fdrd patetisme,
dai 9i fird iluzii. Cei care acutn se grdbesc sd-l condamne nu
s-au grdbit atunci sd-l sprijine. $i, pe cit de ugoari e, azt, sem-
nitura pusd pe o injurie, pe o delafiune sau pe o demisie, pe

atit de grea a fost, ir.'89, semnXtura pusd pe un document de
solidaritate ! Cu toate acestea, nu l-am vizut niciodatl, atunci,

judecind reacfiile dezamdgitoare ale prietenilor 9i colegilor
de breasl6: inlelegea si ia totul pe cont propriu 9i nu privea in
jur cu ranchiunX, ca un simbol mustrXtor al demnitXlii scri-

itoricegti.

Cir:Id, in 1990,l-am ales pregedinte al Uniunii Scriitorilor
(cu o majoritate vecind cu unanimitatea), i-am delegat, fdrd si

ne manipuleze nimeni, speranlele 9i i::rcrederea noastrd, aga
cum, ir:r 1989,
ii delegaserXm protestul nostru. Mircea Di-

nescu era starea noastr6 de spirit. $i n-avem voie sd uitdm
asta atit de u9or, iritafi de hachilele lui 9i preocupafi, cu o ine-
ficient5 morgd, de ,,destinele" Uniunii. Se va vedea acum dacd
plecarea indezirabilului pregedinte va repara lucrurile 9i dacd

nu cumvd am ficut din el mandatarul unui egec care revine

imprejurdrilor mai mult decit oamenilor. Oricum, Mircea
Dinesiu si-a dat demisia. intr-o vreme in care minigtrii stau

pe mormane de suspiciuni, scandaluri 9i erori fdrd s5-9i pund

problema retragerii, el, vanitosul, circarul, intratabilul, a

demonstrat cd se poate pleca din funclie cu linigte sufleteascd
gi cu un dram de plictiseal5 tristi fald de nebunia vremilor.

70

Iarna romAneasci spre indignarea telespectatorilor doritori de consens. Dar sd
nu ne blocdm in istoria imediatd. In materie de mizerie pi-
Detest sd mi se spund cd in RomAnia de dup6 decembrie toreasc5, de bucurie amdritd, de transfigurare a sordidului,

1989 nu s-a schimbat nimic. Dar trebuie sd recunosc cd existd avem oarecare tradifii. Cezar Bolliac vorbea incd la 1858

irr viala noastrX de azi ceva care seamdnd nepermis de mult despre Bucuregti ca despre un ,,orag de contrast": ,,civilizat in
barbarismul sdu, barbar in civilizarea sa (...), i:rcintat 9i incin-
cu viafa noastrd de ieri: experienla iernii.larna romAneascd, i:t t5tor (...), virtej perpetuu de pldceri in durere, de mulfumiri

spe!6, iarna bucuregteand, tinde sd devind o emblemd a des- in necazuri, de frumusefi in oribil: acest eden al musul-
mmu(cietaadnncumillaolirrs(vciia(zacireuctenupaerc!odafe-reefinieanle!.vmle-ep.n,cirAti".u..fnPl.Ce.,)u,-Amu.nPnds..)eim, cp.s,ictaeAhrga.imPtdi.in)rsii:c9rauidldlumiirp9ioliocsumacitoaadvctueiptsulateliru9ai-ii
tinului nafional. Ne comportdm irr toate cam cum se com-
portd administratorii nogtri fald cu efectele iernii preaizibilul fdrd sd ai frisonul inalienabilei noastre identitdfi nafionale, al

ne gXsegte nepregdtili. Rezultatul e un amestec inimitabil de ,,specificului local" ?
$i totugi pinX gi in chestia etemei ierni romAnegti ceva s-a
resernnare 9i furie, un soi de stupoare cosmicd a cdrei singurd
consecinld practicd e injurhtura. Ne-am deprins sd asociem, schimbat: inghefdm de frig, dar nu mai i:rghefdm de fricd.
Din contra: injurim ndvah:ric, liber, injurdm, md-nfelegi, ,,cu
cu o naturalele morbid5, frumuselea iemii cu mizeria ei: apa toate riscurile". Nu sintem ajutali si ne incdlzim, dar nimeni
nu ne opregte sd ne infierbintdm. Iatd progresul! Iatd zorii
care nu curge, caloriferele care nu se incXlzesc, piinea care nu propigirii noastre! Ghelurile dictaturii crapd 9i sub crdpdturi
se intrevede agitafiunea lichide a democrafiei, inundalia liber-
se mai gdsegte, zdpada care blocheazd drumurile inainte de a tdfii, fluviul ndvalnic al reformei. Implementdm tranzilia.

se topi diluvian, transformind totul intr-o apoteozd a mocirlei Adici acea situaliune enigmaticd ir care trenul se afld pe un

-nuiitautdl cortegiul curent al Crdciunului nostru, marele, obig- mal, iar ginele pe malul celdlalt. Va veni 9i vremea cind le
nostru post de CrXciun. Din acest punct de vedere, vom aduce laolaltd. Cind ? Cind dreapta gi stinga vor deveni
comunismul 9i convalescenla postcomunistd pot fi cuprinse o singurd mirrd, cind Parlamentul va deveni o promenadd
intr-o unicd definilie: un post generalizat, fdrd Dumnezeu. pentru majoritarii iredrdgostili de minoritari, pe scurt, ci:rd ne
GCfoiurnmveevdmaiun-ltr--uonnnedarfaluiecrd, puirenornsinitlegd,eisnrpepuetusdile,bpui:sr:dirtcolsrindasrbtaXXutsopdruilerd,u9nciedsitbmraopnmslu-- vom ierta 9i ne vom iubi intre noi ca rom6ni ,,mai mult sau
bdneala pind la blasfemie. Proasta noastrd dispozilie se mai pulin one9ti". $i, sd nu uitdm, cind vom scdpa de pegra
intelectualilor care polueazX emisiunile domnului Tatulici. . .
cupleazd acum, ca 9i ir:rainte de '89, cu o inexplicabild bund
dispozifie a Puterii: Puterea a fdcut eforturi, Puterea a luat O altd noutate adusd de iama posttotalitard este asezo-
narea necazului cu o mare serbare profanX: L Decembrie,
mdsuri, ne di asigurdri, ne linigtegte; situalia e mai bund decit Ziua nafionald. Cftrd, inainte de 7989, frrjuram mizeriile iemii,
eram vag disidenfi: il injuram pe geful statului. Acum, cine
anul trecut. De vgionsdpo-ddpreegntit,runeusnimelelireinacoEnuvreonpieeinglei li-psasidlret injurd e antinafional: e incapabil sd-9i jertfeascd micul sdu
mdrunte scdpiri confort pe altarul Marii Uniri. Cine se plinge cd n-are apd
caldd intrd in conflict cu eroii neamului gi contrariazd bdr-
patriotisrn a Opozifiei. De vind sir:rt, mai ales, intelectualii, bdlia strimogeascX. Comemorarea puterii de sacrificiu, a vite-
jiei 9i a solidaritdlii romAnegti nu se poate impdca defel cu
care ,,polemizeazd steril" fir emisiunile domnului Tatulici, meschindria sanitard a cosmopolifilor care vor sd se spele sau

72 /J

cu lagitatea muieraticd a celor care dirdiie de frig. Cine nu Dezintoxicare
privegte cu o ,,rdceal6" dirzl. anemia gazelor, cine nu infruntd

iu o indiferenfd olelitd paralizia chiuvetelor nu-9i iubegte
lara, ba putem spune cd saboteaz6 festivit5lile oficiale. Cu
alte cuvinte, e un virrdut, un elitist, un intelectual dintre cei

care zdpXcesc minlile oamenilor ir emisiunile televizate ale

domnului Tatulici...

...Dar am putea lua lucrurile 9i viceversa. Am putea sd ne
intoarcem gi sd zicem: cei care au fixat ziua nalional5 in mie-

zul unui anotimp atit de compromis de administralia romA-

neascd au procedat, incongtient, firegte, ca nigte sabotori ai
prestigiului nalional. Si fi agteptat ptad la repararea conduc-
RomAnia suferd de logoree. Volubilitatea noastrd latin5,
telor, pina la reglarea importului de gaz metan, pind la mo-
demiiarea instalatiilor de apd, pinX la irnblinzirea FMI-ului frustratd inainte de 1989, s-a dezl5nluit de la o vreme brutal,

9i pe urmd sd fi mutat nalionald in plin5 1am5' in formele cele mai diverse: gazetele s-au multiplicat pind la

Aga, ne vedem obligali sdrbdtoarea drapel lepeni 9i odorife- inflalie, gi-au inmullit numdrul de pagini, s-au diferenfiat

si stdm sub politic firX opreligte. Televiziunea emite cvasicontinuu, addu-

ranfi ca,,pasagerii" vagoanelor frigorifice. gind celor doui posturi ,,oficiale" un post independent, plus
Nu pot vorbi de Ziua nalionald fdr5 si-mi amintesc de
nenumdrate posturi locale. Sd addugdm multiplele chipuri
speculaliunile astrologice ale dragului meu profesor 9i mista-
ale Radioului, dezbaterile publice ale Parlamentului, confe-
gngoliuagmiIndot,nemrFbaeruilinicnzdesatetvri.ieoFasiec-caadsretadtldasur,db,in-ztoedmimiaeiiezsitploeuainteeei"anadelaliootandaadltee5.,1Rm0oammi aAini-.
rintele de presX ale partidelor. Prolifereazd colocviile, come-
mordrile, adundrile populare. A apdrut oratorul de miting,

Era, prin urmare, o RomAnie a constelaliei Taurului: venu- agitatorul demonstraliilor stradale. De la discursul elaborat

siand, agrarX, conservatoare/ armonios inerliald gi latent ex- pi:rd la lozinci gi huiduiald, totul se exprimd nei:rtirziat. Tri-
buna, microfonul, amplificatorul tip portavoce au devenit
plozivd. RomAnia republicand a ales, cu 30 decembrie (1947)'
,,locuri de muncd", instrumente cotidiene. Vorbim inconti-
iemnul Capricornului: un semn dominat de astringentul nent 9i ristit cind la cafenea, cind pe stradS, cired la mesele
familiale sau la cele ale prietenilor (cili ne-au mai rdmas).
Satum, de asceza hibernal5 a subzistenlei stricte, de inhibilie
gi intransigenld ,,revolufionard". Cu 1 decembrie ar trebui sd Dacd nu vorbim, scriem: la gazetd, pe garduri, pe ziduri, pe
fim mai norocogi. Cdci iarna SdgetXtorului e mai generoasd,
mai conciliantd 9i mai dinamicd decit iama Capricomului. Cu asfalt. Facem declaralii, d5m comunicate, iniliem sau supor-
condilia sd se aleag5 bine linta, sd se echilibreze corect sdgea-
ta, iar trdgdtorul, Centaurul-SXgetitor, sd-9i pund gesturile tdm anchete sociale. Avem mereu ceva de spus, ceva de

explicat, ceva de pus la punct. Genurile oralitdlii se diversi-

sub controlul jumdtXlii sale de om, nu sub impulsul ndrdvag, ficd: predica, interpelarea, rep\ica, negocierea au ajuns sd fie

viguros, dar orb, al jumdtdlii sale de dobitoc. Deocamdatd, profesiuni distincte. Pe de altd parte, granilele profesiunilor

Centaurul nalional e o vietate hibridi. Sd sperim c5, nu prea tradilionale se gterg, absorbite in competenla generalizatd a
oratoriei. Toatd lumea se exerseaz6. in megtegugul rostirii
tirziu, el igi va recupera coerenla organicd. PtnX atunci, iernile
publice: inginerii, contabilii, magazinerii, ofilerii, pictorii, bi9-
vor fi triste, iemi uitate de Dumnezeu, ierni fdrX ap6., fArA
nilarii -patrolalmi deanutatri:rczoiacele, virtuozitdlilor retorice. RomAnul e
piine 9i fdrd foc. ,,le zice bine" , ,,le-o zice" . Tot mai
ndscut

mulli tineri vor sd se lanseze ca jurnaligti, sd scrie la ziar, sd o

Dilema, nr. 46,26 noiembrie - 2 decernbrie 1993 intoarci din condei, sd te inghesuie cu ir:rtrebdri. Exigenlele

75

curente ale vielii civice se convertesc rapid ir:r specii ale ver- de reporteri care sd vorbeascd mai pulin decit interlocutorii

balitdlii (gi verbiajului): dialogul, transparenla, consensul, lor gi de politicieni care sd convingd prin sobrietate. Avem

schimbul de idei, critica constructivd etc. nevoie de o populalie care sd inlocuiascd pletora comentariu-
Prnd la un punct, aceastd explozie a cuvintelor e justifica-
lui, taclaua enormi si ieremiada histrionicd prtn cultul efortu-

bild. $oapta subversivd, miriiala precautd, injurXtura printre lui discret. Avem nevoie de o Bisericd mai pulin mediatici, de
din1i, pema pusd pe telefon 9i toate celelalte ,,reflexe" ale
viefii sub dictaturd nu puteau sd nu detoneze intr-un uriag un patriotism mii pufin fipdtor, de o gazetdrie mai pulin
vacarm. Dupd atilia ani de gesticulalie mutd, era fatal sd
pitoreascd. Am valorificat indeajuns tradiliile sporovdielii

balcanice. E timpul sd ne reamintim de traditii mai vechi: cele

sfirgim intr-o apoteozd a rdgetului. Asta nu inseamnd ins6 cd ale ascetismului rdsdritean, de pildd, pentru care ,,tdcerea e

rdgetul e legitim la infinit. Sau cd vorba 1ung5, vorba goal6, nmd(aeeazlguieeiusr.lItdsu,va,lTuiatddci c-dedreeeceaNitiemnsteitaveoeilto)apgirpneiaeal"io.cluaaSrmsetdriuisdunveriirietceosiatcaiyvtlaisomr"rebba-diinrii-oaaatdsdsteropXsuppncrrooepptiDidoriziuanimnliledi-i
vorbirea in bobote sint expresiile firegti ale spiritului civic' In

condilii normale, locvacitatea torenlial5 e un simptom pato-

logic. O consemneazd pind 9i balada noastrd nalionald: ,,De nu o mai poate infelege. Sintem degradali de ,,foiletonisticd",
nu-!i mai tace/' -saloeb. sUerrmvXeabzadcioulemxpioli--
trei zile-ncoace/ Gura de logosul oilei batjocorili de limbaj. $i ludm impudica noastrd debitare de sine
ritic, oarecum excedat drept exercitiu al comunicdrii. Un discurs valoreazX atit, cite
noi!
cabild ingrijorare: ,,Ori egti bolnXvioard?" b-olnAdvgiaorgi?i De
patru ani, gura nu ne mai tace. Ori sintem
tdcere acumulatd se presimte sub pojghila lui. Discursurile

Suferim, furtr-adevdr, de toate fenomenele secundare ale noastre nu sint decit zumzet epidermic, fdrd substrat. Tdcerea

vorbiriei. Mai intii, ne irosim vertiginos contemplativitatea. dubiului, a mirdrii, a respectului, a reculegerii, tXcerea rurne-

Meseriile contemplative, dar 9i atitudinile contemplative sint gdtoare a minlii gi ticerea sacrificiald a pietdlii, nesfirgitul

in declin. Am pierdut deprinderea (excelent6, daci e bine spectru al tdcerii din care se nasc gi in care se dizolvd toate

dozatd) de a cddea pe ginduri, de a cirtdri, intr-o fertilX per- textele lumii nu mai constituie materia primd a cuvintelor

plexitate, impestrifarea vremurilor. Nu ne mai acorddm noastre. Sirtem ceea ce spunem gi nimic mai mult. Si nu ne

idgazrtlri, nu mai avem reverii. Nu mai avem puterea de-a fi vom regdsi in ceea ce avem proaspdt si inexprimabil decit

D,,oimorpdoptreivz5i .siTngrdurimi giginreagcatru, ainlri'e-gcimumenotacleireina G. C5linescu. dac5 vom face, terapeutic, o cit de scurtd curd de tdcere. Ca in
incdpSfi:eate
noaptea de Anul Nou, cind, la ora dou5sprezece, stingem

curente de opinie 9i sirtem desfiguragi de iocul, prea dinamic, toate luminile: agezdm un mic episod de intuneric fortifiant
al conjuncturilor. Grav este cd, pdrdsind contemplatiaitatea, nu
intre noi gi noi ingine: ludm totul de la cap5t. Dacd ne gindim
devenim, cum ar fi de agteptat, campioni vajnici ai aiefii
bine, intre RomAnia dictaturii comuniste 9i cea a ,,tranzitiei"
actiae. Std iir firea perfidd a vorbdriei sd te sustragX reflexiei nu ne-am luat rdgazul nici unei clipe de mulenie purifica-

fdrd a te livra faptei. Vorbdria e, prin definilie, suspendare a toare. N-am stins nici o secundd lumina. De aceea perordm
somnambulic unii dinaintea celorlalli 9i ne privim cu ochi
actului, tergiversare. Ea incurajeazd narcisismul gongoric, injectali, de anirnale bobrave. Nimeni nu face mai rdu

cultivd evaziunea intelectuald gi uzeazd, ireversibil, energiile RomAniei de azi decit retorul gi insomniacul.De nimic n-avem

sufletului. mai multd nevoie decit de o experienld a dezintoxicdrii, cu

Avem nevoie de un moment de tdcere. De o reabilitare n

tdcerii. Numai aga vom redescoperi greutatea cuvintelor 9i pleoapele ldsate, cu buzele lipite, dfderdviidderei p9iafrdartXori,miragcianraeliesX.
Iar in loc de discurs, un moment
rdspunderea rostirii lor. Avem nevoie de parlamentari care
sd lucreze in afara sdlii de gedinfe, in linigtea arhivelor 9i a nu se audd decit suflul impersonal al respiratiei...
bibliotecilor, cel pulin atit cit ,,lvcreazd" la microfon, mindri
de vocea, hazul 9i performanla lor avocXfeascd. Avem nevoie Dilema, nr. 50, 24 - 30 decembrie 1993

76

Ce lari e asta ?! viitori ca o virtuald statuie, ca o legendd. Fiecare ministru se

rdstignegte pe altarul interesului nalional. Pe scurt, nu existi

decit un singur !el: a salaa patria, a scoate lara din impas, a
pune bazele unei RomAnii noi (gi mari), a face totul. Asta ne

cerea 9i defunctul teoretician al ,,revoluliei permanente". A
face totul i:rseamnd a nu face nimic determinat.In plus, cind o

echipd de gefi iniliali, un ,,detagament de avangardd", isi

asumd corvoada de a face totul, individului statistic gi piper-

nicit nu-i mai rdmi:re sd facd nimic.

Firegte, nu pleddm pentru omul poiitic lipsit de aiziune,

pentru contabilitatea cenugie care se ia drept pragmatism ma-

Cind se ia cite-o mfisurd, nagerial. Dar ne nelinigtegte egecul in imediat, cind el nu e nici
Lumea-njurd
mdcar compensat de generalitatea romanticd a unei utopii.
Pe agentul sanitar
$ i-I intr e ab d fdr 11 noimd : Ceea ce avem de digerat zilnic e un amestec de (1) ineficaci-

- Ce-ai cu noi, md? tate practici, (2) lipsd de imaginalie vizionard 9i (3) elefan-
tiazis retoric. Cu alte cuvinte, nu ni se Iivreazd. nici o tehnicd a
Pentru ce sd d.dm cu asr? !...
fericirii, nici o teorie a fericirii. Ni se livreaz6,, strict, un glagdr
G. ToPIRcEANU, Parodii originale
grandilocvent, un erza! oratoric.

Toate revoluliile au cullul mdre\iei; toate valorificl senti- Dar nu se poate vorbi fdrd incetare despre ,,a deschide noi

mentul grandorii, agezind imprejurlrile 9i oamenii in per- cdi" sau despre ,,a merge pe drumul democraliei", cind dru-
spectivtr monumentalA. Fapte mari, cuvinte mari, schimbtrri murile concrete, din orage 9i dintre orage, au fizionomia unui
cotidian al practicii lesut lepros gi cind nimeni (partid, sponsor, minister etc.) nu
mari, proiecte mari -aseimatetrneinavfeunntdaarul, l emoliile curente, de-
revolulionare. Pe un investegte, fie 9i demonstrativ, in repararea unei singure

strdzi. Nu se poate vorbi despre reconstruclia morald a naliei

taliile vielii zilnice, destinele anonime, criteriile bunului-sim! citd vreme nalia nu i:rvafX sX-9i pdstreze closetele publice

apar drept simple accesorii, drept balast nesemnificativ. Nu e intr-o oarecare curdfenie. (IQine Kcliotekvualtutrr!ist-e observa exas-
perat un amic german, rezumind experienle din
timp pentru mlrunliguri, pentru performanla minufioastr,
gdri, trenuri 9i restaurante.) Nu se poate miza pe rigoarea
pentru rutin[. Amtrnuntul e burghez. Omenescul-Prea-ome- civicd a unei populafii care aplaudd intrarea minerilor in

nesc e ignobil. Nu lucrXm la preluri mici, nu ne impie_dictrm Bucuregti (in iunie '90), tot astfel cum Opozilia a aplaudat-o

de scrupule ctrlii, nu sacrifictrm omleta de dragul outrlor. $i, pe cea din septembrie'97. Nu poli conta pe cultura politicd a
mai alei, nu pierdem vremea cu reforme in filigran sau cu
strategii rlbdltoare, care nu dau roade decit pe termen lung' unui votant care igi sufld nasul cu degetele gi scuipd pe jos la

Cultul mdreliei e un cult al prezentului. Vrem rezultate spec- biscnufeirmrsgdesirrtei,ieocc.saaOdrpeeelaiigCnridoefroixnnnieledclaiauz!ree-V, uasrndiesiitimge-rmeTatucitiducCmo,irnvs,taeaoclroaelradailreedR,aiofnldmtfcecAialnnrd!eie-uai-,gllioiiliop!-aogrdtlo9,liruiieneai
taculoase, succese enorme, victorii rapide. $i le vrem acum.
Iar cine nu gindegte ca noi n-are anvergurtr, se pierde in ni-

micuri, e mediocru 9i plicticos. din a le recupera posturn, o astfel de larX nu e pregdtitd deloc
Toate forlele noastre politice sint ameninlate de acrome-
bpcaielrene,tripunaczruielreadjudoecaasoefid!si-hcnudriltidstatueurliedrfeeofnsoedrmrabzidsltteofd.arrCdei,re:przdeitnatorttreusloaaiu-ofliredceeimrienpqsodi s-tie-
galie. Nu vor efecte parfiale, solulii locale, adecvtrri de mo-
irent. Ele au numai programeglobale,idei uriage, leluri hima-

layene. Fiecare 9ef de partid se simte contemplat de ,,secolii"

78 79

ocupi de ei, de interesele lor, de micile lor obsesii 9i vanitdfi, imnddreisliceui rnsouarsi tnree,csudvininucinoeasmeaiddeesspfrreincdamlitidnlilperonieocatsetroeb.eDzeirn9-i
cind, aflat la volan, cetdleanul autohton devine rinocer, dupd potrivi, sd ludm cu umilitate totul de la inceput, de jos, de la

cum la chefuri devine patriot 9i la inmormintdri mistic, ci:rd celula intim6, destrdmatd, a suJletelor noastre convalescente.
proaspdtul particular se aratd tot atit de plictisit de clienli ca
ar putea fi formula instauratoare a
9i ,,tradifionalul" funclionar de stat, cind nenumdrali comPa- ,,Ce !ar6. e asta?!" -gi
trioli cred sincer cd Opozilia ,,vinde tara", cd intelectualii si:at unei inocenfe regdsite debutul realist al unei reconstrucfii.

pegra naliunii gi cd tot rdul vine de la jidani (daci nu de la E exasperarea de care avem nevoie pentru a nu dispdrea din
masoni), cfurd sumedenie de ,,romAnasi" mioritici reunesc in istorie intr-un nor de praf auriu, cu un alai de ldutari aldturi.

aceeagi clefdiald sentimentald Biserica, gpriful, geniul ,,sfint" Dilema,nr.54,27 -27 ianuarie 1994

al lui Eminescu, sarmalele ,,sofiei", pdmintul Basarabiei 9i
nurii vecinei de la parter, cir:rd orage intregi i9i teotgarizeazd

vacosiael lmsaiendneeuapird-osriimstiu:rafttrlaumml abCriiaanrpiltlaaatsfi:,orrcmcianered-pnrtooegamrtaeigmac.cdemTsrteezbai ud-iee 9i altele
zi, e ridi-
mai intii

sd facem multe, foarte multe lucruri mici, sd ne dedicXm
temeliilor, abecedarului, de-la-sine-infelesurilor care, la noi,

sint, din pdcate, departe de a fi de-la-sine-infelesuri.
Mi se va spune cX dramatizez in chip nedrept defectele

naliei. Cd nici alfii nu sint mai breji, cd glosez inechitabil pe
tema stupid people. Dar cum sd-!i iubesti lata, o !95d atit de
exasperare? Imi amin-
,dific7l6" ca a noastrS, fdr6 accese de Noica _. greu de sus-
tesc de o perioadX fut care Constantin
-grosbeieiznbeeoab, sintaccoellee
pectat de anemia sentimentului patriotic
mai generoase intreprinderi, de cele mai

gi obnubildri. Voia, de pild5, sd-i invele englezegte pe chel-

nerii de la Snagov in ideea cd vor avea o mai bund prestalie

dinaintea clienlilor strdini. DupX citeva leclii, chelnerii au

inceput sd chiuleascA. Alte datd, I-am vdzut stupefiat sd con-

state cX un specialist in istorie romAneascd veche, c5ruia se

oferise s5-i dea gratis, la domiciliu, leclii de greacd, dispare

pur 9i simplu de-acasd la ora convenitX. Efortul de a convinge
savanli eminescologi, directori de editurd 9i felurite ,,perso-

nalitdfi" culturale sd stimuleze facsirnilarea caietelor lui

Eminescu s-a dovedit, de asemenea, inutil. Peste tot, un pe-

rete compact de nesimlire, inerlie fanariotd, incomprehen-

sir:ne. ,,Ce lard ecoansttraa?ri!a" t- a rostit, la un moment dat, un
Noica eprtizat,
pind la deznddejde. ,,Ce latd e
asta?!" Dupd care a izbucnit in plins. Ne-ar prinde bine sd

regXsim tonul acestei disperdri. $i chiar lacrimile subsec-
vente. Sd nu mai stXm cu ochii pironili pe fresca imaginard a

80

Sindromul drobului de sare nu se diversifici si nu se nuanleazi e la fel de steril ca
guvemarea opac5, inaptd a se lSsa modelatd de Opozifie. in
Nebunia e o tristele care nu etsolueazd. plus, e limpede cd Puterea poate respinge mai ugor vehe-
E. M. Clonnrrl menla de primd instan!5 decit argumentul tenace 9i calmul
neirrduplecat al atitudinii. In orice caz, o asemenea metodX
Merita sd public o scrisoare deschisd cdtre preqedintele
face experienla reacliilor care i-au rnerita sd fie testatd la rind cu celelalte. Or, mie mi se cerea sd
!5rii*, fie gi numai pentru a analiza pe toate deodatd. Md voi reintru ira schemd, sd md conformez unei gesticulalii de ruti-
urmat. Nu le pot ingirui 9i n5, si practic o contestafie fr-rncfionireascS, decorativd, mereu
previzibilS. Mi s-a reprogat, de altfel, cd scrisoarea mea fusese
opri la doud dintre ele, caracteristice pentru ,,starea naliunii", mult prea politicoas5, ce ea nu respectase deci ritualul con-
p-entru neobosita ei ,,fermentafie" interioari. Cea dintii a fost
prompta mea convocare la citeva mitinguri 9i adundri de venlional al atacului. Ti:rdra noastr5 democralie cupleazX

protest. Rezulta, prin urmare, ci, de vreme ce am trecut fdrd sd stea pe ginduri politelea cu anemia. Protestatarul ade-
Rubiconul, de vreme ce am adresat Pregedintiei un mesaj vdrat e neapdrat rdgugit, spurcat la gurd, cu ochii injectali 9i
pumnii strfiegi. Sau, dacd e mai slab de virtute, mai feminin, e
critic, sint copt pentru lozinca radicald 9i pentru discursul musai sd cultive mdcar stilul tragic, inlXcrimat si imagistica
mobilizator. Intram, cu alte cuvinte, i-n rindul oamenilor. Curd-
apocalipticd. Autentic nu e decit stilul Sviatoslav Richter.
lit de pdcate, puteam iegi in stradi cu un chip nou, acceptat, Ecvanimitatea lui Arthur Rubinstein e neconvingdtoare.

ire sfirgit, de furgerii justei opinii. Era un mod de a nu inlelege A doua reaclie cu care am avut de-a face a cdpdtat expre-
una dintre componentele esenliale ale gestului meu' Ceea ce sie scris5. Sub semndturd sau la rubrica Anonime, mi s-a
atras atenlia cd m-am trezit prea drziu, cd o scrisoare ca cea
voisem sd demonstrez, intre altele, se referea tocmai la posi-
bilitatea de a duce lupta politicd cu ceva mai multd ima- pe care am publicat-o acum trebuia publicati cu ani ir urmd.
ginalie decit cea consumate indeobgte. Voisem sd ardt cd, din- Faptul cX, ilr ceasul al doisprezecelea, m-am dezmeticit e,

iolo de interjeclie, sudalm5 si curai gregar (care s-au dovedit, desigur, pozitiv. Dar el nu scuzd totugi prelunga mea som-
nolenli, imbecilitatea cronicd de care am suferit pind mai ieri.
patru ani de-a rindul, ineficiente), se poate i::rcerca 9i dez-
baterea fermd, dar civilizat5, confruntarea adultd, suslinutd Biografia mea postrevolulionard se reduce, asadar, la un gra-
cu un minim respect pentru limba romAnd 9i pentru instituli-
ile existente, bune-rele cum sirt. Nu cred, firegte, cd demon- fic extrem de simplu: patru ani de conformism tenebros,

straliile de massd, pamfletul, temperamentul public trebuiesc urmafi de un scurt spasm insurgent, de un fulgurant episod
cenzurate. Sau ci nu au sens. Pretind insd cd protestul care de luciditate. Notez in treacdt cd unele dintre admonestdrile

* Vezi in volumul de fald, pp.401404. de acest tip vin de la oameni care n-au iesit decis in arena
anticomunistd decit dupd 1989. A9 putea 9i eu si Ie spun: V-a!i
82 trezit tirziu, in vreme ce eu, de bine de rdu, am dat sefirne
publice de iritare incX de pe vremea lui Ceaugescu. Dar n-a9
putea rezista mult in aceastd posturd, pentru cX unii s-au

trezit inaintea mea 9i in forme mai radicale. DacX aceastd con-
tabilitate a prioritdtilor are vreun sens, atunci vom asista la

un maraton de incrimindri ridicole: pentru Dan Petrescu,
Mircea Dinescu s-a trezit tirziu, pentru Paul Goma, Doina

Cornea e 9i ea in mare intirziere, iar pentru muncitorii

bragoveni dlrr 7987, revolulia din decembne 7989 a fost, de
asemenea, o trezire tirzie. In realitate, fiecare are dreptul sd se

83

trezeascd dupd firea 9i dupd soarta proprie gi e meschin sd opozanlilor. Notorii vedete ale balconului de la Universitate
umbli cu rigla in zone atit de delicate. Fiecare are ritmul sdu au devenit parlamentari cuminli, funclionari cumsecade sau
lduntric, limitele sale 9i pragul sdu de reactivitate' Cine i9i va bursieri de profesie. $i-au pus cravatd, s-au pieptdnat cuviin-
lua dreptul prezumlios de a agita didactic propria mXsurd cios gi dorm in post cu congtiinla impdcatd. Aljii au transfor-
dinaintea altora, iredemnaji a gi-o irsugi ca pe o reguld gene- mat contestalia i:rtr-un soi de mondenitate rentabild, intr-o
rald ? Intrim i:r migcare cird ne sund ceasul gi nu exist6 o lo- paradi cochetd. Allii, irr sfirgit, au gdsit mijlocul de a combina
gicd dupd care Gheorghe trebuie sd se trezeascd atunci cird ingrijorarea patrioticd cea mai sumbrd cu strdlucite succese
irede de cuviinld lon. Ca sd nu mai sPunem c6, din unghi manageriale: sint tot mai disperali 9i tot mai bogafi: cu atit
cregtin, recuperarea oii rdtdcite e un eveniment care se intim- mai zgomotos disperali, cu cit irnbogdlirea e mai temeinicd.
pin5, oricit de tirziu ar surveni, cu bucurie comunitard 9i nici- Iar din cind in cind nu se sfiesc sd ridice glasul: ,,Te-ai trezit
decum cu o mohoritd mormdiald pedagogicd. cam tirziu, stimate domn. Noi am fost degtepli de la bun
i-nceput, noi ne-am supirat la timp si am traversat ultimii trei
Pe de altX parte, nu pot accepta cd scrisoarea mea cdtre ani impietrili intr-o supdrare egald, principiald, exemplard.
Pregedinfie putea fi scrisd gi trebuia sd fie scrisd mai devreme' Noi n-am sperat, ca dumneata, noi nu ne-am compromis, ca
O asemenea judecati trddeaz6., din punctul meu de vedere, o dumneata, noi n-am consimlit sd evoludm. Ne-am supdrat
gindire resentimentarX gi lipsa acuti a simlului istoric. RomA- incd din ianuarie '90 gi supdrali am r6mas pin6 azi; slavX
Domnului, imprejurXrile au fost de partea noastrS: ne-au con-
nia din 1990 nu e totuna cu Rom6nia dn 1'993. Spectrul po- firmat in negrele noastre premonilii, ne-au ajutat sd fim con-
secvenfi. Am aaut dreptate / Dumneata !i-ai fdcut iluzii, te-ai
litic in perimetrul cdruia se migca Pregedinlia dupd alegerile agitat, te-ai indoit, ai intirziat. Noi am avut de la inceput 9i tot
din mai '90 era altul decit acela din septembrie '92.Ttdim o timpul dreptate, aceeapi dreptate, indiferent de realitSfi. Noi
perioadi extrem de dinamicd gi, dacd trebuie sd ne reprogdm arn vdzut, din prima clipd, drobul de sare. Dumneata te-ai
ceva, e incapacitatea noastrd de a asimila elasticitatea impre- trezTt firziu." Ce pot sX rdspund? Deocamdatd, numai atit:
Dacd va fi ca drobul de sare sd cadd peste noi, pulin importd
juririlor. Se socotegte, ir genere, cd an de an lucrurile s-au cine a lipat prea devreme 9i cine prea tirziu. Tipic romAnesc
rdmi:re, oricum, faptul c5, in plin pericol, noi nu gdsim alt-
inrdutdfit, cd evoludm spre restaurafie, cd sicofanfii reziduali, ceva mai bun de fdcut decit sX ne urechem ir:rtre noi cu o
vervd funestd, demnX de o cauzd mai buni.
ircd timizi imediat dupd revolulie, au devenit din ce in ce
mai ofensivi. Dar, dacd este intr-adevdr a9a, atunci avem Dilema, nr. 56, 4 - 10 februarie 1994

toate motivele sd reacliondrn altfel acum decit am fdcut-o la

inceput.

Celui care vorbegte despre intuneric la miezul noplii nu i
se poate reproga cd n-a vorbit la fel in ceasul amiezii. Mai

mult decit atit: s-ar putea demonstra cd unul dintre motivele
involuliei noastre politice este isteria prematurd, scandalul
anticipativ, sindromul drobului de sare. Am fdcut atita tapaj
dinaintea unor primejdii inchipuite sau controlabile, incit
dinaintea primejdiei reale sintem vldguili, necreditabili, ezi-
tanfi. Ne-am grdbit sd ne ardtdm intransigenfi, verticali, puri,

intr-un moment care ar fi avut nevoie de angajarea noastrd

generoasd, de inteligenli supld 9i discemdmint conjunctural.
Iar acum, cind avem nevoie de rigoare, intransigenla noastrd
e sleitd, puritdfile se adumbresc, verticalitdfile se acomodea-
zd. E curios, de pildd, cd mi se reprogeazd o radicalizare prea
ttrzie,invreme ce nimeni nu semnaleazd timpuria domesticire a

84

Adrian Piunescu, politica si literatura gazeta 9i l-a transformat i:r articlier de rangul doi la
Conternporanul -repaerrimnaosbilp, ernegtrruetdato,mpneuclaPreiuanedseccuisusnd-rlespleur-

neuzurpat. Un

j-meaesincrduvlpo,oc,csaotbunumslae,rciunvlevdonucldmin".idsDar-laegdi-rei-npautujpurodsamtitfeiacsadredecoi-tmsnduusnleutiesurPmfodecunen:ecstaecrure-
9i Nicugor (pe care il conjura, la pugcdrie, sd bea ceaiuri

hepatice), 9i membrii CPEX-ului (a cdror arestare l-a umplut
de amdrdciune), dragi i-au rimas, cu alte cuvinte, toli cei con-

tra cdrora pretinde, cirrd o cere situalia, cd a scris sute de

poeme interzise. Domnul Pdunescu pare singurul cregtin din

La i:rceputul lui 1990, am primit, la Ministerul Culturii' RomAnia: ii iubegte 9i pe ldranii ndpdstuili, 9i pe cei care i-au
un telefon ,,mobilizator": voc& inconfundabild a domnului ndpdstuit, iubegte 9i bisericile demolate, 9i pe demolatori,
Adrian Pdunescu imi cerea si intervin pe ling6 Televiziunea iubegte, de-a valma, gi uliii, gi porumbeii, gi pe iepuri, 9i pe
vindtori. Ii (ne) iubegte pe to!i, militant, pe tunuri, cu lacrimi
RomAnd pentru a determina difuzatea unui film despre cena-
clul Flacira. Filmul fusese ,,optit" de cenzura comunistd' Era in ochi gi cu degetul ridicat didactic sPre un cer perplex. Asta

vorba, prin urmare, de un acl reparator, de reintroducerea irr nu inseamnd cX domnul Pdunescu nu e totugi un om ca gi noi.

circulalie a unei valori persecufate. I-am explicat, mai.intii, Cd nu are gi dumnealui idiosincrasiile dumisale, micul durni-

interlocutorului meu cd Televiziunea nu e subordonat6 Mi- sale discemdmin! totul are o limitd: Nicu Ceaugescu da, Petre
Roman nu, Ilie Verde! da, Comeliu Coposu nu. Comeliu
nisterului Culturii gi cd eu nu sint Suzana GAdea: nu pot da, Coposu e un tumdtor oarecare. Partener politic nu poate fi
agadar, indicalii 9i ordine in toate ogtdzile,,muncii" ideolo-
gice. Am addugat i:rsd cd, in contextul dat, a9 socoti,. oricum, decit cineva din tabdra acelora care centralizau turndtoriile 9i

lifuru.u^ unui asemenea film drept inoportund' Din doud, le intrelineau ca pe o institulie.

una: ori filmul includea omagiile apoplectice adresate lui Cazul de care ne ocupim pare complex. S-ar zice cd dom-

Ceaugescu de pe scena cenaclufui, 9i atunci nu putea decit sd nul Pdunescu e sfi9iat de sentimente contradictorii, cd luptX

irite un publiicare, cu citeva s5ptdmini in urmd, asistase sa- pentru omogenizarea morald a vielii sale 9i cd, dintre toate
tisfdcut ia execulia omagiatuluil ori filmul era ,,curd!at" de formele posibile de curaj, a ales-o Pe cea mai ,,dostoievskia-
pasajele cu pricina, dar itunci era un film mincinos, din nou nd": curajul de a-gi asutna mlagtina proprie. Dar complexi-

(gi aitfet; cehzurat, a9a fircit si prezint-e spectatorilor o ima- tatea aceasta e doar aparentX. [n universul sufletesc al dom-

gin" p"ie cu privire la unul dintre cele mai echivoce feno- nului Pdunescu e prea mult aplomb si prea pulind suferinld.

i'tette ale perioadei totalitare. Domnul Pdunescu s-a supd-rat' Omul se manifestd brutal, acaparator, linear pind gi in ambi-
$iai lnii-lea'dpuiemrdisuat,led.e-aCtuirndci,n-noicfidoceoacaezl,ieiisdldmsad scarmene in publi-
pe allii s-o facd, la guit5lile sale. Oricit ar pdrea de ciudat, ceea ce ii lipsegte cu
adev5rat e personalitatea. Domnul Pdunescu e o schemd: o

niveluri mdrunt resentimentare, dar, prin acumulare, semni- schemd robust6, pletoricX, dar o schemd: adicd expresia pre-

ficative. $i totugi, judecind dupd manifestdrile sale publice. de vizibilS a unei unice rnotivaliil. setea de a fi pe scend, de a trdi de
dupd revolulie, domnul Pduniscu nu e chiar aga de supdrd- pe pozitii de forli. Fiecare fibrd a Domniei sale vrea un sin-
cio's: cdci, iath, cel care i-a suspendat uriagele chermeze iude- gur lucru, acelagi lucru: sd fie perceputi, si stea la rampd.
PlSminii domnului Pdunescu nu vor sd respire, vor sd fie
!dseefnireAg,ivtc,reaclmacreaI,raeinrlc-ualobpciunssedi-hri rmdpnouisltlu,tumaiafelaadtseicndraspipesesotnddtrpurdetrodpsceaittnouarile--,, un soi
cel, in auzili respirind gi sd taie respiralia celorlalfi. Pintecele dom-

i-a luat nului Pdunescu nu vrea sd digere, vrea sX facd din digestia sa

86 87

o ideologie gi un spectacol. Sudoare, lacrimi, plete, gesturi om care nu ne trebuie. ii lipsesc exact calitdlile de care avem
enorme, toate nu sir:rt decit recuzita unei infirmitSfi: obsesia mai multd nevoie: limpezimea, curdlenia inimii, sobrietatea

de sine, cuplatd cu o teribild neglijenld lduntricd. Iar aceastd judecdlii 9i rigoarea interioar5. Pe scurt, personalitatea ade-
vdratS, alcdtuitd din ordine gi discrelie. RomAnia va reintra in
neglijent5 lduntricd e un simptom al lipsei de personalitate. normal cirrd oamenii de genul domnului Adrian Pdunescu

Ea sfirgegte prin a semnala o cantitate fdrd contur, o nebuloa- vor trece neobservali sau vor fi consumali frugal, ca nigte

sd de nesituat, o massd energeticd dezaxatd. Cum sd-i fixezi accidente pitoregti ale spiritului balcanic.

chipul? ii pui dinainte probele exaltatei sale coprofagii, ili Aud tot felul de dispute in jurul calitdtii de poet a domnu-
rdspunde cu inventarul abilelor sale subversiuni. Tot astfel, lui Pdunescu. Ba cd e genial, ba cd e minor, ba cd e egal cu
zero. Evident, nu trebuie sX amestecdm lucrurile. Potj- fi un
dacd Securitatea l-ar fi speriat cu lista ,,neregulilor" sale disci- mare poet gi un caracter deplorabil, dupd cum poli fi o ves-
plinare, e de presupus (probabil cd aga s-a 9i intimplat) tald netalentatd. Eu unul cred cd domnul Pdunesiu e talentat.
fi refugiat i:r perimetrul performanlelor sale omagiale. 9Ii5ssp-auri Dar problema nu e asta. Problema e cd pe domnul pdunescu

cd demagogia sa face rdu cuviinfei nalionale 9i smintegte pe nu-l intereseazd, dn cale-afard poezia, nici mdcar propria sa
cei neprevenili, scoate din buzunar ,,eviden!a" celor pe care
poezie. Pentru Domnia sa, talentul nu e decit un instrument
i-a ajutat. Il faci ceaugist, ili aratd c-a fost victima lui Ceau- in plus de fdcut tapaj. Dacd ar avea de ales ftrtre a scrie capo-
dopere fdrd ecou garantat 9i a bate tirgurile ca tribun popu-
gescu. il tratezi ca pe o victimd a lui Ceaugescu, descoperi cX e lar, ar alege, cred, fdr6, ezitare, varianta a doua. in RomAnia,
Rimbaud nu sfirgegte exotic si radical, ca negustor de mdrfuri
ceaugist. E mereu acolo unde trebuie sd fie pentru a rdmine asiatice. El se agit5, neruginat, prin piele, ca un simplu negus-
tor de vorbe.
basma curatd. Pe scurt, nu e nicdieri, nu stii de unde sd-l iei'
O singurd nad5 funclioneazd: mirosul Puterii. Pentru a se Dilema, nr. 62, 1,8 - 24 martie 1994

menline aproape de exerciliul ei, domnul Pdunescu poate

pupa gi scuipa orice 9i, mai ales, poate pupa azi ce a scuipat
ieri 9i viceversa. Iatd semnele tipice ale unui delir fdrd persona-
litate.$i ale unei grave neglijenle sufletegti. Mi-l pot imagina

la Judecata de Apoi, recitind poeme lingugitoare despre Sfin-
tul Petru gi recomandindu-se ca militant criptocregtin. Firegte,
nici in Iad domnul Pdunescu n-ar fi lipsit de resurse de aco-

modare: ar avea o variantd credibild 9i pentru Marele Ad-
versar: doud-trei catrene blasfematoare, un discurs i:raripat

despre smoald sau vreun dosar bine pdstrat cu procese-ver-

bale ale isprdvilor sale ,,satanice". Domnul Pdunescu are Pre-
gXtite solulii pentru orice imprejurare. Sigur de calibrul sdu,
gata oricind sd-gi justifice (sau s5-9i versifice in cheie inge-

nu5) toate turpitudinile, incapabil, definitiv incapabil sd se

tccrdadibaimisldcX-c,adrtiooemardtenputorlzlPietidcsudtrn.deVrsialceupidancrvedinl-igmXputeolnlriutroluuaim.vreIeinmpi rcueurvimldesdepcoearcdeaemr.eaVlrae-

fi votat. Va zginddri cu talent ,,punctele sensibile" ale nafiei:
sdricia ldranilor, nerecunogtinla copiilor, vitejia seculard a
ogtirii. Va 9ti sd facd, din cind in cind, gesturi mari, care sd
descumpdneascd opinia publicd. Victorios, el va rdmine, in

acelagi timp, un simbol perfect al tipului de politician gi de

88

Stabilitate mediocritate gi de ticdlogie. Mutilali de-a lungul a cincizeci

de ani printr-o falsificare organizatd a sufletelor, urilili de o

prea drasticl aservire fafd de o sumedenie de gefi inferiori 9i
de hipertrofia grijii de a subzista, prostili prin indoctrinare 9i
izolare de lume, pdrem a ne fi amplificat defectele in a9a fel,

incit ceea ce mai este calitate in noi sd nu se mai perceapd. A9

fi bucuros si mi se demonstreze cd exagerez, ci traversez un

episod acut de indispozilie. Dar cu ce m-as putea consola?

Iatd, de pild5, un gazetat notoriu care ,,modereazd," la Tele-
viziune dezbateri ,,echidistante": cu un an inainte era un
vehement opozant, cu trei ani ir:rainte slujea disciplinat

Cum se poate vorbi cu atita ugurinld despre ,,destabi- ,,epoca de aur", cu doudzeci de ani inainte scria mobilizator
lizare", intr-o lard in care stabilitatea merge, adesea, pinl |a
paralizie i?ninataitteiteaaapiterilveinsleint-acotugatliemrfeofalerxteelbein9ei m- eCnataralitgdialillee la Ttndrul leninist. Sau iatd-I pe unul dintre gefii Televiziunii
b actual.
specializat subit tr -probleme spirituale", teolog amator,

livri:rd, la fiecare fum de pipd, probe de indigen!5 mentalX

anilor '60, '70 9i '80. Citegti memoriile marilor politicieni in- vertiginoasd. Noudzeci la sutd dintre parlamentarii nogtri au

terbelici gi te cutremuri si vezi in ce mdsurd scenariile de-a- mari dificultSli de exprimare: patriotismul lor nu merge atit

tunci se reiau astXzi, uneori in aceeagi formulare: ,,focul sacru de departe, incit si-i oblige la asimilarea funclionald a limbii

al revolufiel", ,,trdiascd Opozilia t.tnitd!", ,,cetdlenii indig- romAne. (Ar fi, de altfel, si prea tirziu!) Iatd-i pe demagogii

na,ti", ,jos Guvemul", ,,aga nu mai merge!" etc. Pericolul apro- cei mai desfrirnali, capabili sd ucidX cu vorbe grele gi irespon-

pierii de Rusia? Actual Ia 7876, actual 9i azi. Nalionalismul sabile, dar grdbindu-se s5-9i omagieze victima de indatd ce a

Lxcesiv? Iatd ce sPune Argetoianu: ,,Nalionalismul integral a ajuns pe catafalc. Iatd mari mistici de cartier, gata sd-gi urascd

fost la noi, i:rcd din irrceputurile lui, puntea de salvare a prietenii 9i sd excomunice universul i:rtreg. Iatd reprezentanli
tuturor neputinciogilor". Lipsa culturii politice? Diletantis- ai partidelor rrromdnegti t5ind fondurile Muzeului Jdranului
mul? Imorilitatea? IatX ce ipnnea Eminescu pe cind avea
RomAn, iati puzderia de lichele care s-au aranjat sd rdmind la

numai douXzeci 9i gase de ani: ,,intr-o lard unde sint deputali Putere gi dupd '89 9i puzderia de lichele care s-au camuflat
9i jurnaligti care au studiat atita pe cit s,e poate invdla in aca- iste! printre ,,cadrele" opozanlilor. Lichelele antebelice aveau

demiile din cinstitul orag al Mizifului, aldturi cu al1ii, cari fdrd mdcar haz: hazul dimbovilean, de tip Lache si Mache, sau

o preparare serioasd au vizitat academiile strdine 9i s-au hazul noroios, nocturn, al lui Gore Pirgu. Licheaua contem-

iniors'ca sd realizeze idei noud de-o valoare foarte relativd porand e lipsitd de anvergur5. In cel mai bun caz, e zgorr.o-

fird sd-gi cunoascd |ara 9i poporul, nu se poate agtepta decit o toasi 9i de o vulgaritate ,,convenlionald". De aceea, viala
cumpliii superficialitate in toate cestiunile, o ugurinld de care noastrd politicd e plicticoas5, in ciuda unei perpetue sures-
sufdi toate partidele din RomAnia, cari nu vdd in stat decit
citdri: lipseste spiritul, lipseste personalitatea. Totul pare a se

mecanismuf succesiunii la Putere. Las' cd lipsa de cultur5 consuma ^Ininottrdempeinntsr-ioonsamri,inptreeagldedgiennlierdaelX,ClAipPsit9di agitatori
adevdratd e egald cu lipsa de moralitate, in sens mai nalt al raionali. de orice

cuvintului, cXii imoral este, i]x inleles mai nobil al vorbei, grdunte de nebunie superioard, mintuitoare. Strdzile sint des-

fiecare ce se-nsercineazd c-o afacere pe care n-o pricepe fundate, circulalia automobilelor e barbard, lumea e imbrd-

irrdestul de bine." Existd in acest text din Curienil de Iapi catd prost. In cafenele ;i fir restaurante sint prea multe figuri
vreun cuvint care sd-9i fi pierdut actualitatea? Daci lumea de dubioase, redacliile gazetelor curente sint pline de zevzeci

azi a aclus ceva nou, noutitea e de ordinul unui supliment de semidocli, mincinogi gi infatuali. Sir:rt prea mulli chiulangii,

90 97

prea mulgi gmecheri 9i prea mulli progti. Si:rtem in crizd de Invazia derizoriului
imaginalie. Cirrd se anunld un concurs pentru reamenajarea
Parcului ,,Carol" nu se gisesc, in toatd !ara, decit noud arhi- Ultimul miting din Piafa Victoriei a oferit trecitorilor citeva
tecli doritori sd ofere proiecte. La fel, nu par sd se gdseascd
nici la stinga, nici la dreapta destui indivizi calificafi pentru picante-scene_ de gen. A9a, de pildd, la un moment dat, pe o
pajiste l5turalnicd, grupuri pestrile de demonstranli friter-
alcituirea unui guvem normal Vrei si deschizi mai multe nizau cu reprezentanli ai forlelor de ordine ir:r jurul unor sti-
cle cu virtuli euforizante. Convivii intonau viguros ,,C-aga
gantiere de restaurare, constali cd n-ai destui restauratori. beu oamenii buni!", ldsind la o parte, pentru un-timp, strig6-
Vrei sd numegti ciliva buni directori de muzeu, constali cd turile revendicative.gi suddlmile antiguvernamentale. Era
n-ai de unde alege. N-avem ircd o facultate de gtiinfe politice, cald 9i era consens. in asemenea momlnte, mitingul cdpdta
n-avem ambasadori reprezentativi (cei ai RomAniei interbe-
lice gtiau cel pulin franluzegte 9i stdpineau eticheta), avem ceva de serbare populari: sem5na cu defildrile ae f frAai ain
prea mulli financiari care seamdnd a chelneri 9i prea mulli
anii '60, cind manifestanlii r6scumpdrau plictiseala unui
intelectuali care seamdnX a contabili. Pe scurt, am adus marg prin cdldurd oferindu-gi o haltd finalX cu bere, cren-
vurgti 9i Eugenia. Iati, mi-am spus, am mai inventat ceva:
,,RomAniei tradilionale" oarecare irnbundtdliri. Dincolo de protestul cordial, mitingul de omenie, nemulfumirea cu fald
ele se intrevdd ir:rsd, din pdcate, anumite constante nafionale,
materia unei ,,stabilit6fi" istorice pe care nimic nu a reugit
pind acum sd o disloce. Strtem, pare-se, i::rtr-un prea bun
,,consens" cu noi ingine. Ne iubim. Aga stind lucrurile, ne-ar
prinde foarte bine un scurt acces de inconsecvenfd...

Dilema, nr. 70, 13 - 19 nai 1994

umand. In definitiv, faptul ci lucrurile se desfigurau astfel nu
putea decit sd mX bucure: a trecut vremea cird demonstrantii

se comportau ameninfdtor, necontrolat brutal; ne-am civili-
zat, am intrat, cit de cit, itr Europa. $i totugi, dincolo de bene-
ficiul civilizaliei, stilistica noului tip de miting aducea o notd
dezamdgitoare: banalizarea,
fir plus, specific5 9i oarecum
alunecarea imperceptibild spre derizoriu. Civilizarea nu se
tfa5ctee.aC-eeacucrensaerofbi lfinoestacearzauml -ai
in sensul unui spor de sobrie-
curind o toropeild pitoreasc5,

o bund dispozilie de iarmaroc.

AIt caz; o emisiune televizatd despre Securitate, informa-
tori, dosare secrete etc. Cineva aduce vorba despre scandalul

Berevoiegti. Urmeazi un interviu cu Petre Mihai Bdcanu, care

declard, cu zimbetul lui gugubd!, cX s-a dat prea mult5 impor-

tanld scandalului cu pricina: in fond, documentele dez-
gropate la Berevoiegti nu confineau nimic semnificativ. Cer-

93

cetarea lor nu dovedegte decit ci Securitatea pierdea vremea astenice, cu apetit mediocru. Greva foamei nu e, in asemenea
cu fleacuri... Nu-mi vine sd cred. Am incd dinaintea ochilor
titlurile de-o gchioapd ale cotidienelor din perioada izbucnirii cazur| decit intensificarea retoricd a unei anorexii struc-
scandalului: mii amintesc pe domnul Bdcanu fotografiat cu turale. Asta ar explica de ce gragii nu practicd niciodatd

aceastX formd de protest.)

sapa in mftri, ca un erou demascator, decis sd scoatd la lu- Pi:rd gi asasinatul a cdpdtat la noi coloraturd de masca-

b*ianrdoc,e,u, dg"arrzdertualr"liciui orice pre!' Toatd lumea construia scenarii radd. Un senator foliculinic, devastat de grave dezordini com-
portamentale, lanseazd zvonul unui complot criminal im-
cereau socoteald lui Virgil Migureanu,
potriva pregedintelui ldrii. Ecourile se consumX intre catas-
primului-ministru, Pregedinliei 9i reproduceau, pe pagini-in- trofic gi deriziune. Ziarele numXrd i:r bdgcdlie zilele care au
tegi, fragmente sibilinice din prelioasa arhivd proaspdt des-
.op""rlta.!i iatd c6, dintr-o dJtd, reapare domnul Bdcanu 9i mai rdmas pind la comiterea actului ucigag, SRI-ul dezrninte
agizX lucrurile la locul lor: tot tapajul a fost o exagerare/ o
cd, in epoci, nu pricepusem gtirea, addugind precaut cd ea nu e plauzibild ,,ir viitorul
inflalie de fleacuri. Mirturisesc
nici eu care era marea revelalie a Berevoiegtilor, ir ce consta apropiat", parlamentarii cer ldmuriri, propun mdsuri, iau ati-

tudine. Varialiuni ridicole pe teme grave sau lamentatii pom-
poanta evenimentului. Securitatea aruncase intr-o groapd un poase in jurul unor divagafi inconsistente
- iatd reflexele
morbide ale viefii noastre publice.
inatddr de rapoarte rutiniere privind convorbirile telefonice
urmirire' Ei Nici Ardealul, seriosul Ardeaf nu scapd de vertijul deri-
9i activitifile turente ale unor-,,clienli" pugi sub
Unde e bomba? Firegte, nu indrdzneam, zoriului. DupX ce a trdit, halucinat butaforia Caritasului, el
giZ Cutu e noutatea?
in contextul atit de infierbintat de-atunci, s6-mi manifest se lasd batjocorit in ultima vreme de o ndtingd cearti a sta-

deschis perplexitatea. Toatd lumea bun6, toli bdielii deqtepli taudilvoerr!sDaroi misntourlicFiupnearm-dsfuirrda -adversari i:r imediat igi caut6
gi vigilenli rn-ar fi tratat drept idiot sau drept colaborafiortist.
9pioasttfuensctui,m9isdacmudmcoenufitromtepr9oi ssti tenebrosului sdu tempeiament:

boninut ilacut o insd vine md se anunfd o ciocnire cu Matei Corvin sub privirea indecisd a
linigteascd. Necazul unui Avram Iancu devenit membru de partid. Prin tirg bintu-
e ci ies:

atunci, fiindcX n-am infeles cit de ,,complexd" era problema, ie, de asemenea, spectrele memorandigtilor, aldturi de cel al
acum, fiindcd nu inleleg cit e de simpl6. Oricum, sint obligat lui Ion Antonescu. Pe fundalul acestei nervoase adun5ri, ro-
iar69i si constat cum o dramd nalionald, o dezvdluire nduci-
toare se dizolvd in derizoriu. Nu mi se explici nici patosul mAnii suspind 9i ungurii fierb. Domnul Funar hamletizeazd:
inilial, nici destinderea amuzatd de Cluj-Napoca sau Napoca-Cluj? Sau poate doar Napoca? in
azi. Sint pur { thpl} nici un caz doar Cluj! E ceasul marilor hotdriri. Derizoriul de-

b6iut pe um6r gi invitat la frivolitate: Nu te PolrlYi! Fleacuri!. vine esenlial 9i esenlialul devine derizoriu. Mergem cu pagi
mari spre o ,,solietate" i:r care singurul personaj serios, do-
S-ir zice cX avem un adevdrat geniu al derizoriului'
Nimic nu e pentru noi destul de dramltic pentru a scXpa de ritor si se comporte in chip responsabil, va fi, ca gi altddatd,

bagatelizare. Nimic, nici mdcar moartea' Greva faoaimmpeui n-e Cetdleanul turmentat.
coisacratd de un mare spirit al Indiei ca mod de
prin jertf5 un crez persorial, o voin!6 nalionali 9i o formi de Dilema, nr. 76, 24 - 30 iunie 1994

-'ttut a devenit, i::r spaliul dirnbovilean, un gantaj mdrunt la

indemina oricui: fac greva foamei elevii care au picat la exa-
menul de admitere, sindicaligtii nemullumili de lentoarea
cutdrei proceduri legislative, cineagtii care vor alt statut
g.a.m.d. lRu"rrrrot" ci a*, fald de acest subiect, alergii psi-
sd md ierte
franalizabile: recursul facil aladaoupttoait:drf,ominetgaereneere-, de naturile

Dumnezeu! - o solufie

94

Despre elite gie abrutizantd care exalta rnassele impotriva personalitililor
gi predica egalitarismul cel mai vulgar sub lozinca eticii gi
Doud cititoare ne-au expediat, in vremea din urm6, scri- echitelii socialiste (pronunfate barbar ,,ieticd" gi ,,iechitate",
sori pline de amXrdciune: c-ea dintii era dezamigitd de pres- tot astfel cum ,,elitX" se pronunla ,,ielitd"). In genere, nu poli
talia noastrd gazetdreascd pe tema ,,Intelectualitatea tehnicd", pricepe cum se cade cuvintele pe care le pronunli prost. $i
cea de a douiincrimina un articol al subsemnatului, intitulat trebuie sd constat cu regret cd o seamd de cuvinte sint incd,
Suedia gi socialismul real . Dincolo de diferenlele de subiect, pentru multd lume, enigmatice, in ciuda frecventei lor folo-
dteexcteonsvfiergrgeeanufdp:riind.ioasiPnct*ruasTia siri.
ton gi argumentalie, cele douX
lumind rin semni-ficativ punct A disprelui elitele i:rseamnd a disprelui superlatioul. Cu
fald de elite 9i acuzaJla subiacentd cd Dilema, respectiv- direc-
t,o,inrutelleeci,tupahlictalttueieagtteehpnircinX"eilnitisnmum. Neele-aumneoiceuxpcalut,sligvilsdteare,.liftee alte cuvinte, a avea o relafie deficientd cu universul valorilor.
vorbit (vezi Suedia 9i socinlismul real) despre Explicafiile unui asemenea amplasament vicios fafd de tot ce
,,tmaniste" gi am palale" 9i tot felul de alte privilegii, e reugitd superioard pot fi multiple: de la indoctrinarea pro-
legiti-
,,ranguri, titiuri, pagandisticd deja amintitX pini la resentiment, complex de
mind'u-le in chip cinic, irn timp ce ,,poporul rom6n se destra- inferioritate, obtuzitate mentald sau micime sufleteascX.
mi de foame". fittulul celei de-a doua scrisori e el insugi des-
trdmdtor gi md privegte direct: ,,Nu uitafi: curba Norocului, Ideea cd massele prosperX numai dacd elitele sint decapitate,
steaua dvst. (sici) v-au propulsat acolo unde vd aflafi' E firesc
sd vedefi deformatX realitatea. .." MA intreb unde i9i imagi- asfixiate, linute sub control are, tr sine, ceva paranoic. In rea-
neazd intristata mea preopinentd cd m-ag afla. Unde am fost
,,propulsat"? Nu defin, in clipa de fald, un ,,titlu", un post Iitate, o populalie care nu produce elite 9i care nu e capabilS
siu o pozilie ,,de ehte" Pgriinnuurmmdarep,rennuupmodt rv-edeoa aresaigliutarte-a
printre irnbogetifi zilei. si 9i le intrelin6 devine rapid materie vidd a istoriei. Dacd
mai deforma*td'decit o vede toatd lumea, chit cd voi fi avi:rd
.poporul romAn se destramX de foame", nu elitele 9i elitis-
- cCaeteoaatcdelummdetaul-burgdi uinnsedle miopii specifice. cu elitele' mul sint de vind. Dimpotrivd: absenla unor elite reale care sd
e rdfuiala de principiu giseascd solulii 9i sd le aplice. Elitele ne lipsesc 9i e cu atit mai
ridicol si ne purtdm ca gi cied ne-ar prisosi.
in ultimii dpeadtreus.aAnsitaaminsienatiml:rnidt-ocd-invsdulEbmdiinfeturiltedefopramrteid- a
Poate altceva vi supdrd, de fapt, stimate cititoare gi sti-
supdrdtor
rodit peste agteptdri. Am asimilat, pe nesimlite, acea ideolo- mate doamne. Poate cd luali drept ,,elitX" micile coterii lucra-
tive dintr-un domeniu sau altul, mafiile ,de virf" , care vor sd
* Vezi in volumul de fafd, pp.253-255. administreze dominator segmente tot mai ample din viala
naliunii, sau cluburile exclusive ale snobimii de ultimb or5.
96 Astea da, astea ne pot supXra, dar nu au nimic de-a face cu
elitele adevdrate. Elita nu este comunitatea celor pulini, care
au reugit slujindu-gi propriile interese, ci solidaritatea celor

gbeaulirtnhdii,e-cgairvea-rasislrtuojfceirsavcfoieirn.btDeitruedmseunslepparevuobdaleiscot.srdeA,briiisrreittoaatteeelsed-nelimaulndalvianeutrrtsoearlioudl-le-

nile primeia, intrali intr-un neproductiv conflict cu cea de-a
doua. Nu vd grdbili sX repetali ceea ce tot inv5ldmintul de
partid v-a inoculat drept adevdr necontroversabil: anume cd
9i aristocrafia e un lucru r6u, o adundturd de ,,exploatatori",
care trebuie supusd dictaturii proletariatului. Elita e alt fel de
aristocrafie: aristocralia competenfei, a inzestrdrii excepfio-
nale, a reprezentativit5fii. Etimologic, elita e comunitatea

97

celor alegi. Alegi fie ,de jos" , prin vot, fie ,,de sus", prin har' $i Dosarele de cadre
irrtr-un caz 9i irtr-altul, ea este efectul unei delegdrl a puterii'
De aceea elita adeviratd e Ia antipodul suficienlei 9i al egola- in edifie revizuti 9i adiugitd
triei: ea este fie intensificarea exponenliald a mul;imii (demo-
cralia nu e decit o formd de organizare sociald care i9i obgine
elitele guvernante prin sufragiu universal), fie expresia indi-
rectd a mdrinimiei dumnezeiegti. A fi ,,aIes" inseamnd a avea
mandat public sau, cirrd egti ales ,,de sus", a avea mandat

divin.
Md intreb, in aceste condi;ii, stimate doamne, ce puteli
avea impotriva elitei, a elitei autentice? $i cum ali ajuns sd fiti
e*asperite de o categorie care, la noi, deocamdatd nu se ma- Pfi:rA h decembrie 1989, de dosarele noastre se ocupa o

nifestd decit rar 9i timid? E ca 9i cind ali declara cX nu vi inte- institulie specializatd , ajutat6,, de voie de nevoie, de o sume-
reseazd Eminescu invo- denie de colaboratori. Nu gtiu cit de departe mai merge astdzi
pired nu scade prelul cotletului 9i cd a
zelul instituliei cu pricina. E limpede insd cd, in ultimii patru
ca palatele, catedralele gi curlile nobiliare ale Europei d-ee a
sfida foamea nafionald. Md tem cd un asemenea mod a ani, de dosarele noastre ne ocup6m, i:r mare mdsurd., noi

gindi vd va duce la disprelul valorilor-fdr5 sd rezolve prgble; ingine. Fiecare romAn e angajat, dupd puteri gi dupd caracter,

i'ra foamei. Mizeria nu se subliazd dacd anuldm prestigiul intr-o uriagd operaliune cosmeticS: reevaluarea gi reformula-

averii, inechitatea socialS nu se atenueazd dacd torpildm far- rea biografiei proprii din perspectiva, nouX, a exigenlelor

mecul unicatului 9i simlul ierarhiei. Acestea au fost ,,meto- posttotalitare. Destinele se spald ca banii. Portretul naliunii
dele" comunismului victorios 9i nu se cade sd uitdm
atit de se reface vertiginos. Ea dd la iveald un aoveinndtuerlousng-atd9i,epxipned-
trecut de luptd 9i
repede care au fost consecinlele. drieencldurair,d,i,lesgeaclirtedtli-i". Tot romAnul de dupd revolulie pretinde
Lucrurile vor incepe sd meargd bine in RomAnia ci:rd tot
satilmvaatloe rdilooar manlees,e-.Civnad a fi fost mai mult sau mai pulin disident, la fel cum tofi bdr-
romdnul -culitnuclsludsnidvtoDsoaml enliiitleelovro,aasdtriec,d
recupera balii de dupd andropauzd pretind a fi fost mai mult sau mai

vom'recdpdta rdgazul sd citim o pagini bine aleasd dintr-un pulin donjuani. (Imi amintesc de un text al lui Ortega y Gasset

autor bun, cind ne vom bucura de o masd cuviincioasi, cu cu privire la aceastd tendinle recuperatoare a masculinitdfii:

vinuri alese gi cu minciri alese, cind vom impdrli aceast5 toli au practicat dezldnluit arta seducfiei; 9i, dacd n-au fdcut-o

bucurie cu prieteni care sd fie, la rindul lot, oarneni alegi, la vedere, au fbcut-o pe ascuns, fXrd s-o gtie nimeni; 9i, dacd
capabili de o conversalie aleasd, ind alesele inimilor noastre nici pe ascuns n-au fdcut-o, e pentru cd n-au arut s-o facd, in

n" rrot obliga, cu manierelelot alese, sd redescoperim virtulile ciuda nenumdratelor ocazii pe care le-au avut: n-au vrut,

curtoaziei !i cina alegii noqtri din Parlament nu ne vor mai fiindcd n-au fost genul sX se dea in spectacol, sd piardd timpul

face de ris. Abia dttpd ce toate aceste trepte vor fi parcurse, cu prostii etc.) A9a gi cu ogtirile noastre de haiduci anticomu-

vom cigtiga , poate, dreptul de a ne ardta plictisili de exc-esele nigti. Toli au de raportat fapte ndstrugnice, machiaverlicuri,

elitismului. Abia atunci vom proPune, eventual, elitelor o temeritdli. Firegte, au fost si au rimas modegti. Nu ftrleleg sd

micd haltd de reimprospdtare, cu moravuri fruste 9i destin- se laude (ca algii...), nu vor recompense, dar, odati 9i odatd,
deri plebee. Deocamdati insd, antielitismul seamdni cu ura se vor decide, poate, si-gi povesteascd iliadele 9i odiseele:
primird fafd de pantof, a cuiva care n-a fost i:rcdlfat nici- vreo privire rece aruncatd secretarului de partid, vreo ab-

odatd. senld neruginatd de la defilarea de 23 august, vreun banc

Dilema, nr. 77, 7 - 7 iulie 7994 trintit cu insolenli in fala secretarei de la cadre 9i cite 9i mai

99