Opris, Tudor - Enciclopedia Curiozitatilor Din Natura

urmare de cincizeci de ori mai greu decât Fig. 24. Sfinxul din Bucegi
blocurile folosite în construcţia piramidelor
egiptene. Blocul a fost nu numai transportat monolit de piatră cu chip omenesc înlre acei
de la carierele de piatră din împrejurimi, ci martori geologici asupra cărora a lucrat ne-
î ş i ridicat la înălţimea de şapte metri. Fi-i cruţătoarea, capricioasa şi uneori impre-
zicianul rus M. Agrest consideră că o astfel vizibila daltă a naturii. (Fig 24)
de performanţă rămâne o problemă ire-
zolvabilă chiar şi în condiţiile tehnicii ac-, O dată cu lucrarea lui N. Densuşianu,
tuale. Afirmaţia lui se bazează pe un fapt interpretarea istorică a luat locul celei geo-
.concret: în anul 1954 a fost adusă la mu-
zeul de artă al oraşului Mexico, din Coat- logice, Sfinxul din Bucegi reprezentându-1
linchan, situat la 50 km depărtare, statuia pe zeul cel mare, naţional al triburilor pe-
;ului Ploii - Tlaloc - ce cântărea „doar" lasge. Pelasgii erau nişte triburi preindoeu-
170 de tone. Transportul a primit ajutor
tehnic din partea S.U.A., a durat câteva . ropene care au populat îndeosebi regiunea
luni, iar inginerul-şef al lucrărilor a declarat Mării Egee până la migraţiunea triburilor
că a fost o performanţă la limita superioară greceşti, de care au fost apoi cucerite. De
a posibilului. la Carpaţi au emigrat spre sud, o dată cu
triburile pelasge, religia lui Uran şi Gaea, a
„Fanii" S.F.-urilor şi OZN-urilor includ lui Saturn şi a Rheei, a Soarelui şi a Lunii
I monolitul de la Baalbeck şi placa de 800 to- şi, după opinia lui Densuşianu, păstorii a-
Ine, uşor înclinată şi situată în apropiere, în- vuţi şi războinici au dus primele elemente
tre dovezile „certe" ale vizitei extraterestri- ale civilizaţiei preistorice şi în Egipt, ceea
lor.
ce nu exclude posibilitatea ca Sfinxul car-
SFINCŞII - ÎNTRE DALTA OMULUI ŞI patic să fi reprezentat modelul Sfinxului de
CEA A NATURII la Gizeh, având în vedere şi faptul că

Despre Sfinxul de la Gizeh ştim cu si- dimensiunile lor coincid.
guranţă că este un produs al dălţii omului şi
că el datează din vremea faraonului Khe- întorcându-ne la Sfinxul din Bucegi este
fren din dinastia a IV-a (2723-2563 înainte imposibil să nu remarcăm, la o observare
de Christos). Are nu mai puţin de 19,80 m mai atentă, fizionomia sa umană: faţa sa per-
înălţime şi 57 m lungime. Impresionante fect proporţionată, buzele severe, bărbia
sunt şi alte câteva dimensiuni: 2,32 m lă-
ţimea gurii şi 1,97 m diametrul urechii. In-
teresant este faptul că, în timp ce toate zei-
tăţile Egiptului au corpuri omeneşti şi ca-
pete de animale, Sfinxul de la Gizeh are
corp de leu şi cap de om. Cu figura gravă,
pietrificată, el priveşte spre oceanul de ni-
sip din faţă ca un simbol al imuabilităţii care
sfidează timpul.

Insă despre Sfinxul Bucegilor nu putem
spune cu certitudine acelaşi lucru. Până la
istoricul Nicolae Densuşianu, autorul unei
tulburătoare şi originale cărţi, Dacia preis-
torică, oamenii de ştiinţă includeau acest

voluntară, nasul cârn, fruntea teşită, orbi- Fig. 25. Babele, izvor de legende
tele larg deschise, negre, privind în gol.
Aspectul său respectă atât de bine profilul tarul principal) i-a fost închinată lui Zeus
chipului omenesc, „grila de proporţii" a lui sau Saturn („Pământul" şi „Ceriul"), a
Leonardo da Vinci, încât ar fi greu de con- doua, având platforma superioară eliptică -
ceput ca asupra acestei imagini să fi operai Soarele şi Luna - a fost consacrată lui
dalta modelatoare a naturii. Apolo şi Dianei, cele mai adorate divinităţi
din lumea pelasgă după Pământ şi Cer, iar
Totodată, Densuşianu a remarcat extra- a treia lui Marte, adorat, deopotrivă, ca
ordinara asemănare între Sfinxul din Bu- zeu al războiului şi al agriculturii.
cegi, considerat un fel de imagine dacică a
lui Zeus, şi bustul lui Zeus din Vatican, Dar ipoteza lui Densuşianu, deşi bogată
descoperit la Otricoli, lângă Tibru. „Exami- în sugestii istorice, ca şi ipotezele emise
nând cu toată atenţiunea - scrie N. Densu- după 1974 de adepţii ideii că Sfinxul şi
şianu - caracterul general al formelor şi Babele au fost create de extraterestri, deşi
expresiunea diferitelor detaliuri, ce ni le extrem de seducătoare, au multe puncte vul-
prezintă aceste două monumente, se pare nerabile şi multe contradicţii, ceea ce face
că figura cea barbară rustică a lui Joe din
Otricoli a fost reprezentată după chipul cel ca aceste extraordinare monumente mega-
colosal al lui Zeus din Carpaţii Daciei. încă litice, sau ciudate forme cioplite de natură,
de pe timpul lui Numa, tradiţiile romane să fie încă învăluite în mister, să mai con-
erau strâns legate de zeul pelasg de lângă stituie încă un teren de dispute ştiinţifice.
Istm."

Aceeaşi ipoteză istorică o formulează
N. Densuşianu şi pentru vestitele Babe,
grupul de stânci de pe muntele Caraiman ce
amintesc, prin aspect, de nişte ciuperci care
parcă au suferit de gigantism înainte de pie-
trificare, luând înfăţişarea ba a unui hrib cu
piciorul gros şi pălăria bulbucată, ba a unei
amanite cu picior zvell şi pălărie largă ori a
unui sbârciog cu pălăria ţuguiată ori a unei
faliole cu pălăria pusă într-o parte ca a unui
chefliu. (Fig. 25) Se remarcă trei „ciuperci"
mai importante: două având 3,50 m înălţime
şi a treia circa 3 m, pălăriile acestora măsu-
rând în diametru 3,80 m, 2,30 m şi respectiv
2,20 m, două din ele pătratice, alta eliptică.
Cunoscutul istoric, socotindu-le „altare ciclo-
pice", presupune că principala stâncă (al-

IX. PIETRE NESTATORNICE

NISIPUL, BOEMUL LITOSFEREI nesc în aventuroase călătorii, putând să
străbată sute şi mii de kilometri. Astfel, ni-
Suprafeţe uriaşe ale Terrei sunt acope- sipul de pe ţărmul Africii, spulberai de
rite cu nisipuri. Unele sunt cantonate pe li- vânt, se depune sub formă de coline pe
toralul mărilor şi oceanelor, altele pe ţăr- malul de est al insulelor Fuerteventura şi
murile unor râuri şi fluvii, pe podişurile al- Gran Canaria, care se găsesc la 2(X) - 3()() km
pine sau pe şesurile uscate. depărtare, în mijlocul Oceanului Indian.
Nisipuri friabile acumulate în acest mod
Cea mai mare cantitate de nisip este poartă numele de eoliene, nume împrumu-
concentrată însă în pustiuri care, exceptând tat de la Eol, zeul vântului în mitologia
Europa, se găsesc împrăştiate pe toate ce- greacă.

lelalte continente. Cele mai mari pustiuri - Privit sub lupă, nisipul ne apare ca o a-
Sahara şi Kalahari din Africa, Gobi din cumulare neomogenă de granule, cu dimen-
siuni şi forme deosebite, unele prezentând
Asia, cel mexican din America de Nord se o formă rotunjită, altele, dimpotrivă, con-
află cuprinse în două centuri de zone: la tururi neregulate. Cu ajutorul microscopului
nord şi la sud de tropice. Pustiuri se întâl- şi reţelelor microscopice s-au stabilit trei
nesc şi în afara acestor centuri, în zona categorii de granule.
temperată, dar, exceptând pustiurile Ka-
rakum şi Kâzâlum, ele nu ating enormele In prima categorie intră firele „grosie-
suprafeţe ale celor din prima categoric. re", cu diametrul de 0,5 - 2 mm. Nisipul for-
mat din particule cu astfel de dimensiuni
La originea nisipului stau rocile masive: se numeşte nisip cu granulaţie mare.

granitul, gnaisul, gresia. Zi de zi, an de an, O altă categorie de boabe de nisip are
rocile sunt supuse eroziunii. Chiar şi cele diametrul de 0,25 - 0,50 mm. Nisipul formal
mai dure se degradează în fragmente ce se din astfel de particule este cunoscut sub
fărâmiţează din ce în ce mai mult. numele de nisip cu granulaţie mijlocie. In
sfârşit, cele mai mărunte granule au diame-
O parte din produsul eroziunii se dizol- trul sub 0,25 mm şi formează aşa-numitele
vă şi se încorporează în sol. Rămân doar mi- nisipuri cu granulaţie mică sau fină.
neralele cele mai rezistente la acţiunea a-
genţilor atmosferici, în special cuarţul - o- NECAZURILE PRICINUITE DE
xidul de siliciu - unul din cei mai stabili NISIPURILE CĂLĂTOARE
compuşi de pe suprafaţa Pământului. într-o
cantitate mult mai redusă, în nisipuri se pot Atât nisipurile maritime, cât şi cele con-
întâlni feldspaţi, mică şi alte câteva mi- tinentale reprezintă o eternă problemă
nerale. Boabele de nisip sunt antrenate de pentru om, datorită mediului ncospitalier
apa de ploaie şi ajung în râuri, fluvii şi pe care îl creează, ca şi uriaşelor dificultăţi
mări. O parte din ele sunt reţinute în al- întâmpinate la transformarea terenurilor pe
biile râurilor, se depun şi se sedimentează care le acoperă în terenuri fertile sau de
în cursul inferior al acestQra, formând insule construcţie.
de nisip. O altă parte, deversate de râuri şi
fluvii, ajung în mări şi oceane, unde, că-ate Nisipurile din deserturi se deplasează în
de valuri, formează pe litoral plaje şi dune. direcţia vântului dominant, viteza cea mai
Nisipurile depuse de apă au căpătat
denumirea de nisipuri aluvionare şi marine.

Alte granule de nisip nu se lasă antre-
nate de apă. Acţionate de forţa colică, por-

mare atingând-o barcanele izolate (8 - 25 m în anul 1859. Viteza de mişcare a dunelor
pe an). Deplasându-se, barcanele îngreu- în Franţa variază de la 10 la 25 m pe an.
iază circulaţia, astupă fântânile, îngroapă în
drumul lor grădini, case şi chiar aşezări în- C) altă zonă de dune se găseşte pe coas-
tregi. Astfel, în secolul al XlV-lea, în urma ta sudică a Mării Baltice şi a Mării Nor-
deplasării masivului Uaran în Sahara a fost dului, precum şi pe litoralul Golfului Finic
astupată înfloritoarea oază Abueir. Casele, Astfel, în Germania, pe insula Sylt, situată
palmierii şi ogoarele au rămas sub învelişul în Marea Nordului, nisipurile zburătoare
de nisip. au îngropat satele Rentum şi Niebluni
Unde se înalţă azi Kiuppe Kalis, cea mai
Principalul flagel al litoralului îl repre- importantă dună de pe ţărmul Mării Bal-
zintă dunele de nisip. Acestea cresc repede tice (73 m), se afla în secolul al XVIII-lea
în dimensiuni pe socoteala cantităţilor noi o localitate înfloritoare. Dune de proporţii
de nisip transportat de vânt de pe plajă. mai modeste se întâlnesc, de asemenea, şi
După dunele frontale se formează un nou pe ţărmul Mării Caspice şi al Mării Negre
val de dune, ce se pun de asemenea în miş-
care, în acest fel, iau naştere zeci de valuri MINERALELE „INVIZIBILE" ŞI
de dune mişcătoare care, deplasându-se, TURNUL ÎNCLINAT DIN PISA
pot provoca multe necazuri: acoperă şi su-
focă mii de hectare de ogoare, ramblează în jurul nostru gravitează o lume invizi-
cu nisip drumuri, case şi aşezări întregi. bilă de pulberi cu diametre inframicrosco-
Ţărmul francez al Oceanului Atlantic este pice (0,001 - 0,00001 mm). într-un cen-
edificator în această privinţă. în apropierea timetru cub de aer se pot identifica 1 000 -
oraşului Acachon se găsesc cele mai înalte 2 000 granule minerale. Cu ajutorul microsco-
dune din Europa. Ele închipuie lanţuri de pului electronic, după 1945, au pul ut fi i-
munţi în miniatură, cu piscul „fumegând" dentificate peste 160 de minerale de acest
în bătaia vântului, întocmai ca la vulcani. tip, pe care oamenii de ştiinţă le-au numit
Lăţimea zonei cuprinse în aceste locuri de coloidal-dispersate. Aglomerările de mi-
nisipurile mobile atinge 10 km. Unele liarde de granule extrem de mici ale aces-
aglomerări de nisip pot atinge înălţimi de tor minerale, în amestec cu particule nisi-
70 - 90 m. (Fig. 26) poase, formează argilele.

înaintând irezistibil în interiorul conti- Argilele au particularităţi ieşite din co-
nentului, nisipurile zburătoare acoperă une- mun din cauza compoziţiei, structurii şi di-
ori totul în calea lor. în secolul al XVIII-lea, mensiunilor foarte mici ale componentelor,
ele au îngropat localitatea Soulan, de lângă într-un centimetru cub de argilă există peste
promontoriul Le Havre, târguşoarele Rem- 25 milioane de microcristale de minerale
blie şi Bellcfontainc, din Picardia. Clo- „invizibile". O fracţionare atât de accentuată
potniţa din Soulan, acoperită în anul 1744, a materiei determină o suprafaţă specifică
a reapărut după trecerea „valului" de nisip, mare, întrucât la realizarea ei contribuie
iar biserica a fost degajată în întregime abia acumularea ariei tuturor granulelor care
intră într-un centimetru cub de substanţă.
Direcţia vântului Marea Dune Pentru a avea o reprezentare mai clară a a-
cestei realităţi geometrice, să luăm un mine-
Fig. 26. Dune maritime ral oarecare de formă cubică, având un vo-
lum de un centimetru cub. Toate laturile a-
cestui cubuleţ sunt, fireşte, de un centime-
tru. Suprafaţa acestui cub va fi deci de 6 cm-.
în cazul unui cub echivalent, format însă din
granule coloidal-dispersate cu dimensiuni

de 0,0001 mm, suprafaţa specifică a acestor gândit şi nu au bănuit că acest edificiu mo-
numental avea să aducă o faimă nepieri-
componente va totaliza 600 000 de cm2, sau toare oraşului. In fiecare an, din întreaga
60 de m2. N-a fost greu pentru fizicieni să lume, vin zeci şi mii de turişti să vadă ce-
demonstreze că, o dată cu sporirea supra-
feţei specifice, creşte proporţional capa- lebrul Turn din Pisa. Oare ce este intere-
citatea de absorbţie a apei şi a diferitelor
substanţe. sant la acest turn? Prin ce anume atrage el
atenţia turiştilor? Nimic mai simplu: turnul
în acelaşi timp, reţeaua cristalină a unor nu stă vertical, ca sute de alte turnuri şi
argile, şi în special a argilei negre sau „şo- clopotniţe, ci e vizibil înclinat în raport cu
colat", numită şi montmorillonit, după oră- suprafaţa pământului, gata parcă să se pră-
şelul francez Montmorillon, unde a fost ex- buşească.
trasă prima dată, este extraordinara ei mobi-
litate. Structura internă a montmorillonitului Voinţa constructorilor n-a avut nici un fel
conslă din pachete de cristale slab legate
între ele. Pe măsura umezirii, moleculele de amestec. înclinarea turnului este con-
de apă pătrund între pachete, le desfac ca secinţa unei erori comise în calculul funda-
pe un burduf de armonică, mărindu-le vo- ţiei. Nu s-a ţinut seama că, la o mică adân-
lumul de 5 - 10 ori. Dacă, întâmplător, o cime, într-o parte a temeliei, se găsesc te-
clădire este construită pe un „pat" de argi-
lă, în clipa creşterii mai puternice a umidi- renuri mâloase-argiloase intens compre-
tăţii solului se pot întâmpla fenomene ne- sibile. Comprimarea lor a atras după sine o
plăcute. Forţa cu care se desfăşoară umfla- mare tasare unilaterală a edificiului. Chiar
de la începutul construcţiei, când pereţii au
rea argilei atinge 5-10 kg/cm. Este lesne de atins înălţimea de 11 m, s-a constatat că tur-
înţeles ce pericol prezintă pentru temeliile nul se înclină. Zidirea lui a continuat însă,
construcţiilor umflarea şi apoi trecerea ar- cu întreruperi, şi a durat din anul 1174 până
gilelor în stare fluidă. în 1350. Constructorii au căutat să îmbu-
nătăţească poziţia clopotniţei, construind
Şi o altă proprietate a argilelor ridică porţiunea cea mai înaltă, de zece metri, nu
mari probleme constructorilor, şi anume pe centru, ci spre partea opusă înclinării.
Când construcţia a fost încheiată, turnul
porozitatea. Specific pentru argile este nu- avea o deviaţie a vârfului de 2,1 metri faţă
mărul mare de pori cu dimensiuni extrem de verticală.
de mici ( 1 - 5 microni), umpluţi în mod fi-
resc cu apă. Se ştie că, practic, apa este in- După circa 700 de ani, turnul s-a tasat
compresibilă. Ar fi normal deci ca o clădi- într-o parte cu 3,2 metri, iar în cealaltă cu
re construită pe un teren argilos uscat să 1,6 metri. Cu puţin timp înaintea celui de
nu se scufunde niciodată. Astfel de calcule şi al doilea război mondial, tasarea turnului
le-au făcut arhitecţii veacurilor trecute. A- s-a oprit, intervenind aşa-numita stare de
echilibru. însă după terminarea războiului,
bia la începutul secolului nostru s-a consta- din cauza trepidaţiilor provocate de bom-
tat că, sub presiunea greutăţii construc- bele căzute în piaţa oraşului, tasarea a lost
ţiilor, în structura argilelor ia naştere o pre- reluată. în anul 1982, deviaţia vârfului tur-
siune a apei din pori. Aceasta începe să fie nului de la verticală era de circa 4,98 m.
stoarsă foarte încet în părţi. Procesul poate Faptul că n-a căzut se datoreşte suprafeţei
dura sute şi mii de ani, tasarea (cufunda- mari a temeliei, calităţii fundaţiei, înaltei
rea) sau înclinarea diverselor construcţii rezistenţe a zidăriei şi, fără îndoială, în ul-
făcându-se extrem de lent. timele decenii, mai ales, lucrărilor de con-
solidare efectuate de specialişti.
Demonstrativ în această privinţă este
celebrul Turn înclinat din Pisa, a cărui con- Turnul înclinat din Pisa este, deci, un
strucţie a început în anul 1174 în piaţa din
faţa catedralei oraşului, sub conducerea ar- original monument al unei erori de con-
hitecţilor Bonanno şi Giugliemo. Nici con- strucţie, provocată de necunoaşterea pro-
prietăţilor terenurilor argiloase de la baza
structorii, nici municipalitatea nu s-au
lui.

4U8 e UK.IU.AU AIIL.UK INAI

UKII

RÂURI DE NISIP malul mării este format dintr-un complex
de nisipuri curgătoare cu grosime de 2 - 40 m
în afară de nisipurile zburătoare, şi cele se produce din când în când un fenomen
curgătoare dau multă bătaie de cap construc- straniu: nisipurile încep să se taseze şi să se
îndrepte spre mare cu un vuiet surd, în şu-
torilor. voaie largi, înaintând cu o viteză surprin-
Ele, de obicei, se găsesc sub forma unui zătoare. Cea mai spectaculoasă catastrofă
de acest gen s-a petrecut în 1814, în apro-
depozit scufundat la o anumită adâncime piere de Borcel. Cu acest prilej, o masă de
în pământ şi saturat de apă. Când nu te a- nisip saturată de apă, având un volum de
tingi de ele, aceste nisipuri stau liniştite în 1,6 milioane de metri cubi, s-a deplasai
matca lor. îndată însă ce o tranşee sau o spre mare cu un bubuit de tunet.
groapă de fundaţie le-a scos la iveală, ele
încep să se mişte, să curgă nebuneşte, um- Tot Terzaghi aminteşte de catastrofa pe-
plând toate excavaţiile şi reducând la neant trecută în toamna rece şi ploioasă a anului
munca omului. O cauză care pune în miş- 1932 la O carieră de cărbune brun din (ier-
mania. Cariera ocupa un teritoriu vast, de
care aceste nisipuri este presiunea apei. 2,3 km2. Se lucra pe platforma cea mai joasă
(45 m adâncime), deasupra căreia erau
Presiunea de la care începe deplasarea situate două trepte nisipoase, având o înăl-
granulelor de nisip a fost numită gradient ţime totală de 30 m. Către seară, s-a au/.it
un vuiet surd şi o masă cenuşie de nisip,
critic. Astfel de nisipuri modificate de pre- estimat ulterior la 1,5 milioane tone, a în-
siunea apei au fost numite pseudocurgă- ceput să curgă cu viteză, acoperind exploa-
toare. Cele curgătoare propriu-zis îşi da- tarea şi toate construcţiile de la suprafaţă
cu un morman de rocă afânatâ, înalt de 19
toresc mobilitatea structurii lor coloidale, metri.
stării de gel în care se află. Cea mai mică
agitare duce la destrămarea reţelei fragile, LOESSUL ŞI „PROBLEMELE" LUI
şi nisipul curge ca un lichid. Acest feno-
Larg răspândit pe suprafaţa Pământului
men a fost numit tixotropie (tlxis - atingere; şi cunoscut din cele mai vechi timpuri,
loessul rămâne încă o „taină" geologică. Pe
tropos - schimbare), deci schimbare prin malul Rinului, populaţia locală a numit
aceasta rocă loess, probabil de la cuvântul de
atingere. origine germană loslich, care înseamnă „cea
Nisipurile curgătoare sunt larg răspân- care se desface, se desprinde". într-adevăr,
dacă punem într-un borcan o mică bucată
dite pe suprafaţa pământului, întâlnindu-se din această rocă de culoare galben deschis.
cu precădere în văile râurilor, pe malul la- cu pori mari, în câteva zeci de secunde ea
curilor şi pe litoralul maritim din S.U.A., se va fărâmiţa în particule foarte fine, for-
mate din suspensii, care se tulbură uşor, şi
Rusia, Germania, Belgia, Marea Britanic dintr-un sediment de granule şi de frag-
mente care cad la fund, eliberând nume-
etc. roase bule de aer.
Ele ridică probleme grele construc-
Cum se explică dezagregarea rapidă a
torilor, mai ales datorită fenomenului de loessului? La început, unii cercetători dă-
sufoziune mecanică. Sub presiunea meca- deau vina pe băşicuţcle de aer care, datori-
nică a curenţilor de apă subterană, parti- tă presiunii „de eliminare", ar „sparge",

culele de nisip sunt aduse în stare de sus-
pensie şi deplasate. Prin deplasarea acestor
puternice râuri de nisip se periclitează
construcţiile din vecinătatea unor lucrări
de importanţă (metrou, mine) şi chiar lu-
crările înseşi (puţuri de sonde, cariere de
cărbune, diguri, baraje).

Savantul american C. Terzaghi, într-o
carte clasică, scrisă în 1958, relatează o
mulţime de „accidente" de teren provocate
de nisipurile curgătoare. Astfel, în Zeeland,

provincie din sud-vestul Olandei, unde

chipurile, structura loessului în timpul u- cărat în regiunile nordice şi centrale în lin
mcctării. Alţii au afirmat că apa ar dizolva pul glaciaţiunilor. Se ştie că, în perioad
sărurile solubile ce leagă granulele rocii. în cuaternară, teritoriul Europei a fosl acop<
sfârşit, o a treia categorie de cercetători con- rit de trei ori de straturi groase de gheaţ;
siderau că principala cauză ar constitui-o Din Scandinavia, gheţarii au coborât pâr
umflarea rapidă a macroporilor. Astăzi, în Câmpia Lombardă din Italia, în Podişi
procesul este elucidat, tasarea apărând ca Transilvaniei şi pe crestele Carpaţilor, i
un rezultat al acţiunii comune a unor fac- văile Niprului şi Donului. Gheţarii au lăs;
tori externi şi interni. Dintre factorii interni în urma lor aglomerări imense de materi
se detaşează porozitatea înaltă, rezistenţa detritic erodat din Munţii Scandinavici
mică la apă a agregatelor de particule ce apoi resedimentat de vânt.
alcătuiesc pereţii porilor, peptizarea par-
ticulelor coloidale, care umplu porii, com- O altă sursă de praf au fost deserturi
pactizându-i, în sfârşit, presiunea osmotică din Asia Centrală, cele două Americi şi a
formată în jurul granulelor, ca o consecinţă tele.
a concentraţiei diferite a sărurilor dizolvate
în apă. Dintre factorii externi amintim in- Un alt geolog rus, L.S. Berg, în celebi
filtrarea apei şi efectul presiunii. sa carte Clima şi viaţa, a susţinut că loess1
a apărut ca rezultat al proceselor de forma
Sprijinindu-se pe faptul că rocile de loess a solului pe rocile prăfoase de origine a
sunt dispuse chiar în partea superioară a vatică. în fine, există oameni de ştiinţă ca;
scoarţei terestre şi alcătuiesc suprafaţa pă- susţin că loessul ar fi rezultatul aglomerai
mântului, oamenii de ştiinţă au tras conclu- particulelor de praf, spălate de şuvoaiele
zia că aceste roci sunt tinere. într-adevăr, pelor de ploaie de pe versanţii dealuri
loessurile sunt de aceeaşi vârstă cu omul,
cu alte cuvinte ar avea o origine diluvia
timpul când s-au aglomerat coincizând cu Discuţiile încă nu s-au încheiat.

antropogenul. Loessul are o mare impor- Loessul constituie materia primă a u
tanţă în economia naţională a ţărilor. Pe el materiale de construcţii. Puţini bănuiesc
se formează unul dintre cele mai fertile so- cea mai bună cărămidă roşie se face
luri - cernoziomul, numit şi pământul ne- această rocă.

gru. Pe terenurile de loess se construi
Oare cum s-a format loessul? Pe ce căi case şi uzine, drumuri şi baraje. Din Ic
se durează multe construcţii de pămâ
s-au putut acumula imense slrate, pe a- ramblee, diguri, baraje de pământ. In ce
plexele de loess se sapă canale şi se c
locuri cu o grosime de peste 100 m?
Primele ipoteze au apărut la începutul struiesc lacuri de acumulare.
Iată deci că, pentru constructor, pa
secolului trecut şi nici acum, după scurge-
rea unui secol şi jumătate, problema ori- cularitatea loessului de a se dezagrega \
ginii acestei roci nu este încă limpezită. In tiginos în apă are o deosebită importau
anul 1920, savantul german W. Keilahack a neglijarea ei putând duce la o mulţime de
emis ipoteza originii cosmice a loessului, fecte nedorite şi, uneori, dezastruoase. C(
care venea să se adauge ipotezei originii
marine, fluviale, gheizericne, lacustre sau plexele de loess tasabile, pe care sunt c
eoliene. struite clădiri, devin primejdioase dacă
sunt umectate cu apă. în cazul că se pro
Câteva din ipotezele propuse au căpătat ce, din anumite motive, o infiltraţie de i
o răspândire mai largă. Cel mai mare nu- în fundaţia de loess, va apărea inevitar
măr de adepţi 1-a câştigat ipoteza eoliană, îndesare a rocilor şi o tasare suplimentar
susţinută cu perseverenţă de marele geolog clădirilor, ducând la apariţia de fisuri, la
rus V.A. Obrucev, după care loessul s-ar fi clinarea şi chiar la prăbuşirea construc
acumulat prin acţiunea vântului, care a lor. în istoria construcţiilor se cunosc sute
transportat şi depus praful. Dar de unde a cazuri celebre de deteriorări şi chiar p
apărui atâta praf? Se pare că sursa lui buşiri provocate de tasarea rocilor Io
principală, în Europa, a fost materialul
soide.

PERICOL, AVALANŞE! lavina se mişcă pe anumite albii, ce cores-
pund vâlcelelor de pe versanţii munţilor
Unul din marile pericole care-i pândesc Uneori, o avalanşă, ajungând la un loc a-
ie turişti şi ameninţă cu distrugerea dru- brupt, se prăbuşeşte de acolo la vale. o
iiirile, cabanele şi aşezările alpine sunt astfel de lavină este cunoscută sub numele
erfideîe avalanşe de zăpadă, numite lavine, de avalanşă „săritoare".

e la cuvântul german Lawine. în fiecare an, în munţi iau naştere sute
Prăbuşindu-se cu viteză ameninţătoare şi mii de avalanşe. Masele de zăpadă atrage
de avalanşă înaintează cu o viteză de 250 -
e versanţii munţilor şi în trecători, ele dis- 350 kilometri pe oră. în faţa avalanşei se for-
ug şi mătură totul în calea lor, modificând mează un puternic val de aer. Măsurătorile
au arătat că intensitatea loviturii unui astfel
aeori atât de radical peisajul încât e greu de val atinge 8 000 - 120 000 kilograme pe
i mai recunoşti locurile pe unde a trecut metru pătrat.
vălugul alb.
Din pricina avalanşelor suferă în mod
Se cer câteva condiţii obligatorii pentru deosebit ţările alpine (Elveţia, Austria, 1-
talia etc). Cantitatea de apă antrenală de la-
rmarea lavinelor, cum ar fi: vină este imensă. Pe pantele muntoase ale
a) versanţi abrupţi (înclinare de mini- masivului Saint Gothard, din Elveţia, care
ocupă o suprafaţă de 32 400 ha, lunecă în
um 20°), supraîncărcaţi de zăpadă; fiecare an aproximativ 325 milioane m3 de
b) ninsoare abundentă, fără aderenţă la zăpadă.

chiul strat îngheţat de zăpadă; HEGIRA SURPĂTURILOR DE PIATRĂ
•c) existenţa unui factor de declanşare: o
făli de vânt, un strigăt puternic sau o De sute de mii de ani, la poalele pan-
puşcătură. telor se acumulează mari mase de material
Avalanşele pot fi „uscate" sau „umede". detritic, întinse uneori pe un kilometru
Cele „uscate" se formează prin acumu- pătrat şi cu grosimi de 40 - 50 m, numite de
ea de zăpadă nouă pe suprafaţa netedă geologi surpături. Din când în când, surpă-
ăpezii vechi, acoperită cu o scoarţă sub- turile se pot pune în mişcare. Dacă surpă-
; de gheaţă. Masa afânată de zăpadă pu- tura se sprijină într-un râu de munte, cu-
să aproape că nu este legată de vechiul rentul rapid al apei antrenează şi materia-
istrat. Este suficientă cea mai slabă zgu- lul detritic. Un astfel de râu de piatră se
re ca stratul de deasupra să se pună în mişcă cu un zgomot caracteristic, provocat
de frecarea între ele a numeroase parti-
care. cule.
Avalanşele „ude" se formează în cazuri-
;ând ninsoarea intervine în condiţiile în cazul surpăturilor „uscate", acestea o
gheţului. Astfel, se aşterne pe substrat pornesc la vale atunci când pantele au în-
;a de zăpadă udă şi grea. Apa din com- clinări de 30 - 40° şi grohotişul se înmoaie
ful de zăpadă se infiltrează pe suprafaţa datorită unei ploi abundente, provocând
:lor, umectându-le din belşug. Datorită ceea ce se cheamă o năruire de pantă.
i provenite din dezgheţ, forţele de fre-
: dintre zăpadă şi teren se reduc atât de Uneori, se formează râuri de bolovani
t, încât stratul greu şi umed de zăpadă uriaşi, cu diametrul de 5 - 10 m, cunoscute
a suprafaţa îngheţată se pune uşor în sub numele de origine turcă Ktiriun. To-
^are. Caracteristică pentru avalanşele renţii de material pietros curg în părţile su-
;' este absenţa norului de zăpadă care perioare ale versanţilor sub forma unor pâ-
[este întotdeauna avalanşa „uscată".
avalanşele înaintează în mod felurit. Pe

antele abrupte, de obicei se produc
lături" de zăpadă. Mişcarea lor începe
alunecare concomitentă a întregii ma-
- zăpadă de pe versant. în alte cazuri,

rit, i HJCJ 411

râiaşe. care mai jos se adună în râuri, iar la reţii clădirilor, măturând multe case în
poale formează câmpuri întregi de bolovani întregime.
fngrămădiţi haotic.
După primul torent de noroi, care atin-
Nu numai forţa gravitaţională urneşte şi gea la ieşirea din defileuri o înălţime de la
pune în mişcare blocurile de piatră. Alune- 2 la 6 metri, au urmat altele... Braţele toren-
carea acestora se produce de obicei pe pa- tului au făcut joncţiunea în defileul Verdiu-
tul de argilă nisipoasă al versantului. Viteza go, ceva mai jos de oraşul Montrose. După
acestor torenţi de piatră este variabilă, iar o deplasare de 20 kilometri, a fost atins o-
deplasarea lor în spaţiu oscilează între câţi- raşul Glendale, unde torentul a oprit cir-
va centimetri şi 20 - 30 m anual. culaţia pe străzi a automobilelor, care s-au
împotmolit în noroi. Unele drumuri din
Astfel de fenomene se întâlnesc adesea suburbiile Los Angelesului au fost complet
pe versanţii unor râuri de munte din ţara blocate de pietre. Această catastrofă a avut
noastră, în munţii Macin şi pe platoul Baba- ca rezultat distrugerea şi avarierea a mai
dagului. Un masiv calcaros din Bucegi, nu- multe sute de case. Pe parcursul torentului
mit pe drept cuvânt Grohotişu, ne oferă o de noroi au fost deteriorate aproape 500 de
imagine grandioasă a acestui fenomen. poduri".

Torentele de piatră născute din surpă- Un torent noroios şi mai puternic s-a pro-
turi sunt o adevărată calamitate pentru e- dus în 1938. El a evacuat de pe versanţii
conomia şi transportul din zona alpină. Ele Cordilierilor circa 12 milioane de metri
pot bara, cu un strat gros de piatră, şosele- cubi de noroi şi pietre. Cu acest prilej, au
le sau căile ferate, pot distruge case, caba- fost distruse toate mijloacele de comuni-
ne, instalaţii de funicular. care şi transport, au pierit peste 200 de
persoane, mii de casc au devenit inutilizabile,
Expresia cea mai violentă a forţei dis- daunele au fost evaluate la peste 50 mi-
tructive a pietrei în mişcare o reprezintă lioane de dolari dinainte de război.
lorenţii noroioşi, care antrenează în for-
midabila lor viitură mii de bolovani, frân- ÎNVINGEREA PIETRELOR
gând copacii ca pe nişte chibrituri, inun- NESTATORNICE
dând cu noroi şi pietroaie suprafeţe întinse,
distrugând case şi chiar sate, nimicind Nisipul, argilele, loessul, avalanşele,
vegetaţia. râurile de piatră, torenţii noroioşi întâm-
pină la fiecare pas munca omului de făurire
Un loc clasic de dezvoltare a torenţilor a antroposferei şi îi creează probleme teh-
noroioşi este oraşul Los Angeles din nice din cele mai variate şi dificile.
S.U.A., situat în apropierea masivului San
Gabriel, unde se formează frecvent viituri Pentru oprirea mişcării nisipurilor au
de noroi şi pietre. fost imaginate şi aplicate o serie de proce-
dee. Pornindu-se de la principiul că însăşi
Două din acestea au intrat în istoria ca- natura a găsit soluţii, prin constituirea în
tastrofelor geologice. Este vorba mai întâi deserturi sau pe dune a unor fitocenoze
de torentul din noaptea Anului Nou 1934, perfect aclimatizate mediului arenicol, sa-
care s-a năpustit vijelios la vale. Iată cum vanţii au propus plantarea nisipurilor cu
descrie, în 1951, în lucrarea sa Torenţii plante înzestrate cu un sistem radicular a-
noroioşi, geologul S.M. Fleishman, această decvat sicităţii nisipurilor şi cu o parte ae-
dezlănţuire a stihiilor: „In trecătorile din riană capabilă să facă faţă contrastelor de
munţi, forţa şuvoaielor era atât de mare în- temperatură şi uscăciunii atmosferice. As-
cât apa smulgea din rădăcini copaci înalţi. tăzi - în funcţie de particularităţile pedo-
Blocuri mari, în greutate de 5 tone şi chiar
mai mult, şi trunchiuri de copaci purtate de
lorenţi acţionau asemenea unor berbece
spărgătoare de ziduri, ele străpungând pe-

ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR IN Al urni

-e locale - se folosesc pe scară largă ţii pietrei obţinute se produce în decurs <Je
o lună. La sfârşitul acestui termen, piatra
fixatoare de nisip: specii de grami-
poate suporta o presiune de 400 U00 _
e cactacee, de saxaul, de pini, de 600 000 kg pe kilometru pătrat, superioară
multor varietăţi de calcare.
i etc. Dar consolidarea nisipurilor
getaţie, deci protecţia biologică, nu Cum se pot combate nisipurile curgă-
toare care prezintă fenomenul de sufoziune
deauna efectul scontat. De aceea se mecanică de care am vorbit? împotriva
ii se aplică cele mai variate mijloace terenurilor pseudocurgătoare se aplică me-
toda evacuării apelor din teren cu ajutorul
vilire a maselor de nisip, mijloace unei pompe de aspiraţie şi al unor sonde
3t fi de natură mecanică sau chimică. de foraj plantate în jurul gropii de fundaţii
pildă, pentru a apăra de nisipurile aşa cum s-a procedat la construirea metro-
■ căile ferate, şoselele, canalele şi urilor din Berlin, Budapesta şi Bucureşti,
ie populate, în calea lor se aşază pa- în cazul terenurilor curgătoare sunt practi-

speciale - un Cel de scuturi de 10 - cate alte sisteme, cum ar fi congelarea na-
turală şi artificială, cu ajutorul sondelor în-
de lemn, stuf, vreascuri - amintind zestrate cu un balon de oţel cu amoniac sub
je sistemul de apărare împotriva în-
presiune de 10 atmosfere. Amoniacul li-
rilor. chid, dirijat într-o cameră refrigerentă, se
îtru construirea metroului bucureştean evaporă, răcind o serpentină prin care cir-
culă o soluţie de sare care se scurge pe lân-
licat un procedeu original: în terenul gă sondă, îngheţând solul până la -30°C. O

s-au introdus tunele circulare meta-j astfel de tehnologie a servit la construirea
structuri de protecţie. )tecţia chimică
se realizează de obi-in trei metode, celui de al doilea tronson al metroului bu-
larg răspândite, bituminizarea cureştean: rocile din faţa frontului de lucru
suprafeţei nisipului cu ui unor au fost îngheţate timp de 90 de zile, apoi,
emulsii de bitum (o tonă la ctar). după aplicarea tunelurilor, terenul a fost
Bitumul leagă firele de nisip ;le, dezgheţat lent.
formând o pojghiţă ce împiedică
ştierea nisipului şi favorizează fixarea S-au găsit remedii şi pentru combaterea
ţelor; tasării provocate de terenurile argiloloes-
soide. Probele de laborator determină cu
cimentarea granulelor de nisip cu
ui unor soluţii concentrate de săruri, exactitate gradul de tasare al rocii. Ce este
se evaporă, iar sărurile rămân şi de făcut în cazul când loessul se dovedeşte
lidează suprafeţele mobile; stropirea foarte tasabil? Normal, ar trebui să părăsim
nisipului cu policrilamidă, inţă astfel de terenuri. Sunt însă situaţii când
sintetică; aceasta, evaporându-se, ;azâ acest lucru este cu neputinţă de realizat.
o peliculă groasă şi rezistentă, lasă
să treacă apa şi aerul, ceea ce te în acest caz, cea mai utilizată metodă
plantelor să se dezvolte foarte bi-
>rmând un covor verde, compact şi pentru învingerea terenurilor tasabile este
reducerea porozităţii loessului prin com-
zator. pactizare. Astăzi, rezultate bune sunt reali-
zate cu ajutorul bătătoarelor grele. Bătă-
ntru a realiza construcţii grele sau tu-
toarele sunt trunchiuri de con din beton
de metrou în nisipurile friabile satu-
;u apă se aplică şi metoda de pietri- armat cu o greutate de la 1,5 la 4,5 tone
artificială a nisipului. Pentru aceasta,
osesc, în combinaţie, silicatul de sodiu Un astfel de trunchi de con este aruncat în
rura de calciu. între aceste două sub- jos de la o înălţime de 4 m. Sub loviturile
: are loc o reacţie complexă, în timpul lui puternice, loessul se poate îndesa la o ;•■
i se formează acidul silicic, ce cimen- dâncime care ajunge până la 2 m, asigu-
msipul. Silicatizarea se realizează cu
rul mjectoarelor. Creşterea durabilită- rând, în cele mai multe cazuri, un teren sta-

bil pentru temelia construcţiilor. Procedeul Probleme serioase de protecţie ridică şi
este frecvent folosit de realizatorii noilor râurile de pietre şi torenţii noroioşi. în
cvartaluri de blocuri din ţara noastră. acest caz, se aplică un întreg complex de
măsuri. Dintre acestea fac parte drenarea
Silicatizarea se utilizează şi în cadrul te- apelor de ploaie printr-un sistem de rigole
renurilor loessoide, varianta tehnică fiind pe curbe de nivel, consolidarea tălpii
elaborată acum 35 de ani de savantul rus grohotişului, ziduri de sprijin. In Elveţia se
V.V. Askalonov. Ea e numită metoda dizol- foloseşte pe scară largă instalarea unor re-
vării cu o singură soluţie, deoarece, după ţele sau scuturi metalice. Consolidarea ul-
injectarea în loess a soluţiei de sticlă solu- terioară a surpăturii se face prin plantarea
bilă (silicat de sodiu), nu mai e nevoie să se vegetaţiei pe terase.
introducă substanţe, combinaţia chimică
necesară pietrificării fiind asigurată de Măsura cea mai eficace pentru împiedi-
însăşi compoziţia chimică a solului. Ea se carea catastrofelor provocate de torenţii
realizează spontan, cam în timp de o lună. noroioşi este împădurirea versanţilor ex-
puşi, terasarea şi drenarea lor cu ajutorul
Un procedeu opus gelificării solului unor canale de scurgere a apei. Cele mai
este arderea acestuia. Procedeul, cunoscut răspândite construcţii inginereşti pentru
în practică sub numele de consolidare ter- combaterea acestei calamităţi sunt barajele
mică a loessului, este aplicat pe scară din de piatră sau de beton, în albiile râurilor şi
ce în ce mai largă în ultimii 30 de ani. Roca în defileuri, ca şi decantoarele de aluviuni.
se arde cu ajutorul unei făclii, aprinsă Menirea lor o constituie separarea şi sedi-
direct în sondă. Combustibilul, fie lichid, mentarea debitului solid. Totodată, ele reduc
fie gazos, se introduce în sondă, unde, tre- o parte din energia torentului. La Los An-
când printr-un dispozitiv special - injector geles s-au construit şi diguri de ghidare
- este pulverizat şi arde. E suficient ca o pentru a devia cursul torenţilor cât mai de-
astfel de făclie să ardă 5-10 zile pentru a parte de centrele populate.
se asigura pietrificarea unui sector cu dia-
metrul de 2,5 m şi adâncimea de 10 - 15 m. DALTA MĂIASTRĂ A VÂNTULUI
Astfel de loessuri nu se mai înmoaie. Sta-
bilitatea rocii creşte spectaculos. Ea poate Printre marile curiozităţi ale pietrelor se
să suporte o sarcină de 100 - 1 000 de tone numără şi forme ciudate cioplite de-a lun-
pe metru pătrat. gul a sute şi mii de ani de dalta măiastră a
vântului şi împrăştiate pe toate meridia-
Combaterea avalanşelor se face pe dife- nele.
rite căi. Cea mai simplă este provocarea
declanşării lor prin bombardarea cornişelor Azi se cunoaşte destul de bine acţiunea
cu un tun special. Aşa s-a procedat, după eoliană asupra reliefului Terrei. Cea mai
sugestia inginerului american Dick Steel- spectaculoasă manifestare a acesteia o re-
man, la a opta Olimpiadă de iarnă de la prezintă coroziunea, roaderca şi apoi cio-
Squaw Valley, din S.U.A. plirea pietrelor. Laborioasă şi îndelungată,
operaţia cioplirii se datorează particulelor
De obicei, se evită amplasarea caselor şi de praf sau nisip aflate în suspensie în aer
construcţiilor în regiunile bântuite de la- şi care, antrenate de forţa eolică, lovesc ne-
vine. Dacă, din anumite raţiuni, acest lucru contenit suprafaţa stâncilor împrăştiate mai
este cu neputinţă, atunci se prevede ridi- ales în regiunile aride, unde vânturile au di-
carea în calea de mişcare a zăpezii a unor recţii constante. Din această cauză iau naş-
obstacole cum ar fi digurile de ghidare a tere pietre cu faţete. Când au două feţe,
zăpezii, pinteni care laie avalanşe, ziduri de
beton, scuturi apărătoare, terase care frag-
mentează panta.

414 iMMJUJLUl^lJiA UUKIUZ,!! ATILOR NATUKII

l'ig. 27. Pietre şlefuite de vânturile deserturilor dezagregare şi coroziune a gresiilor. Pr,n
îndepărtarea componentului mai slab conso-
ele se numesc dikantere, când au patru, tet- lidat se formează la început mici scobituri
rakantere. Cele mai multe prezintă trei faţete care, pe măsură ce se adâncesc, capătă for-
şi se numesc dreikantere sau griptolite. ma unor „buzunare" pentru ca atunci când
ating dimensiuni mai mari să devină adevă-
(Fig. 27) rate nişe. In România se întâlnesc aseme-
Datorită faptului că unele roci sunt al- nea forme în gresiile de Klima din Carpaţij
Orientali, în gresiile de Zimbor şi Var din Ba-
cătuite din componente cu durităţi diferite zinul Transilvaniei, precum şi în gresiile sar-
maţiene de la Gura Văii (Drobeta-Turnu
sau neomogen cimentate apar microforme Severin).

foarte variate de relief înzestrate cu felurite „Alteori, când rocile psamitice de tipul
denumiri în funcţie de aspectul morfologic gresiilor şi nisipurilor cunosc o reţea rec-
pe care îl împrumută: iardanguri, faguri, tangulară - scrie Teofil Gridan - se for-
mează prin coroziune alveole reticulare cu
saltele, ciuperci, sfere, stâlpi, ace sau ziduri aspecte de faguri de miere, cunoscute şi
sub denumirea de taffioni."
eoliene.
lardangurile sau spinările şenţuite se Saltelele eoliene sunt caracteristice pen-
tru rocile eruptive: graniţe, granodiorile,
formează în regiunile deşertice cu roci argi- bazalte, diabaze care au cunoscut în reţea
loase şi îmbracă aspectul unor alternanţe o fisuraţie destul de mare. Pe unele direcţii
de creste şi şănţuleţe aliniate pe direcţia importante ale fisuraţiei are loc o dezagre-
predominantă a vântului. O echipă de geo- gare mai profundă. Materialul rezultat în
grafi ruşi condusă de V.A. Obrucev a stu- urma dezagregării este îndepărtat de vânt
diat mecanismul formării iardangurilor. Vân- şi astfel rămân în relief părţile încă nedeza-
tul încărcat cu praf şi nisip roade rocile gregate care au aspectul unor saltele. Ase-
moi de tipul argilelor şi produce mici jghea- menea fenomene se întâlnesc la noi în su-
dul Dobrogei, în diabazelc de pe colinele Ni-
buri, care se adâncesc cu timpul formând culiţel şi Somova, iar în Munţii Parâng, pe
adevărate şanţuri paralele ce brăzdează ţi- graniţe şi granodiorite.

nuturi întregi. E. Hang descrie frumoase Ciupercile eoliene, care amintesc prin
aspect de nişte ciuperci gigantice împietrite
iardanguri în Turkmenistan, regiune consi- de varga unui vrăjitor, se formează de obi-
derată clasică pentru asemenea forme de cei în terenurile alcătuite din roci dure de
tipul gresiilor şi conglomeratelor prin ero-
relief. darea mai intensă la baza stratelor, unde
Fagurii eolieni, numiţi şi taffioni, ca şi vântul are la dispoziţie mai mult material
în suspensie cu care să acţioneze. Astfel de
nişele eoliene sunt rezultatul procesului de ciuperci pot fi întâlnite în multe colţuri ale
lumii. La noi, celebre sunt ciupercile de
piatră de pe Bucegi, numite „Babele", de-
oarece evocă imaginea unor bătrâne care
torc alene nesfârşitul caier al vremii.

Sferele eoliene pot fi asemuite unor mingi
de piatră, cu diametrele de la câţiva centi-
metri la câţiva metri, cu care parcă în vre-
muri legendare s-au jucat copiii unor uriaşi

swifticni. în gresiile miocene din Dealurile
Felcacului, ce străjuiesc oraşul Cluj-Napo-

ca, se găsesc numeroase asemenea sfere formate din nenumărate coloane de 2,5 m
eoliene, pe care localnicii obişnuiesc să le la bază şi de un metru grosime la vârf,
culeagă. lăsând impresia unor uriaşe tuburi de orgă.
Oamenii de ştiinţă nu s-au pus de acord
Stâlpii şi coloanele eoliene iau naştere din asupra naşterii acestui turn. Unii îl so-
dezagregarea unor roci ca gnaisele, grani- cotesc produsul erodării multimilenare a
ţele, andezitele, calcarele, gresiile şi conglo-
meratele şi sculptarea lor de către vânt în stratelor friabile care au dezvelit coloana
formă de stâlpi şi coloane. In urma eroziu- de magmă ca pe un sâmbure dur al unei
nii apar pereţi verticali cu creste zimţuite, regiuni moi. Alţii presupun existenţa unui
înalţi uneori de sute de metri. Intre pereţi vulcan al cărui con de tuf vulcanic a fost
se întâlnesc muchii ascuţite, subţiri ca lama spălat de ploi şi modelat de vânturi, rămâ-
de cuţit, cu turnuri, ace, obeliscuri şi cu
strungi adânci între ele. nând în relief doar lava din hornul central.
Zidurile şi acele eoliene se formează a-
Stâlpii şi coloanele eoliene sunt_ frec-
vente în zonele deşertice ale lumii. In Sa- colo unde rocile stratificate (sedimentare şi
hara, din nisipurile deşertice ţâşnesc ade-
vărate păduri de stâlpi şi coloane în inte- efuzive) sunt dispuse înclinat, iar prin ero-
riorul cărora se aud uneori noaptea bubu- ziunea difefenţiată au rămas în relief. E-
ituri puternice provocate de sfărâmarea ro- xcmple „clasice" de ace eoliene din Româ-
cilor sub acţiunea diferenţei mari de tem- nia sunt „Acul Cleopatrei" din Munţii Făgă-
peratură între zi şi noapte. La Dikili-Taş, în raş, precum şi „Pietrele Doamnei" din Munţii
Bulgaria, stâlpii eolieni par trunchiuri de Rarău, o formaţie de trei ace pietroase în-
arbori şi alcătuiesc o adevărată pădure pe ţepând parcă bolta cerului.
care localnicii au numit-o „Pădurea de pia-
tra" (Pobiti Cameni). La noi în ţară, stâlpi Am mai putea cita Dedo de Deus („De-
şi coloane eoliene săpate în andezite apar
mai ales în lanţul muntos Oaş-Gulâi-Ţi- getul lui Dumnezeu") din Cordilieri, El
bleş-Călimani-Harghita, precum şi în Căpitan („Căpitanul") din Mexic, Thor's
Munţii Apuseni. Originale exemplare de Hammer („Ciocanul zeului Thor") din zo-
stâlpi eolieni, numite de localnici „Moşul"
şi „Baba", apar şi în calcarele din Ceahlău na canionului Bryce (S.U.A.).
şi în cele de la Hârşova, precum şi în gresii Zidurile eoliene reprezintă strate de roci
în zona Someş-Gurăslău.
sedimentare dure sau dyk-uri de roci vul-
Printre cele mai celebre fenomene de a- canice rămase în relief pe zeci şi sute de
cest gen se numără şi Turnul Diavolului din
nord-vestul Statelor Unite, care se înalţă metri. La Cojocna poate fi admirat un ase-
dintr-un platou uşor vălurit, aflat în ime- menea zid eolian înalt de doi metri şi cu o
diata apropiere a renumitelor Coline Ne-
gre (Black Hills) ale americanilor Sioux, lungime de circa 150 m. Este constituit din
promontorii gigantice la marginea estică a
Munţilor Stâncoşi. Apare în relief ca un gi- tuf dacitic în marne miocene. Pe creasta Ob-
gantic stâlp de piatră, înalt de 270 m şi cu cinei Mestecăniş, în apropierea pasului cu
diametrul bazai de 240 m. Se îngustează acelaşi nume, se găseşte un dyk de cuarţ
uşor, dar nu se termină ascuţit, ci printr-un rămas în relief pe o lungime de circa 300 m
platou neted, un fel de balcon situat la alti- şi cu o înălţime de 1,5 m.
tudinea de 1 560 m. Acest stâlp are feţele
„Toate aceste forme de piatră ieşită de
sub dalta dibace a vântului demonstrează -

scrie marele geolog român Gh. Munteanu-
Murgoci - că natura este cel mai desăvârşit
maestru ce de nenumărate secole lucrează
pentru a îmbrăca pământul cu formele cele
mai artistice, a-1 înfrumuseţa cu ornamente
neînchipuite, tăind monumente nepieri-

toare."

X. PIETRE CARE AU REVOLUŢIONAT TEHNICA

CUPRUL ŞI EPOCA DE BRONZ din aliajul cuprului cu cositorul. S-ar părea
însă că epoca bronzului ar fi început cu
Cuprul a fost cunoscut şi întrebuinţat circa un mileniu mai devreme. Şi pe teri-
ainte de fier. Folosit la fabricarea arme- toriul ţării noastre, la Sălcuţa IV, Hercu-
r, obiectelor de artă şi a unor ustensile lane, Cheile Turzii, Cernavoda II, Gumel-
lîiguri), el şi-a adus contribuţia Ia înfăp- niţa, Coţofeni, s-au găsit obiecte de bronz
irea unui salt istoric: trecerea de la epoca care, supuse testării cu carbon radioactiv
piatră la cea de bronz. confirmă această ipoteză.
Pentru prima dată, cuprul a fost folosit
Egipt, acum 5 000 de ani. Cea mai veche După obţinerea lui în stare pură, cu a-
ituie de bronz păstrată până azi este a jutorul electrolizei, s-a deschis pentru cu-
aonului Pepi I şi datează din anul 2230 pru o nouă perioadă de utilizare indus-
.n. Homer îl pomeneşte în Iliada, iar trială, mai ales în electrotehnică, unde ne-
jfrast îl descrie în Istoria pietrelor. întrecutele sale calităţi de conductor eleclric
Sub formă nativă, cuprul se găseşte foarte l-au impus încă din secolul trecut. Datorită
in natură. In minereurile de bază, îl în- avantajelor sale la turnarea în forme, ca şi
îim sub formă de oxizi (aiprit), silicaţi (cri- calităţilor de duritate şi rezistenţă faţă de
ol), sulfuri {covelină, calcopirită), carbo- agenţii atmosferici, bronzul se foloseşte şi as-
tăzi la fabricarea de clopote şi statui „eter-
(malachil, azurit). Procedeul termic de ne" şi, în industrie, la confecţionarea unor
inere a cuprului prin reducerea de căr- piese sau angrenaje speciale.
»e era cunoscut din antichitate. Pentru
ricarea bronzului se aduceau minereuri FIERUL DESCHIDE O NOUĂ EPOCĂ
staniu din Persia, India, Abisinia sau Cau-
. Bronzul avea avantajul unei durităţi Prin uşurinţa de a se prelucra la cald şi
erioare şi al unui punct de topire mai duritatea deosebită a obiectelor confecţio-
<oit, ceea ce permitea prelucrarea lui nate din el, fierul se impune rapid şi înlo-
cuieşte treptat bronzul, deschizând o nouă
uşoară. La început, cuprul nu se obţi- epocă în istoria umanităţii. In unele regiuni
din cupru metalic şi din cositor mela- ale lumii, cum ar fi insulele Pacificului de
ci din cupru calcinat direct cu minereu sud şi zona central-africană, trecerea de la
epoca de piatră la cea de fier s-a făcut di-
;ositor. rect, bronzul nefiind cunoscut.

\nalizându-se obiectele de bronz din Cel mai vechi obiect de fier datează de
:hitate s-a stabilit că ele erau formate din circa 34 000 de ani şi a fost descoperit în mor-
e în care cuprul participa cu cote varia- mântul faraonului Tutankhamon. E vorba de
de la o civilizaţie la alta. Astfel, bron- o lamă de cuţit modelată în fier meteoric
din ţările perimediteraneene conţinea (90% fier şi 8% nichel, cu urme de cobalt)-
Cu 1 000 de ani înaintea erei noastre, la
86% cupru, cel fabricat de incaşi şi construirea templului lui Solomon, de la
onerit la Machu Picchu, 94%, în timp Ierusalim, s-au folosit 2 500 tone de fier.
ronzul chinezesc antic conţinea sub ceea ce dovedeşte că în acea perioadă el se
, restul fiind cositor amestecat cu producea în cantităţi mari.

»t>, fier, siliciu.
>toricii au stabilit că epoca bronzului a-
m istoria omenirii în mileniul al Il-lea
(12 000 - 2000 î.e.n.), atunci când ar-
Şi uneltele se fabricau pe scară largă

PIE1KE 417

La Delhi, în India, putem admira o co- 50% în ţările europene „puternic" indus-
loană de fier înaltă de peste 6 m, cu o
greutate de aproape 6 tone, numită în lim- trializate.
ba hindi „Iaht". Ea a fost lucrată în anul Cuptoarele înalte ating, după 1900, un
415 de către Kumaragupta, în cinstea tată-
lui său. După 15 secole, această coloană in- ridicat grad de perfecţionare, pentru 1 t
oxidabilă se menţine intactă. Pe lângă sem- fontă folosindu-se doar 1 t cocs (faţă de 8 l
în 1800). în acelaşi timp, capacitatea lor
nele de întrebare stârnite de felul cum a creşte de 2 -3 ori, iar productivitatea spo-
reşte -de 5 - 6 ori pentru acelaşi interval de
putut fi prelucrat atunci un bloc atât de mare
de fier, se mai adaugă şi secretul rezistenţei timp.
sale deosebite faţă de agenţii de oxi-dare La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în
atmosferici. Analiza chimică a coloanei a
scos în evidenţă puritatea fierului din care primele decenii ale veacului următor apar
este turnată (99,7% fier şi 0,28% carbon). marile invenţii care vor revoluţiona tehnica
şi mijloacele de transport. E vorba de ma-
în prezent, fierul se extrage din aceleaşi şina cu aburi, inventată de J. Watt, şi loco-
minereuri exploatate şi în trecut: magnetit motiva cu vapori, introdusă de inventatorul
şi hematit (oxizi), limonit şi siderit (carbo-
naţi). Pentru satisfacerea foamei de fier a american G. Stephenson. Generalizarea lo-
industriei se folosesc şi minereuri mai sărace
comotivei, deci a trenului, ca mijloc modern
în fier, cum ar fi goethitul (40 - 60%) sau de transport după 1825, solicita sute şi mii
de kilometri de şine. Căile ferate brăzdau
ankeritul (25 - 35% fier).
pe la 1870 America, Europa, Asia. Pentru
Rezervele mondiale de minereu de fier fiecare kilometru de cale ferată era nevoie
au sporit în urma prospectărilor geologice
de 100 t fier. Vapoarele cu aburi presupu-
întreprinse în ultimele decenii, atingând în neau cazane imense şi carcase metalice,
deci zeci şi sute de mii de tone de metale,
1990 circa 280 miliarde de tone. Cele mai im-
portante resurse de fier se găsesc în Austra- iar înzestrarea atelierelor, apoi a industrii-
lia (nou intrată pe arena mondială) şi S.U.A., lor cu diverse mecanisme, acţionate iniţial
iar cele mai importante producătoare de o- prin forţa aburului, antrena o creştere ex-
ţel sunt S.U.A., Japonia, Germania, Rusia. plozivă a industriei siderurgice şi metalur-
Fierul n-ar fi pătruns atât de intens şi de a-
dânc în viaţa industrială dacă mijloacele de gice.
Oţelul nu a fost cunoscut nici în anti-
prelucrare a minereurilor exploatate n-ar fi
cunoscut şi ele o evoluţie rapidă. chitate şi nici în evul mediu. Primul om de
ştiinţă care se ocupă de fabricarea lui este
In anul 1350 apare în Germania, şi apoi naturalistul şi fizicianul R.Â. Reaumur. El
în Anglia, cuptorul înalt, care avea să trans- arăta pentru prima oară, prin 1750, că pro-
prietăţile oţelului se datorează procentului
forme fundamental industria fierului. Pe la de carbon pe care îl conţine şi că fonta se
poate transforma în oţel, încălzind-o cu
1500, acest gen de cuptor era generalizat în oxid de fier. Topind împreună, în anumite
toată Europa. proporţii, fontă cu fier se obţine, de aseme-
nea, oţel. Introducerea pe scară industrială
Dezvoltarea industriei fierului a antre-
a procedeelor preconizate de Reaumur s-a
nat concomitent dezvoltarea industriei ex- făcut cu câteva decenii mai târziu, datorită
tractive a cărbunelui de pământ. Marile aplicaţiilor lui Cort (procedeul de pudlaj),
dificultăţi legate de folosirea huilei în cup- Krupp (procedeul obţinerii oţelului în
toare a dus la distilarea uscată a ei. „creuzet"), Bessemer (procedeul de conver-
tizare), îmbunătăţit de Thoinas, Schneider
Obţinerea cocsului, cărbune poros şi re- şi Martin (procedeul de decarburare
zistent, prin îndepărtarea din huilă a pro- incompletă în cuptoare speciale Siemens-
duselor lichide şi volatile, a redus aproape
total producţia de mangal. In acest fel, s-au Martin).
cruţat pădurile, care, în a doua jumătate a
secolului XVIII-lea, se reduseseră cu 40 -

ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

tăzi - scria Axente Sever Banciu, în re rezistenţă la şocurile din afară. Aceasta
calitate „superioară" va fi folosită în aliaj i -
a sa Din istoria descoperirii elemen- le de blindare. Trei ani mai târziu, pe piaţa
imice - pe lângă căi ferate, locomo- metalurgică apare un nou aliaj, „argentanul",
eoane şi vapoare, fierul şi oţelul au compus din cupru-zinc şi nichel, care sea-
^sibilitatea inventării motorului cu mănă cu argintul, şi de aceea se numea şi
ie şi, în final, a automobilului şi „argint de China". Astăzi, acest aliaj este
ui. Dacă mai adăugăm mecanizarea
urii şi variatele maşini din fabrici şi cunoscut sub numele de alpaca. în 1834, H.
;are toate au la bază fier şi oţel, în-i Beetger inventează nichelajul, iar proprie-
mai uşor de ce epoca fierului, în- tăţile anticorozive ale acestui înveliş de
după cea a bronzului, este şi astăzi protecţie prelungesc considerabil viaţa o-
iportanţă considerabilă." raordinara biectelor şi instrumentelor de metal oxida-

dezvoltare a industriei irgice bil. Maleabilizarea nichelului prin alierea lui
cu magneziu a deschis căi noi utilizării lui
moderne a impus crearea or în tehnică, unde cererile sunt din ce în ce
mai mari. Astăzi producţia de nichel se ci-
speciale, prin adaosul unor me-roase frează în jurul a 800 mii de tone anual, Ca-
„ajutătoare". Ne vom opri câtorva nada deţinând 70% din producţia mondială
şi 60% din resursele Terrei.
din acestea, i cunoscut din
Alături de nichel se situează şi cromul,
antichitate, manganul fie al cărui minereu - crocoit - evidenţiat prin
redescoperit în 1774 şi preparat ! frumoasa sa culoare roşie a atras atenţia cer-
pură în anul 1807 de către chimis-, cetătorilor din secolul al XVIII-lea. Abia în
John. Obţinerea acestui metal în anul 1894 H. Morrison realizează metalul
fi mari s-a făcut abia în 1897, când
pur în cuptorul electric, prin reducerea oxi-
ldschmidt introduce metoda
Dtermiei după reacţia: 3MnO? + 4A1- dului de crom - (&2O3) cu carbon, iar în
»2A13C>2 + 3Mn }ă 1910, începe să 1905, H. Goldschimdt îl obţine şi el prin me-
fie masiv introdus istrie, atunci când toda alumino-termică, prin alierea oxidului
chimiştii constată : aliază bine cu
oţelul, mărindu-i du-. în industria de crom cu aluminiul:
siderurgică modernă i de mangan
este în continuă creşte-, producţia Cr2O3 + 2Al^Al2O3 + 2Cr
de minereuri de mangan şte 9 Abia după 1925, în urma unor cercetări
amănunţite, se confirmă proprietăţile de
milioane t/an. îoscut bine în secolul mare rezistenţă pe care acesta le imprimă
al XVIII-lea mele de „plumbago" şi în aliaje fierului şi capacitatea sa, asemănă-

confundat a-cu grafitul, molibdenul toare nichelului, de a proteja metalele oxi-
dabile, ceea ce a dat naştere procedeului
(sulfura de len) este identificat ca de cromaj. Piesele industriale, ca şi ceasu-
rile de mână, şi-au înzecit viaţa datorită a-
principalul u de molibden, în 1785,
de către B. r. Abia în 1907, H. Fink cestui procedeu. Azi, principalul produ-
obţine mo-ul ca metal maleabil, cător de minereuri de crom (cromit, cro-
două decenii rziu acest însoţitor al
matit, magnezicromit, magnocromit) este
fierului înce-du-se în industria
Africa de Sud.
becurilor electrice dcrurgia aliajelor Un alt valoros metal ajutător al fierului
de oţel. khelul a făcut o
,*carieră"Vapidă. El e în Europa în este wolframul. Minereul său principal este
secolul al XVII-lea •numirea de
Kupfer-nikel. Descope-ii a făcut-o wolframatul de calciu, în care marele chi-

savantul Axei Cronstadt, U iar în mist C.W. Scheele a identificat, în 1781, pre-
1904, B. Richter îl obţine în ură. zenţa wolframului sau tungstenului. în

inul 1820, M. Faraday observă că ni- cinstea descoperitorului, minereului i s-a dat
idaugat oţelului conferă acestuia o ma- numele de scheelit. în stare pură, wolfra-

mul a fost obţinut abia în 1909 de J. Gold- Abia în 1845, F. Wohler reuşeşte să ob-
dige. ţină mult râvnitul aluminiu, trecând peste
potasiu vapori de clorură de aluminiu după
Din cauza punctului ridicat de topire reacţia:
(circa 3 500°C), wolframul nu-şi va găsi de-
cât târziu aplicaţii industriale. La expoziţia AlCBAlCb + 3K^3KC1 + Al
mondială de la Paris din 1900 s-au prezen- Proprietăţile relevate la analize îl indi-
tat cu succes diverse obiecte confecţionate
din acest mineral. întrebuinţat apoi în în- cau ca pe un metal al viitorului. Alb-argin-
treaga lume la filamentul becului electric, tiu, maleabil şi ductibil, se bătea cu cio-
el cunoaşte, mai ales după 1938, şi o mare canul, aproape la fel de uşor ca aurul şi ar-
vogă industrială, servind la obţinerea unor gintul, în foiţe subţiri care le puteau înlocui
aliaje de fier cu punct de topire foarte ri-
dicat. pe cele de cositor. De asemenea, era bun
conducător de căldură şi electricitate, avea
ARGINTUL „UŞOR" AL ZILELOR densitate mică (cel mai uşor dintre metalele
NOASTRE uzuale) şi nu prezenta pericolul oxidârii în

După cum se ştie, aluminiul este cel aer.
mai răspândit metal de pe glob şi al treilea
în ordinea frecvenţei, după oxigen şi siliciu, înlocuind ca reactiv potasiul - element
el reprezentând 7% din compoziţia scoar-
ţei terestre. Cu toată răspândirea lui masi- scump - cu sodiul, mult mai ieftin, chimistul
vă, el a pătruns abia în ultimul secol în tehni- francez Henri Saint Claire Deville obţine o
ca modernă. Cauza nu-i greu de întrevăzut.
Aluminiul nu se găseşte nativ în natură, ci cantitate de câteva zeci de kilograme de
numai sub formă de combinaţii, din care se aluminiu pur. Senzaţia expoziţiei universale
extrage cu multă greutate.
organizate în 1855 la Paris au fost lingourile
Totuşi, compuşii aluminiului erau cu- de aluminiu şi numeroasele obiecte
noscuţi şi folosiţi din cele mai vechi timpuri (tabachere, lanţuri, tacâmuri) confecţionate
ale omenirii. Olăritul - una din preocupările din acest metal, prezentat ca „argint din
fundamentale ale omului - se baza pe pre- argilă". încurajat de Napoleon al IH-lea,
lucrarea argilei - combinaţii ale aluminiului care îi pune la dispoziţie fonduri importan-
cu siliciul şi oxigenul. Termenul de alumi- te, Deville înalţă primele fabrici şi se ocupă
niu, dat în antichitate acestui metal (Plinius de valorificarea marelui zăcământ de mi-
menţionează pentru prima oară, în Historia nereu de aluminiu descoperit încă din 1822
natiiralis, alumenul), se datoreşte confun- lângă localitatea Baux, de unde i se trage
dării lui cu alaunul. numele de bauxită. Tot Deville semnalează
importanţa unui alt minereu de aluminiu,
Şi totuşi, extracţia aluminiului era cu- criolitul, care se găseşte în Groenlanda şi
noscută în China antică. Astfel, în mor-
mântul celebrului conducător de oşti Cao- care va deveni un bun fondant pentru alu-
Ţiou, care a trăit între anii 255-316 e.n., s-a
găsit o cămaşă de zale alcătuită din zeci de miniu.
plăcuţe compuse dintr-un aliaj de 10% Cu toată ponderea lui industrială, alu-
aramă, 4% magneziu şi 85% aluminiu. A-
supra procedeelor folosite de străvechii miniul era extrem de scump. Cel mai pre-
metalurgişti chinezi pentru obţinerea alu- ţios dar pe care oamenii de ştiinţă i l-au fă-
miniului planează un mister de nepătruns. cut drept recunoştinţă lui Mendeleev, crea-

torul faimosului tabel periodic al
elementelor, a fost o cupă de aluminiu,
păstrată şi azi ca o piesă de muzeu.

R. Bunsen şi H. Deville preconizaseră
pentru prima oară, în 1856, metoda produ-
cerii prin electroliză a aluminiului, făcând
să treacă un curent electric printr-un ames-
tec de criolit şi clorură dublă de aluminiu.

Dar, la mijlocul secolului trecut, curentul
electric era scump. Din această cauză, pro-
cedeul a rămas strict de laborator.

Un an decisiv pentru industria alumi- NA1UKU
niului este 1886 când, concomitent, chimis-
u! american Charles Martin Hali şi chi- casnică şi în construcţii, unde au deschis -
mistul francez P.L.T. Herault pun la punct alături de betonul armat şi de plăcile pre-
irocedeul de fabricare industrială a alumi- fabricate - o epocă nouă. De asemenea, a-
niului prin electroliza aluminei topite îm- luminiul poate înlocui cu succes cuprul în
preună cu criolitul. Nouă ani mai târziu, gă- cablurile electrice, iar compuşii săi au între-
und mijloacele de înlăturare a unor com- buinţări până şi la fabricarea industrială a
puşi străini, Herault obţine aluminiu cu o pietrelor preţioase.
puritate de 99,5%.
Producţia mondială de aluminiu esle în
Uşor, rezistent, inoxidabil, a impulsio- prezent de circa 16 milioane t/anual, iar
nat, mai ales după primul război mondial, nevoile industriale cresc continuu. Proce-
industria aviatică. Un inconvenient al alu- deul de producere prin electroliză se do-
miniului era totuşi temperatura sa de topi- vedeşte şi în prezent destul de costisitor,
re prea joasă. în clipa când s-au realizat a- pentru obţinerea unei tone de aluminiu
liaje cu punct de topire mai ridicat, capabi- cheltuindu-se circa 15 000 kWh. Ţările pu-
le să reziste la presiuni şi la temperaturile ternic electrificate pot asigura un preţ de
dezvoltate prin frecarea de aer (duralu- cost mai scăzut aluminiului.
miniul), viteza avioanelor a sporit pro-
gresiv. Aliajele de aluminiu au pătruns cu Cele mai mari resurse de bauxită se gă-
repeziciune şi în alte ramuri ale industriei, sesc în Australia, Jamaica, Surinam şi Gui-
înlocuind oţelurile la unele piese, în viaţa neea, dar cele mai mari producătoare de
aluminiu sunt S.U.A., Japonia, Germania.
Norvegia, ţări cu o ridicată producţie de
energie electrică.

XI. PIETRE ENERGETICE

CĂRBUNELE DE PĂMÂNT tot mai mari. De asemenea, lipsa de grijă

„Cărbunii, cu toate limitele lor - opi- pentru reintroducerea în circuitul agro-sil-
nează M. Mesarovic şi Ed. Pestei în Ome-
nirea la răspântie - constituie un adaos vic a imenselor terenuri ocupate de steril,
ca şi a celor abandonate prin sleirea resur-
temporar convenabil la resursele energeti- selor, produce în prezent serioase daune şi
ce ale lumii: dau randament bun şi există în creşterea continuă a costului vieţii.
cantităţi abundente. In momentul de faţă,
rezervele totale de cărbune cunoscute şi i- Mineritul în adâncime generează dezor-
dentificate se ridică la peste 16 000 miliar-
de de tone în întreaga lume. Dacă popu- ganizarea straturilor de roci care, la rândul
laţia mondială va ajunge şi se va menţine la ei, antrenează modificări în harta hidrogra-
cifra de 10 miliarde (în comparaţie cu 3,6 fică a zonei sau a regiunii. în acelaşi timp,
miliarde în 1970) şi dacă această populaţie intrarea şuvoaielor de apă printre fisurile
va fi convinsă să consume în medic pe lo- produse în roci poate ridica la suprafaţă
cuitor circa 4 kW de energie (termică), re- substanţe toxice, transportate apoi în eco-
zervele actuale de cărbune vor dura până
sistem. Aruncarea de acid în mediul exte-
în secolul al XXII-lea." rior antrenează tulburări în viaţa acvatică,
Folosirea cărbunelui ridică unele pro-
transformând râurile din preajma exploa-
bleme: repartizarea lui nu este egală pe re- tărilor miniere în ape moarte. Irosirea pă-
giuni; extracţia lui este destul de dificilă şi mântului şi sterilului scos din puţuri sau ex-
costisitoare; este greu de manipulat şi nu ploatări la zi şi lăsarea acestor imense de-

arde tot atât de curat ca petrolul sau gaze- pozite în voia vânturilor sau apelor duce la
le naturale. Totuşi, cărbunele poate fi făcut
să ardă mai curat (mai ales în formă liche- degradarea peisajului. în multe locuri din
fiată), în plus, folosirea lui pentru încălzire S.U.A., Germania, Marea Britanie, Franţa
de nord, peisajul exploatărilor carbonifere
ar extinde durata de exploatare a rezerve-
ne apare dezolant.
lor mondiale de petrol, iar petrolul astfel
Conversiunea combustibililor fosili în
economisit ar putea fi utilizat acolo unde energie electrică atrage după sine emiterea
dă foloase maxime: în producţia de îngră- de poluanţi cum sunt oxidul şi dioxidul de
şăminte, fibre sintetice, proteine etc.
carbon, oxizi nitrici, dioxid de sulf etc. Du-
Nu putem ascunde însă o problemă pă GJ. Mac Donald, se consideră că azi ar-
gravă: utilizarea productivă a resurselor derea combustibililor fosili eliberează circa
energetice constituie o importantă sursă de
daune şi de costuri care scumpesc viaţa, 1,5 x IO16 grame de dioxid de carbon a-
nual, în condiţiile în care în procesul de fo-
focarul central de poluare al mediului am- tosinteză se folosesc aproximativ 1,1 x IO17
biant. Şi în acest proces care, necontrolat şi grame anual, ceea ce înseamnă nu numai
nestăvilit, duce treptat la degradarea natu- că se introduce artificial în atmosferă o în-
rii, la deteriorarea economică şi în final la semnată cantitate de CO2, dar şi că această
compromiterea biologică a speciei umane,
cărbunele ocupă un loc fruntaş. cantitate este de 10 000 de ori mai mare de-

Deschiderea unui număr tot mai mare cât restituirea de carbon rezervoarelor fo-
de exploatări miniere duce la scoaterea din
circuitul agricol şi forestier a unor suprafeţe sile. Din dioxidul de carbon produs de om,
specialiştii arată că aproximativ o treime
rămâne în atmosferă, iar două treimi se di-
zolvă în mări şi oceane şi că, la rata actuală
de creştere, cantitatea de dioxid de carbon
produs de om se dublează la fiecare 23 de

ani. Ca urmare, se produce o schimbare

însemnată, în compoziţia chimică a atmos- modernizarea agregatelor energetice, deza
ferei, şi probabil apariţia fenomenelor de fectarea furnalelor mici etc;
ecranare care vor influenţa clima întregului
glob. Poluării chimice aduse de folosirea c) lichefierea combustibililor solizi, care
cărbunelui i se adaugă şi poluarea termică. va duce la o reducere a poluării termice şi
Deoarece tehnica şi tehnologiile actuale în la o mai rentabilă folosire a resurselor de
procesele care utilizează combustibili bruţi energie;
au încă o eficienţă scăzută, numai o parte din spcroodcpe)usrfuiolilnopdsriourdsetuaricacelăreli,di fudireeiiepnceaenrrtgeruiseaeugptriiilecăurdfliteeurîîănn
energia primară devine utilizată, iar restul fie pentru încălzitul locuinţelor;
se iroseşte prin „eliberarea" în natură fie
prin intermediul apelor de răcire încălzite e) captarea unei părţi din gazele toxice
deversate în râuri, fie prin mijlocirea abu- care iau naştere în conversiunea combus
rilor sau gazelor încălzite, aruncate în at- tibililor fosili în energie electrică şi utiliza
mosferă. In afară de faptul că duce la uria- rea lor industrială;
şe pierderi de energie, poluarea termică
produsă de combustibilii fosili infuenţează f) reintroducerea în circuitul agricol şi
clima marilor oraşe. în metropolele moder- forestier a suprafeţelor de pământ imobili
ne, climatul diferă de al regiunilor înconju- zate de fostele exploatări miniere sau blo
rătoare, temperatura medie fiind cu circa cate de „munţii" de steril.
1°C mai ridicată, precipitaţiile mai mari, ca
şi frecvenţa norilor şi cetii, zilele de nebu- CĂRBUNELE ALB
lozitate putând spori la 300 pe an faţă de
180 în unele localităţi neindustriale, situate Mineral lichid de cea mai mare impor-
la 200 - 300 km distanţă. tanţă pentru toate ramurile economice, apa
a cunoscut în ultimii 50 de ani o cerere spo-
Apa fierbinte deversată în râuri şi chiar rită şi trece în prezent printr-un moment
în mare afectează caracteristicile calitative de cumpănă.
ale sistemului acvatic, deoarece reţine mai
puţin oxigen gazos şi dizolvă mai mult să- Până în secolul al XX-lea, în ţările cu
rurile. Un efect biologic confirmat al aces- resurse de apă îmbelşugate, se putea conta
tui gen de poluare este distrugerea totală a că acestea sunt inepuizabile. începând din
algoflorei şi a unor specii de peşti. 1970, penuria de apă a atins cote îngrijo-
rătoare, în lumea întreagă alimentarea cu
în domeniul folosirii cărbunilor de pă- apă devine un coşmar. Aşa se întâmplă la
mânt, combustibil de care deocamdată New York şi în multe oraşe americane, în
omenirea nu se poate dispensa, se preco- Germania, oraşul Hamburg transportă apă
nizează o serie de soluţii în vederea creşterii potabilă din Suedia, fără a mai vorbi de ţă-
eficienţei şi rentabilităţii acestei energii rile care au fost întotdeauna aride sau se-
prin scăderea proporţională a risipei, dau- miaride. Evoluţia consumului de apă capătă
nelor şi noxelor poluante: un ritm îngrijorător. Media consumului de
apă pe locuitor în Europa Occidentală este
a) aplicarea procedeului magnetohi- de 700 m3, iar în S.U.A. atinge 1 500 m3.
drodinamic, prin instalarea unor genera Cauza principală a curbei ascendente a ne-
toare magnetohidrodinamice în complexul cesităţilor de apă o constituie uriaşul salt
termocentralelor electrice clasice cu com industrial din ultimele decenii. Apa este
bustibili fosili, face ca randamentul acesto materie primă şi sursă de energie, serveşte
ra să sporească de la 40% la 60%, ceea ce la răcirea şi spălarea gazelor, iar toate in-
înseamnă că, cu aceeaşi cantitate de com dustriile, pur şi simplu, devorează apa-
bustibil, se va putea produce o cantitate Necesităţile industriale reprezintă de pe
aproape dublă de energie electrică; acum 2/3 din consumul mondial total.

b) economisirea combustibililor prin
scoaterea din dotare a locomotivelor cu
aburi, perfecţionarea sistemelor de ardere,

PIETRE 423

O uzină modernă care utilizează circa 2 m3 către savanta româncă Ştefania Mârăcinea-
de apă pe secundă echivalează aproximativ nu - asistenta Măriei Curie, cunoscută în ţa-
consumul unui oraş de 300 000 locuitori. Este ră drept „femeia care aduce ploaie".
adevărat că perfecţionarea metodelor în in-
dustrie reuşeşte^ în unele cazuri, să dimi- Ceva mai târziu, s-a încercat produce-
rea ploii artificiale prin captarea vaporilor
nueze nevoile. In siderurgie, de exemplu, de apă din atmosfera terestră de către par-
întreprinderile moderne nu mai utilizează ticulele de azotat de sodiu. împrăştiate în
decât 10 m3 de apă pentru o tonă de oţel, atmosferă, aceste particule devin suport
faţă de 300-400 m3 în vechile instalaţii, pentru formarea de cristale solide de apă,
datorită reciclării sistematice a apei. conform principiului cristalografie al
epitaxiei.
Cunoaştem din cărţile de geografie că,
din volumul total al oceanelor globului pă- Rezultatele modeste obţinute prin a-
mântesc, 97% sunt sărate. Restul de 3%, ape ceste procedee în ultimii 20 de ani i-au de-
dulci, îl formează aproape în totalitate terminat pe savanţi să considere că diri-
gheaţa calotelor polare, deci este inacce- jarea şi controlul climei rămân probleme ale
sibil. Nu mai rămân decât 350 000 km3 de viitorului îndepărtat. în schimb, omul poate
ape de suprafaţă, 150 000 km3 de ape sub- interveni în momentul când ploaia cade pe
terane şi 13 000 km3 de ape atmosferice, suprafaţa pământului şi, mai ales, în distri-
buirea apei după căderea precipitaţiilor. S-a
greu accesibile. preconizat şi s-a trecut la aplicarea a două
serii de măsuri menite să contribuie la u-
Repartiţia inegală pe suprafaţa terestră, tilizarea raţională a resurselor de apă: dez-
voltarea mijloacelor de retenţie a apelor de
neregularitatea ciclului hidrologic, concen- suprafaţă, prin lacuri de acumulare, bazine
trarea multor ansambluri urbane şi indus- şi rezervoare, şi utilizarea apelor subterane,
triale, în sfârşit, necesitatea unui depozit prin prospectarea lor, pe baza măsurării ra-
rezonabil pentru cursurile de apă şi a unui diaţiilor nucleare şi prin utilizarea lor, mai
nivel minim al pânzelor de apă freatică fac ales în regiunile aride. O altă soluţie ar fi de-
încă de pe acum ca aprovizionarea cu apă să salinizarea apei marine. Nu de mult, folo-
devină critică. Să nu uităm că pentru a se sirea acesteia pentru scopuri „terestre" pă-
face faţă exploziei demografice şi deci rea a fi încă o himeră. în momentul de fa-
creşterii sporite de produse alimentare, va ţă, utilizarea masivă a apelor marine începe
trebui să se asigure cantităţi enorme de apă să fie privită ca ceva posibil. Numeroasele
pentru irigaţii. Aceste cantităţi nu pot fi instalaţii de acest gen produceau în medie, în
obţinute din scurgeri de suprafaţă sau din 1980, 1 500 000 m3 de apă dulce pe zi. Cele
pânza freatică în zonele aride şi semiaride. mai multe se găsesc pe teritoriul statelor cu
Cel puţin jumătate ar trebui obţinute prin bogată producţie petrolieră (Kuweit, Iran,
desalinizarea apei de mare. Chiar dacă s-ar Venezuela, S.U.A. etc), deoarece folosirea
petrolului sau gazelor de sondă la desali-
putea reduce masiv cantitatea de energie nizarea apei marine este deosebit de renta-
folosită azi pentru desalinizarea apei (de la bilă, combustibilul găsindu-se din belşug şi
la preţ scăzut. Cel mai mare complex de a-
15 - 20 KWh la 5 - 10 KWh pentru 1 m3), cest gen, capabil să trateze circa 115 000 m3
încă ar trebui consumată o cantitate de 5 pâ- de apă pe zi, s-a construit recent la Shnai-
nă la 110 ori mai mare decât consumul ba, în Kuweit. Utilizarea energiei nucleare
pentru desalinizarea apei marine (o uzina
total actual de energie al lumii. de acest gen a fost construită lângă Los
Angeles, în S.U.A.) nu a confirmat progno-
Iată de ce, la ora actuală, se preconizează zele optimiste, investiţiile fiind încă exagerat
o serie de soluţii pentru sporirea cantităţii de mari.
de apă potabilă şi industrială.

întâi s-a preconizat mărirea volumului
apei în circulaţie prin controlul climei. De-
clanşarea locală a precipitaţiilor prin însă-
mânţarea norilor, deci prin ionizarea radio-
activă, a fost un procedeu preconizat şi a-

plicat în 1934 la Tbggurt, în Algeria, de

ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

PETROLUL şi într-un conflict surd între ţările produ-
cătoare şi cele importatoare de petrol.
Roca organogenă numită şi aurul negru
rezintă, la ora actuală, sursa energetică „Petrolul este duşmanul mării - scrie
nărui unu a omenirii. S-a ajuns, în 1991, El. Bonnefous, în Omul sau natura. Deşi
>producţie mondială de circa 45 miliar legat de un secol de progresul industrial şj
de barili, din care 30 miliarde sunt pro- social al omenirii, care a permis, printre alte-
e de Orientul Mijlociu, 9 miliarde de le, uriaşul avânt al transporturilor mari-
• două Americi (S.U.A., Mexic, Vene- time, petrolul este, poate, sursa de poluare
la), 3 miliarde de Asia de Sud şi 3 mili- a mediului marin cea mai periculoasă şi ce!
e de statele europene. Să nu ne mire mai greu de combătut."
fterea cererii de petrol dacă ţinem sea
că, numai întrel960 - 1990, numărul de în anul 1980, circa 20% din petrolul mon-
jiini, locomotive Diesel şi avioane a spo- dial a fost furnizat de subsolul submarin.
de circa 5 ori. Japonia are întreaga sa Cu toate măsurile luate, s-au semnalat zeci
ustrie profilată pe petrol. de accidente, care au „scăpat" cantităţi u-
Situaţia petrolului este destul de drama- riaşe de noroi negru în apele litorale. De
, mai ales în ţările puternic dezvoltate, asemenea, transportul petrolului brut este
onia importă 99% din petrolul său. Au- o sursă permanentă de poluare, deoarece,
îice în privinţa principalelor materii pri- la fiecare cursă, aproximativ 1% din canti-
până în pragul anului 1995, Statele U- tatea de petrol este deversată în mare, cu
s ale Americii vor ajunge, în anul 2000, prilejul spălării uriaşelor cisterne ale petro-
mporte 80% din produsele brute, inclu- lierelor moderne, cu capacităţi ce tind să
petrolul. „Lumea dezvoltată - arată depăşească 1 000 000 tone. în anul 1980 au
Mesarovic şi Ed. Pestei în Omenirea la fost deversate în mările şi oceanele plane-
lântie - a folosit petrol ieftin ca să-şi sti- tei, după calculele ecologilor, pe ansamblul
leze creşterea economică, ceea ce a dus transporturilor petroliere marine, circa
>cerere sporită de petrol, iar acesta, ră- 6 000 000 tone de hidrocarburi. Numărul din
iând ieftin, s-a ajuns la o creştere din ce ce în ce mai mare de accidente maritime
;e mai mare. Spirala a continuat fără nici (ciocniri, eşuări, incendii), provocate de
îăsură de siguranţă, şi acum lumea dez- „gigantismul" crescând al petrolierelor şi
:atâ pare să fi prins «patima» petrolului, de intensificarea traficului maritim, declan-
renunţarea la ea nu poate fi decât dure- şează „mareele negre" care poluează sute
să. Nu s-au creat nici un fel de substi- de kilometri de litoral, punând în pericol
Qţi realmente utili, căci petrolul era în- flora şi fauna mărilor şi oceanelor. Tot în a-
ttor de ieftin. Nu se ţinea seama că petro- pele mării ajung şi apele reziduale, încăr-
există în cantităţi finite şi că se ardeau cate cu hidrocarburi provenind de la insta-
-o fracţiune de secundă, adesea în sco- laţiile industriale ce utilizează petrolul şi
i lipsite de importanţă, resurse pe care derivatele lui, sau chiar de la sutele de mii
ura le-a creat în milioane de ani. Iar a- de „service", care spală şi curăţă rezervoa-
a, când poziţiile furnizorilor şi consuma- rele celor peste un miliard de maşini care
Jor s-au schimbat radical, lumea indus- circulă pe glob.
lă va trebui să plătească pentru vechea ei
udine şi nu numai sub forma unor pre- O primejdie deosebită - semnalată de
I mai mari la petrol." T. Bergeron - poate lua naştere din posibi-
Criza petrolului, declanşată în 1973, se litatea foarte reală a unor deversări masive
i in plină desfăşurare şi materializân- de petrol în timpul exploatării rezervelor
se deocamdată în sporirea treptată a pre- petroliere din Oceanul Arctic. Aceasta ar
II aurului negru pe piaţa internaţională putea duce la topirea gheţurilor arctice, în
cazul că picăturile de petrol emulsificate se
vor răspândi, sub acţiunea curenţilor ocea-
nici, acumulându-se apoi pe suprafaţa in-
ferioară a acestor gheţuri. Deoarece gheaţa

se topeşte la partea de sus şi îngheaţă la rii daunelor aduse civilizaţiei şi sănătăţii.
Amfntim printre acestea:
pai tea de jos, petrolul acumulat astfel se va
deplasa treptat în sus şi suprafaţa gheţuri- a) combaterea poluării marine: întărirea
disciplinei transporturilor prin verificarea
lor marine se va întuneca la culoare, redu- tehnică a vaselor şi decantarea petrolului
cându-şi reflectivitatea (albedo). în acest fel, din apele-balast ale tancurilor petroliere,
absorbţia căldurii de către gheaţă va creşte apoi împrăştierea rapidă a mareelor negre
masiv în perioadele de insolaţie puternică, cu ajutorul unor dispersanţi chimici sau
declanşând un proces de topire ireversibil. concentrarea petrolului din apă cu ajutorul
După topirea gheţurilor, albedo-ul Ocea- unor materii absorbante;
nului va fi atât de redus în comparaţie cu su-
prafaţa albă a gheţurilor marine, încât ab- b) combaterea poluării atmosferice:
sorbţia sporită a căldurii de către apă o va purificarea combustibilului, asigurarea unei
împiedica să mai îngheţe. După topirea arderi cât mai complete, aplicarea unor
completă a gheţurilor marine, încetează mecanisme de absorbţie a noxelor provo
adaosul permanent de apă dulce provenită cate de gazele de eşapament, în sfârşit, în
din topirea gheţii, astfel încât actualul strat locuirea benzinei sau motorinei cu alţi
superior gros de apă de mare, cu un con- combustibili mai ieftini şi capabili să evite
ţinut scăzut de săruri, va fi înlocuit treptat complet sau aproape complet poluarea
de o apă cu o salinitate sporită, al cărei (electricitatea, biogazul).
punct de îngheţ este mai scăzut, şi astfel
reîngheţarea Oceanului Arctic va deveni şi CĂRBUNELE ALB AL ADÂNCURILOR
mai improbabilă. Dacă adăugăm şi „insu-
lele de căldură" create de creşterea can- De sute de milioane de ani, magma u
tităţii de CO2 din aer, ca şi efectul termic constituit o sursă de încălzire a apelor sub-
al unei producţii mereu sporite de energie, terane. Sub efectul căldurii centrale, care
topirea gheţurilor polare ar putea fi peste sporeşte, cu fiecare 30 m spre adâncul
50 - 60 de ani un fapt împlinit, cu consecinţe pământului, cu un grad, ele ating un nivel
dezastruoase pentru climă, agricultură şi de încălzire apropiat de punctul de fierbere
şi chiar dincolo de acest punct, prezentân-du-
peisajul Terrei. se sub formă de vapori fierbinţi (ghei-zeri)
sau de surse hidrotermale. Energia
în zonele urbane se pune tot mai acut geotermică a apelor termale şi a vaporilor
problema poluării aerului de către automo- fierbinţi a început să facă obiectul exploa-
bil, care consumă, pe un parcurs de 1000 km, tării industriale pentru obţinerea de ener-
atât oxigen cât un om pe an şi emană într-un gie electrică, în fruntea statelor interesate
an de funcţionare zilnică circa 900 kg gaze de a-şi pune în valoare resursele geotermi-
toxice. Au fost determinate, până în pre- ce găsindu-se Italia, S.U.A., Noua Zeelan-
dă, Mexic, Japonia, Salvador, Rusia.
zent, circa 180 de noxe gazoase produse de
Perspectivele folosirii ei sunt ispititoare.
automobil, printre care cele mai primej- De pildă, în Franţa, la Zup de Melun, un
număr de 1 900 de locuinţe sunt, din 1971, în-
dioase sunt oxidul de carbon, oxidul de călzite geotermic prin pompare de apă a-
vând 70°C, aflată la o adâncime de 1 800 ni,
sulf, care în contact cu apa produce acid costul pentru beneficiari reducându-se la
sulfuric, oxizii de azot, nitraţii de peraciclu, aproape jumătate, în raport cu petrolul.
unii compuşi ai plumbului. Ele blochează
fotosinteza, diminuează activitatea motrice Potenţialul geotermic al lumii este con-
şi intelectuală, lucrează ca agenţi canceri- siderat imens, fiind apreciat în medie la
geni sau favorizează apariţia maladiilor res- 7 500 MW/an energic stocată pe kilometru
piratorii şi cardio-vasculare.

Şi în domeniul folosirii petrolului se im-

pune aplicarea unor strategii nu numai eco-
nomice, pentru o justă repartizare a combus-
tibilului, dar şi tehnice, în vederea elimină-

426 HiINCJHJL,lU'ilXHA ^UKlUAll AjILOK IN AI UKll

pătrat, până la o adâncime de 7 500 km. duc circa 1 000 000 KW. Admiţând că puk
Desigur, obţinerea acestei energii este încă rea lor va fi sporită de 5 ori prin progresul teh-
costisitoare, iar repartiţia ei pe glob favori- nologic, va fi nevoie de 24 000 de reactori nu-
zează anumite ţări, cu zone vulcanice. Riscu- cleari pentru a acoperi cererile energetice
rile acestei energii sunt cele mai mici - ex- actuale ale globului. Pentru ca cei 24 000 de
ceptând energia solară - cu toate că va tre- reactori să funcţioneze, ar trebui să prelu-
bui să se corecteze unele dezavantaje cum crăm şi să transportăm anual 15 000 000 ksj
ar fi: poluarea termică locală, degajarea plutoniu-239. Prin inhalarea a 10 micrograme
hidrogenului sulfurat, care uneori însoţeşte (milionimi de gram) de plutoniu-239 se pe-
astfel de ape, posibile dereglări ale siste- riclitează iremediabil viaţa omului. Un glob
mului hidraulic de suprafaţă, lăsări de te- de plutoniu cât o portocală - opinează cer-
renuri etc. cetătorii englezi M. WHIich şi T.B. Taylor
(Nuclear Teft, Risks and safeguards, 1974) -
COMBUSTIBILII NUCLEARI poate ucide aproape întreaga populaţie ac-
tuală a Terrei. Mai mult, plutoniul-239 are
Folosirea energiei nucleare fusese salu- o viaţă radioactivă de peste 24 000 de ani, e-
tată cu un entuziasm indescriptibil prin anii fectul lui prelungindu-se asupra a sute de
1950 - 1955, proslăvindu-se imensele avan- generaţii şi rămânând în pericol însăşi exis-
taje pe care le-ar aduce umanităţii repro- tenţa speciei. Evident, în condiţiile unor a-
filarea industriei şi a mijloacelor de trans- semenea cantităţi de plutoniu, va apărea
port pe acest combustibil cu volum mic şi covârşitoarea problemă a măsurilor de pro-
cu forţă energetică uriaşă. Nu putem con- tecţie în cele 3 000 de parcuri nucleare din
testa că, deşi o bună parte a combustibili- viitorul apropiat.
lor nucleari sunt folosiţi azi în scopuri mili-
tare, totuşi s-au realizat progrese notabile Folosirea energiei nucleare ar putea
în direcţia folosirii lor în scopuri paşnice. deveni un pact faustic, un contract cu o
S-a emis, în deceniul trecut, părerea că, din forţă pe care n-o stăpânim şi ale cărei
punct de vedere tehnologic, energia nucle- urmări malefice asupra viitorului omenirii
ară va oferi cea mai bună soluţie pentru ie- sunt doar bănuite.
şirea omenirii din impasul crizei energeti-
ce. Se preconiza ca în jurul anului 2000 e- „Problemele pe care energia nucleară
nergia obţinută de la reactorii regeneratori le pune ecologilor - scrie N.N. Constantines-
cu neutroni rapizi, de la reactorii de tem- cu în Economia protecţiei mediului natural,
peratură înaltă răciţi cu gaz şi din tehnolo- 1976 - încep cu însăşi extragerea materia-
gia hidrogenului să satisfacă toate nevoile lului fisionabil. Aceasta deoarece extracţia
noastre, asigurându-se chiar şi carburant li- minereului de uraniu dezorganizează me-
chid pentru transporturi. diul subteran, făcând, de pildă, unele mi-
nereuri purtătoare de energie virtual irecu-
Soluţia ni se pare azi utopică din multe perabile pentru generaţiile viitoare. De
puncte de vedere. în primul rând, pentru a asemenea, operaţia ameninţă viaţa mineri-
aşeza civilizaţia umană pe un nou tip de e- lor prin faptul că-i expun radonului, un gaz
nergie este necesară crearea unui sistem, a radioactiv produs de descompunerea ura-
unei reţele de susţinere care să deservească niului şi care se găseşte în toate minele de
şi să fie deservită de această nouă sursă. Or, uraniu. O altă problemă a extracţiei este a-
edificiile tehnologice, profilate pe alte feluri ceea a degradării solului, prin depozitarea
de energie, se pretează greu la schimbări resturilor cu radioactivitate medie, care nu
rapide şi radicale. Chiar dacă acest im- pot fi transportate economic. în S.U.A. s-a
pediment ar fi înlăturat, universalizarea observat că, lângă uzinele de uraniu, radia-
energiei atomice ar ridica probleme fantas- ţiile în râuri şi izvoare sunt la un nivel de
lic de grele. Actualii reactori nucleari pro- două ori mai înalt decât cel de siguranţă,
pe o întindere de 30 de mile. în procesul
obţinerii uraniului şi folosirii lui, pericolul
radiaţiilor rămâne. La fel rămâne problema

reziduurilor producţiei, ca şi aceea a peri- De aceea, folosirea energiei atomice
colelor incalculabile pe care le poate pro- care nu poate fi abandonată, cu toate ris
curile ce le implică, datorită marilor sale
voca un eventual accident." Avaria reacto- avantaje - cere multă prudenţă şi măsuri
rului atomic de la centrala Cernobâl-Kiev, excepţionale de protecţie, de la proiectare;i
din 1986, care a poluat radioactiv 10 ţări centralelor până la evacuarea şi punerea Li
europene, a constituit un puternic semnal adăpost a deşeurilor rezultate.
de alarmă.

XII. PIETRE DE REZERVĂ ALE INDUSTRIEI

RTA METALURGIEI MODERNE iar procedeele chimice se vor generaliza atât
pentru economisirea cocsului, cât şi pentru
i la mijlocul secolului nostru, ome- introducerea în circuitul economic a unor
găsit în măruntaiele Pământului, de mineralizaţii sărace care cer tehnologii noi.
or şi până la poli, minereurile nece-
•tea de materii prime pentru indus- DOUĂ SOLUŢII JULESVERNIENE
mpins prospecţiunile şi explorările
6 000 m altitudine, pe vârfurile u-n Prospectarea adâncimii oceanelor a scos
cei mai înalţi munţi, şi până la i în evidenţă uriaşe resurse de zăcăminte
adâncime, pe fundul gropilor ocea- metalifere ascunse în nodulii polimctalici şi
în „nămolul roşu". Nodulii polimetalici cu-
ă 1970, în special, criza de substan- prind circa 40 de metale, dintre care: man-
rale utile a început să se facă resim- gan, fier, nichel, cobalt, cupru, zirconiu. Re-
putere. Prognoze alarmante înso- zervele acestei bogăţii submarine au fost a-
ţirea ameţitoare a ritmului dezvol- preciate de 1 500 miliarde tone, care ar con-
ustriei siderurgice şi metalurgice, a ţine: 15 miliarde tone de mangan, 43 mili-
ului de materii prime industriale, arde tone de aluminiu, 8 miliarde tone de cu-
îează că, până în anul 2030, vor fi pru, 20 miliarde tone de uraniu, 800 milioane
;puizate rezervele mondiale de aur, tone de molibden precum şi mari cantităţi de
plumb, bauxită, cupru, zinc, staniu, cobalt, aur, argint, platină, bor, nichel. Ve-
sulf, azbest. Rezervele de petrol, niturile realizate din extracţia nodulilor din
bune vor ridica probleme serioase teritoriile submarine sunt evaluate între 185
rşitul secolului al XXI-lea. de ce, în - 253 milioane de dolari pentru un milion de
tone pe an pentru mangan, vanadiu, zinc şi
ultima vreme, a început îbrilă molibden şi între 55 - 109 milioane de do-
după descoperirea şi valori-înor lari pe an pentru un milion de tone de ni-
„pietre" considerate până nu fără chel, crom, cobalt. Avantajele exploatării sub-
marine sunt nete în comparaţie cu extracţia
valoare sau inutilizabile în e de pe uscat a acestor metale industriale.
tehnologiilor actuale, np ce
Adunarea Generală a Organizaţiei Na-
minereurile clasice se epui-pid, ţiunilor Unite a proclamat, în 1970, teri-
miliarde de tone de piatră sea- toriile submarine situate dincolo de limitele
jurisdicţiei naţionale drept „Patrimoniu co-
nzând în structura lor inestimabile mun al umanităţii", imensele bogăţii conţi-
>r veni să înlocuiască materiile pri- nute în aceste teritorii urmând să fie valori-
irale, aşa cum şi combustibilii cla- ficate în folosul şi pentru dezvoltarea ar-
lăsa locul unor alte surse energeti- monioasă a tuturor popoarelor.
sta însă presupune accelerarea pros-
lor geologice, lărgirea cercetării Efortul sincronizat pentru exploatarea
î utilizare industrială şi rentabili- nodulilor ar putea acoperi, la jumătatea vii-
or „înlocuitori" cu o mai mică va- torului deceniu, circa 50% din nevoile de co-
momică, dar cu infinitul avantaj de i balt ale lumii, 18% din cele de nichel şi 6%
din cele de mangan. în anul 1982, a fost
în cantităţi practic inepuizabile,
sta, în următoarele decenii, şi la o
nare a tehnologiilor de preparare
urilor. Cuptoarele clasice, de pil-i

înlocuite de cuptoare cu plasmă,

definitivat textul privind noul regim juridic 429
ai mărilor şi oceanelor lumii.
CUM SE VA OBŢINE FIER ŞI CUPRU
O altă soluţie julesverniană, în vederea ÎN VIITOR?
găsirii unor noi resurse de fier şi nichel, şi
anume obţinerea acestora din Cosmos, a Dezvoltarea vertiginoasă a producţiei
fost propusă în 1978 de Institutul de Teh- de fontă şi oţel, de la 470 milioane de tone,
nologie din Massachusetts, la Conferinţa în 1966, la un miliard de tone, în 1990, a
selenară internaţională de la Huston (Texas necesitat creşterea producţiei de minereu
- S.U.A.). Se avansează ideea că, într-un de fier, care, în 1989, s-a apropiat de 2 mi-
viitor mai mult sau mai puţin apropiat, va fi liarde de tone de minereu brut, cu un con-
posibil şi eficient să se exploreze aceste ţinut mediu de 48% fier. Perspectivele anu-
metale de pe corpurile cereşti mici, numite lui 2000, când producţia de fontă şi oţel se
preconizează a atinge 2 250 milioane de to-
asteroizi. Asteroizii sunt planete mici sau ne, a ridicat în multe ţări ale lumii proble-
ma introducerii în circuitul economic a unor
fragmente de planete din sistemul solar ale minereuri sărace, slab magnetice, a căror
căror poziţii se află cuprinse între orbitele preparare ridică probleme deosebite. Ast-
planetelor Marte şi Jupiter. O soluţie pre- fel, în S.U.A. se valorifică taconitele din
conizează că metalele de pe aceşti asteroizi jurul Marilor Lacuri, în Republica Ucraina
ar putea fi transformate într-o masă spon- cuarţitele de Krivoj Rog, în Franţa oolitele,
gioasă căreia să i se dea forma unui vehicul iar în Brazilia itabiritele.

ce ar putea fi dirijat spre locul de amerizare In ultima vreme, s-a pus la punct tehno-
în ocean. După o altă soluţie, cel mai logia extragerii oţelului şi fontei şi din alte,
roci comune, cum sunt diabazele, gabrou-
simplu mod de a se exploata metalele cor- rile şi hornblendele.
purilor cosmice ar fi să se aleagă un aste-
Ţara noastră are importante resurse de
roid de aproximativ 1 km diametru, iar cu roci cu mineralizări sărace de fier, care au
ajutorul unei instalaţii de impulsuri nu- începui să fie exploatate. Astfel, cuarţitele
cleare să se deplaseze treptat spre o orbită ce se extrag pe teritoriul comunei Tur-
mai apropiată de Pământ. Această călă- coaia, situată în culmea Priopcea din
torie ar dura 450 de zile. Odată apropiat Munţii Măcinului, folosite de obicei pentru
de Pământ, ar urma să fie adus în stare de cărămizi refractare, sunt expediate la
lingou, utilizând un „furnal" alimentat cu Uzina de Aliaje din Tulcea care, după
energie solară. Ar urma injectarea metalu- 1979, a început să folosească cuarţitele şi
lui cu un gaz şi răcirea lui rapidă, pentru a pentru obţinerea ferosiliciului, un aliaj
lua forma care să poată aluneca în atmos- foarte necesar industriilor metalurgice.
feră, şi dirijarea spre un loc de amerizare.
Cercetările din Munţii Drocea (judeţul
După calculele aceloraşi specialişti, un Hunedoara) au pus în evidenţă importante
rezerve de gabbrou cu magnetit litano-va-
asteroid de 1 km3 ar satisface necesarul de nadifer, numit gabbrou de Sorbii. Concen-
fier al lumii pentru 15 ani şi cel de nichel tratul în magnetit oscilează între 14 - 18%.
Roca, de culoare neagră, împănată cu cris-
pentru 1 250 de ani. tale strălucitoare de magnetit, are origine hi-
Până la realizarea acestor ambiţioase, dar drotermală. Minereul este de bună calitate şi,
prin prepararea electromagnetică, se obţin
încă utopice proiecte, geologii explorează concentrate bogate. Titanul şi vanadiul pot
rămâne în fontă sau pot fi trecute în zgură (în
în continuare litosfera Terrei pentru des- special vanadiul), de unde urmează să fie
coperirea şi valorificarea unor materii pri- extrase.
me necesare industriei metalurgice şi side-
rurgice. Ele vizează o serie de roci, cu totul Şi homblenditele din masivul Ditrău (ju-
nebăgate în seamă altădată, pentru a extra- deţul Hunedoara), situate în teritoriul comu-
ge din ele substanţe minerale utile ce se nei Jolotca - roci bazice de culoare neagră
obţin de obicei numai din minereuri. Noua
ramură industrială care ia naştere poartă

numele de petnirgie.

aU brună, cu nuanţe verzui - constituie o la 62 milioane tone, în 1990, şi 225 mili-
aloroasă resursă metalurgică. Cuprinzând oane tone prevăzute pentru anul 2000).
2% fier şi 2 - 4% titan, hornblenditele de
)itrău permit ca fierul să fie extras mag- Iată de ce bauxita a început, de pe acum,
etic,.obţinându-se din el un oţel foarte să fie înlocuită cu alte materii prime alumi-
noase, şi mai ales cu argilele care au un con-
âutat. ţinut minim de 23 - 25% AI2O3.
Şi cerinţa de cupru creşte ameţitor,
Societatea franceză „Aluminium Pechi
roducţia de 5,4 milioane tone în 1966 ney" a pus la punct un procedeu de extrac
ublându-se în 1990, cu tendinţe de cva- ţie a aluminiului din silicaţi pe cale acidă.
ruplare către anul 2000. Prognoza mine- Se aplică întâi acid sulfuric, obţinându-se
jurilor clasice de cupru (cuprit, bornit, sulfatul de aluminiu, care, tratat cu acid clor-
ilcozină, covelină, calcopirită etc.) este hidric, formează clorura hidratată de alu-
sstul de sumbră. Până în anul 2010, toate miniu. Aceasta se descompune, prin încăl-
•sursele Terrei vor fi epuizate. Iată de ce zire; în alumină, apă şi acid clorhidric.
îtrurgia a început să introducă în circuitul
bonomie „înlocuitorii" minereurilor nobile în ţara noastră, la Târnăveni, argila se pre-
; cupru. lucrează, în vederea obţinerii aluminei,
prin sintetizarea cu calcar, în cuptoare ro-
în ţara noastră, una din principalele tative. Extracţia aluminei din sinter se face
ici eruptive, andezitul, folosită până nu de prin leşierea cu soluţii diluate de Na2C()3,
uit exclusiv ca piatră brută sau ornamen- care se descompun prin carbonatare, iar
lă, a intrat în rândul minereurilor polime- dioxidul de aluminiu se calcinează, obţi-
lice. Există trei cuiburi de andezit exploa- nându-se alumină calcinată.
bil. Primul, şi cel mai important, este cel
; Roşia-Poieni (judeţul Alba), din Munţii De o deosebită preţuire se bucură azi
puseni. Lucrările de prospectare, ex- şisturile pirofilitice, considerate nu de mult
:>rare şi cercetările tehnologice au dus la ca steril în cursul exploatării antracitului şi
nturarea unui important zăcământ cupri- folosite doar ca materie primă refractară.
• cu un conţinut scăzut. Pe Pârâul Băilor,
partea de SV a oraşului Deva, se găseşte în ţara noastră, rezerve importante de
doilea zăcământ de andezit cuprifer, al şisturi pirofilitice, cu procent de 20-30%
•ui conţinut de cupru oscilează între 0,5 - oxid de aluminiu, se găsesc la Schela
•%, în plină exploatare. în sfârşit, „piatra Viezuroiu, în judeţul Gorj.
irască" - cum e numit andezitul de către
tieri - a început să fie exploatată şi din Un înlocuitor cu mari perspective al
bauxitei va fi şi sienitul nefelinic, rocă mag-
pul subvulcanic Valea Morii Nouă - Brad. matică alcătuită din feldspaţi alcalini, fcid-
neralizaţia metaliferă este alcătuită din
copirită, pirită şi magnetit, permiţând spatoizi, de obicei nefelin, sodalit sau can-
fel dubla exploatare a cuprului şi fieru-
Acest zăcământ cuprofieros, prin mari- crinit cu unele elemente femice (biotit, amil-
lui rezerve, va prelungi viaţa industriei boli) şi minerale accesori, care la noi se
îiere bimilenare a acestei regiuni. găseşte în mari cantităţi între Valea Ditrău-
lui şi Pârâul Alb (judeţul Harghita), cuprin-

zând între 20 - 25% AI2O3, cu randament

de recuperare de 75%. în Rusia, sienitele

nefelinice au sporit considerabil, în ultimii
ani, producţia naţională de aluminiu.

ALUMINIUL SE VA SCOATE PIATRA DE VAR, COMBUSTIBIL
DIN ARGILE? PENTRU VEHICULE

r bauxita, principalul minereu de alu- Rezervele de calcar ale globului, ca şi
ni, va fi epuizată în jurul anului 2030, ale ţării noastre, sunt practic inepuizabile.
cauza creşterii vijelioase a producţiei de
"""u (de la 7,7 milioane de tone, în 1966,

Iată de ce criza actuală de carburanţi i-a - din uleiurile de şist distilate rezultă
determinat pe specialişti să studieze po- următoarele produse finite: benzină, petrol,
sibilităţile eventualei folosiri a carbonatului păcură, ulei, cocs, bitum, parafină;
de calciu ca materie primă pentru obţinerea
de carburanţi. Astfel, la sfârşitul deceniului - din cenuşile rezultate din arderea sau
opt, s-a pus la punct un procedeu pentru fa- distilarea şisturilor se poate extrage alumi
bricarea din calcar a unui valoros combus-
tibil: metanolul sau alcoolul metilic (CH3OH), na (media 25% AI2O3);
obţinut până atunci doar prin distilarea - tot din cenuşi şi reziduuri, ca şi din
lemnului. Uzinele Volkswagen, din Germa-
nia, au brevetat autoturisme care utilizează şisturile brute de calitate inferioară se ob
un amestec conţinând 95% metanol, iar ţin concentrate de fier utilizabile în furnale
întreprinderea Daimler Benz este în curs de şi materiale de construcţie (cărămizi po
omologare a unui motor cu injecţie alimen- roase, uşoare).
tat cu metanol pur. Pentru cruţarea lemnu-
lui din care se prepară obişnuit metanolul, In ţara noastră, rezerve considerabile
firma Crysler, din S.U.A., a pus la punct un de şisturi bituminoase de vârstă triasică se
procedeu de producere a metanolului în găsesc la Anina, pe Dealul Tilva Zânii. Va-
mari cantităţi din piatră de var. Imensul
consum de căldură solicitat de acest proce- loarea medie a puterii calorice dezvoltate
deu este asigurat de energia nucleară. E- de aceste şisturi este de 1100 - 1 300 Kcal/kg.
nergia termică nefolosită în uzinele termo- La Anina, valorificarea şisturilor bitumi-
nucleare poate servi ca bază pentru dezvol- noase se face astfel: roca se concasează şi
tarea tehnologiei de obţinere a metanolului se macină, apoi se arde într-o termocen-
din carbonatul de calciu. trală, de unde rezultă energie electrică şi
cenuşă, sau se transmite la o instalaţie de
Cercetările continuă în toate colţurile distilare, obţinându-se produse de distilare
lumii. Astfel, o echipă de cercetători ai şi reziduu de şist.
Asociaţiei braziliene de cercetări ştiinţifice
a reuşit, în 1980, să pună la punct un pro- Industrial, din 100 de tone de şist se pot
cedeu de obţinere a alcoolului din cărbune obţine 10 tone de benzină, 15 tone de
mineral şi calcit (calcar cristalizat). în pri-
ma fază a procedeului este obţinută carbu- petrol, 7-8 tone de bitum.
ra de calciu care, la contactul cu apa, pro- In prezent, valorificarea şisturilor bitu-
duce acetilenă. Prin hidrogenare catalitică,
aceasta se transformă în alcool etilic. minoase se face prin exploatarea la zi şi

ŞI PETROLUL VA AVEA ÎNLOCUITORI distilarea lor în contracurent, cu gaze cal-
de, Ia 500°C. Se prevede însă înlocuirea
Nu mai e un secret că cel mai valoros gazelor calde cu bile ceramice, încălzite la
înlocuitor al petrolului ca sursă energetică îl
reprezintă şisturile bituminoase, foarte 1 000°C, reducându-se astfel pierderile de
răspândite în întreaga lume şi care, până hidrocarburi. Există încă un procedeu şi
nu de mult, erau total neglijate. S-a dovedit mai ieftin, şi anume extragerea hidrocar-
că aceste roci, aparent fără valoare, pot burilor din şisturile bituminoase chiar din
avea multiple întrebuinţări: zăcământ. Produsele petroliere obţinute au
un preţ foarte scăzut, evitându-se în acelaşi
- masa organică constituie un bun com- timp formarea deşeurilor.
bustibil pentru termocentrale;
In condiţiile actuale de criză a energiei,
cercetările s-au îndreptat spre obţinerea pe-
trolului şi din nisipuri bituminoase. Astfel,

în regiunea lacului Athabasca, canadienii
au definitivat, în 1982, construcţia primei

uzine din lume pentru extragerea petrolului

din nisipuri bituminoase, cu capacitate de
129 000 barili petrol pe zi, obţinuţi dintr-o

cantitate de 312 000 tone de nisip bitumi-
nos. în anul 2000, ea va avea o producţie de

circa 1 miliard de barili.

Desigur, numărul de roci „sterile" luate perlit, cele mai uşoare betoane din luiriv.
evidenţa cercetării, pentru folosirea lor Perlitul expandat (prin încălzirea la 950 1
materie primă industrială, creşte pe an 250°C, roca îşi măreşte de 10 - 15 ori vo-
lumul, din cauza evaporării apei) este un
0 rocă de perspectivă va fi bazaltul, din material ideal pentru izolaţii termice şi fo-
e în viitor, se vor extrage fibre uşoare ca nice.
ful mult superioare celor de sticlă, ex-
ent material izolator fonic şi termic, hâr- Magneziu! - metalul viitorului, datorită
durabilă la frig, căldură, umezeală, în- densităţii sale mici - va fi asigurat, peste pu-
ire, de cinci ori mai subţire şi de trei ori ţin timp, doar de imensele rezerve de cal-
1 rezistentă decât hârtia obişnuită, ceea car dolomitic cu brucit (Mg)OH2, de ser-
va permite mărirea turaţiei rotativelor, pentinite, de deşeurile de azbest, unde
oni de bazaltoplast extrem de rezistenţi avem şi un brevet românesc, al cercetăto-
uşori, piese anticorozive şi antiabrazive rului N. Totescu, şi din apele mării.
itru industria chimică.
Din periile, sticle vulcanice de culoare Toate aceste minuni ale petrurgiei viito-
de-cenuşiu, cu aspectul unor aglomerări rului sunt înfăţişate pe larg în excelenta
perle, găsite şi la noi la Oraşul Nou şi Coca carte de popularizare A\iiţii din piatră seacă,
deţul Satu Mare), se fabrică betoanele de scrisă de doi cercetători români, specialişti
în acest domeniu, Viorel Brana şi Filaret
Ropceanu.

XIII. PIETRE UTILITARE

PIETRE COMESTIBILE mâncări alica, un amestec de grâu şi argilă
fină care se extrage din golful Neapole. în
Nu e nici un secret că în hrana noastră cea secolul al XVII-lea, nobilele doamne din
de toate zilele se strecoară săruri minerale Spania erau atât de ahtiate după pământul
- cum ar fi sarea de bucătărie - foarte ne- gustos de Ertemoz, încât a trebuit să se a-
cesare organismului şi că multe săruri (sa- mestece statul şi biserica, ameninţându-le
rea amară, sarea lui Glauber şi altele) sunt cu pedepse grele pe „desfrânate".
folosite ca medicamente şi intră în alcătui-
rea unor ape minerale, cu un recunoscut e- Un călător din secolul al XVIII-lea, VI.
fect terapeutic. Lacksman, povestea că populaţia siberiana
din regiunea Ohotsk consuma o mâncare
Ascultând un vechi cântec popular in- specială, alcătuită dintr-un amestec de cao-
terpretat de neuitata Măria Tanase, ne sur- lină şi lapte de ren. Mâncarea era conside-
prinde un vers de o mare intensitate drama- rată ca o delicatesă şi era oferită doar oas-
tică: „pământ de-aş mânca şi lacrimi de-aş peţilor de seamă.
bea". Acest vers ne duce cu gândul la vre-
muri străvechi, când oamenii mâncau pă- Se citează încă de acum 3 - 4 000 de ani
mânt, fie din cauza sărăciei sau foametei, cazuri de falsificare a unor articole alimentare
fie poate din nevoia de a adăuga hranei şi cu produse minerale. Astfel, în evul mediu
acele substanţe minerale necesare pe care se adăuga baritină (mineral ce se macină
le cuprindeau anumite roci. Pe vreme de foarte uşor) în făină sau pâine, pentru a le
foamete s-a mâncat, în Germania şi Rusia, spori greutatea, ştiut fiind că minereurile de
un unt zis de „piatră" şi „făină de băieşi", bariu au o greutate specifică mare. într-un
semnalează marele etnolog J.E. Lips în cu- timp, în Germania, falsificarea fainei a că-
noscuta sa lucrare Obârşia lucrurilor. în pătat asemenea proporţii, încât, pentru a o
unele părţi ale globului existau până nu de- stăvili, s-a interzis extragerea baritinei.
mult geofagi, adică amatori de roci minera-
le, care le consumau din plăcere, ca un fel în goana după câştiguri, negustorii adău-
de delicatese, chiar dacă nu aveau valoare gau cretă, var, magneziu în lapte şi smântâ-
nutritivă. Astfel de obiceiuri se întâlneau la nă, gips, cretă şi baritină în unt şi brânze-
unele triburi de negri din Africa ecuato- turi, gips, talc, argilă, baritină în produsele
rială şi de amerindieni din Columbia şi Ve- de cofetărie. Aceste adaosuri minerale,
nezuela. Negrii din Senegal folosesc încă, chiar dacă nu vatămă direct sănătatea, sunt
din cauza gustului plăcut, o argilă verzuie. total lipsite de valoare nutritivă.
Aceleaşi obiceiuri le au şi papuaşii din re-
giunea Golfului Humboldt. în Iran se vând în trecut, dar şi azi, în unele ţări mai
şi azi, pe tarabele pieţelor, roci minerale puţin dezvoltate, în timpul foametei provo-
comestibile, argila din Magallat şi cea din cate de calamităţi naturale (secetă, ploi,
Ghiveh. Argila din Magallat reprezintă o atacul unor insecte), populaţia agricolă ne-
masă albă, grasă la pipăit, care se lipeşte voiaşă are obiceiul să consume surogate de
de limbă. Amerindienii tatu din California pâine.
amestecă făina de ghindă cu argilă roşie fă-
cută pulbere. LEACURI DIN PIATRA

încă din timpuri străvechi, în Italia era Istoria medicinii relatează că numeroase
răspândită metoda de preparare a vestitei minerale şi roci au fost utilizate ca me-
dicamente din cele mai vechi timpuri.

'rin descoperirea tăbliţelor de lut ale asi- Pentru combaterea hiperacidităţii, care ge-
ldeenilor s-a putut afla că, în mitica re- nerează gastrite şi ulcere, se folosesc pan-
e dintre Tibru şi Eufrat, la prepararea samente gastrice care au la bază săruri anor-
icamentelor se foloseau, acum 4 000 - ganice cum ar fi carbonatul de calciu (calcit,
3 de ani, alături de cunoscute plante de aragonit), carbonatul de magneziu (inagiie-
zit), caolinul şi bentonila. Blefarita era tratată
şi minerale precum: lazuritul, varul, cu pulbere de crisocol (silicat de cupru).
j, gipsul, cremenea şi alte săruri aduse
Se ştie astăzi că cea mai bună substanţă
ales din Egipt. de contrast pentru radiografiile gastro-in-
■apirusurile egiptene de acum 4 000 de testinale este baritina (sulfatul de bariu) da-
-uprind câteva reţete originale. Astfel, torită proprietăţii ei de a fi opacă faţă de
;urul, smaraldul, agatul, cuprul, piatra radiaţiile X.
tpis-lazuli erau recomandate, împreună
fiertură de verbină, valeriană şi pod- Practica seculară a demonstrai însă că
la tratarea bolilor hepatice. Amestecul folosirea mineralelor în scopuri farmaceu-
iat din praf de granit, galena şi argile tice implică şi unele riscuri, deoarece, în
rate era indicat pentru cataracte, iar destule cazuri, mineralele nu se găsesc în
erea de crisocol (silicat de cupru), la stare pură, ci în diverse combinaţii, care une-
irea blefaritei. Din scrierile greceşti ori pot periclita sănătatea. Astfel, folosirea
că dacii foloseau, la pansarea rănilor, pulberii de baritina (sulfat de bariu), impu-
erea rezultată din măcinarea dacitului rificată cu un minereu destul de asemănător
cu care uneori se află în asociaţie (witheri-
vulcanic). tiil - carbonat de bariu), produce fenome-
ledicii evului mediu tratau sifilisul, u- ne toxice. Din aceste motive, substanţele
iin marile flageluri ale epocii, cu praf minerale folosite în scopuri farmaceutice se
inabru, minereu de mercur. prepară sintetic pentru a li se asigura cel
ledicina a utilizat frecvent „harul pie- mai înalt grad de puritate.
>r" - litoterapia - atribuind pietrelor
ri magice şi tămăduitoare pe care aces- Singurul leac de piatră pe care azi îl
e-ar primi de la aştrii cereşti. „Primele consumăm aşa cum îl oferă natura (deşi şi
aici intervin tehnologiile) este apa minera-
scrise privind medicina gemelor - lă. După natura' sărurilor din sol pe care
izează A. Metta şi N. Metta în Les le-a dizolvat, ea poate fi clorosodică, cloro-
'4 precieuses (Paris, 1952) - datează din magnezică, sulfuroasă, iodurată etc, fieca-
>ada de după războiul troian, iar lito- re „varietate" având recomandările ei me-
)ia ia avânt şi se menţine şi în evul me- dicale.
deşi Biserica va încerca, prin Conciliul
i Laodiceea (355 e.n.), să oprească a- HRANA OGOARELOR
â practică. Hotărârea Conciliului avea
i încălcată până şi de marii prelaţi, u- Oricine ştie că plantele, ca să crească şi
api folosind chiar ei sau trimiţând ca să rodească, sleiesc solul de substanţe mi-
iri monarhilor vremii pietre tămădui- nerale şi că, în fiecare an, pentru a obţine
recolte bogate trebuie să-i întoarcem pă-
armacopeea modernă mai păstrează mântului seva nutritivă sub formă de îngră-
unele medicamente mult folosite în şăminte chimice.
eie al XVIII-lea şi al XlX-lea care au la
anumite minerale. Astfel, pentru com- îngrăşămintele sunt organice şi minera-
ea anemiei se foloseşte, printre altele, le. Cele minerale conţin, de obicei, azot,
sulfat de fier, melanteritiil, uşor asimi-- fosfor, potasiu, elemente rare şi radioacti-
organism. Epsomitul (sulfat de magne- ve. Ele sunt pregătite pe cale artificială, în
mirabditid (sulfat de sodiu) şi pericla- fabrici speciale. Ştim că în ţara noastră, în
Mdul de magneziu) constituie şi azi va-
purgative de origine minerală.

ultima vreme au fost construite mari în- corăbiile ameninţătoare să navigheze de-;i
treprinderi pentru producţia de îngrăşă- lungul coastelor ei.
minte chimice, necesare fertilizării solului:
Combinatul de îngrăşăminte azotoase Pia- Dar, între timp, s-au cunoscut şi pro-
tra Neamţ, Uzina de superfosfaţi şi acid prietăţile similare ale piritei. Descoperirea,
sulfuric Năvodari şi Combinatul chimic în 1856, a unor zăcăminte în Spania vestică
Victoria. şi Portugalia a făcut ca noul minereu să pre-
domine în industria acidului sulfuric, de-
Insă puţini ştiu că la baza fabricării aci- plasând flotele rivale în preajma Peninsulei
dului fosforic şi acidului sulfuric, care ser- Iberice.
vesc la prepararea fosfaţilor, sulfaţilor şi a-
zotaţilor, stau două minerale ce constituie Dar sulful a luat contraofensiva. Ingi-
0 adevărată bogăţie pentru orice ţară. nerul american J.B. Frash a descoperit un
procedeu ieftin de extragere a sulfului. In
Minereul de fosfor cel mai pur şi mai America, sulful găsindu-se în zăcăminte
productiv este apatitid, un fosfat de calciu, adânci de 200 - 300 m, era suficient să în-
cu înfăţişări foarte felurite: cristale verzi drepţi un jet de aburi fierbinţi spre fundul
imitând berilul, cuarţul, masele compacte zăcământului ca sulful topit să curgă ca o
de calcar comun sau structura marmurelor miere de aur pe jgheaburi, până în nişte
strălucitoare. De aceea, primii mineralogi coşuri speciale, unde se întărea. Acest pro-
l-au numit „apatit", adică înşelător. cedeu simplu şi ieftin a ruinat mica indus-
trie siciliana a sulfului şi a creat o puter-
După malaxare şi concentrare, din el se nică concurenţă pentru Spania.
extrage fosforul pur sau acidul fosforic ca-
re, în fabricile de superfosfaţi, va sta la ba- Dar, după 1935, evoluând procedeele
za preparării unora din cele mai valoroase tehnice, pirita a ajuns din nou la modă, o
îngrăşăminte. tonă din acest minereu costând cu mult
mai puţin decât o tonă de sulf nativ.
O istorie mult mai bogată şi mai pal-
pitantă o are celălalt minereu, pirita, folosită In ultima vreme, lucrurile se complică.
în industria îngrăşămintelor chimice ca Apar la orizont noi concurenţi: gipsul
materie primă pentru fabricarea acidului bogat în sulf, a cărui exploatare este cu
sulfuric. mult mai ieftină, şi solfatarele fierbinţi, pe
care vulcanologii se străduiesc să le cap-
Numele o defineşte ipyr în greceşte în- teze direct din coşul vulcanilor activi.
semnând foc), deoarece culoarea ei gal-
ben-strălucitoare, scânteile pe care le emite PAVEZE CONTRA FOCULUI
la ciocnirea cu o bucată de fier atrag aten-
ţia din primele clipe. Minereu deosebit de Există o piatră care posedă două pro-
răspândit, nu rareori este luat de copii drept prietăţi uluitoare: are aspectul unor fibre
aur, iar frumoasele sale cristale în formă textile (i se spune şi „in mineral") şi, vârâtă
de cuburi, mari uneori cât pumnul, consti- în foc, nu arde şi nu se topeşte.
tuie un trofeu preţuit şi chiar un element
de podoabă. Mulţi dintre noi, ca eroul din poveste, o
au ascunsă în încălţări sub forma unei tălpi
Pirita a stârnit primul război „geologic" speciale, de culoare albă, foarte uşoară şi
din lume. Concurenţa ei cu sulful (ambele care vara are proprietatea să nu încingă pi-
materii prime la fel de valoroase pentru cioarele, atunci când pământul dogoreşte.
fabricarea acidului sulfuric - vitriolul, cum E vorba de azbest, un mineral fibros din
1se mai spune) a produs destulă bătaie de grupa silicaţilor.
cap industriei.
încă din vechime, de această piatră s-au
Până în 1856, acidul sulfuric se prepara legat o serie de superstiţii, dovadă că era
doar din sulf curat. Cele mai bogate zăcă- cunoscută şi folosită de popoarele antice.
minte se găseau în Sicilia. Celelalte ţări
căutau să obţină pe cale paşnică sulf din
Italia şi, dacă nu reuşeau, îşi trimiteau

[e naturalist roman Plinius cel Bă- '"
Este o piatră pentru ţesut care „TARE CA PIATRA"

pustiurile Indiei locuite de şerpi, în tradiţionala urare a sorcovitului se do-
iodată nu cade ploaia şi de aceea reşte omului să fie „tare ca piatra". Urarea
işnuit a trăi în arşiţă..." O mie de se referă la acea categorie de minerale ca-
târziu, superstiţiile mai persistă re, prin constituirea lor, sunt dure, adică
n scrierile marelui călător Marco pot zgâria sau chiar sfărâma alte pietre,
rucât în evul mediu se credea că păstrându-şi nelimitat această proprietate.
ra e înzestrată cu proprietatea de
rin foc fără a fi vătămată, Marco Din cele mai vechi timpuri, strămoşii
supunea: „Această substanţă se noştri şi-au dat seama de foloasele pietrei
âră îndoială în salamandră; fiind dure. Ei şi-au ales, din mulţimea de bolo-
vani de pe malul râurilor, trei feluri de pie-
în foc, nu arde. Dar nu am putut tre pentru a-şi confecţiona topoare, cuţite,
lunţi această salamandră care, vârfuri de săgeţi şi suliţe. Miile de muzee
ipul unui şarpe, trebuie să locu- din lume, care expun şi unelte ale omului
oc. Substanţa* aceasta pietrificată, primitiv, oferă geologului o confirmare
pe munte, este compusă din fire, strălucită a presupunerilor sale. Cele mai
oare lânii. Se usucă la soare, se multe unelte, de culoare cenuşie, sunt alcă-
e spală cu apă, apoi este toarsă în tuite din cremene (silex), altele, gălbui-roş-
ţese pânza. Pentru a deveni albă cate, din opal (o varietate de crememe), in
i foc şi peste o oră este scoasă sfârşit, mai ales în părţile asiatice, cele de
albă ca zăpada. La fel se proce- un verde închis sunt frânturi de nefrit (o va-
;ând pânza se murdăreşte; ea nu rietate de jasp). Se pare că cele mai rezis-
evoie să fie spălată". tente erau cele din nefrit, piatră cu struc-
tură specială şi cu o rezistenţă deosebită.
olul al XVIII-lea începuse să se Cu greu poţi dizloca o aşchie dintr-un bloc
rtii şi filtre din azbest, iar în 1785 de nefrit, iar ca să-1 spargi, trebuie să de-
a făcut experienţa sa celebră cu pui un efort mai mare decât cel necesar
; piatră", material ignifug format strivirii unui oţel dur.
, cu care se căptuşeau pereţii ca-
în antichitate, omul folosea din plin
iorându-se astfel considerabil efec- proprietăţile pietrelor dure. Arheologii a-
diilor. O italiancă, Elena Perpen- firmă că egiptenii au exploatat duritatea
excepţională a diamantelor, montând astfel
;at dantele, hârtie de scris, pungi de cristale la capătul unor tuburi de aramă
ni, panglici, manşete şi gulere de cu care sfredeleau stâncile, pentru a des-
re s-au bucurat odinioară de mult prinde mai uşor blocurile de calcar abisi-
riian necesare construirii piramidelor.
i bine de două veacuri de la aces-
e realizări, extracţia şi prelucra- Maiştrii ceasornicari ai evului mediu,
ului au devenit, în multe ţări din buni cunoscători ai pietrelor dure - în ma-
hia/ şi în ţara noastră, adevărate joritatea lor preţioase sau semipreţioase - au
producţie industrială. începând avut ideea de a folosi rubinele la construi-
'ţie pompierilor, vulcanologilor, rea unor piese de ceasornic, care şi-au spo-
tilor ce lucrează la temperaturi rit astfel considerabil rezistenţa, şi deci
viaţa.
srminând cu cortinele teatrelor,
în ultimul veac mai ales, ca urmare a
ermediari necombustibili, acope- dezvoltării extraordinare a tehnicii, piatra
filtrele pentru curăţirea vinului, dură şi-a găsit o întrebuinţare din ce în ce
mai largă. Diamantele incolore, şi mai ales
erai rezistent, ignifug, izolator, cele negre (carbonado\, au intrat în circuitul
relucrat îşi găseşte o mie şi una materialelor tehnice. în minerit şi în indus-
mţări. tria petrolieră au devenit de neînlocuit fo-

rczcle cu diamante, sculele tăietoare şi roţile Un mare pas 1-a făcut omul atunci când.
de şlefuit cu diamante, care servesc la tăie- răscolind lumea pietrelor, a dat peste unele
rea şi prelucrarea de precizie a materia- care se despicau uşor, cu un cuţit sau chiar nu-
lelor metalice foarte dure, iar filerele de mai cu unghia, în foiţe din ce în ce mai sub-
diamant dau randament superior la filarea ţiri. Astfel de pietre noi le numim azi cliva-
fibrelor din materiale plastice şi mătase ar- bile. Printre acestea numărăm talcul, gipsul
tificială. şi mica. Aceasta din urmă, deşi era poate
mai puţin transparentă decât gipsul, se des-
Pielea şi hârtia sunt laminate între val- făcea în foiţe extrem de subţiri şi elastice,
ţuri de piatră dură GasP> granit). Pârghiile prin care lumina pătrundea foarte uşor.
balanţei oscilează pe prisme de rubin sau
agat, osiile ascuţite ale aparatelor de tura- Ea a atras în mod special atenţia con-
ţie mare şi ale busolelor sunt sprijinite în structorilor de case. Se păstrează încă mul-
lăcaşuri şlefuite cu calcedonie sau rubin. te palate, catedrale şi biserici ale căror „gea-
Nici nu se poate enumera toată gama de uti- muri" erau reprezentate de foiţe subţiri de
lizare a pietrei dure, care, dintr-un obiect mică.
de lux şi cochetărie, devine o materie pri-
mă industrială. Şi cum timp de sute de ani cea mai fru-
moasă mică albă era adusă din Rusia, ea a
FOIŢE STRĂVEZII fost numită muscovit (de la Muscovia, nume
sub care era cunoscută Rusia pe vremuri).
Una din problemele care l-au frământat
pe om. înainte de a fi fabricat sticla, a fost In ultimii 300 de ani, industria sticlei a
aceea a acoperirii ferestrelor. Lumina nu progresat, iar mica n-a mai fost folosită
putea fi adusă cu ciurul în casă, precum drept geam. In schimb, proprietăţile ei au
încercase prostul din povestea lui Creangă. început să intereseze în mod deosebit in-
Pieile de animale, băşicile de peşte sau de dustria electrotehnică. Mica este un ex-
porc, împletiturile de rogojină aveau deza- celent izolant termic şi electric. Prin ea nu
vantajul de a nu permite pătrunderea lumi- trece nici flacăra fierbinte a furnalului şi
nii. Adeseori, stăpânul locuinţei era obligat nici scânteia electrică. Vizoarele de mică la
să ţină aprins opaiţul şi în timpul zilei. sobe, izolaţiile la diferite aparate electro-
tehnice sunt fără egal, în pofida concuren-
ţei din ce în ce mai mari pe care i-o fac
foiţele de argilă refractară.

XIV. PIETRE FĂURITE DE OM

RECIFE ARTIFICIALE cuitului sportiv şi găsirea de debuşee ief-
tine pentru reciclarea deşeurilor solide stân-
Se ştie că recifele marine sunt adăpos- jenitoare, cum sunt carcasele de autoturis
turi ideale şi, deci, puncte de aglomerare a me, pneurile uzate, diferite reziduuri. L;i
populaţiilor de peşti care, pentru unele puţină vreme de la implantarea acestor
ţări, constituie o principală sursă de hrană. structuri artificiale s-a constatat o creştere
Aşa se întâmplă cu Japonia, unul din marii de 20 de ori a capturilor de peşte.
consumatori mondiali de peşte (circa
700 000 de tone anual), interesată în cel mai între timp s-au putut trage unele con-
înalt grad să sporească producţia piscicolă. cluzii privitoare la importanţa şi utilitatea
acestora. în primul rând, ele atrag fauna
Se pare că soluţia ideală - bazată pe acvatică în măsura în care joacă un triplu
numeroase observaţii şi experimente - este rol. Mai întâi o protejează de răpitoare şi
aceea de a mări numărul implantărilor de de condiţiile ecologice submarine defa-
recife artificiale, care atrag ca un adevărat vorabile.
magnet masive bancuri de peşti.
în al doilea rând, reciful artificial este un
Ce este, în fond, un recif artificial? în obiect atrăgător şi, ca urmare, un loc de con-
principiu, un obstacol plasat pe fundul mă- centrare a vieţuitoarelor, constituind o ex-
rii care, la ora actuală, se realizează din celentă etapă în cursul deplasării lor pela-
blocuri de beton, epave sau asamblări de gice de-a lungul coastei. în al treilea rând,
pneuri uzate, al căror volum atinge câteva reciful joacă un rol în producţie, structura
sute sau chiar mii de metri cubi şi a căror scufundată fiind o excelentă arie de îngrâ-
funcţiune principală este aceea de a servi şare a alevinelor (puietul), precum şi de fi-
drept habitat pentru flora şi fauna acvatică, xare a moluştelor, crustaceelor etc.
într-un plan mai general se poate spune că
este vorba, în fapt, de o amenajare a teri- S-a clarificat şi o altă problemă contro-
toriului acvatic prin structuri scufundate, versată: oare aceste recife artificiale nu fa-
plasate în raport cu curenţii de apă şi ca- vorizează migrarea către ele a populaţiilor
pabile să sporească resursele mediului şi grupate în jurul recifelor naturale, depopu-
eficienţa pescuitului. lându-le? în acest scop, în anul 1976 a fosl
amenajat pe coasta californiană un recif ar-
Japonia a fost prima ţară în care s-au tificial - format din 500 pneuri asamblate -
realizat recife artificiale, s-a iniţiat şi orga- la numai 25 m de unul natural, coraligen şi
nizat un plan de amenajare a platformelor de aceeaşi mărime cu acesta. După şapte
litorale, începând din anul 1950. „Astăzi - luni de la scufundare exista acelaşi număr
scrie cunoscutul geograf român Silviu Ne- de specii de peşte pe ambele recife, iar po-
guţ în Spectacolele Terrei - implantările pulaţia recifului natural n-a diminuat deloc.
sunt numeroase, iar experienţele continuă. Dar peste 3 - 4 ani populaţiile din recifele
J>e remarcă prezenţa celui mai mare modul artificiale le-au întrecut pe acelea ale reci-
din lume al unui recif artificial, în apropiere felor naturale, ceea ce a demonstrat pro-
de Ishikawajuma Kensai Kogyo: o structură ductivitatea incontestabilă a acestora.
de beton armat de 7 m grosime, cu
numeroase elemente ce cântăresc în jur de GRĂDINI DE PIATRĂ
20 de tone fiecare."
Arhitecţii parcuari şi horticultorii folo-
A doua ţară în ceea ce priveşte dezvol- sesc plantele ornamentale ca elemente de
tarea de recife artificiale este S.U.A., unde
sunt realizate cu dublu scop: promovarea pes-

decor pentru amenajarea de parcuri şi gră- Mai târziu, am fost duşi la fabrici, unde
dini individuale. într-un colţ al lumii însă am văzut cum „cresc" cristalele străvezii de
vom întâlni grădini originale unde pietrele zahăr - aşa-zisul zahăr candel -, cristalele
înlocuiesc florile. E vorba de sud-estul Chi- verzi de calaican (sulfat de fier, util în vop-
nei, unde locuitorii cu dare de mână îşi a- sitorie şi agricultură) şi albastre de piatră
menajează colţuri de odihnă în care ele- vânătă (sulfat de cupru, folosit la stropirea
mentele peisagiste sunt pietrariile naturale. viilor şi copacilor). încântaţi de cele văzu-
te, am crescut şi noi alauni albi şi roşii, pia-
De unde se poate obţine „materia pri- tră vânătă şi borax, separat şi împreună,
mă"? In zona lacului Jiangsu din provincia observând că fenomenul de creştere a cris-
cu acelaşi nume se întâlneşte o rocă intere- talului este absolut real şi că el se des-
santă şi atrăgătoare pe care nimeni nu s-a făşoară după anumite legi, foarte precise.
gândit să o folosească la bijuterii dar care
a căpătat o utilizare unică în lume datorită în industrie se aplică diverse procedee
particularităţilor ei. Piatra „taihu", cum e pentru obţinerea unor monocristale. Când
numită de localnici, se prezintă sub forme substanţa e solubilă în apă, se folosesc pro-
ciudate. Aceste pietre calcaroase, din cau- cedeele la „rece" (de pildă, cel aplicat pen-
za diferitelor componente chimice, ca şi a tru obţinerea sării Seignette, un tartrat du-
acţiunii solare, a eroziunii vântului ori a iz- blu de sodiu şi potasiu, foarte folosită în
birii valurilor, au culori diverse (albastră, electronică şi telecomunicaţii). Procedeul
roşie, galbenă, albă), adesea combinate şi constă în rotirea lentă a unui germen de
stratificate şi de forme stranii care le fac cristalizare (mic cristal din acea substanţă),
competitive cu statuile. agăţat de o tijă, cu ajutorul unui motoraş,
într-un cristalizor cu soluţie suprasaturată,
Ornamentarea grădinilor cu o astfel de vârât într-un vas de apă căreia i se reglează
piatră se face fie prin aşezarea uneia sau a temperatura.
mai multor bucăţi într-un loc anume, fie prin
înălţarea unui muntişor artificial. „Taihu" Când materialele nu sunt solubile în apă
conferă priveliştii eleganţă, originalitate şi (cum e cazul semiconductorilor metalici
farmec, iar varietatea cromaticii substituie sau al pietrelor preţioase), se aplică pro-
cu uşurinţă absenţa florilor. cedee la „cald", adică se obţin monocris-
tale din topituri vârâte într-un tub metalic
„CRESCĂTORIILE DE CRISTALE" având la capăt un germen de cristalizare in-
trodus într-un cuptor cu temperaturi înalte
Prin clasa a IV-a aflasem de la învăţă- (procedeul Ceohralski).
toarea noastră „secretul" creşterii cristale-
lor de sare. Experienţa ne pasionase deoa- Monocristalele încep să aibă o aplicaţie
rece era simplă şi spectaculoasă: un pahar cu din ce în ce mai mare în unele ramuri ale
100 ml de apă, în care s-au dizolvat, la cald, industriilor de vârf: industria spaţială, in-
cam 40 de grame sare de bucătărie, trebuia formatica, microelectronica, optica electro-
ţinut după soba încinsă toată noaptea, pâ- nică etc. S-a ajuns să se crească cristale de
nă ce soluţia se evapora. Pe fundul paharu- halogenuri alcaline (kaliu-clor, kaliu-brom,
lui rămâneau puzderii de cristale. II ale- natriu-clor) de 60 cm înălţime şi 40 cm
geam pe cel mai frumos şi-1 vâram într-un grosime, iar tehnicile au ajuns atât de per-
alt pahar, unde dizolvam aceeaşi cantitate fecţionate, încât pot realiza structuri profi-
de sare. Cristalul creştea văzând cu ochii. late, adică cristale de diverse forme, consti-
După ce am repetat de 10 - 20 ori această tuind ele însele piesele necesare unei anu-
operaţie, am obţinut un respectabil cristal mite instalaţii, cu ajutorul unor matriţe sau
cubic, cam cât unghia mare, de care eram unui „sol" fertil ce creşte la dimensiunile
foarte mândri. dorite piesa-cristal (tub, cilindru perforat,
cilindru cu secţiune triunghiulară etc).

Cristalul de litiu-fluor, nehigroscopic şi
cu proprietăţi optice, este folosit ca mate-

ansparent la analizatoarele cu gaze. în sistemul periodic al lui Mendeleev:
lele scintilatoare, realizate din natriu- titanul, vanadiul, cromul, manganul, fierul,
fluor-taliu, se dovedesc extrem de u- cobaltul şi nichelul, la care se adaugă
detecţia radiaţiei ionizate. Cristalele - berilul şi cuprul. Dintre „cromofore", ele-
id de bismut şi germaniu, cu pro-ti mentul cel mai activ este cromul, care, în
piezoelectrice, sunt aplicate la dis-ive anumite combinaţii, dă nuanţe de roşu, vio-
de undă electrică de suprafaţă, let şi verde.
istoarele din titanat de bariu dopat cu
ie ytriu sunt folosite la protecţia mo- Primele încercări de fabricare a neste-
or electrice, locomotivelor, utilajelor matelor artificiale le datorăm, în secol>j|
triale, lagărelor de maşini-unelte, îm- trecut, chimiştilor francezi Gaudin şi Ver-
;ându'-le să ajungă la temperaturi pe- neuil, iar prima nestemată cu care omul a
ase pentru funcţionarea acestora. concurat natura a fost rubinul. Procedeul
;tfel, monocristalele create de om du- lui Verneuil, modernizat, este folosit şi as-
itentele naturii devin „inima" minus- tăzi. Cu ajutorul unei flăcări extrem de cal-
i unor agregate industriale, ale căror de, numită plasmă de gaze, pulberea de oxid
şi productivitate atârnă de fineţea de aluminiu, cu un mic adaos de oxid de
urii şi de perfecţiunea acestora. crom, se evaporă şi apoi se condensează pe
un disc din material refractar, obţinându-se
NESTEMATE ARTIFICIALE monocristale în formă de „pară". Dacă as-
tăzi nu s-ar fabrica anual mii de kilograme
; ştie cât de rare şi cât de scumpe de rubine artificiale ne-am întreba cum ar
pietrele preţioase naturale. în secolul putea funcţiona milioanele de ceasuri de
t, o dată cu revoluţia industrială, s-a mână, ale căror mecanisme sunt înzestrate
că pietrele preţioase, în marea lor cu 15 - 20 de rubine artificiale.
itate foarte dure, nu sunt bune doar
idoabe, ci pot constitui şi o valoroasă Iubitorii de muzică ştiu că cele mai bu-
ie primă. Raritatea şi preţul ridicat al ne ace pentru picupuri sunt cele de safir,
matelor naturale, cantităţile impresio- care se tocesc lent, asigură o reproducere
pe care le cerea tehnica modernă făcu perfectă a sunetelor şi nu uzează discurile.
neputinţă o extracţie şi o utilizare pe Şi ele se prepară azi pe scară industrială
scară industrială. Atunci oamenii prin procedeul lui Verneuil.
iinţă s-au gândit la fabricarea neste-
or artificiale. Pentru aceasta, trebuia Ultramarinul se prepară sintetic foarte
vate două pobleme tehnice deosebit uşor, prin topirea unui amestec de argilă
ificile: obţinerea monocristalelor şi cu carbonat de sodiu şi sulf, şi se comer-
area culorii. cializează sub numele uzual de scrobeală
"Ogresul chimiei şi cristalografiei a albastră.
is iflarea compoziţiei şi reţelei ato-
a acestor cristale, formate fie din dio- Topazurile sintetice se obţin azi din co-
e siliciu (ametistul, topazul), fie din rindon colorat cu urme de oxizi de nichel
de aluminiu sau silicat de berii (rubi- şi magneziu, care îi conferă o superbă cu-
smaraldele, safirele, acvamarinele). loare aurie.
>za spectrală a stabilit că marea va-
e a coloraţiei nestematelor se dato- Smaraldele artificiale, numite igmeralde,
unor cantităţi infime de elemente străi- au fost realizate în 1930 de I.G. Farbenin-
troduse în reţeaua cristalină, denumite dustrie, printr-un procedeu hidrotermal.
notare", şi m primul rând metale cu Printr-un procedeu similar se fabrică azi şi
rele de ordine cuprinse între 22 şi 28 varietăţi preţioase de cuarţ (mai ales ame-
tist). în Franţa, fabrica Gilson de la War-
dreeques (Pas de Calais) a realizat în 1980 o
cultură de smaralde dintr-o soluţie supra-
saturată de săruri de berii, numită „supă
geologică", obţinută prin dizolvarea beri-
lului comun adus din Brazilia şi Madagas-
car - care se menţine la temperatura de

!00°C Se pregătesc felii de smarald, groase încheiată nici azi, deoarece nimeni nu a
de 1 mm şi late de 4 mm, care se fixează pe mai produs diamante prin acest procedeu.
nişte sârme şi se introduc în „supa La fel de misterioase şi irepetabile în timp
geologică". Conform legii creşterii cris- au fost şi experienţele din 1890 ale scoţia-
talelor, feliile cresc cu 1 mm lunar, astfel nului Hannay care a obţinut 12 cristale
că în nouă luni se obţin smaralde groase de dintr-un amestec de parafină, petrol, ulei
1 cm. de oase şi litiu metalic introdus în nişte ţevi
de tun închise ermetic la capete, prin for-
Cea mai mare biruinţă a obţinut-o însă jare şi încălzire într-un cuptor la roşu timp
tehnica modernă când s-a ajuns la reali- de 14 ore. Scoţianul nu a fost luat în serios,
zarea diamantelor sintetice (considerate dar uimirea a fost mare când în 1943, fă-
cele mai dure substanţe) şi chiar a unor cându-se o testare a celor 12 cristale cu ra-
materiale sintetice mai dure decât diaman- ze X, s-a constatat că 11 dintre ele erau
tul, încă de pe vremea lui Lavoisier, se ştia diamante autentice.
că diamantul este format din carbon curat,
având, cu toate proprietăţile diametral o- Visul a căpătat împlinire în anul 1955 în
puse, aceeaşi compoziţie cu grafitul, atât de S.U.A.: cantităţi mici de grafit ultrapur, su-
folosit la minele de creioane. Marea deo- puse la presiuni de aproape 100 000 de at-
sebire dintre diamant şi grafit a putut fi des- mosfere şi la temperaturi de circa 3 000°C,
coperită atunci când s-a studiat reţeaua lor şi-au schimbat structura hexagonală, dând
ristalină. Grafitul cristalizează în sistemul naştere, după 16 ore, primului diamant sinte-
uixagonal, având atomii aşezaţi la distanţe tic, un cristal minuscul cu un volum de 1 mm3.
inegale, în timp ce diamantul este un oc-
I (icdru cu o reţea foarte bine închegată, cu Experienţele lui Bandy, Hali, Strong şi
uomii de carbon aşezaţi la distanţe egale, Wentort s-au extins şi în alte ţări, rezul-
.ea ce explică în primul rând marea sa du- tatele fiind din ce înlee mai promiţătoare.
iilate. Această descoperire a cristalografiei La ora actuală, în S.U.A. se încearcă fabri-
a permis să se dea o explicaţie a naşterii carea diamantelor din gaz metan ridicat la
diamantelor în îndepărtatele epoci geolo- o temperatură de 1 100°C, în prezenţa u-
gice: în timpul erupţiilor vulcanice, bucăţile nui cristal de însămânţare. Gazul se descom-
de grafit au fost supuse unor presiuni şi pune şi degajează carbon care se depune
temperaturi uriaşe. In aceste condiţii, ato- pe cristalul-germene. Atomii de carbon se
mii de carbon din grafit, presaţi cu putere, grupează în structura atomică a cristalului-
s-au îndesat, aşezându-se mai aproape şi la nucleu, care creşte.
distanţă egală unul de altul.
Tot pe cale sintetică s-a obţinut, de
Toate aceste date au fost preluate de scurtă vreme, un produs mai dur decât
matematicieni şi fizicieni, care au stabilit diamantul, dar care nu există în natură.
ordinul de mărimi necesare pentru pre- Este vorba de borazon, compus al azotului
siunile şi temperaturile la care grafitul se cu borul. La baza procedeului se găseşte
poate preface în diamant şi apoi au preco- acelaşi fenomen de recristalizare care a
nizat realizarea unor utilaje capabile să fa- dus la transformarea grafitului în diamant,
că faţă acestor condiţii. din borazonul hexagonal obţinându-se prin
presiuni şi temperaturi înalte borazonul
în ultimul deceniu al secolului trecut, cubic, considerat la ora actuală cea mai
chimistul francez Henry Mbissan a reuşit dură substanţă cristalină existentă.
să obţină, dintr-un amestec de fier şi grafit
încălzit la 3 000°C şi la o presiune ridicată, CRISTALE „CÂNTĂTOARE"
cristale microscopice transparente sau ne-
gre care ardeau în oxigen asemenea diaman- Cine nu se mândreşte cu un cristal de
tului natural, fără să lase cenuşă. Moissan stâncă, adevărat bibelou, jucându-şi apele
s-a bucurat la vremea lui de o faimă mon- cristaline pe etajera unde este aşezat? Dar
dială, deşi cele 15,5 mg de asemenea cris-
tale obţinute au provocat o controversă ne-

prea puţini ştiu că acest cristal de stâncă, trice în sunet. Iată pentru ce cristalele pic
asemănător la prima vedere cu sticla, are zoelectrice au fost numite, pe drept cuvânt,
proprietăţi neobişnuite. cristale „cântătoare".

Ca şi odinioară, în casele bogaţilor pa- Fără ele, microfoanele ar tăcea, iar pic-
tricieni romani, şi azi, în locuinţele din ţările upurile ar fi mute...
calde, bile mari de cristal de stâncă servesc
la răcorirea mâinilor, deoarece cuarţul Ceva mai mult. în timpul primului răz-
cristalin e un bun termoconducător şi îm- boi mondial, piezoelectricitatea a căpătat utili-
prăştie în toată masa sa căldura transmisă. zarea practică de a detecta şi preîntâmpina
Se cunosc, încă din vechime, coliere de atacurile submarinelor inamice, datorită
cristal transparent de cuarţ care imitau ad- cercetărilor savantului francez Pierre Lange-
mirabil diamantul, obiecte de artă execu- vin. Cunoscându-se proprietatea ultrasune-
tate din acest material străveziu. telor de a se propaga prin apă şi de a fi re-
flectate de diferite obstacole, Langevin s-a
Industria 1-a preluat rapid ca preţioasă hotărât să le utilizeze pentru detectarea sub-
materie primă, datorită unor proprietăţi re- marinelor germane. In acest scop, el a con-
struit cu ajutorul unei plăci piezoelectrice
dutabile: duritate mare, grad de topire ridi- de cuarţ un emiţător de ultrasunete care
cat, conductibilitate termică, rezistenţă la furniza un fascicol îngust ce putea fi orien-
acizi. Sticlele de cuarţ topit sunt infinit mai tat spre diverse obiecte, reflectat şi apoi re-
durabile decât cele de sticlă şi la ciocnire, cepţionat de un receptor adecvat. Rezolva-
şi la diferenţele bruşte de temperatură, iar rea cu succes a acestei probleme a permis
firele de cuarţ, spre deosebire de binecu- detectarea nu numai a submarinelor inami-
noscuta vată de sticlă, sunt mult mai sub- ce, ci şi a oricărui obstacol ca aisbergurile plu-
ţiri, vizibile doar cu lupa. titoare pe oceane, a altor vapoare pe timp
de ceaţă, inclusiv determinarea adâncimii
Insă proprietatea sa cea mai neobişnui- fundului mării. Această ultimă determinare
tă, care avea să revoluţioneze tehnica mo- a permis după 1950 stabilirea reliefului
dernă, a fost observată în 1880 de fizicienii fundului mărilor şi oceanelor, ceea ce a a-
francezi Pierre şi Jacques Curie. Cristalul dus o revoluţionare a ştiinţelor geologice.
de cuarţ se electriza când era supus la com- Astăzi ultrasunetele produse de lamele pie-
zoelectrice sunt utilizate în detectarea fisu-
primare sau întindere. Fenomenul a fost rilor din piesele metalice, în telefonie, la
numit piezoelectricitate, adică electricitate construcţia aparatelor de radio, care con-
produsă prin presiune. Mai târziu, ei au sumă anual milioane de plăcuţe piezoelec-
constatat manifestarea unei comportări a- trice, ca şi în alte domenii.
semănătoare şi la alte cristale care au fost
„VRĂJITOARELE" LUMINII
înglobate în familia cristalelor piezoelec-
trice (sarea Seignette, sulfura de zinc şi de Există anumite corpuri cristaline pe ca-
plumb, topazul şi turmalina). Din aceste re lumina, căzând peste ele, le înzestrează
cristale se taie, după o anumită direcţie a cu proprietatea de-a mări intensitatea unui
planurilor cristaline, paralel cu aşa-zisa curent electric.
„axă electrică", lame subţiri a căror orien-
tare măreşte intensitatea piezoelectricitătii. Aşa se întâmplă cu cristalele de seleniu,
cesiu, sulfura de zinc, seleniură de cadmiu
Aceste cristale sunt deosebit de sensibile la etc, care, introduse într-un circuit electric
variaţiile de presiune exercitate asupra lor. şi supuse acţiunii unei surse de lumină (na-
turală sau artificială), sporesc amperajul cu-
Astfel, ele pot transforma în curent electric rentului. Intrate în umbră, aceste corpuri
presiunea undelor sonore. Aceasta a făcut
ca lamele din materiale piezoelectrice să
fie folosite la construcţia microfoanelor, în
care undele sonore se transformă în osci-
laţii electrice, pentru ca apoi, în difuzoare,
tot cu ajutorul cristalelor piezoelectrice, să se
producă transformarea impulsurilor elec-

îşi pierd miraculoasa proprietate. Fenome- pământurile rare sau minereurile radioad
nul a fost numit fotoelectric, iar respectivele tive. Sunt binecunoscute de toată lumea1
corpuri, fotoelectrice. datorită şi popularizării lor intense în cărţ
şi în manualele şcolare şi recunoscutei la
Cu ajutorul lor se pot confecţiona celu- importanţe industriale.
le fotoelectrice sau rezistenţe fotoelectrice,
capabile să execute lucruri uluitoare. Ne vom referi, aşadar, la o categorie di

Uşile care se deschid şi se închid auto- corpuri, cristale ale unor elemente sa
mat în instituţiile moderne, sistemele de a- compuşi ai elementelor din grupa a IlI-a
larmă din muzee sau casierii, semafoarele
care îşi schimbă culorile fără prezenţa a- sistemului periodic cu cele din grupa a V-i
gentului de circulaţie par de domeniul po- mai puţin amintite, dar care au revoluţie
veştilor. Şi, totuşi, ele există aievea. „Secre- nat tehnica ultimelor două decenii şi car
tul" lor constă într-un beculeţ, camuflat deschid interesante căi de cercetare pentr
discret, care proiectează în permanenţă o
rază de lumină asupra unei fotorezistenţe. viitor.
Când ceva se apropie, interpunându-se în
calea razei luminoase, creşte brusc rezis- Este vorba de semiconductori, material
tenţa dispozitivului (intrat în umbră), ceea odinioară total desconsiderate de eleetnj
ce pune în funcţiune un motoraş electric tehnicieni, pentru că nu erau bune nici
sau alt dispozitiv ce acţionează asupra des-
chiderii uşii, declanşării unui sistem de a- izolatori, nici de conductori electrici.
larmă sau schimbării culorii la semafor. S-a remarcat însă că ei pot deveni bu

Alte cristale „vrăjitoare" nu fac farmece conducători de electricitate sub efectul
sub acţiunea luminii, ci produc lumină sub nui aport de energie venit din afară (un m
efectul unor radiaţii (neutroni, electroni, câmp electric sau încălzire uşoară a corp
radiaţii Roentgen) sau al curentului electric.
Ele se numesc luminifori, iar fenomenul, lui). Cele mai apreciate sunt monocristal
fotoluminiscenţă. Lumina emisă de lumini- de germaniu, siliciu, seleniu şi telur - la i
for se datoreşte electronilor din cristal, care re se adaugă uneori, în mod dirijat, un
preiau energia de la particulele incidente şi impurităţi (stibiu, arsen, galiu, indiu etc
o cedează apoi sub forma unor unde
luminoase. Aşa se explică de ce plimbând pentru asigurarea unui anumit tip de co
noaptea lumina farului pe stâlpii indicatori
de pe şosele aceştia se „aprind" brusc, stin- ductibilitate.
gându-se o dată cu ieşirea din raza farului. Printre cele mai importante aplicaţii
La fel se petrece şi cu ecranul televizoru-
lui. Acesta e acoperit cu un strat de sub- cristalelor de germaniu şi siliciu se numă
stanţă cristalină, care se luminează mai crearea diodelor şi a tranzistorilor, care
mult sau mai puţin intens, în funcţie de in- devenit cele mai răspândite semicondu
tensitatea fascicolului de electroni proiec-
tat de tubul catodic, şi care reconstituie, toare din zilele noastre.
din puncte foarte mici şi omogene, imagi- Diodele semiconductoare au acelaşi
nea transmisă în studio.
cu tuburile diode, adică de a transforma c
ÎN ŢARA PITICILOR rentul electric alternativ în curent conţinu
însă sunt mai rezistente, ocupă un volum o
Nu vom mai aminti aici de fier, nici de sută de ori mai mic şi au o viaţă de 3 - 5
cupru, nici de zinc sau aluminiu, nici de mai lungă.

Tranzistorii au acelaşi rol cu tubur
triode, adică amplifică curenţii slabi sau m
difică oscilaţiile curentului, şi au acele
avantaje ca şi diodele semiconductoare.

Ambele piese permit miniaturizarea,
dică reducerea la proporţii minuscule a
nor instalaţii care, cu triode sau diode ob
nuite, ar avea proporţii de sute de mii
ori mai mari. în automatică, avantajele i
maturizărilor sunt evidente. Un creier el
tronic realizat după model uman cu mijii
ce obişnuite are ipotetic înălţimea unui b

etaje; semiconductorii l-ar reduce la UK11
ortiile'unei camere, fechile uzine de
aluminiu aveau nevoie ru redresarea existente în reţelele cristaline. în interiorul
curentului de o anexă ială, întinsă pe lor se formează un fel de gol care consti-
o suprafaţă de 3 000 -) a\2, deservită tuie originea unei fisuri, cauza viitoarei dis-
în permanenţă de 10 -ersoâne. La trugeri a piesei respective.
uzina modernă de alumi-ic la Slatina,
curentul necesar pentru roliza Intr-un singur fel materialele îşi puteau
aluminiului e furnizat de o ins-ie de recâştiga rezistenţa apreciată de calcule;
redresare cu diode de siliciu, ată în gonind aceste goluri din interiorul reţelei
câteva dulapuri, verificată doar imp în cristaline. Şi acest lucru era posibil într-un
timp de un tehnician, ără aceste singur fel: trăgând în fire extrem de subţiri
dispozitive simple, care se că cu materialul respectiv. Cu cât secţiunea ma-
milioanele în întreaga lume, ci-ţia terialului e mai mică, cu atât numărul „diz-
modernă nu şi-ar putea pune am-ta locaţiilor" (golurilor) e mai redus. Expe-
pe existenţa noastră cotidiană. Da-i rimental s-a dovedit că un fir de sticlă cu
lor ni se pare firesc să ascultăm mu-in diametrul de 22 microni avea o rezistenţă
vârful muntelui, scoţând din rucsac la rupere ca a oţelului, iar altul, mai sub-
anzistor cât o brichetă. ţire, de 2,5 microni, era de 30 de ori mai
rezistent decât cel mai dur oţel.
DISPREŢUITELE „WHISKERS"
Metalurgiştii au ridicat neîncrezători din
timpul celui de-al doilea război mon- umeri, cerând o dovadă mai sigură. Timp de
multe aparate electronice se defectau, aproape 10 ani, descoperirea avea să ră-
waţii" erau nişte firişoare subţiri de mână scamatorie de laborator. Iată însă că
1 care creşteau pe diferite piese de dispreţuitele mustăţi metalice au adus do-
plumb, cadmiu şi, întinzându-se, ve- vada elocventă: supuse la probe de labo-
în contact cu alte piese, producând rator, ele şi-au dovedit formidabila rezis-
circuite. In semn de dispreţ, militarii tenţă. Azi, metalografia a propus tehnicii
zi le-au numit „whiskers", adică mus- materiale din ce în ce mai rezistente prin
e animal. folosirea fibrelor extrem de subţiri de sticlă
:este „mustăţi", rase fără milă de pe şi metal. Nu peste multă vreme, datorită
ite, aveau să deschidă o eră nouă în lor, vom avea poduri suspendate care nu
:ă în clipa când au fost luate în serios vor cântări mai mult de 10 - 20 kg.
tre cercetători. Ele dădeau răspunsul
Jroblemă de rezistenţa materialelor, PREVIZIUNILE UNUI ROMAN
re zadarnic se străduiseră s-o rezolve ŞTIINŢIFICO-FANTASTIC
ie ani oamenii de ştiinţă din toată i.
Invidios parcă pe isprăvile cristalului de
ştia foarte bine că rezistenţa mate- stâncă, roşcatul său frate, rubinul artificial,
Ji depinde de structura reţelei crista- nu s-a lăsat mai prejos şi a deschis tehnicii
n mod normal, oţelul, sticla etc. tresă o uimitoare cale spre viitor.
aibă valori foarte ridicate de re-ţă,
deci o durată de rezistenţă foarte Totul a pornit, în 1960, de la o întâm-
Insă, în realitate, lucrurile nu stăteau plare. Fizicianul american Th. Maiman,
l} aşa. Slaba rezistenţă a pieselor care luminând într-un anumit fel un cristal de
■* să suporte greutăţi, tracţiuni sau rubin, a obţinut la ieşirea din cristal un fas-
1 mari s-a explicat prin defecţiunile cicul îngust de lumină roşie de o intensitate
neobişnuită. Abia după patru ani, însă, sa-
vanţii Townes, Basov şi Prohorov au aflat ce
este acea rază şi la ce poate fi folosită,
drept pentru care au primit Premiul Nobel.

Fenomenul a fost numit laser, iniţialele viziune, putem sta de vorbă cu aparatele
cuvintelor englezeşti Light Amplification by lăsate pe Lună de cosmonauţi, investigăm
Stimulated Emission of Radiation, ceea ce în întregul Univers folosind antene de zeci de
limba română înseamnă „amplificarea mii de ori mai mici decât cele obişnuite,
luminii prin emisiunea stimulată a radia- dispunem de ceasuri atomice de o ex-
ţiei". Tot numele de „laser" a fost acordat traordinară exactitate (eroare: o secundă la
şi instalaţiei care produce astfel de raze. 20 000 de ani), folosite la conducerea au-
Principalul component al laserului este un tomată a avioanelor, a sateliţilor artificiali
monocristal artificial de rubin, la care se ai Pământului sau a navelor cosmice.
adaugă oglinzile de la capătul cristalului, o
lampă puternică cu care se realizează ex- Ultimii zece ani au marcat un extraor-
citaţia atomilor în cristalul de rubin şi o dinar progres în folosirea laserilor. In 1976,
instalaţie de răcire cu aer lichid a crista- datorită lucrărilor lui N.G. Basov, laserul
lului ce se încălzeşte puternic în timpul de mare putere a început să fie aplicat în
funcţionării. controlul fuziunii nucleare, iar cinci ani
mai târziu, în 1981, cercetătorii polonezi de
Datorită posibilităţii de concentrare la Universitatea din Poznan au sintetizat un
excepţională a luminii într-un fascicul ex- compus cristalic nou (prin unirea atomilor
trem de îngust, cu ajutorul laserului se pot a două metale aparţinând pământurilor
realiza temperaturi de milioane de grade. rare cu atomi de oxigen şi fosfor). Laserii
Este exact raza pe care o anticipa unul din fabricaţi din el, care pot emite lumină con-
primele şi cele mai celebre romane ştiin- comitent pe trei lungimi de undă: 637,4,
ţifico-fantastice, Hiperbolidul inginerului 717 sau 550,9 nanometri, sunt deosebit de
Garin, de Alexei Tolstoi, unde se vorbea de importanţi pentru sistemele de comunicaţie
o teribilă rază de lumină care distruge totul prin fibre optice.
în calea ei. N-au trecut bine treizeci de ani şi
extraordinara forţă stă la îndemâna omului. La începutul anului 1983, o companie
britanică a lansat un difuzor cu perfor-
Laserul a pătruns cu o uimitoare viteză manţe înalte în privinţa reproducerii fidele
în nenumărate domenii tehnice şi ştiinţi- a sunetului, datorită unui interferometru pe
fice. Nu numai industria grea îl foloseşte ca bază de laser Doppler, interconectat cu un
pe un „bisturiu" luminos, capabil să vină computer, iar la sfârşitul aceluiaşi an trei
de hac celor mai rezistente aliaje, dar şi specialişti americani, E. Abraham, C.T.
medicina, tehnica fotografică şi teleco- Seaton şi S.D. Smith, au proiectat un com-
municaţiile şi-1 dispută în mod egal. Ope- puter care, înlocuind curentul electric cu
raţiile fără durere şi sânge, suturile orga- fasciculul razei laser, va fi capabil să reali-
nice cele mai fine (cum ar fi aceea a retinei zeze un miliard de operaţii pe secundă.
desprinse din interiorul ochiului) folosesc
bisturiele sau „pistoalele" cu laseri. Tot la- în sfârşit, dezlegarea multor taine ale
serului, tehnica fotografică îi datorează ho- microcosmosului, ale activităţii moleculelor
logramele, cei câţiva centimetri pătraţi de şi atomilor va fi posibilă datorită laserului
peliculă unde sunt fotocopiate cărţi de sute cu piosecunde. Piosecunda este o unitate
de pagini. Fotocopia unor biblioteci întregi de timp uluitor de mică, reprezentând IO"12
ar putea încăpea într-o cutie de chibrituri. dintr-o secundă. Aceasta înseamnă că
Astfel de reprezentări nu pot fi citite cu o- lumina care „circulă" cu o viteză de
chiul liber, ci cu aparate speciale care trans- 300 000 km pe secundă parcurge într-o
formă numeroasele cerculeţe concentrice piosecunda 0,3 mm. Se întrevede un marc
în imaginea reală a obiectului. viitor spectrometrului bazat pe piosecunde.
ce va revoluţiona cercetările în fizică, chi-
Dar revoluţia cea mai mare a produs-o mie şi biologie, în special.
laserul în telecomunicaţiile terestre şi cos-
jmice. Datorită lui, cu o singură rază, trans- Modestul cristal creat de om poate con-
mitem simultan 160 de programe de tele- cura cu succes cristalul vrăjit din poveştile
copilăriei noastre.



CUPRINS

PREFAŢA ........................................................ 5 Planta sfântă a druizilor .............................. 60

Partea întâi Plante cu bilet „oficial" de călătorie ............... 60

PLANTE ................................................. 7 IV. SUPRAVIEŢUITOARELE NE

VORBESC......................................................... 62

I. DIMENSIUNI LA ANTIPOD ...................... 9 Bătrânele globului ............................................. 62

Balaurii din poveste ......................................... 9 Fosile vii ............................................................ 63
Frânghiile maimuţelor .................................... Algele şi... secretul veşniciei .......................... 63
Mai înalţi decât piramidele .............................. 9 Cele mai vechi ferigi ...................................... 63
Ringul de dans din California .......................... 10 Cycadalele îşi amintesc................................... 63
Copacul bătrân de 1 000 de ani ...................... 10 Obârşiile cârcelului......................................... 64
Uriaşul pagodelor ............................................. 11 Uimitorul „toumbo"....................................... 65
Frunze-record ..................................................... 12 Străbunicile coniferelor ................................. 66
Flori care stârnesc uimirea ............................. 12
14 Relicte ............................................................... 67
Fructe fabuloase ................................................. 15 Lotusul românesc ........................................... 67
Minicopacii ......................................................... 17 Alte relicte ale timpurilor calde.................... 68
Piticul plantelor cu flori .......................................... 19 Când boarea atlantică bătea şi pe la noi . . 69
Lumea nezărită a plantelor ............................. 19 Rămăşiţele unor epoci glaciare din vâr
Făurarii zăcămintelor metalifere ....................... 20 furile munţilor ................................................ 70
Patronii fabricilor de azot .................................. 21 Turbele şi mlaştinile de munte, ascunză
Algele ucigaşe ..................................................... 22 tori ale plantelor polare............................ 71
O vulturică ce încurcă ştiinţa ........................ 73
Cea mai disputată cariofilee.......................... 74
II. PLANTE ORIGINALE ...................................... 23 Taina Pietrei Craiului .................................... 75

Plante cu înfăţişare şi nume de animale . . . . 23

Plante luminoase ................................................. 24 V. PLANTE DE CARE AZI NU NE

Plante electrice ........................................................ 26 PUTEM LIPSI ..................................... 77

Plante lunatice ..................................................... 27 Bucătarii invizibili ai florei..................................... 77
Plante-barometru..................................................... 28 Microbi puşi la treabă ..................................... 78
Plante-busolă .................................................... 28 Cea mai răspândită cereală .................................... 79
Plante-aragaz .................................................... 30
Plante-artilerist ................................................. 30 Victoria cucuruzului ..................................... 80
Plante-ceasornic ................................................ 31
Plante-batimetru .............................................. 33 Aventura florii-soarelui ...................................... 81
Plante melomane ............................................. 34 Dulciurile şi blocada maritimă ............................... 83
Plante insectivore ............................................. 35
Plante cocoţate ................................................. 38 Epopeea cauciucului ..................................... 84
Atracţia mirodeniilor ..................................... 86
Leacuri nedespărţite ..................................... 88

Plante parazite .................................................... 39
Plante semiparazite ......................................... 41 VI. PLANTELE VIITORULUI .............................. 91

Plante saprofite ................................................ 42 Lanurile submarine ........................................ 91

Plante-comeseni ................................................ 42 Noi paveze împotriva foametei ....................... 92

Plante vivipare ................................................. 43 Combustibilii vegetali ai viitorului .................. 94
Plante simţitoare O posibilă hrană a cosmonauţilor .................. 95
............................................ 44
Plante plimbăreţe ............................................ 46

VII. PATENTE VEGETALE .................................. 97

III. ALTE VEGETALE STRANII.......................... 49 Modelul industrial al fotosintezei .................. *>
Planoare, paraşute, deltaplane şi avioane
Ţepoasele putiurilor aride ...................................... 49
Ciudatele „apariţii" din păduri ....................... 51 vegetale ............................................................
O plantă care nu se lasă fotografiată . . . . 52 Principiul lui Arhimede şi plantele acvatice . . 99
Eroina vulcanilor noroioşi ............................... 52 O plută ideală pentru călătorii lungi ...............
Posesoarele de pârghii ..................................... 52
Capcane florale ................................................ 53 .................................................................................. 100
Uimitoarele ..mecanisme" ale orhideelor . . . 54
lava cu bunătăţi a Roridulei ......................... 58 Submarinele vegetale ......................................... '
Plantele furnicilor ............................................. 58 Planta, o uimitoare pompă vegetală ..............

.................................................................................. 102
Forţe explozive produse de „jocul" lichidelor . .104
Fotomecanica vegetală ...................................... " "
Construcţiile aerostatice şi turgescenţa . •

'07

SSST|㪠atenţi" '. '. '. '. '.'. jj* Călătoriile misterioase ale racilor I.5

mza sursă de inspiraţie ..................................... 09 VII. PĂIANJENI ŞI MIRIAPOZI ............................. 158
llotropismul vegetal şi construcţiile . . . .110
Plasele aducătoare de moarte ......................... 158
Concurenţii fraţilor Montgolfier ..................... Km

rtea a doua Locatarii chesoanelor argintii ......................... |r,n
Văduva neagră
............................................... IC2
Cianura, armă de luptă ..................................... if,2
JIMALE................................................ U1

•ROTOZOARE 113

ntea dintre regnuri ......................................... 113 VIII. INSECTE SOCIALE..................................... K,N

muri feudale ................................................ f« Furnicile şi meşteşugurile lor .......................... 165
Termitele, constructori uimitori ...................... 16';
:ul mărilor ........................................................... ll:> Albina, capodoperă a naturii ......................... 17|
Isprăvile viespilor ............................................. 175
;rii lumii invizibile ......................................... Ho Nici bondarii nu se lasă mai prejos ....................... 182

METAZOARE.................................................... 118 IX. FLUTURI .......................................................... 181

reţii, fiinţe misterioase ................................. 118 Uriaşii fluturilor ................................................. 183
hidră care nu fnspăimântă .......................... 119 Călători peste munţi şi mări ............................. 184
iaşele clopote de gelatină .............................. 119 Nălucile nopţii
................................................ 185
vigatori temerari .......................................... 120 Meşterii camuflajului ......................................... 186
Bombicolul, parfumul ce străbate distanţele . . 187
ingurile subacvatice ..................................... 122 Detectorii de căldură ........................................ 188
dreporarii, arhitecţi ai scoarţei pământeşti . 123
rajul mărgeanului ......................................... 125

VIERMI ............................................................ 127 Viclenele molii antiradar ................................. 188
Un Flămânzilă al insectelor ............................. 18')
demiurg al solului ...................................... 127 ..Fabricile" de mătase naturală .............................. 190
ma gigantică .................................................. 128 Procesiunile din pădure ..................................... 192
gurile viermilor ............................................. 128 O înspăimântătoare invazie de omizi .............. 193
care deretică apartamentul ...................... 129
îglicile uriaşe ................................................. 129 X. LĂCUSTE, MIRMELEOM, ŢÂNŢARI,
mejdiile viermilor cilindrici ........................... 131 LIBELULE ........................................................ 195
iriile - viermi pe mosorele .......................... 132
ielicatesă gastronomică...................................... 133 Vin lăcustele! ..................................................... 195

MELCI ŞI SCOICI ...................................... 135 O lăcustă ipocrită ............................................. 195
Lăcuste-plante
iluşte curioase şi rare ......................................... 135 ................................................ 196
Icul plimbăreţ ................................................. 136 Pâlniile unui „leu" minuscul ............................. 198
nicui marii bariere de corali ....................... 138 N-au dansat decât o seară ...................................... 199
'luşte care ne îmbracă .................................. 138 Peştera cu lumini misterioase ......................... 200
tele melcilor albaştri ...................................... 139 Şoimii insectelor ................................................ 200
'ica-lighean ..................................................... 140
bul moluştelor ............................................ 141 XI. ALŢI GÂNDACI ........................................... 202
şmanii nezăriţi ai lui Cristofor Columb . . 141
ica peştilor .................................................... 142 Coleoptere uriaşe ............................................. 202
indicator al mişcării scoarţei pământeşti . . 143 Traista cu mâncare călătoare .......................... 203
Hematele mării ............................................. 143 Gândacii-chimişti ............................................. 203
Fabrica de havane ............................................. 205
HEFALOPODE ............................................. 146 Morţii în păpuşoi ............................................. 206
Fabricanţii de lumini ......................................... 206
animal fabulos ............................................ 146 Fabricanţii de culori ........................................ 207
neala cefalopodelor ...................................... 147 O larvă prădalnică ............................................. 208
mărul şi ejectoarele lui Cousteau ............... 148 Masca înspăimântătoare.......................................... 208
submarin a străbătut veacurile .................. 148 Războinicul marş al gândacului de Colorado . . 209
Puricii, eroi de circ ............................................ 211
Insectă-melc? ..................................................... 211

CRABI, RACI, SCORPIONI .........................150 XII. PEŞTI............................................................... 213

rac uş o r ca re a mân ia t pap alita tea ......................150 Baterii electrice ................................................ 213
Valeţii actiniei ................................................. 215
tenorul de apă ...................................................150 Cel mai prolific ........................................................ 215
Sub cupola meduzelor ..................................... 216
irtiţa" de sub piele 151 Escorta rechinilor .................................................... 217

■uşorul-sac . . . . . . . 152

!ena unor raci vestiţi . . 157

"mitoarc prietenie . . . . . . . . . . . 154

l'eştele-eopac ........................................................... 217 2. OBICEIURI SI COMPORTAMENT!:
Cicarii şi echilibrul biologic al apelor de munte 217 Cucul, pasăre parazită .....................................26(>
I'eştele-ventuză ................................................ 218 Femela zidită .....................................................267
Masculii paraziţi ..............................................218 Pasărea de foc
Concertele peştilor ............................................ 219 ................................................ 268
Peşti cuibăritori ................................................. 220 Furtişagul în comun .........................................269
Mai cruzi decât rechinii .................................... 221 Guacharo - ştima peşterilor ...............................269
Anghilele, călători neobosiţi .............................. 222 Ucigătorii de şerpi ..............................................271
Supremul sacrificiu al somonului keta . . . . 224
Cei mai mari şi cei mai mici ......................... 225 Uimitorii colibri .................................................271
Latimeria - o „vedetă" a biologiei .................. 226 Marii călători peste meridianele globului . . . 273
Prizonierii uscatului ..........................................227 3. COMUNICAREA PĂSĂREASCĂ .................. 275
Căţărătorii prin copaci ......................................227 Cei mai vestiţi cântăreţi ......................................... 275
Căluţii-de-mare .................................................228
Peştii-plante .........................................................229 Marii imitatori .................................................277
Peştele-broască ..................................................231 4. UIMITORII „MESERIAŞI" ...............................279
Peştii-păsări ..............................................................231 Agenţi sanitari şi doftoroaie îndemânatice . . 279
Rombul fluturător .............................................232 Cinteza de Galapagos - „pasărea cu ţepuşă" . . 280
Lampionul cu ţepi ............................................ 233 Caloriferistul fără greş ......................................280
Peştele-păcălici .................................................234 Dulgheri şi cascadori ..........................................281
Agenţii sanitari ai oceanelor .................................. 234 Fabricanţii cuiburilor gustoase ..........................282
Peştele-seismograf ............................................ 235 Preaiscusita croitoreasă ......................................284
Peştele-arcaş .................................................... 236 Hamacurile şi lampioanele din copaci . . . . 284
Vânătorii cu lămpaşe ........................................ 236 Specialiştii locuinţelor colective ...................... 285
Transatlanticele abisale ..................................... 237 Olarii şi zidarii aripaţi .................................... 287
Sturionii - gloria pescuitului românesc . . . . 239 Grădinari pricepuţi ............................................. 288
5. S.O.S. PĂSĂRILE! ............................................. 289
Păsări exterminate recent şi altele care dispar . 289
Păsări protejate în România ............................. 291

XIII. BROAŞTE ŞI SALAMANDRE .............. 242 XVI. MAMIFERE ................................................... 294

Uriaşii broaştelor ............................................ 242 1. MAMIFERE STRĂVECHI (monotreme.
Trei broaşte... originale ..................................... 242
Nevinovatul dragon .........................................243 marsupiale) ........................................................294
Broscoii-dădace ................................................ 244 O fosilă vie - ornitorincul...................................... 294
Slamandrele care nu se tem de foc ....................... 245 Ciudaţii furnicari
Mamifere-lăcuste ............................................ 294
............................................ 295
Clienţii eucalipţilor ............................................. 296
XIV. REPTILE........................................................ 246 2. INSECTIVORE (terestre şi aeriene) . . . . 297
Liliecii, vânători... moderni .....................................297
1. ŢESTOASE, ŞOPÂRLE ................................... 246 Liliecii-de-stâncă ................................................ 300

Tancul viu ........................................................ 246 3. CARNIVORE ................................................. 301
Ţestoasele de mare ........................................ 247
Supravieţuitorii dinozaurilor .............................. 248 Tiranii deserturilor .............................................301
Dracii zburători ................................................ 249 Tigrii zăpezilor veşnice ..................................... 302

Măştile sperietoare ......................................... 2S0 Voiajul focilor .................................................... 303
Şopârle care trezesc groaza ............................. 251 „Ofeliile" oceanelor ......................................... 304

Şopârla domestică ............................................. 252 Regele Polului Nord ......................................... 305
Cameleonul şi... arta sa ..................................... 253 4. ELEFANŢI ................................................... 305

Năpârcile ............................................................ 254 Batozele vii ........................................................ 305
2. ŞERPI. CROCODILI ......................................... 255 înşelătoarele sirenide ........................................ 306
5. RUMEGĂTOARE (paricopitate. impari -
Sugrumătorii junglei ........................................ 255
..Cureluşele'" otrăvitoare ......................................... 255 copitate) ............................................................ 307
Soarta cailor sălbatici ..................................... 307
Cum vânează şerpii? ......................................... 256 „Corăbiile" deserturilor ..................................... 307
Şarpele de mare
............................................ 256 Aventura cămilelor ............................................. 309
împărăţia crocodililor .................................... 257 Lamele - cămilele deserturilor înalte ............... 310

XV. PĂSĂRI ............................................................ 259 Un strămoş regăsit ............................................ 311
1. STRĂMOŞI ŞI URMAŞI .................................. 259 Pădurea de coarne ............................................ 311
Uriaşii păsărilor din trecutul apropiat . . . . 259 Căpriorul parfumat ............................................. 312
Uriaşii supravieţuitori ai păsărilor alergă
Periscoapele savanei ..................................... 312
toare .................................................................... 260 Săgeţile deserturilor ............................................... 313
Păsările fără aripi ............................................ 260 Caprele marilor înălţimi ................................. 314
„Cel mai mare duşman al umanităţii"? . . . . 314
Hoatzinul. un Arheopterix tntâr/iat?...................... 261 6. ANIMALE FĂRĂ DINŢI. CU PLATOŞĂ
Micuţii domni în frac ......................................... 262
Urmaşii uriaşilor zburători ............................. 265 ŞI SOLZI .......................................................... 316

Ghemuri nemişcătoare ................................. 31d

„plătoşalii şi solzoşu ...................................... ' Pietrelc-documcnt ............................................ 373
CETACEE........................................................... 3 « Spulberarea unei prejudecăţi ......................... 374
:rjaşi. uriaşilor .................................................Jj» Desenele vegetale ale pietrelor ...................... 374
cigaşii mărilor .................................................^ Biocenozele pietrei ......................................... 375
«finii, fiinţe inteligente ................................. 320 Viaţa din interiorul pietrelor ......................... 376
ROZĂTOARE.................................................... 32 Peştera, refugiu natural şi conservam al vieţii 378
popeea iepurelui .............................................gi
VI. PIETRE ORGANOGENE................................ 379
Vumul spre moarte ..............................................323 Răşina fără moarte ......................................... 379
»1 care vede auzind ...............................................•*« Grăunţii de piatră din plante .......................... 380
"eşterii digurilor, canalelor şi ecluzelor . . . . 324 Pietre din organismele animale ...................... 380
„Uzinele" de azot şi salpetru ale bacteriilor . . 381
Sinii preriilor.................................................................326 Alte substanţe minerale fabricate de bacterii , 382
icii mari săritori ...................................................J - ° iMagazionerii fluorinei ...................................... 385
n preţios rozător dispărut ..................................i t » Uriaşele depozite de calcar şi silice ............... 385
Păduri împietrite ................................................. 387
datori recent sosiţi pe la noi ......................329 Atolii îmbogăţesc relieful lenei ...................... 390

irtea a treia VII. PIETRE SACRE ŞI MISTERIOASE. . . .392
Cristalele atlanţilor ............................................. 392
[ETRE ....................................................331 Piatra fiiosofală ................................................. 393
Piatra de la Mccca ............................................. 394
NAŞTEREA ŞI DIVERSITATEA PIE Taina tectitelor ................................................. 395
Mărgelele africane ............................................. 395
TRELOR ................................................ 333 Sferele de piatră ................................................. 395
Uriaşii solitari ..................................................... 396
;ra de piatră .................................................333
ptoarele adâncului .......................................... 334 VIII. LA TEMELIA CIVILIZAŢIEI ŞI CUL
boratorul de suprafaţă .................................335 TURII ............................................................. 397

Iii din alte lunii .............................................336 Civilizaţia pietrei ................................................. 397
nerale şi minereuri ..................................... 337 Cultura şi arta suni datoare pietrei ....................... 398
Ci ........................................................................ 340 Pe firul timpului ................................................. 399
Taina pietrelor megalitice ................................. 401
PIETRE CIUDATE ......................................342 Sfincşii - între dalta omului şi cea a naturii . . 403

tre generatoare de mituri...................................342 IX. PIETRE NESTATORNICE ............................. 405
a. cel mai straniu mineral al Terrei . . . . 342
a născătoare de piatră ..................................345 Nisipul, boemul litosferei .................................. 405
tre plimbăreţe ............................................ 345 Necazurile pricinuite de nisipurile călătoare . . 405
inia de mare .................................................347 Mineralele „invizibile" şi Turnul înclinat din 406
cinicii" pietrelor .........................................348 Pisa
tre-flori .........................................................349 Râuri de nisip .................................................408
tre muzicale .................................................350 Loessul şi „problemele" lui ...............................408
;a de piatră .................................................351 Pericol, avalanşe! ............................................. 410
Hegira surpăturilor de piatră ........................... 410
CULOAREA ŞI MEMORIA PIETRELOR . . 353 învingerea pietrelor nestatornice .......................411
Dalta măiastră a vântului........................................413
ori schimbătoare ..........................................353
orii tabelului lui Mendeleev ......................353 X. PIETRE CARE AU REVOLUŢIONAT
i\ luminilor .................................................354 TEHNICA .......................................................... 416
[a culorilor ....................................................355
menirea pietrelor ..............................................355 Cuprul şi epoca de bronz ..................................416
rele au „memorie"? .....................................355 Fierul deschide o nouă epocă ..........................416
Argintul „uşor" al zilelor noastre ...........................419
PIETRE PREŢIOASE ......................................357

»jul nestematelor ......................................357
itorul cristal transparent de cărbune . . . . 360
ipuşii aluminiului ......................................363
ip'işii siliciului
.....................................364

IATRA ŞI VIAŢA .......................................367

lea" sferei de piatră..........................................367
iele trădează zăcămintele metalifere . . . 367 XI. PIETRE ENERGETICE ..................................421

I aurului negru 369 Cărbunele de pământ ..............................................421
Cărbunele alb ....................................................422
calcar şi cremene 370 Petrolul ................................................................ 424
Cărbunele alb al adâncurilor ..................................425
ighiul pădurii .............................................371

""ilc păm/nturilor sărate ..........................372

Combustibilii nuclear' ...................... . 426

XII. PIET RE DE REZER VĂ ALE IN Paveze contra tocului ........................................ 4A-
DUSTRIEI ....................................................428 „Tare ca piatra" ................................................ 43ti
Foiţe străvezii .................................................... 43"
Mcrta metalurgiei moderne ............................. 428
i >ouâ soluţii julesverniene ...................................... 428 XIV. PIETRE FĂURI IE DE OM ......................... 43S
( um se va obţine fier şi cupru în viitor? . . . 429
Aluminiul se va scoate din argile? .................. 430 Recife artificiale ................................................ 438
Piatra de var. combustibil pentru vehicule . . . 430 Grădini de piatră..................................................... 438
Şi petrolul va avea înlocuitori .......................... 431 „Crescătoriile'' de cristale ................................. 439
Nestemate artificiale ......................................... 440
XIII. PIETRE UTILITARE.................................... 433 Cristale „cântătoare" .......................................... 441
„Vrăjitoarele" luminii.............................................. 442
Pietre comestibile ............................................. 433 fn ţara piticilor ................................................ 443
I tacuri din piatră ............................................ 433 Dispreţuitele „whiskers" .................................. 444
Hrana ogoarelor ................................................ 434 Previziunile unui roman ştiinţifico-fantastic . . 444