Plesu, Andrei - Chipuri si masti ale tranzitiei

Privirea e celoase, hcrima lucegte indecis in coltul ochilor. Ceea ce au in comun toate speciile de recitatori invocate
Totul respird un aer de azil, de neconsolare intratabild, cu este, in ciuda aparenfelor, indiferenla fald de Eminescu. Pentru
ei, ca 9i pentru mulfi dintre noi, el nu e decit un pretext gras
complicalii biliare.
al exhibdrii de sine. De aceea, felul in care il sdrbitorim pe
La antipodul acestei performanle std recitarea atleticd,
glasul viril, virtuozltatea pulmonard. Eminescu devine o Eminescu nu diferd deloc de felul in care il recitdm: gdldgios

fiard, un mascul decis, capabil de sonoritdli acute, ofiferegti, 9i retoric, dupd modelul unei chermeze promiscue, in al cdrei

9i de morm5ieli senzuale, toate zvirlite printre dinli vigurogi abur fiecare igi dd in petic. Toli il sdrbdtorim ca pe un pre-

gi cinici. Desigur, procedeul se potrivegte mai ales versurilor cursor al micilor noastre obsesii si al firavelor noastre ideo-

rdzboinice, dar poate fi adaptat gi celor satirice; la limitd, el e logii. il sdrbdtorim apdsat in ianuarie, ca- sd-l batjocorim prin
utilizabil si pentru declamarea unor personaje mai arldgoase tof ce facem zi de zi, in lunile celelalte. il serbetorim inti-un
soi de falsd unanimitate, ca 9i cind toli il iubim la fel 9i pentru
din proza politic5. aceleagi motive. il sdrbetoresc mai ales cei pe care el i-Jdetes-
tat: rdii gi famenii, panglicarii in ale !5rii, cei cu evlavie de
$i lirismul bolind 9i cel de campanie au irc5 scuza de a vulpe, fonfii 9i flecarii. Il sdrbdtorim toti, cu un zel idolatru,
rdmine i:r limitele unei inocente impulsivitSfi. Dar mai existd ne oblojim mizeriile lingd templul lui 9i ii stricdm linistea cu
festivit5lile noastre dulcege. Nu ne mai e msine de Emi-
gi recitarea de tip filosofic, cu cel pulin doud variante: una sfd-
toas5, academicd, cealaltd maniaco-depresivd, intensd, de o nescu! Iar neruginarea aceasta nu se va vindeca decit dupd ce
vom avea cuviinla unui L5 ianuarie tdcut, rece, purificator.
anxietate pirjolitoare. Amindoud aduc in disculie virtulile
actorului Care gindeste... ln cazul dintii, gindirea e solemnd, Dilema, nr.2,21 - 27 ianuarie 1993

solid bdtrineasc5. Textul eminescian e partitura unei ddscdleli

baritonale, cu un bra! de eocihrsedlarcdeuldslaslpt rsetbil,uzceel9ai clureoflecaxiretei
Dramatic
pe genunchi.

galopante, al unei febrile indigestiuni mentale. Am vdzut, in
aceasti privintd, lucruri ametitoare: actorul apare pe scend
hdituit de concepte, vorbegte precipitat, respird greu 9i scuipX

abundent. Are aerul cd nu reproduce un text, ci il fabricd pe
loc, iirtr-o agitaliune care macind nervii intregii asistenle:

cuvintele nu-i vin sau, dimpotrivS, il ndpidesc torenlial, urle-
tul altemeazd inexplicabil cu goapta, ochii se inchid comatos

sau se holbeazd ca de dambla. Nu po!i, privind, decit sd te

simli indiscret: ai nimerit peste cineva care tocmai i9i pierde
minfile; timpul cregte in urma lui, se intunecd. FalX de un

asemenea spectacol, orice alt tip de recitare devine acceptabil.

Recitarea exegeticd, de pildd, aparlinind, de reguld, cuivl care
are o aiziune despre Eminescu. Misiunea actorului-exeget e

tocmai aceea de a ne impdrtdsi aceastd viziune: el trebuie sd

ne invele ceva, sX ne explice cd Eminescu nu e ce credem noi.

De fapt, nu ni se mai spune un text, ci un subtext: logica ver-
surilor e mereu alta decit cea prozodicX. Se fac pauZe abile,
pline de infelesuri (un fel de note de subsol mute), se pun

accente misterioase si se sgucgoerleaarzXi nuanfnee-saibmilinfiicgeirl:ardcitarneic-i-

in platitudinea noastr5

odatd...

300

i

L

Cum citim ziatele curiozitdli difuze, dar, mai ales, din dorinla de a ,,scurta"
timpul petrecut in metrou, tramvai sau autobuz. Lectura e,
Existd conuingeri politice 91 opinii politice. Convingerile de fapt, un semisomn, in care se amestece indispozilia provo-
politice aparlin oamenilor cu vocalie politicd 9i cu biografie cati de perspectiva unei ,,noi zile de muncd", inconfortul
politicd. Mai pulin numerogi decit ne inchipuim, oamenii transportului 9i cumulul citorva mici iritdri de parcurs (indi-

acegtia au ajuns la consecvenla 9i fermitatea conaingerii vidul care ili citegte peste um5r, bdtri::ra cdreia ar trebui sd-i

printr-o preocupare pentru politic implici:rd, deopotrivd, cedezi locul etc.). Aceeagi tipologie a lecturii se reface pe dru-
studiu, reflexie 9i acfiune. Opinia politicd e o realitate mult mul de intoarcere de la slujb5, cu unele nuanle distinctive:
mai largd gi mult mai pulin pretenfioasS. Toli (sau aproape Iehamitea de dupd rutina zilnicd, foamea, perspectiva neca-
to!i) avem opinii politice 9i, in genere, ni le formdm citind zurilor domestice sau, dimpotrivd, satisfaclia zilei de lucru
incheiate. intre cele doud drumuri, mai existd lectura furtivd,
ziarele, reaclionind, agadar, la ceva care ni se dd.Din picate, in orele de program, un mod, intre altele, de a-!i arnlna sau
intre ,,convingere" 9i ,,opinie" se fac fretvente confuzii. De suspenda obligafiile. Rezumfird, e limpede cd cititul juma-
reguld, purtdtorii de opinie se iau (9i sint luafi) nu o datd
drept oameni de convingere. Ei afigeaz5', in dezbatere, com- lelor in prima parte a zilei e marcat de fragmentarism 9i
petenle, pasiuni gi experienle care, in realitate, le sint str6ine.
umoralitate. Citim pe apucate/ pe sdrite, 9i proiectdm asupra
Opinia poate fi autentici sau nu, poate fi ingenioasd sau lecturii hazardul unor crize psihofiziologice trecXtoare.

timpd, temeinicd sau superficiald, dar e intotdeauna aftM- Urmeaz6, acum, marea orgie de presd a siestei! Ziarul e
un corelativ al papucului 9i cafelei, un camuflaj nobil al di-
gttooiardirseema-mpodpleliatis,c,ai,dmeree|"cnoptulotdllisti-occei,amlruaamil fmeiegucadtletrusiiraa:ru.fuNmnucafiviepreudmelinisnizinestspimturanpreledma- gestiei. Cu pleoapele grele, impregnate de reverii calorice

cd din lectura ziarelor nu se pot recolta decit opini| simple (eventual cu o scobitoare in collul gurii), capul familiei ,,se
opinii. Profesionistul gtie sd extragi din ele substanla de care documenteaze". Cititul se intrepdtrunde misterios cu inson-
are nevoie pentru a-gi nutri convingerile gi pentru a-9i revizui
strategiile. Problerna e cutn citim ziarele. Or, cei mai mulli dabile procese organice. ,,Bolrtl" informalional se prelucreazi
dintre nc.ri nu le citim profesionist; nu le citim nici mdcar la nivel de intestin, creierul distinge cu greu irrtre nedumerire
atent; le citim in aga fel, incit rezultatul lecturii nu poate fi politicd 9i crampd abdominal5. Fulgurantele intreruperi ale
decit inconsistent 9i mdrunt conjunctural. Si facem, in loc de stdrii de veghe, demnitatea aparentd pe care o dX stupoarea
demonstrafie, un rapid inventar al momentelor pe care le de- postludicd gi relaxarea subitd a tututor funcliunilor mentale
dicdm indeobgte lecturii. Cdci, inevitabll, atm citim depinde gi trupegti conferd lecturilor de dupd masi un ce oniric, un
echivoc suprarealist, incununat, de obicei, printr-o scurtd
de cind citim ziarele. irrjurdturi recuperatoare (adresati lor, politicienilor gi ziarig-
tilor), urmatd de o adormire ostdgeascd. O imbinare caracte-
intii le citim ir"r drum spre slujbS" Le pescuim de pe prima risticd de zel cetdlenesc si euforie fiziologicd se exprimd gi in
tarabX iegiti in cale gi le r5sfoirn rnahmur, sub impulsul unei
cititul ziarelor tr timpul mesei sau la closet. Nu e clar ce este
342
esenlial 9i ce este accidental, ce este anexa cui, dar ?n ambele
cazuri survin subtile transferuri furtre realitdli disparate, cu
consecinle imprevizibile asupra obiectivitdlii informaliei. . .

Cum citim, prin urmare, ziarele? Mai intotdeauna irr in-
tervalele secundsre ale zilei, in acel registru al vielii care se
cupleazS. cu loisir-ul, cu destinderea, cu atenuarea vigilenlei
intelectuale. Le citim ca 9i cind nu le-am lua prea in serios, le
acorddm mai putin5 atenlie decit hobbyurilor noastre gi le

1n?

tratdm cu mai pulind rigoare decit cea irevestitd ir:r partidele Despre mitocanul
noastre sdptdminale de bridge sau de table. Constatarea
care nu e totuna cu toaPa
aceasta n-a intirziat sd-i nelinigteascd pe politologi. Cdci din

opinii formate la capdtul unui asemenea mod de frecventare a

ziarelor se constituie opinia publicd, reactivitatea politicd a

masDseisi csui, tiinileulntimoadstirnestainnfSc,oanottrualdteicrtioi.riu, opfiunile noastre
ideologice, participarea noastrd la tot ce se intimpl6, felul

cum inJelegem manevrele guvernamentale, Pe scurt, intregul
nostru comportament civic gi electoral se nagte ca efect al

snui loisir rudimentar: cititul infraralional al ziarelor. Cu cit Confunddm mitocanul cu toapa.'loapa e o categorie for-

le citim mai ,,destins", ct atit sir-rtem mai manipulabili. De
aceea, maturitatea politicd a unei ldri 9i rispunderea politicd malX, Jine mai curind de i:rfd;igare, de ambalaj. Joapa ,,igi
a oricdrui locuitor al ldrii ar trebui sd inceapd de aici: de la pune !opi", adicd abuzeazd de omamenticd, 9i fopdie, adicX
cum citim ziarele. E drept, asta nu ezi-arecleumsi s-ar pdrea se migci strident gi discontinuu, cdlcind convenliile nu din
numai treaba cititorului. Cdci citim d-e
in funclie nonconformism, ci din proastd cregtere. loapa e carentd la
la care e
feLul in care sint scrise. Dar asta e altd problemd, altora, ci nivelul bunului gust 9i al educafiei. Nu gtie sd se poarte gi nu
preferabil sd rdspunzi comentind ispr5vilor
nu gtie ci nu gtie sd se poarte. La limitX ftrsd, loapa poate fi

riscind o ispravd proprie. ,,diminuatX", ,,salvatd" printr-o pedagogie asidud 9i rdbdd-

P.S. Ecourile provocate de aparilia primelor doud numere toare. Eliza Doolittle poate deveni Mrs. Higgins. Existd o can-

din Dilema sint de naturd sd contrazicd, intrucitva, tezele doare a foapei, o anumitd naturalele a prezenlei ei, care
Raecvriisbtaiepmarinedastfiirefaossct dc,itiitnXtr--umn asipailreits amuzd mai mult decit irit5. Mitocanul e altceva: e un tip
enunlate mai sus. de
de uman elaborat, coerent 9i stabil. loapa nu e decit un fel de a
confrafi o
neadormitd exigenfi. Rezultatele s-ar rezuma astfel: a fost fi. Mitocanul e expresia uneiWeltanschauung, a unei ideologii

codaaretXmoalairdiminbicrlaigreataepdsrei amu asiutredz9bi souieteted:efrpuumbolicaasfeii,lacarcehidpe, care aspirX, adesea, la demnitatea sistematicd a filosofiei. In

felul lui, mitocanul e un ginditor: are, m5-n!elegi, filosofia

cuviincioase la vorbd, iubitoare de adevdr 9i nepdrtinitoare; dumisale, ,,are o teorie" despre orice imprejurare; cultivd
toate slujind dreptatea, pe banii nimdnui sau ai unor arhan- sentinla, cumpdrd (9i citegte) culegeri de maxime 9i e defini-
gheli. Si iatd cd dintr-o dat5, in aceastd gridind inmiresmati
apdru o schimodie, o stirpiturd, un avorton de revistd pe tor de cirli (lucru pe care il proclamd cu mindrie, specifictrd,

nurne Dilema. Toatd intunecimea Iadului s-a adunat sub de reguld, numdrul lor). Mitocanul e om serios. El are convin-

ridurile ei: infdligarea cea mai uriti, motivaliile cele mai geri, principii, certitudini. Ii place sd peroreze, sd-!i impdrtS-

dubioase, finanlele cele mai puturoase 9i politichia cea mai geascd din inlelepciunea spre care l-a condus ,,gcoala vie!ii".

hoa!5. FDSN-ul simte in Dilema otrava perfidd a Opoziliei. E, prin definifie, adult: nu-l poli pdcdli, n-ai ce s5-l inveli, nu

Cutare literat vede ir ea organul camuflat al PAC-ului" FSN-ului mai are iluzii copildregti.

9i monarhiei. Din contrd, PAC-ul, FSN-ul, monarhia zimbesc Metafizic vorbind, mitocanul e imanentist. Nu crede in
sibilinic: ei gtiu cX sintem ai FDSN-ului 9i ai lui lliescu. $i ai
lui Mdgureanu. S-ar zice cd am creat o ,,dilem5" din care nu lucruri care nu se vdd, nu poate fi amelit cu baliverne. Trans-

cendenla lui e imediatul. Doar din cind in cind, in momente

putem iegi... nevdt5mafi. de transport liric, admite cd ,,trebuie si existe ceva, o {orfd"

Dilema, nr.3,28 ianuarie - 3 februarie 1993 care a produs universul. ,p,Froobrflae"madcedaestcauninosadgteere-: atitudine
tipic filosoficd nu obligd
- o sirnpld

305

la nimic in plan existenfial. Evident, mitocanui merge la bise- (luBt9!), jubilatiune sportivd (,,ai nogtri,, -etc.,j,.ai lor,') gi zel
politic (conspiratii, tralate, jocuri de particl
ric5. Dar o face pentru a-si disciplina familia 9i pentru a-i Una dintre calitdtile mitocanului'e cd are girsttrl ierarhiei.ii
or-rora pe strdmogi. Cu alte cuvinte, mitocanul merge la bise-

rici din simt civic si din patriotism... plac gefii, respecti Puterea, ,,nu lupti contra Guvemului,,. De
in viala'de toate zilele, mitocanul ne apare ca un ?ntre- insi bombdne. pentru za
bombrnit si*t,t lti critic e ves.,ic
prinzdtor vivace, dublat, in profunzime, de un sceptic indemo-
naltsuruc-eaietadrlszaez,9giiciDc-esoteia,nm,nb,catoperstur,arattarcdenli.eausnzFdua9m,tidaa.itcniodcjameuet.predaatsr,dtge,iemnsp,d,eu.anstcGeeeearislneatdascpeoireanep,rraaripondlpesoaotxxicitl:t,iedtpipitacioe,sinticeattirntiummtdaipe.ttaou,'f,crlsau"euns;,siuil.f;i_i_,"r
labil. E intreprinzitor pentru cd e sceptic: nu se impiedici in

criterii absolute, in coduri preexistente, in rigori addugate
realului. Scepticisrnul acesta pragmatic nu intri in contra-

diclie cu ,,principiile" 9i ,,certitudinile" mitocanului. El are de inofensiv5, de solard ne apare foapa. in plus, ."- ,p"_
principii de moment 9i certitudini flexibile: oricind reformula- neam-la inceput, ea e educabili.
bile, adaptate la necesitili ferme 9i suple deopotrivS. Prin- imun la orice manevri didacticd: e Mitbcanul, dimpotrivj, e
cipiile sint, pentru mitocan, mai mult o chestiune de esteticd tuar. O fatalitate. rezistent, inamovibil, sta_

decit una de eticX. Principiile sint bune, dar viala e maletctaevfiazic-e ...Subiectul e, firegte, inepuizabil. Dar existi si solutii
iatX un solid principiu mitocdnesc. Certitudinile

ale mitocanului sint gi ele distincte de regulile comportamen- rfCrpagimrdneati,rtezmfusat.e.i.r,eefCoicatiierpangtdeiaeldeCercoeistztfiorculdvgipatalountluanlitopesr:tirnEuic,eeafloegr!tt(rsaecnieafpoltiritcmicis.umlien,

tului sdu. Ceea ce nu inseamni ci mitocanul e un schizo-

frenic. El e duplicitar, dar nedilenntic. E o fiintd armonioasd,

un agregat bine sudat, egal cu el insugi, de la ghiul pind la s(itnucproeadreu-lidtaistep,reinluviotocaarreead-ipnaroinmtepatdoapincuievi inditvuelurgienat"ejo,r,poour.o";l,i
idei, de la emolii pini la gosete.

Mitocanul e nesimlit 9i sentimenttrl. Nesimfit: toate afectele C-egt'. copilT (fudulie adulid, invitalie subiacentd la ,,seiozi_
tate").
ii sint paralizate de instinctul supravieluirii. Nu e in pericol
sd vazd. enorm 9i sd simti monstruos: vede mirunt si simte
strictul necesar. hri senzatii puternice s(isnutb-toaptee sdm----inldEDMMid,eaeerarriistmt;!dirn,itsocdcdfivaceioncer.aburiembicdauitunitatsriedveinscptooreiriodmso-itromcaitne?azd. o oarecare
lingi apetiturile Singurele degonflalia
ancestrale - sughiful,

formele ei) 9i mincirimile de tot soiul. Mitocanul e insi senti-
mental. Sub desenul cubic al filosofiei sale, sub solemnitatea

lui ,,maturd", zace un suflet cald. Duios cu sine, intoxicat de - Parol?
propria lui ,,ornenie", mitocanul arboreazi frecvent privirea e-,
Ca si nu mai vorbim cd, mdrturisit sau nu, mitocanul
lichidd, iar la chefuri 9i inrnormintdri se zguduie de plins.
rre uneori, simpatic.
Mitocanul are siftttul onoarei: ,,nu permite", ,,fru e el omul

care", ,,nu se coboar5". E ugor de otensat, gtie sd-l ,,ignore"
ostentativ pe preopinent, cere si isi di cu protocol cuvintul de Dilema, nr.16,30 aprilie - 6 rnai 1993

onoare.

Mitocanul are uiltul frtunostLlui, practicat insi ca o obsesie
a stilizdrii. Nimic din ce e dat ia't chip nemijlocit, nimic spontan

nu e acceptat ca atare. Totul trebuie ,,aranjat", ajutat, camtLflnt

printr-o puzderie de adaosuri. Dintre gtiinfe, mitocanul

preferi istorin.Istoria e o adevdrati sintezd a pasiunilor sale:

precizie (cifre!), patos nalional (eroi!) competen!5 militarS

306

Patologie totalitari enormitatea, sd degusttrm oroarea cu un rafinament obosit,

alexandrin. Mi-aduc aminte, de pildtr, ctr o buntr bucattr de
vreme am reugit s{-mi intrelin buna dispozitie rtrsfoind lu-

crtrrile ,,filosofice" ale cuiva despre care nu stiam decit ctr era

9ef de catedrl la Academia ,,Stefan Gheorghiu". Mi-au picat

in mintr intimpltrtor (se intitulau Rdgazul gfndirii, Lurnea tn

- -gindire, Replici etc.) 9i ca str zic a9a m-au subjugat defi-

nitiv,-duptr numai citeva pagini. Nu ml mai puteam sustrage

abisului lor, nu-mi puteam lua ochii de li monumentala,
inimitabila, formidabila lor stupiditate. Frizau capodopera.
I
Mtr delectam, impreuntr cu ci;iva prieteni, pinl li nevroztr.
Fiecare noutr, masochist{ lecturtr revela comori mereu

Aud cd, sub auspiciile Academiei RomAne, a luat nagtere proaspete, culmi de mitoctrnie pioastr, de haos intelectual, de

un institut pentru cercetarea perioadei totalitare. Un aseme- patologie stilistictr. Erau, de-a lungul a sute de pagini, afo-

nea institut nu poate fi decit arhiva unei traume. Dar pro- risme, citate comentate, cugettrri fabuloase, pe toate temele cu
putinll. Am avut, in citeva rinduri, ispita de a parodia. Am
iectele lui ar putea include gi o temd ceva mai tonicd: inven-
tarul 9i artaliza tehnicilor de supraaielulre ndscute prin reaclie,
de-a lungul a peste patru decenii de i:ncarcerare. organizat un concurs (impreuntr cu Gabriel Liiceanu, cu Sorel

Vieru 9i cu Thomas Kleininger), incercind s[ imittrm cit mai
bine ,,aroma" autorului, codul lui. Ne-am dovedit cu tolii
Sd ne aducem aminte. Ani de-a rindul ne-am salvat citind inepfi,lipsiti de har, incapabili sd ne apropiem, fie 9i timid,
de performan-ta maestrului. Capacitatei lui de a ne stupefia,
gi recitind Ilf 9i Petrov: gtiam pe dinafard pasaje irtregi 9i de a ne umili cu metabolismul delirant al gindirii fui se

suportam mai ugor aberalia zilnicd identifici:rd in ea modelul

sovietic dtn Vilelul de aur sau din Doudsprezece scaune. O dovedea infinittr. Fenomenul era intr-adevIr unic. Ctrrlile cu
uluitiaMtdo, ndciinu-Spducdaintesk-i,
euforizanti lelactuunrdmcoommePnetndsaat!oaterexte-le pricina aptrreau in edituri de prestigiu, cu prefele omagiale,
ne-au oferit,
semnate de publicigti notorii. Blnuiesc ctr tirajele erau consis-
un soi de reportaje inventate, pline de mizeria 9i de poncifele
cotidiene, in a9a fel incit, parcurgindu-le, ni se pSrea cd irntil- tente 9i ctr se gtrseau destui cumptrrtrtori pentru a le epuiza.
Imi era limpede atunci, cum imi este 9i acum, c[ nici o edi-
nirn o variantd contemporan5 a lui Caragiale: un Caragiale turtr din lume nu gi-ar fi ingtrduit str publice asemenea texte
trsX emaciat, expresionist, inapt sd se mai arr'rlJze ptrX la
deopotrivtr subculturale 9i necomerciale, c[ mtr aflam, prin
capdt. Ne-am salvat, alteori, prin filme rusegti, prin cite un urmare, dinaintea unui accident specific al universului totali-

spectacol ,,riscat" , ffr care se inflneau, complice, ,gopirlele" tar. Aveam de-a face cu un succes al ,,omului nou", cu insta-
scenariului, jocul aluziv al actorilor gi ,,toleranfa" perfidd a -bib9liiointetrc-uii.n
larea pletorictr Pferel iznuomcelinatdp-arvaeunniteuiluvii,ets{teichfreulsetlee
cenzorilor, prin cite un roman ,,cwrajos", prin cite o tabletX de
intre rafturile
Geo Bogza, prin banc, prin irrjuriturd, prin gedinle de
limbajului de partid 9i tupeul strident il semidoctului colabo-
invdldmint politic vag subversive, mX rog, prin tot soiul de rl rau spectaculos pentru a da nagtere unui discurs care, anali-

subterfugii, supape 9i ocoliguri care sd dea, i:r plin6 catas- zat cu atenfie, dtr mlsura exacttr a drdcoveniei prin care arn
trofd, senzalia unei minime normalitdfi, a rezistenlei posibile,
trecut cu tofii 9i de care n-am sctrpat, din nefericire, nici as-
a respirabilului. tdzi. Ctrci ,,intelectualii" de tip nou sint legiune: vitali, adap-
tabili 9i agresivi, ei populeaztr impenitent Parlamentul, felu-
Uneori irsi ajungeam sd gdsim voluptdfi in confruntarea ritele formaliuni politice, gazeteli de toate culorile 9i ne in-
direct6, neprelucratd, cu anomalia. Lrvdlaserdm si savurim

308 309

tofcd solemn cu verva lor zoologic5. De aceea, ar putea fi util ndcldite intr-o retoricX servild, cind nu e vertiginos elucubran-
sd aruncdm o privire inddrdt, spre prototip. Descrierea hilarei
lui monstruozitdti rdmine, irecd, o tehnicd de supravieluire' td. Unele ,,ornamente" au aerul sfios gi ndting al amabilitdlii
Deschidem, agadar, o figd clinicd sumard pentru a consernna
simptomele unei maladii culturale insidioase, cdreia totali- de circumstan!5: La Fontaine devine ,,elevatul La Fontaine",
tarismul i-a dat dimensiuni impozante: e ceea ce s-ar putea
AOrgshoelzuilie- fr,e,ncevoebnotsiatudloAprtgahtieezi"p,laStoitfoucdleine- a ,,unicul Sofocle".
numi spiritualizarea prostiei. Ea se nagte ir punctul de intilnire indicativd,: ,,ita-
lianul C. Papini", ,,iluministul Diderot", ,,renascentistul Ma-
al unei naturi primare cu fascinalia inadecvatd a ideii 9i cu chiavelli", ,,originalul american Mark Twain". La limit5, se
stereotipiile unei ideologii. Bouvard 9i P6cuchet devin mem-
recurge la stupori gcolare (,,vestitul B. Pascal") sau la coloc-
bri de partid gi dascdli ai naliunii. Miticd citegte ;i comen-
vialitSti duioase (,,bdtri:rul Eschil"). Mai existd 9i varianta
teazd pe Kant in lumina materialismului dialectic. L5sali sd relinut patrioticd (,,Cala Galaction al nostru"), cea sentimen-
se zbenguie printre cdrfi, pacienlii nogtri igi slibesc cureaua/
tald (,,neuitatul Ibsen") sau aceea a admiraliei analitice:
isi dau pdldria pe spate 9i pdgesc in ciorapi pe cimpiile
,,scdpdritorul Cdlinescu",,,savurosul Caragiale". Toate aces-
metafizicii. Se simt bine. Se simt mai buni. Se simt datori sd-i
invele 9i pe al1ii. $i atunci,-materia lor cenugie in ebuliliune tea insd si:rt incd digerabile la nivelul banalitSlii ceremoni-
secretd apoplectic cugetdri. in cazul omului meu de la ,,$tefan
Gheorghiu", ele sunX astfel: ,,I-a unele popoare, amorul umple oase. Dar, incet-ir:rcet, lucrurile aluneci spre nelinistitoare
un go1, la altele, o vdgdund". Sau: ,,Cineva asemuia cerul cu o
oald intoarsd; depinde nu de cer, ci de oald". Sau incd: ,,Un originalitdfi. Nu pricepi, de pild5, pe ce se bazeaz6, califica-
om de culturd este mai refinut, un prost, mai delinut". Sau: tive de tipul: ,,meticulosul R. Martin du Gard", ,,sarcasticul
,,Viciul e o buruiand ce consumd ilicit oxigenul viefii". Sau, it'r Romain Rolland", ,,mult prea certatul cu fericirea T. Arghezi"
sfir9it: ,,Cit de frumos 9i gingag se exprimb profundul cugeti- sau ,,cumpitatul Horatius". Iar cind dai peste ,,nederanja-
tor romAn Al. Vlahuld, zicindu-le confralilor sdi: <Cea dintii bilul Caragiale", imaginea tradilionald a lumii fircepe sd se
tulbure... Fald de asemenea nducitoare asocieri, formule ca
gi cea mai de cipetenie datorie a unui om cinstit e si ne
,,subtilul 9i inteligentul La Bruydre" sau chiar ,,scrupulosul La
spund adevdrul inimii lui". Dar cili s-au aplecat asuPra aces-
tei probe? Cili giau ficut <electroiubiriograma, lor de ade- Bruyrdre" (e drept, undeva se vorbegte si de ,,scrupulosul
vdr?" Dar sd nu anticipXm. Pentru a alcitui o figd clinici, tre- Ldncrlnjan") par culmi ale bunei-cuviinfe. Cind e vorba de

buie sd proceddm ceva mai sistematic. femei, intelectualul,,nostru" devine galant:,,fermecdtoarea

II mpGreuinonricginaeoteSceacnnittdidt"o,-r,u,ulusltiirnapts,oepmnepsidobesila9ailGtt5oetopurgagiretceoS, naufnniddee"l.enEfdiamelsocctaioonpniaesntreitrei,,cs-oe--

Intelectualul de tip nou abordeazd' faptul de culturb cu o crete de breasld": ,,marele jurist grec, autor de cunoscute legi,
solemnitate superstifioas5. El citegte ca la cincisprezece ani
pentru a culege citate gi se simte obligat sd decoreze numele Solon", ,,originalul poet 9i filosof T.Lucretius Carus", ,,proza-
tututor autorilor invocali cu epitete tandre, resPectuoase sau torul de real talent Tacitus" (se remarcd tonul protector, as-

triumfale, dupd cum i se pare cd este cazul. Asa se face cd, pectul de incurajare didacticX al formulei), ,,scriitorul de pro-
bat talent George BeIeitrA", ,,criticul de inaltd talie G. Ibrdi-
rdsfoind Lumea in g?ndire (sursa simptomatologiei pe care leanu",,,cunoscutul cugetdtor grec Democrit",,,talentatul
incercim sX o schildm), i:rtilnim nu pur 9i simplu mari figuri
literare 9i filosofice, ci o galerie de bibelouri fardate gros, scriitor rornAn Ion Ghica". Survin, firegte, gi unele crize de

310 inspirafie. La un moment dat, Romain Rolland pare recalci-

trant la orice caracterizare. Nu-!i rdmine decit s5-l semnalezi
ca pe ,,compatriotul lui Robespierre", lSsindu-l pe cititor si

gdseascd sensul acestei apropieri. Michel de Montaigne este

,,ctitorul atitor cugetdri", Th. Dreiser este ,,unul dintre marii
maegtri ai Cetdtii talentului", Delavrancea e ,,marele bdrbat al

311

cfioionsdoefiieeloi rernogmleAznee".",PiarirnBtreertaratintedaRcuessleelb-ritil,i,mi9aireflaecestelojacr al nostru igi impune un protocol mieros in jurul sursei. Cel citat
9i
Nicolae Ceaugescu, recomandat ca ,,11n distins bdrbat al e firingtrroepaptlaintituedpiitneetecnraisstdru9gi nmiciset,erpesnudprualirnedalis-t. cum am vdzut
Caracteristicd
-e
fdrii". Entuziasmul provoacd adesea hiperbole amelitoare' irrsX 9i formula care introduce citatul. Ea i9i propune, in
H. Sienkiewicz e cineva ,,care avea sd rdscoleascd lumea cu genere, sd adauge ircd un strat de vopsea festivd peste por-

lucrdri de geniu". Ion Dodu BXlan ,,cautd totdeauna lama tretul celui invocat gi, eventual, sd anticipeze asupra calitSlii

adevirului (!) ir:r nevdzutul lucrurilor". Dumitru Popescu, ,,in (= justelii) filosofice a textului ce urmeazd a fi oferit cititoru-

maniera sa sobrd 9i refinutd", merge 9i el pind la ,,lama ade- lui. Vrei, de pildd, s6-l citezi pe Mihai Beniuc? Formula intro-
vdrului". Mai rezervat se comportd autorul Lumii in gtndire ductivd va suna astfel: ,,Din interiorul unui focar de inte-
cu N. Iorga: ,,Cu toatX afecliunea pentru tot ce ne-a ldsat ligenfd, Mihai Beniuc, disociind gi asociind, ne aaertizeazd
N. Iorga,iru pot si-i subscriu (sicl)^pdrerii cd..." in alt loc,
Iorga e obiectul unor fine disjunclii ierarhice: el e ,,decan al cd...". Desigur, existd 9i variante mai sobre: ,,A.P. Cehov ne
cuget5rilor 9i aforismelor romAneqtT", dat ,,rector al celor aaertizeazd 9i cu dibdcie 9i cu ironie cX..." (E semnificativi
istorice". G. Cdlinescu beneficiazi de apelative irnpenetra- tema ,,avertismentului": din alte pasaje, afldm cX 9i Stendhal
avertizeazd, 9i Seneca, 9i Taine. Pentru intelectualul de tip
bile: e ,,maurul literaturii noastre" sau ,,mare chirurg ir:r cul- nou, lumea spiritului e plind de pericole preponderent ideo-
tura romAneasci", Dar e mai mult decit atit: e ,,un suflet in-
logice: trebuie, prin urmare, sd o parcurgt ,,avertizat", cu con-
stiinla ,,votului de blam" oricind posibil.) De altfel, punind
finit, intr-un corp delimitat". Voltaire e ,,demiurgul ironiei laolalt6 ,,manierele" atribuite de pacientul nostru ginditorilor
iluministe". Secretul lui constd in faptul cd ,,din filosofie s-a
ndscut, cu ironie s-a hrinit 9i cu persiflare s-a impus". Portre- lui preferali, oblinem o atmosferd de gedinl5 principiald gi un
tistica practicat5 de ingeniosul nostru pacient atinge pe ton de proces-verbal: ,,Cehov aprecinzd cu justele 9i opti-
mism", ,,G. Enescu ne in;tiin[eazd", ,,Morrtaigre opineazd",
alocuri demnitatea enigmei: cine e ,,profesoara pe spatii largi ,,F{. Spencer precizeazd" (,,9i spune textual"), ,,G. Cilinescu

ale cetdlii literelor"? Zoe Dumitrescu-Bugulenga. Cine e ,,dis- declsrd" (alteori ,,apreciazd"), ,,R. Martin du Gard este de
cretul om de sim! adinc prelungit in spalii 9i psihologii mito-
pdrere c6",,,J.W. Goethe ne asigurd" (9i ,,V.G. Belinski ne asi-
logice"? Octavian Paler. $i, mai ales, cine e ,,filosoful pe care gurd"), ,,Aristotel considerd c6..." (O. Wilde, mai degtept,
nu gtiu ce resort mX indeamnd a-l asemui atit cu Descartes, ,,considerd perspicace"), ,,V. Hugo ne incredinleazd Cd...",
din cultura mondiald, cit 9i cu D.D. Rogca, din cea romA- ,,Cezar Petrescu afirmd cu justele", ,,Alexandru (sic!) Dumas
neascd"? Cine altul decit Dumitru Ghige?
inconjurat de atitea fantoge in deghizament de paradd, atenfioneazd" (ca gi J. Renard, care ,,ne atenfioneazd cu acoPe-

intelectualul de tip nou e, in sfirgit, pregdtit s5-9i etaleze dex- rire"), d'Holbach relead,,,La Rochefoucauld sesizeazd",

teritdlile: va selec,tiona citate edificatoare, le va comenta ilu- ,,Flelv6tius spune cu toatd franchefen", ,,Lessing e pdtruns de
ideea cd...." , Diderot 9i A. de Saint-Exup6ry ,,sint conaingi cd..." ,
minat (9i nu o datd sibilinic) 9i, in cele din urmd, va elabora el
,,G. Ibr5ileanu ne poadluiegte" 9i ,,se ir:rcumetd sX conchid5",
insugi arnple cugetXri memorabile, hrani spiritual5 Pentru ,,M. Ralea conchide sintetic", dupd ce Esop ,,afirmd limpede
cei fldminzi, din prea plinul obnubil5rii sale. c6..." , iar N. Ceaugescu ,,cheamd" .Invariabil, apar 9i accente

de triumfalism pionieresc: ,,Ioan Grigorescu exclamd cu min-

III drie gi adevdt",,,I.D. Bdlan relevd cu mindrie", -A.N.Tolstoi
constate cu mindrie", ,,R. Tagore rostegte cu mindrie", ,,Petru
Pentru autorul Lumii in gtndire, a fi intelectual insearnnd a
frecventa marile spirite cu un resPect subaltem sau cu_tupeul Groza exprimd cu entuziasm". Alteori insd, tonul e rezervat
incongtienfei. inainte de a extrage un citat memorabil, omul
(,,Racine cautd a ne convinge c5...") sau chiar mustrdtor
372
(,,Camil Petrescu se cam grdbea afirmind c6...").Nu este

JIJ

L

exclusl nici o anumittr, demnA neutraiitate (,,shakespeare sufla in iaurt"). Comentariul ezitX adesea intre exclamativ gi

zice",,,N. iorga gl5suiegte",,,J. Renard generalizeazd",,,Du- interogativ. Exemple: ,,Eugen Simion crede ctr <viata e o

tnitru Popescu rationeazA", ,,C. Cf,linescu postuleazf,"). Acci- cucerire incertl>. De ce sd nu-i dtrm noi pulind certitudine?".
dental, intiinim reflexe de comentator sportiv: ,,Cugetarea de
zile mari a neintrecutului Shakespeare", ,,Sextus Empiricus Sau: ,,Dactr Dante Alighieri in a sa Diaira Comedie consider{
cX... (urmeazd un citat oarecare), de ce unii lin mortig str-l
ajunge la o cotA inaltd a adevArului sesizind cll...'" Cu ce inca contrazice?" Ciuda falA de cei care l-ar putea contrazice pe

se mai ocupd ,,corifeli"? Ei bine, H. Taine ,,ne calmeaz|", marele autor citat face loc, alteori, unei vagi iritdri fatd de

Dante Alighieri ,,ne vestegte pilduitor", Euripide ,,mediteazd autorul insugi: ,,Vrem sau nu, Petrarca are dreptate" (urmeaztr
sugestiv", La tsruyOre ,,e petruns c|..:' , G. E. Lessing ,,sc de-
citatul). Nu o datd comentariul are onestitatea de a semnala
confiazf, in fala semenilor lui", Hacob Paronian ,,opineaztr
nedumeriri, stupori sau chiar scurte episoade de colaps men-
original", ,,G. Ibrdileanu noteazd cu justele tristd". Despre
tal: ,,Nu gtiu exact ce a vrut str exprime Marcus Aurelius prin
cuvintele...", ,,Nu gtiu exact ce-l fdcea pe Arghczi sd consi-
M.P. Musorgski afltrm ctr ,,gindea corect" (,,Corect gindea dere ctr...",,,Ce-a vrut sd inleleagtr Anaxagora prin aforismul
M.P. Musorgski zicind cA..."), despre Lessing, doar
dea". Unii autori cultivl precaufia: ,,Lui O. Wilde i cd ",gin- <Omul e inteligent pentru ctr are o mintr> (sicl) e greu de gtiut
se pdrea exact", ,,Nu gtiu dacd chiar (peste tot stdpinegte aparenta>,
c5...". Altii sint strict obiectivi (,,H. Avakian noteaze cu jus-
cum este convins Xenofon din Colofon (sic!), dar ea, oricum,
tele cd...", ,,Montesquieu avea sd observe c6-.."), altii fermi
ocuptr un prea larg spaliu sub soare". ExistA si comentariul
(,,J. Renard declard sentenlios"), al;ii vag hotomani (G. Cdli-
,,de adeziune", dispus chiar s5 amplifice textul citat: ,,<Nu
nescu ,,spune perspicace"), altli, in sfirgit, necrulAtori: ,,Gin- cdoirnnepnrutadreiunl)!t:r>$i-nicnienm-otrsr-I
ditorul rus Herzen formula gindui tdios ctr"..", ,,Chamfort cunosc nici o operd mare nAscutd
spune stragnic". Din cind in cind, sub abia suportabile tensi- turisegte Octavian Paler. ($i acum

uni lirice, citatul e introdus cu o imensA cheltuial2t de gingtrsie: cunoastcm." Adeziunea poate avea accente amar pedagogice:

,,R. Tagore picteaztr iubirea pe tavanul dorului zicind..." O ,,<<Numai nebunii isi a9aztr fericirea mai presus de puteriie

performan!5 de imprevizibil e, la un moment dat, ,,pregtrtirea lop era convins Anatole France. $i cili nu 9i-o agazl 9r
terenuiui" pentru un fragment din Rebreanu: ,,Nu stiu cit de
ast6,zi7" Spectaculoase sint 9i comentariile sugubete, dez-
amorsind prezumtive procese de intenfie: ,,Nul De pllcdlit n-a
bine va fi inteies marele romancier Liviu Rebreanu arta mili- vrut, gindesc, str ptrctrleascd pe nimeni V. Hugo zicind... (ur-

tartr (...), dar nu mtr indoiesc de arta romAneascA". meaztr citatul). De dezamdgit ins6, da!" O serie aparte o con-
Ar fi interesant sd sistematizdm cit de cit si moduiatiilc
stituie malentendu-ttrile (uneori monumentale). Versui cele-
infinite ale relatiei dintre autorul nostru 9i citatele pe care le
propune. Deseori, aceste citate sint simple ready-made objects, bru al lui Horafiu:,,Nu voi muri pe de-a-ntregul..." e inter-

obiecte gdsite 9i livrate ca atare, fdrd comentarii. Alegerea e pretat, de pildd, ca expresie a unei ,,incf,pdlindri bdrbtrtesti" 9i

insl de a9a naturtr, incit cel citat se contamineaztr de aura a ,,perseverentei".

ineptA a ,,citatorului" (un exemplu, intre altele: ,,shakespeare Str rezistdm totugi ispitei de a ne cufunda pin21 la reverie in

zice: "Po[i zimbi si iar zimbi 9i totusi fi misel>"). Cind apare, vidul aglomerat, inepuizabil, al autorului nostru. Str incheiem
comentariul capltd forme dintre cele mai neagteptate: de la
in apoteoztr, cu citeva panseuri originale, simple grdunle in

exaltare orgiasticit (dupX un pasaj despre m5mXligA al lui oceanul fanteziei sale. Le vom prefera, din motive de spafiu,

G. Cllinescu: ,,Citd diversitate in armonie, cith arrnonie in pe cele concepute in varianttr laconicd:

diversitate. Citd poezie a poeziei, citd poezie a durerii. Cit 1 Enunfuri absolute: ,,Salpetrul nu se gtrsegte pe toate
drurnurile", ,,Fericirea e totdeauna relativtr", ,,Nu tot ce flu-
optimism, ce chemare!") pine ia divaga!ia inexplicabill turl e steag".
(,,Pentru F{eine: <Progtii cred cI pentru a cuceri Capitoliul
2 Anal6gii amuftoare: ,,in rouA, floarea se simte ca mier-
trebuie str ataci n'rai intii gigtele>. O formd mai originaltr de a la in griu", ,,O floare in minl - o idee mai mult in cap".

31,4 315

3 Mistere: ,,lJnele femei se fac cd nu inleleg ceva, altele nu Patologie pre- gi postrevolulionari

se fac",',,A citi ce-!i cade in mi:rX e una. A citi numai ce-!i cade,

altceva."

4 focuri muzicale: ,,Stilul e omul, trilul e pasdrea",,,LJnele
vdi au lei, altele zei" .

5 Figuri ale inversirii: ,,Cultura moartd e una, moartea
culturii e alta" ,,,Nu fericirea il cautd pe om, ci invers".

6 Taxinomii insolite: ,,Rdzboaiele sint de doud feluri:

intelese gi declarate".

7 lnanalizabile: ,,Savantul e fericit cind se simte copil,
copilul e savant cind nu se simte fericit".

...$i cite gi mai cite, care de care mai teribile infuror-ullor Dacd ni s-ar ingddui un pasager acces de cinism, am

speculativ. Si:etem dinaintea unui autor neantologibil: nimic spune cA, ir:r decembrie 1989, poporul romAn a reugit sd

nu poate inlocui mersul direct la textul integral, operatiune schimbe o nevrozi prin alta. Dupd patruzecigicinci de ani de

fald de care rapida noastrd ,,figd clinic5" nu e decit o palidd neurastenie, am fXcut cunogtinld, la capdtul unui scurt episod
arvund. La sfirgit, dupd ceasuri irtregi petrecute cu ,,mdiastra
carle" pe genunchi, te vezi cuprins, fatalmente, de un soi de euforic, crt isteria. Am fost, firtr-adev6r, neurastenici, clinic

,,ur6-amor": egti exasperat 9i molegit, astenic 9i iertitor. Pa- neurastenici: trdiam zi de zi in penumbra unei anxietdli
cientul e, in definitiv, cineva care trdiegte impur si inadecvat
drh:ze, eram depresivi, penduli:nd intre abrutizare 9i deznd-
dejde. Frustrali i:r permanenld trupegte 9i sufletegte, insom-
o aspiraliune benignS. in plus, e cit se poate de amuzant. Dar niaci, in disjunclie cu noi insine, ne simleam, pe toate planu-
rteious:iliilinidjeunr t9ifiicvieizni
cd tipul acesta uman prolifereazd; e victo- rile, epuizaJi, devitaminizali, neoxigenali. Subzistam molatic
CNA (la virf), intr-o ambianld in acelagi timp rigid5 9i arbitrard: o oaste
in Parlament, ir:r presd, fue costelivd de cavaleri ai palorii, scuturali din cird in cind de

felurite asocialii, fundafii, consilii, comisii; te chinuie la cite o
gedingd, ili stricd cheful la cite un chef, te face sd detegti
cirfile, ideile, i::rfelepciunea. Ji-l poli i:rchipui prezidir:rd orgoliul singurdtdlii sau de cite un puseu de speranld. Pe
duminica prinzul familial 9i otrivind totul cu aforisme, in
acest fundal s-a auzit deodatd, o neagteptatd explozie:

admiratia (fie gi trucatd) a comesenilor. neurastenia s-a risipit ca prin farmec 9i am devenit pe nepusX
masd isterici. Eram palizi 9i ne-am trezit stacojii, apoplectici.
...Iar dacd te indeletnicegti cu scrisul, ai dintr-o dat5, ffr Simptomele tradilionale ale isteriei ne-au invadat in cascadX,
preajma acestui personaj, intuilia iadului: vei scrie o carte,
doud, 9i, post-mortem, vei fi mestecat, inghitit 9i digerat i:r mutind centrul de greutate aI maladiei noastre de la cap la
pintecul placid, dar tenace al unui monstru binevoitor, Un
viscere. Ne-am vdzut cupringi de o surescitare pubertard, de

singur lucru te-ar putea salva: intelectualul de tip nou sd agresivitdli necontrolate, de lipete si grimase expresioniste.
Trdim spasmodic, alternind ipohondria cu resentimentul
adopte obiceiurile intelectualului de tip vechi: sd intre, adicd,
extins la nivel planetar. Am irelocuit oboseala prin neodihnd,
in politicd gi, ca urmare, si citeascd mai pulin, sd vorbeascd
excesul prudenlei printr-un exces al dezinhibdrii. Neuras-
mai mult 9i sd nu mai scrie deloc.
tenici, exprimam mai pulin decit se formula tacit inlduntrul

Dilema, nr. 17, 7 - 73 rrtai 7993; nostru. Isterici, exprimim mai mult decit putem acoperi prin

nr.18,14-20rnai7993; articulare mental5, prin conlinut interior. Patologia tdcerii a
nr.79,21, -27 rnai1993
fdcut loc jubilaliei de a vocifera. ,,Dar era normal sd fie aga"

i-ntrs-eovsainsgpuurnde.clEipradm. Fpirreegateb.oOlnriacvei ca sd recuperdm sdndtatea

boald e, ir definitiv, ,,nor-

Jt/

mall", adicd explicabiltr ca ilustrare a unei,,norme" biologice guli, confuzii legislative gi demagogie politicianisti, a ir:r-
infailibile. Intrebarea este insd cind 9i cum ,,norma" aceasta se ceput sX doreasc5 intervenlia durd a ,,organelor competente"
va autoregla; cind 9i cum ne vom insAntrtogi? Nu sintem gi sd evoce nostalgic ,,disciplina" ceaugistd. Unii isi imagi-
pringi cumva intr-o relea de nuclee infectioase care se stirnesc neazd salvarea sub chipul unei dictaturi militare, altii reabi-
9i se potenteaztr reciproc? Nu risclm sA sucombtrm intr-un liteazd, drasticele sublimititi ale frazeologiei legionare. Mul;i
proces degenerescent fdrd solufie? Cu ce scenarii de evolutie dintre cei tineri gi foarte tineri rdspund la felurite anchete
posibiltr ne-am putea confrunta? prin discursuri ferme despre ordine gi intransigentd.

Mai intii, am putea recddeainneurastenie. $ubreziti de prea Ce alte solutii ne mai putem imagina? Cum se vede, n-am
reugit sd aproximdm, pine acum, decit variante negative. $i
multX agitatie, mtrcinali de dezamlgiri, rlgugifi de prea
multe injurii si interjecfii, am putea reintra pe nesimlite in ne temem cd ele nu epuizeazd. irnaginalia rdului. Ne temem,
metabolismul, indelung exersat, al resemnArii. Deja am invl- agadar, de acele variante negative la care nu r.e-arr. gindit, pe
care nu le-am anticipat, dar care nu sint, prin aceasta, mai
lat sd organiztrm semigreve, greve ornamentale, care au aerul pufin plauzibile. Ne temem de acele variante negative fatd de
unui protest 9i eficacitatea (nuld) a unei promenade. Guver- care neurastenia, isteria gi regimul autoritar sd apari drept
nantii dau deja semne de indiferenlI fale de bombtrnelile pre- convenabile, preferabile deci, prin previzibilitatea lor.

sei, duptr cum jurnaligtii dau semne de complezen!tr fall de Cit despre solufiile bune, care sA garanteze dep5girea
multicolorei noastre morbiditdli gi sd induc5 o stare de sdnd-
bilbiielile Puterii. Ceea ce sub Guvernul Roman provoca un tate reald, ele mi se par deocamdati mai degrabd de compe-
miting, sub Guvernul VAclroiu abia dacd provoactr un pam-
tenla proniei ceregti decit de aceea a specialigtilor in prognozd.
flet btrgcdlios, dacd nu o simpltr caricaturA. Cu un minim Pentru ca asemenea solutii sX capete corp, ar fi nevoie, cred,
de colaborarea a doud specii de oameni: politicieni suficient
tratament, cu o injecfie bine plasatX, conlinind un extras de
fricd, dezabuzare 9i neincredere, isteria se poate reconverti in de inocenfi gi de tonici ca sd aib5 furcredere in posibilittrtea

neurastenie, vacarmul se poate transforma iartr9i in som- solufiei, pe de o parte, gi, pe de altd parte, o populalie care sd
aibd incredere in Dumnezeu si sd se lase mobilizatd de aceastd
nolenlA. ir:rcredere. in rezumat: politicieni curajogi gi un popor activ 9i
cucemic! Sint prea vag? Pdcdtuiesc prin metaford diafand gi
O alta variant[ ar fi acomodmea Ia isteric. Cu alte cuvinte,
am putea deveni sud-americani. Ne-am instala voluptuos abuz pravoslavnic? Se prea poate. Tocmai de aceea md
intr-un soi de nelinigte carnavalescX, ne-am deprinde str
savurtrm dezastrul 9i sA valorificlm haosul. Scandalul ar grdbesc sd declar cd cine va veni cu o viziune mai geometricd
putea deveni un sport, surescitarea, un erzat de vitalitate. 9i cu un pragmatism mai elaborat 9i mai productiv are de pe
acum votul meu la viitoarele alegeri.
-dEexies,t,tnrreondrtemajabaillrittora.mteNA"en. bi iunplleoensleturpul c9icuiansrpeeaatsramen,ozadid!iiceausle-ac,acipuistritpmtrrpeuenlusetiortilrfai irnsetaantuue-ti
Dilema, nr. 25, 2 - 8 iulie 1993
rnele temperamentului, dupd cum deliberarea e subminattr
de radicalisme agitatorice.

A treia varianttr: neurastenia poate fi dislocatd 9i isteria
poate fi disciplinattr prin solulia unui regim de ntind forte.Pe
scurt (9i pe urmele lui Caragiale),,,o tiranie ca-n Rusia". O

asemenea solulie nu ne-ar insAntrtogi, dar ne-ar transforma

din bolnavi inutilizabili, in bolnazti funcfionali. Am intra in

dezordinea eficace a organiztrrii. Am fi silili sX ne comportdm
ca nigte ,,neurastenici isterizafi". Si, pentru o asemenea evo-
lufie, avem indicii favorizante: popula!ia, exasperattr de nere-

318

Idolatrie zatE, care. defileaztr bAlos pe scena publicl, sigurtr 9i mindrtr
de sine). in al treilea rind, existtr o tLndinld gJneralizattr de a
transforma oamenii si ideile in idoli. Dactr ne place Jufea,
atunci el ne place in chip absolut: marile lui calittrti ii anuieaztr
toate fisurile, verva formultrrilor lui ne determinA str-i oma-

giem sfortritul: cum poate un personaj atit de irnpresionant str
nu fie perfect si cind doarme?!

Ca unul care l-am cunoscut si l-am admirat pe petre Jufea
simt, de mai multf, vreme, nevoia sd-l apAr de o posteritate
tot mai inadecvattr, isterictr, grav deformatoare. petre Tutea
era cu mult pesfe portretul idolatru pe care i-l confectioneaztr
unii: era un om uiu,llber, asadar, de orice schematism mili-
Nu demult, la o emisiune literard a Televiziunii, un filosof tant, era un om delicat (sub aparenla unei radicalitdti rurale),

9i un pictor au discutat d- ininimcpornetjruardaircetaoricud,- despre Petre era un om plin de untor, atent la nuanle 9i, in adinc, tumul-
Jufea. Disputa rezulta pentru filosof,

Julea apdrea ca o mare figurd a oralitdlii romAnegti, cu rezul- lurnit de sine 9i de destinul sdu: histrionismul sdu era, intre
altele, nevoie de confirmare publicd, de ,,ecou,, justificator.
tate neinteresante in planul operei scrise, i.n vreme ce, pentru $tia foarte bine c{ scrisul nu e vocalia lui: ,,vocatia mea e de

pictor, sliancrdipellrriimimleeaaluvioelrudaefherteaA. teiDiglaaulria.ueO,-ncilhceehlusiatsiru, nd9eaicdodeicnghuaelsstXttiu-tnoensa-dalier- dcaleaotgiruteiAudneitguonhreim"nni--ooaraouncseolp[asulsaantrmet ase-tnar-tdmaaebisaielciemae,.sppt,lu,ilnSiinecoesrmicudmedvoiicnncouancnlasiaaeunczriatenaalecldocn.mu,e,lumfVaniisinagteattai:tloic--rau,

staptuen-e

autoritate: se presupune ce un filosof 9i un om al scrisului are fost hlrdzit str ajungtr un personaj ,,mediatic', in faza crepu6-

instrumente mai adecvate decit un pictor pentru a judeca

performanla unui text filosofic. De altfel, pictorul insugi a culsrd ,a evolutiei sale, pe un fond de uzurtr fizictr gi psihicl

admis, la ir:rceput, cd i se pare ,,ridicol" sd contrazicd un pro- greu de compensat fie 9i printr-o exceplionalX inzestrire na-

fesionist. DupX care l-a contrazis. Mai mult: a calificat pdrerea mtiveln. t$ailiz-atc9eiepaocpeuelairnicztart9di emsaeimgirdaovc-fi,
preopinentului s5u drept ,,vexantd". Ceva din sminteala
a fost preluat, monu-
RomAniei de azi se exprimd foarte ldmurit ir:r aceastd disputd. de spiiite mediocre 9i
Mai intii, o nepermisd confuzie a competentelor: ceea ce, ca
ancilare, scuzabile, in cel mai bun caz, prin bine intenfionata
lor ,,candoare". Jufea uimea prin ,,cit de multe,, 9tia, mai ales
simpld opinie, poate avea o anumitd legitimitate se dilati fa- pe cei care gtiau foarte pufin.I-n realitate, nu intinderea infor-
bulos, pini la a se impune celorlalfi cu aroganla unei dogme.
maliei e.r3 part-ea lui tare, ci asumarea ei, experienta vigu-
Priceperea fiecdruia devine universald: politic5, economicd, roastr a ideiior bine digerate si organizate in jurul unei ofiyi-
urti.Ca 9i Cioran, ca gi Nae Ionescu, Julea trata ideile ca pe
rnetahzicd,, artisticX. Democralia pare a nu fi altceva decit
dreptul egal al tuturora de a se pronunla despre orice: un

,,ascultd-md pe mine" practicat la scard nalionald. Tot romd- nigte aietdfi: le infrunta curajos sau le invoca tandru, curteni-
nul intrd in pielea Conului Leonida gi agteaptd de la con- cu gralia. pinl 9i
tor, duptr un protocol care combina ironia afarl orictrrei ne-
cetdfenii sdi replica Efimilei: ,,Ei, bobocule, apdi cum le gtii angajarea cregtin[,
lui pe care o trf,ia in

dumneata toate, mai rar cineva!" Lr al doilea rind, se constat5 gocieri, evita soiemnitatea geometricl, tonul previzibil al

cd deriva aceasta a competenlelor are drept corolar o crestere predicii. Era limpede cA spiritul insemna pentru el mai mult

a irascibilitdtil: cine nu-mi recunoagte priceperea md jignegte; mddeei-caditusshppui-rsitupaealiustanttielpuaal:utmide,a,disuephxitoaavcl,nt,iuccledtismicl atp'.lioc,a,tAirstrmecaiuncdnonlm-vaaemrneliinaptli-clnaittfA--rtr

opinia celui care md contrazice e ,,vexantd" (competenta ade-
vXratd acceptd mult mai usor contestalia decit cea improvi-

320 321

t

imi place inteligenfa. Cind vdd un om inteligent, mX simt de Petre Tutea - un firan imperial

parcd ag face o baie...t"

Nimic mai grosolan, mai imoral, mai lipsit de pietate decit

sd reduci splendoarea unei asemenea minli la o frazeologie

monotonX, de propagandisi. Nimic mai ucigdtor decit s5-i
inalti o statuie injumbtdfit5. Sd consemnezi declarafiile lui
despre ,,romAnul absolut" gi sd treci sub ticere uriagele lui
dezamdgiri: ,,futseamnd cd am stat treisprezece ani in temnild
pentru un popor de cretini" sau ,,nu md consoleazd de faptul

cd sint romAn decit Eminescu, Blaga, Nae 9i ricoarea citorva Constantin Noica mi-a povestit cA in inchisoare, la un in-
terogatoriu care se prelungea peste mtrsurd, anchetatorul a
biserici", sau, explicit pini la apostazie, ,,Balcanii sint curul
Europei". il adora pe Eminescu, desigur (,,sumd liricd de
voievozi"), dar existd o casetX video pe care iI auzirn 9i il
vedem spunind: ,,Nu Eminescu a f5cut RomAnia, ci Brdtienii." prin
Cit despre credin;a lui mdrelia sfirgit l-am a proclama rtrstit, cu titlu de avertisment: ,,Ascul-
unei lupte de fiecare Jculilpeda,irirnDteulimtXnedzreaum, aetaicavinea preajma anchetat si pe Jutea!" Era pentru el o dovadd de
t[, eu

extremtr competent{, o incununare profesionaltr de tipul doc-
morfii. Ar fi multe de spus despre asta, dupi cum ar fi multe toratului, o probd supremtr. CIlAul se legitirna prin invergu-

de spus gi despre spectaculoasele enorn'Litdfi ale lui !u!ea: de ra victimei.
la bunele cuvinte scrise, cindva, (daci nu mi fir9al5 memoria)
in anii care au urmat, anvergura victimei a continuat sA
despre Aurel Baranga, pind la elogierea lui Ceaugescu ca stimuleze vigilenta ctrltrului. Petre Jutea continua str fie

,,palriot" . Petre Julea avea o personalitate prea puternicd supravegheat, anchetat 9i perchezitionat periodic, degi recu-
pentru a ceda consecvenlelor perase statutul de ,,om liber". Ce putea sA-l facX atit de peri-
de duzind: putea fi nedrept, culos? Cum reugea bdtrinul acesta sd nelinigteascd in aseme-

excesiv (uneori doar de dragul efectului) sau, dimpotriv5, Sneeatemmtresauurddsetriunctetuiirgileen-ta alutiit?dDeestuambiloerutoltulugii?-DealepoPpuutelaririi?-
tatea lui? Probabil. Dar mai trebuie str fi fost cevi. Cu un
neagteptat de acomodant. Cine il iubegte cu adevdrat nu are

trebuinti de un chip idealizat, nu-9i explicd iubirea printr-un

obelisc de superlative. Ca orice om intreg 9i exemplar, Petre instinct care nu le lipsea, anchetatorii simleau ctr Petre Tufea
Julea nrr e ,,cel mai", e unic. A-l inchide intr-o ideologie 9i a-l
ineca intr-un cult e a transforma o icoand intr-un idol. Pic- este dusmanul absolut, dugmanul in ipostaztr chintesenlialtr:

tortrl de care vorbeam la inceput 9tia, cindva, sd explice cu o el intruchipa intr-un dozaj unic credinla in Dumnezeu, fi-
miraculoasli subtilitate deosebirea dintre cele doud tipuri de rescul ideilor, hazul enorm al formul{rii, pe scurt, tot ce era

imagini. Dar s-a lSsat furat, o clip5, de spiritul timpului, mai greu de clintit din sufletul nalional.

riscind s5-i pregdteasci lui Petre Julea a doua moarte... De o parte Puterea, nelegitimtr, schimonosittr 9i schimono-
sitoare, de cealalttr, un gentilom valah, un Chesterton cimpu-
Dilema, nr. 27, 76 - 22 iulie 1993
lluitincgee.an, un !trran imperial, fdrtr frictr 9i flr{ finefuri psihana-

Nu se poate spune c[ Petre !u!ea a dus cu Puterea unrlz-

boi din care a iegit invingtrtor. Clci el a inceput prin a fi invin-

gtrtor 9i a dus rdzboiul cu gralia suverantr a celui ce nu poate
pierde.

Cum str piardA o victimd, pe care clltrul insugi o admirtr?

Romknia liberd,21. ianuarie 1990

Limbaje de lemn cuvirrtului, energia lui primordiald. Cuatntul ilnaaciaatre- iatl

sfirgitul limbajului de lemn gi al aielii de lemn ne-au

condamnat strdmosii.

Spun toate astea pentru cd md plictisegte suficienfa noas-

trd cotidiand, cea care ne determind s5-i judecdm prea ugor pe

allii 9i sd incheiem prin disjunclii rudimentare orice dezba-
tere adevdratS. Spiritul Dilemei se definegte, in fond, printr-o

perpetud insureclie impotriva limbajului de lemn, a gindirii

de lemn, a moralei de lemn. Limbajul de lemn e, curn am

vdzut, o problemX metafizicd, o drami a condiliei umane,

inainte de a fi un oarecare semn politic: semnul criptocomu-

Se numegte ,,Iimbaj de lemn" o specie a limbajului din nismului victorios. A9a se si explicd de ce opunindu-ne ,,lem-
care vorbitorul e absent. Intrucit gi mesajul gi formularea lui nului" de la putere inventim somnambulic noi 9i noi forme
de monotonie, reaclii de lemn la o guvernare de lemn. Existd,
sint integral previzibile, ,,emi!5torul" nu mai e decit un loc de
firegte, o terminologie repetitivd a Puterii 9i a alialilor ei:
pasaj, un instrument acefal, care nu participd la ceea ce emite. ,,consens" (adicd o Opozilie care se nu se mai opund), ,,nu tot
ce-a fost irrainte e rdtu", ,,nici capitalismul nu e o solutie",
Proliferarea limbajului de lemn semnaleazd o multiplS 9i ire- ,,nici asasinarea lui Kerrredy nu e elucidatd", ,,gi in America
versibilX necrozd: cuvintele se usucd, ideile inghea!5, oamenii agricultura se face pebazd de asociere", ,,conform Constitu-

impietresc. Faptul de a comunica isi pierde sensul, exerciiiul

gindirii e suspendat. Efectul e, simultan, comic gi infiordtor: liei fdri", ,,privaltzarea nu e un scop in sine", ,,mulli securigti
au fost patrio!7", ,,istoria grea a-poporului romAn", ,,rru ne
viala cade in stereotipie, microfonul il devoreazd pe orator,
vindem tara" etc. Existi insd gi o tematici repetitivd a Opozi-
scena i9i inghite actorii. Limbajul de lemn e expresia ,,obiec-

tului" din noi, discursul acelei pirli din alcdtuirea noastri in
care s-a instalat moartea. Campionii limbajului de lernn nu
mai trdiesc in fiinla limbii, ci in spectrul ei: strecurali furtiv in !iei: ,,totul e manevrat de Securitate", ,,nu s-a schimbat nimic",
,,e mina KCB-ului", ,,verticalitate morald", ,,traditiile RomA-
corpul neinsuflelit al cuvintelor, ei adoptX parodic o gesticu- niei interbelice", ,,alegeri manipulate", ,jos comunismul !",
,,jos Iliescu !" etc. Existd, de asemenea/ un inventar comun, la
lalie pentru care nu au substanld; cuvintul, aceastd apoteozd care recurge gi Puterea, si Opozitia: ,,reformd", ,,protecfie
sociali", ,,deasupra intereselor de partid", ,,programul de
a persoanei, devine impersonal.

Ydzut astfel, limbajul de lemn nu se reduce la accidentul guvernare", ,,si scoatem lara din impas", ,,eradicarea corup-

istoric al jargonului de gedinld. El nu e doar produsul liel", ,,irr lirile cu vechi traditii democratice", ,,hnet7i care s-au
jertfit" g. a. m. d.
,,lingvistic" alideologiilor totalitare. Limbajul de lee,nnrnic-i ca

imndueltp, dnritcairme adiepmuleintabdoelcisitmeuml bvleiurnaaloCmuuvilnutiuclduzi u-t, mai

chipul vor- Dar si nu ne inchipuim cX limbajul de lemn tine doar de

bit al p5catului originar. Limbajul de lemn e la antipodul lim- patologia fostelor !5ri comuniste. Existd un limbaj de lemn al
Comunitdlii Europene: ,,casa noastri comund", ,,gansa ldrilor
bii care se aude in Paradis, e opusul a ceea ce anumite tradilii rnici",,,la o ord de zbor de noi are loc un mdcel", ,,soarta mino-
ritdfilor",,,protec!ia mediului",,,beneficiile democratiei",
numesc ,,limba pdsirilor". Prin urmare, ,,fenomenul originar",
,,modelul" limbajului de lemn e, probabil, discursul garpelui ,,dreptul la diferentS", ,,dialog",,,umanism" etc. Nu vrem sd
la urechea Evei. Discursul acesta a inventat pdcatul ca limbaj
spunem c5, ir sine, problemele minoritSlilor, ale ecologiei 9i
de lemn al simlurilor, conceptul ca limbaj de lemn al spiritului
ale institufiilor democratice sint caduce. Avertizdm insd
giremupcarett ca limbaj de lemn al iubirii. $i ce altceva inseam- asupra riscului care le pindegte datoritd unor abuzuri de
nd pasiunea christicd decit efortul de a recupera vitalitatea

324 325

,,formulisticd". Inflafia,,meselor rotunde", a,,colocviilor" August '68
zonale sau europerre, a ,,dezbaterilor" televizate sfirgegte
prin a castra totul. Evenimentul devine rutinS, schimbul de CONSENS. La moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, toatd
idei devine protocol pur, soluliile rdmin strict decorative.
lurnea agtepta cu o fireascd nerdbdare profilarea urmagului.
Cuvinte-cheie, cuvinte prelioase sfirgesc prin a nu mai insem-
Se gtia cd principalul vorbitor al ceremoniei funebre are toate
na nimic. Spectacolul lumii devine agasant, festiv, retoric.
gansele sd devind geful statului. Si, intr-adevir, cel care s-a
Limbajul de lemn se instaleazd pretutindeni, curSlind terenul
apropiat de microfon 9i a rostit cu un accent fatidic (devenit
de orice urmd de autenticitate.
apoi proverbial) ,,iubite tovardg si pretin" s-a instalat curind,
Limbaje de lemn in sfera politicului, limbaje de lemn cu un aer ndting 9i mai curi:rd benign, ftr scaunul vacant. A
fost nevoie de ciliva ani ca si ne ddm seama cd oratorul gin-
neaogist, limbaje de lemn europene. Dar nu numai atit: lim-
baje de lemn ,,general-umane", eterne, fatale: limbajul de
lemn al generaliilor bdtrir:re fafd de cele tinere, dar 9i al tine-
rilor cu privire la betrini; limbajul de lemn al soacrei, al
nurorii, al solilor 9i al burlacilor, limbajul de lemn al feminis-
mului, al homosexualilor si al heterosexualilor, limbajul de

lemn al Bisericii, al boemei, al apoliticilor, al indrdgostifilor,
al vigilenfei, al toleranfei... Limbajul de lemn cel de toate
zilele, al mizeriei la care e supus neirrcetat Cuvintul din noi,

al lipsei noastre de imaginalie.

La stop, doi copii vor sd spele parbrizul unui automobil. gav, despre ecraar,ed-in pinX la preluarea fpi untdetriniig- 9i nu se gtiau
prea multe, fire, departe de a irecd gi mai
,,Clientul" ii opregte. Copiii insistS, clientul ii repede.
de parbriz pulin benign.ln 7968, cfi:rd armatele Pactului de la Vargovia
Comunistule! strigd spXlStorii supdrafi,
ci:rd- magina se pune in migcare. (minus cele romAnegti) au intrat in Praga, inci proaspdtul se-

citra-nt.Copii de securigti! rdspr"rnde peste um5r clientul recal- cretar general a atins performanla supremi a carierei sale po-

litice. Intr-o adunare populard simetricd prin amplasament 9i

$i injuria 9i replica siret rapide 9i definitive. Sdbiile de amploare cu cea care avea sd-i fie fatald doudzeci gi unu de

lemn se minuiesc mai ugor decit sdbiile adevdrate. ani mai tirziu, Ceaugescu a reugit si zginddreascX la nivel de

Dilema, nr. 28, 23 - 29 iulie 1993 massd un afect de negindit cu o zi mai devreme: solidaritatea

cu puterea comunistd. A fost discursul lui de-atunci purd

incongtienfd? A fost un prim semn de delir mesianic? Sau o

ultimd urmd de bun-sim! patriotic? Fapt e cd, speculind ruso-

fobia autohtond, instinctul nalional de conservare 9i speranla

unei schimbdri in bine (chiar dacd tntutntrul sistemului),

Ceaugescu a izbutr| pentru citdva vreme, sd adoarmd resenti-

mentele anticomuniste ale populafiei si sd-gi creeze portretul

unui conducXtor iubitor de lari gi neconvenlional ideologic.
Ssd-acuega5risiitntnraariveia-in upnairitiddi!ntRreetoeriicfoagmti odmefelnnutfui lupioelirtaicide-
care

tipul:

,,o fi el comunist, dnr.,." (pe dos decit astizi).

3L,/

Ca orice ispravd ndscutd pe un fundal confuz si impur, citeva mii de ,,declasafi" au devenit destinul firsugi al Ceho-

isprava romAneascd din august '68 a stirnit pini la urmi o slovaciei. Diferenla de azi dintre Cehoslovacia 9i RomAnia,
dintre Europa Centrald 9i cea Sud-esticd, dintre Charta'77 qi
sumedenie de neinlelegeri si distorsfuni. Ceaugescu n-a gtiut episodul Goma, dintre Havel 9i Iliescu, dintre ,,revolutia de

sd valorifice consimldmirtul popular oblinut; i:r loc sd perse- catifea" gi ,,asa-zi.sa revolufie" nu e, in ultimd analizd, decit

vereze in spiritul de radicalitate gi de reformX al ,,marelui"
sdu gest, el l-a transformat intr-un capital politic perfid, la
diferenla dintre citeva mii de intelectuali care rezist5 mdtu-
addpostul cdruia sd irceapX organizarea unei dictaturi perso-
rirrd strada 9i alte citeva mii care ,,rezistd. prin culturi". Ra-
nale. Tot ce s-a intimplat in larX dupd 7977 a fost, in definitiv, dicalitatea celor dintii produce tranzilii de catifea, in vreme
un mod de a adumbri 9i de a submina ,,iesitea" euforicd din
1968. (Nu intimpldtor discursul ,,de-atunci" al lui Ceaugescu ce adaptirile de catifea ale celorlalfi sfirgesc in rdzmerild sin-

se putea pe vremea nluici i-el numai la fondul geroas5. Avantaje, dezavantaje, compensatii, deniveldri...
de presd n-a inleles mare lucru, $i-a
cseocnrseut.l)ta,,P-opcohruial"r IMAGINEA ROMANIEI. S-a intimplat sd md aflu in Praga la

ficut iluzia cd, la o adic5, ,,interesele partidului" pot coincide exact un sn de la invazie. Am asistat la mari demonstratii

cu ale ldrii gi cu ale omului obignuit. Comunismul a pdrut, o comemorativ^e 9i la reprimarea lor cu tancuri, bombe lacrimo-
clipX, respirabil,
iar Ceaugescu a putut fi ,,asimilat" de jar- gene 9i ciini. In mijlocul acestui peisaj devastat, faptul de a fi
romAn era perceput ca o garanlie de noblefe: erarn singurii
gonul strdzii sub numele de neq Nicu, un apelativ nepermis
nealiniali la agresiune. Doar in primele zile ale lui ianuarie
de acomodant. Cit despre Occident, el a inceput sd confec- 1990 arn trdit, in alt plan, ceva isemXndtor- in patruzeci si
cinci de ani am resimfit, agadat, mindria plenard de a fi
lioneze pripit mica legendi a ,,abIlei" politici externe romA-
negti, cu un Ceaugescu ,,independent" de rugi gi ca atare pri-
zabilpe la ceremoniile curlilor europene. romAn de dou5 ori; 9i de fiecare datX pentru ratiuni care nu
fineau nici de vreo performanld intelectuald, nici de cine gtie
LJn consens de malentendu-uri. $i, in timp ce pe scena in- ce lobby,,diplomatic", insidios gi costisitor.
ternalionalS pregedintele Rorn6niei se lansa ca ,,mediator"
eficace gi ca soldat util al flancului sud-est european, ir:r tard MAI '68 - AUGUST'68. Parisul si Praga. Doi poli ai unei
lumi rdsturnate gi, in fond, dou5 victorii ale lui Brejnev:
el desdvirgea fdrd sprijin rusesc o operaliune de desfigurare, Franta fir5 de Gaulle 9i Cehoslovacia fdrd Dubcek. in primul
care lui Husak nu-i reugea pe deplin in Cehoslovacia ocu- caz, procedeul a fost ,,baricada democraticd", in cel de-al

patd. RomAnia incepea sd paralizeze lent, sub impactul unei ddoeileparo-pri,aajluotrorrueltofrrdicfde,scd"e. Studenli manipulafi (fie 9i numai

,,originale" autoinvazii. rdzg?iul lor ideologic) 9i soldali
INTELECTUALII. Cehoslovacia lui 1968 s-a identificat, pen-
manipulali (fie 9i numai de propria lor ignoranld sau de bar-
tru mine, incet-incet, cuproza lui Milan Kundera. Datoriti ei, baria politicd a ,,superiorilor"). $i unii gi altii exersind in
tragedia a cdpdtat un farmec inavuabil: farmecul Pragdi
beneficiul generafiilor viitoare tehnica asasinatului inocent.
pingXrite, al convalescenfei care se alimenteazd din uitare, al

supravieluirii firesti 9i insuportabile. Si, mai ales, farmecul Dilerna, nr . 32, 20 - 26 august 1993
acelor personaje care igi gdsbsc rostul in marginalitafe; oameni

liberi pentru ci au devenit marginali, bucurogi de viald pen-

tru cd au devenit marginali, recuperi:rd prestigiul ,,centrului"
prin asumarea intensi a periferiei. ,,Egti ceea ce rdmine din
tine cind lumea te-a desfiinfat." Mii de scriitori, medici, pro-

fesori universitari, gazetari -spilpdetosrci udret, mii de intelectuali
cehi 9i slovaci devin goferi, vitrine, agricultori,

transfugi sau gomeri. E imposibil sX nu te gindesti cb aceste

328

Tiistelea de a avea dreptate transformarea omului individual in instrumenf sau fir etalon

statistic al unui program transindividual, care trebuie rea-

lizat cu orice pre!: cu prelul insugi al omului...

Evident, Alceste nu merge atit de departe. Iegirile sale

mizantropice pot fi legate gi de firea lui bilioasd (incriminatd

ca atare de flegmaticul Philinte), 9i de lipsa de mdsurd a juve-
nilit5lii. El nu gtie sd fie ,,i:etelept cu sobrietate". Sinceritatea

lui e un abuz al sinceritdfii, intransigenla lui e un exces al
intransigenfei: ii judec5 pe to!i, nu iartd pe nimeni. (A fi ne-

iertdtor i se pare definigia insdgi a iubirii: ,,or.r.'a vu jamais un

fiunMe.izNainmtreonpiunl u- deintevsatdriainnttrd-aptuitr5sp-eciea, bineirleles, o abstrac- mameoreuur ,siingdroignndaeut rm" e-rveau, spune, excedatd, C6limdne.) Didactic
umand, incit
sd nu se Alceste ar trebui sd le fie tuturor
antipatic. $i totugi le e drag multora: lui Philinte ir primul
prefere mdcar pe sine. $i rareori cei care practic6 retorica rind, dar 9i femeilor: C6limbne, Eliante, Arsino6. Le e drag
mizantropiei sirt, in fapt,la,,indlfimea" retoricii lor. Pentru a pentru cd, in definitiv, are mereu dreptate.Dar o dreptate bar-
fi un mizantrop adevdrat, fdrd fisur6, trebuie mai curind sd fii
bard, mohoritd, minerald, itr care nu e loc nici pentru mili, nici

plasat ?n afara umanitilii: ca ingerul cdzut, de pildd, al cdrui pentru urnor. Mizantropia e tristelea de a aaea dreptate cu

nume ebraic (Satan) inseamnd ,,adversaru1", ,,dugmanul"; nu privire la omul generic, fdrd a inlelege nimic din omul indi-

al Demiurgului (cdruia ii e subordonat), ci al omului. Numai vidual. Nu prin Philinte, a cdrui toleranld e uneori vecind cu

Demonul e, agadar, mizantrop. Oamenii au doar accese de indiferenfa, trebuie corectat Alceste, ci prin Montaigne:

mizantropie, rezultind fie din hazard umoral, fie din proasta ,,J'airne une sagesse gaye et civile, et fuys I'aspret6 des

digerare a unor crize existenliale, fie dintr-un mod gregit de a moeurs et l'aust6rit6, ayant pour suspecte toute mine r6bar-

inlelege natura i:rsdgi a omului. bative... La vertu est qualit6 plaisante et gaye..." Bucuria vir-

Alceste, personajul lui Molibre, ilustreazd cea de a treia taucleiilo-ra iatd ceea ce scapd sermonizantului Alceste 9i tuturor
care vdd in desdvirgire o disciplind acr6,
variantd: mizantropia lui nu e urX, ci iubire prost agezatd, exi- asemenea lui

genld care se intensificd pind la incomprehensiune. E forma fdcutd sd usuce si sd geometrizeze unicitatea miraculoasd a

cea mai nocivd (gi foarte frecventi) a mizantropiei: ratezi fiecdrui om. Pentru a nu aluneca in mizantropie, exigenta tre-

intilnirea cu aproapele tdu, cu fiinla lui concretd, particulard, buie sd inveJe sd ierte gi sd suridd. Cum pare sd suridd

in numele unei teorii a omului generic. Te intereseazd concep- Molidre in culisele teatrului siu si Demiurgul in spatele

tul de om sau gloria vagX a ,,umanitdlii" 9i intorci spatele nianevrelor pdguboase ale Adversarului...
omului viu, celui cu care conviefuiegti zilnic. Mizantropul e,

in acest caz, urr utopic. Pentru el, omul nu e un partener, ci o Dilema,nr.39,8 - 14 octombrie 1993

categorie. $i, de dragul categoriei, el sacrificd partenerul. (scris inainte de 1989)
Mizantropi sint toli cei care iaupersoana umani drept materie

primX a unor proiecte abstracte, toli cei care combind un fa-

natic meliorism de principiu cu un total dispre! pentru valo-

rile imediate, toli cei care, in sfirgit, inalld paradisuri viitoare

pe infemul prezentului. Mizantropia e o demagogie a ,,uma-

nitdlii" 9i a ,,generafiilor de m.ai l.irziu", nbscutd pe socoteala
omului individual gi a generaliilor de azi. Mizantropia e

330

Lecturi, exegezi, demascare putut retine niciodatd senzalia cd am de-a face cu ambitia,

farmecul genuin gi stingiciile unui perpetuu debutant.

Dincolo de toate aceste rezerve, rezumabile in sintagma

cioraniand a ,,istoricului religiilor fdrd religie", am gtiut intot-
deauna ci Mircea Eliade e o aparilie fenomenal5 a veacului,
ci enciclopedismul sdu coplegitor impune cel pufin respectul

gi cd la temelia efortului siu neobosit de a sistematiza lumea
sacrului st6. o transparentd bund intentie: aceea de a aduce

transcendenta in dezbatere cotidiand. in bund misurX, lucrul

i-a reusit, chiar dacd reugita s-a dovedit a fi cu doui t5isuri si

pentru el, 9i pentru obiectul sdu de studiu.
Pe acest funclal, doud texte tipirite de curind in Fr.anla imi
Am, cu privire la Mircea Eliade, o sumedenie de rezerve. apar ca inacceptabile: nu pentrur c5 ofenseazd imaginea iui

L-am intilnit in !976, la Paris, 9i am fost mai curind dez- Eliade (sint, cum am ardtat, departe de idolatrie), ci pentru ci
amdgit: i9i cita prea des propriile lucrtrri, era preocupat de
ofenseazd buna-cuviinli a oricdrei exegeze rtormole si tulburd
amploarea notorietdlii sale 9i, in genere, ingtrduise ,,carierei" in chip grosolan ceremonialul minimal la care lumea culturii
academice 9i prestigiului profesoral str submineze autentici-
tatea cdutdrii spirituale la care se angajase in tinerele. Avea obligd. Cele doud texte sint semnate de lsac Chiva (A propos

precaulii conjuncturale, imi explica de ce trebuie sA citegti de Mirces Eliade. L[n tdmoignage) ;i de f)aniel Dubuisson (Mtts-
physique et politique . L' ontologie antis1ntite de Mirceq Elinde) . N,am
ccae[nruecmutrriiatliedaususatvoianrin, toeapvt-sinpdrseIiznenscude-gi lrpiimjoemb-ie.nCdeagoctnit,sr t9vairnesteiinsmtrNinfoidiircaeasaimnjeuilavcteitnedaiel sd fac aici analizd aplicat5, n-am si rdspund punct cu punct

incrimindrilor proferate de cei doi autori" Lucrul se poate face

uneori scrisorile primite de la prietenul sdu din Chicago 9i ctr trgurinld. Ceea ce md intereseazi e o problemd de atitudine.
eram intotdeauna contrariali de platitudinea lor fudultr: ceva
Grav, din punctul rneu de vedere, nu e ce se scot la lumind

despre ultimele succese 9i ceva despre starea sdntrt2lfii, totul pdrlile umbroase ale unei vieti 9i ale unei opere. Socotesc,
pe un ton de proces-verbal egolatru. Maitreyi, r,enittr in Ro- dimpotriv5, cd admirafia nu e sdnitoasi dac.l se sprijind pe o

mAnia la sfirgitul anilor '70, dupd ce i9i reintiinise in America, diminuare a adevSmlui, cd, prin urmare, nimeni nu trebuie

duptr cincizeci de ani, ,,romancierul", declarase 9i ea ctr intre scutit de privirea necomplezenti a spiritului critic, mai ales

tintrrul indianist pe care il cunoscuse la Calcutta si personajul dac5, intr-un moment sau altul, a cochetat cu lnfernul^ Grav
este ins5 si transformi exigenta moralS si politicd intr-un des-
inrportant (trothing but a VlP...) de la Chicago nu mai era nici friu resentirnentar, sI incurci criteriile, sd iei umori si {rus-

o legtrturtr. Un destin mare, dar ,,mare" in altA cheie decit cea triyi private drept luciditate analiticS, sd te la9i, pe scurt, orbit

sub csAeumnnu,,lmcift,oreloiagi"ncdeepuasneve-rguiardtd concluzia. Regretam sin- de intuneric, tot astfel cum se lasi admiratorii fan;'rtici or-
cer sfir9e9te cu un rnanual de biti de lumin5. ,,Quel est le droit d'nbrrc de l'6crivain, fart-il

istorie 9i cu contribulii de dictionar ;i constatarn cu tristele c6ldbre" ia- se ir:rtreabi in textui siu Isac Chiva. Dar ne putem
ctr, intr-un film al lui Paul BarbAneagrd dedicat maestrului, intreba, d'abus de l'ex6gbte,
rindr.rl nostru, ,,quel est le droit
fflt-il justifid dans ses idiosprcrasies". De ce, conclamnind
maestrul nu avea de spus nimic percutant, dincolo de un vag

umanism ,,luminist". In momente de iritare criticd, imi spu, episodul gardist al lui Eliade, trebuie sd-l declari ,,un poligraf

neam cA, in definitiv, Mircea Eliade va fi clasat, mai devreme mediocru"? Si cum si treci de la relatarea deviatiei ideologice

sau mai tirziu, ca un Max Miiller al secolului al XX-lea. Nici a tinirtilui Eliade Ia concluzia cd scrierile sale, in ansamblul
lor, nu sint decit ,,un concentrat de efecte schizoide ale
mai pufin, dar nici mai mult. Cit despre literatura sa, nu mi-am

332 .1.1.-)

ultimei jumXtdti de secol"? Cu ce acoperire ili ingddui sd pui Prin reacfie, 9i ,,tabdra cealalte" a cdzut rapid intr-o pa-
ranoia simetricd. (Nu scdpdm, nu mai scXpdm odatd de sime-
intre ghilimele cuvintul ,,savant" ori de cite ori el se referh la
trii...) MXrturisesc, de pildd, ci am transferat asupra litera-
Eliade, ca gi cind din imprejurarea cd omul e amendabil
moralmente rezulti in chip logic c5, profesional vorbind, e turii si filosofiei lui Sartre toate nemultumirile pe care mi le,a
un amator? $i cum sd fii credibil cind declari cu o sinceritate provocat imbecilitatea lui politicS. Ani de-a rindul nu m-am
deconcertantX ci scopul articolului tiu e ,,sd demistifici ima- putut atilge de Dobrogeanu-Gherea sali am privit de sus
$coala de la Frankfurt.
ginea" unui fals ,,savant"?
La rindul lui, Daniel Dubuisson se complace intr-un rudi- Dar cit timp vom persista intratabili in aceast5 rnutu;:l.,i

mentar reduclionism. A vorbi de ,,ontologie" in cazul lui intoleranld, in aceastd inadecvare? Cit timp ne vom ldsa pros-

Eliade e un exces. Cu atit mai mult e un exces a vorbi de o tili de ideologii? $i, mai ales, cit timp vom continua sX ne
,,ontologie antisemitd". Iar a lua ,,reprogurile" eruditului fald
de ,,tradilia iudeo-cregtin5" drept antisemitism e la fel de ambalSm partizanatul in ,,obiectivitate"? Cdci, iat5, intilnesc
indreptdlit cit este a le lua drept anticregtinisrn. Trebuie sdl tot mai des oameni care, cu bune argumente, combat ideea
unui ,,proces al comunismului", dar nu se nelinistesc dina-
citegti pe Eliade tn transd, in prizonieratul unei ranchiune intea procesului neincetat care se face celor marcati de tribu-
laliile dreptei. De aceea asistim la un,,proces" Heidegger, la
nevindecabile, pentru a vedea in toate temele sale dezvoltdri un ,,proces" Eliade, la o harnic5 ,,despuiere" de dosare in
criptofasciste. $i trebuie sX ai o imagine ,,realist-socialistd" zona devierilor dextrogire, dar nirneni nu se gindeste serios
despre om ca sd-l percepi atit de ,,monolitic", sd-l comprimi la un ,,proces" Marcuse, la un ,,proces" Althusser sau la des-
cu dezinvolturd sub semnul unui si-ngur defect, sd lichidezi chiderea dosarelor,,delicate" ale proletcultului convertit.
Jean-Franqois Revel are dreptate: a fi fost la stinga e scuzabil,
bogdlia unei vieli 9i gansa fiecdruia de a se modifica, in a fi fost Ia dreapta e de neiertat" Mi se va spune (mi s-a spus)
cd e o gafi si vezi identitate intre comunism gi nazism. De
numele unei scheme. Se vede de la o pogtd cX nu de exegezX e acord. Nu e identitale.Dar si se admitd cd e o tragicd, meta-
vorba aici, ci de rdzboi. Un rdzboi care, vai, se poate legitima fizicd' fatald, corelalie . $i cd numai cei care se vor putea ridica
deasupra acestui sordid motor in doi timpi al istoriei contem-
istoric si psihologic, un rizboi pe care il putem tnlelege in porane vor putea trece mintuiti in mileniul urmdtor. Din feri-
cire, unii au 9i fdcut-o. In chestiunea Eliade, nu avem doar
motivaliile sale. Dar nu mai puJin un rdzboi, adicd o schi- ,,mdrturia" grimasantd a lui Isac Chiva. O avem si pe aceea
monosire a firescului. Simli bucuria ,,demascdrii", iminenla nobil-recuperatoare a lui Gershom Scholem. Pentru a pune
vremurilor un inceput t1ou, e mai mult decit irrdestulitor...
anatemei, nerdbdarea de a legifera interdictii. Pe scurt, simfi
atmosfera, din pdcate incd fan'Liliard, in care !i-ai fdcut liceul Dilenn, nr. 42,29 octombrie - 4 noiembrie 1993
fie anii'50 9i'60. N-aveai voie sE citegti Iorga,Blaga, Octavian
Goga, Ion Barbu, Eliade, Cioran, ca si nu mai vorbim de Nae
Ionescu, de Crainic, Mircea Vulcdnescu, V. Voiculescu gi Noica
(aflali in inchisoare). $i de atilia alfii. Lecturii i se interzicea si
fie o bucurie. Trebuia sd fie vigilenli, separare a griului de
neghin5. indispozilie justifiarS. Nimeni nu socotea de cuvi-
inld sd spunX deschis cd Goga a fost politicegte o catastrofd,
dar cd e un poet inzestrat. Se prefera anularea poetului in
numele erorilor lui civile. E ca gi cum !i s-ar refuza dreptul de
a clti Odd tn metru nntic din cauza articolelor nafionaliste de la

Titrryul. Nu e de mirare ci a apdrut un alt tip de cititor gi un

alt set de valori. Cind ai argumente sd-l interzici pe V. Voi-

culescu, devii, inevitabil, frecventatorul lui A. Toma. Cind il

cenzurezi pe Eliade sau pe Noica, te desfeti cu C. I. Gulian.

JJI+

Efectul usturoiului marcheazi energic, deformator. Primii sir:lt campionii solitari
ai propriei lor vocafii, ceilalfi sint naturile agitate, participa-
Zilele trecute a avut loc la l3udapesta un colocviu despre tive, caracteristice ,,exponenlilor" angajaf. Kant la o extremd,
statutul culturii in societitile aflate in curs de schimbare. Era Marx la extrema opusd. Dupd cum este imun la schimbare
vorba, fire;te, despre ldrile Estului european, in mod special sau agent al schimbdrii, omul de culturd resimte diferentiat
afectate in ultimii ani de transformdri radicale, cu consecinle vacarmul epocii. A fi sau nu sensibil la acest vacarm e, pind la
imprevizibile astrpra ttttttror institufiilor' De schimbat, se
r.hl-ba in permanenJd toott: tipurile de,societate' Iar cultura urmX, o problemd de temperament. Dar, dincolo de varialiu-
e pretutindeni gi dintotdeauna un mod de a oblir-re stabili- nile individuale, existd citeva constante. Le perioadele cu ritm
taiea spiritului pe fondul migcdtor al contingenfelor' Schim- de transformare accelerat, anumite lucruri se schimbd pentru
bXrile'de-acr^, d" la noi, sint insi rapide 9i intense' Ele fol1. Pentru intelectualii din Rdslritul Europei intri, de pildd,
erodeazd in chip dramatic calmul ideilor 9i impun nu u1^sim- intr-un inevitabil regim de schimbare: situalia lor financiard
de adaptare, ci o preocupare i.ndteiturelefzoerm, mi aaidbinincei,' (de reguld in declin), nimbul lor public (estompare a presti-
plu efort budapestan ar fi trebuit sd se giului, mutarea centrului de interes spre alt tip de ,,vedete"),
funclia sociald a indeletnicirii lor (supapi de supravieluire in
bolocviul trecutul apropiat, anexd de lux in economia de pia!d), rapor-
,,Cultura in vre'muri tulburi" sau, inci 9i rnai potrivit, ,,Cul- turile cu mecenatul (trecerea de la cenzura ideologicl la cea
tura in perioadele in care cultura nu conteazS"'
Prima sansi a ctrlturii in asemenea perioade derivi din economicd) 9.a. Existd insi gi date care rimir:r pentru toti ne-
decalajul subtil instalat in genere intre migcarea ei 9i cea a
istoriei. Cultura nu e decit rareori strict contempclrani cu schimbate: nevoia de succes (cu vanitdlile ei aferente), bloca-
ambianla care o insofegte. Ea e fie profetici, anticipativi, fic: jul dinaintea foii albe sau a pinzei incd neatinse, capriciile gi
conservatoare, recuPeratorie, rezistentS. Prin urmare/ pentru truda creativitdfii, ,,firea artistd", panica fafd de eventuala
culturS, crizeie istoiice sint fie intuitii prospective, fie expe-
rienle dep59ite, salvate prin comentariu. Criza imecliati, pre-- suspendare a harului, tensiunea vocaliei, privirea alintitd
zeniul efervescent nu iniri in cimpul ei optic decit accidental,
halucinatoriu spre steaua proprie. La prima vedere, ceea ce
in forme minore, gazetiregti. se schimbd sint accesoriile, iar ceea ce ddinuie e esenlialul . Dar
Pe de altd parte, e recomandabil sd renunlim cit rnai
repede ta cleclaialii globale 9i la termeni generici' Cultura nu accesoriile pot fi vitale, dupd cum esenlialul poate fi desuet.
e o vietate omogend 9i previzibild' Nu despre ,,cttlturd" tre- Cind trdiegti lucrurile in nemijlocirea crudd a vielii zilnice,
buie si vorbim,'ci despie diversitatea reacliilor specifice ale
sint unii care i9i vdd de treabi discemdmirtul sec al intelectului nu e de foarte mare ajutor.
oanrcnilor de urltrLrd. Printre ei Una dintre schimb5rile spectaculoase (si insuficient cerce-
allii pe care impreiuririle ii
indiferent de imprejurXri 9i tate) ale perioadei posttotalitare se referi, din punctul meu
de vedere, la destinul proiectelor culttrnle. Inainte vreme, se
336 cheltuia o enormd energie mentald in organizarea posibilului:
fdceam planuri 9i giseam puterea gi voluptatea de a le face in
insXgi congtiinla improbabilititii lor. Era o bucurie vag maso-
chistd sd-!i inchipui ce cdrli ai putea scrie intr-o lume liberi,
ce programe editoriaie ai putea infdptui, ce cursuri ai putea
fine. Certitudinea nerealizabilului funcliona euforizant, ca o
toxini stirnulatoare. Isprdvile reale se puteau i-nlocui prin
construclii fantasmagorice, prin superfetalia proiectelor. Iar
culpa proiectelor neimplinite revenea integral altora: cenzo-
rilor, comunigtilor, Poliliei... O asemenea aventurd lSuntricd
a devenit azi imposibild. Nu mai are nici un haz sd faci pla-

3J/

nud dacd realizarea lor intrd in sfera pinlauczoinbtiulullutii.u$. i,Crinnadi fpspadririnvnmediegtocltaeau,slmilpuosrietradtfibefeiicrsliatt,aa,rmbteei,laaizicaaurtcdorenure,la'e,c?rucaElners_eaoavcco'riuieaamtia,ltubecluaunadcspu?orticXmpiaodelaeijstdeutii.i.sleitE;u-rlr;uoa"ii'.,,m.,.c'a;ui
ales, dacd un eventual Dilenn, nr. 64, 1 - 7 aprilie 1994
egec rdmine

proiectele isi pierd iradierea utopicd, ele cad in planificare:

devin plicticoase sau nevrotice.

Se pune frecvent intrebarea dac5, in perioadele de schim-

bdri radicale, omul de culturi are sau nu responsabilitdti.

Dacd trebuie si suporte absent imprejurdrile sau sd iltervind.

Problema acerasta nu e decit un aspect particular al problemei

de principiu privind ,,rolul social al intelectualului". Solutiile
sint, de obicei, monotone, contaminate de siricia lozincii.

Existi solulia ,,turnului de fildes" (intelectualul atemporal),

solulia,,activistului" (intelectualul angajat) si solutia,,agita-

torului" (intelectualul rdzvritit, profesionist al negativitSlii,

bombi perpetud anti-establishnrcnt). Proprrn o teorie mai fle-

xibili, valorificind prin transfer efectul usturohLlui. Cei care au

de suferit de pe urma tensiunii arteriale stiu ce miraculos

efect regulator poate avea administrarea unei cantiti!i conve-

nabile de usturoi: dacd tensiunea e mare, usturoiul o scacle;

dacd tensiunea e scdzuti, rrsturoiul o amplifici. O funclie

analoagi ar trebui sd-gi asume in orice tip de societate cul-
tura. In societdlile somnolente, inertiale, cu institulii para-

lizate 9i guvernanli corupfi, cultura trebuie si aclioneze trezi-

tor, si provoace dinamismul congtiinlelor, pe scurt, sd fie

insurgentd. Invers, in societ5liie isterizate, insornniace, scutu-

rate de frisonul ,,revolufiei. permanente", gubrezite prin
atomizare politicd gi dezordini civile, cultura trebuie si

aducd echilibrul, armonia tonicd, buna-cuviin|5 pacificatoare.

,d Omul de culturd trebuie sX gtie si aleagl oportun intre ceasui

q smintelii 9i ceasul cuminteniei. El trebuie si adopte de la caz.
la caz postura corectiuului optim: s.l dir-ramiteze rutina prin
,ll;
ii;i prospelime ;i sd dezarmeze clelirul prin bun-simt. t{u cie o
relet5 universald are nevoie, ci de imaginalie si de curajul de
t1,t
,{", a fi diferit, de a rimine viu impotriva instinctului gregar.

s Orice alt program sucombi in ideologie.

I. Vorbirn despre ,,societdfile in schirnbare" ca dcspre nigte
societdli bolnave, care creeazi dificultili de tot soiul mem-
! brilor lor. Dar sd ne amintim pulin cum ardta viala noastrd
irrtr-o ambianlX sociali neschimbdtoare,,,stablld,", organizatd
n
338

O dilemi: fotbalul sm,,ejoarcieoussltrcjuoucluubilam_lopeneuq,cladrrooemtusnnpudel"c.iCaDolignatsriitdaionl mtinnnumuNloeNisccoa,i,caa9tiintsuXdieeausininmsgpauiriaruitn,l

model posibil. imi amintesc de un interviu luat lui"Emil
Cioran, la Paris, de Gabriel Liiceanu. Cioran povestea cum, in
copildrie, se imprietenise cu groparul din Rdsinari, care ii
ddruia din cind in cind cite un craniu in loc de minge.

,,Agadar, aveali de mic o oarecare propensiune spre morbid,,

C- iosraonri.dPa,uar n9ai lsitiimc,palumiimcui lpGldacbearieflo. tb,,aDlau'l!d" eNuunmdidt p-otrae6p;liicnae
sd nu suspin admirativ gi nostalgic: ,,Ce generafie!,t
Md simt atit de stingherit de insuficienla angajdrii mele
Am fost demascat. Sportul romnnesc din 9 iulie isi infor- lbpooxrutilv),ein(cdietgai ginvraedaolseXscoefnelrd
meazl cititorii, cu litere de-o gchioapd, cd ,,Andrei Plegu nu am practicat ir:rotul-gi, pardon,
gtie numele seleclionerului". Tot necazul vine de la un inter- o minimd compensafie, sd con-
tribui 9i eu, dupi puterile rnele gi cu modiste instrumente
viu din Eaenimentul zilei,in care George Pruteanu a avut cru- livregti, la consolidarea imaginii fotbalului tn lumea de azi.

zimea sX reproducd o bilbiial5 fatali a subsemnatului apropo Ag incepe prin a spune cd momentul de culminatie al

de simpaticul domn Iorddnescu: in goana formuldrii, i-am zis acestui spoit e legat de Florenla clanului Medici. Sub numele

Iordd...cheanu, apoi... chescu, expunindu-m5 astfel stigma- de Calcio Fiorentino, fotbalul s-a impus, atunci, ca joc de

tului public. Cu o chestie ca atsatbala- sint perfect congtient d-e Curte, ca serbare aulicd. Prin urmare, prima lui conotalie
nu se glumegte: poli sd nu gtii inmulfirii, data bitdliei istoricd intre secolele al XV-lLa
dedici estenoblelea. 9i al XV[I-lea i se
la Rovine, categoriile lui Aristotel, distanla dintre Soare 9i fabricd legende, i se elaboreazd reguli
Jupiter. Sau, din contrX: n-ai decit sX le 9tii. DacX insX nu gtii ?oeme, i se
stricte. Documentele spun apdsat cd nu oricine poate fi spec-
,,numele seleclionerului", nimeni nu te mai poate salva: egti o tator al unui astfel de joc 9i cd, mai ales, nu oricine poate si-l
cdzdjnxi.,un vi:rdu! un fandosit. Merili sd !i se spund ,,m6, ani-
malule!", sX fii dat pe mfira poporului suveran cu care nu vrei joace. Jucdtorii legitimi trebuie sX fie ,,non servi, non ignobili,
sX compdtimegti, sE fii t6sat fXri galoane, fdri charismd, fXrd
electorat, fird dreptul de a mai apela la drepturile omului. non infami, ma soldati onorati, gentil'huomini, silnori e
principi". Calcio e, prin definifie, aristocratic. Cei mli buni
maestri di carnpo primesc prernii din miinile unor cardinali. Ca
Egti in situalia lui Costdchel GudurXu 9i poli clama, o datd cu tuturor marilor indeletniciri renascentiste, jocului florentin i
dinsul: ,,Yia!a, onorul nesigure", ,,Tremur viala me, nu mai
putem merge cafine". A9a cd md grdbesc sX-mi cer scuze. De se gdsegte o impozant5 ereditate: el ar proveni din latinul
harpastum gi din greces cul sphaeromnchia. Simbolurile cele mai
lapt, gtiu numele selecfionerului. Cum sX nu-l gtiu? Cine nu-l alese sint mobilizate pentru a consacra prestigiul acestui

gtie? Mai mult: seleclionerul mi-e drag. Povestea cu numele a sport. Mingea, devenitd element de blazon al familiei Medici, e

fost o scdpare, un lapsus, o dandana' Merg 9i mai departe 9i manevratd ca atribut solar, agadar, ca simbol al autoritdtii
supreme. Perfecfiunea sfericd unegte i:rtr-o semnificativd
spun: nu numai selecflonerul imi e aproaPe, ci 9i fotbalul
lpina h un punct). Vorba lui Kant: ,,Sentimentul umanitdlii
j$ pcolaenreentaldr.TPheggdue, mdrul 9i cosmosul. Jocul mingilor e un joc
E nu m-a pdrXsit pini-ntr-atit!" Am urmXrit foafe meciurile
RomAniei, ba chiar 9i bucdlele din alte meciuri: m-au bucurat, altd parte, rostogolirea lor impreviztbila,
t*il instabilitatea echilibrului lor evocd tema hazaidului 9i a
m-am i:rtristat, am avut emofii. Recunosc: nu sirt ceea ce se
;t degertdciunii. Fortuna 9i Vanitas sint zeitdlile tutelare ale fot-

cheamd un microbist. Dar am totugi curiozitdli, tempera- balului. Thomas Morus nu se sfieste sd defineascX lumescul
ment, afecte. Sirt recuperabil. Sint gata se urmez exemplul

340 341,

drept c footeball. Aspectul solar, masculin al mingii rdmine tipp(bcnistoa"icaas.ns1lutteiai,:bg9anvicliiJimetecio,ernsn,avgaiireamtesurfmsii9nrvabnluce!oa)ir,srlli.nunaidsruasdnaduetn-cislaiei.uictslpale,mur,loetdpificppiori,isutmt,,b,-,iannnaealout.llciruimiepesl,uvevei,ni,ailc,est)dte,couasrurcpcneioalotlaorearoiaccstsmteitdpeirtoAroiiv.inaniaevecit!crcrce,fulu,"hel1aituifpcescriaelae,ie,isglpf,tt'i,iiogen"cailavonlftiifrnse'ais"iislnt"eieeiitl
insd preclominant. Fotbalul cap2iti virtuli civilizatoare si tera-
si nemerniciile sale.
peutice. O baiadd englez5 din secolul al XVIIlea il reco-
,rBdecengtrPiinlnm.aeSirrn.sgBFrsruibsst:losjoFltgs1trul8ln:7rcfd1iia,iseBmPolle..i-nnhI\sitlmarisrgnsaoa,lnir1rc9npe3,e8cHn,letisr>rui!SoFarptiditoeiolnreicft, irFCBeoara,em,lcbintpnefulkol,sarFmm\rtopa;n,t.tiiFi;ll/olo;r,_rt,
mandi ca remediu al melancoliei. O fantezie a aceluiasi secol
ii atribuie lui Amerigo Vespucci ideea de a-si fi pus echipajul 7993.
sh joace fotbal, c{emonstrativ, dinaintea regelui Angolei.
Dilemn, nr. 81, 29 itrlie - 4 arrgust 1994
Incet-incet, o ugoard clerivi isi face loc insi in fastul baroc

rtarnnleeanictede,estaftirnifiitnloiie1tdodsin'.oDnseokcrtctor"l-u,ol faocltobXmaVlpIu-elletiaalijet-indge,e,ssesfindszuvaraaaltordrrnife-ic, epciatoocntefomvromal-i

des virtulile rizboinice. El oferX de la o vrc.mc ,,quasi una
imagine di vera battaglia". Publicul devine supraabundent gi
barbar. Mdrturii seicentiste vorbesc despre ,,una infinit) di
spettatori", care privesc de pe acoperiguri 9i abuzeazi de
tobe, trompete 9i fluiere. Devin necesare liste de interdictii

disciplinare pentru cei care joacd, dar mai ales pentru cei care

privesc. Lucrurile trebuie si fi aritat destul de rlu citre

finalul veacului al XVII-lea, cind cjneva gdsegte de cr-rviinti sd
noteze ci virtutea cea mai utild in materie de cslcio este pacea
interioari, controlul de sine al tuturor celor care participd la

sspeeacmtadcnodl"cuFi,r,dturabcaeraesatduvniortruatenim- alsepusnmeintteitxet"u,l d-,ezcoonmorpinedtiluia-i

pe competitori si pe spectatori deopotrivi.
Inevitabile latenle de haos 9i de vulgaritate (uneori amu-

zantd., ca aceea a unor cintece de carnaval care supraliciteazi
joctrl de cuvinte pnlle ,,mingi" gi ptnlle,,testicule") vor fi existat
de la bun inceput in practica fotbalului florentin, condamnat
sever de Savonarola. Latenlele acestea s-au dezlirntr,rit insd in
timp pini la a provoca o totali ,,proletarizare" a jocultii. Contex-
tul nobiliar inilial e tritat. Cnlcio devine, in secolul al XIX-lea,
soccer. Fotbalul pare condanrnat la involufie, datoritd , poate,

unui ,,picat originar", pe care istoricii n-au intirziat si-l
dezvdluie. O sursi de la inceputul secolului al XIVJea pre-
tinde ci primii ,,fotbali9ti" au fost o gleaht5 de ucigagi, care se
distrau lovind cu piciorul (cam ca Emil Cioran in copilirie...)

capetele desprinse de trup ale victimelor lor.
Ori de cite ori fotbalul pdstreazd miesmele acestei obirsii,

ori de cite ori plScerea e inlocuiti prilr indirjire, omul de cul-

turi are dreptul sd intoarci spatele. Dac5, la capitul unui
meci, un jucitor poate fi irnpuscat, daci suporterii echipei

342

Paradisuri artificiale personaj mai curind simpatic, prizat pe linia pitorescului si
ldsat din ci::rd in cind sd fac6. uz de ,,libertatea bufonului". in
mediile intelectuale, el putea aspira chiar la un statut de
vedetd. Ei bjne,_toatd aceastd configuratie sociald s-a surpat.
In locul scriitorilor au trecut la rampd politicienii,
intreprinzdtorii. Taberele bine delimitate pind gazetarii 9i
se
mai ieri
irtrepXtrund dupd criterii imprevizibile: vechi recalcitranti

au devenit acomodanti, vechi acomodanli au devenit recalci-
!ran!i, iar profesionigti neutri nu prea mai existi. Cit despre
mcPouuntletdureemie-ergntdeoetgsodi rciiguonn-ot,irneu.eddsXnufieseflamtaatdi de colaborarea cite unui
ocupX cu persecufia: se

un ,,$tii pceriveat?enE,rapmoemt ianisfeemricnitatira9iinctusr!/a/jo-s, pi-a spus de cudnd Mai existau i:rsd 9i alte ,,fericiri": fericirea de a strecura un
bun afIat, in 1989, prin- text prin furcile caudine ale cenzurii (uneori, cu echivoca ei

tre pulinii nogtri disidenli radicali. Oarecum stingherit, oa-re- consimlire), fericirea de a vorbi in doi peri, lovind furtr-un loc
cum temXtor, eI avea aerul cd se recunoa9te infri::rt, laolaltd,
caddep-praAdolttmxafeitml,ainalctccuteievrmvicaauatdllaesicciaeitlrlleieairucfoeomsrpmiAcenirrpaiitc.paerecn-aureifndorudelvtiiromictaaiirencoin-sctai alagnniaci t-opmriaeiau- ca sd crape fu1tr-altul, fericirea scrisului ,,cu cheie" si fericirea

de. a spune printre rtnduri mai mult decit in rindurile pro-
pt3rinu-jz;iisceonatlienecadroliip. rJoovcouclacreu
controlorii ideologici era pilpi-

stilisticd nu lipsitd de o pbrfidd
dulceafi. Din toate acestea n-a mai rdmas nimic: br^easla e
t6nul meu. Cum ardta, inainte de 1989, fericirea scriitorului stupefiatd, incapabild de a inventa un alt tip de ingeniozitate
romAn? Ea decurgea, mai intii, dintr-o anumitd constantd
financiard. Din drepturi de autor, imprumuturi regulat-e 9i decit cea a subin;elesului 9i a aluziei abile.
ajutoare sporadice ie putea incropi o existenli decentd, dacd Sd nu uitXm fericirea de a obline cu greu un pagaport gi de

nUuniuchniiai rof-ereiar:rsuonluefliei accaczeusirbiil-e, confortabild. Restaurantul a cdldtori in transd, cu senzalia cd beneficiezi,-poate pentru
casele de creafie agijderea. ultima oard, de un dar providenfial. $i aceastd-fericire ne-a

Evident, nimeni nu huzurea. Dar un (mediocru) sentiment de cgfoitrsieatqInsaddmesipfnaiurdgftraidittz,udnli:aceatailmisdmcdedi:vtXein9n,itietsserdpd-lpia9cuiultiazaesiabusimleedxemp9nuieddrnietmutcreriainbii,atap,n,eain-rlXitce.uprvleoiunsrtri-lue;f,ceincriue-
proteclie (interesatd) din partea statului exista totugi: se
putea trdi din scris sau in contul scrisului, ceea ce, astdzi, e
mai pulin probabil. Uniunea Scriitorilor e in colaps,_ editurile
nu-gi mai permit sd rigte tipdrituri nerentabile, publicul s-a Securitatea_ 9i cu oamenii de partid, excomunicarea publicd,
ameninfXrile, paza la domiciliu 9.c.1. Neir:rdoieL:ric, cine a tre-
ricit 9i cautd prilejuri de evaziune in alte direciii decit cele cut prin asemenea incercdri nu le poate bagateliza: erau dure,
tolerate de opreligtile totalitare.
FafinvieeaOancc9iiaiaielrnt6raao-uscuhrreieisrcdPaaudlcctleeaitrrrii,ait,,sfnetgefriia,icirn:sirrteeoau"ctuth-rtiuii lsucPaii.tueitPolarirnocilfoogemrdsicouaodnmneatainunrlitde,iteaslicmsmrciprietieoidtzoriieiri. otrdvitoare 9i fdrd final anticipabil. Dar gtiai, mXcar, cd te
bucuri de compasiunea (fie gi tacith) a multora, de ecoul in-
ternalional al gestului tdu: erai preluat, incredinlat grijii pu-
blice, apirat de energia diafand a eticului. Iatd o sumedenie
de privilegii defuncte. Astdzi, nu mai putem fi decit victime
gtiau de la cine la ce sd se agtepte. Acomodanfii, comprornigi fdrd glorie. Rdzvrdtirile
fir lumea culturii, erau despdgubili de risfdlurile Puterii, noastre rdmin fdrd riposti 9i fdrd con-
recalcitranfii, gicanali de Putere, erau despdgubili prin adezi- secinle; in jurul lor nu mai simfim solidaritatea comunitdfii,

unea breslei, a publicului cultivat pi, eventual, a strdindtXfii. ci mai curind lehamitea ei: ,,Mai scutegte-ne, ne-am plictisit
de hachilele dumitale!"
Iar neutrii erau, oricum, onorabili. In genere, scriitorul era un

344 345

Dacd le recapitul5m cu atenlie, toate fericirile de mai sr'rs Sofismele congtiinlei vinovate
sint fericiri aie strictultri necesar, ale indigenfei, ale negativi-
I
t5!ii. Fericiri minirnale, irtr-un context in care normalitatea
Multi dintre cei care par sd aibi nost;ilgia {r{rii.:rr,:,::,ri,LrIui
trece drept utopie, iar absurdul drept normalitate. Comr-rnismul nu au, in realitate, decit nostalgia propriei tinerefi si a unei
a reugit !5 ne-educe in aga fcl, incit supravieluirea toleratit, optiuni inaugurale. Nu atit o ideologie au ei de apdrat sau L1n
sirnpln supravieluire sd ni se par5 totuna cu fericirea supremd' sistem politic, cit un conlinut de via!5, un pariu propriu, o
amintire. Rezultd un tip de discurs in care sentimentalismtil
Pe acr:st funrlal, prietenul meu putea si spund: ,,Eram mai juvenil, o anumiti candoare retardatarS, obstinalia neLlras-
fericit'inainte", tot astfel cum, dupb o prea lungd detenfie, tenicd si virtuozitatea mental5 a sofigtilor colaboreazX cind
ocnagul arnefit de aerul tare al libertXfii poate, de asemenea induiogdtor, cind iritant (cel mai adesea iritantl), in cdutarea
sii spuni, ,,Eram mai fericit in pugcdrie". Mai fericit, adicdmai unei explicatii atotjustificatoare. E cazul lui Emrnanuel Terray,
aclalttat, mai integrnt unei ordini care nu angaieazl responsa- care a publicat la Paris, in 7992, o carte de o sutd de pagini,
intitulatd L,e troisiDme iotr dtt cornmttnisrne. De la bun inceput,
bititatea inciividualir. Dupd decenii intregi de somn colectiv, el i9i cleclard, onest, motivaliile: dupi ,,faticlicul" an 1b89,
in dorrnitoare cu tavanul jos si cu ferestre inguste, o noapte fogtii tineri angajali la stinga au de rispuns unor intrebiri
petrecutd sub cerul liber te poate face nefericit sau, in orice ,,directe" gi ,,crude": ,,Ne-am pierdut viafa?",,,Ne-am risipit
fdri in inteligenla gi energia pentru a apira pozitii de neaplrat?"
isaeza,maanxuirossi:teeigttai lseinligucrar9ei ad5post, egti abandonat, l5sat Domnul Terray a fost unul dintre acei tineri si, ca atare, nu se
n-ai reflectat niciodatd 9i pe care, de poate eschiva de la a da un rdspuns. E lesne de inleles ci nu-i
vine nirndnui la indemind si-gi anuleze, printr-o retrospectie
fapt, nici n-ai gtiut ci o ai. f)ar, in definitiv, d-e l-as intreba pe
brusc preocupat problema f'eri- nemiloasi, intreaga biografie. Ar fi frumos, firegte, ca un
pcirriieiZteint-rupl emrieoalld-a de ce egti
pe care o regreli nu erai fericit 9i erai gata s.l asernenea gest curajos 9i responsabil sd se producd totusi; la

te mullumegti cu putin. Faptul cd acum vorbegti despre feri- urma urmelor, a deveni congtient, in amurg, cd !i-ai irosit
cire la trecut e rnii curind sirnptomul unei nevoi de fericire viala e un mod de a o rdscumpdra, rn presentirneni a[ sensu-
prezente decit descrierea corecti a vremurilor ,,de dinainte", lui ei real. $i apoi viala fiecdruia e mai mult decit r.rn parti-
zanat politic, oricit de consecvent ar fi fost el. Sint sigur deci
ccdin, ddipnropbulnecmt adefevreicdieririenaicl irenzuuslteaptuulnuei ali.teLraasr,la,,foerPicairrteeaf"aspctrui-l
cd domnul Terray a fXcut multe lucruri bune ca om de inimd
itoruiui este o temd irelevantd... printre camarazli sdi, ca antropolog la universitate, ca publi-
Noutatea, nlarea noutate a vielii artistice de dupd revo- cist in diferite gazete. De ce sd rr.izeze totul pe accidentul an-
lulie, acea notitate pe care cei mai mulli o resimt inci.cirept gajdrii lui in tabdra procomunisti? Dacd insd o face inseamn6
,,nefericire" , este experienia singurdtd! li' Oricit ar pirea de ciu-
dat, sub dictaturd comunitatea scriitoriceasca era mai omo- 347
geni. Se vorbea 9i se tXcea despre aceleagi lucruri, se trXia sub

fshu*brptienlecounsneumi ndeascticnepisttaotridceimfiepciartrde,giirtrtdre-otore!il,astievXcotnravines]puaia-
ren!5 reciproci. Acum, coeziunea breslei e cvasinuld. Sintem
trimisi cr- totii la noi ingine, la absolutul nostru, la miza ire-
petabil5 a vocaliei noastre. E dramatic, dar e grandios. Na-
iura creatoare nu poate conternpla singuritatea decit ca pe un
mare dar. Pini mii ieri, am fost ceea ce istoria ne-a ingdduit
si fim. De-aici inainte, vom fi ceea ce vom sti sd, facem cu
singurdtatea noastrS, proaspdt recuperati. Cit despre fericire,
s-o Lisdm, deocamdat5, in socoteala lui Dumnezeu.

Dilema, nr.82,5 - 11 augusl1994

cl se identificd intens cu aceasttr angajare, ctr nu e dispus sA o cerul eroismului civic. in etapa urmdtoare, minia isi afld
inventarieze printre,,ptrcatele tinerefilor". Domnul Terray debugeul in irnperativul luptei 9i al ,,solidaritdfii frdgesti"
crede, agadar, ctr la Judecata de Apoi nu va avea de livrat tri-
bunalului suprem decit sufletul dumisale de comunist devo- firtre combatanfi. Cum avem de-a face cu un intelectual, tem-
tat. Ce indllltoare radicalitate! Si ce inepfie! Cazul meritf,
peramentul nu furtirzie sd se justifice prin lecturi: pulin Mal-

a'oroinftuontdduaat.una mi s-a plrut ctr alunecarea prematurl la stin- raux, dar mai ales cifiva ,,corifei" ai marxismului (,,oferta cea

ga nu corespunde unei operaliuni de discerntrmint, ci unei mai masivd a pielei ideologice in epocd").
inumite tipologii sufletegti. Inclinali spre militantism justiliar
sint, de pildtr, mai ales tinerii care, in loc str-9i inceaptr drumul Tindrul Terray este cuprins imeraeillement qi de passion

cind il descoperd pe Trolki (Reaolufia trddatd, lstoria reaoluliei

cu inuntrebbulnrildeemmaarrai j-al svoielelmii nsepi9riitunaailvee(,-,D, edcaer esenliale pen- ruse), din care citeazd 9i acum, la bdtri:re1e, pasaje ample, greu
tru
triim?", ,,Ce e de dasat pentru neinifiali la rubrica ,,minuni" pasionante

(,,Partidul are intotdeauna dreptate. Nu poli avea dreptate

adevtrrul, rtrul, iubirea 9i moartea?" etc.), se lastr inflamali de decit cu Partidul 9i prin Partid" etc.). O lecturi formativi este
intrebtrri secunde. Grave, dar secunde: ,,La ce bun colonialis- Anti-Dilhring (9i iarigi, ca neinifiat, egti stingherit sd constali
cd n-ai cizut niciodati rdpus de farmecul acestei cdrfi). E
mul?",,,Cum str suprimf,m nedrepttrfile sociale?",,,Cu ce drept
intrtr americanii in Vietnam?" Asemenea intrebtrri sint mai interesant cd ftr aceastX acumulare de texte edificatoare s-au
strecurat de timpuriu (194U7949) 9i citeva pagini riscante:
potrivite cu virsta adulte, a cdrei experien!tr civictr 9i a ctrrei relatdri ale proceselor mdsluite din Uniunea Sovieticd 9i ale
iutoritate publictr promit un rtrspuns articulat 9i cit de cit GulagulFi. Tireirul Terray nu e incd
eficace. Altfel, avem de-a face cu o combativitate romanlioasd, ororilor din lagirele
,,pregdtrt" sd le ia ir serios. Il impresioneazd tofugi cazul
subminattr de inconsistenla gesticulaliei pure. Un tintrr ne-is- Margaretei Buber Neumann, nevasta unui lider comunist
prtrvit se afereaztr cu privire la ne-isprtrvirea lumii. O nebu-
ioastr incandescenttr bate cu pumnul in mastr 9i vrea ordine! german, refugiati in URSS pentru a scdpa de Gestapo, ares-
tatd apoi cu ocazia epurdrilor dn 7937 9i, in cele din urmd,
Adolescentul agitat d- in in care incolle9te agitatorul (-intriug-i dupd acordul sovieto-german din 1940, restituitd de NKVD
inventeaztr insomnii Gestapoului. Minia justiliar5 a tir:rdrului nostru pare sd fi
cauza ,,ipocriziei burgheze"
chipatl, evident, in propriii sli plrinli) sau din cauza salari-
intrat insd, i::r ciuda acestor scandaloase informafii, in stare de
iloi mici din Maroc. Labaza unei astfel de ,,fermentalii" sttr
narcozS. Enervantd cu adevdrat rdmine tot problema de!i-
rareori sentimentul autentic. E vorba mai curind de misiona- nufilor politici malga9i... Cit despre nememiciile moscovite,
risme livregti sau de intilniri ,,mobilizatoare" cu activigti de ele il umplu de admiralie pentru... militanlii comunigti fran-

profesie. cezi, care au l'ffieux courage de a gi le asuma 9i chiar de a le
Mtrrturisirile autobiografice ale lui Emmanuel Terray con- justifica. Prin urmare, a digera partinic crimele Sovietelor e o

firmd intru totul ipotezele mele. Impulsul ,,origSnar" al afilierii virtute, un act odecrburzaivmueris9trianteug-ici,agoamcuirmgivtiiendiempsai rcdroeandad-

sale la grupurile marxiste din Parisul anilor '50 esle minia bbiuldn.uEl-msimma! n-uel Terray manifestd primele simptomelle acelei
reuendicitiad. Suptrrat pe lara sa (,,chipul hidos al Franlei din
anilil 1Iy9551&F-1ly965Z2-"l!), Ppee aPpaarrtteenneennltaa socoialatr a PptarrrrinnFlilroorr sAali, pPee
din Indochina 9i Algeria sau Pe neregulile din Tuni- maladii pe care TonyJudt o numegte ,,bilingvismul moral" al
agresorii la Casablanca, tintrrul participtr reuniune sti:rgii: aplici unor fenomene similare criterii de valorizare
sia 9i de la o priml
diferite, dupd cum ele afecteazd sau nu opfiunile tale politice:
politicl. Subiectul: amnistierea condamnalilor politici mal-
ga9i. Dar ce putea fi Pmeantetrruia upnriamdol leasucenneti ,,ir:rfierezi" abuzurile capitaliste 9i le ,,explici" pe cele comu-
drama malgagtr niste. La aceeagi marfd, doui mdsuri.
protestatar din Paris? Ce altceva decit
exigenle abstracte, a unei candide proieclii a eului juvenil pe Deocamdatd ins5, dezgustat de ,,hidoasa" Franfd 9i oare,
cum descumpdnit de ,,realismul machiavelic" al Partidului

348 349

Comunist Francez, tindrul antropolog va lua drumul Africii' asemenea viziune, Marx ;i Lenin sint un fel de agenli secreli
Se va ocupa acolo de societ5lile tribale, proiectind asupra lor ai papalittrtii, trimigi in misiune in tabtrra dugmand. Cregti-
luminile marxismului. Abia in 1968 @ineirleles!) Franla i se
nismul 9i comunismul sint legate prin fire numeroase 9i trai-
va pdrea din nou respirabilS. Va reveni deci pentru_a a_ctiva nice: unul e imaginea in oglindb a celuilalt. Cultul sfinlilor e

ca flervent parlizan al revoluliei culturale maoiste. ,,O abeta- totuna cu ritualurile festive inchinate eroiior revolufionari,
se intreabd retrospectiv domnul procesiunile sint totuna cu defilArile de I Mai; spovedania
Nlieicimdeecnutmald. 'C/?hi-na acelor ani nu trebuie cintdritd dupd Terray. d-e
criteri- totuna cu autocritica, vindtoarea de vrdjitoare practicatd

ile vulgare ale realitdlii istorice. Ea era un sirnbol, iar revo- Imnecnheizailime o-d totuna cu procesele montate de NKVD. Un ase-
lcuiteliaazdeidcoumltnuurlalTXer-rayudninmscitr.ie,r,iMle itsuarpilieennfiaulesealecoluniteCsetodr"ge-s mai face nici o
de gindire sfirsegte prin a nu

deosebire intre cura de sldbire si post, intre mincare gi impdr-

Sorel. Ca om de stinga, poli sX-l contegti totugi pe Dumnezeu. tXganie, intre icoantr si afigul electoral. A pune pe doutr co-

Pe Mao insX nu-l poli contesta dacd egti... de bund-credinlX 9i loane fenomene atit de diferite prin firea 9i prin anvergura lor
e fie o probl de rea-credint[, fie efectul rnai curind ridicol al
dac5 nu vrei sd cazi in ipocrizie burghezd.

unei inteligente de buldozer, care nu poate comenta decit

II gtergind orice relief gi orice nuan!tr. Domnul Terray simte, de

altfel, cd o ideologie care a mutilat citeva decenii de istorie
contemporand nu poate fi comparattr cu o institulie care.a
incd din titlul ei, cartea lui Emmanuel Terray aduce in
disculie o analogie pe cit de precard, pe atit de frecvent invo- modelat intreaga planettr vreme de aproape doutr milenii. in

catd irr comentariile politice contemporane: analogia comu- consecinttr, se grtrbeste si fabrice comunismului un trecut 9i
nism-cregtinism. ,,A treia zi a comunismului" e, evident, ziua
proclamd cu emfazl gcolarX cd el vine ,,din noaptea vremu-
rilor", de undeva de ia Spartacus 9i de la profefii veterotes-
invierii sale, anticipatd dupi modelul invierii christice (vezi tamentari. Comunismul e o ,,aspiralie milenartr dupl drep-

iplavsoarjuol m- orail,edsadrraeptrtemiaoztoi v-a din Evanghelia dupd Matei: ,,Ei tate, care ii impinge dintotdeauna pe cei oprimali str ia cu
invia")'
in conceplia dom- asalt ordinea stabilitA de exploatatori". E o definitie foarte

Amprenta cre;tind e responsabile e- rdu in comunism. Cu rudimentartr in ldcomia ei de a-si adjudeca totul. S-ar zice cX
bun, gi de ce
nului Terray a-ve9mi ddeec-ae e sudAlmile oricdrei buc2it[rese nevricoase, toate rtrzmeri]ele
alte cuvinte,
face cu o dubld strategie justificativd: lumii 9i resentimentele orictrrui clochard sint preliminarii ale

pe de o parte, ni se atrage atenlia ci noblelea comunismului e Manifestului Partidului Comunist. in orice caz, eslepisriintut l-copmeun--
inatacabili de vreme ce rezultd din valorificarea unor virtuli
cregtinegti (refuzul nedreptdfii 9i al ipocriziei), pe de altd ntriusmdoumluni udleTceitrrsatyal-inismmuultl mai aproape de cominterniste.
parte, ni se explicd egecul comunismului prin clericalizarea
9i tribulatiunile
Acestea nu sint decit ,,incarndri temporare", ,,dezastruoase, e
iddnaocctedtrpi-nuet idgestiausliepe:irisidt5ue-lol leroevgliiitgaeiom9si,acdrhxoiaigsrmtisas5t--ialccl59osinaidntatiomnlvenaread.naPtt,dapr-etidcsuailreedroela--
drept, dar efemere" ale adevdratului comunism, ale chrui

obirgii se pierd in noaptea timpului.,.

vine o bisericd, aderenlii sdi devin ,,credinciogi" cu pericu- Dar domnul Terray are o imagine rudimentartr si despre

cregtinism. Domnia sa confundtr candid esenfa cu accesoriile.

loase it-rclinafii sectante. Domnul Terray nu se sfieqte sd fac5, Domnia sa crede c{ doctrina cregtinX e mai cu searntr o eticA 9i
irr aceasti privinlX, declaralii aiuritoare: comunismul nu e, pird o sociologie si ctr ,,refuzul injustiliei si al ipocriziei" constituie

la urmd, decit o ,,reincarnare" atee (l) a religiei, o manevrd gloria definitorie a crestinismului. Domnul Terray se ingald:

gmecherd, de proporlii enorme, prin care spiritul religios reu- comunismul putea prelua asemenea exigenle din multe alte

9e9te sd revind in avanscend in plind epocd modem6. Intr-o iocuri. Ele nu sint lotul privilegiat al mentalittrtii cregtine 9i

350 351

nici mdcar al filosofiei comuniste' Cregtinismul este' esen- n(,e,azgea-pzeiseniemxecnesi,ec" i-nd spune cinic Marx) nu trebuie sd indig-
iiut*"ttt", o teorie (asumati existenlial) a intrupbrii lui libertatea politicd e declarati ,,mai rea
Dum-
decit sclavia cea rnai rea" gi cind cei doi amici admit cb odatd
,tdr"u""crt"fii".e,?.9"Ci aeteiponorviaaieteprilaiuvsdevinaaliomnrioci ro9lmii' cuCunemoaerdecoaicnnt.irccianodmreaulancliiorileoairsaedxmedepenrseotae-
ajunsi la putere con'runigtii trebuie si se poarte in a9a fel incit

iih;.i;r.elp";nii*utaal9"9itacridlsassuitudfiigg'encettiertreseozcait-e-lourieieaIcislhtaufievscl,adrldaeeemni clabaixetdlisenuetusbretremimpiaurptbdeaibr'ceuitnaguilrmveuroadndjmuconiaemigncuuefalnsuraiisc?r-/t sd treaci lcairseepitn,d,mifeorne9nttrii"")(,cceienad,cein- sfairdgait,ugLei nteixntrd-rel -cla,r,itrce-i
buie sd-i
,,teroarea innoiegte fara" *- cincl toate acestea gi altele aseme-
nea prolifereazi canceros in textelc ,,clasicilor" p-r,ognraemaufll5m9i
dinaintea unui intreg in care vorbele gi faptele,

d*e- o--Sraeinviere? implinirea lui se suprapun perfect, fird rest. Nu sintem con-
*"i* 9i la chestiunea
Inchiziliei, prilej de poticneald fruntali, ca in cazul Inchizitiei, cu trn delir care contrazice doc-
o".rt..r multe spirite luminate
atunci cind se vorbegte despre trina, ci cu un zcl suprem, care o intrtichipeazai.

itSailiCJm;urtJl;1"ioqtmeir,eru*rusitrfe"ti"iea.ciisuatittuiipatfrt.alteStt""slci^ru"cP'set"iIme.Xua"nl"idenznctmmaasedhd'aemblccia5zsitidelauiuuc,cetilgiaeinumaaudcelrimnramunandeltietc:legdamaaevmatetciloeenntrenCalainenissiiptrtttimcaeuacaoodPtiiajuraeamaitfnlaeaortufeeulriicis-i'ucbndnBdrAulipuleslrienanaseimgegiderpteadsuirrctnic6irll'rceeuieesEialliMiaseimslteclveaamduaniosleltlrf'pruiotaea-boNmoilull.iaa'rcedxitueNI^eienennv'iincusocpEbBhsdim-uiluiaPszaldgdteiulijmneloeioritaicevslcucuu.oe-mialaiinr--it'i Domntrl Terray nu percepe aceastX fundamentali dcose-

bire. Discemdnlintul lr-ri se ascute insi pind la surescitare cind

se pune problerna unei posibile analogii intre cornwtislr gi

nafiotw!-sttcisliyrt. Dacd intre crestinism ;i comunism ase-

rninirile sint izbitoare, intre comunisrn si nazism izbitclare

sint diferenfelel A le conpara e a te face vinovat cle ,,simplifi-

cdri abuzive". Pentru a ne conl'inge, dorr.rnul Terray recrrrge

la un sofism foarte rispinclit: agazi alitun falttele nazigtilor cu

declarnliilc comuniste" Dacd ar fi pus faptd lingd fapti, clife-

rentcle dintre cele doui orori s-ar fi estornpat. Aga insX avem

;i,sm.inet."a*#-se"ut/oel.;ueficmx"rotlarueetiiclirieeafadH"ar"osrdisacsopocittrgro"iateim"osngu.leaamoeDirlrf,eareii"zntmaicicecurBip,eeedoi,pgsaitentrrdliiienrnveiacieuspoif,ilmon'icacreEaumbririleemuuduarnioaledcgellieeraemiig'rceeNefeodccusmrfohd.ddemuivrnixnnoeiiiisccndseteiteedce'somhcncnia'vnriuccinoemoidcspulas:iaencndriutcnoiprtdrgeaiednm-msicuinand3i-jt intr-o parte Auschwitzul si in cealalti nu Siberia, ci CaptilLt!ul.

Intr-o parte carmerele de gazare, il cealalti lozincile corrll-

niste despre umanism gi internalionalisrn. Crrrzimile

cseisctlce-mdeomdifneurilteT. eRrriamyin-e sint echivalente, dar ele cleriv;i din
sii ne intrebirn cit de u;or le va fi ve-
nit victirnclor sI savureze diferen!c.le cle sistem. $i totugi,
insisti dontrrrl Terray, una sint lagirele nazistc, alta silrt

,i;d;,rh-Giero.;fcti;;ela;ua.;tir1;"d;".""l,pud. raeiMsnCscauhvninpiiifosde"lrsecifmontiunlidrnlditiuiavb-tePogrcaurirhititpaliadmloeutoalaurradxiatiiiCsndnmoevgmee-slureosnocnaisbiiartniuelid:slcu'"mtCiiC'vuoalealmulsreeieuvldaenefeiingdrcmdtiiirtiicidg(dd'-uir'is'inii--) iclnaedgleuirlaselttlreeia-ssoo'auv'riibectititcircaei.r)e.P,.inrdiomfmocnilneda,-tien organizate, eficientc, lucide,

cle legea jtrnglci, haotice (ca 9i
lag:iiele sovietice gi gardienii

9i definujii sint un fel de ,,silbatici", care dau friu liber instinc-

telor lor primitive. Cu alte ctivinte, intre Soljenitin si ciliii lui

toare trebuie sd tremure la ideea unei revolulii comuniste!", deosebirile sint neglijabilc. Asernenc.a inmirmuritoare opinii

.ir,rd ," afirmi deci a9a ceva, anchetele politice nemiloase' te lasi firii comentarii. Sint elucubraliile unui rizgiiat care n-a

Umumr"oeu9ra1rai".lb,..u.iCntt..eri"ntc,"dGtuuvidnil.naeigtsoapurireliessaip.ntoet,cn,rovodinrneissndemliaccutienlditiernpeftiovrreepogluuMtlifa'iaiourrensx"ati9frai"ic'lEeadntecegd,seprplosereliisteieccxrgcvueoizsrie-- gindit nirnic pind la capit si n-a pdtit niciodati nimic.

III vilPpcseauuotnonraluiriettn1ieie,c{dniapu,uedlsalaee.etitrdeuvuueartmoenarapie-nei9arlalaioetsctlmiuaovdllemieuvznaciautitmndddidoeseeecmstttie,era,uirrsnnmlmuuiacTpii,nnra9iainnlsisnlpmeattr.rlluetuoeMcslleta,euctmrcaarxodriL,icn,,as,aoi,tt"rum"matlr"ideocil.ivun'cC9iimdzeiousicrfnioreirn.aicve:aiiaapsldpeltm,,r;,rvs;ai_eaai

Domnul Emmanuel Terray este un marxist luminat. Se ctlr,sniue1unote1rapscsin"tmeltuu^uleai?tse,li'yitaedi>cicd"rgaeoe"be:a;nniictlruttMi,latr,aacsaruasel,rar.ririitscsaxidelamdjom,urtrersius,enronlieblceissdzcuieageeieileediufpmmia,nn,ri.mpeeoictluttnieoerbvnuean,ueembzexnoudcxeddei,icnieusntottienoatn,aiai,tdtitlifetttiaaep"guotrt,irrnreeaierlniaa.gvtp'ip,ceaAds*ersierase:liatavamhlddee,llueigrieutee,,sirz,aeocpsianauueu-it:rl.enrmtUr:uarilltvilRa5sl;ie,;t.tmi;.i,nci;i.,arditirsiii;_r,:i;:ir

numegte marxist luminat cineva care decide sd riminX mar- iumtdaneotieatnaaltitaseebtdsisl.tea"eusiruieonmrificoeerdmiinaictbaeiltreipaalruerrtiafdilcedi;aalddleifgeaibraeornlbit,ietdrlaeerdusit:e"rstitrre-e,,ta"igilee.uv, iiitrna.s,bi.u_irlo_,

mdrxeionsamatrsxcntiehsu,mialucruuilduTcaioe.cnrXDrdaipifysieacr-ucserdspsuaeuclnc-mdepaitgnerxi cimrsietetacuvurlaenuoi,aa,lmsugttmfieeclii:"ndmaerestavc-rihzxiusisiirnm-i uisnlpfispepuu!o5rnaictlaee-l

tele ,,esenliale". De pildd, sd accepte abandonarea prezumlii-

lor sale stiintifice. Intr-adevir, dupd ce in toate ldrile comu-
niste teoria relativitSlii, fizica innoitoare a cuantelor, legile lui

Mendel, cibernetica, structuralismul gi psihanaliza au fost

rind pe rind contestate in numele marxismului, nu sade bine

marxistului luminat sd se mai agale de pretenlia gtiintificului.
este ir mod
inev,,iMtaabtiel roialfiislomsuolfie- spune domnul rTisecruraluyi,-a
a hazardului, a pariului." O

asemenea definilie e, evident, departe de orice rigori scien-

tiste gi, am spune, departe chiar de filosofie. E un ninimnlisnt

filosofic, un skict necesar al reflexivititii. pMenatrrxuiscmapual c-itatepae A9a stind lucrurile, ne putem irtreba cu oarecare neliniste
care in adolescenld domnul Terray l-a ales (retoricS): ce
rimine totusi din marxism? E;;;;'il;ri
sa de a explica integral lumea -inletrleebgueireii, de asemenea, sd alnacsnieedcMsn,uns,iiuio,nmeitrdolacinoamlsjsaslcp,simrt,eoecrmtcemdriuc'ciat"etarrasiaautne,piclr.l,tcimrrtleieclduusaavaceun"eta"euetldrligrfddunsat"zam1pog*.tei.iseimainrfsre,iiagdeeozinfctlisrlrneosgbaluvo"rapaocdotmrousd.pnoiticel.escgtioirzulatteIeureuitieeir"uutaartrfala?atdiyseui:idtnleirne,t,tazipcddeareasCa.e-cemeilerpclmbraliieoDinitecalniizecieipnlicitnpieald.etnornroarecreiui:dcr,eezidtsuenr'iao.nmd.edmiofccVpirotmnllv.eya,ieautisaoamnpeue:Arircimtmrsle.ieeaenll,au,9tiic,aexcriiitn,blclnedai,neeosisvcnmite,eurrielemrerlaeiaifuaGc,icliappsf,ldadpsaooo_iu9eetsel,pmebovuedls,tneleraeiieoaveo,i,lilcatdncrd,emdradtfifelc,ieptiiiciiix,niaeilfoearf,lvobiaini,d,csinscttsle,spnusmsue'arcremreoodeeunhipgur,aicaaftfep,unuutorilea9iseazreaatcrlrlixlmcuu"iiiispltimdadaeiilsupiissieat,nde"erdvohdlttreetertceiacpacntdmdraxeuccoiilflea.tzneuiaaiiamra"srvtd,raoaenic.ss,virmusaescedglserlitei,uopimdarzddi,l)udcno,ilm,eod.iiduedemietdbr(;aiaprllrdcipa;ieiureniceet,teocral-rlciciadeieaccane,i_iiai,;;ad_oe-l_,rLt.ii;,_ee_l
planul indiaidului unnn.
recunoascd un egec in

Preocupat de oameni 9i de omenire, el a ratat intilnirea cu omul

concret pe care, altfel, e gata sd-l numeascd ,,cel mai prelios
capital". Din aceastd vorbi nu s-a ales nimic. Verificati prag-

matic e mai ales teoria partidelor marxiste cu privire la ,,cos-
tul uman" ce trebuie necesarmente plStit pentru ca revolufia

sd invingi (o forrnd cu adevdrat insoliti de umanism!).

Oricum, despre dramele individului, despre afecte, despre

lumea sufleteascd, in genere, marxistul n-are nimic de spus.

psCierenieteenclienudrsieoposebcgeitfeicceia.cnaCicsodi mp-oulnintiiucgutmili a-sifirpgz5eossntcrdepainrziincraeareliepmfruealluruxanisetmiiccuuolrmilsee-

adversarului. Noliunea insdgi de ,,partid" este o noliune

bamulbrug"lhipearzinXlu.,i,DsOteatttfuoalpRbt,uuvrhgilcehteo-zriardoregecuvi"to. ilnDullioisectiiunnicr-teaiaafoi,n,ssttrtae-tueldluituiapbdduirrogighfoueriz--

toare 9i massa manevratd funclioneazl in ambele tabere, ca
sd nu mai vorbim de imprejurarea fatalX c5, in ambele tabere,

354 355

tul nnui credit firi limiti, cinci o acil,uritur.i inarticulat;i? ss.:ipi-ai::fti".nedomdcrilrceresdp, rirnentarprriuoltn'arrsgeplictilteajauspumirfolrrrctsaactaLtd,rieni cl.ganorjhtre,ie,ia.mrpi'eionnritkbr:uelacou ilceput
si Kautskl, t)-A\/cAtl nici 6 increclcre in ,,spttntanci- au tiinit
I-enur rnrrltilnii, iar Iio:;ii Lr-rxembtrrg -- in clipi, in
te.xtclc selcctio-
titile"

natc. clr: riomnul Terriry - vorbeste unertri desprc ,,iirtc- ochii lr.ii tantlri arr-r vizut ghilotina.
ligt'n!a" niasselor (Crr:',.i rnassrr, partid, sintliciite), ;lltcori .
cir.

de:,prc,,cecita ica " ior (Ct ntralisrn s i clernocr.r tie). I)il cntt, nr. 83, 1 ?-18 augus t 199,t;
nr. 8i1, 19,-25 august 1994;
La capiitr.r l atito r: erbrl i c;i ri, rccti f i r:dri clrirstirc si reclrlit ri r i
nr. 85, 26 august - 1 septernbrie 1994
siinillce, tr:-ai ;rstcpt.r ca rnarxistul lrrminat -rii piartl;i c{lva {.'lin

i-.1ir:rla lLri inciitriitinarc. S.r icccPte, rle piklri, ci llit c(-rnglr)r-ilL.-

rat iCcoloilic aiit cic rrtifici,rl si ti.rtotlaL;i atit tl,.t agrr:siv utr

putea rnintui pi:: ninitxu, cri, dii-npotrivi, c[ ntr pirtr:a aducrt

r.li:ril trcnorccire,;i aceast,r cl:rtorit;r nrr crxrjrrtrcturilor rii'fa-

',-oralrile, ci insrrtir:ir:ntclor ir-ri constiti-rtive. L)ar ilrtntnnl

'lt'rrav ntr cetlcazi, rrrr lltrctri, nrr sc incloiestc. I)upr,i pirt'rr,';r

iitrrnisalc. cr.'imrlnisnrriIa rat,rt fiinclci l ar.'ui,,r,.erlijul cficaci'
tiiiii" si s-a gribit sii ajr-rngi
li-r tintii iptrs',.,rs.cinr,;rrrtrl,itlrtr-rrri.aC" l-rrr..nu(n.iisn-
spirat:i -- a con"stringcrii..l t{:l',rrii,

mrila ratat datoriiir rrretlrocrititii lirlcrilor conll-iuisti r'lirl anii

'70 -'80, cl.rtoriti infringcrii spartaki;tilor berlir,ez-i ;i r-l;rtoliti
uciclerii tti-ior conciuciitorl icleali, c.r R<isa [.nxr:nri.;trrg ;i Karl

Liebknccht. Si, la. rrrma trrmelor, ce avern t1e opu:r rai.lrii

cclnrtrtristc? L)emocratia tiritor libe raic? Dar nici c.t nu r. pi.r-

tccL.i: c trn simplLr ,,ir.rrlalncntarisnt''. S.rr-t, poatc., ne vonr lis.r

it-nprcsionati rie ni-"erlrrl rlc tr.ri al nrrrncitorirnii clin \rcs;t, muli

mai ritlic;rt, e dregrt. ticcit cr:i rrl echivalentulLri ci risriritcan i

r"-lcri.iril rcvinc insa nu sistr:rrurIr:i, ci n'rru..citorilor insisi, c.rlc

si-nt ,,st'rLrrls'' clrcpirrrilc prin ,,ilrprti". Ca si citicl in [-.:;t rntrn-
citori in-.ru avut ninric tlc certrt si c:a si cintl ccrr:rile lrlr urarr

orrr ri'-r Ir' .r I I l'ci tlt'r it I rIi rr I cpr-r'5i 11 111'.
r\,larxist,-rl lulnrr-rli, ccl tlin ()ccicient ltlai cu sr-.rmri, estc, sai

utr-l r-recllerpt"itinr, Lrn persoliaj jntcliccnt, c'-ritir'.rt si rlin rlc

btrne inierrtii Carle;r lui llnnrarrriel 'Ierrav r) clovt'tlestt": scri$ii

t tr t.ilt'iri >i c{r o ,tntirrit.t \'('r'\ (r J rlt'r'it'rii, t,.r t.ln.rrr.r urr s,,i .1,,

lirisrrr io:<ir:, niscdtor cle tantasme. l--anr ctrrioscrrt pc autor l.r

Bcllin, intr-un instittrt foarte prcterrtios. cic ,,strrcjii ar,al1sate".

hliop- clirrdLrliu, slujit"lr "tsi(liln aI r'inrrlur rosLl pc carc il sor-
ilc.t sc;rr';t de seari cli o r,'oir-iptirtc tinrirlir, clu fur-rr-iitinar irr

t.acanti, [:nrnrantiel erii pentrir noi trt!i irrtruchrp:rrea dis-

crcti.ei si a ctunscciclerrrci. Cinrl insi iritr-o Lrtini zi l-ilur sptrs

35f'

Contextul secfie. $i anume o interseclie vidd, de vreme ce lucrurile
importante, hotdritoare, se petrec intotdeauna de jur-imprejur

9i niciodatd tn centru. Pedagogia, in asemenea situalii, devine
imposibild. Pedagogul e invalidat de context. El nu poate

pretinde a modela un ti:rdr care gregegte sub impactul fami-
liei obtuze, al societdtii nedrepte sau al vreunei traume

intrauterine. Tot ce poate el face e sd lupte pentru reforma

familiei, a societdlii 9i a vielii sufletegti din maternitdti. Dacd
domnul Goe devine abisal, dacX domnul Goe nu mai e decit o

functie a contextului siu, pedagogul trebuie si-si schimbe

profesiunea, sd devind revolulionar sau politician.

Analizapoliticd, pedagogia, istoria 9i sociologia, discursul Alt exemplu. Redresarea economici a RomAniei e greoaie,

electoral 9i iapoartele g.t'i"*u*"tttale au inventat de o bund ritmul e lent, flasc, dezordonat. Avem insd o scuzd: contextul
bucatd de ior, lap ispdgitor" contextul' Contextul
vreme ,rt internalional. Criza economicd mondiald. Recesiunea in care

explicX tot gi justificd tot. DaCX eai5ouric-iru9ii, in general, e rdu -el se zbat ,,fdrile dezvoltate". Cu alte cuvinte, induntru totul e in
contextul e motivalia supremd egec; dac5 e bun' reguld: naliunea e solidari 9i harnicd, intreprinzdtorii sint
onegti, Guvernul gindeste impecabil, ingenios 9i suplu. Ceea
taucrdenvrbeeauiiloinesrouif,bi,icbsinaitnileeaaltebfoipillcocriesuolinnat"ttie,ia-xcistiecm.sipr5-'toT-l iatoosttep.iatulflnieePsmaceolrvf-noa,,trtcemooxra'nt"ntAel-axr?teuuiaaDgltiiedsiptndmin"vad-ixae'i!m5daaeel
ce ne omoard e contextul. Ne trag in jos necazurile altora. De

altfel, contextul ne persecutd, s-ar zice, dintotdeauna. Sir:rtem

prost plasafi. Ba la marginea Imperiului Roman, ba la porlile

context. Valorile? Nu sint ceea ce credem noi cd sint' Depind cregtindtdtii, cu rugii intr-o coastd, cu ungurii in alta, latini
singuratici intr-o mare slav5, ortodocgi defensivi in bdtaia
si ele de context. Falimentul? O problemd de context' Vinov5-
virtutea miraculoasd de vfirturilor catolice, greco-catolice, protestante 9i neoprotestante.
!ia? Contextuald 9i ea. Contextul are devierile, toate echivo- A mai venit peste noi gi Ialta, s-o mai fi uneltit cite ceva gi la
rdspunsurile, toate
a absorbi toate si tbtul se simplific;. Funclioneazi in orice nMeasltaab-otecaezpi untoeimlepbeonictroutdcma .sdinfavceegmni?c Istoria (si geografia)
divor!
curile. il invoci iu ionlextul,
imprejurare ca un hocus-poc.ts, ca-un deus ex nnchina'Indi-
fer^ent'in ce direclie pornegti, vine (foarte repede) un moment visdm compensator nunli cosmice gi sucombdm nobil sub
priviri duioase de oi!e. N-avem nimic de incercat, nimic de
cind dai peste ,,polifonia" contextului.
Sd luim er.emple. Un mare succes al analizei contextuale sperat: atimdm de context. Ca orice tard micd. Dar mai abitir

este, mai ales in'Apttt, reforma modernd a pedagogiei' Se decit oricare altd tar5 micd!

pornegte de la convingerea hiperliberalS cd nu poli.educa un in definitiv, *ur" noroc sd poli sX pui totul in aceeagi
cdciuld. Sd ai me"r'e.rur, la indemind un context dezavantajos care
iopil dacd nu ircepi prrn a-l inlelege' inlelegerea tinde insd'
s5-!i preia insuficienlele, ratdrile, somnolenta. Sd poli sd spui
pit\a U urmd, sA devina atit de complexS, atit de nuanlatd (cu ci nu !i-ai scris cdrlile din cauza contextului, ci n-ai cigtigat
implicalia identificdrii integrale a pbdagogului cu ,,obiectul" alegerile din cauza contextului, cd te-ai apucat de potlogdrii
seu;, incit, mai devreme sau mai fitziu, realizezi cd, pe md- din cauza contextului. Pe scurt, ci egti formidabil, dar ghi-
nionist. Cd esti pe toate planurile victima imprejurdrilor.
,rrr#." inlelegi, nu mai poli educa' Cum sd educi un conglo-
psihanalizabile, expe- Mioritismul rom6nesc e, una peste alta, o filosofie (dulce si
merat de .md'uent"" soiiule, complexe
subliminale, frustrdri obscure, vise prost digera*-;i perdantd) a contextului vrdjmag, a nevinovdfiei sacrificate.
rienle
fataiitali genetice? Cum sd dialoghezi cu o interseclie? Cdci Cu o altd formd a ,,contextualismului" m-am intilnit zilele
asta devi-ie individul urnan prin ,,contexlualizare": o inter-
trecute. Un bun vecin gi prieten, dintre pulinii cu care pot intra

358 359

in disjunctie fdrd sd-mi otrdvesc prietenia, a |inut sd-mi reco- Revenire la context...
mande, apropo de citeva comentarii despre comunism pe

care le-am publicat de curind*, mai multi precaulie teoretici,

mai multi atenlie la context. Ce cgodnsteesxct?p-asazjiec.cCarinedinidneacomrensX-

pondenla intre Marx 9i Engels

-Ccoitnaintteexmlte?odsBinaetxspiXnlisnceeitldd-tdomalare-c.riTminrdesbipsuotieilibtsiucdni,lueclepmsladesuniemvemcianini ddm dupd
9i prieten.
ansamblul

operei si al biografiei autorilor (in fond, ce tineri erau cind au

scris Manifestul Partidului ComtLnistl), trebuie si ne gindim la

atmosfera revolulionari a secolului al XIX-Iea, la tradiliile ro-

mantismului german etc., etc., etc. Ce romantisrn german, In incercarea mea de a defini raportul corect intre ,,text,, si
,,context" , n-am un soi de metaford:
domnule?! Stii dumneata vreun pasaj despre necesitatea tero- ficut decit sd recurg la

rismului in textele lui Novalis, ale frafilor Schlegel sau ale lui a,a,mcliossntlpit"eu,xsdtuceqli"inadutLinpdorjuefpirtulainlteteisi.ddaDacecdo,aridcneeeloiarcn-psoi rp2taircinveteadmstcio_lnintet,a,xc,toupnlurtieiv,xetnug_uti

Carus? Ncdur!ti-le mi se rdspunde. Dar pot recolta asemenea pa-
saje din lui -ddzmicc-it,atdea,r,edxatrceimeisat9ea",
ileecim Nietzsche. Bine s5-i
in context pe to!i! De ce sd au decit dreptate (o dreptate partiali) cit6 vreme pierd din
din

proza de tinerele a lui Cioran, fdrd. s6, amintim de atmosfera vedere textul insugi. MetaforJ mea pare sd fi sunai unora a

generald a epocii (in care un intelectual de stinga ca Emma- pluton de execulie. E un mnlentendi.Nu vreau singe, nu mX

nuel Mounier vorbea despre Franla la fel cum vorbea Cioran distreazd sd practic ,,voluptuoase probe de tir,, impotriva

despre RomAnia: ,,lara are nevoie de mugchi 9i de nificd sdl- ,,dreptdfri" . Tot ce vreau e sX nu md las devorat de cbntexte
inainte de a ajunge la text gi si nu justific texte eaident crimi_
bc,,adrotismciiaenn")tu,ismdmeualv"i irlvusoit!arbCfiemrvaagdeceodndrtoeamxtaaounfttioicarauvulultui,si idZceeiule-taitu-erCvdio!ddeCrneiatt!nd-ue, nale- prin contexte care pot p5rea binevoitoare si, eventual,
solide teoretic. Eu gdsesc, de pildd, in paginile .clasicilor,;
departe avem dreptul sd mergem speculind subtilit5lile con-

textului? Si cum sd evitdm entropia morald care poate rezulta marxismului declaratii potrivit cdrora ,,oditfajunsi la putere,,,

din stergerea tuturor conturelor, din scufundarea realitdlilor comunigtii ,,vor h constrinsi sd aclioneze cum s_a actionat in

in bogata nedeterminare a ambianfei care le-a produs? 7793" .ln alte locuri se vorbegte despre necesitaiea a"',; il;
Mi se va spune cd totugi cei care mlizeazl. pe valoarea ex-
pe democrafi sd treacd de la discursurile teroriste la faptei,.
plicativd a contextelor au de partea lor argumentele bunu- Ce ,,context" poate atenua radicalitatea asasind a unor ase_

lui-sirnt. Firegte cd de cele mai multe ori contextul e decisiv menea pasaje? Cum sd manevrez ,,biografia, viziunea, epoca,,,
,,esafodajul" ,,de marcd" al gindirii marxiste, ca si rezulte ci
sau, in orice caz, ldmuritor. ,,Contextualigtii" au, prin urmare, ,,a acliona ca in 7793" sau ,,a trece la acte teroriste,, sint sim_
dreptate. Cu o vorbd care-i plScea lui Constantin Noica, voi
rdspunde cd nu au decit dreptate. Nu poli trage la lintd dacd
te uiti la ,,contextul" ei. $i, mai ales, nu poli eluda faptul cd in ple hiperbole rornantice? Unde e ,,finetea', pe care eu nu o vdd?
puzderia de contexte in care trdim agteaptd masive, necom- Care e marele context umanist, marea constructie ralionalistd
pe care se bizuie asemenea nevinovate pasaje?
plezente, drapate irtr-o drasticX evidenli textele insegi, despre Sd lulm alt ,,teoretician de rttarcd.,,, unui contemporan. Se

care avem de dat socoteald. numeste Jean Paul Sartre si nu eziti sd spund intr_o discutie

Dilema, nr. 88, 76 - 22 septembrie 1994 publicatd in ActtLeI,la 28 februarie 7973, cd,,un regim revo_

* Vezi in voltrmul de fatd, SofbnrcIe constiinteiuinooate,pp.34T-357 lulionar ctarerebuilieamsdenseindlde"bgariacsdez,,enudeexuisntdaanlut mmiitjloncu,mpednrtdrue
indivizi

360 361

I

aceasta, decit moartea. Cdci dintr-o inchisoare se mai poate fascism..." Apare astfel o tulburdtoare ierqrhie a rdulu.i, o

iegi." ,,Revolufionarii dela1793 n-au ucis destul" -- conchide diversificare de rang a asasinatului. Faptul cd la inceputul
marele filosof. Ce faci cind dai peste un asemenea text? Te
anilor '30 arr pierit in Ucraina prin infometare organizatd tot
innugaronztee.gtTi?eTaepinufcuirriii?bdNdut!o-r m-ar sfitui, probabil, iubitorii de atilia oameni cit mai tirziu, in toatd Europa ir-r urma F{olo-
de studiu, scormonegti contexte
caustului, faptul cd soldatii Chinei comuniste auucis jumdtate
pin5 dai de ,,spiritul de ansamblu" care explici totul gi te ajutd
din populatia tibetani si multe asemenea orori provocate tn
sI treci peste micul acces de bestialitate al unui idealist...
numele unei ideologii victorioase nu determini aceeagi cnll-
Ni se cere sA nu amestecdrn ,,ideile originare" cu unele
,,fapte degradante". Dar care sint, in fragmentele citate din tate a indigndrii ca dezastrele dreptei. $i asta pentru un singur
motiv: vin de la stinga, adicd dintr-o sursd care, in sine, e purd!
Marx gi Sartre, ,,ideile originare" valabile, care trebuie deose-
A9a se explicd de ce naliunea 9i statul german igi asumi o
bite de promiscuitatea realului? vinovdlie globald 9i 9i-au fdcut un program din a rdscump5ra

S-ar pdrea cd md rifuiesc doar cu una dintre experienlele neincetat demenla lui Hitler, in vreme ce natiunea rusd gi

,,terifiante" ale veacului, neinfelegindu-i pe cei care au trecut ex-statul sovietic au incheiat scurt litigiul, trecindu-l pe Stalin

prin doud. Se poate. Dar trebuie sA constat cd 9i cei care au tre- din mausoleu in racld.

cut prin doud (nazism si comunism) se rdfuiesc, fie genere, Dacd vretmul dintre amicii mei marxizanti mi-ar mirtu-

numai cu cea dintii. $i tocmai de aia m5 rifuiesc eu mai abitir risi cX are o slibiciune pentru Marx, cd marxismul e una din-
cu cealalti! Eu nu stiu sd existe, in toatd opera lui Heidegger,
tre componentele calde incd ale tineretii lui, ci a crezut in el,
o singurd propozilie care sd ceard monrte, moarte la propritt,
drept care nu se poate dezice cu totul, 9lui cid,,,rpervinoluufrimonaarree,",e
asasirrat. Dar gtiu cd existd vn scandal Heidegger, provocat de inclinat sd treacd cu vederea excesele

perioada lui nazistd, un scandal academic 9i mediatic, cdruia oricit de barbar ar suna ele astdzi, a; intelege, admitind cd
nu-i corespunde nici un scandal Sartre de anvergurd ase-
orice iubire, chiar gi una ,,deviat5", trebuie respectat5. Existd
mindtoare.
oameni care nu s-au ferit sd facd asemenea delicate mirturi-
Publicistica lui Sartre oferd nu doar fragmente izolate cle siri. (Karl Popper, de pildd, care, aflind din cartea 'fhe Red

isterie, ci zeci 9i zeci de pagini irespirabile, zeci 9i sute de ges- Prussian a lui Leopold Schwartzschild cd Marx n-a fost nici pe
turi delirante in favoarea unor realitdli care, pentru orice om
departe atit de umanitar si de iubitor de libertate pe cit se
normal, sint infricogdtoare. Dar Sartre nu 9i-a pierdut onora- spune, a admis, nu fXrd o urmd de melancolie, cd dovezile
bilitatea. $i nimeni n-a analizat L'Etre et le Nlant pentru a
depista eEinxlieealdmoepslauuub-sd,teruvcaetrnutiirctdopsleetanleltirnudisetudn.tiiniineersxecelhegiemglibadr-edisuctaldtismaI dlleuoilmurdi dcouefenrEtietnei.g)deelsc" o-legsuilnstdu,,z-dro,,bmitaoi aarlees" in corespondenla lui Marx
gi fata evi-
un alt s,a inclinat in

Mircea Dar marxizantii care tin steagul sus, care nr-r pot admite cX

argtrmente suficiente pentru demolarea htregii sale opere ca idolul lor e un teoretician al terorii, cd textele lui il incrimi-

antisemitd 9iii ,,reacfionard". Aici e toati problema: pe unii neazi ca pe un fals (;i crud) profet si ci in umbra eluic-azusli pe
,,contextul" salveazd, pe allii nu. Unii rbmin sus oricit de baza indicaliilor lui exprese (ceea ce nu cred cd
iu
jos s-ar fi intimplat si coboare, alfii, dimpotrivS, oricit de sus Nietzsche, pind nu mi se
mormint cuprinzind zeci ddeovmedileiogatenepedetevxitc)ti-mea, crescut un
au putut urca, rdmfir, fatalmente, jos, supusi unui oprobriu acegtia md

mereu vigilent, mereu legitim. E unul dintre chipurile acelui scot din minti si md obligi cu obstinalia lor stingistd sX md

,,rnare tabu" descris curajos de Jean-Franqois Revel: a face rostogolesc mai la dreapta decit a9 vrea si fiu.

crime la stiega nu e la fel de compromif5tor ca a face crirne la

dreapta. Sau, cum spune Revel, ,,existi o limitd in ostilitatea Dilema, nr. 89, 23 - 29 septembrie 1994

fatd de comunism: dacX o dep59e9ti, egti brusc suspectat de

362

, i.,:'illl Viafa intelectuali sub dictaturd Gtortoaslistamraen-n muzica gi filmul sovietic, Ahmatova, Pastemak,
sau Platonov, cum se explici filmul ceh din anii
i:;ri'',t,::'t-':i':l,
'60 sau cel maghiar de la sfirgitul anilor '7A, cum se explicl
'':
Polanski, Wajda qi Forman, matematica polonezi sau poezia
.l:'. .
romAneasci? Si, irr general, cum e posibil ca un sistem de

irrvitdmint hiperideologizat gi un spaliu cultural a cdrui axi e

iftnei tmdeer,dasicg;titiaefapstcaddtp-orofdciguxeucmir.-pl lmanreauiiunmmtouatdnlteeadcueancreait,, ciar mai des decit ar
oclatd iegite din sis-

onorabili pe scena

dcmtrcm tii lor I ibera le.

in 7992, cdtre sfirgitul celor gase luni petrecute impreun5 Intrebarea lui Bruce Ackerrnan are si un ,,corelativ" romA-

la Institutul de Studii Avansate din Berlin, Bruce Ackerman, nesc ceva rnai tenebrcis: e ic{eea unora {intre altii a muli regre-

profesor de drept la Yale, m-a intrebat, cu un soi de perplexi- tatului Ioan Petru Ciulianu) ci, vrerne cle patrr-lzeci si cirii:i cle:

tate inocent5, cum se face ci am supravieluit intelectual- ani, in l{omAni.r rr.Li s-a intimplat cul;.r;l';rlrnc-:n|i: l rrir'ir;',(.t. Eier.:i.rii
fisacrr',:rir"fao-csii:--.c-u;L"llii-q:i.i:.lrri;i,-:i,l,c,r:r,irttee,;:if.ai;'liai.lr,i"
mente intr-o lard comunistd, controlat5 vreme de patruzeci 9i castrator a.l comlurismuir-ri
cinci de ani de un regim tnoetadliutamr.eirnirtirembaarieaaditn-t.cr i"srii Prr--fes"orul a-nlerican miic;rr
tul de suprafald al unor decit efec-
mai nuan- -conptierxetmuir-sldi fciofnusnecctiionnteatf.uRneosmteA.niSi -i--iru-icneiirccdiiirlni"rsc icin-e aiiiutrie
aclncem
!ate. Ea deschidea un cimp larg de intreb5ri subiacente, unele
amintc curn a fosi de' fapt.
decurgind din mirarea legitimd a bunului-sim1, altele din
Un mod de a expedia problema ar fi sd -d-ecclai rpimen-truclvrniarlao
iEgunroorpaaredae-Esint edvuiptadbialSl d-oileaatirpduzlbuoii de societate ndscutd in f.lcea Constantin Noica
mondial, sub ocupalie din cincl in cind

ruseascS. Bruce voia sd gtie si sd inleleag5 cum se impacd intelectualS conditiile bune sint rcle 9i conctrifiile rele sint
bune. O declaralie in aparentii cinicS, clar ir-rcercind, in fond,
libertatea constitutivl a spiritului cu agresivitatea unei ideo- si ne pregirteasc.l sufleiegte pentrtr unlarificsrea ftbtxiilMhi a

logii inflexibile, cum se poate cfoarrme arescitsnteevmaa-tizecaazdintienlterectaugaal rnininnlul,ti gi si preintirnpine astfel paralizia rnentalS pe care

ccoumltuprei tiativlu-miiindtur-pudnccriotenrteiuxlt luptei de clasX gi care propune indigenta mijloacelor curente si die Diitftigkcit tlt.r Zeit ar fi

mai curirrd tabuuri decit modele, pe scurt, cum poli funcliona putut-o provoca. La un posibil efcct stin-rulatol al negativi-

normal intr-o ambianld riguros anormali, cum e cea a dicta- tdtii se referi si un scriitor est-gerrr-ian ca Stefan Fleym cincl

turii comuniste. intr-un anumit sens, intrebarea lui Bruce mi spune: ,,Daci egti scriitor in Vest, poli si scrii practic tot ce
poftesti, nLr conteazi, rrirn.lnui nu-i pas5" Firegte, csti citi.t,
flata... Rezulta ci nu coresfundeam intru totul agteptdrilor
lui mai curind sumbre: eram oarecum articulat, citisem 9i unii se amnz.l citinch.r-te, clar efectul practic al scrisr-rlui tiiu c

altceva decit Marx 9i Engels, pdream mai aproape de cos- minor. Dincoacc, in partea "socialisti" a lumii, e cu totnl ait-
fel. Scrjitorul are rnai multd
mopolitism decit de ingustimea tribald puteam fi acceptat, greutate: cle aceea avem cenzurS.

prin urmare, ca un interlocutor plauzibil. Mdrturisesc cd une- pentru cX la noi cuvintul conteazi, iar politicienii trebuie si-i

ori impdrtSgesc eu insumi perplexitatea lui Bruce. Ea se ia in serios. De aceea e mult mai interesant si lucrezl in
aceast5 parte a lumii." Din punctul meu de vedere, tonul lui
amplificd, de altfel, considerabil , dacd, dincolo de cazul indi-
Stefan Fleym e pulin prea dezinvolt, iar afirmatiile sale -al de
vidual, ludm in disculie performanta creatoare globold a Estu- o linearitate discutabil5. Pentru a prelua
ul comentariu lui
lui european. Intr-adevir, cum asleneexipnlitcredru-ptpeei fundalul cen-
zurii staliniste, al Culagului, supravegheri jacques Rupnik, nu e, de pildd, sigur daci ,,aveam cenzur5
fiindci acordam mai rrrulti greutate cuvintului sau dace nu

364 365

cumva cuvir:ltul cdpdta greutate tocmai pentru cd aveam cen- 9i camea. Evident, e greu de presupus cd existau, in RomAnia,
patruzeci gi doud de mii de heideggerieni (acesta a fost tirajul
zurd" . $i apoi, lupta cu cenzura nu era intotdeauna ,,arnwzarv la Holzwege). Fenomenul vorbegte mai degrabi despre o anu-
td" sau ,,interesant5". E adevdrat totusi cd multe dintre limi- mltd fetigizare a cdrhi gi a culturii in genere, despre emulatia
tele de diverse tipuri pe care statul totalitar Ie impunea au intelectuald stirnitd de spectrul clandestinitdfii.
fost convertite in combustibil. Existenta cenzurii a dus la
elaborarea unor ingenioase tehnici ale subtextului, ale alu- . La capdtul acestor prime consideratii, am putea spune cd
ziei, ale camufldrii mesajului, tehnici practicate cu virtuozi-
tate de scriitori 9i asimilate prompt de massa cititorilor. aiala intelectuald sub dictaturd este posibild, paradoxaf, tocmni
Piedicile de care se izbea efortul de informafie stiintificd, in- tntructt e potenlial imposibild. Cu alte cuvinte, probabilitatea

terdicfia sub care erau plasate o serie de idei 9i metode carac- redusd a unei vieli intelectuale normale face ia forta ei de
teristice pentru spiritul veacului (psihanaliza, de pildd, sau
irumpere, capacitatea ei de a profita de toate fisurile sistemu-
lui sd fie enorme.

structuralismul), taxate de critica marxistd drept ,,forma- II

clisutreio",zi,t,areteacafioinntaerlee"c,tu,a,blSurg9hiedzded" e-aut,o,atrtaenascgersetesaiuinnitleonr,s,ificmaaui
mult sau mai putin conspirative prestigiul iiscului politic gi
farmecul optiunilor neconvenfionale. A fi structuralist deve- Inventarierea elementelor de context care au fdcut posi-
nea_palpitant, a fi criptostructuralist, adicd a strecura printre bild supravieluirea noastrd intelectuald sub dictaturd nu se
rinduri principii si procedee
romantic. Ceea ce irtr-o fari ndoermtipalistsreuccittuegratelisctu-nadtuervaelneelea, poate dispensa de un minim corolar metafizic. E inevitabil, la
un moment dat, sd ne confruntdm cu nebuloasa problemd a
rfuiui. Cei care au ficut experienfa-limit5 a unui rEu imanent
destins sau cu o hdrnicie birocraticd, i:rtr-o lard totalitar5 se (rAzboi, boalX, diferite variante de univers concentrafionar)
citeste cu o pasiune cu atit mai vie 9i mai transfiguratoare, cu
cit este mai inadecvatS. Pentru intelectualul din Estul euro- ;tiu ci paivneda9ioin cele mai barbare i:rtruchipdri ale sale rdul nu
pean cultura nu e, asadar,,,ritmul firesc al respirafiei spiritu- poate
les5turd omogen5, nu poate fi compact.
Ontologic f-irto9tdi eteaoulongaicu-n
lui", ci,,un oxigen furat", ,depozitat clandestin,,, ,,o variantd cd el lasd rdul e imperfec{. Ceea ce inseamn5
a supraviefuirii" (Gabriel Liiceanu, lurnalul de pdltinig, ,,spa!iu de joc", de echili-
Ia o gansd
brare celor aflali sub impactul lui. Chiar gi cea mai rea dintre
Humanitas, \991, p.6). Coloratd de asemenea conotafii, viafa lumi
intelectualX sub dictaturd are un aspect dramatic, ,,fierbinte", care sein-t ag spune t-oatceosinmgorteicddi,eandteicled ilustreazd o ordine in
prezente lumii normale. Orice
de naturd sd mobilizeze flinla iitegrald a protagonistilor,
resursele lor ultime. Nevoia de culturd nu e hianita, in aceste lume are atributul totalitdtii. induntrul acestei totahteli apar,
firegte, infinite variatiuni de dozaj, dar important este ci
condifii, de gustul pentru gratuitate sau de vertijul dezintere- ,.,releta" e completd; gresitd e numai proportia, repartilia
sat al cunoagterii si al creativit5fii. Nevoia de culturd are
drept sursd instinctul primar al conservdrii gi, totodatd, exi- intemd a cantitdlilor. Dacd fir lumea comunistd, ca lume a
riului consistent, lucrurile n-ar fi stat astfel, nu s-ar fi declan-
genla ,,mintuirii" individuale intr-o ambianld care nu se inte-
reseazd decit de solulii colectiviste. Mi se va spune c6 exi- 9at niciodatS, in perimetrul ei, numeroasele mecanisme de
supraaieluire concretizate, intre altele, in seria de performante
genta aceasta nu putea exista decit in cercul restrins al unei gtiinlifice gi artistice ale Estului europeErn. Cind vorbim de-
elite. In realitate, ea cuprindea, i:r mod inexplicabil, categorii
sociale largi. La librlrii se stdtea la coad5 ti fel de rdbddtor spre viala intelectuald sub dictatur5, trebuie deci sd evitdm
excesele spiritului de, geometrie, simplificdrile apocaliptice,
cum. se- stitea la magazinele alimentare, Platon gi Heidegger
se vindeau in zeci de mii de exemplare, iar dupd rapidi lor tapajul scednrteimiae-snutabl.dIdiceteaatu-rilefocaortme urndisspteindniutdsi-na Ogicncdiditendtec-it
potrivit
epuizare se comercializau ,,la negru", laolaltd cu untul, feina
materialist-dialectic, nu s-au pictat decit portrete omagiale,

366 367

nu s-au compus decit ode programatice 9i nu s-au scris decit tegii par stranii, dacd nu chiar dezgustdtoare. in principiu
romane 9i poeme realist-socialiste nu corespunde decit citor- sint gata sd fiu de acord cu ei, addugiirdu-le urarearir*u tfti;
ca niciodatd sd nu fie obliga.ti sd fiivete o astfel de artd,, (M.
va episoade din istoria Europei Rdsdritene ii, chiar iniuntrul

acestor episoade, numai stratului lor oficial. Sub comunism Botez,lntelectualii din Europa de Est, Editura Fundafiei Culturale

-orocaareqai, pe efrxopnetr,iecnalagiiuinbipriui,gc9iiriaece-ea existd, concomitent cu RomAne, 7993, pp. 52-53).'
gi a speranfei, 9i aceea a caraUcnteraisstpicecdt ic-tatinusriui fiilciceonntstaitnuaielizgait
c-omaplornieunlutai imperfect
mrefiltei cslipeeicliiebedree.uErnxoisrtddecvheianrit-unne,,-moeacmaninistmimdebinseup-rav9iieoluairneu"- ei de nrbi-
id1n9et5rpe2raoaalltusetildeC.cz,a,eMlsitlaiantwtee.aMJuciloarnspaztliuv-li"de-etodtpeuetgenintl,ri,uemaianltreelu"luigaNi nf.ouSrmtneeuinalahpdadrradintt trar. De reguld, asociem dictaturile cu o af*osferd de necesi_
tate istericd, de rigorism fdrd bre9d. Or, mai ales dictaturile
r"pdtcuiJveouranmldctsi,itui1eoean1abaias"rapettreade,erergefis.lienuee-s-tlditcddlro,daeisrlta.eeItaixgnLvdniegoi.ogrFpebrpmiaoaerilanipidtbioectioaneetettaveefoleoirdtbcrsabesttruacvidtlueiidurnjoeesniauodcpcraridepn'pcrtnurorin_itncnrzouifridloidtacmolalteaeinutrics,erilneiaft5tmsoderernemdiuacemlstoudonislnae___
rru se irrtituleazd degeaba lurnahLl fericirii.Btneinteles cX feri-
cirea
posibil5 in inchisoare nu seamdni cu fericirea cam-
ilestrS, dar ea rimine o form5 (paradclxald) a fericirii, sirnul-
iand ';ii uneori consubstanlialX cu tragedia imprejurdrilor.

Spunind asta nu vreau in nici un caz sd atenuez atrocitSlile cIac'iuorebntneifttirrgiadiu.reruIarnlulinatrauenvaptileoitdalaieitteeini,mdteeepllcereoictatcusizodainblgesiulo.bsrrAuiedbgzeeaadaziscsaeci,aXitanurdrteddilme.uagL;uHianJdpfucuridn-mi,calduioen,nrepacaiioleederdf"ia.-,

regimului totalitar comunist, sd absolv dictatura de inumani-

tatea ei esenfialX. Nu vreau sd spun cd rdul e fbirudn,ocriiz-onrteepelat
ci
-fel rdul e imperfect. p$ai rcaidiinsfuelrnteurel stetrruesftirrul pat5. cutdrui disident i se intrerup convorbirile tdeeleafosneimceen"e,af 'tte.i*e-_
de improbabil ca 9i tenii, dar i se tolereaz5 lungl
interviuri _
Ar mai fi de addugat ci imperfecliunea rdului e gi condilia

strict necesard a adaptdrii Ia rdu, cu beneficiile 9i cu riscurile nAaplgrafLoe9otos7timamb1emeais"eiimotcsa,ceerisedmndennfitnecunu-rscelr-naltadoauuitmuvuilatdpeormpVadxaelluorp.ciasilcmoiecaitneasaospjeatdctnndo.iueieffAtrourl,iJecrimlazepieiyrdriua-iemetlccee;Trradeaai9zrcsiat,r-iicruiseda.npells]nyieviAegdoss:rsnesipproii,rat.gn,raeiiadeuuttrsrsusereepslauscn.fofmonpiitupnngemtrdpaadottniouvimtimoran^peiasbipviegpesesiilhnoamtdesieetn,caur,.cge-givltdeindvaeip,dlaeaeloniounicaftrSietiieiugilpfe_iriielcciaos,uEa.u,eLslrrutt6idtaajttrrtdiojilrftjfuepedjisiena__o.ea
sale de neocolit. Viala intelectualX sub dictaturd a fost posi-

bild gi pentru cd, intr-un fel sau altul, intelectualii se adap-

taserd la condiliile dictaturii. Perspectiva unei schimbdri cle
pind in
rceognismecianldfo, setra- m purletirgn5atilic\ppeAntr-u cvasiinexistentd. in
cu tolii o cursd lungi, prac-

tic fdrd sfirgit. Un amestec de resernnare, sublimare a insatis-

factiilor, viclenie conjuncturald, melancolie 9i umor
ta era recuzita curentd a supravieluirii noastre. Mihai Botez a

rezumat foarte limpede aceastd situafie: ,,Se spune uneori cd gi mai ales pentru cel sud-est european/ este"scta_r"a,rcrtoepri"suti.c,
intelectualtil ce trdiegte sub regimul cornunist trebuie tot-
deauna sd aleagX intre a fi curtean ori disident. E o simpli-
ficare excesivS. A accepta contractul social comunist nu acest amestec straniu de intransigentj si haos, de rigiditate gi
disolufie.

inseamnX obligatoriu sd devii curtean: mul;i tehnocrali vi.efSueirevaorbneogatsetrdpuinlinteldeecstuparled rolul pe care l-a avut in supra_

est-europeni dovedesc aceasta 9i chiar unii culturocrafi. Cdci oralititea: ea cdpdtase o i-por_
existd o tristd, dar adevdratd <artd a supraviefuirii", a9 addu- tanld enormi ca mediu privilegiat al libertdfii^, al comuniidrii

ga chiar denrnd, sub dictatura comunistd, combinind supu- necenzurabile. intilnirile in.gru"puri mici, la cafenea, i"-g.lJll
na publicd sau fir casa unui pribten deveniserd succedineele
nere bine calculati, criticism autolimitat, pdstrare tacticd a

unui profil marginal si utilizare inteligenti a oportunitdfilor. -Intrt-oolerisattoeripelnndelcaounnvepnulniocnt a-li viefii academice institutionale.

Desigur, pentru mulli intelectuali occidentali astfel de stra- a spiritului, fostele qri.or"_

368 369

niste ar putea acoperi o ampli secliune cu o galerie de cam- Fintilie, Fuji Yama gi Balcanii
pioni ai oralitdlii, flrd alti operi decit aceea, evanescenti, a
ionversafiei, a replicii, a impl'ovizatiei. Ar fi, dupd criteriile
curente ale carierei universitare, o galerie a ratirii. In reali-

tate, ea a fost depozitul de vitalitate al culturilor locale, te-
meiul continuitdtiilor. in l{omAnia rnai ales, ettforia oralititii

explicd, dupd pdrerea mea, absenla literaturii de sertar sau a
samizdatuliri. Totul s-a consumat fi:r ,,agora" discreti a dia-
a volatilit5lii.
log- uUlnui,daracmuavtiinctuslpuai tinuecdoenesxeemrncialitu, al oralitdlii au fost pugcd-

riile politice. in celulele cu mai mulli ,,chiriasi", ori de cite ori zd.ooruuAdlumci afaatuetzgi iotdreiinisdilneeeg,dreatulpterriolecs,uufirdui:eltuilritnnaeutleieafilplurrniivfeaalsl5cludifiecLlupecaliittarainete.papinrrtelifligiaei
,,programul" o irrgSduia, aveau loc prelegeri de tot soiul,
dispute, reimprospitdri colective ale mem<lriei prin recitdri,
povestiri sau iugaiiuni. Oralitatea devenise in aceste condilii
-o formd acrobatici de supravieluire spirituald, o severd disci- rnstctooiiaurmazit,,tepeegocl.edosehoreaipirielujaeporldniatieldetenrr,uddr-deufecpetaraslopratiegirvoeusidsuaretib_pimrmivririiiiednnusaoetlitrc,eadttfiiieimsrngtteagpriratoe.udmnsiC?eiuereselCuau,suiun.ddmecdveueexisa,dpsla_anliciniicceftfiaegasclutneiuianacssotdtdpuirciiain.nislti_ueuuflsrdelmeuadtbs_ede-i
plind mentald care n-a intirziat sX produc5 o intreagi gene-
iafie de ,,profesionigii-. (Si trebuie spus cd multi dintre in-
telectualii reprezentativi ai anilor '70 st '80 sint produsul

unor ,,strategii formative" niscute in preajma citorva fogti pu9-

cdriagi. Amnistiati dupi tr964, ei au avut ocazia sd devini

trnnsmitdtoril unei traditli de normalitnte intelectuald, pe care srPbaplg_ipleriidi1tlnaua:l atictmn9iiidlunimnealasdneclPu-ienua-odtdtlfrtataimoctunlilphmiiria,titiiiniaiteydve?nrlii,ieisosprppaicoloseuuadmtfrszuriis,eAopCbs:ncndnieeiaeoal.ic,rnsmja.Aeudfr^nilsutirrereeplnutsrlmo,iutiiielnzatseeitintdclilmieulotiuenearaarao-apielrttiirlpicauinoneeagrii]artincrrepiialuusoguhtcetiis,i;inciitLrmri-feisiiraiavvtttdiuiououacelrrdlrciamnoi-ifretnieoimlb,oml.a,ruaapt"uuurnuseidiln"iiinecr.lidruirils,-e-_,ii
ambianta curentd o uitase.) in jurul oralitdtii de tip concentra-
tionar, s-a ndscut un urias inventar de anecdote, pendulind

-Z-ens,tiliissttoicrio- arienlterecpuatraildcoaxelelehsaaspsiiednislimaleuluaile9bi uadpdohftiesgmmuelulei

,,pirinlilor degertului" din primele veacuri cregtine. Istoria
ciease o variantd de inchisoare care te elibera de istorie, de

determindrile ei conjuncturale. ..

...Orice supravieluire are un pref . a lui Camil Petrescu si a altora, mai rnari sau mai mici, pentru

Care a fost in- irr cazul nostru -de pretul acesta e gr:eu de care problernatica rizboiului 9i a carierei militare nu'iinplic;
spus. Nu gtim ce mdsuri faptul a fi supravietuit a creat cloar pieptul bombat si privirea
zie a constiintei. otelit5, ci 9i eventuafu
sau nu distorsiuni sufletesti gi mentale ireversibile. Uneori "ipio_
sint inclinat si cred cd cel mai corect rispuns la intrebarea lui
Bruce Ackerman care a provocat aceste insemndri (,,cum ai caMluab_dtuacrzCtlroueuugrzriaisli-eneotseccialonedmccrndtipiucdlmaiiecl-oianiatepmestru,iti,vab,tcrittenoirdtz.idrrisetee_pemct-uvacdeieiner.gslemsurlueemabu,i,'i;.n,irpeoidmesnetne-espt,itriinucninetuic,l_isdesmituluofibialrpmttiilllaaietcaadeptieeilauascai.i

putut supravielui intelectualmente sub o dictaturd?") at fi:

,,Am supraviefuit oare cu adevdrat?"

Dilemg, nr.97,78 - 24 noiembrie 1994; Pintilie,_subintelegind o ntiantd de dezamlgire. prntilie tre_
nr. 98, 25 noiembric - 1 decembrie 1994 buie s9 fie expresionist 9i cinic, iar aici
,,cader; in neoclasicism
si melodramS. Pintilie trebuie sd fie arborescentd, fermen_

371

tafie, delir exoftalmic, iar aici e cristalinitate, linearitate, agadar, se masculini z.eazd, adoptd sobrietatea rdzboinicd a
monodie. Evident, din cird in cind, in primele scene, ff:r cite bocetului si a vendetei.
un detaliu sau in fraza final6, se simte ,,gheara" specifici a
j"t;il;;;:-pisnalnccs#mtc?eimiieinastmuuaii]es:lrueltt-auldeou?pcnauzn,eDlenur.t,feumulirtt""tlnesiaarraau)mn:nipmeec.l.ncdidtaaaaamaD:ciaoelnrt/tpl.eid.eeaslepuoueirpJnlsneNirrrxitpzouep-otudtuaa,oriaiprhclt,elulrsiiesi.iieeertieapl,acmiiasun,emnife,rtcnataifcaieipreesdmrrGoeas(rmapoebmreperttisarac,sarieoucativmsatidrdCne.aiccaceeldiesateiaquatildeon.ia'erlzel"vrlrmes"tOaenacaia_peeietm.sii.nr,sa"tnid;alatrmfue.Seie"rdmie,rxaacrifiieeg,Tnn"mnxir*apnF,"iietcatldnu.iediutftiuaf"lorueeml;ntaIrjsts;;ulirmdariileimmii;i.vJl;J"lel;-irt;ei_,neria-.";r,S.e;i.inri;ir;J,tiiyidl;r";dei"e"l,;Ji;rr,;p[,lp;;tg";aagifii;;p;iriUwi,*;i"i'srrl"";;i"i^"1srt;un?trs,.s.epi;tir;_ttini.i;;rtJiir,"cfin_";;dm;aun,eoMoituRelfrmiifunaereuu,ioflda-lll?vnp;niinmatlecn;oeciemm.e'oGdcAtduftfoAeiirlfernntauuicoannfuif,i;ulmr"llfacluadriid"itcqlns,iptic"Juj,laiunuendtd;c:rrf_sbs;tsei_eieril_i_,ia_t
,,vechiului" Pintilie. Dar impresia generalS nu e aceea a unei
,,opere" specifice. incet-ince1 am realizat totugi cd de dragul Dilema,nr.123,19 _25 mai 1995
unei definilii preconcepute imi refuzam o emolie adevdratd
gi cd aveam tendinfa teroristd de a-i interzice lui Pintilie sd fie
altceva decit credeam eu (si altii) ce este. Pe scurt, eram
incapabil de simplitate. Mi se oferea o bucat5 de piine caldd,
iar eu ciutam miresme de sufleuri fine sau de vir:rat fiert in

coniac.
in cele din urmd, am consimfit sd md bucur. Dar am consta-

tat cd sursele bucuriei mele nu intersectau ,,mesajul" exterior
al filmului, ,,actualitatea" lui. Nu despre Balcani, despre rdz-
boi 9i despre armata romAnd mi se pdrea cd e vorba. Ci despre
o femeie 9i despre feminitate. Despre ,,o vard. de neuitat" din

biografia unui copil, fascinat de imaginea misterioasd a

mamei sale. Fascinafia aceasta m-a contaminat pe nesimlite.
In definitiv, i:rtibream o temd acutd a Europei de Est efortul
de a supravielui cu gralie in condigii de ostilitate, efortul de a

cupla pianina cu bordeiul, broderia cu praful, serviciul de cris-
tal cu patul de campanie. Pe scurt, efortul de a salva valorile

feminit5lii intr-o ambianld istoric6 hirsutS, din ce in ce mai

barbar masculin5. O vietate florald, suav turgescentd, o em-
blemd a rdgazului gianormalitdlll e obligatd sd tr5iascd in uni-
versul astringent, degertic, al unei frontiere agitate, al unei

campanii meschine gi singeroase. La inceput, normalitatea e

lurninoasd gi disponibild: ,,toate le suferd, toate le n6ddj-
duiegte, toate le rabd6":,,este binevoitoare" ,,,nu se trufeste",

,,nu gindegte rdul". De la o vreme iras5, resorturile ei se fring,
resursele ei se epuizeaz5. Inadecvarea devine nevrozS, reve-
ria intrd in derivX. Cu cit ,,frontul" alunecd mai spre ,,sud" si
mai spre ,,orienI", cu atit mai mult civilizalia central-euro-
peand, chesaro-crdiascd se tulburd 9i se destramd. Mozart se
stinge intr-o juxtapunere de strigdturi. Nimfele sint vinate de

haiduci, iar in locul saloanelor se instaleaz5 codrul 9i

mlagtina. Totul, intr-o retoricd a virilitdlii fruste, nesentimen-

tale, fdrX zorzoane, fdri inutile contorsiuni sufletegti. Se

trdiegte tragic, radical gi tenace, in rdspdr cu ,,paradigma fe-
mininA" a vielii. Feminitatea se resoarbe in condilia adduaiei:

372

Estetica raporturilor dintre oamenl poate fi rlisctrtati ca o stricti problemi de disciplhfi (fie si

.s.tie",^.-Arnozlr..rln,ota"ctlat.iit"jsutu.mntit:s,p,isflrriitintnmintaivohobsrct"iim,dzlcts-ifrzireupiicntr,vctealsen-adisrcciszaisi,Pe,tetC,csotiLermr'ntitcc's'leeru-srli"bnu'setTfitziuucindtrrcinnnlorccsaneiAua"glliSicsnn-9a"-i liber consir-ntitii) fati cle un cod comportarnental dat. Trebuic
tn;s.:ae,;ll1aadreu;n.ncett;intr-icdrnerolabalzulliielrecpfvseaatcnarcttdrlr-talinnacltsalpen.ip'neeltciencttrerrslgee"tccienclileit,n,si-natcnatclgitlceea"tsietauxcliragiae""tnrefctisoelatmcretttiesclbteeei"ltstirctsleeuat"uii'-'
sd ajr-rngem a cliscuta cott-ttirtgcrilc oanenilctr, componenta dc
cal^risr.rteatrrn,c,]ttoccaolemalafetuenriipiprrei.n"bu,,u,e-i,edo,u,-citaarottiilc,usnetiisftieee,t,siicni iee"'slcltrer"letoisccteir"ritrieccattc"'"luRaiac"plfiorcur'ltmrs'rir.islse"e reflcxiztilnte a vietii lor. Ne purt.lrr-r prost trnii cu ailii nrr pen-
r:."lr;i;ni';,;.-.r'.tteitic,i"-pietuexlppliictde,t,p'ir.obvraebnill,.'pcerin,'eacsetet:taicc"dtr"imfrlittuerocsu" arre
trtr cd ignorinr sau cilcinr ntr stiu ce reguli dc buni pLlrtarc,
girr- ci pentru cii nu ne mai ginciim urrii la altii, pentrtr ci nu ne
rnai preocupd r.rporturile nitastre cu ccilalli, pcrrtru ci ntr ne
cbs,ncirni1liiltircr.toi,arr,is,ili'bm"cr,sEpi.l,tanitrrr-z:tc.-rrtri;cltl.olnL.tii"rt,iuitira.rdui,Ivlainr''iei,u.iimls,rtaiflnitpr,cirupli"ttcoieiJtiulpe.acusr,l!tlc'pcai,iltsnciLtgici,iitr,ilrarsiols.isce-arprrt.tllaii.'l,icp'c,'rtrlmitttart-teol'ica1craptefinglcotetilcliiccnoricvrecClamci'cirriaencuetiiiiSccvtleviniirlae.s'eaerttfi!ipiisr,ansccuaatii1topnrilrnisccrtte-rreatiinrtorntiu,rrsr'lspsgnrrtcinlitittrccirtltiintdrtxliiiputfslcit,tniaoiitlt'r"'ts1lri.is'acbliettini!ltiriiJt[ivire'isciouebSnre'iir'rgu'tstitAlrci-aJulnmf.6tiig'riircurrccitaotirc"aslel.i'H-i'cctsi,'g:eiiit.cnlcnrcueoi.icQaei^ssct'cleitcrttiv'ca'eliilcerertrn'irc.nsscci,nliapctiiaalcenctrltr'i-ct-'ti mai ltrim rigazr-ri cic a medita asupra gestr-rrilor noastre, asu-
unei ,,filosofii". Cu .rltc cuvinte, critt'riile cu care oPer;Iln u1 pra rostultri nostru individr"rai;i comr-rnitarr. Avt)nt, firegtc, tot
soir-rl cle circrrnrstarrte .rtenuante: prioa r,e;ictrltri, urgentele
irictllr;llatt.rrneitci,o't.irSca;snicauaxtmitlsiuli-tnttiipicvlii.am'rlpraartbge:iioslnittbcaeltt"eai*colsucetrrindca.iePli ci9oniidrotisutitarrnriile.rof;ltritemrdlxpiiitnsliattnirrreodtrrororiarladormrcdcetcttnrcprcieornnin-ul-i cotirlicrre, ,,gl-,irrrpclc" :rcut al nccesititii. Viata irncciiatil are
lln aselnenca relief, () asenr.elrca dc'nsitate, incit tot ce nlr par-
374 ticipii clircct la fluxr.rl ei p,rre inc()nslstent salr nc:ienlniiic;rtiv.

I)ar tocmai aceastii strilucrre a imediattriui ii atenr,rcazd

trirnsp;rrenta si atlincinrca. Inrecliatul c percepLtt corect cind c
percePtlt nri ca /ifiilirtos, ca avincl irt siut. strrs.r cxistentei sale,
ci ciircl e pcrceput ca huttitnt, ca primindu-si jirsiificareir din

aiard, cle la nir.eluI turei ir-rstante srrperioarc, c{dtatoarc dc

sens. Irrrediatul a Itnrtittd rtrcdittti, cfect c1e ecleral, i;ir nn ccntrtr

de irarirerc luminoas:i. A trtii runnsi in plantrl lrri e a trbi uni-

climensional, insuficicnt, a trii in oglindi. Nc prtrtim prost
trnii cr,r altii ori cle cite ori triimin oglind.i, nu ca p('r'sdrixc, ci

ca silr-rcte paliclc, ca functii statistice ale unrri sccnariu c.rre ne\
manipr-rleaz5. Cind acceptdm sd fim ,,functii", rrlr nrai putenr
a\-ea ( 0/nllo/'Lnrrrcrtt otnclrcsL', ci doar nnduri de .fttttcLioitara. Ctr
alte ctrvilrte, sintcm irilrttbrtintoti ca nistc dlspozitive trine
reglate.: intrcbr.rintaii cle ambianld, r-le con;urrcLuri, dt: propriile

noastre instincie si umoli. L)r, prima exigcnti a urrei btrnc
raporiiri Ia ceilalli c s;i irrr-i socotirn drtrpt trn irfrtrnr materiai

.,clc intrebrrrirtat'' si sa nrr ne liis:irrr intrebtrintati l.r r'irtl,-rl nos-

tru. I)nrtarca Lrtrnir c posibilii n{rma1 c'mtl dirlrlrirrr registrurl
irrmii objsnr-rite c'.r lrtr acornptni.rurent metaLrillrcsc \iietii pe

orrzontai;i, pe r"rn sirrgur nivcl, ii ia krcr.rl, aturici, o viati ar-

monicii, pe mai multe nrvehrri, care sc intrcpatrrintl sdrbato-
rcsc. Nlotii'atiile ficcirrr.ri gest si alc ficc.lrci clecizii irrcetcazJr
-.;i rnai fie urertia[e, rcllexc, pentrtr a dcl'eni hicic{c si ol'ensirre.
Ct'lilslt e inregistrat irr trrricitatea l'.ri ca irn clestin specific, ca
utr miracol. Blrnele rapclrtrtri intic oarneni nrr silrt erct:lr:a c.ire
sc stabilesc cie la iln ,,rol" Ia altul, rie i,r o nriina la alta, ci nce-
lea care se stabiicsc cle la nrirtrcol la miracol. Nu rle,,csteticd"

.1/a)

e vorba aici. Raporturile intre oameni nu se reduc niciodati Dreptul de a nu fi informat

la o rozd gralie decorativS. Ele pot fi de tipul unei laconice
camaradeiii sau al unei asprimi virile; esenliald e evitarea

complezenlei, a somnambulismului, a schematismelor men-

tale 9i administrative. Toate acestea apar, de reguld, nu ca

rezultate ale ,,calofiliei" de salon, ci, sd zicem, ale unei mereu

active ,,filocalii". in grecegte, ambele cuvinte par sd insemne
acelagi lucru. Dar calofilia pune accentul pe frumos (in sp-e!5
pe idolatrizarea lui), pe cind filocalia pune accentul pe trdrd-

gostire...

P. S. Am scris textul acesta cindva, inarnte de decembrie Una dintre voluptdlile perfide ale vielii sub dictaturd era
1989, pe o temd comandatd: estetica raporturilor intre oameni'
Atunci mi se pdruse cd trebuie sd combat calofilia birocratici voluptatea de a accede la informafii interzise. Cite un ziar

gi massificarea agresivd la care invita ,,etica 9i echitatea frantuzesc sau nemfesc strecurat furtiv prin bagaje, efortul de

socialistS". Ne puitam prost unii cu allii pentru cd eram de- a infrunta, seard de seard, hdrluiala bruiajului pentru a ascul-

personalizali, manipulili de teama de a nu {i pedepsili pen- ta Europa Liberd, Vocea Americii sau BBC-ul, cartea de con-
iru neconformitate, timorali in impulsul de
a fi autentici' trabandX, scrisorile cifrate, vestea goptitd in treacdt de cite un

Constat c5, degi vremurile s-au schimbat, ne purtim incd 9i turist, prieten sau diplomat strdin, erau tot atitea bucurii

mai prost unii cu allii: tragem dupd noi toate efectele vielii riscante, tot atitea pdcate dulci, de naturd sd transforme pus-

sub dictaturd, la care se adaugd efectele tranzifiei: ne purtim tiul cotidian firtr-o micd aventurd inviordtoare. Imi amintesc

prost pentru cd, dupd decenii de depersonalizate, trdim brusc cd in decembrie 1989 ascultam toate editiile de gtiri ale Euro-

inflarnalia proprieipersonalitifi; pentru c5, dupf decenii de pei libere, desi gtiam cd in fiecare seard acelagi grupaj se relua

conformism, avem, in sfirgit, ocazia sd lopdim bahic impotri- neschimbat, de mai multe ori. Speram sd apar5, in ultima

va tuturor regulilor; gi pentru cd, dupX decenii de paloare sta- clipd, ceva nou, dupd cum, in adolescen!5, reciteam neobosit
tisticS, facem (extatic) experienla gindirii pestrile si a com-
portamentutui bXllat. in lumea rece a socialismului gtiinfific istoria bAtAhei de la Watbrloo, cu dorinta secretd (si absurdd)
puteam pleda pentru indrdgostire. Acum s-ar cere mai de-
ca sfirgitul sd fie altul.

Dupd7989, tipul acesta de voluptate s-a stins. Am asistat
cu tolii la o proliferare epidemicX a gazetelor, canalelor de

grabd un efort de decongestionare... televiziune 9i posturilor de radio, astfel incit din edificatoare,
informalia a devenit dizolvanti. Deosebirea dintre informa-
Dilema, nr. 130, 7 - 73 iulie 1995
,tie, zvon, birfd, minciunS strategic5 sau partizanl,, calomnie,
bdgcilie iresponsabilX, intoxicare 9i scandal a devenit inse-
sizabili. Incet-incet, a trebuit sd descoperim cX noua explozie

informafionald poate manipula opinia publicd la fel de efi-

cient cum o fdcea, inainte, absenla sau dozajul interesat al

informaliei. Mediile au dineceupmubtr5sd, -pgriimareajdteiil-e dincolo de
latente. Mai
ipnrtiimi, apreiunfoarcieum- ulapraerte9ai
diversitate ele au c5pdtat o stranie

componentd de diaertisment. Ca sd ai public pentru gtiri dou5-

zeci 9i patru de ore din doudzeci 9i patru (cum vrea, de pildd,

c/ /

celebrul CNN), trebuie sd te asiguri, ca producdtor, cd ;tirile Pe de alti parte, nu poli combate ierarhiile false prin sus-
sint ambalate ,,atrdgXtor", cd spectatorul nlr se plictisegte.
pensia oricdrei ierarhii. Or, adeseori abundenla informatiilor
Stirile trebuie sd fie ,,amuzante", eventual infiordtor de
de tot soiul, culese de-a valma, de pretutindeni, ameninfi sd

amuzante. De aici, doud inevitabile urmdri: provoace ,,moartea lor termic5": totul e la fel de ,,important",
1 Excesul cantitativ. Fumizarea de ,,nouti[i" intri in crizd totul egueazd in indiferenti.

de supraproduc!ie, cu efectele negative care clecurg din orice Un alt efect al abuzului informalional este, in mod para-
crizd de supraproduclie. ,,Oferta" dep59e9te limita de tole-
ranli a capacit6lilor noastre de asimilare, ,,scara umanX" doxal, demisia opiniei publice de la rispunderile ei minirne:
intrucit prin mijloacele audio-vizuale moderne gtirile dobin-

fireascd e contrariatd prin ubicuitatea gazetarului mondial, desc, pentru noi, o prezenld acutl, simplul fapt de a le percepe
ne consolideazd in iluzia cd le putenr manevra. Privitorul se
aflat in plin5 incontinen!5 profesionald. Lumea informaliilor
crede martor si actor- El crecle ci vizincl p'articiod si ci, dindu-si
suferii cle obezitate. Afldm nei-ncetat atit de muite, incit sfir-

girn in stupoare si greatd. I-dcomia e urmatd de o somnolentd ctt pdrerea, {ace istorie. Infornr"rlia fur-rciioneazE demobiliza-
safietate. E limpede cd n-am fost ficuli sd fim contemporani
tcrr. Reactivitatea publici et dilninu;rilir, arri:,i,iiarea uirtusld fa.td
clipi de clipd cu tot restul planetei 9i cd, a9a cum nu putem de imagine submineazd nevoia de a intervent actttnlmerLte in
minca oricit, putem inghiti toatd informalia
nu care ni se real. Insul informat devine vn sytectator care se implic5 tot n-rai
transmite, nrt putcm trdi simultan toate dramele lunii 9i rar, un contemplativ flasc, locuit cle o sumedenie de ,,date",
pe care nu le mai digerS.
toate exaltArile ei.

2 Excesul de negativitate. Eigenla divertismentulrri creea- In sfirsit, trebtiie sd constatdm cX inforrnatia, oricit de bru-

zd nu numai inflatie informafionali, ci incurajeazi totodati tald, e intotcleauna nni rece decii realitatea. Aceasta pentru cX

un regim preferenlial pentru stirile sumbre. Cu alte cuvinte, ea se transmite prin ,,medii" neutre (text, imagine), cu rol de

trebuie sX livrezi nu doar cit mai multe aegti, dar 9i cit mai interval protector intre cel ce ernite 9i cel ce receplioneazd.
mttlte aegti proaste.Informafia tinde astfel sd devind gocant5, Fcariprtiunl esceensdaurmebpreepntetrpueantarujuangdeevinefnoin9ntairteie.,
In suita de prelu,
traumatizantd, terorizantd. Raiul n-are haz, prin urmare re- realul pierde
i9i
portajul cei mai vandabil, visul ziaristului, este reportajul volumul, cdldura, palpitul vital. Si mai observdm c5, de-a

despre Iad, despre indrlcirea lurnii. Sub pretext cd vrea si fie lungul a doudzeci si patru de ore, majoritatea informatiilor se

totali gi necornplezenti, ;tirea devine otrdvitoare. Ea stir- repetd de citeva ori, ceea ce le grdbegte ,,ricirea". Ajunsi aici,
negte oroare a, ldrd a reugi si purifice ;i sd educe. De la o vre- atingem marginile unei probleme care tine de metafizicd: e

me, a te informa e a cultiva ilr chip pervers vecindtatea catas- vorba de contribulia pe care mediile utilizate frivol o pot

trofei. avea la blnalizares riiultti.Iar dacd acesta ar fi pretul care ni
s-ar cere pentru a fi mereu la curent cu isprivile lumii, ar
Informalia nu ne poate parveni decit ca o strccesiune de

inforrnalii. Iar succesiunea echivaleazi, necesarmente, cu o merita sd addugim la iista dreptr,rrilor omului gi pe acela de a
antrmitd ierarhie. C5pitdm mai intii gtirile socotite impor- rurr fi inforrnali...

tante, urrnind ca gtirile ,,secundare" sd fie oferite spre sfir;it, Dilerna, nr. 144, 13 - 79 octombrie 1995
'intr-ur timp restrins sau la alte ore decit cele de rnaxim5

audien!5. O asemenea ierarhie nu poate fi decit artificiali 9i,
in ultimd instanld, fals5. Putem admite, firegte, ci rdzboiul

dirr fosta Iugoslavie e obiectia mai important pentru istoria
contemporani decit o oarecare rdzmerild religioasd din Sri

Lanka. Ceea ce insi nu inseamnA cd a muri ir Sri Lanka e mai

pulin ofensator pentru umanitate decit a muri la Banja Luka.

378

Rizboi si pace divizatd in douX tipuri de discurs, care evolueazd paralel,
dacd nu divergent: disctrrsul abstract, principial, solemn al
I-a funeraliile lui Yitzhak Rabin s-au linut o surnedenie de
discursuri. Oratorii erau mari sefi de stat sau de organisme ,,administrajiei" planetare 9i discursul singuratic, al,,partictr-
internalionale, floarea clasei politice mondiale" Asistenla era larilor", al ingilor pe care ,,evenimentele" ii ating in carnea, in
9i ea de rangul cel mai inalt: o elitd se adresa altei elite, la c5- singele 9i in oasele lor. Prin moartea sa, Yitzhak Rabin a adus
pitiiul unui rnartir. Totul era predestinat si fie itrrpresionant,
sii aibi marca extra-ordinarului. De la o vreme ins5, ceva irr laolalt5, pentru o clip5, cele doui discursuri. Si a ficut sd
desfSgurarea cerenioniei a devenit iritant. $tim, firegte, cd apard in monstruoasa lui radicalitate un al treilea discurs:
estetismele n-au ce ciuta in judecata unei asemenea tragedii,
cd o inmormintare nu are de respectat criteriile unui specta- discursul celor care vorbesc despre rd,zboi. Cei care vorbesc
col. Dar nu Lln egec exlerior avem in vedere, ci faptul cd ,,stilis- despre pace stau la ora actuald fati in fafri cu cei care vorbesc
despre rdzboi. De o parte guverne, naliuni unite, consilii in-
tica" momentului nu era la inillimea settsului iui patetic. ternafionale ,,democratice" gi ,,umaniste", de partea cealaltl
fundamentaligti, organizatii secrete de gherili, patrioti fana-
Discursurile erau nepermis de lungi gi de plate. Marii lideri
politici ajunsi la tribtrni furnizau triste probe cle limbaj de tici, gata de sacrificiu. Ceva nu e in regulX in aceastd con-
Iernn, captivi intr-o retoricd previzibili: ,,avem clatoria si fruntare. Fiecare tabdrd intreline zelul celeilalte. Fiecare isi
clucem nrai departe" , ,,o grea lovitur5", ,,n-a murit in z.adar" , proclamd legitimitatea 9i oferd garanlii de buni-credin15.
,,marele prieten si frate", ,,drumul ireversibil spre pace" etc. Important nu e cd, rafional vorbind, unii sint mai buni decit
Singur Bill Clinton a incercat sd iasi din tipic, invocind o
intimplare rnai degrabd l'razlie (asistenfa s-a simlit chiar ceilalfi. Important e cd tmpreutfi ei realizeazd o cirutlaritste a
obligatd sd zimbeascd...), din tirnpul urrei intiiniri cu pre- conflictului, o perpetuitnte fdrd iegire a urii. Iar la mijloc, intre
mierul israelian. cele doud blocuri de combatanli, e comunitatea anonimi a

Mi se va spune cd intr-o asemenea itnprejurare e deplasat bunicilor, nepolilor, fratilor 9i mdtugilor cirora li se spune gi
sH comentezi performanta oratorici a participantilor. Dar, dintr-o parte, 9i dintr-alta, cd lupta se dd in numele lor, in
iardgi, nu e r.'orba de o nereusitd de ordin formal; e vorba de
senzalia lrnei crescinde inadecairi a politicienilor fa!5 de reali- beneficiul lor. El sint ,,poporul" pentru care guvernanlii buni
t5!i. Aceasti inadecvare a devenit flagrant5, prin contrast, cer pacea (sau vor sd o impund) si tot el sint aceia pentru a
cind o nepoati a celui disp5rut gi-a inceput cuvintul de adio
spunind; ,,Nu voi vorbi clespre pace; voi vorbi despre bunicul ciror identitate, suveranitate 9i demnitate lupti xenofobii cei
meu." Nu stricta emotivitate, nu ,,omenescul" acestei fraze rii. BitXlia se dd cu votul lor, peste mormintele lor. Fapt e cd
cei care vorbesc popoarelor despre pace nu sint in stare sd
sint tulbur5toare. Ci constatarea subinteleasd ci lumea este
le-o asigure, dupd cum cei care fac rd,zboi nu sint in stare sI le
380 asigure suveranitatea gi demnitatea. Ce-i de fdcut? Nimeni
nu gtie. Dar mdcar sX nu ni se ceard sd ne facem iluzii.

Asasinarea lui Yitzhak Rabin oferi si alte motive de des-
cumpdnire. El a fost ucis de unul din neqmtil sdll. Un neam
care a fost crucificat ca nici un altul de legiunile isterice ale
xenofobiei. Rezultd cX nefericirea de a fi victim5, victimi ab,
solutd, nu plzegte de ispita de a fi cdl5u. Si cd, dus la limitS,
nalionalismul e o migcare antinalionald. El se complace in a
executa consangvini cu aceeasi furie cu care executd alogeni.
Fentru ,,legionarul" dezldntuit crima e ,,democraticS": ea nu
mai face discrimindri intre dugmanul-venetic gi cel autohton.
N. Iorga trebuie lichidat in aceeagi serie cu minoritarii evrei.

381

Nalionalismul e, cu alte cuvinte, expresia sirutcigtrgd a senti- Extreme

''L:: mentului nafional, un delir al autoeliminirii.

in sfirgit, ssdocoobtesgetrev5inmto-tdepaeunntrau a cita oarS? -sd-c9Ii demenla
criminald se asocieze,
indreptititi

ca pe o justificare supremi, dimensiunea religioasd. Asasinul

premierului israelian declard cd gestul s5u a fost implinirea

unei ,,datorii sacre". O dovad5 in plus cd demonul nu e ateu.

El nu contestd Scriptura, ci doar se strdduiegte si o asocieze

cu pistolul. Problema nu e sd te opui fatig lui Dumnezeu, ci

sd-i atribui intentiile tale 9i si i te substitui. Sd-ti faci trcabo ta, I
in numele Lui. Sd-L compromifi, adoptind gesturile fidehtAlii.

Majoritatea vorbitorilor prezenfi la Ierusalim lingd cata-

falcul prim-ministrului defunct s-au simlit indemnali sd in- E din ce irr ce mai limpede cd in RornAnia de azi,,centrul"

troduci in discursurile lor o notd sobrd de speran!5. Lupta cu nu e incd posibil. Sau e posibil numai cu riscuri pe care pulini
rXul va continua, in cele din urmi vom invinge, iar sacrificiul sint dispugi si
as-rinlepinlaatrsseaumm,,eset.ninCt go,a,no"fblsiiciet,cu,dtlirve-"a, pdintias"apceuexslcaslsudidteiemvpapllauduerzzaei--
celor cdzuli eroic se va dovedi fructuos. unora, aceasti undd matic si confuz

de optimism li se pare, poate, nobilS gi binevenitd. Pe mine bilitatea unui

nu md convinge. Intr-o lume in care pacea gi Dumnezeu sint fdrd patimd mizeriile si splendorile celor doud direcfii tradi-
figuri retorice, nu e loc pentru increderea in viitor. Si cred, de tionale. Mai intii, cind vorbim de ,,stinga" sau de ,,dreapta",
ne gindim, de obicei, la extremn stingd si la extrems dreaptd,
aceea, cd moartea lui Yitzhak Rabin trebuie sd ne umple de o

lucidS, necomplezenti disperare. falsificind astfel, de la bun inceput, disculia. Apoi, oiice

Dilemn, nr. 148, 10 - 16 noiembrie 1995 i:rcercare de a supune examenului critic una dintre laturi e
psihanalizatd prompt ca inregimentare in cealalti: ai obiec-

lteiugnioinfaarlXsadueasnttiinsgeamict;oraniuonbisietdcli-uniinfsaefdamden5drcedapetgatinfaazsicsits5t,,

fascistd sau legionard -jidsdencithesaamudfrcadieer.gtTi ecoimngurnoizste,gctiomde-
internist, francmason,

nGHuotrllpoaocgaa-utestfei-gttriaeangcstuaiztadactcucuzdabtruecnlda-tstiiviimizc!euszbii ocHlusoeblovucincaidiu;-scttreueldi.ningCtrhdoe,zseptgieutnni tedruae

cd fiecare parte i9i atribuie legitimitatea victimei. Reflexele de

apdrare ale ,,inculpatilor" sint, in genere, asemdnitoare gi o

asezare pe douX coloane a declaratiilor lor s-ar dovedi in-

structivS. Existd totusi citeva deosebiri ce nu pot fi trecute cu

vederea. Vom incepe cu ele.

munInistReonm-aAuniare-usitc,asedepaarletf,esldincotmoapt5rolmumitdeast-in,gacriinmaecleeecaog-i
mdsurd in care crimele naziste au reusit si compromitl
dreapta. Printr-o stranie chimie a mentalitXfilor, s-a hotXrit,

s-ar zice, cd cel care ucide invocindu-i pe Stalin, Lenin sau

383

Marx e un personaj mai romantic 9i mai inocent decit cel care fdrd dificultdli in uitare, fapte bune poststaliniste, nuanle de-
ucide pornind de Ia Hitler gi Alfred Rosenberg. Cu alte cu- elicteamte,itantoestlaelggiitii.m.. .FMleiirdceegageE.lieadserrrip"g.rteignitestei ranirtaimtea, sSavritnreoveaitn,
vinte, e mai rentabil moralmente sd omori pebazl de idei si Aragon a gregit si a rimas nevinoiat. Cincl Liicear,., ," ,rr_
ideologii ,tnari" , decit pe bazi de idei si ideologii de rang se- pdrS pe N. Tertulian, Liiceanu e iacobjn. Cind N. Tertulian se
cund. ,,Dubla misurS" merge pind acolo, incit simpla com- supXri pe Cioran, N. Tertulian e o vietate complexd, Lln uma,
paratie intre nazism 9i comunism e resimlitd ca vexatorie
pentru ambele. Dar mai ales pentru cel de-al doilea. ,,Riddci- IGsnf1lliili9reusnn8stlqae7ccotgpruoiuiscenldautRoM,vi"reea,asvrricteongiezln;ueaeiagaratiter.zaecthLmlcTeeuihpnc,aput,recturbcgeihrnltkiieecliesrc,cta,.iis,gpu,taua,ndu,suevimloenallrkiesnfa,ema,ugilreniiepi.dpinetioLaseslattri,etac,incel osionnafiiio,acupzpi.oaio,rsll,l*i5tgpt,pi,,ercloicieuI:.lniutrnJJ"juuetp"earrnliiuuea._,t
purneozridreencrliuadl ecsucepnrtievirleegliaonreair-en.fiiBntinaereafacpealrDtidaur luuni dMeu"ncrintourreijs.,cl
nile" comunismului sint generoase (9i, de altfel, se pierd in grReioedmreimsAcnihi?icdaereluspetadeimciaprodtrcivoantcinaupaittaolrisuml pualuritid9iualubiuCrgohmeuzn;i_s;t;_si
negura vremii), intenliile comunismului ,,originar" sint bune,
umaniste, justifiare, Marx e un mare ginditor. Ura de clasd e Pe acest fundal, nu e de mirare cd dreapta ,,acutd,,sau pur
mai nobild decit ura de rasd si, in consecinfd, opereazd asasi- 9i simplu euxntresminadrdormeapdted,pperrsinecvuegcieh. iiin9l
nate mai indreptSlite 9i mai scuzabile. Nu conteazi cd Marx e manifestl nbii ei reprezental;i,
un ginditor foarte special, unul care nu vrea sX explice lumea, definitiv, ne afHm ia
ci sd o transforme, 9i care n-a putut provoca decit trans- capdtul a cinciz-eci de ani de dictaturd corruutistd,nu legionari.
formdri schiloditoare, nu conteazd cd ,,rtarxistii adevirati" In.acest etixmpipa,t"le$gi inonuaeriitoacumsatiatepihriitnabinilcshiisroerci,leas.,chfoi"ds*t *luadeo_-
ca!i,- au
s-au compl5cut si fie contemporani cu crima fdrd sd cli-
sarele anilor '30 qi'40, citl vreme cele ale ,,obsedantelor,, de-
peasc5. Conteazi c5, in principiu, teoria e frumoasd. Restul? cenii care au urmat sint neatinse.
Micile, inevitabilele promiscuitSli ale oricdrei ,,traduceri in eiif-snalutn'oictaDrauitciibntzir)a9apliaind'ueptcacriinenthemvfiaiiifannacsttoutidlmrel,a,ucvlfnefeeiice-gldphtiriediodelppeinrugoltartioi-bnalnorlaeudrrtianiitnol(ipc9it.auirostlaetipudrarreiiantirleeie'gpsniaipitliiaieimn1leoilanoxnrtrpdlires,teoriccnlaeiettrnnefaiitae.iu,
via!5..." Pe de altd parte, egecul comunismului nu trebuie sd Prizonieri ai unui crez f'nest
afecteze prestigiul materialismului dialectic. Erorile nu sint din el, ei aduc i:r lumea de si ai suferintelor care au decurs
ale sistemului, ci ale oamenilor. Sistemul a fost gregit aplicat. cireia meriti sd zibor-im azi o indirjire spectrald asupra

Si invilirn, agadar, din gregeli 9i s-o ludm de la capdt in spirit II
pZr.ovO\aor-aanc9eeafiocasugutmeppretidavetirnceaielsaedreidareedcaeopuatrariticcrrooitmliecAepn,ueabaglsiaccaidntecinititnesrdDbiaeleslmiicsntddmdsed,
constructiv, curajos, neabdtut. Poate cd data viitoare vom
reugi! Diferenla de receplie publicd dintre cele doui totali- 385
tarisme ale veacului se rdsfringe gi in comportamentul post-
festum al exponenlilor lor. Vechii nazigti se apdrd ascunzin-

du-se, negindu-9i trecutul, incercind si camufleze, pe cit

posibil, episodul nazist al biografiilor lor. Vechii comunigti
socotesc, mai curind, ci n-au pentru ce si se disculpe. Tot ce
gdsesc de spus in apdrarea lor e, in cel mai bun caz, cd au fost
comunigti sinceri, cinstifi, halucinali de idei 9i cu totul strdini
de ororile subiacente ale regimului comunist- Cele doud ati-
tudini au, de altfel, o motivalie pragmaticd. Criminalul nazist

odatd descoperit e pedepsit aspru, in vreme ce criminalul

comunist moare in patul lui, rdminind un individ interesant
9i frecventabil. Dar nu e vorba numai de criminali. Un trata-
ment diferenliat revine 9i simplilor simpatizanli ai celor doud

extreme. ,,Pata" legionard e mereu la vedere, infamantd, rezis-

tentd la tofi detergenlii (asumare, cdin!5, justificdri contex-
tuale etc.). Dimpotrivd, ,,pata" stalinistb ,,iese ugor": se dizolvi

384

in sfirsit, la reconsiderarea civilizati, dar necomplezentS, a msdto::ar"feieal:mt:ome:st:eciol:Cpieni'ntyno,aeie,etl1arirr-naigdinnolaccrja,v,eo::tie,oetaIrrcroulsoiet:sdrerii_niotd,iItsatpc.ar"csniprC,io5ni*apoet.,cdolenriDt!cinosinipoluedatceanrctiuvpealuaemoi,aldr,rdeiA,belreene#urxgsimg1snea;rt.e;iuctenaieUrulgn.iildtsleoid",iirelellpoeaiCra,ld,ii,sc"linaoell.liotienr,iiUclleseggenStseic"rgoriicirtinieonouunsaaninii..grtasejua.iirirspid-Nuatilifo."sa,mirfe1uc;cg?ispii'-ia,lt";rd]ec)Ja#.;,e,io-;;;ipu;ai;;.;m;o.nn;l;itjt.oi,iar_cie,ri
ului subiect compromis de obicei prin partizanat ireductibil, Sciaf(cajan.oicoTstlduetaeauari.tetlvcnm,soiundpiluirt;inod)raiiin.t.e.acisabulnicrrtusruiea:iil,tz:lpi.ati)"aisgCaoairUdcnae.sol-eraltintCreirliinuieapiasaepietaimplrnrrdsibfesudeiidioirntnir'mgiaZitintntoeneneiidsaua.ildeltednsiactamaadeisddd_a-tsae9loeC_eiiiIcapadcno6vteedajsl,onzz,tfrpsmr_rugiei"dbsc"ruu"igti"agi"cdsmiai"ccrtt,eu'su,s,;,ss;l.ilti"."ietlvoert,a.iat,E"srds;1suaxpae.eiipu;rlsgacleidotpr:i;sear,iseil,"afmdutrrn:tpata;ibuticeirr.n;HulueuttrJtauancoroinru.,e"rtiar,din;piapea?e'"udirmalinSetiuniabs.gimunutedirmlabela.aee"

umori tulburi, traume 9i resentimente. Reaclia agteptati nu aI(c(rRbtcfr.ss1cdtou,dncoiudani,oeie)ueCtrcaooelernem.li!ercrmadait.no)vtsi5AEvPsuaceggdaDCtnt,eocncideoei,cfnmusoueaailmu,in,reniatf,alclurizrieoitMicaogfcnaulmrtedxric,louliaat,l,dineil-vaat:rlecprIftacsAri.,iuIie,ntaeau,a,t,o,treaceggZeet'il:zfrvinMairdaoeen,ittdegcel,aeZi"esr/arat..edi'udrabat,tevicaed',gsMitnanddrme.oapprotouu-nrvuenoodlmiaulargaulcsCirieMont$l"ioctucusrgsddg.iSe1airrpsTmrcdeuleuie1irrgitso.ltnbheratbutu:leroorif:ea?ectf-tl,foigrinauaau,irrsnd1tsl,..uenrs,llcv:)nc,rtuiec..sirdiue,"acoeuidtao?gtg,eDrealnitnancaii"ln,us,.,onxiov8i,cn.,"",itn.tdnp,[*ref;r":.uDi","n,"t;nr*orreerp.m;lig'lr.n,jriiea;i.;;uad,"l@ehUta;iriituiittozv;i"tdluouai1lnJ;r;i9_*i;,irln;t;a;Jlir-,",_i',ic;aa;;',,ad.ri"J,j;;ea,trar-ii.e^s,;e.ie"xit;rcrMaitibouotp"eua"dne.cdaa;.gdMlarrului_Z;eftecl.eraouer;i.esigiocnnlcfl.insniec(igahNuetm,scd)teedma,oduirmiei(doml,nsuosv2ze,"nipaea"cnei')aert;etpruxierotiu.alrcnaIt,^aair;Lmn,tr._aA,m;;nzuatpznue;r?iza(dietucegdcle.1gsl3e,g;5aualieifdrp)moe;vSu,czorezo;dalvbieeiinedpsdiutncerlri,ile:_iiit_e.,u-_el__i_),,
s-a produs. Mi-au ajuns, e drept, la rrreche citeva nemullumiri
387
de principiu, dar ele n-au depdsit expresia verbali mai mult

suanupmrimaiitpivuilsinmccoanrfeuzfXriz. aIninraersttic-ulapreaatr.uPsuabuliccailblciliesnc-raisuorfiodste,

p$tienfainacSttiamn,cdiuegceiltudionuadptderxatree:aulnutirMl -ihaeilxcMealennotil-escsuem(Dnilaetmdae,
nr.75, 77 - 23 iunie 1994, p. Zce. lOilarnlte-a un comentariu de
2), despre Anii treizeci
Ion Coja pe marginea c.lrfii
lui

(Dilenn, nr. 135, 11-17 august, 1995 p. B). Irviclent, nu iau in

consideralie grimasele citorva bdiefi nervogi 9i inconsistenli
de la gazete confidenliale de tip Mi;caren sau Pwtcte csrdinrtle.

Curn se explicd reactivitatea restrinsd gi mediocrd a

,,opiniei" fald de un subiect atit dc iierbinte? Curn se face cd

cei direct afectali de discursul antilegionar nu gisesc alte

rdspunsuri in afara tdcerii, a injuriei grosolane sau a sofismu-

lui rudimentar? Cutare corespondent nu gtie decit sd gloseze

bSgcilios pe socoteala evreului Ornea, cutare altul divaghea-

zX trivial pe tema patriei inecindu-se in gregeli de ortop;rafie,
altul, in sfirgit, justifici tdierea in bucilele a iui Stelescu prin
atitudinea iui ireverenlioasd fali cle Cipitar-r. Cum sd dialo-

ghezi cu aselnenea forme dc insanitate? Nu poti decit sd pre-

supui cd toate spiritele valide aie n'rigcirii lcgic'rnare, cele care

ar fi putut produce replici articulate, au clispirut, l5sind pe
sceni replezentanli de nrina a cloua gi a treia. l'o!i, de aserne-

nea, sti consta!i cX, spre deosebire de lcgionarismul originar,

capabil sd prel6li2ste intercsul citon'a intclectuali de anver-

gur5, legionarismr-rl epigonic de astizi nu stirnegte decit ade-

ziunea turor nattrri inferioare, ale ciror convilgeri se reduc la
un arnestec de bicepgi si idei fixe. Pe cle alti parte, nu este
exclus ca printre simpatizanlii conternporani ai cxtremei

drepte si fiinefe9iiecglasmiesnei de calitate, carc ins5, clintr-un motiv
sau altul, rnanifeste cu cliscreliune sau deloc.

(Oricurn, o asemenea rezervd este ea ins59i psihanalizabild...)

Fapt e cI ceea ce se vede in ,,tab5ra" legicxrari e grob, haoti!
gi neconvingitor. In aceasti variantS, nu poate fi vorba, cred,

de trn pcricol real, intr-o perioad5 in care mai curind extrcma

stingi se regrupeazi eficace si i;i recupereazi forla de per-

suasiune printre alegdtorii exasperali de ,,costurile" refortnei.

386

cazul N. Iorga gi V. Madgearu, creierele au fost Ion Anto- nsccstiuuisrndrtgesdluu.uicslTridctareeunrbrteaiusltleeiouegrl,ciicaouidnlrntrutadairlreen"dagfitenieoimtanivsaat,rS. s-fErdurar-lirndmuimzmpaietaetdimdep,eocaddste,ecdhaa"esv"eem.ma"a*eat"ncir;ee*;la";ai;,g";ci d;s;u;dniiise__t

nescu gi Eugen Cristescu. Vinovat moral -HocraiainSteimrma,epdeiarca-re
ar putea fi, mai ales in cazurile (1) si (3),

domnul Milcoveanu nu-l prea iubeste. Prin aceasth teorie,
domnul Milcoveanu intrd in conflict nu atit cu ,,Zigugorul

nostrlr", ci, cum o 9i mirturisegte, cu ,,foarte importantui co- p ro gra m ur r" gi o., of :"T T: ffiJ:il:,?li ;# JJ,ll**:1
mandant legionar, juristul Const. Puiu Atanasiu". Asta e pri- il;." ilillrt::::ocsfpclriiaireeroacdreeeregaaact.etrlne!d^dA":e-niosvaedve^el,juoianmdipcgrlene.obu/,itrcldoceou1deia9srin,li8p.ecsrc9uesuoimneaarmidepm-adcea,ierpeardemvixondaetutdurnirtennoilivtmctferedauipiaa.rooadli^sudjn,ror,iairsib,semdlifioalni."eecap.lpoustcsdrrucseou;u.iabi."r.ltlultroeoedcm.tamdutgr.eailciugud"ae,in"drai.ceniete;emisv;da;ndolilarelacs,;dvfl;ietaro;d,:r;,friac;rspe;u.i;ns"auri.ilrtatrnlo"i"l,t_u*f,d,

ma ciudifenie. Dar inc.l si mai ciudat emsidgccirreiizile-giocanadroempnruinl toe:sonDrIciam:nreoaiuyas:odeanmpn:ilztmuyunjluleuuicii,e-cnCnt-nilsaaa5nCifeiouepi"odi,ciin.dnanlajuioaesssDier.smtgvcauipmuipNurlmibsnuencerreebe.uoseiupo.clNtlindoieauec$ffostudaalarfeiacae,seicubxvd"rcreldnipieds*lisn,@amolsai,uioaceurteacngriaa-st.ncimdiooftedieeaeair.iiioiundrnnfmpna_iarilbzrmeue.iccfraiurnseii.lopaetiratfri;nliuruogliut"runet"nseb*rai9rd.tazlicgdii;g,!ia"Ni.d,);ea"snbc";;szilmeri;ui._nmeeii.psratee;tr_"pip&v.n;ani"ine;i;it.iclnia;g"rz"nni;btl"uai;oreitirts;cir;eaganmua;ede;atst;uruiee*iip;tio:_soira"":otlnestzapiuuroaliit,"itdJhrlta;,fsoiisdcoet.t,djred;iT.st;;ia.d"ntfv'iits"pi;_odpfrelliprd,r;;tddnceutio;;eirout"niamiilm;nmt'u_;i.__.;;r;li

Milcoveanu -de cd a explica acliunile miscarea propriu-zisi e
,,substraturi culise" (sic!) de care

strdind e a-i oferi o scuzX onorabild, ba chiar a o complimenta.

in fond, teza domnului Milcoveanu se reduce la constatarea
cd migcarea s-a compidcut in repetate rinduri sd fie ,,mina
care executX", in vreme ce creierul era mereu in altd parte.

Decerebrarea ca virtute! Md tem cd stinga n-a fost niciodatd

atit de ofensatoare cu Legiunea, pe cit reugesc si fie unii din-

tre apdrdtorii ei...

III toare. Ne afldm, agadar, dinaiitea unei patologii .;;;;;_

E foarte greu sX te descurci onorabil in Iabirintul vinovd- centc pe care n-o putem ignora.
liilor istorice. Iar postura judecXtorului, oricit de indreptdfit5, mddaaiaamtir.Vdigmieonoamtgrlieopeonsctbaahastbiddede,riresvedtalaooenbmmitineaanvc.iurtEidlinvljCitbtisa1iiete;tegefr,oes,urcebtou.grmrlr.;ricab;oatenr;ngud;dt.i;e-iidcpea,ravioul;a,ndtofrrsiumf"lmg.ulnp"urp'l"lu,uuNariinfCsi;tri;emo;erja;mxactedeie__e
e intotdeauna antipaticS. Cu atit mai mult linistea interioard, ddbarse,opulealuafmnsostaeinn:azt]dut.s",slotauapCjdi!ula"ase,Cgrao,eio,tlNdljoeasguggiinliiieeeoitautnli,adaNuIsreoniillcinolaeisrsC!dd,ppo,ee'tjrLraci^ean,t iac,p"s.icrap"fiiitta.iegpril-"teli,t;cruia:"pli'*,es,,tIiailn.cl!it,i"sae,,"org,,errEU*aiiud,aln,"uananhscuueiuamaflramstciftndiiIndcctseae"pItr.geatitrcrgiaia;ie_e;llz
soliditatea probelor, scrupulul moral, lipsa prejudecSlilor
389
pdrtinitoare sint exigenle ftindamentale ale oricdrei analize gi

dezbateri preocupate de clasarea echitabild a marilor litigii
ale veacului. Jurisprudenla blocatd in alb-negru, disprelul
ntrantelor, ispita, mai mult sau mai pulin asumatd,, a rdz-
bunirii nu sint sfetnici buni acolo unde materia in disculie e
criza inefabili a congtiinfei. Astizi gtim ci pind 9i un proces a
cdrui legitimitate e incontestabild (procesul de la Ntirnberg,
de pilde) poate oferi o incomodi coleclie de ,,licenfe" proce-
durale si de ,,frugalitdfi" juridice. (Vezi memoriile unora din-
tre judecitorii americani sau recenta disputd dintre Arieh
Nyer si Istvan Deak, publicatd de New York Reoieu of Books.)
Imposibil de instrumentat in chip riguros ar fi 9i un proces
global al comunismului, despre care vorbim atit de des. E
limpede cd nu poti culpabiliza expeditiv o ideologie si un sis-
tem politic avind drept singur criteriu resentimentul si drept

388

bunalul de la Ni"irnberg a decis nevinovdlia migcdrii legio- afld domnul Coja? Si pe ce lume crede I)omnia sa cd ne afl5m
noi?
nare. Dovada? Aga se sp.n-te in cercurile legionare (altera pars,
care va si zicd). Apoi, aga i-a spus_ domnul Simion Ghinea
personal. in plus, pieotul legionar Vasile Boldeanu a cigtigat,
ia irceputul iniloi'20, .tn ptoces impotriva revistei Le droit de IV

aiare, iareil calomniase. Pentru domnul Coja, procesul acesta Dupd ce ne-a sugerat ci la Ntirnberg miscarea legionari a
a fost ,,procesul migcdrii legionare". O fi fost! Dar de la Ntirn-
berg trecuserX doudzeci 9i cinci de anil Bine d- epinussismtddrdtoumrie- fost absolvitd de orice culpd si cd nu se poate demonstra
Boldeanu a
nVuasl iCleoijaag-in,schdia, rfolastpmroicneissturul lui ,,9tiinfific" existenla unui antisemitism legionar, domnul Ion

in Guvernul legionar' Iar dom- Coja saeumnnoarle,a,mzdar-toriin" misiva Domniei sna-lear--fi teza spectacu-
loasd cum cd legionarii omorit nici un
nul Iaginschi povestegte cum, in urma unei depozilii pe care
evreu. Cine sint martorii? Domnii Petre Jutea si Simion
tribnnalul de-la Niirnberg i-a cerut-o in 7946 cu privire la
migcarea legionard, tribunalul cu pricina a accePtat cd mis- mdGehi-cianlarercaeo"dn,vo,Nemnuni mucal-aoCumojca9oicncuvainbrosinmenAinccuisnpdoilsnecipuoatatz-idi -aprcursedezeagnrreldd."b-eP,getendtrasudr
carea gi repiezentanlii ei ,,nu au participat la al doilea rdzboi
mondial" si nu pot fi invinuili de crime de rdzboi. Dar nu par- cineva care invoci treincetat rigorile obiectivit5tii si ale pro-
ticiparea la al doilea rdzboi mondial 9i nu ,,crimele de rdzboi"
sini incrimindrile cu care are a se confrunta Legiunea! Pentru bitdtii stiinlifice, o asemenea declaralie e cel pulin bizard. Ce
insearnnd intr-o demonstrafie solidd expresia ,,mi-ar con-
domnul Coja insd argumentele Boldeanu-Iaginschi sint probe veni"? Cit despre ,,rnartori" , ei sint fatalmente partizani, par-
limpezi cd ea a iegit, la Niirnberg, basma_curatd. Domnia sa
parl sd creadd cd celebrul proces de la sfirgitul rdzboiului a tizanatul lor mergind, in cazul de fafd, pind la enormitate. CX

iudecat toate rniqcdrile de extremd dreaptd din lume 9i ci, prin au fost omorili evrei ire RomAnia sub comandd legionard nu
formele de culpd din
,t.*uru, el a clasat definitiv toate acest ,,se demonstreazd" , ci se atestd prin documente. Domnul Coja
ca toatd lumea de
domeniu. Potrivit acestui rafionament, ar rezulta cd 9i fascis- egxtiiestS- , indiferent dacd a,,lntfeelco- nvcindea"sseamuennue.aIdaor cimumpeontrtei-
mul italian e imaculat, cdci n-a fdcut obiectul unei sentinle asta

judecdtoregti exprese. Ca sd nu mai spunem cX inocentarea va Llnor doa.nnente nu se poate mobiliza autoritatea niminui,

irimelor legionare pebaza unei scutiri -e mai curind subinle- lmnfuiuiecte.iinaLma-da-mcmoadrraaeautcaz-elitecasiepr-rura.ir,nifdmianerdpmaocelztdcfaeCnli,netdtuaeun-lgeevcsitaructlaulluloeizarPamaeultfrnoaesfmiJtruma9frieaecatoip.inlaoDttrirnoioumetun,nocsurdd-l
delulpa ,,irimelor de rdzbol"
lteasre, lfi-e cd un sofism rudirnen-
cX vine de la domnul Coja, fie eman5 din ,,mediile

legionare". Ce alte idei mai colporteazd corespondentul nos- Aurel Baranga era un mare dramaturg 9i cd Dostoievski era
triZ Ei bine, ideea ci antisemitismul legionar n-a fost, deo-
camdatS, confirmat prin ,,argumente gtiinlifice"' Ce sX infe- neam!. Propozilia: ,,Legionarii n-au omorit nici un evreu" intrd
perfect in aceastd serie. Ar fi, evident, de discutat cum se face
ltaeavgfeuemtdan?cicdCiodndudaodtdminninsupl rierrfiontjdas'tinPin-eatinfirtcdrus-foleigtsicnorniicenirroiil,deainletigc-ioanreadrieCn?dcpCuitrdaionnzu-ial-
vorbegte apdsat de ,,inldturarea primejdiei jidinegti" ca cd nalionalismul legionar gi-a ales victimele .sl din rindul ro-
mAnilor, ba chiar din rindul trnor msri romAni. Ar mai fi de

discutat, de asemenea, de ce o formaliune care pretinde a fi

despre un ,ideal" al poporului romAn? Sd nu fi auzit domnul esenlialmente antibolsevicd gi anticomunistd ucide rut comu-

Coja niciodatd de Imiul Legiunii Arhanghelul Mihail? (,'La nigti, ci liberali sau lirdnigti, reprezentanli notorii ai demo-
craliei parlamentare. Ar fi iarisi de discutat cum se impacd

luptd, frali cregtini, ne cheamd lara,/ S-o cur6!5m de-atitea opliunea ortodoxi militantd cu asasinatul (fie el gi justiliar),
cu ideologia rdzbunirii si, in genere, cu fascinalia morfii,
lipitori./ Abuzul se intinde inpalate,/ iidanii ne despoaie de vXdit neortodoxi si neromAneascd. Multe ar fi de discutat.
comori.") Cum adicd ,,argumente gtiinlifice"? Pe ce lume se

390 397

r:tri\il;illi

."il1irli:l
:

Dar domnul Coja nu pare tulburat de acest gen d9 interogalii' poet. Necazule insd c5, din punct de vedere ideologic, el era,
Emotivitatea Domniei sale se ptlne in migcare dupd alte cri-
terii. Ea exultd, de pi1d5, dinaintea ,,discrefiei" legionare, di- irr inchisoare, la antipodul oricdrei drepte 9i, ca atare, greu de
imaginat in postura de apologet al Cdpitanului. Si maie ceva:
autorul poeziei citate de Ion Coja vorbegte despre sine, in
naintea felului ,,relinut" ,,,tipic romAlLesc", in care apologelii chiar textul ei, ca d.espre ,,tin b5trin cirunt". Or, Albrecht a
migcdrii inleleg si treacS sub tAcere impreiuriri favorabile, de
nrurit la patruzeci si trei de ani. Din toate acestea rezultl cd,
naiuri sh le fnfrumuseleze imaginea. E cazul domnului pentru a fi plauzibil, poetul gerrnan indrdgostit de legionarii
csadrevaalrofriifsicceris--o un docu-
Smiemniot nunGich.inEevao, rcbaarededeolinpeoe-ziefdpred in deten- rornAni din lagdrele naziste ar trebui si fie o combina!1e intre

!ie, ca prizonier politic antinazist, Karl F{aushofer. Poezia se Karl 9i Albrecht Haushofer... E greu sd deduci autenticitatea
refer5 ia jertfa Clpitanului 9i la omenia iegionarilor romani document
ului dintr-o ipotezd atit de ciudati. Numai ci

cesutec,airnetrH-aaduesvh5orf,erstirmanpidur.leDaocmonnudliliGa hrineecaluzmiudnrtiui.riEsepgisteodculi dommrlui Coja nici nu-i trece prin cap si se osteneasci pen-
tru a inlocui ,,convenabilul" prin exactitate. Imi arnintesc de
un text al Domniei sale publicat de Luceafdrul, in 7984, pe
deline documentul de la Constantin Papanace. Nu rezultd de mmpraoarfigesisncoeorasuoendiaviestlerrsmiiitealnur,ei amPleaindtodllnireu?in"clre-oimsspAernaeivnsattreea.bu,a,tUohnretdoteonrdTic.inDddooarmzninn€uu-lla
unde il avea Papanace insugi; se vorbegte vag de ,,folclorul
lp,e,crgi-ciooilreniagaurr"luid9i"iicdgelerormestaiucnne. 'nLineladde,r,necipaetmidliaetdrai:zrritelroteircb"eSdnerti'ia!Mpld^aucibiliincpatrioip,drnuoucclliueacldciaue
Coja credea, agadar, c5, pind sX fie tradus in romAnegte, opera
irezut ca Haushofer sX fi fost arestat vreodati ca oponent al platoniciand nu mai fusese editat5 nicdieri in lume a9a cum
Iui Hitler. Specialist in geopolitich (pe care o introduce ca dis-
trebuie! Sau cel pulin a;a i-ar fi convenit Domniei sale sd

ciplin5 acad-ernicX in Gerrnania), ei e principalul suslindtor al creadd! Tare necdjit5 trebuie sd fie o lard in care prelul patrio-
dintre consilierii diriguitorilor tismului e o smintealS de asemenea proporlii
te^oriei ,,spaliului vital" 9i unul anchetat de tribunalul de la Am intirziat asupra corespondenlei cu care ne-au onorat
nazigti. Dupd rdzboi, fost
a
Nirnberg pentru crime de rdzboi 9i a sfirgit prin a se sin- dornnii Milcoveanu 9i Coja nu pentru cd ea meritX, in sine,
ucide. Ce"sX caute un asemellea personaj printre ,,rezistenfii" atenfie, ci pentru a dovedi, o dati mai mult, cd nimic din ceea
persecutafi de Hitler? Pe de altd parte, nimic din firea 9i ce am primit pe tema extremelor de dreapta, ca, de altfel,
prestafia profesionald a bltrinului savant (9i militar) nu nimic din ceea ce am primit pe tema extremelor de stirrga nu
meriti atenfie. E vorkra, in general, de texte simplificatoare,
incurajeazi ipoteza unor puseuri lirice inaripate, dedicate mediocru nostalgice, pdrtinitoare pind la delir. Tiangante, in
tovardgilor lui de ocnd... Existd totugi o explicaliepentm con-
fuzia domnului Ghinea. Karl Haushofer a avut urt fiu, Albrecht cloiurddaeinacomnsimistaenolbeiielcotgiviciteat9eiad,ocausmemenetnaerae,
Flaushofer, care i-a mogtenit inclinafiile profesionale, dar nu ipocrite in efortul
texte escamoteaz5
s9seitassetiumilmupiapthliiiciltealetpriiotsrltai)tii,nceAte.lbCdreehci1nh9ut4i0t(adinecdsaerdunmitiimmnieasnmtrtaudll,iavsiosnuloiapvedlruliigeiuiK-(tlfaur1-l nevoia noastrd de adev5r si intrelin primejdioase celuri
istorice si ideologice. Citi vreme se va socoti ci singura op!i-
une antilegionard e stinga comunistd gi cd singura opfiune
erreaz,isPteendlSeaasnutpinraaz, iestvdr'eiEc6a!)reisnttartdinin1l9e4g1d, tauprobi anticomunisti e dreapta legionarS, citd vreme vom avea de
Flaushofer, cu ales intre grosoldnia nocturnd a noii drepte 9i incdpdjinarea
cercurile de itr obraznicd a vechii stingi, vom fi expugi tuturor r5tdiirilor de

I9M, dupd care in 1945 este executat de Gestapo.-Asupra
cadavrului siu s-a gisit un manuscris cuprinzind sonete care ne-am crezut vindecati.

scrise in inchisoare. Ele au fost tipdrite postum, de un frate al

sdu, sub trtlul Moabiter Sonette (ed. francezd, Seghers, 1954)' Dilema, nr. 153, 75 -27 decembrie 1995;
Cum vedem, Albrecht ar putea fi ,,autorul" domnului Ghinea,
respectiv al domnului Coja: a fost arestat sub nazigti 9i era nr. 154, 22 - 28 decembrie 1995;
nr. 155, 29 decembrie 1995 - 4 ianuarie 1996;

nr. 156,5 - 11 ianuarie7996

392

SCRISORI DESCHISE

Stimate dornnule Virgil Ierunca,

Am citit in revista 22 textul dumneavoastr5 despre ,,culpa-

bilizarea intransigenlei". L-arn citit cu o infinitd melancolie si

m-am gindit zile intregi dacd sd vi r5spund sau nu, Frrartr

foarte aproape s-o fac si, probabil, mi-ar fi reugit binisor, tJi:r,':

fiind calitdtile pe care mi le atribuiti cu o p;enerozitate nit*l

retoricd (,,ginditor fascinant",,,inteligenld",,,ft\rtyrec",,,sta-

tur5" 9i altele asemenea, toate fdrd nici o consistenld, firegte,
de vreme ce nu mX scutesc de a fi, politicegte gi moralmente,

idiot). Am hotdrit insd sd nu vd rdspund, in orice caz sd nu vi

rdspund cu pedanterie, punct cu punct, incercind sd vd fac sd

inlelegeti ceea ce singur mXrturisiji ci ,,nu inlelegeli prea
bine". A9a e. Nu infelegeli. Dar reftrz sX alimentez schizofre-

nia generalS, cearta ,,intransigentS" a tuturora cu toli 9i, mai
ales, cearts dintre oameni asemenea, care au avut la dispozilie

ani lungi pentru a-si verifica buna-credintX si nu au nevoie

decit de o clipd pentru a 9i-o contesta reciproc. Refuz sd
polemizez cu dumneavoastrd. Prefer v,,ei psisctroiula-r"), fie 9i ire
forma aceasta, ,,deschisd" (vechi reflex sd
de cu sen-

timentul cd o scrisoare, oricit de mihnitd, pdstteazd. un fond

de afecliune, de irnplicalie personald,la care nu sint dispus sd

renun!. Cum sd polen-rizez cu dumneavoastrd? V-arn ascultat
atita amar de vreme ca pe ,,congtiinfa mai bund a tirii", am
trdit
svdopctidi mduinmXndeeavsodapstXtrmd,inddindpinatmosuuzlicdais-creut gaolrcdoemmeondtaatrdi-
-ilora
dumneavoastrX radiofonice. Cind, intr-un tirziu, v-am

cunoscut irr mod direct, ceea ce fusese o simpatie oarecum

abstractd s-a consolidat gi s-a adtrcit. Am descoperit un om

cald, delicat 9i comprehensiv, la care, in momentele dificile
de dupX reintoarcerea in !ard, m-am putut raporta ca la un

397

reper stabil gi firtdritor. Cum sd polernizez cu dumneavoas- rimentalS, in care trebuie sd ddm clipd de clipd teste de mo-
tr8? Cum sd intru in categoria acelora care, iritafi de ,,intransi-
ralitate, de justele ideologicd, de ,,principialitate". Nu ne
genla" sau de ticerea dumneavoastrS, se grXbeau si vd tratali rnereu cu un ochi clinic, hipercompetent, dispus sX

icopere cu injurii ignobile? Evident, sint trist (atit cit poate sd transeze f5-rd ezltare furtre ,,recuperali" gi muribunzi. Mai

fie o naturd frivolS). Si sint consternat. Nici fir cele mai negre mult: acceptali cd puteJi gresi si dumneavoastrd, cX s-ar putea

prognoze ale mele nu mi-ag fi putut imagina cd, la un sd fili teoreticienii defazali ai unei drame care, in irnediatul
moment dat, voi sta, in acelagi timp, sub tirul lui Virgil ei, e inanalizabild. Nu fiti atit de siguri de criteriile dumnea-

Ierunca si al lui Corneliu Vadim Tudor. (Intimplarea face cd voastrS, de solutiile dumneavoastrd, de inteligenla durnnra-

textul dumneavoastrd a apirut la o zi sau doud dupd ce voastrd. S-ar putea sd trecefi si dumneavoastr5 printr-o crizd

intransigentul senator m-a demascat intr-un discurs parla- de identitate, sX suferili -in cpuromieacrt".spCuuneaLltieicecaunvuint-e, de o
mentar televizat ca pe un tilhar de rind. Asta ca sd ne referim, temporard ,,incremenire
dacd
dupd sfatul dumneavoastrd, la ,,context".) Nu vreau sd
cerefi intransigenfd, incepeti prin a o interioriza; nu vI scoa-
polemizez cu dumneavoastrd, nu vreau sd vd inventariez,in teli din cauzd. Veli fi avind gi dumneavoastrd penumbrele

ieplicd, sofismele, sX semnalez abuzurile geometrizante ale dumneavoastr5, dramele dumneavoastrd interioare, cdderile

demonstraliei dumneavoastrd. Nu vreau, pentru cd nu pot dumneavoastrd inavuabile: vreun pXcat de tinerete, vreo

vedea in dumneavoastrd un adversar. Dar 9i pentru cb am angajare de sfnga contemporand cu Gulagul sovietic, vreun
obosit. Am obosit sd md tot explic, sX md justific la nesfirgit articol despre Lenin scdpat din condei pe vremea cird leninis-

dinaintea unor prieteni mereu siguri de opinia lor gi mereu mul fdcea ravagii printre atitia intelectuali onorabili, conver-

Ii nesiguri de loialitatea mea. Am obosit si fiu fXrd iretrerupere tili ulterior la antileninism. Nu vd gribili sd fiti dezamdgili de

prost agezat, suspect, dirijat ocult de neocomunigti, numit noi 9i sd ne clasificali la rece congtiinfele. Nu vd grdbiti sX
ministru de Mdgureanu (cum sPune Paul Goma), pus pe luali solemnitdlile moralizatoare drept o garanlie de caracter

# tranzaclii irnpure, cotrocenizat, fesenizat sau, irt cel mai bun 9i frivolitatea ,,superioard" drept simplS neseriozitate bal-

caz, usuratic pind la incongtientd. Am obosit sd intunec cu canic5. Nu fili a;;a incruntati si nu cXutali sd vd confirmali
toate ipotezele. In sfirgit, nu cerefi innoirea ldrii firX s5 vd
w neghina mea recolta cristalind a virtulilor din grddina fralilor

si confralilor mei. indrdznesc totugi si vd invit gi pe dum- ir-rnoifi dumneavoastri fir9ivi, dincolo de schematisme, idio-

neavoastrd la un mic exercilitt de oboseald. E igienic ca din cind sincrasii si ,,convingeri" inerliale. Ne-ati fost gi ne sinteli pri-
eteni. Avem nevoie de dumneavoastrd. Dar nu ne cereli sd
in cind sd obosegti de tine insuli, de certitudinile tale, de prin- fim materia primi a unor scenarii de laborator. Si, dupi ce
ani de-a rindul ati fost expresia speranlei noastre, sursa noas-
cipiile tale inflexibile, de intransigenla ta; si obosegti de a
tr5 de curaj gi de solidaritate, nu ldsali imprejur5rile sd vd
at'ea mereu dreptate, de a intruchipa neirrcetat personajul

judecitorului. Noi, cei de aici, am simlit pe pielea noastrd transforme intr-o sursi de amdriciune, de disperare si de

unde duc adevirurile infailibile: gtim prea bine, din plcate, dezbin. R5mineti emblema a ceea ce e mai bun in constiinta

ce inseanmd ,,vigtlen!d," neobositd, efort neobosit, ,,entuziastn" romAneascd. Ldsati-ne sd ne fie dor de voi.
neoltosit. Sintem obosili de atita neoboseal5, de indemnul de

,,a ridica tot mai sus gtacheta exigenlei". Cerem, avem dreptul
sX cerem, pufinX ribdare 9i pulind ingdduinfd. S-ar putea sd Cu afecfiune,
gregim, sd fim derutali, tatonanli, degradali de atitea decenii Andrei PLESU

de virozd moralX. Dar lXsafi-ne sd gregirn; si, dacd se Poate, sd P.S. Am risfoit indemnat de iritarea dumneavoastrd
gregim fdrd sd ne simiim irecuperabili, urit mirositori, rebu-
numdrul 6 al Dilemei, cel care vrea si aducd in chip frivol ,,pe
turi de umanitate. In definitiv, tocmai am iegit dintr-un cog-

mar. Nu ne faceli sd ne simlirn mereu intr-o rezervalie expe-

398 399