Opris, Tudor - Enciclopedia Curiozitatilor Din Natura

XI. ALŢI GÂNDACI

COLEOPTERE URIAŞE unui iatagan uşor curbat, iar cea inferioar<
mai scurtă, aduce cu o cange. Supus» ana'
Campionii coleopterelor în ce priveşte probe de laborator, răgacea-Hercule s
volumul şi greutatea sunt cârăbuşul-Goliat dovedit a fi capabilă să deplaseze sjreutir
(Goliathus druryi), răgacea-Hercule (£>>'-
nastes Hercules), gândacul-elefant (Mega- de circa 800 ori mai mari decât grtutat
soina elefantoides) şi gândacul-uriaş-de-bu-
cătărie (Megaloblatta longipennis). corpului. (Fig. 41)

Cărăbuşul-Goliat, care seamănă cu că- Gândacii-elefant din America Centra1/
răbuşul nostru, e întâlnit în Africa ecua- şi Indiile Occidentale ating cele mai niar
torială, unde atinge 11-12 cm lungime şi>
130 g greutate. Răgacea-Hercule măsoară dimensiuni (16-18 cm lungime, 4-5 Cm
19-20 cm, iar coarnele sale specifice repre lăţime), dar sunt mai uşori decât ceilalţi
zintă aproape o jumătate din lungime. Spre uriaşi, fiind lipsiţi de coarne şi pave/e je
deosebire de rădaşcă din pădurile noastre chitină.
de stejar (Lucanus dama-cerfiis), care nu
depăşeşte 9-10 cm, coarnele lui nu seamă- în sfârşit, gândacul-uriaş-de-bucătărie
nă cu ale cerbului; cea de sus are forma găsit în Columbia şi aflat în colecţia natura-

listului japonez Akira Yokukura din Yama-
gata, măsoară 9,7 cm în lungime şi 4,5 cm
în lăţime, fiind gigantul blataridelor.

Kg. 41. Rădaşcă şi cărăbuşul-Goliat, uriaşi ai insectelor de pădure

TRAISTA CU MÂNCARE CĂLĂTOARE curaj demn de admirat. Cea mai mică ne-
atenţie îl poate costa un efort în plus. Dar
Căutătorii de urme vor rămâne în grea şi atunci când se prăbuşeşte cu povara,
mpână zărind nişte semne ciudate pe scarabeul nu se descurajează. Perseverent,
CerUza nisipului ce păstrează în zilele cal-2je o ia de la capăt până când întâlneşte locul
cele mai fine amprente: o dâră de lăţimea destinat ospăţului. Câteodată este ajutat de
unei panglici însoţită de zgârieturi ca .e un vecin săritor, dar sub aparenţa unui spri-
peniţă. Să lăsăm la o parte presupune-ile jin dezinteresat uneori se ascund intenţii
şi să pornim în căutarea făptaşului. necinstite; dacă proprietarul nu este destul
Acesta nu-i decât o mică arătare nea-ă, de grijuliu sau de puternic, preţioasa co-
împingând un bulgâraş de zece ori mai moară îi poate fi furată.
mare decât trupul său. Neobişnuita apariţie
este un scarabeu, un fel de cărăbuş negru. Ajungând la locul dorit, scarabeul îşi sa-
Dunga lată este urma lăsată de sfera pe care pă o cameră largă, în care se ascunde îm-
o rostogoleşte răbdător, iar desenul tre- preună cu sfera sa, închide intrarea şi apoi
murat de peniţă reprezintă amprenta pere- zile întregi se ospătează, recăpătându-şi
chilor sale de picioruşe. forţele sleite după atâtea strădanii.

Scarabeul (Scarabeus sacer) este una din GANDACII-CHIMIŞTI
cele mai vestite şi cântate insecte. Obi-
ceiurile sale stranii au fost învăluite încă Substanţele arzătoare (vezicante), ex-
din cele mai vechi timpuri într-o mantie de plozive sau respingătoare (repulsive) sunt
legendă. Egiptenii antici au văzut în acest excelente mijloace de apărare.
gândac ce-şi poartă sfera cu hrană imagi-
nea pământului, a soarelui şi a curajului, Mari specialişti în prepararea subs-
un simbol al nemuririi, devenind unul din tanţelor vezicante sunt insectele aparţinând
atributele zeului Ptah. Ei l-au sculptat în mai multor grupuri şi familii, ale căror
proporţii imense, l-au figurat pe monumen- glande abdominale fabrică lichide vezican-
tele şi sarcofagele lor, l-au înfăţişat sub te, ce pun pe goană nu numai insectele car-
felurite chipuri în temple sau piramide, nivore, dar şi păsările şi animalele insecti-
considerându-1 un animal sfânt. vore.

S-au scornit numeroase poveşti şi pre- Cel mai vestit gândac vezicant este gân-
supuneri pe seama acestei insecte. Abia în dacul-de-frasin sau cantarida (Lytta vesica-
secolul trecut, marele naturalist francez toria), insectă cu elitre de un verde strălu-
J.H. Fabre, urmărindu-i cu perseverenţă via- citor, deseori întâlnită şi în pădurile de
ţa, i-a lămurii misterele. mesteacăn. Atunci când insecta e atacată,
glandele abdomenului secretă un lichid ve-
Scarabeul îşi confecţionează o sferă cu zicant, conţinând cantaridina, substanţă re-
provizii, uneori cu diametrul de 10 cm, pe vulsivă, adică producătoare de iritaţii şi
care o rostogoleşte cu răbdare până când congestii. Cantarida era bine cunoscută în
găseşte un adăpost potrivit. antichitate şi este păstrată încă în medicina
populară, deşi, folosită cu nechibzuinţă, sub
In timp ce soarele arde cu furie, te mi- formă de „praf de gândăcei", poate produ-
nunezi de activitatea neobosită a acestei in- ce intoxicaţii grave.
secte. Scarabeul cară necontenit hrană şi pe
măsură ce cocoloşul creşte îl presează bine Celebri sunt şi reprezentanţii familiei
cu picioruşele, păstrându-i mereu forma Meloidae, aşa-numiţii gândaci sângeroşi
s'erică. Când bila cu merinde a atins di- (Meloe proscarabaeus), greoi, cu elitre negru-
mensiunile unui măr, se aşterne la drum în violet acoperind doar jumătate de corp.
C5utarea unui loc adăpostit. Fără grijă în-f (Fig. 42) Când sunt iritaţi sau agitaţi, ei eli-
acă sfera cu cele două picioare dinapoi, mină sânge cu proprietăţi vezicante pe la
lnzesţrate cu nişte gheruţe ce-i folosesc ca articulaţiile picioarelor, fenomen cunoscut
Un pivot de rotaţie. Bulgăraşul este astfel
°stogolit pe cele mai abrupte pante, cu un

Fig. 42. Gândacii ..sângeroşi"

sub numele de autohemoree. E luiiinijloc de Zeci de neamuri de insecte scapă de
a-i înspăimânta şi îndepărta pe duşmani, urmăritori datorită substanţelor urât miro-
mijloc pe care îl foloseşte, de asemenea, şi sitoare pe care le emit în momente de pe-
larva viespilor-cu-ferăstrău (Athalia colibri), ricol.
care îşi împroaşcă duşmanii cu picături din
Ploşniţa-puturoasă-de-trandafiri (Blaps)
sângele ei extrem de iritant, pe care îl ex- sau gândacul-negru-de-pivniţă (Gnaptor),
pulzează prin porii de pe corp. atunci când sunt atinse, emit substanţe pro-
duse de glandele rectale, al căror caracter
Cu totul ieşit din comun este sistemul fo- iritant şi persistent îndepărtează orice duş-
man, producând repulsie şi omului.
losit de gândacul-bombardier (Brachinus)
pentru a-i îndepărta pe cei răuvoitori cu Uneori, pentru întărirea „argumentului"
olfactiv, unele insecte îl asociază fie cu ati-
ajutorul unor explozii provocate pe cale tudini de ameninţare, fie cu anumite culori
chimică. într-adevăr, când se simte urmărit de avertizare (pete sau dungi alternative,
şi când pericolul devine iminent, micul „ar-
tilerist" se opreşte, fără să se întoarcă, ri- Fig. 43. Gândacul-bombardier fn acţiune
dică puţin abdomenul şi trage o salvă de li-
chid usturător şi volatil care, în contact cu
aerul, explodează, producând un pocnet şi
un norişor de fum. Surprins de această o-
poziţie neaşteptată, şi mai ales neobişnuită,
urmăritorul face calea-ntoarsă. (Fig. 43)

E un lucru firesc ca prădătorii să oco-
lească acele făpturi care lasă în urma lor
un miros neplăcut, atunci când sunt ataca-
te. Sila ursului în faţa cadavrelor a devenit
proverbială („fuge ca ursul de mort") şi nu
rareori e folosită de vânătorii încercaţi
pentru a scăpa de îmbrăţişarea nu prea plă-
cută a unui Moş Martin arţăgos.

în toate grupurile de animale există fa-
bricanţi de astfel de substanţe repulsive,
adică respingătoare.

roşu sau galben şi negru), care atrag aten- terminarea primei îndoituri se apucă de
na atacatorilor că sunt înzestrate cu subs- următoarea.
tanţe neplăcute.
După ce şi-a sucit ţigara, el trebuie s-o
Astfel, omizile fluturelui-nocturn (Di- lipească, nu cumva să se desfacă. Omul,
cranura vinula) îşi ridică ameninţător capul când îşi răsuceşte singur o ţigară, lipeşte
|or mare, apoi coada, împroşcând un lichid foiţa cu salivă, iar când această treabă o în-
urât mirositor. deplinesc maşinile automate, lipirea se face
cu clei. Gâza nu foloseşte nimic asemă-
FABRICA DE HAVANE nător, întâi presează puternic, cu ajutorul
ciocului, capătul dinainte al frunzei, aşa
Trecând printr-un luminiş cu plopi vom cum fetele apasă fierul de călcat pe cutele
avea surpriza să vedem atârnând de crengi- unei fuste plisate. Această presare nu nu-
le copacilor un fel de ţigări de foi. Ele sunt mai că măreşte aderenţa îndoiturii, dar fa-
opera unui gândăcel auriu, cu pântecele de ce ca din celulele de pe marginea frunzei
un albastru intens de mărimea unui bob de de plop să iasă un lichid cleios, care desă-
mazăre. Poporul, cu minunatul său spirit vârşeşte opera de lipire a ţigării. (Fig. 44)
de observaţie, 1-a numit ţigărar (Byctiscus
populi). Ţigârarul-de-mesteacăn {Byctiscus betu-
lae), care atacă deopotrivă mesteacănul şi
Privindu-1 cu atenţie, observăm că în viţa de vie, procedează în alt chip. Frun-
prelungirea capului are un cioc lung şi sub- zele mesteacănului şi ale viţei de vie sunt
ţire, în vârful acestuia se găsesc fălcile, iar neregulate, aşa că răsucirea întregii frunze
pe laturi - antenele, ca nişte bice. nu mai e cu putinţă. Adaptându-se acestor
condiţii, insecta nu mai înţeapă peţiolul, ci
Prima lui grijă este să-şi aleagă frunza pe taie frunza mai sus de mijloc, în dreptul a
care o va preface în ţigară. Dar frunza e două curburi alese cu multă chibzuială.
prea groasă şi rigidă ca să poată fi răsucită Din locul de unire al celor două tăieturi,
de o gâză atât de nevolnică. Şi totuşi ţigă- situat chiar pe nervura mediană, el răsu-
rarul biruie această primă piedică. Se suie ceşte cu atenţie cele două fâşii. Ţigara a-
pe scoarţa frunzei şi, cu o atenţie deosebi- cestei insecte este mai subţire şi mai nere-
tă, o pipăie cu ciocul, aşa cum chirurgul gulată, având capătul de jos mai deschis.
palpează locul unde va face incizia. Cu o Lipirea ţigării de mesteacăn se face la fel
lovitură sigură, ţigărarul îşi înfige lanţeta ca la cea de plop, deoarece şi aici celulele
ciocului în locul cel mai delicat al peţio- secretă un clei. La ţigara din viţă de vie,
lului, acolo unde se strâng pachetele de care are o faţă netedă şi o alta păroasă,
vase ce duc seva la frunze, şi îl secţionează.
Aproape lipsită de sevă, frunza se pleacă şi Fig. 44. „Havanele" gândacului-ţigărar
'nccpe să se ofilească, dobândind astfel
Poziţia şi supleţea dorite de insectă.
Abia acum începe munca de confec-
î'onare a ţigării. Frunza plopului seamănă
■nai mult sau mai puţin cu un romb, cu ari-
P'le dinspre peţiol ceva mai mari. De la u-
nul din aceste colţuri, care i se pare mai e-
•asţic, îşi începe operaţia de înfăşurare. Cu
frei picioruşe prinde marginea frunzei şi cu
trei se fixează bine. Cumplită e încor-gâzei!
Picioarele îi tremură. O mică
dar,

—„, şi cuta se poate desface, făcân-
JJJH munca zadarnică. De aceea, ţigărarul
Crează încet şi cu răbdare. Abia după
slăbi

206 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

perişorii feţei inferioare, fiind puternic mare-de-noapte (Scarites gigas): „O lovita
presaţi, servesc drept lipici. ră, o apăsare a degetelor, şi iată insecta nc
spate, zăcând nemişcată, ca şi strivită. Vf.a
Un'alt trombar, gărgăriţa-stejarului (Coe- are picioarele strânse pe pântece, fălcile
norrhinus aenerociseus), colorat în roşu a- destinse, antenele întinse în cruce. Lăsată
prins pe spate şi negru închis pe abdomen,

pe tumaion, acesie „navane aga\a- u^a/.a ngiunmta. n^dsw Mare ue anior..

te prin copaci i-ar putea amuza, în schimb ţeală durează în medie 20 de minute, dar
silvicultorilor şi viticultorilor le dau mult de furcă, deoarece produc pagube pădurilor şi

viţei de vie.
Combaterea căsuţelor de ţigărari e po-

trivită cu înfăţişarea lor de ţigări: li se dă

răsuceşte frunzele de stejar. în izolarea ei, chiar sub un clopot, ea îşi pgs„
Dacă pe fumători, aceste „havane" agăţa- trează rigiditatea. Această stare de anior.

foc... se prelungeşe mai mult dacă supunem in.
MORŢII ÎN PĂPUŞOI secta la probe repetate. Ea poate atinge 5()
de minute, după care gândacul refuză să
A te preface mort când eşti atacat este mai facă pe mortul".
unul din cele mai eficace mijloace cfe apă-
rare. Trecerea bruscă a insectei sau larvei FABRICANŢII DE LUMINI
de la viaţa activă la o totală imobilitate a
fost numită tanatoză sau moarte aparentă. Dintre animalele terestre, licuricii din re-
giunea euro-asiatică (Lampyris, Luciola,
Un număr destul de mare de gândaci, Phausis) şi piroforii (Pyrophorus noctilu-
mai ales din neamul coleopterelor, folosesc cus) din America Centrală şi de Nord sunt
tanatoză ca mijloc de apărare. Putem expe- cei mai bine cunoscuţi.
rimenta uşor acest fenomen, deoarece in-
sectele care-1 manifestă se găsesc în tot lo- La aceste insecte traheile străbat aglo-
cul. Cine nu cunoaşte măriuţele sau bubu- merarea de celule fotogene. Pe traiectul a-
ruzele (Coccinella septempunctata), cu elitrele cestora se găsesc sfinctere musculare, care
portocalii bombate şi presărate cu puncte pot micşora sau mări cantitatea de aer ce
negre! Luate în mână, ele îşi strâng rapid ajunge la celule şi prin aceasta pot opri sau
antenele şi picioruşele, râsturnându-se pe declanşa producţia de lumină.
spate într-o poziţie de totală imobilitate.
După un minut-două îşi destind picioruşele La unele specii de licurici, masculii şi
şi, cu grabă mare, se urcă în vârful unui femelele luminează la fel de bine. La altele,
deget, de unde se lansează în văzduh. La cum ar fi licuricii comuni (Lampyris noc-
fel procedează şi crizomele, acei gândaci tiluca), femela este apteră şi deci mai greu
de pădure sau de vie, ale căror culori me- de reperat printre ierburile înalte. Natura
talice albastre ca oţelul, verzi cu reflexe însă a găsit o soluţie pentru corijarea aces-
arămii sau azurii se detaşează uşor de fon- tei situaţii. Cu cât femela este mai slab
dul frunzelor. Copiii îi culeg, considerân- dezvoltată, mai puţin mobilă şi mai neaju-
du-i pietre preţioase tocmai pentru că nu torată, cu atât mai puternic luminează feli-
le mai zăresc nici antenele şi nici picio- narul ei. De altfel, ambele sexe dispun de
ruşele atunci când îi strâng în căuşul pal- organe luminoase, care se aprind numai
melor. seara şi noaptea. Aprinderea se face după
un anumit „cod". Masculul zboară în aer
Marele naturalist J.H. Fabre, căruia nu cu organele fotogene aprinse; femela, apl£'
i-a scăpat fenomenul de tanaloză, îl descrie ră, la vederea acestor semnale îşi întoarce
în chipul următor, referindu-se la subiectul abdomenul în sus şi răspunde printr-un
experienţei sale şi anume la gândacul- anumit semnal luminos. Masculul coboară,
în zboruri circulare lungi, exact în locul ui>"
de se găseşte femela şi are loc fecundaţii
Pyrophorus prezintă două puncte foarte
strălucitoare şi este vizibil, noaptea, de 'a
mare distanţă. (Fig. 45)

Spre deosebire de licuricii europeni, cente ale unor ciuperci.
care strălucesc continuu şi duc o viaţă sin- S-a stabilit, de asemenea, că lumina ani-
guratică, scarabeu lucitori, întâlniţi prin pă-
durile Munţilor Albaştri, din Jamaica (Pro- mală este alcătuită din radiaţiile cele mai
tinus pallens), ca şi rudele lor, Colophotia, luminoase ale spectrului. Ea este lipsită de
din sud-estul Asiei, se strâng noaptea în radiaţiile portocalii, roşii şi infraroşii, cât şi
uriaşe colonii în perioada reproducerii şi-şi de ultraviolete. Este o lumină rece, cu foarte
aprind simultan „becurile", din două în do- slabe reacţii fotochimice, care ar putea
uă secunde, transformând copacul ales într- aduce omului - în cazul producerii ei in-
un feeric pom de iarnă. Această stranie dustriale - inestimabile avantaje.
s?rbătoare a lampioanelor" este un efort co-
lectiv al speciei de a atrage masculii şi feme- FABRICANŢII DE CULORI
lele de pe mari distanţe (uneori 1-2 km).
Unul din cei mai vechi pigmenţi animali
R. Dubois a făcut o cultură de fotobac- cunoscuţi, la fel de vechi ca şi indigoul,
turii, care a fost folosită ca o lampă cu lu- este Kermesul, extras din femela păduche-
mină continuă la expoziţia internaţională lui de plante Coccus ilicis, numită în arabă
din anul 1900 de la Paris. La lumina ei rece Kermes, adică vierme mic. Ea se fixează pe
se putea citi bine şi chiar face fotografii. stejar, având forma unor bobite roşii. In-
De altfel, se cunoaşte faptul că mulţi sol- secta este răspândită în Portugalia, Spania
daţi care au trecut prin războaie povestesc şi Maroc. Colorantul se extrăgea prin co-
că citeau scrisorile de acasă noaptea, lângă lectarea insectei femele înainte de depune-
copacii putrezi ai pădurilor, unde îşi găsi- rea ouălor, expunerea la vapori de oţet, us-
care şi măcinare. Pigmentul roşu este aci-
Fig. 45. Fabricanţii de lumini dul kermesic. Până în secolul al XVI-lea
era singurul colorant roşu folosit în Euro-
pa. Mult folosit de egipteni şi indieni la
vopsitul mătăsii, Kermesul a fost preluat de
greci de la indieni, sub numele de coccus, şi
apoi de romani care l-au botezat coccigranwn.
Prin secolele XII şi XIII, în Germania,
unde i se spunea sângele Sfântului Ioan,
recoltarea Kermesului se făcea cu mari ce-
remonii religioase, la o anumită dată din an
şi între anumite ore intrate în tradiţie sub
numele de Kermese. Poate cel mai mult
Kermesul a fost folosit în Turcia, deoarece
servea la vopsitul fesurilor în roşu.

După 1600, Kermesul a fost înlocuit, cu
coşenila, colorant extras din corpul unei
alte specii de păduchi de plantă, rudă cu
Kermesul (Coccus cacti), care însă trăieşte
pe un neam de cactus din Mexic, cultivat şi
la noi, numit limba-soacrei (Opuntia). Cor-
pul uscat al insectei, de culoare gri, capătă
prin măcinare o culoare roşie-albăstruie şi
conţine aproximativ 50% pigment; 1 kg de
colorant se obţinea din circa 140 000 insec-
te, iar de pe o plantaţie de 3 ha se putea

obţine doar 30 kg colorant pur. Pigmentul nică trece deasupra acestei irape vii, larya
izolat de Dimroth, în 1818, este acidul car- îşi dă drumul brusc în fundul puţului, atl_
minic. Numele de coşenilă provine din spa- trenând şi victima, pe care o prinde apoi în
niolul cochinilla, care înseamnă păduche de cleşte şi o devorează.
lemn. Coşenilă se folosea doar la vopsitul
lânii şi al mătăsii, dând culori rezistente la MASCA ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE
spălat şi lumină. Mordansat cu aluminiu şi Unele animale din grupuri zoologice
staniu, produsul dădea un colorant de un variate, pentru a-şi intimida duşmanii, dar
roşu-carmin strălucitor. şi pentru a-şi goni concurenţii, îşi schimhâ
brusc, pentru câteva momente, înfăţişarea
în sfârşit, o culoare roşie la fel de apre- lor familiară, lăsând loc unui alt chip, ame-
ciată se obţinea din exudaţia solidificată a ninţător atât prin desenele lui simbolice
altui păduche de plante, ce creştea pe unele cât şi prin proporţiile sporite.
specii de smochin din India (Coccus ficus), O astfel de mască sperietoare o adoptă
numită lac-lacul, numire derivată din limba şi masculul lăcustei Calliptamus din jurul
hindi, unde lakh înseamnă o sută de mii, Mediteranei în preajma unui duşman sau a
cifră indicând numărul de insecte necesar unui mascul de aceeaşi specie. îşi înalţă
pentru a obţine produsul. Colorantul se aripile în formă de evantai, punând în
găseşte în lichidul abdominal al insectei, de evidenţă două cercuri groase de culoare
unde se extrăgea cu o soluţie fierbinte de închisă, asemenea unor ochi de bufniţă.
carbonat de sodiu şi apoi se trata cu sodă (Fig. 46) Nu întâmplător „masca" unor in-
caustică. secte reprezintă nişte ochi întunecaţi. Prin-
cipalii duşmani ai lăcustelor şi fluturilor
Colorantul natural specific violet, foarte sunt păsările, rozătoarele şi micile reptile,
preţuit în antichitate, poate nu atât pentru victime la rândul lor ale păsărilor prâdă-
calităţile sale tinctoriale, cât mai ales pen-
tru faima şi preţul său de cost foarte ridi-
cat, este vestita purpură tireniană, numită şi
purpură imperială, deoarece veşmintele
împăraţilor romani şi bizantini erau vopsite
în această culoare.

O LARVĂ PRĂDALNICĂ I'ig. 46. Masca înspăimântătoare a lăcustei
Calliptamus
Cine nu cunoaşte repedeaua (Cicindel-
la), vioiul coleopter cu elitre verzi stropite
cu puncte albe şi roşii, care aleargă încolo
şi încoace prin locurile deschise, în cău-
tarea prăzii!

Repedeaua transmite şi larvei sale firea
sa prădalnică. Numai că larva, lipsită de iu-
ţeala părintelui, dar înzestrată cu cleştii săi,
a descoperit un mijloc de a vâna fără aler-
gătură şi fără prea mare risipă de energie.
Ea sapă în pământ, mai ales în preajma
furnicarelor, o groapă verticală de 4-5 cm
lungime şi 0,8 - 1 cm diametru, în care se
ascunde, arcuindu-se astfel încât ceafa să i
se proptească în peretele de pământ, iar
capul turtit şi uşor scobit să astupe orificiul
intrării, situat la nivelul solului. Când o fur-

. Desenul de pe aripile insectelor sim- pe versanţii răsăriteni ai Munţilor Stâncoşi
ochiul mare şi pătrunzător al pâ din apusul Statelor Unite, mestecând nepă-
li sătoare frunze de zâmbră (Solaniun rostra-
tum), o solanacee, rudă cu cartoful, fără să
jjze p p bănuiască ce bătaie de cap va da agriculto-
rilor prădătoare, ceea ce explică reflexul rilor şi câtă nelinişte va produce în zeci de
f spaimă pe care acest desen îl produce ţări.
;'*rândul păsărelelor insectivore, al şopâr-
De data asta nu gândacul a alergat în
or şi rn'c''or rozătoare, atunci când le calea omului, ci omul s-a „alipit" fără voia
e înfăţişat brusc. sa de gândac. Intinzându-se către Apus, ci-
vilizaţia americană a ajuns la Munţii Stân-
RĂZBOINICUL MARŞ AL coşi şi, o dată cu ea, şi cultura cartofului.
GÂNDACULUI DE COLORADO Gândacul s-a aclimatizat foarte repede cu
noua specie de solanacee, cu mult mai gus-
Marşul războinic al gândacului de Co- toasă. Năravurile lui încep să fie bine cu-
i,rado (Leptinotarsa decemlinneată) merită noscute de agricultori. (Fig. 47)
â fie amintit. Această gâză, ecva-ceva mai
răsărită decât o buburuză, cu elitre galbene îndată ce răsar primii lăstari de cartofi,
,au portocalii, zugrăvite în lung cu zece li- insectele se trezesc din somnul de iarnă şi
nii negre, îşi ducea viaţa liniştită şi paşnică se aruncă lacome asupra lor. Femelele se

Fig. 47. Legendarul gândac de Colorado

ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

roduc în curând, depunând fiecare cam i sulele Britanice au putut fi atunci ocrotite
de ouă pe frunzele neatacate. Larvele, împotriva invaziei, datorită vigilenţei cj
promptitudinii serviciilor de protecţie •
bene şi cu puncte negre, care iau naşte-se
înfruptă şi ele din frunze. Cele trei plantelor.
Dar gândacii nu s-au dat bătuţi. Strecu
ceraţii de gândaci de Colorado care iau
stere dintr-o singură femelă şi se dezvolta rându-se pe căi lăturalnice, ascunzându-se
în tufişuri şi consumând plante sălbatice
timpul verii numără optzeci de milioa-de oaspeţii din Colorado şi-au reluat după opt
indivizi. ani cu o şi mai mare perseverenţă asaltul

Oricât ar fi fost de întinse, plantaţiile de asupra câmpurilor. Armata a intervenit
jtofi din Colorado nu le-ar fi ajuns. Ast-1, încă o dată, obţinând pentru câţiva ani 0
iluzorie izbândă. Dar primul război mon-
gândacii cu carapace dungată au pornii i dial, care pusese faţă în fală cele două
pribegie spre răsărit. în anul 1860, ei mari puteri, Germania şi Franţa, singurele
istrugeau câmpurile de cartofi din Omaha care se opuseseră invaziei leplinotarsei a
Nebraska, cinci ani mai târziu traversau
lississippi, devastând provinciile Illinois, stins interesul pentru combaterea acestui
'ensylvania şi Ohio. Un entomolog ameri-
an descrie astfel invazia gândacului din flagel. Cu vasele americane, care în ultima
mul 1873: „La 14 septembrie, plaja de pe parte a războiului aduseseră aliaţilor trupe
nsula Konk-Ayland din apropierea ora- muniţii şi alimente, a sosit un nou lot de
iului New York a fost acoperită de gân*
Jacul de Colorado pe o lungime de câteva gândaci de Colorado, de data aceasta în
mile; dunele şi ridicăturile care cuprind o Franţa, în jurul oraşului Bordeaux. Inutil
mare parte din insulă au fost acoperite în au intervenit gazele de luptă şi aruncătoa-
întregime de această masă vie. Cei care se rele de flăcări ale armatei: anii războiului
scăldau părăseau plaja. Se opreau trenurile, ajutaseră coleopterele să se răspândească
roţile lunecau pe gândacii striviţi, cuprin- atât de mult, încât exterminarea lor totală
zând calea ferată pe o lungime de câţiva devenea imposibilă.

kilometri". Spre sfârşitul anului 1930, ele devastau
plantaţiile de cartofi de pe jumătate din su-
în anul 1875 coleopterul cucerise coasta prafaţa Franţei. în vara următoare, un vânt
Atlanticului, în aşteptarea unei... călătorii
transoceanice. Probabil că prilejul s-a ivit. violent, suflând dinspre ocean, a împins in-
In iunie 1876, un exemplar este descoperit
în portul Bremen, iar în anul următor ţăra- sectele cu 2-300 km mai spre esl. în anul
nii germani au adus câţiva gândaci porto-
calii cu dungi negre culeşi din culturile de 1933, ministerul francez al agriculturii in-
solanacee la postul local al administraţiei forma oficial guvernele ţărilor vecine că va-
apelor şi pădurilor. N-a fost greu entomo- luri uriaşe de gândaci de Colorado înaintau
logilor berlinezi să-şi dea seama cu cine au spre frontiere şi că se găsea în neputinţă să
de-a face. Un sentiment de nelinişte, să nu le oprească marşul irezistibil. Atacul lor
spunem de panică, a cuprins ţările europe- era aşteptai pe un front de 40 km în Bel-
ne în faţa acestui cumplit flagel. gia, de 60 km în Elveţia şi 200 km în Ger-
mania. Vameşii controlau atent convoaie»
Se impuneau măsuri urgente. Germania şi aplicau severe măsuri de carantină. Ua
a interzis importul de cartofi de provenienţă
americană. Aceeaşi măsura a fost adoptată gândacii au ales un mijloc de transport ca
de guvernul francez. în Germania s-a făcut re scăpa controlului fitosanitar: vântul. °r0
apel la armată. Mii de oameni au săpat babil că pe aripile lui invizibile LeptinOtf
tranşee adânci în jurul câmpurilor con- sa a parcurs Marea Mânecii, făcândiH1'.
taminate, locurile au fost stropite cu petrol pariţia în anul 1933 în Anglia, cu trei a
şi apoi incendiate, s-au împrăştiat cele mai mai târziu invadând Belgia, Olanda şi ^ ,
puternice insecticide cunoscute. Numai In- ţia. în anul 1939, ea îşi pregătea, îmPr?u^
cu Germania fascistă, unde apăruse 'n
timp, acel „Drâng nach Ostcn", de dat*
ceasta nu cu ajutorul vântului, ci al ^ll

celor feroviare de transport. în anul 1943, trăit 3-4 ani. De aceea, nu rareori, în pro-
un singur exemplar de Leptinotarsa scapă gramul circurilor de pe vremuri întâlnim şi
de sub vigilenţa organelor sanitare în gara „numere" cu purici, longevitatea permiţân-
penblin, din Polonia, şi invadează această du-le să fie „dresaţi".
tară, ca apoi, între 1945-1952, gândacul să
fj(j semnalat în Cehoslovacia, Ungaria, Nu-i un secret nici că puricii sunt cam-
U.R.S.S. şi România. pionii absoluţi ai saltului în înălţime de pe
loc. Un dresor de purici din Ohio a calcu-
La noi în ţară şi-a făcut apariţia în iulie lat în 1936 că saltul celui mai talentat elev
j952, în comuna Săpânţa, de lângă Sighetu al său a fost de 1,18 m. Raportat la dimen-
Marmaţiei. Focarul a fost lichidat. Trei ani siunile sale, puricele îşi poate depăşi în salt
mai târziu apare în Banat, iar în anul 1956 cam de 500 de ori statura.
în sudul şi sud-vestul ţării.
Pentru a atinge performanţa puricelui,
în anul 1956, se organizează la Moscova un săritor în înălţime ar trebui să treacă
o conferinţă internaţională menită să pună peste ştacheta ridicată la circa 900 m.
la punct un întreg plan de luptă împotriva
acestui flagel. Pentru prima dată în istoria INSECTĂ-MELC?
vastei campanii întreprinse pentru salvarea
cartofului, ţările interesate au hotărât să-şi O familie originală de insecte care sea-
coordoneze eforturile. Măsurile de comba- mănă în stadiul adult cu fluturii şi efeme-
tere (chimice, ulterior biologice) s-au do- ridele sunt Tricoptcrele care numără şi în
vedit atât de eficace, încât după anul 1960 ţara noastră peste 300 de specii. Cunoscute
gândacul de Colorado a încetat să mai fie o sub numele popular de carabeţi, scorobeţi,
primejdie pentru această folositoare plantă borgloji, muşte de arin şi căutate cu înfri-
americană pe care Parmentier o reabilitase
şi o împământenise în Franţa, deschizându-i gurare de pescarii amatori ca nade la undi-
o uimitoare carieră. ţă, aceste insecte zboară stângaci în jurul şi
deasupra apelor de baştină. Larvele lor,
PURICII, EROI DE CIRC care îşi duc existenţa în ape, realizează
construcţii uimitoare, de o mare varietate,
Puricii (cu cele trei genuri: Pulex, Cera-
tophyllus şi Tenocephalus) parazitează păsă- folosind materialele existente pe fundul
rile şi mamiferele. Nu se constată o speci- râului sau mlaştinii, „cimentate" cu ajutorul
ficitate deosebită, insectele putând trece de unei secreţii eliminate printr-un orificiu al
la o specie de gazdă la alta. Astfel, puricii
de păsări pot trăi şi pe mamifere şi puricii buzei inferioare.
mamiferelor se întâlnesc şi la păsări şi la Dintre sutele de tipuri de construcţii de
°m. Omul este parazitat în mod obişnuit de
pulex iritans. o mare fineţe şi ingeniozitate (plase-cap-
I insectele adulte sunt hematofage, fiind cane, pălărioare, covăţele, butoiaşe, pun-
"Kestrate cu un aparat pentachet de perfo- guliţe, tuburi, aripioare, trunchiuri de pira-
midă sau conglomerate de tije vegetale, că-
^re a pielii. Sunt foarte lacomi şi, atunci suţe în formă de streaşină sau scut) nu ne vom
and au posibilitatea să sugă sânge din opri decât asupra a două, care ni se par
P'm; consumă până ce acesta este eliminat într-adevăr uluitoare.

«edigerat prm orificiui ana] Aşa se explică în pârâiaşele din zona fagului îşi duc viaţa
Petele de sânge întâlnite pe lenjeria de pat larvele de Syngapetus. Căsuţele acestor
Sau de corp. larve seamănă aidoma cu o pălărie bărbă-
r "Uricii au, în raport cu alte insecte, o du-a tească, cu calotă şi bor. Calota este forma-
tă din granule mai mari de nisip, aranjate
apreciabilă de viaţă; în captivitate, au astfel încât să prezinte spre exterior o supra-
faţă perfect plană. în partea de sus şi de
jos a calotei, ceva mai proeminentă, se gă-

sesc două orificii. Calota este înconjurată talei, ci o adevărată construcţie, realizata
din toate părţile de un bor construit din gra- după planul tipic al cochiliilor de Heliţ
nule mai fine de nisip, iar în partea de jos (melcul de grădină), formate din pietncele
există o podea prin care se poate pătrunde, fine şi strâns lipite unele de altele. Timp t|f,
de asemenea, prin două orificii. două decenii, listele cu gasteropode s-au
umplut cu zeci de specii noi aparţinând ce
Căsuţa poate fi comparată cu o locuinţă
cu două etaje. Etajul superior, de dimen- lor mai cunoscute genuri de melci (7>0
siuni mai mari, e cuprins între cupola calo-
tei şi podea; etajul inferior se află între po- chus, Paludina, Valvata, Amnicola eu .). \d
dea şi tivul de nisip pe care l-am comparat tă însă că în 1963 descoperirea lui Shut
cu un bor de pălărie. Abdomenul larvei stă tleworth a primit o lovitură decisivă. Iu
în etajul superior, pe care-1 putem denumi
„cameră de locuit", iar capul, toracele şi zoolog, lot englez, Hood, a observat pe les.
picioarele ies prin orificiul anterior din po- pedea umezită de apa unei mici cascmj(
dea, în felul acesta, larva, aflată la adăpost, pentru prima oară, cochilii în mişcare. lar
se poate deplasa cu căsuţa în spinare. locatarul nu scotea coarne ca un melc obiş-
nuit, ci trei perechi de picioare prin spăr-
Existenţa celor două orificii ale calotei tura căsuţei. Era vorba de un trichopter
permite împrospătarea continuă a apei din
camera de locuit, prin stabilirea unui cu- care a primit numele generic de Helicon,
rent permanent. Evident, larva atacată se
poate retrage în întregime în camera de lo- syche.
cuit, şi, în atare caz, clapele flexibile ce a- Şi în ţara noastră există o specie de tri-
târnă la baza orificiilor din podea se lasă
peste orificii, închizându-le. chopter cu căsuţă de melc, care poartă nu-

Un rol deosebit de important îl joacă mele de Helicopsyche bacescui - în cinstea
borul pălăriei. Acolo unde curentul e mai
violent, căsuţa va rămâne perfect fixată de reputatului biolog român Mihai Bâcescu -
bolovan. frecventă în izvoarele de pe întinsul Câm-
piei Române şi mai rară în munţii Bana-
Iată, deci, că structura acestei construc- tului şi Olteniei.
ţii reprezintă o admirabilă adaptare la me-
diul de viaţă al animalului: întreaga căsuţă Căsuţa elicoidală (răsucită), cu trei spi-
seamănă cu un soi de ventuză care, odată re, este înzestrată cu un căpăcel (opercul)
fixată, se poate opune unui curent destul şi o portiţă. Atât căpăcelul, cât şi portiţa
de violent. închid etanş cochilia şi împiedică eventualii
inamici să ajungă la nimfa lipsită de apă-
Acum mai bine de 150 de ani, în 1843, rare, care trăieşte răsucită în cochilie.
un naturalist englez, Shuttleworth, desco-
perea într-un izvor din Elveţia cochiliile u- „Fără nici o exagerare - scrie L. Boto-
nui melc acvatic necunoscut în ştiinţă. Gas- şăneanu, care a studiat amănunţit această
teropodul nu era totuşi un melc obişnuit: familie - putem spune că Helicopsyche ne
cochilia sa nu era produsul secreţiei man- oferă unul din exemplele cele mai sugestive
ale instinctului constructor la insecte şi,,"1
acelaşi timp, un splendid exemplu de con-
vergenţă între clase complet diferite ale
regnului animal, cum sunt moluştelc şi in'

sectele."

XII. PEŞTI

BATERII ELECTRICE dar şi ca radar, ca un electrodetector subac-

vatic.

De altminteri, aceşti peşti erau cunos-

Azi e un lucru cunoscut că toate verte- cuţi din antichitate. Grecii şi romanii au
bratele produc şi emit curenţi de slabă descris cu lux de amănunte peştele-torpilă
frecvenţă, ca urmare a activităţii nervoase, că a cărui formă seamănă cu un contrabas pre-
fără aceşti biocurenţi nu s-ar putea face văzut cu o coadă. Platon, Cicero, Aristotel a-
cardiograme şi encefalograme, n-ar putea fi mintesc de acest peşte în opera lor. Galenus,
înţeles influxul nervos, n-ar exista o bază
ştiinţifică pentru explicarea fenomenelor celebrul medic roman, îl recomanda chiar
în tratamentul gutei şi reumatismului, iar
parapsihologice, care nu de mult intrau în
domeniul ocultismului şi spiritismului (tele- medicii musulmani din evul mediu pentru
patia, mişcarea obiectelor prin comandă vindecarea epilepsiei. Un peştişor din ape-
digitală, hipnoza, simpatia şi antipatia, e- le Nilului, Monnyms, ale cărui fălci se a-
fectul Kirlian, coroana luminoasă din jurul lungesc, formând un fel de trompă, a fost
capului unor oameni, aşa-numita aură care divinizat de egipteni şi pe drept cuvânt. Se
impresionează plăcile sensibile etc). orientează cu atâta precizie în mâl, încât

Există însă un grup de animale la care practic nu poate fi prins în plasă. în plus,
fenomenele electrice se manifestă specta- el capturează, cu o rară măiestrie, larvele
culos; ele sunt adevărate „butelii de Leyda", ascunse în nămol.
generatoare de electricitate, iar „fulgerele" Primul savant care a încercat pe pro-
electrice lansate pot ucide fiinţele mărunte şi pria lui piele tăria „bateriei electrice" a
vătăma pe om. E vorba de peştii electrici. In

prezent se cunosc peste 100 de specii ca-
pabile să producă electricitate cu o dife-
renţă de potenţial destul de mare. Peştele-
torpilă (Torpedo marmorată) din Marea
Mediterană (Fig. 48) dezvoltă un potenţial
electric de 70-80 de volţi, iar tiparul electric

{Electrophonis electricus), din fluviul Amazon,
poate să producă o descărcare electrică de
până la 500 de volţi, capabilă să trântească
un cal şi să provoace grave suferite unui om.
Sistemul muscular al acestor j?eŞti este
înzestrat cu organe electrogene tor_mate din
400 000-1 000 000 „pile", ■ucătuite din
celule încărcate cu electrici-tate.

Apele mărilor şi oceanelor formează un

,

conducător de electricitate, un fel de

ale electromagnetic. Impulsurile electrice —
Peştilor emise în acest mediu favorabil
Pro n °Pagării şi apoi întoarcerii lor la
emiţător duc cu gândul că aceste fiinţe

le folo-Sc nu numai pentru paralizarea Fig. 48. Peştele-torpilă
prăzii,

peştilor a fost geograful şi naturalistul ger- de alţii. în cazul că s-a produs o încâlca ,
man Alexander von Humboldt, în cursul a teritoriului putem asista la conflicte ori •
călătoriei sale din anul 1800 în pampasul nale. Dacă un individ din aceeaşi spe^'
argentinian, când, punând piciorul pe un pătrunde într-un district ocupai, începe ^
tipar electric, scos la ţărmul unei ape, a emită descărcări electrice în teritor i
simţit cumplit efectele electroşocului. străin. Proprietarul, recepţionând impuU

De altfel, tiparul electric, lung de 2 m şi rile, iese în întâmpinarea invadatorului s
greu de peste 20 kg, este cel mai periculos încinge o bătălie crâncenă, cu „salve"' |L
peşte electric, el dispunând de un „aparat" descărcări electrice, care niciodată nu sn
electric situat în laturile cozii, cu care obţi- mortale (nu depăşesc 20-30 de volţi) n"
ne curenţi puternici. Apropiindu-se furiş cele mai multe ori electroşocurilc de „am
de un banc de peşti sau de un cârd de broaşte, ninţare" ale proprietarului îl descurajea/j
el îşi „fulgeră" prada cu o descărcare elec-
trică. Deoarece numărul victimelor depă- pe intrus.
şeşte cu mult nevoile sale de hrană, tiparul
electric este socotit un animal dăunător, Observaţii recente au scos în evident"
vinovat de scăderea rezervelor de peşti din câteva lucruri senzaţionale în legătură cu
unele ape. peştii electrici. Astfel, peştele Astroscopus
din mările calde, are un fel de dispozitiv
Capturarea acestor peşti, a căror carne
hrănitoare este foarte căutată, se realizează pentru procurarea hranei bazat pe utiliza-
printr-un procedeu ingenios. Pentru a-i o- rea energiei electrice. Gura şi ochii acestui
bliga să-şi chelluiască rapid rezerva acumu- peşte se găsesc pe spinare. Dacă în câmpul
latoarelor electrice, sunt mânate în apă tur- său vizual apare un peştişor, răpitorul se pre-
me de vite. Slăbiţi de acest atac neaşteptat găteşte pentru „atac". In momentul când
care-i obligă să-şi disperseze energia, peştii peştişorul se găseşte la nivelul ochilor, orga-
pot fi prinşi fără risc cu năvoade şi chiar cu nele electrice primesc un semnal şi în di-
mâna. recţia peştişorului porneşte o descărcare e-
lectrică. Ameţit, acesta cade direct în gura
Profesorul Franz Peter Mohres de la U- răpitorului. După „modelul" acestui peşte
niversitatea din Tubingen a demonstrat că s-a proiectat un gen de năvod electric, care
„şocurile electrice" ale peştilor nu servesc la perceperea unui banc de peşti pune
doar la vânătoare, ci şi la comunicarea in- automat în funcţiune elementele electroge-
traspecifică, la delimitarea teritoriului ca şi ne, care creează un câmp electric sulicienl
la orientarea pe fundul apelor mâloase, cu de puternic pentru a ameţi peştii şi a-i face
vizibilitate extrem de redusă, unde trăiesc să cadă în plasă.
de obicei aceste fiinţe.
Paralel cu fulgerele electrice de înaltă
Astfel, la masculii singuratici se consta- tensiune, cu care se apără sau îşi ucid pra-
tă în perioada acuplării o modificare a in- da, ei emit şi descărcări slabe şi inofensive.
tensităţii descărcării electrice şi o anumită Tipării uriaşi din America de Sud, despre
modulaţie a undei de transmisie. Acest
semnal electric atrage femelele singuratice, care am vorbit, sunt orbi. Aceasta nu-i njj"
aliate în raza de acţiune a electrolocato- piedică să fie vânători desăvârşiţi. Exp"'
rului. caţia este simplă: toate organele electric
secundare ale acestei specii de peşti su^
Se poate vorbi de asemenea de un peri- aparate de detectare electrică foarte prL

metru delimitat cu ajutorul impulsurilor cise.
electrice de o intensitate specifică. Acest
Ştiuca de Nil {Gymnarchus lungă de
sistem de comunicare este absolut necesar 1,5 m, rudă a micului Monny^' mişcă cu
ţinând seama că peştii electrici vânează uşurinţă şi prin salturi îndărăt- ■ are nevoie
să-şi vadă drumul. Frecvent^ ^ slabe
noaptea, în medii mâloase, cu vizibilitate descărcări electrice (până la 4 |a pe
nulă, putându-şi deregla reciproc electrolo- secundă) revin sub formă de ec°, e
catoarele dacă s-ar apropia prea mult unii dispozitivul receptor pe care îl poart

AiNIMALE

p, dându-i informaţii precise asupra dru- Oamenii de ştiinţă şi-au pus întrebarea
în clipa când vom reuşi să dezlegăm ce foloase trage actinia de pe urma peşti-
lor-clovni.
toate tainele acestui radar acvatic, pe bază
jg unde electromagnetice, vom putea reali- Aceşti „chibiţi" nu sunt întru totul nefo-
23 un dispozitiv care ne va permite să ela- lositori, cum s-a crezut. Filmările subac-
borăm o hartă cu variaţii de conductibili- vatice ale comandantului J.Y. Cousteau,
tate electrică. Acest lucru ar deschide neli- observaţiile pe viu consemnate apoi în
mitate posibilităţi pentru prospectarea Lumea tăcerii, au scos în relief faptul că
jnineralelor, verificarea pieselor turnate, peştii-clovni joacă rolul unor „valeţi" foarte
studierea funcţionării cuptoarelor de topi- stilaţi ai actiniei. Ei o curăţă de resturi de
torie. Alături de aparatele cu raze X sau mâncare şi de cnidoblastele moarte, înlătură
ultrasunete, care permit sondaje „fără e- oasele peştilor digeraţi, împing spre braţele
fracliune" (deci fără să stricăm structura o- actiniei bucăţile de hrană, bat apa cu
biectelor studiate), aparatele bazate pe de- aripioarele, antrenând un curent de apă
tecţiunea electromagnetică vor putea în- proaspătă.
scrie o pagină nouă în istoria tehnicii.
Ceva mai mult, amphiprionii ademenesc
VALEŢII ACTINIEI vânatul. Coloritul lor foarte viu (de aici şi
denumirea de peşti-clovni) este un trucaj
de reclamă. Peştii răpitori se aruncă asupra
„reclamelor" pestriţe şi nimeresc drept în
braţele actiniei.

Peştişorul-clovn (Atnphiprion unimacu- CEL MAI PROLIFIC...

latus) este una din bijuteriile colorate ale Pentru a-şi asigura urmaşii într-un me-
golfurilor liniştite şi recifelor coraliere. Deşi diu atât de nesigur, suprapopulat şi supus
dimensiunile sale modeste şi culorile sale atâtor primejdii cum este cel acvatic, peştii
vii şi contrastante l-ar putea face uşor victi- „fabrică" un imens număr de icre.
ma peştilor prădători, lucrurile nu se pe-
trec tocmai aşa, deoarece Amphiprion îşi gă- Plodirea gigantică este una din cele mai
seşte adăpost printre tentaculele anemone- eficiente căi de supravieţuire, aşa cum scri-
lor sau dediţeilor-de-mare, pline de celule am pe larg într-o altă carte a mea, Anima-
lele se apără. O folosesc nu numai peştii,
urticante, numite cnidoblaste. dar şi viermii paraziţi, în special panglica
Avantajele oferite micuţilor peşti sunt (Taenia), şi insectele, cu predilecţie muştele
de casă (Musca domestica).
evidente. Actinia îi apără de duşmani şi le
străjuieşte şi icrele, pe care aceştia le de- Având în vedere densitatea organis-
Pun lângă piciorul ei, acoperindu-i cu o par- melor vii din mediul acvatic, nesiguranţa
te din tentacule. Ca să se acomodeze cu ve- condiţiilor de existenţă şi imensul număr
itnul prietenului, peştele procedează pre- de concurenţi şi de duşmani, peştii sunt
cum vestitul rege Mithridate din antichi- nevoiţi să devină gigantice fabrici de ur-
tate. Acesta lua zilnic doze de otravă, ca să maşi. Glandele genitale, icrele şi lapţii au la
Se imunizeze. Şi peştele înghite zilnic celule peşti o dezvoltare deosebită. Masa de icre
Urţicante, umplute cu toxine, pentru a nu fi la păstrăvi atinge 1/5 din greutatea cor-
"C|s de atincerea întâmplătoare a unui ten- pului, iar numărul de ouă la crap este de
200 000-300 000. La anghilă (Anguilla an-
tacul. guilla) şi mihalţ (Lota Iota) numărul de ouă
pe kilogram de greutate corporală este de
Peştele-clovn se învârteşte toată ziua în
peajma actiniei, îi curăţă tentaculele 1 000 000. La un calcan (Rhombus maeoti-
fur de
»mele de hrană pe care le mănâncă la
luteală.

cus) de 10 kg s-au numărat 14 milioane de

icre, iar un morun (Huso huso) matur dâ

4 000 000 de icre negre; la o greutate tota-
lă de 1 400 kg, icrele cântăresc 400 kg.

Insă cel mai prolific peşte cunoscut este
peştele-lună, denumit şi cap-plutitor (Mola
mola), adesea întâlnit în Mediterana şi ()-
ceanul Atlantic. Mola e un peşte mare, a-
vând 1,5-2,5 m lungime şi 1 000-2 000 kg
greutate, cu formă discoidală, ca o piatră
de moară, şi o coadă parcă retezată brusc.
Pluteşte adesea culcat pe faţa apei, dar se
poate cufunda în adânc. Nu este un peşte
răpitor, mulţumindu-se cu prăzi mici.

El deţine un record absolut în lumea
peştilor. Femela sa depune până la 300 de
milioane de icre, o adevărată risipă biolo-
gică ce dovedeşte însă prudenţa speciei,
care numai în acest fel îşi poate asigura
continuitatea în timp şi spaţiu.

SUB CUPOLA MEDUZELOR

Nu numai peştele-clovn se serveşte de Fig. 49. Peştii-păstori se ascund printre filamentele
armura unui protector temut. Prospecţiu- meduzei
nile submarine au dezvăluit existenţa unor
specii de peşti care se folosesc de biciul ur- rizat cu această reţea ucigătoare, încât o e-
zicător al altor celenterate precum medu- vită cu uşurinţă. Sigur, însă, meduza îşi me-
zele pentru a se apăra de duşmarji. najează protejatul, neatacându-1 niciodată
cu cnidoblastele sale ucigătoare.
Una din cele mai veninoase meduze ale
mărilor calde este galera portugheză (Phy- Nu-i vorba de un act de prietenie total
salia arethusa) ale cărei filamente urzică- dezinteresată. Peştişorul Nomeus aduce u-
toare foarte lungi sunt vătămătoare şi pen- nele mici servicii meduzei, curăţind-o de
tru om. Printre tantaculele ei ucigătoare îşi mărunţii crustacei Hyperia, care se înfig în
găsesc adăpost micuţii peşti-păstori (Nomeus corpul acesteia. Peştii extrag paraziţii din
gronovi) al căror trai nu-i de invidiat. această gelatină vie şi îi înghit. Ei se hră-
nesc, de asemenea, cu resturile de hrană ră-
(Fig. 49) mase printre tentaculele meduzei. Dacă
Sub „coverta" meduzei ei se găsesc ca
Amphiprion este un fel de valet al actiniei,
într-o cameră, din al cărei tavan coboară
tot felul de fire electrice de înaltă tensiune. Nomeus poate fi considerat ca un fel de gU'
La cel mai mic zgomot, aceşti peştişori, care
nu se îndepărtează mai mult de 2-3 metri noier al meduzei.
de meduză, se opresc din zburdat şi se Alte meduze cu pălărie, cum ar fi Cyaneu,
refugiază în mare grabă sub acoperişul de
tentacule de care nimeni nu are curajul să sunt însoţite de merlan - ruda bună a
se apropie. Nu se ştie încă exact dacă peş-
tişorul este imun faţă de toxinele meduzei
sau pur şi simplu este atât de bine familia-

AmiVIAJUt!/

scrumbiei, şi de peştii Crax, Poronotus, Hy- cule. Tulpiniţa înmugureşte, pe ea apar noi
nerina şi Stromateus, apăraţi de imensa polipi, care nu se desprind de tulpina-ma-
cUpolă de 2-3 m diametru şi de uriaşele mă. După un timp, animalul se transformă
tentacule care ating 30-40 m lungime. într-un copăcel ramificat în care polipii ţin
loc de ramuri. Un asemenea proces se
Meduzele Mării Negre protejează de o- poate petrece şi pe spinarea unui peşte,
bicei puii de stavrizi care se învârt în jurul dacă un ou de meduză cade şi se prinde de
lor ca fluturii de noapte în jurul lămpilor.

ESCORTA RECHINILOR solzii animalului.
Cine are şansa să privească prin hubloul Pe Styllactis minous se instalează polipi
unui batiscaf miraculoasa lume subacvatică
n-ar pierde ocazia să contemple alaiul de o anumită specie. Colonia acoperă a-
impresionant al celui mai înfricoşător proape în întregime corpul peştelui ase-
monstru al oceanelor. Rechinul înoată ma- menea unei ierbi dese, apărându-1 de orice
iestuos, înconjurat de aproape o duzină de duşman. La rândul lor, hidropolipii au pri-
peştişori vărgaţi (Naucrates), numiţi de pes- lejul să călătorească prin toată împărăţia a-
cari peşli-piloti. „Peştii-piloţi" - scriu Cous- pelor, să-şi procure hrană mai îmbelşugată
teau şi Dumas - îl urmează în toate mişcă- şi să fie oxigenaţi mai bine prin împros-
rile cu o precizie uimitoare, nu rămân în pătarea undelor de apă pe care le străbat.
urma lui nici nu-1 depăşesc măcar cu un
CICARII ŞI ECHILIBRUL BIOLOGIC
AL APELOR DE MUNTE

milimetru." Unii dintre cei mai ciudaţi peşti sunt ci-
Oare aceşti peşti au doar rolul pasiv de clostomii, cunoscuţi în popor sub numele
de cicari, chişcari sau pişcari. La prima în-
a-1 escorta pe acest monstru marin? Se pa- făţişare, par a nu aparţine acestei clase. Nu
re că ei sunt nişte chibiţi care se doresc u- au maxilare, nu au oase, aripioare şi solzi,
tili, dovedindu-şi în acest fel parcă recu- coloana lor vertebrală este un simplu cor-
noştinţa faţă de protecţia ce li se acordă. don cartilaginos, sacii lor branhiali nu co-
Atunci când în câmpul vizual al grupului munică cu esofagul, ci cu un apeduct spe-
apare un obiect suspect - semnalează Hyatt cial ce se deschide spre exterior printr-o
Verrill - peştele-pilot se desprinde din for- narină unică, situată deasupra gurii, sunt
maţie, se repede spre el, îl pipăie şi se în- înzestraţi cu un organ sexual impar, fără
toarce cu iuţeală ca să aducă ştafeta pro- conduct propriu, iar în ficatul lor nu se gă-
tectorului, bătând neliniştit apa cu coada sau seşte d-acidaminoxidaza, enzimă specifică
învârtindu-se în jurul acestuia. Pescarii re- vertebratelor. Toate aceste caractere apro-
nunţă să vâneze rechinii, când în jurul a- pie ciclostomii de nevertebrate, dovedind
cestora roiesc vigilentele santinele. că ei se trag din forme străvechi de peşti.
La structura lor primitivă se adaugă regre-
PEŞTELE-COPAC siunea morfofiziologică provocată de viaţa
lor parazitară de prădător. Adaptarea cea
• Peştele Styllactis minous, care trăieşte mai expresivă la acest mod de viaţă o re-
ln apele oceanelor Indian şi Pacific, e nu- prezintă gura lor, aşezată în mijlocul unei
mit de localnici peştcle-copac, deoarece ventuze, prevăzută cu dinţi cornoşi, dispuşi
P°artă pe corp adevărate tufe de hidro- radiar pe mai multe rânduri, cu ajutorul
Polipi. cărora animalul se fixează pe corpul peşti-
lor. De aici şi numele de chişcari sau piş-
Hidropolipii iau naştere din ouă de me- cari, deci de peşti care „pişcă" la fel ca li-
u?e- La început, par o tulpiniţă cu tenta- pitorile. (Fig. 50)

IN Al

PEŞTELE-VENTUZA

l'ig. 50. „Ventuza" nemiloasă a gurii cicarului Cunoscătorii vieţii amerindienilor rela-
tau că triburile Aravak prindeau broaşte
Cel mai mare reprezentant al chişcari-r ţestoase, chiar rechini, cu ajutorul unor
este Pelromyzon maritim, care atinge 1 m cârlige vii. Chiar şi astăzi, în Dubai şi Zan-
ngime şi 1,5 kg masă. în ţara noastră, în zibar se foloseşte acest procedeu. „Câr-
imeroase râuri ale Carpaţilor, întâlnim ligele vii" sunt nişte peşti numiţi remora
tdontomyzon danfordi, lung de 20-22 cm, sau peştii-cu-ventuză (Echeneis remora)
tre trăieşte fixat pe pietre, cu corpul ce- Ventuza, provenind din transformarea primei
îşiu-brun ondulând pe firul apei. El atacă înotătoare dorsale, este cea mai uimitoare
istrăvii, lipanul, zglăvoaca, mreana, clea^ particularitate a remorei: e mare, acoperind
îl, adică orice peşte de apă dulce, aplî- în întregime regiunea superioară a capului.
tndu-le ventuza gurii pe corp. Se produce Ea e constituită din 10-27 creste si
in aspiraţie un vid urmat de acţiunea len- adâncituri transversale, mobile, prevăzute
a dinţilor cornoşi, ce macină ţesuturile pe partea superioară cu dinţişori fini. Lun-
îimalului. în gură se deschid două glande gimea crestelor poate fi modificată după
livare care secretă un lichid ce împiedică necesităţi. Dacă peştele este tras înapoi,
>agularea sângelui. Prădătorul nu se des- creşte forţa cu care el aderă pe suprafaţa
inde de victimă până nu o consumă în prăzii. Cu o remora lungă doar de 10 cm s-a
tregime. Deşi s-au făcut o serie de cerce- putut ridica un peşte de 18 kg. Să nu uităm
n în această direcţie, biologia cicarilor că remora poate atinge 120 cm lungime,
>to încă destul de puţin cunoscută. Cert putând astfel trage, dacă i se leagă o sfoară
te că între peşti şi cicari există un raport de coadă, o ţestoasă de 300-400 kg pe care s-
râns, cicarii contribuind esenţial la echi- a fixat cu ventuza.
^rul biologic şi la sănătatea populaţiilor de
îŞti din apele de munte. Populaţiile aces- Deşi e un organ redutabil, ventuza face
ra diminuează o dată cu dispariţia trep- din remora o fiinţă deosebit de leneşă.
ta a chişcarilor, ceea ce impune, în unele Peştele preferă să călătorească fraudulos,
lzun, popularea cu ciclostomi a apelor de prinzându-se de toate obiectele mai mari,
unte. vii sau neînsufleţite. Rechinii cară cu ei şi
câte o jumătate de duzină. Nu rareori fun-
dul corăbiilor sau vapoarelor transportă la
sute de kilometri astfel de călători comozi.

MASCULII PARAZIŢI

Parazitismul poate deveni şi în lumea
peştilor o formă de adaptare la viaţa abisa-
lă, unde domneşte un întuneric deplin, iar
partenerii sunt rari şi diseminaţi pe distanţe
de sute şi chiar mii de metri.

Cei înarmaţi cu semnalizatoare fosfo-
rescente se pot regăsi mai uşor. în schimb,
animalele lipsite de fosforescenţă pot orbe-
căi inutil în această împărăţie de smoală a
abisurilor oceanice. Singura şansă de su-
pravieţuire a speciei este ca masculul şi 'e'
mela să se găsească cât mai aproape unu
de altul şi, dacă este cu putinţă, alăturat1-

ANIMALE

O specie de peşti undiţari, cunoscută în teau de la o adâncime de circa 3 000 m.
ştiinţă sub numele de Edrilychmus schmid- Biologii au stabilit că e vorba de neamuri
E a realizat un cuplu permanent, apelând de peşti care scoteau sunete pentru a son-
ja o formă originală de parazitism. Mascu- da profunzimea oceanului şi a-i detecta
lul, foarte mic, stă în permanenţă fixat de relieful.
rperculul femelei - un adevărat uriaş faţă
je el. Tubul său digestiv este redus, în In 1954, naturalistul austriac Haus Haasse
schimb teslicolele îi sunt foarte dezvoltate, a scufundat în Marea Caraibelor un micro-
între femelă şi mascul s-a realizat o comu- fon submarin ultrascnsibil, de construcţie
nicare a vaselor de sânge, masculul pri- proprie. Spre marea lui surpriză, în difuzo-
mind hrana de-a gata de la femelă, şi sin- rul aşezat pe puntea navei a începui să iz-
gurele lui funcţii fiind cele de respiraţie şi bucnească un adevărat puhoi de zgomote.
de reproducere. Un astfel de mod de exis Se auzeau foşnete, trosnituri, gâgâiluri,
tentă parazitară poartă numele de parabio- scrâşnituri, pocnete, sfârâieli, ritmuri sin-
7Q şi el este caracteristic fătului la mamife- copate cu duruituri de tobe. Era grotescul
rele vivipare, deci şi la om, făt care se hră- şi cacofonicul „jazz" al peştilor.
neşte în perioada intrauterină pe socoteala
maniei. Intrigaţi, zoologii au început să se aple-
ce cu mai multă atenţie asupra anatomiei
în regiunea sudică a peninsulei Labra- peştilor, descoperindu-le organele emiţă-
dor - Canada, trăieşte un alt peşte undiţar, toare de sunete. Astfel, mişcările oper-
Ceratias holboellii, la care se constată para- culilor şi frecarea articulaţiilor mobile ale
zitismul masculului. Forma capului la acest craniului şi ale coloanei vertebrale produc
peşte seamănă cu o pară turtită lateral, zgomote complexe: trosnituri, plesnituri,
pielea lui este acoperită cu ţepi; ochii sunt târâituri. O mare varietate de sunete poate
neobişnuit de mici şi aşezaşi sus pe cap; fi obţinută prin scrâşnirea dinţilor incisivi
gura are o poziţie verticală. In timp ce fe- la doradă (Sparidae), la peştele-balon (Tc-
melele speciei ating o lungime de 80 cm, traodontidae), la peştele-porc-spinos (Dio-
masculii nu depăşesc 15 cm. La început, totidae), la peştele-lună (Molidae); prin scrâş-
când masculii nu au decât 3 cm, aceştia nirea dinţilor faringieni, la scumbia albas-
înoată liberi prin apă. Ceva mai târziu se tră şi lacherdă (Scombridae), prin frecarea
fixează pe laturile corpului femelei şi încep acelor şi spinilor la peştele-porc {Balistes),
a se hrăni cu secreţiile acesteia. la ghidrin (Gasterosteus), la peştele-doctor
(Acanlhunis) etc.
CONCERTELE PEŞTILOR
Organele de fonaţie sunt constituite de
Limbajul peştilor a fost multă vreme în- muşchi care, contractându-se^ produc vi-
văluit în legendă. Secole de-a rândul s-a braţii generatoare de sunete. In unele ca-
crezut că lumea subacvatică este o lume a zuri, muşchii se află incluşi în peretele vezi-
tăcerii. cii înotătoare ca la rândunica-de-mare (Tiigla)
sau pcştele-găină (Zeus faber); în alte ca-
Poate că am fi continuat să credem în mu- zuri se găsesc în afara acesteia, aderând însă
tenia peştilor, dacă nu s-ar fi ivit o împrejurară la suprafaţa vezicii, care joacă rol de cutie
stranie, care a infirmat acest eres ştiinţific, de rezonanţă ca la peştele-pisică {Pan-
. Jn ziua de 7 martie 1950, nava „Atlan-
gasius).
tl(:'\ sondând relieful submarin, la 170 de încetul cu încetul s-a constatat că fun-
jjjMe nord de Porto Rico, a detectat pe fun-
dul mării este o vastă grădină unde semna-
u' abisului strigăte puternice, care se suc- lele se întretaie. Hippocampii, ciudaţii că-
cedau la intervale de o secundă şi juma- luţi de mare, fac serenade femelelor. Dacă
te- S-a calculat că fiinţe necunoscute emi- acestea îi acceptă, răspund printr-un clin-
chet delicat. Peştele-marinar îşi cheamă
partenera printr-un şuier prelung. Peşlii-
anemonă încearcă să-şi înspăimânte rivalii
prin zgomote războinice; rivalul învins,

220 NATUKll

,entru a scăpa de înţepături şi muşcături comportament nupţial ca şi calităţile salc
lureroase, scoate strigăte de supunere - de „tată vigilent" au stârnit interesul celOr
in fel de piuit lung şi continuu, în urma mai vestiţi etologi.
•ăruia este lăsat în pace. La fel procedează
i corbii-de-mare (Corvinus nigra): masculii Dar nu de acest lucru vom vorbi acum
>ăzesc icrele ascunse sub piele şi răspund ci de extraordinara lui aptitudine de a con-
>rin sunete violente de „protest". Speciile fecţiona cuiburi, aptitudine pe care am so-
Ic rândunele-de-mare (Trigla), care popu- cotit-o păsărească (doar gorilele, dintre
ează Mediterana, sunt vestite prin mor- mamifere, făuresc nişte culcuşuri asemă-
năilul lor puternic scos din băşica înotă- nătoare unor cuiburi foarte rudimentare)
oare, cu care sperie agresorii.
în lunile aprilie-mai (în funcţie de lati-
O manifestare tipică din perioada re- tudine), masculii capătă veşmânt sărbă-
iroducerii o constituie aşa-numitul concert toresc de nuntă. Devin portocalii pe partea
lat de „toboşarii" din familia Scienidae. A- ventrală, spinarea se îmbracă în zale argin-
este semnale surde sunt emise numai de tii, iar ochii capătă o culoare verde. în acesi
nasculii maturi şi atrag femelele. La fel stadiu, masculul începe să confecţioneze un
irocedează şi micuţul peşte-stridie, care
răieşte pe coasta atlantică a Statelor Unite cuib. Alege în fundul apei un loc mai
i a Americii Centrale şi al cărui semnal, liniştit, sapă cu coada o mică adâncitură si
tut-tut", răsună ca un pătrunzător sunet de aici adună tot felul de resturi de plante sau
orn timp de 30 de secunde. de materiale plutitoare pe care le fixează la

în cele mai multe cazuri, biologii au re- început cu pietre, pentru a nu fi luate de
inut caracterul „social" al comunicărilor apă, apoi le impregnează cu nişte secreţii
onore la peşti. Astfel, cercetări recente
fectuate la Institutul Marin din Rostock, mucoase ale pielii, ce apar prin frecarea
i vederea ameliorării pescuitului în largul
larii, au scos în evidenţă că heringii au un corpului de aceste materiale, sau eu o se-
mbaj „social". Trăind în bancuri mari, co- creţie specială a rinichiului, produsă sub
îunică între ei printr-un fel de cod tele- acţiunea hormonilor sexuali.
rafic, prin mijlocirea unor uşoare „ciripi-
Liri". Se cunosc deja diferite „cuvinte", ca- Secreţiile organice ale peştelui ajung în
e se disting prin durata „ciripiturii" (între apă sub forma unor fire foarte subţiri care
,05-0,04 secunde). Ele semnifică „aduna- se alătură unele de altele şi se întăresc for-
ea în grup", „încercarea vocii", „pericol", mând adevărate cabluri plurifile cu ajutorul
iată duşmanii" şi „atenţie la schimbarea cărora se fixează şi se leagă resturile plan-
e direcţie". telor de cuib într-o formaţie solidă, ovoidă,
cu lungimea de circa 10 cm şi grosimea de
PEŞTI CUIBĂRITORI circa 5 cm. Prin frecvente mişcări de răsu-
cire, masculul are grijă să păstreze în mij-
Dar peştii au împrumutai de la păsări locul cuibului un spaţiu liber în care să se
u numai aripile, ci şi cuiburile. Prin râuri adăpostească femela, cu foarte puţin mai
mştite, în bălţi ca şi în Delta Dunării trăite
un peştişor de 5-6 cm (în părţile mai mare decât el.
ordice ale Europei el atinge 9-10 cm), în acest cuib se desfăşoară actul nupţial

"mu ghidrin (Gasterosteus aculeatus), care are loc după un ritual foarte original
şi tot aici eclozează puii care sunt îngrij1!1
5spre care am mai scris, mai pe larg, în şi apăraţi, cu o abnegaţie şi cu o străşnicie
ar^ Artizanii naturii şi Animalele vor- rar întâlnite, timp de o lună, de un lata-
esc- Pe cât e de mic, pe atât este de cele-ru model, până când alvinele sunt capabile sa
acest ghidrin, deoarece ciudatul său se „descurce" singure. (Fig. 51)

Gasterosteus nu este un caz unic de pcŞ"
te făuritor de cuiburi. O rudă a sa, P\'gPs~
teus, îşi face cuiburi agăţate de tijele plan"
telor de baltă. Pe litoralul Mării Nordul*
şi Mării Baltice, între ramurile de Fucus '
alge brune - se întâlnesc adesea cuir>uf
construite de ghidrinul-de-mare (Spincic'"1

AINIMALE
icrele care, fiind foarte uşoare, se ridică la
suprafaţă. In drumul lor, însă, ele întâlnesc
obstacolul şi aderă la acest perete protec-
tor de aer. Când se întâmplă ca unele ouă
să se răzleţească, masculul le prinde în
fălci şi le duce la locul destinat. După ce
toate ouăle (200-500) s-au strâns sub a-
ceastă cupolă străvezie, masculul începe să
patruleze în jurul lor, pentru a le păzi de
prădători. Cuiburile plutitoare au o serie
de avantaje: menţin ouăle într-o zonă oxi-
genată şi, refractând razele termice şi lu-
minoase, le feresc de excesul de căldură şi
lumină.

MAI CRUZI DECÂT RECHINII

Fig. 51. Ghidrinul şi cuibul său Rechinii şi-au câştigat trista reputaţie
de a fi ucigaşii cei mai periculoşi ai mărilor,
Hpinachia), cam de două ori mai lung decât alături de crocodili şi tigri, autorii celor
ruda sa de baltă şi cu 15 spini pe spate.
mai multe victime din rândul oamenilor.
Peştii-paradis (Macropodus), originari Şi totuşi rechinii sunt întrecuţi cu mult
din China şi oaspeţi nelipsiţi ai acvariilor
noastre, construiesc nişte cuiburi plutitoa- în ferocitate de câteva specii de peşti care
re, asemănătoare flotoarelor. au inspirat pagini de groază în literatura
închinată călătoriilor de-a lungul marilor
în perioada împerecherii nu capătă doar fluvii sau pe mările tropicale.
un veşmânt sărbătoresc - marcat de ochiul
în afara ştiucilor de apă dulce există şi
albastru închis de pe opercul, înconjurat de ştiuci de mare, peşti răpitori de mari di-
o geană porlocaliu-intcns - dar şi remar- mensiuni, cuprinşi în familia Spyraenidae.
Ei şi-au primit numele din cauza asemă-
cabile aptitudini de hidrotehnician. nării cu ştiucile, în ce priveşte forma cor-
Macropozii manifestă o grijă deosebită pului şi structura dentiţiei. Corpul lor are
Pentru progenituri, fiind, alături de ghidrin forma alungită, aproape cilindrică, ca o
Şi boarţâ, singurul peşte care pregăteşte un săgeată, iar solzii sunt mici, cu marginile
adăpost pentru ouă. Confecţionarea lui întregi. Capul este mic şi ascuţit. Gura lar-
este o adevărată pildă de talent tehnic. gă este prevăzută cu dinţi ascuţiţi, în formă
eŞlele se apropie de suprafaţa apei, „suge" ° de cârlige, doi dinţi fiind de regulă trans-
hulă de aer şi coboară cu ea în apă, îm-f formaţi la capătul anterior al mandibulei
răcând-o între timp, în gură, într-un înve-" într-un adevărat cârlig de agăţare. Ştiucile
de mare populează mările din zona caldă şi
de mucus. Repetând de sute de ori a- temperată, o specie (Sphyraena sphyraena)
operaţii, se strâng sute de astfel de găsindu-se şi în Marea Neagră şi pe care

e care, din cauza peliculelor de mucus pescarii o numesc luci.
însă pericolul cel mai mare îl reprezintă
. Care sunt acoperite, nu se contopesc
re ele, ci formează mici grămăjoare de uriaşul lucilor {Sphyraena picuda), lung de
3 m, mişunând în apele din jurul Antilelor
(. u cm în diametru. Sub această plat- şi cunoscut de localnici sub numele de „bar-
mă, masculul atrage femela să-şi depună racuda", „becuna" sau „picuda". Gura sa

areă e garnisită cu dinţi ca de câine. Inoa- re înecat, neputându-şi elibera rr-âna j|n
il foarte iute, repezindu-se în cârdurile de gura animalului.
,eşti pe care le răreşte la iuţeală. Faţă de
,arracude, rechinii par blânzi şi temători, Unele din cele mai pasionante pagin'
bucile de mare care, spre deosebire de din jurnalul de călătorie al geograful,/
echini, nu se sperie de zgomote, pătrund în Alexander von Humboldt, care a străbJtm
.orturi, atacă înotători şi plonjori şi se re- la începutul secolului al XlX-lea bazinul
ied spre picioarele oamenilor când aceştia Orinoco şi Amazoanele, sunt consacrate
tau pe marginea bărcilor. Negrii din An- unui peştişor de apă dulce de o lăcomie sj
ile, foarte familiarizaţi cu apa şi care nu se de o cruzime nemaipomenite, numit de
,rea sinchisesc de rechini, fug îngroziţi populaţiile locale piranha sau pirahna
ând aud strigătul „canter" (barracuda). {Roosveltiella piraiă), aparţinând genurilor
Serrasalmus, Pygocentnis şi Pygopristis.
în mările calde, pe sub stâncile subma-
ine, unde se strâng multe animale acva- Ei vânează în „haite", ca lupii, atacând
ice, pândeşte murena (Muraena helena), orice creatură ce le apare în faţă. Surprins
unoscută încă din antichitatea romană de o ceată de peşti voraci, un copil a fost
icntru carnea sa albă şi gustoasă. complet devorat în 14 minute. La 19 sep-
tembrie 1981, relatează ziarele locale, un
E un peşte serpentiform (asemănător vas supraîncărcat cu mărfuri şi pasageri s-a
arpelui) ce ajunge până la 3 m lungime, răsturnat şi s-a scufundat în timp ce se pre-
irâ solzi, asemănător oarecum cu anghila, gătea să ancoreze în portul brazilian ()bi-
cea ce i-a adus numele de anghilă bălţată. dos. Din cei 478 de pasageri au supravie-
Fig. 52) ţuit 178, 300 dintre ei fiind sfâşiaţi şi mân-
caţi de piranha.
Prinsă, se apără cu disperare, muşcând
u dinţii lungi şi ascuţiţi, prevăzuţi cu glan- ANGHILELE, CĂLĂTORI NEOBOSIŢI
e veninoase. Nu-şi lasă uşor prada; dacă
n scufundător bagă mâna în gaura unei Oamenii de ştiinţă sunt unanimi în a re-
lănci submarine ocupată de murenâ, moa- cunoaşte că cele mai spectaculoase călăto-
r i i din lumea animalelor le înfăptuiesc
'g- 52. Murena pândeşte printre stânci submar peştii. Nici o altă fiinţă migratoare nu e ca-
pabilă de performanţele uluitoare ale peşti-
lor. Perfecta lor adaptare la înot generează
randamentul maxim cu efort minim al unui
organism care poate răspunde cu succes
solicitărilor unor foarte lungi călătorii sub-
acvatice. Uşurinţa cu care ei înaintează se
explică prin forma alungită a corpului, prin
poziţia anterioară a organelor interne şi P°~
ziţia posterioară a masei musculare, parte
activă la înot.

Un peşte care a încurcat timp de a-
proape 2 000 de ani toate socotelile natura-
liştilor^. dând naştere celor mai năzdrăvane
legende şi celor mai grosolane erori şt'in"
ţifice, a fost anghila (Angidlla anguillu)- ^
ghilele au corpul în formă de şarpe, 'un^
de 1 m la femele şi de 0,5 m la mascul''
Forma corpului le permite să se târască Pv

ANIMALE Tli

în căutare de locuri prielnice, a- Atunci a intrat în scenă marele oceano-
t u n i când seacă apele în care trăiesc. în graf Johannes Schmidt care, printr-o mun-
. sernenea situaţii neobişnuite, ele pot fi că perseverentă de un sfert de veac, a reu-
or confundate cu şerpii. Deplasările se şit să facă lumină în cele mai multe proble-
fectuează noaptea, când solul este îmbibat me privind biologia anghilei. Având la dis-
db umezeală. poziţie diferite vase de pescuit, el a cutre-
ierat în lung şi în lat apele Atlanticului şi cu
Anghila era cunoscută din antichitate. această ocazie a descoperit pui de anghila
Taina ei a aţâţat curiozitatea oamenilor, în diferite stadii de dezvoltare şi a observat
făcând să curgă multă cerneală. Aristotel şi câ puii pescuiţi mai spre apusul oceanului
platon afirmau că se naşte din măruntaiele erau din ce în ce mai mici. Strângând cercul
mării- Scriitorii din evul mediu au scornit cercetărilor, el a reuşit să aducă probe con-
vingătoare că anghilele se reproduc în Ma-
pe seama bietei anghile lucruri care de rea Sargaselor, între paralelele 22° şi 30°
latitudine nordică şi 48°-65° longitudine
care mai fanteziste. Albert cel Mare nu vestică. Această zonă de reproducere se
ajunsese oare să afirme că noaptea anghila întinde pe o suprafaţă de 6 000 000 km2,
iese din apă şi se târăşte pe pământ pentru iar adâncimile ei ating 6 000 m. Dar o nouă
a mânca mazăre, linte, bob? în 1600, Van problemă a venit să complice rezolvarea
Helmont a publicat o reţetă pentru prepa- deplină a enigmei acestor peşti. în Marea
rarea anghilelor vii. „în luna mai - reco- Sargaselor se reproduceau de asemenea şi
manda el cu seriozitate - luaţi două brazde anghilele americane de apă dulce (Angitilla
de gazon, udaţi-le cu apă, puneţi-le una rostrata). Oare prin ce se diferenţiau larvele
peste alta cu partea ierboasă şi expuneţi-le lor, prea reduse ca dimensiuni pentru a fi
soarelui de primăvară. La capătul a 2-3 deosebite cu precizie? Lăsând la o parte
ore veţi vedea numeroase anghile mici pentru un timp leptocefalii, dr. Schmidt şi-a
născându-se din gazon." în sfârşit, în 1852, concentrat atenţia asupra peştilor adulţi. El
autorul unei cărţi publicate în Anglia afir- a disecat 226 de anghile europene şi tot
atâtea americane pescuite în fluviile din
ma câ anghilele se nasc din... scarabei, a- Massachusetts şi a găsit ce-1 interesa. în
dăugând că a văzut cu propriii ochi cum timp ce la primele, coloana vertebrală cu-
din scarabei căzuţi în apă s-au născut pe prindea de obicei 114-115 vertebre, la se-
cundele şira spinării număra doar 107-108.
loc doi pui de anghila... Aceste date coincideau perfect cu ana-
tomia leptocefalilor europeni şi americani
In anul 1856 s-a produs un eveniment în la care numărul miomerelor, adică al seg-
istoria anghilelor. Un cercetător german, mentelor musculare, corespundea cu nu-
doctorul Kaup, a capturat din mare nişte mărul vertebrelor viitoarei anghile adulte.
peşti foarte ciudaţi, semănând cu nişte
frunze străvezii de salcie, pe care i-a numit Aşa cum am văzut, puii de anghila, în
Leptoceplwlus (din grecescul leptos = mic şi stadiul de civele, de la vărsarea râurilor în
kephale = cap). Crescând aceşti peştişori mare, pătrund în apele dulci unde îşi tră-
■n captivitate, biologul francez Ives Delage iesc viaţa de la stadiul de tineret până la
a observat că ei s-au transformat în nişte forma adultă, când îmbracă haina nupţială
pui lunguieţi, asemănători cu anghilele ti- şi sunt gata de a pleca în lunga lor călă-
nere, numite civele, care se întâlnesc la văr- torie de 7 000-8 000 km, cea mai impresio-
nantă migraţie cunoscută în lumea peştilor.
sarea fluviilor în mare. Anghilele tinere, numite şi „anghile gal-
După mulţi ani de cercetare s-a putut bene", au spatele cafeniu cu nuanţe verzi şi
ma cu siguranţă că leptocefalii şi civele- abdomenul galben, în timp ce exemplarele
mature au spatele negricios şi abdomenul
e nţi sunt specii deosebite de animale, ci

aclii deosebite în dezvoltarea anghilelor.
ceasta descoperire - considerată ca foar-
miportantă la vremea ei - n-a reuşit să
ez'ege încă o serie de mistere în legătură Cu
viaţa anghilelor.

de culoare albă strălucitoare, fapt care le-a unor continente se completau la fel ^
atras denumirea de „anghile argintii". exact ca un geam spart când îi punem ci Z.
burile cap la cap.
Anghilele străbat uriaşa distanţă ce le
separă de Marea Sargaselor timp de 5-6 Astfel, extremitatea nord-estică a \ttl
luni, cu o viteză de 15-50 km pe zi. Feme- ricii de Sud se îmbucă perfect cu go]f
lele'depun 2-4 milioane de ouă, din care Guineii din Africa. Dacă am apropia^nia '
ies leptoccfalii, larvele în formă de frunză, ginea răsăriteană a Americii de Nord -'
care îşi încep călătoria în sens invers, spre litoralul occidental al Europei s-ar pWe
răsărit, către locurile de unde au venit pă- forma un bloc monolit.
rinţii lor. în primul an al migraţiei, când
ating o lungime de 15 mm, ajung în dreptul Această surprinzătoare observaţie 1-
meridianului ce trece prin insula Terra dus pe Wegener la concluzia că la început
Nova. în al doilea an de călătorie ajung în a existat un singur continent: Pangcu. Ma'
mijlocul Oceanului Atlantic şi au o lungime târziu, supracontinentul s-a rupt în mai
de 32 mm, iar în al treilea an al migraţiei multe părţi care s-au îndepărtat unele de
lor spre est, ajung la coastele Europei şi altele; cele două Americi au pornit-o spre
Africii, având o lungime de 70-75 mm. în apus, Australia s-a deplasat spre est şi An-
dreptul insulelor Azore, curentul Golf- tarctica spre sud. Această derivă ar fi în_
stream se desface în două ramuri, una mer- ceput în urmă cu circa 130 de milioane de
gând spre Gibraltar, iar alta spre coastele ani şi se continuă şi în zilele noastre. Asa
Scandinavici, antrenând şi leptocefalii în se explică de ce distanţa dintre Norvegia şi
aceste două direcţii. Ajunse la coastele Groenlanda s-a mărit cu şase sute de meiri
celor două continente, civelele stau încă un în decurs de 6-8 ani şi că America s-ar
an în zona de vărsare a râurilor, unde apa îndepărta de Europa cu viteza de 10 metri
este mai îndulcită, şi în al patrulea an pă- pe an.
trund în apa fluviilor, în cârduri nesfârşite,
de milioane de exemplare. în apele dulci Teoria lui Wegener a permis să se expli-
îşi desăvârşesc dezvoltarea - forma de a- ce, alături de numeroase enigme geologice,
daptare de la apa sărată la cea dulce - tre- paleontologice, palcoclimatice, şi misterul
când la stadiul de „anghile argintii", stadiu lungilor călătorii ale anghilei.
în care vor porni din nou în grandioasa
călătorie. SUPREMUL SACRIFICIU AL
SOMONULUI KETA
Mai rămânea un singur mister nerezol-
vat: de ce anghilele pornesc la un drum Dintre peşti, călătoria cea mai eroică şi
atât de lung, de ce instinctul moştenit de la plină de peripeţii, încheiată de obicei cu
strămoşi le mână aşa de departe. sacrificiul suprem, o înfăptuieşte somonul

Nu s-a putut da un răspuns plauzibil keta (Oncorhynchus keta), atunci când,
decât o dată cu apariţia cărţii savantului
german Alfred Wegener, Originea continen- părăsind apele Oceanului Pacific, unde şi'a
elor şi oceanelor, care a produs o vâlvă ex- desăvârşit maturizarea, porneşte să-şi de-
raordinară în lumea ştiinţifică. în această pună icrele, cunoscute sub numele de icre
ucrare, Wegener expune celebra sa ipoteză portocalii de Manciuria, în amontele flu'
'fciaţivă la migraţia continentelor, care mai viilor asiatice.
ârziu va purta numele de teoria deplasării,
nişcârii sau derivei continentelor, teorie Peştele, rudă cu lostriţa apelor noastre
;are astăzi, completată şi modernizată, a de munte, are o lungime de 58-75 cm şi °
ervit la elaborarea unor importante teorii greutate de 2,5-5 kg.
sotectonice.
„Drumul" dramatic al acestor peşti "j
Wegener a fost izbit de relaţia care exis- apele dulci a fost studiat mai ales pe lluVlU
a 'ntre ţărmurile continentelor. Coastele siberian Amur. Pătrunderea somonilor se
face în iunie şi septembrie. Cârdurile înain

ANIMALE 225

je3 vijelios, atrase ca de o forţă invizibilă. este dezastruoasă. Malurile râurilor sunt
[o regiunile fără obstacole, înaintează circa acoperite cu cadavrele peştilor ce vor servi
40 km pe zi. însă drama ketelor începe în drept ospăţ numeroaselor păsări şi mami-
partea superioară a Amurului şi a afluenţi- fere de pradă, care le pândesc cumplitul
lor acestuia, care este foarte accidentată, marş al morţii. După eclozare, puii fac cale
întoarsă spre ocean, ajutaţi de data aceasta
ascunzând o sumedenie de obstacole natu- de apele fluviului care îi cară la vale şi,
ajungând în mare, petrec acolo 3-5 ani,
rale, cum sunt stâncile subacvatice, pragu- după care vor întreprinde şi ei tragica şi
rile şi cascadele. „în încercările lor dispe- uimitoarea călătorie de nuntă a părinţilor.

rate de a trece obstacolul - scrie zoologul CEI MAI MARI ŞI CEI MAI MICI
sovietic Soldatov - peştii sar din apă şi fac
zgomot, plescăiturile lor putând fi auzite la Alături de caracatiţele uriaşe, „perso-
distanţe mari. Peste tot se văd capetele şi najele" care au ispirat cele mai dramatice
înotătoarele dorsale, apa râului este înspu- pagini de proză maritimă sunt rechinii.
mată ca un cazan care fierbe. Bancurile de
peşti se ciocnesc unele de altele şi reiau Aceşti prădători temuţi se remarcă prin
gura lor transversală, prin silueta elegantă
asaltul contra obstacolului." a corpului lor ca un fus, croit parcă să în-
Toate aceste eforturi necesită o canti- vingă rezistenţa apei. Mişcările lor neaştep-
tate şi suple, comparate cu zvâcnirile unor
tate considerabilă de energie. Peştele chel- pumnale, produc panică în rândul cârdu-
tuieşte în 24 de ore, pentru fiecare kilo- rilor de peşti şi emoţii înotătorilor, sca-
fandrilor şi cercetătorilor subacvatici.
gram de greutate vie, circa 27 000 calorii. Un
peşte de 5 kg, să zicem, consumă cam de Printre numeroasele neamuri de rechini
se remarcă doi uriaşi care se pot lua la în-
12-14 ori mai multe calorii decât un om trecere cu balenele.
care lucrează manual în galeriile minelor.
Cel mai mare rechin cunoscut este re-
Deoarece în apele dulci peştele nu se chinul-balenă (Rhyncodon typus). El a oferit
hrăneşte, el pierde pe drum circa 97% din amatorilor de recorduri un exemplar lung de
grăsimi, 57% din proteine, 47% din sub- 18,21 m, cu o circumferinţă de 9,5 m şi o
stanţele minerale şi circa 17% din apa cu- greutate de 15 000 kg; singură inima cân-
prinsă în ţesuturile corpului. Totodată, în tărea peste 30 kg, iar ficatul 900 kg. Deşi
înfăţişarea lui se produc schimbări extraor- atât de mare, nu este atât de feroce ca cei-
dinare prin acţiune hormonilor. Culoarea lalţi semeni ai săi, hrănindu-se cu animale
argintie e înlocuită cu o culoare întunecată, mărunte pe care le vânează în largul ocea-
străbătută de dungi tansversale de culoare nelor.
violetă şi roşie, despărţite între ele de
dungi negre. Corpul devine mai înalt şi mai Alături de acesta se situează rechinul
uriaş (Selache maxima) care atinge în mod
îngust, iar în spatele capului, în regiunea obişnuit 10-12 m lungime şi 8 000 kg greu-
dorsală, apare un fel de cocoaşă. Partea an- tate. Nu este atât de feroce ca ceilalţi se-
terioară a maxilarului superior se curbează meni ai săi, mulţumindu-se cu animalele
ln jos, iar cea a maxilarului inferior în sus. mărunte din largul mărilor nordice, unde
Pe asemenea şi dinţii, care sunt aproape trăieşte. Este vânat ca şi rechinul-balenă,
mai ales pentru ficatul său uriaş (1 000 kg),
invizibili, cresc foarte mult. Din cauza efor- bogat în vitamina D, şi pentru pielea sa din

turilor, a loviturilor de stânci, a luptei cu care se fac cele mai tari curele de transmi-
aPele tumultuoase, peştii ajung la locurile sie şi cele mai durabile tălpi.
^e depunere a icrelor complet istoviţi şi
acoperiţi de răni.

Indivizii care au reuşit să învingă toate
S^eutâţile şi au ajuns la aceste locuri mult
Şutate, cu ultimele rămăşiţe de energie

^Plinesc actul reproducerii; când s-a ter-
"Juiat, doar un sfert dintre ei mai încearcă
a iacă drumul de întoarcere. Retragerea

226 „El 8" are la bord câţiva peşti pentru mu-
Rechinii nu suferă niciodată din cauza zeu. Printre aceştia se afla şi un peşte al-
băstrui, vânjos, lung de circa 1,5 m, cu gura
colilor infecţioase, au o „sănătate de fier", mare, înzestrată cu dinţi ascuţiţi, cu solzi
ar dacă se rănesc, se vindecă uluitor de puternici şi cu înotătoarele perechi de
epede. Cercetătorii au stabilit că rechinii ciudată conformaţie: semănau cu un fel <je
1U se îmbolnăvesc deoarece în sângele lor ;e lăbuţe care păreau că servesc nu numai |-
găseşte o cantitate foarte mare de anticorpi înot, dar şi la sprijin, deoarece erau alcă-
care împiedică dezvoltarea viruşilor (i a tuite dintr-o axă principală cu radii dispuse
bacteriilor. Această constatare va ajuta
;ercetările medicale să găsească noi căi lateral. Acest caracter îl apropia foarte
)entru întărirea rezistenţei organismului. mult de celacanţi, peşti primitivi din crupa
crosopterigienilor, mult răspândită în era
Uriaşul apelor dulci este morunul (Huso paleozoică şi dispărută acum 60 de mi-
i.uso), cel mai important reprezentant al stră-
vechii familii a Selacienilor (peşti cu schelet lioane de ani, de pe vremea dinosaurie-
gârcios). Unele exemplare bătrâne ating
> m lungime şi o greutate de 2 000 kg. nilor. în 1940, profesorul J.L.B. Smith
studiindu-i amănunţit, le-a dat numele de
Multă lume crede că peştişorii din ac-
arii, viu coloraţi şi nu mai mari decât un Latimeria chalumnae, în cinstea norocoasei
legetar, sunt cei mai pirpirii reprezentanţi cercetătoare şi a fluviului Chalumna, la
i acestui neam deopotrivă răspândit în gura căruia aceşti peşti au fost prinşi.
pele dulci şi sărate.
Cum a putut rămâne Latimeria atâta
Totuşi, adevăraţii pitici ai peştilor tră- timp nedescoperită? Deşi e socotită un vâ-
;sc în lacurile insulelor Filipine. Este vor- nat ales, Latimeria este un peşte rar, dova-
a de Mistichtys luzonenzis, rudă bună cu dă că abia după 14 ani a fost prins un alt
uvizii din bălţile şi limanurile Mării Ne- exemplar din aceeaşi specie, de data aceasta
re, un peştişor vioi, de 1-1,5 cm lungime, în preajma unei insuliţe din arhipelagul
u capul rotunjit, obrajii umflaţi şi aripioa- Comore, în Oceanul Indian. Până în pre-
sle de pe pântece unite între ele şi for-
îând un fel de ventuză cu care se prinde zent s-au mai scos vreo 15 exemplare, atent
e pietre. în ciuda taliei sale mărunte, el studiate de specialiştii francezi şi englezi.
ste foarte fecund şi deci foarte răspândit Azi se ştie cu precizie că patria cclacan-
i apele filipineze şi consumat cu plăcere
e populaţia locală. în anul 1907 a fost ob- tului Latimeria, numit de localnici combes-
;rvat şi descris tot în aceleaşi locuri un
uvid şi mai mic, numit Pandako pigmaeus. sa, o constituie apele oceanice din jurul in-
.bia în 1950 a fost reconfirmată prezenţa
îstitului pandako, considerat astăzi cel sulelor Comore. (Fig. 53)
Lai mic vertebrat. Prin dimensiunile lor
screzut de mici (7-10 mm), exemplarele
lăture de pandako abia ating mărimea
nui bob de linte.

LATIMERIA - O „VEDETĂ" A Fig. 53. Latimeria - un uitai al timpului
BIOLOGIEI

La 22 decembrie 1938, preparatoarea
"zeului dln East-London (Africa de

_7' nat"ralista M. Courtenay-Latimer, a
anunţată telefonic că vasul pescăresc

ANIMALE 227

Studiul anatomic îi trădează vechimea. trează un strat de apă pe fundul mlaştinii,
pe lângă ţesuturile deosebit de grase, peş- el îşi scoate puţin capul afară pentru a
tele are un creier minuscul (3 g la o greu- „sorbi" câte o gură de aer. Când apa seacă
tate corporală de 60-70 kg), o inimă foarte cu desăvârşire, iar mâlul ameninţă să-i as-
primitiv construită, un intestin spiralat (pro- tupe gaura, el îşi fabrică la iuţeală, din pro-
piu vechilor peşti osoşi), un sac de grăsime priile lui secreţii, o gogoaşă prelungită pâ-
corespunzând unui sac pulmonar în locul nă la suprafaţă, ca un tub, pe care animalul
vezicii înotătoare, având probabil şi un rol îl ţine în gură şi prin care respiră aerul at-
hidrostatic. Peştele poate mişca partea an- mosferic. Aici aşteaptă răbdător, cu corpul
terioară a capului independent de cea pos- îndoit în formă de U şi fără să se hrăneas-
terioară, fapt nemaiîntâlnit la peştii actuali. că, perioada de inundaţii, când ploile vor
Lăbuţele ca şi hematiile sugerează apar- umple din nou albiile secate ale mlaştinilor,
tenenţa sa la acel grup de peşti din care, îngăduindu-i să-şi reia viaţa normală. Neo-
probabil, printr-o mai bună adaptare, unele ceratodusul australian, denumit de indigeni
specii au făcut trecerea către ambifieni, dhelleh, ca şi lepidosirenul american, vâna-
dând naştere unor forme intermediare, tul cel mai preţios al indienilor din tribul
care au cucerit încetul cu încetul uscatul. Chaco, care-1 numesc lolach, îşi sapă de
asemenea o groapă verticală în nămol,
Descoperirea Latimeriei este conside- supravieţuind astfel perioadei secetoase.
rată ca una dintre cele mai mari victorii ale
biologiei din prima jumătate a veacului Prezenţa sacilor pulmonari face ca dip-
nostru. noii să infirme mutismul proverbial al peş-
tilor. Mişcările rapide sau violente ale ae-
PRIZONIERII USCATULUI rului în aceste cavităţi produc anumite su-
nete uşor reperabile. Astfel, atunci când e
Peştii sunt fiinţe perfect adaptate me- capturat, protopterul şuieră ca un şarpe, în
diului acvatic. Şi totuşi, în situaţii excep- timp ce sunetele scoase de Lepidosiren
ţionale, generate de seceta care seacă albia sunt mai degrabă asemănătoare cu mieuna-
râurilor, peştii sunt obligaţi să rămână tul unei pisici.
câtva timp prizonierii uscatului, devenind
astfel fiinţe amfibii. CĂŢĂRĂTORII PRIN COPACI

Cei mai mulţi din aceşti peşti amfibii Aceleaşi condiţii speciale de viaţă cum ar
sunt urmaşi ai dipnoilor străvechi la care, fi secarea bălţilor şi surprizele refluxului care
alături de branhii, s-au dezvoltat şi plămâni uneori se desfăşoară atât de rapid încât
rudimentari, un fel de băşici înotătoare peştii rămân agăţaţi de picioroangele man-
încreţite şi străbătute de o bogată reţea de grovelor - vegetaţie lemnoasă tropicală
vase cu sânge. Astfel de fosile vii sunt Lepi- dezgolită de retragerea apelor - au prile-
dosiren din fluviul Amazon, Neoceratodus juit acestor fiinţe unele adaptări senza-
din râurile australiene ori Protoptems din ţionale.
apele Africii occidentale.
Unul din cei mai originali reprezentanţi
Protopterul african, numit de localnici ai acestei adaptări este peştele urcător
Ş| cambona, iubeşte mlaştinile. Când mlaş- (Anabas scandens), comun în India, Birma-
tinile dau semne de secare - şi anume în nia şi arhipelagul Filipine. în zilele anotim-
Perioada cuprinsă între lunile august şi pului uscat, când apa seacă în întregime, el
Septembrie - protopterul începe să sape în porneşte în căutarea unei alte mlaştini,
°?al un puţ adânc, absorbind mâlul cu gura folosind piesele sale operculare în formă
5' azvârlindu-1, pe măsură ce galeria înain- de ferăstrău şi înotătoarele pectorale rigide
ează, prin căpăcelele branhiale. Cuibul ste şi ascuţite. Se spune că ar avea chiar şi ca-
apoi lărgit, ca peştele să poată executa litatea de a se sui pe palmieri. Supravie-
^Şări de întoarcere. Cât timp se mai păs-

228 INA1

tuirea lui pe uscat se datoreşte prezenţei a victimelor lor - insecte, viermi sau melci .,
două organe labirintiforme, bogat capila- cu o viteză atât de mare, încât rareori se
rizate, unde înmagazinează aer atmosferic. întâmplă să dea greş. Dacă sunt urmăriţi
Aceeaşi proprietate o întâlnim la peştii fug ca săgeata peste nămol, se înfundă în eJ
căţărători (Periopthaimus koelreuteri), care şi sunt greu de descoperit.
trăiesc în pădurile de mangrove de pe ţăr-
murile oceanelor Indian şi Pacific. Nu mai în ţara noastră, singurul peşte care poa.
mari de 15 cm, ei au înotătoarele pectorale te părăsi apa este tiparul. Scos afară din
lungi, puternice şi astfel croite, încât pot fi balta unde trăieşte, el este capabil să se tâ-
folosite ca picioare. Acest lucru le permite rască chiar şi câteva sute de metri pentru a
peştilor să se caţăre pe copaci şi să vâneze o regăsi. în nopţile cu rouă, tiparul vânează
în timpul refluxului mai mult pe uscat pe ţărm insecte şi melci. El poate trăi si
iecât în apă. (Fig. 54) Ei fug încolo şi în- câteva zile în aer, cu condiţia ca pielea să-i
coace ca şopârlele. aruncându-se asupra fie permanent menţinută umedă.

Fig. 54. Peştii căţărători pe mangrove

ANIMALE 229

CĂLUŢI I-DE-M ARE printr-o membrană delicată, străvezie şi
Poate unul din cei mai cunoscuţi peşti rezistentă, este acţionată de o musculatură
jin antichitate până în prezent, pomenit în dezvoltată. Aceasta imprimă aripioarei o
mitologia greacă, luat ca motiv decorativ mişcare sinuoasă, de elice, care ajută de-
ije artizani şi imortalizat ca erou în mai plasarea înainte a peştelui. Direcţia de înot
multe cărţi ale copiilor de astăzi, este călu- la dreapta sau la stânga este asigurată de o
ţul-de-mare (Hippocampus), care îşi duce mică înotătoare laterală, situată la locul de
viaţa prin crângurile de alge şi de zegras
(Zostera), aproape de suprafaţă. Deşi este inflexiune a capului pe axa trunchiului.
mărunt (8-12 cm), înfăţişarea lui aduce vag Coada hipocampului, mobilă, se poate
cu a unui cal, cu coamă, bot şi coadă, care răsuci în jurul ei sau a unor suporturi în
se deplasează aproape vertical în apă, ceea formă de tijă. în timpul nopţii peştele îşi
ce a întărit credinţa celor vechi că ei sunt rulează coada în jurul unui fir de algă sau
căluţii marini care trag pe fundul oceanului de iarbă-de-mare şi e legănat de valuri.
carul zeului mării, Poseidon. (Fig. 55)
Comportamentul hipocampilor i-a in-
trigat pe oamenii de ştiinţă. Acum câţiva
ani a putut fi surprinsă comunicarea sonoră a
unor căluţi-de-mare. Banda magnetică n-a
înregistrat un „nechezat", ci un sunet de-
licat ca la clopoţei, scos, se pare, printr-o
anumită frecare a plăcilor calcaroase. Şi
mai interesantă însă este înmulţirea acestui
peştişor a cărui taină a fost descifrată în
1831 de cercetătorul danez Ekstrom. Se
ştie că puii acestui peşte se dezvoltă ca puii

Fig. 55. Un căluţ-de-mare de cangur, într-un marsupiu, un fel de
pungă ce se deschide numai în momentul
Dincolo de legendă, căluţul-de-mare când puii trebuie să părăsească adăpostul
este, fără îndoială, un peşte ciudat, nu nu- părintesc. Ekstrom a precizat că marsupiul
mai prin înfăţişare, dar şi prin felul cum se se găseşte numai la masculi şi nu la femele,
înmulţeşte şi prin unele particularităţi de astfel că tatăl naşte puii vii şi nu mama. Fe-
melele de hipocampi caută masculii în
comportament.
Hipocampii nu şi-au păstrat aproape ni- clipa când ovulele lor s-au maturizat. Cu a-

mic din aspectul de peşte. Nu mai au solzi. jutorul unui oviscap, femela introduce prin
Părţile inferioare ale acestora s-au unit în
derrnă, dând naştere unei plăci calcaroase porul mic al marsupiului ovulele sale în
ca o cuirasă, îmbrăcată pe deasupra într-un pungă. Un hipocamp mascul poate fi vizitat
ePiteliu foarte subţire. Sub plăci, ei au pu- de câteva femele până când se strâng 40-50
ţină came. Din acest motiv nu sunt căutaţi de ouă, pe care masculul le fecundează
Ca hrană de nici un prădător marin. îndată. In timpul dezvoltării embrionilor,
între oul fecundat şi pereţii pungii mar-
Corpul ia o poziţie verticală, iar capul lor supiale se formează o întrepătrundere, în
e găseşte în unghi drept faţă de axa cor- aşa fel încât fiecare ou este învelit într-un
rU'Ui. Sunt lipsiţi de înotâtoarea codală - pliu al peştelui, intern, puternic vascu-
Pri«cipalul mijloc de înot al peştilor. Prin larizat, care devine astfel o adevărată pla-
°mpensaţie, înotătoarea dorsală, foarte centă paternă.
°"ilă şi alcătuită din raze fine, legate
După circa trei săptămâni, puii ating 5-

6 mm, ajungând la maturitate. In acest mo-
ment tatăl, prin mişcări bruşte de îndoire şi
răsucire laterală şi pe spate, deschide ori-
ficiul marsupiului şi proiectează de fiecare

,ia câte un grup de 10-20 de pui la exte- 1>A1
apoi se prinde cu coada de un suport şi,
se zăresc decât la câţiva centimetri. Ame-
ip'ă un anumit timp de odihnă, operaţia re- ninţat de primejdii, el rămâne nemişcat pe
cepe. Circa într-o zi toţii puii sunt născuţi
eliberaţi. fundul apei, unde cu greu poate fi deosebit
Alevinele de hipocamp, foarte asema- de o frunză moartă. Chiar atins, el nu se zbu.
toare părinţilor, înoată în apropierea ta- te ca alţi peşti, mărind astfel iluzia aspec-
lui, fixându-se de suporturi fine sau prin- tului său vegetal. (Fig. 56)
nd'u-se cu cozile între ele. Biologul ro-
ân Eugen Pora, care le-a studiat îndea- De-a lungul litoralului australian îşi du-
oape la Agigea, le-a comparat cu o „mi- ce viaţa printre lanurile de alge brune din
şi drăgălaşă herghelie de mânzuţi". genul Fucus un alt peşte curios, Pyllopterix
eques, rudă bună cu căluţul-de-mare, atât de
PEŞTII-PLANTE comun în zona noastră litorală. Numeroase
expansiuni în formă de spini şi benzi dis-
în adâncurile fluviilor, mărilor şi ocea- tribuite pe tot corpul dau acestui peşte un
lor, vietăţile marine copiază particula- aspect zdrenţăros. Este o creatură fantasti-
ăţile imenselor „lanuri" de vegetale sub- că, acoperită cu apendici foliacei şi lami-
/atice cu care se hrănesc şi în mijlocul - naţi foarte numeroşi şi care, legănându-se
ora trăiesc şi se reproduc. în apele în apă, amintesc într-un mod surprinzător
liniştite de la gura Amazoa-lor,
populate de o bogată vegetaţie de de algele vii. La fel de bun imitator al
ingrove, trăieşte un peştişor numit Mo- anumitor grupe de alge este şi Pterois, în-
:irrus, care, prin culoarea şi forma foarte cărcat cu excrescenţe şi spini şi admirabil
titâ a corpului, aminteşte uimitor de pus la adăpost de ochii duşmanilor datorită
nzele uscate ale manglierului, principala coloraţiei sale gălbui cu pete albe, similară
;cie lemnoasă a acestor păduri. Asemă- cu aceea a vegetaţiei în care vieţuieşte.
rea este accentuată de prezenţa la ex-
mitatea corpului a unui apendice similar Dacă până acum am vorbit de peşti exo-
iolului unei frunze. Deosebit de intere-it tici, putem cita şi un peşte adeseori întâlnit
este modul cum înoată acest peşte în î. pe platforma continentală a Mării Negre.
Mişcările sale îl fac să se confunde cu Este vorba de Monoacanthus, care trăieşte
runză plutind în voia curentului. în reali-
i, peştele-frunză înaintează ca orice peş- prin lanurile de zegras. Stând cu botul în-
ajutându-se de toate aripioarele sale, fipt în nisip, el îşi mişcă înotătoarele în
e, însă, fiind incolore şi transparente, nu direcţia curentului apei, încât poate fi luat

drept un fir unduitor de Zostera marina.
Desigur că numărul mare al speciilor fito-

mimetice (care imită plante) ne-a obligat să le

amintim doar pe acelea care au devenit mo-
dele clasice pentru felul cum se pot apăra
unele animale, copiind cu dibăcie şi, adesea,
cu surprinzătoare fidelitate, forma plante-
lor în mijlocul cărora îşi desfăşoară existenţa.

- 56. Peşti-plante: a) Monocimis; b) Monoacanthus; c) Pterois; d) Pyllopterix equcs

AINIMALK Iii.

PEŞTELE-BROASCĂ pioarele, planează zeci şi uneori sute de

în apele Mării Caraibilor trăieşte un metri deasupra undelor.
Deste ciudat numit pe drept cuvânt peştele- Misterul va fi repede dezlegat dacă una
broască (Ogocephalus vespertilio). Nu e im-
> unător. Aduce cu un mormoloc mai mare din aceste fiinţe acvatice zburătoare va ate-
î'erniinat cu o coadă subţire. Solzii săi sunt riza din greşeală pe puntea vasului. Acest
prefăcuţi în nişte butoni ascuţiţi care îl aco-
peră aproape peste tot, astfel că nu poate planor zbârnâitor nu-i altceva decât rân-
fi apucat de răpitorii mai mari, din cauza
înţepăturilor. în regiunea mediană, mai lă- dunica-de-mare {Exocetes volitans), un
ţită, sunt situate două organe originale care
îi favorizează o locomoţie cu totul deosebită peşte de 25-50 cm, înzestrat cu o înotătoare
de a peştilor comuni. Organele reprezintă pectorală cu 14—15 radii a cărei lungime
aripioarele pectorale modificate. Ari- reprezintă până la 75% din aceea a capului,
pioarele, alcătuite din două oase pterigofo- oferind o suprafaţă de 300-500 cm, şi cu o
re (cleithmm şi postcleithntm), sunt susţinute înotătoare codală cam de două ori mai mi-
de două pliuri ale corpului, devenind un fel că, având lobul inferior mult mai dezvoltat
de suport continuat apoi cu radiile înotă- decât cel superior. „Această dispoziţie ana-
toarelor. Când stă la fundul apelor, cu a- tomică joacă un rol important în câştigarea
jutorul acestor două membre peştele se ri-
dică cu uşurinţă, căpătând o poziţie de vitezei pentru zbor - scrie Eugen Pora.
broască, şi se poate deplasa în salturi de Peştele se apropie de suprafaţă şi înain-
batracian. E un sistem nou de locomoţie tează cu o viteză mereu crescândă şi, când
adaptat zonei bentonice unde este mai uşor ajunge cam la 15 m/s, corpul iese din apă
să prinzi prada sărind pe ea. Toţi cei care şi înotătoarea pectorală, care până acum
l-au urmărit vânând au rămas surprinşi de era lipită în lungul corpului, se desfăşoară
analogiile sale cu broasca. Sprijinit pe într-un plan de susţinere, iar coada bate cu
aripioare, el pândeşte în cea mai perfectă până la 70 de mişcări de ondulaţie pe
linişte prada, formată de obicei din viermi secundă. Corpul fiind în aer, rezistenţa
şi crustacei, sărind asupra ei extrem de mediului a scăzut şi viteza lui de înaintare
rapid şi exact, mişcare în care coada joacă creşte la 20-25 m/s. Acum animalul iese
rol de propulsor. complet deasupra apei şi numai lobul in-
ferior al înotătoarei codale bate apa, lă-
PEŞTI I-PĂSĂRI sând o dâră vizibilă."

Când spunem păsări ne gândim la nişte a- Un peşte zburător şi mai abil decât Exo-
mmale care zboară şi-şi fac cuiburi. Aceste
atribute prin excelenţă „păsăreşti", când le cetes este Cypsilunis, întâlnit exclusiv pe
'ntâlnim la alte grupe de animale, ne tre- ţărmurile Mediteranei. La Cypsilunis nu
zesc un sentiment de surprindere. numai înotătoarea pectorală de desface în
plan de zbor, ci şi cea ventrală, care repre-
Probabil că de un astfel de sentiment zintă cam 33% din lungimea corpului şi are
sunt cuprinşi călătorii porniţi într-o croată o suprafaţă desfăcută de peste 200 cm2.
de plăcere pe Mediterana când, pri-v'nd Astfel, Cypsilunis are două planuri de plu-
undele azurii ale mării, vor asista la o scenă tire (biplan), ceea ce îi îngăduie o traiec-
uluitoare: ca la o comandă, zeci de torie de zbor foarte lungă (400-500 m) şi
schimbări frecvente de direcţie în aer. A-
mersibile marme sParg oglinda apei cu n cestea le realizează cu ajutorul înotătoa-
salt energic şi apoi, încordându-şi ari- relor ventrale ce-şi schimbă planul faţă de

cele pectorale. (Fig. 57)
Peştii zburători au strămoşi din vremuri

străvechi. Au fost descoperite fosile de
peşti zburători care au trăit cu zeci de mili-
oane de ani în urmă. Dar care e raţiunea
zborului lor? Probabil că şi în trecut şi as-
tăzi există aceleaşi cauze. Toţi savanţii con-
sideră că zborul lor este o adaptare specială
pentru a scăpa de unii peşti răpitori care

îi urmăresc fără cruţare (bonita, dorada, atunci când deasupra capelelor simt fâlfâ-
tonul). Ieşirea din apă şi apoi scufundarea ind aripile de lilieci ale unor fiinţe fabu
la zeci şi sute de metri distanţă ascund peş- loase, cu formă rombică, cu aripi pectorale
lele de ochiul duşmanului, mai ales că în uriaşe ca de pasăre şi o coadă care ne du-
apă vizibilitatea este destul de redusă.
ce cu gândul la mamifere.
Astfel, ieşirea din apă este cel mai bun
ascunziş pentru peştele zburător. Este a- E vorba de batoizi, rechini plaţi aparţi-
devărat că în aer pot să apară duşmani ae-
rieni, păsări ihtiofage care îi pot prinde din nând familiei Rajidae. Corpul lor rombi j.
zbor (fregate, petreli, albatroşi). Riscul din dai, botul alungit în formă de creastă, coa-
aer este însă cu mult mai mic decât cel din da subţire şi rotunjită, purtând la extremi-
adâncul apelor răscolite de peştii răpitori, tate două înotătoare dorsale şi o mică îno-
ceea ce explică conservarea timp atât de tătoare terminală, dau un aspect original a-
îndelungat a acestui mijloc de apărare. cestor peşti care, în majoritatea lor, au o
mare valoare economică.
ROMBUL FLUTURĂTOR
Cercetătorii subacvatici, în promenada Specia tipică este vatosul sau vulpea-de-
lor pe fundul mării, trăiesc senzaţii speciale mare (Raja) care în mările nordice măsoară
1 m lăţime, 1,5 m lungime şi 30-40 kg greu-
tate, iar în mările sudice atinge 3-4 m lun-
gime, 2-3 m lăţime şi circa 200 kg greutate.
Deosebit de primejdioasă este pisica-de-
mare {Dasyatis pastinaca). Aceasta obişnu-

V/'.

Fig. 57. Peşti-păsări survolând Mediterana

ANIMALE 233

jeşte în caz de pericol să-şi înconjure duş- roidina). Umflarea animalului se datoreşte
manul cu coada sa lungă şi flexibilă, rănin- unui diverticul ca un sac cu pereţii subţiri
JU-1 cu ghimpele său spinos, lung de 40 cm. care, pornind din gură, aderă la peritoneu,
LJnele triburi de amerindieni de pe ţărmu- după ce înconjură toată masa viscerală. Prin
rile Atlanticului folosesc acest spin ca vârf dilatarea pereţilor corpului, acest sac se um-
je săgeată. ple cu aer sau apă, provocând zbârlirea
spinilor. în dreptul faringelui, acest sac are
Poate cei mai impozanţi rechini plaţi un sfincter muscular, pe care peştele îl în-
sUnt vulturii-de-mare (Myliobatidae). în 1958, chide şi îl deschide după voie. După tre-
lângă New York a fost prins un exemplar cerea primejdiei, animalul elimină brusc
de Dicerobatis, membru al acestei familii, aerul şi apa din gură, prin opercule şi prin
care avea mărimea unei balene şi greutatea anus, se întoarce la poziţia normală şi... ari-
Je 5 000 kg. Trunchiul său măsura în lungi- ciul devine peşte ca mulţi alţii. (Fig. 58)
me 5 m, coada 1 m şi lăţimea de la o înotă-
toare pectorală până la cealaltă era de 6 m. Diodon trăieşte în jurul recifelor de co-
Un astfel de monstru, fâlfâind din aripi, rali, dar, fiind bun înotător, se aventurează
poate trezi spaima celui mai temerar cerce- la zeci şi chiar sute de kilometri depărtare
tător al adâncurilor. de acestea, folosind aripioarele laterale ca
pe nişte organe de orientare. Când oboseş-
LAMPIONUL CU ŢEPI te, pentru a nu mai cheltui energie, se um-
flă singur şi se lasă purtat de valuri. în a-
N-ar părea cel puţin ciudată imaginea ceastă stare, marinarii de pe vase îl culeg,
unui ghem de spini, amintind perfect un a- îl usucă şi apoi îl vând pe ţărm.
rici care pluteşte pe suprafaţa mării? Arici-
de-mare (Echinoidea) există, ce e drept, Din aceeaşi familie de peşti mai fac
numai că ei trăiesc doar pe fundul mării parte încă 19 specii marine {Lagocephalus
(în mâl sau în pereţii stâncilor), unde, de şi Tetraodon, frumos coloraţi, sunt mult a-
altfel, vânează. preciaţi) şi doar una singură de apă dulce.
E vorba de Tetraodon fanak, frecvent în Nil,
Ariciul care pluteşte ca un balon pe va- care este folosit de copii la joacă, drept un
luri nu are nimic din înfăţişarea şi compor- fel de minge, după ce i se „tund" ţepii.
tamentul echinodermelor marine. E vorba
de un peşte bine cunoscut de oamenii de Diodon rămâne o curiozitate a mărilor,
ştiinţă, de pescari şi chiar de oamenii din a cărui viaţă şi înmulţire constituie încă o
jurul apelor tropicale ale Oceanului Atlan- taină.
tic şi adesea întâlnit în muzee ca o curiozi-
tate. Peştele-arici (Diodon hystrix), dacă e Fig. 58. Peştelc-lampion fn poziţia de apărar
prins şi lăsat la aer, se umflă şi în această
stare poate fi uscat, apoi vândut.
Peştele nu are solzi. în locul lor apar
n'Şte evaginaţii în formă de spini ascuţiţi,
'■ecare având un muşchi propriu care îl
contractă şi îl ridică perpendicular pe su-
PJ^faţă. Când peştele este în pericol şi se
găseşte la suprafaţa apei, el înghite apa, se
, ,'â, se întoarce cu burta în sus, iar spinii
devin erectili. Gura peştilor nu poate prin-
e acest bulgăre spinos a cărui înţepătură
e> de altfel, foarte toxică (conţine două
''stanţe otrăvitoare: tetrodontoxina şi sfe-

PEŞTELE-PĂCALICI dinar interes ştiinţific. E vorba de cim
de asistenţă sanitară pe care unele fiinţe [,
Un joc al copiilor se intitulează sugestiv: acordă semenilor lor, ori de câte ori actsf-
„urma scapă turma". Ultimul sosit, dacă reu- sunt atacaţi de paraziţi şi bacterii.
şeşte să păcălească vigilenţa „prinzătoru-
îui", îi scapă pe toţi cei prinşi de pedeapsa Până în prezent, ştiinţa cunoaşte pes,
de „a se face". 25 de specii de peşti-sanitari, speciali^

Regula jocului se aplică, prin analogie, pentru acest gen de activitate.
şi la unele animale a căror parte terminală
(adică „urma") poate salva capul, partea Pcştii-sanitari seamănă unii cu alţii- a
expusă şi cea mai primejduită la atacurile botişoarele alungite ca nişte pensete şi Cor
duşmanilor, deoarece aici este adăpostit pul decorat în culori foarte vii, pentru •
creierul, principala masă nervoasă. putea fi detectaţi de la distanţă. Ei îşi oferă
serviciile printr-un ritual de mişcări, cunos
Pentru aceasta este necesar ca animalul cute de toţi peştii în suferinţă. La rândul
să înşele perspicacitatea urmăritorului, fă- lor, şi pacienţii îşi semnalează necazurile-
cându-1 să confunde cele două părţi ale peştele Naso tapeinosoma pigmentează în
corpului său, misiune deosebit de grea, albastru locul unde se află un parazit
deoarece în stare de mişcare animalul se pentru a atrage atenţia curăţitorului. Nu-i de
deplasează cu capul înainte, iar în poziţie mirare, deci, că au devenit nişte „persoane
de repaus, cutia craniană se distinge în ge- inviolabile". Parcă printr-un consens una-
neral uşor de restul corpului. nim, nici un animal de pradă din mări şi o-
ceane nu-i atacă. Ceva mai mult. Unii uriaşi
Prin felurite artificii anatomice, rod al ai recifelor, renumiţi pentru voracitatea şi
unor modificări adaptative, astfel de animale lăcomia lor, cum ar fi bibanii uriaşi, îşi des-
reuşesc acest extraordinar tur de forţă de a chid docili gura, iar peştişorii-sanitari, pă-
face ca o parte mai puţin esenţială a corpu- trunzând în această „peşteră" ucigătoare,
lui lor să imite, în scop de apărare, o alta, ciugulesc fără frica de a fi înghiţiţi crus-
mai importantă, fenomen cunoscut în ştiin- taceii paraziţi de pe pereţii ei. Chiar şi a-
ţă sub numele de automimetism. ricii-de-mare (Echidna), atât de precauţi şi
urâcioşi, îşi desfac ţepii, lăsând mărunţii
De pildă, în apele tropicale trăieşte un peşti Siphania versicolor să le cureţe crusta
peşte curios, Chaetodon capistratum, a cărui de oaspeţii nedoriţi şi de resturi detritice
coadă, asemănătoare capului în liniile de (mici ţăndări de piatră, produse de acţiu-
curbură, poartă un desen extrem de expre- nea de găurire a stâncilor de către arici).
siv şi vizibil în formă de ochi. Chaetodon îşi
expune ochiul înşelător înotând cu coada Micuţul peşte argintiu, numit de pescari
îndărăt. Peştii răpitori sunt atraşi de aceas-
tă „momeală" şi se aruncă în direcţia de seniorita (Guban oxylia), este vestit prin
înaintare a „ochiului". Atunci peştişorul îşi neobosita sa „asistenţă medicală". Peştii-
schimbă brusc direcţia de deplasare, cu sanitari, deşi singuratici, nu-şi desfăşoară
capul „adevărat" înainte şi scapă în cele
mai multe cazuri de urmăritorul care trece activitatea la întâmplare, ci doar în anumite
în viteză pe lângă el, muşcând în gol. locuri, cu vizibilitate bună în toate direc-
ţiile, cum ar fi o ieşitură de stâncă, lângă va-
AGENŢII SANITARI AI OCEANELOR sele scufundate, la „liziera" pădurilor sub-
acvatice de alge. Clienţii sosesc la „punctul
Unui cercetător american, Konrad Limbo, de deparazitare" de la mari distanţe ş1 se
u datorăm descoperirea în primăvara anu- adună aici în cete numeroase. Un aseme'
lui 1949, pe ţărmurile Californiei de Sud, a nea punct sanitar - aflat lângă insulele "a
unei „instituţii" submarine de un extraor- hamas şi ţinut sub observaţie de biologi -
triat în şase ore aproape trei sute de ^

(Fig. 59)

rtii liVl AL,t

Fig. 59. Peşli-sanitari în acţiune nele insule din Pacific), se numără cutre-
murele şi erupţiile vulcanice.
Multe locuri căutate de pescari îşi da-
torează faima şi prezenţei „agenţilor sani- Periodic, planeta noastră este răvăşită
tari", care atrag bancuri uriaşe de peşti.
de cutremure puternice, care se produc pe
Pentru a verifica dacă aşa stau lucrurile, neaşteptate. în fiecare an se înregistrează
Konrad Limbo a efectuat o experienţă sim- cel puţin 100, cu caracter catastrofal. Sate
plă: a capturat toţi peştii-sanitari care pă- întregi se prăbuşesc, oamenii pier şi, dacă
trundeau în jurul unor recife. După câteva seismul are loc într-o zonă de coastă, apa
zile, cercetătorul a constatat două fenome- completează ravagiile. Când pe fundul mă-
ne interesante. în primul rând, împuţinarea rii se declanşează un seism sau o erupţie
considerabilă a peştilor din respectivul pe- vulcanică, acestea pot da naştere unei unde
rimetru. N-au mai rămas decât câţiva din solitare şi uriaşe, înaltă de câţiva metri, nu-
vechii localnici. In al doilea rând, „conser- mită tsunami. Unda traversează apa cu vi-
vatorii", care nu au părăsit recifele pustii, teza unui avion. Parcurgând distanţe enor-
au început să sufere de diferite boli de pie- me, ea mătură oraşele situate pe litoral şi
le. Solzii li s-au acoperit cu inflamaţii şi ul- scufundă orice întâlneşte. Seismologii şi
ceraţii, înotătoarele păreau zdrenţuite, ex- vulcanologii sunt permanent preocupaţi de
crescenţe albe, pufoase, le fluturau în jurul aceste fenomene geologice, adevărate cala-
corpului. Analizele de laborator au scos în mităţi pentru omenire. Cărţi, fotografii, fil-
evidenţă că aceste răni erau pline de bac- me stau mărturie acestei preocupări. S-au
terii şi au demonstrat serviciile inestimabile
ale peştilor-sanitari, care pot fi foarte bine pus la punct aparate din ce în ce mai per-
încadrate în acele uimitoare acţiuni de în- fecţionate, numite seismografe (unele afla-
trajutorare ce se petrec în „lumea tăcerii". te în sateliţii artificiali), care înregistrează
toate mişcările scoarţei, până şi cele mai
PEŞTELE-SEISMOGRAF mici şi îndepărtate, şi s-au stabilit scări ale
intensităţii cutremurelor (Richter sau Mer-
Printre cele mai cumplite calamităţi ca- calli). Cu toate acestea, până în prezent, nu
re îl pot privi pe om, distrugându-i în câteva dispunem de aparate speciale care să ne
Momente agoniseala, punându-i în pericol prevină din timp asupra cutremurelor şi
Vlaţa, sinistrând regiuni (cum se întâmplă erupţiilor vulcanice. Aşa-numite semne
adesea în Chile, Peru, Japonia, Turcia, în u-
prevestitoare (mici cutremure anterioare,
„fierberea" unui coş vulcanic etc.) nu sunt

indicatori siguri. Din acest punct de vede-

re, animalele ne sunt superioare. Instinctul

extrem de fin al unora dintre ele ne poate

avertiza cu multe ore înainte despre de-
clanşarea unui cutremur. Astfel, în Marea
Japoniei există unii peşti „specializaţi" în a-
cest sens. Ei dau vădite semne de agitaţie,
nu numai în mediul lor natural, ci şi când
sunt puşi în acvarii sau borcane cu apă. De
aceea, somnul electric (Parasilunis), peşte-
le-seismograf capabil să simtă creşterile
câmpului electric pământesc, ce însoţesc

primele semne ale cutremurelor, este cres-
cut în bazine speciale şi vândut la un preţ

bun în regiunile seismice ale Japoniei, in-
dicaţiile sale fiind luate în consideraţie de

localnici.

PEŞTELE-ARCAŞ un amuzament şi, în acelaşi timp, un prile:
de a observa natura.
n apele dulci şi salmastre ale regiunii
chineze îşi face veacul un peşte ori- VÂNĂTORII CU LÂMPAŞE
,1 El este expus ca o adevărată „ve-
i" în acvarii-dioramă din marile oraşe Frecând fâşiile de rechin de burta peşte-
zonei, cum ar fi Singapore. în ştiinţă e
iit Taxodes jaculator, deci Taxodes „a- lui Malacocephalus (pentru a face momeli
:ătorul"; popular i se spune şi peştele- din „carne de fuego" - carne de foc) oa-
ş sau peştele-puşcaş. l un bibănel de 10- menii nu născociseră nimic nou. De milioa-
15 cm, scund, roto-însă foarte agil,
putând înota cu uşu-i înainte şi înapoi. ne de ani momelile luminoase ale pesca-
Stă la pândă în aproba malurilor cu
vegetaţie, până ce vede îectă urcând pe rilor iberici pentru prinderea scrumbiilor
un fir de iarbă aplecat apă. Atunci erau folosite de unele fiinţe ale adâncu-
aruncă fulgerător un jet de în direcţia
insectei, care se rostogoleşte ide; de aici, rilor.
peştele o apucă cu iuţeală, tura este atât E vorba de peştii-undiţari (Lophiidae), al
de precisă încât în foarte ocazii ea dă
greş. căror reprezentant principal este Lophius
piscatorius, un peşte de 1-2 m lungime ca-
icest ciudat comportament a stârnit in- re populează Atlanticul, mările din jurul lui
ul oamenilor de ştiinţă. Mulţi au infir- şi Mediterana. Oasele alungite ale înotă-
toarelor toracice formează un peduncul care
posibilitatea unui astfel de comporta- le serveşte să se târască pe fundul nămolos
t. Filmarea „au ralenti" a vânătorii a al mărilor. Apendice curioase se află pe
rit pe deplin taina peştelui-puşcaş. capul lărgit şi pe gura extraordinar de
eştele îşi scoate capul din apă, fiindcă mărită. Deosebit de expresivi sunt peştii cu
antene (Antennarius histrio) care îşi duc
ediul lichid unghiul vizual este derutat viaţa pe insulele plutitoare de alge din Ma-
;fracţia acestuia, dar în aer vederea lui
mulară îi permite localizarea exactă a rea Sargaselor. (Fig. 60)
nţei. Ţâşnitura de apă nu porneşte din
în zonele abisale se întâlnesc de obicei
, ci dintr-un orificiu situat deasupra reprezentanţii undiţarilor din familia Cera-
apa din spaţiul bucal fiind presată de tiide. O caracteristică a familiei constă în
derea gurii, a operculelor şi a aparatu- aceea că prima radie a înotătoarei dorsale,
ranchio-stegal. Lungimea ţâşniturii a- deplasată pe cap, a devenit rabatabilă, da-
! până la de zece ori lungimea corpu- torită unei articulaţii, semănând perfect cu
eştelui. Precizia direcţiei şi înălţimii un fel de undiţă, uneori de zece ori mai
turii este într-adevăr remarcabilă, ţi- lungă decât corpul. La capătul ei tremură
nada, un mic glob care luminează în întu-
într-un fel de calculul balistic, dar neric. Mica sferă este goală pe dinăuntru.
a a dovedit că acest comportament nu în exterior este acoperită de o peliculă
ine domeniului raţional, conştient, ci neagră, formată din cromatofori. Sub înve-
o adaptare instinctivă la un mod de litoare se găseşte un strat transparent de
re străin peştilor, câştigată printr-un ţesut care reflectă razele luminoase. Este
ungat exerciţiu şi prin unele modifi-
lentila-colectoare. Cavitatea sferei este îm-
norfofiziologice adecvate. an summpit, părţită, prin pereţi radiali, în căsuţe umplute
peştele-scuipător, cum e [ cu mucus şi bacterii luminoase, care găsesc
°eAlocalnicii din zona indopacifică, ; « aici adăpost şi hrană.

întâlnit în multe case în acvarii ii Induşi în eroare, peştii, calmarii (m'cl
amenajate; vânătoarea lui constituie sepii şi caracatiţe) ori crustaceii se aruncă
asupra lampionului luminos şi nimeresc
între dinţii ascuţiţi ai undiţarului.

Ai* HVl/VJjE,

Fig. 60. Peştii-undiţari îşi atrag prada.

Uneori nu este nevoie de un lampion peştişorii se apropie de vrăjitor, devenind o
luminos, ci doar de o „jucărie" capabilă să pradă uşoară.
stârnească interesul şi curiozitatea victime-
lor. Aşa se petrece cu Lophius, un peşte un- TRANSATLANTICELE ABISALE
diţar din familia Lophiidae, lung de 1-2 m,
care trăieşte mai ales pe fundurile înnămo- împărăţia tăcerii îşi are şi ea gigantica
lite ale Mării Mediterane. Şi el posedă o un- uzină de lumină vie care improvizează în
diţă, însă aceasta are la capăt un fel de misterioasul întuneric al abisurilor marine
cârlig care, mişcându-se încetinel, seamănă decoruri de basm pe care nici cele mai
cu un vierme sau peştişor. înfundat pe ju- strălucitoare „music-hall"-uri nu le pot o-
mătate în nisip, undiţarul îşi aşteaptă victi- feri spectatorului uimit.
ma, ce nu întârzie să sosească. „Prospec-
în această butaforie a spectacolului de
tând" momeala, prada se apropie de gura lumini, printre actorii principali se numără
larg deschisă a mâncăului. Sprijinindu-se şi peştii batipelagici, a căror parte ventrală
este prevăzută cu numeroase organe lumi-
pe aripioarele pectorale, acesta face un salt noase. Animalul, astfel luminat dedesubt,
brusc, prinzând-o fără dificultate. nu poate fi văzut de jos, lumina sa proprie
confundându-se cu lumina difuză ce vine de
Boul-de-mare {Uranoscopus saber), cu sus. Dacă nu ar avea această iluminare pro
cap mare, diform şi corp rotund, cu aspect prie, animalul s-ar proiecta ca o pată neagră
de pâlnie, foloseşte o altă viclenie. Buza in-
terioară a peştelui se prelungeşte sub forma
Unui apendice lung, de culoare roşie. A-
traşi de ceea ce ei confundă cu un vierme,

în sus, fiind uşor de detectat. Peştii abisali IIAI urni
din familia Myctophylae îşi aprind brusc
toate lampadarele în faţa unui duşman, ame- nificaţia în această împărăţie a întuneri-
ţindu-1. (Fig. 61) cului şi locuitorii acestui tărâm straniu vânt
familiarizaţi cu acest «cod»".
în alte cazuri, jocurile de lumini repre-
zintă un „cod" de comunicare între indi- Iluzia unei ispititoare peşteri luminoasa
vizii aceleiaşi specii. o dă enorma gură a lui Chauliodus din fa.
milia peştilor-viperă. Acest artist al buta-
Celebrul biolog VVilliam Beebe, care în foriei iluminează prăpastia gurii cu o salbă
1930 a coborât aproape 1 000 m în străfundul de 350 de becuri strălucitoare, o adevărată
peşteră a lui Ali-Baba întotdeauna deschisă
oceanului, ne-a dat prima descriere a aces- şi mereu seducătoare. Peştişorii şi crusta-
tei permanente feerii submarine: „Apa nea- ceele pătrund în mijlocul acestei splendori
gră ca smoala era plină până pe la 7 000 m ucigătoare astfel că vicleanului pescar nu-i
adâncime de scântei, vârtejuri luminoase şi rămâne decât şă-şi închidă din timp în timp
reflectoare mereu aprinse. Nenumărate fălcile. Iată un caz când lumina vie, biolu-
miniscenţa, este un mijloc de ademenire a
culori compuneau desene care se înnoiau prăzii.
fără încetare. Fiecare «desen» îşi are sem-

I'ig. 61. Peştii luminoşi ai abisurilor oceanice

în alte cazuri, luminiţele micilor trans- păsările se recunosc după penaj. Unul din-
atlantice submarine devin un mijloc de i- tre cei mai răspândiţi peşti-lanternă din
Jentificare, aşa cum un căpitan de vapor Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic,
recunoaşte în noapte după lumini poziţia Myctophum punctatum, are un sistem dife-
cargourilor, bărcilor cu motor, remor- renţiat de semnalizare pentru sexe. în afara
cherelor etc. care se apropie. Peştii marilor salbei de lumini albastre de pe linia me-
adâncuri îşi deosebesc prietenii de duş- diană a corpului şi a celor 3-5 plăci IUITIH
mani după desenele colorate şi luminoase noase de sub pedunculul cozii, element^
care caracterizează animalele fosfores- comune pentru ambele sexe, masculii au
cente. plus 1-5 puncte fosforescente deasup
plăcilor luminoase, care se aprind în p
Unii dragoni de mare - Melanostomia- rioada nunţii.
tidae - seamănă în mod izbitor cu pache-
boturile luminate. La Bathysphaera intacta, STURIONII - GLORIA PESCUITULUI
pe linia de plutire, lungă de 1 m, se înşi- ROMÂNESC
ruie 20 de ochi de culoare albastră. De ari-
pioarele ventrale atârnă două „catarge" cu Morunul, nisetrul, păstruga, cega, şipu
câte două lumini: cea de sus, roşie, cea de peşti de la care se obţin renumitele ic
jos, albastră. negre, sunt cunoscuţi sub numele de st
rioni.
La peştii-secure (Argyroplectus), planche-
tele luminoase reprezintă un desen haluci- Sturionii fac parte din cei mai vec
nant care aduce cu falca unui cap de mort. peşti care supravieţuiesc în apele globuh
având principale zone de conservare M
Bathysidus pentagrammus, numit peştele- rea Neagră şi Marea Caspică cu cele m
stea cu cinci raze, are un desen colorat ului- importante fluvii ce se varsă în ele, Dun
tor: pe margini „aleargă" cinci benzi lumi- rea şi Volga, ca şi zona siberiana (bazin
noase din care una străbate orizontal toată Amurului).
lungimea peştelui. Fiecare bandă se com-
pune dintr-o salbă de lumini de un galben Strămoşii reprezentanţilor de azi
palid, fiecare bănuţ fiind la rândul său în- sturionilor au trăit în era primară, iar sp
conjurat de un colier de pietre preţioase, de ciile de azi sunt cunoscute ca fosile
un purpuriu strălucitor. straiele geologice, unele din cretacicul m
lociu.
Cercetătorii adâncurilor marine au iden-
tificat circa 150 de specii de peşti luminoşi, Din cele mai vechi timpuri sturion
fiecare cu desenul specific. prin calitatea şi valoarea nutritivă a cărr
şi icrelor, au devenit cei mai vestiţi peş
în 1959, biologul englez J. Lissman a din Europa estică şi Extremul Orient.
susţinut şi demonstrat că scânteierile fa-
rurilor reprezintă pentru peştii abisurilor în Siberia de răsărit s-au găsit din p
un mijloc de a se face înţeleşi. Un cod de rioada neoliticului figurine de sturioni ex
semnale caracteristice, analog aceluia în- cutate în piatră; unele populaţii primiţi i-
trebuinţat pentru faruri, vine să se adauge au luat drept balene; pe malul râului K
la aşezarea şi culoarea specifică a farurilor mar din China, pescuitul sturionilor era î
luminoase pentru a uşura comunicarea în soţit de ample ceremonii.
mediul submarin. Creaturile tenebrelor -
pretinde J. Lissman - ar folosi acest fel de Sturionii au fost proslăviţi de scriitc
alfabet morse luminos, acest sistem de vestiţi ca Horaţiu, Ovidiu, Cervantes, Sh
«semnalizare" cu focurile - folosit şi de om kespeare, Cehov; în oraşul antic Pontik
ui vechime - pentru a-şi chema perechea, paian (unde se află actualul oraş Kerci) s-,
Pentru a avertiza rivalii şi chiar pentru a-şi bătut acum 1 400 de ani monede cu efij
transmite unele „mesaje" încă necunoscute. reprezentând morunul şi păstruga. In tii

Astfel, masculul şi femela se recunosc
după strălucirea farurilor lor, după cum

pul evului mediu, comerţul cu sturioni era treime o reprezintă icrele negre (caviarul)
un privilegiu al regilor englezi, al cnejilor că din băşica înotătoare se face cleiul de
din Novgorod şi Moscova, al împăraţilor morun pentru limpezit vinul şi că acest clei
chinezi şi al mănăstirilor spaniole şi ruseşti. amestecat cu vin e folosit şi la prepararea

Şi pe teritoriul ţării noastre sturionii s-au unor jeleuri servite la cele mai somptuoase
bucurat de multă faimă. Cetatea Histria,
situată pe malul sud-vestic al lacului Sinoe, mese.
s-a dezvoltat pe seama exportului de stu-
rioni şi icre negre; monedele cetăţii, bătute Din cele 25 de specii de sturioni încă- '
în secolul al V-lea (drahmele de argint), re- drate în familia Acipenseridae, răspândite în
prezentau pe verso un vultur ţinând în gheare bazinele acvatice din emisfera nordică a
un sturion. globului, şase trăiesc în apele ţării noastre-
patru (morunul, nisetrul, păstruga şi şipul)
Din evul mediu avem dovezi câ pes- trăiesc toată viaţa în Marea Neagră, migrând
cuitul sturionilor se făcea nu numai la ţăr- pentru reproducere în Dunăre, iar două specii,
mul Mării Negre, dar şi pe tot cursul Dună- cega şi viza, vieţuiesc permanent în Dunăre,
rii, de la Sulina în amonte, până aproape unde se şi reproduc. (Fig. 62)
de izvoare, şi că mulţi domnitori încurajau
pescuitul acestora, cel mai vechi act dom- Cel mai mare sturion este morunul (Huso
nesc fiind semnat de Mircea cel Bătrân şi huso): are 5 m lungime şi 2 000 kg greu-
datat la 11 mai 1409.
tate. Cel mai mic sturion este cega (Aci-
Prima carte ştiinţifică care aminteşte de penser ruthenus), peşte adaptat exclusiv la
sturioni, de pescuitul, prepararea şi comer-
ţul cu ei pe teritoriul ţării noastre este Des- ape dulci. Atinge maximum 20 kg; mai ade-
criptfbn du Danube a lui L.F. Marssigli
(1656-1730). Aici aflăm că cel mai gustos sea se pescuiesc exemplare de 0,5-1,5 kg.
sturion e cega, cel mai preţios este moru- Nisetrul (A. giildenstăti) este mai mic
nul, care poate atinge 1 500 kg, din care o
decât morunul, dar mult mai mare decât
Pig. 62. Sturioni: a) cega; b) păstruga; c) cega. Obişnuit se întâlnesc exemplare de
nisetrul; d) morunul
12-25 kg; cel mai mare nisetru pescuit a
cântărit 120 kg şi a atins 46 de ani.

Păstruga (A. stellatiis), ceva mai mic de-
cât nisetrul, poate atinge 80 kg; obişnuit

sunt prinse exemplare de 6-8 kg.
Ceilalţi doi sturioni: şipul (Acipemer stu-

rio) - specie marină - şi viza - specie dulci-
colă - se întâlnesc foarte rar în apele noas-
tre, ele fiind pe cale de dispariţie.

Comune pentru toţi sturionii sunt par-
ticularităţile anatomice şi modul de viaţă.
Sub raport anatomic, ei se caracterizează

prin scheletul zgârcios (craniul lor e format
dintr-o singură piesă cartilaginoasă - pre-
lungită cu un bot - şi prin solzii placoizi -
ca nişte plăci - care le acoperă pielea).

Toţi sturionii din ţara noastră se repro-
duc în Dunăre, pe funduri tari, fără mâl,

pietroase, izbite de un curent puternic de
apă, în special primăvara, când tempera-
tura în Dunăre este de 12-23°C, în ordine?
următoare: morunul, nisetrul, cega şi păstru-
ga. Puii ieşiţi din icre, în primele 6-8 săp-
tămâni, vieţuiesc în Dunăre, după care cei
de morun, nisetru, păstruga şi şip îşi schim-
bă mediul, retrăgându-se în zona litoralului

[VJării Negre, unde îşi continuă ciclul vieţii, existenţa sturionilor. Producţia lor a scăzut
[ar cei de cegă şi viză continuă viaţa în considerabil după 1970 şi sunt semne în-
„lediul iniţial, fluviul Dunărea. grijorătoare că la începutul mileniului III,
Instalaţiile hidroenergetice, poluarea tot dacă nu se vor lua măsuri severe de pro
bai intensă a Dunării, a deltei sale şi a tecţie, din fauna ţării noastre ar putea să
apelor litorale ale Mării Negre în ultimii dispară definitiv aceşti peşti cu atât de ri-
douăzeci şi cinci de ani au pus în pericol dicată valoare ştiinţifică şi economică.

XIII. BROAŞTE ŞI SALAMANDRE

URIAŞII BROAŞTELOR însă cea mai impozantă broască este ce-
africană - Conrana goliath - întâlnită -a
Pe lângă broaştele şi brotăceii de talie preajma cascadelor de pe râul Mbia, j„
mijlocie, care trăiesc şi pe la noi, în ţările jungla deasă din Rio-Muni (Africa ecuato-
calde îşi duc viaţa câteva specii de broaşte rială), pe o fâşie lungă de 150 de mile «i
uriaşe. Astfel, în lacul Titicaca, situat în lată de 60.
Anzii Cordilieri, aproape de graniţa dintre
Peru şi Bolivia, la altitudinea de 3 212 m, Conrana ajunge până la 3,5 kg greutate
se întâlneşte o broască grăsună, cântărind Lungimea totală, cu picioarele întinse, a-
mai bine de o jumătate de kilogram, numită tinge 70-80 cm. Ce deosebire faţă de cea mai
în ştiinţă Telmatobius culens, iar de localnici mică broască din lume, Hyla ocularia, care
broasca mută. într-adevăr, o particularitate nu depăşeşte 1,5 cm şi o greutate de 5 g|
ieşită din comun a acestui reprezentant al Ochii bulbucaţi ai uriaşului au un diametru
unei familii recunoscute prin agitaţia de 2 cm. A fost descoperită abia la înce-
sonoră este... muţenia. Expediţia din 1968 putul secolului nostru, mai precis în 1906,
a vestitului comandant J.Y. Cousteau a de misionarul J.L. Bates.
studiat-o cu atenţie, remarcând numărul
mare de exemplare (peste 1 miliard) care Abia în 1968, după îndelungaţi ani de
populează acest lac retras, cu o faună foar- cercetare, biologul George Subater Pee a
le originală. Un exemplar conservat de reuşit să-i dezvăluie „secretul" înmulţirii şi
broască mută a fost donat de Cousteau metamorfozei. Broasca îşi lipeşte ouăle de o
Muzeului de Istorie Naturală „Grigore An- plantă rară, Diakraea, care trăieşte în locuri
tipa" din Bucureşti, cu prilejul vizitei sale ferite, în crăpăturile jilave dintre stânci.
în România. Tot acolo au fost găsiţi şi câţiva mormoloci.

In America Centrală şi în Cuba îşi face Ajungând în deplinătatea forţelor şi di-
veacul o broască uriaşă, celebră nu numai mensiunilor, Conrana nu are alţi duşmani
prin dimensiuni şi lăcomie, dar şi prin în afara crocodililor şi a localnicilor din tri-
sunetele... bovine ce le scoate. Mai demult bul „fang", pentru care carnea broaştelor-
i se spunea broasca mugitoare (Rana mu- gigant este o delicatesă. Conrana este de o
yens), azi i se zice Rana catesbiana. Poate rară agilitate şi posedă la perfecţie arta de
ajunge cu picioarele întinse până la 30 cm, a se camufla. De aceea prinderea unei
iar greutatea ei se apropie de 1 kg. Fiind broaşte-gigant cere din partea vânătorilor
in animal fricos, stă ascunsă prin desişurile multă experienţă, iar uneori o răbdare de
vegetaţiei sau la marginea mlăştinoasă a fier. Tribul „fang", care trăieşte în preajma
sadurilor. Din cauza orăcăitului foarte pu- locurilor de baştină ale batracianului, a
ernic, localnicii îi spun „bull-frog", adică învăţat să prindă broaştele într-un fel de
)roasca-taur. Lăcomia fără margini a aces-- năvod aruncat de la distanţă, cu precizia cu
eu specii sărăceşte lacurile unde trăieşte, care un cow-boy îşi aruncă lasoul.
I!Să.numărul ei este mereu ţinut în frâu de
mănătorii de broaşte, care comercializează TREI BROAŞTE... ORIGINALE
Jicioarele din spate, vândute sub numele
ie picioare de pui de baltă. Creşte greu în Se spune că broaştele au o „inteligentai:
captivitate, aşa că rămâne strict legată de mediocră şi că n-ar fi înzestrate cu „talent
ocurile de baştină. de constructori. Se mulţumesc să desco-
pere adăposturi rudimentare, unde se as
cund sau iernează.

Există şi o excepţie. Este vorba de Hva- nie-verzuie cu o dungă neagră de-a lungul
jg faber, numită de localnici broasca-fierar spatelui.
Iţerreiro) din cauza sunetelor pe care le scoa-
te asemănătoare zgomotelor unui ciocan Particularitatea ieşită din comun, de un-
ca're ca<^c încetişor pe o placă de cupru. de i se trage şi numele, sunt „perii" care îi
atârnă în partea posterioară a coapselor şi
în regiunea tropicală a Americii de Sud, în regiunea şalelor, unde formează o adân-
concertele ei dau o notă specifică acestui citură păroasă ce ajunge la dezvoltarea ma-
colţ al lumii, pe care vizitatorii o subliniază ximă în perioada împerecherii, când ating
jn jurnalele lor de călătorie. 1-1,5 cm lungime. „Perii" sunt formaţiuni
dermice, filiforme, bogate în vase sanguine.
Dar o altă particularitate ne atrage aten- Rolul biologic al acestor formaţii nu este
ţia la această broască deosebit de grijulie cu încă bine clarificat. Unii le pun pe seama
urmaşii. excesului de energie în timpul împereche-
rii, alţii le atribuie un rol de organe respi-
în perioada împerecherii, pe malurile ratorii ajutătoare.
joase ale fluviilor, unde apa este mai puţin
adâncă, broasca-fierar aşază nămolul scos NEVINOVATUL DRAGON
din apă cu ajutorul labelor anterioare şi
construieşte, noaptea, pereţi circulari care într-o lucrare publicată în 1689, Johann
depăşesc cu circa 10 cm nivelul apei. Fun- Weichard von Valvasor aminteşte că, într-o
dul „craterului vulcanic" e nivelat cu ajuto- zi, dirigintele poştei din Oder Laibach (în
rul pântecelui, iar pereţii interni ai tumu- prezent, localitatea Urhnika, la 10 km de
lului circular sunt neteziţi cu lăbuţele an- Ljubliana), pescuia păstrăvi la gura izvo-
rului Lintvern. Acest izvor carstic prezenta o
terioare folosite ca o mistrie. în acest bazin, particularitate interesantă: erupea neregu-
lat, în funcţie de cantitatea de precipitaţii
cu diametrul de circa 30 cm, construit în atmosferice, intervalul dintre două erupţii
două nopţi de trudă, femela depune ouăle. variind de la câteva ore la 20 de zile. Aces-
tui fenomen i se dădea pe atunci o expli-
Am mai putea aminti şi pe o broscuţă caţie fantastică. „Sub pământ - scria Wei-
din regiunea mediteraneană, Gastrophyne chard -, nu departe de gura izvorului, tră-
ieşte un dragon; când acesta se mişcă, apa
olivacea, pentru originala ei prietenie cu din lacul în care el se scaldă iese la exte-
cel mai mare păianjen din ţinut, o specie de rior, ceea ce corespunde cu intermitenţa iz-
tarantula cu 8 picioare, cunoscută în ştiinţă vorului." Dorind să lărgească locul de pes-
cuit, dirigintele poştei a spart o porţiune de
sub numele de Dugesiella hentzi. în clipa stâncă; s-a produs o scădere bruscă a nive-
când este atacată de un şarpe, ea se refu- lului apei din interiorul stâncii şi o erupţie
giază în spatele păianjenului. La vederea in- violentă a scos la suprafaţă un „pui de dra-
sectei veninoase, şarpele bate în retragere. gon". Cronica aminteşte că acesta avea „lun-
După trecerea primejdiei, broscuţa îndrăz- gimea unei palme şi forma unui şarpe". La
neşte să iasă de sub scutul protector al ta- început a fost numit olm, sau proteu; în 1768,
rantulei femele. între batracieni şi păianjen naturalistul italian Lampeti îl denumeşte ştiin-
s-a legat o strânsă prietenie bazată pe ajuto- ţific Proteus anguinus. Era primul repre-
rul reciproc. Tarantula goneşte prădătorii pe- zentant al faunei din peşteri (cavernicole),
riculoşi pentru broască, iar aceasta, datorită intrat în atenţia naturaliştilor. (Fig. 63)

faimosului ei apetit pentru furnici, realizea- Ulterior s-a constatat că e un batracian
ză un control numeric al lacomilor invadatori primitiv din subclasa Urodelc, rudă cu sala-
care se dau în vânt după ouăle păianjenilor. mandrele şi tritonii.

în pădurile din Africa occidentală, în

apropierea torentelor de munte bine oxige-
nate, în republicile Camerun, Gabon şi
C°ngo, trăieşte broasca păroasă (Trichoba-
lrachus robustus). Are o înfăţişare banală,
tensiuni modeste de 10-11 cm, cap lat şi
Ul"tit, ochi mari, labele din faţă cu degetele
Djne dezvoltate, înarmate cu gheare care o
aJutâ să se agate de piatră, o culoare cafe-

24* ies pe uscat şi aşteaptă momentul când dj»
ouă se vor dezvolta mormolocii. Aşteptare.
Fig. 63. Ciudatul Proteus este îndelungată (2-3 săptămâni). Spre sfâr
silul acestui interval, masculul se scufunda
Această senzaţională descoperire a des- din nou în apă, iar mormolocii apăruţi lnlr.
chis gustul pentru cercetarea peşterilor şi a timp se împrăştie în mediul în care se vo^
formelor de viaţă adăpostite în ele. Va lua dezvolta.
naştere o nouă ştiinţă, biospeologia, la a
cărei constituire şi consacrare mondială sa- La o specie de broască marsupialâ, uCc
vantul român Emil Racoviţă a adus o con- cu pungă {Rhinoderma daiwini), din Chile'
tribuţie fundamentală. în perioada înmulţirii burta masculului se
umflă mult, semănând cu o lobă cu piele-
BROSCOII-DĂDACE întinsă. In interiorul acesteia trăiesc IO-JT
Alături de unii masculi din rândul peş- puişori de broască perfect dezvoltaţi. Cum
tilor şi păsărilor, două specii de broscoi fac au ajuns acolo? La mascul, faringele comu-
dovada unui extraordinar instinct patern, nică cu doi saci: unul este stomac, celălalt
unei griji deosebite faţă de urmaşi, grijă pe sac vocal. In timpul nunţii, sacul vocal este
care o manifestă în lumea animalelor, de folosit ca rezonator (cutie de rezonanţă)
obicei, femelele. După aceea, sacul vocal se preface în sac
incubator. Femela depune ouăle în apă, iar
Broasca-moaşă (Alytes obstreticans), masculul le înghite. Dar ouăle nu ajung în
stomac, ci în sacul vocal, unde se dezvoltă
destul de comună în vestul şi sud-vestul până când broscuţele pot trăi independent.
E'iropei, prin regiuni pietroase de deal, In tot acest timp tatăl-dădacă nu se poate
seamănă cu broaştele-râioase, de care se hrăni, ajungând aproape scheletic.
deosebeşte prin timpanul vizibil şi pupila
vizibilă. Cântăreţ zgomotos, vânător iscusit In anul 1705, Sibylle von Merian, într-o
şi „săpător" priceput, broasca-moaşă îşi o- lucrare închinată vietăţilor din Surinam (fos-
norează numele datorită unui straniu obi- tă colonie olandeză din nord-estul Americii
cei. Când femela începe să depună în apă de sud, astăzi teritoriu autonom), descrie o
ouăle> prinse unele de altele, asemenea unor broască ciudată, bine cunoscută de locuitorii
mătănii, masculii situaţi deasupra femelelor Guyanei şi Braziliei. (Fig. 64) Este vorba de
încep să şi le înfăşoare în jurul coapselor broasca-fagure {Pipa americana), deosebită
ca pe o panglică sau ca pe un şal. După aceea de alte broaşte: degetele ei lungi au nişte
prelungiri în formă de stea cu care pipăie

Fig. 64. Broasca-fagure

prin ierburi. Femela, care poate a- lig . 65. Salamandra uriaşă din apele Japoniei
jjjg 20 cm, se remarcă prin modul origini
cum îşi apără şi îngrijeşte progeniturile, îşi unei secreţii albe, puternic iritante; efectul
aşa/ă ouăle pe spinare cu ajutorul mas- acestei secreţii este asemănător veninului
culului. Sub influenţa ouălor se formează de broască râioasă. Această caracteristică a
oe spinare adâncituri de 10-15 mm, un fel dat naştere la superstiţia că aceasta ar fi
je pungi incubatoare hexagonale, deschise, rezistentă la foc.
îndesate una lângă alta, amintind prin aşe-
zarea lor fagurii de albine. în acestea mor- în secolul trecut, în câteva pâraie repezi
molocii îşi petrec toată perioada dezvol- de munte din marea insulă japoneză Nip-
tării, hrănindu-se prin pereţii bogaţi în Vase pon, a fost descoperită o salamandră uriaşă
cie sânge ale acestor pungi, şi părăsesc spi- care a fost numită Megalobatrachus maxi-
narea mamei abia sub formă de broscuţe. mus. Câţiva ani mai târziu, într-o regiune
muntoasă a Chinei, oamenii de ştiinţă au
SALAMANDRELE CARE NU SE TEM identificat o rudă bună a acesteia, M. davi-
DE FOC dianus, socotită cel mai mare amfibian al

Salamandrele, solomoniţele sau şolo- timpurilor noastre. (Fig. 65)
mâzdrele-focului, cum li se spune în popor, Aceste salamandre uriaşe ating o lungi-
rude bune cu tritonii, sunt un fel de broaşte
cu coadă (urodele), cu mulţi reprezentanţi, me de 1,50-1,60 m, o greutate de 50-60 kg
împrăştiaţi pe toată suprafaţa globului. şi trăiesc de obicei peste 50 de ani, având
Sunt animale primitive, cu coadă lungă, pi- cea mai lungă viaţă dintre batracieni.
cioare scurte, articulate lateral de centurile
scapulară şi pelviană. In apă înoată bine Leneşe şi greoaie, aceste salamandre cu
prin mişcările şerpuite ale cozii, dar pe cap lat şi turtit îşi duc viaţa în fundul apei.
uscat se deplasează greu, mai mult prin tâ- Din când în când îşi scot din apă botul pen-
râre. Sunt foarte lacome şi se hrănesc cu
moluşte, viermi, păianjeni, insecte pe care tru a respira.
le prind cu ajutorul limbii. Unele, cum ar fi Amfibianul uriaş este vânat pentru car-
tritonii (Tritums), trăiesc doar în apă. Alte-
le, precum salamandra pătată (Salamandra nea gustoasă şi pentru anumite proprietăţi
naculosa), comună şi pe la noi, trăiesc mai
mult pe uscat, în locurile umede din pă- miraculoase pe care i le atribuie medicina
duri, ieşind doar seara sau după ploile populară locală, care o recomandă ca efi-
calde de vară, mişcându-se alene pentru a cace în întinerire. S-au luat măsuri drastice
Prinde melci fără cochilie (limacşi). Ani- de protejare a acestui animal, ameninţat să
malul se apără de duşmani prin eliminarea dispară din cauza braconajului.

XIV. REPTILE

1. ŢESTOASE, ŞOPÂRLE Fiind deosebit de blajin, el transportă, fără
grabă, pe carapace, 3-4 copii. Masculii
Tancul viu
în celebrele sale călătorii cu vasul sunt de obicei mai mari decât femelele care
efectuează pentru reproducere migraţii la
„Beagle", Ch. Darwin semnala prezenţa celei coastele mării, parcurgând 10-12 km în 2-3
mai mari broaşte ţestoase de uscat din lu-
me, numită broasca-ţestoasă-elefant (Tes- zile. (Fig. 66)
tndo elephantopus), al cărei corp de 2-3 m Aceste vieţuitoare răbdătoare şi rezis-
lungime este sprijinit pe patru picioare
groase, ca de elefant. Un astfel de „tanc" tente la foame (încetându-şi funcţiile vitale
viu, care cântăreşte 400-500 kg, nu poate fi ele pot posti chiar doi ani!) au o viaţă înde-
ridicat decât de 5-6 oameni. In rezervaţiile lungată, limitele acesteia depăşind uneori
şi în grădinile zoologice unde e protejat,
chelonianul devine un punct de atracţie. 200 de ani.
Până în secolul al XVl-lea, arhipelagul

Galapagos număra sute de mii de astfel de
uriaşi. O dată cu sosirea navigatorilor spa-
nioli pe insulă, animalele au fost vânate fă-

Fig. 66. Broasca-ţcstoasă-elefam

ră cruţare. Azi, puţinii supravieţuitori sunt nea sa gustoasă. Pe coastele insulelor Ta-
ocrotiţi cu multă grijă. dang, Salang şi Besang de la ţărmurile Su-
matrei se recoltează anual până la 2 mili-
în legătură cu longevitatea ţestoaselor oane de ouă.
uriaşe din Galapagos se citează un amă-
nunt din poveştile de călătorie ale explo- Cea mai mare broască ţestoasă cu cara-
ratorului englez James Cook. După ce s-a pace pieloasă cunoscută vreodată este un
aprovizionat cu apă şi carne (ţestoase vii) exemplar găsit mort pe plaja de la Harlech
pe una din insulele arhipelagului, el a por-
nit mai departe. Ajungând în insulele Ton- Gwynedd, la 23 septembrie 1988. Aceasta
ga, Cook a fost primit prieteneşte de către avea o lungime totală de 2,91 m, o lăţime
băştinaşi. Drept mulţumire, exploratorul i-a de 2,77 m şi o greutate de 916 kg. Se află
lăsat la plecare şefului de trib o broască acum în posesia Muzeului Naţional Galez
ţestoasă. Atât de mare era broasca şi atât
de mult i-a impresionat pe băştinaşi, încât din Cardiff, South Golam, unde a fost ex-
aceştia au ales-o... şef de trib, dându-i pusă pentru public la 15 februarie 1990,
numele de Tui Malilila. Acest şef de trib tră- după cum consemnează Cartea recordurilor
ia încă prin 1980, la mai bine de 200 de ani
de la călătoria lui Cook. Chipul său putea Guiness din 1991.
fi întâlnit curent pe timbrele poştale emise Acest gigant al mărilor prezintă în ana-
pentru aceste insule între anii 1897 şi 1935.
tomia sa elemente de primitivitate care îi
Ţestoasele de mare conferă un aspect de fosilă vie. Membrele
arată ca nişte lopăţele, cele anterioare mai
Dintre chelonienii de mare, cea mai im- lungi şi fără gheare. Carapacea rotunjită în
pozantă este broasca-ţestoasă-pieloasă sau partea din faţă şi ascuţită spre spate are un
luthul (Dermochefys coriacea), un adevărat profil aerodinamic. E acoperită cu o for-
gigant care măsoară 2 m lungime şi atinge maţie tegumentară groasă, a cărei supra-
500-600 kg greutate. . faţă aminteşte pielea şi oarecum slănina

Membrele anterioare sunt deosebit de balenei.
lungi şi lipsite de gheare. Carapacea este ro-
tunjită în partea anterioară şi ascuţită în O legendă din America Latină poves-
formă de coadă în partea posterioară. Cele teşte că broasca-ţestoasă-de-supă ar fi o
şapte coaste longitudinale ale carapacei, al- femeie plimbăreaţă, pedepsită de zeităţi ca,
cătuite din tuberculi, sunt acoperite cu o ori de câte ori naşte, să pornească mereu
formaţie tegumentară groasă a cărei supra- spre un loc blestemat, unde e nevoită să
faţă aminteşte de pielea balenelor. treacă prin grele încercări şi suferinţe.

Luthul trăieşte în toate mările tropicale Legenda în sine conţine câteva date pre-
Şi subtropicale ale emisferei nordice şi ţioase de observaţie privind comporta-
sudice. De dimensiunile sale impresionante mentul acestor chelonieni uriaşi, lungi de
se apropie şi broasca-ţestoasă-de-supă 1-1,20 m şi cu o greutate de 150-200 kg,
[Oielonia mydas) care trăieşte în apele cal- care pe ţărmul atlantic al Americii poartă
de ale Oceanului Atlantic, începând din in- numele de tortiiga sau broasca-ţestoasă-ver-
sulele Azore, până la Capul Bunei Speran- de, din cauza culorii verzui a grăsimii. Pur-
fe- Animalul se afundă uşor în apă, înoată bi- tate de curentul ecuatorial de sud, ele călă-
ne Şi trăieşte de obicei în turme; spre ţărm toresc pe coastele celor două Americi. To-
Se retrage numai în timpul nopţii. Se hră- tuşi, când vine vremea depunerii ouălor,
neşte la bătrâneţe cu iarbă de mare şi alge ele se adună cu toatele doar în două locuri:
vŞe spune că în tinereţe ar consuma şi peşti) pe o insulă, situată la jumătatea drumului
dintre America Latină şi Africa, numită In-
Poate atinge o greutate de 400-500 sula înălţării, şi pe ţărmul răsăritean al sta-
Est kg. tului Costa Rica. Pe acest ţărm există o re-
giune numită Mlaştina Tortuguero, dealuri
e vânat fără cruţare mai ales pentru car- Tortuguero, o stâncă Tortuguero. Localnicii
afirmă că această stâncă e un punct de re-

^

248 ÎN Al

acos- tuală, poate atinge o lungime de 3-4 m,
ner pentru broaştele ţestoase care „Î ceea ce trebuie să recunoaştem că pentru
tează" totdeauna în dreptul ei. un guşter nu-i o performanţă oarecare.

în clipa când coboară pe ţărm începe Capul său e înzestrat cu ochi mari, ca-
blestemul, calvarul speciei ce luptă să su- fenii-închişi, cu fălci prevăzute pe partea
pravieţuiască. Prin nisipul uscat şi fierbinte, interioară cu dinţi ascuţiţi şi uşor curbaţi si
ţestoasele îşi târăsc cu greu uriaşele cara- cu o limbă gălbuie deschisă. Corpul e a-
pace de 200-300 kg până unde găsesc coperit cu solzi numeroşi, negri-ccnusii
locurile de pontă. Săparea cuibului cere tari ca piatra, iar labele puternice, cu gheare
multă energie, iar depunerea celor 50-200 ascuţite, devin minunate unelte de săpat De
de ouă este de-a dreptul epuizantă. Sosirea altfel, acest uriaş îşi petrece noaptea în
lor este semnalată şi de oameni şi de ani- groapa săpată de el. Coada, turtită pe la-
male. Animalele, în special pumele, pes- turi, măsoară cam jumătate din lungimea
căruşii şi chiar alte neamuri de ţestoase, totală a animalului. Prin înfăţişarea generală
urmăresc ouăle care constituie o hrană ne duce cu gândul la strămoşii lui, şo-
gustoasă. Vânătorii nocturni de ţestoase, pârlele gigantice care au stăpânit zeci de
nişte briganzi numiţi velodores, le pândesc milioane de ani Pământul, faţă de care lo-
până depun ouăle, apoi, la întoarcerea spre tuşi el rămâne un pitic.
apă, le răstoarnă şi le cară în ambarcaţiuni,
ştiut fiind că din grăsimea, carnea şi zgâr- Prin dimensiuni le face concurenţă igua-
ciurile de ţestoasă se prepară delicatese, nelor, şopârle exotice, trăind în regiunile
iar din carapacea lor se confecţionează din tropicale ale Americii de Sud ori în ţările
ce în ce mai multe obiecte (poşete, rame din jurul golfului Mexic, cu corpul compri-
de ochelari, bijuterii, mânere de baston, mat lateral, cu capul mare şi cu o coadă
bibelouri etc). foarte lungă. Picioarele puternice se termi-
nă cu degete lungi. De la ceafă până la
A doua parte a blestemului, a dramei a- vârful cozii precum şi pe guşă au o creastă
;estor specii, se petrece cu 50 de zile mai dinţată cu ţepi moi, atârnând în jos. Cele
târziu, când puii de ţestoasă, supravieţui- mai multe sunt arboricole, trăiesc doar în
torii masacrului de ouă, eclozând, se pre- copaci, se caţără cu îndemânare şi se as-
cipită într-o goană disperată spre ocean. cund în frunziş. Temătoare, ele se feresc de
Cele două sute de metri de nisip care des- oameni, care le vânează din cauza cărnii
part cuiburile de apă devin un adevărat comestibile. Cea mai mare dintre acestea.
irum al morţii. Puii, neajutoraţi şi cu cara- iguana verde (Iguana igiiana), atinge 1,60 ni
jacea destul de moale, sunt întâmpinaţi de şi foloseşte, ca să se apere, o mască de in-
Tiii de păsări şi chiar de mamifere care îi timidare.
iecimează. Din o sută de mii de pui de
?roascâ ţestoasă doar câteva mii mai reu- Dintre iguanele de mare cea mai impo-
şesc să ajungă în apa salvatoare. zantă şi celebră este Amb.lyrhynchus crista-
tus care se adună în mare număr pe ţărmu-
supravieţuitorii dinozaurilor rile pietroase ale insulelor Galapagos. Ele
au fost studiate de marele naturalist Ch.
In 1912, ziarele relatau cu lux de ama- Darwin. Aceste iguane se hrănesc cu alge,
nete descoperirea ultimului reprezentant duc o viaţă colonială, înoată şi se scufundă
ii balaurilor din poveşti, în insulele Ko- bine datorită cozii lungi de 80 cm, com-
nodo din Arhipelagul Indonezian. Exa- primată lateral. Creasta întinsă de la ceafa
gerările nu lipseau. Fanteziile încinse i-au până la vârful cozii, cu ţepi îndoiţi înapoi,
itnbuiţ lungimi de 10 m şi proprietatea de îi dă aspectul unui mic monstru preistoric-
1 nu fi străpuns de glonţ din cauza pielii Nu este fricoasă, nu atacă omul şi se lasă
mpenetrabile. prinsă fără a muşca, apărându-se doar cu
coada. Vine pe lângă casă la fluieratul °'
In realitate, varanul de Komodo (Vara-m mului şi aşteaptă, ca şi câinii, mâncarea-
komodensis), cea mai mare şopârlă ac-

pâine, macaroane, cuş-cuş. In captivitate Hatteria este însă un animal uimitor nu
refuză orice hrană.
numai pentru cel de-al treilea ochi, nu
Cealaltă iguană a insulelor Galapagos, numai pentru faptul că nu-i place lumina
Conolophus subcristatus, iguană terestră cu (lucru neobişnuit pentru reptile), cât mai
dimensiuni asemănătoare cu ale rudei sale ales pentru prietenia ei multimilenară cu o
marine, are capul de culoarea lămâii, cor- pasăre marină din neamul albatrosului
pul ruginiu şi cu o coadă ceva mai scurtă,
je formă ovală. Se hrăneşte cu plante spi- (Diomedea).
noase din neamul cactusului. Trăieşte Albatroşii îşi fac cuibul sub pământ.
izolată, este agresivă şi feroce, apărându-se
cu gura şi dinţii. Cuibul lor, pe măsura acestor uriaşi ai pă-
sărilor, a devenit cu milioane de ani in ur-
Pe insulele stâncoase şi pustii de pe ţă- mă şi locul de adăpost al şopârlei. Păsările
murile Noii Zeelande trăieşte un animal ciu- şi şopârlele convieţuiesc în bună pace. „De
dat: şopârla-cu-arcadă sau hatteria (Sphe- multe ori în aceeaşi vizuină, scrie cunos-
nodon punctatus), numită de localnici wu- cutul naturalist rus Igor Akimuşkin, în fun-
dul culcuşului, pe un aşternut pregătit din
rara sau tuatara. (Fig. 67) frunze uscate, trăiesc două familii - familia
Deşi au o lungime doar de 75 cm, aceste hatteriei şi ce a albatrosului. Tuatara îşi pă-
răseşte rareori locuinţa subpământeană în
şopârle, prin înfăţişarea lor înspăimân- timpul zilei. Uneori, după ce sapă podea-
tătoare, evocă era geologică a şopârlelor ua, ea îşi depune aici ouăle. în celălalt un-
uriaşe, a brontozaurilor şi gigantozaurilor. gher al vizuinii, îşi cloceşte ouăle femela al-
Daca* aceşti monştri au dispărut de mult, batrosului. Tuatara doarme alături, încolă-
modesta hatleria, deşi mai „bătrână" cu cindu-şi trupul. Niciodată nu-şi supără
200 milioane de ani decât ei, a supravieţuit vecinii: nici păsările, nici puii."
până azi numeroaselor cataclisme geologi-
ce. Ea e socotită de oameni ca o fosilă vie nu Simbioza aduce foloase ambelor părţi:
numai pentru înfăţişarea sa de dinozaurian, şopârla găseşte o casă primitoare şi sigură,
iar pasărea care cloceşte şi puii ei nevol-
ci mai ales pentru al treilea ochi, mai mic, nici, un paznic de nădejde, deoarece hal-
numit ochiul pineal, aşezat pe creştetul teria, prin prezenţa ei aproape permanentă
în cuib, şi prin înfăţişarea ei înspăimântă-
capului. toare, alungă orice intrus.

Această prietenie strânsă constituie şi
secretul îndelungatei supravieţuiri a şopâr-
lei: în cuibul subpământean al păsării a gă-
sit nu numai protecţie, dar şi un micro-
climat favorabil şi constant, la adăpostul
cataclismelor geologice şi climatice care au
nimicit uriaşele ei rubedenii.

Fig. 67. Haucria, un supravicţuilor al Dracii zburători
dinozaurienilor
In pădurile tropicale ale Indiei de nord
şi ale Indoneziei te înspăimântă un animal
ciudat care ne poartă cu zeci de milioane
de ani în urmă, când reptilele terestre, coco-
ţându-se în copaci, au căpătat aripi şi de-
prinderea să zboare, prefăcându-se încetul
cu încetul în păsări.

Cei care străbat aceste păduri luxu-
riante, obişnuiţi cu salturile acrobatice ale

umvjji i j\| rNi\l
UIMI

maimuţelor, care se aruncă 30-40 m în gol,
prinzându-se de lianele copacilor vecini, ră-
mân şi ei surprinşi la apariţia unor făpturi
înaripate, care sar ca maimuţele şi zboară ca
păsările, fără să semene cu ele, ci mai de-
grabă cu imaginile apocaliptice ale Bibliei.
Nu e de mirare că primii europeni care le-au
zărit, robiţi de superstiţii, le-au numit dra-
goni sau draci zburători, de unde şi denu-
mirea ştiinţifică aproape tradusă în latineşte
- Draco voiam - dăruită de K. Linne,
„naşul" atâtor mii de plante şi animale.

La şopârlele-dragon, de fiecare parte a
corpului există cinci-şase coaste prelungite,
care susţin un fel de paraşută semicircu-
lară, separată total de membre. în stare de
repaus, aceste „aripi" se strâng pe lângă
corp. Ele se deschid când animalul vrea să
se deplaseze, când ia o poziţie de intimi-
dare faţă de un adversar sau în timpul ri-
tualului nupţial, pentru atragerea femelei.

Dragonul zburător, lung de circa 20 cm,

din care cozii îi revin 12 cm, este un animal
cu un colorit strălucitor ca de colibri. La
masculi, sacul de sub guşă este galben-por-

tocaliu, iar membrana de zbor de culoare

albastru-cobalt, în timp ce la femele sacul-

guler este albastru-azuriu, iar aripioarele Fig. 68. Şopârla-zburătoare

galben-verzui. In rest, animalele sunt de Printre animalele care se servesc de a-
culoarea scoarţei copacilor. De obicei, stau cest mijloc de intimidare pentru a se apăra
se numără şi şopârlele.
perechi-perechi pe copaci pentru a vâna
furnici. Nu fac „salturi mortale" decât a- In celebra sa lucrare Lumea animalelor,
tunci când se pun la adăpost din faţa uaei Brehm ne prezintă câteva neamuri de so-
pârle care folosesc originalele măşti de iln-
primejdii. (Fig. 68)

Măştile sperietoare timidare.

In nevinovatele lor jocuri, copiii, pentru In sud-estul Asiei, în Turkmenia şi Ira-
a-şi speria prietenii, îşi acoperă faţa cu nul de răsărit, trăieşte şopârla denumită
măşti înspăimântătoare. Luat prin surprin- cap-de-broascâ-cu-barbă {Phrynocephalus
dere, chiar şi un om matur se trage un pas mystaceus). în ambele părţi ale capului ea
înapoi la ivirea unei astfel de arătări. Masca prezintă lobi tegumentari ţepoşi ca nişte
sperietoare se bazează aşadar pe elementul urechi mari care, în poziţia de repaus, stau
surpriză, pe reacţia de spaimă declanşată lipite de colţurile bolului. Când e atacată,
de o prezentare neaşteptată, necunoscută, şopârla cască larg gura şi atunci „urechile
în spatele căreia s-ar putea ascunde o in- se ridică. Deoarece aceşti lobi au culoarea
tenţie agresivă, apropierea unui pericol. roşie ca şi mucoasa bucală şi sunt mărgin'!1
de ţepi albi asemănători cu dinţii, gura pa'

AJNIMALt

Fig. 69. Agama guleraiă MI poziţie de apărare

re considerabil mărită şi animalul capătă Iguanele Anolis cristatus au capul în
înfăţişarea unui monstru cu aspect de ba- formă de piramidă, ceafa împesLriţată cu o
laur. In acelaşi timp, capătul cozii - subţire creastă, iar gâtul masculului este împodobii
şi negru - este desfăşurat în sus. cu o salbă de piele extensibilă, strălucitor
colorată. Când sunt atacate, iau o poziţie
O şopârlă arboricolă din neamul aga- tipică de apărare: dau de mai multe ori din
melor, comună în Australia, şi anume aga- cap şi umflă sacul de la gât, expunându-i
coloritul viu şi izbitor. Cu ajutorul unui or-
ma guleratâ {Chlamydosaunis kingi), are gan cavernos (gol pe dinăuntru), ce se gă-
posibilitatea să-şi mărească trupul, speriin- seşte sub piele şi care se umple cu sânge,
du-i pe duşmani. Face aceasta cu ajutorul creasta de pe ceafă poate fi mărită consi-
derabil şi animalul apare în acest fel mult
unui guler ce poate fi extins cu circa 15 cm mai mare şi mai înspăimântător decât este
jur împrejur, ca o umbrelă, şi care e spriji-
în realitate.
nit pe un fel de vergele cartilaginoase, dis-
puse în formă de raze. Gulerul are mar- Şopârle care trezesc groaza
ginile dinţate şi este acoperit cu solzi fini şi
Cea mai respingătoare dintre şopârlele
cu un desen de mozaic, colorat portocaliu,
r°Şu, albastru ca oţelul şi cafeniu. (Fig. 69) agame este molohul sau dracul spinos (Mo-

Când e atacată, deschide larg gura şi în- loch horridus), locuitorul pustiurilor nisi-
tinde brusc umbrela multicoloră, produ- poase ale Australiei. Pare o apariţie din altă
când panică în rândul duşmanilor. lume. Ceva mai lung decât o palmă, se
confundă cu o ramură cafenie şi mişcătoa-
v1 poziţia de intimidare a iguanelor din re de măceş. Capul, trunchiul şi coada sunt
genul Anolis, răspândite în regiunile calde acoperite cu plăci neregulate, fiecare având
câte un spin la fel ca cel de măceş, de mă-
e Lumii Noi, se realizează cu ajutorul
nei măşti compuse cu alte părţi ale corpu-