Opris, Tudor - Enciclopedia Curiozitatilor Din Natura

O PLANTĂ CARE NU SE LASĂ le numesc localnicii - apar în dealurile
FOTOGRAFIATĂ Pâclele Mari şi Pâclele Mici.

Amerindienii din statul Virginia ţin la în acest adevărat „ţinut al morţii", nici
mare cinste o plantă pe care o numesc, din o specie lemnoasă nu se încumetă să pă-
cauza rizomului său de un roşu viu, rădăcina trundă. Cei mai curajoşi copăcei s-au oprit
sângerie (Sangiiinaria canadensis). Vrăjitorii la câteva zeci de metri de liziera imenseli»
triburilor o folosesc ca fortifiant general iar cruste de argilă uscată.
pe baza principiului signaturii, culoarea
rizomului o recomandă ca pe un leac Cea mai caracteristică supravieţuitoare a
antihemoragic. acestui pustiu sublunar este o specie halo-
filă, capabilă să reziste concentraţiei saline
O ciudăţenie legată de această plantă a a solului, cu mult superioară indicelui critic
fost semnalată de biologul american Daniel de 6 000 mg/ss%. Este vorba de un co-
E. Moerman care studiind-o a remarcat că păcel, de felul acelora cu care se fac gar-
planta nu se lasă fotografiată în culoarea ei duri vii, din acest motiv numit de localnici
reală. în natură are flori aproape albe cu gărdurăriţă (Nitraria schoberi). El a fost
nuanţe roz iar frunzele sunt de un verde descoperit în ţara noastră, la sfârşitul vea-
deschis. După numeroase fotografii în cului trecut, de botanistul D. Brândza.
culori, fie la lumina solară, fie la lumina
artificială, toate clişeele au ieşit supraex- Pentru a învinge nestatornicia argilelor
puse, florile de un alb-transparent, iar mereu frământate de răsuflarea pămân-
frunzele cu nuanţe intens verzi, până la tului, Nitraria se ramifică puternic, înăl-
brun. De aici, savantul Daniel E. Moerman ţându-se uneori până la 2 m de la supra-
a ajuns la concluzia că această plantă con- faţa pământului. Ramurile sale înţesate cu
ţine substanţe fluorescente care dena- spini poartă, din loc în loc, smocuri de
turează culorile, împiedicând astfel pelicula frunze cărnoase. Florile cu picioruş scurt,
fotografică să le înregistreze corect. aşezate în raceme, au 5 sepale şi 5 petale
alb-verzui. Prin august-septembrie apar şi
EROINA VULCANILOR NOROIOŞI fructele, nişte drupe oval-conice, cam de 1
cm lungime, cu o singură sămânţă. Răspân-
Unul dintre cele mai stranii decoruri din dită, mai ales, in două areale disjuncte, unul
peisajul ţării noastre îl oferă regiunea vul- siberian şi altul australian, la noi Nitraria se
canilor noroioşi. Străbătând-o, ai senzaţia găseşte în cea mai apuseană staţiune din
că te găseşti pe o altă planetă sau poate pe lume. Iată şi motivul pentru care gărdu-
un platou cinematografic unde s-au con- răriţă este înscrisă pe lista plantelor ocro-
struit decoruri de carton pentru un film tite din ţara noastră.
ştiinţifico-fantastic. Imaginaţi-vă o ciudată
insulă pustie de 1000/600 m, acoperită cu o POSESOARELE DE PÂRGHII
crustă argiloasă gălbui-violaceu-cenuşie, de
15-25 m grosime, crăpată prin uscare în Pentru asigurarea polenizării încruci-
forme poligonale şi semănată cu zeci şi sute şate, unele plante se slujesc de aplicaţiile
de vulcani în miniatură (2-4 m înălţime), pârghiilor. Tipul de corolă cel mai bine a-
pnn craterele cărora se scurge din când în daptat pentru a adăposti şi completa a-
când bolborosind o masă noroioasă. ceastă maşinărie simplă şi ingenioasă este
. Această zonă se află între Valea Buzăului cel a unei guri cu două buze (bilabial). A-
Şi Valea Slănicului, la circa 27 km de Buzău, cest tip de corolă constituie un caracter
dnga comuna Berea. „Fierbătorile" - cum important al unei întregi familii, binecu-
noscută, a labiatelor, dar mai poate fi întâl-
nit şi la alte familii, cum ar fi a scrofularia-
ceelor, din care fac parte linariţa (Linaria)

uia_leului de grădină {Anhirriiinum ma- lungeşte, se înclină şi poartă în vârf un stig-
mat bifurcat, aşa încât împiedică la rândul
jttS\ ne oprim puţin asupra florii de jaleş lui intrarea în cortul albastru. Când insecta
ia pratensis), o minunată îmbinare se îndreaptă spre nectar, numai capul ei
de trece liber pe sub furca stigmatului. Restul
seamănă cu o corpului este atins de stigmat tocmai în
locurile unde anterele staminelor florii ve-
nârghii. Privită cu atenţie, se cine îşi descărcaseră sacul cu polen. In
ură cu două buze. In fundul gurii se gă- acest fel se asigură polenizarea încrucişată
^ ste nectarul. Buza de sus acoperă ca o şi, prin ea, înmulţirea plantei.
togă organele de înmulţire, iar cea de jos
rveşte ca un fel de platformă necesară Drobiţa (Cytisus), un copăcel rudă cu
pentru popasul insectei. salcâmul, foloseşte o altă variantă de pâr-
ghii. Petalele de jos, care ascund staminele,
în căutarea sucului dulce, insecta ate- constituie un braţ al pârghiei, iar staminele,
rizează pe platformă, fără să bănuiască prinse în mănunchi, cel de al doilea. Aşe-
cursa ce i se întinde. Ca să ajungă la nectar zându-se pe braţul petalelor, acestea se
ea trebuie să străbată bariera celor două lasă în jos sub greutatea albinei, dezgolind
pârghii paralele, formate din două codiţe, staminele, care se arcuiesc, împroşcând-o
care au la un cap sacii cu polen şi în partea cu polen.
de jos, drept cumpănă, două mici um-
flături. Aceste codiţe sunt prinse atât de
uşor de pedunculii staminelor, încât se pot
mişca. (Fig. 15)

CAPCANE FLORALE

Rg. 15. Floarea de jaleş ascunde un ingenios Pentru asigurarea polenizării încruci-
sistem de pârghii. şate, florile unor specii au suferit o serie de
modificări adaptative menite să atragă şi,
Insecta, odată pătrunsă în floare, îm- mai ales, să reţină insectele. Ele au nectar
Pinge cele două umflături. Atunci codiţele mirositor, culori vizibile, forma unei pâlnii
mişcătoare se ridică numaidecât, astfel că înzestrate la capăt cu un căpăcel şi înăun-
anterele, lăsându-se în jos, se freacă de tru cu perişori care împiedică ieşirea, în-
spatele păros al insectei, pudrând-o cu tocmai ca dispozitivele de la unele capcane
Polen. de şoareci.

Plin de pulbere aurie, vizitatorul a- O astfel de plantă este cucurbeţica
(eargă la altă floare. Aici însă, la aterizarea (Aristolochia clematis), frecvent întâlnită în
lnsectei, de sub glugă iese stilul, care se vii, pe lângă garduri, în ochiuri de pădure.
Floarea ei gălbuie, ori tărcată cu roşu, la
unele neamuri mediteraneene ce cresc şi
pe Valea Cernei, are forma unui tubuleţ di-
latat la bază, cu o limbuţă în partea supe-
rioară, vizibilă de la distanţă. Cucurbeţica
este vizitată de insecte mici, care se pot
strecura prin gâtul pâlniei florale. Odată
pătrunse, ele nu mai pot ieşi, din cauza
celor două rânduri de perişori rigizi întorşi
în jos. Prinsă, insecta se zbate în interioru4
florii, descarcă pe stigmate polenul cu care
a intrat, producând polenizarea. Puţin timp
după ce are loc fecundaţia, perii care îm-
piedicau ieşirea insectei din corolă se

noaie, se ornesc şi calea rămâne liberă Insectele, în căutare de hrană şi rebegite
pentru insectă. Aceasta îşi va lua zborul de frig - să nu uităm că în martie-aprilie
spre altă floare, încărcată cu polen de la zilele sunt destul de răcoroase -, dau nă-
staminele care, între timp, ajunse la matu- vală spre cornetul care le ispiteşte cu nec-
ritate, îşi deschid anterele. tarul şi cu adăpostul cald. Nu-i o legendg
că florile de rodul-pământului sunt flori
Pe acelaşi principiu funcţionează şi cap- „fierbinţi". In perioada polenizării se pro-
cana florii de rodul-pământului (Anim duce o sporire considerabilă a metabolis-
rhacutatum), plantă depărtată sub raport ta- mului celular, însoţită de o creştere a tem-
xonomic de cucurbeţică, dar asemănătoare peraturii din interiorul spatului cu 8-10°C
în privinţa formelor de adaptare la acest faţă de temperatura de afară.
sistem de polenizare. Rodul-pământului
este o plantă de primăvară, comună în pă- Dar, pătrunse prin bariera porilor, insec-
durile de foioase, unde atrage atenţia prin tele nu se mai pot întoarce. Agitându-se, ele
frunzele sale mari, sagitate, de un verde ating stigmatele florilor femeieşti care le
lucios, şi prin spadice, inflorescenţa sa curăţă de polenul adus de pe o altă floare,
formată din două inele de flori aşezate pe Fecundarea, de altminteri rapidă, are ca
un stâlp cărnos, acoperit cu un cornet de urmare înmuierea perilor şi deci slăbirea
culoare alb-gălbuie, numit spat. Miresmele barajului format de aceştia. Insectele îşi
grele, batista catifelată a cornetului şi căl- recâştigă libertatea, nu fără a trece însă
dura din interior invită insectele să po- prin inelul de flori bărbăteşti, care abia
posească aici. în partea inferioară, cornetul acum intră în activitate, acoperindu-le cu
se strâmtează şi gâtuirea este străjuită de o polen. Istoria se va repeta cu un nou exem-
coleretă de peri. Odată străbătută, pădu- plar de rodul-pământului.
ricea tysă drum liber spre cămara de nec-
tar, în mijlocul căreia se înalţă stâlpul, pur- UIMITOARELE „MECANISME" ALE
tând, în partea de sus, inelul cu flori băr- ORHIDEELOR
băteşti, înzestrate cu pungi de polen, uşor
de recunoscut după stigmatele lor lungi, şi Taina „coarnelor" albinei este una dintre
mai jos, inelul cu flori femeieşti. (Fig. 16) cele mai pasionante pagini din viaţa florilor
ce se slujesc de insecte pentru înfăptuirea
pg- lf>. Ciudata floare a rodului-pâmânlului polenizării. Pentru dezlegarea ei, acum
aproape două veacuri, directorul şcolii
latineşti din Spandau, Konrad Sprengel, a
cheltuit zece ani de observaţii, a fost des-
tituit din funcţia ce o deţinea, pentru negli-
jarea serviciului, şi a fost luat în râs până la
sfârşitul vieţii de către savanţii de cabinet.
Şaizeci de ani, cartea sa, închinată acestei
taine, a zăcut prăfuită prin biblioteci, până
când Charles Darwin a relevat-o marelui
public, aducând celebritate modestului şi
dispreţuitului ei autor. Cincizeci de ani mai
târziu, marele scriitor belgian Maurice
Maeterlinck, laureat al premiului Nobel, a
scris o poetică şi tulburătoare carte, Inte-
ligenţa florilor, inspirată şi de uimitoarele
performanţe ale orhideelor.

Povestea începe cu o plantă foarte cunos- rămâne lipite acolo, folosind doar unei sin-
cută la noi, poroinicul (Orchis mono), co- gure flori. Ca să înlăture acest neajuns,
urlj în păduri şi livezi, care înfloreşte în floarea fabrică două gume: una vâscoasă,
a;4unie, făcând nişte flori liliachii, aşezate "n care serveşte doar la agăţarea discului de
ciorchine. Poroinicul este un desăvârşit capul albinei, şi alta apoasă, cu care stigma-
runcător de mine adezive. Floarea lui are tul prinde doar câteva firişoare de pe mă-
în partea de sus o cască, în partea de jos o ciulie, fără s-o reţină cu totul. în acest fel,
buză mai lungă sau mai scurtă, dinţată sau cu aceeaşi pereche de „rriine" pe frunte, o
sfârtecată, albă sau bogat colorată, numită albină poate poleniza zeci de flori.
labei, şi în spate un pinten plin cu nectar.
Casca adăposteşte părţile de înmulţire, Nu este de mirare că Darwin a apreciat
care sunt şi ele originale. Pistilul este for- şi a dus mai departe descoperirea profe-
mat dintr-un ovar răsucit, de care se prin- sorului de latină. Perfecţionarea sistemului
de direct un stigmat, ca o pată pufoasă şi
lipicioasă. în locul staminelor se găsesc folosit de orhidee pentru asigurarea pole-
poliniile, un fel de măciulii prinse cu un pi- nizării încrucişate şi deplina adaptare a
cioruş (caudicul) de un mic disc (rostel), cu acestuia la particularităţile insectei consti-
ajutorul unor năsturaşi (retinacul). tuie un rezultat de necontestat al selecţiei

Să urmărim ce se întâmplă cu o albină naturale. (Fig. 17)
care a intrat în raza de acţiune a minelor a-
Uneori, sistemul de proiectare a poli-
dezive. niilor suferă mici modificări, astfel că
Mai întâi, ea se aşază ca pe un balconaş aceste „coarne" se lipesc nu de capul, ci de

pe buza liliachie, apoi, atrasă de nectar, îşi corpul sau de picioarele insectelor pole-
croieşte drum spre pintenul cu suc dulce.
Trecerea este strâmtă, aşa că insecta loveşte nizatoare.
cu capul bazinaşul care, fiind foarte gingaş,
Catasetwn tridentatiun, orhidee frecvent
se rupe, aruncând cu putere, ca dintr-un întâlnită în pădurile tropicale din Guyana
pistol cu aer comprimat, cele două polinii.
(America de Sud), are rostelul plasat dea-
Acestea se prind de fruntea albinei cu aju- supra cavităţii stigmatului şi a discului lipi-
torul năsturaşilor cleioşi. Cu cele două cios cu polinii. Tot aici se află două antere
„mine" pe frunte, insecta pătrunde în altă sensibile care, prin atingere, declanşează
floare. Dacă picioruşele ar fi ţepene, „mi- explozia şi aruncarea poliniilor. întrucât
nele" încărcate cu polen ar izbi doar poli- rostelul are o poziţie superioară şi anterele
se declanşează când deja capul albinei este
niile celorlalte flori. Atunci poroinicul a
adus o modificare „minelor", potrivit obi- antrenat în adâncul corolei, poliniile se li-
ceiurilor insectei. O albină are nevoie de o pesc de spatele insectei. Surprinse şi spe-
jumătate de minut ca să intre, să pompeze riate de şoc (poliniile sunt aruncate cu pu-
nectarul şi să treacă la o floare alăturată. tere până la o distanţă de 0,5-1 m), insec-
tele vor zbura spre o altă floare, unde vor
Adaptându-se timpului folosit de insecte, efectua polenizarea încrucişată.
planta şi-a alcătuit astfel codiţa ce leagă
măciulia de năsturaş, încât să se îndoaie de Micuţa Henniniwn monorchis, prezentă
două ori pe minut. Când ajung pe altă şi în flora ţării noastre prin locuri umede,
floare, după scurgerea tirrtpului obişnuit, are corole mărunte, cu aspect tiibular şi cu
„minele" iau o poziţie culcată, reuşind ast- un miros pătrunzător de miere, care atrag
fel să atingă stigmatul. cu precădere insectele mici (0,5 mm).
Poziţia florii este de aşa natură încât insec-
Dar orhideea a „chibzuit" şi mai bine. tele pot să se ospăteze doar stând cu pi-
^e ce să-şi cheltuiască dintr-o singură în- ciorul anterior sub stigmatul lipicios. După
cercare tot polenul preţios? Dacă stigmatul ce au atins poliniile aşezate în imediata
ar fi tot atât de cleios ca şi măciuliile de
P°len, acestea s-ar rupe de pe codiţe şi ar apropiere a stigmatului, mecanismul se de-
clanşează, alipindu-se de picioarele insec-

tei.

Fig. 17. Corole de orhidee, capodopere ale naturii

Pterostylis longifolia, orhidee originară o jumătate de oră, labelul se lasă în jos,
din Noua Zeelandă şi Australia, este în- reluându-şi poziţia iniţială.
zestrată cu două petale şi o sepală astfel
îmbinate încât formează o glugă, unde stau Unele specii de orhidee recurg la mij-
ascunse poliniile şi stigmatul lipicios. în par- loace şi mai ingenioase. Astfel, Gongora
tea de jos a glugii, întocmai ca o treaptă la o
casă, se găseşte labelul foarte sensibil. în maculata emite un parfum specific femelei
clipa când insecta se aşază pe labei, acesta albinei Euglossa cordata. Masculul, păcălit
se ridică brusc, acoperind gluga ca un capac de miros, se plimbă prin floare, căutându-şi
p închizând insecta înăuntru. Singura cale de perechea, şi cade în interiorul corolei, um-
ieşire este spaţiul dintre două scuturi pro- plându-se de polen. La următoarea floare
eminente de pe lângă polinii. Ieşind afară, păţeşte la fel, după ce în prealabil s-a atins,
insecta zboară pe altă floare, unde păţania
se repetă. în trecere pe lângă stigmatul a- efectuând polenizarea.
cesteia, lasă câteva grăuncioare de polen, în acest gen de „trucuri", şi mai specia-
după care ajunge din nou la polinii, ale-
gandu-se cu o nouă încărcătură. După circa lizată este Ophrys speculum, originară din
Algeria, ale cărei flori seamănă ca două
picături de apă cu femela insectei Scolia

aliata. Masculul, indus în eroare de forma
şi coloritul corolei, încearcă să se copuleze

florile, umplându-se de polen. Dându-şi C lăcomie firele vechi de praf auriu, şi mai
ma de greşeală, insecta încărcată de apoi de masele polinice, care încarcă cor-
„(berea fecundată îşi ia zborul pe o altă pul insectei cu o nouă pulbere adezivă.
floare, unde peripeţia o ia de la-nceput. Ştearsă şi apoi pudrată, îşi ia zborul spre o
floare vecină, unde reîncepe şirul de pă-
Poate că cea mai ingenioasă orhidee exo- ţanii....
r'că este Coryanthes macrantha, numită de
localnici „masca plângătoare". Floarea ei Un neam de poroinic, cu tulpină înăl-
ascunde o instalaţie hidraulică în miniatură, tuţă şi cu spic piramidal (Anacamptis pyra-
care începe să funcţioneze în perioada po- midalis), oferă, pe meleagurile noastre, una
lenizării. din cele mai strălucite probe de „inteli-
genţă".
Labelul are înfăţişarea unui bazin de
catifea cam cât o coajă de ou, în care cade Anacamptis posedă, spre deosebire de
continuu, picătură cu picătură, din două cor- poroinicul comun, un pinten foarte lung şi
strâmt. Acest fapt face ca floarea să fie
nete situate deasupra lui, un lichid aproape căutată mai ales de fluturi, a căror trompă
transparent şi fără gust. Când bazinul s-a lungă şi subţire poate ajunge la nectarul as-
umplut cam pe jumătate, lichidul de prisos cuns în fundul pintenului. Dar o trompă de
se scurge printr-un mic canal, aşezat într-o
fluture nu este un suport destul de larg
parte. Acest lichid nu este - cum s-ar crede pentru polinii şi pentru năsturaşul cleios
- nectar şi nu serveşte pentru atragerea in-
aflat la baza acestora. Ele nu se pot fixa de
sectelor. Menirea lui e cu totul alta.
Bazinul se găseşte dedesubtul unei în- limba insectei. De aceea, natura a suprimai
aici discul adeziv şi 1-a înlocuit printr-un fel
cântătoare camere de oaspeţi, cu două in- de gheară mecanică ce apucă trompa şi o
trări laterale. Aromele îmbătătoare şi mi- înconjură complet în felul cum ghearele
cile creste cărnoase şi dulci aşezate aici a- unei păsări se strâng în jurul unei râmurele.
trag insectele, şi în special un soi de albine, Această gheară poate fi foarte uşor pusă în
croite pe măsura acestor saloane enorme şi funcţiune, vârând un păr de cal în pintenul
florii; îl vom scoate încărcat de polinii.
somptuoase.
Dacă oaspeţii ar intra unul câte unul, Dar uimitorul mecanism de polenizare
nu se mărgineşte doar la extraordinarul
fiecare ar mânca în tihnă şi ar pleca liniştit,
fără a da plantei vreun ajutor în polenizare. aparat prehensil.
Planta este obişnuită cu cele două mari nă-
ravuri ale tovarăşilor ei de mii de ani : lă- Corola orhideei prezintă - aşa cum re-
comia şi graba. Şi într-un anumit fel îi con- marca şi Maeterlinck în Inteligenţa florilor
vin şi chiar le provoacă, ţinând deschise - două mici excrescenţe, al căror rol este
două uşi la camera de dulciuri. să călăuzească trompa fluturelui vizitator
spre pinten, astfel încât aceasta să se gă-
Şi lucrurile se petrec cam aşa: de obi- sească în poziţia cea mai potrivită pentru a
cei, trei-patru himenoptere îşi fac de lucru primi poliniile. Vizitatorii aleargă de colo,
cu carunculele dulci. Preocupate să mă- colo cu trompa înţesată de polinii pe care,
nânce cât mai mult şi mai iute, se ciocnesc din cauza poverii, neputând-o rula o lasă să
Pană când una îşi pierde echilibrul şi alu- atârne, ceea ce i-a făcut pe biologii din tre-
necă pe pardoseala lucioasă şi uşor încli- cut, aşa cum nota cu haz Sprengel, să con-
nată, căzând drept în bazinul cu apă, unde sidere astfel de fluturi atinşi de boala „coar-
face o baie neaşteptată. Nu există decât o nelor". Ei scapă de această năpastă doar
S'ngură cale de ieşire din bazinaş: canalul vizitând florile de Anacamptis, a căror po-
lenizare este astfel asigurată.
e scurgere, destul de larg pentru a perete

trecerea insectei. Dar pe acest canal
j"bina este aşteptată mai întâi de puful

Picios al stigmatului, care îi absoarbe cu

TAVA CU BUNĂTĂŢI A RORIDULEI de belşugul de nectar secretat de peţiol.
Fiind antagonice, aceste furnici nu trăiesc
în realitate, Roridula nu este o plantă împreună, ci pe exemplare separate de
insectivoră. Botanistul R. Brown, cu puţină copaci.
răbdare, a dezlegat, în 1962, misterul aces-
tei plante africane. Ea trăieşte în medii Cu acest soi de copaci, s-a făcut o expe-
foarte bogate în azot, deci nu are un deficit rienţă interesantă. Cultivat în grădină, deci
de substanţe proteice. Insă polenizarea ei lipsit de simbiontul său animal, şi-a pierdui
n-o pot îndeplini decât acarienii. Iată de ce caracterele câştigate în stare sălbatică. Spi-
s-a împrietenit cu câteva neaimri de pă- nii săi au devenit moi şi plini de măduvă,
ianjeni fără plasă. Ca să-şi atragă musafirii, iar cantitatea de nectar a scăzut considera-
planta le pregăteşte o trataţie îmbelşugată, bil. N-a fost greu de presupus că forma,
iormată din muşte şi ţânţari. Familiarizaţi dimensiunile şi duritatea spinilor depin-
cu prânzurile gata întinse, păianjenii se deau de simbioza cu furnicile, a căror pre-
hrănesc numai cu insecte prinse de frun- zenţă iritantă îi transformase în nişte or-
zele plantei, lăsându-le scheletele pe „faţa gane redutabile de apărare împotriva erbi-
de masă". Ei s-au dezobişnuit să-şi mai vorelor. Profitul plantei de pe urma traiului
vâneze singuri prada. Târându-se de pe o în comun cu furnicile era evident. Alături
plantă pe alta, ei cară şi polenul pe care de spini, mirosul usturător provocat de aci-
planta a avut grijă să-1 presare pe corpul dul formic, impregnat în frunze şi ramuri,
lor păros, asigurându-şi astfel polenizarea contribuie şi el la alungarea duşmanilor,
încrucişată. deci la protecţia gazdelor.

PLANTELE FURNICILOR In pădurile arhipelagului malaiezian, şi
în special în insulele Moluku, se întâlneşte
Se pare că, dintre toate animalele, fur- o frumoasă euforbiacee, Endospernium
nicile sunt cele mai dispuse să ducă un trai molucanwn. Tulpina sa este plină de scor-
comun cu plantele, să se folosească din buri, adăpostul unui neam de furnici care
plin de „avantajele" unor spaţii locative se hrănesc, de asemenea, cu nectarul pro-
confortabile, înzestrate cu rezervoare de dus de peţioli. Se pare că dimensiunile
dulciuri, dar, într-un anumit fel, să le răs- considerabile ale acestui copac se datoresc
pundă cu „contraservicii", apărându-le şi excitaţiei chimice produse de prezenţa fur-
chiar procurându-le materia primă. nicilor, deoarece atunci când el este culti-
vat în grădinile botanice tropicale, cu toate
Plantele atrag furnicile prin sucurile îngrijirile atente ce i se dau, nu atinge nici
dulci secretate de anumite glande de pe măcar a treia parte din dimensiunile sale
frunze şi tulpini, prin „gogoşile" de pe obişnuite.
frunze, numite corpusculii Miiller, formaţii
sferice bogate în albumină şi perfect adap- Şi la o verbenacee exotică, Cleroden-
tate traiului social al furnicilor, din inte- dron fistulosum, furnicile locuiesc în inte-
riorul organismului lor. riorul tulpinii. Internodurile acesteia sunt
foarte umflate şi interiorul lor comunică cu
Printre cei mai vestiţi simbionţi vegetali exteriorul printr-un orificiu aşezat dede-
ai furnicilor se numără salcâmul cornut subtul locului de inserţie a frunzei. La a-
(Acacia cornigera), ale cărui frunze sunt ceastă plantă, serviciul adus de furnici este
înzestrate la bază cu doi spini puternici ce de altă natură. Este de ajuns ca un animal
comunică între ei, îndoiţi asemenea unui să atingă o frunză sau o ramură şi furnicile
corn de bou. Spaţiul gol din interiorul spi- năvălesc asupra oaspetelui nepoftit, alun-
nilor este locuit de două specii de furnici, gându-1 cu muşcături cumplite.

Pseudomyrex bicolor şi Crematogaster, atrase Cei mai bine studiaţi dintre arborii
„gazde de furnici" - mirmecofili - sunt Ce-

cropia şi Mynnecodia.

Fig. 18. Mynnecodia, un adăpost ideal pentru furnici

Cecropia - arbore drept şi zvelt, cu frunze gurându-şi drumul spre libertate şi hrânin-
mari, digitiforme, rudă cu urzica noastră - du-se în acelaşi timp.
creşte în America, din Mexic până în Bra-
zilia, în interiorul tulpinilor lor trăiesc u- Alături de „creşe", planta pune la dispo-
nele din cele mai războinice furnici, Azteca; ziţia furnicilor şi o „sufragerie", unde le
acestea îşi apără cu străşnicie locuinţa de aşteaptă micile „gogoşi" bogate în albu-
asalturile furnicilor-tăietoare-de-frunze, care mine şi grăsimi, aflate la baza peţiolilor. Pe
adeseori năvălesc în mare număr asupra măsură ce „gogoşile" sunt consumate de
furnici, planta fabrică la iuţeală altele.
acestor copaci.
Tulpina Cecropiei este goală, ca la bam- Mynnecodia este o rubiacee epifită, care
trăieşte în vârful copacilor tropicali,
bus, fiind divizată prin despărţituri trans- agăţată de ramuri prin câteva rădăcini ad-
ventive. La prima vedere seamănă cu un
versale între etajele internodurilor. în fie- cartof enorm şi ţepos, pe care cresc, din
care internod se află nişte canale care stră-
pung până aproape de exterior tulpina. Ele loc în loc, tulpini cu câteva frunze. Aceste
P°t fi asemănate cu nişte ferestre sau uşi tubercule gigantice sunt străbătute în inte-
acoperite cu o membrană subţire. Matca
furnicilor roade membrana şi pătrunde rior de numeroase galerii comunicante ce
asttel în interiorul locuinţei. Aici îşi depune se deschid în afară prin mai multe orificii.
°uăle. Uşa creşte curând la loc, sub forma Toate cavităţile sunt locuite de furnici, care
unui ţesut verde, ascunzând perfect matca îşi apără cu furie teritoriul la cel mai mic
$' Puii. Ca nu cumva uşa să se îngroaşe şi semnal de alarmă. (Fig. 18)

s"° imobilizeze ca într-o închisoare, matca Dacă punem să încolţească o sămânţă
de Mynnecodia vom observa că planta pre-
roade o parte din grosimea acesteia, asi- zintă la bază o umflătură şi un orificiu, aşa

că ele nu pot fi considerate - cum credeau zit-gazdă încă nu este complet limpezită. Nu
unii botanişti - o operă a furnicilor. Nu-i mai puţin interesantă este calea prin care
mai puţin adevărat că, lipsite de furnici, acesta se răspândeşte.
aceste tubercule prezintă toate particu-
larităţile amintite, dar dimensiunile lor sunt Vâscul înfloreşte toamna târziu şi ro-
mai reduse. Aşadar, furnicile favorizează deşte în miezul iernii, când hrana păsărilor
puternica dezvoltare a tuberculelor care, este rară şi săracă. Fructele sale sunt nişie
prin natura lor spongioasă, devin preţioase boabe alb-gălbui, asemănătoare unor perle
rezervoare de apă pentru restul plantei. aşezate câte trei la locul de inserţie a frun-
Totodată, excrementele furnicilor, care se zelor.
acumulează în interiorul umflăturii ei, ser-
vesc Myrmecodiei, plantă epifită, să înlo- Cărăuşii lor sunt mierlele şi sturzii negri
cuiască sărurile minerale din sol. (Turdus viscivorus), care le consumă cu
predilecţie. Dacă boabele vâscului ar fi fost
PLANTA SFÂNTĂ A DRUIZILOR ca ale celorlalte specii, neamul acestui in-
teresant semiparazit ar fi dispărut de muli.
Fructele, divers şi viu colorate, solitare Seminţele împrăştiate pe pământ, o dată cu
când sunt mari, adunate în grape sau cior- resturile mâncării, nu ar fi putut încolţi,
chini, când sunt mai mici, şi păstrate şi peste ştiut fiind că vâscul nu poate trăi dacă nu
iarnă, când culoarea lor face un contrast iz- găseşte o ramură-gazdă de care să se prin-
bitor cu albul imaculat al zăpezii, îşi sem- dă. Şi totuşi el puiază pe ramurile alăturate
nalizează de la distanţă prezenţa. şi pe copacii vecini.

Pieliţa colorată, miezul dulce sau făinos Care este explicaţia acestui fenomen ce
al fructului reprezintă o momeală irezisti- i-a frământat multă vreme pe oameni? In-
bilă. Ea ascunde sămânţa care asigură per- ventivitatea de chimist a vâscului a asigurai
petuarea speciei. Şi această sămânţă tre- continuitatea vieţii lui de semiparazit. Se-
buie să fie transportată cât mai departe de minţele sunt îmbrăcate într-o substanţă cle-
părinţi, pentru a evita concurenţa vitală. A- ioasă. Când mierla consumă carnea dulcea-
cest oficiu şi-1 asumă în mod involuntar pă- gă, seminţele i se încleiază pe cioc. Pasărea
sările care, consumând partea cărnoasă a nu se suferă murdară şi atunci îşi curăţă
fructului, răspândesc, fără voia lor, semin- ciocul frecându-1 de o creangă vecină. înve-
ţele. lişul vâscos şi lipicios aderă cu uşurinţă la
scoarţă, asigurând astfel seminţei mediul
Dintre plantele omitochore (care se fo- de dezvoltare.
losesc de păsări pentru răspândirea semin-
ţelor) cea mai vestită este vâscul (Viscum PLANTE CU BILET „OFICIAL" DE
album). CĂLĂTORIE

La popoarele vechi, şi în special la popu- Australia a dăruit întregii lumi eucaliptul,
laţiile celtice, vâscul era considerat plantă mirtacee vestită prin viteza creşterii, dimen-
sacră. Prezenţa acestei tufe veşnic verzi, siunile, lemnul, substanţele medicinale şi
aninată în copaci, era considerată de pro- capacitatea ei de a asana terenurile mlăşti-
feţii acestora, druizii, ca un semn al zeilor, noase, datorită „setei" nepotolite de apă.
iar pasărea care îi dădea târcoale - un tri- Primele seminţe au sosit la Paris, în anul
mis al cerului. 1804.

Fără îndoială că vâscul prezintă un deo- în preajma anului 1810, eucalipţii pros-
sebit interes ştiinţific. Viaţa lui de semipa- perau la Malmaison. în anul 1857 au fost
razit face în continuare obiectul unor cer- înfiinţate mari plantaţii în Europa sudică şi
cetări ştiinţifice, iar complexa relaţie para- în Africa de Nord. începând din anul 1823,

ti arbori au fost introduşi în Chile, în salcâm, şi mimoza uriaşă (Mimosa invisa),
considerată greşit la începutul deceniului 4
8 -în Africa de Sud' în 1843 " în India' al secolului nostru ca o leguminoasă fura-
jeră de mare valoare.
53 _ în Argentina, în 1882 - în Cau-\
£)intre cele 500 de specii ale genului, în schimbul eucaliptului, Australia a pri-
ca^neroase sunt cultivate pe o suprafaţă de "" mit din America un neam de cactus, cunos-
2 400 000 ha în întreg cuprinsul lumii, în cut la noi sub numele de limba-soacrei
Brazilia, unde eucaliptul a fost (Opuntia), în vederea experimentării unor
garduri naturale împotriva cangurilor şi ie-
MMtnai purilor. Un singur fir de Opuntia inermis, im-
portat în anul 1839 la New South Walcs, a
trodus între anii 1855 şi 1870, aceste produs, datorită înmulţirii înspăimân-
' lantaţii ocupă o suprafaţă de 800 000 ha şi tătoare, o adevărată catastrofă ecologică.
Prezintă un efectiv de 2 miliarde de arbori,
V [re care 1 miliard şi un sfert numai în La sfârşitul secolului al XlX-lea, amin-
siatul Sao Paulo, precizau biologii Penofeld tea J. Dorst, în cunoscuta sa carte înainte
A willis, în anul 1961. ca natura să moară, Opuntia acoperea o
suprafaţă de 4 000 000 ha, iar în anul 1920,
Eucalipţii prezintă avantaje incontes- circa 24 000 000 ha şi continua să se extindă
tabile: ajută la regenerarea solului, procură cu o rată anuală de 4 000 000 ha. Abia
atunci australienii au deschis bătălia asupra
datorită creşterii rapide - o cantitate intrusului care „înghiţea" cu iuţeală pă-
apreciabilă de lemn în termen scurt (aşa- mânturile fertile. încercările de a stârpi re-
zisul lemn de jarrah), constituind astfel o zistenţa plantei s-au dovedit zadarnice
resursă naturală valoroasă în ţările despă- până când, în anul 1925, i-a venit cuiva
durite. Totuşi, pădurile de eucalipţi sunt ideea să importe din Uruguay şi din nordul
adevărate deserturi sub raport faunistic, Argentinei micuţul fluture Cactoblastis cac-
aceşti uriaşi ai lumii vegetale fiind arbori torum, a cărui omidă devorează tulpinile,
fără umbră. săpând în ele galerii prin care pătrund
agenţii de descompunere, bacterii şi ciuperci.
Anumite plante importate în regiunile Rezultatul a fost spectaculos deoarece acest
tropicale pentru amenajarea de bariere vii cactus a dispărut tot atât de repede pe cât
în zonele unde se cresc vite au devenit fac- de repede se întinsese. Victoria omizii
tori dăunători, năpădind păşunile. în Noua asupra cactusului a fost celebrată printr-un
Caledonie s-a preconizat plantarea speciei poem apărut în Cactus and Succulent Jour-
Lantana camera, originară din America nal, iar în semn de omagiu, australienii au
tropicală şi introdusă la începutul colo- înălţat un monument măruntei, dar bine-
nizării ca plantă ornamentală în mai toate făcătoarei insecte. Este primul şi unicul
ţările calde, în vederea formării unor ba- monument pe care omenirea 1-a ridicat în
riere, ramurile sale lungi şi spinoase con- cinstea unei insecte.
stituind obstacole în calea trecerii vitelor.
In curând însă - precizează biologii fran-
cezi Barran şi Devambez - planta s-a în-
mulţit în mod excesiv, invadând păşuni în-
tregi, împreună cu alte plante tot atât de
prolifice ca Acacia faniesiana, un neam de

IV. SUPRAVIEŢUITOARELE NE VORBESC

BĂTRÂNELE GLOBULUI telor - de la rudimentarele plăsmuiri năs-
cute în sânul oceanelor primare până lg
...Să coborâm într-o mină de huilă. perfecţionatele forme actuale.
Lumina stârneşte pe pereţii de un negru
sticlos jocuri fantastice. Iată că pe parapetul S-ar părea că strămoşii plantelor actuale
de smoală se descifrează un desen: o frunză au dispărut din vremuri imemorabile. Şi,
ciudată, aidoma acelora pe care iarna le totuşi, glasul trecutului nu s-a stins cu totul.
plăsmuieşte din gheaţă pe ferestre. Alături, La fel ca în poveştile populare unde se
o scoarţă' tot neagră, cu modele rombice în vorbeşte de tinereţe fără bătrâneţe sau, mai
relief şi o alta cu urme de sigilii. Ceva mai potrivit, de bătrâneţe fără moarte, câteva
departe, trunchiuri întregi ca nişte coloane
sau cioturi de catran susţin parcă bolţile dintre vetuste, purtând în spate milioane de
galeriei. Aceste resturi sunt mărturiile vân- ani, au supravieţuit timpului, întărind
joaselor păduri de acum sute de milioane dovezile pietrelor, cu martori vii şi im-
de ani pe care prăvălirea scoarţei le-a în-
chis ca pe o comoară în inima pământului. posibil de contestat.
Aceşti supravieţuitori ai vremurilor
...Trecem din întâmplare pe lângă un mal
surpat. Ruptura scoate în afară straiuri de străvechi se numesc fosile vii. Ele seamănă
gresie sau argilă. Din joacă luăm o plăcuţă. ca două picături de apă cu „fotografia" lor
Ii desprindem cu grijă foiţele suprapuse, de pe cărbunii sau argilele scoase la su-
între ele, la 'fel ca într-un medalion desfă- prafaţă.
cut ne va zâmbi impresiunea gingaşă şi pre-
cisă a unei frunze străvechi, căzută din cine Multe se găsesc în mediul marin. Faptul
ştie ce copac, acoperită de mâl şi păstrată nu trebuie să ne mire, deoarece dintre toate
milioane de ani în această anvelopă minerală.
mediile naturale el este cel mai statornic,
...Maşinile taie felii adânci în exploa-
tarea de turbă. Ne oprim în faţa peretelui fiind supus de-a lungul timpului unor
secţionat. Va fi îndeajuns să-1 cercetăm câ- variaţii cu mult mai mici decât uscatul.
teva minute cu o lupă puternică, şi în ţesă- Desigur, şi plantele pluricelulare terestre,
tura fină şi zbârcită a muşchilor vom des- dezvoltate după migrarea primelor or-
coperi grăunţi de polen străvechi. Pentru ganisme pe uscat, îşi au reprezentanţii lor
palinolog, turba este o adevărată carte unde în această galerie de bătrâni fără moarte.
de jos în sus poţi citi istoria unei epoci de
sute de mii de ani, cu frământările ei cli- Fosilele vii sunt supravieţuitori istorici.
matice, cu dramele ei vegetale. Alte plante sunt supravieţuitori geografici.

Din toate aceste urme, risipite în nu- Ele au fost numite relicve vegetale. Speciile
meroase puncte de pe glob, s-a putut re- aşa-zise „relictare" pot fi foarte frecvente
constitui istoria lumii vegetale. Munca sa- în unele colţuri ale globului. în schimb, pre-
vanţilor a fost uriaşă şi numai firul călăuzitor zenţa lor în alte colţuri pare a fi ceva sur-
al concepţiei evoluţioniste, asemenea firului prinzător, în contradicţie cu datele ştiinţei
Ariadnei, i-a ajutat să nu se rătăcească în despre repartiţia geografică actuală a plan-
labirintul vârstelor geologice şi să ne ofere
azi un tablou clar, logic şi aproape complet telor.
al lungului drum parcurs de lumea plan- Aceste „rămăşiţe" sunt şi ele dovezi pre-

ţioase; ele ne ajută să reconstituim „toa-
nele" climei, când caldă, când rece, când
uscată, când umedă, alternanţe care au silit
plantele să facă lungi călătorii în căutarea
unor condiţii mai prielnice de viaţă.

Pentru multe specii, schimbările au fost
favorabile răspândirii. Migraţia uriaşă a

cjilor stepice din centrul genetic est- telor metalifere, ne indică vechimea lor
'? rjan - leagănul actualei flore europene considerabilă. Nu demult, savantul german
W. Dombrowski a descoperit în depozite de
confirmat izbânda plantelor rezistente sare vechi de peste 150 de milioane de ani
" ,eCetă. Slăbiciunile plantelor iubitoare bacterii care, scoase la suprafaţă, s-au re-
l căldură şi umezeală s-au manifestat în trezit la viaţă; ele manifestă însă deosebiri
Pt-ioada glaciaţiunilor, când au fost nevoi- faţă de bacteriile de azi în ce priveşte me-
tabolismul, neputând, de pildă, inverti za-
«â se retragă treptat spre sud, părăsind harurile actuale.
Tcurile pe care altădată le stăpâneau.
Alga colonială Botryococcus brauni este
Prezenţa „relicvelor" vegetale este legată cunoscută din paleozoicul inferior, dăi-
i ultima perioadă din istoria plantelor, nuind până în zilele noastre, fără ca în
morfologia ei să se constate schimbări im-
eolitic> care corespunde unei epoci cu nu-
meroase schimbări climatice. portante.

FOSILE VII Cele mai vechi ferigi

Algele şi.» secretul veşniciei Cele mai vechi fosile vii din rândul crip-
togamelor superioare (vasculare) aparţin
în depozitele calcaroase din provincia marelui grup al pteridofitelor (ferigilor), şi
anume clasei Psilopsida. Din această clasă
Natal, Republica Africa de Sud, numite stro- de ferigi arhaice, mai bine organizate şi
matolite, cu o vechime sigură de 3,1 miliar- capabile să crească şi să evolueze în mediul
de de ani, s-au descoperit urmele „pionie- terestru, s-a păstrat până azi un singur gen,
rilor" construcţiei litosferei care au fost al- aparţinând ordinului Psilotum, cu câteva
specii care se întâlnesc în pădurile tropi-
gele coloniale verzi-albastre. cale, umede, din Africa şi Asia. Tulpinile
verzi, cilindrice, bogat ramificate dicho-
Din aceste protoalge s-au dezvoltat al- tomic (cu câte 2 braţe) poartă frunze mici
gele verzi-albastre, păstrate până azi dato- şi puţine. în pământ planta este fixată cu
rită uimitoarei lor rezistenţe şi capacităţi ajutorul unor rizoizi. Tulpinile au o măduvă
sclerificată în jurul căreia se dispun fas-
de adaptare. Astfel, ele se întâlnesc în cicule lemnoase în alternanţă cu cele li-
gheţurile Arcticii, în gheizerii fierbinţi de la beriene, reamintind de structura rădăcinii.
Yellowstone, pe fundul Mării Moarte, în Sub erjidermă se află o scoarţă asimila-
zăcămintele de petrol şi în munţi, la înălţimi toare, în partea superioară, ramurile poartă
sporangi, câte trei, în axila unei frunze
de peste 5 000 m. Acestea sunt singurele bifurcate.
organisme vii care au rezistat şi exploziei
bombelor atomice şi cu hidrogen, supra- Aceste ferigi, decretate monumente ale
vieţuind şi în interiorul reactoarelor ato- naturii, ne duc în urmă cu sute de milioane
mice şi în pereţii peşterilor întunecate din de ani, în perioada devoniană şi apoi per-
miană, când ele cuceriseră uscatul şi se
Nevada, unde s-au efectuat explozii nucle- înmulţiseră atât de intens încât au putut da
naştere unor depozite uriaşe de huilă.
are subterane.
Multe se găsesc în mediul marin. în tul- Cycadalele îşi amintesc

burătoarea matrice a oceanului, care încă La începutul mezofiticului, s-a născut
n.u Şi-a dezvăluit toate secretele, supra- ordinul Cycadales, punte de legătură dintre
Vleţuiesc flagelatele, alge verzi, fosile. ferigi şi gymnosperme.

Pe uscat, algele albastre şi unele dintre
bacterii, datorită adaptării lor la mediul
aPelor termale sau la terenuri minerale cu
sol neformat, îşi dovedesc originea lor ar-
aică. O serie de cercetări recente, care
conduc la concluzia că bacteriile sulfuroase
au un rol important în formarea zăcămin-

Răspândite mai ales în regiunea tropi- UtCll
cală a Africii răsăritene, a Asiei şi Austra-
liei cele circa 100 de specii de cycadale acoperite în fruct - la angiosperme, undt
formează un tezaur de preţ al ştiinţei. La fructul înveleşte sămânţa.
ele se constată un pas înainte faţă de psilo-
fitale, şi anume apariţia seminţei. Sămânţa In zona temperată, strămoşul încă în
de Cycas revoluta seamănă cu o prună viaţă al angiospermelor, apărute şi răspân.
lungă de 2-6 cm. dite cu vigoare în ultima perioadă geologică
este cârcelul (Ephedra distachyă), un se-
înfăţişarea cycadalelor aduce cu a fe- miarboraş dioic, cu flori femeieşti şi bărbă-
rigilor şi a palmierilor. Frunzele lor mari, teşti separate pe acelaşi exemplar, cu
rigide, penate şi aşezate în spirală, formea- trunchi ramificat, noduros şi câteodată
ză un mănunchi în vârful tulpinii. Prin târâtor, cu tulpini uscăţive ca nişte beţişoa-
structura internă a tulpinii ele se apropie re. Frunzele lui sunt doar nişte solzişori u-
mult de conifere. niţi doi câte doi ca un tub. Din florile fe-
meieşti apar la sfârşitul verii nişte bobite
Florile sunt unisexuâte, dispuse pe in- roşii. Nimeni n-ar bănui că aceste mici tufe
divizi masculi şi femeii. Fiecare floare este sunt rude cu bradul şi în acelaşi timp stră-
compusă dintr-un ax central în jurul căruia moşii unor plante mai evoluate decât coni-
se inserează în spirală staminele sau carpe- ferele. Florile bărbăteşti şi femeieşti, cu im
lele, după sexul florii. Florile mascule au început de înveliş, şi structura vaselor trun-
aspectul unei rozete de frunze staminale chiului constituie caractere de superioritate
ascuţite, care prezintă numeroşi saci pole- faţă de neamurile bradului şi o treaptă de
nici pe faţa lor inferioară. Aceste frunze au trecere spre angiosperme.
aspect solzos şi alcătuiesc conuri mascule
ce pot ajunge până la 20 cm lungime. Florile Cârcelul e o plantă interesantă nu nu-
femele sunt şinele alcătuite din rozete de mai pentru vechimea şi rolul ei de verigă în
frunze în care alternează frunze sterile cu sistematica vegetală, dar şi pentru preţiosul
frunze fertile, cele din urmă purtând ovule pe ajutor pe care îl dă cercetătorilor în stabi-
faţa lor interioară. lirea limitelor paleogeografice dintre uscat
şi ape. Şi pentru frământata hegiră a pă-
Polenizarea se face prin intermediul vân- mântului românesc, ea constituie un docu-
tului, iar polenul ajuns pe florile femele ment preţios, care dezvăluie o pagină din
germinează dând naştere la doi spermato- străvechea încleştare dintre mări şi uscat.
zoizi ciliaţi, care pătrund până la oosferă, Cârcelul preferă litoralul marin, putând fi
fecundând-o. întâlnit, rar, ce e drept, însă sigur pe lângă
falezele nisipoase şi pe dune. Cu atât mai
Cycadalele, în locul de baştină, sunt fo- surprinzătoare deci ne apare prezenţa lui
losite în scop alimentar (din tulpină se pre- în Câmpia Transilvaniei, prin părţile Se-
pară o făină sago mult folosită în insulele beşului, Turdei şi ale Bihorului, la sute de
Moluce şi în Japonia) sau terapeutic (sucul kilometri de litoralul însorit.
proaspăt scos din frunzele de Cycas circi-
nalis e un medicament local mult preţuit), „Misterul" acestei ciudate arii de răs-
iai în alte ţări sunt cultivate ca plante or- pândire a fost dezlegat. Atunci când oa-
namentale. menii de ştiinţă au întocmit cu precizie
harta înfăţişării din trecut a pământului ro-
Obârşiile cârcelului mânesc, s-a putut constata că Ephedra din
Transilvania marchează braţul mării străvechi
__ Cu 50 de milioane de ani în urmă a a- care pătrunsese în arcul carpatic şi se scur-
Pârut un nou ordin vegetal, acela al Gneta- sese apoi, treptat, cam prin Valea Mu-
lelor. El oferă oamenilor de ştiinţă dovada reşului de astăzi. După izbânda deplină a
concretă a etapei de trecere de la gimno- uscatului, ea a rămas pe vechiul litoral al
sperme - plante la care seminţele nu sunt mării panonice, în câteva staţiuni care au
conservat mediul său de viaţă, la fel cu

-trânul care cu greu se desparte de locul sete şi foame care s-au împrăştiat pe nisip.
copilăriei. Planta seamănă CU o apariţie din altă lume.
De un butuc ţepos, nu mai înalt decât un
Uimitorul „toumbo" stal de om, se anină ca două braţe gigan-

prin ţinutul Damara din sud-vestul A- tice o pereche de frun/e persistente, lungi
Iricii, în pustiul Namib şi pe platoul Kao-Ko de 3-8 m, late de 30 cm, zdrenţuite, aspre,
Supravieţuieşte Welwilschia mirabilis, un adesea ondulate. După ce se curbează de
""_ ,ore/entant al ordinului Gnetale care face la tulpină, Irunzele se întind pe sol unde, în
irecerea, ca şi cârcelul (Epliedra), între gim- contact cu nisipul fierbinte, se modifică
nosperme, plantele cu fruct descoperit, şi an- treptat şi sunt rupte în fâşii prin acţiunea
mosperme, plante cu fruct acoperit. Ciudatul vântului. La baza lor se înalţă florile, oare-
arbore a fost zărit întâia oară în 1860 de ex- cum asemănătoare cu ale brazilor, dar care
ploratorul austriac Friedrich Welwitsch în dau naşlere unor seminţe acoperite. S-a
cel mai arid pustiu din lume care e deşertul constatat că planta înfloreşte o dată la 20
Namib, supranumit şi ..Ţărmul scheletelor", de ani şi că atinge vârste matusalemice de
din cauza oaselor de animale moarte de
1 200-2 500 de ani. (Fig. 19)

I'ig. 19. Toumbo, un straniu şi străvechi locuitor al pustiului Namib

în zona neospitalieră în care trăieşte erei secundare, încât paleobotanistul Do
toumbo, unica sursă de umezeală o repre- Scott a numit mezozoicul şi „era gimno-
zintă ceaţa adusă dinspre Oceanul Atlantic spermelor". După cretacicul inferior, spe-
de vânturile de vest, fenomen care are loc cii, genuri şi ordine întregi de gimnosper-
regulat, timp de aproape 300 de zile pe an, me dispar fără urmaşi, lăsând loc exploziei
din zorii zilei până la orele 9,30 dimineaţa. angiospermelor carp inaugurează o erj
Ceaţa echivalează cu 50 mm precipitaţii nouă în flora terestră, ce durează până în
anuale. Se ştie însă că această formă de u-
mezeală nu' poate fi folosită de orice orga- zilele noastre.
nism vegetal. Secretul supravieţuirii acestei
fosile vii este tocmai posibilitatea de a va- Printre gimnospermele supravieţuitoare
lorifica prin adaptări speciale anemica sursă se află şi ordinul Ginkgoales. In jurasic _
hidrică. Rădăcinile pătrund până la 3 m în perioada sa de apogeu - numără 20 de
pământ, servind doar pentru fixarea genuri şi circa 100 de specii, păstrându-.se
plantei, deoarece sursa freatică se găseşte azi doar printr-un singur gen şi o singură
la 30-40 m adâncime. Practic, singura sursă specie, Ginkgo biloba, conservat în formă
de apă este firava ceaţă matinală. Pentru a spontană doar în colţul de sud-est al con-
o putea absorbi din aer, stomatele frun- tinentului asiatic, însă cultivat în nenumărate
zelor se găsesc nu numai pe partea infe- parcuri şi grădini botanice din lume.
rioară a frunzelor dar şi pe partea superioară
a acestora, putând atinge un număr de Ginkgo e un copac bogat ramificat, cu
22 100 pe centimetru pătrat. La scurt timp frunze căzătoare peţiolate şi cu un limb
după ridicarea cetii, stomatele se închid er- foliar format din doi lobi. Florile bărbăteşti
metic. Cercetările microscopice ale cuti- au forma unor amenţi iar cele feminine
culei au scos în relief existenţa unui strat sunt alcătuite din două ovule situate la ex-
conţinând cristale de oxalat de calciu, me- tremitatea unei rămurele. După fecundare,
nit să reflecte radiaţiile solare şi să înlăture, ele dau naştere unui fruct asemănător unei
în acest fel, supraîncălzirea plantei. corcoduşe, cu o parte cărnoasă greu miro-
sitoare şi o parte scleroasă ca un sâmbure,
Străbunicile coniferelor
Un alt conifer-fosilă este Taxodium, care
Ceva mai târziu, la mijlocul terţiarului, în terţiar ocupa o bună parte a emisferei nor-
în perioada ridicării masive a continentelor dice, fiind semnalat şi în ţara noastră. în
şi retragerii apelor, când clima devine mai prezent îl întâlnim spontan doar în mlaşti-
uscată, iar solul mai sărac în apă, apar coni- nile din Mexic şi America de Nord (Flo-
ferele. rida şi Virginia), emiţând la suprafaţă nişte
rădăcini aeriene, numite pneumatofori. La
Din sânul acestui ordin s-a păstrat şi noi se găsesc exemplare de Taxodium disti-
astăzi un străbun preţios. chum (chiparos de baltă) cultivate în grădi-
nile botanice din Cluj-Napoca şi Bucureşti,
Părea un lucru bine stabilit către mijlo- ca şi în grădina Cişmigiu. Dimensiunile şi
cul secolului nostru că Metasequoia fosilis,
strămoşul arborelui-mamut, a dispărut cam vârsta unor exemplare pot atinge cifre impre-
de 20 milioane de ani. Dar iată că în 1962, un sionante: circumferinţe de 30-40 m ale tul-
student chinez din Nankin, T. Wang, 1-a des- pinii, o coroană care acoperă o suprafaţă de
coperit vieţuind, asemenea unui sihastru, în
pădurile virgine din China Centrală. 700^900 m2, o longevitate de 2-3 000 de ani.

Impunătoarea, altădată, încrengătură a în Mexic, e un arbore celebru, intrat în
gimnospermelor se dovedeşte în lumina folclorul populaţiilor străvechi de azteci.
cercetărilor paleobotanice a fi în continuu Amintim de „chiparosul lui Montezuma"
regres. Ele fuseseră atât de caracteristice care creşte în Sierra Madre la altitudini de

1 700-2 000 m sau de taxodiul din cimitirul

Santa-Maria (Oaxaca - Mexic), cu o cir-
cumferinţă de 33 m şi o înălţime de 50 m,

vârsta lui. fiind de aproximativ 2 200 de ani.

PLANTE 67

RELICTE început coborârea gheţarilor spre sud,
făcând ca vechea floră şi faună să dispară.
lotusul românesc Unicii supravieţuitori ai acestei epoci
călduroase au fost dreţele. Prin ce miracol
La 2 000 km de Nil, oglinda unui pârâu s-au meţinut aproape un sfert de milion de
,. colţul nord-vestic al ţării noastre este ani? (Fig. 20)
" 'stelată de acelaşi nufăr care a îmbogăţit
wendele din ţara faraonilor şi a eternizat Fig. 20. Dreţa, un martor al climei calde
ornamentele vestitelor piramide.
Răspunsul îl vom găsi fără greutate
Prezenţa lui a stârnit cele mai vii contro- poposind în una din călătoriile noastre în
verse ştiinţifice. Botanistul Paul Kitaibel, apusul ţării, la vestita staţiune Băile Epis-
care semnalase acest lotus în anul revo- copiei, situată nu departe de Oradea, la
luţiei franceze, îşi exprima neîncrederea în poalele dealului Şimlâu. Celebritatea băilor
caraterul spontan al plantei, considerând-o sale, cunoscute şi atestate documentar de
adusă aici de un naturalist şi aclimatizată. peste 750 ani, constă în izvoarele termale
Douăzeci de ani mai târziu, datorită în- de o ridicată valoare terapeutică. Staţiunea
delungatelor cercetări ale lui J. Tuzson, Băile Episcopiei şi staţiunea Felix, din ime-
nufărul a căpătat nu numai o descriere diata apropiere, sunt aşezate pe depozite
exactă, dar şi un nume ştiinţific: Nymphaea calcaroase de vârstă mezozoică, în care
lotus (L.) var. thermalis (D.C.) Tuzs, care apele termale, de origine vădoasă (din
se adaugă plasticei denumiri populare de precipitaţiile atmosferice), se infiltrează
dreţe dată de localnici cu sute de ani în prin fisurile rocilor până la adâncimi de
urmă. peste 1 000 m, unde se mineralizează, în-
călzindu-se în acelaşi timp, astfel că ajung
A trebuit să treacă încă 40 ani pentru din nou la suprafaţă cu o temperatură între
ca taina dreţelor să fie pe deplin dezlegată. 28 şi 42°C. Izvoare termale asemănătoare
Palinologia - ştiinţa care se ocupă şi de alimentează şi pârâul Peţea şi lacul din
istoria plantelor, stabilindu-le vechimea du- staţiunea Băile Episcopiei, unde se formea-
pă resturile de polen fosil stratificate în di- ză un nămol sapropelic şi depozite de
verse depozite de turbă - a reuşit să înlă-
ture ultimele dubii. Faptul că seminţele a-
cestei plante au fost descoperite în flora
fosilă de la Ganocz (Slovacia) şi că, ulte-
rior, s-au găsit impresiuni de frunze şi de
boboci de lotus în tufurile calcaroase de la
Moara Rontăului, nu departe de Oradea, a
confirmat indigenatul acestui lotus care, i-
zolat de specia ce creşte şi azi în apele
Nilului, a supravieţuit peste 200 000 ani în
unica staţiune europeană, situată în ţara
noastră. Ne găsim, aşadar, în faţa unui
supravieţuitor, unei aşa-zise specii relicte,
conservată din vremuri imemoriale pentru
a Povesti o pagină din istoria pământului
românesc. Dreţele ne întorc cu 400 000 ani
urmă, când domnea peste Europa con-
cm.^ta!ă> deci Şi m ţara noastră, o climă £ dă
Şi umedă. Plantele tropicale şi me-.
eraneene se întâlneau pretutindeni. a
c.eastă epocă nu a durat decât 170 000 '■
după care clima s-a răcit brusc şi a

turbă. Datorită puternicului i/.vor termal, i ^\ i u^uiv iyj\i UKH
izbuc, eu un debit de erupţie de 480 m-Voră
şi o temperatură de 42°C, precum şi altor 17 Singurul tovarăş al dreţelor, contem-
poran cu ele, este melcuşo'rul Metanopsi,^
izvoare termale (30-36°C) situate pe parcur- parreysii, şi el o fosilă vie a bogatei faurii;
sul râului Peţea, atât apa lui cât şi a lacului de melanopside care populau depresiunea
Ochiul Ţiganului, aflat în apropiere, nu în- panonică în terţiar. Până la recentele anali.
gheaţă niciodată, dând astlel aspectul exo- ze polinice, argumentul cel mai convingător
t i c de oază subtropicală acestui colţ al pentru a preciza caracterul relicl al lotu.
staţiunii. Iată deci taina supravieţuirii lotu- sului românesc a fost tocmai aeesl melcii-
sului. In microclimatul cald menţinut de şor, care îşi duce viaţa pe fundul mâlos ;(|
caloriferul apelor termale, el a reuşit să în- lacului, în vecinătatea izvoarelor calde. \j
vingă intemperiile glacialiunilor cuaternare din ale cărui cochilii, fosile sau mai recen-
şi să-şi prelungească zeci de mii de ani te, copiii fac adevărate coliere, ofcrindu-le
existenţa, devenind, datorită noilor caractere vizitatorilor.

dobândite prin adaptarea la mediul apelor Alte relicte ale timpurilor calde
termale, un lotus endemic al ţării noastre.
Studiul polenului din depozitele fosile.
Drelelc nu sunt numai un obiect de cu- cuprinzând r e s t u r i l e vegetale a l e unor
riozitate ştiinţifică, dar şi o adevărată mân- specii din terţiar, a redus considerabil în
drie floristică a ţării noastre. Ambele mo- ultimii 40-50 de ani numărul plantelor con-
tive le-au dat dreptul să fie înscrise în siderate drept relicte ale perioadei mai
calde, cu mult dinaintea glaciaţiunilor.
rândul monumentelor naturii.
In afara dreţelor - lotusul românesc
La prima privire, ele ar putea fi confun- conservat în apele calde ale pârâului Peţea
date cu nuferii albi, podoabele bălţilor şi - oamenii de ştiinţă au acordat t i t l u l de re-
ale Deltei. încetul cu încetul însă, chiar şi liete terţiare şi altor specii, puţine la nu-
un ochi neavizat sesizează deosebirile. Dre- măr, adevărate străbunici ale florei ro-
ţele sunt m%i viguroase; o singură plantă mâneşti. Unele dintre ele. din cauza su-
matură ocupă o suprafaţă de 10 m2 şi dă în telor de mii sau chiar milioanelor de ani de
vieţuire în anumite colţuri a l e pământului
medie 60 de frunze. Cele plutitoare, etalate românesc, au căpătat unele particularităţi
care le deosebesc mult de speciile înrudite
în cercuri concentrice, se deosebesc de ale şi care au îndreptăţit pe oamenii de ş t i i n ţ a
nufărului datorită formei lor circulare, bo- să le socotească endemite, adică plante
gatei reţele de nervuri de pe dosul lor şi unice ale pământului românesc. Despre
aceste plante şi peripeţiile lor am amintii
marginilor crestate. Florile, cu un diametru într-o carte intitulată Plante unice în peisajul
de aproape 20 cm. nu prezintă o culoare alb- românesc.
lăptoasă ea a nufărului, ci o nuanţă gălbuie.
în jurul rezervaţiei Belioara din Carpa-
Sepalele au dosul verde, cu 7-9 nervuri ţii Apuseni, şi anume pe Valea Arieşului şi
roşii-violete. Vechimea considerabilă a apoi pe Valea Dudului, vom avea bucuria
speciei este trădată de caracterele de pri- să ne întâlnim eu liliacul ardelenesc (Syrin-
mitivitate ale florii, dispoziţia spirociclică şi ga josikaea), numit de localnici scrântea din
instabilitatea numărului elementelor flo- cauza ramurilor parcă scrântile. Acest l i -
rale, precum şi trecerea gradată a înveli- liac românesc, eare a fost luat în cultură
şului floral în staminc. prin grădinile şi parcurile multor ţări d i n
lume, se deosebeşte de toate rudele sale
In pofida considerabilei distanţe ce le mai ales prin inflorescenţa lui care apare
separă de ruda lor nilotică, dreţele au nu din cei doi muguri laterali, ci din mugu-
păstrat aceleaşi obiceiuri. înflorirea lor e rul terminal al ramurilor. Liliacul ardelenesc
legată de temperatura apei, producându-se

de obicei noaptea sau pe timp de ploaie,
când se înregistrează circa 27- 30°C. Intre
orele 12 şi 17, când temperatura apei urcă
spre 34°C, florile rămân închise.

^1 care s-a conservat cu greu pe coastele ari-
de, uscate, calcaroase ale însoritei Dobrogi.
.. mână oarecum cu Syringa emodi din Af- dovadă f i i n d raritatea populaţiilor care
<G ici in si Himalaya şi cu o străveche rudă a poartă în structura morfologică şi cario-
logică (numărul de cromozomi) semnele
sia şi indiscutabile ale vechimii.
f (liisita în stare fosilă în Germania, fapt
Când boaita atlantică bătea şi pe la noi
Jt confirniă puternica migrare spre vest
*"■ ,„eCiilor central asiatice spre sfârşitul Cu frunzele sale veşnic verzi, elegant
conturate, laurul ghimpos (numit aşa pen-
• erţiarului. t r u a fi deosebit de dafin, laurul nobil) a
Munţii Bârsei, Făgăraşului şi Ţarcu-Go- constituit, alături de acant, un model orna-
mentistic mult îndrăgit în antichitate, iar la
dcanu ascund un alt relict terţiar, gingaşa unele popoare a devenit un simbol al vieţii
miliţea alpină (Lychnis dinarica). Se re- şi vigorii, adăugându-se bradului şi vâscului
marcă uşor prin perniţele lari şi dese pe ca emblemă a sărbătorilor de iarnă.
care Ic formează în crăpăturile de stânci şi
din care se înalţă tulpinile subţiri, pubes- Laurul (Ilex aquifolium) e o specie mc
diterano-atlantică. în ţinutul lui de baştină
cente, ce poarta 2-3 fiori ro/.-violete. creşte sub chipul unui copac falnic, înalt de
£ o specie cosmofită, deci iubeşte fisu- 10-15 m.

rile bine însorite ale rocilor cristaline us- Iată însă că o insulă de laur a rămas rălă
cate (de aceea preferă pereţii abrupţi), ca- cită pe teritoriul ţării noastre, la sute de kilo
re rezistă bine la diferenţele de tempe- metri depărtare de limita arealului său dt
ratură, ceea ce explică supravieţuirea ei şi răspândire. Oaza de laur e situată la X kn
în perioada glaciaţiunilor. de comuna Zimbru, din judeţul Arad, la (
altitudine de 500 m, în rarişlea unei pădur
Pădurile carpatice adăpostesc o specie de fag de lângă Valea Luştilor, cunoscută ş
sub numele de Dosul Laurului.
de crucea-voinicului {Hepatica transilva-
nica), net deosebită de ruda ei din pădurile Din bogaţii arbuşti mediteraneeni, aic
au rămas câteva tufe cât statul unui om voi
europene (H. nobilis), prin florile albastre, nic, pe care le recunoaştem uşor dup:
frunzele pieloase, lucitoare, de un verde în
mult mai mari, prin frunzele cu cei trei lobi tunecat. pe margini cu o dungă c â r t i
crenat-dinţaţi şi nu întregi. Singura lui rudă lagineu-îngroşată, ondulate şi ghimpos din-
mai apropiată, H. heniyi, din China, se deo- ţate, precum şi după fructele ca ni.şte boa
sebeşte totuşi destul de sensibil de mult be roşii aşezate la subţioara frunzelor.
îndepărtata geografic cruce a voinicului din
codrii noştri. Fiind o plantă ierboasă şi pe- Prezenţa laurului în această enclavă de
renă, ea a rezistai bine îndelungatei domnii câteva sule de metri pătraţi ridică pasio
a gheţurilor. nante întrebări în jurul originii sale.

înspre părţile nord-estice ale Măcinului Desigur că în ţara noastră trăiesc destu
ea şi în podişul Babadagului, considerat o le specii mediteraneene lemnoase şi erba-
adevărată grădină botanică în miniatură, a cee. Arţarul mediteranean, alunul turcesc
lost descoperită de renumitul botanist ro- castanul comestibil, ca să cităm doar câtev;
mai reprezentative dintre ele, îşi explic;
mân D. Brândza, acum aproape 100 de ani, firesc indigenatul prin apartenenţa lor la i
0 specie endemică de pesmă, numită în regiune naturală cu climat submedileraneai
cinstea botanistului transilvănean V. Janka, conservat din vremuri străvechi. Regiune;
unde au supravieţuit tufele de laur nu pri-
Centaurca jankae. meşte de nicăieri influenţe mediteraneene
O tulpină muchiată, brăzdată, înaltă de
'~1,2 m, poartă frunze lung peţiolate, de
Uouă ori penat-sectate, cu segmente li-
neare, cărnoase, rigide şi păroase. Anto-

unj de 2-3 cm cu bractei coriacee, multi-

e mai târziu, au Hori purpurii. Origi-

nalitatea acestei pesme a obligat pe

redactorii volumului 4 al Florei Europene
7* crceze o secţie nouă în care s-o înca-
seze, numită Hyalcoloma. Este o relictă a
Perioadei uscate, xeroterme a terţiarului,

sau atlantice şi nici nu se încadrează unui IN Al URII
microclimat de natură să justifice staţionarea
lui. De unde dar provin aceste exemplare matică a avut repercusiuni importante asu-
izolate? pra vegetaţiei.

Popasul lor în ţara noastră este legat de Plantele arctice, obişnuite cu frigul, s-au
perioada post-glaciară, mai caldă, când o retras în vârful munţilor, devenind relicte
mulţime de arbori şi copăcei atlantico-me- alpine.
diteraneeni se instalaseră în câmpiile şi
pădurile româneşti. După o nouă răcire a Zona alpină a Carpaţilor adăposteşte o
climei, cei mai mulţi au dispărut. Unii mulţime de copăcei caracteristici.
dintre ei s-au menţinut în extremităţile mai
călduroase ale ţării (colţul nord-estic al Ol- Sălciile îşi trimit printre stâncile umede
teniei şi sudul Banatului, Dobrogea con- ale înălţimilor neamurile lor pitice (Salix
tinentală). Laurul însă a dispărut cu desă-
vârşire, păstrându-se ca prin miracol doar herbacea, S. retuşa, S. retiarfata). Tulpinile
în insuliţa de făget de la Zimbru şi rezis-
tând condiţiilor destul de neprielnice prin lor, cu frunze pieloase mai subţirele sau
modificări adaptative, oglindite în special mai rotunjoare şi cu câte un mâţişor în
într-o înfăţişare mai pipernicită. Aici el se vârf, se înalţă doar câţiva centimetri de la
găseşte în cea mai estic europeană staţiune pământ.
faţă de aria lui atlantică şi în cea mai nor-
dic europeană faţă de cea mediteraneană. Covoraşe dese şi scunde ţes tulpinile de
coacăz (Loiseluria procwnbens), cu ramuri
Existenţa lui singuratică într-o poiană fragile acoperite cu frunze pieloase, rigide,
de făget, aspectul său neobişnuit, dar mai ovale, din vârful cărora apar pe ici, pe colo
ales utilizarea ramurilor sempervirescente mici flori roze scorţoase, sau cele de ar-
la pregătirea coroanelor funerare au rărit ginţică (Dryas octopetala), cu frunze lobate,
din ce în ce mai mult populaţia insulară de argintii pe spate, şi cu flori mari, albe, ste-
la Dosul Laurului. Astăzi copacul inspira- late, cu opt petale şi numeroase stamine,
tor al arhitecţilor antici 8 ocrotit într-o mi- Coastele pietroase ale munţilor sunt aco-
că rezervaţie naturală care atrage anual perite în luna august cu jăraticul aromat al
sute de vizitatori. florilor de smârdar sau bujor de munte
{Rliododendron multifolium). Strugurii ur-
Rămăşiţele unor epoci glaciare din sului (Arctostaphyllus uva ursi), rudă cu
vârfurile munţilor merişorul şi descoperită în mai multe lo-
curi, aparţine de asemenea tundrei arctice.
Glaciaţiunile care au început în pleis-
tocen şi s-au repetat de 3-4 ori la intervale Printre speciile ierboase relicte amintim
destul de scurte au avut o influenţă uriaşă laleţica-de-piatră (Lloydia serotina), plantă
asupra vegetaţiei atât de la şes cât şi de la de primăvară, rudă cu laleaua şi scânteioara,
munte din cauza scăderii apreciabile a ascunsă prin crăpăturile de stâncă, macul
temperaturii. în jurul gheţarilor care cobo- galben (Papaver corona sancti-stephani) şi
rau uneori sub înălţimea dealurilor s-a dez- linariţa alpină (Linaria alpina), cu flori li-
voltat flora specifică, alcătuită din specii al- liachii, iubitoare de grohotişuri, alături de
pine şi glaciare, sosite de obicei din tundra diferite specii de ochii-păsăruicii {Saxifraga),
arctică. clopoţei (Campanula) şi ghinţure (Gentia-
( După încetarea glaciaţiunilor, survenite na). Unele din aceste relicte cu actuală
in urmă cu 20 000 de ani, a urmat o perioa- arie de răspândire alpină s-au adaptat de-a
a P°st-glaciară mai călduroasă şi mai lungul a mii de ani de existenţă condiţiilor
Jmedă, borealul. Această „revoluţie" cli- specifice de sol şi de climă ale Carpaţilor,
devenind endemite alpine carpatice, cum ar
fi românită carpatică {Anthemis carpatica
ssp pyrethrifonnis), pesma carpatică (Cen-
laurea prinnalifida), drobiţa lui Dorner
(Draba dorneri), drobiţa lui Haynald (Dra-
ba haynaldi), struna-cocoşului din Carpaţi

(Cerastiiun transsilvanicum), scânteiuţa sau
garofiţa lui Henter (Dianthus henteri), cim-

,1 românesc (Thymus comosus), firuţa Turbele şi mlaştinile de munte, ascunză-
hcegică {Festuca bucegiensis), saxifraga tori ale plantelor polare

lânească {Saxifraga mutata ssp demissa) Vremea îngheţurilor polare, cu flora ei
caracteristică, îşi prelungeşte amintirea în
s° multe altele. cele peste 440 de mlaştini de turbă, răs-
Alături de aceste rehcte alpine putem pândite în depresiunile mai cu seamă mun-
toase, stăpâne pe aproape 8 000 ha din te-
c»za relictele glaciare, printre care amin-jv ritoriul ţării noastre.
două specii de piciorul-cocoşului cu n
ri albe (una mai scundă, cu frunze rotun-• După încălzirea climei şi topirea ghe-
ţarilor, flora arctică s-a retras, supra-
are crestate - Ranunculus crenatus; alta vieţuind până azi doar în aceste „frigidere"
mai înăltuţă, cu frunze de mai multe feluri,
naturale.
unele divizate mai adânc - Ranunculus gla- Mlaştinile de turbă sunt insule de vege-
■ialis), un neam delicat de soldanelă {Sol-
taţie formate dintr-o strânsă împletitură de
danella pussila), cu flori liliachii-deschis, rogozuri şi muşchi, din care cel mai carac-
franjurate, şi o specie de ochii-păsăruicii teristic este Sphagnum, aşa-numitul muşchi
cu flori albe mari adunate în cime şi frunze de turbă. Spre deosebire de alte formaţiuni
ca nişte lopăţele dinţate {Saxifraga cy/no- vegetale, mlaştina de turbă deţine o dimen-
sa), micuţa pătlagină alpină {Plantago gen- siune caracteristică: adâncimea. învelişul viu
tianoides). în Carpaţii noştri (mai ales în de deasupra face corp comun cu zăcământul
Retezat), în lipsa gheţarilor, aceste specii de turbă de dedesubt, adânc de câţiva metri,
însoţesc azi lacurile glaciare ori versanţii o imensă aglomerare de mumii conservate
umbroşi cu substrat de cuarţ, granit sau ale plantelor. Actuala floră vie trăieşte şi se
gnais care păstrează multă vreme zăpada. dezvoltă peste o adevărată arhivă multimi-
lenară, ale cărei piese reprezintă organisme
Plantele migrate în estul Siberiei au tre- conservate, cu o putere documentară fără
cut şi ele printr-o perioadă frământată, după greş.
încălzirea şi umezirea vremii. Multe din ele,
bine adaptate căldurii şi uscăciunii aerului în această arhivă, perfect orânduită cro-
şi solului, s-au statornicit în zonele nologic, care trebuie citită ca în scrierea chi-
colinare deschise şi în stepele actuale, de- neză, de jos în sus, cel mai valoros document
venind chiar specii endemice ale pământului este praful de arhivă - amalgamul de polen
şi spori, smuls an de an de vânturi de la
românesc, cum ar fi unele specii de unghia- plantele mereu schimbătoare din împre-
găii {Astragalus romeri, A. pseudopurpureus, jurimi şi depus în mlaştini. Studiul micro-
A. peterfii), jaleşul transilvan {Salvia trans-
silvanica), joldeala ardelenească {Jurinea stratigrafic-statistic al acestui colb de polen
transsilvanica), sipica românească {Cepha- şi de spori a lămurit în bună măsură evo-
laria radiata), stânjenelul lui Brândză {Iris luţia vegetaţiei şi mai ales a pădurilor, din
bmndzae) şi altele. ultima perioadă a istoriei plantelor.

Altele, însă, cu un regim de viaţă mai Un merit deosebit în această direcţie

deosebit, s-au preschimbat în relicte. Minu- revine unui savant român, academicianul
nata albumiţă sau floarea-reginei {Leon- Emil Pop, care a întreprins vaste cercetări
topodium alpinum), plantă de câmpie, înaltă asupra mlaştinilor de turbă din ţara noastră.

de peste un metru în centrul Asiei, s-a Să vedem cum se explică faptul că
transformat în ţările europene într-o plantă mlaştinile au reuşit să conserve de zeci de
scundă, tipic alpină. Doar la noi în ţară, la mii de ani speciile care au dispărut după re-
Intregalde, în Munţii Sebeş, trăieşte la al- tragerea gheţarilor din părţile centrale ale
titudini de 500-700 m o formă interme- Asiei, Europei şi Americii de Nord, cum ar
lară a albumiţei (f. intregaldensis), care
fi printre cele mai cunoscute: roua-cerului
ovedeşte originea stepică a acestui relict {Drosera rotundifolia şi anglica), toporaşii de
alPm.

tinov (Viola epipsila), şverţia (Swertia peren- mică, localizată exclusiv în complexele mlăşti-
,,/v), bumbăcărita (Eriophomm vaginalwn). noase de la Hărman-Prcjmer-Stupinii Prcj.
răchiţeaua (Vaccinium vxycoccos), rugina- meruiui. Specia comună (alpina) creşte n,
e t a j u l a l p i n din Pirinei, Alpi, Balcani şj
rea (Ândronicda polifolia), vuietoarea (Em- Carpaţi. Coborârea ei cu peste 1 500 ni sub
petrum nignun), broscariţa (Ţriglochin pa- nivelul altitudinal în care obişnuit vegetea-
lustris). gălbioara (Lysimachia ihyrsifloru). ză dovedeşte că mlaştina menţine conditjj
E simplu. Dacă izvoarele termale de la de temperatură similare piscurilor alpine
Oradea au întreţinut o mică oază de climat Complexul condiţiilor specifice oferite de
tropical, mlaştinile, dimpotrivă, au acţionai această mlaştină a înzestrat-o însă cu unele
ca un factor criogenetic (născător de frig).
menţinând tot timpul o temperatură scă- caracteri.: morfologice deosebite de ale ru-
zută.
A face cunoştinţă cu câteva din plantele dei sale alpine. Mai izbitoare este lungimea
relicte ale mlaştinilor româneşti este poate codiţei florilor, explicabilă prin regimul de
un rar şi instructiv prilej de a ne găsi câte- umiditate mai pronunţat şi prin concurenţa
va momente în plină perioadă a glacia-
ţiunilor, de a ne întâlni aici. la 1 500 km bogatului covor vegetal din jur.
distanţă, cu câţiva din reprezentanţii cei
mai caracteristici ai florei arctice şi a des- Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Saxifragu
coperi câteva creaţii vegetale zămislite de mulata, întâlnită doar în Alpii Europei şi
pământul românesc. descoperită în 1970 de I. Moraru şi 11.
în apropierea comunei Hărman, situată Negruţ. La Stupini ea găseşte cel mai sudic
la 30 km de Braşov, la 510 m altitudine, refugiu mondial, luând o înfăţişare tipică:
sub stânca numită Coasta, se află o mlaşti- tulpini înăltuţe de 40 60 mm, slab ramifi-
nă-rezervaţie. cate şi cu flori puţine.

Printre tufele dese de pipiriguri şi muşchi în mlaştina de la Sâncrâieni-Ciuc, si-
se înalţă daria (Pedicularis sceptmm-caro- tuată la 7 km sud de oraşul Miercurea Ciuc,
linum), cea mai impozantă apariţie vege în afara unor plante rare, printre muşchii
tală a mlaştinii. abundenţi c l i n j u r u l izvoarelor apare
, muşchiul Meesea hexaslicha, în cea mai sudi-
că localitate a sa din lume. Nu departe de
în mijlocul verii, din rozeta de frunze Sâncrăicni, în mlaştina Valea Mijlocie din
mari şi dantelate se înalţă o tulpină de un apropierea satului Tuşnadul Nou. există o
metru în capătul căreia se găsesc flori zonă cu o importanţă fitogeografică deose-
mari, galbene, ca o gură căscată, decorate bită: ea reprezintă cea mai sudică staţiune
cu câte o pată violetă. întreaga înfăţişare a din lume (latitudinea nordică 46°1P) pen-
plantei lasă impresia mândră a unui scep- tru mestecănaş (Betula humilis) şi pcnlru
tru, imagine ce 1-a izbit şi pe marele Lineu, un neam de ochii-păsăruicii (Saxifragu hir-
naşul florilor, care a dăruit acestei specii de-
culus).
numirea de sceptrul carolin, în cinstea lui Mestecănaşul, rudă pipernicită a mes-

Carol al Xll-lea, vestitul rege al Suediei. teacănului de pădure, nu mai înalt de 1,50-
Poporul nostru, în amintirea lui Darius, fă- 1,80 m şi cu trunchiul gros cât încheietura
losul împărat al perşilor, care a cerul fără mâinii, trăieşte îndeobşte în Siberia. In
folos pământ şi apă daco-geţilor, i-a dat nu-
Europa îl întâlnim în Fenoscandia (Finlan-
mele de darie. Pedicularis sceplrwn-caroli- da şi peninsula Scandinavia) şi extrem de
rar în Europa centrală, în mlaştini şi arini-
num este un veritabil relict glaciar care a- şuri înmlăştinite.
tmge la Hărman (latitudine nordică 45°43')
Ochii-păsăruicii atrage atenţia prin tul-
cel mai sudic punct din lume. pina ei gracilă, roşcat-păroasă, prin rozetelc
de frunze de la bază şi prin cele câteva ste-
Tot aici vom întâlni şi gingaşa Anneria luţe galbene sau portocaliu-punclate ale flo-
barcensis, care decorează peisajul cu micile rilor cu 5 petale şi 10 stamine. E o plantă

ei tufe de frunze şi cu inflorescenţele ca

balonaşc violete. Este o specie ende-

PLANTE

de rară, în curs de dispariţie, ° de a tăia frumoasele Chei ale Turenilor. în
-niru care s-au luat măsuri de ocrotire. '7 dreptul izvoarelor s-a format o înmlă.ş-
Urcând apoi în Munţii Harghitei, la 080 tinare restrânsă. Procesul ei istoric a fost c-
n> altitudine, în căldarea unui craler tins, lucidat. în albia săpată în depozitele sar-
cuprins între Valea Nagz.os şi Valea maţiene, unde nisipuri şi gresii cu concre-
rănită, se înlinde cel mai mare tinov din ţiuni de Feleac sunt însoţite de intercalaţii

Transilvania, numit de localnici Luci. Aees- turboase, s-au format slrate de argile eo-

constituie un remarcabil monument al cen-oligocene impermeabile care au contri-

naturii- buit la înfiriparea la o altitudine de 660 m
Chiar şi in zonele nun uscate, din cu- a unor ochiuri de mlaştini eutrofe pe panta

nrinsul judeţului Suceava, închise între tinoa- dealului.
[v cu structuri de serpetin şi cu tempera- în aceste ochiuri de mlaştină s-a con-
lurj medii anuale de +5°-6°C, datorită tem-
peraturilor scăzute se pol conserva relicte servat gentianaceea Tuficldia calyculata,
glaciare. Aşa se pelrece cu un teritoriu des-
tul de întins de pe Obcina Mestecănişului, uşor de recunoscut după tulpinile şi frunza
situai la altitudinea de l 000-1 260 m şi ei subţire şi spicuşorul de flori alb-gâbui cu
mărginii de pâraiele Tălarca Mare şi Tă- 5 petale. Toficldia e o specie rară nu numai
larca Mică, aproape de confluenţa acestora în ţara noastră, dar şi în flora europeană,
cu pârâiaşul Dârmoa şi râul Moldova. Aici unde are o arie nordică şi strict alpină. Pre-
este locul clasic din ţara noastră pentru zenţa ei în ţara noastră într-t) regiune de
deal dovedeşte faptul că o c h i u r i l e de
unul dintre cele mai caracteristice relicte mlaştină de la Valea Morii oferă suficiente
condiţii glaciare.
glaciare, strugurele-ursului, numit de local-
nici şi caminci (Arctostaphyllos uva-ursi), O vulturică ce încurcă ştiinţa
apreciat în ţările nordice ca o valoroasă
plantă alimentară şi medicinală. Menţionat Acum mai bine de 30 de ani, în ierbarul
în amintitul loc in 1859 de către cercetă-
studentului clujean Nicolae Tomescu, o-
torul austriac F. Hervich, el a fost identi-
ficat 58 de ani mai târziu de botaniştii clu- chiul ager al profesorului E. Nyarady a
jeni Alexandru Borza şi Marin Peterfi şi la descoperit o composită neobişnuită, cu
Belioara, în Munţii Apuseni. In imediata dată de recoltare 7.VII.1961. Păstrând
apropiere a rezervaţiei sucevene cu slrugu- toate caracterele generale ale familiei pă-
rii-ursului întâlnim un neam de hrean săl- pădiei, această plantă, care aducea puţin la
batic cu răspândire nordică (Cochlearia pyre- flori cu neamurile de vulturică {Hiera-
naica), identificai de un pasionat cercetător
cium), iar la frunze cu un neam de ciucu-
al plaiurilor sucevene, profesorul Tr. I. şoară {Alysswn suxatile var subsinualwn),
Ştefureac, iar pe valea pârâului Tătarca îşi
lace veacul un all relict glaciar, gălbinelele se deosebea de toate vulturicile cunoscute
(ugidaria sibirica), o composce uşor de recu- pe glob. Avea o rădăcină puternică, lem-
noscui după statura înaltă şi galbenul a- noasă, frunze groase învelite în straturi
suprapuse de peri stelaţi, o tulpină scurtă
P"ns al capiiulelor sale.
^ situaţie asemănătoare o întâlnim în cu 1-2 frunze bracteiforme, 1-2 flori gal-
Judeţul Cluj, unde în 1974 a luai fiinţă o
rezervaţie de mlaştină situată într-una din bene, mari, cu petale la vârf adânc închise.
*-'e mai pitoreşti zone din împrejurimile (Fig. 21) Puţine din xerofilele cunoscute în
Uujului, Dealul Feleacului. Din măruntaiele ţară şi peste hotare prezentau un înveliş de
acesţuia ia naşlere un râu, Valea Morii, ca-^ peri stelaţi atât de gros. Acest caracter fra-
>SJ poartă apele pe o distanţă de 24 km, pant, alături de paleile receptacolului, lungi
,arsandu-se în Arieş nu departe de Turda, ce până la jumătatea papusului, şi de achenelc
a reuşit o ispravă geologică, aceea rotunjoare, cu vârf lat, l-au îndreptăţit pe
savantul clujean să încadreze această plantă
într-un gen nou pentru ştiinţă, endemic în
ţara noastră. în cinslea muntelui Pietrosul

Broştenilor, unde a fost descoperită planta, insulele Azore. Astfel că Pietrosia levito.
mentosa, alias Hieraciwn levitomentoswn, a
genul a fost numit Pietrosia, iar specia, le- devenit deocamdată Andryalla levitomen-
tosa, specie endemică pentru România.
vitomentosa pentru a sugera bogatul ei în-
veliş lânos. Descoperirea acestei plante a Această plantă atât de disputată tră-
stârnit furtunoase dispute în lumea ştiinţi- ieşte pe muntele Pietrosul Broştenilor, în
fică, în volumul al XHI-lea al Florei Repu- zona numită Pietrosul Bogolin, deasupra
blicii Socialiste România, apărut în 1976, limitei pădurii, la 1 600-1 700 m altitudine
Pietrosia devine o specie endemică a ge- pe o suprafaţă stâncoasă de cea 150 mp, cu
nului Hieraciwn, ca urmare a reviziei făcute înclinaţie de 30-80°. Este unul dintre cele
mai mici areale din lume pentru o specie
de reputatul botanist maghiar Soo, care-i vegetală. Totuşi, aici planta creşte d i n
abundenţă, formând mici pâlcuri, ce se
propune numele de Hieraciwn levitomento- înmulţesc şi prin seminţe, dar şi pe cale
vegetativă.
sum. Doi ani mai târziu, volumul al IV-lea
Plantele însoţitoare - comune prin păr-
d i n Flora Europaea o include sub egida ţile locului şi binecunoscute în flora car-
patică - nu ne pot oferi date semnificative
altui gen de composee, Andryalla, gen despre prezenţa singulară a acestei eoni-
mediteranean răspândit din Grecia până în posite. Enigma originii ei rămâne deocam-
dată greu de descifrat.

Vulturica Pietrosului e un dar uimitor al
Carpaţilor Răsăriteni. E poate o relictă a
climatului tropical uscat, care a supravie-
ţuit doar în acest colţ tainic al tinerilor
munţi Carpaţi, datorită abundentului său
înveliş lânos.

* "'■ VU|H disputata vultuncă t Cea mai disputată cariofilee
a Pietrosului
Munţii Rodnei nu sunt doar o zonă de
interferenţă a nordului arctic şi a sudului
mediteranean, ci şi un refugiu al unor specii
endemice, a căror prezenţă singulară se
datoreşte poziţiei izolate şi complexului
caracteristic de condiţii fizice şi climatice.
Din întreaga comoară floristică descoperită,
enumerată şi descrisă cu grijă de marele
botanist năsăudean Porcius, ne vom mărgini
să semnalăm o relictă care şi astăzi dă
naştere la serioase dispute ştiinţifice.

în zona jnepenului şi deasupra acesteia,
la înălţimi cuprinse între 1 850-2 200 m, pe

vârfurile Pietrosul, Rebrea, Puzdrele, Ga-
laţi, Omul şi Inău, privirea ne va fi atrasă
de o măruntă cariofilee alpină, cu frunze
aşezate în rozetă, cu o tulpină laterală pur-

tând 1-3 flori mari, poligamc, cu un caliciu
membranos umflat, neted şi cu o corolă

ză sau albă ca o pâlnioară. Zadarnic o aceea o considerăm ca o specie-simbol ;i
vom căuta pe alţi munţi.
acestei regiuni.
Deşi, în afara unei gingăşii de un mare
fect decorativ, prezenţa ei nu ne spune e Taina Pietrei Craiului
lucru, totuşi mai depărtata rudă a ga-fitei
Acum mai bine de 120 de ani, doi vaj-
a dat multă bătaie de cap cercetări rilor nici botanişti ardeleni, Schot şi Kotschy,
care nu se hotărăsc încă în care gen străbătând sălbaticele şi prăpăstioasele

0 încadreze. Tabelul sinonimiilor o citează creste ale Pietrei Craiului s-au întors din o-
încadrată de diverşi botanişti în patru nuri bositoarea lor expediţie cu un trofeu rarisim:
o garofiţă nouă pentru ştiinţă, pe care au
înrudite: Lychnis, Viscaria, Silene, botezat-o Dianthus callizonus, adică garofiţă

tteiandriwn- Fiecare avea motivele sale cu prea frumoase brâuri. Concentratul eti-
îndreptăţite, deoarece această plantă îm- mologic al termenului savant conţine poate
bină caractere taxonomice complexe. Până vibraţia de admiraţie a descoperitorilor
acum câţiva ani izbândise punctul de ve- pentru gingăşia cromatică a florii, dar nu
dere după care planta trebuia să fie înca- ne sugerează nici pe departe uimitorul joc
drată într-un gen nou pentru ştiinţă: Polys- al penelului naturii. Vom lăsa deci pana de
chemone, semnificativ pentru ciudăţeniile literat a savantului Ion Simionescu să facă
alcătuirii florii (pofy - schema însemnând portretul acestei neîntrecute garofiţe: „Pe-
în greceşte formaţii numeroase, deci număr talele răsfrânte larg sunt de un roş de câr-
variabil al părţilor florale), cu o unică specie, mâz şters. Pe ele sunt trase dungi, în lung,
nivalis, adică iubitoare a locurilor înalte, cu de un roş mai închis, iar spre lăuntrul florii
zăpezi veşnice. Astăzi oamenii de ştiinţă au o rotiţă de dantelă fină cu ochiuri mici de
integrat cu destule discuţii această plantă aceeaşi culoare mai închisă. Urmează apoi
ciudată în genul Lychnis, ea purtând astfel un cerc alb, cu raze iarăşi roşii, iar în mij-
loc, un joc de verde şi alb neîntrecut... Mi-
în nomenclatoarele botanice numele de cuţa Dianthus cullizonus poate fi luată ca ti-
Lychnis nivalis care îi fusese dat iniţial de pul artei întrebuinţată de natură pentru pic-
marele botanist transilvănean Kitaibel. E-
xistă voci care cer să fie restituită genului tarea unei flori".
Viscaria, aşa cum a făcut-o acum mai bine de Garofiţă Pietrei Craiului a produs nu nu-
o sută de ani un alt mare botanist transilvă-
mai admiraţie, dar şi nedumerire în rândul
nean, Simonkai. oamenilor de ştiinţă. Lăsând la o parte fap-
Cercetări amănunţite au dovedit că „ofi- tul că n-a mai fost întâlnită în nici un loc
din lume şi nici măcar pe unul din munţii
cialul" Lychnis nivalis este un tip vechi, izo- vecini cu Piatra Craiului, această garofiţă
nu seamănă cu nici o altă garofiţă cunoscu-
lat, un relict glaciar. Probabil, din trunchiul tă, reprezentând o unitate izolată din punct
comun al unui strămoş cu aceeaşi instabili- de vedere sistematic, în care se găsesc
tate morfologică s-au desprins, cu zeci sau întrunite caracterele a două grupe sistema-
poate sute de mii de ani în urmă, celelalte tice ale genului: alpini şi glauci. Nici până
genuri de silenoide. Această plantă s-a astăzi originea sa n-a fost lămurită. Se pare
Păstrat însă în forma sa primitivă până în că Dianthus callizonus reprezintă o specie
zilele noastre, la adăpostul crenelurilor relictă, aparţinând unui trunchi primitiv al

muntoase ale Rodnei, devenind astfel do- genului care mai are un reprezentant oare-
cum asemănător doar în Himalaya. Din
cumentul viu al prototipului unor genuri acest trunchi s-au desprins în alte părţi ale
Europei speciile actuale de garofiţe alpine.
actuale, un caz exemplar de conservatorism N-ar fi exclus ca această specie să fi apărut
ereditar. Guşa-porumbelului rodneană este
la începutul erei neozoice, în miocen, ca
unul din cele mai interesante endemite ale
Orei româneşti. Ea a fost menţionată de
'ecare dată când s-a invocat specificul
orei Carpaţilor Orientali din România, de

eiidemism al unei enctave carpatice. în toare a Branului şi apele Văii Bârsei şi ale
Dâmboviţei. în partea de nord-est se întin-
care conscrvându-se condiţiile de sol şi de de câmpia Bârsei, în faţa căreia Piatra Cra-
climă iniţială, planta să se fi menţinut Iară iului Mică stă ca un puternic contrafort.
a suferi prefacerile prin care au trecui Piatra Craiului Mare, despărţită de avan-
străbunele garofiţelor de azi. (Fig. 22) postul ei prinlr-o despicătură adâncă, a.Şa-
numila Curmătură, se leagă, în dreptul vâr-
Hg. 22. Garofiţa Pietrei Craiului fului La Om, de Munţii Făgăraş prin cul-
mea Tămaşului. Din acest punct, creasta
Urmărind cu atenţie po/iţia geografică Pietrei Craiului se arcuieşte spre sud, pier-
a masivului Piatra Craiului în sistemul oro- de din înălţime şi sfârşeşte în culmile do-
genetic al Carpaţilor Meridionali, vom avea moale dintre Valea Dâmboviţei şi Valea
poate cheia acestei enigme floristice. Masivul Dâmbovicioarei. Po/iţia izolată a acestui
îşi înalţă singuratica şi imensa coamă de pia- munte, pornindu-şi culmile din plină câm-
tră ca un zid despărţitor între larga trecă- pie, strivindu-şi flancul de masivul Făgăraş şi
apoi înfundându-şi lent cealaltă extremitate
în pereţii unor văi cu altitudine din ce în ee
mai joasă, explică în mare măsură supra-
vieţuirea străvechii sale comori floristice.
Ţara Bârsei nu putea fi o cale de acces a
speciilor alpine dinspre munţii Bârsei şi
Bucegi. La rândul lor, munţii Făgăraş,
munţi formaţi din roci cristaline, ca şi cul-
mea le/er-Păpuşa, din apropiere, con-
stituiau bariere edafice în calea migrării

unor specii caracteristice rocilor calca-

roase.
In acest fel, mărunta garofiţa a rămas

prizoniera muntelui care timp de o jumătate
de milion de ani a păstrat-o în sipetele sale
stâncoase. Ea totuşi nu poate fi întâlnită pe
tot cuprinsul masivului. O vom găsi mai

ales pe versantul vestic al masivului, din-
spre Valea Dâmboviţei, fie în pajiştile si-
tuate la limita dintre etajul subalpin şi /oua
alpină, fie prin slâncăriile înierbate, în-
sorite din porţiunea inferioară a zonei alpi-
ne, în asociaţie eu multe specii comune
munţilor calcaroşi şi în special Bucegilor.

V. PLANTE DE CARE AZI NU NE PUTEM LIPSI

BUCĂTARII INVIZIBILI AI FLOREI Cel care a reuşit să afle toate tainele le-
vurilor, punând baza unei noi ştiinţe, micro-
pin vremuri străvechi, încă din faza de biologici (ştiinţa fiinţelor nezărite), a fost

■ulegător, omul s-a folosit indirect de mi- marele savant francez Louis Pasteur. El a
croorganismele de fermentaţie pe care Ie-a dovedit că fiecare produs fermentativ se
C,dus treptat, pe măsură ce a devenit păstor datoreşte unui microorganism specific, pre-
cum şi faptul că anomaliile unei fermentaţii
si agricultor, în gospodăria sa pentru diferite pot sta la baza altei fermentaţii. In prezen-
' eraţii necesare obţinerii unor produse ţa aerului, glucoza (zahăr obţinut în fructe)
se transformă în bioxid de carbon şi apă.
alimentare ca pâinea, laptele acru, iaurtul, In lipsa aerului, glucoza dă naştere al-
coolului etilic şi bioxidului de carbon.
brânza, caşcavalul, berea, vinul, oţetul, mu-
răturile etc. în natură întâlnim alcoolul peste tot unde
există zaharuri şi sunt răspândiţi germenii
Se ştie că pâinea a fost primul aliment. fermentaţiei alcoolice, locul de producere

La popoarele primitive, cerealele grosolan fiind nectarul, sucul fructelor, lichidele ce
frământate şi amestecate dădeau un terci. se scurg din tulpini sau frunze. încă din
Cei vechi făceau pâinea nedospită, neafâ- zorii civilizaţiei, omul s-a folosit de aceste
nată, ca o turtă. Doar egiptenii cunoşteau fenomene naturale. Se pare că primul vin
pâinea dospită, adică pâinea afânală prin
adăugarea de plămadă. Această plămadă preparat de om a fost vinul de palmier. Se-
este o bucăţică de aluat pusă deoparte de va extrasă din palmier este lăsată o noapte
la 0 altă coptură. Ce se întâmplă în timpul şi a doua zi lichidul este fermentat. Lo-
dospirii aluatului? Amidonul din făină este cuitorii insulelor Borneo ca şi alte populaţii
transformat în malto/ă, apoi în glucoza. In
din sud-estul Asiei folosesc vinul de orez.
timpul fierberii, glucoza se preface în alcool, însă baza băuturilor scoase din must de
bioxid de carbon şi apă. Bioxidul de carbon fructe rămâne tot vinul de struguri, viţa de-
este reţinut de către glulen în găurile ce vie {Vitis vini/era) fiind cea mai răspândită
dau pâinii o porozitate caracteristică. In plantă vinicolă de pe glob.
timpul coacerii în cuptor, alcoolul şi apa
sunt eliminate, amidonul se gelatinizează şi Mustul obţinut din strugurele strivit în
ia naştere o substanţă plăcut mirositoare, teascuri fierbe în 5-7 zile datorită levurilor
diacetilul, care dă o aromă caracteristică ce prefac glucoza în alcool. Asprirea şi
pâinii. aşezarea lichidului mai durează încă 20 de
zile, lichidul căpătând în final o concen-
Acum un secol, când microscoapcle s-au traţie alcoolică de circa 10%.

perfecţionat, s-a putut afla care sunt „spiri- Cu cât a fost selectată mai bine, tulpina
de drojdie rezistă la un grad mai ridicat de
uuşn" care ajută la producerea pâinii. E vor- alcool. Vinurile cu peste 14% alcool poartă
numele de vinuri superioare sau selecţio-
ba de drojdii sau levuri (de la termenul la- nate. Alături de gradul de alcool, valoarea
v i n u l u i e s t e dată de „buchet", aroma
l'n „tevere" - a ridica, deoarece ele elibe- specifică fiecărui soi de struguri.

jează bule de bioxid de carbon) care au fost Alături de vinuri, băutura cea mai răs-
pândită este berea. Ea nu se obţine din suc
ncadrate în genul Saccharomyces sau „ciu-
perca zahărului". Levura este o celulă oval- dulce de fructe, ci din amidon. în ariile de
malţ ale fabricilor moderne de bere, orzul
, d ă cu dimensiuni de 5-7 microni care este făcut să încolţească, ceea ce duce la
Se 'nmulţeşte fie prin înmugurire -
ţ când condiţii]e de viaţă sunt

;exUal, pn Sporj rezistenţi când droj
;

"Uneşte condiţii defavorabile de viaţă'.

favorabile - fie e x l
prin Sporj rezistenţi - când drojdia

t'

IUIUK;<I im. „iviai^uiui unţuiui 1 se aaau- tceomnspeerrvaattuerăcodreect1,3m-2u1r°ăCtu.riDleapcoăt nu sunt
suferi 0
gă hamei (plantă care conţine o substanţă serie de boli ca înmuierea, înnegrirea sau
amară, lupulina) şi i se inoculează levuri băloşirea.
selecţionate. Fermentaţia se face în două Tot bacteriile ne ajută la preparare
etape: fermentaţia primară de 5-8°C, cu o borşului, a furajelor murate - valoros nu-
durată de 7-8 zile, urmată de fermentaţia se- treţ de iarnă pentru vite - ca şi la murart^
auidam ce se desfăşoară între 2° şi 5°C, cu măslinelor, fructe mediteraneene care nu-
o durată de 35 până la 90 de zile. In final
produsul este filtrat, îmbuteliat, capsulat. mai astfel pot fi consumate de milioane de

O boală a vinului, şi anume înflorirea şi amatori, devenind la un moment dat chiar
acrirea lui, a dat naştere unui alt valoros o hrană nelipsită, aşa cum spune un vechi
produs alimentar: oţetul. Tot Pasteur a lămu- joc de copii: „— Ce-ai mâncat, vecine? _
rit acest proces. El a stabilit că agenţii bolii Pâine cu măsline! — Ia-te după mine!"
sunt o ciupercă microscopică, Mycoderma
aceti, şi o bacterie în formă de bastonaş, MICROBI PUŞI LA TREABĂ
Acetobacter, care se dezvoltă de minune în
vinurile slabe, cu un procent de 8-10°, intro- In pofida microdimensiunilor, bacteriile
duse în sticle, damigene sau butoaie incom- sunt cele mai active fiinţe de pe faţa Terrei.
plet umplute. Mycoderma transformă în Pentru a creşte şi a se reproduce, ele au ne-
câteva zile alcoolul etilic din vin în acid voie de o sursă care este un hidrat de car-
acetic. bon, glucoza. La făpturile mărunte, această
sursă este de-a dreptul impresionantă.
După numele produsului obţinut, acidul Astfel: o bacterie lactică poate folosi într-o
acetic, fermentaţia a fost numită acetică. oră o cantitate de lactoză mai mare de
10 000 de ori decât greutatea proprie.
Tot lui Pasteur îi datorăm descoperirea
în 1856 a fermentaţiei lactice, care stă la O asemenea proprietate a atras atenţia
baza industriei produselor lactate. Fer- biologilor care se ocupă de procesul repro-
mentaţia lactică produsă de bacteriile Lac- ducerii (geneticienii) şi a inginerilor
tobacillus sau Streptococcus lactis repre- genetişti care intervin direct, prin mijloa-
zintă un proces.simplu (poate primul pro- cele tehnice, asupra genelor (părţile mici
ces de fermentaţie apărut în evoluţie) prin ale nucleului care deţin codul ereditar, deci
care glucoza se transformă în acid lactic. acele caractere care se moştenesc şi se
transmit). Aceştia au mânuit (manipulat) şi
Microorganismele lactice sunt autorii au valorificat acest fomidabil potenţial me-
unei game largi de produse de lapte mult tabolic al bacteriilor pentru cele mai fe-
folosite astăzi în alimentaţie: lapte acru lurite scopuri: medicale, industriale, agricole
(covăsit), lapte acidofil, iaurt, kefir, kumâs. etc. Se folosesc procedee tehnice de mare'
Ultimele două reprezintă în Orient băuturi fineţe, obţinându-se ameliorarea activităţii
naţionale. unor bacterii pentru a da un randament su-
perior.
Insă uriaşa activitate a bacteriilor lac-
tice se desfăşoară în domeniul industriei Aplicând astfel de procedee s-au ob-
brânzeturilor, unde azi se cunosc aproape ţinut rezultate spectaculoase. De pildă, în
500 de sortimente din care unele, cum ar fi 1939, prima sursă de Penicillum, folosit de
şvaiţerul, caddarul, roquefortul, camember- Fleming, producea doar 2 unităţi de peni-
tul; brânza de Olanda, telemeaua, trapistul, cilină pe ml, în timp ce în 1972, sursele co-
brânza de burduf, caşcavalul afumat, se mercializate produceau peste 15 000 uni-
găsesc în vitrinele magazinelor alimentare tăţi/ml, deci o creştere de peste 7 000 de
din aproape întreaga lume. ori a productivităţii microorganismului care
a salvat atâtea vieţi omeneşti.
Părăsind lumea brânzeturilor, să ne amin-
tim că şi murăturile sunt produsele fermen-
taţiei lactice. Atât castraveţii cât şi varza su-
feră acţiunea bacteriei Lactobacillus plan-
'arum care în 3-4 săptămâni le acreşte la o

Vestita bacterie Escherichia coli, care ventată" se reproduce normal. însă, intro-
produce suferinţe intestinale, uneori nt dusă într-un mediu cu petrol, ea consumă
y!> a fost îmblânzită şi pusă la treabă. cu viteză şi lăcomie hidrocarburile, repro-
ducându-se intens. în felul acesta s-a găsit
Având peste 2 000 de enzime, ea poate un remediu eficace împotriva „mareelor
roduce între 3 000 şi 6 000 de diverse mo-f negre", petrol scăpat în largul mării de
ule de substanţe. Inginerii genetişti au petrolierele sfărâmate sau eşuate ori de
ientat de o asemenea manieră, prin ma- vapoarele care îşi spală rezervoarele. Se
°ipulări genetice, proprietăţile Escherichiei. ştie că „mareea neagră" e considerată una
"ncât aceasta să producă anumite substanţe din calamităţile civilizaţiei, vinovată de po-
' e care uzinele chimice şi fabricile de luarea mărilor şi oceanelor Terrei, de uci-
Medicamente le obţin cu mare greutate, în derea a milioane de păsări şi peşti, de mur-
cantităţi foarte mici şi la preţuri extrem de dărirea plajelor şi pontoanelor pescăreşti.
ridicate. O astfel de substanţă este un
CEA MAI RĂSPÂNDITA CEREALA
medicament miraculos, interferonul, folosit
în combaterea virozelor grave şi a can- Cereala care hrăneşte pe cei mai mulţi
cerului. El nu atacă microbii, ci stimulează oameni de pe glob este orezul. Nu trebuie
în organism naşterea substanţelor de apă- să ne mire acest lucru deoarece originea
rare. Obţinut în cantităţi extrem de mici, orezului se găseşte în ţările din sud-estul
interferonul costă enorm (un gram atingea, Asiei (China, India, Pakistan, Birmania,
Coreea, Vietnam, Thailanda, Laos, Indo-
prin 1980, 1 miliard de lei). în 1979, Ch. nezia etc.) care numără laolaltă mai bine
de două miliarde de locuitori. Se spune
Weissman, profesor la Universitatea din despre orez că este un produs al muso-
Zurich (Elveţia), a reuşit să obţină interfe- nului. Vânturile constante de sud-vest care
ron cu ajutorul manipulaţiilor genetice. bat peste Oceanul Indian aduc pe con-
tinentul asiatic uriaşe cantităţi de umidi-
Astfel, el a introdus genele interferonului tate. De aceea, în ţările musonului,.pe-
din globulele albe, stimulate viral, la bac- rioada căldurii de vară coincide cu sezonul
teria Escherichia. In acest fel, el a reuşit să de ploi, ceea ce prieşte de minune ore-
zului. El a devenit plantă de cultură în
sintetizeze 1-2 molecule de interferon pe China tropicală şi subtropicală cu câteva
bacterie. In 1982, cercetătorul japonez P. milenii în urmă. împăratul Ching-Nung a
Taniguschi a reuşit să amelioreze produc- instituit o ceremonie în onoarea culturii
ţia de interferon, obţinând la fiecare or- orezului acum aproape 5 000 de ani.
ganism bacterian circa 10 000 molecule de
substanţă antivirală. Europenii au cunoscut orezul cu prilejul
expediţiei lui Alexandru Macedon în India.
In curând se va trece la producerea in- Câteva secole mai târziu, orezul este men-
dustrială a interferonului, ceea ce va aduce ţionat de naturalistul grec Teofrast. însă nu
o scădere simţitoare a preţului şi va face ca grecii, ci arabii au adus orezul în Europa,
acest medicament al viitorului să devină abia în timpul evului mediu. El cucereşte
sudul Spaniei, Italia, Peninsula Balcanică,
din ce în ce mai accesibil bolnavilor. în secolul al XVII-lea englezii îl aclimatizează
In agricultură, transferarea unor gene în Lumea Nouă. Dacă sacul de orez dăruit
în 1679 guvernatorului statului american
ameliorate ale nitrobacteriilor care trăiesc Virginia, Thomas Smith, n-ar fi fost însoţit şi
lrJ mod obişnuit pe leguminoase, în celulele de un „transport" de sclavi negri, speciali-
din rădăcinile cerealelor, va aduce în viitor

un imens avantaj: acela al economisirii în-
grăşămintelor chimice.

In sfârşit, şi în industrie, aceste „maşi-
nării vii" care sunt bacteriile pot efectua cu
Vlteză, acurateţe şi productivitate maximă o
serie de operaţii. Geneticianul indian

y şp p

8enetice să facă din bacteria Pseudomo-

° »rnâncătoare" de petrol. Bacteria „in-

anda Chakrabarty a reuşit prin manipu-

8ei

as

/aţi în cultura orezului, această cereală n-ar UKli
li pătruns în continentul lui Cristofor Co-
una din principalele surse de hrană pentru
lumb. . aztecii din Mexic, mayaşii clin Americei
Centrală, incaşii din Peru şi chibhaşii d i n
Orezul este foarte pretenţios cu solu- Columbia. Zeiţa Chicome Couad, echiva-
lentul zeiţei romane Ceres, era reprezen-
rile; cele mai prielnice locuri de cultură tată purtând ştiuleţi de porumb în mâini
iar în Hiawalha, cea mai Inimoasă legendă
sunt ţărmurile fluviilor, mai ales din zona a triburilor indiene, este înfăţişat sub chipul

deltelor, unde aluviunile depuse de inun- viteazului Mondamin pe care Hiawuthci
daţii primenesc constant terenul, consti- trebuie să-1 învingă, smulgându-i veşmântul
galben-verde, precum şi podoaba de pe
luind un fel de îngrăşământ natural. cap, acoperindu-i trupul cu pământ.

Cultivatorii de orez obişnuiesc să spună In anul 1948, la Bat Cave (New Mexico),
Herbert Dick descoperă într-un strat gros
că plantei îi place să stea cu picioarele în de gunoaie, la diferite niveluri, ştiuleţi de
porumb. Pe măsură ce săpăturile mergeau
apă şi cu capul în soare. E într-adevăr con- mai adânc, ştiuleţii deveneau tot mai mici.
diţia' întâlnită în toate regiunile unde cul-
In fundul gropii, unde carbonul radioacliv
tura orezului prosperă. Şi nu trebuie uitat indica o vechime de 5 600 ani, ştiuleţii a-
veau doar 1,8-2,5 cm lungime. Şase ani mai
că orezul este cultura agricolă care cere târziu, în oraşul Mexico, în timpul unor să-
pături efectuate la 70 m adâncime, s-a consta-
munca cea mai intensă. Două luni pe an, tat prezenţa ştiuletelui fosil de porumb
sălbatic, a cărui vârstă a fost estimată la
cât durează lucrările agricole, oamenii stau 60 000 de ani. In acea perioadă nu numai cu
nu exista porumb cultivat, dar oamenii încă
toată ziua vârâţi în apă şi noroi până la ge- nu ajunseseră din Asia în continentul ame-
nunchi. Mai mult decât atât, fiecare răsad rican. Aceasta înseamnă că sălbaticul Mon-
damin - maisul - creştea clin cele mai vechi
trebuie îngrijit individual şi tot aşa la ridica-
timpuri pe teritoriul Mexicului. (Fig. 23)
rea recoltei, fiecare fir se taie sub spic, pa-
iele fiind apoi secerate separat. Pentru a-şi
semăna câmpul cu orez, ţăranul trebuie să

aibă o familie numeroasă. De aceea,

regiunile cu cele mai mari densităţi de

populaţie corespund cu zonele de cultură

intensă a orezului. China şi India deţin îm-
preună mai mult de jumătate din suprafaţa

şi din producţia de orez a întregii lumi.

In ţara noastră, orezul a fost introdus
relativ recent. Primele culturi datează de la

sfârşitul secolului al XVlII-lea, însă pe su-
prafeţe restrânse. în ultimul sfert de veac

;e constată o creştere a suprafeţelor culti-
vate în Câmpia Dunării, cu deosebire în Lun-
;a Dunării şi a principalilor săi afluenţi.

VICTORIA CUCURUZULUI Fiy. 23. Mondaminul apare şi pe vasele aztece

Creşterea treptată a suprafeţei culturii de
• orumb de pe glob îşi are explicaţia în
•roductivitatea sa la hectar, care depăşeşte
>e aceea a tuturor cerealelor.

Se pare că patria porumbului este Me-
>cuL de unde el s-a răspândit mai întâi în
?ate ţinuturile în care europenii au pus p:-
10rul, după călătoria lui Columb. El a fost

PLANTE

în Europa, porumbul se pare că a fost conservat. în ultimii ani el este utilizat ca
în anul 1519, de căire conchistadorul materie primă pentru o serie de ramuri
tehnice ale industriei. Amilaza obţinută din
îid Cortez, deoarece în 1525 el era cul-SP boabele de porumb s-a dovedit a li un
t jn Spania şi Portugalia. în Italia, el U\.pc foarte bun material pentru producţia de
să fie cultivat pe la 1532. Veneţienii -|lC luc pelicule fotografice şi cinematografice, ori
ţesături sintetice. Unele soiuri sunt lolosite
în Orientul Apropiat, de unde revi-' în penlru industria maselor plastice, a foliilor
sintetice, a celofanului. Pănuşele sunt folo-
Lumea Veche sub numele de granco n& site pentru fabricarea hârtiei, a pălăriilor, a
fC0 coşurilor ete.

(grâu turcesc). Apoi, din Europa po-mbul In ţara noastră, porumbul reprezintă cea
mai răspândită cultură de cereale.
trece în Asia (Java în 1496, China "
1.570) şi apoi în Africa (Guineea) cu aju- O exepediţie ştiinţifică a descoperii, cu
ani în urmă, într-o regiune muntoasă din
t'orul portughezilor. Mexic, Sierra de Mazallan, o plantă perenă
în ţara noastră el pătrunde în anul 1625 cu însuşiri deosebite. Este vorba de o va-
;n Muntenia şi în anul 1673, în Moldova, ca rietate de leosinl, plantă presupusă a li
urmare a legăturilor cu Turcia, iar în Transil- strămoşul porumbului. Specia descoperită,
numită de oamenii de ş t i i n ţ ă Zea diplo-
vania în timpul domniei lui (Iheoghe Ra- perenis, preferă soluri umede şi răcoroase.
urcând până la altitudini de 4 (XX) m şi rezis-
koc/i 1 (1630-1648), probabil din Italia. în tând celor mai puternice geruri. Noua spe-
Principatele Române, această plantă a tost cie poate fi încrucişată cu porumbul o-
repede acceptată de agricultori, deoarece bişnuit, rezuitând un hibrid cu o robusteţe
condiţiile pedoclimatice îi erau favorabile, deosebită, care moşteneşte şi perenitatea
gustul era plăcut, utilizările mai largi, iar tcosinlului, ceea ce ar înlătura costisitoarele
Poarta Otomană nu impunea restricţii ca la lucrări de arat şi semănat. Se pare că noul
hibrid se va impune la un loc de frunte în
grâu, care era un monopol turcesc. agricultura începutului de nou mileniu.
Utilizarea porumbului este variată. La în-
AVENTURA KLORI1-SOARLLUI
ceput se folosea mai mult ca aliment, la pre-
pararea unor mâncăruri naţionale (polenta Pe piaţa noastră întâlnim: ulei de soia,
italiană, tortila spaniolă, mămăliga româ- de arahide, de dovleac şi de porumb, apoi
nească, muceadi gruzină etc). Treptat, el a uleiul verde de cânepă din care se face să-
ajuns o plantă universală, la fel ca şi bana- punul, precum şi universalul ulei de in, fo-
nierul, de la care orice parte este folosită.
Indienii fac din polenul de porumb o supă losit în farmacie (leac suveran la arsurile
gustoasă, iar din paniculele fragede ale in- mai uşoare, provocale mai cu seamă de
florescenţei o salată specială. Boabele sunt soare) şi în industiia vopselurilor, fiind cel
lolosite întregi, sub formă de crupe (flo-
ricele), sau măcinate (mălai). Din ele se mai bun sicativ.
prepară fulgi de porumb, amidon, glucoza Insă uleiul care şi-a câştigat în ţara noastră
cristalizată, melasă, alcool, bere, ulei vege-
cel mai generos drept de folosinţă este
tal, înzestrat cu proprietatea de a reduce
uleiul de floarea-soarelui.
colesterolul din sânge, ceea ce îl recoman-
dă ca un produs curativ în tratamentul ale- Helianllius annuus - floarea-soarelui -
rosclerozei. De altfel, mătasea de porumb care-şi plimbă uriaşu-i taler după soare, îşi
este folosită atât în medicina empirică (popu-
Jară) cât şi în cea ştiinţifică, sub formă de cea- are originea în ambele Americi (în cea de
IUl"i, prafuri, tablete şi chiar sub formă de
cxtraclc injectabile, cu proprietăţi coagu-
'ante, datorită marii cantităţi de vitamină K
Pe care o conţine.

Porumbul este şi o valoroasă plantă de
cultură furajeră şi tehnică. Tulpinile sale, ca
y cocenii, se însilozează şi constituie un
°arte bun nutreţ, consumai proaspăt sau

Nord cresc 50 de specii, iar în cea de Sud, poartă şi azi. Prima ilustrare a acestei plan-
17) în depozitele preistorice de la Castle te ne-a parvenit prin intermediul xilogry.
Park (Colorado) s-au găsit seminţe de floa- vurii lui Dodanaeus din anul 1586. (Fig. 24)
rea-soarelui sălbatică, aducând o confirma-
re a ipotezei că originea acestei plante se Fig. 24. Floarea-soarelui fn xilogravura lui
află în America. Prima informaţie despre Dodanaeus (1586)
cultura florii-soarelui o deţinem din anul
1588, de la colonistul din Virginia, Thomas La noi în ţară, ea a fost introdusă la în-
Hariot, care descrie destul de exact „planta ceputul veacului trecut. Prima ei atestare;
solis", cultivată printre rândurile de po- este... tabloul pictorului ieşean Ludovic
rumb, din ale cărei seminţe indienii prepa- Stavski, „laşul în 1842", care o include într-
rau pâine şi supă. în anul 1615, Champlain un peisaj. De altfel, şi marele pictor o-
o întâlneşte la indienii canadieni de lângă landez Vincent van Gogh (1853-1890) a
Lacul Simkoe (Ontario), care obţineau din imortalizat această plantă în celebrele sale
seminţe un ulei cu care se ungeau pe cap, pânze.
în timp ce indienii apaşi, după relatările lui
Cremony, foloseau infuziile făcute din flo- Timp de aproape 200 de ani, floarea-
rile tubuloase ale calatidiilor la tratarea bo- soarelui a fost considerată în Europa ca o
lilor de piept, iar indienii zuni amestecau plantă ornamentală (era numită „crizan-
rădăcinile de Helianthus cu alte rădăcini tema din Peru") şi meliferă, iar uleiul ei a
pentru obţinerea unui antidot la veninul
muşcăturilor de şarpe.

Etnologii care au studiat folclorul ame-
rindian au constatat prezenţa acestei plante
- socotită sacră - în legendele şi cere-
moniile diverselor populaţii de piei-roşii.
Astfel, indienii hopi, din estul Arizonei, îşi
împodobeau capetele cu inflorescenţe de
floarea-soarelui în timpul dansurilor rituale
sau le aşterneau de-a lungul drumului pro-
cesiunii. Petalele uscate şi măcinate erau
folosite în vopsitul negru al păsărilor artifi-
ciale. Colibele rotunde „Kiva", construite
pentru ceremoniile închinate spiritului Ka-
china, erau împodobite cu desene murale
ce reprezentau o plantă de floarea-soarelui
cu o inflorescenţă (calatidiu) mare, eu flori
ligulate galbene, conturate în negru, cu flori
tubulare negre şi cu tulpinile şi frunzele
colorate în albastru-închis. La triburile se-
iene, floarea-soarelui era folosită în „dansul
bizonului" sau „dansul nebunesc", în anti-
teză cu inflorescenţele de scaiete care în-
truchipau inamicii din triburile vecine.

In Europa ea a fost cultivată pentru pri-
ma dată în anul 1510, în grădina regală din
Madrid, din seminţe aduse din Mexic. în
anul 1576, botanismul belgian Lobelius o
botează cu numele ştiinţific pe care îl

ut doar o destinaţie industrială (fabrica- faimoasa blocadă navală care, împiedicând
aV vopselei01" pentru pictură şi prelucrarea comerţul Europei cu ţările calde, i-a privat
rt? jor). Abia în anul 1830 s-a făcut prima pe locuitorii continentului de zahărul de
P1 tracţie a uleiului din seminţe de floarea-eX trestie, atât de solicitat. în această situaţie
eju| de către ţăranul iobag Bocorev, din S°tul disperată, oamenii şi-au adus aminte că în
Alexeeva, gubernia Voronej. La noi, sf ■ urmă cu circa 60 de ani, mai exact în anul
[a începutul secolului începe cultura a.
t6matică a florii-soarelui. Prima uleiniţă 1747, chimistul german A. S. Marggraf a
(presă de ulei) este amintită, pe lângă Vas-
lui în jurul anului 1870. Suprafaţa de cultu- prezentat Academiei din Berlin un raport
a 'a acestei plante se extinde de la 672 ha
în 1910, la peste 500 000 ha în 1985. în care demonstra posibilitatea extragerii
zahărului dintr-o plantă europeană comu-
planta se bucură de o deosebită atenţie, nă, raport care n-a stârnit atunci cine ştie
deoarece aduce bune servicii omului chiar ce ecou. Cu acest prilej s-a mai aflat că
în afara uleiului comestibil, deosebit de
apreciat. Astfel, turtele oleaginoase servesc Franz KarI Achard realizase în anul 1786
a fabricarea de halva, iar cojile, rezultate primele culturi de sfeclă de zahăr, iar în
din decorticarea seminţelor, sunt folosite 1802, în Silezia, construise prima fabrică de
drept combustibil, material de construcţie zahăr din lume. Scoaterea de la arhivă a
în plăcile fibro-lemnoase şi la obţinerea raportului lui Marggraf şi folosirea expe-
drojdiei furajere, a furfurolului şi a altor rienţei lui Achard au dat posibilitatea lui
produse chimice. Napoleon să răsufle uşurat, iar europenilor
să nu mai jinduiască după zahărul colonial.
DULCIURILE ŞI BLOCADA MARITIMĂ
într-adevăr, planta care a salvat atunci
în evul mediu, arabii, mari amatori de Europa a fost sfecla {Beta), plantă de origi-
dulciuri (de la ei ne vine cuvântul zahăr), in- ne atlantico-mediteraneană, cultivată de
troduc trestia de zahăr în ţinuturile ce le 3 000-4 000 de ani ca plantă furajeră, pen-
ocupau în jurul Mediteranei. Din insulele tru frunzele ei dulci şi .uneori ca specie de-
Canare, caravanele lui Cristofor Columb duc corativă ori medicinală.
trestia de zahăr mai întâi în Anttle şi apoi în
America. Prima menţiune despre introdu- O dată cu cercetările lui Marggraf, sfe-
cerea şi cultivarea trestiei de zahăr în Lumea cla pentru frunze (aşa-zisa mangold), încru-
Nouă datează din anul 1523 şi se referă la cişată cu sfecla maritimă {Beta maritima),
Cuba. bogată în zahăr, a dat un hibrid {Beta vulga-

Transportul de zahăr spre Europa spo- ris) intrat în rândul plantelor industriale.
reşte extraordinar în momentul în care con- Blocada engleză 1-a determinat pe Na-
sumul de ceai, cafea şi cacao capătă o lar-
gă răspândire, când cofeturile devin tot mai poleon să organizeze rapid şi pe scară în-
cerute de europeni. Secolul al XVIII-lea tinsă (32 000 ha) primele culturi de sfeclă
cunoaşte o puternică înflorire a comerţului albă de zahăr. S-au construit primele fa-
<ju zahăr, principalele centre fiind Amster- brici de mare capacitate, care să satisfacă
am> Hamburg, Dresda, Orleans şi Rouen. nevoile populaţiei, luându-se măsuri de
ameliorare continuă a plantei.
rul • P^rea că PretuI accePtabil aI zaha-
^ Ul obţinut din trestie îi mulţumea pe eu- în ţara noastră, sfecla de zahăr a fost
^ Peru. Dar au început războaiele napoleo- introdusă, între anii 1870-1873, pe circa

ne> iar Anglia a instituit timp de 4 ani 14 000 ha, primele fabrici fiind construite,
în anul 1875, la Sascut şi, în anul 1876, la
Chitila. Dacă pe vremea lui Marggraf şi
Achard conţinutul de zahăr al sfeclei era
de 3-5%, la o producţie de 20 de tone la
hectar, astăzi, prin ameliorări succesive, s-a

ajuns la o sporire de trei ori a masei vege-
tale şi a conţinutului de zahăr.

în prezent, omenirea consumă în jur de
100 milioane tone de za-hăr anual. Din

această producţie, circa trei cincimi provin Insă cauciucul cel mai valoros se cxlr.i
din trestia de zahăr. Nu trebuie să ne mire ge din Hevea. Latexul se obţine prin rezinaj
faptul că zahărul din trestie domină piaţa Se lac tăieturi în scoarţă, prin care se scurg
mondială, f i i n d mai rentabil, selecţ ii le 3-4 kg de lichid pe an. Latexul este con.
îndelungate ale plantei asigură un randa- densat prin diferite procedee. în vechile
ment de~ zahăr la hectar dublu faţă de cel plantaţii se foloseşte alumarea. Latexul
al sfeclei. strâns în căldări este amestecat bine cu
ajutorul unei lopeţi, încălzindu-se la luni
EPOPEEA CAUCIUCULUI Latexul de culoare albă se condensează
devine brun, obţinându-se astlel un fel de
Puţine produse vegetale au cunoscut o l u r l e stratificate, găsite în comerţ sub de-
istorie atât de agitată ca mult disputatul numirea de cauciuc de Para. Metoda chi-
cauciuc, produs în diferite colţuri ale lumii mică de coagulare constă în colectarea la-
de un număr de specii, unele erbaeee, al- texului în bazine, diluarea lui cu apă şi apoi
tele copăcei sau chiar copaci lainici. coagularea lui cu un acid organic. Chea-
gurile de cauciuc strânse la fundul bazinu-
Cea mai cunoscută plantă de cauciuc lui se vălţuiesc în formă de foi subţiri nu-
e s t e Hcvca brusilliensis, care furnizează mite crep. Foile se usucă, în care caz îşi
cauciucul de Para, nu numai cel mai răs- păstrează culoarea albă (de unde aşa-nu-
pândit, dar şi cel mai apreciat. Tot în Ame- milele tălpi de crep la pantofi), sau se afu-
rica de Sud mai există speciile de Hevea de mă şi atunci devin brune.
Guyana, Hcvca de Spnice, Hcvca discolor, ca
şi Hancomia, care dă cauciucul de Pernam- Toate populaţiile din zonele unde există
buco sau „mangabeira". în Madagascar creş- plante de cauciuc îl foloseau într-un fel sau
te, de asemenea, un arbore producător de altul. Astfel, unele triburi din Africa Cen-
cauciuc, Euphorbia inlisy. aproape dispărut trală îl folosesc la săgeţi pentru fixarea
azi, din cauza exploatării intense. otrăvii în vârful lor. Hinduşii ung cu cau-
ciuc coşurile în care transportă mierea.
Insă cauciucul african este furnizat mai Kirghizii folosesc din timpuri imemoriale
ales de specii ale genului Landolphia, re- cauciucul pentru mestecat. (Fig. 25)
prezentat de liane subţiri, lungi de zeci de
metri. Amerindienii din bazinul Amazonului
cunoşteau încă din perioada prccolumbiană
în fostele ţări ale URSS din jurul Cau- proprietăţile cauciucului, pe care-1 aplicau ca
cazului, plantele care conţin cauciuc suni pe un lac, pentru a face impermeabile pân-
mici, ierboase, cu rădăcini mari, din familia zeturile groase cu care se apărau de ploaie.
compozite. Ele se numesc coc-sagâz şi lau- Cuvântul caucho, în limba amerindienilor,
sagâz. Coc-sagâzul (Taraxacum koksaghiz) înseamnă lacrimi de arbore sau lacrimi de
c o păpădie cu rădăcini doldora de cauciuc, lemn, indicând astfel secreţiile care ţâşneau
iar tau-sagâzul (Chondrilla gommifera) for- din coaja înţepată. Şi indienii d i n Antile
mează desişuri în pustiurile nisipoase ale cunoşteau cauciucul. Columb şi însoţitorii
Asiei Centrale, care consolidează dunele săi au observat că indienii se distrau lovind
de nisip mişcătoare. Cauciucul formează o minge confecţionată dintr-o substanţă
depozite mari pe rădăcini, dar inconve- neagră. Când era izbită, mingea sărea ca şi
nientul îl constituie greutatea de a-l separa cum ar fi fost vie. Columb n-a acordat in-
<-lt nisip şi cantitatea mare de răşină cu teres acestui joc. Abia peste două secole,
care este amestecat. aceste mingi au atras atenţia francezului La
Condamine, plecat în anul 1743 într-o aven-
Dintre plantele erbacee din nordul A- turoasă călătorie prin ţinuturile Anzilor şi
mencii care conţin cauciuc amintim o altă Amazoanelor. In rapoartele şi apoi în me-
«>mpozită, gaiula {Pariheniuin argentewn). moriile sale, el a descris acest material, in-
dicând si felul cum era obţinut. Meşterii in-

Irig. 25. Arborele de cauciuc

dieni - scria La Condamine - obţineau din turieri, avizi după o îmbogăţire rapidă,
frământarea acestuia o masă elastică din pornesc spre pădurile Amazonului. Băţ,.,
care confecţionau sticle incasabile şi încăl- tinaşii sunt goniţi sau devin „seringueiros"
ţăminte impermeabilă, de mare folos în pă- (culegători de cauciuc). înfundarea în pg.
durile lor mlăştinoase, apoi clistire - un fel durea uriaşă îi decimează pe băştinaşi. Vjc.
de pere goale înăuntru, înzestrate cu un tu- timele sunt înlocuite cu ţărani peoni, aşa cj
buleţ (canule), oferite oaspeţilor înaintea tragedia Amazoniei continuă. Munca epui-
unor ceremonii. zantă şi alimentaţia săracă, la care se adău.
gau malaria şi cumplita boală „beri-beri"
Cauciucul adus de La Condamine în provocată de lipsa vitaminei B, săgeţile in-
Franţa nu prea a fost luat în seamă. Abia în dienilor şi fatala îmbrăţişare a şarpelui ana-
anul 1770, chimistul englez Priestley a des- conda au răpus sute de mii de „seringuei-
coperit că, frecând cauciucul de o hârtie ros" şi peoni.
scrisă, semnele de creion dispar. Aşa s-a
născut guma de şters, prima aplicaţie euro- Lăcomia de câştig a exploatatorilor l0.
peană a cauciucului. caii, care urcaseră vertiginos preţul sucului
de Hevea, a pus capăt monopolului bra-
O jumătate de veac mai târziu, un in- zilian. Un naturalist englez, Wîckliam, a reu-
dustriaş scoţian a primit între alte produse şit, în anul 1871, să treacă prin vamă în mod
o soluţie de cauciuc care, din greşeală, i s-a clandestin seminţe de Hevea, sădindu-le
vărsat pe haină. Cu acest prilej el a obser- apoi în Grădina Botanică Kew, din Lon-
vat că stofa a devenit impermeabilă. Şi cum dra. După 5 ani tinerii arbori au fost răsă-
în Anglia ploua mult, ingeniosul industriaş diţi în coloniile britanice din Asia musonică
s-a gândit să îmbibe stofele cu această (Singapore, Ceylon). In anul 1905 Anglia
substanţă, realizând primele pelerine im- produsese primele 174 tone de cauciuc de
permeabile, care, din nenorocire, iarna se pe plantaţiile proprii. La rândul lor, olan-
întăreau ca o scoarţă iar vara se muiau, de- dezii şi apoi francezii au aclimatizat Hevea
venind lipicioase şi mirositoare. Aceste de- în coloniile asiatice.
fecte au fost înlăturate în anul 1840, când
americanul Charles Goodyear a descoperit In anul 1930 producţia mondială de cau-
- tot printr-o întâmplare - procesul vul- ciuc a atins 800 000 de tone. însă cauciucul
canizării - metodă care transforma cauciu- natural nu reuşea să satisfacă cerinţele din
cul în gumă elastică şi rezistentă. încercând ce în ce mai ridicate ale industriei şi pro-
acţiunea sulfului asupra cauciucului, pasta voca numeroase perturbaţii economice.
rezultată din acest amestec a luat foc. Pen-
tru a împiedica un incendiu, Goodyear a a- Progresele chimiei au permis obţinerea
runcat-o pe fereastră în zăpadă. A doua zi cauciucului sintetic, prin polimerizarea
cercetătorul a fost uimit constatând că acest butadienei, mai întâi în Germania, apoi în
amestec aruncat în curte îşi schimbase pro- S.U.A., procesele perfecţionându-se conti-
prietăţile, pierzându-şi vâscozitatea, cel nuu, în anul 1959 producţia de cauciuc sin-
mai mare neajuns. Procedeul a fost bre- tetic a întrecut producţia de cauciuc natu-
vetat de american şi apoi perfecţionat de ral şi această situaţie se menţine şi azi.
englezul Hancock.
ATRACŢIA MIRODENIILOR
„Nebunia" cauciucului a început abia la
sfârşitul secolului al XlX-lea, când auto- Mâncărurile n-au nici un haz dacă nu li
mobilul şi bicicleta au cucerit lumea şi ce- se pun şi ceva condimente care le dau gust
rerea de cauciuc pentru pneurile roţilor a delicios, stârnind pofta de mâncare. Unele
atins cote nemaiîntâlnite. Arborii de pe A- sunt produse de plante care cresc şi în ţara
mazon au deveni insuficienţi. A început cău- noastră: mărarul, pătrunjelul, leuşteanuK
tarea şi folosirea altor plante de cauciuc. tarhonul, anasonul, chimionul sau secărica,

Cauciucul n-a generat numai o epopee
industrială ci şi una socială. Mii de aven-

PLANTE

riandrul, enibaharul, cimbrul - plante ale apoi în Grecia antică. Indienii l-au numii
pippali, persanii i-au spus pippari, iar grecii
°- or virtuţi aromatice se datoresc unor - peperi, nume sub care l-au preluat ro-
manii.
„leiuri eterice. .,.,.„
Vanilia (Vanilia planifoliă), plantă agă-
Cele mai apreciate se aduc insa din ţa-.. ţătoare din familia orhidee, originară din
calde. Bunicii şi străbunicii noştri le fl pădurile mexicane, a ajuns în Europa după
mpărau cu mulţi ani în urmă din magaziile ce soldaţii lui Cortez se ospătaseră din ves-
„coloniale", adică din magazine care tita „chocolatl" a aztecilor, mai gustoasă
prin adăugire de vanilie. Fructele de vanilie
"'nde'au mărfuri sosite din coloniile diferi- recoltate înainte de coacere şi supuse unei
telor puteri europene. Azi, numele de „co- maturizări forţate au forma unor păstăi ne-
gre, zbârcite, puse în comerţ sub formă de
loniale" este învechit din motive lesne de „batoane". (Fig. 26)

"nteles, colonialismul fiind un cuvânt intrat

în istorie. Dar aceste ingrediente, produse
ale plantelor tropicale aromatice, continuă

să ofere artei culinare un ajutor de neînlo-

cuit.

Patria celor mai multe plante aromatice
este Asia musonică, numită pe drept cu-
vânt de primii călători „Ţara mirodeniilor".

Din vremurile antichităţii greco-romane
şi-au găsit mirodeniile drumul lor din India

spre Europa. Ele veneau pe mare până în

regatul legendar Saba, care azi se numeşte

Yemen, iar de acolo, cu caravanele, prin

pustiurile Arabiei, la Alexandria. în evul
mediu, Veneţia a luat locul Alexandriei.

In Europa, produsele aromatice deve- Fig. 26. Vanilia, mirodenie mult căinată
niseră atât de preţuite încât ele se plăteau
cu aur. Şi, pentru că arabii controlau calea Nu mai puţin celebră şi căutată este
cunoscută de pătrundere spre India, euro- scorţişoara, scoarţa aromatică, roşcat-cenu-
penii au căutat altă cale de acces. Columb a şie, rasă de pe ramurile mai multor specii
pornit să străbată Atlanticul şi, debarcând de arbori şi arbuşti din genul Cinnamo-
în Lumea Nouă, a crezut că a ajuns în India. mum. Patria scorţişoarei este Ceylonul
Un vestit geograf afirmase că „goana după
(Sri-Lanka).
mirodenii" a stat la temelia descoperirii lu-
milor noi. Din prima sa călătorie, Vasco da In insulele Moluce, portughezii au în-
tâlnit arborele-de-cuişoare (Eugenia caryo-
Gama a adus la Lisabona, în anul 1499, o phyllata), arbore veşnic verde, rudă cu mir-
mare încărcătură de aromate şi a câştigat
cu ele de şase ori mai mulţi bani decât tul. Florile au un caliciu cilindric, de cu-
cheltuise cu toată expediţia. loare roşie purpurie, cu 4 lobi şi o corolă
roz-albă, care cade în timpul recoltării.
Care sunt principalele plante aromatice Mugurii florali se usucă şi se valorifică sub
de Provenienţă exotică? numele de cuişoare, nume perfect justificai
de înfăţişarea acestora. Cuişoarele s-au
Prima care a aţâţat imaginaţia şi dorinţa bucurat de o deosebită atenţie încă din an-
ae îmbogăţire a conchistadorilor a fost fără
|naoială piperul {Piper nignun), o liană târâ-

u°are ale cărei fructe - drupe de mărimea
Ul. ^ob de mazăre - grupate în ciorchini,
rzi la început, roşii la maturitate, se înne-

yesc prin uscare.

atria piperului este India, mai exact
' asta Malabar. De aici a trecut în Persia,

88 r>i>i.-iv. LUI ^uuiu/,11A11LOR

NATURII

tichitate. Mumiile vechilor egipteni erau sau rănite, fapte relatate de numeroşi me.
împodobite cu mărgele de cuişoare. în Chi- dici ai antichităţii, dar şi din evul mediu şj
na, eticheta cerea ca oricine se adresa prin epoca modernă. Astfel, uliul, când îşi sirn^
viu strai împăratului să mestece mai întâi cui- privirea slăbită, îşi umezeşte ochii cu se-
soare. în secolul al Vl-lea, Alexandru din creţia unui neam de lăptucă sălbatică; nc,
Talles şi alţi medici romani prescriau ca me- văstuicile se imunizează împotriva muşeîi-
dicament câte 5-8 cuişoare. Bunicii noştri turii şerpilor veninoşi mâncând virnani sau
le foloseau împotriva durerilor de dinţi. rută; cerbii răniţi de săgeţi rumegă frăsinel-
Azi, uleiul eteric de cuişoare, conţinând cocoşii de munte înghit mâţişori (amenţi)
eugenot, este folosit în practica dentară. de mesteacăn, pentru a-şi curăţa stomacul
de viermi intestinali; câinii, când au dureri
Nu putem trece eu vederea peste şo- interne, consumă o graminee numită iarba-
l'ran, ghimbir şi kardamon. câinelui; iar pisicile, în situaţii asemă-
nătoare, se tăvălesc peste cătuşnică, o rudă
Stigmatele uscate galben-portocalii ale bună cu salvia şi cimbrul.
sofranului cultivat (Crocus sativus) - rudă
bună cu brânduşa-de-câmp - uscate, dau Se pare că încă de acum 50 000 de ani oa-
preparatelor (mai ales, cozonacului) o fru- menii au reuşit să deosebească plantele
moasă culoare galben-portocalie şi o aro- medicinale de restul florei, să le stabilească
mă plăcută. proprietăţile şi modul de întrebuinţare, sa

Ghimbirul (Zingiher officinalc) e s t e o creeze o terminologie etnobotanicâ. plantele
plantă ierboasă din pădurile tropicale ume- au fost folosite sub formă de fierturi (de-
de din Asia de Sud, ai cărei rizomi aro- cocturi), infuzii, băuturi (sucuri), prafuri,
matici sunt folosiţi atât în alimentaţie, cât bolusuri, inhalaţii, fumigaţii.
şi în medicină. Aceleaşi întrebuinţări le au
şi rizomii de galanga şi zcdoaria. Omul primitiv cunoştea 10-15 plante de
leac, iar strămoşii noştri, geto-dacii. foloseau
în sfârşit, kardamonul sau cardama (Ellei-
laria caniamomwn), din familia cruciferelor, curent 40-50 de specii locale de plante; marii
comun în India şi Sri-Lanka, produce se- savanţi ai antichităţii pomenesc de 200-300
minţe aromatice şi cu gust picant, folosite de buruieni de leac. Spre sfârşitul evului
ca şi piperul şi cuişoarele.
mediu, când marile descoperiri geografice
LEACURI NEDESPĂRŢITE au relevat Europei medicina empirică a A-
fricii, Americii, Indiei şi Chinei, precum şi
bogata floră exotică a acestora, numărul
leacurilor vegetale şi al mirodeniilor folo-
site şi în scop medical a sporii aproape la

Peste 20 000 plante de pe întregul glob o mie.
au proprietăţi medicinale sau aromatice,
chiar dacă numai o zecime din ele sunt fo- La plantele binecunoscute pentru efec-
losite în mod curent. tul lor terapeutic, precum macul, măsela-
riţa, pelinul, mătrăguna, izmă, pătlagina,
în ultimii ani, interesul pentru plantele spânzul, românită, coada-şoricelului, ghin-
de leac a sporit enorm, datorită în primul ţura, sunătoarea, omeagul, sovârvul, frigu-
rând problemelor grave pe care le ridică rica, nalba, angelica, cruşinul etc, vin să st'
goana după medicamente şi folosirea abu- adauge „achiziţiile" exotice cum ar fi: ipe-
zivă de către un număr tot mai mare de su-
ca. guiacul, sena, ginscngul, arborele de
ferinzi a unor produse ale chimiei farma- stricnina, de chinină, de cola şi scorţişoară,
ceutice, care dau obişnuinţă şi nu rareori
intoxicaţii grave. iarba-cobrei (Rauwolfia), arborii de cacao,
cafea şi altele.
Din cele mai vechi timpuri, plantele
Ce este drept, medicii timpului, ca Şi
medicinale erau cunoscute de om. Se pare vracii, cunoşteau efectele tămăduitoare ale
j^ primii „dascăli" au fost animalele, care plantelor şi ades le foloseau cu multă înde-
e f°l°seau instinctiv, când erau bolnave mânare, însă proprietăţile lor vindecătoare

arnâncau pentru ei un mister. încă din Populaţiile africane de vânători loloscau
' •hime s-au încercat explicaţii, fie naive, o otravă redutabilă, curara, scoasă de vrâ-
jilori iniţiaţi dintr-o specie de Sliyclinos, nu
V, je-a dreptul fanteziste. numai Ia vânătoare, dar şi în ceremonialuri
Astfel, populaţiile primitive de la în- religioase, iar populaţiile oceanice consu-
mau kawa-kawu, extrasă dinlr-un neam de
uiul istoriei le socoteau înzestrate cu
Qprietăţi miraculoase, supranaturale, piper {Piper melhysticum), care produce
[—eau din ele creaţii ale zeilor sau chiar beţii colective şi o scufundare în lumea
:'|)li care luau înfăţişări vegetale.
somnului, numite, în insula Samoa, alouas.
Este foarte adevărat că, datorită unor
jroprietăţi speciale, acelea de a da veselie, Pe vremuri. în folclorul nostru, la marc
[ jsteţe, halucinaţii, diverse forme de nebu- cinste se găsea mătrăguna (Atropa bclla-
nie, o seamă de specii vegetale au intrai în doua), care a dat naştere unui adevărat
•irs'enalul vrăjitorilor şi al oracolelor gre- cult, legat de culegerea şi de lolosirea ei în
ceşti sau romane, al preoţilor tibetani, ca diverse boli, dar şt la descântece erotice.
nlanie de cult şi ceremonie. Erau folosite
în aşa-numilele „ordalii", probe divine de La fel s-a întâmplat cu iarba-fiarelor (Cy-
încercare a vinovăţiei, practicate de triburi nanchium acutum), plantă medicinală a-
indoneziene, dar şi în Europa (cucuta, boa- proape ieşită din uz astăzi, dar care odini-
oară constituia, alături de mătrăgună şi boz.
bele de Calabar), ori erau mânuite alâl în
antichitate cât şi în evul mediu de către una din principalele buruieni de farmec.
vrăjitoare stăpânite de demoni, ceea ce a Ea era iarba hoţilor, care. chipurile, des-
provocat vânarea şi arderea lor pe rug. chidea Iacalele, şi a voinicilor, care i r e -
buia să fie feriţi de fier (glonţ). Eroul po-
Astfel, cânepa indiană, plantă cu pro- pular Pintea din Maramureş a făcui apel la
prietăţi halucinogene, numită şi haşiş, era „maştera" lui spre a-1 fermeca şi a-i da iar-
bine cunoscută în Orient, o sectă religioasă ba-fiarelor, ca să nu se prindă glonţul de el.
împrumutându-i numele (haşişini), din care
Foarte târziu. în Renaştere, alchimiştii,
a derivai mai târziu cuvântul asasini, din căutând zadarnic să transforme metale în
cauza agitaţiei şi marşurilor sângeroase ale aur, au dezvoltai ideea obţinerii „chintesen-
membrilor ei, sub acţiunea fumului ame- ţei" leacurilor prin extracle şi distilări, ri-
ţitor. dicând problema „principiilor vindecă-

Din capsulele de mac, populaţiile orien- toare" ale plantelor medicinale. Extractele
tale scoteau opiul, care, fumat, dădea vi- din plante obţinute de Paracelsus - marele
ziunea paradisiacă de care vorbea Budha, alchimist al timpului - erau însă foarte de-
iar ciuperca muscărila (Amanila inuscaria)
provoca adevărate exaltări colective (stare parte de principiile active pure, în sensul
de amok) la vechile populaţii siberiene,
i'ind mânuite de vrăjitorii lor, şamanii, pen- actual al cuvântului.
tru a intra în legătură cu lumea spiritelor.
Pţ'zotl-u\, un cactus mărunt, întâlnii în Abia în secolul a XlX-lea t a i n a pro-
Mexic şi Texas, era folosit de „curanderos", prietăţilor miraculoase va li pe deplin des-
vrăjitorii triburilor de indieni, în ciudate cifrată.
r'lualuri tribale, pentru a da credincioşilor
C) descoperire epocală s-a produs în
^an de euforie şi viziuni colorate, care îi
Iau în lumea fericită a zeilor lor. Toi anul 1804, când Friedrich Setiirner, farma-
consumau, în acelaşi scop, şi ciu-
halucinogenă nanacatl (Psilocyba), a tost cist belgian, a izolat morfina, principiul activ
şi zeificată, imaginea ei în piatră u lri lrescă al capsulelor de mac, creând astfel o nouă
fiind întâlnită adesea în arta PoP«larâ grupă în chimia organică, aceea a alcaloizi-
mexicană. lor, substanţe care vor face o adevărată re-
voluţie în medicină şi în farmaceutica mo-
dernă.

Pe calea deschisă de Setiirner s-au des-
coperit în prima jumătate a acestui secol şi
alţi alcaloizi importanţi: stricnina, coichici-

na, emetina, chinina, piperidina, cafeina, Io-

belina, atropină, codeina, acontina, hioscia- trei primind premiul Nobel. Produsul din

nina - din plante toxice mult folosite în an- anul 1941 era de 1500 de ori mai activ
tichitate şi evul mediu.
decât cel din anul 1929.
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea
a continuat cu aceeaşi înfrigurare izolarea şi Un alt antibiotic, extras de data aceasta
obţinerea în stare pură a unor „principii dintr-o ciupercă ascomicetă (Streptomyces
griseus) de către S. Waksman în anul 1943
active" ale plantelor: glicozizii, vitaminele,
a fost streptomicina. Micoprodusul a con-
hormonii. tribuit substanţial la înfrângerea tuber-

Primul glicozid a fost digitalina, extras culozei.
din digitală (Digitalis), care va sta la baza Streptomicina a stârnit o adevărată „ne-

unora d'in cele mai importante medica- bunie" a descoperirilor, comparată cu gog.
mente în bolile de inimă, folosit şi astăzi cu na după aur. Astfel, în solul Venezuelei a fost
aceleaşi bune rezultate. descoperită o specie nouă - Streptomyces

Cantităţile de „principii" pure extrase din venezuelis - din care J. Burkholder a izolai
plante erau mici şi ele nu acopereau cererile în anul 1947 şi a sintetizat în 1949 cel de-al

tot mai mari de medicamente vegetale. treilea antibiotic celebru, doramicentina
O realizare excepţională, care a rezol-
{cloramfenicolul) care a fost folosit cu succes
vat această dilemă, a fost sinteza organică,
obţinută, pentru prima oară în anul 1828, în boli grave ca: tifosul exantematic, febra
Q, febra tifoidă, bruceloza, dizenteria. A
de Friedrich Woler. Un fenomen specific urmat epoca antibioticelor „aurii" (aureomi-
celei de a doua jumătăţi a secolului al cină, tetramicină, tetraciclină) şi a eritromicinei
XlX-lea este trecerea la marea producţie a (numită aşa, deoarece s-a extras dintr-un
Streptomyces găsit în Eritrea, ţinut din Afri-
medicamentelor, ceea ce a dus la dezvol- ca răsăriteană). în deceniile 6 şi 7 s-au năs-

tarea marilor întreprinderi chimico-far- cut antibioticele care combat ciuperci mi-

maceutice sau exclusiv farmaceutice. croscopice parazite, cum ar fi griseofulvina,
Chimioterapia, adică tratarea bolilor prin nistatina, stamicina şi antibioticele de na-
tură microbiană - aşa-numitele bacterocine
medicamente produse chimic, înlocuieşte (colimina, piocianina, magacina şi, în pre-
treptat fitoterapia, adică tratarea bolilor cu zent, polimixina B), printre puţinele leacuri
împotriva infecţiilor piocianice, frecvente
produse naturale, extrase direct din plante.
In secolul nostru au loc două evenimente în interiorul spitalelor.
La ora actuală se poate aprecia că, în
de mare importanţă în istoria leacurilor de
origine vegetală: revoluţia produsă de des- mod practic, pentru majoritatea agenţilor
coperirea antibioticelor şi întoarcerea trep- patogeni, există un „glonţ" fabricat de mi-
tată către medicamentele naturale, adică re-
croorganisme, în numeroasele laboratoare,
punerea în drepturi a fitoterapiei, a medi- în decursul cercetărilor, pentru a izola noi

camentului natural, acolo unde el poate antibiotice au fost întâlnite peste 10 000 de
înlocui cu succes şi cu un risc infinit mai substanţe active, dar, din cauza toxicităţii

mic un produs chimic. foarte ridicate, doar 70-80 din acestea au

în anul 1928, savantul englez Alexander intrat în practica antibioterapiei.
Fleming a constatat că un mucegai verde
{Penicillum notatum) a căzut întâmplător pe în ultima vremea se aduc critici tot mai
nişte plăci Petri, unde se dezvoltau culturi vii medicamentelor de sinteză - mai greu
de stafilococ auriu, şi a produs distrugerea asimilate de orgnism - şi se recomandă

acestora. La 13 februarie 1929, Fleming a medicamentul natural, care este recunoscut
susţinut comunicarea despre acţiunea „pe- şi acceptat mult mai firesc şi uşor de cor-
nicilinei". Abia după 10-12 ani, Fleming
alături de Florey şi Chain au reuşit să dea pul nostru.
Pnma şarjă de penicilină din istorie, toţi

VI. PLANTELE VIITORULUI

LANURILE SUBMARINE servesc zeci de feluri de mâncare pre-
parate exclusiv sau în combinaţie cu algele.
Neobositul oceanolog, comandantul J.Y.
Cousteau, scria într-o vestită carte a sa, In meniuri se înscriu produse vestite ca: no-
Tainele adâncurilor. „Viitorul omului de- ricu sushi (chifteluţe de alge Porphyra cu orez
pinde de felul în care el va şti să valorifice şi peşte), kombu - friptură de alge Laminariu,
marea". într-adevăr, astăzi, când populaţia sandvişuri help, supă de wakame, litnu luau,
globului creşte într-un ritm ameţitor (în mâncare fină, rezervată odinioară aristo-
următorii cincizeci de ani ea se va dubla), craţiei, şi multe altele. Chiar şi ciupercile
pământul ca sursă de hrană devine neîn-
destulător. Şansa de supravieţuire a speciei sunt conservate cu ajutorul algelor. în bu-
umane peste 100-200 de ani va atârna, în toaie se aşazâ un strat de ciuperci, apoi un
bună măsură, şi de valorificarea imenselor strat de alege „matsumo". în întregul Ex-
resurse vegetale pe care le ascund apele trem Orient, în Statele Unite, în Mexic şi în
mărilor şi oceanelor, de nemărginitele Irlanda algele roşii Porphyra şi Phyllophora
lanuri de alge roşii, verzi şi brune, care un- ori alga verde Ulva (sălâţica de mare) sunt
duiesc în apele platformelor continentale consumate crude, sub formă de salate şi
până la 200 m adâncime ori plutesc, pre-
cum sargasele, la suprafaţa oceanelor. garnituri.
Valoarea nutritivă a algelor a fost de
După unele calcule, rezerva mondială
de alge este de 200 milioane de tone, din mult stabilită. De pildă, Laminaria - o algă
care noi valorificăm industrial doar maxi- brună - conţine de 30 000 de ori mai mult
mum 1% din fondul de creştere, deci circa iod decât apa marină, cupru de 300 de ori,
două milioane de tone. Zonele cele mai iar fosfor de circa 500 de ori, fier cel puţin
bogate le reprezintă Oceanul Pacific şi mă- cât în lapte şi spanac şi, bineînţeles, între-
rile înconjurătoare (2/3 din producţia mon-
dială), însumând mai ales coastele Rusiei, gul complex vitaminic.
Chinei, Japoniei, Coreei de Sud, şi Ocea- Nu numai oamenii, dar şi animalele şi
nul Altantic cu Marea Nordului şi Baltica
(coastele Islandei, Irlandei, Scoţiei, Norve- plantele terestre beneficiază de valoarea
giei, Danemarcei, ţărilor baltice), ca şi nutritivă a algelor. Tomatele, ardeii şi pe-
coastele estice ale Argentinei. Marea Nea- penii fructifică mai repede şi mai bine dacă
gră ascunde cel mai important stoc din îi pulverizăm cu făină de alge brune, iar
lume de alge roşii Phylophora (aşa-numitul vacile şi găinile devin mai productive dacă
"câmp al lui Zernov"), cifrat la 2 milione le introducem în hrană concentrate de
de tone.
alge.
ia sau acvicultura - ramură Folosirea algelor marine ca îngrăşământ

n°uă a agriculturii - a început să dea re- era menţionată încă din secolul al Xll-lea.
hectar , tate îmbucurătoare în multe ţări; îngrăşarea terenurilor agricole de pe lito-
al: mii de ralul nord-vestic al Franţei cu goemoni (al-
ge) explică remarcabila producţie de le-
subacvatice sunt însămânţate cu gume obţinută, ceea ce i-a adus acestei
ge. Bucătăria japoneză foloseşte extrase regiuni renumele de „ceinture d'or" (cen-
I ,8e la prepararea pâinii şi prăjiturilor,
ni bud>nci şi îngheţate. în marile oraşe tura de aur).
P°ne s-au deschis algobaruri, unde se
în multe regiuni ale Indiei se econo-
misesc circa 40% din îngrăşămintele chi-
mice prin folosirea cu succes a cenuşii de

alge.

Din mucilagiul (substanţă gelatinoasă)
algelor se obţin, de asemenea, o seamă de

produse industriale ca agarul (Anhfeltiu şi NATURII
Geliitin), carragenul (Chondnis şi Grigarti-
na) si alginaţii (Macmcystis, Lumina/ia), co- uşor şi să-1 folosească în fertilizarea păniân
loi/i cu o largă arie de aplicare industrială. tului pentru germinarea grânelor.
Ei sunt folosiţi la fabricare jeleurilor, cre-
melor, dulceţurilor, îngheţatei, pastei de NOI PAVEZE ÎMPOTRIVA FOAMETEI
dinţi, a produselor cosmetice, la apretarea
Explozia demografică impune, alăiurj
pânzeturilor, fibrelor textile, ca materie pri- de extinderea zonelor agricole şi de cresta
mă la producerea peliculei fotosensibile, la rea productivităţii acestora, reintroducere;
fabricarea hârtiei de alge şi a zahărului pen- în marea cultură a unor plante locale, nuili
tru diabetici (manitol), în farmaceutică etc.
apreciate în trecut penlru ridicata lor va-
După calculele unor specialişti, un hec- loare proleinică.
tar de păşune submarină poate hrăni un an
întreg 50 de vaci şi, valorificând anual doar Se ştie că, de mii de ani, populaţiile a.
merindienc foloseau - pentru a substitui
6% din resursele de alge ale planetei, am cerealele în zonele înalte sau cu soluri să-
putea asigura cel puţin o treime din hrana race şi uscate, improprii cultivării lor u
necesară unui număr de 10 miliarde de rudă a lobodei noastre, numită „quinona"

oameni. (Chenopodium quinona). Planta - foarte
modestă în pretenţii - creşte bine în regiu-
N-ar fi exclus ca, la începutul mileniului nile alpine (2 000-4 000 m altitudine) şi în
viitor, agricultura să schimbe tractorul cu pustiuri, fiind rezistentă la îngheţ şi capa-
barca cu motor, plugul, cu draga, pălăria bilă să se dezvolte pe soluri sărace, cu indi-
de soare, cu labele de gâscă. ce de umiditate deşertică (300-400 ml/an).
S-a constatat că această lobodă este bogată
De un mare viitor pare să se bucure un în proteine (14%), în vitamina C şi în com-

nou produs din alge, Seagel. plexul B. Quinona poate deveni în acest
Doctorul Robert Morison, cercetător la colţ al lumii una din cele mai valoroase
specii de cultură. In câteva state sud-anic-
Lawrcnce Livermore National Laborator) ricane este deja introdusă în alimentaţie sub
formă de supe, salate, pâine, dulciuri şi
din California, care a studiat în 1992 a- băuturi.
ceastă substanţă gelatinoasă extrasă dinlr-o
algă roşie pe care a botezat-o ca atare {Safe O altă plantă folosită de multă vreme de
emulsion agar gel), i-a atribuit o mulţime populaţiile asiatice şi care va intra într-un
de proprietăţi aproape miraculoase.
circuit mai larg este leguminoasa Psopho-
Ecologic vorbind, Seagel este un produs earpus letragonolobus, cunoscută de local-
perfect biodegradabil şi în acelaşi timp co- nici sub numele de „mazăre pătrată", clin
mestibil, ceea ce îl indică drept un ambalaj
cauza celor patru muchii proeminente ale
ideal, în locul ambalajelor de plastic, po- păstăii sale, asemănătoare unor aripioare.
luante prin faptul că se distrug foarte greu. Aproape toate părţile plantei sunt comes-
Seagel promite a fi de asemenea şi un re- tibile. Păstăile şi boabele fierte, sau numai
marcabil izolator termic şi fonic, graţie struc- opărite, capătă un delicios gust de ciuper-
că. Frunzele şi tulpinile reprezintă un exce-
turii sale bogate în bule de aer, fiind astfel lent nutreţ, iar tuberculii, bogaţi în amidon,
capabil să absoarbă vibraţiile. Totodată, echivalează valoarea nutritivă a cartofului-

poate servi ca un excelent amortizator. In- Criza de zahăr din lume îi solicită pc
dustria farmaceutică vede în Seagel un mijloc cercetători să descopere noi surse de zahăr-
de a revoluţiona fabricarea casetelor (care Astfel, după 1970, atenţia acestora s-a în-
dreptat către plantele Richardella dulci/citi
devin rapid dizolvabile), iar medicii preco-
nizează bureţii impregnaţi cu Seagel care se
pol aplica pe epidermă, în scopul difuzării
substanţelor active medicamentoase prin
piele. La rândul lor, cercetătorii în agrono-
mie speră să satureze cu apă acest material

PLANTE

ca de vest şi Stcvia reboudiana din Păstăile ei verzi, la fel ca şi cele de lasole,
se pot găti, oferind chiar celor mai rafinaţi
a gurmanzi o mâncare excelentă. Şi mai
lt,uay, care conţin o substanţă mai valoroase sunt seminţele coapte, din care
i Ice decât zahărul, Glucozida scoasă din se extrage un ulei de folosinţă industrială,
dar şi cu deosebite calităţi nutritive (mult
Cl'ctul de Richardcl/a, numit de localnici
f ictul minunat", dă o senzaţie de dulce consumat la noi în amestec eu uleiul de
"A câteva sute de ori mai intensă şi de floarea-soarelui). Din seminţele degresate
•teva zeci de ori mai persistentă decât se prepară făina de soia - utilizată pentru
° barul. Totuşi va trece o bună bucată de
^mşipvPorânianctarnac'înacmestac rPelaancleulvtour r'ă' .acli" atizate fabricarea unei foarte gustoase pâini, ea si
pentru fabricarea c i o c o l a t e i . F i e r t e şi
în ţara noastră creşte topinamburul măcinate, grăunţele de s o i a au un gust
(Helicinthus tuberosiis) - ai cărui tuberculi asemănător cărnii de miel sau de porc -
un! cunoscuţi sub numele de napi şi ser- putând să le înlocuiască în unele mâncăruri
vcsc ca un excelent aliment şi un valoros sau mezeluri. în Anglia şi S.U.A. există res-
producător de alcool. taurante specializate care prepară biltecuri
din soia. Când grăunţele plantei se macină
De asemenea, soia (Glycine hispida) a şi se udă cu apă, din ele se obţine un lapte
intrat în atenţia fitotehnicienilor, datorită ex- de culoare şi gust ce nu se deosebesc prea
cepţionalelor ei calităţi nutritive, ceea ce i-a mult de laptele de vacă. In ţ ă r i l e de ori-
adus porecla de „vaca verde"'. In stare săl- gine, din boabele încolţite se face salată, iar
batică, soia nu se mai găseşte şi se pare că din „laptele" fermentat, diverse brânzeturi
provenea din Glycine soia, specie originară vegetale. „Praful" de soia se foloseşte îm-
din Manciuria. Documentele o atestă ai plantă potriva neurasteniilor datorită acidului Ic-
de cultură de circa 5 000 de ani, fiind cilino-fosforic pe care îl conţine. Pe lângă
întâlnită pentru prima oară într-un ma- faptul că este o bună plantă alimentară, ea
nuscris rămas de la împăratul Seng-Hung reprezintă un important îngrăşământ verde,
(2898 Î.Chr.). In Europa şi în Lumea Nouă datorită nodozitâţilor cu bacterii fixatoare
a pătruns cu greu şi foarte târziu. Data a-
pariţiei ei - anul 17.39 - o aflăm într-un ca- de azot.
talog de seminţe al (irădinii Botanice din In Asia, mai precis în China, există o
Paris, unde era prezentată ca o plantă rară.
Este menţionată, în anul 1800, ca balast în liană al cărei fruct este cunoscut sub nu-
mele dcyang-tao. Fructul, având o masă de
calele unor vapoare ce veneau din China,
iar ca plantă agricolă, bună pentru fân şi 50-120 g, arc aspectul unui cartof de cu-
îngrăşăminte verzi, este semnalată în jurul loare brun-închisă. Miezul verde, apos, cu
aspect radiar şi extrem de gustos, repre-
anului 1840. zintă cel mai valoros fruct cunoscut în pre-
zent. El conţine 100-300 mg de vitamina C
Cel care o popularizează şi îi subliniază la 100 g, deci de două ori mai mult decât
valoarea nutritivă, atrăgând atenţia asupra
nenumăratelor ei folosinţe, este botanistul citricele. Este de patru ori mai bogat în
austriac I. Haberlandt, cu ocazia expoziţiei proteine şi fosfor decât un măr şi posedă

agricole deschise în anul 1873 la Vicna. de zece ori mai mult calciu. De asemenea,
r'mele culturi în ţara noastră sunt semna- el conţine o enzimă care are facultatea de a

'jile "n anul 1876 în Transilvania. Dincolo dizolva mielina din carne. Yang-tao s-a do-
*■ munţi începe să fie cultivată după primul vedit uşor de aclimatizat în ţările cu climă tem-
razboi mondial, ca urmare a popularizării pe perată. Dovadă că neozeelandezii au expor-
are i-0 {dcc^ mlr_0 broşură, doctorul Ur-
ea»u. Ea a intrat pe teritoriul ţării noastre tat în 1980 numai în Europa 2 800 de tone

numele de „fasole soia", nume care vine din acest fruct pe care ei îl numesc kiwi,
din cauza asemănării cu pasărea naţională.
b Azi, sucurile răcoritoare de kiwi, de o fra-
ba japoneză, unde sho-iau înseamnă

l ° l e \ Soia este o plantă „universală".

i JK INATURII

pantă culoare verde, se vând şi pe la noi la
toace chioşcurile, iar fructele proaspete au
devenit populare prin toate pieţele.

COMBUSTIBILII VEGETALI AI
VIITORULUI

Nu numai plantele fosile (care stau la Fig. 27. Zambila de apă, plantă energetică
temelia cărbunilor de pământ şi petrolului)
Chiar şi plantele oleaginoase încep să
sunt materii prime energetice.
Criza mondială de combustibili din ul- fie utilizate ca plante bioenergetice. în A-

timele două decenii a determinat începerea frica de Sud, uleiul de floarea-soarelui este
unor febrile cercetări pentru descoperirea utilizat, deocamdată, la motoarele Diesel-
plantelor energetice capabile să producă industriale. Se apreciază chiar că, dacă s-ar
spori cu 1/10 terenul cultivat la ora actuală
combustibil lichid. cu floarea-soarelui pe întreaga planetă, s-ar
putea asigura, la nivelul oricărei ţări, can-
Melvin Calvin, laureat al premiului No- titatea de carburant necesară tractoarelor.
bel, a stabilit, încă din anul 1973, că unele
Se ştie că alcoolul {metanolul) este fo-
specii de laptele-câinelui (Euphorbia tiri- losit şi ca substanţă energetică şi că el este

culli, E. lathyris, E. maracias, E abyssinica) produs prin fermentare, de obicei, din car-
sunt adevărate „uzine vii", din latexul (lap- tof, porumb, sfeclă de zahăr, sorg, manioc,
tele) speciei putându-se obţine, printr-un trestie de zahăr. Aceste plante au o deo-
procedeu de cracare catalitică, o gamă sebită valoare alimentară, folosirea lor
largă de produse industriale şi, în primul
rând, benzina. Se estimează că randamen- pentru fabricarea spirtului fiind astfel li-
tul dat de E. lathyris şi E. tiriculli oscilează mitată. S-a descoperit însă, nu de multă
între 3 şi 15 barili petrol pe an la hectar. Prin vreme, că plante fără valoare alimentară,
îmbunătăţirea mediului de cultură, prin îm- precum dalia şi napul (topinamburul), sunt
bunătăţirea unor genotipuri cu randament preţioase specii alcooligene. Ultima plantă,
în special, este o excelentă sursă de alcool
mai mare, laptele-câinelui poate produce şi se estimează că 75 000 ha de topinanv
până la 75 barili/hectar, la un preţ de 20 de bur, cultivat în condiţiile climatice şi de sol
asemănătoare celor de la noi din ţară, pot
dolari barilul, deci cu 25-30% mai ieftin
decât preţul oficial actual al petrolului pe produce 340 000 tone de etanol.
piaţa mondială.

Din alge se extrage, de asemenea, un
combustibil lichid. Se consideră că o cul-
tură intensivă de alge este uşor de realizat,
este ieftină şi ar putea mări „depozitul" de

combustibil lichid.

Şi vestita zambilă de apă {Eicchomia),
folosită în S.U.A. pentru epurarea apelor, a
început să fie exploatată şi ca plantă
energetică. Astfel, în California, din Eic-
chomia se scot 300 tone substanţă uscată la
un hectar pe an, ceea ce reprezintă echi-

valentul energetic a 120 de tone de petrol.

(Fig. 27)

O POSIBILĂ HRANĂ A monaut se elimină integral. Adunând-o în
COSMONAUŢILOR rezervoare speciale, ea poate fi folosită din
nou, după o prealabilă purificare chimică,
Astă/i, în epoca zborurilor cosmice, când care îi redă proprietăţile iniţiale.

ul a pus piciorul pe Lună, se pregăteşte Cât priveşte asigurarea hranei, a sursei
de oxigen şi purificarea aerului de bioxid
0 jgbarce pe Marte şi, într-un viitor mai de carbon, soluţia cea mai nimerită ar fi fo-

HI cartat, să iscodească planeta Venus, cea losirea algelor verzi care pot rezolva prin
fotosinteză o circulaţie a materiei vii în in-
i grea problemă este aceea a asigurării teriorul navei, asemănătoare aceleia din
natură. Având la dispoziţie lumina naturală
m ui regim normal de hrană a cosmonauţilor - sau artificială şi bioxidul de carbon prove-
nit din respiraţia cosmonauţilor, ele vor de-
^timpul unui zbor de lungă durată. în ata-'"
gaja oxigen, asigurând astfel purificarea ae-
condiţii s-a calculat că unui cosmonaut îi r rului, şi vor sintetiza substanţele organice
unt
care vor constitui hrana cosmonautului.
strict necesare zilnic: 640 g substanţă
După numeroase cercetări de laborator
uscată perfect asimilabilă, 2 200 ml apă şi şi după ce a fost „plimbată" în unul din sate-
liţi împreună cu câinii Belka şi Strelka, s-a
gg2 g oxigen. Admiţând că un grup de şase ajuns la concluzia că cea mai potrivită plantă
în acest scop este alga verde, unicelulară,
cosmonauţi efectuează un zbor cu durata Chlorella. Ea are nete avantaje faţă de celelalte

de 5 ani, rezerva totală de hrană, apă şi o- specii vegetale: produce o mare cantitate de
oxigen, acumulează substanţe organice, fo-
xisen, excluzând rezervoarele şi ambalajele,
losind un volum mic de suspensie (deci ba-
atinge în greutate 40 de tone. zine reduse), are o perioadă scurtă de vege-
Deocamdată, este practic de neconceput taţie, se înmulţeşte foarte repede, iar întreaga
biomasă a algei poate fi folosită ca hrană.
încorporarea unei asemenea „magazii" într-o Valoarea ei nutritivă este cea mai ridicată din
navă cosmică. Rachetele nu se pot dispensa regnul vegetal, conţinutul ei de proteine
totuşi de ele atât timp cât uriaşele staţiuni atingând 50% din greutatea uscată şi cu-
de alimentare „montate" în Cosmos aparţin prinzând toţi cei 8 aminoacizi esenţiali pen-
tru viaţa omului, ca şi toate vitaminele.
unui viitor îndepărtat. Iată de ce oamenii
de ştiinţă se străduiesc să imagineze soluţii Verificarea practică a acestor observaţii
cât mai simple şi ingenioase pentru a a făcut-o cercetătorul rus V. E. Denileiko
micşora la maximum „magazia" cu aer, care timp de o săptămână s-a izolat într-o
combustibil şi alimente a unor nave cosmice cabină ermetic închisă, alimentându-se cu
care trebuie să călătorească în sistemul solar alge şi respirând în cea mai mare parte o-
xigenul produs de cultura respectivă în
un an sau poate mai mult de un an, asigu-
rând cosmonauţilor condiţii cât mai apro- procesul fotosintezei.
piate de cele de pe Terra, adică o presiune
atmosferică de 760 mm, temperatura de în tot acest timp, experimentatorul s-a
18-20°C, hrană completă, apă şi aer respi- simţit bine. Experienţele au fost reluate şi
rabil în care concentraţia oxigenului să se
într-un centru de cercetare din Siberia, un-
menţină constantă în jurul procentului de de o fată a trăit 30 de zile într-o cabină er-
21%, iar a bioxidului de carbon să nu de- metic închisă şi alimentată cu aerul, apa şi
Păşească limita vitală de 0,4%. substanţele furnizate de Chlorella.

■ "entru menţinerea presiunii şi tempe- Experienţele amintite au îndreptăţit
raturii constante există mecanisme regula-
toare destul de bine puse la punct, dovadă folosirea acestui sistem în laboratoarele
condiţiile excelente în care s-au desfăşurat
T°rurile de până acum. Combustibilul cla-

este înlocuit cu bateriile solare care cap-
za energia solară şi se încarcă singure în

soluPUl zborurilor- Problema apei poate fi iţit -

Onal:^ Prm realizarea unui circuit al ei în
eri°rul navei. Apa consumată de cos-

ruseşti care, în W5 şi 1976, au „lucrat" în tclc efectuate în deceniul opt sub conduce-

cosmos timp mai îndelungat. rea cosmobiologului american Cari Say;il|
Mu ştim cum vor evolua în viitor condi-
au confirmat acest lucru,
[iile /borului cosmic, însă modesta algă Chlo- Poate că o algă va fi acea floare a lui GopQ
rella s-a dovedit nu numai o hrană ideală, dar cu care omuleţul său aduce mesajul de pa.
si un bun material de însămânţare a unor ce şi viaţă al planetei noastre în Univers.
aslre pustii cu germenii vieţii terestre, Tes-

VII. PATENTE VEGETALE

MODELUL INDUSTRIAL AL până la obţinerea zahărului, a amidonului
FOTOSINTEZEI şi grăsimilor în industrie pe cale sintetică
mai este încă o cale lungă.
Botanistul rus K.A. Timiriazev a studiat
activitatea plantelor verzi şi a pus în evi- în deceniul trecut, cercetătorii japonezi
dentă rolul cosmic al fotosintezei - unicul Henicki Honda şi A. Fujishima au imaginat
fenomen prin care se fixează energia solară un model experimental pentru fotosinteza
pe planeta noastră. artificială, ceea ce le-a permis să realizeze
fotoliza apei, reproducând procesele elec-
Laboratorul plantei este frunza, fotodi- trochimice efectuate de clorofila plantelor.
namisul acesteia este cloroplastid, iar sub- Experienţele au fost duse mai departe du-
stanţa miraculoasă - bucătăria lumii vege- pă 1980, în S.U.A., de Gabor Somorjai din
tale - este clorofila, un pigment compus, de California şi John Bockriss de la Universi-
culoare verde, a cărui principală proprie- tatea din Texas, şi în Franţa, de Jean-Marie
tate este de a reţine anumite radiaţii lumi- Lehn.
noase (roşii şi albastre), deci absorbţia e-
nergiei luminoase şi fixarea cu ajutorul a- Fotoliza, adică descompunerea mole-
cesteia a unor elemente din apă şi din aer, culelor de apă cu ajutorul luminii solare,
în urma căreia iau naştere o infinitate de eliberează hidrogenul, excelent combus-
compuşi organici. Se ştie că fotosinteza se tibil, nepoluant şi cu o înaltă putere ener-
desfăşoară în două etape: faza de lumină, getică; acesta, produs pe scară industrială
în care clorofila captează particule ale ra- şi apoi stocat, poate înlocui cu succes căr-
diaţiilor luminoase (cuante şi fotoni) şi are bunele şi petrolul, fiind, în opoziţie cu
loc fotoliza apei, şi faza de întuneric sau combustibilii clasici, o sursă practic ine-
fotochimică, în care se produc integrarea puizabilă de energie.
CO2 absorbit din aer în substanţe deja exis-
tente în cloroplaste şi sinteza noilor com- Deocamdată, randamentul şi produc-
puşi organici (glucide, lipide, proteine). tivitatea procedeelor propuse sunt prea
scăzute faţă de fotoliza naturală enzimatică
Desigur, ar fi un imens câştig pentru realizată de plante. însă, pentru anii 2020-
omenire dacă am reuşi să realizăm fabri- 2050 se prevede intrarea în funcţiune a
carea artificială a alimentelor, reproducând unor mari fabrici de hidrogen, bazate pe
mecanismele şi operaţiile fotosintezei. O fotoliza, care vor asigura cel puţin 30% din
Pnmă victorie a fost realizată în 1960, când necesarul energetic al omenirii.
R-B. Woodard a obţinut în laborator sin-
teza clorofilei. în 1979, profesorul Allen J. PLANOARE, PARAŞUTE, DELTAPLANE
Bi»rd, de la Universitatea din Texas, a re- ŞI AVIOANE VEGETALE
constituit parţial, în condiţii de laborator,
Pe cale nebiologică, fotosinteza, sintetizând Aripile primilor zburători temerari ai
ri .ln°acizi, componenţi esenţiali ai mate-sf.' mitologiei şi apoi planoarele izvodite de
Vu; El a pornit de la trei elemente con-am minţile geniale ale oamenilor Renaşterii îşi
Ut-1Ve a'e atmosferei primare: apa, au modelul şi în sistemul de răspândire a
seminţelor, folosite de plantele anemo-
°UaCU' ^ metanul; soluţia respectivă a ţă cu chore (care se slujesc de vânt în această
şi oxiit?zitedrfeaoaztriteetlaomnri,căscodaelraePrlceao.tinnîănţ>isnăaePadouei aaiccţiiunii importantă acţiune biologică).

98 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

în marea lor grijă pentru păstrarea spe- Aceste aripi se pot preschimba în eliCe
ciei, plantele care fac multă umbră sau care cât ai clipi. Cele două pale reprezintă ari.
trăiesc în mari aglomeraţii caută să-şi tri- pioarele, iar axul, codiţa fructului. Axul
mită „copiii" cât mai departe de ele. De susţinut de greutatea seminţelor, ţine direc!
ţia, în timp ce aripioarele izbite de vânt $e
aceea', ele au construit pentru pruncii lor rotesc cu iuţeală în jurul axului şi împi^
planoare sau paraşute. această maşinărie simplă dar ingenioasă pe
distanţe de zeci de metri. Un mecanis^
Suprafaţa mare şi greutatea mică fac ca
sămânţa să plutească în aer - conform prin- similar acestor aripi-elice ar putea fi un
cipiului lui Arhimede. în acelaşi timp, ele
opun rezistenţă vântului, la fel ca o pânză avion-elicopter, Ia care aripile, în anumite
de corabie, reuşind astfel să fie împinse o condiţii, s-ar putea transforma în elice
dată cu sămânţa, cu atât mai departe, cu substituind motorul în cazul defecţiunii
cât rafala este mai puternică.
acestuia.
Mari maeştri în fabricarea planoarelor
sunt mai cu seamă copacii pădurilor. Pla- Marele etnolog german I. E. Lips crede
noarele lor sunt foarte simple: o frunzuliţă că aceste „sfârleze" vegetale au sugerat
subţire şi uscată care poartă ca o nacelă prin simplitatea şi eficienţa lor, atât aripile
sămânţa prefăcută în aeronaut. Uneori, morilor de vânt, cât şi elicea - realizarea
tehnică devenind posibilă atunci când forţa
spiritul de economie al plantelor e împins vântului a fost înlocuită cu forţa unui mo-
atât de departe încât aripioara seminţelor
nu e altceva decât bracteea care susţine tor. Construirea elicei a permis ridicarea
inflorescenţa. de pe pământ a aparatelor de zburat mai

Aceste aripi zburătoare au diferite for- grele decât aerul.
me după care putem deosebi planta. La La începutul aviaţiei, fructul aripat al

ulm (Ulmus foliacea) au forma unei capse lianei tropicale Macrozanonia a inspirat
de hârtie, aproape rotundă. Miezul umplut construirea unui planor „numai aripă" din
cu praf de puşcă al capsei îl reprezintă să- care, în anii noştri, au luat naştere planoa-
mânţa. Carpenul {Carpinus betulus) îşi tri-
mite puiul pe o aripioară cu trei degete, rele triunghiulare, cunoscute sub numele
de „deltaplanoare" sau „deltaplane".
asemenea unei ciudate rachete cu trei tu-
buri de reacţie. Aceste plante folosesc pentru lunga că-
lătorie a urmaşilor paraşute în locul ari-
Neamurile arţarului au scos cele mai ciu- pioarelor. Există chiar şi o familie care s-a spe-
cializat în această direcţie, aceea a compo-
date tipuri de planoare din împreunarea, seelor, din care fac parte păpădia, lăptuca,
cap la cap, a două seminţe cu aripioare. susaiul, barba-caprei, pălămida şi altele.
Parcă un iscoditor constructor a încercat
diferite forme de aripi, mărind sau micşo- Umbreluţele composeelor au inspirat
construirea paraşutelor. Acestea s-au năs-
rând unghiul dintre ele. La jugastru {Acer
campestre), aripile sunt mai mici şi mai cut ca un mijloc de salvare. Proiectul lor se
afla cu patru sute şi ceva de ani în urmă în
drepte, situate aproape în prelungire; la ar-
ţar {Acer platanoides) sunt scurte şi puter- mapele cu desene ale lui Leonardo da
nic îndoite, la fel ca la avioanele cu reacţie.
Vinci.
Bioniştii americani, englezi şi germani
au dovedit că profilele acestor aripi res- în ultimii douăzeci de ani, umbrelei
pectă cele mai subtile legi ale aerodina- unor composee, care se transformă în băr-
micii şi că particularităţile lor sunt în strân- cuţe atunci când sămânţa a poposit pe su-
să legătură cu forma, volumul şi greutatea prafaţa unei ape, stau la baza perfecţi"'
seminţei, cu gradul de densitate a masei nărilor aduse paraşutei pentru aviatorii ce
fohare pe care trebuie s-o străbată fructul survolează oceanele, asigurându-le, în c
antrenat de vânt, parametri variabili de la ventualitatea unei aterizări forţate, posibilitate8
">ecie la specie de a pluti până la sosirea ajutoarelor

PRINCIPIUL LUI ARHIMEDE ŞI în cazul plantelor fixate sau natante, la
PLANTELE ACVATICE care fotosinteza e activă, menţinerea frun-
zelor deasupra apei se face prin mărirea
Cine nu cunoaşte principiul lui Arhime- suprafeţei de plutire a acestora. Frunzele
I cgrui enunţ, la fel ca şi tabla înmul-
unor specii acvatice sunt veritabile plute.
•" ne-a rămas statornic întipărit în min- Tigăiţele lotusului amazonic (Victoria ama-
ivgv^eoo9iapluiumiUnmunsnliuuaidrlceueodisJreaodpusaesepîngacăapu'săuădfsuicdsucnuildsoS°lacroetufucotîiuarnt*tiettaae.rs-ecCtguoeaânlrănpldcuiucl^u'h"iei,dutctaeaetstseetteaaa zonica) ating diametrul unei roţi de moară.
pluteşte; când este mai mică, corpul Deşi sunt mult mai mici, frunzele de nufăr,
de plutică sau de iarba-broaştei exemplifică
scufundă. Aşadar, ca un corp cu densi- şi ele această formă de adaptare.
tatea mai mare decât a apei să poată pluti,
trebuie cel puţin să-şi egalizeze propria Remarcabilă este în acest sens peşti-
greutate cu greutatea volumului de apă dis- şoara (Salvinia natans), o criptogamă de apă;
locuit. Practic, acest lucru se realizează pe ea are plute perechi, pentru a face faţă
două căi: ori prin micşorarea greutăţii, ori greutăţii suplimentare a celei de-a treia, ie-
prin mărirea volumului. şită din acelaşi nod, dar care s-a transfor-
mat într-un fel de rădăcină submersă şi în
Am amintit aceste elementare noţiuni acelaşi timp suport şi adăpost pentru spo-
de fizică pentru că ele ne explică adap-
tările deosebit de interesante ale plantelor rocarpi.
la mediul acvatic.
Chiar şi la mărunta lintiţă (Lemna), plu-
Unele din plantele tipic acvatice sunt tişoara ovală este îndestulătoare pentru po-
submerse, ca otrăţelul (Utricularia) şi coso- vara rădăcinii firave.
rul (Ceratophyllum). Lipsite de rădăcini,
ele plutesc libere în masa apei. Altele au Mărirea suprafeţei de plutire o întâlnim
frunze plutitoare. Din această categorie fac şi la unele alge marine. La ulvacee, de pil-
parte plantele fixate prin rădăcini de fun- dă, talul ia forma unei panglici de culoare
dul apei, cum ar fi nuferii albi şi galbeni verde. La algele microscopice marine, mă-
{Nymphaea şi Nuphar), cornacii (Trapa), plu- rirea suprafeţei se realizează prin schim-
tica (Nytnphoides), şi cele natante la faţa apei,
ca neamuri de-ale lintiţei (Lemna) sau iar- barea formei corpului care devine inelar, în
ba-broaştei (Hydrocharis). formă de S sau şurub (cianoficee, diatomee)
sau ca o lamă răsucită helicoidal (desmi-
Densitatea corpului lor este întotdea-
una mai mare decât a mediului lichid. A- diacee).
cest fapt constituie un dezavantaj pentru Şi mai interesantă este asigurarea plu-
toate grupele de plante acvatice. Cele fi-
Xate, care îşi trag hrana din mâl, nu şi-ar tirii prin micşorarea greutăţii corpului.
Puţea îndeplini fotosinteza din cauză că lu-
jCr.U ?' frunzele mai grele decât apa s-ar în-^01 La plantele superioare, principalul mijloc
ŞJ scufunda. Cele submerse ar cădea pe îl formează reducerea la maximum a ţe-
und, nemaiputând astfel absorbi prin e- sutului conducător şi mecanic. Această a-
P , nia suprafeţei corpului soluţiile mi- daptare prezintă un inedit avantaj: asigură
trale nutritive din apă. o mai rapidă circulaţie a apei cu substanţe
nutritive, absorbită din mediul înconjurător
taesfife'^°ItaaSree"ssu'etupdaerta'mif>oacţucafoicărarppi ucealir,epflsaaietleellaaoJrui-taescevaadmtâiencnecţiimnăi prin toată suprafaţa corpului, şi, în acelaşi
timp, uşurează planta.
în interiorul apei.
Reprezentantele mediului acvatic au
numeroase spaţii aeriene şi goluri intrace-

lulare care, la unele genuri cum ar fi Vallisne-
ria, Hydrilla, Myriophyllwn sau Oiara, ating şi

70% din volumul lor. Acest caracter adap-

tativ, determinat de cantitatea neîndestu-
lătoare de oxigen din apă, serveşte în a-
ceeaşi măsură şi la reducerea densităţii

plantei.

Nici sacii cu aer nu lipsesc din arsenalul înconjurător sodiu, cu greutatea atomic>
plutitor al acestor plante, în căutarea veşnică 23, în loc de potasiu, care are greutate,
de oxigen. 'Decorativa zambilă de apă (Eic- atomică 39.
chomia), pacostea apelor tropicale, ne-
lipsită din bazinele parcurilor şi grădinilor O PLUTĂ IDEALĂ PENTRU CALĂTORr,
botanice, poartă sub limbul frunzei căr- LUNGI
noase o umflătură alungită, plină cu aer.
Din când în când citim în presă despre
Algele marine, în special cele brune, originalii curajoşi care au făcut ocolul lUnij în
sunt înzestrate cu flotoare de diferite forme barcă. Şi plantele fac din puii lor ori.
şi dimensiuni. Vestita Mare a Sargaselor e ginali navigatori care, folosind calea apei şj
înţesată de alge din genul Sargasswn care, transformându-se mai mult sau mai puţin
rupte din adânc, plutesc aproape de supra- îndemânatic în plute, au simţit şi
faţa apei cu ajutorul unor plutitori, prinşi fierbinţeala ecuatorului şi mângâierile de
cu codiţe de corpul talului. gheată ale polului.

O atenţie deosebită merită una din cele Nu o dată, Linne a găsit lângă fiordurile
mai vaste asociaţii vegetale, fitoplanctonul scandinavice seminţe de Ipomoea, volbura
marin, format din fiinţele mărunte ce tră- mexicană, sau fragmente de alge din Ma-
iesc în apa sărată. Ele alcătuiesc o masă rea Sargaselor. Recent s-au descoperit pe
aproape compactă, trăind în colonii întinse ţărmul Oceanului îngheţat de Nord păstăile
şi stratificate în trei etaje, după nevoile mai uriaşe ale lianei tropicale Entada.
mari sau mai mici de lumină (epiplancton,
mezoplancton, hipoplancton). Prezenţa călătorilor exotici ar da naştere
la explicaţii fantastice dacă n-am şti nimic
Această impresionantă masă vegetală despre binefăcătorul Curent al Golfului,
este admirabil adaptată plutirii, împiedi- care transportă apele calde din golful
cându-şi căderea la fund prin diferite mij- Mexic spre nordul Europei, îndulcind re-
loace. Cele mai multe alge marine au formă marcabil clima unor regiuni situate în jurul
de disc. Pentru a se menţine la suprafaţă, ele Cercului Polar. Pe spinarea caldă de apă
nu se aşază niciodată pe muchie, poziţie în călătoresc fructele unor plante a căror re-
care căderea ar fi mai accelerată, ci numai zistenţă la apa sărată a oceanului durează
pe partea lăţită. Diviziunea extraordinar de 3-4 luni; în acest timp ele pot străbate fără
rapidă le micşorează greutatea şi le mă- riscul distrugerii embrionului distanţe con-
reşte suprafaţa de plutire. Multe dintre siderabile. Cei mai mulţi navigatori călă-
speciile de plancton au diferite apendice, toresc datorită întâmplării sau înarmaţi cu
cum ar fi biciul flagelatelor, a căror mişcare mijloace rudimentare. Nucile de cocos re-
face să se disloce un volum mai mare de prezintă faţă de aceştia diferenţa dintre un
apă. însăşi staţiunea lor colonială, orga- vapor bine echipat pentru o lungă călătorie
nism lângă organism, face să se extindă şi o simplă barcă cu o pânză şi un sac de
apreciabil suprafaţa de plutire, împiedi- merinde.
când astfel scufundarea.
Cocotierii sunt plantele terestre cel mai
Pentru uşurarea corpului, multe din a- bine adaptate răspândirii fructelor pe calea
ceste fiinţe mărunte sunt înzestrate cu sub- apei. De altminteri, ei trăiesc la ţărmul o-
stanţe gelatinoase {galeHă) care unesc indi- ceanelor sau al fluviilor din regiunile cald&
vizii sau cu substanţe uleioase fie în inte-
rior, fie la exterior, sub forma unei pelicule, Fructele lor aproape sferice au dimefl'
ca la diatomee sau heterocante. siuni impresionante pentru a disloca un
volum cât mai mare de apă. Uriaşul lor este
Algele cu celulele mai mari de un cen- cocosul de apă sau nuca malediva, fructă
timetru, ca Valonia macriphysa ori Halicys- unui neam de cocotier cunoscut în ştiinţă
tis osterhonti, pot ajunge să aibă un suc
celular mai uşor decât apa (1,0250 faţă de
1,0277), datorită faptului că iau din mediul

TLAINTE 101

numele de Lodoicea malediva sau Lo- astăzi, în unele muzee spaniole se mai păs-Su"
seychellarum. Al doilea nume se lea- trează mumiile unor astfel de fructe. Un ■ —
«> lor de origine: două insuliţe ale exemplar poate fi admirat şi la Muzeul
ga elagului Seychelles şi Oceanul Indian.
Grădinii Botanice din Bucureşti. Pentru bionisti, ambarcaţiunea vegetală
a IQI Pentru bionisti, ambarcaţiune;

(Fig- ^

Fig. 28. Lodoicea ţi fructul său navigator

Nuca malediva este un uimitor naviga- este un adevărat... model de „cunoaştere"
r solitar. Corăbierii spanioli, porniţi spre a legilor fizice ale plutirii şi a „înţelepciu-
, . a mirodeniilor, insula Ceylon, numită nii" gospodăreşti.

l ^n-Lanka, culegeau din apele Ocea- După un timp, laptele de cocos dinăun-
trul containerului, pierzându-şi apa, se pre-
, * Indian aceste fructe gigantice, plutind face într-un miez alb, cu o bogată concen-
traţie de zahăr, cunoscut sub numele de
Î ?te geamanduri verzi deasupra valurilor. copra. Alături de învelişul buretos din afa-
Dr t' CU^' oamen^ cumpărau cu aur şi pietre ră, miezul pufos şi uşor ajută fructului să se

în^e C aceste „nuci de mare", crezându-le
estrate cu proprietăţi miraculoase. Şi