Opris, Tudor - Enciclopedia Curiozitatilor Din Natura

III. CULOAREA ŞI MEMORIA PIETRELOR

CULORI SCHIMBĂTOARE PICTORII TABELULUI
LUI MENDELEEV

Nimic nu poate fi mai uimitor decât cu- Pe vestitul tabel al lui Mendeleev, unde
loarea pietrelor. Ea rivalizează cu aceea a sunt aşezate, în căsuţe speciale şi în or-
dinea greutăţilor atomice, toate elementele
florilor, despre care un poet indian spunea chimice cunoscute, există şi câteva care au
că sunt adevărate „curcubeie vii". La flori, proprietatea ca, intrând în cantităţi adesea
mulţimea de tonuri şi nuanţe a petalelor se negrăit de mici în compoziţia unor pietre,
Jatortşle prezenţei a doi pigmenţi (sub- să le dea o coloraţie specifică. Aceste ele-
stanţe colorate) care dau naştere unei pa- mente se numesc „cromofore" sau „dătă-
lete foarte bogate. Astfel, pigmenţii xantici toare de culoare". Se ştie astfel că anumite
colorează petalele în galben-verde, galben, nuanţe de roşu, de la trandafiriul delicat
galben-portocaliu, roşu-portocaliu, iar cei până Ia roşul purpuriu, sunt provocate de
antocianici în albastru-verzui, albăstrui, al- prezenţa cromului, cuprului, fierului şi
bastru-violet, violet-roşu, roşu. La înfăptui- manganului. Astfel, roşul rubinului e un dar
rea marii varietăţi de nuanţe contribuie, al cromului, agatul roz şi, mai ales, graţiatele
fără îndoială, cantitatea de pigmenţi din roşii (alamandinele) îşi datoresc aspectul
celule, felul cum sunt împrăştiaţi în ţesu-
turi, ca şi diferitele săruri din pământ care lor, de mici cheaguri de sânge, fierului, ro-
intră în reacţie cu pigmenţii. Culorile flori- donitul ne încântă privirile datorită prezen-
lor sunt aproape totdeauna statornice până ţei manganului, care-i dă cunoscuta nuanţă
la uscare şi se păstrează neschimbate, indi- roşie-vişinie. Deşi părerile sunt împărţite,
n-ar fi exclus ca tot manganul să dea ame-
ferent din ce parte le-am lumina sau le-am tistului, acel cuarţ semipreţios, caracteristi-

privi. ca sa culoare violet. Tonurile verzi sunt a-

Pietrele se dovedesc a fi însă cu mult desea apanajul a patru elemente: berilul, ti-
mai variabile în privinţa culorii. Nuanţa tanul, cuprul şi cromul. AcvamaiiinU dato-
mineralelor depinde de numeroşi factori: rează berilului, acest element atât de folo-
alcătuire chimică, structură interioară, sit astăzi în tehnică, splendidele sale ape
reacţia faţă de lumină. verzi-albăstrui ca ale mării. Malahitul şi a-
mazonitul, jadeitul, pietre de construcţie sau
Capricioase şi proteice, culorile unor artizanat, capătă cele mai variate nuanţe de
pietre se schimbă când se face trecerea de verde, de la cel al ierbii până la cel al migda-
la lumina de zi la cea artificială, când le
lei crude, cu ajutorul cuprului. In schimb,
privim din diferite unghiuri, ba chiar pe cromul a dăruit toate varietăţile (verzi şi
suprafaţa aceleiaşi pietre. verzi-gălbui) de granat, piatră semipre-
ţioasă, şi mai ales minunatul smarald, varie-
Astfel, un cristal lung de turmalină (mi- tate nobilă a berilului a cărui transparenţă a
neral complex, conţinând acid boric), tăiat
Perpendicular pe înălţime, va descoperi o- apelor sale de un verde deschis este apre-
cniului uimit zone variat colorate în roz, ciată în toată lumea.
verde, albastru, brun şi negru.
Uneori, cuprul „fabrică" albastrul de cu-
Dar s-o luăm pe îndelete, încercând să loarea cerului sau azuriul lăptos al peruze-
Aplicăm aceste ciudăţenii, în măsura în
are ştiinţa, până la ora actuală, a putut da lelor (turcoazelor), atât de iubite în Orient.
^ tirul misterioaselor legi ale coloraţiei
Cr'stalelor.

354 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

JOCUL LUMINILOR copului mineralogic. Acest fenomen, ar
în lumea animală este cunoscut sub dorii
Există şi numeroase pietre policrome, mirea de mimetism, la minerale se numest
care îşi schimbă nuanţa de culoare după pleocroism. El poate fi pus în evidenţă cu
poziţia din care le privim. E suficient să ro- jutorul nicolului, care e un cristal de calc
tim în mână un astfel de cristal şi vom ob- varietatea spath de Islanda - ce are propri '
ţine, ca nişte adevăraţi scamatori, cele mai tatea de a dubla imaginea. Acest fenomen d
ciudate tonuri. In unele poziţii, se produc dublă refracţie explică şi pleocroismul. \y
tonalităţi galbene sau roze, în altele brun- eroismul, sau înfăţişarea mineralului in j'
cenuşii sau albastre. Ceva mai mult, topaze- uă culori deosebite, îl întâlnim mai ales \
le, poate cele mai policrome pietre alături turmalină. Tricroismul apare la disten (^
de cele de berii, par, privite dintr-o mu- nit), un silicat de aluminiu albăstrui, car
chie, albastre şi, din cealaltă, galbene, în se găseşte la noi în Munţii Semenic.
timp ce culoarea pietrei nu se schimbă.
Dintre fenomenele optice, reflexia şi re
Cea mai vestită piatră, însă, de care s-au fracţia luminii sunt cele care lămuresc'apa-
legat o serie de superstiţii, este alexandri- riţia culorilor, dar şi de ce corpurile strălu-
nii, o piatră preţioasă care conţine berii şi cesc diferit.
care se găseşte destul de rar în minele de
smaralde. De unde vine celebritatea acestei Indicii de refracţie explică, de pildă
pietre, atât de cântată în antichitate? Din strălucirea sau luciul mineralelor, dar şj
proprietatea de a-şi schimba culoarea la „focul" pietrelor preţioase. Dacă se ţine
lumina artificială. Ziua, la lumină, este de seama şi de simetria cristalină a mineralu-
un verde închis, iar la lumina becului sau a lui, atunci avem explicaţia completă a tutu-
flăcării unui chibrit piatra se aprinde într-o ror „capriciilor" cromatice pe care acesta le
culoare zmeuriu-închisă sau violetă. Numit manifestă.
în vechime „floarea pământului", alexan-
drinii a dat naştere la numeroase legende Să ne întoarcem la turmalină. Ea este
şi obiceiuri. Astfel, astrologii ghiceau desti- un mineral anizotrop uniax care se prezintă
nul omului în apele sale, iar oamenii super- sub forma unor cristale alungite aparţinând
stiţioşi gravau pe ea inscripţii sau chipuri sistemului romboedric-trigonal. Turmalină
aducătoare de noroc. Astăzi alexandritul văzută la microscopul asociat cu cristale
rămâne doar o problemă pentru opticieni,
care, pe măsură ce progresează cunoştin- (spath de Islanda) apare astfel. Cu un sin-
ţele noastre asupra structurii cristalelor, gur nicol este colorată în două nuanţe: al-
găsesc explicaţii din ce în ce mai precise bastru şi brun închis. Cu doi nicoli se ma-
acestor „tainice" proprietăţi coloristice ale nifestă prin culori irizate, intense, porto-
unor pietre. calii, albastre şi verzi. Aceste culori, numite
de birefringenţă, se datoresc fenomenului
Spectroscopia şi microscopia au permis, optic numit polarizaţic cromatică a culo-
în ultimele decenii, descifrarea unor taine rilor, care prezintă treceri gradate de la o
ale lumii minerale, legate de culori. nuanţă la alta, conform tabloului de culori
de birefringenţă al lui Michel Levy. L>n a"
La ora actuală se cunosc benzile de ab- mineral, precum cuarţul, datorită structurii
sorbţie corespunzătoare pentru principa- lui speciale, are activitate optică din ca
lele pietre preţioase şi semipreţioase, ceea devierii planului de vibraţie a razelor prl tr-o
ce, pe de o parte, explică optic culoarea lor mişcare giratorie, ceea ce dă naş
specifică şi, pe de altă parte, îl ajută pe
mineralog sau bijutier la determinarea lor microscopic figurilor lui Airy.
exactă. Desigur că nu toate tainele m!raC"l]or

Mutaţiile cromatice, deci schimbarea selor comori ale lui Aladin şi fascinant ^
culorii pietrelor preţioase, în special, au lumini ale pietrelor colorate sullt, jp|â-
căpătat o explicaţie sub lentilele micros- frate, însă progresele opticii ne 'n .£ a-
ţesc să credem că în curând vălul ce
coperea altădată va fi tras pe depl"1-

- VIAŢA CULORILOR topaz fumuriu sau de ametist violet în cup-
toare, vârându-le în coca pâinii. în acest fel
■indienii, bijutieri vestiţi, vorbesc de „veş- se obţineau topaze cu delicate nuanţe aurii
6jirca'c cristalelor, aşa cum vorbim despre ori ametiste de un auriu-închis.
irea florilor. De asemenea, pentru ni-J
nu mai e un secret că pietrele colora-^iai Astăzi, în industriile de pietre preţioase
ales smaraldele şi topazele, scoase ■n se aplică în mod curent procedee moderne
niină şi expuse din prima clipă la lumi-% de accentuare artificială a nuanţei pietrelor
îşi pierd strălucirea nuanţei, devenind de podoabă, fie trecându-le prin diferite
'aiide Şi uneori incolore. De aceea, pe vre-' „băi" chimice, fie supunându-le unor ira-
iui în Urali. ca şi în India, pentru a se conica dieri cu radium sau raze ultraviolete.
culoarea vie, naturală a pietrelor pre-
lioase. acestea erau ţinute un an într-un loc PIETRELE AU „MEMORIE"?
utned. într-o pivniţă, de pildă.
Geneticienii vorbesc de o „memorie" a
Deosebii de interesant se comportă un plantelor şi animalelor care păstrează şi
mineral descoperit în India, Canada şi pe- transmit ereditar cu precizie şi fidelitate ex-
ninsula Kola, haananitul. Sparte cu cio- traordinare anumite caractere ale speciei.
canul, pietrele prezintă o frumoasă culoare
de zmeură. Nu trec bine zece-douăzeci de Mineralogii - păstrând proporţiile -
secunde şi piatra îşi pierde, sub ochii amintesc şi ei de memoria pietrelor, de
noştri, frumuseţea şi devine cenuşie. încă calitatea acestora de a păstra nealterate un
nu se ştie ce proces are loc în structura timp îndelungat atât particularităţile do-
hacmanitului, însă pare de-a dreptul uimi- bândite la naştere, cât şi pe cele câştigate
tor că o astfel de piatră „veştejită", după în decursul vieţii lor.
cee ţinută câtva timp într-un loc întunecos,
îşi recâştigă culoarea. Când sunt supuse timp îndelungat unor
modificări importante de presiune,
SULEMENIREA PIETRELOR temperatură ori prin chimism, mineralele
se adaptează noilor condiţii. Se ştie că ele au
Femeile din antichitate erau foarte co- formă proprie de cristalizare care se con-
chete şi foloseau numeroase pietre pre- servă în cadrul unor modificări ale chimis-
ţioase şi semipreţioase pentru a se îm- mului exterior. Un exemplu tipic îl oferă
podobi. Muzeele din întreaga lume sunt pirita (FeS2) care, sub acţiunea unor soluţii
pline de bijuterii tăiate în pietre scumpe sau apoase, este hidrolizată, transformându-se în
* incrustaţii minerale. Se ştie că meşterii limonit. Această transformare se trădează
acele timpuri cunoşteau meşteşugul de prin schimbarea culorii din galben în roşu,
'colora pietrele în diferite nuanţe. Se păstrându-se însă forma cristalului de pi-
«ţineau astfel cornaline roşii ori agate cu rită înlocuit. Rezultă ceea ce se numeşte în
Pe strălucitoare, fierbându-le în diferite mineralogie o pseudomorfoză, în cazul de
It'i- Agatele erau fierte de obicei într-o p faţă, pseudomorfoză de limonit după pirită.
cu miere, spălate cu apă curată şi apoi Acelaşi limonit poate înlocui, adică poate
*■> nou fierte câteva ore în acid sulfuric; se „pseudomorfoză", şi cristalele de magnetit
, t'neau frumoasele onixuri negre cu (Fe.304), de data asta păstrându-se forma de
Kl> găsite adeseori în mormintele octaedru a magnclitului. Pe valea Râuşo-
PNe, pietre care în natură n-au aceste rului, de la nord de Rucăr, octaedrii mag-
B'Şări. Marele geolog rus A. Fersman netitului păstrează culoarea cenuşie a limo-
Peşte de faptul că, în evul mediu, mi-I nitului, iar la Plopiş (Maramureş) se întâl-
ruşi „ardeau" mineralele brute de nesc pseudomorfoze de calcedonie după
cristale de galena la care se recunoaşte
uşor combinaţia de feţe de cub şi octaedru.

Granulele de cuarţ sau cristalele de feld- ambiant. Dacă presiunea exercitată asunr..
spat din alcătuirea rocilor care au fost su- rocilor depăşeşte limita critică a coeficien
puse unor presiuni pe o perioadă înde- tului de coeziune al mineralelor conin0*
lungată de timp se deformează şi se menţin nente, atunci roca se fragmentează. Une0 "
deformate după încetarea presiunii. Acest fragmentele care rezultă se cimentează c
lucru se evidenţiază prin caracteristici opti- materialul mai fin al rocii preexistent
ce care trădează deformarea reţelei. luând naştere o rocă eterogenă denurrjr
brecie tectonică. în mod obişnuit, compo?1
Mineralele cristalizate din soluţii fier- ţia mineralogică a unor asemenea roci ră
binţi includ în timpul creşterii lor pungi mi- mâne nemodificată în raport cu a rocii d.
nuscule din lichidul pe seama căruia s-au provenienţă, putând avea Ioc însă unele
format. După răcirea mineralului, în aceste schimbări ale compoziţiei mineralogice
incluziuni se observă apariţia unor bule sub-
microscopice de gaz care plutesc în lichid. Invadarea rocilor cu soluţii având tem-
La o anumită temperatură, bula începe să peraturi între 200-400°C este urmată de
se micşoreze şi dispare omogenizându-se reacţii chimice ale soluţiilor respective cu
cu lichidul. Măsurându-se temperatura de mineralele componente ale rocilor respec-
dispariţie a unui număr de bule dintr-un tive şi transformarea acestora în alte mine-
cristal se poate stabili o medie aritmetică a rale mai stabile în prezenţa acestor soluţii
valorilor care reprezintă temperatura de Astfel, feldspaţii (silicaţi de Al, Na, K şi
cristalizare a mineralului, determinată azi Ca) sunt transformaţi în sericii (silicat de
pentru blendă, calcit, gips şi alte minerale. Al şi K hidratat), amfibolii, piroxenii şi
biotitul în dorit (aluminosilicaţi de Mg şi
Aceeaşi memorie se observă şi la roci. Fc hidrataţi). Dacă transformările nu sunt
Acestea îşi păstrează alcătuirea mineralo- complete, atunci în masa mineralelor nou
gică, culoarea, mărimea granulelor, modul formate rămân resturi de mineral vechi din
de dispoziţie a acestora atâta timp cât nu roca de origine.
intervin modificări importante ale mediului

IV. PIETRE PREŢIOASE

MIRAJUL NESTEMATELOR vin simbolurile celor 12 apostoli ai lui Isus
şi ale celor douăsprezece luni din zodiac.
Pietrele preţioase, numite şi geme (de la
cuvântul italian gem/na - piatră), capătă din Regele Solomon a oferit Sulamitei, regina
celc mai vechi timpuri semnificaţii mistice, din Saaba, un smarald cu proprietăţi ocul-
unt folosite ca daruri sau ca amulete (ta-
lismane), îşi leagă numele de cele ale aştri- te, pe care aceasta 1-a atârnat deasupra pa-
|oc; zodiilor şi ursitelor, duc la omoruri şi tului ca s-o ferească de şerpi, scorpioni,
războaie, intră în istorie şi literatură. gânduri şi vise urâte.

Orientul, plin de legende fantastice, a Astrologii, considerând stelele făcute
brodat în jurul pietrelor, şi mai ales al ace- din pietre preţioase, întocmeau pentru cei
lora preţioase, legende nenumărate, în spa- lesne încrezători zodiace minerale. Fiecare
tele cărora se ascundea nu numai nărăvaşa zodie era pusă sub semnul puterii unei a-
fantezie a omului, dar de multe ori şi amă- numite pietre preţioase. Deci omul născut
gitoarea credinţă în îmbogăţiri miraculoa- într-o anumită zodie trebuia să poarte o a-
se. Legenda Golcundei, oraşul indian ce numită nestemată care-i aducea noroc şi să
ascundea munţi de pietre preţioase, peşte- se ferească de altele care i-ar putea fi po-
ra cu comori a lui Aladin (probabil o peş-
teră cu broderii de cristale, pe care razele trivnice.
lămpii ţeseau decoruri de basm), vârguţa Iată lista pietrelor legate de zodii, cu-
fermecată din poveştile noastre, cu care e-
roul prefăcea pe oricine în „stană" de pia- prinsă în lucrarea lui A. Metta şi N. Metta,
tră, povestea lui Cressus, care pe ce punea Les pierres precieuses: vărsătorul - turcoaza;
mâna prefăcea în aur, nemaipomenitele bo- peştii - ametistul; berbecul - jaspul roşu şi
găţii de pietre preţioase ale trolilor, piticii
subpământeni scandinavi (poate că viziu- carneolul de India; taurul - carneolul por-
nea unei mine ai cărei ciorchini de cristale tocaliu şi cuarţul roz; gemenii - citrinul şi
variate au aprins cine ştie când fanteziile), agatul „ochi de tigru"; racul - aventurinul
sunt doar câteva dintre miile de legende le- cenuşiu şi crizoprazul; leul - cristalul de
gate de pietre. stâncă; fecioara - citrinul şi agatul galben;
balanţa - citrinul portocaliu şi cuarţul fu-
Probabil că tot din Orient, şi mai ales din muriu; scorpionul - carneolul roşu şi sardo-
Orientul apropiat, au iradiat spre Europa o nia; săgetătorul - cuarţul albăstrui şi calce-
■"ultime de superstiţii în legătură cu pietre- donia; capricornul - onixul şi agatul „ochi
le> pe care J. Deshayes le prezintă în cu- de pisică". Astrologii recomandau purtarea
"°scuta sa carte Les civilisations de l'Orient
Ancien, apărută la Paris, în 1969. unor anumite pietre pentru fiecare zi a
săptămânii: luni, fiind ziua astrului nopţii,
Pietrele scumpe - amintea el - aveau şi se recomandau pietrele albe, cu excepţia
'oluri profetice, fiind repartizate în mito- diamantului, considerat rău vestitor; mar-
°gie la cele douăsprezece grade din ierar- ţea, ziua zeului războiului şi al sângelui, se
la demonilor. Vechiul Testament atribuie purtau pietrele roşii; miercurea, ziua lui
«limite sensuri pietrelor. Cu peste două
Mercur, erau favorabile pietrele albastre;
llenii înaintea erei noastre, marele preot
Vechilor evrei, Aaron, dădea ca simbol o joia, ziua lui Jupiter, era indicat violetul
umită piatră scumpă fiecăruia din cele ametistului; vinerea, ziua zeiţei frumuseţii,
triburi ale lui Iacob. Mai târziu, acestea de- erau preferate smaraldele verzi ca apa mă-
rii, din spuma cărora s-a născut Afrodita;
sâmbăta, ziua lui Saturn, era marcată de scli-

pirile diamantului, iar duminica, ziua lui

Apollo, zeul Soarelui, se purtau pietre de
culoare galbenă.

358 i^mA LUKIUZ.II AIILUK PNAI urni

în ce priveşte lunile anului, în ianurie se cel al aurului şi să facă din ele un mijloc d,
recomandau cuarţul roz, granaţii şi hiacin- înavuţire, o cale spre stăpânirea puterii
tul; în februarie - ametistul şi onixul; în
martie - jaspul, turmalina şi heliotropul; în încă din timpuri legendare, nestemata
aprilie - diamantul, safirul, cristalul de erau căutate şi preţuite. Ele erau nelipsijc i6
stâncă; in mai - smaraldul, agatul, criso- pe degetele bărbaţilor, de la gâtul femei]^
pra/ul; în iunie - perlele, calcedonia şi pia- sfidau trufaşe de pe coroanele de aur ■ \'
tra lunii; în iulie - rubinul şi carneolul; în regilor şi împăraţilor, înţesau vistierii^
august - onixul şi sardonia; în septembrie - domneşti, trezeau pasiuni şi îndemnau l
crisolitul; în octombrie - acvamarinul şi crime. Poeţii le cântau, profeţii le blest ^
opalul; în noiembrie - topazul; în decem-
brie - turcoaza şi zirconul. mau, prorocindu-le nenorocirile.

Se răspândise chiar credinţa că opalul Orientul plin de poveşti fabuloase
ar ii o piatră malefică, aducătoare de boli şi transmis egiptenilor, grecilor şi romanilor
suferinţe (poate din cauza culorii gălbui), interesul şi pasiunea pentru aceste frânturi
iar păţaniile prin care au trecui posesorii miraculoase de pietre. Se spune că vestitul
unor pietre preţioase de mare valoare le-au rege al Pontului, Mandate, aprigul duşman ;,1
cotat proasta reputaţie de a fi pietre „fata- romanilor, ar fi posedat o colecţie de peste
le", care aduc nenorociri şi moarte, deşi a-
4 000 de nestemate.
ceste nenorociri erau în parte simple co-
incidenţe, în parte efect al invidiei şi lăco- O dată cu tendinţa de tezaurizare a pie-
trelor preţioase ar fi apărut şi arta falsificării
miei celor din jur. Cartea lui Radu Nor, lor. Procedeele au fost numeroase şi variate,
Vraja diamantelor (f972), conţine nenumă- oamenii dând dovadă de multă inventivitate
rate exemple senzaţionale. în fabricarea de imitaţii. Acestea au devenit

în China antică, jadul ocupa un loc de o industrie în secolul al XVIII-lea, mai

frunte, fiind cotat printre materiile esen- precis în anul 1758, când germanul Iosef
ţiale, alături de soare şi stele. Era denumit
piatra divină, considerat simbol al perfec- Strasse a descoperit un procedeu de colo-
ţiunii absolute în ritualurile complicate de
purificare a sufletului şi trupului, care se rare a sticlei, imitând aproape perfect diver-
făceau la o numită dată în fiecare an; îm- sele tipuri de pietre preţioase. Procedeul,
păratul trebuia, vrând-nevrând, ca simbol îmbunătăţit, se aplică şi în prezent, iar terme-
al purificării supreme, să înghită o anumită nul „strasuri" a intrat în vorbirea curentă.
doză de pulbere de jad.
Nu numai extracţia, dar şi prelucrarea
Nestematele reprezintă, în lumea cenu-
şie a materiei minerale, ceea ce corolele nestematelor a ridicat probleme dificile o-
uimitoare ale florilor înseamnă pentru un mului. Pietrele preţioase se găsesc din în-
monoton câmp de verdeaţă: o desfătare a tâmplare şi foarte rar în mase amorfe, sub
privirii şi a sufletului. In majoritatea lor formă de geme. Pentru desăvârşirea şi evi-
cristalizate, gemele au însuşiri estetice deo- denţierea gemei, aceasta trebuie supusă u-
nor procese delicate şi laborioase de tăiere
sebite (culoare, luciu, scânteiere, transpa- şi şlefuire, dându-i-se cele mai diverse for-
renţă, formă), se găsesc rar şi au o compo- me, şi o mare bogăţie de feţe regulate, me-
ziţie chimică variată: de la minerale for- nite să înlăture impurităţile şi să mărească
gradul de reflexie a luminii şi deci străluci-
mate dintr-un singur element, ca diamantul
(carbon), până Ta cele cu o compoziţie rea pietrei.
foarte complexă, precum turmalina. Ideea de tăiere şi de prelucrare a gc;

Numai că frumuseţea acestor pietre melor naturale era cunoscută din an
strălucitoare, atât de divers colorate, ca şi chitate, în ciuda faptului că acest lucru -
raritatea lor i-au îndemnat pe oameni să le realiza foarte greu din cauza durităţi1 i° te
adune, să le prelucreze şi să le tezaurizeze, mari a acestora. Procedeele erau gre0 şi
să le acorde apoi un preţ cel puţin egal cu
Cel mai vechi tippdbeuştăoine"re este ,.'n ^

simş plu sau pdublu, folosit ,'n 'n"e°S-je.

pentru formele sferoidale. Tot veche,

imperfecte. (Fig. 14)

„în trepte" cunoaşte o largă aplicabili- cu 36 (24 transversale şi 12 în stea) feţe tri-
mai ales la nestematele colorate. |n unghiulare situate simetric în jurul vârfului
istoria pietrelor preţioase a rămas în-k ascuţit. Rozetele se montează pe lamele de
anul 1457, ca dată când un bijutier argint cu o puternică strălucire.
jnar din Bruges, pe nume Ludovic van
luem, a descoperit procedeul de prelu-e a Nu toate diamantele ajung însă brilian-
diamantului cu pulbere de diamant, te, deoarece marea lor majoritate sunt mici,
rocedeu ce a deschis epoca briliantelor, al imperfecte şi de culoare închisă. Până nu de
or preţ a crescut vertiginos. Tăierea „în
briliant" separă diamantul în ouă părţi: mult, perforarea lor se realiza cu ajutorul u-
partea superioară, numită co-,0iă sau nor ace de oţel unse în permanenţă cu un a-
tabulă, care are 32 de feţe, şi par-ei) mestec de ulei în care se introducea pulbe-
inferioară, numită diiulasă, care are 24 '6 re de diamant. Operaţia era extrem de la-
feţe. Scânteierea („focul") diamantelor borioasă şi deseori cristalele se fisurau
datorează descompunerii razelor ce trec
rin feţe şi refracţiei acestora de trei ori. uneori doar cu câteva clipe înainte de finisa-
iriliantele de calitate superioară au o re- re. După descoperirea generatorilor cuan-
e totală a radiaţiei solare. O variantă tici de lumină (laserii), găurile filierelor,
ţodernă a lăierii „în briliant" atinge 72 de care se obţineau cu atâta trudă, se execu-
faţete, iar reflectarea razelor are loc în opt tau doar într-o miime de secundă.
lunete, care amplifică scânteierea pietrei.
Diamantele de calitate inferioară şi alte pie- Strâns legată de arta prelucrării pietre-
re preţioase sunt tăiate în formă de „ro/.e- lor scumpe este şi gravarea. Când ea e po-
â". Acest lip de tăiere presupune o parte zitivă se obţin caineele, iar când e negativă,
nferioarâ plană şi una superioară acope- se realizează intagliile. Cunoscută şi sub nu-
£U 24 (18 transversale şi 6 în stea) sau mele de gliptică, gravarea este practicată
de milenii. Astăzi, în marile muzee ale lu-
mii se găsesc bogate colecţii de camee şi
intaglii. Printre cele mai renumite cităm
„cameea de la Sainte Chapelle" (cea mai

Tăieturi cu faţete

TQieturâ Tăietura
în trepte în briliant

Tip de Stea
forfecare
Hg. 14. Moduri de tăiere a pietrelor preţioase

JOU Din punct de vedere ştiinţific, picircle
preţioase, indiferent de raritatea sau colo-
mare realizată vreodată: 30/36 cm), aflată raţia dată de impurităţi, se împart în dpiiji
la Biblioteca Naţională din Paris, şi „marea categorii: compuşi ai siliciului şi compuşi •
camee de la Viena" înfăţişând, pe sardonic aluminiului. O singură excepţie o renr"'
cu două strate, triumful lui Tiberiu în bă- zintă diamantul care este un carbon pur
tălia de pe Dunăre. (Fig. 15)
UIMITORUL CRISTAL TRANSPARENT
După valoarea comercială distingem: DE CĂRBUNE
pietre preţioase, pietre semipreţioase şi
pietre nobile de ornamentaţie, care se folo- „Dintre toate pietrele preţioase desco-
sesc pentru statuete, bibelouri, vase sau perite şi folosite de om, nici una n-a stârnii
chiar în scopuri ornamentale pentru interioa- de-a lungul mileniilor atâta admiraţie şi pre-
re. Valoarea comercială a pietrelor pre- ţuire, atâtea pasiuni şi suferinţe ea diaman-
ţioase este în funcţie de natura mineralo- tul", remarca pe drept cuvânt Radu Nor în-
gică, de calităţile estetice, de dimensiuni şi Ir-o documentată carte consacrată în 1972
greutate, precum şi de raritate. în comerţ, „vrăjii" lui irezistibile, carte de care ne vom
pentru pietrele preţioase se foloseşte no- servi la întocmirea acestui capitol.
ţiunea de carat. Caratul e o măsură de greu-
tate, fiind egală cu circa 200 de miligrame Ce proprietăţi excepţionale au făcut din
de mineral. Termenul provine de la faptul că diamant cea mai preţioasă şi atrăgătoare pia-
în antichitate şi în evul mediu, la cântărirea tră naturală? Vechii greci numeau diaman-
pietrelor preţioase se foloseau seminţele de tul adamans - neînvinsul, din cauza capacită-
roşcov (Ceralonia siliqiia) care cântăreau fie- ţii lui de a zgâria toate corpurile, fără a pu-
care în medie 197 de miligrame. tea fi zgâriat la rându-i. In scara Mohs, cea
mai utilizată scară a durităţilor întocmită pe
lrig. 15. Vechi bijuterii: a,b) camec antice: baza mineralelor naturale, el ocupă cea mai
c) intaglie antică de sus treaptă, notată cu 10.

Duritatea diamantului, neobişnuit de ma-
re, se explică prin structura cristalină foarte
densă, în care celula de bază este cubul,
atomii de carbon fiind dispuşi la distanţe
relativ mici, pe când la grafit - fratele lui bun
- celula de bază este prisma hexagonală în
care distanţele dintre atomii de carbon
sunt mult mai mari. Densa aşezare a atomi-
lor de carbon în cristalul de diamant îi con-
feră acestuia o duritate excepţională, o greu-
tate specifică destul de mare şi un indice de
refracţie foarte ridicai, ceea ce face ca dia-
mantul, descompunând lumina, să dea ace-
le mirifice sclipiri şi jocuri de lumini ce i-au
adus celebritatea.

Diamantul este foarte stabil la acţiunea
acizilor şi a bazelor, fiind total insolubil in
acizii fluorhidric, clorhidric, azotic şi ŞUJ-
furic, chiar la concentraţii ridicate ş> J'1
cald. Este stabil la încălzire în aer, până •»
800°C.

. Datorită conductibilităţii termice foarte cundă, unei presiuni de circa 1 (XX) kilobari.
jdicate. proprietate neobişnuită la o piatră în bulele de gaz, sinteza diamantelor ar
preţioasă, diamantul, ca şi metalele, la tem- putea porni de la bioxidul de carbon aflat
peratura camerei pare totdeauna rece la din abundenţă, căruia diverse minerale (cum
Jitingerc, fapt ce îi ajută pe bijutieri să deo- ar fi pirotina - o sulfura de fier) i-ar „fura"
sebească uşor pietrele autentice de imitaţii. oxigenul, eliberând carbonul. Studiul geo-
chimic al izotopilor carbonului indică pen-
Ca şi omul, diamantele au „amprente" tru diamant că şi-ar avea originea în argile-
individuale. Cu 20 de ani în urmă, un insti- le bogate în materie organică străbălute
tut din Israel a pus la punct un aparat cu violent de topituri bazice. După unii cerce-
ra/e laser care permite, în câteva minute, tători, argila albastră, care umple coşurile
identificarea diamantelor dintr-un lot de de erupţie şi în care se găsesc diamantele,
geme. Aparatul, denumit „gemprint", pro- şi-ar avea originea în sedimentele carboni-
iectează pe un ecran imaginea pietrei cer- fere ingerate de marile explozii, iar dia-
cetate. Dacă este diamant arată ca o por- mantele ar fi apărut sub forţa uriaşelor pre-
ţiune de cer înstelat, iar dacă piatra este siuni şi a temperaturilor ridicate.
falsă imaginea apare ca o serie de puncte
luminoase foarte bine ordonate simetric. Cele mai vechi mine de diamant se gă-
seau în India, iar valorificarea se făcea în
Diamantele s-au născut în îndepărtate piaţa Golcondei, o vestită fortăreaţă mon-
ere geologice, când enorme mase de mate- tană din bazinul inferior al râului Krishna.
rie topită incandescentă erau antrenate şi Din minele Golcondei provin vestitele dia-
chiar ţâşneau spre suprafaţă sub formă de mante: „Koh-I-Noor", „Marele Mogul",
vulcani, datorită uriaşei presiuni a gazelor „Orlov", „Şahul", „Regentul" sau „Pitt",
şi vaporilor de apă. In momentul apocalip- „Sancy", „Florentinul" sau „Marele Duce
ticelor explozii ale unor vulcani, carbonul de Toscana", „Hoppe", „Nizam", „Steaua
aflat în magmă la temperaturi foarte înalte Polară", „Dresdcn" şi multe altele. Fiecare
a cristalizat sub formă de diamante. Aşa se din ele are un trecut deosebit, povestii cu
explică prezenţa diamantelor în rocile ce amănunte în cartea Vraja diamantelor a lui
umplu, ca nişte uriaşe hornuri, cavităţile u- Radu Nor. (Fig. 16)
nor vechi vulcani. Aceste hornuri, numite şi
„pipe" diamantifere, cu adâncimi ce pot a- Fig. 16. Diamante celebre văzute d i n faţă şi
tinge zeci şi chiar sute de metri, au fost „mă- lateral
cinate" la suprafaţă de eroziunea neiertă-
toare, iar materialul rezultat a fost dus de
apele curgătoare la mari distanţe. Diaman-
tele, datorită stabilităţii lor chimice şi du-
rităţii deosebite, au rămas nealterate în
timpul transportului şi s-au acumulat în ni-
sipurile de pe malurile râurilor. Aşa s-au
născut aluviunile diamantifere de tipul ce-
lor din India, Brazilia, Australia.

S-a observat că, în afara celor din alu-
yuini actuale şi fosile, diamante se găsesc şi
p roci eruptive bazice, de culoare închisă,
sărace în silice, ca acelea din sudul Africii,
denumite kimbeiiiie, de la localitatea Kim-
berley, întemeiată de coloniştii căutători de
diamante în a doua jumătate a secolului
'recul. După geologul rus E. M. Galimov.
^'amantele de cavitaţie apar în interiorul
Unui curent de magmă de tip kimberlitic
care ar da naştere, pentru fracţiuni de se-

j jespre „Koh-I-Noor" (adică „mun- reşte unui băieţel din oraşul bur Hopetou,
lumină") legendele indiene poves-ţ care în 1886 a găsit o piatră lucitoare. £] "
de prin anul 56 înainte de Christos, dăruit-o vânătorului de struţi O'Reilly, Ca '" a
,-1 de numele eroului Vicranadyla. dus-o la Capetown, unde s-a recunoscut ea
e a aparţinut tezaurelor indiene, un diamant de 23 de carate. După do -
. si persane, este luat de trupele en- decenii a luat fiinţă compania „Dj Bc «
anul 1850 şi oferit reginei Victoria, care a trecut la exploatarea sistematică
;nt aflându-se în tezaurul Coroanei diamantelor.

nantul „Orlov" a fost folosit iniţial Din mina Premier (Transvaal) provi,
chi pentru o zeitate brahmană din cel mai mare diamant descoperit vreodată
de la Mysore. Furat de un grena- „Cullinan", care cântărea în stare brut'.-'
icez şi vândut unui căpitan de vas, 3 106 carate (620 grame). Printre diaman
jlte peregrinări ajunge la un negus- tele celebre provenite din Africa de Sud se
;an şi de la acesta la prinţul Orlov numără şi „Excelsior" (917,5 carate în stare
oferit ţarinei Ecaterina a Ii-a. entul" brută), „Voyi" (770 carate), „Jonker" (72f,
a fost descoperit în minele de al carate), „Jubileul" (640 carate) şi altele. în
(India) de un sclav care 1-a as-) Sierra Leone a fost descoperit în 1972 dia-
bandajul unei răni pentru a-1 vin- mantul de 969,8 carate numit „Steaua Sier-
matelot. A plătit cu viaţa această in- ra Lcone".
ir după un şir de victime, diaman-
intărea iniţial 410 carate ajunge în Au mai fost descoperite geme valoroase-
lui Pitt, guvernatorul statului Ma- şi în statul brazilian Minas Gerais, oraşul
de la acesta e cumpărat de ducele Diamantina, de unde provin diamantele
ins, regent al Franţei. Existenţa sa „Vargas" (726,6 carate iniţial), „Groias"
isă continuă cu furturi, omoruri, (600 de carate), „Presidente Dutra" (409
ri de stăpâni şi de ţări şi este rc- carate), „Steaua Sudului" (362 carate) ele.
Franţa de la Berlin de Napoleon
te, în prezent găsindu-se la Luvru. Centrul bursei diamantelor ca şi a ce-
lanţul galben „Florentinul", cu o lorlalte pietre preţioase este Londra. Ţări ca
de 139,5 carate şi tăiat în forma Belgia, Olanda, Franţa, India si, mai de
, a aparţinut lui Carol Temerarul, curând, Israelul rămân în continuare vestite
Ludovic Maurul al Milanului, Pa- prin arta de şlefuire a diamantelor.

al II-lca, familiei de Medicis din Producţia mondială de diamante s-a du-
, împărătesei Măria Tereza, în pre- blat între anii 1970-1990, atingând un ritm
ndu-sc în tezaurul vechii Coroane de 5 tone pe an, însă în ultima vreme nu
; de la Viena. s-au mai descoperit geme uriaşe. George
antul albastru „Hoppe", provenit Sciwitzer, geolog la Institutul Smithsonian
îlc Golcondei, a provocat atâtea din S.U.A., apreciază însă că în jurul anului
ri şi morţi tragice încât şi-a creat o 2030 zăcămintele diamanlifere cunoscute
iiestă, sumbră, de blestem. Printre se vor epuiza dacă se păslrează ritmul ac-
» săi stăpâni au fost Ludovic al tual de extracţie.

regina Măria Antoaneta şi sulta- COMPUŞII ALUMINIULUI
ul Hamid. Numele actual provine
ncherul american Hoppe, care 1-a Corindonul - oxidul de aluminiu - ţon'
continentul american, unde se gă- stituie, alături de bauxită, principalul mine-
stăzi. reu din care se extrage aluminiul.
»> Şi în special cea de sud, este as-
mai mare producătoare de dia-: Se întâmplă însă ca în uriaşele mase oL
Pe glob. Celebritatea ci se dato- corindon amorf să se strecoare geme sun
forma unor cristale hexagonale. Cristale'1-'

■foarte pure şi transparente poartă numele de bogăţiilor Orientului, Jean Tavernier, vor-
pfir alb. T>acă suni impurifieate cu 0,1-0,2% bea acum trei veacuri despre tronul unui
oxid de titan şi urme de fier, coloraţia este ' prinţ hindus încrustat cu numeroase rubine
a|bastră şi piatra poartă numele de safir a câte 200 de carate fiecare, precum şi
propriu-zis. Numele safirului, care în greaca despre vestitele rubine ale regelui din Vish-
veche era sapphirus, provine din ebraică, napur.
unde sape înseamnă „cel mai frumos lucru" si
numeşte chiar o insulă din Marea Roşie, Cele mai importante zăcăminte se gă-
numită Sappirinia. Există şi safire galbene, sesc în Birmania (Mogok, Mandalav), unde
verzi, violete, roz, negre şi portocalii - splendidele rubine de culoarea sângelui de
numita în limba indiană paradscha. porumbel s-au formal la contactul unor mag-
me granitice cu roci calcaroase prin pro-
Grecii apreciau mult această piatră care cesul metamorfismului de contact termic.
împrumuta fie tonuri de albastru închis, a-
proape indigo (safirul masculin), fie de albas- Rubinele de Sri Lanka au nuanţe des-
tru deschis, transparent (safirul feminin) şi chise şi se exploatează la Rastuapura şi
Rakwana, iar cele provenite din Kam-
îl consacrau cultului lui Zeus. La noi el a puchia sunt închise la culoare. Exploatarea
inspirat numele proprii de Zamfir şi Zam- se face din aluviuni, din care se extrag a-
fira, adică cel sau cea cu ochi albaştri. nual 20 000 de carate. în general, dimen-
siunile rubinelor sunt mici, în jur de un ca-
Safirele pot fi deosebite uşor de celelal- rat. De aceea exemplarele mari ating pre-
te nestemate, datorită faptului că îşi pierd ţuri fabuloase. Geologul H. Bauer men-
strălucirea în lumina artificială, iar în lumi- ţionează în 1896 cele mai mari rubine, unul
na naturală, îşi schimbă deseori nuanţa cu- găsit în Tibet (de 2 000 de carate) şi altul
lorii prin rotirea pietrei. extras din Birmania (de 1 184 de carate),
iar Ludwig van Berquem descrie unele ru-
Safirele se găsesc în aluviunile din Kam- bine din tezaurul Franţei, dintre care cel
puchia, Birmania (6 000 de carate, pro- mai mare atingea 244 de carate.
ducţie anuală) şi Sri Lanka, cu safire de cu-
lori ca cerul. Acestor ţări li se adaugă Rusia Pe lângă duritatea marc, care le asigură
(versantul estic al Munţilor Urali), Kazah- menţinerea frumuseţii timp de milenii, ru-
stanul, cu frumoase varietăţi albastru închis binele ca şi safirele prezintă o proprietate
sau cenuşii, Australia, Madagascar, S.U.A. specială numită asteiism. Asterismul este
(Statul Montana) şi Cehia (Podişul Boe- datorat prezenţei unor incluziuni de rutil
miei). sau de alte minerale care, la privirea nes
tematei prin transparenţă, fac să se observe
Când corindonul e impurificat cu urme nişte steluţe luminoase ce se deplasează
de oxid de crom (1-2%) capătă o culoare prin rotirea mineralului.
roşie - ruber în latină - de unde îi vine numele
de rubin propriu-zis sau rubin oriental. A fost Tot din familia compuşilor aluminiului
necesară această precizare deoarece mai face parte şi turcoaza - fosfat de aluminiu
există o formă de rubin cu alte nuanţe de hidratat în stare amorfă - colorată în albas-
roşu şi cu altă compoziţie chimică. E tru datorită unei mici cantităţi de oxid de
vorba de rubinul spinel, mai închis la cu- cupru. Numele pietrei este legat de cuce-
loare şi mai puţin strălucitor, care e un alu- rirea Bizanţului de către turci, ale căror
minat de magneziu. Spinelii formează o gru- veşminte împodobite cu nasturi sau măr-
Pă mai largă ce cuprinde, printre altele, ru- gele din această nestemată au atras atenţia
binul „balais", cu o coloraţie delicată roz, europenilor.
mbicelul, care e galben cu nuanţe roz, şi
ţeylonitul, spinel negru din Sri Lanka, folo- Să nu uităm, de asemenea, crisoberilul,
sit ca gemă de doliu. oxid dublu de aluminiu şi berii, al cărui nu-

Rubinul este prin excelenţă piatra O- me vine de la cuvântul grecesc hrisos - aur,

rientului, ocupând un loc larg în comorile deoarece majoritatea exemplarelor de criso-
•flaharajahilor şi în pagode. Exploratorul
beril sunt de culoare galben-auriu.

Alexandrinei este o varietate de cnsobenl, cuarţul hematoid (roşu ca sângele), cuarţui
verde sau gălbui la lumina zilei, care la lăptos etc.
lumina artificială devine roşu sau violet. La
o expunere mai îndelungată sub razele so- Există însă varietăţi intrate încă din an-
lare, alexandritul devine violet cu nuanţe tichitate în rândul pietrelor preţioase.
albăstrui. Ca şi smaraldul, varietăţile de
crisoberil se găsesc în roci pegmatitice şi în In fruntea lor se găseşte ametistul, a că-
zonele de contact cu rocile înconjurătoare, rui culoare e dată de urmele de oxid de
vestite fiind minele din Urali, Brazilia (Mi- mangan. In funcţie de concentraţia impuri-
nas Gerais şi Espirito Santo), Sri Lanka, tăţii de oxid de mangan, culoarea variat,
Zimbabwe şi Madagascar. O varietate cele- de la violet deschis (ametist de Uruguay)
bră de crisoberil galben ca mierea, în până la violet închis, aproape negru (ame-
transparenţa căruia apar „nori şi ape" ce îşi tist de Franţa). Denumirea vine de la cu-
schimbă poziţia prin mişcare, este cimo- vântul greces amethystos, însemnând ,,care
fanul sau „ochiul de pisică". Numeroase nu îmbată". Anticii aveau credinţa lerniâ
goluri şi canale microscopice imprimă ci- că dacă bei dintr-o cupă de ametist nu te îm-
mofanului ciudate efecte optice în distri- beţi niciodată. Aşa se explică descoperirea
buirea luminii, ceea ce i-a determinat pe pe teritoriul Greciei a unor cupe de ame-
localnici să-i atribuie virtuţi astrale. tist care aveau gravate pe ele pe Bacchus,
zeul vinului, sau pe Silen, tatăl satirilor,
COMPUŞII SILICIULUI tovarăşul de petrecere al lui Bacchus.

Siliciul este elementul de bază al lumii Am mai putea aminti rubinul de Boemia,
minerale, după cum carbonul este prin- un cuarţ roz, şi aventurinul, de culoare bru-
cipalul component al lumii organice. El nu nă sau roşiatică, piatră ce conţine în masa
se găseşte în stare liberă, ci combinat cu o- cristalului de cuarţ numeroase puncte stră-
xigenul, sub formă de dioxid de siliciu (cre- lucitoare cu aspecte de paiete de aur, for-
mene, silice), sau de compuşi, uneori com- mate de obicei din mică ce reflectă puter-
plecşi, numiţi silicaţi. nic lumina şi lucesc foarte viu. Astfel de
pietre se găsesc pe malul Mării Albe şi în
Silicea se prezintă sub trei forme ma- Boemia.
crocristaline: marţul, tridimita şi crisobalita,
sub o formă microcristalină, calcedonia, şi Formele microcristaline sunt cunoscute
o alta amorfă, opalul. sub numele generic de calcedonii.

Cuarţul poate apărea în zonele eruptive Calcedonia propriu-zisă este lăptoasă,
sub forma unor cristale uriaşe de 1-2 m uneori cu nuanţe albăstrii. Atunci se nu-
lungime şi 300-600 kg. Când sunt pure, meşte safirin. Comalina este roşie, colo-
poartă numele de cristale de stâncă. O for- raţia fiind dată de oxizii de fier; crisoprazul
mă semipreţioasă de cristale de stâncă o sau matoslatul este verde, datorită prezen-
reprezintă diamantele de Maramureş. ţei oxidului de nichel; heliotropul are o cu-
loare verde, cu pete roşii ca sângele; sardo-
Prezenţa unor urme de substanţe străi- nia este brună-portocalie.
ne produce colorarea cristalului de cuarţ.
Unele varietăţi colorate de cuarţ nu au că- Dintre toate varietăţile de calcedonie, cea
pătat calitatea de obiecte de podoabă, fie mai atrăgătoare este agatul, care conţine
datorită faptului că nu prezintă culori atră- zone concentrice de culori diferite, formate
gătoare, fie eă sunt prea comune. Amintim din procese succesive de cristalizare. Nu-
printre altele: morionul (cenuşiu sau ne- mele de agat vine de la Achatcs, un râu din
gru), citrinul sau topazul fals (galben), hia- Sicilia pe malul căruia se găseau geme de
cintul de Compostella (galben ca mierea), agat. In antichitate, această piatră era foarte
preţuită. Legenda spune că Polvcrat. f'
ranul din Samos, aducând un sacrificiu zei-
ţei Fortuna, a aruncat în mare cel mai prc"
ţios lucru pe care îl poseda - o piatră de
agat. Ca dovadă că sacrificiul a fost primit

i de zeiţă, agatul a fost descoperit ulterior în temperatură, naştere la câteva pietre pi
burta unui peşte. ţioase.

Fig. 17. Agat Smaraldul, de pildă, este un alumino

Nu mai puţin frumoase sunt agatele er- licat de berii. Mineralogic, el se mai n
bacee, caracterizate prin prezenţa unor vi- meşte şi berii. Smaraldele sunt cele mai p
nişoare colorate, transparente sau opace, re cristale de berii, de o frumoasă culoa
asemănătoare unor alge, unor copăcei sau
nervurilor unei frunze. Când benzile aga- verde.
tului sunt alcătuite din negru şi alb, piatra
se numeşte onix, iar atunci când albul al- Denumirea de smarald, din latinesc
ternează cu roşu de carne poartă numele smaragdus, îşi are originea în cuvântul cj
de cameol. deian samorat. în spaniolă, a dat nurn^

Dintre cuarţurile amorfe, un interes deo- propriu Esmeralda (fata cu ochi verzi),
sebit 1-a suscitat opalul, o silice hidratată. Va-
rietatea cea mai pură - opalul nobil - este la noi Smaranda.
albă şi translucidă. Pe suprafaţa pietrei se Se cunosc exploatări se smaralde c
formează culorile curcubeului datorită u-
nor fenomene de interferenţă a luminii în antichitate, cea mai vestită fiind aceea c
crăpăturile microscopice formate în cursul Egipt, de lângă muntele Zaboralo, ale că
uscării gelului depus. Opalul nu se şlefuieş- galerii coborau până la 100 m în adânc
te, ci se taie, de obicei în forma numită pământului.
^picătură". Opalul era foarte preţuit de ro-
mani. Se pare că trimiterea în exil a sena- Cele mai celebre geme de smarald pi
torului Nonus de către Marc Antoniu a vin însă din Muzo, o localitate din Colu
fost determinată de opalul pe care îl pose-
da senatorul şi la care râvnea triumvirul, ca bia. Exploatarea lor a început în 1568,
să-1 dea cadou Cleopatrei. către spanioli, după ce cuceriseră şi nimi
seră cu greu tribul de amerindieni nur
Nu numai dioxidul de siliciu, dar şi sili-
ştii dau, în unele condiţii de presiune şi Muso.
Berilul auriu se numeşte heliodor,

cel roz, morganit.

O varietate de smarald, colorat în

bastru intens, este acvamarinul. Se pov
teste că în cetatea feniciană Tir, celei
pentru bogăţiile sale, templele închin;
zeităţilor aveau pereţii decoraţi cu ac
marin, creând o atmosferă sumbră, mişti

O altă piatră preţioasă este topazul,
fluosilicat de aluminiu. După Pliniu, mar
învăţat al antichităţii romane, numele i
deriva de la o insulă din Marea Roşie, 1
tezată de greci Topaizos, unde se găse
bogate zăcăminte. Azi, cele mai mari ge:
de topaz se întâlnesc în Scoţia. Topazul i

sau topazul de Brazilia, apreciat peni
transparenţa şi culoarea sa, este obţinut p
încălzirea unei varietăţi de topaz gălb '

întâlnit pe continentul sud-american.

Printre cele mai vechi pietre de podi
bă se numără twmalinele, borosilicaţi de a
miniu foarte divers coloraţi. Cele mai vei
te sunt turmalinele negre, care conţin fiei
magneziu. Atunci când, pe lângă urme
fier, turmalinele prezintă şi urme de mang
ele capătă o culoare albastră, fiind nurr

indica lite.

Printre pietrele preţioase, compuşi ai si- Dintre silicaţii fibroşi, cel mai vestii este
liciului, am mai putea adăuga hiacintul, o jadul, piatră semipreţioasă de culoare verde
varietate galben-roşcată de zirconiu, şi gra- sau măslinie, cu nuanţe albicioase, şi varicta_
natele - ortosilicaţi cu cationi bivalenţi tea sa asiatică, nefritul. Ambele denumiri se
(calciu, magneziu, fier, mangan) şi triva- referă la faptul că, în vechime, pulberea a-
lenţi (aluminiu, crom, fier), cu diferite în- cestei pietre servea ca unic leac în tratarea
făţişări. bolilor de rinichi. Deoarece în zăcăminte ne
fritul (jadul) se găseşfe şi sub formă de con-
Mai răspândiţi sunt silicaţii cu structură glomerate voluminoase, este folosit la con-
tridimensională moleculară: feldspalii, care fecţionarea de statuete şi bibeloruri, chine-
reprezintă 58% din structura scoarţei, şi ul- zii şi japonezii fiind mari specialişti în aeesi
tramarinelc, din care unele, având în struc- domeniu. Mausoleul hanului Tamerlan, de
tura lor clor, sunt incolore (sodalit), iar al- la Samarkand, este construit din jad. în Me-
tele, înlocuind clorul cu sulful, capătă cu- xic, jadul a constituit piatra din care aztecii
lori albastre. au realizat splendide opere de artă şi arme.
în 1935, Mircea Eliade, cunoscutul scriitor
O varietate pură - şi deci nobilă - a ul- şi indianist român, nota că, în vechea Chi-
tramarinului este lazuritid sau lapislazuli, nă, jadul (nefritul) era considerat printre
folosită ca piatră de podoabă şi în pictură. corpurile impregnate cu yang (principiu
Vestitul „albastru de Voroneţ" de pe fres- nobil, masculin şi incoruptibil), asigurând
cele monumentelor din nordul Moldovei nemurirea şi hrana spiritelor.
avea în compoziţia sa, nelămurită încă pe
deplin, şi pulbere de lapislazuli.

V. PIATRA ŞI VIAŢA

„PIELEA" SFEREI DE PIATRĂ nico-minerale, cu diametrul sub 0,002 mm,

Cineva compara solul cu o „piele" a Pă- formate dintr-un nucleu înconjurat de elec-
mântului, apărută prin interacţiunea preci- troni liberi (ioni), care întreţin o mulţime
pitaţiilor, temperaturii aerului, nebulo-
zităţii, vântului, precum şi vieţuitoarelor. de procese utile în structurarea solului.
Fără apa de precipitaţii, substanţele mi-
Grosimea medie a pedosferei - stratul de la
suprafaţă al litosferei - este de circa 1,5 m. nerale n-ar fi de nici un folos plantelor. Apa
Raportată la grosimea de 40 de kilometri a de ploaie, încărcată cu dioxid de carbon,
scoarţei terestre, grosimea solului repre- pătrunde printre granulele solului, intrând
zintă doar 0,0037% din cea a litosferei. şi în reacţie chimică cu el, datorită sub-
stanţelor cu care s-a încărcai în atmosferă.
Solul se formează pe un fond mineral al
scoarţei Pământului şi este rezultatul unor Compoziţia şi concentraţia soluţiei de sol
îndelungate şi complicate procese fizice, variază în raport cu felul solului, cu perioa-
chimice şi biologice. (Fig. 18) da de vegetaţie, cu gradul de aciditate.
Plantele prezintă o mulţime de adaptări la
Prima etapă în formarea solului o re- aceste diverse condiţii de sol. Unele mani-
prezintă dezagregarea rocii. Resturile sche- festă o electivitate, deci o preferinţă spe-
letice (fragmente mai mari de rocă) sunt cială pentru o anumită compoziţie chimică
mărunţite continuu, transformându-se în a solului. De pildă, există plante acidifile,
particule coloidale şi fragmente care se di-
zolvă în apa de ploaie şi dau naştere la so- iubitoare de soluri acide (deci cupH sub 7),
luţii de sol. altele bazifile, căutătoare de soluri bazice
(deci cu pH peste 7). Se citează plante ni-
Cea mai dinamică substanţă minerală o re- trifile, care caută soluri bogate în azotaţi,
prezintă coloizii, particule organice şi orga- halofile, care o duc bine pe soluri sărătu-
roase, calcofile, întâlnite cu precădere pe
substrat calcaros, silicofile, cele în căutare
de roci schelele, cuprinzând cuarţ, ori psa-
inofile, însoţitoare nedespărţite ale nisi-

pului.
Datorită legăturii lor intime cu substra-

tul, plantele pot fi folosite ca preţioşi indi-

catori geologici.

PLANTELE TRĂDEAZĂ ZĂCĂMINTELE
METALIFERE

v rm într-o veche legendă arabă se poves-
teşte că undeva, într-o vale, creştea un fel
V\«. 18. Procesul de formare a solului de arbore ale cărui tulpină şi ramuri arse se
prefăceau în aur. Despre mărul cu mere de
aur şi despre copacii cu frunze sau trun-

chiuri de argint sau de fier vorbesc unele
din basmele noastre populare. Poveştile
scandinave amintesc de spiriduşii subpă-

nteni, trolii, care, ascunzându-şi comori- patrini) s-au găsit grăunciori de 2-3 mm
le minereu sub rădăcinile unui copac u- din preţiosul metal.
au constatat dispariţia lor. Copacul se
nise cu ele. în epopeea naţională finlan- Când plantele acumulează un anumit
ă Kalevala se vorbeşte despre răpirea element în cantităţi de cel puţin 150 de
părţi la 1 000 000, ele se exploatează ca a-
întunecata Laponie a copacului cel devăratc zăcăminte. Se taie, se ard şi din
idru - Sampo - simbol al forţei, care a- cenuşa lor se extrage metalul respectiv
rădăcinile înfipte în aramă, înlăturând Astfel, în America Latină, cenuşa unei spe-
ficţiunile şi exagerările cu-ise în aceste cii de mure (Rubits) conţine mari cantităţi
istorioare, vom observa că ezia de tantal şi niobiu, metale care se recu-
populară porneşte de la un grăun-;e perează pe cale industrială.
adevăr.
fiinţa modernă a dovedit, cu ajutorul Dintre „strângătoarele" de zinc, cele mai
:troscopiei, că plantele nu au nevoie
cunoscute sunt plopul american (Popit Iu s-
r de cele 8 elemente principale care grandidentată) şi coada-şoricelului (Adiilleu
i în componenţa sărurilor minerale ab-
t necesare hrănirii, şi anume: azot, l'os- millefolium). In frunzele plopului american
potasiu, calciu, magneziu, sulf, clor şi se găsesc 200-250 părţi zinc la 1 00(1 000,
iu. Pentru o serie întreagă de procese iar în tulpinile de coada-şoricelului circa
ie sau pentru sintetizarea unor produşi 4 500, atunci când plantele se găsesc pe te-
nici de mare însemnătate în viaţa lor, renuri bogate în zinc. Aşadar, din 1 000 kg
tele asimilează şi ultramicroelemente de masă verde putem extrage, prin ardere,
la plop circa 250 g, iar la coada-şoricelului
irsate în sol.
ti spectrele de absorbţie ale sevei brute aproximativ 4 kg de zinc.
de sucurilor celulare au apărut liniile ca- Pe păşunile întinse din Asia Centrală,
dicau prezenţa unor microelemente pe
apoi analiza chimică a cenuşii plantei Australia şi America de Nord s-au găsit le-
confirmat. Astfel, de pildă, castraveţii
asimilează argint, tomatele - zirconiu, renuri vaste unde seleniul - element cu pro-
prietăţi asemănătoare sulfului - se găseşte
i - iod, usturoiul - vanadiu. In compo- încorporat în plante în cantităţi exploata-

1 tomatelor, pepenilor, dovlecilor, fa- bile. Deosebit de selective la acesl clement
şi verzei a fost descoperit, de aseme- se arată circa 25 de specii de unghia-găii din
stronţiul. In boabele de porumb apar America de Nord, studiate de cercetătorii
înte ca: tantal, berii, iridiu, aur şi zinc. new-yorkezi I. Rosenfeld şi O. A. Beath. A-
esigur că aceste elemente se găsesc în
S în cantităţi infinitezimale. cumulatori redutabili sunt mai ales Astraga-
2 se întâmplă însă atunci când planta lus bisulcatiis şi Astragalus pectinatus, care
te pe un sol unde concentraţia unor conţin 5 000 părţi la 1 000 000, deci 5 kg de
seleniu la 1 000 kg de masă verde. Consu-
de elemente este mare? mul acestor plante de către vite produce in-
îcă planta arată selectivitate pentru a- toxicări acute sau cronice, cunoscute sub
îlemente, le asimilează indiferent de
îrea lor faţă de celelalte săruri mine- numele de selenioze.
Flora africană numără două cuprofile
Neputând consuma pentru nevoile ei
obligatorii, indicatori preţioşi pentru mine-
>e întreaga cantitate, planta depozi- reurile de cupru. Este vorba de o labiată
în ţesuturi micile particule, care se care creşte în Zair - Hautnaniastntm rober-
: în cantităţi atât de mari, încât formea- tii - floarea de cupru, mult apreciată de
geologi. Ip Zimbabwe, ea este înlocuită de
nule. Acest fapt l-au confirmat ana-
plantelor din Munţii Altai, în zăcă- un neam de busuioc (Ocimum homblei).
aunfere. In tulpinile şi rădăcinile Dacă acumulările sunt mici şi deci ne-
neam de sâpunariţă {Gypsophylla
exploatabile, plantele sunt folosite ca bioin-

dicatori metaliferi.

în unele cazuri, descoperirea în corpul
plantei a unei cantităţi de microelement

[■dincolo de limita necesităţii vitale arată juncea şi un neam de ochii-păsâruicii (Saxi-
'existenţa unui zăcământ a cărui concentra- fraga cevennsis).
ţie în metalul respectiv se găseşte într-un
în America de Nord, principala indi-
oarecare raport cu coeficientul de acumu- catoare a minereurilor de plumb este o le-
guminoasă lemnoasă, Amarpha, cu frunze
lare a acestuia în corpul plantei. Analiza ca ale salcâmului şi cu inflorescenţa aseme-
cenuşii vegetale oferă geologilor indicii nea unui spic vioriu închis. Acest copăcel
preţioase asupra valorii economice a unor este atât de îndrăgostit de plumb, încât,
zăcăminte sau aflorimente de aur, argint şi unindu-se printr-o linie ipotetică cele mai
fier, înainte de începerea prospecţiunilor şi a mărginaşe exemplare, se poale stabili cu
precizie perimetrul zăcământului. în Neva-
analizei de laborator a probelor de minereu. da (S.U.A.) există un neam de unghia-găii
în alte cazuri, simpla prezenţă a unor (Astrogahts pattersoni) care indică cu mare
precizie depozitele de uraniu, iar la noi tri-
plante trădează natura zăcământului. Sunt foiul auriu (Trifnlium auream) vesteşte ză-
specii care aleg cu predilecţie solurile ce cămintele de bariu, iar Chimaphila uinbel-
lata, terenurile bogate în aluminiu.
cuprind un anumit element.
Astfel, o specie de toporaş (Viola cala- BRAUL AURULUI NEGRU

minaria) este o ideală indicatoare a zăcă- Printre cei mai decorativi copăcei din
flora ţării noastre se numără şi cătina albă
mintelor de zinc. Pentru ochii unui geolog (Hippophae rhamnoides). Nu saltă peste
expert, intensitatea coloraţiei în galben a trei metri înălţime. Este stufos, iar ramurile
corolei trădează şi concentraţia în zinc a sale cenuşiu-castanii sunt înarmate cu spini,
zăcământului. pentru a înfrunta seceta şi bolul animalelor
lacome. Punctul de atracţie al acestui co-
La fel, aglomerările unui neam de pun- păcel îl constituie frunzele lui lungi, subţi-
guliţă (Tlilaspi calaminarium), cu dimen- rele şi argintii, şi fructele portocalii cât un
siuni sporite faţă de cele normale, atrag a- bob de mazăre, care spre sfârşitul verii iau
tenţia geologilor. Dacă organele acestei locul florilor mărunte şi gălbui.
crucifere conţin o concentraţie de peste
12% calamină, atunci terenul este bogat în îl întâlnim în pâlcuri, pe ici, pe colo, a-
parent fără o repartiţie precisă. Dacă am
zinc. nota însă pe o hartă locurile unde creşte şi
Magneziul, la rândul său, este preferat am uni aceste puncte între ele, am obţine o
serie de insuliţe înăuntrul sau în jurul că-
de alte plante, unele ajungând să fie strâns rora e cu neputinţă să nu găsim zăcăminte
legate de prezenţa lui şi primind chiar nu- de ţiţei.
mele rocilor care conţin acest metal uşor.
Astfel, şisturile serpentinice sunt anunţate de Propriu-zis, cătina albă nu c un indi-
ferigi ca Asplenium adulleiinwn şi Asplenium cator special al petrolului. Dar petrolul, în
cuneifolium, ssp. serpentinii, de un cercnţel foarte multe locuri, este însoţit de alte do-
uă roci surori cu care are o geneză comu-
(Potentilla crantzii, ssp. serpentinii), toate nă: gipsul şi sarea. Cătina, fiind o plantă
trei prezente şi în flora ţării noastre, un gipsofilă şi halofilă în acelaşi timp, par-
neam de nu-mă-uita (Myosotis sauveolens, ticularitate deosebit de preţioasă, caută cu
ssp. gayerii) din Ungaria, o iarbă-de-şoal- predilecţie tocmai terenurile unde avem
dină (Sedum serpentinii) şi un neam de lap- destule şanse să dăm peste aurul negru,
adică în jurul cutelor diapirc.
tele-câinelui (Euphorbia serpentinii), am-

bele din Iugoslavia, sau Armeria maritima,

ssp. seipentinii, din Germania. Rocile dolo-

JQitice bogate în magneziu pot fi depistate
ln Alpii Dolomitici cu ajutorul unui in (Li-
"U/M dolomiticum) sau unei rude a garofiţei

Welandriiim elisabethac), în partea muntoa-
să a Ungariei, de buruiana-vântului (Seseli
ŢUcospemwn), iar în Alpii francezi, elve-tei
şi italieni de Kernera alpina, Armeriu

Ar părea surprinzător faptul că această mica trusă a geologului, iar din depârtare
plantă însoţeşte ca o lizieră ţărmul mării. culoarea rocii ne înşală. Uneori stratuj
Pe litoralul românesc, spre Eforie, de pil- vegetal acoperă piatra, a l t ă dală părţii»
dă, ca bordează faleza şi coboară pe pan- dezgolite ale stâncii sunt ascunse de lichen'
tele ei, până aproape de plajă. Capriciu? şi de crustele vremii. Şi la această întrebar
Câtuşi de puţin. Cătina albă e atrasă de plantele ne pot da un răspuns. Nu avem
leagănul rocilor ei preferate. De altminteri, decât să ne aruncăm privirile în jur petitri
gipsul şi sarea îmbibă solul falezelor, iar a găsi indicatorii celor două tipuri mari <je
petrolul este explorat în unele zone ale roci din care sunt alcătuiţi de obicei mun-
platformei continentale de la adâncimi ţii. Majoritatea plantelor alpine sunt mdi
kilometrice. La 16 septembrie 1976 a fost ferente la substrat. Există însă unele plante
instalată prima platformă românească de care iubesc pământul mai călduţ şi leşios
foraj marin la 130 km de ţărmul Mării Ne- alegând piatra de var. Altele, obişnuite cii
gre, înzestrată cu echipament tehnic con- solurile mai reci şi mai acide, preferă rocile
ceput şi realizat în ţara noastră. silicioase. (Fig. 19)

ÎNTRE CALCAR ŞI CREMENE Dintre plantele calcofile, cea mai cu-
noscută e, fără îndoială, albumila (Lconto-
Găsindu-ne pe un platou alpin, ne vom podium alpinum). Zadarnic o vom căuta pe
întreba din ce roci sunt alcătuiţi munţii pe munţii silicioşi. în astfel de munţi, vesje-
care ne-am urcat. Nu suntem înzestraţi cu tează numai în insuliţe calcaroase, cum ar
fi Piatra Iorgovanului, din Retezat. Ea ră-
mâne o podoabă exlusivă a munţilor calca-
roşi.

g- 19. Indicatoare de roci. De la stânga la dreapta: Saxij'ragu şi Ranunculus (silicofile):
Lcontopodktm, I.inaria alpina (calcofile)

La fel de statornic stâncilor calcaroase nostru botanic, această teoremă pare a fi
râniâne şi ochiul-şarpelui (Eritrichium na- răsturnată printr-un paradox: avem nevoie
itiim). cu flori albstre de nu-mă-uita ascun- doar de o latură cunoscută pentru a le de-
se în perniţa de frunze păroase. Dacă îm- termina pe celelalte două, şi anume de
prejur se întinde un grohotiş şi întâlnim li- aceea pe care o reprezintă plantele înso-
nariţa alpină (Linaria alpina), târâtoare şi ţitoare. Prezenţa anumitor specii ne dezvă-
cli Hori violete, asemănătoare cu ale gurii- luie natura solului şi ne explică, în acelaşi
[eiilui din grădini, vom fi de asemenea timp, productivitatea ridicată sau scăzută a
sigur' de constituţia văroasă a prăvălişului pădurii.
de pietre.
Avantajul stabilirii acestor date, impor-
Munţii silicioşi, mai duri şi mai termo- tante în dendrologie şi silvicultură, este cu
fugi, au permis apariţia fenomenelor gla-
ciare şi păstrează încă urma lor sub forma atât mai mare, eu cât asemenea specii ca-
lacurilor şi a zonelor de morene, umede şi racteristice sunt uşor de identificat, iar fo-
răcoroase. losirea lor ca indicatori suplineşte o serie
de cercetări şi analize.
Rămase din perioada glacialiunilor, u-
nele plante au supravieţuit pe lângă ruinele Să poposim în pădurile de silvostepă,
împărăţiei gheţurilor alpine, devenind in- şleau şi deal, unde întâlnim ca specii lem-
dicatoare sigure ale solurilor „reci", for- noase principale stejarul, cerul, gârniţa şi
mate din roci silicioase. Pe lângă iezere sau carpenul. Vom fi siguri că avem de-a face
pe grohotişurile reci din jurul acestora, ne cu un sol bogat în humus, afânat şi cu spor
întâmpină două neamuri caracteristice de de umezeală când vom întâlni plante ca:
piciorul-cocoşului: unul mărunt, cu frunze
rotunde şi dinţate (Ranunculus crenahis), pecetea lui Solomon {Polygonatum latifo-
altul mai înalt, cu frunze divizate şi două
flori tot albe, însă aburite cu violet (R. gla- liwn), saschiul {Vinca herbacea), cu Hori al-
cialis). Alaiuri de ele, un neam de saxifragă bastre, rudă cu merişorul de grădină, mărge-
{Saxifraga cymosa), cu Hori albe, mari, şi cu luşa (Lithospennum pwpweo-caendami), po-
o rozetă de frunze moi şi păroase, asemă-
nătoare unor lopăţele dinţate, guşa-porum- pivnicul-iepuresc (Asant.ni eumpaewn), cu
belului (Silene krchenfeldiana) şi sdipeţii frunze rotunde şi pieloase, tilişca (Circaea
lui Haynald (Polentilla haynaldiana) com- lutetiana), cu spicuşor de flori alb-roze ie-
pletează acest mănunchi de plante siiicofile şite dintre frunzele opuse, Aceste specii se
care, odinioară, se reflectau în oglinzile dezvoltă în parterul unei păduri omogene,
vrăjite ale gheţarilor. vânjoase, cu condiţii edafice optime.

TRIUNGHIUL PĂDURII Dimpotrivă, dacă în astfel de păduri ne
vor întâmpina sclipcţii-cu-flori-albe (Poten-
Cu puţină fantezie, am putea reprezen- tilla alba) şi, alături de aceştia, floarea-cu-
ta relaţiile plantă-mediu edafic de pădure,
Printr-un triunghi dreptunghic. O catetă ar cului (Lychnis coronaria), cu tulpini vân-
constitui-o solul, o alta - copacii, iar ipote- joase, argintii şi cu flori roşii ca ale neghi-
nuza ar fi plantele erbacee, care însoţesc în
^od obişnuit vegetaţia lemnoasă. nei, un neam de piciorul-caprei (Patccdanum
alsaliaun), cu flori albe în umbrele şi
Ca în orice triunghi dreptunghic, am frunze ea ale pătrunjelului, şi neamuri de-ale
Putea aplica teorema lui Pitagora, reuşind liruţei (Fesluca pscudovina, F. valesiaca şi
sâ aflăm a treia latură, necunoscută, dacă F. sulcata), nu ne vom îndoi de existenţa
°e sunt date celelalte două. în triunghiul unor soluri uscate şi compacte pe care co-
pacii cresc răriţi şi mai puţin viguroşi, iar
puietul se dezvoltă cu greutate.

Urcând în pădurile de fag, solurile bru-

ne, cu un humus acumulat în grosimi însem-
nate (10-20 m), biologic active, cu o bună
şi măruntă structură glomerulară, afânate,

slab acide, neutrale sau eventual saturate

de baze, sunt indicate de o serie de plante

372 fNAX

binecunoscute, cum ar fi trepădătoarea sau răriturilc de pădure năpădite de ienuperi
breiul (Mercurialis perennis), urzica-moar- (Juniperus communis şi J. sibirica) sunt în_
tâ-cu-flori-galbene (Lainium galeobdolon), ţesatc de aceşti copăcei rezistenţi şi puţin
ciocul-bcrzei (Geranium robertianum), plă- pretenţioşi.
mânariţa sau mierea-ursului (Pulmonaiia
rubra), aiul-de-pădure, cu frunze late şi Valoarea practică a plantelor indicatoa-
flori albe (Allium ursinum), măcrişul-ie- re este legată cu precădere de condiţiile
puresc (Oxalis acetosella), dalacul {Paris specifice de sol ale pădurilor din ţara
quadrifolia). Deasupra lor, făgetul se dez- noastră şi îşi păstrează valabilitatea ca
voltă viguros, iar productivitatea forestieră atare.
este foarte ridicată.
IERBURILE PĂMÂNTURILOR SĂRATE
Semnele înrăutăţirii solului, manifestate
prin creşterea acidităţii, le indică prezenţa Prin zonele secetoase, în jurul locurilor
frecventă a vulturicii carpatice {Hieraciwn sărăturoase, în preajma izvoarelor sărate,
transilvanicum), cu un lujer cu 3-4 flori ca ale pe coastele mărilor şi oceanelor, solurile
păpădiei şi o rozetă de frunze ovale şi pă- îmbibate cu săruri solubile, cum ar fi cloru-
roase, iar solul acid, nestructurat, cu aşezare ra de sodiu şi potasiu, sulfatul de sodiu, de
îndesată, cu humus brut cu moder sau calciu, magneziu etc., poartă numele de să-
humus negru cărbunos, neprielnic bunei raturi. Cele situate pe ţărmul mării sau în
dezvoltări a făgetului, mai ales din zonele jurul lacurilor litorale se numesc maritime;
superioare, este trădat de o gramince cu cele împânzite prin regiunile de şes şi deal,
spic verde-roşcat şi foarte ramificat (Des- continentale. După gradul de îmbibare a so-
champsia flexitosa) şi o juncaginacee cu un lului, se deosebesc două feluri de săraturi:
spic alburiu şi frunze înconjurate de peri solonceacwile şi solonelurile. Solonceacuri-
lungi (Luzula albida). le sunt foarte bogate în săruri chiar la su-
prafaţă; de aceea, pe timp uscat, ele par
In molidişuri, perişorul (Moneses uni- îmbrăcate într-o crustă albă, vizibilă de la o
flora), plantă gingaşă, cu flori albe, solitare, anumită adâncime, unde pătrund rădăcinile
ieşite dintre frunzuliţele rotunjoare şi pie- plantelor.
loase, vesteşte condiţii optime de sol pen-
tru brad şi molid. în schimb, o altă plantă, In general, sărurile, dincolo de o anu-
tot atât de delicată, lăcrămiţa sau umbră- mită cantitate strict necesară hrănirii plan-
vioara (Majanthemuin bifoliuni), indică so- telor, reprezintă pentru acestea adevărate
luri brune, acide, în formare, deci soluri otrăvuri. De aceea, în solurile puternic să-
mai puţin favorabile dezvoltării speciilor răturoase nu se pot face culturi şi nu pot
lemnoase. Dacă lăcrămiţa anunţă doar în- trăi alte plante, în afara celor halofite şi
ceputul înrăutăţirii solului în molidişuri, tu- halofile, bine adaptate acestui mediu ne-
fele compacte de afin (Vacciiiiuni myrtillus) prielnic. Seceta stepică, alături de concen-
indică soluri foarte bogate, inactive, pe sub- traţia în săruri, care sporeşte şi mai mult
strat silicios, nestructurate, foarte acide, cu uscăciunea fizică a solului, împiedicând ab-
îndelungă blocare a substanţelor nutritive sorbţia apei, au determinat plantele halo-
în resturi organice. Cu afinul se asociază file să se adapteze condiţiilor lor specifice.
pe acelaşi tip de sol degetăruţul (Soldanel- Fiind plante xerofite - deci adaptate pentru
la liungarica), cu frumoase flori violete, uscăciune - ele au o înfăţişare fie uscăţivă,
franjurate, rotunjoara (Homogyne alpina), cu frunze reduse şi perozitate accentuata,
composee cu rozeta de frunze circulare şi fie cărnoasă, prezentând tulpini şi frunze
dinţate, Deschampsia, Luzula şi muşchi. suculente. Solonceacurile favorizează rădă-
cini firave şi scurte, deoarece crusta de sa-
Merişorul (Vacciiiiuni vitis-idaea), rudă re, fiind higroscopică, menţine apa la *sl1'
bună a afinului, când îl înlocuieşte sau îl
însoţeşte anunţă un strat şi mai uscat, deci
un sol şi mai puţin fertil. De altminteri, nu
e greu de observat că tocmai golurile şi

prafaţă. In soloneţuri, unde sarea se află la : crucifera Lepidum cartilagineum. Coloraţia
câţiva centimetri în sol, plantele au rădăcini autumnală foarte vie a soloneţurilor con-
mai adânci şi ramificate. Pentru a pu-(ea tinentale o dau steluţele cu flori violacee
extrage mai uşor apa din solul sărat, (Aster tripolium), peliniţele argintate (Ar-
halofilele au o forţă de sucţiune mult mărită temisis salina), marile aglomerări de Cam-
şi o presiune osmotică depăşind adesea 100 phorosma anima, din neamul lobodei, cu
de atmosfere. tulpini bătând în roşcat, buchete uscăţive şi
durabile de sică (Statice), cu inflorescenţe
Unele halofite obligatorii, deci care nu ample, bogate în flori mici, albastre, dis-
pot trăi decât în aceste medii de viaţă, sunt puse în panicule, ieşind dintre nişte frunze
adevăraţi indicatori de sol, ajutându-ne să mari, asemănătoare cu o limbă de bou.
recunoaştem cu uşurinţă tipul sărăturii şi
chiar s-o localizăm geografic. Fiecare ţinut îşi are nota particulară da-
torată speciilor unice pentru respectiva sta-
Săraturile maritime, care se înşiruie de-a ţiune. In şesul Tisei şi pe valea Mureşului,
lungul litoralului, ghiolurilor şi lacurilor sa- lângă Arad, poate fi întâlnit Trifolium or-
le, pol fi uşor identificate după câteva spe- nilhopoidioides. Săraturile din centrul Tran-
cii doar aici întâlnite. Un neam de iarbă grasă silvaniei adăpostesc un neam mai rar de lo-
bodă (Chenopodium wolfii), iar cele din ju-
(Halocnemum strobilaceum) atrage a- rul Bucureştilor, viorica de toamnă (Scilla
tenţia prin articulaţiile înghesuite ale tul- autumnalis). Vulcanii noroioşi de la Pâclele
piniţeior, asemănătoare antenelor de in- Mari - Buzău îşi datorează celebritatea nu
secte. Alături de ca îşi duc veacul două numai formelor ciudate şi fenomenelor
neamuri de Frankenia (F. pulverulenta şi F. originale în urma cărora iau naştere, dar şi
plantei însoţitoare, caracteristică pentru
hispida), cu flori mici roze-purpurii, prima acest decor marţian, gărdurariţa (Nitraria
cu frunze mai late, parcă pudrate, a doua sch oberi).
cu frunze înguste, păroase.
PIETRELE-DOCUMENT
Săraturile continentale sunt diseminate
în aproape toate provinciile ţării. In cele încă din antichitate, fosilele au atras a-
mlăştinoase, de tipul solonceacurilor, cum tenţia oamenilor. Unele reprezentau părţi
ar fi cele de la Amara - Râmnicu Sărat, Bal- tari ale animalelor (plăci, oase, cochilii),
ta Albă, Ialomiţa, Lacu Sărat - Brăila, va- păstrate aşa cum sunt ele sau pietrificate,
lea Călmăţuiului, Turda, Ocna Sibiului, adică impregnate de substanţa rocii în care
şesul Tisei, valea Bahluiului şi valea Ilenei au fost prinse. Altele erau conservate sub
- Iaşi etc, se dezvoltă alte neamuri de ier- forma mulajului unei părţi sau a întregului
buri grase sau uscăţive din familia lobodei, corp al animalului, ori ca urme ale activită-
ţii sale. Aristotel presupunea, nu fără o in-
cum ar fi brânca (Salicornia europae), tuiţie genială, că ele reprezintă urmele u-
sărăcica {Salsola soda), ramificată, cu frun- nor animale sau plante care au trăit odini-
ze lineare, cărnoase, cu vârf ascuţit, apoi oară pe suprafaţa Pământului. Preluată în
evul mediu, dar trecută prin filtrul învăţă-
ghirinul (Suaeda maritima), Obione vemi- turilor teologice, explicaţia dată de Aristo-
cosa, Pelrosinionia trandru şi măturică (Kos- tel fosilelor a căpătat o accepţie biblică: fo-
chia prostrata), cu înfăţişare de tufe ramifi- silele sunt resturile unor fiinţe care au pie-
cate, de obicei păroase, de culoare verde, rit în urma potopului. Cu această „etichetă".
mai târziu roşcată, cu frunze mici şi spicu- fosilele n-au mai neliniştit spiritele, e le
leţe de flori. '

In săraturile continentale uscate, întâl-
nite în depresiunile din jurul Bucureştilor,
•n Bărăgan, pe valea Mureşului, în judeţele
Bihor şi Arad etc., îşi dau întâlnire specii

caracteristice, cum ar fi: gramineea Puc-
ciiiellia distans, pătlagini cu frunze subţiri
(Plantago lenuifolia şi P. comuti), neamuri de
tr'foi (Trifoliwn michranthum, T. angulatum),

nd socotite „jocuri ale naturii" şi tratate SPULBERAREA UNEI PREJUDECĂŢI

atare. _ Pereţii netezi de stâncă, morenele risi-
pite în căldările foştilor gheţari, lespezile
Primul savant care a văzut in fosile prinde împrăştiate prin stepa alpină sau în cine
ştie ce alte locuri aride, bolovanii căraţi de
documente ale trecutului Terrei a st apele de munte şi împinşi uneori până la
marginea plăjii marine nu sunt ocoliţi dL
Georges Buttbn (1707-1788). în vestita fiinţele vii, aşa cum s-ar crede la prima ve-
dere. Este drept că. datorită omogenităţii
carte Istoria naturală, încercând să expli- şi durităţii ei, materia minerală nu îngăduie
în principiu adăpostirea unei forme vii. Ea
prezenţa fosilelor unor scoici marine pe nu oferă, de asemenea, un mediu prielnic
pentru hrănirea şi depozitarea organisme-
rf'ul unor munţi înalţi de peste 3 000 m, el lor vegetale care, la rândul lor, le atrau pe
cele animale. Dacă totuşi există plante de
ine în evidenţă importanţa studiului stra- stâncă (saxicole) în regiunea alpină sau pe
lor de pământ în stabilirea vârstei pla- ţărmurile pietroase ale mărilor şi ocea-
nelor, ele nu trăiesc direct pe piatră, ci în
:tei. crăpături, grohotişuri, excavaţii sau boite,
însă bazele scării geocronologice au tost pe mici poliţe, terase sau brâne unde se
poate forma măcar un firav pat de humus.
insolidate în pragul secolului al XlX-lea de
Or, bolovanii şi lespezile, cu faţă netedă,
are savantul englez W. Smith. El a obser- măturaţi de vânt sau scăldaţi de ape, când
t că fiecărui strat sau complex de roci îi se găsesc în albiile râurilor sau la ţărmul
irespunde o anumită asociaţie de cochilii, mării, lasă impresia că nu pot asigura nici
;ea ce 1-a făcut să presupună existenţa cele mai modeste condiţii de adăpostire şi
iui raport între tipul acestora şi vârsta ro- manifestare a vieţii.
lor. Orizonturile care conţin aceleaşi co-
E un calcul doar al hârtiei, deoarece în
lilii fosile pot fi considerate de aceeaşi realitate viaţa pătrunde până şi în aceste
irstă. Cunoscând succesiunea taunei, se ..insule de pustietate şi meditaţie", cum Ic
numea un marc poet englez.
H deosebi orizonturile mai noi de cele
ai vechi. în acest caz, se stabileşte „vârsta DESENELE VEGETALE ALE
lativă" a rocilor, respectiv vârsta compa- PIETRELOR
tivă a rocilor între ele.
Aproape că nu există piatră golaşă sau
Metoda paleontologică de determinare lespede în regiunea alpină sau montană
vârstei rocilor a fost ulterior dezvoltată în superioară care să nu găzduiască cele mai
crările lui J. Lamarck, G. Cuvier, Ch. ciudate, dar şi nepreţioase vegetale. Este
arwin şi V.O. Kovalevski. vorba de licheni, organisme simbionte com-
plexe rezultate din convieţuirea permanenta
Se cunosc până astăzi peste 2 000 000 de dintre unele specii de ciuperci şi anU' mite
alge verzi sau albastre. Talul lor a culori
tecii fosile. Dar nu toate sunt folosite în de- variate (galben, portocaliu, cenuşi > roşcat,
brun ctc.) şi se încadrează in tipuri mari
rminarea vârstei relative a straielor. de forme exterioare: l t i "

Organismele fosile care servesc la stabi-

ea unui interval de timp geologie se nu-

esc fosile caracteristice, reprezentând fie

sturi de animale, fie resturi de plante
runchiuri fosilizate, impresiuni de frunze,

'ori, polen). Aceste pietre-document au
cătuit temeiuri importante în împărţirea
tonei Pământului în ere, perioade, epoci,
aje, ca şi repere de prim ordin în recon-

ituirea tabloului evolutiv al formelor vii.
Metoda paleontologică are însă neajun-

in: ea se poate aplica numai pentru rocile

dimentare, deoarece în rocile magmatice

metamorfice, supuse unor puternice va-
aţi' de presiune şi temperatură, urmele
' viaţă nu s-au putut conserva.

crustos, frunzos (foliaceu) şi tufos (fruc- unor morene glaciare, ca şi a unor monumen-
ticulos). te istorice nedatate. Prin raportarea diame-
trului talului la viteza medie de creştere
Prinderea de substrat se poate face anuală s-a putut constata vârsta lichenilor
printr-un mic crampon (disc adeziv), prin şi, prin urmare, şi a substratului pe care a-
peri şi rizine, printr-un ombilic central sau ceştia s-au dezvoltat.
prin porţiuni ale feţei interioare. La liche-
nii crustoşi - cei mai des întâlniţi pe bolo- BIOCENOZELE PIETREI
vani şi lespe/i - talul este strâns alipit de
subslrat prin toată suprafaţa lui şi adesea In jurul unor bolovani acoperiţi fie de
încrustat în piatra cu care face corp comun. undele reci şi mereu împrospătate ale pâ-
Ei au 0 acţiune corosivă asupra substratu- raielor şi râurilor de munte, fie de apele
lui pe care trăiesc şi pe care apar sub for- litorale, sau în împărăţia recifelor coralicre
ma unor pete cu contur neregulat şi divers iau naştere anumite biocenoze, asociaţii
colorate. Astfel de licheni crustoşi sunt specifice de plante şi animale care au stâr-
Opeographa, ale căror apoleci fine şi linea- nit încă din secolul trecut atenţia oame-
re desenează dâre negre, ca o scriere cu- nilor de ştiinţă. în pârâiaşele de munte cu
neiformă, Vernicaria, ale cărei perileci par debit mic dar constant de apă, cu un curs
nişte negi de culoare neagră sau brună, mai mult sau mai puţin liniştit şi cu o tem-
Lecanora, ca o crustă cu discurile apoteci- peratură destul de scăzută iau naştere bio-
lor având margini persistente şi mai viu co- lopuri specifice numite de oamenii de ştiinţă
lorate, Pertiisaria, cu tal circular verzui-ce- „nişe madicole". E vorba de pietre udate în
nuşiu seminat cu pete rotunde, prăfoase permanenţă de apa rece şi acoperite pe faţa
sau granuloase, sau Rhizocarpon, care apa- expusă spre lumină cu un înveliş de alge şi
re sub forma unor pete galben-verzui, cu briofite, numit biodennă. Aceste nişe a-
contur neregulat, din care se detaşează dăpostesc o faună caracteristică de viermi,
punctele negricioase ale apotecilor. răcuşori, păianjeni de apă şi trichoplere
(Slactobia, Syngapetus, Silo, Lype), la care
Capacitatea lor deosebită de a suporta tem- se adaugă coleoptere {Laccobius) şi dipte-re
peraturi foarte scăzute (de la -20°C la -75°C), (Taumastoptera, Telmatoscopus, Pericoma,
datorită învelişului protector al hifei la a- Hermione).
dăpostul căruia alga poate fotosintetiza în
voie, ca şi proverbiala lor rezistenţă la uscă- Să poposim câteva clipe la ţărmul mării,
ciune, favorizată de puterea de absorbţie şi acolo unde valurile se răsfiră peste nisipul
acumulare a apei de către ciuperca liche- argintiu, până la marginea plajei. Prin apa
nică prin toată suprafaţa ei, explică pre- transparentă se străvăd mici lespezi de cal-
zenţa lichenilor pe stâncile încinse de soa- car sarmatic pe care se clatină panglici de
re, bătute de vânt, îngheţate de geruri. Cladophora, algă verde ce iubeşte micile a-
dâncimi. In jurul unor asemenea pietre se
Procesele vitale ale lichenilor se des- constituie o adevărată asociaţie de făpturi
făşoară lent. Ca urmare, creşterea talului mărunte. Unele rămân fixate, cum ar fi ră-
lor este extrem de înceată. Măsurându-sc cuşorii cipripezi Balanus, care trăiesc în
viteza de creştere la indivizii mai multor spe- căsuţe albe, de formă conică sau cilindrică,
tii s-a constatat că lichenii cu tal crustos formate din plăcuţe calcaroase dispuse ca
{Rhizocarpon) cresc numai cu câţiva mili- petalele unui crin, briozoarele (Lapralia,
metri pe an. Datorită intensităţii scăzute a Membranipora, Schizoposella), care dese-
Proceselor metabolice, lichenii au o uimi- nează dantele pe unele muchii ale pietrei,
toare longevitate. Pe baza calculelor liche- şi dediţeii-dc-marc {Actinia equina), butoni
nometrice, s-a constatat că unii taxoni cu bruni, cărnoşi, ale căror tentacule stau în-
tal crustos (Rhizoca/pon, Aspicilia şi Lecidca)
Pot atinge impresionanta vârstă de 4 500 de
ani. Longevitatea lor a permis utilizarea li-
chenilor drept criteriu în aprecierea vârstei

se în apă, gata să apuce o pradă. Altele, putând depune în medie 200 de milioane
3bile, încearcă să se salveze. Mai lenţi, - de ouă pe an şi dispunând de o crescută
lcişorii Lepidochitona tinerea, cu plăci putere de regenerare (fiecare din cele 15_
loc de cochilie, crăbuşorii Philummus şi 17 braţe dă naştere unui nou organism)
jdis diferiţi viermişori de mare părăsesc Cu toate aceste extraordinare resurse de
-oi ş» stângaci micile adâncituri ale pie- înmulţire, Acanthaster n-a constituit o pri-
i uride s-au ascuns. în schimb, răcuşorii mejdie pentru existenţa recifelor până în
,i ţâşnesc ca nişte mici rachete din jurul jurul anului 1950. Fenomenul constatat după
;lr'ei. Lătăuşii - răcuşorii gamarizi Tali-s această dată a apărut ca rezultat al unui
saltator - fug pe o coastă, bărbătuşul, ii dezechilibru produs în viaţa organismelor
mare şi mai viguros, ţinându-şi în braţe de recife. Singurul duşman al acestei stele-
nela, iar râcuşorul izopod Idothea, cu- de-mare este un melc carnivor, Charonia
scut'şi sub numele de purice-de-mare, t/ilonis. Cochiliile sale mari (30-40 cm), cu
pare cu o viteză de necrezut. Singurul irizaţii frumoase, au atras atenţia vizitato-
:uşor care nu-şi găseşte în fugă salvarea e rilor, din ce în ce mai numeroşi după 1950,
Sphaeroma, rudă eu Oniscus, de sub piele dornici de trofee zoologice. Dezvoltarea
din pădure. El rămâne pe piatră, se e turismului a contribuit astfel la scăderea
ghem şi în acest fel se rostogoleşte >r numărului de Charonia şi la înmulţirea ex-
în apă. cesivă a stelelor-de-mare. Nu e de mirare
că în Australia s-au luat măsuri pentru apă-
Recifele coraliere, impozante formaţii rarea celenteratelor ce dau naştere minu-
)logice biogene, reprezintă prin ele în-i natelor plăsmuiri de piatră care sunt atolu-
o lume stranie, un mediu de viaţă a-te rile.
şi original. Numeroasele alge marine ca
VIAŢA DIN INTERIORUL PIETRELOR
aceste recife, dezgolite de reflux, să
zinte culorile cele mai atrăgătoare. în Despre pietrarii stâncilor marine s-a a-
;le lagunelor, printre ramurile coralilor flat târziu, datorită unor cercetări arheolo-
i care flutură rubanele algelor, mişună gice. Dar despre ce este vorba? în Italia,
i de neamuri de peşti cu forme curioase pe ţărmul mării, la Pozzuoli, există un stră-
:ulori strălucitoare, tema predilectă şi vechi templu înălţat pe vremea romanilor
leauna de succes a filmărilor subacva-. în cinstea lui Serapis. S-au păstrat neatinse
în jurul coastelor trăiesc, printre al-, doar trei coloane de marmură albă, înalte de
13 m, ciuruite pe o zonă cuprinsă între 2,70 şi
uriaşii arici de mare, scoicile gigantice 6,30 m de la pământ. Această zonă perfo-
'ama, atingând 300 kg greutate, şi vier-e rată a atras atenţia oamenilor de ştiinţă şi
anelid palolo (Eunice viridis), hrana isă datorită ei s-a putut reconstitui cu precizie
a indigenilor. în sprijinul ideii că rele de ce s-a petrecut în timp. Fără îndoială, iniţial,
templul a fost construit deasupra apei. Dar
corali formează o biocenoză bine o coborâre a ţărmului, petrecută prin vea-
îrminată, ai cărei componenţi se găsesc cul al IV-lea, a scufundat treptat edificiul
elaţii trofice foarte complexe, vine o în- până la limita superioară de 6,30 m a zonei
plare senzaţională. încă din 1962, auto- ciuruite. Peste vreo mie de ani, mai precis
ţile din nordul Australiei au fost sesi- în 1538, documentele vremii amintesc de
de distrugerea masivă a circa 120 de re- reapariţia templului. Este vorba de o nouă
reprezentând cam 1% din întreaga ba-i mişcare a pământului, de data aceasta de ri-
continentală. Biologii trimişi la faţa lo-i dicare, care a scos din adâncul apelor restu-
rile vestitei construcţii romane. Interesul
au constatat că vina o poartă o specie
tea-de-mare (Acanthaster plansi), ai că-
ndivizi, destul de viguroşi (50-70 cm), se
tză pe recif, îşi întorc stomacul pe dos 1
mănuşă, învăluind polipii coralieri, pe u

digeră. Această stea-de-mare arc o
«icitate foarte ridicată, fiecare individ

F11S 1 Kt J/7

Fig. 20. Scoici săpătoare fn stânci Cunoscutul explorator france/ al adân-

geologilor pentru o astfel de dovadă certă şi curilor marine, J.Y. Cousteau. a închinat în
strălucită a mişcării lente a scoarţei (mişca- cărţile sale câteva pagini şi aricilor-dc-ma-
re epirogenetică) s-a dublat cu interesul re, bine cunoscuţi pentru îndemânarea lor
biologilor curioşi să-i cunoască pe autorii de perforatori în piatră.
„semnelor de nivel". Şi nu mică le-a fost mi-
rarea când în alveolele pietrei au găsit co- Aricii-dc-mare (Echinoidea) sunt ani-
male de formă globuloasă, de talie relativ
chiliile unei scoici pe care, în 1758, Linne a mică, măsurând între 1 şi 32 cm în diame-
botezat-o Pholas dactylus. Ea se întâlneşte tru, dimensiunea maximă întâlnită la o spe-
frecvent şi în stâncile de la ţărmul Mării
Negre, unde sapă şanţuri de 20-30 cm lun- cie din Marea Japoniei. Corpul lor este com-
plet acoperit cu o carapace formată din 20
gime. (Fig. 20) Cochiliile albe, de trei ori de şiruri de plăci calcaroase dispuse în
mai lungi decât late, cu dungi radiare şi cu formă de raze. Toţi aricii-de-mare au spini
solzi ca de raşpel (scvamule), sunt aruncate mobili. O caracteristică interesantă, pro-
uneori şi pe plajă. Pietrele izolate de la ţărm prie lor, o constituie prezenţă unui dispozi-
sunt perforate de o altă scoică, Petricola tiv în formă de piramidă în jurul gurii, alcă-
lithophaga, cu cochilia ovală, neregulată, tuit din 40 de piese şi servind la masticaţie.
ale cărei valve prezintă lame concentrice în
formă de foi şi striuri radiare. Săpatul El a fost descris în secolul al IV-lea î.e.n.
adăpostului în piatră este rezultatul unei
duble acţiuni: chimice şi fizice. Mai întâi, de marele Aristotel, care 1-a comparat cu
scoica secretă un acid care descompune un felinar. De aici şi numele de lanterna lui
piatra, şi apoi, prin mişcarea valvelor în
timpul respiraţiei, fasonează tunelul cu Aristotel.
ajutorul solzilor, striurilor şi lamelor con- Majoritatea aricilor-de-mare trăiesc în
centrice. Uneori, în găurile de Petricola sau
de Pholas îşi face loc o scoică neperforan- apele din apropierea coastelor, deplasân-
lă, Ims dms, din care cauză cochilia ci a- du-se în căutare de pradă pe fundul mării,
Proape dreptunghiulară capătă forme on-
dulate, adaptate neregularităţilor adăpos- uneori înfundându-se în nisip.
Există însă şi numeroase specii de eehi-
tului luat de-a gata.
noidec, cum ar fi Parucentrotiis lividus, de pil-
dă, care îşi duc viaţa la ţărmurile pietroase.
Faţa ţărmului stâncos, unde se adăpostesc,

pare un imens fagure ciuruit de zeci de mii
de găuri, ca şi cum un perforator ar fi excavat
palmă cu palmă peretele de piatră. în gău-
rile circulare, cu diametre de 3-15 cm, îşi
găsesc adăpost micile animale marine. Sur-
prinşi asupra faptului, aricii-de-mare şi-au
dezvăluit secretul sistemului de foraj. A-
colo unde găsesc o fisură sau adâncitură în
piatră, o lărgesc cu ajutorul lanternei lui A-
ristotel, organ care serveşte şi ca un exce-
lent cap de burghiu. Animalul lucrează ro-
tindu-şi capul în jurul axei burghiului, până
când trasează o excavaţie cu diametrul a-

proximativ al animalului. în momentul când
lanterna lui Aristotel a trasat o nişă în pia-
tră, aricii-de-mare îşi alipesc corpul de ea,
adâncind-o lent prin variate mişcări ale
spinilor, obţinute fie prin pendularea, fie
prin rotaţia capului.

PEŞTERA, REFUGIU NATURAL racterc adaptative specifice. Astfel lipsa
ŞI CONSERVANT AL VIEŢII de lumină şi de căldură a provocat depig.
menlarea. C) altă trăsătură caracteristica
Peşterile sunt imense cavităţi săpate în este anoftalmia. Majoritatea speciilor tro-
ile calcaroase - cel mai adesea jurasic- globionte sunt lipsite de ochi, total nefolo-
tacice şi triasice - de către apele subte- sitori în acest mediu. Supuse unor surse de
lumină, animalele troglobionte manifestă
e. fenomene de fotokinezâ, de fugă din faţa
Pentru lumea vie, peşterile au jucat un luminii. Metabolismul lor este redus, de
de seamă. Peşterile mai puţin adânci, cu aceea troglobiile se deplasează puţin şi mai
- bine camuflate, cu deschiderea mai lent decât rudele terestre. Ciclul lor vital şi
•d. cu acces direct în exterior, cunoscute activitatea de reproducere sunt considera-
'ub numele de caverne, au servit ca bil încetinite. Această viaţă derulată cu în-
uri de refugiu. Aici omul primitiv şi-a cetinitorul este caracteristică mediului ca-
ii adăpost în perioada cu climă aspră a vernicol. Fiind în afara pericolului luptei
jiaţiunilor, disputându-şi uriaşele adă- pentru existenţă de la suprafaţa pămân-
turi naturale cu specii contemporane tului, speciile cavernicole se reproduc mai
ursul peşterilor, cerbul uriaş, rinocerul greu şi au fecunditate mai redusă.
>s. Pereţii multor peşteri au devenit al-
; de artă, adevărate muzee naturale, Biospeologul francez A. Bandei, în cu-
:ile lor de piatră prefăcându-se în vaste noscuta sa lucrare La biologie des animata
ce ce au dezvăluit ochilor uimiţi ai pri- cavemicoles (Paris, 1964), preciza că spe-
jr speologi arta perfectă, de un tulbu- ciile troglobionte sunt forme relicte, total
>r realism, a omului primitiv. Dar dispărute de milioane de ani de la suprafaţa
peşterile nu sunt numai adăposturi pământului, linii degenerate, fragile, in-
implătoare şi temporare pentru om şi capabile să mai suporte condiţiile variabile
specii animale. Ele constituie un me- de la exterior. La fel ca şi marile adâncimi o-
specific, numit mediu cavernicol sau eeanice, peşterile reprezintă refugii în care
leic, ce a favorizat naşterea unor forme speciile vechi au găsit singurul context eco-
viaţă cu lotul aparte de cele cunoscute logic ce corespunde slabelor lor capacităţi
upralaţa pământului, adaptate condiţii- vitale, un fel de „aziluri de bătrâni", în care
specifice pe care le oferă golurile sub- duc o viaţă modestă, discretă şi liniştită, de
îântene: obscuritate permanentă, tem- pensionari. La adăpost de stresuri şi de şo-
itură scăzută, aer umed încărcat cu diode curile vieţii active, evoluţia specializatoare
carbon, apă cu chimism bipolar idă, şi potenţialul lor biologic scăzut (ca rezultat
când spală calcarul, şi alcalină, d al acestei evoluţii) le interzic, sub ame-
transportă bicarbonatul de calciu) şi ninţarea cu moartea, de a mai reveni al su-
:onţinut sărac în substanţe organice. prafaţa pământului. Peşterile servesc acestor
Viaţa în peşteri a imprimat locuitorilor fosile vii drept refugii, înainte de a le fi
îrnicoli stabili (animale troglobionle) ca- morminte.

VI. PIETRE ORGANOGENE

RĂŞINA FĂRĂ MOARTE cul Kohibar şi de aici numele românesc de

Un produs vegetal mineralizat care a chihlimbar.
devenit cu timpul o piatră semipreţioasă Acest mineraloid semipreţios cunoaşte
B... un atrăgător material didactic pentru
demonstrarea electricităţii statice este o epocă înfloritoare în evul mediu, când
chihlimbarul. El este răşina fosilă a unui pandantivele (numire dată pietrei în ţările
apusene) sunt din nou la mare preţ. Ba, în
pin de acum 70-80 000 000 de ani (Pinus
succinifera), întâlnită şi la noi pe valea Bu- primii ani ai secolului al XVIlI-lea, este
zăului şi cunoscută sub numele de românit, construită în Prusia o vestită „cameră de
în masa sa uşoară şi transparentă, de obi-
chihlimbar" pe care regele Friedrich Wil-
cei de culoarea mierii, din care se fac fru- helm I i-a dăruit-o ţarului Rusiei, Petru I.
moase coliere şi obiecte de artă, zac mu-
miile unor făpturi ce-au trăit în acea vreme Cele mai bogate în chihlimbar au fost re-
giunile din jurul Mării Nordului (îndeosebi
(diferite insecte, fluturi, viermi, ba chiar Olanda şi Anglia) şi mai ales din împreju-
pui de şopârlă), un preţios material docu- rimile sudice ale Mării Baltice. De altfel,
istoricul roman Tacit menţiona că succinţii
mentar pentru paleontologi.
(numele roman al chihlimbarului) provine
Vechii greci îl numeau Piatra Soarelui. din „ţara germanilor". Alţi istorici amintesc
de renumita expediţie de la sfârşitul seco-
Marele poet roman Ovidiu scria în Meta-
morfoze că ar proveni din lacrimile vărsate lului IV înainte de Christos, a navigatorului
Pytheas, organizată şi finanţată de negus-
de Helenide, fiicele lui Helios, zeul Soare-
torii din Massilia (Marsilia de azi), intere-
lui, surghiunite în Infern de mânia lui Zeus. saţi a aduce pe calc directă şi nu prin inter-
Chihlimbarul a fost cunoscut şi folosit mediari - pe lângă blănuri rare şi cositor -
şi chihlimbar, mărfuri foarte cerute în acel
încă din foarte vechi timpuri. Săpăturile ar-
heologice au dat la iveală bucăţi de chih- timp.
limbar şlefuit sau nu - sub formă de amu- La noi, arealul chihlimbarului se află în
lete, mărgele sau plăci neprelucrate - chiar
din paleolitic. Până în ziua de azi s-a păs- subcarpaţii Munteniei şi cei vâlceni şi mai
trat obiceiul străvechi ca de gâtul copiilor ales în cei ai Buzăului, cu predilecţie în va-
să fie atârnate bucăţi de chihlimbar pentru lea Siriului, în raza comunei Colţi. In acesl
a-i scăpa de boli sau deochi. Materie primă
pentru obiecte de artă, această răşină fosilă sat s-a inaugurat, de altfel, în vara anului
servea la fabricarea de broşe, coliere, figu- 1983, într-o frumoasă casă construită în stil
popular, un muzeu al chihlimbarului. In să-
rine, statuete. lile sale este ilustrată, prin unelte şi ima-
Vechii greci îl numeau eleetnun, adică gini, munca şi viaţa căutătorilor de chihlim-
bar, sunt expuse mostre de ambră, unele
«Piatra Soarelui", cuvânt de la care se tra- deosebit de frumoase şi chiar impre-
ge numirea de azi a electricităţii. De altfel, sionante prin mărimea şi coloritul lor.

Thales din Milet observase proprietatea Romanitul, cum a numit marele chimist

chihlimbarului de a atrage - frecat de un Constantin Istrati chihlimbarul românesc,
Postav - corpuri uşoare (mătase, bucăţele expus radiaţiei ultraviolete, capătă o lumi-
de hârtie, măduvă de soc). De fapt, în per- niscenţă caracteristică, cuprinzând întreaga
sana veche, Kiahmba înseamnă chiar „a a- gamă de culori a curcubeului, cu predomi-
'rage paie". Din acest cuvânt derivă lurces-
nanta celor albastre si violete.

GRĂUNŢII DE PIATRĂ DIN PLANTE spondilozele), „pietrele de lapte" - întăriri
ale glandelor mamare. Cele mai grave suin
Şi în prezent plantele „fabrică" pietre. cele formate din săruri greu solubile (m; ■
Dacă speciile lemnoase sunt ocrotite de ales calciu), aşa-zisele pietre la ficat sau 1-
pavăza scoarţei, în schimb speciile ierboa- rinichi, a căror eliminare e dureroasă s'
,e moi şi fragede, sunt expuse atacului care necesită uneori intervenţii chirurui
iudeilor, limacşilor şi insectelor filofage. In cale.
icest caz, cel mai eficace mijloc de apărare
ste mineralizarea ţesuturilor, armarea a- într-un singur caz, o astfel de „piatră ,,
•estora cu ajutorul unor compuşi minerali, suferinţei", născută în organismul animal
um ar fi carbonatul de calciu (calcarul), poate aduce bucurii şi se înscrie în rândul
lioxidul de siliciu (cremenea) şi oxalatul pietrelor de mare preţ. E vorba de perlele
le calciu (sarea de măcriş) care apar sub „fabricate" de moluştele margaritifere (Pieri
onnă de incluziuni în celula tulpinilor şi a tnargaritiferă), răspândite în oceanele
runzelor. Pacific şi Indian, golfurile Persie şi Mexic
Marea Roşie, precum şi ţărmul calilornian
Grăuncioarelc de cremene risipite în Perla (de la cuvântul latin pintlu: pară mi-
ulpinile neamurilor de coada-calului (£- că) este un agregat de straturi concentrice
uisetum wvense) şi a tuturor gramineelor de sidef, aşezate ca foiţele de ceapă, for-
sigură acestor plante o deosebită rezis- mate dinlr-o componentă minerală (uni-
jnţă şi le feresc de fălcile majorităţii in- gonit) şi o componentă organică (conchio-
eclelor sau de „raşpelul" gasteropodelor. lina). Scoica produce în mod normal a-
bem ai datorită durităţii lor, tulpinile us- ceastă secreţie. Dar alunei când între orga-
ate de coada-calului pot fi folosite pentru nism şi manta se strecoară un corp străin
isiruirea mobilei ca şi glaspapirul. (un grăunte de nisip, un viermişor parazit),
pentru a evita urmările neplăcute, scoica îl
în frunzele şi tulpinile unor plante ca izolează, depunând în jurul lui straturi-stra-
idul-pâmântului (Anim maculatuin), zar- turi de sidef. Cu trecerea anilor, strălucirea
acadeaua {Narcissus poeticus), măcrişul perlelor se stinge şi acestea „mor" datorită
:puresc (Oxalis acelosella) se întâlnesc ce- descompunerii conchiolinci.
ile moarte, pline de oxalat de calciu. Prin-
e acestea apar cele lungi şi ascuţite ea De obicei, perlele au forma unor bobite
iste ace, cunoscute sub numele de rafide. de culoare alb-cenuşie, gălbuie, mai rar
aportate la dimensiunile gurii melcului, roză sau chiar neagră. Datorită durităţii lor
e au proporţiile unui ţăruş, oprelişte scăzute pol fi uşor perforate, mai ales că
deajuns de puternică pentru a-i înlătura nu se sparg. Vestiţii meşteri giuvaiergii de
: aceşti mici panlagrueli încornoraţi. odinioară au realizai chiar sculpturi în reliel
pe suprafaţa lor. Filip al II-lea, regele Spa-
IETRE DIN ORGANISMELE ANIMALE niei, a cumpărat în anul 1579 una din cele
mai vestite perle, cunoscută sub numele de
Ş: organismele animale, în afara sche- „Peregrina", pescuită în golful Panama,
lulin extern şi intern - partea minerală care era de mărimea unui ou de porumbel,
nstitutivă - dau naştere unor produse a- avea formă de pară şi cântărea 111 carate.
'rganice. La plante, „pietrele" aveau rol Astăzi cea mai mare perlă pirifonnă, des-
coperită în golful Mexic, măsoară 7 cm m
apărare; la animale, sunt fie rezultatul lungime şi cântăreşte aproape 200 carate.
or stări de îmbolnăvire, fie organe cu di- Perlele au fost folosite nu numai ca podoabe,
•te funcţii. Se cunosc, astfel, la om căta- ci şi în ritualurile religioase şi în medicina
tele, adică pietrificarea cristalinului, for- empirică. Vechii chinezi pisau perlele pefi"
mule calcaroase care se aşază pe oase tru a le utiliza în tratarea variolei, nebuniei:
?a-zisele „ciocuri de papagal" care dau epilepsiei, tulburărilor de vedere şi chw'
pentru a uşura naşterile la femei. în scco'U

I a| XVI-lea, vestitul Lorenzo de Medici a pare ideală în fildeş şi apoi, rugând-o pe
f fost tratat, deşi fără efect, cu un medica- Afrodita s-o însufleţească, şi-a văzul visul
întruchipai.
ment preţios preparat din perle şi pietre
Să nu uităm şi sideful de aragonit al co-
Perlele erau atât de preţuite în antichi- chiliilor de scoici şi melci în care se reali-
atc, încât Pliniu cel Bătrân le situa ca va- zează microbasorelieluri de o subtilă exe-
are între diamante şi smaralde. în vistieriile cuţie, care rivalizează uneori cu cele mai
Orientului, aparţinând împăraţilor chine/i, frumoase camee. Se cuvine să-1 amintim pe
maharajahilor indieni sau şahilor Persiei, au Matteo del Nazaro, artist al Renaşterii ita-
fost adunate în decursul veacurilor ne- liene, care a gravat în sideful cochiliilor sce-
preţuite comori de perle. ne cu sute de personaje.

în Franţa, prima ţară europeană occi- „UZINELE" DE AZOT ŞI SALPETRU
dentală unde au pătruns aceste podoabe, ALE BACTERIILOR
pentru întâia oară s-au purtat perle la curtea
Iui Filip cel Frumos (1285-1314). Cele mai Imensul depozit de azot atmosferic, nc-
mari cantităţi de perle au fost aduse în Eu- fiind asimilabil, părea să nu folosească lumii
ropa aproape două secole mai târziu de vii. Aşa s-a crezut până în 1886, când doi
conchistadorii spanioli, fiind răpite u l t i - cercetători germani, Hellriegel şi Wilfrath,
mului rege aztec Cuanthcmoc. cercetând umflăturile de pe rădăcinile de
leguminoase, au arătat că microbii din nodo-
Cunoscând felul cum se formează per- zităţi, trăind în simbioză cu plantele, le
lele, un îndrăzneţ cercetător japonez, Koki- procură acestora proteinele, substanţele de
ki Mikimoto, a reuşit, după îndelungate în- bază ale vieţii. Peste doi ani, Beijerinck a bo-
cercări, să treacă la o producţie industrială tezat această bacterie Bacillus radicicolu,
de mărgăritare... naturale, însămânţând ulterior rebotezală de vreo 25-30 de ori, pâ-
scoicile cu micuţe bile de sidef în jurul că- nă când s-a fixat la denumirea pe care o
rora organismele, bine selecţionate şi atent poartă azi: Rhizobiwn legttminosarum.
îngrijite, construiesc mărgică preţioasă a
perlei. La ora actuală, mai mult de trei sfer- „Patronii" acestor fabrici de azot sunt
turi din producţia mondială a acestor apre- plantele superioare în general şi familia
ciate pietre de podoabă se obţin pe cale na- leguminoaselor, în special. In 1909, Bonnicr
turală prin procedeul „Mikimoto". Imitaţii- şi Breckel au constatat că aceste bacterii
le de perle (perlele „Tecla") se confecţionea- fabrică o enzimă specifică, nitrogenazu, ca-
ză din solzi de albişoară, peşte de apă dulce. re fixează azotul atmosferic după reacţia:

Dintre toate organele de atac, de pro- N2 + 3H2-» 2NH3 + 21,9 kcal
tecţie sau de hrănire a unor mamifere, cele Amoniacul reprezintă materia primă pe
mai impozante şi cele mai căutate de om care planta o preia de la bacterie, introdu-
(exceptând poate cornul rinocerului, leac când-o în circuitul său vital, pentru a rea-
foarte preţuit în Extremul Orient) sunt fil- liza, de dala aceasta autonom, noi sinteze.
deşii (colţii) de elefant care încă din anti- în regiunile tropicale, cele mai active
chitate au reprezentat una din cele mai fi- „slrângăloare" de azot sunt Dcsmodiwn inlor-
ne materii prime. în Extremul Orient, chiar tum, care fixează 370 kg/ha/an şi Crotolaria
51 în prezent se valorifică fildeşii elefanţilor insakomcnsis, cu 500 kg/ha/an - un adevă-
din care se obţin cutii, mânere, statuete, in- rat record în materie (leguminoasele cele mai
tarsii, mici compoziţii statuare de o marc active nu depăşesc 150-180 kg/ha/an). Sim-
frumuseţe şi exactitate. Şi în Europa fildc- bionţii lor suni de obicei ciuperci filamen-
?ul - mai ales la greci - a constituit un pro- toase sau actinomicetc din genurile Frankiu
dus preţios pentru realizarea unor opere de şi Slreptomyces.
artă. Dovadă legenda preafrumoasei Gala-',
căreia Pygmalion i-a dat o întruchi-

Planta superioară care se foloseşte de deşertul Atacama din Chile şi Pampa NiL.r;,
licile fabrici de azot ale nodozităţilor diri- din Peru, bacteriile nitrificatoare au ;iqi(,_
,.iZă şi reglează ca un adevărat dispecer nat asupra uriaşelor depozite de glicina ((j^
r'oducţia acestora. în principiu, bacteriile jecţii ale păsărilor şi liliecilor), producând
,u ciupercile microscopice au tendinţa să amoniac, iar din acesta, azotaţi de potasiu
■ înmulţească atunci când dau de un me- cunoscuţi sub numele de Sulpcint de Chile
iu favorabil, fenomen care ar putea per- Salpetrul este o bogăţie naturală a acestor
irba grav metabolismul plantei-gazdă. A- ţări, fiind folosit atât în agricultură, eât în
;asta însă „supraveghea/ă" formarea no- industrie şi exportai în mai multe locuri din
)/ităţilor, atât în ceea ce priveşte numărul, lume.
it şi mărimea lor, şi reglementează acţiu-
;a lor fie printr-un surplus de oxigenare ALTE SUBSTANŢE MINERALE FABRI-
unei când e slabă, fie prin secretare de CATE DE BACTERII
i/ime inhibitoare, când „producţia" de
noniac este exagerată sau când bacteriile Alături de. azot, în organisme mai există
şi sulf, mai ales ca un component al com-
înmulţesc peste măsură. binaţiilor proteice. In cursul descompune-
Există şi un ingenios sistem de control. rilor efectuate de microbi, sulful este eli-
; ştie că nodozilalea se colorează în roşu berat de cele mai multe ori sub formă de
itorilă pigmentului leghemoglobina, în cli- hidrogen sulfurat (H2S). gaz care are miro-
t când s-a realizat un circuit fiziologic op- sul urât al ouălor stricate. Hidrogenul sulfu-
n între producătorul şi consumatorul de rat poate fi transformat prin oxidare în sul-
:ot. Când gradul de „infecţie" nu e sufi- faţi (combinaţii de SO4), în urma activităţii
ent, când există o nepotrivire de un fel unor bacterii din care o parte fac trecerea
u altul între bacterie şi plantă, atunci no- spre algele albastre. în schimb, unele genuri
>zitatea capătă o culoare galbenă. La a- de bacterii ca Tliiobacilhis, Tliiotiix, Tliio-
st „semnal" de avertizare, care codifică o physa, Sporovibrio desulfiuicans pol elibera
;satisfăcăloare fixare a azotului, planta H2S din sulfaţi, scoţând apoi sulful din
trerupe alimentarea nodozităţii, aban- combinaţia eu hidrogenul. întrucât sulful
mând-o. este în stare de agregare solidă, el rămâne
Alte microorganisme realizează o nouă în celule sub forma unor picături minuscu-
apă a ciclului nitrogenului, şi anume eli- le, ceea ce dă posibilitatea de a fi antrenai
:rarea azotului din organismele ce şi-au din nou în procesele metabolice.
cheiat ciclul vital. E vorba de bacterii şi
iperci microscopice, ca Bacillus proteus, B. în Marea Neagră, bogată în hidrogen
btilis, B. putrificans, B. perfringens şi spe- sulfurat, bacterii ca Beggiatoa şi Achroma-
de Aspergjlllus, care descompun, cu aju- tium oxidează şi reduc acest gaz după
rul unor enzime numite proteaze, sub- reacţia:
inţele proteice conţinute în cadavrele de
imale şi în plantele moarte, reducându-le 2H2S + O2 -» 2S + 2H2() + energie
nă la stadiul elementar de amoniac. Acest Bacteriile sulfuroase acumulează acesl
oces poartă numele de amonifware. A- element în interiorul sau în exteriorul cor-
iniacul nu rămâne în stare liberă. El este pului lor. După moartea lor, sulful se de-
it in primire de alte microorganisme ca- pune, formând adeseori importante zăcă-
, pe cale autotrofă, ca bacteriile Nitrobac- minte. Oamenii de ştiinţă înclină să apre-
Nitrosocystis, Nitrosomonas, sau hete- cieze că cele mai mari rezerve de sull nu
trofă, ca bacteriile Alicaligene şi Coryne- sunt rezultatul activităţii vulcanice - a?a
cteruun, ori ea actinomicetul Nocardia, îl cum s-a crezut până nu de mult - ci a micro
msfonnă în azotaţi (nilraţi), şi ei folosiţi organismelor.
ntru sintezele organice ale plantei. Pro-
su' este numit, în ştiinţă, nitiij'icare. în

fit, 1 KJi

Cine n-a hoinării pe lângă gropi în care preconizând metode practice de a-i trans-
un nămol ruginiu acoperă solul şi tulpinile porta la suprafaţă.
plantelor eu o pojghiţă strălucitoare? în a-
■ceste locuri, o serie de bacterii ca Galio- Până şi petrolul a apărut cu concursul re-
nellu fermginea, Spirophyllum femigineum, prezentanţilor microorganismelor. Proble-
leptothrix longissima, Cladothrix, Ferro- ma formării petrolului i-a preocupat mult
fracilltu ferrooxidans şi altele, ale căror corpuri pe geologi. Astăzi, aproape toţi specialiştii
se disting cu greu printre particulele brune, sunt de acord că materialul de la care a por-
au transformat combinaţiile de fier bivalent nit formarea petrolului a fost alcătuit în cea
în compuşi de fier trivalent, obţinând mai mare parte din vietăţile bogate în gră-
precipitarea hidratului feric, pornind de la sime ale planctonului şi din animale mari-
carbonatul de fier, după reacţia: time care, îngrămădite laolaltă de ape, s-au
descompus la început pe cale microbianâ.
2FcCO:- + 3H:O-»2Fe(( )H) ? + 2CO: +
In ultimele decenii, s-a dezvoltat o ra-
energie mură mai nouă a microbiologici generale,
microbiologici petrolului, care studia/ă şi u-
Hidratul feric nu e altceva decât un fel lilizează participarea microorganismelor la
de rugină, prin a cărei producere microor- diferite procese importante pentru indus-
ganismul obţine energic. t r i a petroliferă, cum sunt formarea zăcă-
mintelor de petrol, eliberarea lor de rocile
Fierul metabolizat e reţinut în învelişu- care le conţin, exploatarea rezervelor de
rile exterioare, depunându-se o dată cu petrol, degradarea produselor petroliere, a
conductelor ctc. Recent, un accent deose-
moartea bacteriei. bit cade pe studiul zăcămintelor petrolifere
submarine produse de bacteriile de mare
într-un mediu bogat în hidrogen sulfu- adâncime, bine adaptate marilor presiuni
rat, alte bacterii realizează reducerea oxi- ce degradează substanţele organice, gene-
dului de fier cu formare de apă, oxigen şi ratoare de produşi chimici ai ţiţeiului.
sulfura de fier, după reacţia:
In exploatarea resurselor petroliere, se
2SH2 + Fc2()3 -» 2FeS + 2H2O + O folosesc în multe cazuri, ca detectori mi-
Zăcămintele importante de pirită - ma- crobiologici, bacterii care se dezvoltă în
terie primă pentru fabricarea acidului sul- prezenţa unor hidrocarburi cum este meta-
furic - rezultată din activitatea microorga- nul, principalul component al gazelor
nismelor se cunosc în (iermania şi Austra- naturale. Bacterii cum sunt Bacillus melha-
nicus, Mycobticteriuin methanica etc, care
lia. utilizează, pe lângă metan, şi alte hidrocar-
buri superioare, ca pentanul şi hexanul, şi
în unele locuri, cum ar fi la Mansfeld, în care îşi desfăşoară activităţile metabolice în
Germania, într-un lac de şes, prin descom- zonele petrolifere sau în spaţiile subterane
unde s-au infiltrat gaze naturale, dau semna-
punerea organismelor s-a format hidrogen lul prezenţei unor zăcăminte, confirmând
sulfurai care, în contact cu compuşii de cu- de cele mai multe ori explorările geologice
pru aflaţi în cantitatea mică de apă, a dat preliminare.
naştere la sulfat de cupru.
Atât petrolul, cât şi metanul au rezultai
Precipitarea unor oxizi de mangan este printr-un proces de biluminizarc a materiei
efectuată de Bacillus manganicus şi de ge- organice, care a formal depozite numite
nurile Chapotlvix şi Chrenotrix. Oxizii sunt sapropel (amestec de hidrocarburi solide,
depuşi sub formă concreţionară în zăcă- lichide, gazoase), sub acţiunea unor bac-
minte sau roci formate în mările din trecut. terii ca Bacterium aliphaticiun şi Mclhano-
nxonas methanica. Hidrocarburile solide sau
De procesele de oxido-reducere a unor vâscoase (bitumen, asfalt) s-au format din
c°trtpuşi de fier, cupru şi mangan, sub acţiu-
nea microorganismelor, se leagă şi formala
nodalilor de minereu, asemănători unor ^ici
sfere cu diametrul de 3-10 cm, risipite ln
cantităţi uriaşe pe fundul oceanelor. A-^Şti
noduli îşi aşteaptă în actualul deceniu
Cxploalarea, comandantul J.Y. Cousteau

petrol care şi-a pierdut hidrocarburile gazoa- poalele dealului Ity, din republica african •
se. Lor li se adaugă şisturile bituminoase, re- Coasta de Fildeş, celebru datorită nisipu/
lor sale aurifere. Biologul Ivette Fares d
zultate din argile sau marne bogate în mate- la Facultatea de Ştiinţe din Dakar (Sen ^
rie organică, provenite din alge albastre- gal), a demonstrat că anumite bacterii loc;)!.
verzi. Atât asfaltul, cât şi şisturile bitumi- hrănite cu bulion de carne, au reuşit să \'r'
zolve" 10 mg de aur la litru din nisipuri]; \\\
noase sunt apreciate ca valoroase izvoare la Ity. în urma înlocuirii bulionului de c-J
ne cu făină de peşte s-a înzecit cantitate-
de energie pentru industrie. de aur solubilizată.
Lumea miraculoasă a bacteriilor înde-
Cu toate că nu se cunoaşte nici naturi
plineşte rapid şi la scară impresionantă cele substanţelor produse de bacterii, care fixea'
mâi mari isprăvi chimice fără ajutorul u-nor ză şi precipită aurul, s-a întocmit un pro-
condiţii speciale de presiune, temperatură iect pentru concasarea colinei cu lateriic
aurifere de la I ty şi noroirea sfărâmâturilor
sau al unor procedee fizice extrem de în cuve speciale, unde să fie introduse cul-
delicate şi costisitoare, folosite azi în meta- turi de bacterii pe medii nutritive. Uzina
lurgie. Se ştie că feldspatul nu poate li solubi- bacteriană va realiza trecerea aurului în
lizat decât prin fuziune alcalină la 1 000°C. soluţie, îngăduind astfel o extragere a lui
nu numai uşoară, dar şi rapidă.
Cu toate acestea, microorganismele îl so-
lubilizează fără soluţii speciale şi fără tem- Asemenea procedee biometalurgicc
peraturi înalte. Minereul cu conţinut de suni folosite la extragerea unor preţioase
zirconiu şi hafniu se separă extrem de greu materii prime industriale din minereuri
şi, de aceea, preţul metalelor obţinute este sărace şi foarte sărace, cu cheltuieli mini-
me. S-au obţinut o serie de succese promi-
foarte ridicat. Or, dr. Walter Ezekiel, de la ţătoare.
Biroul de mine al S.U.A., a constatat că u-
Astfel, în Marea Britanic, din 1972. se
nele microorganisme, cum ar fi Proteus vul- obţine sulful din gips cu ajutorul thiobac-
garis, pot efectua această operaţie destul teriilor. In S.U.A. şi Rusia se extrag în mod
de rapid şi în condiţii optime. curent fierul, cuprul şi zincul din diverse mi-
nereuri cu ajutorul bacteriilor feroxidante,
Se cunoaşte, de asemenea, câte dificul- în special Thiobacillus ferrooxiduns şi a ce-
tăţi prezintă pentru metalurgişti separarea lor sulfooxidantc (thionice), cum ar li Thio-
izotopilor, şi în special a celor doi izotopi ai bacillus thiooxidans, pompate sub formă de
uraniului (U 235 şi U 238), operaţie pe care culturi în bazine cu minereu triturat sau di-
bacteriile o efectuează biologic normal. rect în zăcământ, obţinându-se combinaţii
metalice solubile.
Astfel, în bacteriile din genul Pseudomo-
nas, care manifestă o mare atracţie pentru Thiobacteriile sunt folosite mai ales
deuteriu, se găseşte cu 30% mai mult hi- când e vorba de sulfuri. Ele solubilizeaza
drogen greu decât în apa mării. „Ne găsim sulful din combinaţie şi pun în libertate
- scrie cunoscutul cercetător Viorel Bârna metalul respectiv. Aşa se scoate cuprul din
- în faţa unei chimii noi, care poate efectua calcozinâ (Q12S) sau din covelină (CuS) 'n
peste 2 000 de reacţii cunoscute şi înregis minele din Utah (S.U.A.) sau Degtiar
trate până azi, de la cele mai simple, până (Rusia), zincul din blendă (ZnS), plumbul
la cele mai complicate, fără a recurge nici din galena (PbS), fierul din pirita (FeS), ul-
odată la mijloacele obişnuite sau speciale timele două minerale fiind mai retractare
însă la acţiunea thiobacteriilor.
utilizate în uzinele chimice."
Ferobactcriile sunt folosite mai ales ^
Omul a început să folosească această minereurile complexe care au şi t'e r !'
proprietate deosebită a bacteriilor în do- combinaţie, când se urmăreşte extract'
meniul metalurgiei, noua tehnică fiind nu-
mită bioineialurgie sau bacteriometalurgie.

Una din întâmplările extraordinare care
stau la temelia biometalurgiei şi care ne
duce eu gândul la febrilele încercări ale
alchimiştilor de a descoperi piaţa filosofală
făuritoare de aur s-a petrecut în 1960 la

ui alt metal prin eliberare. Aşa se obţine, uscată la 105°C conţine 5,4-160 kg fluo-
uşurinţă şi cu randament ridicat, cuprul rină.
calcopirilă, care e o sulfura dublă de cu-u
şi fier, şi, ceva mai complicat, uraniul in Se ştie că fluorinâ are o importanţă ma-
mincreurile complexe ce cuprind şi joră în industria siderurgică, procedeul mo-
impuşi de fier. Bacteriile ferooxidante dern Linz-Donau pentru fabricarea oţelului
ansformă sulfatul feros în sulfat feric, ca- presupunând folosirea acestei substanţe ca
este cel mai bun agent de oxidare, deci fondant. La fel, şi creşterea continuă a pro-
solubilizare a uraniului tetravalent din ducţiei de aluminiu metal va conduce la un
inereurile sale, în medii de acid sulfuric mare consum de fluorină. Rezervele mine-
iluat. rale actuale de fluorină nu depăşesc 40 de
Caracteristicile geologice şi chimico-mi- milioane tone. Iată de ce mysidele vor con-
ralogice ale unor zăcăminte sărace în mi- stitui un viitor înlocuitor al minereurilor de
nereuri neferoase din România, apoi e- fluor.
xistanţa unor depozite foarte importante de
steril şi zguri metalurgice în apropierea mi- Procedeul de extragere a fluorinei din
oelor şi a uzinelor noastre, precum şi feno- myside este destul de simplu. Biomasa us-
mene de alterare a unor sulfuri metalice şi cată se macină fin. Fluorinâ se obţine prin
dizolvarea lor pronunţată în apele de mină separare hidrogravitică, fie prin decantare
au determinat Centrul de Cercetări Minie- (ea având o densitate de 3,18, superioară
re din Baia Marc să întreprindă studii substanţelor organice), fie prin tratarea
constând în posibilitatea valorificării pe ca- biomasei cu soluţie diluată de NH4CI, care
le biologică a metalelor conţinute în unele dizolvă fluorina fără a ataca proteinele.
din aceste zăcăminte.
Se preconizează valorificarea zăcămin-
telor vii de fluorină din Marea Neagră prin
realizarea de culturi intensive de organisme
marine autohtone şi aclimatizate.

MAGAZIONERII FLUORINEI URIAŞELE DEPOZITE DE CALCAR ŞI
SILICE
Prin Moldova se întâlnesc nişte foarte
ici concreţiuni minerale, numite Sphae- Partea minerală a scheletului, începând
ridia moldavica, despre care se credea, du- cu vieţuitoarele situate pe treptele cele mai
pă primul război mondial, că ar fi un animal de jos ale scării zoologice şi până la om,
monocelular fosilizat. După şase ani de reprezintă una din punţile structurale de
cercetări, micropaleontologul Gh. Voicu legătură între litosferă şi biosferă. Este
ajunge la concluzia că aceste pietricele, partea de piatră din fiinţele vii pe care na-
vechi de 13 milioane de ani, sunt în rea- tura o dă, dar o şi cere după moarte.
atc statolite, organele fosile de orientare
echilibru ale unor râcuşori fosili. Străne- Cei doi principali compuşi minerali ca-
oţii acestor răcuşori, care se numesc re intră în compoziţia scheletelor sunt car-
ty'side, trăiesc în toate mările şi oceanele bonatul de calciu (calcarul) şi dioxidul de
mii, de la Polul Nord şi până la Polul siliciu (cremenea).
în uriaşe aglomeraţii de circa 50 000 de
mplare pe m3 de apă. Cercetătorul Gh. Preţioasele depozite subterane de calcilă
icu împreună cu alţi specialişti (M. Bă- sau aragonită sunt, în cea mai mare măsu-
>cu, V. Iosob, Heloiza Filipescu) au do- ră, rezultatul proceselor chimice din zonele
;dit că si statolitele mysidelor colectate de fund marin la care au participat imense
Marea Neagră, Marea Mediterană şi populaţii bacteriene, unele specializate (Bac-
area Nordului conţin fluorinâ. S-a cal- terium calcis, Bacillus precipitans), altele
lat că o tonă de biomasă de myside doar angrenate în circuitul sărurilor de cal-
ciu.

Calcarul constituie masa principală a naştere unor lanţuri muntoase de călcat
scheletului multor vieţuitoare, de la ani- Piatra Craiului, o parte din Bucegi şi din
malele microscopice până la om. Cele infe- Munţii Apuseni sunt de origine coraligcng
rioare, care trăiesc în imense colonii în apa
mărilor şi oceanelor (foraminifere, bureţi Alte animale microscopice, cum ar fj
de mare, arici şi stele de mare, scoici şi radiolarii, dintre animale, şi diatomele
melci etc), au o viaţă relativ scurtă. După dintre plante, ca şi uncie neamuri de spon-
moarte, partea cărnoasă se descompune.
Scheletul calcaros cade pe fundul mării, gieri cu schelet silicios stau la ba/a unor
unde, presându-se şi întărindu-se, dă naş-
tere calcarului biogen. roci caracteristice.
Astfel, diatomitele - numite şi Kieselau-
Foraminiferele, care au atins un apogeu
din Permian până în Cretacic, în oceanele sau pâmânţel - sunt roci alcătuite din sche-
mai calde, sunt organisme unicelulare, cu lete de diatomee (până la 80%) cărora li se
corpul acoperit de o mică cochilie de calciu adaugă mici cantităţi de radiolari şi spiculi
formată din una sau mai multe loje, uneori de spongieri înglobate într-o masă de opal
aşezate în formă de spirală. Ele au dat naş- Au culori deschise (albe sau gălbui), suni
tere unor preţioase depozite de carbonat foarte uşoare, friabile şi prezintă o porozi-
de calciu, numite după genul foramini- tate foarte ridicată. Cele mai frumoase dia-
ferului care şi-a lăsat scheletul în piatră: cal-
car cu fusuline, calcar cu orbitolite, cunos- tomite cunoscute la noi sunt cele de la Mt-
cut şi sub numele de cretă (Fig. 21), calcar niş-Arad şi Pătârlagele-Buzău, cărora li se
cu globigerine şi mult apreciatul calcar nu- adaugă diatomitele din sudul Dobrogei.
inulitic sau calcarul cu bănuţei.
Radiolaritele sunt roci conslituite din
Alături de calcarul născut din scheletele
foraminiferelor, întâlnim calcar cocliilifer, resturi de radiolari, cu mici adaosuri de
formal din cochilii de melci şi scoici, şi cal-
car coraligen, format din scheletele diferi- spiculi de spongieri. Se întâlnesc în Tria-
telor familii şi specii de corali. Uneori, a-
ceste depuneri uriaşe (groase de sute de sicul de la Pojorâta (Câmpulung Moldo-
metri pe întinderi de zeci şi sute de kilo- venesc) şi în Cretacicul inferior din cuveta
metri), scoase din fundul mărilor, au dat Rarăului.

Fig. 21. Pulbere de cretă la microscop Spongolitele provin din acumularea ma-
sivă a spiculilor de spongieri cuprinşi într-o
matrice silicioasă de opal şi calcedonie.
Sunt roci dure, compacte, de culori cenuşii,
brune, roşcate.

Jaspurile sunt roci constituite preponde-

rent din calcedonie cu pigment feric (cu-
loare roşie) sau feros (culoare verde). într-o
accepţiune mai largă, termenul de jasp cu-

prinde majoritatea silicolitelor dure, cu
spărtură concoidală sau aşchioasă, de ori-
gine sedimentară, metamorfică sau hidro-
lermală. In sens restrâns, noţiunea se aplică
rocilor silicioase sedimentare fără diato-

mee.

Tot din grupul jaspului mai fac parte /'-
dienele (jasp cu argilă, pirită şi fosfaţi, lt>~
losit ca piatră de încercare pentru metale'0
preţioase), phtanitele, jaspililele şi novocw-

tul.
Deosebit de răspândite şi utilizate suni

silexurile, constituite din calcedonie şi opal>
cărora li se adaugă cantităţi de cuarţ care •''
noi se găsesc în creta Cenoniană din suciu

PIETRE 387

Dobrogei, în Cenonianul din malul Prutului pele înlocuirii lemnului de către opal, iar în
şi în Jurasicul şi Cretacicul din Banat. Arizona au fost descoperite aglomerări de
arbori pietrificaţi unice în lume: trunchiuri
în sfârşit, menilitele reprezintă depozite uriaşe devenite ametist, carneol, agat şi cal-
cedonie. Frumuseţea desenului în piatra
t-i foarte stratificate de opal pigmentat cu secţionată nu are egal. Numeroase păduri
substanţă bituminoasă. Silicea provine din pietrificate se găsesc pe teritoriul fostei U-
frustulele de diatomee, iar substanţa bitu- niuni Sovietice (lângă Ahaltâh, în Trans-
minoasă din corpul acestor vieţuitoare. La caucazia, în Adjaria etc.). Pădurea fosilă,
noi şisturile meniliticc au fost considerate
ca roci-mamă ale petrolului. veche de peste 15 milioane de ani, des-
coperită în apropierea localităţii Şiziman,
PĂDURI ÎMPIETRITE de pe ţărmul golfului Tătar, a dat la iveală,
ieşind de sub masa de tuf vulcanic, molizi
Dacă există pietre care seamănă cu şi vechi zade, amprente de conifere, de tuia
plantele, există, fără îndoială, şi plante care, şi de alte specii de arbori, de parcă ar fi
după moarte, au căpătat o nesfârşită viaţă, existat aici o uriaşă grădină botanică.
împietrindu-se. Corpul lor vegetal s-a dis-
trus. Dar impresiunile, amănuntele fine ale Cine pătrunde în minele de cărbuni, mai
frunzelor, tulpinii, florilor, polenului au ră- ales de huilă şi cărbune brun, se poate
mas fixate în piatră. Câteodată s-a conser- întâlni cu adevărate păduri împietrite, pă-
vat mulajul lor. Mineralele le-au acoperit,
iar după distrugerea substanţei vegetale duri de culoarea smoalei, pe care lumina
golul respectiv a fost umplut cu ace fine de lămpilor ţese broderii fantastice. Pentru a se
cristale de o altă culoare, care reproduc orienta mai uşor, minerii mai lasă ca „mar-
aidoma forma plantei.
tor" în galerii câte un trunchi gigantic.
In alte cazuri, ele au fost direct „beto- Sunt într-adevăr uimitor de exacte im-
nate" de piatră şi atât de bine impregnate
(la fel ca mumiile cu natron), încât în inte- presiunile copacilor carbonizaţi lent, fără
riorul fosilei putem studia structura întărită oxigen, în aceste uriaşe aglomerări de pă-
a speciei respective. duri străvechi ce alcătuiesc zăcămintele de
cărbune.
Nu toate pietrele care în trecutul pă-
mântului, sub chip de lavă sau de diluvii, Se întâlnesc solzii Lepidodendronului sau
au trecut peste păduri, prăbuşindu-le şi a- peceţile Sigillariei, după care se recunosc
coperindu-le, păstrează în acelaşi chip res- uşor tulpinile a doi strămoşi ai brădişorului
turile vegetale. Argilele, marnele şi ardezii-
le conservă cu fidelitate impresiunile vege- de acum 50-60 de milioane de ani, conuri
tale. Calcarul conservă de minune scheletele
şi mulajul, iar cărbunele sau opalul, de pil- de Voltzia, frunze rotunjoare de Cordaites,
dă, impregnează vegetalele, păstrându-le ramuri cu frunze noduroase ale strămoşu-
întocmai copia în piatră. lui coniferelor Araucariu şi atâtea şi atâtea
alte plante de mult dispărute sau ai căror
Sunt şi păduri împietrite foarte tinere, strănepoţi mai vegetează pe ici, pe colo.
ca aceea pe care o admirăm în apele roşii-
sângerii ale Ghilcoşului, nu departe de Studiul acestor părţi vegetale pietrifi-
Bicaz, formată de inundarea unei părţi de cate a dat naştere unei ştiinţe noi, paleo-
pădure acum aproape 150 de ani şi apoi de
mineralizarea treptată a trunchiurilor. botanica, iar cercetarea polenului ascuns în
pietre mai vechi sau în depozitele de turbă
în stalul Nevada (S.U.A.) există exploa- a fost încredinţată unei ramuri recente de
tarea de opal „Păunul regal", unde se întâl-
nesc mostre care demonstrează toate eta- cercetare, palinologia.
Aşadar, cărbunii de pământ sunt un pro-

dus de preţ al trunchiurilor carbonizate ale
pădurilor străvechi prăvălite de mişcările
scoarţei, acoperite de nămoluri şi argile, care
le-au ţinut ferite de contactul cu agenţii at-
mosferici şi bacteriile de putrefacţie.

ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

Procesul de formare a cărbunilor a du- precizie vechimea depozitului folosind ana-
un timp îndelungat. într-o perioadă în-
,ărtată din istoria Pământului, acum liza polenului cu ajutorul carbonului radio-
) 300 000 000 ani, numită de oamenii de
ită Carbonifer, clima era mult mai ume- activ (14 C).
s'i mai caldă. Suprafaţa Pământului era Această fază durează până la acoperi-
,'ănată cu mlaştini uriaşe, care au favori-
dezvoltarea unei vegetaţii luxuriante, rea continuă a depozitului turbos cu sedi-
wcii gigantici de atunci - rude ale fe-
lor, cozii-calului, brădişorului de azi - mente minerale, ceea ce corespunde cu us-
eau după moarte în mlaştinile în care carea mlaştinii şi încetarea acţiunii micro-
,cuseră, trunchiurile lor fiind acoperite
nămol. Deasupra plantelor înghiţite de organismelor.
se ridicau neîncetat altele. In acest fel,
iă mii şi sute de mii de ani s-a ajuns la In etapa de metamorlism, care durează
narea unor straturi groase, alcătuite din milioane şi milioane de ani (spre deosebire
turile acestor copaci. Fiind ferite de de prima etapă, care se desfăşoară doar în
tactul cu oxigenul din aer, datorită stra-
>r de mâl de care erau acoperite, aceste mii sau zeci de mii de ani), presiunea stra-
uri vegetale nu putrezeau, ci erau su- telor creşte ca şi temperatura, cantitatea de
,e unui proces îndelungat de trans- cărbune continuă să sporească, cea de oxi-
nări chimice, favorizat de presiunea pă- gen să scadă, obţinându-se, într-o fază ini-
lor de pământ şi de temperatura ridica- ţială, cărbuni humici de tipul cărbunilor
Toate acestea au dus la prefacerea lentă bruni. Putem vorbi de un adevărat mela-
osturilor de plante în cărbuni, care as-
i continuă să fie una din principalele morfism atunci când bazinele de sedimen-
se energetice ale industriei moderne. tare se cutează sau se scufundă, fiind supuse
Oamenii de ştiinţă au stabilit (deşi nu cu astfel unor temperaturi şi presiuni su-
tă precizia) că „epopeea" transformării perioare, care permit cărbunilor bruni să
nplexe a plantelor în cărbune (incarbo- evolueze spre huile şi chiar antraeiţi.
carea) trece prin două etape distincte:
nficarea şi metamorfozarea. Pentru Aşadar, compoziţia chimică şi pro-
turbificare este nevoie ca masa etala să prietăţile tehnologice ale cărbunilor depind
se acumuleze, să se strângă în ri în mare măsură de condiţiile de desfăşura-
cantităţi într-un anumit loc, de obicei -o
mlaştină sau într-un tinov. Procesul re a procesului de incarbonizare, care dife-
tubificare este declanşat iniţial de inten- ră de la un bazin carbonifer la altul.
ji variata acţiune bacteriană, completată
acţiunea distructivă a ciupercilor. După Trăsătura comună a tuturor cărbunilor
esiunea bacterianâ, intră în acţiune fac- este prezenţa carbonului în compoziţia lor,
ii fizico-chimici, cum ar fi presiunea
dusă de aulotasarea depozitului, dispa- iar deosebirea dintre ei este gradul de in-
i oxigenului şi acţiunea tot mai puterni- carbonizare, adică de transformare a masei
a acizilor humici, care iau naştere prin
;radarea chimică a ligninei şi zaharurilor vegetale în carbon. Din acest punct de ve-
se găsesc în vegetale. Substanţele mai dere s-a stabilit următoarea scară: cărbuni
u degradabile sunt răşinile, uleiurile şi inferiori: turba (50-60% carbon) şi ligniţii
""o-polenina, substanţa ce înveleşte spo- (60-65% carbon); mijlocii: cărbunii bruni
Ş1 polenul. Din cauza conservării spori- (70-80% carbon) şi huilele (80-90% car-
Ş' polenului se poate stabili cu destulă bon); cărbuni superiori: antraciţii (90-95%

carbon).
Calitatea cărbunilor este indicată şi tie

cantitatea de cenuşă pe care o lasă după
arderea completă. Astfel, antraciţii lasjj
doar maximum 5%, huila 10-20%, cărbunii
bruni 20-30%, iar ligniţii 30-45%,.

Caracteristica principală a cărbunilor
este puterea calorică. Ea se calculează în ur-
ma arderii complete a unui kilogram de căr-
bune şi se exprimă în kilocalorii/kilogram.
Astfel, antraciţii dau 8 500-10 000 kcal/kg;
huilele 7 500-8 500 kcal/kg, cărbunii bruni

fltL, 1 J*H,

I 5 700-7 500 kcal/kg, ligniţii 1 000-2 800 din resturi de muşchi (Sphagmtni), de buin-
băcariţă (Eriophonim) sau Scheuchzeriu.
I kcaVkg, iar turba 900-1 800 kcaJ/kg.
Minele de cărbuni ca şi marile depozite Turba e un combustibil inferior, folosit ca
îngrăşământ, ca dezinfectant şi aşternut în
I în care aceştia sunt strânşi sunt expuse unor grajduri, ca amortizor în ambalaje şi chiar
■ fenomene periculoase, cum ar fi exploziile pentru băi medicale. Se studiază posibili-
I şi autoaprinderea. tatea construirii unor termocentrale care să
folosească turba. In Canada şi Finlanda,
Exploziile sunt produse de amestecul ce
\ se produce între praful uscat de cărbune şi astfel de centrale electrice au fost deja

aer. aşa-numitul „grizou" care, la cea mai mi- construite.
că atingere cu o flacără, detonează, produ- Ligiiiiii, fie pământoşi, fie lemnoşi, suni

I când adesea catastrofe miniere. De aceea, cărbuni tineri (ncogeni), cu o compoziţie
minerii sunt înzestraţi cu lămpi speciale, foarte variată şi valori calorice oscilante.
Davy, a căror flacără ori filament incandes-
România dispune de mari rezerve de
| cent sunt bine izolate de exterior. ligniţi, adăpostite în mai multe bazine sub-
Aprinderea cărbunilor poate avea loc în
carpatice, mai importante fiind cele din Ol-
lucrările miniere (subterane sau la suprafa-
ţă), cât şi în silozuri sau în halde, unde ma- tenia (Motru, Rovinari), Muntenia (Schitu
Goleşti, Filipeştii de Pădure, Şotânga-
terialul steril este amestecat cu resturi de Doiceşti), Transilvania (Capeni, Baraoll,
cărbune. Fenomenul natural de autoaprin- Sărmăşag, Racoşu de Sus, Valea Grisului)
şi Banat (Darova, Visag, Sinersig).
dere a fost pus pe seama mai multor fac-
Ligniţii se folosesc la încălzirea locuin-
tori: ţelor, la locomotivele cu aburi şi în special
a) oxidarea piritei, care degajă căldură
la termocentrale (acestea sunt fixate, de o-
şi prin acumulare în timp ajută la atingerea bicei, în apropiere de marile zăcăminte, cum
ar fi cele de la Işalniţa, Rogojelu, Schitu
temperaturii critice de aprindere; Goleşti, Doiceşti).
b) absorbţia de oxigen (şi aici intervin
Cărbunii bruni sunt mai vechi decât lig-
acumulările treptate); niţii (aparţin formaţiilor miocenc sau pale-
c) activitatea vitală a unor bacterii;
d) acţiunea unor surse exterioare (con ogene), au un grad de incarbonizare mai
ridicat şi o putere calorică sporită, apro-
ducte şi cazane supraîncălzite, descărcări
electrice, manevrarea cărbunilor, care pro piindu-se de huile.
duce frecare, suprafaţa de contact cu oxi La noi în ţară, în valea Almaşului, întâl-

genul ctc). nim cărbuni bruni care, după compoziţia
Ţara noastră este bogată în cărbuni, lor, sunt folosiţi fie ca surse energetice, fie
în industria cocsului şi la extragerea gu-
mai ales cărbuni bruni (lemnoşi şi huiloşi)
şi huile. Există zone în ţară cu importante droanelor.

t" zăcăminte de turbă şi un nucleu de antracit Fiind formate în timpuri geologice dife-
la Schela-Gorj. rite, din material vegetal divers şi în con-
Turbele sunt cărbunii cei mai tineri, a- diţii de zăcământ deosebit de complexe,
flaţi în prima fază de formare (turbificare), huilele au proprietăţi care diferă de la ză-
cu 40-60% C şi putere calorică de 900- cământ la zăcământ şi chiar în cadrul ace-
1 800 kcal/kg, întâlniţi în ţara noastră în luiaşi bazin, cum se întâmplă cu cele de la
judeţele Suceava (Poiana Stampei), Boto- Petroşani. Cu toate particularităţile care le
şani (Dersca), Harghita (Miercurea Ciuc), individualizează, huilele au totuşi unele
Braşov (Mândra) etc. trăsături comune: sunt cărbuni compacţi,
de culoare neagră sau negru-cenuşiu, cu
Savantul român Emil Pop, care le-a studiat luciu sticlos, gras, strălucitor, care nu cu-
timp de peste 40 de ani, le-a împărţit în lurbe prind acizi humici, precum cărbunii bruni.

de mlaştini comune (eutrofe), de tinoave Huilele se folosesc cu precădere ca ma-
(oligotrofe) şi de trecere (mezotro-I fe), după terie primă la fabricarea cocsului metalur-

gradul de substanţe nutritive (de-I tritus

P.mineral) cu care sunt amestecate.

ac la numeroase procese chimice de sin- greacă, nici din latină, ci direct de la bâstj
teză (benzină, benzen, toluen, naftalină) a naşii insulelor din Oceanul Indian. Sensul
uleiurilor, gudroanelor etc. exact al cuvântului este: insula-Iagună.

în sfârşit, antraciţii, cei mai vechi şi pu- Madreporarii, constructori principali • •
tertiic carbonizaţi (90-95% carbon), s-au recifelor, necesită condiţii speciale pentr
format în condiţii geologice speciale, la tem- a se dezvolta: apă limpede, mult oxigen
aeraturi de 350-600 grade şi la presiuni salinitate mare, lumină puternică, tempera'
nalte. în ţara noastră îi întâlnim doar la tură de cel puţin 20°C şi hrană din belşu»
Schela-Gorj. Sunt antraciţi foarte apreciaţi De aceea, recifele coraliere nu se pul d i /
n industia chimică, ca reducători în meta- volta decât pe o zonă a globului, cuprinsă
urgia zincului. între 32° latitudine nordică şi 32° latitudine
sudică, şi numai de la suprafaţa apei până la
Cărbunii bruni şi mai ales huilele sunt cel mult 10 m adâncime, căci numai în ast-
supuse unui procedeu industrial numit dis- fel de regiuni se găsesc întrunite toate con-
ilarea uscată. Prin încălzirea cărbunilor, în diţiile. Or, aceste locuri coincid cu întin-
ibsenţa aerului, se produc degajări de ga- derea oceanelor Indian şi Pacific, bogat pre-
x, apă şi gudroane şi un rezid care poartă sărată cu asemenea recife, care au fost îm-
îu'mele de cocs. După nevoi, cărbunele este părţite de oamenii de ştiinţă în trei cate-
,upus unui proces de semicocsificare sau gorii: marginale, de barieră şi inelare (atolii).
le cocsificare. în primul caz, se obţine semi-
:ocsul, poros şi uşor, în cel de-al doilea, Recifele marginale se întâlnesc sub for-
:ocsul industrial, care se presează în bri- mă de brâie strâmte în lungul ţărmului,
Jiete. fiind acoperite de apele fluxului şi rămâ-
nând descoperite în timpul refluxului.
ATOLII ÎMBOGĂŢESC
RELIEFUL TERREI Recifele-barieră apar sub formă de pra-
guri, la o distanţă mai mare de litoral, for-
Coralii formează grupul cel mai bogat în mând între ele şi ţărm o întindere de apă mai
pecii şi cel mai important dintre toate liniştită, mai puţin agitată de valuri, numită
elenteratele. Aceşti harnici constructori lagună. Uneori, întinderea acestor recife
e păduri subacvatice realizează adevărate este colosală, atingând lungimi de peste
îinuni ale naturii. 2 400 km, aşa cum este marele recif-barie-
ră situat la 30-150 km de coasta de nord-
Scheletele polipilor coralieri diferă de la est a Australiei, între insula Noua Guinee
rup la grup. Unele au formă de orgă, ca la şi mica insulă Sandy, format din circa 2 500
oralii stoloniferi (Tubipora musica), altele de recife. (Fig. 22)'
u formă de copăcei cu flori, cum ar fi cora-
dele - familia mărgeanului roşu (Coral- Fig. 22. Recif-barieră
um nibntni) -, uriaşe evantaie dantelate -
orgonarii (Gorgonia cavolini) sau de fantasti-
s a-mături, sfere ciuruite şi planşee ţesute
i jurul unor coloane care cresc neîncetat
.'rtical, cum se întâmplă cu madreporarii.
'e altfel, madreporarii formează nu numai
îl mai numeros, dar şi cel mai important
™p de coralieri din cauză că alcătuiesc re-
te care schimbă configuraţia geografică a
nor bazine marine şi nasc formaţii geolo-
>ce, cunoscute sub numele de atoli. Spre
^osebire de terminologia ştiinţifică obiş-
illa' cuvântul atol nu e luat nici din vechea

Fig. 23. Atol canal-lagună, iar reciful devine barieră. A-
tolul reprezintă o fază şi mai avansată de
în sfârşit, unele apar ca nişte insule ine-I scufundare, pornind de la o insulă (de obicei
lare în largul oceanului, departe de ţărm. Atolii vulcanică) înconjurată de recife-barieră.
Treptat, insula dispare sub apele mării prin
au aspectul unor inele, uneori cu 70-80 km scufundare, în timp ce reciful se înalţă me-

diametru, care închid în mijlocul lor lagune reu, ajungând sub forma unui inel. (Fig. 23)
adânci şi de 100 m ce comunică cu oceanul I Reciful ia această formă deoarece în apele
calme ale lagunei, cuprinsă în inel, oxigena-
prin câteva canale. rea este slabă, depunerea sedimentelor c
intensă şi astfel coloniile nu-şi pot duce exis-
Reciful de la Vatu-Vara, din insulele tenţa. Faptul că se întâlnesc recife la adân-

Fidji - Malaysia, situate în Oceanul Pacific, cimi de peste 30 m, acolo unde practic po-
se ridică deasupra apei până la înălţimea lipii nu pot trăi, nu ne mai poate surprinde,
ţinând seama de modul cum iau naştere
de 314 in. iar cele de pe coasta de nord a
Guineii lormează adevăraţi munţi de peste brâurile calcaroase ale coloniilor. Schelete-
600 m înălţime. La est de bariera australia-I le cresc vertical şi partea moale este şi ea
nă se găseşte vestita Mare de Coral (Coral ridicată spre suprafaţa apei, pe măsură ce

Sea). produce schelet, întocmai ca zidarul care
se urcă tot mai sus pe clădirea pe care o
Cel care a studiat cu cea mai mare a- construieşte sub el. In cazul scufundării
tenţie recifele de corali, dând cea mai com- ţărmului, la baza recifului rămâne scheletul
pletă şi plauzibilă explicaţie dinamicii lor, a
fost Ch. Darwin în cursul vestitei sale că- mort, partea vie a acestuia deplasându-se
lătorii în jurul lumii. Pentru explicarea for-,
mării celor trei categorii de recife, Darwin spre straturile superioare ale apei, unde co-
lonia poate găsi condiţii propice de viaţă.
': a pornit de la substratul pe care acestea se
E. Separd descrie al patrulea tip de re-
pot dezvolta. cif: reciful înalt (pinnacles). Aceştia se dez-
Pe coastele insulelor şi ale continentelor voltă în interiorul lagunelor unor recife-ba-
rieră.
din zona tropicală, în apele puţin adânci, se
formează recife marginale. Dacă ţărmul se După Darwin, toate recifele s-au format
scufundă lent, reciful creşte treptat în în timpul ultimilor 29- 30 000 de ani şi
înălţime (cu viteză de 1-20 cm/an), linia continuă a se forma şi astăzi.
ţărmului se depărtează de el, formând un
încă din vremuri îndepărtate, coralii ser-
veau la confecţionarea unor bijuterii de
către vestiţii meşteri ai Extremului Orient.
în mormintele vechilor celţi au fost găsite

arme în care erau montate fragmente de
corali considerate ca podoabă. Plinius cel
Bătrân menţionează faptul că hinduşii pre-
ţuiau coralul în aceeaşi măsură în care ro-

manii apreciau perlele.

în evul mediu, colierele de coral erau
purtate de gravide pentru a le uşura naşte-
rea şi de copii pentru a fi feriţi de deochi.

VIL PIETRE SACRE ŞI MISTERIOASE

CRISTALELE ATLANŢILOR Nimic nu era imposibil, gândeşte mery,
deoarce „cristalele i-au dat omului
fn jurul misterioasei dispariţii a civiliza- dominaţia asupra tiparelor creaţiei. Acest'
ţiei atlanţilor, s-au ţesut zeci de legende, s-au oameni erau ca zeii".

formulat sute de presupuneri, de la istoriile „Temple de vindecare" - un fel de spi-
filosofului antic Platon până la ipotezele mo- tale de azi - umpluseră ţinutul. în camerele
derne bazate pe cele mai variate cercetări.
lor, energiile luminoase, sonore, magnetice
O ipoteză interesantă, inspirată de ului- şi noosice erau captate, combinate şi diri-
toarele proprietăţi ale cristalelor, demnă de
jate prin cristale pentru a produce vinde-
un roman S.F., au emis-o T&ylor Caldwell în cări miraculoase.

cartea sa Românce of Atlantis (Povestea Atlanţii stăpâneau, aşadar, complexi-
Atlantidei) şi Ruth Montgomery în Tire world tatea tipurilor de radiaţie. Se presupune că

bcfore (Lumea care a fost). ei ar fi realizat, de asemenea, diagramele
Ei presupun că atlanţii, popor cu o civili-
traiectelor neurologice ale corpului ome-
zaţie evoluată, cunoşteau misterioasele nesc, ajungând astfel să cunoască toate ca-
forţe ale cristalelor, folosindu-le în construc- nalele corpurilor energetice. Atlanţii ar li
ţii. Un fascicol de energie străbătea mile în- aplicai chirurgia „eterică", preferând inter-
tregi până la un operator care ţinea în mâ- venţiile pe corpul energetic celor efectuate
nă o cutie prevăzută cu o pârghie, având în
partea de sus o manetă de comandă. îndrep- pe corpul fizic. Atunci când era cazul, vin-
tată către o piatră uriaşă, aceasta mişca pâr- decătorii-preoţi intrau în contact cu menta-
ghia şi piatra se ridica, rămânând în aer. O lul pacienţilor, determinând ţesuturile să se
rapidă reglare şi omul aducea piatra în faţa desfacă pentru a expune organul bolnav,
împingându-1 la suprafaţa corpului de unde
lui. era preluat şi introdus într-o cameră de în-
Cu ajutorul cristalelor, energia solară se tinerire. Odată refăcut, era reintrodus în

putea transforma în electricitate. Reţele corp. Celulele se uneau lent, vasele sangvi-
mari, destinate captării şi folosirii câmpului ne se sudau, permiţând circulaţia sângelui,
energetic al Pământului, funcţionau prin iar plaga se închidea fără sângerare, sule-
acţiunea cristelelor de cuarţ. rinţă sau pericol de infecţie.

Turnuri mari, asemănătoare farurilor, au însă, marii iniţiaţi ai atlanţilor au dena-
fost construite în apropierea mării. De a- turat marea forţă pozitivă a cristalelor. U-
colo operatorii comunicau cu delfinii şi ba- riaşele energii eliberate ar fi provocat dez-
lenele şi urmăreau dirijarea bancurilor de echilibrul Pământului. Un puternic cutre-
peşti spre năvoadele din larg. mur a produs tragica distrugere şi dispariţie

O parte din inginerii-preoţi vorbeau a Atlantidei.
spiritelor deva, simbolizând plante şi ani- Câţiva supravieţuitori ar fi dus cristalele
male. Cu ajutorul acestor deva s-au făcut
experienţe în vederea obţinerii unor noi în alte ţinuturi. Astfel, în Egipt atlanţii ar li
forme de viaţă. Caldwell presupune că au construit o piramidă înaltă, folosind crista-
fost combinate organisme de animale şi lele la ridicarea şi amplasarea blocurilor
oameni, obţinându-se oameni-pasăre, sire-
masive. Cu ajutorul energiei acestor cris-
ne, minotauri, centauri care ar fi fost în tale, asemănătoare laserului, ei ar fi tăiat şi
acele timpuri fiinţe reale şi nu mitologice,
aşa cum le pomenea literatura antică. îmbinat piatra atât de precis, încât nici rna-
car o coală de hârtie nu putea fi strecurat''
printre blocurile care cântăreau tone. In nl°.
deliberat, ei ar fi alcătuit baza constriic!'01

in granit, ştiind că greutatea pietrelor de 393
easupra va comprima cuarţul din rocă,
,bţinându-se astfel un câmp energetic folo- mai importante reziduuri dintr-o ştiinţă, o
it apoi la vindecare, întinerire şi ceremonii tehnică şi o filosofie aparţinând unei civi-
eligioase. Piramida era acoperită cu gresie lizaţii dispărute (...). Nu credem nici că
j calcedonie, material rezonator, placat pe tehnica alchimică ar fi putut să se dezvolte
„easupra cu un strat de cuarţ pur. Cu un prin tatonări, minuscule bricolaje de igno-
astfel de transmiţător gigantic s-ar fi putut ranţi, fantezii de maniaci ai creuzetului,
jnenpne o comunicare limitată cu unele până să ajungă la ceea ce trebuie să numim
civilizafii din Cosmos. o dezintegrare atomică. Am fi mai curând
După Montgomery, supravieţuitorii at- tentaţi să credem că în alchimie subzistă
lanţilor au risipit, pe oriunde au mers, do- fragmente dintr-o ştiinţă dispărută, greu de
;zi ale civilizaţiei lor. Le-au lăsat sub Ma-a înţeles şi de utilizat, lipsind contextul. Mai
Piramidă din Egipt, în peşterile din unţii există, de asemenea, forfota interpretărilor
Tibetului şi în piramidele din China, meriea tehnice, morale, religioase. Există în sfârşit,
de Sud şi America de Nord. De-ozitele din pentru deţinătorii acestor rămăşiţe, ne-
vârfurile munţilor ar putea ăstra urme cesitatea imperioasă de a păstra secretul".
semnificative.
„Adevărata informaţie - presupune Se cunosc peste o sută de mii de cărţi sau
"aldvvell - o deţin aceste cristale, unde au manuscrise alchimice, numai că această e-
:ost stocate, sub formă de holograme, cu- normă literatură n-a fost niciodată explo-
oştinţele acumulate timp de 200 000 de i rată ştiinţific. Gândirea dominantă, catolică
de una din cele mai puternice civilizaţii le în trecut, raţionalistă azi, a întreţinut în ju-
pe pământ. Nu-i exclus ca aceste cristale să rul acestor texte o conspiraţie a ignoranţei şi
fie găsite şi descilrate până la sfârşitul a dispreţului, deşi alchimia este singura
ileniului actual." practică parareligioasă ce ne-a îmbogăţit cu
adevărat cunoaşterea realului. Astfel, în
PIATRA FILOSOF ALA căutarea pietrei filosofale, Albert cel Mare
a descris compoziţia cinabrului, a ceruzei şi
Alchimiştii evului mediu au făcut din a preparat soda caustică, Theophrastus Pa-
lescopcrirea pietrei filosofale punctul racelsus a descris zincul şi a introdus în
jlodal al activităţii lor, scopul ei suprem. medicină produşii chimici (creând iatro-
Piatra filosofală era o substanţă miracu-
oasă, un praf de un roşu strălucitor, trans- chimia), Van Helmont a recunoscut exis-
parent ca sticla. Prin simpla atingere, ea tenţa gazelor, Basile Valentin a descoperit
putea transforma totul în aur, iar dizolvată acidul clorhidric şi sulfuric, Glauber a pre-
apă servea la prepararea celor trei elixi-
furi extraordinare: panaceul, care vindecă parat sulfatul de sodiu (sarea lui Cîlauber),
Drice boală; elixirul tinereţii, care conferă o
■inereţe veşnică, şi elixirul vieţii, care pre- Brandt a descoperit fosforul etc, etc.
ungeşte existenţa dincolo de orice limită
imaginabilă biologic. Scopul alchimistului Pentru Fulcanelli (Le mystere des calhâ-
de a deveni perfect ca şi aurul pe care îl drales şi Les demeures philosophales), alchi-
prepara. Ameliorând natura, savantul se mia ar fi o legătură cu nişte civilizaţii dispă-
srfecţiona pe sine însuşi. rute de milenii şi ignorate de arheologi. El
relatează faptul că un inginer german, în-
Louis Pauwels şi Jacques Bergier, în sărcinat cu construirea canalelor de scur-
unoscuta lor carte Dimineaţa magicienilor,
presupun că „alchimia ar fi unul din cele gere din Bagdad, a descoperit în haraba-
bura din muzeul local, sub vaga etichetă de
„obiecte de cult", nişte baterii fabricate cu

zece veacuri înainte de Volta, sub dinastia

Sarazinilor.

Cercetările unor alchimişti moderni asi-
milează cercetările vechilor alchimişti cu
cele de azi privind structura materiei şi eli-
berarea energiei nucleare, capabilă să pro-
ducă transmutaţii.

394 gint, îngăduie ochiului să vadă doar o piir.
ţiune de 20 x 15 cm. Suprafaţa este uşor on-
„Este posibil ca anumite amestecuri na- dulată şi extrem de netedă, fiind şlefuită de
turale să producă, sub efectul razelor cos- atingerea degetelor celor care au venit să i
mice - scriu L. Pauwels şi J. Bergier - nişte se închine pe parcursul multor secole. De-
reacţii nucleo-catalitice la scară mare, du- numirea de Piatră neagră se datoreşte cu-
când la o transmutaţie masivă de elemente. lorii ei de un negru-brun, semănată pe alo-
Dacă asemenea transmutaţii sunt posibile, curi cu mici pete galbene. în interior, pia,
ce se întâmplă cu energia degajată?... Nume- tra este cenuşie sau albă. Caracteristica pe
roase şi uriaşe catastrofe ar trebui să se pro- care o prezintă, aceea de a nu se scufunda
ducă. Pentru că astfel de catastrofe au avut în apă, a produs multe nedumeriri. Admi-
loc într-un trecut îndepărtat, alchimiştii se ţând că piatra este de natură meteorică, sau
temeau în mod firesc de teribila energie con- un agat negru, ne putem întreba cum de
ţinută în materie şi o ţineau secretă." Aşa se pluteşte în apă. Apoi trebuie avut în vedere
explică infinita, obsedanta repetare a expe- că un meteorit compact de fier nu s-ar I]
rienţelor şi „secretomania" alchimiştilor ca- putut sparge în bucăţi, iar un meteorit de
re îşi ascundeau sau îşi incifrau lucrările. piatră s-ar fi distrus din cauza numeroase-
lor atingeri la care a fost supus.
Eugene Canseliet, discipol al lui Fulca-
nelli, încerca să le dea dreptate alchimiş- De curând, omul de ştiinţă danez E.
tilor: „Dacă există un procedeu permiţând Thomsen, de la Universitatea din Copenha-
să se fabrice bombe cu hidrogen pe un ga, a reuşit să elucideze originea Pietrei de
cuptor de bucătărie, este absolut preferabil la Mecca. După părerea sa, sursa „cereas-
ca acest procedeu să nu fie dezvăluit". că" a pietrei ar putea să stea la baza celor
două cratere meteorice Vabar, cu diametrul
Iată deci că piatra filosofală, substanţă de 100 şi respectiv 50 m, aflate în mijlocul
miraculoasă, menită să-i îmbogăţească pe pustiului Rub-el-Hali, la o distanţă de
puternicii principi medievali, a devenit azi o 1 100 km est de Mecca. Craterele s-au for-
temă de roman fantastic, o preocupare ini- mat într-o gresie cuarţoasă. în apropierea
ţiatică transmisă de la civilizaţii imemorabile lor au fost descoperiţi câţiva meteoriţi de
- se pare extrem de avansate. Ea vizează fier. Pe pereţii interiori ai craterelor se gă-
descătuşarea unor energii nebănuite ale sesc mici bulgări de sticlă, formaţi ca rezul-
materiei, aducând o dată cu transmutaţiile tat al topirii cuarţului în momentul şocului
acesteia şi transformarea morală a „alchi- meteoric. în ele sunt topite o mulţime de
mistului", aflat în dialog intim cu forţele cos- sfere minuscule de nichel şi fier, ceea ce
mosului şi în ultimă instanţă cu Divinitatea. este caracteristic corpurilor de provenienţă
meteorică. Se întâlnesc, de asemenea, inclu-
PIATRA DE LA MECCA ziuni de rocă sfărâmată şi diferite minerale.
Unele bucăţi de sticlă sunt foarte poroase.
Misterul ce înconjură vestita Piatră de la în interior sunt albe, iar în exterior sunt a-
Mecca, în direcţia căreia se închină toţi a- coperite de o crustă neagră. După părerea
rabii aflaţi în pustiu şi spre care se fac pe- lui E. Thomsen, Piatra neagră de la Mecca
lerinaje anuale, a trezit interesul oamenilor este o sticlă de impact, o sticlă ce s-a format
de ştiinţă. în momentul lovirii meteoritului de gresia
cuarţoasă. Ea are vârsta de 64 000+25 000
Specialiştii au atribuit multă vreme Pie- de ani. Din cauza porozităţii mari, sticla de
trei negre din Mecca o origine meteorică. şoc nu se scufundă în apă şi este rezistentă
Ulterior, s-au emis şi alte opinii, şi anume la acţiunea abrazivă. Probabil că oamenii au
că această piatră ar putea fi un fragment observat căderea meteoriţilor care au for~
de lavă, de bazalt sau de agat. Cei care au mat craterele Vabar şi astfel au dat naşterc
văzut Piatra neagră o prezintă ca fiind al- legendei despre piatra trimisă din cer. Ş>
cătuită din 8 bucăţi de dimensiuni diferite,
lipite laolaltă. Prinsă într-o montură de ar-

cum drumul caravanelor trecea până în Bănuiala unei umbre) presupun că energia
anul J830 prin regiunea craterelor, pro- atomică ar fi fost cunoscută şi aplicată încă
babil că piatra luată de acolo a fost adusă din vechime şi că toate aceste tectite stranii
la Mecca. sunt un rezultat al efectului ei termic.

TAINA TECTITELOR MĂRGELELE AFRICANE

La începutul secolului al XlX-lea, lângă în regiunea de vest a Africii Ecuato-
localitatea Tyn, pe Vltava superioară, şi mai riale, încă din antichitate şi până în zilele
apoi în alte colţuri ale lumii (Australia, noastre, cea mai căutată marfă erau niştt
Moldova, sud-estul Asiei ele.) au fost găsite ciudate perle de sticlă numite aggra. Aveau
nişte bucăţi de sticlă care au fost numite o formă cilindrică şi o culoare albastră
tectiie. La început, s-a crezut că sunt deşe- galbenă, verde sau prezentau incrustaţi
jri din vechile cuptoare de sticlă. Deter- multicolore. De sute de ani s-a încercat să 1
ninarea geocronologică a vârstei tectitelor se afle taina, dar în zadar. In sticlăriile antict
[(circa 14 milioane de ani) a dat acestei descoperite de arheologi, nici un produs
teorii o lovitură de graţie. Atunci s-au emis nu amintea de aggra. Europenii care făceau
teorii care presupuneau că sunt de origine comerţ cu coastele vestice ale Africii ai
vulcanică, meteorică şi chiar de natură se- căutat să le fabrice în renumitele sticlării ve
lenară (ţăndări de meteori uriaşi ricoşate de neţiene şi ceheşti, specializate în confecţio
pe suprafaţa Lunii şi captate de gravitaţia narea de mărgele colorate, dar imitaţiile e
Pământului). Cercetări recente au infirmat rau atât de grosolane, încât n-au convins pt
că ele ar proveni din magmă sau din frag- nimeni. Nici băştinaşii africani nu cunosc
mente meteorice intrate în impact cu rocile originea perlelor, dar păstrează în legăturf
de pe Terra. Descoperirea făcută în 1959 cu ele o frumoasă legendă: au fost aduse
de o expediţie sovieto-chineză în pustiul spun ei, de oamenii cu piele albă şi plete
Gobi a mărit şi mai mult misterul tectitelor. lungi care au coborât din cer...
In această zonă a fost găsită o mare suprafaţă
de nisip transformată în sticlă, formând un SFERELE DE PIATRA
fel de „patinoar natural", al cărui mecanism
de formare nu poate fi explicat nici prin Acum 40-50 de ani, arheologul Doris Z
vulcanism şi nici prin impactul vreunui Stone a descoperit în statul Costa Rica dii
meteor. Raportul expediţiei apreciază că aici America Centrală sute, poate mii de sfere
a acţionat probabil o flacără extrem de de piatră, cu dimensiuni de la câţiva de
intensă, de circa 1 400 - 1 600°C, care, cimetri până la câţiva metri, având o formă
întocmai ca în cuptorul de sticlărie, a geometrică perfectă. Cea mai mare din ele
transformat nisipul într-o masă sticloasă. cântărind 16 tone, a fost transportată îm-
Acestei descoperiri i s-a adăugat sticla de preună cu altele mai mici pentru a decort
cuarţ pur, întinsă pe o mare suprafaţă în oraşul San Jose, capitala ţării. Iniţial, s-a
deşertul Libiei, unde nu există nici cratere, emis teoria „bulgărilor de zăpadă", pentru
nici resturi de meteori. Pare extrem de a explica formarea acestor sfere perfecte
straniu faptul că prin structură ea seamănă de piatră. Ele ar fi apărut prin rostogolirea
perfect cu sticla apărută prin topirea rocilor pe pantele vulcanilor a unui miez dur care
ca urmare a exploziei atomice experimentale a crescut progresiv prin învelirea lui ci
declanşate de americani lângă A-lamagordo lavă, întocmai ca un imens bulgăre du
din Noul Mexic. zăpadă. Ciudat, însă, că aceste pietre ni

Destui cercetători (la care se adaugă şi
Ludovik Soucek, autorul cunoscutei cărţi

conţin lavă întărită şi au fost găsite în locuri spre vest se află un grup de monoliţi, cu-
care n-au de-a face cu vulcanii. Ampla- noscuţi sub numele de Mount Olga, care
samentul lor urmăreşte o schemă, iar forma culminează la 1 069 m altitudine absolută
lor nu este un rezultat al rostogolirii spon- Aceşti monoliţi australieni reprezintă hors
tane pe panta munţilor, ci al prelucrării ar-
tistice a unor blocuri ce ating 24 de tone turi gigantice formate acum 200 de miliOa_
(ceea ce corespunde dimensiunilor minime
ale paralelipipedului iniţial din care se ne de ani. Timpul îndelungat în care s-au
ciopleşte o sferă de 16 tone). aflat expuşi agenţilor externi a făcut c
eroziunea şi coroziunea să creeze bazinete
Doris Z. Stone apreciază că „sferele din pe culme şi peşteri la bază, pe pereţii că-
Costa Rica trebuie adăugate misterelor me-
galitice ale lumii noastre". De altfel, băşti- rora s-au descoperit desene rupestre.
naşii numesc aceste sfere răspândite pe Aceste stânci prezintă, în lumina soare-
litoral, pe insula Camaronal, pe vârfurile
muntoase ale lanţului CordiUera Brunquera lui, efecte optice cu totul speciale. Astfel, mo-
„piedras cansadas", deci un fel de „mingi nolitul Ayers Rock apare alb dimineaţa, că-
cereşti". Ele sunt amplasate după o rămiziu la amiază, iar în lumina apusului so-
anumită schemă, deplasarea lor a ridicat lar capătă culoarea mov, în contrast cu nisi-
;xtraordinar de grele probleme tehnice şi e purile roşii înconjurătoare. Stâncile au de-
jn lucru cert stabilit că nu provin din „ate- venit rezervaţie naturală (124 672 ha), pu-
iere" locale. Carierele din care trebuie să fi
jrovenit materia primă n-au fost descopere tând fi vizitate cu ajutorul curselor aviatice
regulate de la staţiunea balneoclimaterică
nicăieri şi nici „vulcanii" paterni. „Se pa-e Alice Springs, situată la 450 km spre vest,
că avem de-a face cu exponate ale unei
:ulturi megalitice de o formă specială, con- chiar în centrul geografic al Australiei.
fuzie la care ne conduce şi îngroparea câ-
orva sfere în pământ", sugerează Ludovik însă cel mai înalt monolit cunoscut este
El Căpitan - „Căpitanul" - din renumita vale
ioucek. californiană Yosemite. Se avântă cu circa
1 500 m deasupra fundului văii, altitudinea
URIAŞII SOLITARI sa absolută atingând însă 2 318 m faţă de
nivelul mării. Forma sa conică şi culoarea por-
între pietrele „misterioase", a căror ge- tocaliu-roşcată reprezintă o curiozitate dem-
2ză ridică încă multe probleme oamenilor nă de atenţie. Pentru o anumită categorie de
3 ştiinţă, se numără şi monoliţii, stânci ma- oameni, această stâncă a devenit o atracţie
ve, dintr-o singură bucată şi din aceeaşi irezistibilă. Este locul preferat pentru sal-
>că turi în gol, aşa-numitele „skydivings", deci
„plonjări pe cer" sau „plonjări în aer", a-
Cel mai mare monolit se găseşte în ini- parţinând unui anumit fel de paraşutism.
a Australiei, la marginea estică a Deşer- Amatorii se aruncă spre sol de pe margi-
lui Gibson. Se numeşte Ayers Rock -
anca Ayers - şi se înalţă cu 330 m deasu- nea platformei sub care se deschide perete-
a nivelului acestui platou deşertic, altitu- le ameţitor dinspre vale. în zece secunde,
nea sa maximă fiind de 867 m, iar circum-
rmţa sa atingând 8 km. Se remarcă foarte care corespund exact timpului necesar pen-
or deoarece pe o rază întinsă nu mai e- tru deschiderea paraşutei, se coboară
ta nici o proeminenţă. Doar la 33 de km aproape 1 000 m, rămânând ca sub sigu-
ranţa cupolei paraşutei, îndrăzneţul să mai
parcurgă 400 m.

Periculozitatea acestui sport (interzis,
dar totuşi practicat în taină) sporeşte a-
tracţia monolitului californian.

VIII. LA TEMELIA CIVILIZAŢIEI ŞI CULTURII

CIVILIZAŢIA PIETREI acestei antroposfere, sfera de protecţie a
vieţii şi activităţii speciei umane.
Planeta noastră numără peste 5 000 000 000
de oameni. Până în anul 2000, datorită îm- Fiecare material îşi are povestea lui şi, pâ-
bunătăţirii condiţiilor de viaţă, sporirii na- nă a fi ajuns parte componentă a blocului
talităţii şi scăderii mortalităţii, populaţia te- sau a şcolii din cartier, a splendidei săli de
restră va mai creşte cu un miliard şi jumă-
tate. concert sau a elegantului metrou, a parcurs

Zidind oraşe, fabrici şi uzine, con- un drum de milioane de ani, pe care omul
siruind tuneluri, metrouri, poduri, viaducte, îl curmă pentru un timp, atât cât durează
oamenii, ajutaţi de maşini din ce în ce mai construcţiile sale (100, 1 000, 3^ 000 de ani
perfecţionate, fac o operă enormă. In
fiecare an, pentru industrie, se extrag cam cel mult).
6 000 000 000 de tone şi pentru construcţii
3 000 000 000 de tone de diferite substanţe Nisipul care, amestecat cu var, dă mor-
(cărbune, fier, săruri, calcare, diferite me- tarul ce leagă cărămizile şi netezeşte arti-
tale etc). culaţiile pereţilor de prefabricate, ori
pietrişul, fără de care nu putem pregăti
Numai cantitatea de ţiţei extrasă în ul- betonul, sunt un rod îndelungat al acţiunii
timii 50 de ani ar fi suficientă pentru a for- vântului şi apei asupra munţilor şi stâncilor
ma un lac cu circumferinţa de 50 km şi adân- măcinate încetul cu încetul, cărate pe al-
cimea de 10 m, iar cu fierul consumat în biile râurilor, depuse la ţărmul mărilor.
ultimul război mondial pentru avioane, va-
poare, arme, obuze şi cartuşe s-ar fi putut Fiecare cărămidă povesteşte nenumă-
înălţa un munte de proporţiile Ceahlăului. ratele întâmplări prin care au trecut argile-

O bună parte (cam o treime) din subs- le. La origine, ele provin din falnice stânci
tanţele extrase din pământ servesc la con- de granit măcinate de agenţii atmosferici.
solidarea cadrului material al existenţei o- Pulberea lor, mânată de vânturi, s-a aşter-
mului, al civilizaţiei sale. Prin cadrul mate- nut în strate groase la poalele munţilor sau
rial înţelegem locuinţele, şcolile, spitalele, în cine ştie ce covată a câmpiei...
instituţiile de cultură, întreprinderile in-
dustriale etc, care adăpostesc milioane şi Să ne gândim că varul care leagă cără-
milioane de oameni din toate colţurile glo- mizile sau cu care se spoiesc pereţii nu e o
bului. piatră oarecare, ci cuprinde corpurile moarte
ale unor vietăţi microscopice ce au trăit cu
Şi la această măreaţă operă umană iau sute de milioane de ani în urmă, în a-
parte materialele de construcţie: nisipul, dâncurile unor mări şi oceane străvechi.
pietrişul, argila, marmura şi alte pietre, as-
faltul, precum şi fierul şi plumbul, adevărat Admirând coloanele de marmură, plă-
sistem osos al acestor uriaşe organisme de cile, statuile, somptuoasele scări şi porta-
piatră. Sticla, cristalul, cărămida, betonul, luri, balustradele şi cornişele, havuzurile fă-
cimentul, varul, fier-betonul, acoperişurile, cute din acest material dur şi moale, de o
complicata ţevărie a instalaţiilor termosa- infinitate de nuanţe, de la albul lăptos, ro-
nitare, străzile şi şoselele sunt produsele zul delicat şi auriul gingaş până la negrul
materiilor de mai sus şi componentele străbătut de vinişoare colorate, puţini bănu-
iesc că în întreaga lume se extrage, într-o
săptămână, atâta marmură cât ar fi necesa-
ră construirii unor clădiri în care ar putea
fi mutaţi toţi locuitorii din capitala ţării

noastre.

Şi totuşi civilizaţiile care au la bază acest
material durabil - piatra - au şi ele viaţa

Din agitata istorie antică a Chinei a ră-s scrise ale antichităţii, iar pânzele pictate, ;,
uimitorul Zid Chinezesc, cea mai lun- flate la muzeele lumii, nu depăşesc în ve-
construcţie cunoscută. Din însorita civi-
chime secolul al XHI-lea.
ce ateniană a rămas martor dealul Acro-
e cu vestitele sale temple, iar fastul Romei In schimb, piatra a ajutat culturii ome-
ice cuceritoarea lumii, mai dăinuie încă neşti şi tuturor artelor să-şi dezvăluie isto-
n Forum, Coloseum şi Via Appia... Dar
iceste trei monumente, construite cu ria.
dul de a înfrunta secolele, cedează, sub Pereţii de calcar ai peşterilor au servit
unea ploilor şi a vântului, câte un mili-
ru pe secol, câte un centimetru pe mi- omului primitiv drept pânză pentru ului-
u. Şi în ultimul deceniu, din cauza vi- toarele portrete de animale şi scene de vâ-
tiei giganţilor ultrasonici şi a poluării nătoare. Nu se ştie încă felul penelului fo-
ilui cu substanţe care dizolvă rapid ro- losit, tehnica pregătirii acestor fresce ciu-
ritmul de degradare a acestora a sporit date. In mod sigur însă putem admira arta
[ de zece ori. Ne întristează pierderea desăvârşită a anatomiei şi mişcării, a com-
r ruine scumpe. Dar în natură nimic nu binării diferitelor pământuri cu oxizi meta-
lici, care au ţinut loc de culori şi care, după
etern. „Legile naturii - spune marele mii şi chiar zeci de mii de ani, şi-au
og rus A. Fersman - sunt aceleaşi şi, în conservat prospeţimea.
ria geologică complicată a naturii, ac-
atea omului, eternitatea operelor lui nu Să ne gândim la tăbliţele care au păs-

decât o clipă scurtă şi trecătoare." trat faimosul cod al lui Hamurabi, la pie-

JLTURA ŞI ARTA SUNT DATOARE trele templelor egiptene pe care Champol-
PIETREI Iion a descifrat hieroglifele sculptate şi care

)are ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că au servit egiptologilor la reconstituirea
ra a putut sta la temelia culturii şi unei istorii glorioase şi a unei civilizaţii înflo-
ritoare. Până nu demult, toţi copiii din pri-
9 ma clasă scriau cu condeie pe tăbliţe de ar-
dezie, legate cu grijă de ghiozdane să nu se
landurile şi sentimentele oamenilor spargă, evocând poate acele vremuri când
:ele mai vechi timpuri s-au exprimat în se „scria" pe piatră.
ite feluri: prin intermediul unor sim-
i grafice, aşa-zisele scrieri (hieroglifi- Şi pictura îi e datoare pietrei. Cunoaş-
uneiformă, chineză, arabă, latină, go- tem pictura antică mai ales din picturile mu-
cirilică etc), care au stat la baza litera- rale, admirabil conservate în oraşul Pom-
Guridice, istorice, beletristice etc),
reprezentări sonore (muzica) sau plas- pei, acoperit de lava Vezuviului. Primele pic-
pictura, sculptura, arhitectura).
trebuie să recunoaştem că, din toate turi feudale, cele cu caracter religios, sunt
lalele folosite în arta şi cultura ome- păstrate de sute de ani pe pereţii şi cupole-
ă piatra e cel mai trainic. Papirusul, le bazilicilor şi catedralelor. Şi azi fresce gi-
i, pielea, lemnul, oricât de bine tratate gantice împodobesc faţadele unor instituţii
nu pot dura mai mult de 1 000-2 000 moderne din toate colţurile lumii.
!• E o adevărată minune că s-au mai
ryat pergamente de acum 1 000 de ani, Să nu mai vorbim de sculptură şi arhitec-
"ceputul feudalismului. Nu ni s-au tură! Fără lut, marmură, granit, fără aramă
it decât în copii succesive şi, uneori, şi fier s-ar mai fi putut păstra mesajul peste
'ea transmiterii orale, unele opere veacuri al maeştrilor olari, al genialilor cio-
plitori în piatră, al neîntrecuţilor construc-
tori de minuni arhitectonice? Să ne gândim
numai la uimitoarele „săgeţi" metalice ale

Turnului Eiffel din Paris sau ale Turnului

Televiziunii din Tokyo, de patru ori mai
înalt decât cea mai impunătoare piramidă,
giganticii „zgârie-nori" cu sute de etaje
(442 m - 110 etaje numără o construcţie re-

centă din Chicago - S.U.A.), minunile de în lumina datelor oferite de arheologie,
beton şi cristal de pe litoralul românesc etc. primele unelte au fost confecţionate din
oase, dinţi şi coarne ale animalelor sălba-
Poate că doar muzica se refuză pietrei. tice, definind cultura numită de Parot „os-
O uimitoare excepţie o constituie flautul teo-dento-keratică". Nu avem însă docu-
tăiat dintr-un cristal de stâncă, conservat în
muzeul de artă din Viena, care scoate su- mente precise asupra epocii când omul a
nete neverosimil de limpezi... Semnele mu- început să folosească piatra. Se presupune
zicii n-au nevoie de portative de calcar şi că acest eveniment s-a produs cu circa 3 mi-
primele instrumente au folosit mai mult lioane de ani în urmă şi că bolovănişul din
creanga şi ţeava trestiei, pieile şi coarnele albiile râurilor şi terasele acestora a repre-
animalelor. Mult mai târziu s-au folosit in- zentat prima formă de piatră folosită de o-
strumentele sau corzile metalice. Poate de mul primitiv pentru sfărâmarea fructelor cu
aceea nici noutăţile muzicale, nici instru- coaja tare şi ca armă de apărare. Pentru a le
mentele antichităţii n-au ajuns până la noi. utiliza el a fost nevoit să le examineze şi să
Dar dacă ştim atâtea lucruri despre ele, în le încerce, constatând că pietrele se deose-
bună parte le datorăm pietrei care sub chi-
pul pământurilor colorate ale picturilor besc între ele prin culoare, luciu, duritate,
murale, lutului sau marmurei statuilor a o- spărtură etc. şi că cele mai bune pentru
ferit mileniilor imaginea muzicanţilor din
vechime şi a instrumentelor lor. De la naiul scopurile sale sunt cele ce se sparg sub for-
păstorilor arcadieni de pe vasele sau din mă de pană, au o coloraţie specială şi au o
sculpturile greceşti, până la orchestrele duritate mai mare şi pe care a început să le
cereşti pictate acum 600 de ani de maeştrii selecţioneze, devenind în acest fel ceea ce
florentini pe cupolele catedralelor şi care
reprezentau micile formaţii instrumentale numim azi un prospector. Printre primele
ale acelor vremuri, defilează sub ochii pietre folosite pentru conlecţionarea unor
noştri uimiţi o întreagă istorie a muzicii. unelte tăioase a fost piatra dură, mai ales

Chiar dacă azi materiile sintetice vor în- silexul, o varietate de cremene prezentând
locui, treptat, piatra ca material de repre- trei calităţi majore: este dur, este capabil
zentare artistică, tot ceea ce va fi mai trai- ca prin lovire cu altă piatră să se desfacă
nic va aparţine tot materiei minerale. Nu- sub formă de pene ascuţite şi să aibă mar-
mai aşa înţelegem de ce gloria geniului ginile tăioase. în regiunile vulcanice, au pu-
uman capătă la atâţia poeţi, ca termen de tut fi folosite în acelaşi scop unele varietăţi
comparaţie, trăinicia marmurei, granitului, de sticlă vulcanică, în special obsidianul.
onixului, aramei...
în căutarea pietrelor pentru scule, omul
PE FIRUL TIMPULUI a pătruns în stânca dură, locul de origine al
acestora. Nu ştim exact cum lucra el în ca-
începând din veacul trecut, arheologii rierele primitive, deşi ne stau mărturie ga-
ne-au dezvăluit uriaşul rol pe care piatra 1-a leriile săpate acum 12 000 ani în malul Ni-
jucat în existenţa speciei umane, începând lului, de unde extrăgea silexul din calcare.
din zorii istoriei sale. O excelentă carte, La Spinnes, în apropiere de oraşul Mons,
tradusă şi la noi în 1981 în editura Meri-
diane şi anume Aventura arheologiei a lui geologii belgieni au descoperii un centru mi-
A. Parot, schiţează o sinteză a eforturilor nier neolitic cuprinzând 12 puţuri cu dia-
umanităţii pentru a pune piatra la temelia metrul de 80 cm şi adâncimea de 10-12 m.
civilizaţiei şi culturii. La Grand Pressigny, în Franţa, s-a desco-
perit un atelier de cioplit piatră. Şi la noi în
ţară, la Iosăşel-Arad, a fost găsit un atelier
unde se prelucra opalul din dealul Plopăţ

din apropiere.
în jurul unor „zăcăminte" mai impor-

tante se stabilea un trib întreg care se spe-
cializa în extragerea pietrei, iar producţia

realizată forma obiect de schimb (troc) cu Babilonia. Cum acest ţinut era lipsit de pietr^
alimentele produse de alte triburi. de construcţii, dar era bogat, în schimb. fn
roci argiloase şi bituminoase, sumerienii au
La ora actuală, săpăturile arheologice inventat cărămida arsă care va fi folosită ia
efectuate în multe colţuri ale lumii ne per- construcţia biblicului turn Babei ce înde-
mit să ne facem o idee asupra perioadelor plinea dubla funcţie do lăcaş de cult şi ob-
în care diversele minerale şi roci au intrat
în folosinţa omului. servator astronomic.

în Paleolitic, perioada pietrei cioplite Săpăturile arheologice din perimetrele
(1 000 000 - 10 000 de ani înainte de Chris- fostelor oraşe Baalbek, Lagaş, Ur, Mari au
tos), omul a utilizat puţine pietre. Multe scos la iveală, pe lângă zidurile de cărămidă
muzee ale lumii expun cuţite, vârfuri de arsă şi nearsă ale fostelor palate şi cetăţi,
lance, răzuitori de silex sau toporaşe de gra- fixate cu bitum în loc de var, instalaţii
nit, diorit, nefrit ori gresie cuarţitică, roci sanitare, căzi de baie, conducte de evacuare
ce se găsesc în zonele unde nu se cunoştea a apei şi plăci de pavaj - toate confecţionate
silexul. Spre sfârşitul Paleoliticului, pre- din argilă arsă. Măiestria şi simţul artistic al
cizează A. Parot, omul a început să cu-
noască şi să întrebuinţeze şi alte minerale sumerienilor sunt atestate de numeroase
şi roci. într-o peşteră din Pirinei s-a identi-
ficat o statuetă de argile reprezentând un statuete de alabastru (sulfat de cal ciu
ursuleţ, iar pentru realizarea extraordina- microcristalin), diociit (rocă eruptivă),
relor picturi rupestre materiile de bază le
reprezentau limonihil (minereu de fier) ca steatit (varietate de talc), onix (varietate de
vopsea roşie şi prilomelanul (oxid de man-
gan) ca vopsea neagră. Se pare că şi calcitid agat) ori hematii (minereu de fier). Argila
(carbonatul de calciu) era cunoscut, dova- era, de asemenea, ţinută la mare cinste.
dă stând plăcuţele din acest material iden- „Stela Vulturilor", statuia lui Gudea sunt ca-
tificate tot în peşterile munţilor Pirinei. podopere ale artei sumeriene, ca şi tăbliţele

în Mezolitic (10 000 - 7 000 ani înainte de de lut care au permis inventarea scrierii
Christos), omul utilizează argila şi cerami-
ca, atunci când a constatat că argila se duri- cuneiforme.
fică prin arderea ei în foc şi din ea se pot
fabrica diferite obiecte casnice sau pentru Săpăturile de la Azarlâc (Troia), de pe
păstrarea şi transportul lichidelor. La în- coastele Turciei asiatice, au scos la iveală
frumuseţarea acestor vase a fost între- toporaşe de diorit şi porfir (roci vulcanice),
buinţat limonihil la care se adaugă cinabml nefrit, vase de alabastru şi vârfuri de lance
(sulfura de mercur) pentru obţinerea cu- din obsidian, mărgele de cuarţ, piese de aur
lorii roşii, cea galbenă fiind obţinută prin sudat cu borax, denumit pe atunci „clei de
amestecarea argilei caolinoase cu limonit, aur", pahare de chihlimbar şi râşniţe de
iar pentru cea cafenie folosindu-se guano trahit (rocă vulcanică) atestând utilizarea
din peşteri. acestor minerale şi roci de acum 3 - 4 0(X) de

în perioada istorică legată încă de Neo- ani.
litic (7 000 - 2 500 înainte de Christos), lista
mineralelor şi rocilor utilizate de om creşte Papirusurile egiptene din mileniul II
considerabil, paralel cu diversificarea în- înainte de Christos ne informează despre ex-
trebuinţărilor ce li s-au dat. Cele mai vechi ploatările în carieră ale marmurei, granitu-
informaţii le deţinem din Mesopotamia lui şi porfirului, folosite curent pentru cons-
(bazinul Tigrului şi Eufratului), unde peste trucţii diverse. Interioarele clădirilor mai cu
populaţia neolitică băştinaşă au năvălit su- seamă erau ornate cu malachit, jasp, smarald,
merienii, popor semit originar de pe pla- penizea. Rubinul, topazul, safirul şi diaman-
tourile iraniene, formând ţara Senaar sau tul, alături de perlele naturale, erau folosite ca
pietre preţioase. Tot papirusurile consem-
nează că faraonul Amenofis al I I I - lea a
schimbat Teba, dintr-un „oraş de lut", într-un
„oraş de piatră".

Descoperirea aurului, argintului şi cupru-
lui în stare nativă au lărgit orizontul de cu-
noaştere a mineralelor de către omul neo-

litic. Aurul şi argintul erau minerale prea Rezultă deci că spre sfârşitul Neoliticu-
moi şi prea rare, ca şi cuprul nativ. Cu pri- lui şi în antichitate s-au acumulat multe cu-
lejul căutării lor, omul a făcut o descope- noştinţe despre minerale şi roci care au în-
rire epocală. ceput mai ales din Renaştere să stea la te-
melia civilizaţiei şi culturii şi să prefigureze
în zonele de suprafaţă ale zăcămintelor apariţia unor ştiinţe noi.
de cupru, unde ştiau că puteau găsi „piatra
roşie" în stare nativă, oamenii aprindeau TAINA PIETRELOR MEGALITICE
focul. Probabil au constatat că sub acţiunea
căldurii minereurile de cupru se topeau, In greceşte, megas înseamnă mare, iar
eliberând un cupru fluid care semăna per- lithos, piatră; aşadar, pietre mari.

fect cu cel nativ. Printre aceste minereuri, Triittele - două pietre înfipte vertical în
arheologii au identificai minereurile fără pământ, acoperite de o piatră orizontală -
sulf, şi anume malachit, azurii, cuprit. Ceva marchează de obicei un mormânt şi se
mai târziu, cuprul a fost extras şi din sul- numesc dolmene. Când pietrele sunt lungi
furi precum calcopirită, calcozină, bomit. şi neprelucrate poartă numele de menhire,
iar când sunt aşezate în formă de cerc şi
Plumbul este, după cupru, al doilea me- legate prin boiandrugi li se spune crom-
lehuti.
tal extras din minerale. Omul neolitic 1-a ob-
ţinut probabil din galena (sulfura de plumb), Toate aceste cuvinte provin din limba
celtă. Cu trei mii de ani în urmă, triburile
cenizit (cabonat de plumb), anglezit (sulfat de celţi populau mai ales teritoriile de azi
de plumb), uşor de identificat prin forma şi ale Franţei, Marii Britanii, Irlandei, Belgiei,
nordul Spaniei şi Italiei, insula Malta. Nu-i
culoarea lor. de mirare deci că astfel de pietre le întâl-
Descoperirea bronzului se datoreşte u- nim - cel puţin în Europa - cu precădere în
ţările menţionate. Ele foloseau celţilor ca
nei întâmplări, el apărând atunci când me- locuri de sepultură (îngropare) şi de cult.
talurgii, amestecând fără voia lor minereuri In Franţa se bucură de celebritate megali-
tele de la Carnac şi Menec, din peninsula
de cupru (malachit, azurit) cu cele de staniu Bretania, iar în Malta cele de la Hal-Saf-
şi plumb, au constatat că au obţinut un „cu- lieni sau Tarxicn.
pru" mai dur. Probabil că după nenumărate
încercări au constatat că bronzul cel mai Dintre complexele megalitice aflate în
bun se obţine prin utilizarea unui amestec de Insulele Britanice două - cele de la Stone-
malachit, azurit, cuprit şi un mineral brun henge şi Averbury - se detaşează net prin
închis până la negru de smoală, casiteritul dimensiunile lor impresionante, prin inge-
niozitatea concepţiei şi prin execuţia care a
(oxidul de slaniu). Cositorul, ca element se- cerut un volum uriaş de muncă.

cundar de asociere, a fost separat mai târ- Pentru Stonehengc, metodele moderne
de datare au stabilit o vechime de 3 500 -
ziu, el fiind cunoscut cam pe la anii 1500 - 4 000 de ani.

1700 înainte de Christos. Complexul de piatră se găseşte la 130 km
Deşi hematitid şi limonitul erau utilizate de Londra şi e construit din două feluri de
materiale. La o serie de blocuri de circa 82 to-
ca vopsele încă din Paleolitic, separarea ne fiecare s-a folosit dolomitul albastru ex-
fierului şi folosirea lui s-au petrecut mult tras din colina Prescelly Hills din Pembro-
mai târziu, la o dată greu de precizat. Se keshire, la alte 81, grele de 50 de tone fie-
pare că hitiţii au folosit speculantul (o va- care, materia primă a fost granitul dur,
rietate de hematit) pentru a obţine prima
„şarjă" de fier, pe care l-au confundat ini-
ţial cu galena. Ştim cu precizie că, în jurul

anului 1 000 înainte de Christos, la con-

struirea templului lui Solomon, s-au folosit

2 500 tone fier. Folosirea hematitului, limo-
nitului, magnetitului şi siderilului, principa-
lele minereuri de fier, se făcea deci curent
în acea epocă.

402 rsAi

desprins din stâncă la o depărtare de 35 km Soarelui şi cultului morţilor, se afla în tai a
hiperboreenilor, care se adunau aici în a-
de Stonehenge, în Marlborough. Treizeci
din aceşti bolovani au fost ridicaţi la verti- numite zile pentru ceremonii religioase
cală, ceilalţi prelucraţi în formă de planşe
de piatră. Dar cine erau hiperboreenii preceltici? Cei

Averbury, situat la 22 kilometri de Sto- mai vechi locuitori ai Insulelor Britanice?
nenhenge, era alcătuit la origine din 650 Cu toate progresele făcute în urma să-

blocuri dispuse în cercuri sau aliniamente, păturilor arheologice ale profesorului I.K,
astăzi o parte din ele fiind deplasate sau
Akinson, profesor la Universitatea din Car-
reamplasate. diff, care a reuşit să periodizeze istoric suc-
cesiunea populaţiilor, problemele legate de
Asupra complexelor megalitice s-au construcţiile megalitice - de ce origine erau
emis diverse ipoteze. Savanţii le consideră aceste populaţii preceltice, de la cine au
fie lăcaş consacrat cultului Soarelui (James preluat tradiţiile şi sistemul uriaşelor con-
strucţii de piatră, ce semnificaţie au ideo-
Fergusson, Fernand Niel), fie loc de sepul- gramele săpate în megalitele din Bretania
tură, deci închinate cultului morţilor (Ivar rămân încă învăluite în mister.

Lissner), fie observatoare astronomice Şi dincolo de Europa au fost identificate
uriaşe construcţii megalitice şi ciclopice.
(Norman Lockyer).
Cea mai mare enigmă a monumentelor Astfel, în 1968 a fost descoperit întâm-
plător, în timpul fotografierii din avion, la
megalitice o constituie ciudatele semne nord de insula bahamaneză Andros, un zid
uriaş, la 2-3 m sub nivelul mării, lung de
gravate pe pietrele din regiunea Morbihan, 500-600 m, construit din blocuri de piatră
perfect tăiate, fiecare având o greutate de
pe dolmenul Kerham, pe dolmenul Table circa 25 000 de kg. Construcţia care, fără
des Marchands de lângă Locmariaquer, pe îndoială, a fost efectuată pe uscat, este atât
de perfectă şi îmbinarea blocurilor de pia-
dolmenul de la Mont Petit ori pe menhirul tră atât de precisă, încât de 10 000 de ani
rezistă nu numai valurilor, dar şi ura-
de la Manio. ganelor din această zonă.
Semnele reprezintă atât forme geome-
La fel de impozante sunt monolitul
trice mai mult sau mai puţin regulate cât şi Porţii Soarelui din Tiwanak (munţii Anzi)
obiecte. „în tendinţa lor de a criptografia şi mai ales zidurile de apărare de la Sac-
reprezentările, autorii lor au găsit mijloace sayhuman. Meterezele acestuia sunt făcute

eficace de simplificare, scrie Ivar Lissner. din ziduri ciclopice construite din blocuri
Aici nu mai este vorba de artă, ci ideile de piatră cu dimensiuni de 9 x 4 x 5 m şi

sunt exprimate prin simboluri, prin desene greutatea de zeci de tone. Prelucrarea lor a
fost făcută cu precizie - între muchiile lor
emblematice. Cum aceste simboluri au fost nu poţi introduce lama unei săbii sau o
simplă lamă de bărbierit.
în cel mai înalt grad schematizate, ele con-
stituie pentru noi o enigmă. în cele mai Originea şi autorii acestor construcţii
multe cazuri, sensul ideogramelor scapă megalitice rămân la fel de misterioase ca şi
complet înţelegerii noastre." apariţia şi destinaţia terasei din Baalbeck,
situată în valea Bakka din munţii Antiliba-
în linii mari, cercetătorii de azi admit non din nordul Africii, zonă aproape inac-
concluziile că semnele gravate de oamenii cesibilă transportului. Fundaţia este forma-
acelei culturi megalitice au semnificaţii ri- tă din blocuri uriaşe de piatră în greutate
tuale şi de cult şi că ele se datoresc unor
colectivităţi pe care Rlchard-Henning le de câteva sute de tone. Cel mai mare din ele,
identifica cu „hiperboreenii" de care amin- numit „Triliton", de 23,47 x 4,57 x 2,27 ni,
teau şi Homer şi vestitul navigator Pytheas arc o greutate de 820 de tone. Este pr'n
din Massalia şi care populau insula Wight
şi sudul Angliei, unde clima e dulce şi
ferită de asprimile vântului de nord şi unde

se practica cultul lui Apolo, zeul Soarelui.

în concluzie, Stonehenge, cel mai im-
portant şi impunător dintre monumentele

megalitice europene, sanctuar consacrat