Plesu, Andrei - Chipuri si masti ale tranzitiei

calea compromisului" ,,scriitori 9i artigti din ce in ce mai Scrisoare deschisi, adresati
numerogi't, Sint stupefiat. E frivol 9i coruptrtor articolul lui
domnului lon Iliescu, presedintele RomAniei*
Doinag despre ,,cornunismul rezidual"? Frivol Mircea Iorgu-
Iescu cu textul s[u despre ,,patrihofia" PRM-PSM? Conline Domnuie presedinte,
articolul meu despre ,,victtme, cAltri 9i iudecitori" vreo notd
de bXsc6lie relativizantA? Frivoii domnii Coposu 9i Dan Ame- Vd scriu din perspectiva cuiva care e situat in afara cursei
deu Ldzlrescu? Frivold pagina 7, dedicatA in intregime Doinei
Cornea? Frivol Patapievici? ImpAciuitorist Petru Ionescu cu puterii 9i se tine departe de orice angajare cie partid. Arn fost
textul slu din pagina l-0 ? Frivol Koestler? Cripto-con"runistl vmreemmebraum-fdcinudt efipgeunrddednet -* al unui guvern in care mult;i

mica antoiogie ciespre China (p. 15) ? Am sentimentul ci ali ,,criptoop ozant", in tirnp ce Opozi-
linut in minh, iubite domnr.rle lerunca, o gazetl cu numai tia nr-r ezita sd mi califice drept vindut noii nomenclaturi. Nu
arn ambitii de carieri politic5, nu astept si nu cer nirnic de Ia
dou2l-trei articole, cele de care aveali nel'oie pentru a garja ierarhiile guvernamentale. A9a stind iucrurile, nu pot fi sus-
n*:milos impotriva machiaveriicurilor mele cotroceniste. In pectat, cred, nici de rea-credint5, nici de partizanat isteric"
rest, exempiarul dumneavoastrtr pare sI fi avut numai pagini
albe. Dactr imi aduc bine arninte, Dilema era pentru dumnea-

vcastrl suspecth incl ?nainte de aparilia primului nurndr,.

Aga stind lutrurile, aveti dreptate str o judecati fArI scrupului
deaomaiciti.

Dilema, nr. 13, 9 - 15 aprilie J.993

Scrisoarea de fat5 nu e o manevri interesatd, ci expresia
spontan.l si simpi5 a unei ingrijoriri. inteleg sE-rni exprim

aceastd irrgrijorare f5ri precautii, in speranta ci nu veti fi
inclinat (sau sf5tuit) sd luali opiniile rnele critice drept nece-

sarmente dusminoase sau perfide.

Nu sir"it atit de izolat, culn s-ar creden in ingrijorarea mea.
Mai toati lunrea se intleerbd, sufocatd de urgenlele zilnice,

care e beneficiul real atr revolutici din decernbric '89. Cine sint
cistigitorii? Eviclent, r;-au schiinbat multc, iar scliimb5rile
petrecute rLu puteau fi nici mtrlt mai confortabile, nici rnult
rlai rapide decit sint. Dar punirrd intr"-r,ur taler al baiantei pe

cei mor"fi acurn patru ani, averrn dreptul sd facem inr,entarul

celuilali taler. Iar celSlalt taler aratd prost. Ceea ce se vecle pe

sccna politic5, la virf, e dczam5gitor si, adese;i, mai mr:lt de-

cit dezamigltor. Pe scurt, conternplind prezidiiie celor doud

Camere, ca ;i prestafia multor parlamentari, etuiipceaupl r-ecaprrdeaa
repede recuperat -- ai nnor vechi trepidugi,

" Scriso;rrea a fost L.r-rlrlicati de zialele Cronit:ii tL)ntini, Meridfun,

Rot:rfuiin libsd s; .,A,.let,iirrrl, ln zilele cie -c) si 10 deccmbric 19c)3.
407

atitor vedete politice, lipsa de reprezentativitate a guver- tongndrurcureiaueansicdrtrpuceeiaicemii,tepflsoepiaeioelrocagfn.nl.elirrlerttittloaianiac:oincritanopidissnremoeie,tr,ioijrascinnitrscstuseuiiltic.rec.druibitiomsuilas,.arc,btitt,n,d,jadi,ornot,oibrlccesiacvioilx.ilferefipcieDic';rsaspiheiertt"eacseiincrmiuirverzco.t"abi_tiat,.l.iiac.a.t"ailiiegcloitst.ridaigitl.;iitt"ipsaJ-,pilof"tetrsirsLroca"-attnr-ttlstpt-eoe..ustr.irtzreor.la,ccimgp.lr.Nnifretuoobtrausadlurriicrnrtetlmrint,ec.Iiiritedraimi_er,rirun;iapfi'nu'ituracnbdddoiceedleimf;csiisro;ufuri__ca_n-i
cpdcccp(s*suoeciooar.llliihlnorraleln.isuiidossraArvedoetatlriinibccannrcsaneddanogilanaaraintabtattdciluourbobciemd,,rrrni,omalaeiaipaisntddtpae,rc(decoaieiceioet,otcchenrerdiidlcininorravuilnnmddgiroivicea.emireoerdtebiunHnlra.aiainbipmrjcuvreEstidiolguroacle"-c"iirvlui.naubuobrddcCialt.d_puio,rb-io"deapnmalo'anis"ineeuficpo.oruiiundigrst"z.letiiiorrte"i.),ioiO,''t.rslAtluoe-oiutitto.naa,.e-nr.t,*v"grr,r1io"ru)el"nou]"",ir,'ir;,")rarnir.-,ira.rbtsdiii,iDct.iloCcoittiraa"sesnrtrddaa""ec;aip.;c;iu"l."pt.oda.idr;rsulpdane'iee.tiei;u"f;rceo;f'rdsre;iorietpi;;a,rali.";r;i;inn;orefnaa:rttuct.trerciulmtvrmloec",dinrL,tsaf_eal-ti
nanfilor, ajungi, neintirziat, la concluzia c5, pentru asemenea
Domnule prescdinte,
rezultate, preful pl5tit a fost cu mult prea mare. In decembrie
lil" a";r;ilffiii;pfsdrirsaulcngperuociicniusvemtrmbaeeteoacmnitspclozrrMa'deeeeea?enarrlem1eu,ddtednati"ee,iirl_fget.c,ttaedavflder"iuaddriararrlcfanpDieyidetovltiiortsaiurnciepnrvcrimndmeosidaieteortetr^eeaercsneplnsttgi,hmateianou,udisrlicuadeuDaluiuiitavnsnvsstctseliicoeccciritpnradtumiaereuiedirostvlir,scs:etaiaairiit:plgJtcnteeerjelrrioudt:ur.exsa,irisartrNtnliEirristtoiamsntetaie_autsuulaiimrgeeaanttrs.fneiminrimtt.liaaeea"i"aSeli,oniuvdcrn"ipili,.pvn'anlim'ipintglce"rra"ioidepettdi;svn?ni-"t;aeliprt;n^ii;t"iais"n;fe*,.a_"r;uriint;i*.a";tar,rsnnlc.l-ar.;ti*teluriuiditantirsdA.eoedseuosef"rieriire2nrnmp.aari"l4alectsopooatdsfuciindsarhtte-pvrgmorulcaeten;uruoipns;deohrotg;rpt,uraembuea;satmsll;imipieirflaab'mzoiee;eorenra;psurr,ciin;deebsisaanrc;umta,iminudenln_iid_tn_niat
1989 s-a murit pe strizile oragelclr rom6ne;ti nu doar pentru

demolarea unei dictaturi 9i pentrtr abolirea unei ideologii. S-a
murit pentru ttn alt clip al Puterii, pentru o lume in care cali-

tatea oamenilor, respectul pentru adevdr si pentru valori sd

fie definitiv garantate. E lumea de azi o asemenea lurne?

Scrisoarea cle fati s-a niscut dcainreparntoi-saulparocevsotceai itn-otreobderdi ilsiie- a

iAnctimuaelditidattilo-r din criza pc de 24 noiembrie. M-am gAnclit
din noaptea

atunci ce s-ar fi intimplat dacd vreunul dintre martirii lui '89

ar fi fost confruntat 6rusc cu imaginile acelei emisiuni? Ce

i-ar fi fost dat sd vad.l?

V-ar fi vdzut la Cotrclceni, inconjurat de citeva dintre cele

mai triste portrete ale epocii Ceatrgescu: oameni care arl par-

ticipat nemijlocit Ia omagierea dizgralioasi a fostului prege-

dinte, oameni care l-au sltrjit solddleste pe vremea cind

Dumneavoastrd a!i preferat blamul politic si marginalitatea,

oameni care, in decembrie '89 ;i in sdptiminile imediat urmS-
toare, n-au indriznit sd ias5 din casd de teama disprefului gi a

furiei epxoepcuulafierea. lOi acmonesnimii laitccigi titain-ea pe care pind si cel la a
la distanld ca pe nigte
cirui

sDetLrtvnintoernirtosgescturdn,zis-prijeirrtauul, acllm, onnrcnii Dunneatroastrd, aliatii
Dtunttesuonsfrd
politic 9i moral. Ei,
inrditi ai tuturor demagogiilor, indrigostiti in chip obscen de

putere, lipsili de scrupule si de rusine, explicau tdrii si vd

explicau Durnneavoastrd ce inseamni rdspunderea patriotici

si principialitatea civicd. Erau unanimi in ,,ir-rfierarea" ,,desta-
bilizatorului" Mihai de Hohenzollern, ei, pentru carc istoria

romAneasci nu a fost si nu este decit ograda dezmitatei lor'

vanitili gi a scandaloasei lor suficiente. Ei, care vd vor injuria

miine aga cum il injuriazd azi pe fostul lor stdpin, vi se par
acum convenabili, pentrtr ci vd confirmi ir irationalele
Dumneavoastri iritiri antimonarhiste. Refuzati sX luati noti

de grotescul unei asemenea confirmdri. Agadar: de o parte

Mihai I al RomAniei, iar de ceaialtX Ilie Verdetl De o parte un

rege tragic, cdruia nu vid ce -oind istoricd ii puteli gdsi in afari

cle aceea de a fi abdicat sub presiune ruseasci, iar cie cealalti

vorbiria obraznicX a unui gazetar de carticr. De o parte - un

402

vreme un reprezentant al Puterii vorbind despre erorile. pro- Rlspunsul pre$edintelui Ion lliescu
prii. Revenim pe nesimlite la ideea cd foll guvernantii sint
tuni 9i toli opozantii sint ticdlogi. Dumneavoastri, ca preqe-
dinte, trebuie sx fili cel dintii care sd ia notS de aceastS stare

de lucruri. Cdci Dumneavoastrd nu aveli doar r'lspunderea
reclresirii econ<lmice a !5rii: o aveli mai ales pe aceea, mai
delicata, a restaurSrii ei morale. Ar fi dramatic sd vx consolali
cu ideea cH sinteti mai bun decit Cearrgescu' Dumneavoastrd
trebuie sd fili cu totul altceva decit putea fi un dictator comu-
de la Dumneavoastr5, ci o Stimate donrnule Plesu,
nist. Nu o ameliorare se agteaptd fatd". Veli spune cd nu vd
irrnoire adincS, o ,,schimbare la Am citit cu real interes scrisoarea pe care mi-ati adresat_o
simliti indemnat sd menajali o Opozilie care -- intr-un mo-
a putut fi nedreapt5, cd sinteli sufletegte prin intermediul ziarelor Cronica rontind, Meridian si Adeodrtrl, iar
rnent'sau aexltcuels-ul anumite puncte de vedere mi-au dat de gindit. Mai aies cd ea
erodat de atacurilor a cdror tintd ati fost. Psihologic vine dupd unele intervenlii lucide semnate de dumneavoastrd in
vttoilrbliandp, sviihoplootginieie. lRegees.pDonasraDbuilimtdnfielea.vpoaresztriddennuliaavleelni dureapu-
cu umorile si sensibiiitdtitre private' Vocalia pres5, traversate intotdeauna de subtilitaie 9i distincfie, de un
"doe *p*redg-edmin5tesusred exprimd tocmai in magnanimitatea uit5rii de spirit polemic a cdrui finete nu poate scdpa.

In mocl cert, citeva dintre aprecierile pe care le faceti priviiid
ineficacitatea ]ustifiei ori tentalia optimismr-rJtri factice itau in
sini, in capacitatei de a intruchipa principii, iar nu. afecte picioare. Chiar gi cea privind primitivisrnul luptei politice, din
pasagere. DacX Opozilia vi se-pare inconsistentd, faceti impo-
iiUif.tf pentru a o consolida. Sinteti 9i presedintele ei: si gtili care relevali ,,vehernenta primard fafd de adversari,,, ce se mani_
festd in viata noastrd
foarte Uine ca de vigoarea ei depinde soliditatea denrocrafiei co.tra unor afirmalii publicd. Considerali, cu dr.ept cuvint 9i in
noastre gi a oricdrei democralii. Dumtteal'oastra nu aveli voie
devenite cvasistereotipii, ci ,,schimbdrile
petrecute nu puteau fi njci mult mai confortabile, nici mult mai
sdvdsimtilijignit,nuavelivoiesivXsimtitiinfailibil,nrt rapide decAt sint". Epistola dumneavoastrd m-a bucr-rrat, deopo-
aveti voie sl iiti pdrtinit'r. Anumite lucruri omenegti trebuie
sd vd rdmind str5ine. Si, dacd impreiurdrile o irnpt-ur, Dtimnea- trivd, prin civilitatea tonului, fie el si critic, uneori nedrept, civi_
litate care imi permite si md indeamnd si vd rdspund.
voastrd trebuie si fili cet dintii dispus sd piardS' Imi semnalati un anumit ,,regres al instituliilor si procedu,

(lu stima cuvenitS, rilclr democratice". As vorbi mai curinci de nn moment de reald
Andrei PLESU incercare, intr-un anume fel poate chiar de cumpdni al acestor
institutii. Citesc altfel decAt dumneavoastrd acest fenomen si
pentru cd ii pun in legdturd cu alte cauze. Criza provine nu atit
din interiorul structurilor democratice, cit mai ales din precari-
tateabazei economice pe care se sprijind si care pulseazdin viaga
nelinisti, griji acute, stiri de instabilitate, poate chiar
sociald
indoieli i. legdturd cu virtufile democratiei. De aceea, consicler

cd principala prioritate democraticd a momentului este consoli-
darea vietii economjce a fdrii, suslinutd de o reald voinfd poli-
tic5, de un consens veritabil care, asigurind, cum spunefi, o

,,bund convietuire a divergenfelor", sd ne ajute in depdsiiea crizei.

405

:,aiIs:dr,lideo";u:ii:;mtzlre;n;eta:rc;"t;i,asro'-coocr'R;u;^iro;u^h;pi;n-ne;te#r,;erit;r*t,e,n.igecoi"t"l;;uocdlr,cin"ce.;peedlrrd;d.u.eii.rs;.aitteruinrrJluinUidemoiof,dfaiet*c,ecniaaurepidaseu.ocriumr-tdfaeit'{eeapaarrerl-c.uelucpiivicel.nldreenaietiatccde'ciecm"ddmereiurie.i,^ee,";tluti-:rniusJcmumpvtta9l"e"iaa"eto;niltitaain;t"ilat9rvoidetciiitrnb"'n'iittesi.acm'ts.tip,urs'let9s,tcp^iriasuteulmemereo"usiautlasslftsttuerevacziepititsur.etnitrori.poupre.gxllinicctr9raareonvoaproiee-mclttonlmealnmiOrtci'asc-el-te"tuuet-rpacotatl"nr)rll."oaerviluncoitspieotzvtaatdcatatenipddcrsteit9atgeirirc'iareetriptaliilzpiefjmznlnuaurtrlgea:salieinunolren.ncepirfganctsatselvfraeriruvfopentocueprermasarasariacrot"sdt.ciartolvme'dAepea"luaoduxasr'urpstPetpsieiep-lartnrrtla-area"dilecaivniiilalnrdmucSteaue-adcvpdlrosprfcdurla"cisiiucrevaleml"anilecjtnfniotiebnar.iciddolna1rs-niis-di-ieleri'- exprimat dreptul de vot, judecata lor, voinla lor, alegerea lor. Ca

om si ca pregedinte nu pot face gi nici nu pot accepta acest lucru.

Ca om 9i ca pregedinte inieleg si iau notE de vointa electoratuiui
din Rominia si, atit timp cit este exprimatd democratic, sd o

itrm5esliipreeimc-tp. u,,iVtnaolcci,aadtpiara-crdmiteantpeeraaevgodeaedsitanrtdeinmtsreudecihxnpidpreaimmpinra-infic,aiipfmiriimp."laictIiiiric,inusidcnecaelbraeapcne--

dc'rnez aceasti atitudine de principiu, recomandatd expres de

dumneavoastrS, pe care 9i eu o consider cardinald pentru un
pregedinte. Putem oare sd acceptim verdictul democratic doar

atunci cind el ne convine?

Iar in calitate de garant al Constitufiei, arn datoria si protejez

lara de tot ceea ce i-ar putea afecta stabilitate;r -zonudn. ul dintre
principalele sale atuuri, care o particularizeazd. in

I^mpIirmtdigemsaci reprosati c.l nu menaiez, cd nu sprijin Opozifia.

ideea cd de ,,vigoarea ei depinde soliditatea demo-

i.iti" ir"pr"ribila de a sta dcopartc Aesmteaid, ecornretraacpcuenpet'rt"dloasfainruerie craliei nclastre si a oricdrei democratii" si vd mdrturisesc clis-

.l*i"i!"1"1, la fel .o i" o'-tii '50' ponibiliiatea de a medita asupra acestui lucru.

Cu ingiduinta dumneavoastrb, as remarca insd cd eventu-

si;snntnPaaroali".eoettoi.nctnl.trctcfr.ieqleitau,,u-atioiA.;asnsaVscrr.i.ltuintccrdouie.rreiet1'apu-,uurlueli,frutpmmuim9d-vr,se"i.ii.e.tt5uiii.nli,rn.to"rarna.d"lectsted^,trcuaaeueub,detaocrgnioiltrudeinleio.bmsonszianialegmved,empivaeemisctsseisitio)fmncesutoacei'cioarudln,lisaetriMicntnrnmfreecrPiucruaoeuiisalaa,rliiniaiiuedc"ndtitpaiddki'iieuZtpe;aniuoeaiem-A[rpilm't2elaltooreecidmo-cseitmdlluei(ploenictanditnntrra'miaidgemoioinncacdsraisoiecivgulee'tepirtulbeaioirmamFlunttaevimneaniaaraoq*bolatntto1vlpmcetaerruleetnritterbaeeounoaiceasllidl,laralttlniateecei;iet"clriecrie9ur'c-crndediccdesioidep'ruaeuptic-zaetiestzniiaziemtinpmtcebocteraIeepteitan"orietniiaigedo'ntdsidats'elPuaaeeleuitupirsiprtnlleleleeitacfeid9zilaicmzucricnAuintedmapttaeutfmpairliraurrs'ciiaeteuurmnrnncaeNlalabcuaeecuripac-e-rlultmuat.iatdriiaccinoovfaAmcedotilleneosceametnnm'rulaaiatiractddnd.Dgrtsafcfrlieeoirooaetaurgaera-esmarac,ri-rriietdl'ir alul sprijin dat tle mine Opozitiei ar fi aproape insignifiant, ca
importanti, fati de sprijinul pe care gi-l poate da ea insdsi.

Pentru a deveni cu adevirat o solulie alternativd la guvernarea

tfuii, apozitia are nevoie de o construclie internS, organicd, de o

maturizare a strategiei politice. Cunoagteli ci astdzi toate fortele

epxoalictitcecu- incltrsiv usrinmddic:autenleg-llvesrpnunsugsi lcinerutcedeea ce eu am oferit
intreg spectrul
un an in

poiitic al farii, un pact social. Atunci, Opozifia a refuzat oferta.
Nu gtiu ce calcule au stat la baza refuzul-ri, dar acum e limpede

cd a fost vorba clespre caicuie ce nu s-au confirmat. Dar politica

nu se face numai din calcul, nu se hrineste numai din abilitate.

Continuu si crccl cd oamenii il apreciazd cu deosebire pe cel ce
intrl in areni la greu, chiar dacd gtie cA poate iesi, politiccste

vclrbincl, ,,pe scut". Nrr nnmai Opozifia, ci intreaga sceni politici
romineasci e datoare si sonc'leze mai adinc solui social al tirii,

s.1 gdseasci rdspunslrri care si reaprindd luminile sperantei.

acvmoir;craUsatcirtc5dae4tpd'i7tiac,stidpioirnneaalsueceiellmeiacemstnoeaeraiaarmtiiuneultriiarltnoudimrepeir!nieuezmsedcn'ttaiDtceeisidppinreeccjuaeritneadlie-uan-uiii' Adinca innoire, ,,schimbarea la fati" a tdrii, de care amintiti,
clepinde, in primul rind, de aceastd rlisponibilitate sj vointi a

desemnat clasei poiitice ;i nu atit de mine, cum sugerati; ea depinde, prin
dumnea-
care 9i-att extensie, de fiecare dintre noi. $ansa nr-r e iir mina cuiva anume,
ci in mina fiecirr,ria. Aici este si virtutea, dar, ag incirizni sd spun,

406 407

:-!:'e@!!A*r

gi povara democraliei, pentru c5 toli trebuie sd-i purtdm de griib, Alexandru Paleologu cdtre Andrei plegu*
sd-i alimentiim robustefea. A proiecta totul asupra gefului statu-
lapupbiarr-rutetuc-ainredp,iovfaiidtreduafiinlaudnoairaedlfe5lem,xaoarcelrauPfnireeeiiro9egip, aootcriviiceruem9vio,rludutsnep,duoenmdeseecrrihsicvcbuardteoetnuiual

rezoneazd cu veritabila substanld a democraliei'

Am ldsat la urmd considerafiile 9i sugestiile explicite Pe care
le faceli cu privire la comportarea unui pregedinte' Vd asigur cd

m-am invins, ca om, din clipa in care am acceptat sA ocuP cea Drag5 Andrei,
mai inaltd magistraturd in stat. De aceea nu md mai simt jignit
de multe afirmafii care, ca om, m-ar putea jigni' Caut sb nu fiu
N-am incotro, nu pot decit s5-!i confirm presimtirea (,,parci-l
pdrtinitor intr-o perioadd cind patimile politice clevoreazd aProa-
pe iotul. Un singur lucru nu-l pot inlelege 9i, drept sd vd spun, aud pe domnul P. mustrindu-md rdbddtor...,,). Dar nu cu I Corin-
md bucur cd imi pdstrez aceastd naivitate: cum de nlr se oPresc teni 13, nici cu Conul Le.nida, nici cu golticdrii, risete sau lacrirni
aceste patimi in fala comandamentelor nalionale 9i cum de nti se 9i, oricit de surprinzbtor, nici cu paradoxuri. Rdbddtor da, cdci,
retrag ifioase sau rusinate cind ele fac di. aceste interese materie
de clisputS? Sirrt de acord cd anumite lucruri omenegti trebuie dacd de reguld imi reprim (cu rare exceptii) iritdrile, in schimb
sa-mi iamfird strdine gi, dacd imprejurdriie o impun, eu trebuie nu-mi reprim afecfiunile, bine sau rbu plasate; in spctd, continuu
sd fiu ,,cel dintii clispus sd piardd". Cu o singurS condilie: daci
va cigtiga cartea nafional5 a acestui popor' Cu aceastd credinfd sd cred bine plasatd feblelea mea irezistjbild pentru tine. Dc mai
m-am iirfrint ca om, cu aceastd credinld am irldurat cite poate multe ori mi-ai declarat cd e reciprocd. Sint deci incredinlat c6
indura un pregedinte intr-o perioadd de tranzilie: sd izbindeascd vei primi, de asemenea rdbddtor, ,,mustrarea,, la care vdd cd te
fird indoiai5, n"Lodern ;i agteptai.
9i sd cig$gL cartea nalionald, definitd,
rafional. intrebali, cu inleles, cir:re sint cigtigdtorii revoluliei din In nervozitdtile, fifirele, febricitdrile gi excesele exclusiviste
1989. Cigtigdtorui nu putea fi decit interesui nafional, aflat, care sint la noi (poate nu numai ia noi, dar existh totugi la noi
i-ntecrleacsdulr'5namfioani aalm, ninictiifiin-treinbatrr-eoapnriumemjdaiiearreearlods' tD, paecni tnruu motive mai piauzibile de exasperare) aproape singurele forme
atunci, de manifestare ale spiritului public, incerci sd aclopti un punct
cistigd de vedere mai calm, mai crrmpdnit, fdcind ;rpel la .a!i.,r-re gi cuvl-
cd pind la urmd toli vom pierde, chiar dacii Pe termen scurt unii infd; poate era bine si faci apel gi la bun-simt, care le cuprinde pe
cigiiga. Izbfurda revoiuliei nu-9i poate afla continuare fireascd
toate, cu ceva in plus. Dar mai faci apel 9i la neutralitate. Eu ii_as
decii intr-o aitd izbindd - cea a interesului nalional. Cu stimii, aduce aminte de cineva la care am tinut mult an-rindoi (aprcltin-
du-l sau nu), care respingea, nu f.lrd dreptate, cred eu, ,,ethosul
ION ILIESCU neutralitdlii". Neutralitatea e totugi bun.i uneori, dar ca ,,ethos,,
nu e bund deloc.
Adea itnrl. 1 5 decembri e 7 993
Gdsesc ci pleci de la nigte premize cu totul false. E r"rerealist a
pretinde evacllarea spaliului viefii publice de orice element
pasional. ,,Aiasta nu se poate." Nu rrumai cd nu se poate, dar nici
nu ar fi bine. Irationale sau nu, elementele pasionJle intrelin via-

,ta publich. Rdr-r cu rdu, dar mai riu fbrb riiu: ar fi abulie, atonie,

prostrafie. F.lrd pasionalitate, nu arn fi avut decembrie 19g9.

. la articolul Virtuti prost plasate (veziin volumul de fatd,

pp.16l6g-R7g71"a).

409

Dacd din viala societdlii 9i din opinia publicd nu pot iipsi ele- ,,egichierul politic". Dar a*i impulina imensul respect ce i se
mentele pasionale, ele sint inadmisibiie in guvernare. De cite ori
in istorie guvernarea a fost pasionald, s-au produs orori 9i dezas- cuvine este purd mojicie, iar mojicia rareori nu e idioatl. (Nu
tre. Chiar 9i guverndrile mai mult sau mai pulin ,,iiberale" au putem 9ti ce ar fi fdcut Ioana d'Arc dacd trdia mai mult.) Acelagi
p[cdtuit uneori prin pasionalitate, iar urmdrile au fost funeste: lucru cu privire la Dumitru Iuga. Sau, trebuie sd !i-o spun, 9i cu
sfirgitul celor doud rdzboaie mondiale 9i tratatele de pace care privire la Marian Munteantr, indiferent de lunecdrile lui ulte-
le-au incheiat (,,capitulare fAra condilii" etc'). ,.Regimul lliescu" rioare. Un om poate avea un mare moment in viatd 9i asta nu se
(deci nu doar Iliescu personal, dar rnai cu seamd el) e de o pa- gterge- Este inelegant a spune cI e un mediocru semidoct (ceea
sionalitate timp5, miruntd, fricoasd, alergicd ia competenid 9i ce nici nu e). A fost la indltimea momentuiui de atunci. Adictr al
dialog. Pozilia ,,neutralf," intre Iliescu 9i Coposu e injustd, deci Pielei Universitdfii, fatd de care te-ai aflat in ,,dileml,,. Dar te
imoralA. Lucrul acesta este evident (nu ,,imi pare" , ct este evi-
intreb: nu crezi c)1 in multimea care l-a aclanrat pe lisus la
dent). intrarea in Ierusalim era si multd pegrA, muitA li;rne inleriop5"

Nu e nevoie sd fii un fan al lui Coposu, nici sd vezi in el un promiscuitate etc.? Cu toate astea, mulgimea rdmilre prentrr-r tr:t-
sfint sau un geniu, nici sd-l consideri infailibil ca s6-!i dai seama
deauna (cel pulin pentru noi, cregtinii, care nu sintem pariea cea
de asta. Coposu e respectabil, Iliescu nu. ,,Teslui Copos'.r", orice
mai stupidX a lumii, cum crede stinga intelectuall 9i cum, iti
ai spune, este corect. Nu poate fi loc, in cazul acesta, pentru un mdrturisesc, cred eu despre aceasti stingb intelectuall) acea
mulgime, zic, rlmine penhu totdeauna arhetipul manifestdrilor
punct de vedere,,relativist".
sanctifiante ale multimilor. Acestea au fost, evident, extrem de
Este cel puiin o gravX eroare de optic6 a Pune pe acelagi
palier persoane 9i acliuni ce nu pot fi echivalate decit sfidind rare in istoria lumii, dar una dintre ele, iarttr-mll, poli sd mI
evidenfa. Opliunile sint, firegte, libere, dar nu toate sint licite.
intre bine 9i rdu opfiunea e liber5, dar cea Pentru rdu este ilicitd. socotesti in pauzA de inteligenlil sau in stare de stultilie constan-
Ai sd-mi spui (parcd te aud, 9i poate mai pufin rdbddtor): ,,Ei, til, a fost Piala Universitdlii.
dar n-o fi Iiiescu diavolul, n-o fi el Ahriman!" N-o fi, dar face
parte din trupa acestora. Cred cd ai citit (dacA nu, cautd s-o citegti lvl-ai obignuit de o bund bucattr de vreme cu arlicole in

nein6rziat) cartea lui Denis de Rougemont, Ln part kt Diable.Te Dilema care m-au incintat (gi nu numai fiindcd eram de acord cu
ele, dar 9i fiindctr ,,parcd te auzeam"). Sint curios sd vdd cum vei
vei convinge cd diavolul, sub cele mai neagteptate chipuri, apare continua cu aceste ,,virtufi prost plasate" 9i, dupX pdrerea mea,
prost incepute.
in cotidian, la micul dejun, la birou, in metrou 9i peste tot'
Numai sX fii lucid 9i perspicace ca sA-l identifici. Iar lucrul cel In rest, ce sA-!i spun, decit c21 mi-e dor de tine si te imbrdtigez.

mai insemnat e cd, in ciuda opiniei curente, el apare ca mani- 26 iunie 1995 Altdu,
festare a prostiei. O fi el abil, dar e prost. $i prostia ne Pagte Pe Alexandru PALEOL,OGU
to!i, mai ales cind sintem mai siguri de contrariu. Egti specialist
in materie de ingeri, s-ar c.1dea sd te pricepi 9i in materie de Dilema, nr.129,30 iunie - 6 iulie 1995

demoni.
incX ceva. Sint lucruri, fapte, persoane care au marcat in anu-

mite rnari momente (care cer 9i ele sd fie identificate lucid gi per-
spicace) un punct maxim al curajului, demnitXfii, sacrificiului 9i
nu este just a nu le respecta, oricit ar putea dezamdgi ulterior'

(Lucid nu inseamnd impasibil, nici ndzuros, nici cusurgiu.)

Bundoard, Doina Cornea nu mai are acum un discerndmint prea

sigur in ceea ce se numegte, cu un termen destul de stupid,

470

.rit,ri.tl Dragi domnule Paleologu, intre adulatorii lui Iliescu si adulatorii lui Coposu existd un
prrnct comun: partizanatul febril, ireductibil, transrational.
r: I .iiirl
Iar dumneavoastrd md certafi cd fac comparatii ,,ilicite",
,,imorale", ,,injuste", irtre cei doi. Vasdzicd, dacd eu spun: cei
care iubesc pisicile seamdnd in amorul lor cu cei care iubesc
ciinii, dumneavoastrd ir"rfelegeti cE eu nu deosebesc intre pi-

sici gi ciini. Ce poate scuza sofismul unei asemenea ,,lecturi,',
decit faptul cX si:rtefi ,,indrdgostit", ,,pornit", imputinat de o
opliune devenitd,,preopliune", adicd patimd? Pe urmd, imi
reprogati ,,apelul la neutralitate". Sd mergem la text: ,,Ne-ar
bpdiernineadveeoxiteboriansraee"c-.alVmzeiucdelearfemi?fleE-xvivociirttb5ealviiadiemntuircn-ioeelfxuoemrtrce-ilieicxdrpeeudsn,deleupgtrrieatialmitad-tees
S-ar zice cd bintuie iarAgi printre noi duhul Epistolarului.
Dar e numai o aparenld. E suficient s[ comparAm tonul, stilul

9i problematica scrisorilor noastre din 1984 cu cele de-acum, exalt5rilor decerebrate. Dar de la ,,mici exercifii" la ,,ethosul
pentru a avea imaginea clartr (si ugor deprimantd) a unei neutralitetii" e o distantd enorm5. Dumneavoastrd o acoperifi
,rupturi de nivel" pe care, cu zece ani in urmd, nu ne-am fi prea repede, pentru ci stiti, ca toatd lumea, cd Plegu e Ala cu
putut-o imagina. Atunci ne despdrleam 9i ne reg{seam pe
dilemele, cu echidistanfa perversd, cu compromisurile. Trebuie,

lxa Noica - Goethe - gnosticism - Hegel. Acum ne hXrfuim pe oare, sd vd explic cd dilemq nu e o formd de neutralitate, ci,
axa Iliescu - Coposu. Atunci aveali unele dubii @enigne) cu dimpotrivi, o stare de extremd tensiune mentald, o asumare
privire la Liiceanu. Acum aveli certitudini cu privire la Marian integrald gi lucidd a tuturor altemativelor? Apropo de neutra-
Munteanu. Atunci propuneafi o deviztr care m-a urmtrrit litate: md amuzd sd vd reamintesc un pasaj din Epistolnr, care
multtr vreme prin gralia indrdznelii ei: ,,Credin!tr in Dum- vI privegte (p.
i b3inu16n1)9:s8,im,1-.l-.itsotas(ttmddadinnemonsueesubstirraaelllaeitsaingteteralete(nnsoilacisl)-seFniv).iogi ibspicearcira--
nezeu 9i-n rest relativism total!" Acum identificafi la tot pa- domnul Noica
sul cazuri in care ,,nu e loc Pentru relativism" (9i asta tocmai tivitatea> ta de

unde absolutul e mai stingher: in politictrl), distribuiti vigu- tinitatea, degucherea aparentS, orientarea (...) gindului meu
filosofic". Nu incape nici o indoiald, sir-rtefi, astd,zi, altcineva:
ros anateme 9i folosili cu o frecventl psihanalizabiltr formule un adept al partinitdlii, al orientdrii (nu in plan filosofic insi)
de tipul,,evident",,)usl",,,injust",,,orice-ai spune" etc._Atunci cu relativigtii, cu neutrii, iu

reugiali sX mtr stupefiali declarind cd ali iegit din inchisoare care se rXfuiegte ce nu v-ati schimba? Noica ,,obiectivli". $i,
insugi constata
cu o gindire oarecum socialistd 9i ctr, dupd cupele de in definitiv, de
intr-o alti scrisoare ci Paleologu nu mai era totuna cu Ion
gampanie bdute dimineafa, la mosie, la capdtul unor exercilii

de ethita;ie, arestarea vi s-a plrut o consecinll... echitabilX. Crdifdleanu. De ce n-ar apdrea acum un personaj care sd nu
mai fie totuna cu Paleologu?
Acum stinga vi se pare ,,stupidl", iar eu un ins deviat spre
stinga (cum spuneali deunAzi, intr-un interviu din Romknia Sd revenim la text: imi atrageti atenlia cd e ,,nerealist" si
pretindem evacuarea pasionalitSlii din viala public5. Dar
liberd). cine a vorbit de evacuare? Eu vreau doar incetarea supre-

...Dar sA ltrslm nostalgiile 9i str cddem ,,sub vremi". M-a matiei de care se bucuri acum in politica romAneasci pasio-
mirat (de9i nu foarte, cunoscindu-vtr ,,irittrrile" curente), m-a nalitatea. E a9a de .,imoral" sd ceri, dincolo de exasperdri gi
maciuramtu-latezicin-ultsidmviiXadnci.eC,t,rpcai scieonaaltlc"evva[ trli]i
idiosincrasiile febre, un orizont de gindire articulatd, de analizX estimativd,
decit pasionalitatea

vsilntpeolai t*e ,,manipula" icnutr-oatnite, ginlicjeitn-ll cititor de meserie cum de inteligenf5? Fdrd ,,pasionalitate" (precizez totugi ci eu nu
de incepAtor. Eu spun:
str mtr citili de excese pasionale in genere vorbeam, ci de pasiunea - rdu

412 473

icnnoevneastsvrtuioctilaie-si traradliiuobnairalieim; eaftlictf.a)e,lv,,,ufedtrxidtiseptcaies9miiobonrapieliatas1ti9eu8n9-e" a luciditi;ii, a rdspunde cd o asemenea extrapolare e excesivS. in reguld. Si
coborim pe pimint. Pentru durnneavoastr5, oricine a fost, la
spunefi-dum- un moment dat, eroul unei isprdvi mernorabile capdtd un
' Sd inteleg cb
permanente"? Ci viala credit nelimitat; rdmine -ducpeegivnidau!5l p-indulancoabpdiet,cvt adetrecbuulti
sinteli un teoretician al ,,revoluliei neuzurpabil. Dacd vd veli
insurgente perpetue? Ali
politicd trebuie sd aibd aspectul unei sd admiteli gi reversul acestui principiu: cine a gresit o datd

ii cel dintii rnonarhist din lume cu ideologie anarhistd' Pe de grav rdmine pururea pdtat de gregeala sa, indiferent de

altX parte, in chestia pasionalitalii spuneti tot soiul de lucruri redresdrile lui ulterioare. Stranie, necregtineasci doctrin5!
p" .or" nu le pricep-. Cdci, dupd ce stabilili cd fird pasiona-
iitut" t-t.t se poit", addugati cd ea este ,,inadmisibilS" la guver- Pdcatul originar e de nerdscumpdrat, intruparea lui Iisus e
inutild. Rezultd o imagine a lumii irrcremenitd intr-un mani-
nare 9i ac.uiayide pasionalitate ilicitd guvernirile ,,liberale" 9i
pe cea iliescisti (e rindul dumneavostrd sX faceli echivalenle hsdeeatips5om, tap,lt,idieiermdleee,rmeolrrrli"cr.deUi a-nr ifiafmicinee,drceceuiilabauultinf,oios-rticrdefiiianorddfacacitdea,. unCuefoipsdotitnbftuiiinieni ruo-
pripite). Rezultd cd guverndrile bune,.nepasionale, sint cele
v.,,5ot'tr.ebR"la"ib5uemd.u.ai"nmte"nd"e,eiladi.dveiiotstscilpaturStgCa,utavi'rieneoncrlnXaPaladrIselos-leuee-.iaa. ddsimanutirraAebntietlominneelosecpsuoc'zrMiifsieao'iririinedzfuuinmlted-,
ta!i. Lumea dumneavoastri e o lume populatd de indivizi ai

Fnrri singur gest. E o lume sdracS, neadevdratX si nedreaptd.
In lumea adevirati e mai mult loc pentru surprizd: sfinlii cad
si tilharii se mintuie. Cel care e aproape de desdvirsire trebuie
neavostri: creditul ,,pe via!d'" acordat cuiva care a marcat la sd faci fafd unei exigenle mereu reinnoite, iar cel care s-a rX-
trn moment dat ,,un punct maxim al curajului, demnitdlii 9i ticit si aibd parte de o mereu reirenoiti sansd de salvare. Iatd
sacrificiului", gi chestiunea Pielei UniversitXlii, fald de care de ce ii pot acorda lui Paul Goma toatd admiralia mea pentru

eu m-am aflat ,,in dilemi". Mai intii insi un cuvint despre curajul rar pe care l-a avut in 7977 , dar nu sint dispus sd trec
cu vederea trivialitatea morbidi de care s-a ldsat confiscat fur
demoni gi despre Denis de Rougemont. Firegte cd am ciltt Lrt
part du Diable.Dar, dacd imi amintesc bine, una dintre scama-
ioriile diavolegti pe care cartea cu pricina le incrimineazd este ultimii ani, datoritd uriagului siu orgoliu contrariat. Si tot asa

tendinla noasire de al identifica prea ugor pe Adversar acolo irr celelalte cazuri pe care ie invocati. Va fi fost lVfarian Mun-
teanu ,,omul clipei" in primdvara lui 1990, dar asta nu-i di
unde nu existd clecit aparenla lui. Karl Barth citat de de Rouge- dreptul sd bati cimpii tot restul vietii si nici nu md poate opri

mont ii refuzd, pini si lui Hitler prestigiul unui Antihrist' Ar sd constat mediocritatea personajului gi semidoctismul lui
trebui, poate, ia fi* gi noi mai precauli cind semnaldm
coame ia tot pasul. Demonii nu sint niciodatd acolo unde f(dl-arimsXauazibitdmhaaizmuul,tilreinctdurriliedicsoi lausttoiluritlaatepaodmictaicesatrlululuii.JuDfaecad,

pare eaident cl sint. DacX ar fi aiit de simplu sd separdm udunmfnineaivnotealsetcrdtua-l, cmudnoinsccilnind;un-lumvaiidbinines-d il percepeti ca pe
duhurile, ,,rdzboiwl nevdzut" n-ar fi decit o simpli operali- de ce, avind altd

une de deratizare... pdrere, md fac vinovat de ,,inelegant5"). Md tem, de altfel, cI
Apropo de diavol, mX gindesc acum cd, potrivit teoriilor amorul dunrneavoastrX pentru campionii cite unui mare gest
dumneavoastrd, el trebuie tratat cu un respect statornic'
Dumneavoastrd spuneli negru pe alb cd cine a fost o datd in vd poate juca feste dintre cele mai picante. A9a gi Ceaugescu a
avut in 1968 momentul lui de glorie, consenurat ca atare de
viatd la indltime trebuie privit cu etemi consideraliune, mulli ,,oameni bine" in preajma Congresului al IX-lea! De ce
ar putea dezamigi ulterior". Or, demonul ilustreazd
,,oricit toimai un traseu'ca acesta. E un inger (9i furcd unul sX ne supdrim atit pe ,,lunecdrile" lui ulterioare?
perfect Sd trecem, in sfirgit, la Piafa Universitdlii care in icono-
din ierarhiile superioare ale ingerilor), dar un inger cdzut'
S-ar zice, agadai, cd trebuie sd-l respectdm ,,indiferent de grafia dumneavoastri std pe acelagi plan cu Ierusalimul din

lunecSrile lui" dacd nu vrem sd pdcdtuim prin mojicie' Veli Duminica Floriilor. Ce sd spun? Cu dragostea nu-i de glumitl

4L4 475

lngiduiti-mi totugi sX observ cd, pentru dumneavoastrd, Recitesc ce-am scris A9i mam o senzatie proastd. Ne-am uritit,
Piita UniversitSlii a fost o experienli... pariziand. Cu alte accesorii sd
domnule Paleologu. llsat conjuncturi

cuvinte, n-a!i putut lua cunogtinfd decit de imaginea mediatd, intunece o relalie care era, cred, esenliald. As fi preferat sd nu

interpretatX, sublimatd a fenomenulrri. Asta explicd usurinla avefi o reaclie atit de promptd la invocarea frugald a numelui
c.r .u." faceli analogii festive, de critic literar' Fenomenul in
sine era mai complicat decit credefi' $i mai interesant' Un dumneavoastrd in articolul meu despre virtutile prost

exemplu: clumneivoastrd v5 imaginali ci partea -proble- plasate. As fi preferat sI beneficiez in ochii dumneavo-astrX

mdcar de imunitatea pe care i-a!i conferit-o public lui Adrian

rnaticl" a Pietei era ,,pegra", ,,lumea interlop5", ,,promiscui- Piunescu (pentru un gest cu care v-a indatorat cindva, pe ter-
men nelimitat). As fi preferat sd mI cititi cu aceeagi nepdsare
tatea" mullimii (,,sanctificantX" totugi ca gi cea din Ierusalim'
cu care asculta;i dezbaterile parlamentare, simfindu-vi dis-
in parantezd fie spus, comiteli o suprainterpretare: m-ultimea pensat de a intra in aren5. $i, in sfirgit, ag fi preferat ca eu
insumi sd nu reaclionez la reaclia dumneavoastrd, si md
caie inalti osanale Mintuitorului e aceeagi care il livreazd
pCveeanrlvstariturdufmliui.iin,Cepircedefilempripunoldinturi-v-l 5p:e.p,B,ilaaurtmarabeaad).ebDpuaonrtiinc"undir,e,ep-"aecgaoralPo"i:ealdefeoi -sUatlnd-ie-
resemnez, agadar, a face parte dintre ,,rarele excepfii" dinain-
tea cdrora nu vd puteli reprima iritarea. Cu toate acestea,
ceva/ o toxind a tranzitiei, o smintealS epidemicd deveniti
lSaobrianlcUolneac,ocmaruen-istnsutlitisbuibnseecmuncaiftudlulei,gditeim-ailtdaeteM-a-niunefilearaCedre-
hobby nalional ne furdeamnd, iatd, sd iegim pe scenX, sd ne
finefovsritconsic, iocada9tidcpired
nat, care i9i reamenaja alril ,,dosarul" umblind cu sufertagul comportdm ne-am cunoscut ieri 9i ca gi
printre revolulionari, de-alde... dar ce sd mai lungim vorba cir:rd n-am aceeagi galerd. Cinci ani de

-moodasnulriniendaeinnitee de amici de-ai nogtri care, precauli 9i aco- viafd posttotalitard ne-au uritit mai mult decit citeva decenii
de 1989,
descopereau acum, in ceasul al de dictaturd.

treisprezecelea, frisonul solidaritXfii, al civismului (fird $i mie mi-e dor de dumneavoastrd. Dar luat repede, n-ag
riscuri), al disidenlei de cenaclu. Fa!5 de acest chip al Pielei
gti sE spun de care Paleologu imi este dor de fapt. Oricum,

aveam toate rnotivele sd rdmin ,,clilematic"' Dar, a9a dilerna- pentru a vd imbritisa, ar trebui sd vd dau intilnire in trecut, in
tic cum am fost, am incercat, impreuni cu Dinescu, H5ulici 9i acel trecut din care mi tem cd facem deja parte amindoi.

Caramitru, si obtin un dialog intre Pregedinlie 9i dernon- Cu drag,
stranfi si am finan]at din fondurile Ministerului Culturii pro- Andrei
duclia singurului film docr.rmentar existent pind azi, cu pti-

vire la acele fierbinli impre-juriri. Dilema,nr. 131, 74 - 20 iulie 1995;
nr.732,21 - 27 iulie 1995
Cu riscul de a vi intiista, ag indr5zni si spun cS ader'5ra-
tul ,,dilematic" al mornentului ati fost dumneavoastrA. CIci
ali incercat sd fiti simultan ,,ambasadorul golanilor" si seful
misiunii noastre oficiale in Franfa. A lua salariu de la Guvern,
declarindu-te reprezentantul unei migcdri antiguverntmgt-

tipdaulmetui-nteiitaei tg5,,i,didinleitnmr-aiedtaiecv"ddeprc,iniot;ipdinirleidnrrradileidmfeoistsotiaept'5uDrfr9auimrsiaumslipellpeuraed. ejNes-rtailttlui1itf.;i

E, veli recttnoagte, un episod clestr-rl de confuz din cariera
nu cred ciJ veli limpezi cleclarind la ne-
durnneavoastrd. $i ambasadorul lui Iliescu,
ci al poporului
sfirgit cd nu erali

martir si suveran.

416

VI
,,DIN POLUL PLUS...'

rc.w.'m:!w.r..t.teF!!q{anu!l@F-

Tkei cuvinte ale invierii

I^nviienreaEvSaan, gIishuesliale-dauvpodrbMit aotaemi enniiloser povestegte cd, dupd
in trei rinduri. O datX

pentru a le spune: ,,Bucurafi-vet", apoii,,Nu vd teme!i!" gi la

urmd (cdtre ucenici): ,,cu voi sint in toate zilele, pinX la

sfirgitul veacului!"

Cine mai aude ire Romdnia de azi aceste cuvinte? Bucu-

riile noastre, dacd sint, sfurt resentimentare: ne bucurdm de

egecurile altora: ale Opoziliei dacd sintem cu Guvemul, ale

Guvemului dacd sintem cu Opozilia. Ne bucurXm sd depozi-

tdm vegti proaste, sd distribuim vinovdlii 9i injurii, sd cata-
logdm dezastre. In afari de bucuria micilor achizilii zilnice,

nu ne rdmine decit bucuria sinucigagd de a fi incruntati, de a

iradia ingrijorare, de a secreta cele mai perfide scenarii. Ne
trecem viala in voluptatea de a degusta calamitdli reale si

inchipuite. Si:rtem neindurdtori, prost dispugi 9i, i:n cel mai
bun caz, sarcastici. N-avem incredere decit in cine ne aprobd,

inlocuim prieteniile cu alianle si nu mai iubim nimic in afara

propriilor noastre opinii.

De temut, ne temem de tot de ce-a fost, de ce este, de ce-ar

putea sd fie; de partide, de privatizare, de nelegiuiri (dar 9i de
legi!), de unguri (dar 9i de o sumedenie de rom6ni!), de co-
munism, de neocomunism, de criptocomunism, de lalta, de

Malta, de rege, de presd, de sindicate, de stfirga, de dreapta,

de strdini, de intelectuali, de mineri, de PSM, de SRI, de FSN,

de UDM& de GDS. Ne temem de tot ce nu gtim/ de tot ce

gtim, de tot ce afldm. Ne temem sd ne bucurdm, ne temem sX

vorbim despre rdbdare 9i despre speranfd.
Temdtori 9i trigti, sirtem, firegte, departe de a simli in

preaimd prezenla Celui care a promis sd fie cu noi ,,in toate

427

zilele, pind la sfirsitul veacului". Cu cit e mai multi religie la Speranta

vedere, cu atit sintem mai nereligiogi. Sintem cind prea siguri

de noi, manevrali de juvenile vanitifi politice, de convin-
gerea irespc.rnsabili ci pentru a reugi n-avem nevoie de nici

un inger, cind, dimpotriv5, sufocali de singurdtate, pdrisiti,

resemnati.

Toate astea dovedesc cb niciodat5 n-am fost mai pulin

pregdtiti pentru Sfintele Pasti decit anul acesta. Mi se va

rdspunde cd totugi n-avem motive de bucurie, cd aaem, in

schimb, motive sd ne temem 9i si ne simfim uitati de Dum- S-ar zice ci de la o vreme competenla noastrd supremd e
nezeu. Dar nu e aceasta situalia ins5gi a Risiignitului? Nu-si

pierde El bucuria in Ghetsimani? (,,intristai este sufletul

Meu...") Nu i se face Lui fricd? (,,...de este cu putinld, treacd disperarea. De la mica disperare cotidiand pind la teoria ca-

de la Mine paharul acesta!") Si nu se simte EI pdrdsit de Tatil? tastrofei, de la ,,marginile" disper.lrii (depresie, neiecredere,

(,,Dumnezeul Meu, i^nDvuiemrinieezeinulsiMtoecum, piiesnirtrbuitocaereMa-atriaiprsi-- iritabilitate) pini la ,,culmile" ei (isterie, apostazie, resemnare
risit?") S5rbdtoarea bolnivicioasi). Am oblinut, prin urmare, consensttl: e riu, e

gresirii acestor trei poticniri. E sdrbdtoarea a doud indemnuri foarte riu, nu mai avem nici un motiv de speran!d. Speranla
(,,Bucurati-vdl", ,,Nu vi temeti!") 9i a unei promisiuni (,,cu
voi sint..."). A rdspunde acestor indemnuri 9i acestei promi- ne apare, cind vorbim astfel, ca o virtute condifionatd. Adici

siuni cu argumente rezonabile, cu luciditdli plate, cu ,,evi- o virtute care nu subzistd decit ,,cu motiv" sau ,,in anumite
condilii". Dar este t'irtutea, in general, compatibili cu deter-
denle" imediate e a rdmine in afara spiritului pascal. Si in
minismul conjuncturilor? E ca 9i cum ai spune: ,,Sint curajos,
afara credinlei adevdrate, care nu e altceva decit a fi capabil numai dacd mi se dau garanfii de imunitate" sau: ,,Nu mai am

de bucurie in plind incercare, a fi neinfricat in vrernuri nici un motiv sd fiu bun". A-ti pierde speranfa cind circum-

infricogate 9i a te simli mereu asistat, in efortul tdu, de ochiul stanlele nu o mai motirzeazi e a nLt o fi avut niciodat.l si, in
suPrem. orice caz, a nu fi reflectat niciodatd la sensul ei. A-ti pierde

Nu ni-L putem inchipui pe Iisus coborind de pe cruce speranla nu e un accident prorrocat de imprejuriri nefaste, ci

pentru a se rdzbuna. Nici pentru a stirni melancolii 9i spaime. un picat, adici un e;ec al sufletului, chiar daci until favorizat
$i, mai ales, nu ni-L putem inchipui inviind pentru a ldsa
lumea in urma lui ca pe un pustiu fdrd orizont si fdri insem- de imprejuriri nefaste. Pentru tot ce se opttne sperantei din
ficuti
noi poate fi lumea exterioard (istoria, stihiile,
statul). Dar pentru"'pinieorvdaetriea speranlei nu putem invinovdti
ndtate.

Adeadrul, nr " 37 4, 4 aprilie 1991 pe nimeni. E o problemii personali, care nu se regleazd pe

stradS, la sindicat sau la tribur.ra electorali. Se regleazi irr sin-

guritate sau in prczenla unui duhovnic...

Definiti corect, speranla nu are nimic de-a face cu ferici-

rea. Pentru cel ciruia nu-i lipsegte nimic, problerna speranlei

nu se pune: ce vom mai sti dcspre speran!5 in clipa cind vom
intra in Paradis? Absenla spcranlei poarte fi, asadar, trditi in

cheie nocturnS, ca disperare, gi in cheie diurnS, ca speranld

impliniti, ca sr.rficien!5 a inclestulirii. Prezenla spe-rantei, in
schimb, e de negindit fird experienla simrrltani a lipsei, a

423

ft) .

precaritetii, a unei ambianle dezesperante. Speranla e, in de- Trei fragmente despre Cruce
finitiv, un corelativ al catastrofei. Ea i9i dE intreaga mdsur5,
mdsura ei de virtute cre9tin5, cind nici un ,,motiv" lumesc nu I
o mai justific5. intrucit temeiul speranlei (ca gi al credinlei) e
exterior lumii contingente, nimic din lumea contingentd nu o Din Evangheliile sinoptice afldm cd femeile prezente la
poate disloca. Cir-rd speri, speri ca Avraam, ,,impotriva ori-
cdrei speranle" (Romani,4, 1,8). Nu speri fiindcd ai de ce, ci Locul CdpXlinii (Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov 9i
fiindc5 nu ai de ce, in ciuda faptului cd nu ai de ce. Speranla a lui Iosif gi mama fiilor lui Zevedeu) priviserd drama rXstig-
nu e replica veseld pe care o ddm u,nei promisiuni. E mai
curind felul omului credincios de a reacliona la ocultarea nirii ,,de departe". Doar in Evanghelia dupd Ioan ele apar
promisiunii, e o adecvare la r5u. De aceea, speranla f5rd
fisurd e o virtute rard. Cici rdul absolut, fird fisurS, e gi el rar. ,,lingd cruce", insolind-o pe Maica Domnului. Aparitia la
Existd insd uneori o eviden!5 a rdului, o carnalitate a lui care picioarele crucii a Sfintei Fecioare adaug5, parcd, economiei

ii conferd o oarecare tentd de absolut 9i di sperantei ade- trinitare o a patra persoand: Sophia, Intelepciunea divinX, cea

vdrate gansa de a se manifesta. Speranla refuzd. sd considere cdreia teologia rusd modernd i-a acordat o importanld neag-

evidenla riului drept realitate a rdului. In plan metafizic, ea e teptatd. Crucea pinardeusredrcarteaasl cFde-cioalareoil.alFtdecciouaCraeldRevdjnsetigtneimt -e-
un mod de a confisca rdului orice valoare de adevdr. Tot ce din chiar trupul

submineazi speranla e fals. Numai ceea ce o ilrtreline e ade- lia, suportul fertil al unui arbore sacrificial, pe a cdrui tulpind
omul gi Dumnezeu fac impreund experienla rnorlii, cum
vdrat. Mi se va spune cd md complac in abstracfiuni. $i cX
frigul, degi subrnineazd speranfa, nu e fals delocl E tiios, sub- impreund o fdcuserS, cindva, gi pe aceea a nagterii. RXstig-
stanlial, de nesuportat. Aga e. Dar speranla nu e o virtute
ndtingd, o mdsluire roz a riului. Ea nu pretinde cd nu e frig nirea e culminalia Nagterii. Cdci inainte ca Dumnezeu sd se
sau cX frigul e bun. Ea igi poate permite sd bombdne, sd fie
prost dispusX 9i, in orice caz, si dirdiie. A-!i pdstra sperania ristigneascd pe lemnul crucii, El s-a rdstignit, pentru a deveni
in ciuda frigului nu e a te iluziona cum cd frigul nu existd.
Continui sd dirdii. Dirdii gi speri! Omul care disperS e infinit om, pe trupul NSscdtoarei Sale. Sfinta Fecioard a fost cea

mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existenla acutd a dintii cruce a Duhului. Iar pe Locul C5pdtinii se afl5 crucea Lui

frigului, el induce, de pi1d5, inexistenla lui Dumnezeu sau de pe urmd. ,,Clipa cea repede" a Intruchip5rii nu e decit sus-
lipsa de sens a vielii. OmuI care sperd ia frigul drept frig. $i
socotegte cd ceea ce e esenlial in el nu atirni de aceastd ,,rece" pinul Tatdlui intre aceste doud cruci: crucea ftrceputului, pe
care se ristignegte Duhul pentru a se face trup, 9i crucea
constatare... finalS, pe care se rdstignegte trupul pentru a se face Duh.
Potrivit Evangheliilor, Salvatorul ltrmii, speranla ei ultirne,
II
9i-a fdcut aparilia iarna, intr-o iesle incilzitd numai de rdsu-
flarea vitelor. A9a se strecoard in istorie solulia: in chip dis- Expresia cea mai limpede a misterului crucii e ubicttitqten.
cret gi mizer. Frigul nu e, in cazul acesta, frig pur si simplu, ci o
parabold a lumii. Iar a spera nu e nimic mai mult decit a fi Crucea e peste tot: in structura corpului omenesc gi in
atent la aburul cald al respiraliei tale, in care se amestecd rit-
mic respiralia vitelor cu respiralia lui Dumnezeu. ordinea cardinalS a lumilor, in desenul oistii si al plugului, in
construclia catargelor, in arip5, scar5, sabie gi ternplu. Crucea
22,nr.51, 27 decembrie 1991- 8 ianuarte7992
425

I
I

e simultan serrrn al centrului lumii 9i cuprindere a marginilor ancord. Trebuie sX ne inchipuim, cu alte cuvinte, cX ffngerul

ei: osaturd ;i invelig, scheme inefabild a totalitdlii. Crucea e pizitor sti aplecat asupra noastr5, cum sti crtlcea asupra lui
imaginea arhetipalS a contrariilor conciliate: ea aduce in
Iisus, pe ulilele lerusalimului...
acelagi plan moartea sclavului cu moartea impirdteascd a lui
III
Dutnnezeu, risipirea zgomotoasd a orizontalei cu ascensi-
Ca 9i ingerul, crucea e ,,rnijlocirea cXtre l)umnezeu a celor
unea discretd a verticalei, dragostea de lume 9i renunlarea la mtrritori" (Acatistul Sfintei Cruci). E o scard uriagd, cu o sin-
ea. Sigiliu dumnezeiesc pus asupra intregului univers creat, gurd treaptd. Orice indllare care ocolegte aceastd treaptd,
orice irrillare care nu e in5llare pe Cruce este orgoliu cdzdtor,
crucea e prezentd insidios pind si in intreprinderile diavolului, salt in gol, rdstignire cu capul in jos.

ca irr unele legende folclorice culese de Elena Voronca. Dilema, nr.1.4,16 - 22 aprilie 1993

Ctrm se poate trdi un asemenea simbol? Cum iti poli

scaeusummmnasupleucxnriesuatceinic,ilniialeilvdtaoutca-ilitcaroutectoaet?aaloiPtarrttinededtoeccfimiteeacaiorireni crcee/lrupcgda.eregTatridsdieei gaatsifisimu-ib-

lezi in gindul 9i in faptele tale dizarmonia contrariilor, ori de

cite ori cuprinzi in impdcarea unei singure priviri frag-

mentele de neimpdcat ale lumii. A-!i purta crucea e a mobi-
liza in jurul fiecdrui episod de viald, in jurul fiecdrei expe-

rienle, oglindirea intregului: intregul fiinlei tale particulare,

intregul lurnli reale si intreaga incdrcdturd de posibil pe care

realul o presupune. A trdi in conformitate cu indemnul totali-

zant aI crucii e a avea, in acelasi tirnp, optica centrului 9i pe
aceea a circumferinlei, a simli inrudirea subtil5 ir-rtre suferin-

!d gi slav5, continuitatea intre lumina dumnezeiasc5 9i intu-
nericul dumnezeiesc. A-ti purta crucea e a te bucura deplin

de via!5 contemplind neincetat vidul ei, a-!i alunga rudele de

singe 9i a-l sdruta pe cel care te vinde, a blestema smochinul

neroditor si a lua apdrarea tirfei, a fi cuminte irr nebunia
vremilor 9i smintit in mijlocul cetililor toropite, a fi mereu

unde nu egti cdutat, mereu imprevizibil, mereu nou. A-!i

purta crucea e a purta mereu in spinare ecuajia imposibilului

gi formula simplisimd a vesnicei innoiri. Crucea e interseclia

intre real si imposibil. Cel care o ia asuprd-gi nu face ceea ce

face pentru cd e excentric, pentru cd vrea sd contrariezebu-

nul-sirn! sau si dizolve frondeur convenfiile. Motivatia lui e

tocmai intuilia totalitdfii, a intregului prezent in fiecare parte,

a celeilalte pdrfi prezente in fiecare parte. Crucea, ca moarte a

Celui Viu, e singura gansd de via!5 a muritorilor. A-ti purta

crucea e a implinta in camea trupului tdu gubred gi confuz

proiectul geometric sl nintuirii. Crucea fieciruia e ingerul fie-

cdruia: o pereche de aripi infipte in lut, un jug cdlduzitor, o

426

Biserica 9i intelectualii unei intransigente deschideri de trangee. Spiritul comunitar

trdiegte deriva atomizdrii, imbrXligarea proclamati indeobgte

devine trfurtd. Taberele ,,tradifionale" ale conflictului se bari-
cadeazd pe pozitii de neconciliat: de o parte Biserica, de cea-

laltd inielectualii. Cea dintii li se pare celor din urmd degra-

datd, uzatd doctrinar gi moral. La rindul ei, Biserica reprogea-

zd intelectualilor indepdrtarea de Dumnezeu, cultul idolatru

I al raliunii, consimlirea iresponsabild la rdtdcirile de tot soiul

ale Apusului. Dialogul este ir mod vddit dificil 9i, dacd e sd
vorbim de vinovdfie, trebuie sd o distribuim echitabil in

Viala religioasd a romAnilor se desfdgoari de trei ani ambele tabere (ceea ce nici una dintre ele nu pare dispusd si

incoace in regim de explozie. Jinuti sub presiune decenii accepte).

intregi, ea a trecut dintr-o datd de la austeritate si discretie la Existd, intr-adevXr, un posibil portret-robot al intelectua-

o necenzurabild luxurianld. intr-o primd instantd, evjutia lului vinovat. Caracteristica sa dominantd e suficienla spiri-

aceasta s-a dovedit reconfortantd. Eram, prin urmare, incd tuald. El gtie multe gi se bucurd de tot ce 9tie, dar se bucurd
vii, recuperabili, capabili de normalitate, dupd atitia ani de mai ales de sine insugi, de siguranfa gustului sdu, de rafina-

constringere. Traditiile se dovedeau mai tari decit indoctri- mentul criteriilor sale 9i de abundenla referinlelor sale cultu-
nnaleaesrepgaeernsaeitdrdaepficriloiotmrfrapicntaitte.urdMioinaeerme.oaErcihraaiz,niptoieialesdter-daplitndudtpeeaalurtrneeglaficrcetausmaculizfclaaatfecruu_so- rale. Cind se indoiegte o face din purfl cochetdrie. In genere, e

trarea ir-rtrelinuti de interdicliile polifienegti sau de retorica un personaj plin de certitudini, e ,,la curent", e in acord cu
spiritul vremii. Liberal, deschis, tolerant, el e nepreg5tit sd
facd, fald reversului acestor virtuli: insensibilitatea fald de

ateistd sd se converteascd mai intii fur abuz cantitativ, in exu- tradilii, absenla discerndmintului, placiditatea metafizicd.
beranli festivd. Pentru a se decompensa, clandestinitatea se
Instalat confortabil in paradisul unei nobile exaltdri, el
devine, de regulS, idiot ori de cite ori imprejurdrile il obligd la
transformd in ubicuitate. Dar saltul acesta aduce cu sine de la
o.vreme oarecare primejdii. in primul rind, hipertrofia his- adecvare cuviincioasd sau Ia sublimitate. Lipsit de intuilia

trionicd, excesul sonor, obtinute pe socoteala vietii interioare. transcendenlei, inapt pentru risc intelectual, inclinat sd ia

Apoi, o anurnitd suficientd comportamentald: relatiile intre drept cosmopolitism ceea ce e purd dezrdddcinare, intelectu-

Bisericd 9i edneocrlaiargaiti-vismca 9i acelea intre tsisericd si dSetapt r-otoricsocld. adleulp-ropinriialecesaaslted variantd Ea mluoi t-iv e un degustitor obnubilat
sd cadd factice, intr-o concordie senzalii. pind la nevrozd., vicios in
in
ceea ce cultivi si infantil in ceea ce respinge, el ilustreazd ca-
Conflictele latente sint trecute cu vederea, criza spirituald a
lXrii si a veacului e pusd intre paranteze ca o indispozitie tre- tegoria ,,stupiditdtii inteligente". Filosofia i se pare prea rece,
piaerntteruoloegl,iafa-rmepcreual fierbinte. Nici una, nici cealaltd nu
c5toare. Biserica e gata sd cadd la invoiald cu mai toatd lumea monden al petrecerilor estetice sau are,
dis-

9i toatd lumea,,dd lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu,,. Totul tinclia solitar5 a reveriei. A merge la bisericd sau a vorbi

se, poate legitima printr-o slujbd inaugurald: o datd istoricd, o despre rugiciune i se par indelebeiciri de prost gust. Firegte, are

adunare de partid, o statuie sau un chef. gi el ,,zeri" lui; ba chiar un anumit mod de a se raporta la
Din cind in cind insd, la cea mai mici fisurd a complezen- Dumnezeu. La acest capitol insd intelectualul nostru devine

felor ies la ivealS crispdri si confuzii intristdtoare, pe cire nici brusc pudic, irrlelege sd fie discret (,,son Ame a son mystdre").
pogordmintele clerului, nici mdtdniile credinciogilor nu le pot
rezolva" Armonia de suprafatd face loc ir asemenea cazuri Dar e vorba de o discrelie care nu menajeazd problema, ci o

amind doar, cu un fel de teamX superstilioasd. Comerlul cu

428 429

un asemenea personaj poate fi agreabil. Nu insl in orice cadatd in legitimitate gi prestigiu, ea nu se simte obligatd si
se arate diiponibild, persuasivd, seducdtoare. Efortul de
conditii. Cincl faci experienla catastrofei liuntrice sau pe adaptare la interlocutor e minimal. E ca 9i cum nliimmebniloi r-",
aceea, rarisimS, a absorbliei in lumin5, figura lui isi pierde mai reflecteazd la ,,darul
conturele: rdmtre din ea eboga unei umanitdli edulcorate, liPanedenuxtnrigirternmullauBl-lisi einsriatcecilirei-fcictuianalduli, -stildisetiacavoinrbsiigfiieacddruisiacupresulilmuibtaeoluloi-'

adormitd la periferia destinului ei originar. gal contemporan opereaza ca un obstacol in calea crediltci'
ExistS, in replici, 9i un portret-robot al clericului culpabil. Abuzul tonului pravoslavnic, dulcegdria arhaizantS, argu-
mentafia frusti 9i omamentica neaogd a frazei sint de naturi
Al clericului ortodox deocamdati. Acomodant cu lumea pind sd creeze omului de culturd inhibitii greu de depdgit. Clerul
la vulgaritate, el i9i face un alibi nemeritat din prestalia lui de nu pare a inlelege ci pentru a dizolva orgoliul cXrturarilor
trebuie si le manevrezi cu autoritate instrumentarul, sb te
funcfionar al mintuirii. E ir gralia Duhului Sfint. Citeazd din traversindu-L, consumindul ca pe
roidniceicedseaarsdup-eraxpleivrireensfXcudluei,
Evanghelie rutinier, ca un activist obosit, reugegte sd fie plic- aiald spirituald. A-l ocoli suPer-

ticos vorbind de miracole gi rudimentar vorbind despre stifios, a-l bifi resentimentar, cu o primitivd radicalitate, e
ingeri. Are rdspunsuri gata fXcute, judeciti semipreparate, mai curind o procedurd proletcultistd, fdrd legiturd cu ade-
certitudini de subinginer, acolo unde i s-ar cere sd irrtruchi- vXrata credinfi. Nu oricine poate pune intre paranteze cul-
peze fiinta complicatd a credinlei. Confundi smerenia cu tura din perspectiva rdpirii duhovnicesti. Nu oricine e Simion
ipocrizia si iubirea cregtini cu un sentimentalism minor. Nu Stilpnicul sau Teteza de Avila' Iar daci Justin Martirul 9i
stie din dogmaticd decit atit cit ii trebuie ca sd-i afuriseasc5 pe Filosoful (da! Filosoful!), Clement Alexandrinul, Pdrintii
practicanlii altor confesiuni 9i religii. E mindru de ignoranfa au avut nevoie de cirfi, nici
lui: o oblojegte ca pe o virtute. E un campion al ,,trdirii", un Cappadocieni 9i Grigorie Palama cuvine sd renunie la ele cu

specialist al inarticuldrii. Refuzd energic sX treaci drept Toma drept-credinciosul de azi nu se
de Aquino, ca gi cind prin asta e imediat identificabil cu Serafim atita ugurinld. O Bisericd fdrd cdrti si fdrl cdrturari e, in defi-
nitiv, o Riseric.d fdrd T1'adilie.Iar ceea ce se poate reproga, din
de Sarov. Inteligenla il jigneste: e lucrul dracului. Totul e picate, unei anumite secliuni a preolimii noastre nu e cd n-a
.itit Shuk*tpeare 9i Rilke, ci cd n-a citit Dionisie Areopagitul,
inima, inimioara, suflelelul, cele pe care numai noi Ie avem, Maxim Miiturisitorul sau Nicolae Cabasila, ca si nu mai vor-
aici, la curbura Carpalilor. Dumnezeu e buzoian. Noi sintem bim cte exegeza esenlial5 a don'reniului. Teologul incult teo-
calzi gi mistici. Nu ca occidentalii care sint reci 9i rafionaligti. logic, preotul incult duhovnicegte nu pot fi instanle convin-
Sfintul Ioan al Crucii? O exceplie! Meister Eckhart? O fi fost aspiri la dialog. $i e prea la
ardelean! Nimic nu rdmine in picioare dupd ce teologii nogtri gS"toare pentru intelectualul care
,,forestieri" (cum ii nurnea odati tot un teolog, dar un alt fel indeminl sd dai vina mereu pe intelectual, cerindu-i si se
de teolog) trec peste lume cu tivdlugul iubirii lor cregtinesti.
smereascd. Si se smereascd dinaintea cui? Cdci, dacd n-are
Nu vrem sd spunem cd toatd preolimea romAneascd co- norocul sd intilneasci un sfint, dar nici pe acela de a cornu-
respunde acestui portret, dupd cum nu vrem sd spunem ci nica inteleciualmente cu un teolog invdtat 9i subtil, el se con-
intelectualitatea se reduce la specia pe care am semnalat-o frunti cu o ilstitulie vid5 sau cu reprezentanfii ei cei mai
mai sus. I)ar conflictul intre Bisericd gi intelectuali e, de obi- nedemni. Diploma in teologie gi hirotonisirea sint luate prea
cei, conflictul intre acea Biserici si acei intelectuali a ciror ase- adesea clrept acte care dau temei dreptului la ignoranJi'
rnXnare cu cele doui ,,modele" amintite e cvasitotald.
Anatemizarea cunoagterii (cu invocarea sofistici a ,,picatului
II originar") e una dintre cele mai riscante derive ale teologiei
noistre de azi.,,Vai voui, cdrturarilor!" - ni se amintegte
Biserica se grdbegte uneori sd judece anestezia religioasd a
437
intelectualilor inainte de a fi incercat sd-i recupereze. Bari-

430

I
I

I
i

pripit, cu ideea subinleleasd cd Sfinta Scripturd e o ideologie Ele nu sint ins5 atit de limpezi, atit de subinleiese, incit sd
suspende mecanic toate dubiile. Sd i se ingdduie deci intelec-
pentru analfabeli. Cd ea se adreseazd 9i analfabelilor e alt- tualului sX intirzie in dezorientata sa rezervd, sd-9i amine
ceva! Dar cd ei sint singurii beneficiari acceptali e o enorrni- melancolic opliunile.

tate. Blamabil nu e decit cirturarul care dispreluiegte Cartea Incd ceva. Intelectualul are, ca si zicem a9a, ,,sensibilitd-
!ile" lui. El vrea sd fie ,,preferat" gi sd sirntd in faptul cd e
revelatd, cel a cdrui cunoagtere devine apostazie. Dar cdrtu-
preferat o anumitd rigoare n criteriilor. O Bisericd inclinatd sd
rarul luminat? Fericitul Augustin? Sfintul Ieronim? Nicodim facd alianle drdglstoase cu oameni si valori care, din punctul
de vedere al intelectualului, sint la antipodul onorabilitdlii va
Haghioritul? Pirintele Benedict Ghiug sau P5rintele Stdniloae? deveni inevitabil obiectul unei crize de irrcredere. O vedem

Cine va indrdzni sd declare cd gtiinla lor de carte le-a adum- furnizind Parlamentului figuri rizibile sau convenlionale,

brit credinla? Si de unde prejudecata rudimentard cd nu poli intotdeauna de partea forrnaliunii de guverndmint, o vedem
simpatizind cu (sau practicind ea insisi) frazeologia celui
fi credincios decit in variantX semidoctX, nducd, erbivorS? In
m-deadieegxrtxoreebmnnodaf.olibOoini avtrleiissdmtee,m, ioncvuselttdiilvueirmlecdeinlonferusmtcaaotilmd-uengiirnuandneauatme gepeluenbeiulriocbaaisrl5iiii
sfirgit, cum si suporli, ca intelectual, ideea ci teribilul ,,scan-
(datoratd oricui), ci ,,concubinajul" sordid cu personajele cele
dal" al credinlei, edificiul ei antinomic, spectacolul paradoxe-
mai irnpure ale vielii publice romAnegti. Pe deasupra, ca o
lor ei, indrdzneala de a gindi Deneginditul se potrivesc cu incununare, o vedem supdratd pe intelectuali. Mi se va spune
cd Biserica trebuie sd-i primeascd la sinul ei pe toli. A9a e. Dar
bolboroseala birocraticd a citorva truisme lacrimogene, cu avem dreptul sd firn indurerali cind o vedem primind din
simpl5 datorie pe cei pe care ar merita s5-i iubeascd 9i cu
ddscdleala previzibil5 a predicii ,,de serviciu", cu amorteala mare iubire pe cei pe care ar trebui s5-i accepte din simplS
burghez5 a inteligenlei. Cum se poate impdca un slujitor al
datorie.
lui Dumnezeu cu dizgralia de a fi plicticos?
III
Dezamdgit sau blocat mental, intelectualul are, firegte, li-
O anumitX categorie de intelectuali, constatind cd inXun-
bertatea de a cduta 9i pe altd cale reintihrirea cu Biserica. El va
trul Bisericii nu-gi pot trii credinla ca intelectusl/, iau decizia
renunla la pretenfiile lui cdrturdregti, la reflexele lui cultu-
rale, spunindu-si c5, in definitiv, autoritatea Bisericii e pre- nobild de a adopta atitudinea gi mentalititile ,,omului sim-

ponderent una morald. Dar nici in acest caz lucrurile nu sint plu". Oricitd carte ar 9ti, oricitd sublirime liuntricd ar fi
mogtenit sau ar fi agonisit, ei proclamd ci de indatd ce trec
simple. Mai multe zeci de ani de totalitarism i-au revelat
pragul Bisericii ei nu mai sint ei: sint la rind cu ,,poporul", cu
tribulatiunile unei instanle pe care gi-ar fi dorit-o ca model, badea Gheorghe 9i cu lelila loana. Nu existd decit un singur
mod de a crede: modul rural, arhaic, fdr6, abuz dialectic, fdrd
dar care n-a reugit si i se impund ca atare. O Bisericd infinit farafasticuri. Degi bine intenfionat5, strategia aceasta se inte-

acomodantd, o Bisericd dispusd a-si menline privilegiile prin meiazd pe o sumedenie de presupozilii false. Mai intii, ea
inviti la malformare de sine si, in fond, la ipocrizie. Nu poli
abilitdti discutabile e departe de a fi atrdgdtoare. Stim, desi- mima candoarea analfabetd dupd ce ai inghitit o bibliotecd. E

gur, (ni se repetd intruna!) ci nici noi, dgtilalli, n-am fost mai 433

breji, gtim cI Biserica e prin definilie suma credinciogilor ei gi :-

cd prin urmare n-o putem invinovdfi fdrd sd ne invinovdlim

pe noi ingine. Stim, de asemenea, ci performanta supravie-

tuirii se pldtegte cu compromisuri grele, dar scuzabile. Dar nu

viclenia benefici a Bisericii ne tulburd, nu navigalia ei strate-

gicd printre banchize ameninlitoare, ci infili95rile Bisericii

omagiale, coprezidentiale, prepotente, gata sX fac5 mai mult

decit i se cere: gata, de p1ld6, sd mintd. Nu Biserica indureratS,

care a consimlit sd i se dirirne agezdmintele, ci Biserica

semeafd, care declard fie cH nu s-a ddrimat nimic, fie ci diri-
mirile sint necesare. Biserica poate
paevenatru- si are intotdeauna
- explicafii, justificXri, argumente toate derapajele ei.

432

o iluzie m- aigmi oulptoerrfaidniiedeintienlseocmtunaileX, d-e sd-!i imaginezi cd la oarecare, ci o institufie. i9i ia aere (9i rdspunderi) de duhovnic,
capdtul luxurie a mintii, poti
binecuvirrteazd casele in care intrd, judecd, iartl, afuriseste,
iegi in lume cu un suris inocent, de grdjdar idilic. E inevitabil face prozeliti 9i gesticuleazd ministiregte, ca un ,,agent

-egtig, iceu ccienasrtcitA-neles.1tatelea, rc5u!i dinaintea lui Dumnezeu asa cum acoperit" al Bisericii, trirnis ir lume cu misiuni secrete. Mai
deriva ta, puli-
cu impestritarea gi preot decit preolii, omul nostru e sever cu insdgi institufia cu
ndtatea firii tale. Restul e scenografie rococo, amintind de
care se identifici. Greu de multumit, inchizitorial, indispus,
el e un campion al purismului: gata si cenzureze lecturile
aristocralii secolului al XVIIIIea care se deghizau in pdstori.

Credinla nu poate fi o formi de deghizament. ,,Sdrdcia duhu- cdlugdrilor, gata sd dXscdleasci gi si pedepseasci, gata sd se
lui" nu poate fi ,,imitatd" si, oricum, se referd la cu totul alt-
recomande ca avocat al cerurilor in orice litigiu profan. Acolo

ceva decit la o solidaritate universald a rudimentarului. Iar unde Biserica e rezervatd 9i rdbddtoare, militantul nostru e
pripit 9i inflexibil. Acolo unde teologii dezbat, el trangeazi.
a-!i asuma ,,sacrificiul intelectului" e a-!i asuma limitele lui si Pe cdi misterioase (9i necurate), certitudinea existentei lui

niciodatd a face pe prostul intr-o atmosferd de pastel sdtesc.

Dadeopatlatfe,,l!d-rdngiai "acceaamstoadeesl tee o altd presupozilie dfaislscduta-,bilda Dumnezeu se transformd, irr cazul de care ne ocupdm, in cer-

a acredita o imagine titudine a propriei indreptSfiri, a propriei autoritdli. pi, de

despre !5ran, o imagine contrafdcut5 prin artificiu citadin. vreme ce mintuirea proprie nu mai e subiect de dubiu, ceea

fdranul e adesea altfel decit ni-l inchipuim in reveriile noas- ce rdmine de implinit e mintuirea celorlalgi: drasticS, necru-
tre mioritice 9i e, in orice caz, mai complicat in alcdtuirea sa
sufleteascd decit o lasd sd se inleleagX mitologia gcolard lXtoare, geometrizantX. ,,1n cuvintdri, orice asprime sd lip-
spune Sfintul Antonie cel Mare. Laicul popit nu e
curentd. Intelectualul ,,terlnft" , a cdrui naivitate merge pin5 dseeasaccdo"rd-.
Asprimea e oxigenul lui, raliunea lui de a fi. El se
la preluarea recuzitei exterioare a ,,modelului" (bocanci, su-
mane, surtuce 9i cdciuli arhetipale), e, cu sau fdrd voia lui, simte plasat intotdeauna suficient de sus pentru a-si devasta
victima unei utopii: e replica simetricd a lSranului care se
imbracd ,,fin", ordgenegte, 9i contribuie astfel la degucherea ambianla in numele unor exigente ireductibile. Degeaba
vremurilor.
spun Sfinlii Pdrinli ci in timpuri apocaliptice a reugi si rimii
normnl e r:n prim pas spre beatitudine, cd in finalul ciclurilor

o fdrimd de virtute e salvatoare, tot astfel cum, la inceput de

O presupozilie falsd este' 9i aceea cd nu existd decit o sin- ciclu, o fdrim5 de gresealS te poate pierde. Intelectualul popit

guri variantd legitimd a angajdrii religioase (in spefd, cea a se comportd mereu ca un cregtin auroral in plind campanie:

devotiunii agrare). E nu doar un mod de a stingheri libertatea in loc sd multumeasci lui Dumnezeu pentru putinul bine

9i autenticitatea credinciosului: e un mod de a stingheri liber- incd posibil, el igi blesteamd semenii pentru multele rele acu-

tatea lui Dumnezeu. S-ar zice cd Cel care a irtemeiat bogdlia mulate in jurul lor. Pentru un asemenea om, judecata de
Apoi e programatd prea tirziu. Ar prefera s-o transforrne in
lumii se convertegte brusc la o doctrind a sdrdciei sufletesti, a

mir:rtuirii monotone. Potrivit unei asemenea doctrine, Raiul ritual cotidian, intr-un rdzboi de fiecare clipi, in care el sd

nu are decit un singur tip de locuitor: plugarul multiplicat la joace rolul ingerului exterminator. Lipsit de cuviinld, de blin-

nivel cosmic. dete 9i de smerenie, personajul acesta intoxicd zilnic cetatea

Intelectualului care, odati convertit, nu irrtelege sX se cu fernentatia sa propagandisticd si ii are pe congtiinti pe

comporte decit fdrdne.sfe i se adaugd frecvent intelectualul toli aceia care, dacd nu l-ar fi intilnit, ar fi rdmas mai aproape
.
care, odatX convertit, nu inlelege sd se comporte decit popegte.
de Dumnezeu.

El nu e mullumit sd treac5 de la condilia ateului la aceea a Riscim, furtirziind in patologie, si ne pierdem speranta. Si

drept-credinciosului: vrea si intre direct in ierarhia biseri- sX adincim prin comentariu un conflict care nu poate fi fdri

ceascd, sd isi asume, cu un zel prezumfios, toate drepturile si solulie. E evident, pentru cine nu dormiteazd in demagogie

toate datoriile ei. Un asemenea personaj nu mai e un om festivd, ci Biserica b in crizd: ea intretine, de regull, ,ti.Jtr-

434 435

:- l
i

tact superficial cu enoriasii, se complace in performanld can- Schimb de pireri

titativi gi ritualism mecanic, pierde din indltime, se mun- I

danizeazd. si tinde sd dispretuiascd mintea (nous), cea socotiti i\{5 agteptam, firegte, ca articolele mcle despre Biserici 9i
de Marele Antonie drept ,,dar de la Dumnezeu, care mintu- intelectuali sd provoace unele reaclii de iritare. Mi-am dorit,
iegte sufletul". Intelectualitatea e, la rindul ei, in crizd: nu mai de fapt, asemenea reaclii, in convingerea c5 tema aceasta are
percepe decit ceruri apropiate, ceruri minore, banalizate de o mai mult de cigtigat de pe urma unei dezbateri vii decit de pe
frazeologie a ,,umanismului" vag si a liberalismului de salon: urma unei pioase suficienle. Mul;umesc, prin urmare, doam-
e pinditd de ,,nesimlirea 9i nebunia sufletului", care rezultd' nei Ana Maria Costea R. (dacd am descifrat corect semndtu-
potrivit aceluiagi Antonie, din,,necunostinta lui Dumnezeu". ra), care mi-a trimis, din Tirnisoara, o scrisoare lungd si, atit
$i de o parte 9i de cealaltd e nevoie de reevaluXri, reformuliri, cit am putut s-o inleleg, mustrdtoare. Spun ,,atit cit am putut
,,schimbiri la fatd" . Ceea ce e sigur e cd nici Biserica nu se s-o inleleg", pentru cd m-am adaptat foarte greu stilului aces-
tei scrisori. Impresia generalS e aceea a br,rnei-credinfe 9i, mai
poate lipsi de intelectuali, nici intelectualii adevirali de ales, a unei foarte bune intenlii. Dupd numai doui dintre cele
Bisericd. Fird recuperarea acestui str5vechi,,parteneriat", trei articole ale mele (,,traumatizante" in asemenea mdsur5,

lumea romAneascd riscd si navigheze in derivd, sub un firma- incit au fdcut imposibil5 o reluare a lecturii), doamna

ment pe care nu se vid decit pisdri oarbe gi stele reci. A.M.C.lt. se simte obligati sd ia apdrarea Bisericii dinaintea
turui detractor neintelept, intelectualist, neiubitor. lnflamatb
Dilemr, nr.57 , 77 * 77 februarie 1994; de emotivitate polemici, preopinenta mea se ingali integral
nr.58, 18-24 februarie 1994; asllpra motivaliilor gi ,,obiectivelor" mele- Ciue m-a citit cu
nr.60,4 - 10 martie'1994 calm 9i fird suspiciuni sectante stie cd nu dcmolarea credin-
!ei, nu injurierea Bisericii gi cu atit mai pulin idolatrizarea in-
telectualilor au constituit materia textelor mele. Ele comentau
o crizd (despre care vorbesc gi unii insernnati reprezentanli ai

Bisericii), tleplingeau criza gi anticipau clepi;irea ei. Ci avem

de-a face cu o crizd reald o dovedegte chiar scrisoarea timiso-
rean5. Cdci ea se socotegte indreptdfitd, in numele credinfei,

si faci praf fasoanele intelectualilor, ca gi cind simplul fapt

de a fi intelectual e un chip al apostaziei. Aritoarea scrisorii e
de pdrere cd practic ,,vituperarea fulminantS", cd ,,intentez un
proces", ci pun clerul sub acuzalli,,penale". O invit sX facd
totugi efortul unei relecturi, incercind si-gi pistreze cumpd-

437

.._''.'.*-ll-

tul 9i sd nu se grdbeascd sd judece o opinie 9i un om care nu-i cineva atit de respectuos cu Biserica sd fie atit de neglijent
confirmd evlavia de primd instantd. In orice caz, aga i-ar sta
fali de rigorile Cuvintului. Oricum, intransigenla doctrinard
bine, cregtinegte. (Imi ingddui sd remarc, in parantezd, cd s-a
9i purismul atitudinii se combind mai armonios cu o expri-
irrmullit ingrijordtor numdrul cregtinilor neraosi, cu glas sever mare simpld, nepretenfioasd, limpede decit cu una confuzd 9i
afectatd. Stilul ingrijit nu e o ,,fandoseald" oarecare: e mai
9i discerndmint de beton; felul in care ni se vorbegte, prin ei, curird respect pentru cititori 9i deci iubire de oameni. E
despre ,,iubire" e direct i:rfricogdtor: s-ar zice ci cregtinismul dreptul fiecdruia sd apere lucrurile in care crede 9i sd le atace
pe cele care il contrariazd. Dar cired te decizi sX intri in arend e
e o doctrind militard a iubirii gi cd blindetea 9i mila sint pdcate recomandabil sd fii deopotrivd la indllimea a ceea ce ataci 9i a

capitale...) ceea ce aperi.

Nu cred cd solulia iegirii din crizd, e culpabilizarea totald a ...In rest, doamna A.M.C.R. poate conta pe solidaritatea
mea spirituald. La oarecare adincime, opiniile noastre sint
intelectualilor 9i deculpabllizarea totald a Bisericii. Nu cred cd
sub comunigti intelectualitatea s-a purtat mereu gregit, iar mai apropiate decit igi inchipuie.

Biserica s-a purtat mereu corect. Si nu cred cI apdrdm cum se

cuvine Biserica, adoptind postura avocdleasc5 a unei oarbe

dezvinovdfiri. Vd invit, stirnatd doamnS, sd recitili lov: veli

vedea cd cel care cere socoteald lui Dumnezeu e uneori mai II

pldcut duhului Lui, decit liota teologilor care il ap5rd biro-

cratic, mormdind argumente gata fdcute. Nu inseamnd cd re-

comand blasfemia; dar inclin sd cred cd gi inregimentarea ci- Sintem de acord cu multe dintre opiniile domnului dr. E. P.

liie sau apologetica zaharoasi sint forme de blasfemie, intr-o din Bucuregti (la rugdmintea Domniei sale nu-i divulgim
decit inifialele). E adevdrat cd unii teologi rXmin simpli
religie care pune atita pre! pe libertate 9i pe indrdzneald.
,,funclionari ecleziastici", e adevdrat (am deplins noi ingine
Doamna A.M.C.R. e supXratS pe atitudinea (analiticd, aceastd imprejurare) cd o parte a clerului cultivd semidoctis-

generalizatoare) 9i pe limbajul (plin de ,,neologisme" 9i fan- mul ca pe o obligalie profesionald sau cd existd nepermise

doseli) cultivate de intelectuali. E cu atit mai curios si intil- accente xenofobe intr-o sumedenie de discursuri ortodoxe. E

nseelgi tlie-xicianlepdaeginneileasDimomilant:ie,,ifilsoanle a-v barbarisme gi schimono- adevdrat cd, evitind ,,prozelitismul", Biserica asistd la inflalia
iv ant",,,concretualizare",
sectelor neoprotestante fdri s5-si puni problema responsabi-
,,aparenfd in intercuren!5", ,,obstin ant" , ,,hazardant", ,,intro- litSlilor care-i revin, ca 9i cind de vind n-ar fi decit dracii 9i
sminteala citorva ritdciti. Socotim, in sfirgit, aldturi de dom-
spectare", ,,neantizare", ,,integta1ie" etc. Unele fraze sint 1o-

gic 9i sintactic inclasabile. Exemplu: ,,Existenfa unei libertdti nul E. P., cd aserliuni pompoase de genul ,,romAnii s-au nds-
de manifestare, astd,zi, dovedegte cd aceasti libertate, ca
cut cregtini" sint ridicole (ca 9i cele care vorbesc de ,,cregtinis-
atribut absolut al spiritului, a fost reprimati de intreaga inte- mul nostru vechi de doul mii de ani", un cregtinisrn, agadar,

lectualitate, nr-r din lipsa acesteia, ci din instinct, ir-rtr-un re- precregtin). Nu existS nici popoare, nici indivizi care se nasc
gim totalitar, in care si intelectual gi Biserici se conforma
spontan sub eticheta cregtindtdlii. Existd doar popoare
aceloragi pretenlii ideologice, spre deosebire insi de Bisericd,
cre;tinate gi indivizi botezali. De bun-sim! este 9i observalia cd
care nu putea sd se identifice ideologic, a9a dupd cum intelec-

tualitatea a ficut-o". Dumnezeu nu e nici catolic, nici ortodox, nici protestant, schis-

Incongruentd, intr-o scrisoare aga de bisericoasd, e 9i invo- mele fiind o contribulie strict omeneasci la ,,biografia" Lui.
carea lui Mircea Florian, filclsof a cdrui ,,surzenie" religioasi e E nevoie in viata^noastrX religioasd sddespou,n,iinnsoi iiried"d-m
notorie. O 9i aud pe doamna A.M.C.R. spunind: Astea sint
pedanterii rdutdcioase, ,,intelectualiste". Se prea poatel Dar splrne domnul E. P. Inielegem ce vrea

dreptate. Ceea ce nu ne place e cuvintul ,,innoire". Dogma nu

icrisul igi are gi el exigenfele lui. in plus, e-de n^einleles ca are nevoie de nindc nou pentru a fi treitd in ,,veac". $i nici ritua-

438 439

lul. ,,Refeta" ambelor e, ca sd zicem a9a, complettr. S-ar cere milenar5 cu stilistica magazinelor Coleus. Unul dintre ros-
mai curind un spor de prospelime in asumarea lor; cu alte cu- turile bisericii e sd instituie, intre zidurile ei, un alt spatiu de-
vinte, Calea 9i Adevlrul au nevoie de mai multA Viattr. Altfel, cit cel cotidian, o arvund a lui ,,dincolo" .Dac6. e asa, e un pur
ne pindesc stereotipia, rutina, uscdciunea. nonsens sd doregti atenuarea identitdlii bisericesti pentru a
obline analogii aplatizante cu spaliul profan. E inutil sd te
Domnul E. P. inlelege instr improsptrtarea vielii noastre
duci la bisericd necatehizat si neincrezdtor in invdtdtura ei. Ha
spirituale ca pe o procedurtr oarecum scenografictr. $i aici nu-l
mai putem susfine. Ce propune Domnia sa? Biserica sd fie nu poate fi ,,vizltatd" ca un muzeu sau ,,frecventatS" ca un

mai luminoasl, ,,prevlzutf, cu btrnci 9i genunchere" in ,,stil spectacol nobil, de la care pleci cu adnotdri estetice si vagi
ilumindri morale.
catolic", precum 9i cu instalalii acustice electronice (micro-
foane, difuzoare etc.). Iconostasul ,,ar putea fi confeclionat Addugdm cd existd anumite ,,invariante" morfologice ;i
din pllci de cristal colorat incastrat in aluminiu", asa incit ,,str teologice care trebuie respectate. Slujbd ortodoxl cu orgd,
se vadl altarul". Impotriva ,,psalmodierilor forntrite" e reco- biseric5 ortodoxd cu statui nu merg laolalti, cum nu rnerg
mandattr orga, singurul instrument capabil str zdruncine laolaltd zidurile de catedralS goticd cu fresca rdsdriteani 9i
,,sentimentele noastre adormite",,,str impresioneze femeile" preotul catolic cu oddjdiile bizantine. Nimic nu e intimplitor,
9i in special ,,!alele 9i loapele" puse pe birfI. Slujba sd fie mai nimic nu e ornamenticd gratuitd in lumea credintei. Totul e
scurtA gi mai pufin fastuoasd. intemeiat pe sens si intemeietor de sens. Nu poli umbla, prin
urrnare, pe suprafele fdri sd tulburi adincurile. Iar cu ,,innoiri"
Primul lucru care se poate spune despre ,,noutdlile" de
mai sus e ctr ele transform5 liturghia intr-o problemd de gust 9i care nu sint decit ajustdri arbitrare vom reusi un singur lucru:
de confort exterior. Domnul E. P. e inamorat de orgtr. Un altul
ar putea prefera flautul sau pianul, sau chitara. Domnul E. P. sd addugXm zXpdcelii generale mdrunta, vanitoasa, bine
vrea spalii luminoase, in vreme ce mulli au nevoie, pentru
intenlionata noastrb derutd privatd.
reculegere, de penumbre. in fine, domnul E. P. vrea ia inlo-
cuiascf, fastul bizantin cu unul electronic 9i vrea sI asiste la Dilems,nr.67,77 -77 rnartie 1994;
slujbtr flrA efort (,,cu bdnci gi genunchere") 9i fIrA sf, piardd
nr . 69, 6 - 72 mai 1994
prea mult timp. Biserica e ginditd ca un compartiment bine
finisat al Orient-Expresuiui: scaune comode, un acompania-
ment muzical agreabil (intrerupt din cind in cind de mici dis-

cursuri moralizatoare), vitez} , lumind, societate aleasd, flrl

,,.ta,te" 9i ,,foape" . E inevitabil sd rre intrebtrm de ce, avind ase-
menea exigenle, interlocutorul nostru alege, pentru satisfa-
cerea lor, spaliul eclezial? De ce nu prefertr sAlile de concert,

prelegerile de eticd de la Universitate, spectacolele ,,sunet si

Iumintr" sau pacea biroului propriu, cu un pick-up bun 9i
citeva discuri sublime. Despre sensul propriu-zis al liturghiei
nu poate fi vorba. Mersul la bisericl nu pare sl punA probleme
de doctrintr coerenttr 9i nici mtrcar de ,,crez" cit de cit articu-
lat. A spune cd vrei sd se uadd altarul (glasnosti!) e a spune ctr

nu orei altar, cd nu vrei oficierea unei Taine adevdrate, ci doar

o Eucharistie de protocol. A cere inlocuirea icoanelor de pe
catapeteasmtr cu ,,pltrci de cristal colorat" e a inlocui o tradilie

MO

Chemat sau nechemat, clusd. ,,Casa" inseamni ordine simpld, funclionald, teritoriu
bine delimitat. Pentru a se manifesta, Dumnezeu are nevoie
Dumnezeu va fi de fatd tocmai de o asemenea ordine. El nu se exprimd ca un exces al
nem5rginirii, ci ca asumare paradoxali, scandaloasX, a unei
La inceputul omiliilor sale despre Evanghelia lui lvlatei, limite. Toati teologia lntrupdrii porneste de-aici, de la cobo-
rirea Atotgtiutorului,,ir-rduntrul unei case".
Ioan Chrysostornul contempld deosebirea dintre circumstan-
Legea cea Noud nu se adreseazd insului solitar, mindru
lele in care s-a dat oarnenilor Legea cea Veche 9i cele fur care li de singurdtatea sa. Ea se transmite celor care ped laolnltd: e
s-a ardtat Legea cea Noud. Nu e o deosebire apologeticS, ci darul binemeritat de duhul comunitar, de cordialitatea unui
collegium. Credinla e vocalia convieluirii, a consimtirii 9i a
r-rna ,,tehnicd". Induntrul Revelaliei nu incap discriminiri. E compdtimirii: splendoarea multiplului unificat, a diversitdfii
vorba mai curind de libertatea Duhului Sfint, de suplefea
armonice.
strategiilor Sale dinaintea diversitilii neamurilor. Cind, unde
in sfirgit, Legea cea Noud se oferd celor care o agteaptd
si in ce fel a izbucnit Drihul in universul veterotestamentar? odihnindtrse intr-o adincd linigte. Nu indiriililor, nu fanaticilor,
nu celor crispali de ambilii duhovnicegti nemdsurate" Vidul
,,Dupd uciderea egiptenilor in deqert, pe muntele Sinai, in prirnitor al inirlii e mai important decit inventarul multicolor
rnijlocul flScdrilor 9i al fumului care iegeau din munte, in al ,,virtufilor" 9i al ,,faptelor bune". Revelafia ntr se dobin-
degte negustoregte, nu e corolarul agitaliei filantropice, ci
sunet de trompeti, printre tunete si fulgere, cind Moise a ecoul misterios al unei tdceri orie,ntnte, al unei ,,inactivitdli"

intrat singur in nor. Nu aga -ceacoNnotuindu:dnIuoainn Chrysostomul eficiente"
fost cu Legea
-m,unftleu, a9a a inttrneric 9i in desert, nu pe Nimic din toate acestea in felul de a fi al cregtindtdtii con-
nu in temporane de la noi si de aiurea. Ne ir-rtilnim mai degrabd cu
fum, nu sub biciul furtunii; ci la
portretul ei rdsturnat, corupt de atavisme precregtine.
mijirea zorilor, inXuntrul unei case, toli gezind laolalti si E la modd cregtinul zgomotos, tropical, suficient, inconji,r-

oclihnindu-se intr-o arlinci iini9te." rat mereu de fl5cdri si fum: cind agresiv, in mijlocul unei fan-
fare c1e citate, cind smerit si altrnecos ca pelteaua, cind sdfios
Recitesc de mai mulfi ani acest text, cu sentimentul cd am de dulce, cind inchizitorial ca soarele la zenit. E la modi cres-

incetat sd trdim in spiritul lui: am picrdut harul discrefiei ;i al tinul diurn pini ia platitucline, cre;tintrl pentru care creclinfa
.cfiiroemscetLslutiic. iFiinecacraeregecostboaal rcirreLdeignefeai noastre contrazice pacea
e o asigurare pe viald (gi pe moarte), o euforie stearpd a afir-
cea Noui gi prelungegte mativului. E la modd cregtinul ,,de for pr.rblic", militantLil de
piald, rdzgiiat, retoric, trompetist, trombonist gi isteric. Sau
inerlial vacarmul celei Vechi. cregtinul festiv, care organizeazi (si participd la) nenumdrate
ceremonii televizate, arborind atitudini solemne 9i lacrimi
Legea cea Noud se descoperd In nijirea zorilor. Stilistica ei uleioase, ca saltirnbancii de prin iarmaroace. E ia rnodi cre;-
tinul cuvintelor mari, al pedagogiei teatrale, al evlaviei osten-
evitd radicalitatea fdri urnbrd a amiezii sau rafinamenteie tative: a apirut postitorul de performanld, abstinentul de sia-
dion, sfintui de cartier. Dregindu-si glasul dupi cum e nevoie
alexandrine ale serii. E aurorald, cie o cteplinitate fragedd, de
o puritate rdcoroasS, feriti cie exaltiri febrile si de un prea sd fie feciorelnic sau intransigent, ecumenic salr neaos,

clezvoltat sim! al contrastelor. cregtinul acestei noi spele nu are satisfactie mai tnare decit sd

Legea cea Noui se aratd indtLntntl unei case. Nu sublimi- minuiascd anatema haiducegte, sd distribuie in clreapta 9i-n

tatea o caracterizeazd, ci proximitatea. Orice retorici a infini- 443

tului, a spaliilor vaste, a dezldnluirii spectaculoase este ex-

442

.-:.,,tr*.iirll '-

stinga parcele de Iad, smintind pe cei mai slabi de inger, Sumar
eneivind pe toattr lumea, excomunicind fdrd mild prieteni,
popoare 9i continente intregi. Vorbegte de iubire 9i urdste trei Cuaint tnainte - 5
sfeituri din univers, vorbegte de bucurie 9i amArdgte sufletul
aproapelui, vorbegte de iertare 9i e un impdtimit al execufi- I. PREZUMTIA DE IMPURITATE
ilor. Acru, capricios 9i chefliu, vulgar 9i vanitos, sentimental
9i crud, cregtinul acesta ,,de tip nou" se adaugA tagmei strictr- DiieCmuarioczeiattdrlei..t.oa-teSpz1ii7lrei;tluPelr-eDzilue1mm7el;iaiO-dmeu2iml3fpdrudridtailteem-e -19; 14;
torilor de Lege, fie ea Veche sau Nou[. Ceea ce este miraculos
II. cALAr, vrcrrME gr IUDECAToRT
e ctr Iisus t" .dstig.t"gte totugi 9i pentru el, mai ales pentru e,I,
pentru deriva iui, in aparenlA ireversibiiA' Ceea ce este, de MjIOlumCiCtmidreDDciSaROiDniCgrevniuceedoaneoUgePricireulsnzearztriiiFs,tntuveslopnia(,auirtraanpn9caairtnetrAblitlprotraaiedaiosta,ttoeunuaetripd2e-ru5arxnuileiP-lrleuctlaiu(iultissrvttlcu-tisiuai-oicAontggeeotanuti1inen)merdintr8firrdgl4drriztzua)reede63cali2tiii-1ii-jrniosev;f,ui5,re;is-i1neceeaaeS-rm;caaTc5-eai,trrtpr9irE-;iar1araap-b"erianl9t6eb?.3xifOnigii7nh.9cilic;ip11-rem.hl5;:aaa5im--e5;vD1ti;Oa-n0aMe4-r0i5ioOardtiCna;r2ne5e;8tsiieptcu;O1eh;pn12iiaM6tahvvti-10rfap6C;ore8-nlgaeteeesao225riaz;Avoeilarrcne;1i;9BitDcirImz-dntc9reiaXtit;4oViBiotierAar0drpreid7ciiin:entti-dniaemet;rerr;ca7.ata,titivnt.e,r-z-znIuoces7Ras.indntrlratnnc2trasP6--veoe!aTei:detl;tca5mssta?rtr53oTprsrneruazLt;u!ue77nAacoraepiil7lnM1oa-c;uui;qfBnrlalintein7e3niserrediCugDrirdtsrar24tavlAuau6ta-aececdee!i;;7ilpslilniumezrv,irl"ad8mtcCdEoilic,iiaitpaz:ir2uneliau.tn3x-d,leiopspiolenensegDteS8apfaervoeltiroe-iiria;aiiliretiu-tlatrncnr5cesiria-eD-tlmlcie3-Adteoui-lnvic-i;s-imr7niiastua-o1cr2-a-pd1ze0l1-um;496j5eau29e4I5i731I;uistr96l;17;6to7;ii9ilr5;l9260ir9a3;7;9;;;;
ir"**neu, miraculos e cf, atunci cind, in Duminica Pagtelui,
un asemenea netrebnic rostegte cu glas impur 9i cu suflet -u[,""-"*::-

strimb ,,Hristos a inviatl", el are dreptate 9i participtr la pleni-
tudinea adevtrruiui. Pulin importtr ctr in ziua imediat urmtr-
toare va reincepe str battr cuie in tdlpile Adevdrului rdstignit'

Vocatus atque non uoctttus Deus aderit.

Dilema, nr.119, 21,-27 aPrilie 1995

GcinountvoPrAteepearMtrsmnBitpmeopeuacairlnosakrrneetmnteeioavlslaeauFpt-ysr9cua9utirnr9ricueEiaivlt7irDxriiedia7vleeou(6taVac-;rduuceeTlmpturlipgrdev1iabeti8tiCnnrt-a6t)-zuorn;imcrlu-iIneen1elel7u8sb9l9t2ii-7iu3iun;S9;bncO9CorGta2;eapo-lg0rViopsesd9zaosin;i2d-ast-ui0Niunemc2dei;-2cga6Ico77ag.e2n.g9t.les2e;rpt0-tritr-5unau;cttart91ieviI99d60,; ; V. SCRISORI DESCHISE
III. SPRE EUROPA, CU SPATELE...
CAtnrtdlroernedIilloilPeiemlsescngcuuuul---Vir4g4400il059;7;Ie;ACrRlueltinxrsecapanuddn-orsmuunl3Pu9pal7rlee;PogCaleoldedgtoiurnelotcegp[lrutuerieg-Ieodnin4tIe2le
IGEtiinaguertmrooreoerpeaOEpiolDrldeauilUcse-oi,rtcaociiundcluprnattierasfr2,l,i-seioi5E-np9aan3uficariac;rre2to2!muel6iTlo3p(tlt4oecrir0nate;atp.t;Bao.crrCi.llNeetcreuiiibi-r:totitaei-ure9iuentevlizartabl2chle-e"au2a97ggsi3iulrt6apiaaotv7s2)ie;,erm;ex,ecMpEcIniMniainhitiu;etae[odrr-:etaerSoededucpuaeEtriauaemio2lguzutd8pu[urrblu5ieounale-nnapigvc9o9nitteireiitrdlrsvriv2r-m"ose6i--ncag0a-ti;lira2nuat2Jl32onlisu-u2372rm7ri;83-n-;2;E-ua2;lSul52rp26o24r7;pe109a7;;;
VI.,,DIN POLUL PLUS..."
rv. PATOLOGTE pRE- gr POSTREVOLUTTONARA
gi intTeTlsreearceiuticunufaervalcihgnhmte-emenaalt4tee,2iD8nd;uevSmsiepcnrhreeiiimzCe-burudcv4eae2pIf-X;i drSeep4rief2a-r5at;tnrBl-4ais3e-7r;4ic4Ca24h2e3m; at
cm,c,idolEInfiodieJtontrfaTrnooromoagtaerrchbtlrtiAamaepcmsianaistxotninnPaterlLca-taurliyuiel.ieaittenm.tlubli.roaRte-i-rbic-3vnr-litiaila0iedreio-ndrj8e,eero33-iu3;n3F47avc2ndadP6307uaaAuiaie73nan2;;jnt;vi;e2ttte9ulPeRoerPYeV;9eatl.ad-elmaooE;iaar.ztmdgotra.Cfntubees"iraadea3ounaecm-iT-ii4tmapsiz9punu9e7uetirltcatieen;rcBceu3uip2ti-liCiaeea2taa9sdit9-clo4moc-rtIce-itu;t;neuaaipufrataAPzpniooe3-nclni3aaiXusa7xiiiuai3t!tr4gtr-tr-eu0llr-ies3;euuorll;u8aveDsitbLio-0n-33str-2'-;ele0m67dui9mcEp58Iti73uci;3t;tox3u;pu53lt4-EtPan3reE8l0r4gls6aeta;,r2;mcdut;irmte;oaeRSoAre3iOtltnDllxeia2oeloaceer7ef-v-agd-is-ng;ssei-iceelupmneuzri3m3ee3trfd3oie2Ig26l8,t7eti3r943al;:;a4;-;

u6