Plesu, Andrei - Chipuri si masti ale tranzitiei

auzit multe in anii din urmd. Dar toatd ,,Opozilia vnite,', Explicalia mea e alta: o ,,anumitd parte" a Puterii actuale
toatd presa ,,anumitd" a ultimilor cinci ani n-au reugit, punind
mind de la min5, s5-i batjocoreascd portretul atit cit a fdcut-o se afl5 intr-o consonanld de adincime cu firea, metehnele 9i
-injuinrdtrt-uoracldipuistdma-nileorrupelpiaredveizjeibgildl igni, apucdturile PRM-ului. Fie 9i ?n chip incongtient, mulli dintre
RomLnia Mare. $i apoi,
legi- parlamentarii, prefeclii 9i activigtii majoritari se raporteazd la
pind la un punct,
timd. Dar sd te injure un ,,tovards de drum,,? Ci sd nu mai C.V. Tudor prin afinitate: omul li se pare hazos, pitoresc, ta-

vdoernbeimrvocdzi-tatela pregedinlia a dat semne lentat; le confirmd pornirile ciobdnegti, le flateazd semidoc-

mataaicucraitemgaoiripcea.lidNeu- mai tirziu decit deundzi, tismul, le inveselegte gpriful.E bdiat de comitet, e ,,bd Cornele",
domnul Brucan a fost pus la punct cu severitate de biroul de e ,,romAn de-al nostru". Are si el, de, unele pXcate, iar acuma

presd al Cotrocenilor pentru o declarafie care, comparat5 cu a cam fdcut-o de oaie, dar una peste alta e ,,fratele" nostru,
patriot care va sd zicd, mi:rcitor cinstit de jidani 9i de bozgori,
dejecliile ,,marelui a\iat", e o micd arie de divertism-ent. gi, in
vrrrueemazed,cedivPaugtheereazaS-, la toate alunecos, zburdah:ric, dar fdlos ;i sentimental. Cum sd te
nivelele ei s-td reculeazd, ate-
senatorul ,,disident" obscen la ram- superi pe el, cum sd dai cu el de pdmi:rt? in fond, nu e om
rdu: nu se compard cu intelectualii sclivisiti gi morocinogi,

pd, igi dd poalele peste cap, ameninld, retracteazd, atacd din trdddtori de !ard, ciripitori in lirnbi strdine, pugi mereu ,,pe
nou, rostogolindu-se dizgralios peste nervii nogtri istoviti, corttra", nesimtitori la virtulile neamului nostru get, trac,

peste greu incercata noastr5 pudoare. Cu masivitatea lui daco-roman, vlah gi cregtin incd de pe vremea pdginilor. Pre-

flascd, de bleg agitat, C.V. Tudor ocupd scena impenitent, in supun cd sint destui printre alesii nostri care, in strdfundurile

amorleala generald. Domnul pregedinte ,,se explici,,, ,,nu se micii lor bucdtdrii interioare, aud adesea un glas flaubertian

coboard", domnul NSstase vorbegte in bobote, domnul zicirrd: ,,C.V. Tudor c'est moi!" C.Y. Tudor e subcongtientul

Vdcdroiu tace milc. Singur domnul Gherman dd oarecare stir"rgaci refulat al coalifiei noastre cvadripartite: nu e un om,

T-le de cuviinld ardeleneasc5 9i bombdne pe cont propriu. e o funclie psihicd, o fantasmd, micul sediment paranoiac al

Perplexitatea noastrd rdmine intreagd: cum poate un perjonay ,,partidei nalionale".

atit de ridicol, un insuficient veleitar, o micX hchea de peri- Indrdznesc sd merg mai departe si sd zic: C.V. Tudor nu e

ferie sX lin5 in gah institufiile cele mai importante ale siatu, doar intruchiparea subcongtientului guvernamental. E parten

lui? Presa ne comunicd o veste mai curir:rd comicX: parchetul de umbrd a intregii nafiuni. Asemenea fiecdrui individ care igi

General s-a sesizat din oficiu si a inceput sX ancheteze cazul. nareeg-ativdiu, pindasvpuuasbaildp,sifhieoctaerreappeouploilor ri9-i zona sa crepusculard,
are noaptea sa, balastul
Ce sd ancheteze? Aberalia e la vedere, scandalul e evident. in
orice lari normalS, comportamentul 9i afirmatiile celui in- sdu tenebros, latenfa sa suspectd. Ele ies la ivealS irr ceasuri
criminat ar fi dus la suspendarea promptd a imunititii parla-
funeste ale istoriei, cind irnprejurdrile sau surescitarea cite

mentare. Ce mai e de anchetat, cind ai surprins puglamiua in unui descreierat deschid, iresponsabil, Cutia Pandorei. Nu
{lagrant delict? Atita precaulie proceduiald e^de neinfeles. facem nici noi exceplie de la aceastd regulX. La felurite
Una dintre explicaliile posibile este gantajul. Senatorul pere-
mist i-o fi avind la mind pe cei de sus cu cine gtie ce docu- rdscruci ale vremurilor am gtiut sd d5m, ffr chip exemplar, tot

ce era mai bun ir noi. Am trecut ins5 si prin incerciri care au

mente infamante. ,,Victimele" ir-rcaseazi de aceea, icnind mi- scos din noi tot ce era mai rdu. Iar cind aritdm rdu, cind ies la

nimal, ca sd nu stirneascd fiara. in ce md priveste, nu cred in suprafatd rezervele noastre de mitocdnie, de provincialism

acest scenariu: nu cred cd C.V. Tudor stie esentialmente mai resentimentar, de lichelism, suficientd gi indignitate, chipul

mult despre cei pe care ii hdrluiegte decit gtim (sau banuim) nostru imprumuti, pentru o clip5, trds5turile vicios infantile
cu tolii.Insul nu e decit un banal bluffeur, cel putin la fel de
gantajabil, de altfel, ca gi adversarii lui de circumstantd. ale cite unui politician neaog. Sd scuipdm in sin 9i sd ne

tragem ceargaful mai la soare.

Dilemn, nr. 745, 20 - 26 octombrie 1995

200

Vadim cel riu si Funar (Verde!) cel bun De ce nu cred in sinceritatea acestei spectaculoase rupturi
la virf? Mai intii, pentru cd ea nu ajunge nici mdcar la echi-
Una dintre manevrele curente a1e politicianismului este vocul ,,jumitdlii de mdsurX": se rezumd Iaunminim posibil,
camuflarea calculului util in chestiune de principiu. Vrei, de la afigarea unei rigori de suprafald, mai curind simbolici.
pildX, sd-!i schimbi pantofii gi declari cd te-ai hotirit si spri- Degi Partidul RomAnia Mare se declard solidar cu prege-
jini produclia de incdlldminte. Vrei sd te lepezi de un aliat in-
comod gi declari cd ai decis ruptura irr numele unor exigenle dintele sdu, el nu urmeaze a fi afectat, ir fapt, de penalizarea
acestuia. Toli cei care au ajuns in posturi de decizie prin
democratice.
Raliunile despdrlirii coaliliei guvemamentale de Partidul negolul politic impus de Vadim Tudor rXmin in funcfie. Nu
dispare nici una dintre nulitXlile pe care PRM-ul le-a atirnat
RomAnia Mare sint vddite 9i elementare: liderul partidului cu de pomul guvemamental dupd ce abia s-a tirit i:r Parlament,
pricina s-a obrdznicit peste mdsurd, introducind in rudimen- la limita pragului de admisibilitate. Domnul Megca rdmine
tara sa baie sulfuroasi citeva din tabuurile absolute ale gu- secretar de stat la culturd, in ciuda tristei sale inanitSfi, doam-
verndrii pe care se angajase si o suslind: Pregedinfia, SPP-ul, na Mitzura Arghezi i9i pdstreazd titlul fantomatic intr-o orga-
SRI-ul, armata. N-a fdcut-o din rigoare moral5 sau din eroism nizalie fantomaticd, dXruitd insi cu peste douX miliarde de lei
politic. A fdcut-o spasmodic, decerebrat, sub un soi de fier- reali. $i mai sint 9i alfii, care mai de care mai anonirni, mai
binleali fudulS 9i perdantd. Omul s-a luat o zi-doud drept inepli, mai nedemni, strecurali in mecanismul Puterii pentru
Avram Iancu 9i a ircercat, in vdzul lumii, se oblinA rdgetul a parazTta nestingherili pe osinza ei. Cum sE cred atunci cd
haiducesc din materia primd a unui simplu scheldldit. Vitejia PDSR-ul vrea cu adevirat si-gi regdseasce onorabilitatea? Ce
lui panicatd, de poltron ldsat pe intuneric, a indispus. In plus, efect terapeutic poate avea incizarea unui furuncul, dacd ai
diverse foruri, oficine 9i agenturi au dat de infeles cd nu se grijd ca puroiul sd rdmin5 neatins in matca lui dulceagd? Dar
poate 9i cu Vadim Tudor la Putere 9i cu sufletu-n cer, c5, prin nici mdcar C.V. Tudor nu e constrirs sd tragd toate conse-
urmare, trebuie sd alegem intre masca de oxigen (Consiliul
Europei, NATO sau FMI) si teava de egapament a RomAniei cinlele sordidelor sale bufonerii. Nu i se ridicd imunitatea
Mari. Pe scurt, divorlul a devenit fatal. El a fost insd ambalat
intr-o demagogie a civilizaliei europene, a democraliei victo- parlamentard, nu se dd curs zecilor de procese pe care aceaste
rioase 9i a statului de drept, de naturd sX ne amdrascd o datd ilicitd imunitate le-a inghefat sau le-a trangat arbitrar in bene-
mai mult. Cdci nu asistdm la o purificare de fond a PDSR-ului, ficiul agresorului.
la un Damasc transfigurator. Asistdm la o micd parodie a vir-
ginitdlii, la o tentativd pripitd de reamenajare a portretului $i apoi, nu e de mirare cd partidul de guverndmint a des-
electoral pedeserist, aflat ir:r dezordine dupd trei ani de gu- coperit viciile partenerului sdu abia la capdtul a trei ani de
vemare grea. coabitare? Vadim Tudor face publicisticd antisemitX furcX de
dinainte de 1989. Asiduu antimaghiar 9i antiromAn (cdci a
202 injurat fdrd ezitare trei sferturi din elita intelectuald a !drii), el
nu 9i-a ascuns niciodatd idiosincrasiile, vulgaritatea, dege-
nerescenla sufleteascd. N-a fost mai breaz la nuntd decit la
divor!. Prin urmare, alianla cu un asemenea exemplar nu
putea avea decit o singurX, grav condamnabilX, justificare:
dorinla de a sta la Putere cu orice pre!, fdrd urmX de scrupul
moral gi civic. In ultimii cinci ani, C.V. Tudor a colportat zvo-
nurile cele mai absurde, calomniile cele mai grotegti, insultele
cele mai scabroase cu privire la mari scriitori, minigtri, parla-

mentari 9i generali, la institulii prestigioase (nalionale gi
intemalionale) 9i la seminlii intregi. A trebuit si-l injure bir-

203

jdregte pe Ion Iliescu pentru ca gefii arcului guvemamental Moartea 9i viala lui Corneliu Coposu
sd-i descopere siderali grosoldnia gi antisemitismul. S-ar zice
cd pregedintele RomAniei e primul ,,evreu" ofensat de Vadirn, Prima sdrbdtorire postrevolufionard a Zilei nalionale (1 De-
tdruaptdsaimnilululnrgidi idceolsuuluriis,uirnioccoesnmlaopcouliteca. rPeelnidtreurciiinPeD9Si-aR-pudlsu-i
semnalau zilele trecute pdcatele colegului lor era jenantd gi cembrie L990) mi-a liinsatrteogiai mceinretirmeopneiinuibnilXr.itmErapfroeacritpeitafrtiggi-o
descumpdnitoare. Care va sd. zicd,, stai trei ani intr-r.rn bordel ceea ce a imprimat
gi irrtr-o bund zi anunfi obgtea cd egti ir:rconjurat de prostitu-
ate, de care inlelegi sd te delimitezi... Cum sd credem deci ppsreihzoelnolgaie,,inzgpridbru"liatdoc-i,rmiuairrioi,rgearanuizvaitzoirbiiil locali, timoragi de
intr-o nevoie autenticd de purificare? $i incd ceva: a te dis- depdgili. Totul se
pensa solemn de Vadim Tudor, rXminind aldturi de Verde!,
Funar, Gavra 9i Pdunescu, e o comEdie amufitoare. i9i ima- desfigura ca o perpetud alergare dupi ,,nucleul prezidenlial"
gineazd oare domnii Ndstase gi Gherman cd in capul aliafilor c9iu-unpeunlttirmu o parte a guvemantilor
care le-au rXmas ,,fideli" e altd muzici decit ir:r capul ,,trdd6- sprint spre un elicopter dme-ilaittaurn,cci a-re s-a incheiat
torului"? Adicd, avem, pe de o parte, in persoana lui C.V. ne-a trecut
Tudor un xenofob irespirabil, nedemocrat, neeuropean, iar, rnunlii destul de aventuros/ cu zgomot mare si ,,confort" de
pe de alt5 parte, o coronild de spirite generoase, iu6itoare de
oameni (mai ales de unguri gi de evrei), visfird internafiona- rdzboi. Momentul axial al evenimentului fusese ,,marea
list la Maastricht, Bruxelles 9i Strasbourg, ca nigte faruri ale adunare popularl", cu discursurile citorva politicieni de virf
democrafiei planetare. Numele acestor serafi, de la care atir- dinaintea unei mulgimi care, la nici un an de la fircheierea

ni ,,venitorele RomAniei", ne umplu auzul cu agreabila lor violentd a dictaturii comuniste, hotdrise cX inamicul public

melodie: Verde!, Funar, Gavra, Suian, Pdunescu. Ling; ei, da! vdceoinlrmtbrieatoicrdaileorteer,sfdtpacbeeialumenrappOaorpdteoiuzlmialiaaimcaenpatriocdovaimtzXau-tn,isitnset.dotOeafariecuciaailrrite5s.tdpileaevted-lle-
Linge ei poli rXmfire nepdtat, lingd ei poli sta drepl pind-n mdgie (imi amintesc cd parlamentarii erau iritali de plasarea
pi:rzele albe, pind la victoria finalS. Nu se compard cu gdlX-
giosul de Vadim. Vadim e o boald de copilirie a tranzlgiei. lor inddrdtul Guvemului: domnul Vdcaru fdcea, impreund cu
Alialii credinciogi, cei rdmagi in triunghiul de dupd patru-
later, au altd anvergurd: ei sint patologia noastrh de miine, ttrt ,,coleg", mici glume dubioase, categoria ,,bdiefii din fun-
bolile de maturitate 9i de bdtrinele ale capitalismului romA-
nesc multilateral dezvoltat. dul clasei"). In aceastd atmosferd a luat cuvintul domnul
Comeliu Coposu. A fost huiduit fdrd trtrerupere, cu o gro-
Dilema, nr . \46,27 octombrie - 2 noiembrie 1995

soldnie oarbd, grosoldnia multiseculard a ,,boborului" tr de-
ulirr.mPiednetrubuonridc-incuevii9inifdp,dsjatrLasriecu-l eipniscoidudearacslitminagthueluriito-r
o
la

culme. Indiferent de adeziunea politicd gi de felurite umori

conjuncturale, nu puteai decit sd rogegti asistind la dezmdtul

gregar al auditoriului impotriva cuiva care, fie si numai prin

virstX gi prin biografie, ar fi trebuit sd impund decenlX.

Lucrul insd cu adevdrat uimitor in aceastd imprejurare a fost,

205

pentru mine, performanla domnului Coposu. $i-a citit cuvin- -repproeztreivnittaunnliei i logici neprogramabile s- imo lsitubnteilXvopiaedsadgovgoier:-
tarea pind la capdt, cu o tenacitate imperturbabili, imun la
vitregia contextului, recules fdrd ostentalie in hotarele me- establishment-ului au

sajului propriu. Discursul sXu aparlinea, fir mod vddit, cuiva beascd deferent, ,,concurenta" politicd si-a fdcut o onoare din

a comenta omagial virtufile fostului ei inamic. Pentru prima

care era invdlat si-gi indeplineascX lucrarea dincolo de orice oard, cred, ,,du9manul" politic a pcrdimpdataot a-rd,inommuolddepupbelisctr-a-
onorabilitatea adaersarului. Pentru
calcul al oportunit5filor: fructificind situaliile favorabile,

daci ele existi, sau ignorind situalule nefavorabile, dacd ele dd a putut constata cd pregedintele fdrii, pregedinlii Came-
relor, primul-ministru, directorul SRI-ului gi liderii stingii pot
apar. In asemenea cazuri, intre vorbitor gi vorbirea sa, irrtre

fdptuitor 9i fapta sa nu existd interstifii, spalii de negociere 9i vorbi cu respect, uneori cu afecfiune, despre cineva ,,din
de cintdrire a riscurilor. Existi doar curgerea fireascd a des- Opozlfre". Care va sd zicd e posibil. Injuria puturoasd, ura
bezmetic5, i:rfruntarea istericd nu sftrt obligatorii. Pind si
tinului, asurnarea lui calmd gi singuraticd. In istoria RomAniei

modeme, tipul acesta uman a fost, pind la un Punct, rePre- Televiziunea nalionald a regdsit, pe alocuri, un ton omenesc,
zentativ. DupX rdzboi insd, el s-a vdzut virat cu o consec-
ceea ce i se intimpld rarisim. Domnului Coposu i-a reugit, o

venli 9i cu o eficacitate care dovedesc vigurosul instinct de dati mai mult, imposibilul in jurul suferinlei gi al sfirgitului

conservare al comunismului: era limpede cd omogenitatea ca- sdu s-a conturat o arvund a reconcilierii nalionale. De aceea, nu

racterului, lesutul etic compact, nefisurabil, constituiau vir- sfurt de acord cu purigtii ,,luptei", cu cei care vorbesc de ipo-
tulile cardinale ale rezistenfei, piedicile cele mai dure de care
crizia discursurilor Puterii gi vor sd se rdfuiascd mineregte cu
se izbea fabricarea ,,omului nou": ca atare, trebuiau lichidate'
generalia mea ir domnul Gherman la cdpdtiiul defunctului. N-au priceput

Mai fiecare dintre neoxip-onecenifidaini ,,speciei" Coposu; onruicevocrabzes-c nimic din spiritul ftr care a aclionat mentorul lor in anii din
arn avut in familie
urmd. In ce md privegte, prefer sd acord oricui, intr-o primd

neapirat de anverguri, ci de croial6: oameni ,direcli", adic6' instanfi, prezumlia de sinceritate 9i ador ipocrizia care md
drepli gi simpli, oameni care nu gtiau sd suridd ironic cind feregte de bit5. Nu md intereseazd dacd domnul Vdc6roiu

auzeau de ,,principii" gi care nu sucombau in semitonuri cind suferX pinX in strdfunduri la rnoartea domnului Coposu.
se punea problema unei opliuni. hr genere, au murit prin
Esenlial este cd Domnia sa socotegte de rigoare sd declare cX

inchisori sau au revenit intre ai lor surpali trupegte 9i sufle- sufer6. Esenlial este ch Domnia sa i.nfelege sd se integreze

tegte de experienle inomabile. Disparilia lui Comeliu Coposu irrtr-un ,,scenariu" civllizat, irrtr-un raport normal cu o reali-
aduce intre noi 9i lumea acestor iraintagi o distanli in plus,
un spor de abstracfiune. in el se sting urrchii 9i bunicii nogtri, tate dramaticd. E un progres sau mdcar o promisiune de pro-
amintirile ,,din alte timpuri", figurile ,,obsedantului dece- gres. Imi convine in mult mai mare misurd acest protocol

niu", farmecul imprecis al povegtilor de familie despre decit spontaneitatea mirldneasci a confruntirilor din anii '90.

Va trebui, cindva, sd reflectdm analitic asupra delimi-

Maniu si Brdtieni, despre tinirul rege Mihai, despre Romdnia tdrilor posibile (gi necesare) intre prezenla simbolicd a lui

Mare, despre magazinele de pe Calea Victoriei 9i despre Pro- Comeliu Coposu pe scena politicd romAneascX de dupd 1989
menadele de la $osea. (O lume pe care n-o vom putea pdstra
vie in memoria noastrd decit incetired s-o idolatrizdm...) (rolul lui de reper, de punte intre democralia interbelicd 9i cea
postrevolufionard, efectul coagulant al personalitdfii sale in

Cei care igi amintesc de furia vulgari cu care era intimpi- interiorul Opozifiei) 9i strategia sa politicd propriu-zisd. Pro-
babil cd accentul pus pe reactie mai mult decit pe ofensiv5,
nat domnul Coposu imediat dupd revolulie vor contempla

cu oarecare stupoare pietatea cvasiunanimd care il inconjoard un anumit imobilism gi o, inevitabild, componentd ,,retro" a

acurn. E un semn cX mullimea e totugi educabild: prestigiul orientdrii sale au fost salutare in perioada nebuloasd de pind

adevdrat sfirgegte prin a impune, fierbinlelile ideologice se acum. De-aici i:rainte vom asista, cu siguranfd, la schimbdri.

domesticesc. Moartea lui Comeliu Coposu iradiazd, agadar, Disparilia unui om de mare calibru provoaci irtotdeauna, in

206 207

metabolismul comunittrlii sale, o rupturtr de continuitate. Se A spune lucrurilor pe nume
pune intrebarea cine va fi capabil
rupturd. Ctrci prestigiul n-a fost * in str administreze aceasttr
cazul domnului Coposu
-Vegdetoaaliar ,nsdesgcttiret,oer vdoelueeamzutrlapfriee.caAr infojusrtu9l imnaArsilcotrrtaorrbdoeri-.
vid.
Cu

unele exceplii. O exceptie a fost domnul Coposu insugi, care
a vorbit adesea despre importanla formativtr a celor zece ani

petreculi altrturi de Iuliu Maniu. Rtrmine str vedem, in lunile

urmdtoare, cine a profitat intelectualmente 9i politicegte de pe
urma celor cinci ani petreculi allturi de Corneliu Coposu...

Dilema, nr. L49, 17 - 23 noiembrie 1995 Sdptdmir:ra trecutd, Guvernul RomAniei a gdsit rdgazul sd

se ocupe de finefuri. El a decis cd un .orrrir., adev"drat nu
poate fi botezat oricum: in orice cu
nume caz, rru poate fi botezat
ria de
obscene sau criadriecoslee.veCdienecos-nafrrufinatigt,fe^pGtautvcear,niunl puzde_
necazuri cu
ia ulUa
timp si chef de asemenea inefabile griji. O primd concluzie se
nimupl uanree:sGimufvmemetualfizairce.-nAelervgiebreuanin. uAmdeoluuijcpounneclurazfiien:aGteupveror__
b9lvui"laee1tlmiutnrie"tuompsarperieelneclodutrrelaleertiigosvaecrl;eioecmaudpdregeatilneandnuDldlmaumgeuin,nuennizeu-fepmtuirnievijinopiescorgidigirueii.vc^pituCe,vinilcnudatcrecer,iunoGremivoldauertlhi_f9eaei
s-a simfit lezat ca de o blasfemie: era afirrs in esenla, adicd in
misterul lui. Aga ceva nu se face! Ei bine, la rind cu Dum_
nezeu gi cu Goethe, minigtrii nogtri s-au vdzut indemnati sd
umble la ,,mume", la arhetipuri.infuror-ullor reformator, nu
puteau lSsa de izbeligie onomastica
granti a imaginii 1ful| a demnitdtii gi nalionalX, parte inte_

europenitd^.tii noastre.
Cum ne vom simli pe la feluritele vdmi ale lumii'dacd vom
ardta grdnicerilor pasapoarte cu nume pocite, scirnave, ilare?
Sd facem ordine! Sd ne numirn cu totii Ibn 9i Maria, Nicolae si
Elena, Costel gniimGhiceopreghaifcdes-t ca in
tdrim abecedare! $i, ir:r orice caz,
sd nu riscim fdrd a consulta Guvernul.

nCudmcie- a treia concluzie! -ce Guvemul gtie. $tie ce e acela un
obscen 9i, mai ales, rrrrnu ridicol. Noi am
putea e acela ,rr-r
(engl.
aSvheaakeinspc5eauren)elneuezeitdnriil:eslXotbesccehne?mSea,,uScsudtutred_lcahnecme,e,
,,Creangd" nu e nitel irrididceofli?nit(iivm, ind,aarutrseebaumi asXcd,,raesgtleeamesni:_rt
nume de familie, dar,

209

tutmrmo"r.9Di ianc[pprirviminulal-mloirn?i)stArupaartrfai concluzie: Guvernul are realizdrile sale, ba chiar de complicitatea lui Dumnezeu (l_am
avut un nume oarecare/ auzit odatd pe unul dintre minigtri declarind autoreferential

tapajul acesta estetic in materie de apelative n-ar fi avut nici cd Cel de Sus ii ajutd pe cei care muncesc), Guvemul ar trebui
usdn-gpi ivciaodr iinli-npiogstittedrietattere.aSbed,asparvouprieindziupaosatugraaptdeea,azfiiuadebjainec_u
un haz. Dar str te cheme intr-un mod atit de... particular 9i sd meritatei odihne de dupd creale. Totul e ,, U,rrre ordine.
ceri poporului ameliorAri stilistice e sublim' E o minunatA

orobi de uitare de sine. A cincea concluzie: Guvernul e sensi-
fit. i" fond, totul a inceput de la ideea ntrstrugnictr a unui Doar ici colo
alegtrtor de a-9i boteza fata ,,Nicoleta Vf,ctrroiu", in speranla citeva detalii. mai sint de schimbat citeva nume 9i de corijat
unei ntr9ii solvabile. Dactr unui cetdlean obignuit i se ,,ma-
chemat Cit despre numele cu care Guvemul acesta va fi
E sigur la Judecata fdiecAhpeomia-t iati o taind care ne depdgegte.
nipuleazA" in felul acesta numele, n-are ce face, trebuie sA se insd cd va
cu numele Iui adeadrat. Nirr'r-,"
resemnuze. Dactr instr o pdle9te primul-ministru, el se poate rdmine decit sd sperdm cd el nu va fi nici obscen, nici ridicol.
aptrra cu un decret. $i chiar o face, pentru ctr sensibilitatea lui
nu-i ingtrduie sd tolereze bancuri atit de proaste' Concluzia a Dilema, nr. 150, 24 - 30 noiembrie 1995

gasea: Guvernul e pudic. El nu suporttr cuvintele ,,tari" in nici
o imprejurare. (Subconcluzie: Guvernul e consecvent.) De
pildI, in loc de ,,slr[cle", ,,vial[ grea" 9i alli asemenea ter-

meni obsceni, se prefertr ,,dificulttr1ile inevitabile ale tranzi-
!iei" sau ,,criza mondiald", in loc de ,,economie falimentartr",
se recomandtr expresii de tipul ,,ingerinlele FMI-ului", ,,spe-

culalii bancare", ,,indisciplina agenlilor economici"' Pe scurt
-spu9ni eca,,ustnr esleimgprleifuictl[m!i",luincrulorcilede-,,,cinorluopcfed"e,
,,catastrofl" , se
se sPune ,,exa-

g-erdrile presei;' sau ,,afirmafii calomnioase", in loc de ,,egec",
Je spnne ,,succes". Aceasttr virtuozitate a eufemismului e instr
un falent mogtenit. Unii dintre noi i9i mai amintesc, poate, de

scumpirile care se numeau pe vremuri ,,reagezdri de prefuri",
de concedierile care se numeau ,,reotganiz1ti", de mitingul
obligatoriu care se numea ,,manifestafie spontand" 9i de toate

celelalte abilitlti retorice care fdceau sarea 9i piperul vietii

sub dictaturtr.
Pe baza consideraliunilor de mai sus, vom spune totugi

ctr, in ciuda calitllilor sale enunlate in cele gase concluzii

precedente, Guvernul (concluzia a gaptea!) are inctr unele lip-
suri. Degi din toate afirmaliile sale rezultX in chip limpede cA

e infailibil, ctr nu i se poate imputa nimic, cX se mi9ctr glorios
9i exact duptr un traieu Pe care nu-l pericliteaztr decit gre-
gelile altora, Guvernul continul, flrtr nici o motivalie rezona-
bil[, sd stea de vorbd cu unii gazetari sau chiar cu unii politi-
cieni din Opozilie. E o amabilitate inutiltr, o pierdere de
vreme, dat fiind rolul strict ornamental al acestora' Sigur de

2L0

ffififfii;, ,,.,,;,

Neagteptata reaparilie a cipitanului Soare intimidare etc.). Domnul Mdgureanu a repetat atunci, in mod
apisat, cd misteriosul personaj care punea intrebdri ,,ne-
Dupd ce in Senat s-a votat legea caselor nafionalizate' principiale" colocatarilor domnului Patapievici nu putea sd
ceirnaemvaaiamoabrseerdveact itcinnuumm6drurul lsveontautroirloilor rirpnrreezgeisntrliatien electronic apartind serviciilor sale pentru simplul motiv cd acele ser-
sali' S-au
vicii nu-9i mai ingdduie asemenea ,,activitd!i". Domnul
fdcut cercetdri 9i s-a aiuns ,l,adincomnoctluivzeiao-bciedcstieved"e' fiencctaosreercXt'
aoaratele. Votul deci, Mdgureanu a lisat sd se inleleagd, cu tactul cuvenit, cd, dacd
fusese penibila i::rtimplare e totugi reald, ea e, cu siguranld, isprava
aS"'i"e;u;;tt1t,;s;uas,penidnarmeoadvnooturmluai lf,a{hup$ei reopaestaermeeanpearoccoendsutartiai'reC?e altor servicii secrete. Cu acest prilej, opinia publicd a aflat,
;;;;;i de flptz Acceptarea votului cl valabil 9i promulga; mulfumitd unei lSudabile acliuni gazetdregti, cd i,n RomAnia
r".eutai"l,;e"giluiip.t.oCuauttmein!ecCi..odt nepdnreutficltedgxtaeoarcgiioamdcepevoarg?taem-deinsnletdainlentreuvaebatXuuscteien'tsdEoleim'aunniutieil' existX mai multe institulii indrdgostite de investigaliile clan-
destine. StXm sub mai multe lentile deodatd si pldtim din
mor de git cu adversarii lor politici' magistralii buzunarul propriu glefuirea gi buna lor funclionare. Numai
t"atpml oiutrtltiattoanrii:idri"ec"onloaup:slemgoiuraitlo9riiilper$offeerseioanzadli'nAmmopdatielengtaatl:,ilue"g1i.tltomYr'-
cd celelalte ,,lentile" au exclus cu aceeagi fermitate ca gi dom-
LJli"zi"auUn,at"iq,"t.duaegfiu*nieladceodmeinved"iningteint.aorDbeiee: vcstie"itdrrteeeamperioncmtoru-nolsgaascurrepa'rtaiSrcie:aratenlimtoartmediXnp'caonraleo--
r'-u'gpin;a.r;epa;eainteggirraetdlulbucnuecloarreminasntiietureli'ile noastre imtrelin cul- nul Migureanu posibilitatea implicdrii lor in vreo cercetare
tavSuivRtaluIt-,le,udaoluecica.i-ezrSileaeecbssrderplzuimunodteruaglsuauain"fcoizoncalouldt,ie,ccuuasnutuuonepaxogcitasaetrlaemmt c9maiitriuingnndiinesltiuei'rleDtsismeccdu'cplcuiXrrrai'i'nCipndo6'ar'tacdtmaie-l de tip polifienesc. Pregedinlia, prin purtdtorul ei de cuvftrt, a
, ,pazul ,lJngureanu" 9dei 'amfaucnecreda"' calificat tapajul ndscut in jurul cazului Patapievici drept o
piia;; ,,cu"ul Pata"pievici" provocare (?). Opozilia incerca din nou, trrditd in manevre
regretabile ,,iccidente impure, sd strice imaginea fdrii. S-au gdsit, e drept, gi o sume-
ig13s,s"*And3'" a^u fost denie de ,,particulari" care sd bagatelizeze sau sd psihana-
Cititorii nogtri i9i mai amint6sc, poate, de,,c-Spitanul Soare" 9i
J" ptot"tt"f mai multor intelectuali scandalizall acum citeva TrliezuaednzoeimriasPtteo-!peirasitlcaSure,eacduecreiotliobfirii.czeienictmreeianeitie,insle-sacptdiuriaasttl,iinfpsaefddnotdmreunscupalerCcetrricsuatliza-unl

lurii, de perspectiva unei reactivdri a Poliliei politice' cu toate Patapievici era fdcitura interesatd a unor intelectuali frus-
.r".nit" q'i ilrf'uttt"t" ei tehnici de lucru (anchetd printre vecini' tra;i, in goand dupd notorietate. in loc sd se ocupe de criza
hirtiei (acutd la momentul respectiv), ei inventau false pro-
212 bleme. Cum o sd existe un cipitan Soare atit de neprofesio-

nist? Numai nigte caraghiogi de intelectuali doritori si facd
senzafie pot cdldri iepe atit de gubrede. Allii au gdsit expli-
calii 9i mai simple pentru a demonta parada de civism a
protestatarilor: ei nu voiau, de fapt, decit sd-i facd reclamX lui
Horia Patapievici, colegul lor mai tindr, care, ir:rtimpldtor

(halal irtimplare!), tocmai urma sd scoatd o carte la editura
Nemira 9i apoi alta, la Humanitas. Pe scurt, din aproape in
aproape gi din toate direcfiile, cei care au infeles sd facd pu-
blic un incident compromildtor pentru orice stat de drept din
lume au primit un vot de neincredere generalizat; s-ar f.i zis

ci zece ingi cunoscufi iredeobgte ca rezonabili gi relativ inte-
ligenli s-au ficnit peste noapte si au inventat o istorioard ridi-
col5 9i rdutdcioasd, fdrd alti motivafie in afara vanitdtii lor

paranoiace 9i a unor suspecte strategii negustoregti.

213

Or, iatd cd, pe neagteptate, i:rtr-un inexplicabil puseu de m
,,glasnost", SRI-ul i9i asumd ,,viciile procedurale" ale cazrt'
rilor incriminate! Care va sd zicd n-am fost nebuni! Care va sd SPRE EUROPA, CU SPATELE...
zicd domnul cdpitan Soare existd 9i se line impenitent de
prostiil (Am aflat, itrtre timp, cd e destul de cunoscut fir car-
iier, ir:rtrucit a mai fdcut vizite de gopirld 9i prin alte blocuri,
pe la vecinii unor gazetari din aceeasi zoni.-.) $i atunci,ce sX
ginaim despre garanliile oferite la inceput de domnul MlSu-
ieanu? $i despie verdictul trangant aI instituliei preziden-
fiale, cum cd ,"agitator7i" cant'Iui Patapievici n-ar fi fost decit
nigte vulgari provocatori? Noi ceream, fir momentul izbuc-

nirii scandalului, asumarea vinovXliilor 9i numele vino-

vafilor. Ceream ca responsabilii gafei sd tragd consecinlele
iresponsabilitdlii lor. Nu s-a intimplat nimic' Iar acum, totul
se rezolvd discret, cu o rapidd autocritici. Dar, irr definitiv, ce
inseamnd, firtr-un asemenea domeniu, ,,accident de mr:nc6"?
Unde e eroarea? in faptul cd asemenea anchete cu caracter
politic se mai fac incd sau in faptul cd din nebdgare de seamd

iau neprofesionalism ele au iegit la iveald? ,,Accident de

munc6'7 se potrivegte mai bine cu varianta din urmd. Iar dacd
tot ceea ce iegretd domnul Mdgureanu e cX ,,s-a aflat" despre

nezbitiile subordonalilor sdi, sfirtem pierduli. Nu ne mai
rdmfure decit sd urim cdpitanului Soare spor la lucru!

Dilema,nr. 151, L - 7 decernbrie 1995

Rigorile ideii nafionale

sl legitimitatea universalului

^mia::rg:;in':il:e!*ayde:tvrd:r;uil,uri.;1M,a:i:c.ovn"crreft:fiCi:e,eTa c,e*-,i ,n#e-

adevdrat nu deoine adevdrat prin imprejurarea
cll-i nalional, ceea ce-i injust nu deaine just prin

aceea cd-i nafional, ceea ce-i urit nu dezrine frumos
aceea cll-i nalional; ceea ce-i rllu nu derine
prin

bun prin aceea cll-i rafional.

M. Evrvescu, Opere, vol. IX, p. 457

Ca orice specie a succesului, saltul in universalitate al cultu-
rilor nalionale poate fi dorit cu ardoare, dar niciodattr progra-
mat contabilicegte. El e o speranld legitim[, a cdrei implinire
nu poate face instr obiectul unor manevre strategice decit

pinl la un anumit punct. Trecerea de la anonimat provincial
la notorietate planetard seamtrnd, in aceastl privin;I, cu un
pr-oceg de insXnXtogire organictr; o minimd intelepciune a
bolii demonstreaztr cd vindecarea ultimtr e dincolo de cumin-

-intneicncoiilaunmpnuiasmdcteeiiemrtianoltaiduuseltusrnitupin9e.itrdcTeaerbraeuctoia-emmnpeineentgteluilpnijlasfaattrepmubeneunuidetiricucuiulroavmrii:neaegttaimfiXlniarntiriengatedbimeoamtopeeirlneetrga:siec-i

rea soluliei optime; dar, ftrcind tot ce depinde de noi, vorn
accepta cu luciditate ctr tuga finaltr, redobindirea strntrttrfii,
tine de un determinism care nu respecttr neaptrrat calculele
internationalitAlii noastre. Prin aceasta, nu acordtrm nimic

mafalotuadmluitildi clsieii lcgmui anliiimcrieitnaelluiestfancacuteupmraultemini!astltrea-gliobgeiuiret;tdrliciaiolenncolutaiccsartrterimm. pdroeavriz-ibilitnr

Formulatl in chip adecvat, intrebarea cu care urmeaztr str

ne confrunttrm nu va suna/ agadar: ,,Prin ce metode ne este

2L7

asigurat accesul la universalitate?", ci, mai curind: ,,Ce avem Nici scriitorul, nici muzicianul, nici plasticianul nu pot

de fdcut pentru ca faptul (ipotetic, firegte) de a rata universa- decide asupra bunei administrdri a talentului lor. Impresa-
riatul e o profesie distinctd, ca gi speculalia teoreticd in jurul
litatea sd nu ne poati fi reprogat noud, ci unui blamabil ca-
priciu al istoriei?" Sau mai limpede itcd: ,,Ce avem de fdcut creativitdfii. Pe de altd parte, nici un artist adevdrat nu-gi

pentru ca eventualul nostru egec sd constituie o nedreptate?" E incepe lucrul stabilind cit specific gi citi universalitate va
de presupus ci, asumatd fdrd ezitare, intrebarea aceasta ne va amesteca in aluatul operei sale. Premeditdrile de acest tip

ajuta sI evitXm la timp orice regretabild gre9eal5. sint, deseori, catastrofale, ilustri::rd o datX mai mult precari-

in iretrebarea ,,ce avem de fdcut?" stdruie o impreciziune tatea organizdrii excesive intr-un domeniu care e patronat, de
obicei, de o inefabild, dar incoruptibilS ordine.
care ne-ar putea angaja intr-o investigalie lateralS. Pentru cei
Vom ldsa, prin urmare, deoparte tot ce am putea spune
mai mulli dintre noi, ,,a face" a ajuns sd desemneze stricta-
mente ceva de ordinul agitafiei exterioare, al acliunii eficace, (sau au spus alfii) cu privire la piedicile concrete pe care le are

orientate numai in afarX. Fapta e o enormd gesticulalie publi- de depXgit uneori efortul nostru de a iegi in arena mare a cul-
turii europene. Vom pune intre paranteze lacunele activitdfii
ci sau nu e nimic. infdptuirea interioard, travaliul discret a noastre de propagandd sau unele stingdcii ale serviciilor
cdrui materie primd e congtiinfa, e luat drept ,,pasivitate" noastre diplomatice, care acordd prea pufind atenlie circula-
jiei valorilor noastre pe piala mondialS 9i a valorilor mondiale
contemplativd, drept o nonfaptd cu rost privat, lipsit5, a9a- pe piala noastri. Ne vom opri, deocamdatd, la temelia ches-
dar, de orice funclionalitate sociald. Aceast5 injumdtilire a tiunii, la limurirea noastrd cu noi ingine. Odatd consumatd
sensului lui ,,a face" poate duce, fur lumea contemporand, la

un dezechilibru comportamental cu consecinle incalculabile: aceastd etapd, ldmurirea celorlalfi cu noi va cdpdta, citrd va
oamenii veacului nostru sint tot mai dinamici, dar, in acelagi veni momentul, o desfdgurare fireascd. Care e deci ordinea
timp, tot rnaiimpersonali.Cu alte cuvinte, acfiunile lor tind sd
nu-i mai exprime, sd nu mai fie manifestdri ale unui metabo- specificd pe care vrem sX o propunem ordinii globale a lumii?
lism autentic, ci doar febrilitatea mecanicd a unor congtiinle $i, dacd vrem sd devenim universali in numele fiintei noastre
nalionale, care sint conturele ei exacte 9i care e agezarea noas-
vide, care au renunlat la puterea de a lua decizii pentru con- trd onestd in raport cu ea?

fortul de a primi comenzi. ,,Conceptul central" al faptei exte-

rioare este organizarea. ,,Conceptul central" al faptei lduntrice Orgoliul (benefic) de a fi,,reprezentativi" pe plan univer-

este ordinea. Diferenla dintre ele e experimental demonstra- sal, de a lXsa sX se audi un sunet romAnesc dincolo de hota-
rele RomAniei e, evident, o formd de patriotism. Iar patriotis-
bild: in trebile spiritului, abuzul organizlrii poate stimi o

rigid5, greu dizolvabild dezordine. Organizarea se adaugd mul capdtd o tonalitate sau alta, ir:r funclie de configurafiile

lucrurilor, ordinea e conlinutd in ele 9i trebuie doar descope- variabile ale ideii nafionale. Convingerea cd avem ceva de
ritd. Ordinea implicd, cu necesitate, organizarea. Reciproca
spus celorlalte popoare se bizue pe o viziune prealabild asu-
insX e valabild numai in parte.
pra ,,romAnescului", pe care nu o putem aduce irrtotdeauna
Aga stind lucrurile, socotim ci, in primul rind, nu asupra
unei mai bune organizdri alansdrii noastre ir lume trebuie sd sub controlul ratiunii.

* meditdm, ci asupra ordinii interioare in numele cdreia pretin- tdreiottPoisaemtnet,reutrdeoecuadtnuoulmmeiini.tadAnctfdiatperaegttorrioroisetpiedncestiervoadmm-An,ni iaR-eovmocAecani iaalal cXror pa-
e, inainte
dem o asemenea lansare. inainte de a fi intreprinzdlori, e tot pasul

$ nevoie de staza fecund5 a introspecliei. De altfel, numai aga istoria si a face din istorie principalul nostru ,,mesaj" cdtre
rdminem irrtre hotarele puterii noastre reale. Cdci, in genere, lume. in aceastd accepgiunel sa, patriotismul are un anumit
problemele de management sau de politicd culturald nu sint
farmec sentimental, pe care toli il simfim la un moment dat. E
decit intr-o mdsurd restrinsd la indemina creatorului de artd.
farmecul pomenirii strXmosilor gi a tradi;iilor, e nostalgia

278 279

,,vremurilor de altddat5", dublati, de reguld, de un amirui treptat acumulate. Patriotismul profetic renunld la orice pedi-
conservatorism. Patriotismul acesta tinde spre inchidere in griu, dar are curajul de a-gi asurna, cu un fel de sportivitate,

sine: e funciarmente pdstrdtor, inclinat spre solemne come- felurite sarcini 9i de a face promisiuni. In perimetrul acestei
mordri 9i spre retorica exemplaritdlii inegalabile a eroilor na-
fionali. Despre justificarea gi respectabilitatea lui nu e nevoie, din urmi mentalitef intrd ideea, mai veche, a misiunii na-
credem, sd mai vorbim. S5-i catalogdm insd pericolele' CXci el lionale, o idee in care sublimul 9i diformitatea se imbind in
proporlii egale. Sublimul e acela aI jertfei altruiste, pe care

risci adesea sd ageze trecutul nu ilrtr-un spaliu al emulafiei, ci gindul de a fi util altor naliuni o presupune. Diformitatea e a

intr-unul alaanitdfii. in toc sd hetnmodel al prezentului, tre- complexului de superioritate implicat in orice mesianism. De

cutul se instituie uneori intr-o scuzd a lui, intr-o blindd in- alternanla aceasta de plusuri 9i minusuri pe care ideea misiu-
dreptilire a oric6rei ratXri. Ispita de a ne explica insuficien- nii nationale o pqle in joc s-a ocupat Max Scheler intr-un text

lele prin inventarierea greutdlilor de care ne-am izbit e una al sdu dln1.919 (Uber die Nationalideen der grossen Nationen).E
dintie consecinlele amendabile ale acestei confuzii. Discuta- vorba acolo de elitarismul englez, de vocalia pedagogicd pe

bil6 moralmente ar putea fi 9i hipertrofia patosului nalional, care 9i-o atribuie Franla gi de soteriologia pe care voia sX o
prin stribune". intruchipeze Rusia laristd, intr-un neobignuit amestec de ma-
argumentatX doar anvergura ,,gloriei eroismul !'egen'
daiizarea istoriei (a cdrei variantd curentd e de ma- scsauolcesh.tiusSpmineggfiaiuanrdgtireecasainvadirtoaeatesre.imS-ilnuglnuuerdcchrGeitdederlimiinainntsieaurpn-raefmisopanulaianleem..S.icsChiueulnemiri

nual gcolar prost) poate deveni astfel substanla unui nesi-
n5tos sofism, potrivit cdruia virtulile inaintagilor nogtri se

mogtenesc fdrd efort, ca ochii albagtri, de la o generalie la alta' vedem, patriotismul poate juca drastice feste chiar 9i celor
Or, pentru a semdna cu eroii nogtri, nu e suficient s6-i invo- mai prevenite inteligenfe.

cem^zgomotos sau sd Ie multiplicdm portretele. in realitate, o Scheler vorbegte insd numai despre ,,ideile nalionale ale

inlelegere igienicd a trecutului trebuie sX ne avertizeze cd se naliunilor mari". Sd insemne asta cd natiunile mici nu sint,

pot mogteni 9i viciile, nu doar virtulile, 9i cd, pentru a ne sub acest raport, interesante? Poate cd nu sint 9i poate cd
bnora istoria, trebuie si o refacem fur noi clipi de clipX, mai acesta e marele lor privilegiu. Ele i9i pot permite sd ocoleascd

mult decit si o risipim in disculii cotidiene. firfricogdtoarea capcand a ,,misiunii", punindu-gi cu sobrie-

La antipodul patriotismului retrospectiv se afl5 patrio- tate problema mai adincd a ,,rostulul" lor. Misiunea nalionall

e, de obicei, ceea ce o naliune crede despre sine tr contextul

tismul profetic, pentru care RomAnia e un proiect inainte de a istoriei, in vreme ce ro,,scteuel aacceestzeei ini acrfieudnidees-preduepadincupvriar:grtuull
fi o realitate. Romdnia e un rezervor de disponibilit5fi, un
,,posibil" aflat in plini desf5gurare. oAmfiapxiamtrbiodt e-schinidearecesaspttde eunteuringitiinliid"i.toDrinrcuoslo- de litera acestei definifii, stX o intuifie de

pvibitrosrp,eactiinvldoc-ui inseamni a profesa cu perpetua competilie a care orice patriotism trebuie mereu saXrloinsdtuslueai munae: iexniastt6iu-ni in
ritualurile memoriei ideea misiunii nalionale 9i in aceea i:r

inventivitifii. La limit5, o asemenea ideologie adoptd radica- bcoilnscdersteuldliuctmeziie,- un temei supraindiaidual, care face imposi-
litatea excesivd a devizei lui Vintild Britianu: ,,Trebuie o pri- de la nivelul congtiinlei indiaiduale, drumul
pe care congtiinla colectivd a unui intreg popor il are de
vire curajoasi trainte. Rom6nia mare, ca 9i cea micX, de la
1859, nu are traditiil" Cind ideea nalionald are un profil de
urmat.

acest tip, ,,specificul" cu care ea vrea si intre in marele coloc-
w viu al universalului nu mai e un ,,trecut nobil", ci, dimpotri- Nu putem hotdri nimic asupra mijloacelor prin care ne
vd, o sumd de resurse nefolosite incd, un energetism juvenil, vom face cunosculi altora, inainte de a ne fi cunoscut bine

ugor de i:rregimentat in orice ispravd a contemporaneitdlii. noi i:rgine. Prima datorie a unui patriot adevirat este, agadar,

Patriotismul nostalgic se adresa lumii cu autoritatea meritelor efortul de a obfine o cit mai exactd reprezentare despre

220 221

,,sufletul nafional". $i primul obstacol care se opune acestui meritul gi gloria vor fi partea sbierdtorilor 9i dibacilor 9i
efort este rumoarea patriotardd a acelora care pretind a-l fi
primejdia este mare."

fdcut deja. Materie predilect5 a tuturor dezmXlurilor retorice, ,,Sbieritorii" 9i ,,dibacii" manipuleazd ideea patrioticd in

patriotismul igi pierde consistenla ori de cite ori devine de- aga fel, i::rcit exaltarea ei sd devind rentnbild. $i, pentru a-9i ca-
rnufla cupiditatea, gi unii 9i ceilalti mjrneazd fanltismul iubirii
claralie conjuncturald. Semnul dintii al alunecdrii lui spre oarbe, care nu vede in fiinla nalionald decit mirabile calitdti.

inautentic e tocmai o stridentd intransigenld. Pentru falsul

patriot, orice reflexie despre patriotism, orice intirziere i:r Cit despre defecte, ele sint fie contestate cu o contrafdcutd pa-

preajma marginilor sale ideale e o vinovatd tergiversare, o timd, fie oblojite tandru in discursuri caragialegti din cite-

lipsd de zel, o erezie. Pentru falsul patriot, luciditatea e, prin- goria ,,statutelor" Societdlii RomAnIi Yerzi; ,,Un neam nu

cciipe.iaEl,lnfeapcaetrdioitnicSce, ltScacerereanu- reoatcrdfiodnaerea,z1d,isIcareolifaen-sivoafdd!e5mrnai-- poate avea vrdjmagi in propriile sale defecte; vrljmagii lui

sint numai gi numai calitdgile altor neamuri..." Fatd de ase-
menea posibile schimonosiri ale ideii nafionale, patriotismul
gogiei sale obiect de incriminare public5. Iar discerndmir:rtul

-deciinnedree nvtoerlbeaeai pomeni nu doar de calitdlile naliunii, dar 9i real gtie sd p5streze aceeagi distanld ca 9i fatd de cinismul
autodesfiinldrii. Patriotismul real e un cult al virtufilor neamu-
agadar, iardgi, ca ndeepfeactrtieoti-c. e discreditat ca ,,dusmdnos", lui, dublat de o acutd congtiinld a limitelor lui. Iubirea de lard
care, glorificind aspiraliile !5rii, nu se simte rdspunzdtoare gi
Societatea romAneascd a trecut de c5derile ei nu e decit un chip al suficientei, o formi de co-
moditate. Or, patriotismul, cind e trdit pin5 la capdt, e strdin
printr-o asemenea crizd morald in a doua jumdtate a secolu- de orice variantd a confortului. El savureazd, f{rd firdoiald,

lui al XIX-lea, pe mdsurd ce revolulionarii de la 1848 erau dis-

locali de politicieni insalubri, in deghizament revolulionar.

Imprejurarea e abundent consemnatd de Ion Ghica intr-una

dintre scrisorile sale (de prin 1880) cdtre Vasile Alecsandri: tpsopaarletteen,ddtoeorzciamlemasdi ugfifirrlteirleutucl-iut iein,nastifmioorunllaatal gn9i,iinocrnneedoiernodtceuunplalefceceari-tid. depigind
pe de altd
,,...a fost un timp cind trebuia mare ir"rdrdzneald 9i abnega- congtiintd
liune unui romAn ca sd cugete la nalionalitate gi libertate; a limitelor nafionale, patriotismul poate avea la rdstimpuri
pentru aceasta ii trebuia mai irrtii si renunle Ia orice favoare, dimensiune tragicd. Dinaintea precarit5lilor temporare sau
mai durabile ale stirpei proprii, dinaintea malformaliilor de
la orice solicitudine, la orice dreptate chiar din partea Guver-

nului, sd incheie pact cu perseculiunile, cu exilul gi cu pro-

scripliunea, sd lase orice speranl5 (. .). Noi arn apucat tim- caracter sau a alunecdrilor morale de care ea pare, cind 9i cind,
arne-ninlatd, patriotismul poate parcurge un nesfirsit spectru
puri grele, pe cind CAmpineanu, Miticd Filipescu, Nicolae
al sfisierii lduntrice. in momenie de ciizA, el poate imbrdca
Bilcescu se pocdiau la Plumbuita, la Snagov, la Mirgineni 9i vegmintul paradoxal al disperdrii. Pentru a-l percepe ir-rtr-o
in ocnele de la Telega, topindu-gi sdndtatea gi averea... Acum

lucrurile s-au schimbat. A striga pe toate tonurile, cu vreme 9i astfel de ipostazd, ne putem opri la Eminescu insuii. Iatd o
fdrd vreme, din gurd 9i din condei: patrie, libertate, egalitate, insemnare a sa din manuscrise (Opere, vol. IX, pp.459460):
independenlX; a incrimina gi a batjocori pe cei cari nu trec
,,RomAn care vrea a-si fi insugit monopolul, privilegiul patrio-
peste marginile moderaliunii, a bunei-cuviinle gi a modestiei,
psctidosonmrfuituiunl.luuro(ai.mr.9e.)iA-aEnCenmesaeicnlaieofcdsnecradulsitea-dsleiiusmi be-tieppragoe9inassueernomrlmdeisdAaponrecacdtriteieaogparaiidlsria(nu.d.cpd.e)-.mrIfuiic,sbeipaeursliunctdgepilniolieen-
a acuza de trddXtori pe oamenii cei mai devotali binelui fdrii,
a-i trata in mod ireverenfios, a-i lovi 9i a-i insulta, nu numai
cd nu este periculos, dar este glorios gi chiar bdnos (...). Peste

doudzeci, cincizeci, o sutd de ani poate cd s-or gXsi publicisti sale." Patriotismul nu e, prin urmare, neapdrat, osana ldutd-

9i istorici cari sd arate generaliilor viitoare in ce parte a fost reascd sau o rozd coregrafie parlamentarS; el poate fi un senti-
mai multd 9i mai adevdratd iubire de tard 9i sE le indice dru-
mul cel adevdrat ce trebuie sd-l urmeze; pine atunci insd, ment bdrbdtesc, aspru, o formd de ingrijorare: pe scurt, o teri-

bilS iubire, dar, cir"rd e cazul, o iubire fdri iluzii. Ca iubirea lui

222 223

Dimitrie Cantemir pentru moldoveni: ,,...dragostea ce avem secvent in orizontul politicii noastre exteme nu rdzbate in-
deajuns in orizontul afirmdrii noastre spirituale. Si aceasta,
pentru patria noastrA ne indeamnd, pe de o parte, sd lduddm pentru cd refuzXm sd intelegem un principiu elementar al

neamul din care ne-am ndscut gi sd infdligdm pe locuitorii

lXrii din care ne tragem, iar pe de alte part'e, dragostea de ade- propagandei cuiturale internafionale: pentru a avea audientd
vdr ne impiedici, intr-aceeagi mdsurd, sd lduddm ceea ce ar fi,
universalS, trebuie sd incepi prin a face proba bunei tale in-
dupd dreptate, de osindit. Le va fi lor mai folositor dacX le stal5ri in universal. Trebuie, cu alte cuvinte, sd putem vorbi

vom arita limpede in fald cusururile care-i slufesc, decit dacd ca nigte europeni despre probleme europene, pentru a ne ci9-

i-am i:rgela cu lingugiri blajine 9i cu dezvinovdfiri dibace, Iiga apoi dreptul de a vorbi ca nigte europeni despre proble-
ir:rcit sd creadd lucruri ei se conduc dupd
cd ir asemenea rne romAnegti gi pentru a dobindi astfei investirea supremd:

dreptate, in vreme ce toatd lumea mai luminatd, vdzindu-le, aceea de a vorbi ca romAni despre problemele europene. Stra-

le osindegte..." tegia noastrd incepe ins5, adesea, de la un nivel mult mai

rudimentar: ea ingroagd perspectiva autohtond asupra pro-
blemelor romAnegti, ceea ce, in absenla unei prealabile ates-
E de la sine inleles cd escamotarea cusururilor nalionale tdri europene, nu poate fi, i:r cazul cel mai fericit, decit o per-
formanld a pitorescului. Un articol din 1936 alluiWolfflin(2um
face imposibild orice ircercare de a le inldtura. Mai mult decit
atit: preferind adevirului o mdsluire abild, ea este o foarte puTenhdeeemi aa-:paNirmaetnpiotoentarpilevlaaKtittumundseitni)ia:nteavrapelroderevilivenieecrui-.ltEulirnazdlemboocvedeluesltemcaeinil mai lim-
proastd propagandi chiar 9i pentru valorile noastre reale, care, preajma
trirnbilate ca paradigme ale imaculSrii, pot apdrea drept un inalte i9i

oarecare trucaj comercial, drept necreditabild reclamS. afld confirmarea numai intrucit trimit Ia sfera ,,general-uma-
nului". Specificul nafional e deci valabil numai in mdsura in
Din pdcate, felul cum inlelegem sd ne ardt5m in ochii lu- care aruncd o lumind specifici asupra priveligtii fdr5 hotare a
rnii suferd incd 9i astdzi de pe urma unui anumit naiv decla-
rativism. Socotim, s-ar zice, cd, pentru a ne impune fir compe- universalului. Dacd ar fi altfel, Rafael n-ar putea sd placd
tifia universalului, rnetoda cea mai sigur5 nu e sd facem treabd
cot la cot cu ceilalli, ci sX le spunem tuturor cd sintem competi- decit italienilor, Dtirer n-ar avea ceva de spus decit nemtilor,
tivi. Trimigii nogtri la felurite congrese nu se inscriu, de obi- iar Poussin nu i-ar putea interesa decit pe francezi. Faptul cd
nu aga stau lucrurile dovedegte neta aderentd a celor trei la
cei, in problematica strictd a acelor congrese, ci comunici mai preocupdriie globale ale umanitdlii. iar recompensa acestei

curirrd asistentei intemalionale care e ,,contribulia romA- generoase deschideri spre universal e tocmai sporul de glorie

neascd" la evolutia domeniului impricinat. La un colocviu de nn!-ionnld de care, prin asemenea artisti, beneficiazd c-opios
limbd gi literaturd sanscrit5, de pildd, participanlii romAni, in
loc sd facd filologie sanscritS, dovedindu-se la fel de calificali italia, Germania gi Franfa.
pe acest teren ca si colegii lor strdini, vorbesc despre ,,studiile
Putem spune, in consecinfd, ci e atita sans5 de reusiti
sanscrite in RomAnia". La o conferinld despre problemele intr-un program cultural nalional citX prezenld a universalu-
Iui se strdvede in el. Parafrazind o teml augustiniand, vom
barocului, ei enumerX teoriile bucuregtene despre baroc sau ir-rtelege, o datd mai rnult, cd lara de bastind e iubitd cum tre-
vorbesc, i-lr cel mai bvtt caz, despre barocul romAnesc, carac- buie, cind e simtitd ca loc in care ne e dat sd agteptdm judeca-
terizat, eventual, ca infinit mai interesant decit barocul altor
ta din urrni a tiniversaltLlui. Tara de bastind e unghiul din
!dri. Candoarea aceasta enunfiativd, obiceiul de a vorbi despre
noi gi nu in numele nostru, gregeala de ordin tactic de a ne care contempldm dezmdrginirea, e culoarea specificd a nevoii
prezenta lumii nu ca nigte autoritdli capabile sd participe la
problemele tuturora, ci ca nigte indi4iti ai problemelor noas- noastre de colaborare planetar5. Aceastd colaborare nu poate
avea drept combustibil decit stdruitorul respect pentiu un
tre locale, toate acestea ne costd scump din punctul de vedere adev5r in care tot ce e ton local intrd intr,o laigX oidine inte-

al relevanfei noastre culturale. Ceea ce ne preocupi con- gratoare. De aceea, dacd nu vrea sd fie un trist fanatism pro,

224 225

vincial, patriotismul nostru se va stridui si ofere lumii ade- Un fleac utopic: integrarea europeand

vdrul nostru si nu prezumlia noastrd; el va restitui, agadar, Integrarea european5 a devenit, ca mai toate problemele
noastre curente, o temd pateticd: ne sperie si ne atrage, ne im-
universalitdtii acea parte din noi care ii aparline. parte in patrioli (cdrora nu le pasd de ,,Europa dumnealor,,)

naliAonteanletancuonnseidvearagraera-ntai:,rcpeoractaet,i mai sus p-roamrpigtdor9iliodr eifdineii-i si trdditori (care vor sd ne vindi unor subtile mafii ,,fede-
intrarea raliste"). Prima operaliune care se impune e deplasarea
subiectului in afara conotatiilor lui dramatice. Integrarea
tivi in circuitul internalional al valorii. Ea va face insd ca do-
europeand nu e cine gtie ce. E o problemd strict tehnicX. lntg+5,
rinla noastrd de a intra in acest circuit sd he legitimd. Ea ne va printr-o decizie la care n-am fost phrtagi, ne-am trezit extra-
europeni, europeni injectali experimental cu un extras de dic-
ajuta, totodatd, sd gisim conturul ideal al culturii noastre, sin- taturd asiaticd. Am fost ,,decuplafi" de la refeaua lumii civi-
lizate. Ceea ce avem de fdcut acum e sd ne recupldm, sd rein-
gurul pe care merit5 s5-l aducem in disculia lumii. Bineinfeles, trdm in circuit, sd ne realiniem unui stil, unui mecanism fald

rigorile ideii nafionale vor consacra cultura romAneascd de care, in ultimii cincizeci de ani, am fost siliti sd ne com-
portdm ,,exotic". Trebuie sX ne realiniem nu din mimetism
vhddrteerulpiilt.uoiCecoiud-lutul rsdmd-aogriaapdlreoaocldlraaumclueei,stmpurieemsdaeejusslatijninsattadems-fcitreiisnaitnrnuturl-mouenmilveeearmsdaoe---
provincial, nu din romantism internafionalist, ci datoritd unei
rablld. frazd a lui Titu Maiorescu, fafd de care textul nostru se firesti exigenle de funclionalitate. Pentru a participa la istorie,
pentru a supravielui decent, e musai sd consimti spiritului
poate declara un simplu comentariu de subsol ,,...fdrd culturi vremii. Iar spiritul vremii se numegte astdzi Europa. Se poate,
poate incd trdi un popor cu
-nddsepjduenae cM5 alaiomreosmcuen(t1u8l68fir)e-sc al dezvoltirii sale se va ivi 9i desigur, trii 9i dupd alte rinduieli: te poli decide sX vorbesti

aceasti formd binefdcdtoare a vielii omenegti; dar cu o cul- turcegte cind tofi in jurul tdu vorbesc latina 9i poti opta pen-
turd fals5 nu poate trdi un popor 9i, dacd stdruiegte in ea, tru gacgiri 9i giubea intr-o lume de pantaloni si redingote. Dar
atunci dd un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: rigti sd pnfegti ca Dinicu Golescu la Viena, cind i s-a reftrzat
accesul la un spital de nebuni ca si nu-i sminteascd de tot pe
cd in lupta intre civilizarea adevdratd 9i intre o naliune rezis- pacienli cu vestmintele sale orientale. in orice caz, a contes^ta

tent5, se nimicegte najiunea, dar niciodatd adevdrul". calculatorul in numele abacului strdmogesc nu e neapirat
expresia iubirii de !ard. Si, de altfel, n-ai decit sd-!i pditrezi
Secolul 20, nr.7 - 2 - 3, 7981.
abacul, cu condilia sd te deprinzi a lucra gi pe caliulator.
Oricum, fondatorii RomAniei moderne asa au fdcul n-au fost
scutifi de nostalgii, au inleles foarte bine cd achizilia,,moder-

227

nitefii" se pl5tegte cu pierderea fermecXtoarei clironomii Atita doar cd, la noi, Puterea se bizuie pe asemenea formafi-

pdrintegti, dar s-au conformat duhului celui nou, cu o tdioasi uni gi le protejeazS. Avem prea multi activigti vechi gi tumdtori

luciditate (,,ideea noud a ndvdlit in lard o dat5 cu pantalonii, etemi pe scena publicd? S-au mai vdzut 9i la al9ii. Atita doar
mRuasisos)t.raEghnaicini adeecvritopnednvedalsircidlemtdatidfrruemgtoi"as-d spunea Alecu cd, la noi, ei sirt trimigi sd ne reprezinte la Strasbourg. Avem
gi mai comodd
calomniatori mdrunfi, gazete de scandal 9i alcdtuitori de liste
decit giubeaua? Poate cd nu. Dar lucrurile nu se pun in felul negre? Nu sirrtem singurii. Atita doar cd, la noi, ei se bucurd

acesta. Nu alegem intre mai br.rn 9i mai rdu. Alegem intre a de imunitate parlamentard 9i sint aplaudali de partidul de
intra in joc sau a rdmine in afara lui. La urma urmelor, nu ni guverndmi::rt: li se ingdduie orice, cigtigd toate procesele, cul-

se cere prea mult. In Evul de Mijloc, ,,integrarea" europeand tivd impenitent asasinatul (deocamdatd) moral sub privirea

presupunea o metamorfozd care, pentru unii, suna a jertfd: placidd a Procuraturii. Altfel, integrarea europeanX e un

trebuia sd te conaertegti, s5. devii cregtin, de vreme ce Europa fleac. E suingufrleaancld-ire europenegte vorbind -drespXteaj9uindgei sd te
simfi irr lara ta, apdrat de legi insti-
era, inainte de toate, supremalia cregtindtSlii: !i se cerea, prin
urmare, sd aderi la r;n simbol; sX accepli o determinare spiri- tulii oneste. E un fleac sd te bucuri de o televiziune indepen-

tual5 drasticX, transfiguratoare. Europa de azi e infinit mai dent5, feritd de bunul plac sermonizant al unui Tartuffe care
se ia drept Montaigne. E un fleac sX nu-!i mai fie frici de
modest6. Ea nu mai are de propus un mit, ci o monedd. Nu

mai are de difuzat o dogmd, ci un simplu mod de organizare, Polifie, ba, dimpotrivd, sd o percepi ca pe o instanld coopera-

o refetd sociali 9i economicX comodd. Pe scurt, Europa nu itnoasreea, mslnuijitionatereg,rcaorerdieauldr.opTeoaante5.acDeastreaav-emgindime-iac mai mult u-n
mai e decit coerenla unei administralii, o formd, numele incd
face cu

nobil al unei proceduri reugite. Ca atare, ea a devenit un mo- ,,nimic mai mult" utopic, pentru cd ludm firescul drept o sub-

del 9i pentru neeuropeni. $i indienii se integreazd, in fond, in versiune: cine pomenegte de Europa e ,,vindut" (tot astfel
Europa, 9i chinezii, ca se nu mai vorbim de japonezi. Putem
noi sd rdminem ire afard? Avem dreptul si ne comportdm ca cum cine nu o idolatrizeazd. e un ,,retrograd"). Solulia acestui
impas ar putea fi totugi extrem de simplS: sd ddm Europei ce

gi cum am fi strdini de noi ingine? Nu ni se cere sd ne pierdem e al Europei cgiitdtdvrriei mceeeEaulroldpraii.gUi lnarfalesaicnt- aizice. Dar un
fleac utopic, luate drept doud
identitatea, sd negociem ceea ce nu e negociabil in fiinla noas-

trd. $i, dacd ni s-ar cere asta, am gti sd rdspundem cd unitatea Biserici vrdjmage, fdrd alt Dumnezeu decit insXgi vrajba care

europeand e altceva decit o simpld unifurmitate gi cd o Europd le separi in minlile 9i in inimile noastre incdpdfinate.

a concordanlelor nu are sens, dacd nu e dublatd de o Europd a

diferenlelor.Iar Europa diferenlelor e, i:r primul rind, Europa Dilema, nr . 22, 71 - 17 iunie 1993

culturii. Cind e vorba de culturS, cuvintul ,,integrare" i9i

pierde, dupd pdrerea mea, orice inleles. Faptul de culturd nu

se poate ,,europeniza" prin decreU ecoul european al creativi-
t5!ii nu poate fi rezultatul unei strategii voluntare. BrAncugi

n-a devenit european la ordinul Guvernului; si nici prin zel

patriotic dublat de ambilii oltenegti. Ca tot romdnul, BrAncugi

s-o ndscut european. Ca tot romAnul? Ar fi bine sd fie aga. in

coazpuel rafocermstaa,nitndtegfirreaaresacSe,ulraopienadneimairnfdi,,irl-irrtnr-paeddevedrg, iunneflperaec-,
tenlioasd. Din p5cate ins5, ,,fleacul" cu pricina e mult mai

greu accesibil decit pare: e aproape utopic. De ce? Fiindcd

avern formaliuni politice extremiste? Dar ce fard nu le are?

228

Geopolitictr de ir:rdati ce calcule mai subtile (sau pur 9i simplu mai

obscure) o cer.

Este, prin urmare, o naivitate sX ne imagindm ci geopoli-

tica este o subdiviziune a eticii gi cd intervenliile corective ale

Apusului au motivalii duhorrnicegti. FdrX indoiald, ne bucu-

rdm cir:rd asemenea iniervenfii au loc, indiferent care e mobilul
Ior de substrat. Dar nu ne facem iluzii asupra coerenlei mo-

rale a unor acliuni gindite dupd alte legi decit cele ale strictei

moralitd,ti. Coerenla politicX, fdrX sd fie neapdrat imorald, e

moralmente incolori: e o coerenld de interese 9i de oportuni-
tdfi,nu una a virtulii in ofensivd.

in iunie L99L, un demnitar romAn a avut onoarea str deju- A9a se face, de pildi, cX, dintr-o datd, RomAnia capdti aviz

neze la Bonn cu Hans Dietrich Genscher, pe atunci minisku favorabil pentru intrarea ire Comunitatea Europeand gi spri-
jinul pregedintelui Clinton pentru acordarea clauzei naliunii
de externe al Germaniei. ,,DupA ce criterii inlelege lumea
celei mai favorizate. Avem dreptul sd ne intrebdm: E RomA-
apuseanl str-9i manifeste disponibilitatea politictr 9i economi-
nia de azi rnai EsoGlidudve-mudlinacutnugahl imdaeim,,oecurraotpicea- n"ddeecictitcecaelea
cdtar tf,am!trudseaffoirsutel ldein!trRriocmodmnuian.isRted?s'tpu-nsauilnatrefobsatt,prlaomunptm9oi mcitesnet anului trecut?
poate de limpede; nu existtr, in fond, decit doutr criterii:
anterioare? Diferenla politicd dintre RomAnia anului 1991
garanlii clare de eaolulie democraticd gi stabilitate internd.
sau 7992 9i RomAnia anului 1993 e atit de substanliald, de
Validitatea unor asemenea criterii era, firegte, de necontestat. radicalX, ir:rcit sd justifice, brusc, ,,gtafia" zeilor comunitari?

Ceea ce se putea totugi pune in disculie era modalitatea, mai Logica experienlei noastre autohtone nu ne furnizeazd argu-

curind aproximativd, a aplictrrii lor. I se puteau da domnului mente suficiente pentru aceastd rapidd schimbare de destin.

Gcaernascctheerrul-slr9ici li ste-aouretdicata-l trei exemple care sA demonstreze Sirtem inclinaji sd spunem cd, dacd n-am meritat credit euro-
criteriilor amintite: (1) sprijinul (9i
pean ir:r ultimii trei ani, nu avem motive speciale sd-l meritdm

creditul) acordat Cehoslovaciei intr-un moment in care per- acum; sau, invers, cd, daci am sirit pirleazul acum/ puteam

sonalitatea lui Havel constituia intr-adevtrr o garanlie de evo- foarte bine sd-l sdrim 9i ir:r anii trecufi. Iatd insd cd socoteala
noastri nu se potrivegte cu cea a birocratiei ,,de la centru". E
lulie democraticA, dar in care, pe de alttr parte, stabilitatea evident cX ,,ne-a venit rindul". De ce tocmai acum? Nu 9tim,
chiar dacd putem face o sumedenie de presupuneri. $i e bine
interntr se fisura galopant (urmind str ductr la ruperea !trrii in cX ne-a venit ri-ndul, cu condilia sd nu ludm implinirea aces-
doutr state distincte), (2) sprijinul acordat Chinei, o larA cu o
stabilitate interntr infricogtrtoare (tipicd regimurilor totali- tui soroc drept o aictorie nalionald 9i internafionalX. Nu de

tare), dar departe de a oferi garanlii democratice, 9i, in sfirgit, ,,tnerite" ,.progrese" sau performanle diplomatice e vorba aci,
(3) sprijinul acordat conglomeratului rus, pe teritoriul ctrruia ci de judecdli conjuncturale, dozaj tactic 9i ,,potriveli" de or-
dinul artizanatului politic.
nu se putea vorbi nici de stabilitate, nici de democratie. Hans

Dietrich Genscher a zimbit, a acceptat ctr mai existtr ;i alte cri- Doud teme se impun, credem, reflecliei noastre, pomind
terii, de ordin ,,strategic",9i a schimbat subiectul.
de la aceastd situafie.

Ca toate criteriile lumii politice, 9i cele enunlate de minis- 1 Nimic nu e mai ridicol gi mai ineficient decit romantis-
trul german se dovedeau circumstanliale. Asemenea criterii se
mul politic. Frazeologia patetici, stilul amar, eticismele 9i
pot proclama 9i, eventual, pune in practictr, dacdimprejur5lile
o ingAduie. Ele pot fi insl Ia fel de bine puse intre paranteze, estetismele de tot soiul, mitolo gizarea,,americanilor", retori-

ca integrdrii europene (sau, invers/ aceea a neaogismului

230 237

sumbru) sft1t, toate, chipuri ale unei juvenile inadecvdri. A le Noua si vechea Europi
practica echivaleazd cu a juca tenis in frac. Un politician ade-
vdrat nu sperd sd-gi convingX partenerii. El nu mizeazA pe Pentru cei care au trdit citeva decenii sub tirul propagan-
magnanimitatea sau pe obiectivitatea lor, ci se strdduiegte sE
dei comuniste, cuvfurtul ,,rtou" este un cuvirt compromis.
le anticipeze migcdrile, sd le deslugeascd intenfiile, sX le valo- Am fost educali in ideea contrastului fatal dintre ,,vechi" si

rifice, in beneficiul propriu, manevrele. Un politician adevd- ,rrou" b- unc.u adaosul subinleles cX tot ce e vechi e rdu 9i tot ce e
nou e Prin reacfie, am devenit mefienli fald de o ,,nou-
rat nu Iucreazd. cu idoli (fie ei oameni, state, idei sau idealuri),
ci cu ralionarnente reci, pliate pe aritmetica faptelor. Fier- tate" care se dovedea tot mai dizolvantd gi mai autoritarS.
binte, in cazul lui, nu e decit obsesivitatea fintei. Orice altd
fierbinleald e suspectd de demagogie sau e semnul unei vo- ,,Noul" devenise materia tuturor demagogiilor, numele neli-
nistitor al tuturor schimb6rilor nefaste cu care eram confrun-
calii deviate, de literator. Desigur, afirmalii ca aceasta sint de ta1i. in numele ,,noului" ne era interzis accesul la marile
naturd sd contrarieze firile candide, pentru care tot ce nu e repere ale traditiilor noastre intelectuale, in numele ,,noului"
ne erau arestali pdrinlii, in numele ,,noului" ni se dirimau
roz e cinic. Dar e mai cinic incd sX induci celor care te ascultd casele si ni se ,,sistematizau" satele. Deasupra tuturor se
in6lla, spectral, un model pedagogic despre care se mai vor-
sentimentul cd lumea e un Cigmigiu placid, presirat cu citate
bise ir Europa, dar care, acum, cdpdta o realitate brutal5, in
nobile.
2 Rafinamentul 9i anvergura edificiului geopolitic nu ex- ciuda schematismului lui: modelul omului nott, vrr amestec de

clude tema singurdtdlii naliunilor. Bineinleles, totul e geopo- utopie festivd 9i supunere decerebratd. Omul acesta 9i-a
litic. Totul, in afard de ceea ce fiecare naliune poate 9i trebuie
sd facd pentru ea ins5gi. Ajutorul extem vine sau nu: vine inventat rapid un limbaj specific, limbajul ,,de lemn" (analig-
uneori cind nu-l merili (sau cind nu-l mai agtepli) gi nu vine
cind !i s-ar cuveni, 9i cftrd promptitudinea lui ar fi salvatoare. tii englezi ii spun, nu intimpldtor, newspeak ,,limbaj nou"), un
RomAnia lui Ceaugescu poate fi creditatd, iar cea de dup5 Ceau-
gescu nu. RomAnia din 1993 e prizatd. ca integrabilS Europei, limbaj desfigurat, neinsuflelit, sufocat de neantul formulelor
cea din 1991 nu. Toate acestea depind de noi ire mai micX
mdsuri decit am dori-o. Doamna Doina Cornea putea spune gata fdcute gi al lozincilor. Preluat in retorica triumfalisti a

in 1990 ci RomAnia n-a trecut incd proba democraliei 9i spusa ,,progresului", ,,r.oltl" era epitetul stereotip al revoluliei vic-
ei conta. Cum insb astdzi decizia preluirii noastre in cursa
europeand e luati, o afirmalie echivalentd a aceleiagi Doina torioase, antologat ca atare in sottisier-ul socialist al shakes-
Cornea n-ar mai avea nici tln ecou. Agadar, ,,jocurile" mari,
calculul ,,geopolitic" se hotdrdsc pe deasupra capetelor noas- pearienilor Ilf 9i Petrov (vezi cronica ordgelului Vasiuki, care
tre. Si profitdm de ele ori de cite ori ne sint favorabile 9i sX ,,s-a dezvoltat" intr-atit, incit meritd numele de ,,New Mos-
fircercdm sd le diminudm efectul ori de cite ori ne dezavanta- cova", urmfurd ca, prin contrast, Moscova sd devind ,,Old

leazd.Dar mai ales sd ne administrdm cu acribie singurdtatea. Vasiuki"). Pretutindeni unde se instala irr lumea comunistS,
Sd ne punem singuri la incercare, sX ne judecim singuri per-
formanlele, sd ne cintdrim singuri virtulile 9i netrebnicia. Sd noul echivala cu faisul, cu batjocorirea trecutului, cu dimi-
facem bine pulrnul care depinde de noi. Iar tot ce se va addu-
nuarea autenticit5lii. Era de agteptat, prin urmare, ca tot ce ni
ga din afard, ca o confirmare generoas6 a acestui bine, sX fie
primit cu jovialitate, ca un dar dumnezeiesc, ca un semn al se recomanda ca ,,nou", chiar dacd venea de pe meleaguri
norocului cu atit mai rdspldtitor, cu cit am contat mai pulin

pe bunivoinla lui.

Dilema, nr . 26,9 - 15 iulie 1993

ZJJ

,,normale", se ni se pare suspect. Ne obosea gi ne obosegte mtrsurtr, depozitarii unui eventual elixir intineritor, ca 9i ai
i:rcd sd vedem atitea lucruri omamentate cu calificativul unei toxine primejdioase. Problema e str valorifictrm elixirul
,,rtou": ,,noul val" in filosofia francezS, ,,noua ordine eco- 9i str transsubstanliem toxina.
nomicd" intemalionald, ,,noua dreaptd" , religiozitatea de tip
Ar merita str facem, odattr, inventarul acelor lucruri din
,,rrew age" etc. Ubicud 9i de o legitimitate niciodatd pusd la
,,vechea Europtr", care nu trebuie str dispartr. O anumitd spe-
indoiald, ,,noutatea" pare sd fi devenit o superstifie. Simful
cie a cercettrrii, de pildd si, laolaltl cu ea, un anumit tip de
degertdciunii (,,nimic nou...") e cu totul inactual.
...In ultimul timp, se vorbegte tot mai des de o,,noud intelectual: intelectualul ncrentabil, cel care lucreaztr sub sem-
nul gratuitdlii. El nu i9i delimiteazA vocalia in funclie de prio-
Europd". Pentru noi, cei din Est, ,,integrarea" europeand nu e
insd simlitd ca dobindire a unui statut nou, cit ca recuperare a ritdtile momentului, nu i9i regleazd efortul sub presiunea
celui vechi. Iar Europa care urmeazd sd renascd dupd dispa- unor termene fixe 9i nu i9i formuleaz[ intrebf,rile in a9a fel,
rijia zidului berlinez e cea aeche.,,Noud" 9i provizorie a fbst incit ele str ii garanteze o sponsorizare generoasd. Halucinat
Europa de dupd 1945. Desigur, nirnic nu poate renagte dupd
de o problematic[ neconjuncturaltr, eliberat de obsesia com-
o jumdtate de secol in perfectd identitate cu sine: spiritul petitivittrtii, de ritmul mecanic al prestaliei sale, aceasttr spe-
vremii e altul, contextul e modificat, perspectivele se cal- cie de intelectual se integreazd cu greu viefii institulionale. El
i9i e propria lui institulie. E drept, in varianta lui negativtr, el
culeazd in funclie de o altd linie a orizontului. Ne vom pune se pierde in strtrlucire oraltr 9i, la limit{, egueaze in pitorescul
totugi irrtrebarea: Care e dozajul optim de ,,noutate" pe care o
rattrrii. Dar cind reugegte, reugita lui e una a investigaliei
realitate datd il poate suporta pentru a rdmine ea insigi? Cit
libere, a demersului neconvenlional, a imprevizibilului. Inte-
de noud i9i poate ingddui sd fie Europa pentru a nu deveni lectualul din aceasttr categorie nu are crisparea frontierelor
altceaa decit Europa? $i mai departe: ce anume ar trebui sd dintre domenii: intrucit s-a invdlat str supraviefuiasctr ftrrtr
rdmind neschimbat in structura sociald, politicd gi culturald a sprijin oficial, nu se simte rtrspunztrtor dinaintea unor in-
Europei, pentru ca Europa sX rdmini ceea ce gtim cu totii cd stanle exterioare: nu se justifictr decit prin inzestrarea 9i efi-
cienla sa, nu dtr socotealtr de ,,originalitatea"sa: e economist,
este? dar se pasioneazl de Husserl 9i Wittgenstein, e elenist, dar
aprofundeaztr problematica economiei de pia![ in fostele !trri
Iatd o sumedenie de teme care pentru !5rile din estul con- comuniste, e fizician 9i se ocupA intens de misticX. Are un sin-
gur criteriu 9i un singur mobil: curiozitatea, acea curiositas in
tinentului au o relevanfl, aparte, tocmai pentru ci ldrile aces- care Cicero vedea sursa cunoagterii dezinteresate: nulla utili-
tate objecta. Destinul european al curiozittrlii e accidentat.
t9a n-au avut parte de euforia unei dezvoltdri fXrX rd,gaz, tdrd Cregtinismul a sfirgit prin a condamna excesele curiozitf,fii,
feed-back, fdrd complexe. Noi am pdstrat, i:r Rdsdrit, cu o evla- curiozitatea-viciu, cupiditas rascendi, care surptr temeiurile
vie alimentatd de disperare, o imagine a Europei care, azi,rru credinfei, altrturi de superbia gi concupiscentia. Ctriozitatea
pare sd mai aibX un corespondent real. Cind un praghez, un
cnp(Gouourraaittoree,zceaiftistdrielmniidno*iresbgcuirscneudl-iiettof9aidiirtedbsplfraeiussnnfceoeummariieleSen.euln$lueiioctra-oi)gt,uiniegaai,rar xeEaaxlueGrsorprcpeiiarfciii,uteuliv.lueliUbci hietgeirrnead9cli
budapestan sau un bucuregtean spune ,,Europa", el are in
minte cu totul altceva decit berlinezul sau decit parizianul de ,,vechimea" greceascl a Europei, savantul de azi riscd str
care ar rosti acelagi nume: un soi de merry old Europe, foarte
diferitd, in spirit, de ,,noua Europd". Cu cit am fost, in fapt, fie doct, ftrrtr a mai fi curios: o injumAttrlire vecintr cu
mai izolali de inima continentului, cu atit mai purd a fost
extinclia.
imaginea mentald pe care, cu maximd fidelitate, i-am pdstrat-o.
Stntem trecutul Europei cu ceea ce are el nobil (gi deci tezauri- 235

zabll), dar si cu balastul lui, cu inerliile 9i prejudecitile lui. in
ldrile din Rdsdrit, congtiinla ,,cea burt6" a Europei se ames-
tecd cu congtiinla ei vinovat5, memoria se amestecd imper-

ceptibil, cu decrepitudinea. Cu alte cuvinte, sintem, ir:r egald

234

O noud EuropS, in care sd se vad5, prin transparenfX, pres- Europa intre doui infirmitifi
tigiul Europei vechi gi eterne, iatd un proiect asupra cdruia
meritd sd reflectdm. O noud Europd, care sd se comporte fa!5

de sine cum se comportd misteriosul angelus noaus al lui

Walter Benjamin fald de istorie: el avanseazd spre viitor ver-
tiginos, dar zburtnd cu spatele, astfel incii privirea lui si im-
br5;figeze, recuperator, clipd de clipd, intregul trecut al uma-
nitdfii: un trecut mereu 9i integral actual, un trecut seminal,
singura substanld vitald a oricdrei irnoiri.

Dilema, r:l.. M, 72 - 18 noiembrie 1993

Traversdm, ca europeni, un episod de schizofrenie. Cdci,

pe de o parte, ni se vorbegte tot timpul de ,,casa europeanE",

de o ,,Europd unitd", de comunit5li supranalionale, iar pe de
altd parte, asistdm la o explozie fdrd precedent a patriotismu-

lui local, a nevoii de autonomie, de potenlare a specificului

nafional. Aspiraliile federative din unele zone sint contraba-

lansate de surparea federaliilor existente in altele. Este revol-

ta nalionalitdlilor un ecou cornpensatoriu al abuzului de reto-

ricd internafionalisti? Este incd prea devreme sd vorbim

despre Europa? Inclin sd cred cd da. Pentru cd Europa nu e

atit de bdtrind cum socotea Ortega y Gasse!. Iar Europa con-

temporanX e abia in curs de constituire. In anii dinaintea

primului rd,zboi mondial se ndscuse, e drept, un anumit cos-
mopolitism european, cel pe care Ortega il numea ,,bancar",

cdci era unul al unei minoritdti, al celor care populau hotelul

Ritz 9i cdldtoreau in sleepingcar. O Europd ceva mai omogend
a ,,funclionat" intre cele doud rdzbaaie. Dar, in 1945, Europa
a sucombat; au apdrut in locul ei doud lumi din ce in ce mai
strdine una de cealaltd: lumea Europei Occidentale, tot mai

solidX economic, tot mai industrializatd 9i mai urbanizatd, o
speoiadteen, tciofincfaorptaebsiliSne-cuaEtiut rcoitpase,
lume democraticd o-ricaetitcaczit, se
a
poate, dispusS, ir

cu adev5rata Europ5. Cealaltd lume, lumea Europei RXsd-

ritene, cea a ,,lagerului socialist" , s-aizolal tot mai mult furtr-o
crescindi mizerie economicX gi politicd. Intre cele doud lumi,

ziduri, ,,cortina de her", ,,rdzboi rece". Dat, ir vreme ce jum5-
tatea apuseanX a Europei avea congfiinfa propriei euro-

penitdli, jumdtatea de rdsXrit se gtia exclusd, marginalizatd,
ruptd de trunchiul europenitSfii. O Europd alcdtuitd din ju-

L3/

mdtdii care nu comunice nu e cu adevdrat europeand: o jumd_ mXcar, sau latent, intreagd in ultimii patruzeci 9i cinci de ani,
tate acecarleailtedrujulumi dntuateseepiteoabteolndaavddr.e-pt este pentru cd nici un zid, nici o ,,cortind de fier" n-a reugit sd
daci creierul intreg, chiar anuleze circulalia valorilor spirituale dintr-o zonX intr-alta.
Cultura a fost marea 9i fericita subversiune a spiritului euro-
Abia acum, cir:rd zidurile au cdzut, corpul Europei incepe pean impotriva propriei sale atomizdri. Ea e emblema insdsi
sd se reanime, sd respire normal, sd regisbascd o armonie fi_ a supravieluirii noastre.
ziologicX global5. Nu asistdm deci la rJintra.ea unei lumi in_
Dilema, nr.45, 79 -25 noiembrie 1993
firme in circuitul unei lurni sdndtoase. Asistdm la efortul a
doud infirmitdfi de a se completa reciproc, in vederea obgi_

nerii sdndtdfii.

d.e"filnqityiv, fie ingdduitd o analogie. La obirgiile Europei st5, in

tot o ircrucigare de universuri distincte ,i, i'f"l.rl
lor, infirme: universul Antichitdtii tirzii, al unui Imperiu Ro_
nmdavnd-lvitloXrgiluoirt, 9i universul vital, dar
barbari. La interseclia irtrucitva rudirirentar, al
dintre civirizalia rafinatd,
dar obositS, a Romei 9i energia frustd a migratiilor, s-a nescui
ceea ce avea s5 devini Europa. Nu trdim cumva un proces
asemdndtor? Firegte, simetria nu este perfectd. Caii nici
lurnea occidentald nu e o lume crepuscuiard, curn era cea a
Romei vechi, nici lumea Europei de RXsarit nu e o lume a bar_
baritdfii. Dar avem de-a face totugi cu impactul
s*ip"e".r.d.m?. feurlt4ilp-usiunlturei, -,p"p.iefic."a,re,rril,
doud universuri cu destine
care a cunoscut i:r patruzeci de
ultimii
ani rdsfdlul istoriei 9i altul, al nostru, peste care A trecut bar_
baria istoriei, intruchipatd in totalitarismul de tip comunist.
Incit,.dacd Europa trebuie sd se nasci din nou, ea se va naste
neapdrat ca un spaliu al dialogului pe hotarul dintre rXsfii si
barbarie. $diutpredbcuuiemspbuasrbcadriaristfoat;auliitaisriisatrieigciapacreansetlrean;iiildeiae_i

mele lui,

avantaje.

Dialogul intre noi poate egua, din pdcate, oricind. Apusul
poate gregi comportir:rdu-se absorbant gi patemalist, noi
putem gregi dezvoltind o psihologie resentirnentard, ilr care
orgoliul suferinfei 9i complexe provinciale de tot soiul si
impleteascd nefast, mutilant. Am putea, cu alte cuvinte _ se
pentru a rdmine in limitele analogiei amintite mai sus _, si
se
ne trezim confiscali de un sentiment asemdndtor cu cel numit
de Romano Guardini das anti-rijmische Affekt; de data aceasta,
ar fi un anti-westliches Affekt, cu rezultatJregretabile. Tirimui
pe care asemenea impulsive ,,afecte,,pot fi anesteziate e, cate_
goric, acela al culturii. CXci, dacX Europa a rdmas, teoretic,

238

Modelul norvegian rtrgaz atemporal, o allturare reugitA de Hamburg 9i Fdlticeni,
Vrei delicatese pariziene si computere sciencefction? Le aila

indemind, ca pe nigte anexe placide, cotidiene, umile. Vrei

fundAtura inzlpezitd, colina romanticd, intunericul rural? Le

ai, de asemenea, in acelagi spafiu cu delicatesele si cu com-

puterul. ComoditAtile veacului se adaugl ,,eternului zilnic"
ftrrA s[-i atenueze firescul. ,,Progresul" e prezent fdrtr osten-

tatie, ca o slugtr care a intrat in familie si isi indeplineste inda-

toririle trecind neobservatd. E curat peste tot, dar nu e nici-

odatd curat nebuneste, ca intr-un pustiu aseptic. Z|pada

supraabundenttr e inltrturattr, dar nu anulattr maniacal, hAi-

D on mr ilui Magruts B r onder tuittr birocratic, sistematizati gospodtrregte. Oragul refuzd sI

Stdm prost cu Nordul. Privim extatic spre Vest, triirn sub fie o constanttr excomunicare a stihialului. E mereu loc pen-
complexul Sudului european (cind excedili de balcanismul
tru inserlia accidentului natural, pentru aproximalie gi inad-

nostru, cind mindri de resursele noastre mediteraneene), iar vertenld. Poli fi citadin, ftrrtr str devii imbecil biologic, depen-
cu Estul avem o lungd experienli de ,,iubire-urd,,: Rdsdritul
dent de aparaturil, injumdtdlit sufletegte. Aceasta ar fi, in
asiatic al Rusiei ne-a preluat ir singeroasa lui derivi istoricd,
rezumat, ,,reteta Oslo" a secolului urmtrtor. O recomand cu

Orientul Apropiat ne-a injectat metafizica tabieturilor, iar cu toatd convingerea.
Orientul Mijlociu 9i Extrem ne simfim, de la Nicolae Milescu-
2 Norvegia a glsit metoda de a fi europeand fdrd sd vor-
Spdtarul la Mircea Eliade, intr-o discreti, dar privilegiati
beasctr tot timpul despre Europa. Cu alte cuvinte, ea soco-

consonan!5. Cu Nordul insd stdm prost, degi s-au gasit s,rUtitl tegte cd se poate participa la destinul Europei, dincolo de

abstractori de Achfionstet sinevnoldcactalareuindmvoomrbeenatsdcai td(p6eontr,u,I)aacsiee schemele contabile ale unor organisme ,,centrale". Tema inte-

hiperboreanX". grlrii europene e, astfel, in chip infelept, de-dramatizatd. Ea

dizolva curind in bdscdlie), ,,modelul suedez,,. nai in genere, nu stirneste nici burzuluite discursuri autohtoniste, dar nici

N-tree-ifnaumrctiiumddepazuvslicliaeatrnnsdidiini-uavbirizrenitrtiliiztndctpereeazslNcleino, drsdedualluuaiirpnnaer-itraar msredermniotaseslorisgi torndaoirnaedsa-. leginuri snoabe, de tirgovet internationalist, halucinat de
mirajul capitalei. Fald de marile tabuuri ale momentului

(Maastricht, Consiliul Europei etc.), Norvegia ptrstreazA o dis-

sintetici a peisajului septentrional. tanlllbineaoitoare.Evident, si-o poate permite. pi nu m-as grdbi

va intelege, prin urmare, de ce, dupd o sdptdmind la str recomand RomAniei de azi acelasi suris ,,rece" pe care il
m-am intors intr-o dispozitie propagandisticd repara- adoptX Norvegia fald de Bruxelles. Dar RomAnia de
O^s.lSoe, mmiainiede-s-
9tini nsucunuCmoami uenait-atevaa trebui sl reflecteze la un dialog
toare: vreau si mX aliniez inventatorilor de ,,modele,^, din EuropeanX, la o procedurtr mai supltr a
ultimii model nou.. mode-
ani, propunind lumii romAnegti un ,,conlucrdrii". Nu Europa prog'annticd va trebui str cistige, ci
Iul nor.uegian Invoc, itr apirarea acestui model, patru cate-
gorii de argumente: Europa deJa-sine-infelensd. Nu teroarea unor ,,jurii" fatale,
instalate infailibil in axa lumii, ci emulalia exprimtrrii diverse
d-ern1 Norvegia a gdsit un
si tihna traditional5. ndrnirabil dozaj intre confortul mo- a unei unice exigenle.
Civilizatia a rdmas in limitele scdrii
umane/ prestigiul metropolitan a pistrat o fermecdtoare gra- 3 Norvegia reugegte sd vorbeasctr mult despre Norvegia,

jie vpiritoovriunci ipalladn. eAtecie:sotacovma bfii,nacfrieed,ca-imiXn fdrd str alunece in prostie fuduld sau in xenofobie. Un soi de

- varianta lui bene*ficA mindrie inocent{ e perceptibiltr la tot pasul. E inevitabil str te
de tehnologie ritild si
intrebi de ce o asemenea dragoste de sine suntr/ la ei, atit de

244 247

normal, in orice caz alit de nesupdrdtor, in vreme ce la noi instinctul social, de cuviinfa patriarhald decit de legislafia
sund atit de prost. Mai intii, e vorba de stil 9i de recuzitd.
curentd. Lucrurile se fac intr-un anumit fel, pentru cd asa tre-
Patriotismul norvegian e ferm, dar fdrd emfazd. Pieptul nu se
gmfld, pumnul nu cade ciobdnegte sub nasul preopinentului. buie fdcute, nu pentru cd o ordine exterioard impune modul

Ochii bulbucali, n5rile dilatate, rdgetul apopleciic nu trec desfdgurdrii lor. Mobilul oricdrei acliuni e de gdsit in lesutul
drept deghizamentul obligatoriu al iubirii de fard. ,,yabra intim al congtiinlei individuale, dincolo de interdiclii 9i table
strdmogeascd" nu e invocatd printre sughipri, contemplarea de legi. Legile par destinate sd vegheze numai abaterile (excep-

trecutului nu asbeiscuaplleaalzdn,enneoaropdcrualtuic.uNcodurvtdetguiraancurluvnotrib9eigcteu fionale) de la cutumd. La limitd, Norvegia poate funcliona
sentimentul perfect fdrd cod penal sau cu un cod penal minimal, rezervat

despre patrie cu o tinereascd bund dispozifie: e luminos 9i unei patologii sociale restrirse.

Umpede, e bucuros cd poate ardta celorlalfi un obraz agreabil. ,,N-avem destule ldeegia"s-pre"s.eEsspeumnenual dinedseeapdlartdnroiii.noSaasu-:
,,Legile nu sint destul
S-ar spune cd, pentru el, patriotismul e o formd de spor- tre de ,,modelul norvegian". S-ar cuveni sd spunem mai
tivitate, satisfactia cuviincioasd a atletului fatd de propria degrabd cd nu mai avern lege 9i cd aceasti ,,fdrE-de-lege" a
performantd. $i mai e ceva: accentul cade intotdeanni pe noastrd e explicalia nevoii noastre de proliferare legislativd.
prezent, pe virtufile gi reusitele de azi ale fdrii: legisla lia de azi,
presa de azi (,,sintem lara cu cel mai mare numdr de gazete Cind nu mai ai nici o lege, trebuie sd te acoperi de /egl. Cind
pe cap de locuitor"), acliunea politicd de azi, construcliile de
nici o instan!5 lduntricd validd nu i9i mai poate exercita auto-
azi etc. Ceea ce nu inseamnd cd, pentru norvegianul contem-
ritatea asupra ta, te adresezi, in numele anemiei tale morale,

poran/ nu existd cordbiile vikingilor, Harald I9i Olav al ll-lea, instanlei publice. Acesta pare sX fie, deocamdatd, ,,modelul

Nansen 9i Munch, Ibsen 9i Grieg. Dar, a fi la indllimea inain- romAnesc". Cu specificarea cd instanla publicd insdgi e gubre-
tagilor e, pentru el, infinit mai important decit a sporovii fes-
tiv in umbra lor. Norvegianul contemporan inlelege sd con- zitd, dislocatd din legea ei, de nelegiurile ultimelor decenii.
firme prin faptd proprie gloria strimogeascd. El nu se simte
legitim pentru ci are un trecut, ci se simte obligat sd-si legiti- Unii spun cd Norvegia e, pe termen lung, plicticoasd: fri-
meze trecutul clipd de clipd prin virtufile sale de azi. Sintem
departe de o astfel de mentalitate. Legitimitatea noastrd e gurile gi noptile sint lungi, oamenii sint lipsili de imaginatie,
nostalgicd, retroactivd, muzealX. Ne purtdm complezent cu
incapabili de spontaneitate 9i expansiune. Un ziarist polonez,
noi ingine ir numele unor arnintiri m5gulitoaie. Sintem la capdtul a paisprezece ani de experien!5 norvegiani, mi-a

mereu ceea ce nu mai sintem: daci, romani, rdzegi, pldiegi, vorbit un sfert de ord despre lara lui de adopfiune ca despre
martiri cregtini etc. Nimeni nu pare sd se mai intrebe cum gi un cosmar (dominanta acestui cogmar
dacd aceste straturi istorice trdiesc trcd in noi sau dacd nu fiind, h mod v5dit,

pentru el, prelul foarte ridicat al bduturilor spirtoase). S-ar

putea, nu contest, sd existe irr ,,modelul norvegian" si un anu-
mit coeficient de plictiseald. Dar eu am inceput sd md plicti-

sesc gi acas5, in aparenta zarvd. a Bucuregtilor. M-am plictisit

cumva noi trdim parazltar ir:r nimbul lor, ca niste deseuri vo- destul ca un dac la marginea imperiilor. De ce nu m-a9 plictisi
lubile... nitel si ca un viking, intr-un fiord linigtit, cu api curentd,

4 in Norvegia, legile sint invocate adesea ca fiind temeiul incdlzire ieftine 9i populalie ferninind majoritard?

insugi al democrafiei. Dar, pe mdsurd ce intri in aminunte 9i Dilema, nr.48, 10 - 16 decembrie 1993
ceri explicalii suplimentare, descoperi uluit cd, dincolo de

rigoarea formald a legilor, existd o sumedenie de convenien-

fe, o relea a ,,dreptului" cutumiar mult mai eficace irr planul
vietii comunitare decit jurisprudenla insdgi. Comportlmen-

tul cetdleanului norvegian e dictat tr mai mare mdsurd de

242

Europa gi cllitoriile continentelor-sursl. Nu ne sint cunoscute ,,campanii" civi-
lizatoare ale Asiei sau Africii asupra Lumii Vechi. Nu gtim str
in limba greacd, Europa pomeniti de Hesiod drept una existe catedre de ,,europenistictr" la Benares sau Calcutta,
dintre fiicele lui Okeanos 9i Tethys inseamni ,,cea cu ochi duptr cum existA catedre de indologie in metropolele euro-
mari" sau ,,cu fa!6 ampld", rotundd (prin analogie cu ,,fa!a pene. Nu existtr un misionarism buddhist sau islamic compa-
Lunii"). Pomind de aici, putem divaga indefinit: ,,cea cu ochi rabil cu misionarismul cregtin (in spell catolic) in teritoriile
mari" poate fi 9i ,,cea cu ochi larg deschigi", ,,cupiirre cuprin- necrestine, in acelagi timp ,,descoperite" 9i ,,cucerite". ,,Con-
zdtoare" 9i, de ce nu, ,,cu vederi largi". Dar e suficient sensul vertirile" la formele de spiritualitate transeuropene sint, mai
literal al cuvintului pentru a semnala componenta de ,,expan- intotdeauna, iniliative ale europenilor in9i9i: nimeni nu l-a
siune",,dilatare",,,deschidere" subzistentX in,,depozitul"
constrins pe Albert-Eugbne Puyou de Pouvourville sA se inte-
sdu etimologic. Europa apare, in zorii propriei ei istorii, ca o greze taoismului sub numele de Matgioi, nimeni nu l-a obli-

fecioard seducdtoare, care se lasd purtatd de un furor divin, gat pe Ren6 Gu6non s[ treacA la islamism, devenind Abdel
dincolo de orizontul ei domestic. ,,Ochii mari" exprim6, si- Wahid Yahia, nimeni n-a dirijat propagandistic transfor-
multan, frumusefe, curiozitate, uimire, voluptate gi spaimd. marea unui cercetltor german in lama Anagarika Govinda.
Setea de alteritate gine de identitatea Europei. Cu alte
Iar destinul cuiva care pdr5segte de bundvoie, pe spinarea cuvinte, pierderea de sine e una dintre rnodalittrlile fidelitltii
unui taur, Fenicia natali pentru a traversa marea spre Creta
cedstle5t-orualuri,fiasl pcueslugi rceacreii noastre fall de noi ingine. Emblema acestui paradox este
p-leaucnd tipic destin apodenric: destinul
,,strdini- ,,linia orizontului". Pe traseul subfire al acestei linii se con-
de-acasd, fascinat de frunttr, dintotdeauna, marea 9anstr a Europei 9i riscul ei
suprem. Linia orizontului e, pentru european, experienla
tpsatertuenc"t.rtuuTrealmunmat. edDaeepdelarutdnroraipiveaigbasanotdrobr-aiintgero,eactiealmlatedCrirtdidseltioififniosirptoiCtritiooelau, rmuenbe,srdteeep-elar
Iimitei: ispittr, experiment, probtr iniliatictr. $i, dacd unul din-
Magellan la Thor Heyerdahl, asistdm la o ofensivd perpetud a
tre numele demonului este,,cel care ili verifictr limita" (peird-
unui continent asupra tuturor celorlalte. Cazul e unic. ExistX,
zon), atunci orizontul, ca limittr a aspiraliilor noastre, e locul
desigur, ndvdlirile nomazilor asiatici asupra Europei auro- satanic prin excelen!tr, hotarul dintre salvare si rtrtlcire.

rale, existi,,japonizdri" si,,americanizdrT" contemporane, Curiositas

existd fenomenul dramatic al imigraliei, care face din Europa Se pot face multe presupuneri cu privire la motivele care
i-au determinat pe regii spanioli str suporte financiar proiec-
de azi linta unei lente invazii extraeuropene. Dar toate aces- tul lui Cristofor Columb: dorinla de expansiune coloniald, spe-
tea sint liimnuptruerjiulerdrloi r-dedoebrierggiueldnutirpzoiiat-e
fatd de a cdror relevanlX ranla imbogllirii spectaculoase, mirajul mirodeniilor in-
concura relevanla
diene, concurenla cu portughezii 9i, nu in ultimul rind, o se-
apodemiei fald de fizionomia eterni a Europei. Ele fac parte, mea![ congtiin!tr misionartr, vizind cregtinarea marilor spalii
de altfel, mai curind din istoria Europei, decit din aceea a islamice din Asia 9i Africa. Columb insugi incepuse str-9i ia
foarte in serios numele de botez, de vreme ce, duptr 1493, i9i
244 semneazl scrisorile ,,Columb, purtdtorul de Hristos". Mai
mult decit descoperitor de noi teritorii, genovezul se doregte
profet 9i nu ezittr s-o spunA: ,,Dumnezeu m-a ftrcut mesagerul
noului cer 9i al noului pdmint de care se vorbegte in Apo-

245

calipsa Sfintului loan". Dar, dincolo de toate acestea, si regii lui. Pe de alttr parte, Anglia secolului al XVIII-lea traverseaz[
gi navigatorul trebuie sd fi fost minali de un impuls pe cit de
gratuit, pe atit de puternic: curiozitntea. La orizont se aflau, un intens episod de sinofilie (cu consecinte asupra artei

desigur, bogdtia 9i gloria. Ele puteau fi imaginate si dorite ca grAdin6ritului), iar Franla sfirgitului de secol al XIX-lea valo-

atare. Mult mai atr5gdtoare erau insd inimaginabilul, noutatea rifictr stilistic un puternic acces de ,,japonism". Artigtii mo-
derni recupereazd, creativitatea Africii 9i insolitul morfologic
absolutS, misterul pe care nebuloasele depdrtdrii le promiteau. al celor mai indeptrrtate arhipelaguri. Europa a devenit plane-
Pentru Seneca, viciul curiozitilii e un viciu grecesc (Graecus
morbus). Si nu e Grecia ,,fenomenul originar" al Europei ? A tartr si planeta a devenit europeantr. Depllrtarea - ca zeu ne-
niciodatd
privi spre orizont liber de gindul utilitdtii, a combina fapta uzurpat al cultului nostru pentru itineranld
pf,strat[ in spaliul unei aspirafii
cea mai aventuroasd cu apetitul purei contemplativitdli -si asemenea pesterii descoperite in abstracte. Ea stirnegte d-a
care gterge diferenlele dintre Ulise copil[rie de Leonardo
iatd un mod de a fi
Vdeinocpio-trivo2tc.uDrioinzitsautbesitmanptlaetietAi sceunaspscaimluam. iAlebsimoaargbiena9riei,nhutiob-l
Columb, pentru a pune in lumind una dintre notele distinc-
tive ale europenismului: plScerea dezinteresatd de a iscodi in
afara orizontului propriu. Cdldtoria intreprins5 din strictd piiie, iluzia. A obtine pe o suprafa!tr planl senzalia adincimii

curiozitate e, pentru locuitorii Orientului Mijlociu si indepdr- spatiale devine performanta supremtr a picturii renascentiste.

tat, o ciuddlenie. Existd documente care atestd stupoarea asi- F,,Srieetdealiinddeesr;padleiuscaopfoesritreluaclreugl ildoirnptiier-spescptuivneei undeva Max J.
aticilor fatd de obiceiul european de a umbla fdid un scop a venit abia in

determinat. Drumetul care nu fdcea negustorie, rdzboi sau b al doilea rind." Intregui prestigiu al operei de arttr a putut fi

meserie lucrativd oarecare era evaluat adesea drept spion. in rdeezfiunlitta-t in secolul trecut -cardeeeAadooilnf tvruocnhHipiledaezb|ra(Endint S- tiiccka
al ,,distanfei" pe
orice caz, era suspect. De altfel, Europa insXgi a slirsit prin a
se ingrijora de excesul disponibilitdlii sale cognitive. Curiozi- Niihe nls Fernbild behandelt). Datordm, de asemenea, distantei
modul in care inlelegem transcendenta. ,,Acolo" devine un
tatea e o virtute cu doud tdiguri. Tradifia crestind, intr-o cam-
panie masivd mergftrd de la Sfintul Augustin pini Ia Mon- presentiment al lui ,,dincolo". Privirea devine devotiune. Ctrltr-
taigne, isi ia distanle fati de efectele ei negative: indiscretia,
toria se converteste in cruciadtr sau in procesiune. Bilanlul

ldcomia de informatie nefolositoare, gustul pentru excentric dialogului european cu linia orizontului nu se opregte insl

9i ocult. Curiozitatea poate deveni, prin urmare, sacrilegd, aici. Pe acelagi traseu apare tema exoticului, intuitia abisalu-
lui 9i intregul spectru al lumilor posibile. Depf,rtarea sur-
ilicitd, la rind cu conctrltiscentia si sttpirbia. Ea e la antipoJul dineaz2l realul imediat, adlugindu-i totodatd nenumtrrate
credin;ei, in imediata vecinitate a pdcatului originar. Si totusi,
realitdti paralele (virtuale, fantastice, halucinatorii). Curiozi-
energia ei insidioasd e mai tare decit scrupulul teologic.
Curiozitatea rdmine erezia europeand prin excelentd. Suisi tatea stimulatd de depf,rtare e, in acelagi timp, surstr de

vitalS a instinctului de a cdldtori, neastimpdr constitutiv al cunoagtere 9i de delir. Str adtrugtrm c[ din experienla contem-
pltrrii orizontului s-a ntrscut nu numai ,,cupiditatea" gtiinli-
.Occidentului" , ea isi inventeazd mereu alte orizonturi. Dupd ficd, dar 9i,,aparatul" ei tehnic. Metoda nu e altceva decit un

S9uupd.).",ld-Buupni eCi aSnpaedraan(faet,inIsnddidae, America (de Nord si apoi he mod de a acoperi egalonat, din aproape in aproape, intervalul
francezi in secolul al XVI{ea),
dupd Australia (preluatd de olandezi) 9i dupd isprdvile dintre spiritul investigator gi obiectul investigat, inteies ca

rusegti din Oceanul Arctic, Europa se abandoneaZi unei insa- orizont ce trebuie atins. Felul european de a inlelege timpul,

liabile redescoperiri de sile. Secolul al XVIII-lea vede insti, mijloacele de mdsurare a lui, ca 9i cele de orientare in spafiu,
tuindu-se moda ,,marelui tur", a cirui vedetd e Italia. Nordul
sint epifenomene ale cllltoriei. Faust inconjurat de htrrli,

gurgpean e fascinat de Sud, tot astfel cum tirziu, dupd al tomuri groase 9i instrumente mecanice 9i navigatorul care
doilea rdzboi mondial, Europa de Est va trdi fascinatia Vestu- privegte in zare sub cerul plin de stele gi pAslri sint ipostaze

ale aceluiasi personaj, chipuri specifice ale europenittrlii.

247

Chipuri nu i::rtotdeauna simpatice. Curiozitatea poate fi menul folosit in text pentru a desemna impulsul de a trece
lucifericd, descoperirile intrelin adesea euforia descoperito-
rilor pe socoteala celor ,,descopefi.tl" . Nu o datd europeanul a dincolo de frontierd, dincolo de obstacolul arbitrar al zidu-

foorsgto-liuliuni teritoriile pe care le-a anexat meiager al rilor ,,oficiale". Socrate, ca mai tirziu Kant, e un sedentar, un
mdsurd. Georg ,,epidemic" (pentru a recurge din nou la terminologia gre-
smintit, al unei barbare lipse de
Christoph Lichtenberg avea dreptate sd spund: ,,Cel dintil ceascd): el preferd oricdrei aventuri confortul de a rdmine pe
loc, intre zeii locali. Apodemicul insi opteazd pentru zeii
american care l-a descoperit pe Columb a fdcut o foarte proastd
ubicuitdfii. Din punctul lui de vedere, ,,centrul" e intotdea-
descoperire". nna altundeva, iar patria e pretutindeni unde il poartd pasii.

Apodemia Mentalitatea aceasta ,,cosmopolitX" e cu mult anterioarX ma-
rilor descoperiri geografice. Dar ea se exprimd cu o vervd

unicd in Renastere, la un Leon Battista Alberti, de pildd:

Cum am vdzut, linia orizontului promite cdldtorului un ,,Oamenii spun: iubegte-fi patria 9i rudele, fdcindu-le tot binele
beneficiu de ordin cognitiv. Pentru mul1i, ea poate cipdta pe care gi-l doresc. Dar ei mai spun cd lumea intreagd e patria

insd gi chipul unei solutii existenliale. pleci spre uir ,,mai bhe,, omului gi ireleleptul igi face casa oriunde se intimpli s5 se

presupus, pleci pentru a realiza un program de vialX pe care afle- Fdcind asta, eI nu fuge de lara sa, ci adoptd o alta."
ambianta imediatd pare sd-l blochbze. E motivalia iuturor
in Europa de Est, de-a lungul celor patiuzeci de ani in

emigrdrilor. In genealogia lor existd, fireste, si un oarecare care ,,internafionalismul proletar" nu ezita sd conteste drep-

atpCiccrrou.ocsrDdoeaaenrtt-d,d,eleurcemi,s,fcliieviuexlrauiosrlzgi:uetit"nta,e-tepi "ea,prnceduenumptperiutdreeeacamul,em,isrggtrreiadixnifniastdtfd-dtXd-gseiip"mceacreaaldnapfiaurRo,l mocdbrioseinmidusnieoteusn.-l tul individului la pagaport, apodemia a luat proporliile unei

obsesii. deDecosortniinnoelmaleidcfeeu,agpafourligiltoiicrd,eincgci oi9lsoi ppdiereitau,,laceolecrtei-nloardaredmmfieoadrg"ei -laactadsnidnu,

raliuni

numai

Acestora li se adaugd un secret orgoliu: orgoliul realizdrii de sfigiali irrtre teama de risc, prudenla dinaintea necunoscutu-
lui gi visul de a cdl5tori nestingherili in paradisul ,,tdrilor
Pfnaeradgeigmuna plan mai vast decit cel oferit de provincia natall.
unui asemenea orgoliu ne este oferitd de Kier- civllizate". Pind la urmd, apodemia estici (9i cea a ,,lumii a

mf9kied3e)ggl,ea*-aagrduicnrrii,nitnrtpero-,c,updeneurelalcaptoermlianderednd"tciasrartiirnfulidci tidupmelrpintseedrxmuiat il-jeil.ovcCadinrereigsnaphureleulirnceuexr(iiaMsplteaiin9stegiiirapi6iaep,ir2tedo4rer-- treia") a sfirgit prin a modifica 9i destinul ,,gazdelor" . Tdrile
cmreivirlraillaibz"ialS.teA--al uaastru,e,msbtaurditpinesui,l,usceie",lc5oslandlftrs"uunaptoedretcevuecnpoitrnevtzeieemnlualairce-eaa
greu asi-

cu ,,dife-
mai dra-
maticd a veacului 9i testul adeviratului liberalism. Din
dintr-o datd linigtea: vrea sd ,,viaa lumea,,, sI se emandipeze, pdcate, europeanul, care si-a fdcut un obicei, o doctrind gi o
sd impdrtdgeascd destinul semenilor lui ,,metropolitani,t. po-
t".rtu.1 se terminS prost: pasdrea mirrdrie din a se sirnli ncasdin orice parte a globului, are difi-
a crinului: indeplinegte dorinla ,,apode-
mici" il smulge din rdddiind pentru a-l duce sub cultdli neagteptate cirrd e vorba sd-9i amenajeze ograda ca pe

aripd spre tdrimul visat. Pe drum, crinuf se usucd gi moare. vrr ,,acasl" pentru al1ii. S-ar zice c6. ii vine mult mai ugor sd

Multe dintre ,,proiectele" stimulate de utopia strdindtdfii se contemple sau sd ia cu asalt linia orizontului, decit se se com-

dovedesc nerealiste. Dar lipsa instinctului apodemic, incre- placd a fi el insugi ,,linie de orizorrt", spaliu rivnit, lintd. Euro-
menirea in regional nu e mai pulin deformatoare. phaidros il pa suferd de ceea ce s-ar putea numi ,,sindrornul apodemiei

avertizeazl asupra acestei ,,maladii" pe ir:rsugi Socrate: ,,E unilaterale". Ea trdiegte simultan euforia expansiunii 9i com-
limpede cX din cetate nu fi se prea intimpld sd pleci vreodatX
plexul inchiderii in sine. lar criza acestei disimetrii e abia la

pentru a cdldtori dincolo de zidurile ei,'. ,,Apodemia,, e ter- inceput.

248 249

Acedia (Taedium cordis) sau cdldtoriafiri orizont reflexiunea devine strict funcfional5, simful transcendenfei

Nu toate cdldtoriile sirt inocente. Ele pot avea un chip adoarme. R5gazurile ajung sd fie ipi liscitnictoparseef,ersaitneg,uprritinXlirleefle-x
nocturn, o componenti demonicd, de naturi s5_l desfigure/e de nesuportat. Abisului propriu

ljNSccpouahgeuclrebuecaopiladmErlineilnuzditctraooiorcndrapai.tmtdbaruEecselnixuordt-ieeirsia,a.btdtiacMfSto,if,dslocirt.seteuiasvEfogaucaiulzeeltliietuatfniaetldtctcdee.uptiiuvirsnnodlienuexudvteiunaesm,criunfidioaatietdnso,pg,lctaipaaiiir,n6tedo,ac,e."ltrao"icoauutgi,in,bridp'eppiivle.ee"leadprcru,ciscira.ucdte"ardlal*edrlcdfitaeitfot,raomdaimirtaeidJialtiiilralJaddisrae_ee.e de apdrare, ,,agenda incdrcatd", ,,alergdtura", ,,deplasdrile de

serviciu". Avem de-a face cu un tip de cdldtorie ,,original":

cdldtoria fdrd orizont, cXlStoria care nu intrd in dialog cu

depdrt5rile, ci le anuleazd birocratic, ca pe nigte metafore

superflue.

leqdEucgeueierda.ccoieaups.rlueeeCil,miecipirgelicildcgatuzrttieidnsiueiiliViielc-sl9aaitgideetu.rxviigpCilciteit5,isrmlieumuidfgleie;lnpirieutitgaerltatreedn9,sidigflae-euarrzsdagdtulueiczlssuafctleiprltiirasidcdsaeierusibcuispfgeniriinuah,tmpiamse"'pre;la"e;n_irtlihui;;"e-l Existd tratament pentru o asemenea derivd? Textele pa-

tristice recomandd celor pe care acedia ii indeamnd s5-9i
pdrdseascd precipitat chilia o rezistenld incdpdlinatd intre

zidurile ei. A nu pleca devtne modul optim de a evita cdldtoria

fdrd orizont. ,,Cum cd nu trebuie sd te grdbegti sd-ti schimbi

agezarea sau sd-!i pdrdsegti casa" se intituleazd o coleclie de

prSciroa.etm.nciPrusylndeyictasai.itriefgndal.ritslifuja"oz, piimaaarorceltadiviscladaulgilfeiieni,unli-mi9nuipruemmdra"eii*.r"sXpnuulp"e"lu,coirptidcmleacpiasirdsefadjt,uerrdodvrardinige,duscelt,idcnitdiaa.t'trioiane_. sentinfe vechi pe teme ascetice. ,,Psihoza de recluziune" se
combate, asadar, prin intensificarea paroxisticd a recluziunii:

linia halucinatorie a orizontului e inlocuitX cu punctul ombi-

lical, in jurul c5ruia dispersia browniand a fiinlei se poate

reorganiza.

mArceuceaelltiduitnailaetne,e,utrcdaeoe,nmvisnibifouvarsesmtheibimincileudunlluceilrnaizmcaceaaritlznauaidtriiiiae,cliuddtlndaintlceotd:rri-ueootiX'psmtuooefrrel,jaircnip.icrruotealnticuceht.i.ondtDdi-trueriucinti_..i O altd solulie ar fi asumarea in absolut a bolii, recupera-

r e a r d t d cir ii din perspec tiv a p eI er innj uI ui. P oli umbla f 5rd lintd

exterioard, dacd prin asta inlelegi sd intruchipezi condilia

provizorie a oricdrui atagament pdmintesc. Adopfi o ,,viald
de strdin" (xenitein), pentru a proclama tranzitivitatea oricdrei
Linia orizontului inceteazd, sE mai fie, pentru el, o ispitd sti_
mulatoare, o provocare tonicd; ea devine mai curird graficul ,jnstal6ri" , relativitatea oricdrui sXlag in raport cu ,,patria ce-

unei nevroze, expresia terorizantd a unei insomnii. reascd". Rdtdcirea e un accident existenlial intre altele. Peleri-
najul insi e coextensiv naturii umane, e consecinla 9i emble-
,,d,oErudled- elad-usicne5"indleelecsarecde, ,indefoorbmicaeie, iinesxotrleitmd d_, acedia _ si ma ,,cdderii in timp". Nu intimpldtor, inceputul unui celebru
document al spiritualitdlii rusegti sund astfel: ,,Prin harul lui
nu se intii_
negte la fiecare pas. Dar, in forme diluate si sub diferite tipuri
de camuflaj, ea apare drept una dintre dramele caracteristice sDtaurmRe ne-ezuzpleteSul,esrdiinnatcfoddmred9saiddcdrnepegotsginti,,nrpddritmidncfiltaaopritmeupm-reilmjudarinrderlioplec5cidndetolosac,z"pi.,rcind
ale omulur european. O specie a acediei este, in fond, febra
imtasolcnreevoimtaivaeesn5z,aumrti,eitlotoummimdrmtl.eupaoapAioratdiirlgJvt9eaaeaiiittniacaiaaatdedtelcnreilrhgauiohidiappiacaeplouveilelere,drt,raaiuvatuomaircnt,irl,eteseiuin9vztialie,dau,rhv,r,eimc,oi.a,iva,tozeperdniibaeelueuuirrcnlerssusiip,o,ii,lin.iu.ncnteiAia:od,,rnjmussfoulauiliifmmsefmil-dnenavpeitssoisteroitiosevlaamee5uljblor;:ensiiroelsn"ucaic,elnuulaetspnrur,ieraervleed"otit,ped-b,diooaouaui.pp'crslrnuuuoliletu,__i,l
pentru a tempera ceea ce e nelinigte in noi, pentru a corecta

tendinlele destrdmdtoare ale agitaliei moderne,,,neasezarea"

noastrd paroxistici, avem de ales intre doud mari solulii:

regdsirea imobilitdlii contemplative sau experimentarea unei

noi stilistici a c5ldtoriei. Prima solulie echivaleazi cu redesco-

perirea rrirtulilor Iui ,,acasd". Fdrd a cidea in suficienld paro-
hial5 9i in comoditate inertS, va trebui sd oblinem un dozaj
echitabil (9i igienic) i:rtre congtiinla planetard gi savoarea

250 25'l

regionalului. Va trebui sd redescoperim partea bund a viefii Suedia si socialismul real

dnerseaoeittteddodne,rfiiinmcm.taFea9rndiietrpru,duulbtleicinunlieilced,purtls.oraaiurSitlizieeosilbifuaciillconiXafni.ilavapefieaedonroluaftureiuarroiitiar-eeiizindmdoledeannuittcuindfoiltceumraluiiculfaonatminmdtdoii9cutiiiiidl,aleodrsrelt"aio.luoircsrga[ntimircir,d9__,,i Autohtoni sau ,,europeni", candizi sau cinici, veritabili
a cdl5toriei, Europa- are nevoie de o noud mitologie sau, in sau oportunigti, socialigtii de toate soiurile nu contenesc se ne
boorilcuericloarz,edi ecorenesvtiatulutiavree.aNvualpooriltoi robeliintreadpiteiolenarilne"al9jiiur.t,_i-;_ spunX cd ideea socialistd, dincolo de egecurile ei istorice, e, in
spaliu care gi-a pierdut articulipia.
sine, o idee bunX. Bun in sine e gi comunismul inleles ca
s^intCpfoirsdib-niliec,i solulia monahului, nici aceea a pelerinului nu
cel plecat la drum sub ghimpele acediei mai socialism de extremd sau socialism culminant. E bun egali-
o ultimd are tarismul, e bund proprietatea colectivd, e bund decizia ,,celor
cuvine, mul1i". Si numai devierile fatale ale citorva dictatori pot fi fd-
9ans5: retntoarcerea. Orice calatorie se termind cum se cute vinovate de catastrofa comunismului real. Comunismul
dacd reintegreazd punctul de pomire. Expansiunea a fost stricat de Stalin sau de Ceaugescu. A fost compromis,
mfeiauonrnotXops,eitdaoanardre9-i .r_isibaperietnoneaefrievc,odigeuendneeeroocraoisr,eddc, etdivvauarls9luaintsoeuaifromeciaganclttxderiosiarniuv, etsorcsnheii__, curn spun occidentalii, de experimentarea lui in Europa de
wspdce-rioenaer-ntadlrtde.irstisipcrtoezooatianauetlr,eews.godtCiorrpluudnemsaeaulwhtceraiewlveclaeourpvcsliadohnrssoteeibwh,dialnEueuec,eu,er/sgodosLp-pnelaretae,tlu/er-pesaLbgipepuAo^irtseiisnMuestalrds-ipeusosenroidtzuoteoirrcnzowitidtu:hod,,er,lLnrcdseau,,t, Est. Ia sb fi avut un comunism victorios in Anglia (cum ar fi
each hath one, and is one,, (John Donn e, the Good_morrow). trebuit sX se intimple, dacd teoria marxistd a istoriei ar fi fost
respectatd de istoria insdgi)l Altfel ar fi stat lucrurile! Noi, cei
r,teTfl"eAuc.mtd_movdaliasloeeraiufnircdoapatenpsiit:pa:rti5eriataucpluuemineeculourpooepie.a.a.dnm. iErabpioldatveetrivmdpinuzless_d din Occident, avem cu totul altceva in minte cind spunem
,,socialism" sau ,,comunism": ceva mai apropiat de ideea
Dilema, nr. 65, 8 - 14 aprilie 7994; purd, de acel ,,in sine'i.bun, ratat de primitivismul politic
nr. 66, 15 - 27 aprilie 1994; ,,oriental". In rezumat, situatia pare sd fie aceasta: ca sd fie
nr. 67, 22 - 28 aprilie 1994 bun, comunismul trebuie sd rdmtrd un ,,in sine", sI nu se
intrupeze, s5 planeze utopic deautpra realitdlilor. De indatd ce
avem de-a face cu un comunism materializat, cu o practicd
propriu-zis comunisti, fie cd e vorba de Estul european, de
Cuba sau de cutare fard asiaticS, ideea cea bund se deterio-
reaz6;9i nu se deterioreazd coborind citeva trepte in ierarhia
perfecfiunii: se deterioreazd rdstumi:rdu-se, demonizindu-se,
alunecind spre dezastru.

Alfli spun cd, de vreme ce in Europa Apuseand ,,cei mul1i"
o duc bine, mult mai bine, in orice caz, decit semenii lor
,,mintuili" de marxism, se cheame cd adevdratul comunism

sau mecar socialismul autentic s-a realizat tocmai acolo, mai

253

curi:rd acolo decit in teritoriile suprematiei lui doctrinare. lo de secolul aI XVII-Iea. Mi se spune, de altfel, cd in anii'60
Dar de ce sd nurnim ,,socialism" efeitul unei administralii ale
c5rei proceduri gi strategii se bizuie pe un sistem de valori s-au operat demoldri masive, azi regretate. Si daci pofi apre-

aflat in opozilie cu socialismul? (proprietate privatd, spirit cia pragmatismul, lipsa de prejudecdli sentimentale ale aces-

competitiv, economie de piatd). tei costisitoare politici, nu poli sd nu inregistrezi fenomenul

$i totugi, existd in Europa un loc in care socialismui liber ccrlateral al unei memorii paralizate, incapabile sd mai depo-

c-onsimtit, neimportat, ferit de abuzuri dogmatice gi de isterii ziteze istoria. Socialismul se poate dispensa de trecut. Fl tine
dictatoriale a pdrut sd se impund de-a lungul a doud-trei rninte, in cel mai burt caz, In rest,
doar ceea ce il anticipeazd.

decenii, ca un model reusit: Suedia. iati insd cX cel care totul e proiect, privire inainte, materie a unei utopii in marg.

Socialismul se dispenseaz5, de asemenea, de sacru. Toli inter-

viziteazd Suedia astdzi descoperd o lari in crizd. $i nu e vorba locutorii mei suedezi imi confirmd atrofierea generalizatd a
de recesiunea globalS (si trecltoare) a lurnii apusene. Dincolo
de ea, se percepe criza insdgi a ,,modelului iued.ez,,, adicd a simlului religios. Se practicd ,,luciditatea", relativismul, ex-
unui socialism care, pentru a rata, n-are nevoie de Stalin si perimentalismul sincretic. E mult mai important si girdesti

Ceaugescu sau de piecaritdlile Europei Rdsiritene. Suedia Iluibmeer,ad, er5cisttsudmgininddiengstci rciporlieact,,-deppdagriet5"sddecrpeeadfriomntaisiptiocaiutdl
Universitilii din Uppsala. Indiferenla fa!6 de trecut 9i fatd de
gi-a asumat, s-ar zice, sarcina de a demonstra lumii intregi cd I)urnnezeu se cupleaz5 cu demobilizarea elitelor. Un inalt
ceva nu e in reguld
si egalitaristd cu socialismul ,,in sine,,, cd ideea com*rrr"ri_ fr-rncfionar din Ministerul Culturii imi explic5 plin de convin-
tarl e bund, ba, dirnpotrivd, e vicioasd in gere cd, in problemele vielii culturale, nu trebuie sI decid5
nu

sine, stricdtoare de lucruri 9i de oameni. decit poporul...
mi.nAamre avut, de pildd,
ceea ce programatici senzalia cd dupd mai mulli ani de sub_ Suedia a devenit celebrd prin foarte generoasele sale solufii
iandriefearlietantfeeloarfodsint tirdeeebaog-daetira9nigsdsriadc.ie,
s-a deteriorat de ,,protecfie sociald". Intregul mecanism economic e dirijat
cdtre intrelinerea,dezavantajalilor". Rezultatul: taxele sint
merit.De tearna privilegiilor arbitrare, s-a ajuns prea tsor la tot mai mari, iar numdrul dezavantajalilor subvenlionali
anularea privilegiuiui legitim. De teama ,"co-p-e.rrei neme_
ritate, s-a instituit evitarea recompensei indreptdtite gi stimu_ cregte. De la o vreme, populalia activd nu mai poate face fatd

latoare. Aristocratul isi lasd casa hogtenitd si se muii smerit propriei ei generozit5li. Exploatarea de clasd a dispirut, dar

,,la.bloc". Regele abandoneazX palatul regal (e prea mare!), numai pentru a face loc unei exploatiri a celor activi de cdtre

epis.copul renun!5 la palatul episcopal. lar ac'este gestuii felurite specii parazitare. Se combate pauperizarea cetdteni-
nobile, care denotd intr-o primi instant5 modestie, .Xrprr.r-
lor prin pauperizarea cetXlii. Criz,a e inevitabild. Socialismul

dere civicd 9i bunS-cuviin18, devin, incei-incet, simptoml ale real devine victima nemisuratei sale idealitdll. Si ceea ce pdrea
unei crescinde anestezii fald de conceptul (si realititea) iernr-
hiei si diferenlei. Efortwl de a reduce ixtremele are uri efect sd fie gindit in stil mare, ,,pentru oameni", se dovedegte pin5
paradoxal: dispare media. Media e lovitd de indigent.l onto-
logicS. Ce mai poate insemna sX fii la mijloc, daci",,mijlocul,, la urmd inc5pdfinare ideologicd 9i cult al dezadaptdrii

seirinatcrueludioiudsenaemanptuutreia?zdBomgaottuivluailiai :seseanmapguteteaasztdfepi ro"iptiegTi.urrl,i sociale. Combaterea sdrdciei sfirsegte in idolntriznre a sdrdciei.
Ca in pasajul acela evanghelic (Ioan, 12, 4-6) in care Iuda,

asistind la ungerea picioarelor lui Iisus cu mir ,,de mare pre!",

deplinge risipa financiard a episodului: mai bine sX se fi vin-

sociald cvasiomogen5, funclionald 9i anostd; pura subzistentd dut mirul si si se fi dat banii siracilor. Socialismul real e un
suprafatd) se
(asezonatd cu o ornamenticd de impune ca mod de a vinde Raiul ca sd-!i iei tenisi. Iar Iuda e socialistul
modalitate supremd a vietii. Tot ce line de stilistica (9i de exl_
gentele) aerticttlei se estompeazd pind la disparitie.. adlncimen arhetipal. Cu el incepe istoria glorioasi a stingii europene...

trecutului e sacrificati , indllimea transcendentei cade in deri- Dilemn, nr . 68, 29 aprilie - 5 mai 1994
ziune. Oragele suedeze sintnoi.,,Vechiul,, trece rareori dinco_

254

Trecutul ca toxini: cazul german asemenea cdinld alunecd ugor fie in ipocrizie, fie in maso-

chism. Existd, se 9tie, un masochism tradilional al germa-
nilor: cel care il determini pe Friedrich al Il-lea sd voibeascd

despre barbaria limbii germane 9i despre decadenla literelor
datd (1780) cfird
germane la o Klopstock 9i Lessing i9i

incheiaserd practic opera, iar Goethe scrisese Werther si Giitz

aon Berlichingen. Acelagi masochism explicd naivul complex

german fajd de umanitatea meridionald sau teribilele pagini

ale lui Nietzsche despre defectele naliei sale. Evident, nu
recomanddm sub nici un chip suspendarea spirih:lui auto-

msuapnErarslaitcrfititraretrrseiacasccbtaar,rabdlauurnptretrcaafeirdebearanntnietatvrztriiosi ttintcraX-liopnecaalcereel-tar,laalsdt puviserirtcsuual ngsiienare-l critic 9i, mai ales, nu propunem generafiilor de azi sd uite cri-

mele de care se fac vinovafi inaintagii lor. Lumea contempo-

rand nu mai are nevoie de o Germanie surescitatd, inclinatd

istoriei sale: identitatea incerttr, criza de identitate. Un mare s5-9i transforme frustrdrile intr-un complex de superioritate
9i sd ia de la capdt seria de insanitXfi ale rdzboiului. Dar
teritoriu al culturii europene risctr str-9i piardtr astfel iradierea lumea contemporand are nevoie tot atit de pulin de o Germa-
specifictr, printr-un fel de autosabotaj rezultat din proasta
digerare a trecutului. Modul in care un popor se rapbrteazA nie somnolentd, ruginatd de sine, gata sd se identifice global

la trecutul stru e un simptom decisiv al sinitdtii sale.trecutul cu un singur episod al istoriei sale, fie el oricit de cumplit.

ascuns, trecutul mtrsluit, trecutul idealizat sau trecutul slutit Nici un popor nu poate fi redus la netrebniciile sale. Rugii nu
par a se simJi vinovafi nici de Stalin, nici de colonizarea
prin hipertrofia culpei sint tot atitea forme de patologie a
memoriei care, mai devreme sau mai 6rziu, sfirsesc piin a Europei de Est, nici de victimele nenum6rate ale Gulap;ului,

schimonosi congtiinlele. in Estul european avem cu to'tii ex- ale Ucrainei infometate sau ale proceselor politice. Probabil

perienta unei asemenea schimonosiri. O experien!tr asemtrntr- cX nu acesta este exemplul cel mai bun de urmat. $i totugi,
fird capacitatea unei regenerdri vitale, fdri increderein air-
toare, in,variantd apuseantr, e aceea a Germaniei. Ea trtriegte
tulile sale, ire onorabilitatea sa, nici un popor nu poate conlu-
de la rdzboi incoace intr-o morbidd disjunclie cu sine, de care
mtr tem la fel de mult, pe cit de mult m-as teme de o prea se- cra echitabil cu celelalte. Un popor adumbrit de vinovdtie nu
poate fi un mare model de culturX 9i nici un partener respon-
nintr imptrcare cu sine. E ugor de inleles ctr balastul anilor
iabil pe scena politicd mondiald. it .i,tau aparentelor, .ulpu-
7939-7945 apastr greu asupra unei naliuni care, mai mult ca
oricare aita, poarttr_ rdspunderea unui delir. DupA Nrirnberg, bilitatea inhibe sau, in orice caz, atenueazd responsabilitatea.

istoria germand a devenit dintr-o dattr un spaliu al schizofrE- Cine e oricum vinovat, vinovat dinprincipiu,, se poate dispensa

niei: cum str conciliezi ,,!ara poelilor de a mai reflecta lucid asupra rostului propriu in comuni-
national-socialismului 9i a lagtrrelor
gi a ginditorilor,, cu lara tatea planetard. Timiditatea reacJiei, glasul scdzut, dezimpli-
de cbncentrare? Singele
uneia compromite harul celeilalte. pe de altA parte, ctringa carea precautd riscX sd devind pentru vinovatul .profesio-
nist" o a doua naturi. El nu-gi mai pune problema unei repa-
adevtrratd nu e doar exaltare a rtrului comis/ ci, deopotrivi, ralli actiue a gregelilor sale, ci preferd sd stea in penumbra
recurs la binele pe care il poli mobiliza pentru a rAscumplra
rtrul. O cdin!tr care nu crede in iertare e la fel de vinovaid ca unei melancolice ablineri de la faptd. Aceastd automargi-

absenla ctrinlei. Or, in multe dintre manifesttrrile sale, po- nalizare este, psihologic, foarte periculoasd. La un moment
dat, ea poate produce tocmai efectul pe care il evit5. Tinut
porul german pare decis str-9i asume o cAinld ferd termen final, sub presiunea unei vinov5lii perpetue, cel vinovat acu-
ftrrd orizontul mintuirii, o cdinlA devenitl reflex cotidian. O
muleazd resentimente, dezvoltd lent un complex de victimd

256 257

si, la limitd, explodeazd rtrzbuntrtor, repetind eroriie pe care apologet al Sovietelor. La fel, credem cd Wagner se poate
mintui prin muzica lui, chiar dacd ideologia lui a putut fi
ar fi trebuit str le expieze.
blamabild. Din pdcate, omul e construit ir a9a fel incit sd-gi
Pentru a-9i regtrsi statutul de model cultural (de9i s-ar poatd pierde sufletul fdrd sd-9i piardi talentul. $i ar fi

putea ca lumea de miine str nu mai fie o lume a ,,modelelor" prezumlios din partea noastre sd manevrdm prea transant
regionale), Germania trebuie, prin urmare, str inceteze a mai
rechiziliona in ,,beneficiu" propriu ,,ptrcatul originar" in va- Iitigii atit de delicate. Germania
rianta lui moderntr: crima de rtrzboi 9i discriminarea rasialtr. sI recupereze linigtea necesard p-enstirunuanduimstianigeea n-ept5retimbuaige
Ea trebuie str se raporteze mereu la ptrcatele sale, dar nu ca la
intre calitatea unui om gi calitatea performantei sale. Numai
materia unei condamntrri ireversibile, ci ca la o cddere care
de la inillimea unui asemenea calm disociativ ea isi va

trebuie, cliptr de cliptr, rXscumpArattr. Ceea ce ii cerem, in de- recdpdta demnitatea si farmecul, asumildu-gi, deopotrivd,

finitiv, e sd gtrseasctr, in intervalul dintre vinovtrlie nevroticd, valorile limpezi gi pe cele crepusculare, sublimititile si trage-

nesOimalirdeo9uiaarporgoabnlefAm,trpoascturirzaei-gesramlvaanteoadreep-indaenodremraelzitodllviia. - dia, candorile gi demonismele.

In ldeen zu einer allgemeinen Geschichte in weltbirgeilicher

rea primeia: e vorba de reasezarea unei distanle convernbile intre Absicht (7784), Kant deosebegte semnificativ intre doud con-

politicd pi culturd. Aceasttr distanttr 9i-a pierdut mtrsura corectd cepte care vor face carierd in veacurile urmdtoare: Kultur qi
tocmai datorittr intelegerii gregite a sensului culpabilita;ii. De
Ziailisiertheit. Kultur se refer; la valorile de adincime, nefal-

teama unei opliuni intelectuale care str poatd fi taxattr drept sificate de conjuncturi gi convenfii, de precaulii si prejude-

,,recidivA" ideologicl vinovattr, mediile universitare germane c6li. Ziailisiertheit circumscrie, dimpotrivd, rigoarea (9i sal-

prefertr opliuni cosmetice ,,garantate" politic si moral, chiar varea) aparenfelor, onorabilitatea exterioard, eticheta. Kant se

dacd nu intotdeauna autentice. Apar, astfel, alternative gata pronunla categoric pentru Kultur. Ar fi pdcat ca Germania de
ftrcute, cu solulie previzibiltr. E recomandattr frecventirea
azi, in dorinla de a face proba unei cuminlenii de circum-

$colii de la Frankfurt, dar e nlai pulin recornandattr frecven- stanfd, sd opteze, sinucigag, pentru Ziailisiertheit.

tarea lui Heidegger. E valabil Freud, e mult mai pulin valabil

Jung. Cutare scriitor e repede iertat pentru excesele sale stin- Dilema, nr. 87, 9 - 15 septembrle 1994

giste, cutare altul captrtd pentru alunectrrile sale de dreapta

un permanent pvdorreetspdtteaeliini-edineecirsbetidonereirces.XdeDneuasrptpdrr.eeaEHxvaeonmrsbpelSegelteid, lpimnoatcyicruod-na-
simpatizant al
excelentei sale

tinua la nesfir9it. Eroarea politictr e in mod curent convertittr

in caren!tr profesionaltr. Germania se simte stingheritA de

citeva dintre figurile ei cele mai impozante, asa incit se naste

situatia paradoxald a unei mai calde receptii a acestora in
strdintrtate decit in lara lor. Dorim sA fim bine infelesi: nu
socotim ctr derapajele existenliale 9i poiitice ale unui om de
culturd trebuie trecute cu vederea, Credem insl ctr orice om
de cuitur[ are dreptul s[-9i vadtr opera plasattr la locul ei,

indiferent de icsotonrtiec.xtCulreimdepmurcctranreuapiuntseomfit-eoxc-omeuvneinctauaplo-e-

in irnediatul

mele de dragoste ale lui Aragon in numele mizeriei interioare

care l-a f[cut sA prelungeascl pind la absurd conditia de

258

O scrisoare (care trebuia) pierduti nare. ln fond, ce poate fi o scrisoare, chiar 9i una adresatd

Avem rareori ocazia sX ldudXm Guvernul. De aceea, cird Senatului american? Ce altceva decit, in cel mai rdrr caz, ,,vrr
o asemenea ocazie se prezintd, cred cd trebuie sd reaclionim exces verbal"? Dar cu ce pre!? Cu ce consecinfe? in politicd
nu existd ,,excese verbale" scuzabile. Discursul politic, chiar
fdrd echivoc, cu bund-credingd, a9a cum o facem 9i cind opi- cind e pur verbiaj, e un act politic si, in orice caz, urr simptom
nia noastrd e negativd. In scandalul iscat de numirea noului politic. Sub el se ascrmde fie agresivitatea reald, fie tupeul, fie
ambasador american la Bucuregti, Guvernul a gtiut sd se gdunogenia. In aceste condifii, a spune ,,sX nu ne luXm dupX
poarte normal 9i consement; gi-a confirmat declaraliile ficute vorbe" e o impruden!6. Trebuie sd te iei dupd orice, dupd
Statelor Unite cu privire la noul lor reprezentant in RomAnia orice expresie a derapajului ideologic, moral gi retoric. Toate
sfirt semnificative. Considerind cu atenlie penibilul incident
9i a dezavuat iegirea istericd a citorva parlamentari, al cdror de sdptdmina trecutS, Pregedinlia gi Guvemul vor reflecta,
zel nalional a mers pind la caricaturi. Costul politic al acestei sper, mai riguros 9i asupra altor posibile alianle viitoare cu
acliuni guvernamentale e foarte ridicat. in consecintd, ea tre- formaliuni politice ale cdror manifestdri la nivelul limbajului
buie cu atit mai mult sd fie semnalati ca lXudabilX. E, poate, gi al atitudinii lin de suburbie, cind nu direct de psihopatie.
pentru prima oard cind Guvemul Vdcdroiu ia o decizie de Evident, stiu cu ce argurnente se apir5, la limitS, Guvemul
dragul strictei corectitudini, sfidi:rd calculul politic de con- de infamantele sale complicitSfi: n-a avut de ales, a fost
juncturS. Sigur cX nici un guvem inteligent nu s-ar putea ,,impins" sd gi le asume pentru a-9i asigura majoritatea parla-
situa de partea lui Simeon Tatu (despre care mi se tot spune
cd ar fi preot) impotriva Statelor Unite ale Americii. Dar am mlairne5innltaiasritdmd. a-Agdinamartiietezc:edervOaepniouczrigiltiiia-ca,e,pbunlos-acpaartipoebinllaetpmopasretudareama-uvlatdlieorrtiurfaicldtaiim,tiineii
vd.zut, din pdcate, destule migcdri neinteligente ale Execu-
tivului nostru, ca sd md bucur sincer la primul semn de beneficiul propriu precaritdlile coaliliei guvernamentale. Pe
de altd parte, imaginafia nu e nici pentru reprezentanfii Pu-
,,!eryhe!" . O consecinld a strategiei politice deficitare a par- terii o irzestrare caracteristicX. Ei se grdbesc si ia drept fata-
litate un pact politic prost negociat gi, ceea ce e mai grav, nu
tidului de guverndmint este, de altfel, chiar actuala ciizd.
PDSR-ul nu face acum decit sd repare, a6t cit se poate, un reugesc sd-9i ascundd o anumitX simpatie de substrat fa!5 de
viciu anterior de gindire politicd. Cind faci alianld Cu un par- sudoarea neaogd a patriolilor de operetd.

tid care a dat, in timp, nenumdrate probe de nalionaiism Scrisoarea parlamentarilor mioritici, care a dat atita bdtaie
de cap ministrului nostru de externe 9i intregului Guvern, ar
lt1idtip.ge ,cadree moralitate dubioasd , de abuz demagogic, un par- trebui cercetatd ca un sindrom morbid plin de invdfdminte.
atita lume, in fard gi in strdindtate, il cilificX diept Iatd trei dintre ele:

,,extremist", e bine sd gtii la ce sd te agtepli. Domnul preg-e- 1 intrucit semnatarii scrisorii aparlin unor formaliuni
dinte Ion Iliescu va trebui, probabil, sd ieevalueze formula
,,excese verbale" (adicd doar verbale) cu care a ircercat sd politice cu ideologii divergente, rezultd cd platforma nervozi-
tdlii govine poate incuraja o aglutinare politicd pe care nici o
atenueze gafele de comportament ale noului aliat la guver- altd platformd nu o ingdduie. Dacd existX un ,,consens" (latent),
un germen de reconciliere pe scena noastrd politicd, acesta
260 pare sd fie nalionalismul rudimentar, xenofobia crasd, aflate
la pindd chiar 9i ,,in ctle mai bune familii". Dacd un ,,liberal
'93" (cu trecut PAC), un fXrdnist, un pedeserist 9i un peunerist
pot sd treacX peste tensiunile dintre ei (ceea ce n-au fdcut cind
erau in joc cauze mai inalte) de ir:rdatd ce trebuie dat la cap

261

unui ambasador american de origine evreiascd inseamnd cd P.S. Guvemul pare foarte mullumit ci pned 9i acei mem-
in aceast5 zond trebuie sd cdutdm eventualele ale bri ai sdi care aparlin PUNR-ului s-au dezis de propriul par-
motivatii
unei eventuale pupdturi generale. Aici e romAnul sensibil! tid. Pe mine, aceastd ,,fermitate" a atitudinii nu md convinge.
Aici se face el frate cu toff ceilalfi romAni, mai mult sau mai Ea aratd doar cd unii lin mai mult la calitatea de ,,ministru"
pulin onegti. Sd nu ne ldsdm ingelali: nu avem de_a face cu un decit la aceea de ,,membru de partid".
consens al iubirii de !ar6,, ci cu unul al urii, al inamicului
comun, al ,,strdinului" rdu, care atenteazd la strdvechea noas_ Dilema, nr. 90, 30 septembrie - 6 octombrie 7994

trd virginitate.

2 Cine cintdregte consecintele pe care scrisoarea parla_
mentarilor le-ar fi putut avea pentru RomAnia, pentru iesti_
nul. ei politic 9i economic, pent.u gubreda ei imagine inter_
nalional5 realizeazd neintirziat cd nafionalismul" gregar e
nepatriotic. in definitiv, singura mesurd dreaptd a iiUiiii ae
lard e binele pe care ea il poate stimi, contravaloarea ei i:r
cigtig nafional. Dacd, dimpotriv5, animati de un sovinism vis_
ceral, confiscali de voluptatea zbieretelor patriotice, nu reu_
gim decit sX ne facem lara de ris, sd o condamndm la izolare si
sdrdcie fuduld, atunci ne comportdm ca nigte dugmani, ca
nirste scandalagii iresponsabili, de care
(Vezi Caragiale, teribilul, enciclopedicul, fara are a se lepdda.
inevitabilul:,,... govi_
nismul este caricatura patriotismului,,.)
psuaprl:ua3 nmAde)fniotao-rmecaiparotedlitdticiibt,ldumcriiee,cmaobraerruepcraaecrsetiuvlpi^aul1nu(anstauruiepaaarlurtltruiedi.bsuFiiaaspldtuuplnrecu_ai

semnatarii scrisorii buclucage nu gi-au dat seama de enormi-
tate,a gestului lor e o dovadd de diletantism, de incapacitate

civile, peste care cu greu se poate trece. pini gi cea din urmd
dintre gospodine ar fi refleciat mai mult inainte de a-si da in
petec. Cu atit mai mult un adevdrat ,,om de stat,,. in'greaca
veche, cel aflat la antipodul ,,personajului public,,, h #tipo_

dul celui care are simtul comunitdlii 9i i"g"teg" sd o slujeaicd,

se chema idi1tes. Idi6tes e ,,particula rul" , cel cire std deoparte,
care nu se amestecd ir treburile Statului. Nu putem contem_

pla tragicomedia ,,epistolarilor,, dimbovifeni f5rd a constata
cd existd o repartilie echitabild a ,,idiotilor,, in toate partidele.
Si cd nici unul dintre ei nu-si onoreazd numele. Dicd si l-ar

onora, daci ar fi ,idioli" autentici, ar sta la o parte, ,-rr.r ,_u.

mai amesteca i:e trebile publice 9i ne-ar scuti de nevricalele
lor de provincie.

262

|urnal american nNeeingdi o-ielncoicr,elaactievst-ea o noui formulare a problemei rdului.
ale civilizaliei euro-
sint 9i marile teme
pene. Dar ceea ce pentru europeni a devenit temd, dezbatere

speculativd, virtuozitate culturald, pentru americani e reali-

tate imediatd. Ei duc un rdzboi pe care noi nu mai putem de-

cit s5{ comentdm. $i asta tocmai pentru cd ei sirrt ,,naivi" , pen-
tru cd modul lor de viald e ,,fr17st", pentru cd ,,n-au istorie".
Americanii au recuperat pentru noi inocenla luptei. Pind qi

,,adversarul" e inocent. S-ar spune, aproape, cd. aceastq este

noua lui strategie. in America se vedehai limpede decit ori-
unde ci noua mitologie a veacului nu se mai bizuie pe con-
Berkeley, 10 octombrie 1g94
fruntarea geometricd intre binele ingeresc 9i rdul perfid, ci pe o
d.emSninatt de o sdptdmind la Berkeley 9i nu md simt deloc in_ disputX i:r care binele 9i rdul folosesc aceeagi arm5: inocenla.
sd fac comentarii ,,"rr.oper-re;, America. prin
despre
lntrucit 9i binele 9i rdul practicd inocenfa, aceleagi lucruri
,,comentarii europene" inteleg un fel de blgcdlie blazat6., in pot apdrea, irr ambianla americand, drept simultan bune 9i
care inlelepciunea bdtri:reascd se combind cu obtuzitatea. in rele. Riscul inocenlei e de a se dispensa prea lesne de exerci-
general, vizildm America a^doptind un stil ironic, de funcfio_
nari superiori in inspeclie. $tim, firegte, ci vom htihri luciuri liul discerndmir:rtului. Congtienli de acest risc, americanii au
rnirabile, c5 vom avea de-a face cu o,,altd lume,,, dar gtim tot din ci:rd fur cind accese compensatorii de rigoare: prohibilia,
interdiclia fumatului, dramatizarea,,sicanei sexuale" (sexual
atit de bine cd americanii sint cam ,,naivi',, cd modul de viatd
american e cam frust, cd ,,ne-au furat creierele", c6. irr anu_ Itarassment), exigentele,,corectitudinii" politice (politicat cor-

rnite cartiere e bine sd nu umbli noaptea g.a.m.d. Europa se rectness) etc. In toate aceste cazuri ies la iveald mai curind re-
teme de americanizare ca de o noud fbrmi de barbarie, ia de
guli stricte, decit criterii reale. Cind inocenla recurge prea

o specie a regresiei mentale. in felul acesta, ea rateazd simul_ ap5sat la spiritul critic, rezultatul e o formd sau alta de fana-
pricepe nimic din anvergura simbolicd a
tan doud tinte: nu tism. Caracteristic insd pentru fanatismul care insole9te une-

prezenlei americane in-istoria contemporanl !i pierde din ve_ ori conflictul de idei din mediile universitare americane e cd
dere propriile sale barbarii gi regresii. RAul e ,rr".", dincolo
de Ocean- La noi, pe vechiul cdntinent, totul e i,.,"tH... el nu se hrinegte atit din separalia draconici a binelui de rdu,

tidAsnitvumaedinleslraadgeauuccnsinetitieutm;,iaicncicuenoerma,ealncpitntetlueaaxbcluliiutl-ma.evtAiueenramatoepa,ncemsoiagdanetisrgfaidtacrceaiem,nsmeiauiipndminetirnrucuiodlctSrhitpdtiaapaittaercedrdle,enadaUeier_natoauiptnraZnoltittissrh;tiutrvtdbe;d,__. cit din relativizarea acestei separalii. Pind la urmd, nu se mai
discuti despre bine
9i rdu, ci despre legitim gi nelegitim. Ceea
ce ir mod tradilional e socotit dupd
drept rdu poate fi legitim,

cum ceea ce in mod traditional trece drept bun poate fi lipsit

de legitimitate. A9a, de pildd, a fi homosexual (lucru ,,rdu" din
unghi ,,conservator") e o ,,opfiune legitimd". A fi curtenitor
America e, deocamdatX, cel mai consistent proiect al umani_ cu femeile (lucru ,,bun" pentru ,,eticheta" curentd) e un com-
tdfii. Pe teritoriul ei se portament nelegitim, care poate leza demnitatea ,,victimei".
vdzut", al c5rui rezuhat desfdgoarX un formidabil ,,rdzboi ne_
imprevizibil ne privegte pe toli in Substratul acestor eforturi de a elabora o altd geografie a
cel
mai inalt grad. A eluda cu un soi de suficiengi turisticd acest culpei morale 9i sociale e, evident, pasiunea egalitard: homo-
rdzboi e a fi insensibil
un joc la semnele timpului, a irdi istoria ca pe sexualul trebuie tratat la fel ca heterosexualul, femeia trebuie
fdrd rr.lizd. Care e miza in caz,ri de fatd? Nici mai muit,
tratatd la fel ca bdrbatul. Pe de altX parte, noua etic5 exaltd
nici mai pufin decit reintemeierea metafizicd a libertdtii uma_ pind la demagogie prestigiul diferentei: diferenta trebuie nu

264 265

pur gi simplu toleratS, ci respectatd, confirmatd in unicitatea lierea sa la un ,,subgrup". E insd foarte greu sd gdsegti justa
sa. A vorbi in acest context de unifurmizare rasiald, sau etnicd, proporlie dintre dreptul legitim de a fi altfel 9i orgoliul iden-
a nu incuraja autonomia minorit5lilor (de orice fel), dreptul tit5lii-unicat. Daci ,,subgrupul" t5u etnic e atit de important,
lor clahisppneecicfiocnitadtileioinnacot.nPfurnindaubrimldar-e, iati atitudini blama^bile deci ,,specificul nafional" e nota esenliald a discursului 9i a
e buni si egalitatea, e destinului tdu, cum sA evili nafionalismul, refuzul oricdrei
ln
,,integrdri", mindria de a fi ,,intraductibil"? Cultivarea pro-
bund 9i diferenla. Mai exact, egalitatea poate fi 9i bund (ca dvpaariersipasustpnaeesc-eifiicncittiidtmXli pvnlrduempnoeuamatedamidiuirtceecsalpazeuecrxiifclieecsitfeaetrneicaaittieoa.nltaoInlriasg.teeDn-eeraemcionirsdsde:
,,stergere a diferenfelor" de tip discriminatoriu), si rea (ca
a diferenlelor ,,legitime"). amorul fa!5 de tribul propriu nu e pasul cel mai direct cdtre
-stergere afirmare a dreptului de a La fel, diferenla poate fi 9i
bund (ca fi ,,altfel"), si rej (ca sursd deschidere cosmopolitS. Exaltarea,,diferenfei specifice" tinde

a diferitelor forme de exclusivism). Teoretic, asemenea nuanfe mai curind sX irrtunece autoritatea ,,genului proxim". Care va
sint plauzibile 9i nevinovate. Practic irsd, ele sfirgesc prin a
provoca perplexitate si haos. in vreme ce principiul egalitar sd zicd' dilemd! Mexicanului din Califomia i se cere sd fie

ili interzice sd fii curtenitor cu femeile, principiul difelenlei foartemexician, dar nuprea mexican. I se mai cere sd creadd cX
legitime ingdduie 9i chiar recomandd ornagierea curtenitoare
a diferenlei cu pricina. Si cum sd respecli un homosexual atit cel mai grozav lucru din lume e si fii mexican (Searle citeazd.
pentru ci e ca tine, cit gi pentru cd nu e ca tine? il tratezi ca si
cum n-ar fi homosexual? Iti va reproga cd nu egti cuviincios declaralia unei profesoare de la altd universitate californiand,

cu opliunea lui. il tratezi firesc, drept ceea ce este? Te va potrivit cdreia ,,evenimentul cel mai insemnat al viefii ei e
acuza de subtexte discrirninatorii. acela cd s-a ndscut femeie"), dar sd creadd totodatd, cind std

cu-ltiinvter-o,,caomrebcitaitnulddinineacaproelittoicaAtd",lurranpeaoretuinrioleceunmtdasnieergisactda sd de vorbd cu un japonez, cd cel mai grozav lucru din lume e sd

si fii japonez. Totul culmineazd intr-un soi de babilonie veselS,
se blocheze sau sd devind ipocrite. $i trebuie sX mullumim in care autenticitatea a ceea ce simli e demolat5 in numele
americanilor pentru acest reincepuf de irelelepciune. ..
corectitudinii a ceea ce trebuie sd simli. Numai c5, ir dome-
Berkeley, 17 octombrie 1994
niile in care nu existd reguli de tip aritmetic sau gramatical,
Pasiunea egalitard care a contribuit la un intens cr:/rt al dife- corectitudinea nu e mdsurabild. Asta e marea problemd a

renlei provoacd o strmedenie de confuzii si dileme nu numai ,,corectitudinii politice": ea incearcd sd gdseascd criterii canti-
in teritoriul minoritXlilor sexuale, ci gi in acela al minoritililor tative pentru realitXli diafane. $i devine, astfel, o ,,birocralie a
ebrice. Pentru profelii,,multiculturalismului,', componenta binelui", cum o numegte Richard Bernstein irrtr-o carte pole-
cea mai semnificativd a individului e ,,subgrupul,, dincare fac micd apirutd de curind, sub titlul Dictqtura airtufii, a multicul-
parte: o anumitd nalie, o anutnitd rasd sau clasd, un anumit sex,
turalismului si bdtdlia pentru aiitorul Americii. Bernstein se

ingald: in joc e viitorul iretregii planete.

dacd nu chiar un anttmit mod de a practica sexul. A fi negru Daci md gindescbine, problerna ,,afitmiclaolaltd cu altii"
sau c(aardeictriehbiusipeacnoiznasnidte),rasteaucuevmreauxi-mdssiro-rlticditeutdeirnmei.-
ndri ,,latino" (unici gi ei) e veche: e problema vielii religioase. Cregtinis-

decisiae, mul, de pildd, afirmd simultan unicitatea persoanei si eficaci-

John Searle, profesor de filosofie la Universitatea din Berkeley, tqtea duhului comunitar. Dar ezlt, aici, sd discut in termeni ca

vorbegte de o galopantd depreciere a ,,universalului,, in uni- acegtia. Mi s-ar sugera cd gubreda mea ,,corectitudine poli-
versitdlile americane: cultura ,,liberald" a generaliilor ante-
rioare incuraja o solidaritate intelectuald extinsd la nivelul tic5" e mai subredd decit e cazul. Cindccoi,n-juriaattXdoe noud dilemS!
lntregii comunitdti umane. Acum, fiecare e incurajat sd-9i va- lumea americanX egti o nducitoare
-divedresgitiaitne
lorifice diferenta, si se defineascd in primul rir:rd prin afi- de ,,solu!ii" religioase (care mai de care mai exo-
tice 9i mai heterodoxe), in mediile universitare (la Berkeley

266 LO/

bmri.auanirieclculiegspieiulaotmr"ce.d)ElasuoBnemdr.lpiienrlodesyiitensuldoecfixaiils5rred, lilgerlingoas,i,.adMedpeiasir:etraseru"xs6pi"litucJd.t".ldrrfet"L_la fii in acelagi timp destins 9i crispat, mereu gata sd te relaxezi,
constituire a Universitdtii (in a doua jirmdtate a secolului tre_ dar mereu pindit de rigorile unui cod imprevizibil.
cut). Berkeley s-a ndscut intr-o atmosferd secularl, liberald,
Incercuit de atitea finefuri ,,ecologice", simt uneori, in
ps,,doatlfietiincfieaon"s,dt,p"-e(cuivnmreamimceeiasst pccuia:nrzde-,u,fnapuntrtiomdminaat,rv,eiceptirimobfteenstoauriiu,),.c,So,aore".rrcuotti"t.u.paiiuinuri"i
greacd" . Probabil ci vorbea prea mult despre zei... collul buzelor, o grimasd de fanariot...

js,su,itimrarri.ifaLrfouianr.ldimeBvicseaeiotrsle"kst,ei)md,lceiapenyrrn,eoctmafoesramdsniounumrnuuuel-.(llvbtvrdiaedneoeoeacsdcievtoodbinp,nezftaueaastr.lcit"ndeCnUuuddneepilexvuScgebcerlhsipaidiiletizad,a'slruirmtnrauuomaerrlee.nirmnidic;lipadli-,rn,-"e"eu*r_,, Chicago, 24 octombrie 1.994
cadtfgaoi5rrcelttriecpntrtioiue,dmcmtsusetpldvapau(iopnvmlt,rutrretedaiai,nidxmooasiomiebd:rurnliitcsgtnrtueceuathbsltucoiaimicamarruzielbe!-ar2ie.eerenl!txopctccd:.co)eoeu.lnsnit_lpoiet,vcrenliasteesauddaalonetliiraiefeitaunirprlsattmir,dtmrernhefippde.icLainurlooardgntrreaiep,fsesrtbspoaaldrrtuti_esorc!eecoeiubocdn;ugeelu,ietre.aivs"u'gsats;fe;c6lctotauarJzfzrii_deee"
ftrsnurrTsceoaiioadnuudmiac9rurio-irtcutcple-feer9,dilii.r,n.gsirL.piz(ei.ene"cto)aeaoxl.nahtcpriadisgmadnleiroitc-sei"reid.iudmocldgfeignJaoaeitniiislrlleedaegiidssnngr)eeo.dcXtcfprartelaiC-airvisducetcsa,rimdeci,inai.orccicag-euiaeclnioeconl.radtmtaectretEaloaed,rfptluiloedienttzlinnsirinruamsdadtletirabaecceeaxciea,adnal,cBs.mrmtdietefeaieivlo,t,iru,ranoknepdlmxei'dgebedalotseuaitrosiyrIuaidpdag.tpitarhraDonepldueemmereemnsszrnnoptociietiaantnurrlnuuiaedrnsdi'pyrtnac(ei.,nd"dmuaifp.e.e,rtigrncSa:*mituiv_""in;nee9atrrdaucrrat;_cludr;ea,s:biis_,s_eie_ii Ar fi la fel de neintemeiat sd se creadd cd ,,dictatura"
;g;i_jard:emi_acactrIonbf;i.ortilri:ni-tc:ua"unrgld?eo,as,dfnteiiudcmsmuacelrraii,itemli,psaieeonn.cadtsutre,oav.nratiieeieltnzdiilizendpbieaismtrrptiaeielid,a,pi,erlmidogosatzniiciatidhniileoved,a'eeedfxa.,iig,dinpeedauns"ltet"ei9truceioiit,ndp,t'.rra;"c;u_a:
turd secundi de interdicfii de naturd sd_fi inducd o pruientd corectitudinii politice domin5 America, pe cit ar fi de neinte-
perpetud gi sd inhibe orice impuls al imaginatiei. Trebuie id meiat sd se creadX cd regulile stricte irnpuse fumdtorilor ame-
ricani au suspendat pretutindeni fumatul. In America, fumi-
268 torii continud sd fumeze. Mai putin confortabil, mai acrobatic,
mai crispat, dar, in acelagi timp, cu obstinafia suplimentard

pe care o stimuleazd sentimentul perseculiei. La fel, etica sus-

ceptibilitdlii extreme propusd de partizanii,,corectitudinii

politice" e o ,,modX intelectuald" foarte vie, dar departe de a

fi unanimi. Exemplard, in America, este tocmai diversitatea

resld a opiniei, dinamismul disputei. Ceea ce la Berkeley pare

sd se fi impus cu oarecare autoritate ii poate lXsa indiferenli

pe cei de la Chicago. Dar nici la Berkeley nu existd ,,consens".
John Searle gindegte altfel decit Tom Laqueur, Bemard Williams
nu e neapdrat de acord cu David Cohen. Pe lingd lucrarea lui
Bernstein deja pomenltd (Dictatura airtufii), alte doud cdrli
reugesc sd ,,destabilizeze" eficient tabdra utopicd a ,,specialig-
tilor in echitate". inlelepciunea dogmaticd a lui Russell Jacoby 9i
Cultura lamentaliei (Culture of Complnint) a lui Robert Hughes.
Ambele contestd ,,pioasele stupiditSfi" ale noilor comisari
culturali 9i demonstreaze c5' cel mai adesea, remediile pro-
puse de terapeulii corectitudinii politice sint mai rele decit
boala insdgi pe care vor se o curariseascS.

Uneori ai impresia cd excesele ideologiilor de ultim5 ord
nici nu sint invenlii autohtone, chiar dacd nicdieri in lume ele
nu se exprimd cu o asemenea intensitate: un gazetar dela San

pgFroualrnitucizilsa-croeacEXxfaitlmeomsinoeefrliee(iG,,,c,adoreyrecKocntaistmutrdiuyiacnl)iiieepi"o,delviteipcndeirt"edrsed-ae-upenssditsnecuuCt)ecpesraininn-.

Michel Foucault 9i Derrida se bucurd intr-adevdr, cel pulin la
Berkeley, de un succes neverosimil. Ei sint aceia care, secon-
clali de vedete locale (ca Rorty, de pildd), au pus in crizd con-
ceptul,,obiectivitdlii" (i:rtotdeauna,,interesatd"), deschiztrd

269

calea unui ,,multiculturalism" tn care nimic nu e de fapt ,,mai vi9 9i capefi un bloc alimentar compact, ftrrl legdturd cu
decit restul lucrurilor, nimic nu poate constitui un cri- dimensiunile unei mugctrturi normale. O pizza ,,medie" e
bun"
giganticd, una mic[ e medie, iar una ,,mare" e cit spinarea lui
teriu valid pentru ierarhii morale si intelectuale definitive.
...IatX incX o dovadd cd Statele Unite isi asumd rdzboaiele
lumii europene 9i ale lumii, in genere, cu un patos care dd de Sylvester Stallone. Orice ,,por!ie" e o desfrinare; in plus, e ine-
rugine toate blazdrile noastre. Americanii au curajul candid cattr de anexe obligatorii, combinind fdrtr prejudectrli miro-

de a irrcerca sd trdiascd, sX transforme in experientd ceea ce denii 9i sosuri nu neaptrrat congruente. Tacit, predomintr
pentru metafizicienii moalele: piinea e afinatd pinl la inconsistenfl, sandvigul tinde
dacd, aplicate, ideile europeni e simpli mjonagiliuerriiendmecnotnafludz.ie$,i
,,noastre" produc str aibX omogenitatea suspecttr a unei substanle gata meste-

cu atit mai rdu pentru ele. cate. Se bea mult lapte, bere ferX alcool, cafea slabd. Se abu-
zeazA de gheala pisatd, care transforml lichidele intr-un soi

intr-o librdrie rdsfoiesc un album de fotografii interbelice. de lavtr rece, paralizanttr pentru tot traiectul deglutitiei. Sint

dmcEeeavleioabrttobreuaal,iteedAre,gliecKmeniekiiEdlieiriinlseeeipsaoetricxntiipeis.utiicpnneerinnpfe,aanrrzimuizsmiXeecn5Keeraliekt9eii,fdmiimuradbaiigetidlicenos9iniddodeemectsireaenfensmnaietofiadddre9deli la modA alimentele castrate: outrle fdrtr colesterol, alcoolurile

prejudecdli. Neindoielnic, era o femeie ,,emancipatd,,, gata sd. ftrrd alcool, dulcele dezaharat, cafeaua decofeinizattr, lactatele
practice sexual harassment gi ca ,,victim d', , gi ca,,ig."soi,. Mui
poate exista, in lumea de azi, un asemenea personaj? ftrr[ grdsimi. eCoalivtaatleoaare- aininsaucfeicsiteencfaezi.uPrie-ntrsutradludceevgetnei prin
negativitate: ino-
Mai existd Kiki? Bineinfeles. $i se poarti la fel, chiar dacd
invocd alte motivalii, chiar daci e feministi gi ,,deconstruiegte,, fensiv, alimentul e transformat in propria lui aparen!tr, intr-o
tot ce atinge. Kiki e degteaptd. Nu e upo.uiipti.d, nu ia in
iluzie. Se intreline astfel o noutr subversiune a cantitelii: dace
serios gilceava intelectualilor. Iar dacd, din cind in cind,
ceea ce mtrninci e ,,cur[!it" de orice componentl ddundtoare,
adoptX o posturd doctrinarl e numai de dragul amuzamentul atunci egti liber sd mXninci orictt, f5lr} riscuri. Am putut con-

lui: ea gtie cX, asezonati cu un dram deldeologie, grafia stata, rnai ales la femei, o varianttr insolittr a obezitdlii: o obe-
nativd capdtd un ce fatal, cdruia nici un teoreticiarinuloate
zitate ob;inutd prin diettr, abundenttr 9i flasctr, masivtr 9i ato-
pentru ca sd-i reziste... nic[: apogeul gonflaliei fdrtr calorii. Corpul pare alctrtuit din

doutr conuri cu bazele unite: un titirez atins de steatopigie, o

reactualizare a Venus-urilor preistorice, de la Lespugne gi de

la Willendorf. Morfologic, nu pot str nu evoc siluetele du-
hurilor numite de tradilia hindustr preta: intruchiplri pos-
tume ale ltrcomiei, cu trupul enorm 9i gura micd, a9a incit
nutrilia s[ rXminl mereu sub nivelul apetitului 9i al capaci-

Los Angeles, 31 octombrie i.994 ttrlii abdominale.

,,Cind existd, calitate, singr:r:a problemd e cnntitatea,' _ ...Dar orice ai spune rXuttrcios, despre America este ne-
drept. Recitesc rindurile de mai sus 9i imi dau seama cit de
obignuia sd spund Constantin Noici pentru a stimula hdmicia nedrept am fost cu pesctrria de la San Francisco sau cu vinu-
cite unui discipol lipsit de zel. Ci::rd insd existd, ca in America,
9i calitate 9i cantitate, problema e proporfia lor, mdsura. Canti_ rile californiene, cu sucurile proaspete de piersici, struguri 9i
tatea poate asfixia calitatea, o poate f.ace sdfioasd, indigerabild. ananas, cu steak-urile roz, cotletele de miel 9i omletele cu
Splendoarea unei orhidee devine, prin amplificare, te"rifiantd.
Cantitatea provgacd o ,,iegire din scarX,, a ca[ta1ii, o mon_ brinzA olandeztr.
struoasd dilntatio care, in loc sd incurajeze consumul, il inhibd.
Ca sX nu mai vorbim de gralia ,,multiculturalX" a femi-
Calitatea americand e erodatd de inflatia cantitdtii. Ceri nitdlii americane, supravieluind neatinsI, dincolo de toate

un pahar de lapte 9i capeli o jumdtate cie liiru. Curi "" ,u"a- dietele.

27A Nu poli contempla Downtown-ul marilor aqezlri ameri-

cane (la New York, Chicago, Los Angeles sau San Francisco)

z',VL

l!ufucdizoi, tnfiorare escatologicd. Aglomerarea de zgirie-nori trans_ Citeva specii de imbecili
jocul indriznet al volumelor, cristalinitltea ansamblu-
lui sint de o frumusele infiordtoare. S-ar zice cd ai dinainte o
arvund a Ierusalimului ceresc, o anticipare terestrd a cetdlii
fi.ale: splendoare minerald, verticalitate, strdlucire. pe de alid
parte, simji in chiar tentalia acestei analogii un risc al diver_
siunii, o posibild capcand a spiritului: in almirabilele prisme
diamantine ale Downtown-ului nu locuiegte ninrcni: oiasul e
rezervat muncii, existenfei mecanice,
inspiimintitor ca o Apocalipsi... rutinei. E frumos si

Dilema, nr. 92, 74 - 20 octombrie 1994; Ca 9i moartea, imbecilitatea e democraticd: nu distinge
nr.93,27 -27 octombrie 1944; intre siraci si bogati, intre prostime si aristocratie, intre est-

nr.94,28 octombrie - 3 noiembrie 7994; ctrropeni, vest-europeni si americani. Cu alte cuvinte, intil-
nr. 95, 4 - 10 noiembrie 7994
nirc.rgratigiimnabteiec:ilei apevstael<totrtif9ici ilaintoactehinpivdeilfuerrileen. fIimatbreecsiluitrasteelae are
de

intrmecime alc fiecirui incJivid si ale fiecirei nafii, aga incit

rr:zultatul si fie sau sd par5 multicolor.

in latura ei cinici, nocturn5, orice cdlStorie este o explo-

rare a imbecilit5lii universale: clescoperi neincetat noi vari-

.rnte 9i le percepi mai limpede pe cele de-acas5. Din America,

de pild5, imbecilul ronfin rneditt se vede foarte bine decupat, ca

ri umbri chinezeasci perfectS, ca o efigie. El strdluceste prin

citeva inclemolabile certitudini: e sigur cd e destept, e sigur cd

vreme de cinci sute de ani a apdrat Occidentul de turci ;i e

sigr-rr cd e -"'ictima unei conspiratii mondiale. Imbecilul romAn

nrediu se iclentifici intim cu toate gloriile neamului. E/ a
cistigat la Cilugireni, el a murit la Mirisesti, e/ i-a bitut pe

;rrnericani la fotbal. Ca atare, pretinde un respect nnanim,

necondilionat. Are aerul ci e credincios; in realitate, mai mult

rlecit sd creadi in Durr, rezeu, el e ocllpat si dernonstreze ci

Dumnezeu crede in el, in el mai mrrlt decit in altii. Cum altfel

l-ar explica virtutile exceplionale cu care a fost cliruit? E un

irnicat prefios, intr-o lume de moftangii. Asta ntr inseamnd cb

irnbecilul romAn mediu nu are si oarecare insatisfactii: in

perioada de tranzijie mai cu seam5, el percepe dezghelrrl ca

pc o disolufie. E trist cd nu se conservi ,,realizirile" ante-
rioare (,,rod al muncii si suferinlei noastre") si reuseste si

intclneze un ce ironic ori de cite ciri se referi la,,privatizare"

(si ,,privatizati"), ,,democrafie", ,,economie de piati" sau

273

,,FMI" .Imbecilul romAn mediu declari frecvent ci ,,orice s-ar clul lui, a fost un personaj extrem de ,,complex": e ruginos,
zice, Ceaugescu a fost un patriot" 9i cd Vadim Tudor ,,o fi intelectualmente, sd-l compari cu Hitler. Nici Ceaugescu nu
cum o fi, dar in chestia ungureascd are dreptate". in aceeasi
suiti de convingeri se mai pot cita fraze de genul: ,,Casa irebuie demonizat abuziv: in unele privinle, Ronald Reagan
Poporului e o dovadl a creativitdlii nationale", ,,Iliescu e prea
moale" sau: ,,Eram gef de serviciu si am ajuns taximetrist". s-a dovedit mai diundtor. Imbecilul american superior nu ci-
Evident, citind aceste rinduri, imbecilul romAn mediu nu
tegte decit Derrida gi crede cd ii flateazd pe muzicantii poli-
intelege de ce e socotit imbecil. nezieni daci ii compard cu Mozart- De altfel, modul ir care

Existd, se subinlelege, gi infuecilul superior: el se recolteazd, Lrn asemenea imbecil inlelege sd-gi manifeste ,,deschiderea"
intelectuali, lipsa nobild de prejudecdti e mai curind jignitor
in genere, dintre ir"rtelectuali si preferi demagogiei patrio-
pentru cei cu deprinderi ,,conventionale": malrierele curte-
tarde delirul egolatru. Imbecilul superior se simte un erou al
eticului, un inspirat, un om al misiunii. El confundi subtili- nitoare sint suspectate de ,,condescendent1", declaralia de

tatea mentalS cu acliunea politicd gi isi ia reveriile drept amor e un act terorist, de ,,macho" discrirninator. ApartinS-
torii ,,pieilor ro9ii" trebuie numili nqtiae ameticans dacd nu
solulii constitulionale. Cind constatd ci utopia sa nu e vrei si treci drept rasist, negrii trebuie numili african-ameri-
cans (ceea ce creeazd senzalia cd a pomeni de culoarea pielii e
impirtSgiti de masse, cd Montaigne n-are succes la Pagcani, e
a pomeni un detaliu infamant). DacX vrei si invoci r-rn gras, il
dezamdgit si acuzd de imbecilitate massele 9i Pagcanii.
Imbecilul superior crede sincer ci toti cei care-l contestd sau vei defini ca horizontally challenged (greu de tradus: ,,solicitat

au alte pdreri decit el sint imbecili. El mai crede ci intransi- pe orizontall" , ,,pus la incercare pe orizontald"?). Cineva
genfa opozanti postrevolulionari e suficientd ca si ne facd sd pmraea(pinsaihlat nea-lizadbuilpdd) adceelaagniutipleizca-suasecretipctaibllyilitcehtaillelenmgeind'oTreiati--
uitdrn dizgrafioasa lui cuminlenie prerevolufionari. Imbe-
sliliopraaracdreoaxtal-e mpeinlionrgitdi fais, enmeetndeeazafovramnetaidaetep: dmsdinreoarsitcaite-a noi
cilul superior e un campion al nesincroniz.lrli, al inadecvdrii, fu-

al suficienlei lunatice. Adeseori, sub aparenta sa fragil5 ;i mdtorilor,,,minoritatea" heterosexualilor, rninoritatea albilor

romanlioasd se ascunde o dezniSlatd poftd de putere, pofta s.a.m.d. fericire, America depinde in mai micd misurd de
de putere a imbecilului de rind...
Din
Dar si nu fim vanitogi. Si vorbim si de imbecilii altora. imbecilii ei decit depindem noi, deocamdatd, de imbecilii

Exist5, de exemplu, imbeciltLl ntediu nmerican; se declard liber- nogtri. E insd un fapt cd existd o intemalionald a imbecilitSlii,

cugetitor si crede in fantome, consacri chifteaua fdrd miro- in care riscdm sd intrXm mai repede decit in Europa...
denii drept virf al artei culinare, bea lapte Ia fripturX, crede cd
tot ce se spune la televizor e ,,gtiinfific" 9i cd nu America a Dilema, nr.96, -1.7 17 noiembrie 1994

fost desci-rperitb de europeni, ci viceversa.
Mult mai interesanli sint insd imbecilii ffinericani superiori.

Am cunoscut cifiva, intruchipati in profesori univerr,itari, de
preferinld politologi. Ei au o sumedenie de pireri r-rluitoare:
calificd dezastrul comunist drept un ,,experiment istoric inte-
resant", descalifici drept rduvoitoare invocarea Gulagului in
contextul trnei analize ,,obiective" a stalinismului, refuz5 si

admitd cI tirile est-europene au trdit sub sisteme politice
totalitare. La urma urmelor, comunismul nici n-a fost a;a riu

(dovadi cI in fostele ldri comuniste comunigtii sint realegi de
,,popor" drept cirmuitori legitimi si credibili). Stalin, la rilr-

274

Spre Europa, cu spatele... Ce se intimpl5 cu noi astdzl? Indiscutabil, politica noastri
cxtemd are opfiuni rezonabile. De voie, de nevoie, ne decla-
In conceptia statului comunist, politica extern5 e o (mai liim dornici de iltegrare european5 9i, oricit ar agita circo-
lagii chestia pielelor noastre din Orientul Apropiat sau de-
mult sau mai putin) complicatd manevri de camuflaj: trebuie suetr-rl tratat cu rugii, trebuie sd admitem cd strugurii la care
sd faci in asa fel incit sd nu transpard in afari ceea ce se poftegte Cuvemul sint Consiiiul Europei si NATO. Problema
petrece iniuntru. Diplomatia e echivalentd,, asadar, cu ingel5- c alta: guvernanfii intirzie sd priceapd ce b;t5lia pentru inte-
srare nu se dd la Strasbourg sau la Bruxelles, ci in !ard, in
toria, iar patriotismul profesionist, cu talentul de a difuza in spaliul uzat al intreprinderilor, ogoareior gi institutiilor de-
rrrocratice din RomAnia. In spafiul acesta trebuie sd se intimple
strdinitate o imagine mincinoqsd a patriei, un fnls propagan- ceva decisia, in spajiul qcasta ni se hotdrigte soarta. $i, daci
di.stic, Ia adipostul cdrora Puterea s5-si ingdduie cele mai sor- Itrcrurile demareazd convenabil iniuntru, integrarea noastrd
in toate tipurile de asociere europeand va surveni de la sine,
dide abuzuri interne. Nu sintem naivi: gi tirile necomuniste ca o consecin!5 fireasc5. Noi insd vrem sd incepem cu sfir-
cultivi viclenia diplomatici. Dintotdeauna politica externd situl, sub blestemul traditional al formelor fird fond. Noi cul-
s-a bizuit pe o relea tivSrn, in trebile interne, vagul, ezitarea, arbitrarul gi inerlia,
larea imprejurdrilor de abilititi, a cdror lintd a fost manipu- iar dinaintea tejghelelor din afard defildrn !anlo9i, cu mugchi
beneficiul tdrii proprii. Jdrile neco- ,le parafind gi ocheade aprige.
in
Care sd fie explicalia? Neocomunismul? Pdcatele restau-
muniste au sfirgit ins5 prin a inlelege c5, pe termen mediu si ratiei? Eu unul m-am cam plictisit de ,,gata-fdcutul" acestor
lung, e mai rentabil si nu oferi strdindtitii o irnagine pentru formule, a ciror repetare maniacald a devenit pentru mul]i
care n-ai acoperire interni. In plus, ele nu confurndd benefi-
ciintre opozanlii nogtri silgura formi de combativitate poli-
ciul ldrii cu beneficiul unui regim, al unui partid unic sau al ticd. Nu cred cd egecul nostru e efectul direct al wnei ideologii
unui grupuscul prepotent.
vicioase. Cred cd e vorba mai curind de psiltologie, de un egec
La noi supraviefuie;te insd, din pdcate, o strategie dupli- ;rle clrui motivafii sint, care va sd zicd, dacd putem pentru ca
citar5, la limita schizofreniei. Nr-r realizim ci spectacolul si ne exprimdm astfel, abissle: se pierd in negura subconstien-
coerenlei intre afacerile diniuntrr,r 9i cele din afard e infinit trrlui. In algi terrneni, am putea vorbi de o problemd de cndre.
mai convingitor decit acela al gmecheriei agresive. Nu reali- lntegrare europeand, democratizare, privatizare, liberalizare,
toate sint minunate 9i stau pe buzele tuturor. Dar se pune
zdm cd, cea mai bttnd hnagine a ldri o dd buna (si transpa- irrtrebarea cine le face, pe mina cui a irrcdput ,,implementa-
renta) ei asezare interioard- Pe acest blocaj se intemeiazi unul raa" lor? Or, e limpede cd evolulia noastrd politici e de a9a
naturi, incit, ,,agen!ii" europenizdrii sint, prin structuri, prin
dintre cele mai stupide poncife ale n.istalgicilor: Ceau;escu a cducafie, prin deprindere, personaje care nu dau doi bani pe
Liuropa. Sintem condugi de oameni pe care imprejurXrile,
gresit in politica interni, dar a dus o politici extcrnd remarca- ct'rntextul, spiritul vremii, geopolitica, interesul financiar gi alte

bil5. E ca si cum ai lduda pe cineva ci, in timp ce i9i otriveste lsemenea belele ii obligi sd lucreze impotriva convingerilor
farnilia, face o buni impresie in societate. Performanta lui
Ceausescu n-a fost, in ccl nrai bun caz, decit aceea de a fi lor intime. Ei iubesc cirnatul si trebuie sX pledeze pentru spa-
pdcdlit lumea (o performantii care nu i-ar fi reugit, de altfel, ranghel, le place mirosul de bodegd si trebuie sd se declare
sX mi ierte cXtrdnitul meu admiratori ai Luvrului. In fibra lor cea mai adincd, ei detestd
dacd ,,lumea" n-ar fDi afomsiat n- - atit de ugor de p5cilit...). amic, exigenlele democratice apusene, cosmopolitismul, valorile
marele european S.
277
276

I.Ii

intelighenliei universale. Cind aud de ,,strdini,,, ceea ce le in- intre tigru si vinitor
floregte spontan pe limbl e injurtrtura. pe scurt, ei trtriesc o
desiranttr, schizoidtr criz{ comportamentaltr. Fac prost ceea ce Impreund cu o echipd de jurnaligti (din care nu inleleg
foacc-hpiei nlutrum2iid, offtarrcAfdvrlilgocoanrzetianguernee: ioafnacgacuj[riiniamudternetaic,eip. oNcurit,sidnet curn am ajuns sd fac parte), am intilnit slptimina trecutd trei
neapirat rAu intenlionati. Sint deptr9iti, pusi sd joace un rol reprezentanli ai Pactului Nord-Atlantic. Era o intilnire ,,de
care le repugnA. Firi statice si retrograde, ei trebuie str mime- Iucru", una dintre multele, de toate felurile, pe care cei trei le
avuseserd sau urmau sd le aibd in doud zile de program com-
ze dinamismul, elasticitatea, orientarea reformatoare. Firi pact, la sfirgitul cdruia trebuia sd-9i facd o idee despre reac-
tiile diferitelor categorii de romAni fald de perspectiva ade-
provinciale, ei trebuie sd factr elogiul metropolei. Dansatori
pasionafi de Perinila, ei trebuie str se prefacd, hotegte, cX ado- ririi la NATO. Liudabil scop, gubrede mijloace! O parte din-
rd menuelul. Revolufia a fost, intr-un fel, marea lor 9anstr, dar tre noi a tdcut milc, cite unul a vorbit in bobote, abia dacd
9i supremul lor ghinion. Iar noi participtrm la ghinionul lor,
condarnnali, cum sintem, str fim condugi rpre Eu.opa de un vreo doi sau trei au putut spune ceva articulat. De fapt, nu
comando mai curind ,,siberian", descumplnit, frusirat, cos- eram pregitili pentru o disculie serioasS. $i nu-mi fac iluzia
tumat duptr o modtr indigestd. Avind de Jles intre faliment si cd celelalte intilniri ale distinsilor oaspeli (cu reprezentanli ai
reinviorare, Guvernul inciinl, evident, spre oxigenul capita- Opoziliei, ai guvernirii, ai Bisericii etc.) au fost mai reugite.
list, dar o face cu mari reticente 9i cu psihanaliza-bile nelinisti: Am plecat cu sentimentul inconfortabil cir probleme esenliale
,,mai nu vrea 9i mai se lastr". Retorica lui europeantr e chinu- ale trebilor !5rii, angajamente decisive ale statului se dezbat
ittr, contrafAcuttr. Chiar 9i eventuala lui buntr inientie e submi- intr-o atmosferi de protocol diletant. Lucrurile se expediazd
natd de o limitd constitutivd greu de inlAturat. Un vechi proto- mecanic, funcfiondregte, aga incit totul depinde de vagi direc-
tive de cabinet 9i de ,,inspiralia" intimpldtoare a cite unui
ndcturauorcapnIdnloidsvaatrtseseniaenuamc-vreeponaonseati-ractegtrsi.cni-thdUuieaanacrtsihivdc,ieaatrnccrutihrnditvaessrcepetparfirovid-ttrieedsamecamalt-vrdosarucesrdraaXenticrufceai.ta^cpOltptrorrpiivanteeolciolbihn-teeeicrstistcdilthucatigituiae.tl:rr- interlocutor mai vioi. In plus, cel maj vioi nu e intotdeauna
nici cel mai inteligent, nici cel mai plin de tact. E limpede, pe
iesi din rind, recunogti cd nu poli acliona eficient impotriva
propriei tale naturi si ii lagi si pe altii str incerce. Dai, dacd de altd parte, ci pini 9i reprezentantii elitelor politice sau ai

poti face dovada unei atare onestittrti, aproape cA ili cigtigi personalitililor publice (ca sd nu mai vorbim de ,,RomAnia
dreptul de a incerca tu insuti inctr o aatf. Si nu ne faceir profundX" cu care ne intristeazd mereu domnul GaifX) sint
rareori informali temeinic asupra subiectelor pe care le dis-
totugi iluzii: deocamdatd avansdm spre Europa somnambu- cut5. Ei se bizuie, mai curind, pe simlul cornun si pe infor-
lic, cu spatele, incapabili sd ne dezlipim ochii de imaginea malia de primd instanfd, livrati de titlurile marilor cotidiene.
incll nevindecatei noastre scleroze. Pentru un schimb de pdreri consistent si eficace e cam putin.

Dilema, nr. 702, 23 - 29 decembrie 1994 Md simt insd obligat sd adaug ci 9i reprezentanlii Pactului

L Nord-Atlantic mi-au lXsat o impresie stranie. Ei erau, desi-

279

gur/ mai bine instalali in pielea lor decit noi. Rutina lor era care au putere se poartd ca 9i cind n-ar avea-o, iar cei care nu
mai bine distilatd, ,,lemnul,, lirnbajului lor era mai aromat, rnai au putere se poartd ca 9i cind o au. America si Europa de
Vest au trdit decenii intregi sub forla de intimidare a struc-
dexteritatea lor comportamentald, mai bine exersati. Dar ceva
lor suna fals sau, fir orice caz, co',fuz. Si asta nu ttLrilor totalitnre din URSS. Acum, ele se pregdtesc sd trdiascd
in discursul

pentru cd practicau in nrod voit esci-riva diplomatici, ambigu- sub teroarea l'Lnosului ltosttotalitar din CSI. Un bloc monolitic e
itatea-prudentd a politichiei subtiri, ci pentru cd vorbeau in inlocuit de un vid exploziv. Dar efectul pare sd fie acelasi. in
nutoulurmilioeprlrenoiouegnctterimi eiinrliatsatsritiuccutioiomarbeflitanotereiciindnarncpordidzciiip" ulapnurivozebirblseialmleaa.r"gEcuiornnseevnostrtebrdlie__
anii '80, S,,oclojennfoitritnulaeinucfoerricca" ti--n cu rezultate modeste -occsi-I
ciormita politologia
destrame care

duiau sd construiasci o pragmatic & a organizdrii armate pe o dentalX. El cerea marilor puteri un spor de intransigentX falir
teorie a absenlei dusmanului. NATO vica sd asigure securi_
de comunism, dublat de un spor de simpatie pentru poporul
rus. In anli '90, Soljenilin e depdgit: comunismul s-a fisurat,
tatea mutual5 a rnembriior sdi impotriva unui inairic pe care,
itdlriudnenmsocoriiteicveeceaatpacecetiucenera,pdriniipeartioenmnte.aRtdicyees,iG1,poi,ri"hbrojpcloi"oigtviivc_et,SdsIep, mur-nor,cr^rdauzt'ibic"oeipne"ltc"c_.ii, iar el, marele scriitor disident, s-a putut intoarce acas5. in mod
ciudat, vocea lui se aude insd tot mai rar. I\4inunata, gran-

dioasa, teribila ,,maicd Rusie" pare sd-l fi reabsorbit in meta-

apuseni. Vedem in ea mai curind un aliat, un partener, un bolismul ei geros, in etemul ei vlscol istoric. impotriva lui Sol-
jenitin se afirmd mai curind dreptatea lui Berdiaev, care, in
colaborator la menlinerea echilibrului mondial. ir.lr-,rlr*u.",
d$sNei1A'n1Tlier1Oiasimnnlauatmemcneeastridtidppiaoouannataecdlt.vf,ieWdorisasaacglirunaurenslulrudild. benTdvorti5enrdibeo-uaaRistedloa,ssnlsdetiing"cfiii.tceimianapauldtrtdmcteiadvureae...au"gtre.rle-ir?_"u Ideea rusd, deosebea comunismul internafional, de tip mar-
xist, de comunismul leninist si stalinist, care e un fenomen

tipic rusesc. Iar ceea ce a dat comunismului tenta inconfun-
dabili a mesianisrnului rus nu va dispdrea o datd cu comu-

mai e o.ecesitate strategicd, ci un soi de coregrafie comemo- nismul, ci va subzista irr forme insolite in anticomunism, in
rativd. Fxerciliile de luptd, manevrele irr teren, migcdrile de
neocomunism, in nalionalismul ateu sau in cel ortodox. Fa!5

trupe sint un joc, o estetic5 a musculaturii inutile, o gratui_ de misterul acestei proteice vitalit5li, bunele maniere occi-

tate.^Nu s1y1 trage nici un glonf, nu va curge nici o pi'cdturi dentale pdcXtuiesc printr-o deprimatd paloare. Cit despre
noi, cei agezali de Dumnezeu sub nara chitului, nu putem
de singe. Cititorii nogtri igi imintesc, desigur, cd unl dintre
tcsftrolumiurlmdlngeaudIvpln9eiintrlrpdeie1rNsi.ti9icAmtiulT1ptpiOi,n_rtiar,inuinddesteacieiocansmizeupdbrevsaireintscaiiirsnugottlrdslaaemdrisn6iclpzi,tbie,naao]rbigi,r,iseilinuts.anoCtutXvearsaimak,i,spi,atrof9eeccatalro:i.rtr"ee,i*,c:ridnduema_dipiLanetb_,is.iaial_n_" decit sX ne infricogSm de calmul, de incetineala, de politetea

,,rnaturd" cu care sintem consultali asupra dorinlei noastre

de a fi sau nu protejali de NATO. Rumegdm mioritic intre
tigru 9i vinitor. Preferdm, firegte, vinitorul. Cu condifia sd
nu ne explice ci tigrul e un pisoi cumsecade, de care trebuie

agteaptd sd mdnince Europa pe pi1ne, Kozirev negociazd in sd ne apdrim prin ,,parteneriat". Din punctul nostru de ve-
dere, intre a pieri irr rizboi sau a fi devorali in timp de pace,
Iugoslavia de pe pozifii autoritare, de mare putere] ostile lui
Eltin devasteazS Cecenia, Armata a I4-a ocupd Transnistria, rliferenla e neglijabilS

ambasadorii rugi pledeazd vehement, ori de cite ori au prite_ Dilentr, nr. 1r g, 14 - zlaprilie 1995
jul, impotriva intrdrii in NATO a fostelor ,,surori,, de la Var_
govia. Pe scurt, noii ,,prieteni,, ai pactului Nord-Atlantic nu
fac eforturi speciale si pard prietenogi. Ca de obicei, democra_
tiile occidentale fac piruete galante dinaintea unei stihii bru-
tale, fdrd prejudec5li ,,umaniste,,. E induios5tor si ridicol. Cei

280

De la ,,Europa liberi,, la ,,Europa uniti,, craliilor apusene? Neindoielnic, riscul unei noi marginalizdri

existd. S-ar putea sd fim victimele unei proaste investitii a li-

bertdfii, sd ne trezirn fdrd cdpdtii, la indemina oricdrui nefast

accident istoric. Libertatea este, incd din Paradis, o virtute cu

doud tdiguri: poate duce spre bine si spre rXu, deopotrivd.

.Administrarea ei corecti presupune o armonie stabil5 intre

noroc 9i inlelepciune. Iar inlelepciunea, in toate variantele ei,

e o doctrind a unitdfii. Prin urrnare, ne vom sluji cum se

cuvine de libertate, dacd ne vom angaja de partea spiritului

comunitar, dacd vom opta pentru participare la coerenla

_ Aici, ire Rds5rit, am tr5it citeva decenii sub fascinatia organicd a Europei.
ld,i,pEessuifrlioigpud9eriallfiiibbederertea"at.ebL,uuozmcuuel pacaaefpiraaac-eiimtdoplihtloartriit;dnsoiiandsedtrooeuibdd:eeaos"luooigraip!vui,ert"tlu"X,i,r"o-uei,,
(p-rin evaziune, acomodure sa, schizofrenie), de partea'cea_ Existi o diferen!5 esenliald intre libertate gi unitate. Cea
itlnaultttru5-ra,o,ltruitm,uitenoacpiitilliboeera.rdNn"u,e.nomobriamsni auinliiss,eecrmdlemnsaticnpusei,anc,t,erpauesrtnfdeocriutt,po',turterddarilmiptairt-earil
dintii /i se dd (sau !i se ia), cea de-a doua trebuie dobtnditd.
istoric5, ci una naturald: era destin, era substanla insdsi a viebii
noastre. Faptul cd la sfirgitul celui cle-al doilea rdzboi mondial ne-am

vaizut privali de libertate printr-o decizie nelegitimd nu ne

poate fi pus in sarcinS. Am fost materie de negociere, spaliu

de manevrS, aluat al cclnjuncturilor. Dar, daci, dupd cdderea

cortinei de fier, dupd destrXmarea dictaturii, ne vom vedea

exclugi din confreria naliunilor civilizate, refuzali de cei care

intruchipeazl principiul unititii europene, vina va fi a noas-

Dupd 1989, toate reflexele, toate achizitiile noastre defen_ ti'd. Nu vom mai fi lovili de soart6, ci de propria noastrd ne-

.steEivr"eiil,gsa-pua:ualpdibbeerruerXtgl"aalptte.aLcrueom.nace.efaiptddeei-ncvhejeuniriet ,su-san-arsenpaisalcctiu!uttuoiotmndooungpdednraeinlttoerciccardrie_. demnitate. Din oropsili ai vremurilor, vom ajunge ,,progtii
tirgului", predestinali sX dispari lent sub ridicola lor fudulie.

Dinaintea libertdtii pierdute, nu poli mobiliza decit intregul

existS, fire;te, r'eterani- si nou-venifi, dai in care nJ mai incap tdu capital de sperantd. Dar dinaintea unitdtii la care egti invi-

clecit diferenle dc gracl, nu si diferenle cle naturi. Libertatea a tat, trebuie si mobilizezi o tenace aoinld de, unitate, un masiv
ba uneori, i:r efectele ei colaterale, dubioasi.
clevenit plati, capital de energie ol'ensiv5.

Massa umand a Estului eLlropean descoperi cX, irr definitiv, Partea curioasd a crizei noastre de azi e cd ceea ce ne im-

nu,e mare chilipir sd fii liber: si poti injur a nepedepsit Guver_ piedicd sd ne orientdm mai clecis spre integrarea european5,

rd poli cdlXtori, sd poli tipiii orice sau se faci greve. aite spre unitate, e tocmai orgoliul libertdlii noastre proaspdt re-
alte fantasme devenit infinit mai iiteresante:
v"ua.1lo, ri, au cucerite. Cu alte cuvinte, resimlim Europa unitd ca pe o ame-
ninlare, ca pe o subversiule la adresa Europei libere in care,
ncahlvlemeaIreaelasirp/teeictxaiEigrditeereornaRptanapdcoliiuoblietlicr\c,laill,i,rienclcuinhmEeeewnia,napctliiaarcnrurgpriioriniccfdrih-.liOitNoacaufctienidmdiesfainpiptiutseeltldSenmtrueaic.sslbetoLmurrreag_i
de bine de rdu, am irrceput si ne recunoagtem. Ni se suge-
sintem gata sd preluim fir5 ezitare
raesaezmdenaedaesseuag-estiiia-r -ncoEi prelul pe care il avem de pldtit pen-

lagibiseMpriaera,alsviitolroimcrhntf.ioAiaassrc5trugeni csolcendapocaue;adi sdtsdiergiemrxeigl[naefinietci?,linaRcceeacauusitpadeirrneaaotirpicetiantutafdirineinfeiai tru a fi asirnilafi ,,ia centru" e autonornia noastrd, originalita-

tea noastri, sarea 9i piperul nafiutrii noastre. A intra in comu-
nitatea europeani e a intra la stipin, a te lXsa ,,manipulat" de

noastre de a ne integra, cle a participa la comunitatea clemo, Fondul Monetar Intemafional, de telurite n-rafii transnalio-

nale, federaliste si neoprotestante. Cu o ascmenea psihologie

Egl$pcditidaueudccrlnlthoidiinlereep.gefauaomnmldv,oiueegaasnv!ctdsuXidttcnrrdmraedaur:ttesr9nscetsiedidebnvanguogtseeaiiiteumEocipaiaeut,roerrmnseotaudesapgdccniaodeiucncsubbfvdoieiebinnmlnfieengtur,iridanegdstfgiooeitteprareu,etrrlajca,psluuttrfscroomreieaevbrvenildenauluetcienednia9u,peeAli.rce,etiaN"tdf,air*eeiubniepmreciec;lufai;arimn;inatl;euuria;.el-li Beratzhausen
upnidnnaeoorurreiclaijauliednlaEeotEutirouptoborrpeosrejepunidedealiiebvnucertndeorlfietetii,ec. cLdiciraeiuspcrpoibirnda:nrdtrdieiirudigtlozrientniacodeelsiiaottaplrsdurrinei,n9c.airTvaccerasoempiirbdcupdidaieee,laictdrsaau"dtitneedcb.gi,anNrrtditeuutmtim__;s;uareuai
Beratzhausen este un sat bavarez de cinci mii de suflete,
ir:r valurile mdrii, riscd si-se transforine i" #a...
Dilema, nr. 724, 26 mai - 1 iunie 1995 agezat intre Regensburg 9i Ntirnberg, intr-un splendid peisaj,
la fel de ,,mioritic" ca orice peisaj mioritic de la noi 9i de
aiurea. LocaL:ricii au trimis in RomAnia, dupd revolulie, mai

multe convoaie de ajutor si au propus unor artigti romAni de

prima mird sd lucreze pentru un timp in satul lor, ca invitati

ai PrimHriei 9i ai unui Kuratorium local pentru culturd euro-
peand. Rezultatul: ir.7991, a avut loc la Beratzhausen o sdp-
idaemsincualpatrutrisdticrodmgAenremaascndo.-rDominA7n9d9.3ingi1p9i9n2d.-aziufnunscimliopnoezaioznd

vara, sub acelagi patronaj, o Academie de PicturX cu profesori

romAni (Ion Stendl 9i Constantin Flondor) gi cu studenli din
toatd Germania. Anul acesta, in iulie, comunitatea bavarezS, a

organizat un simpozion internalional de artX concretS, cu

participanli din Olanda, Belgia, Germania, Franla, Elvetia,

Italia, Polonia, Cehia, Austria, Ungaria 9i RomAnia ($tefan
Sevastre). Pentru un romAn trsd, descoperirea cea mai neag-

teptatd e puzderia de opere de arti romAnegti existente in

curfi, case gi institufii. In mijlocul satului, pe malul unui fir de

apd, te poli plimba printr-un parc de statui semnate de Mihai
Buculei, Napoleon Tiron, Liviu Russu, Dumitru $erban,

Aurel Vlad. O clXdire veche de patru sute de ani e decoratd

cu uleiuri de Stendl gi Flondor. ln Iala gcolii comunale, un

Pantocrator de Buculei, la cimitir o- in amintirea soldalilor

germani cdzuli in rdzboi (z!)id-ul cruce comemorativd de

Buculei gi Aurel Vlad, pe Bisericii ,,Maria Hilf", un

firsemn votiv pe care stau gase nume de sculptori romAni. in
grddinile lui Hans
leon Tiron. Acasd BlaeePregtei rKSacrlhMaaofssnielra-Thluocmradsri de Napo-

Reindl -

285

lucrdri de Dumitru Serban. Walter Flick are o lucrare de Nu cred cX s-a vorbit vreodatd, pe coclaurii de pe valea
I-iviu Russu, Raseeinmheanreda,R9aiuin:regr o-spuondadrdiae
e prezent, de Aurel Vlad. Buculei L,aaber-ului, despre necesitatea de a salvgarda ,,imaginea
lui Wiihelm Menzel
si a lui Max Hackel. Aceasti itrgiruire de nume sund, poate, Beratzhausen-ului", nu cred cd existd un lobby beratzhause-

fastidios. Dar n,am scurtat-o din doud motive: intii pentru a nian la Strasbourg sau la Bruxelles 9i nu cred cd membrii con-

savura, o dati mai mult, amestecul exotic de apelative romA_ siliului local gi-au trin'iis peste tot iscoade gi ambasadori care
negti si nemlegti reunite cordial in aceeasi ogrud5 si apoi pen-
sI laude realizdrile satului 9i si camufleze ruginile lui. Nu
tru cd miracolul ir:rtimpldrii pe care o relatez nu e al unor
institutii solemne, al unor comisii, asociatii, fundatii gi comi_ cred nici cd jumdtate din populalia din Beratzhausen injurd
tete, ci al unor oameni concreti, cu individualitatea lor dis_
tinctS, cu initiativa lor liberd, cu sensibiiitatea lor, cu banii lor. cealaltX jumdtate, cd fiecare incearci sd se descurce pe cont

Cind spun ,,rniracol" , nu mi simt vinovat de exaltare. inlo_ propriu 9i pe socoteala celorlalli. Mi se spune cd nu existS, in
cuili Beratzhausen cu un nume de mici alezare romAneascX comunS, nici un post de polilie. Cel mai apropiat e la doui-

zeci de kilometri gi gomeazd... Dar nici toate acestea n-ar fi de

ajr-rns dacX oamenii s-ar simli cu rniinile legate. E nevoie de

gi veti vedea cd am dreptate. Gindifi-vi ci s-ar putea vorbi de autonomie loca16, de o gestiune descentralizatl. a avutului
un- Kuratorium pentru culturd europeani la Bbtogani sau la
obgtesc. Existd un impozit comunal pe care organele locale il

Lehliu, sau la Pipirig. Ghdili-ve cd in sate ca acestea ati des- distribuie dupX buna lor chibzuiald: igi pot permite sd fie dar-

coperi,scu-lpturi moderne subvenlionate de tdrani, cd scoala nici, igi pot permite sd aibd imaginafie. Releta succesului e

generald udninuiPcoetliegbrraufuaratirstacdheizlailiBonearlin-. Opre, n-_truprdoepcoortiio-naol incd gi mai complicat5: mai e nevoie si de o sumedenie de
lucrare a
oameni de ispravi, capabili de entuziasm, de efort voluntar,

vaoserblnienndea- tocmai asta se intimpld la Beratzhausen. p'entru de hdrnicie tonicX. pi iardgi imi vine sd dau nume, pentru cX
nizdrXvdnii, gi pentru altele, Consiliul Europei a purtitorii lor sint sarea nutritivd, lutul formativ al perfor-
manlei de care vorbim. Mai intii Josef Betzold, pregedintele
conferit comunei t:avareze Diploma Europeand si Steagul I(uratorium-ului pentru culturd europeand, omul cheie, vital,
European, E o formd de integrare, de cola6orare
cu centrul, a mindriei locale cu deschiderea spre a -urgilii cald, plin de idei si de mindrie autohtond, gata sd-9i utilizeze

trebuie sd ne dea de gindit. lume iare timpul, banii, familia gi prietenii, pentru un proiect izbutit.

Experienta Beratzhausen-ului dovedeste cd o comunitate Apoi echipa sa: Georg Thaler, Ernst Schmidt, josef F{auser,
Michael Eibl, Margret Schmeidel, Christa gi Georg Rappl,
restrfi:rsd poate dobindi profil european girecunoagtere euro-
peani fdri mari mijloace, cu condi;ia sd aibd idei expresive si Alois si Resi Diirr, Anton Seitz, Xaver Lehner. Nici allii, de la

generoase si energia de a le intruchipa. Evident, pentru a se prirnarul cooperant (Hermann Lassleben) la pastorul catolic

dedica unor proiecte umanitare sau cllturale, cornunitatea cu (Muhlbaner) gi cel protestant (Lehner) (-cu ambii pre-numili
pricina trebuie sd fie instdritd, sd nu aibi grija subzistenfei. Max, de la simpaticul Franz Padberg
mustili chesaro-

Beratzhausen era sdrac in anii '50 9i prospeila-mijlocul aniior crdiegti), care livreazd fructe, la Siegfried Frauenknecht, care
putut incepe sA se comport" .u ,rr-, parte_ner al
'60. inf975 a d5 de mincare, de la Maria Gabler ia Renate Bdumer. La cei

lumii. Dar pentru asta bunistarea n-ui fi fost de ajuns. Locui_ vii, se adaug6, firegte, 9i aroma citorva lepere vechi, de na-
torii satului trebuiau, in plus, sb poatb privi dincolo de ori_ turi sX ilustreze o (stimulatoare) tradifie. In secolul al XVI-lea

zontul bunistdrii, sd iie disponibili si oigoliogi. Disponibili, a trdit, la Beratzhausen, Argula, Freifrau von Stauff, care avea

adicd atenti la sunetul veacului si la ofeita circumstantelor. ctautreaajutlosledravonrlbeei arseclAigio- asine. vPrearmacuerilsutuslbautrrie-cutde9siperel necesi-
Orgoliosi, adicd domici sd facd isiorie, sd dubleze b;;i;;;;
pe aici,
prin prestigiu. Mai trebuiau sd fie cuviincioagi gi inteligenfi.
Sd nu incerce a se impune prin propagandi, ci prin t-apti. gdsind rdgaz,ul si atmosfera necesari pentru a scrie o carte.
Asa se alc5tuiegte destilul unui loc. $i panagul lui. Aga se
asigurd continuitatea fertili a unei comunitlti. Artistii ro-

286 287

mAni au profitat de virtutile acestei comuniti!i in chip exem- IV
plar. Au ldsat o buni amintirc, ceea ce iardgi md pune pe gin-
PATOLOGIE PRE _
duri apropo de integrarea europeani. Trebuie si reflectim SI POSTREVOTUTIONARA

nu cloar la integrarea institutional5, administrativS, dictatd

de interese gi termc.ne impuse ,,de sus", de la centru. Trebtrie

si ne gindim si la o integrare ,,de jos", de la om la om, prin
subversiunea superioarai a calitdlilor personale. Cind cutare

,,simplrr cetSlean" clin Beratzhausen imi vorbegte cu lacrirni in
ochi de Napo sau de Buculei, cind Richard 9i Rosemarie
Schwarz irni aratd nostalgic camera de oaspeli in care e gd,z-

duiti de obicei familia Stendl, cind mi se vorbeste de nobila
salahorie a sculptorilor romAni care lucrau zi-lumin5, in
argili, sub ochii gazdelor lor (,,asemenea lucritori a9 vrea si

am", imi spune un fermier ciruia nu i-a vorbit inci nimeni de
lenea romAneasci...), imi spun cd prestatia prietenilor mei
plasticieni e clr zece clase peste aceea a delegatiilor noastre

parlamentare care voiajeazd afon prin capitalele Europei.
Pe scurt: modelul suedez? Modelui japonez, arnerican,

elvelian? A se sldbil Propr-rn unul n-rai la indeminS: rnodelul

Beratzhausen...

Dilemn, nr. 135, 77 - \7 august 1995

,,Era mai bine inainte..."

Au inceput sd se audd voci nostalgice. La nici doi ani

clupd disparilia lui Ceaugescu, le e dor, unora, de o stare de

lucruri care nu s-a putut curma decit cu singe. ,,Era mai bine

isnpauinrretaeu..."cd- e se grdbesc sd spund oameni care ,,inainte" nu
ordona, resemnirrdu-se si
bine decit dacd li se

spund cd e r5u doar dup5 ce acopereau telefonul cu perna.

,,Era mai bine firainte..." Faptul insugi cd putem gindi asta
arat5 cit sintem de pulin preg5tili pentru aerul tare al nor-

rnalizdrii. Ne e dor de aburul sulfuros al disciplinei de partid,

cle cele doud ore de televiziune omagiald, de ordinea polilie-

neasci care nu amnistia decit criminali de drept comun, de

Scinteia, de stadioane fur care oamenii scriau lozinci cu

trupurile lor, de aplauzele comandate, de sistematiz5rile care

ne impulinau trecutul, de ogoarele pe care fdceau agriculturd

copiii nogtri. Ne e dor de delirul acela in care elevii trebuiau

si devind fdinratenlie,clt5uraalni, iip-entprurocleatainrti,elpercotuleatlaiir,iila- activigti,
asdcitnivcihgitdiid- rindul lor,

cercul, devenind copii, tutelali ideologic, ,,lolerall"
ca pitoregti (sub jurdmintul cuminleniei), cind nu erau con-

vingi si intoxice lumea cu imnuri despre fericire.

Cum e cu putintX o astfel de anamorfozl, o asemenea

schimonosire a memoriei? Cdci am ajuns sd spunem nu doar

cX brinza era mai ieftinX (degi pentru a o avea o pldteam la

rlegru, la pre! de speculd), dar cd era plin de brinz5, cd se g5-

seau de toate, peste tot, de la chiloli pind la cartofi. Cum e cu

putin!5? Firegte, nu md pot abandona acum unor analize in-

delungi gi subtile; inventariez, in fugi, doar trei explicalii

posibile:

297

tu

care1luPcrorustliac.unSofisnctaut,pcrohsiatired-aci,,rpiruo,steiamoami econnefaosrtcai"bipl ednetrcuit tocmai acesta e lucrul cel mai furtristitor. Cici sub imperiul
aventlrra de a reincepe. Prostia omeneasci pentru care
l(dului gXseam cu tolii argumente ale solidaritdtii, ale efortu-
,,obisnuin!a", oricit de sordid5, e ozon pur, in vreme ce nou-
lui gratuit, ale speranfei... In vreme ce acum sintem divizali,
tatea e asfixianti. Prostia omeneasce care preferi si fie diri-
jati, decit sd aibh rispunderi riscante. Prostia omeneasce dis- ,,ideologizali", sceptici, indirjiti, infectali de un virus riz-
pusi sd trdiascd in cultul salamului, chiar daci asta se pld- lroinic. Ci nu era mai bine irainte sint sigur. Dar md intreb
tegte cu pierderea identitdtii. Prostia omeneasce, in sfirgit,
trneori daci noi, fiecare in parte 9i toli laolaltd, nu eram mai
care se mir5, zoologic, cX trecerea din Infern in Purgatoriu nu
se obline printr-o scamatorie de-o clipi. lruni decit sintem acum'

2 Reaua-credinfi. Pofta dezmdtatd de a aduna capital Literatonil,nr.7,7gg7
politic mdsluind faptele 9i congtiinlele, pofta de a recupera
i r::.:,x privilegii pierdute, cinismul de a-l gdsi mai vinovat pe cel
i r'*&
care nu reugegte sd repare, decit pe cel care a stricat.
!w:r.a :.ta 3 Demonul nostalgiei. Instinctul general uman de a recu-

pera trecutul, orice trecut, ca pe o valoare tezaurizabild. Riul
devine in amintire vag euforizant. Dramatic citd vreme e
actual, eI devine pentru memorie epic gi liric. Spitalizalii i9i
povestesc cu un fel de tandrele masochisti spitalizarea, sol-
dafii in termen cei mai nevrotici i9i povestesc cu delicii arma-
ta, pugcdriasii vorbesc de pugcdrie ca de o culminalie a per-

formanlei lor existenliale. In sfirgit, ,,a fi ficut rdzboiul" e,

pentrtr veterani, dup5 decenii, o zoni de rtn tineresc, o rnin-
giiere prepostumi. A xferi e un cosmar, dar a fi suferit e un
capital de duiogie... Pini la un punct, evolulia aceasta e sini-
toasd. Ea face trecutul suportabil, inchide rdnile. Dar, dacd
efectul e monumentalizarea trecutului, legitimarea lui, sin-
tem in plini deriv5...

Vreau sd spun prin aceasta cI astizi totul e in regulS? Nu.

Multe nu sint in reguli. Dar asta nu insearnnd cd, aflali in
convalescenfi, trebuie sd jinduim dupi boald 9i cd, printr-un

abuz al nerdbddrii, avem dreptul sd parcurgem cu o vitezd
iralional5 intervalul dintre speran!5 gi dezamdgire. Acttrn,
lumea romAneascd e plind de rele. Dar inainte era o lume a

Rdului. Iar Rdul e viclean: viclenia lui esenliald e sd te

convingi cd moartea e o formd de ordine, cd somnul e o
garanlie de securitate, ci orizontala oferd stabilititi pe care
verticalitatea nici nu le viseazd. A spune acum cd ,,era mai
bine inainte" e a prefera unitatea de monolit a Riului relelor
multiplicate cu cire ne confruntdm. inseamnd a te ticilosi. Si

292

li

Fatriotismul gcolar eu !ie..." Descoperi, de pildd, in publicistica lui ul text ca

acesta: ,,Dar domnilor! mi-e rusine sd fiu romAn! Dar ce fel de

romAn? RomAn care vrea a-si fi insusit monopolul, privilegiul

rpuastirnioetissdmfuiulu. iNsai-liaonnaalliitoanteaalitdtrteiib-uieagsai romAn de paradd mi-e
fie simtitd cu inima si

nu vorbitd nuffrai cu gura. Ceea ce se simte 9i se respectd
ardfurc se pronuntX arareori !" Tot astfel, poli descoperi (dacd

ai obiceiul cititului, desigur) pasajele indurerate ale lui

Cantemir despre moldoveni, gariele lui Caragiaie despre,,ro-

mAnii verzi", spi.ritul critic al lui Tiiu Maiorescu, amdrdciu-

in materie de patriotism, nu existtr pe btrnciie nici unei nrle lui Enlil Ciolan. Te intihresii, apoi, cu isteriile legionare 9i
cu clcnragogia cornunisti, ambele abuzind de ideea nalionali
gcoli elevi buni 9i elevi progti. Pinh si corijentii la istorie trd-
ca de o monedS ieftinX, c!1 succes electcral garantat. Pe acest

tesc istorisirea trecutrrlLri nafional cu patosul inoceni cu care firndal, nu-!i rdrnirre, dacX eSti om cuminte, decii si te gin-
orice copil reactioneaz1 la legendS. Cine n-a pllit incl din
desti c1e zece ori inainte de a vorbi clespre ,,patrie" . Si asta nu
cursul prirnar auzind despre sinuciderea lui Decebal? Cine
pentru a nrr te compromite pe tine, ci tocrrrai pentru a nu o
n-a trdit momente de identificare pioasX cu indrAznelile cle
injosi pe dilrsa. O a:;tfel d-e precar-rfie nu semnifici dicni-
F5t-Frurnos ale lui Mihai Viteazul (detestindu-i, firegte, pe
nuarea sentirrentultii patriotic, ci sporirea rdspunderii nalio-
fzealonn6i.i-sluiipateslaesidniin),trcein,e,ainn-aosrt.rrir"rn9dir,it,c-otrcoupiotocria",ndisoparrdeviplearluti-i
naie. irrcepi sd-ti iubegii tara ca t,n adult;i ca uir partener dez-

$tefan cel Mare (cu drarrra Rdzboieniior), iscusinla militaril 9i irrteresat. Cdci a-!i iirbi lara riumai pe bazd, de argumente
politicd a lui Mircea cel Btrtrin (de sfatul cdruia ,,n-au ascul- colcsale, a-i acorda arnorul tiu zgomotos nurnai dacti ea iti

tat" ostirile apusene adunate ia Nicopole), cine, irr sfirgit, Ilreazlt, in schirnb, o cantitate suficientS de ,,errli", de

poate pretinde c5, in fibra trui intimtr, nu subzistl incd, rn'us- ,,nr;iretie", de ,,pagini giorioase", e a face negustorie. Iubireie

tind de emotivitate,,,Pe o stinctr neagr[....",,,De din vale de aclevi.ratd nn r:ecornpenseazii pertormarrte. Se bucuri de etre,

dar r.lmine nealteratd iir absenta lor. Irrbirea ar-levirath nu e

Rovine",,,Plecat-am nouA din Vaslui...",,,Ce-!i doresc eu tie, scutitX de dezamSgiri, de neputi-n!e, de nevroze. Irnportant e

dulce RornAnie..." si atitea alte sintagme inimoaseo in care ci nu se lasd niciodati clisiocaid cle aglomerarea 1or. Iubirea

Posada, Rovine, Penes Curcanul, Plevna, Iv{trrA9e9ti, pr:1onii, de !ar,i e o inzestrare Jireascd a sufletului, atagat cie mediul
nasterii sale, aga c1ll1l 6] atagat cle trup. Tapajul patriotard e
muscalii, nemlii si turcii, rnai ales turcii, stau iaolaltS, Sata sit
refacd oricind, la cel rnai mic semn uanl irvneerms onreie-ai,rn".tfaobrlmoua1t vi- altceva: un (discutabii) gen literar in cel mai Lrun caz, a
al gloriei autohtone. in acest cu
vant" r;rnecherie politici alteuri sau" 9i mai r5u.. un afect ruclimen-
iar, su{icienta tirnpd, provinciaiA, a ilitocanului fudui. Avern
totii gi in uni.rersuri de acelagi tip se formeaz{ toti copiii

trurnii, PinX la o anumittr virstl, tcitul e bine. Vine insd o vreme ne\/oie de a9a cer,'a? Are Rom6ni;r nevoie ctre tagrrra ,,zblerito-

in care a rtmine blocai la acest nivel al iubirii rlc tartr e totuna ritrlr 9i dibacilor" de care era excedat ion Ghica inc5 din zrtrii

cu a dori str te joci pind la adinci bttrineti de-a uliii gi porum- istoriei ei moderne? Ne puten permite, oarneni in toatS firea

beii. Vine o vreme cind *;r"notivittrfii copilAresti trebuie sd i se curn sintem, si gihdim si si ne rnanifestim ca niste scolari

adauge sentimentul niatur, cultura terneinicl, dragostea de intirziati? I{Ssfiiiesc din cirLcl in cind unel.: publicatii neaose si

adevAr. incet-incet, descoperi in Erninescu pagini mai pufin ,r:rivesc --- tclt rnai rar -- ilc:zbaterile parlamentare. Sint roo-

fesfive si mai pufin compiezente decit cele din Ce-fi dorcsc mente cincl ;:r;i cuprinde o speimi tragicoilicS: imi inchipui

?(){

cd, i:rtr-9 zi, s-ar putea sd vedem pe Dealul patriarhiei gru- )ohnny Riducanu la saizeci de ani
puri rdzlefe de deputali 9i senatori fugirindu-se furfierbintati,

ca in recrealia mare, pentru a decide o datd pentru totdeauna
care pe care: legii sau moldovenii, turcii sau pldiegii, dacii sau
romanii? Ulii sau porumbeii?

Expres, 1991 (reluat in Dilema,
nr.158,19 -25 ianuarie 1996)

Johnny Rhducanu face parte dintre putinele personaje ale
jurnalului meu de la Tescani. Ne gtiam dinainte, dar am fost
miscat s5-l vdd apdrir-ld, pentru o scurti vacanti, intr-un loc
oarecum minat, cum era Tescaniul atunci. Nu fdcea nici pe
curajosul, nici pe subversivul, nici pe amicul compdtimitor.
Era destins, firesc, volubil, avea un fel tonic de a simplifica
lucrurile gi juca perfect rolul unui guru bulevardier, histrionic
9i cordial, sigur pe judecSlile 9i afectele lui: un om policrom
pind la impestrilare, dar nu mai pulin un om ,,dintr-o bucati",
ca acei demoni extrem-orientali care ascund sub grimasele

lor complicate citeva virtuli elementare 9i o inimd bund...
In fiecare zi Johrrny voia sd-mi dea cite ceva din avutul

lui: o pereche de baschefi, o cutie cu zaharind, un deodorant,
o sticlX cu vin gi tot felul de alte lucruri pe care le oferea cu
aerul cd a glsit in sfirgit ocazia de a scdpa de ele. Acest lan! de
generozitdli a culminat cu un dar suprem: o scurtd introdu-
cere in istoria jazului, pe care Johnny se angaja sd o ilustreze,
la pian, de-a lungul citorva ,,prelegeri". La prima leclie m-am
prezentat cuminte, inarmat cu hirtie 9i creion, gata s5-mi iau
notife. Mai intii, postura aceasta gcolari l-a incurcat pulin pe
profesor: era in acelagi timp consternat de atita seriozitate gi

mindru cd a trezit in mine ,,elevul". A avut, de aceea, un

demaraj ugor crispat. E greu sd !i-l imaginezi pe Johnny prac-
ticind istoria academic5. A fdcut totugi un scurt efort, dar a
trecut destul de rapid spre fantezie muzicalS gi poantd, a

improvizat, gi-a valorificat toate resursele de farmec personal
9i a sfirgit prin a cir-rta pur 9i simplu, mulfumindu-se cu Lln
comentariu mut sau semiarticulat: se acompania singur, cu

un fel de zumzet ai respiraliei care anticipa/ plrnea accente,

$

297

rindssotliemap-uri,caciunndmfruarzma urrrrudzeicsaaltiisafatcintigee-a discursul sonor. La Eminescu 9i recitatorii
un punct nodal, un

episod ,,de fineluri", un pasaj memorabil, Johrury imi azvir-
lea complice o privire exoftalmicd, uirnitS, tandrd si hoafd;

omul de lume gi de chef colabora perfect cu profesionisiul.
Socotesc 9i azi cI arn avut noroc sX pot beneficia in acele
zile, irrtr-ci lume care se destrXma spasmodic, de o asemenea

nobild el'aziune. Lucrurile au mers foarte departe: Johnny a
linut la un moment clat si-mi testeze aptitudinile vocale 9i
plnd la urrni am petrecut doud nopjti compacte cintind (cu el

ca pianisi) rornanle antebelice. Johnny s-a comportat ca un
tehnician plin cie scrupule: ;r gin<1it suita optirnd a reperto-
Lui Geo Bogza
riului (care ir"rcepea, iner.-itabil, cu ,,La Bacdu, la Bac5u irrtr-o

mahala. .."), arn fdcut repetilii, m-a inviilat mici trucuri, mi-a G. Cdlinescu povestegte (dupii Amintirile lui $tefaneili)
cum foarte tir-r5rul Eminescu, la sfir;itul unei reprezentafii a
uns gitlejul cu ,,ajifii" etilice ;i a imprirnat apoi rezr,rltatul pe
o casetS. t) copie a ajuns in dorniciliul fclitat al lui Dilrescu,
af,lat ulterior -- o asculta cu regularitate, trupei de teatru T'ardini, ,,se opri intr-o prrzitie melodrama-
tciarrrejito--r din cite am tici in fala unui prieten 9i cu glas declamator ?i zise: <Ah, esti
si trist, crr dricui Poliliei la poartd... Mai tirztw, a un las gi te voi pdlmui!>". Frietenului fisticit i-au trebuit citer.a
handi de rnici spbrgitori i-au intrat in casa cea nou;i din
secunde pind s5 inleleag5, in risul gener;rl, cd e vorba de o
Bulevardul Aviatorilor si i-atr furat, intre altele, 9i caseta cu
prrcirra. ll'ilharji beneficiazS astfel de o irnagine insolitd a glumd. Dincolo insd de gluma amicalS, putem bdnui gi cr

ii-ornriniei prerevolulionare: totul se prXbugea, veneau zile oarecare intenfie paroclic5 a poetului fati de sur-rcLtrl gran-
dilocvent al Lextuhli clrami,rtic si al joculwi actoricesc. ()r'icum,
sirrgleroase gi tulbrrri, in vreme ce, itrtr-un sat din Moldova,
pornind de Ia aceasti anecdotd, avem drr:ptui sh ne ?trlrebdm
un ja::ist profesionist 9i un exilat rle ocazie c'lntau, mai in cum s-ar fi manifestat Eminescu dac;i gi-ar fi arrzit versttrjle
glrrnr5 mai in serios, Atn iubit doi oclri albn;tri gi I'a wnbrn nucu'
in ,jnterpretarea" tmpelor de airi.
lui bdtrin" Delcopeream astfel, datoritd lui Johnny, aspectui
In ce mi privegte, rnXrturisesc cai, de rnai uruLli ani, sint
{ulnesc si rninor al istoriei. Si nu gtir-r dac;i arn cigtigat cu ade-
chintrit pilri la clepresie cie aproap:c tot ce aucl si vdri in fehi-
vdrat ceva cind, dupd dccernl-.rie 1989, am clevenit crr tofii ritele spectacole comemcrrative. Am parcurs toaLe treptele
solenni gi gravi, lu?nc1 istclria foarte i'n serios, mai in serios
iritdrii: stupoare, ris isteric, furic, sudoare recLl, stinjeneali,
r-lecit ne-ar fi inglciuit-o sufietele noastre o}:osite.
miid, dezgrist, tinjalS, apostazie, md rog, tr:t ce se poaie hr-

22, nr . 47 , 29 noiernbrie - 6 decernbrie 1991 chipui ca reacfie fald cle o rncnstruoasd inaclecvare, Sint ten-

tat sri construiesc o adevirati tipologie a acestei itradecv.lri.

Iat5, mai inlit, recitsrett lincedd, convaiescent.l. Actorul (in

acest caz, rnai clegrabi acirifa) vine la rarrrpl clr p':9i debi{l"

porsivoergitedecocamrpiiaittierniintogrrijsoprareiSp. r.lIb'olincusli i se adrestl;tz;i umt--rl, c"t
neurastenic:
e lirisrnui e

inteles ca i1n arnestec de lucilspozi.fie, infelepcir.rne ','irlinalX

si rnen-iorie tulbure. E ccr 9i cttnr Emincscu ar fi irers;ificat

r..relancoiia ,,'rotici a mai r;rrrltor gen.:rafii cle mitugi, ciaca .nu

a nrit,.rgii arhetipale. Atmrtsfera e, firegte, visiitoare si amari.

,oo