Opris, Tudor - Enciclopedia Curiozitatilor Din Natura

RĂCUŞORUL-SAC crabului mascul trăsături feminine. Femin
zarea nu este doar morfologică, ci apare Şj
Prin plasele pescarilor se încurcă ade- în compoziţia chimică a diferitelor struc.
seori crabi care, întorşi cu pântecele în sus, turi. De asemenea, crabul capătă instinCte
prezintă o particularitate demnă de atenţie. materne. El apără parazitul ca şi cum ar a
Sub abdomenul crabului stă atârnat un ani- para propriile lui ouă. S-au emis multe in0
mal straniu, redus la un sac bilobat plin de teze în această privinţă. Cea mai recentă
ouă. Datorită formei sale specifice şi gaz- din 1983, a lui Hans Fuchs, presupune c
dei de care se prinde a fost numit Sacculi- parazitul emite anumiţi hormoni sexual'
na carcini, deci „desaga racului". capabili să orienteze şi să definitiveze sexul
crabului tânăr.
Multă vreme oamenii de ştiinţă consi-
derau Sacculina drept un vierme parazit şi GALERIA UNOR RACI VESTIŢI
zoologiile de acum un veac îl plasau la a- Cel mai mare şi cel mai gustos dintre raci
cest capitol. Abia când cercetările au do- este homarul (Homanis vulgans), frecvent
vedit că larva acestei fiinţe de tip nauplius în apele nordice ale oceanelor.
prezintă caracteristicile crustaceelor, poziţia Acest uriaş al racilor, care atinge 40-50 cm
lui sistematică a trebuit să fie radical mo- lungime şi 5 kg greutate şi este îmbrăcat
dificată. Cunoscutul zoolog francez Yves într-o frumoasă armură de un albastru-mar-
Delage a studiat şi descris, la sfârşitul se- morat, posedă un cleşte mai mare şi altul
colului trecut, istoria dezvoltării extrem de mai mic. Se pescuieşte ca şi peştii, cu câr-
curioase a acestui crustaceu. lige, la adâncimea de 50-60 m, mai ales în
Marea Nordului, lângă Helgoland şi pe
Din oul ajuns în apă iese larva liberă nau- coastele Norvegiei şi ale Angliei. Numai pe
pliană, cu trei perechi de picioare, care, du- coastele Atlanticului de nord se pescuiesc
pă ce ajunge în faza cyptis, cu şapte perechi peste 6 milioane de exemplare anual.
de picioare, caută un crab tânăr înainte de (Fig. 17)
năpârlire şi se agaţă de un păr chitinos al Printre crabi (raci lătăreţi) cel mai voi-
acestuia prin antena a doua. Aceasta, după nic este Macrocheira kaempaeri sau crabul
ce se răsuceşte, se transformă într-un or- uriaş japonez, cu corpul de dimensiunile
gan de tipul unei canule de seringă care in-
tră în corpul crabului. Concomitent, toate Fig. 17. Homarul, campionul racilor
organele parazitului se resorb şi formează
o aglomerare de celule. Prin mişcări de tip
amiboidal, acest germen înaintează în lun-
gul intestinului crabului şi ajunge la limita
toracelui cu abdomenul. Aici îşi începe ac-
tivitatea, formând o tumoare care după un
timp iese la suprafaţă. Parazitul creşte în a-
lară, formând un sac, dar creşte şi în inte-
rior, formând o reţea de rădăcini care pă-
trund în tot corpul crabului, până şi în pi-
cioare. Prin această reţea de rădăcini, para-
zitul absoarbe sucurile gazdei ca şi o plan-
tă, dar organele vitale ale crabului nu sunt
atacate. Ajuns la maturitate, parazitul se
reduce anatomic la un sac cu ouă.

O excepţional de interesantă formă de
adaptare la viaţa parazită o constituie fap-
tul că Sacculina este capabilă să modifice
caracterele sexuale ale gazdei, conferind

ne] farfurii şi cu picioarele lungi de 1 m. 18. Crabul ..hor al nucilor de cocos
njstanţa dintre cleştii labelor în plină des-
«jurare poate atinge 5 m. Pe fundurile liniş- comparaţi cu nişte poliţişti care dirijează
,ite, mâloase, se mişcă greu, ca un păianjen circulaţia purtând mănuşi albe.
riaş. Cu toată talia lui uriaşă, în apele agi-te
ale ţărmului sau pe uscat devine in-fensiv. Aceste semnalizări par a avea scopul să
descurajeze şi să îndepărteze rivalii care ar
Este pescuit pentru carnea labelor, nult intenţiona să pătrundă în mica zonă din ju-
apreciată; restul se foloseşte la prepa-area
făinii furajere, introdusă în hrana pairilor. rul vizuinii crabului semnalizator.
Ceva mai mic este crabul de Kam-•iatka In anumite împrejurări pot avea loc şi

(Paralithodes), în greutate de 7 kg, pescuit lupte corp la corp. Cei doi adversari se a-
propie unul de altul cu picioarele ţepene şi
de-a lungul costei de vest a peninsulei lovind terenul cu cleştii. Se îmbrâncesc
Kamciatka şi prelucrat sub formă de unul pe celălalt, iar cleştii, care s-au încru-
cişat un timp zăngănind ca nişte florete, se
conserve la locul de pescuit, în uzine plu-
titoare, înzestate cu bărci cu motor care insta- strâng reciproc. Crabul cel mai puternic îl
lează plasele şi transportă pe vas prada împinge pe cel mai slab dincolo de „teri-
capturată. toriu", iar acesta părăseşte lupta care du-
rează câteva secunde.
De un interes deosebit în rândul natu-
raliştilor dar şi de o proastă reputaţie în rân- învinsul nu se potoleşte. îşi reia în fie-
dul băştinaşilor se bucură racii căţărători care dimineaţă lupta, după ce s-a curăţat şi
(Birgiis latro). Ei nu se mulţumesc cu hrana s-a hrănit. Mulţi observatori sunt ispitiţi să
săracă din apele litorale. Lacomi şi curioşi, asemene şi chiar să considere acest „pu-
ei fac excursii pe uscat unde se găseşte o gilat" zilnic al cleştilor un sport sau un joc
hrană mai abundentă şi sigură. Aceste in- care depăşeşte sfera activităţilor necesare
cursiuni au devenit posibile datorită modi- pentru supravieţuirea speciei.
ficărilor organice corespunzătoare pe care
Şi pentru că a venit vorba de această
le-au suferit: pliurile branhiale închid bine lege fundamentală a vieţii, în lupta pentru
cavitatea respiratorie, unde se păstrează u- supravieţuire, atât de acerbă în fundul mă-
mezeala. Cavitatea este plisată şi bine vas- rii, crabii folosesc tactica soldaţilor, care ca
cularizată, ca şi un plămân. Modul său de să înainteze fără să atragă atenţia duşma-
hrănire se deosebeşte radical de al celor- nului, îşi acoperă căştile şi umerii cu ra-
lalţi crabi. El se caţără cu uşurinţă pe pal-
mierii înalţi, ca să culeagă nucile de cocos,
din care cauză a fost numit crabul-hoţ, de-
oarece fură din hrana băştinaşilor. Mai în-
tâi înlătură fibrele cu ajutorul foarfecelor

voluminoase. Tot cu acestea sparge nucile
S1 consumă conţinutul. Crabul-hoţ nu se în-
toarce în apă decât pentru a depune ouăle.
(pig. 18)

Şă ne deplasăm acum pe litoralul sta-
ului Panama. Acolo trăiesc crabii din ge-
^' Uca, numiţi de localnici crabi-violonişti.
asculul are un cleşte uriaş. în ape scăzu-

> 'a lumina zilei, aceste animale ies din
° Jţfile lor de nisip pentru a se hrăni. Mas-
" se avertizează unii pe alţii printr-o ne-,j
^.atâ agitarea a cleştelui lor hipertrofiat

arborarea de semne colorate pe ce-
apendiec. Din această cauză au fost

muri, spice, frunze, pentru a fi luaţi drept Pagurul (Eupagunis prideauxi) e dit în
tufe. De pildă, crabul Dromia vulgaris prin- numeroase mări şi oceane. A fost ^ tezat
de bureţii de mare din genul Suberites pe rac pustnic, sau Diogene, din cau/ I unui
care, cu ajutorul cleştilor, şi-i înfige direct comportament neobişnuit: asemeti !
în ţepii chitinoşi de pe spate. înţeleptului din vechime, care filozofa î "*

Alte specii de crabi precum Oxyrhin- chis într-un butoi, el trăieşte în cochilii?
chus şi Hyas îşi cară pe corpul lor alge, po- goale ale unor melci. Nu-1 interesează a c C
lipi, spongieri şi briozoare, crusta lor fiind este casa: important e să-i fie pe măsură, o!
o adevărată grădină marină. Originalul aco- aceea Eupagunis a fost găsit în cochiliile
perământ viu îi maschează perfect faţă de douăzeci şi cinci de genuri diferite. Goan-
duşmani. Ceva mai mult. Un crab, numit după cochilii se explică uşor: racul are u
păianjenul-de-mare (Maja vernicosa), nu se
mulţumeşte să-şi aranjeze un camuflaj pe abdomen moale, un adevărat călcâi al \v-
spate, ci, pentru a nu fi nevoit să şi-1 îm- Achile care îl face vulnerabil faţă de dus '
prospăteze căutând în împrejurimi „mate- mani. Cochilia îi serveşte drept scut. Dar l
ria" vie, la fel ca un grădinar, îşi „butăşeş- un astfel de cavaler cuirasat, chiar dacă se I
te" algele pe care şi le cultivă pe spate, asi- poate deplasa cu armura în spinare, cu
gurându-şi acoperământul fără prea mare greu poate să-şi procure hrana; îi lipseşte I
efort şi fără a se deplasa în mod special. mobilitatea. Nu există decât o soluţie sal- I
vatoare: să-şi găsească un asociat, aşa după j
S-a dovedit printr-o experienţă că adap- cum în poveştile populare ologul se însoţea !
tarea crustaceelor la mediul înconjurător nu cu orbul, făcând o fiinţă întreagă. (Fig. 19)
este doar instinctivă, oarbă, cum s-a crezut. Acest asociat este actinia, numită anemonă
Ei au capacitatea de a distinge culorile. sau dediţel-de-mare, datorită aspectului ei

Marele naturalist german Brehm, autorul floral. Până la începutul secolului al XlX-lea,
celebrei cărţi Lumea animalelor, ne vorbeşte actiniile se găseau orânduite prin- I tre plante.
de o „probă" convingătoare în această însuşi marele Linne, creatorul nomenclaturii
privinţă. Un număr de crabi au fost vârâţi binare, le încadrase într-o I grupă specială, a
într-un acvariu alb în care se găseau flu- zoofitelor, a florilor-ani-male. Abia Lamark, în
turaşi de hârtie albă şi roşie. Unii dintre ei vestitul său tratat de zoologie din 1809, le-a
şi-au înfipt pe spinare bucăţi roşii, alţii bu- aşezat acolo unde trebuie, adică în clasa
căţi albe. Apoi ei au fost strămutaţi într-un Hydrozoarelor, alături de hidre de baltă,
acvariu vopsit jumătate în alb, jumătate în' meduze şi corali.
roşu. Spre marea surpriză a cercetătorilor, înfăţişarea paşnică a actiniilor este înşe-
crabii au ales compartimentul alb sau roşu lătoare. Sub splendoarea de forme şi culori
al acvariului după culoarea hârtiuţelor cu a corolelor se ascunde un prădător lacom.
care îşi camuflaseră spatele. Tentaculele actiniei, asemănătoare unor pe-
tale, sunt presărate cu celule urzicătoare,
iar din gură şi din nenumăraţii pori ai cor-
O UIMITOARE PRIETENIE pului animalelt aruncă filamente lung'
(acontii) înarmate la vârf cu săgeţi otrăvite
Veninul lor e temut de toţi locuitorii mă-

Toate manualele de biologie din lume rilor.
pomenesc la capitolul „simbioză" de stră-
vechea şi tradiţionala prietenie dintre crabi De un astfel de asociat are nevoie pa'
şi actinii, prietenie care a atins cote atât de gurul. Braţele otrăvite ale acestuia îl pot f
înalte de perfecţiune încât poate fi luată para şi, în acelaşi timp, sunt arme de vână'
drept model în această privinţă. Cu peste toare care nu dau greş, procurând o hrar>a
2 000 de ani în urmă, marele naturalist al îmbelşugată.
antichităţii, Aristotel, o amintea ca pe o cu-
E drept, racul are o armă de apăra^1
riozitate a naturii. cleştele, bună pentru anumiţi prădăto^
dar total ineficace faţă de musculoas

L

aţC ale caracatiţelor, de pildă. Şi, ca să chid uşa. Crabii-de-mare, frecvenţi pe reci-
„ne de tâlhari, racul şi-a luat prieten şi fele de corali din Oceanul Indian, numiţi
de ştiinţă Libia tesselata, poartă în fiecare
S oc'at actm'a- Sunt cazuri când actinia cleşte câte o actinie. în momentul în care
2 ută prietenia racului. Aşa se întâmplă cu răpitorul cască botul ca să-1 înghită, crabul
° 'cuta actinie Antoloba, care trăieşte pe spi- îi oferă o „floricică" de mare, usturătoare.

111 rea lată a racului Hepatus. Smulsă de pe Alţi paguri (E. excavatiis) caută cochilii
inarea acestuia şi aşezată pe o piatră, ac- gata înarmate cu actinii. De îndată ce le
■ia ia ° Poz't*e inversă: cu tentaculele în găsesc ei se instalează în ele. Când pagurul
■s şi cu discul adeziv al piciorului în sus. îşi schimbă locuinţa în care nu mai încape,
nu-şi ia cu sine şi actinia. El o părăseşte o
In clipa când din întâmplare un Hepatiis dată cu cochilia şi îşi caută o casă nouă, de
ce pe acolo, ea se aruncă cu discul ade- preferinţă având o actinie gata instalată pe
acoperiş.
ziv înainte şi se prinde de asociat.
Aceasta este forma cea mai simplă şi,
în prezent se cunosc peste 400 de specii se pare, cea mai primitivă a simbiozei din-
de crabi care se asociază cu actiniile. Oa- tre pagur şi actinie.
menii de ştiinţă au descoperit diferite gra-
O formă mai evoluată o reprezintă rela-
de de specialitate în cadrul acestei sim- ţia dintre racul Pagums arossor şi actinia Cal-
liactis parasitica. De îndată ce simte prezen-
bioze.

Unii crabi folosesc doar ocazional ac-
tinia. Când vor să doarmă sau când se află
la pândă, ei prind o actinie cu care îşi în-

Fig. 19. Pagurul şi partenerii lui

130 NATUK11
CĂLĂTORIILE MISTERIOASE ALE
ţa actiniei, racul se apropie de ea şi, după
un ritual făcut din mişcări de mângâiere a pi- RACILOR
ciorului şi de atingere a discului adeziv, ac-
tinia se desprinde şi i se urcă pe cochilie. Deşi la prima înfăţişare crustacee] e
Racul poate să şi-o schimbe după voie. l

Cea mai evoluată formă a acestei sim- p.
bioze 0 constituie însă prietenia dintre racul p ţş
Prido şi actinia Adamsia palliata. Racul caută strâns legate de locul unde trăiesc, totir
numai această actinie pe care o recunoaşte atât în rândul crabilor cât şi al racilor întâi
după miros. El nu-şi aşază actinia chiar pe nim unele specii care înfăptuiesc fără o
„acoperişul" casei, ci jos, pe „prag", aproape numită rânduială călătorii neaşteptate
distanţe de sute de kilometri sau realizea2-
de orificiul cochiliei. Neavând migraţii subacvatice regulate.
posibilitatea să se dezvolte decât într-o Crabul olandez, pe numele lui ştiinţjfi
singură direcţie, actinia va înfăşură cu un inel Rithropanopeus harisii tridentatus, parc un
larg ca un manşon aproape toată cochilia ra- paşnic şi sedentar locuitor al apelor de pe
cului, devenind astfel un meterez de apărare ţărmul Ţărilor de Jos. Foarte comun în
scrădărişurile şi nisipurile litorale acoperite
inexpugnabil. de ape sălcii, el este uşor de recunoscut
Orificiul bucal al actiniei este aşezat datorită carapacei hexagonale, cu trei dinţi
în partea antero-laterală, jgheabul mărginit
chiar în spatele gurii racului şi, când acesta de două creste chitinoase zgrunţuroase si
se hrăneşte, actinia ia şi ea parte la ospăţ, culoarea maronie a carapacei contrastând
apucând cu tentaculele bucăţi de mâncare puternic cu albul strălucitor al penselor
scăpate de rac. sale ascuţite.
în 1950, cu prilejul pescuitului cu nă-
Dar racul crescând, gura i se depărtea- voadele, pescarii de pe Razelm au observat
ză de marginea cochiliei şi deci şi de orifi- agăţate de sforile acestora nişte crabi mici,
ciul bucal al actiniei. Ca să nu rămână mai necunoscuţi până atunci în ţara noastră.
departe de gura racului, actinia îşi constru- Erau tocmai plimbăreţii crabi Rithropanopeus
ieşte un gen de pod suspendat, secretând care, răspândiţi iniţial în apele interioare
la marginea cochiliei o substanţă care se (lacuri şi râuri) din Olanda, s-au întins treptat
întăreşte repede, acoperind partea dinainte şi în ţările vecine datorită intervenţiei
a capului racului cu o membrană cornoasă involuntare a omului. în felul acesta. ei au
subţire, dar rezistentă. In acest fel actinia pătruns, după 1947, în limanurile Bu-«gului şi
supraetajează cochilia, mutându-se de pe Niprului şi de aici, probabil, în 1950, aceşti
crabi au fost observaţi pe canalul E-nisala şi
locul vechi pe cel nou. din nou în Razelm, unde într-un an se
înmulţiseră atât de masiv, încât pe lângă
Avantajele acestui mic artificiu arhitec- importante cantităţi ce au fost scuturate pe
tonic al Adainsiei privesc ambele părţi. Pe fiecare crilă de năvod (1-2 baniţe), I s-a putut
de o parte, actinia se găseşte mereu aproa- culege, printre peştele prins Şj adus la
cherhana, cel puţin un coş de crabi de fiecare
pe de gura comeseanului. Pe de alta, racul caic.
are asigurată apărarea şi, datorită „geniu- Mult mai pasionantă este migraţia uni"
lui" constructiv al tovarăşei sale, îşi lărgeşte neam de langustă (Palinurus argus), filmată
cochilia pe măsură ce creşte, fără a mai fi ne- subacvatic de neastâmpăratul comandau1
voit - cum fac alţi paguri - s-o abandone- J. Y. Cousteau, căruia îi datorăm cele mal .
ze, cărând şi actinia pe noua locuinţă, mai frumoase pelicule despre viaţa animale'01 j
spaţioasă. Aşadar, racul Prido n-are nevoie marine.
să-şi schimbe casa. El îşi petrece o mare Langusta străbate anual un impresi"'
parte din viaţă în aceeaşi cochilie, aflată în nant drum submarin prin canalul Yucata"
permanentă „autoconstrucţie", conserva- pentru a-şi depune ouăle.
torism care îi convine de minune şi actiniei.

AJNIMALE ÎS/

Aparatele de filmare au surprins ceea ce Contactul între şiruri, deci unitatea co-
meni nu putea vedea de la suprafaţa a-0 loanei, este asigurat cu ajutorul cozilor şi an-
■. [nărşăluirea pe fundul oceanului a unor P tenelor. Rândul din spate pipăie în perma-
nenţă cu antenele cozile celor din faţă. A-
Ioane de sute de mii de languste care, la riergarda coloanei, formată din exemplare
viguroase şi experimentate, are grijă să adu-
jjpostul întunericului, înaintau ca o uria-a ne şi să readucă în coloană pe cei rătăciţi.
armată, pe tăcute şi într-o ordine desă-
vârşii- Atunci când sunt atacate, langustele se
aşază în cerc şi îndreaptă antenele amenin-
privită de la o anumită distanţă, această ţătoare ca nişte suliţe spre duşman. Pierde-
rile sunt mari, langustele având destui duş-
iasă mişcătoare putea fi asemuită cu o i- mani: peştii răpitori şi mai ales omul. Indi-
mensă pădure de antene agitate în toate ferent de masacrele ce pot avea loc, supra-
vieţuitorii merg mai departe şi fără şovăire
direcţiile- .... ,,. spre ţintă, înaintând cu o regularitate aproa-
pe de metronom 8 km pe zi.
Coloanele cuprind şiruri pertect sincro-

nizate, formate din 2, 3 până la 200 de exem-

plare, având în frunte un conducător. A-

c6Sta deschide drumul, iar după ce oboseşte

este imediat înlocuit.

VII. PĂIANJENI ŞI MIRIAPOZI

PLASELE ADUCĂTOARE DE MOARTE vesc la formarea unui cocon de ouă. SuK
protecţia coconului, se maturează ouăle sj
Se spune că, în mitologica Lidie, trăia A- tot aici stau câtva timp şi păianjenii du'pj
rachne, o tânără ţesătoare, fiica lui Idmon ieşirea lor din ouă. Sunt cunoscuţi coconii
din Colophon, vestită pentru măiestria cu rotunzi pe care, încă din luna mai, femelele
care ţesea pânzele. Sfidând-o cu îndemâna- păianjenilor-lupi (Lycosa) le târâie dupj
rea ei pe zeiţa Atena, patroana ţesătoarelor ele prin frunzarul pădurii. Coconul cu picior
si a torcătoarelor, zeiţa însăşi ar fi coborât al genului Agroteca are, în prima dimineaţă
din Olimp, pentru a-i vedea pânzele. între după formarea sa, aspectul unei cupe de vin
zeiţă şi muritoare s-a încins o aprigă întrece- atârnate, iar a doua zi se transformă într-un
re. Mâniată de a fi fost întrecută în măies- bulgăre neînsemnat de pământ. Această
trie, Atena i-a sfâşiat pânzele. De disperare, transformare se datoreşte faptului că, în a
Arachne s-a spânzurat. Atena n-a lăsat-o doua noapte, femela-mamă transportă ne-
însă să moară ci, cuprinsă în ultima clipă încetat bucăţele de pământ la formaţia sus-
de milă, a transformat-o într-un păianjen pendată cam la o jumătate de metru dea-
sortit de atunci să-şi ţeasă pânzele la in-
finit. supra solului, ca în felul acesta s-o masche-
ze. Coconii păianjenului-viespe (Argiope
Legenda antică sugerează admiraţia pe
care omul o acorda încă din vechime artei bmenichi) au aspect de baloane: sunt mari,
de ţesător a păianjenului. într-adevăr, puţi- iar la exterior sunt acoperiţi cu un glob de
ne dintre animalele inferioare prezintă o
specializare atât de înaltă pentru produ- hârtie.
cerea de fire şi dovedesc un meşteşug atât ""* Uneori firul îl ajută - precum o frân-
de variat în folosirea acestora. ghie pe alpinist - la trecerea unor „pră-
păstii". Alteori, cu ele păianjenii îşi con-
Mătasea este secretată de glandele seri- struiesc locuinţe temporare sau definitive,
gene, care se deschid prin aşa-numitele pa- de obicei în pământ (Atypus mygala).
pile filifere; fiecare segment posedă patru
perechi de papile. Substanţa iese prin nişte Plasele au diferite forme. Păianjenul-
orificii situate pe o placă de chitină, care de-casă (Tegenaria domestica) îşi constru-
poartă numele de cribelum. Pe penultimul ieşte pla?ele, atât de neplăcute pentru gos-
articol al ultimei perechi de picioare se gă- podine, pe tavan, sub formă de pâlnie. Pă-
seşte un pieptene numit calainistrum, format ianjenul-de-casă stă pe suprafaţa acestei
din peri încovoiaţi, cu care păianjenul formaţiuni, pe când păianjenii-de-balda-
scoate firele lipicioase din cribelum. Firele chin (Linyphia), ale căror plase lucesc în
trase sub pântece sunt luate în mandibule fie dimineţile de vară pe tufişurile cu rouă,
pentru a fi tăiate, fie pentru a fi făcute ghem, stau pe partea inferioară a plasei. Ei întind
fie pentru a fi prinse de un substrat. peste plasă fire de cursă şi ucid prin plasă
insectele ce se împiedică de fire. Păianjen»
Uimitoare la păianjen e capacitatea lui de sferici (Tlieridiie) îşi construiesc o plasă de
a produce fără încetare fire şi de a le da o vânătoare sub formă de acoperiş, de Ja
mulţime de destinaţii: capcane pentru cap- care atârnă o mulţime de fire de prehensie
turarea insectelor, adăposturi, pungi pentru foarte slab fixate de sol şi prevăzute cu p1'
Ou_ă, clopote pentru imersiune în apă sau
™lci „aerostate" pentru lungi deplasări în caturi de lipici. O gânganie care, fugind fe
azuuh. In cele mai multe cazuri, firele ser- pământ, se lipeşte de aceste fire poate "
trasă în sus de către păianjen, ce o ţintuieŞ"
te pe acoperiş, imobilizând-o printr-un Je

de lichid cleios. Fixarea victimei este o6'

* — ^ --------------------------------. te dintr-o mătase care rămâne destulă vreme
Cjiitivă atunci când, în urma mişcărilor sale lipicioasă, proprietate preţioasă, căci ea
ie apărare, lipiciul se întinde sub formă de permite firului să contracteze o aderenţă
rre şi apoi se întăreşte. completă cu spiţele".

La cea mai înaltă perfecţiune ajung tor- în Madagascar trăieşte o specie de pă-
siunile de păienjeniş ce servesc ca plase
ij/prins insecte. Sunt binecunoscute plaje ianjen care i-a intrigat mult timp pe natu-
ralişti. Pânza sa este destul de asemănă-
artistice, ca nişte voaluri întinse în aer, toare cu aceea a păianjenului-cu-cruce, nu-
sonfecţionate de păianjenii cu reţea în for-a mai că în mijlocul ei este întins un fir gros,
de roată (Argiopidae), al căror reprezentant argintiu, un adevărat cablu în formă de zig-
zag. Utilitatea lui n-a putut fi lesne lămu-
tipic este păianjenul-cu-cruce (Aranea rită. Abia după îndelungi observaţii, pe la
diademata). (Fig. 20)
începutul acestui veac, doctorul Vinson a
Fig. 20. Păianjenul-cu-cruce. autorul celei mai dezlegat misterul. I-a venit în ajutor o lă-
perfecte plase custă uriaşă, care s-a năpustit din greşeală
în plasă. Spre surprinderea medicului-na-
Deşi pare confecţionată cu elegantă
uŞUrinţă şi rapiditate, capcana păianjenului turalist din Antanarive, plasa nu s-a rupt.
e$te o operă complicată şi migăloasă. Henri Ameţit de şoc, orthopterul a rămas o clipă
'-oupin relatează că „o pânză cu diametrul prins în plasă, timp suficient pentru păian-
e 36-39 cm cuprinde, după calcule apro- jen pentru a „lega" la iuţeală cosaşul cu a-
bative, 120 000 de noduri". Tot naturalis- cest cablu. Prada era prea voluminoasă
pentru a fi imobilizată cu fire simple: ca-
'rancez precizează că firele care intră în
ftstrucţia pânzei nu sunt de acelaşi fel. " blul era plasat acolo nu numai pentru a con-
solida plasa, ci şi pentru a înfăşură prăzile
""ele care constituie marea frânghie trans- cu... gabarit depăşit.
sală, coarda verticală şi razele sunt fă-e
Primul studiu complex despre arta cu
dintr-o mătase uscată. Dimpotrivă, a- care păianjenii îşi construiesc capcanele a
care formează cercurile sunt fabrica-
fost scris în anul 1940 de profesorul Hans

Peters, de la Universitatea din Tiibingen.
In anul 1968, monografia lui Witt, Reed şi
Peakall menţionează 280 de studii şi lucrări
pe această temă, în întreaga lume.

Astăzi se ştie că păianjenii sunt sensibili
la vibraţii (mai ales la acelea provocate ex-
perimental de nota „la" scoasă de un dia-
pazon). Cu cât păianjenii sunt mai mari şi,
deci, prăzile mai voluminoase, gradul lor
de sensibilitate descreşte. în schimb, păian-
jenii mici, care capturează insecte mărunte
şi delicate (unii ţânţari bat din aripi de 700
de ori pe secundă), sunt sensibili la frec-
venţele înalte. Cercetările efectuate în anul
1983 de H. Deek au demonstrat că păianje-
nii recunosc natura victimei după numărul
de vibraţii ce le transmit pânzei, vibrosen-

sibilitatea fiind una din cele mai intere-
sante adaptări ale păianjenului la activita-
tea prădătoare.

CONCURENŢII NATUK11
FRAŢILOR MONTGOLFIER lectricitate - cu electricitate negativă, j}
aceea aparatele păianjenilor se îndeng'
în anul 1783, când toată lumea sărbăto- tează unul de altul de câte ori se aprţw
rea uimitoarea performanţă a fraţilor prea mult.
Joseph şi Etienne Montgolfier, de a se înălţa
După prânz, pe măsură ce aerul se r-
într-un balon umplut cu aer cald, aducând ceste, micile aparate coboară spre pârnâ
astfel o strălucită confirmare a legilor plu- aterizând din întâmplare în părul şi pe h"1
nele noastre. Alteori, păianjenii grăbesc11';
tirii în oceanul aerian, nimeni nu gândea, înşişi aterizarea, strângând sub ei firul '
poate, că o performanţă similară, de pro- pe un ghemotoc, cu ajutorul picioarelor "
porţii mult mai reduse însă, realizau nişte pă-
ienjenaşi nebăgaţi în seamă. Nimănui nu-i Micii călători aerieni sunt foarte cur
trecea prin minte să facă atunci o legătură joşi. Povestesc aviatorii că i-au întâlnit |
înălţimi de peste două mii de metri, ja
între impresionantele aerostate care vor marele naturalist Danvin i-a surprins cobo
deschide era zborurilor şi firişoarele argin- rând pe coverta vasului „Beagle", la o dis-
tii care plutesc în aer în după-amiezile se- tanţă de 96 de kilometri de ţărm. Se citea-
nine de toamnă. Pentru aceste destrămări ză cazuri când în 5-6 ore, ajutaţi de curenţi
ca de borangic, poporul nostru a găsit nu- puternici, navigatorii aerieni au străbătu
mirea gingaşă de funigei şi a ţesut în jurul peste 200 de kilometri, ceea ce, trebuie să
recunoaştem, la proporţiile lor şi la fragili-
lor minunate legende. tatea aparatelor folosite, constituie o per-
In realitate, firişoarele argintii nu sunt formanţă uimitoare.

decât originalele aparate de navigaţie ae- De ce pornesc în asemenea expediţii
riană ale unor păianjeni cât o gămălie de micii păianjeni aeronauţi?
ac, cunoscuţi sub numele ştiinţific de Epi-
Lunga lor călătorie nu este un simplu
bleinum scenicum. voiaj de plăcere. Ea le ajută să-şi împrăştie
cât mai departe neamul, prin locuri unde
Noaptea dorm pe sub frunze. Dis-de-di- hrana este mai lesne de găsit, iar încărca-
mineaţă încep să furnice neastâmpăraţi îm- rea firelor prin frecarea tuburilor filifere cu
prejurimile. Ca la o comandă se opresc, îşi acelaşi fel de electricitate este un fenomen
întind şi îşi înţepenesc bine picioruşele, de adaptare. Respingerea electrică înlătură
apoi îşi lasă capul în jos şi-şi înalţă abdo- primejdia aglomerării prin aterizarea unui
menul spre cer. Din tubuleţele pântecelui mare număr de zburători în acelaşi loc.
încep să izvorască cu iuţeală firişoarele. In
LOCATARII CHESOANELOR ARGINTII
câteva clipe ele ating un metru lungime. ,
Când animalul socoteşte că a fabricat Omul coboară sub apă nu numai pentru
fire îndeajuns şi când acestea iau o poziţie a cerceta adâncul mărilor şi oceanelor, &'
perfect verticală, se dă comanda de pleca şi pentru a lucra. Să ne gândim numai 1»
re. Picioruşele se strâng sub abdomen şi munca scafandrilor cufundaţi în adânciM1
dintr-o dată sute de „aparate" se îndreaptă pentru a planta pilonii unui pod peste u"
spre cer. Ca şi primele aerostate construite fluviu ori pentru a scoate la suprafaţă vase
de om, micuţele aparate vor fi înălţate prin le scufundate, care conţin încărcături prL
forţa ascensională a coloanelor de aer cald ţioase sau care blochează intrarea p°rj
de la suprafaţa pământului. rilor. îmbrăcaţi în costume speciale, e1
< crează ore în şir la adăpostul chesoane'
Dacă pe vremea fraţilor Montgolfier ar nişte clopote scufundate în apă.
fi pornit în acelaşi timp şi aproape de pe
acelaşi loc atâtea baloane, am fi asistat la o în lumea animalelor, o fiinţă zglop '
cumplită catastrofă aeriană. Şi, totuşi, mi- mai mică decât o alună, foloseşte niij'
cile aparate ale fabricanţilor de funigei nu
se ciocnesc niciodată între ele. Ce taină as-
cund ele oare? Nimic mai simplu şi mai in-

genios! Prin frecarea de tuburile filifere,
toate firele se încarcă cu acelaşi fel de e-

ANIMALE 161

[e moderne ale scafandrilor şi reuşeşte, plante acvatice şi îşi ţese micul clopot cu
c, l fiinţă terestră, să stea ore întregi sub gura în jos, dându-i forma şi mărimea unui
g ba chiar bâ-şi petreacă aici somnul de degetar, din fire fine, rezistente şi aşa de
bine încrucişate între ele, încât apa nu le
nă- poate răzbate.
plicul scafandru este un păianjen de "i
După ce şi-a isprăvit construcţia, păian-
â negricios, numit Argyroneta aquatica. âS jenul iese la suprafaţa apei. Aşezându-şi
pântecele în sus, îşi încrucişează ultima pe-
cap are °Pl ocm extrem de mici, iar rpul " reche de picioruşe, prinzând câteva băşi-
este îmbrăcat într-o catifea de pe-fisori cuţe de aer între ele şi perişorii foarte deşi
foarte fini şi deşi. din vârful pântecelui. Apoi se avântă spre
Cu toate că îşi duce viaţa prin bălţi, pa- casă purtând cu el bobitele de argint, de
injenul nu respiră ca peştii prin branhii, ci unde i s-a tras şi numele ştiinţific. Cu o miş-
-: nrocură oxigenul din atmosferă. Ar în- care îndemânatică a picioruşelor, Argyro-
■ i* neta desprinde la gura clopotului băşicu-
lSl \r î r -- * ţele. în felul acesta face zeci de transpor-
emna să se ridice mereu la suprafaţa. A-cest turi până când, dislocată de aer, apa din
lucru n-ar folosi păianjenului; şi-ar întrerupe clopot scade până la nivelul deschizăturii.
mereu pânda şi ieşirile lui prea de-se ar
atrage atenţia prăzii. De aceea, el a găsit Clopotul impermeabil plin cu aer deve-
mijlocul de a „căra" aerul în apă şi a izbutit nind uşor se poate desprinde, ţâşnind spre
să ducă la capăt această minunăţie. faţa apei. Ca să înălture această neplăcere,
păianjenul îl priponeşte de ierburile din jur
(Fig. 21) cu numeroase fire, la fel cum aerostatele
Păianjenii sunt buni ţesători. Spre deo- sunt fixate cu odgoane puternice, pentru a
nu-şi lua zborul.
sebire de rudele care îşi prefac plasele în
capcane de prins, Argyroneta îşi foloseşte Când, după un timp, aerul din clopot s-a
firele pentru a confecţiona un sac unde să viciat, animalul sfâşie balonul cu o tăietură
strângă aer. Această operaţie nu se efec-
tuează însă pe uscat. Mai practică şi mai
uşoară este confecţionarea plasei sub apă.
în acest scop el prinde câteva tulpiniţe de

Fig. 21. Argyrotiela. hidrotehnician priceput

162 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

de foarfecă., Băşicuţele de aer viciat ies la Muşcătura femelei este extrem de
suprafaţa apei bolborosind. Cu răbdare, culoasă; chelicerele - organele de re a
Argyroneta îşi cârpeşte clopotul şi din nou otrăvii - în formă de cleşte sunt în i gătură
îl umple cu aer curat. cu glande speciale, ce ocupă o m^ parte
din spaţiul cefalotoracelui, avân^
Având o căsuţă şi aer la îndemână, pă- capacitate de 3-5 mg de venin neurotox °
ianjenul se aşază la pândă, cu pântecele vârât Veninul văduvei negre, similar cu acela \
în casă - căci organele sale de respiraţie de viperei, cobrei, crotalului, produce o Se •
găsesc în această parte a corpului -şi de simptome foarte grave chiar pentru oa
jumătatea dinainte a trupului scoasă afară,
pentru a înhăţa micile animale ce se abat în cunoscute sub numele de latrodeaisni ei
jurul acestei ciudate plăsmuiri de mătase. conţine circa 12 aminoaeizi şi câteva fra
Micul animal mănâncă fel de fel de vietăţi ţiuni proteice, din care una are efecte tox;
ce extrem de puternice. Noroc că, prin mj
acvatice: larve, dafnii, ciclopi. Din clopot cile chelicere, păianjenul nu injectează de
pornesc numeroase fire de alarmă. cât o cantitate foarte mică de venin, sufi.
Păianjenul stă liniştit în foişorul de pândă, cientă totuşi pentru a produce celui muscai
cu picioarele sprijinite pe aceste fire. îndată dureri puternice, nelinişte, grimase ale fe-
ce o dafnie a atins un fir, el se repede ţei, puls neregulat, hipertensiune arterial»
fulgerător şi o prinde, o paralizează cu cheli- abdomen acut, greţuri şi vărsături.
cerele, apoi o aduce în clopotul cu aer pentru a
o mânca. Aici se petrece ceva curios: pă- Deşi se credea că văduva neagră nu e-
ianjenul începe să se ospăteze culcat pe spate. xistă în ţara noastră, ea a fost descoperită, în
Oare de ce a adoptat această poziţie anul 1961, la Sulina, şi apoi, în 1971, în insula

stranie? Digestia se produce în afara corpului, Popina din lacul Razim.
ca şi la larvele de Dytiscus sau buhai-de-baltă Păianjenii din restul ţării noastre - ex-

{Hydrous piceus). Aceste larve carnivore ceptând poate pe Chiricanthus punctontm,
mănâncă într-un mod aparte: ele nu au gură, păianjenul verde de pajişti, cu muşcătura
ci sug hrana lichidă cu ajutori fălcilor, mai dureroasă - sunt aproape inofensivi

străbătute de la bază spre vârf de un şanţ pentru om.
adânc, cu marginile atât de apropiate, încât Alături de văduva neagră mai există do-
sunt de fapt transformate în canale care
comunică cu tubul digestiv. Când larvele îşi uă specii de păianjeni a căror muşcătură re-
înfig fălcile în pradă, prin canale este împins prezintă un pericol nu numai pentru ani-
în corpul prăzii sucul di- , gestiv care dizolvă malele mici, dar şi pentru om. Astfel, în su-
ţesuturile victimei. Urmează o operaţie în dul Italiei trăieşte păianjenul păros (Lycosa
tarentula), lung de 4 cm, a cărui muşcătură.

sens invers: tubul digestiv este dilatat cu spun legendele locale, i-ar fi determinat pe
ajutorul unor muşchi speciali şi ţesuturile oameni să danseze, din cauza spasmelor
dizolvate ale prăzii sunt pompate între dansul „tarantela". în regiunile tropicak
lichidele din corpul prădătorului. ale Americii şi Indiei se întâlneşte uriaşul
păianjenilor, păianjenul păsărar (Aviculo*®
avicularia), lung de 8-9 cm, a cărui muş<#
tură poate ucide păsările şi rozătoare^

mici. (Fig. 22)

VĂDUVA NEAGRĂ

TI , • • f« . . . - , f -i CIANURA, ARMĂ DE LUPTĂ
Un „chimist redutabil este şi văduva '
neagră, păianjenul Latrodectus din familia .j
Tliesidiidae, de mărime mijlocie, negru ca
smoala, cu pete roşii pe abdomen, trăind înspăimântătorul şi totuşi inofenSlNj
într-o pânză în formă de pâlnie, sub pietre, miriapod, micul „agregat cu o mic de P
cioare", oaspete neobosit al furnicare' '
printre buruieni sau adâncimi ale solului. este un surprinzător chimist. Când cd0

ANIMALE 163

furnic' a fost înştiinţată de apariţia unui pode, Apheloria corntugata, lungi de 5 cm,
•riapod, asupra intrusului se năpusteşte "
detaşament de indivizi războinici. Fur-u. cu capul cafeniu stropit cu galben, uneori
-je atacă miriapodul cu înverşunare. Dar, 11 cu roz, răspândite în frunzişul putred din
bit lucrurile iau o întorsătură neaştepta-- păduri sau sub pietre. Apheloria este înar-
Cuprinse ^e Panică, furnicile încep să ' mată cu numeroase glande secretoare de
retragă în dezordine, nesigure pe picioa-S cianură de potasiu, câte una deasupra
ie lor, ca şi cum ar fi bete. Din când în fiecărui picior.
f"nd 'Şi freacă mandibulele de pământ, în-
ecând parcă să le cureţe. Insecta este însă precaută: nu-şi iroseşte
otrava. Cantitatea de substanţă secretată este
în tot acest timp, miriapodul nu a schiţat proporţională cu dimensiunile inamicului.
jci o mişcare pentru a se apăra. Dar tru-ul Când este atacată, de pildă, de o broască, ea
iui devine lucios, de parcă s-ar fi aco-nerit se apără cu doze mari, secretate de toate
cu un lichid. Spre surprinderea oamenilor
de ştiinţă, s-a constatat că acest lichid nU-i glandele simultan. Entomologii au asistat la
nici mai mult, nici mai puţin decât cianura de spectacole uimitoare: o broască o urmă-
potasiu, cea mai puternică otravă reşte pe Apheloria, o prinde cu limba ei lipi-
cunoscută, şi că singurul animal capabil s-o cioasă. In clipa următoare însă o scuipă şi,
fabrice în corpul lui este o specie de miria- cu mişcări caraghioase, se şterge grăbită pe
limbă. Până şi unele păsări şi mamifere (gai-
ţa, oposumul, sconcsul) manifestă o grăbită

Fig. 22. Păianjenul păsărar în acţiune

repulsie faţă de miriapod. Interesant este ţ 1LQR IN Al
că Apheloria, efectiv învelită în emanaţiile de Oamenii de ştiinţă cercetca/ă la ora ac.
cianură, timp de circa douăzeci de minute, tuală cu toajă atenţia explicaţia misteri0
cât durează vaporizarea, nu este vătămată. sului fenomen, care ar dezvălui aniidOtuî
acestei otrăvi fără scăpare pentru om.

,

VIII. INSECTE SOCIALE

FURNICILE ŞI MEŞTEŞUGURILE LOR pe alte ramuri sau pomi. Pentru a le păzi
de numeroşii duşmani, mai ales de larvele
Măruntele eroine ale lui La Fontaine de- de buburuze, de căpuşe şi de hemerobide
itn câteva recorduri originale în lumea ani- şi a le feri de prădălniciile altor neamuri
malelor: sunt cei mai buni crescători de vite, de furnici, „văcarii" fac cordoane în jurul lor
cei mai pricepuţi cultivatori de ciuperci, cei şi încing uneori bătălii aprige. Ca să-şi apere
mai versaţi apicultori şi, în sfârşit, cei mai şi mai bine vacile, furnicile le construiesc
îndemânatici constructori de... grădini din ţărână fină, întărită, nişte staule cocoţate
suspendare. pe tulpini. în aceste mici pavilioane de
forma unei gogoşi de fluture cu diametrul de
* doi centimetri, furnicile îşi închid „vacile",
lăsând o deschizătură prin care doar cres-
Toate coloniile de insecte cu membri cătorul poate trece. Intre furnicar şi „staul"
specializaţi sunt preocupate de aprovizio- se stabileşte o strânsă comunicaţie. Pentru
nare. Nu-i prea uşor să asiguri hrana zil- a ajunge mai degrabă şi mai de-a dreptul la
nică unui număr de câteva zeci sau sute de fermă, furnicile construiesc mici şosele late
mii de indivizi. de 1-2 cm şi lungi de 4-15 cm, din pământ
bătătorit, câteodată boltite ca un tunel.
Ingenioasele furnici şi-au asigurat o Drumurile duc până la piciorul plantei, unde
sursă constantă de hrană proaspătă din se găsesc staulele. Alteori, în loc de drumuri,
simbioza lor cu păduchii-de-frunze, home- ele construiesc canale de comunicaţie,
optere din subordinul Aphidina. Afidele, legate direct de pavilioane. (Fig. 23)
cum mai sunt numiţi păduchii-de-frunze,
au o capacitate fantastică de înmulţire. Ur- Fig. 23. Staule pentru vacile furnicilor
maşii unui singur afid ar putea să acopere
într-un an întreaga suprafaţă a Pământului
cu o peliculă de păduchi de plante. Noroc că
aceste insecte au nenumăraţi duşmani, care
acţionează ca un regulator biologic. Natu-
ralistul german F. Huber, care le-a studiat
prin 1961-1965, afirmă însă că la nivelul în
care sunt consumaţi de duşmani, păduchii de
plante ar fi trebuit să dispară de mult, dacă
"■ar fi fost furnicile să-i ia sub ocrotirea lor.
Afirmaţia părea cel puţin stranie, deşi încă
jfc pe vremea lui Linne se ştia despre sim-
bioza dintre furnici şi afide. Cercetările ul-

ş
(care se continuă şi astăzi) au
con-'"nat justeţea punctului de vedere
al lui
uber. Furnicile acordă o îngrijire extra-
v ,lnară acestor purici, numiţi în popor
sac'le furnicilor. Eroinele lui La Fontaine
dovedesc a fi nişte „văcari" calificaţi.
va S^ ^ strunească bine cirezile. Primă-
ra le mână la păşune, deoarece mugurii
se "î1"01" încep să se deschidă. Când afidele
pg ninulţesc prea mult şi nu mai încap pe
*Ulle, furnicile le iau în fălci şi le mută

i

Când afidele se hrănesc cu seva rădă- re raţionalizează hrana de iarnă a furniC;)
cinilor, furnicile le construiesc staule sub- rului. „Constructorii" furnicarelor zides"
pământene. Aşa se întâmplă cu micile fur- staule, fac şosele, sapă galerii printre rgC
nici galbene (Lasius) din pădurile noastre. dăcinile copacilor sau prin trunchiurile a
Ele aduc sub pământ „vacile" aripate. Aici cestora. Prin perfecţionarea „mulsului" ■■
le rup aripile, le apără de duşmani şi le naştere afide mai bine adaptate convieţui,;'
răspândesc în subterane. cu furnicile, se obţin producţii mai mari d
suc dulce.
Chiar şi arta de „mulgător" a furnicilor
este uimitoare. Afidele Stomaphis dau tai- Alături de păduchii-de-frunze, şi omizii
nul de „lapte" doar la masajul special al unor fluturi sunt folosite ca „vaci", din can
antenelor neamului de furnici care le mulg, za sucului dulce, secretat în regiunea celn'
dovedind că sunt bine dresate. Ceva mai de-al zecelea segment. Acest suc nu repre
mult, micii crescători nu le mulg la întâm- zintă excremente ca la păduchi, ci o secre
plare. Repetarea vizitelor se face cu o anu- ţie specială produsă de larvă numai la me.
mită ordine şi după o anume perioadă de sajele codificate ale antenelor furnicilor-
timp. S-a constatat că „domesticiţi", bine mulgătoare. Oricare altă excitare artificială
hrăniţi şi obişnuiţi cu „mulgerea" regulată, a omizii, oricât de bine ar imita semnalele
păduchii-de-frunze dau o „producţie" spo- simbiontului, nu dă rezultate. Bine adap-
rită. Astfel, păduchii care trăiesc pe tei pro- tate convieţuirii cu furnicile, omizile îşi cu-
duc zilnic 25 mg de sirop dulce, când sunt nosc prea bine prietenul şi ocrotitorul pen-
dresaţi, ceea ce reprezintă o cantitate echi- tru a se lăsa păcălite.
valentă cu de 3-4 ori greutatea corpului lor.
Se estimează că un furnicar (unde de obi- *
cei 15-20% din lucrătoare s-au specializat
în muls) poate recolta 10 kg pe sezon. Prin preriile americane trăieşte vestita
furnică-agricultor (Pogqmyrex), rudă cu fur-
Care e oare miza acestei griji deosebite nicile noastre negre. In jurul furnicarului,
arătate de furnici păduchilor de plante? A- asemănător unei cupole, se întinde o tarla
fidele sunt mici „fabrici" de substanţe za- pe care creşte o graminee specifică ţinutu-
harate, eliminate prin capătul posterior al lui, Aristida stricta, numită de localnici „o-
abdomenului. De fapt, acestea sunt excre- rezul funicilor". E o plantă înaltă cam de un
mentele afidelor, formate din seva plante- metru, cu un spic mustăcios care, spre mie-
lor transformată în sirop de zahăr (sub ac- zul verii, este încărcat cu seminţe mici/tari
ţiunea fermentului diastazic) pe care insec- şi alburii, asemănătoare oarecum cu boa-
tele îl sug în cantitate atât de mare, încât nu bele de orez. (Fig. 24)
au timp să-1 digere complet şi să-1 asimi-
leze. Din timp în timp, la capătul abdome- Decenii întregi, savanţii au studiat a-
nului afidelor apare o lacrimă de miere pe ceasta simbioză care a prilejuit furnicilor câ-
care insecta, când nu e crescută de furnici, teva adaptări etologice, deci de comporta-
o aruncă cu ajutorul picioruşelor dinapoi. ment, într-adevăr senzaţionale. Aristida -
Aceste picături cad de obicei pe frunzele ca plantă, are o calitate şi un defect. Calita-
plantelor, acoperindu-le cu un lac dulce, pe- tea o reprezintă boabele ei bogate în ami-
riculos prin faptul că astupă stomatele îm- don şi greu atacate de ciuperci, iar defectul'
piedicând transpiraţia şi schimbul de gaze. slaba ei apărare la concurenţa speciilor dm
covorul vegetal din care face parte şi l*ţa'
După această picătură dulce se dau în tacul plantelor parazite şi semiparazitţ
vânt furnicile şi datorită ei şi-au organizat Şansele ei de supravieţuire ar fi fost nji*"
un mod de viaţă „păstoresc". Aproape un me dacă nu intra în asociaţie cu furnic"6
sfert din populaţia oricărui furnicar se ocu- Pogomyrex.
Pă de „zootehnie". Există furnici-păstori,
care păzesc şi mulg laptele, furnici-cără- în raza micului ogor nu mai creşte n'c o
ton, care transportă în guşuliţe sucul dulce, altă plantă. Faptul i-a uimit la început P
furnici-rezervor, adevărate bidoane vii, ca- naturalişti. Mai apoi, studiindu-se viaţa fufj
nicilor-agricultori, s-a văzut că ele au un f

ATN UV1 ALJi 10 /

mmmsă culesului. Furnicile scot din spic cam 70%
din boabe, lăsând restul să refacă ogorul.
Fig. 24. Cuibul şi lanul furnicilor-agricultori Recolta este strânsă în magaziile subpă-
mântene, unde grăunţele sunt despărţite de
hotărâtor în dispariţia celorlalte soiuri de bu- pleavă.
ruieni. Pentru a da posibilitatea „cerealei"
lor preferate să se dezvolte din plin, furni- Pentru a feri boabele să nu încolţească în
cile „plivesc" lanul. S-a crezut la început că hambarele subpământene, calde şi umede,
ele folosesc pentru acest lucru fălcile ca să Pogomyrex foloseşte un procedeu care a
poată reteza tulpinile şi rădăcinile plante- dat naştere la diverse ipoteze. S-a crezut la
'or străine. Cercetări recente au dovedit că început că furnicile secretă un lichid care
iurnicile folosesc plivirea „chimică", îm- împiedică încolţirea seminţelor. Experien-
Pr°şcând substanţe hormonale care opresc ţele au înlăturat această presupunere. Ceva
dezvoltarea altei buruieni, fără să vatăme mai mult, s-a dovedit că, în mod intenţio-
germenii de Aristida. Ceva mai mult, când nat, furnicile lasă boabele să încolţească
Ş°nil este prea rar, furnicile iau grăunţe până la un anumit punct. In timpul încolţi-
ln câmpurile vecine şi le seamănă în jurul 1 rii, înăuntrul bobului are loc o schimbare
însemnată: amidonul se preface în zahăr,
ului. De aceea, întotdeauna în preajma substanţa care ajută la hrănirea plăntuţei.
^carului se găsesc insule dese ca peria, Or, furnicile se dau în vânt tocmai după
această substanţă dulce. Dacă plăntuţa va
. aproape că îl ascund de privirea oa- fi lăsată să crească în voie, ea va consuma
l rezervele din sămânţă şi se va transforma
într-o plantă cu totul nefolositoare pentru
Ce ^nd spicele s-au copt, furnicarele în-Sa insectă. Atunci, ca să-şi aibă asigurată re-
freamăte. Este vremea secerişului şi zerva dulce, furnicile retează rădăcina ie-
şită din sămânţă, oprindu-i astfel dezvol-
tarea.

Seminţele „tratate" sunt scoase apoi la
soare pentru a fi uscate. Abia după această
operaţie grăunţele sunt definitiv înmaga-
zinate, servind ca hrană în anotimpul rece.

Acum aproape 100 de ani, doi cercetă-
tori sudamericani, J. Belt şi F. Miiller, s-au
preocupat mai atent de o specie de furnici
roşii, foarte păgubitoare, pe care brazilienii
le numesc „sauba" sau „furnicile cu umbre-
lă".

Când uriaşele lor coloane (lungi uneori
de 30-40 m) se pun în mişcare ai impresia
că un imens şarpe verde se ondulează pe
pământ. Această senzaţie e dată de faptul
că fiecare furnică poartă în mandibulele
ţinute în sus o tăietură de frunză, asemenea
unei umbrele.

Ajunsă în dreptul unui copac, coloana se
împarte în trei. „Tăietoarele" se caţără prin-
tre ramuri, tăind la iuţeală peţiolul frun-
zelor care cad de sus ca o adevărată ploaie
verde. Jos, sub pom, aşteaptă „croitore-

10» LUKIU/yllAIILOR NAI UKU

sele", mai mărunte decât „tăietoarele". A- tul gata pregătit. Curând după aceea, mas.
cestea croiesc din frunze cercuri şi semi- de frunziş îngrăşat se acoperă cu hife, fjj
cercuri care sunt imediat înhăţate de furni- alburii şi brune de ciuperci. Acum grărjf
cile „cărătoare" (care sunt şi mai mici narii au o altă grijă: cu ajutorul foarfece^
decât „croitoresele") şi târâte până la cuib. ascuţite ale mandibulelor taie lăstarii mic '
într-o noapte, o coloană de „sauba" poate liilor, ca nu cumva pe aceştia să creas s
dezgoli 2-3 copaci. (Fig. 25) ciuperci cu pălărie, de care colonia nu J1
nevoie. La capătul firelor muşcate astfel C
Oare de ce au nevoie de frunze? In 1893, formează nişte umflături bogate în prote'
pentru a da un răspuns la această întreba- ne, numite „gulii" ale furnicilor, uimitoar
re, zoologul Alfred Meller a dezgropat fur- „legume" cu care se hrănesc insectele t1
nicarele de „sauba", făcând descoperiri
senzaţionale privind simbioza dintre furnici larvele lor.
şi ciuperci. In interiorul „ciupercăriilor" se menţin?

din cauza procesului de fermenta'ie bine
dirijat de furnici o temperatură constantă
de +23°C şi o umiditate oscilând între
50%-60%. Pe drept cuvânt, aceste crescă-

torii de ciuperci au fost comparate cu un

termohidrostat ideal.

„Ele au mult de lucru - scrie Igor Aki-
muşkin. In afară de îngrăşăminte şi tăierea

rufelor, trebuie plivite buruienile (ciuper-
cile necomestibile), trebuie aleasă cultura
inferioară, slab productivă, de cultura de
calitate superioară, trebuie sortate hifele

epuizate de cele cu rod bogat. Fragmentele
de cultură rebutate sunt luate de furnici şi
duse în încăperile cele mai îndepărtate,

Fig. 25. Sauba fn acţiune; a) furnici croitoresei b) unde sunt depozitate."
furnici cărătoare Din timp în timp, când pământul din

„ciupercării" s-a epuizai, furnicile mută
grădinile în locuri noi, în pământ „nedesţe-
lenit", în cealaltă pare a cuibului, iar încă-
perile părăsite sunt umplute cu pământ şi

Cuibul furnicilor tăietoare de frunze cu resturi.
este o fantastică metropolă subpământeană,
întinsă pe zeci de metri pătraţi şi coborând Oare ce fel de ciuperci cresc în fui»
uneori până la 10 m adâncime. în etajele care: nişte soiuri deosebite sau ciupercile
superioare ale acestei uriaşe „pivniţe" sub- obişnuite de pădure?
pământene se află taina furnicilor „sauba".
Aici transportă cărâtorii încărcătura de Când, la sfârşitul secolului trecut, M«ller a
frunze şi o predau altor furnici - cele mai dezgropat furnicarele speciilor tocătoare;
de-frunze a găsit în toate cuiburile aceeaş1
mici din comunitate - numite „tocătoare". ciupercă, Rosites gongyliphoiu (Fig. 26), c011'
siderând că furnicile cultivă doar această <*
Acestea mărunţesc rapid frunzele şi le aş- percă. Aproape 60 de ani mai târziu, doi V
tern pe fundul subteranei, după care fieca- cetâtori germani, Hoesch şi Gruger, au L
re varsă picături de excremente peste acest vedit că furnicile cultivă şi alte soiuri v
Pat de verdeaţă. După „îngrăşarea" solului, cjjiperci. Cele cu pălărie apar întâmp'a!c
Cilre ţine câteva zile, furnicile-grădinari a- însă principala cultură o reprezintă <-juPey
'eargă după răsaduri de ciuperci aflate în cile inferioare - mucegaiuri, ca Fusariu'1''
a'te încăperi şi le însămânţează pe compos- Hipomyces. Răzoarele furnicilor sunt •

mate dintr-un amestec de diferite spec"

Fig. 26. Micelii de Rosites gongş<liphora. cultivate cu ria, care leagă puternic cuiburile de pă-
predilecţie de furnici mânt între ele, iar perimetrul acestei aso-
ciaţii de plante îl reprezintă lujerii lungi de
mucegai şi ciuperci cu pălărie. Furnicile Peperonia, care asigură balansul şi buna a-
care „plivesc" păstrează ciupercile din ge- dcziune de copaci a acestei „minuni", gră-
nul Hipomyces; saliva lor stimulează creşte- dinăreşti.
rea ciupercilor folositoare şi inhibă pe cele
mai puţin agreate. Furnicile amenajează aceste uluitoare
grădini cu un deosebit talent horticol. La
Arheologul german Robert Koldewei, început, ele cară pământ fertil, formând
făcând săpături pe malurile Eufratului, pe ghemotoace la bifurcaţia crăcilor. In acest
locul anticului Babilon, a reuşit să desco- pământ ele înfig seminţe de plante epifite
pere ruinele acoperite de nisip ale grădini- (cu rădăcini aeriene), foarte frecvente în
lor suspendate care au stârnit o asemenea pădurile ecuatoriale. Pe măsură ce plantele
admiraţie, încât oamenii au apreciat aceas- cresc, furnicile aduc noi cantităţi de humus,
tă grandioasă operă a arhitecturii antice ca aşa că în jurul rădăcinilor acestora se for-
a doua minune a lumii. mează curând mari bulgări de ţărână. In a-
ceşti bulgări, furnicile au săpat treceri, ga-
Păstrând proporţiile, ceva în felul vesti- lerii, camere, prefăcându-i în cuiburi. Plan-
telor grădini ale Semiramidei realizează în tele, împletindu-şi rădăcinile, le consoli-
Pădurile Amazoniei specia de furnici din dează pereţii şi apără furnicarul de razele
genurile Azteca şi Componotiis. Grădinile solare şi de ploile tropicale, atât de violen-
s"spendate ale furnicilor se înalţă pe ramu- te, încât ar putea ciurui şi spăla uşor pă-
^'e copacilor tropicali, semănând cu nişte mântul „grădinilor".
tt\bun uriaşe de păsări. înlănţuite de plan-
Şi plantele au avantajele lor. „Horticul-
"jpodobitc cu flori. torii" le îngrijesc, le acoperă rădăcinile cu
, Grădina are un anumit plan al aşezării pământ, le asigură înmulţirea. In perioa-
tul - centrul ei se află o viguroasă dele căldurii toride, când plantele epifite
sul , ^e B''OfneHa> asemănătoare cu anana- s-au uscat în majoritate, pe copacii pe care
îtiz'g °^re* frunze lungi de 3 m, cărnoase, £a se află furnicare, „grădinile" suspendate îşi
lrate cu ghimpi, atârnă spre pământ. %t păstrează încă prospeţimea şi culoarea
A ■ Un P'v«t al grădinii suspendate. Pe 81111 verde.
se găsesc specii de Ficus şi Gesne-
TERMITELE, CONSTRUCTORI
UIMITORI

Termitele sunt flagelul ţărilor tropicale. în
stomacul lor nesăţios dispar tone de lemn
de construcţie. în junglă, numeroase sate
ale băştinaşilor sau bungalouri ale europe-
nilor cad pradă anual fălcilor lor necruţă-
toare. Ele nu numai că pot distruge oraşe -
cum se anticipa în unele romane ştiinţifico-
fantastice care tratau despre domnia termi-
telor - dar pot paraliza transporturile fero-
viare rozând traversele de cale ferată, aşa
cum s-a întâmplat în S.U.A. prin 1935-1936.

Viaţa lor colonială - spre deosebire de a
furnicilor, e mai puţin cunoscută. Termitele
sunt de altfel şi nişte fiinţe ciudate, închise

în colonii foarte bine organizate. Corpul Zoologul francez F. Houssay scrie că ter,
lor, lipsit de pigmenţi, e alb: de aceea sunt mitele întrec mult performanţele omeneşţj
numite incorect furnici albe, deoarece ele
nu sunt nici pe departe rude cu furnicile. Turnul Eiffel întrece doar de 188 de Or|
talia medie a constructorilor. Ca să ega|g
Termitele sunt cei mai importanţi şi in- îndrăzneala termitelor ar fi trebuit ca tUr
genioşi constructori de tumuli - aşa-numi- nul Eiffel să-şi înalţe vârful la înălţimea H
tele termitiere - folosind ca materii prime
pământul şi saliva. Termitierele au o formă circa 1 800 m.
de catedrală, ajungând până la 6 m înălţi-
me şi 15-20 m diametru la bază, cu o masă Plasate în centrul terenului pe care -i
de zidărie de 1 000 t deasupra pământului. explorează fiecare colonie, termitierele par
Aceste construcţii care rezistă la cele mai asemănătoare unor metropole omeneşti; ail
violente ploi torenţiale, chiar şi la prăbuşi- străzi şi pieţe publice cu circulaţie intenSj
rea unui copac bătrân peste ele, se reali- şi neîntreruptă, cu magazine totdeauna p[j.
zează cu munca celor un milion de lucră- ne de provizii, cu creşe pentru tinerele »e.
toare oarbe ale coloniei. (Fig. 27) neraţii, cu palatul suveranilor, care în rea.
litate sunt părinţii slujitorilor lor.

Fig. 27. Termitiera, o ingenioasă cetate de Iul

prin pereţii groşi şi duri ai cetăţii, admişii galeriile sau coridoarele de comunicare,
orientată pentru o bună solarizare, sunt "te plasate între cupola de aer din vârf şi nao-
galerii cilindrice care spre bază se esc, sul sprijinit pe coloane, aflat sub creşă, în-
atingând 30-35 cm în diametru şi afundă truneşte astfel condiţii optime de aerisire şi
sub pământ la o adâncime de un metru şi temperatură constantă, dovedind o surprin-
jumătate. Alte galerii, ce şerpuiesc • . jjc în zătoare artă inginerească.
toate sensurile, se ramifică şi se
încrucişează între ele, duc spre cupolă sau ALBINA, CAPODOPERĂ A NATURII
'pre tunelele mai mici, servind drept „şo-
SLe" miilor de termite oarbe, care zidesc Nici o insectă n-a fost mai de folos o-
Creţii termitierei. Doar în vârful acestei u- mului, nu i-a inspirat mai multe poezii şi
riaşe construcţii există un mare spaţiu liber, învăţături morale şi nu a făcut obiectul atâ-
tor cărţi de specialitate ca albina.
aproape cât o treime din volumul termitie-
rei. El joacă rolul unei camere cu aer izo- Ea merită din plin şi atenţia enciclope-
lator cars menţine constantă temperatura diei noastre. Spaţiul restrâns ne obligă să ne
mărginim însă doar la două lucruri extra-
din interiorul metropolei atât ziua, când ordinare legate de această insectă şi anu-
soarele arde, cât şi seara, când răcoarea ar me, la arta de geometru a albinei, demnă de
putea dăuna larvelor. La nivelul solului, în admiraţia şi preţuirea celor mai vestiţi ma-
centrul parterului, se găseşte palatul suve- tematicieni, şi la sistemul ingenios şi expre-
ranilor. Este o încăpere lunguiaţă, cu po- siv de comunicare, ceea ce explică ordinea,
deaua plată şi tavanul rotunjit, de aproxi- disciplina, munca coordonată din stup, a-
mativ 25 cm. Pereţii foarte groşi sunt stră- devărat exemplu de precizie şi eficacitate.
bătuţi de uşi şi ferestre rotunde, aşezate la
distanţe egale. Jur împrejurul acestui sanc- Aşa cum bine se ştie, casa albinelor
tuar, pe o rază de circa 35 cm, se întinde este fagurele, un mic castel de ceară, for-
un adevărat labirint de camere boltite, tot- mat din sute de celule regulate. Zoologii şi
apicultorii au studiat cu atenţie procesul de
deauna rotunde sau ovale, dând una într- construcţie al acestor locuinţe colective,
depozite de alimente şi creşe în acelaşi
alta sau comunicând prin largi coridoare. timp. Se ştie, de pildă, că albinele îşi fa-
Sunt săli de serviciu rezervate exclusiv brică singure materialul de construcţie. Sub
muncitoarelor şi soldaţilor care au în grijă inelele pântecelui se găsesc mici plăcuţe de
perechea regală. Pe margini se înalţă până ceară, secretată de unele glande speciale.
în planşeul acoperişului camere neregulate Materia fagurilor este mai sfărâmicioasă şi
- magazii pline cu clei şi alte sucuri de mai întunecată la culoare. Cu ajutorul pi-
plante solidificate şi fărâmiţate în particule cioruşelor, insecta desprinde aceste lame şi
fine. Celula matcei şi dependinţele sale le amestecă bine între fălci, înmuindu-le cu
sunt protejate de o boltă groasă, a cărei salivă. In acest fel, ceara prelucrată devine
Parte superioară serveşte de planşeu unui mai deschisă la culoare, mai maleabilă.
"jare spaţiu cu aer. In interiorul lui se înal-a
stâlpi masivi, mai înalţi de un metru, ca-e Se cunosc operaţiile de construcţie a fa-
Qau vastei săli aspectul unui naos de gurelui, la care participă zeci de lucrătoa-
iajedrală şi sprijină în acelaşi timp cuiba- re. La început, se formează peretele de
e)e- Acestea diferă de restul termitierei susţinere a fagurelui şi scheletul său, albi-
Pr.m structură şi destinaţie. Pereţii cuibaru-rj.
Sunt formaţi din argilă, dar despărţitu-e nele depunând ceara rând pe rând. Abia
creşei, formate din numeroase cămăru-^de după ce stâlpişorii pereţilor sunt încleiaţi,
sunt aşezaţi puii în diferite stadii de începe modelarea fagurelui, acţiune într-
arnorfoză, sunt în întregime construite adevăr colectivă, la care albinele folosesc
ca „instrumente" buza inferioară, fălcile şi
dl ^

,etnn îmbibat cu substanţe lipicioase. -
|IItre8u' cuibar, înconjurat de o coajă
°asă, perforată de uşile care dau în

,e

VII JNA1

picioruşele. Pereţii interiori ai celulelor, la rea problemă: „Dintre toate celulele ht^,
început rotunzi, sunt scobiţi în unghiuri de gonale cu fundul alcătuit din trei rombUr'
60°, iar fundul lor îşi schimbă forma emis- egale, să se determine cea care se poate con
fericâ într-una piramidală. După ce încăpe- strui cu cel mai puţin material". Konig a re;^ •
vat problema cu ajutorul calculului ditere
rile sunt umplute cu miere, albinele le ţial, găsind valorile: pentru unghiul ma de
acoperă cu o foiţă transparentă de ceară - 109°26' şi pentru unghiul mic de 70°;ty
le căpăcesc, cum spun stuparii. (Fig. 28) Rezultatul dovedea instinctul constrn tor al
albinelor care, printr-o îndelungat adaptare
Ceea ce de multă vreme a rămas însă la mediu, atinseseră limitele pera fecţiunii.
un mister a fost preferinţa acordată de al- Totuşi, oamenii de ştiinţă erau in trigaţi de
bine formei hexagonale, sau mai degrabă mica diferenţă de două minuie de arc
de prismă hexagonală a căsuţelor. dintre calculele lui Maraldi şi cIj, ale lui
Konig. Din două, una: ori măsurâto rile lui
Acest lucru fusese remarcat din antichi- Maraldi nu erau exacte, ori rezulta. tele lui
tate; Aristotel îl citează în Istoria animale- Konig erau greşite. In fond, dife-renta nu
lor, mai târziu şi Pliniu cel Bătrân. Din era prea mare, dar pentru rigurozitatea
punct de vedere matematic, această pro- ştiinţifică situaţia nu era în ordine Patru ani
blemă a fost abordată de geometricianul mai târziu, matematicianul englez Mac
Laurin a refăcut calculele lui Konig şi a
grec Pappus din Alexandria în lucrarea ajuns la rezultatele obţinute de Maraldi în
Colecţii matematice. Forma triromboidală a 1712. Prin urmare, măsurătorile lui Ma-
fundului celulelor a fost descoperită în 1712 raldi erau corecte, dar tot atât de corecie
de către astronomul P. Maraldi care, de şi raţionamentele lui Konig. Numai că re-
altfel, a măsurat şi unghiurile romburilor; zultatele erau diferite. Analizându-se mai
îndeaproape întreaga situaţie, s-a stabilit că
cel mare de 109°26', cel mic de 70°32'. Fi-
zicianul Reaumur, presupunând că albinele
vor să facă economie de ceară, i-a propus ma-
tematicianului Konig să rezolve următoa-

Fig. 28. Fagurele albinelor, o capodoperă geometrică

„forîlf lui Konig se datorau greşelilor cu- mente hexagonale. Aceste elemente alveo-
orinst; în tabelele de logaritmi pe care le lare se dovedesc foarte avantajoase pentru
folosise- Iată deci că albinele, acum 270 de construcţiile demontabile: sunt uşoare şi
- au contribuit indirect la corectarea ta-, rezistente. în ce priveşte trăinicia, con-
eielor de logaritmi ale matematicienilor. structorii, arhitecţii şi matematicienii sunt
unanim de acord că figura hexagonală se
pentru albine s-a pus problema urmă- identifică cu funcţia de rezistenţă.
toare: ce formă geometrică trebuie să aibă
•âsuţele pentru ca toate celulele să fie per- Până acum 50 de ani nu se cunoştea o
fect unite între ele, astfel ca nimfele să fo- altă mare taină a albinelor, şi anume cum
losească cât mai mult din spaţiul căsuţei, reuşesc ele să se înţeleagă în foarte com-
unde îşi petrec perioada de metamorfoză, plexa muncă a depistării abundenţei şi ca-
j sg se realizeze o cât mai mare economie je lităţii surselor de hrană - aflate uneori la
material. kilometri de stup - a transmiterii ştirilor, a
organizării şi asigurării ritmicităţii trans-
Spaţiul cel mai mare de folosire îl dă, porturilor, a condiţiilor de muncă şi de via-
fără îndoială, cercul. Dar dacă fagurele al- ţă în acea extraordinară „metropolă" care
binei ar fi fost construit din celule cilindri- e stupul.
ce, acestea nu s-ar fi prins decât prin punc-
tul' de tangenţă şi-ar fi lăsat multe spaţii în- Pentru meritul de a fi descifrat acest uimi-
tre ele. Pe deasupra, această formă este şi tor cod al albinelor, marele biolog austriac
neeconomică, deoarece fiecare căsuţă tre- Karl von Frisch a primit Premiul Nobel,
buie construită independent de celelalte. împărţind cu elevii săi Harald Esch şi
Adrian Wenner gloria de a fi dat răspuns u-
Legătura cea mai bună o dau căsuţele nei întrebări care de sute de ani frământa
prismatice cu bazele triunghiurilor echila- mintea oamenilor.
terale, pătrate sau hexagonal regulate. Fe-
ţele lor se suprapun perfect, nelăsând nici Ca şi ţânţarii, albinele nu zumzăie tot-
un spaţiu gol. Toate fac economie de spa- deauna la fel. Când zboară colindând din
ţiu, deoarece pereţii unei celule servesc la floare în floare, aripile lor se mişcă într-un
acelaşi scop celulelor vecine. Dar primele anumit ritm. Dar atunci când se întorc la
două figuri, triunghiul şi pătratul, prezintă cuib cu o încărcătură grea, ele îşi ambalea-
spaţii „moarte", cuprinse între vârfurile un- ză motorul şi acesta „urlă" pe cele mai
ghiurilor, pe care nimfa nu le poate folosi, înalte note. De aceea, albinele care străju-
fiind prea strâmte. în acest caz, nimfa ar iesc intrările în stup, auzind de departe a-
trebui să se mulţumească doar cu spaţiul ceastă sirenă, lasă să intre albinele-culegă-
delimitat de cercul înscris în triunghi sau toare fără să mai facă verificarea obişnuită.
Pătrat.
Albinele neliniştite bâzâie cu totul altfel
Cea mai practică formă de căsuţă o repre- decât cele din stupii paşnici. Şi acesta este
Z1ntă prisma cu secţiune formată dintr-un tot un semnal de alarmă şi de mobilizare
hexagon regulat. în primul rând, sunt mai generală.
mulţ' pereţi comuni, prilej deci j>entru o e-
cţ>nomie serioasă de material. In al doilea Lucrătoarele-mesagere întoarse la stup
rând, conturul hexagonului se apropie de transmit „colegelor" de muncă informaţii
Cerc> dând posibilitatea nimfei să folo- asupra distanţei la care se găseşte sursa de
,e.ască cea mai mare parte din spaţiul celu- hrană, asupra cantităţii şi calităţii mierii, a-
,ei- Şi iată cum albinele, după îndelungate tât prin intermediul dansurilor, cât şi al sem-
°ercâri, au ales forma care prezintă cele ai nalelor sonore codificate în durata emisiunii
mari avantaje. şi numărul de impulsuri sonore pe unitatea
de timp. Harald Esch a descoperit sem-
Pe h cercetători au demonstrat, nalele sonore pentru distanţă. Ele seamănă
"Şză de calcule, că hexagonul este fi- cu „uruitul unui motor de bicicletă" şi, în
funcţie de durată, ele exprimă cu exactitate
îu ,a 'deală când e vorba de a se completa
mtregime o suprafaţă plană. Există un
e număr de construcţii făcute din ele-

distanţa până la sursa de hrană. Astfel, Fig. 29. Faimosul dans al albinelor
dacă motorul bâzâie o jumătate de se-
cundă, înseamnă că până la florile bogate este sporit, dansul este amplu şi vioi; când
în nectar trebuie străbătută în zbor o dis- este scăzut, dansul este strâns şi lent).
tanţă de 200 m. Adrian Wenner, la rândul
său, a arătat că numărul de impulsuri ale Dansul albinei-mesager este molipsitor
aripilor informează cu exactitate asupra şi albinele din apropiere încep să ţopăie
concentraţiei în zahăr a hranei. Astfel, o după ea, căutând cu antenele întinse să ţină
soluţie zaharată de 0,3 M este comunicată
prin 20-26 pulsaţii/s, una de 1,5 M, prin contactul cu abdomenul dansatoarei.
32-48 pulsaţii/s, iar una de 2,5 M, prin 56- Fiecare mişcare a acestei „învârtite" ameţi-
72 pulsaţii/s. Deci, cu cât albinele-mesage- toare este urmată de celelalte albine, ca o
re bâzâie mai tare, cu atât este mai bună coadă de cometă, timp de 5-50 de secun-
de, până când iniţiatoarea dansului se o-
calitatea hranei. preşte brusc. După „captarea" informaţiei,
în coloniile de albine se pot înregistra şi albinele o pornesc spre sursa indicată. A-
junse în stup, ele transmit prin acelaşi dans
alte semnale sonore. în perioada roirii, in- circular informaţia şi altor albine, şi aşa mai
sectele părăsesc stupul în urma unei co- departe, până când toată suflarea albinelor
lucrătoare se pune în mişcare. Pe măsură
menzi sonore transmise de la una la alta. ce sursa de nectar şi de polen se epuizea-
Ele se deplasează în stup, emiţând un su- ză, dansul albinelor scade în intensitate,
până la oprirea lui. Este reluat atunci când
net distinct de acela produs în timpul dan- un mesager anunţă descoperirea unei noi

surilor cu mesaj. Semnalul de roire durea- surse de aprovizionare.
ză circa 5 secunde. Când distanţa de sursă depăşeşte 100 ni,

Strângerea hranei şi umplerea fagurilor locul dansului în horă sau în „rondă" îl ia
sunt operaţii care cer în permanenţă nu dansul în formă de 8.
îumai o bună coordonare a acţiunii, dar şi
) informaţie corectă asupra surselor de Albina efectuează mişcări semicirculare
reunite pe linia diametrului corespunzător:
iprovizionare.
Această informare surprinzător de exac- o deplasare în semicerc spre stânga, în di-

ă o realizează albinele cu ajutorul dansului
:odificat. Von Frisch a stabilit că albinele
lomestice (Apis melifera) execută două fe-
uri de dans: o „rondă", deci un dans circu-
ar, şi un dans cu formă de 8, reprezentând
•arcă semnul matematic al infinitului (oo)
ie verticală, înăuntrul stupului, şi pe ori-
ontală, deci pe prispa stupului, la lumina

oarelui. (Fig. 29)
Dansul în „rondă" este efectuat atunci

ând sursa de hrană se găseşte mai aproa-

e de 100 de metri de stup. El presupune
deplasare în direcţia acelor de ceasornic,
rmată - fără pauză - de o a doua în sens
ivers. Aceste deplasări alternative durează
proximativ o jumătate de minut. Dansul
ircular conţine un mesaj întreit: existenţa
nei surse îndestulătoare de hrană (când
«sa este săracă, albina nu dansează); dis-
inţa sursei de stup este mică (dacă e ma-
;> atunci albinele folosesc alt sistem de
îns); conţinutul în zahăr al hranei (când

cecfiii opusă acelor de ceasornic, apoi un este capabil de nişte performanţe extraor-
traseu mai mult sau mai puţin rectiliniu, dinare care au atras din cele mai vechi tim-
urmat de a doua deplasare în semicerc, în puri atenţia şi admiraţia omului. Dar viaţa
direcţia acelor de ceas, spre dreapta. Ciclul colonială şi mai ales isprăvile viespilor au
se încheie prin parcurgerea încă o dată a început să fie mai bine şi mai amănunţit
liniei de separare a celor două jumătăţi de cunoscute o dată cu cercetările şi observa-
cerc. La fiecare deplasare în linie dreaptă ţiile lui Reaumur şi Fabre cuprinse în ves-
,jc-a lungul diametrului, abdomenul insec- titele şi nemuritoarele lor cărţi închinate
tei care execută dansul vibrează puternic. insectelor. Viespile şi-au cucerit pe drept o
celebritate mondială în mai multe direcţii
Acest ansamblu complex de secvenţe ca fabricanţi de carton, ca zidari, ca neîn-
comunică cu precizie informaţii cu privire trecuţi fabricanţi de conserve vii vegetale şi
la distanţa sursei faţă de stup, la cantitatea animale.
si conţiirutul în zahăr al hranei, precum şi
ia direcţia pe care albinele trebuie s-o ur- întrucâtva munca unor neamuri de viespi
meze. aminteşte de fabricarea hârtiei. Materia
primă o reprezintă de obicei scoarţa co-
Distanţele dintre stup şi sursa de hrană pacilor bătrâni, muiată de ploi. Cu fălcile
neindicată de dansurile în „rondă", care puternice, care se petrec una peste alta,
sunt folosite doar pentru distanţe mici, este viespea smulge fibre de lemn lungi cam de
aici comunicată prin două sisteme de in- 2-3 mm, le desface în firişoare subţiri şi le
formaţii: amestecă încet cu salivă, obţinând un co-
coloş, pe care îl transportă în viespar. A-
— numărul de cicluri (deci de opturi) colo, cocoloşul este presat de fălci, netezit
executate în unitatea de timp. Ele sunt in şi transformat într-o foaie de carton sau
vers proporţionale cu distanţa. Cu cât dis hârtie, aşa cum pasta de lemn este trecută
tanţa este mai mare, dansul este mai lent, la fabrică printre doi cilindri. Aceste lame
deci numărul de rotiri este mai redus. Da de carton sunt lipite unele de altele şi unse
că la 100 m se înregistrează circa 35-40, la cu ajutorul limbii cu un lac izolator. Şi în
1 km scad la aproximativ 4-5, la 2 km la 5, industrie, hârtiei veline i se aplică un strat
iar la 10 km se reduc la 1,2 rotiri pe minut; de clei, ca să nu sugă, iar cartonul folosit la
acoperirea caselor se gudronează pentru ca
- durata emisiei sonore pe timpul par ploaia să nu treacă prin el.
curgerii traseului în linie dreaptă dintre
cele două semicercuri, timp în care abdo Un singur lucru nu ştiu viespile: să al-
menul vibrează. Durata emisiei ca şi numă bească hârtia. De altfel, această operaţie
rul de oscilaţii pe unitatea de timp sunt nu le este cu nimic folositoare. Iată pentru
direct proporţionale cu distanţa de la sursă ce „cartoanele" lor sunt cenuşii, gălbui-cas-
la stup. tanii, în orice caz, de o culoare murdară.

Cantitatea de hrană şi conţinutul în za- Viesparul aerian sau subteran se deose-
hăr sunt indicate asemănător dansului în beşte într-o oarecare măsură de fagurele
cerc. Există în plus o proporţionalitate în- albinei. Această impresionantă construcţie
tre conţinutul de zahăr şi frecvenţa oscila- nu este în permanenţă o operă colectivă,
ţiilor abdominale. Cât priveşte indicarea ci, la început, produsul activităţii viespii-
direcţiei, aceasta relevă posibilităţi senzo- mamă - care pune temelia casei - com-
riale cu totul remarcabile la insecte. pletarea locuinţei fiind făcută mai târziu de
generaţiile de viespi-lucrătoare.
ISPRĂVILE VIESPILOR
Construirea viesparului începe prin
Neamul bogat al viespilor, răspândite confecţionarea unui picioruş înalt, care, în
Pe tot globul, deşi nu întrece capacităţile partea superioară, se lărgeşte ca o umbrelă
e organizare ale furnicilor, termitelor şi de 1-2 cm pătraţi şi în care viespea-mamă
doinelor şi marele lor talent gospodăresc,

construieşte 8-10 celule hexagonale. Ne- Rămânem nedumeriţi în faţa unei a.;e.
existând iniţial decât un singur plan de ce- menea rămăşiţe dintr-o străveche rochie (j
bal şi curiozitatea ne îndeamnă să o culegeni
lule, acestea n-au fundul piramidal, ci ro- de pe jos. Desfăcând petalele uscate a]p
tunjit ca o farfurie puţin adâncă ale cărei trandafirului, vom avea surpriza să găsim j
margini poartă şase feţe de prismă hexago-
nală mai mult sau mai puţin regulată, for- mijlocul lor, în loc de stamine, zeci de ca
sute hexagonale, asemănătoare cu ale alb'
mând fiecare un perete al celulei alipite. nei şi lăsate în paragină. Ne-am dumerit p,
Acoperişul este sporit şi modificat pe mă- dată că în mână ţinem un viespar părăsii
sură ce creşte viesparul. De altfel, femela
măreşte viesparul în mai multe reprize, a- Meşterul lor este bărzăunul (Vespa crabro)
dăugând circular căsuţe ca o rozetă în jurul o viespe mare, cu aripi gălbui şi cu brâi'
celulei centrale. Viespile lucrătoare com- portocalii peste trupul ce pare tăvălit în ru
pletează viesparul, adăugând noi celule, gină. Acul lui de temut lasă o otravă puter-
consolidând peţiolul de suspensie, prelun- nică. Se spune că opt înţepături d; bărzâun
gind coloanele de susţinere pentru a con- lasă în trup tot atâta venin cât cel al unei
strui noi etaje. Etajele superioare, operă a muşcături de viperă.
mai multor generaţii, au celule mai mici ca
La început, casa este opera unei sin-
dimensiuni, destinate doar larvelor de gure viespi, şi matcă şi lucrătoare în acelaşi
lucrătoare. Dimpotrivă, etajele inferioare
conţin celule destinate larvelor de masculi timp.
şi de femele fecundate, ultimele primind,
se parc, o hrană specială. Insecta construieşte întâi acoperişul ca
un clopot şi prima celulă cu gura în jos. în
Indiferent de specie şi de locul unde este ea aşază un ou. Larva nu-i hrănită cu miere
construit, viesparul se compune, aşadar, şi polen ca la albine, ci cu muşte, pe care
din trei părţi: viespea le prinde din zbor şi le taie în do-
uă, ducând puiului doar abdomenul moale
— unul sau mai mulţi faguri formaţi din şi hrănitor.

reunirea alveolelor; Matca continuă să construiască primul
— stâlpi columnari destinaţi să fixeze fa fagure care formează un fel de etaj. Intre
timp, încheindu-şi metamorfoza, larvele
gurele de boltă sau să lege etajele hexago preschimbate în viespi dau o mână de aju-
tor mamei lor, curăţând vechile celule şi
nale pe un singur rând, având deschiderea
construind alte etaje legate prin câte un
în partea de jos;
— un înveliş alcătuit din foi de „carton" stâlp central. Deasupra acestora întind noi

cu formă concoidală, cu convexitatea în ex învelişuri care sporesc neîncetat bobocul
de trandafir artificial. Matca, obosită de
terior. muncă, se mărgineşte să depună câte un ou
Nu întâmplător viespile folosesc „car- în căsuţele făcute de lucrătoare.

tonul" la învelirea locuinţelor şi, de aseme- Asemenea viespare, dar de alte forme,
nea, nu întâmplător viesparele sunt acope- vom întâlni în pământ, în scorburi, Pe
rite de câteva straturi concentrice de „car-
ton". Intre ele se aştern pături de aer izola- crengi, sub streaşină caselor de ţară.
tor, la fel ca între ferestrele duble. Datorită
măsurilor de prevedere ale constructorilor, Viesparele construite de viespea rnij-

temperatura din viespar este de 14-15°C, locie (Vespa media) au forma unui lamp'°n
mai ridicată decât temperatura de afară. chinezesc plămădit din solzi uscaţi, man Ş1
Căldura este necesară dezvoltării larvelor. rotunzi ca nişte foi de plăcintă, şi ternii1141
printr-un tub care este portiţa insectele
Astfel, plimbându-ne prin pădure, vom
zări pe crengi ori în scorburi vălătuci mari, (Fig. 30) ^
care par nişte boboci de trandafiri artifi-
ciali, confecţionaţi din foiţe de carton răsu- Locuinţele viespilor-de-pădure (H-'-'f _
cite cu destulă stângăcie.
sylvatica) seamănă cu un turban cu trei în^*

tituri concentrice, deschis în partea dej0"

Fi». 30. Lampionul chinezesc al viespii mijlocii apofize de carton; ele corespund etajelor
fagurelui şi sunt formate din mai multe foi
Alte viespi (Polystes) îşi fac un cuib fără papiracee foarte compacte, care le sporesc
înveliş. Tipsia fagurelui, rotundă sau ovală, considerabil rezistenţa. Aceste creste apără
cu 20-150 de celule, are un picioruş de 1-2 cm cuibul de atacul diverselor feline, în special
şi un crampon cu care se fixează de ra- jaguarii, care reuşesc adesea să le doboare
din copaci şi apoi să le sfărâme, pentru a
muri. Privite de departe, aceste viespare devora mierea după care râvnesc. Faţa in-
dau impresia unor bureţi plini de găurele, ferioară a cuibului este, de asemenea, aco-
pe care o toană a naturii le-a mutat din perită cu spini.
fundul mărilor pe crenguţele copacilor sau
La Polybia liliaccea, frecventă în împre-
pe tulpinile mai vânjoase ale plantelor er- jurimile oraşului Caycnne, din America de
Sud, cuibul este şi mai mare (1,25 m lun-
bacee. gime, 1,20 m circumferinţă), dar mai puţin
In America de Sud trăiesc câteva specii îngrijit la exterior. Viespea-de-Bahia (Bra-
zilia), numită Polybia sedula, confecţionea-
^ viespi din genul Polybia care înalţă casc ză un carton lemnos, foarte rezistent. Cui-
bul ei are ceea ce am putea numi „geome-
* carton deosebite de ale viespilor noas- trie variabilă", adaptându-şi forma tipului
trei atât prin dimensiuni, cât şi prin unele de frunze pe care este construit. Astfel, pe
Particularităţi de construcţie. frunzele lanceolate de papură sau de alte
In Uruguay şi Argentina se întâlneşte monocotiledonate, viesparul are o formă
otybia scutellaris, ale cărei cuiburi pot a- lunguiaţă, în timp ce pe frunzele late ale
8e 75 cm lungime şi o circumferinţă de dicotiledonatelor devine aproape circular.
,. ' fiecare având o singură ieşire. Sunt o-
de> câteodată alungite, uşor gâtuite la Cel mai remarcabil viespar este opera
viespii Chartergiis chartanus, frecventă în
Pe cartonul lor brun, bine încheiat, , vi Mexic şi Brazilia. (Fig. 31) Cartonul al-
dur se poate scrie cu uşurinţă. Lo-;r ICu buriu, elastic, rezistent şi foarte fin poate
afirmă că ar fi confecţionate din-Pir rivaliza cu cele mai bune produse ale fa-
bricilor de hârtie. Este un cuib neregulat,
f31116^^ de lemn cu excremente de ta-t^' de formă cilindro-conică, lărgindu-se trep-
nvelişUi acestor căsuţe este poate par-)tL tat spre bază, agăţat în partea de sus de o
ea mai originală. Printre învelişurile ntale ramură cu ajutorul unui inel de carton. Pe-
se ivesc puternice şi numeroase
Fig. 3t. Viespea Chartcrgus, fabricanta celor mu
fine cartoane

reţii despărţitori, concavi, prezintă un sin- Când construcţia celulelor este ..
gur plan de celule cu deschidere în partea iată, viespea le acoperă cu o tencuială J
de jos, îndoindu-se spre mijloc. Orificiul solană de noroi, care face ca locuinţa ei
inferior de ieşire şi orificiile de trecere de semene cu un bulgăre de pământ azvârlii
la o cameră la alta sunt subcentrale şi stră-
bătute la vârf de conuri suprapuse. * un zid. -n'-

Fiecare specie de viespe-zidar îşi zideşte Larvele de viespe-sfârlează {Bembcx r
într-un alt chip cuibul. Ne vom opri deo- trata) trăiesc în soluri nisipoase şi, pentru
camdată la himenoptcrele care folosesc ex- nu fi recunoscute, îşi construiesc un coc "*
clusiv lutul. Una din acestea este viespea- din firişoare de nisip aglutinate cu mătas
strungar (Pelopeea). Două lucruri atrag aten- lor. Coconul, la exterior uşor zgrunţuros
ţia asupra acestei viespi suple şi harnice. în-
tâi grija ei de a nu se murdări. „Cu aripile putea fi luat foarte bine drept miezul ta
fremătătoare - scrie Fabre - cu picioruşele al unei seminţe, atât este de compact si 1
ţinute sus şi abdomenul negru înălţat, ele
răzuiesc cu vârful fălcilor suprafaţa lucitoa- rezistent, dar în interior peretele lui eu
re a lutului, luându-i caimacul. Gospodină
simpatică, se arată grijulie să nu se murdă- acoperit cu un lac fin.
rească deoarece ţine foarte mult la curăţe-
nia veşmintelor. Aceşti cărăuşi de glod n-au Alte himenoptere împing meşteşugul :
nici o urmă de murdărie pe ei. Transpor- mai departe. Căsuţele lor sunt făcute din
tând cu atenţie mica bilă de lut pe care o mortar atât de trainic, încât nu pot fi sfărâ-
fixează între mandibule şi o sprijină cu pi-
cioarele din faţă, ei ţin corpul în sus pentru mate nici cu ciocanul.
a nu se atinge cumva de încărcătura de
pământ." Nu rareori pe bolovani şi pe zidurile a-
şczate spre miazăzi întâlnim un fel de go-
Referitor la iuţeala cu care lucrează a- goşi de piatră. Ele sunt opera albinelor zi-
cestc viespi, Fabre povesteşte că, în timp
ce un grup de muncitori prânzeau într-un ditoare (Chalicodoma muraria), frumos în-
han, pelopeele au fabricat cuiburi înăuntrul veşmântate. Femelele, ceva mai mari ca o
pălăriilor şi chiar în cutele bluzelor lăsate albină obişnuită, au un surtuc de catifea nea-
la cuier. gră cu franjuri ruginii pe pântece şi aripi
negru-violet; masculii, mai mărunţi, au pân-
Viespea este operativă. După ce culege tecele roşcat, cu vârf negricios, şi aripi mai
un bulgăraş de lut umed de mărimea unui
bob de mazăre, îl duce la locul destinat cui- deschise la culoare.
bului şi amestecându-1 cu salivă îl aplică di- Trântorii mor curând după roitul din
rect pe substrat, modelându-1 grosolan cu
lovituri de mistrie date de mandibule. Mai primăvară, iar femeleleyse aştern la lucru,
întâi fabrică o celulă ovoidă, lungă de 3 cm şi Materialul de construcţie este ţărâna u-
goală pe dinăuntru: peretele interior este ne-
ted, în timp ce învelişul exterior este zgrun- şoară şi firişoarele de nisip. Ele se feresc
ţuros. Alături de prima încăpere, viespea să lucreze cu pământ moale, aşa cum zida-
construieşte o a doua, apoi o a treia şi încă rii se feresc să-şi facă mortarul cu nisip ud
altele, toate orânduite în acelaşi plan. Une- şi cu var stins de prea multă vreme, deoa-
ori îşi supraetajează construcţia. în interio-
rul fiecărei încăperi, viespea depune un ou rece priza s-ar face foarte greu. Pulberea
şi unul sau mai mulţi păianjeni paralizaţi de uscată se întăreşte foarte repede.
veninul acului său, rezervă de hrană pentru
viitoarele larve. Ca să economisească mortarul, albina
ziditoare strânge pietricele cu colţuri ascu-
ţite, pe care Ie înfige în pasta moale şi le""'

bina cu îndemânare pentru a da construc-
ţiei mai multă soliditate.

p
schimb, interiorul căsuţei, unde va
l i"

Peretele dinafară al căsuţei arc un^
pect zgrunţuros ca şi la viespea-sfârlează>

l°c

, ţ,
larva, este netezit cu grijă şi „văruit" t'u
strat fin de mortar. înainte de a încheia W> .
căsuţei, albina ziditoare strânge P° !L

p , şş
acoperişului cu înveliş subţire de m°
miere, le amestecă şi, după ce punu_ j
supra merindei un ou, zideşte şi căPăCta

dr

m°r

rulata construită prima încăpere, Chalico- l/f
. ma zideşte în contiuare încă 5-6, lipin-li-
lo str^ns urc'c de altele. Deşi încăperile mere uscate, ciorchini de coacăze, capsule
de mac, cap de meduză etc), apărute de o-
uit închise din toate părţile, ele se pot u- bicei pe funze, ori pe muguri. Făptaşele lor
sunt mărunţelele şi gheboasele viespi Cyni-
5 ezi 'n t'mP c'e furtună» se P°t încinge sub pidae, foarte răspândite mai ales în pădurile
,e)e toride sau se pot sfărâma la îngheţ,
de stejar. (Fig. 32)
' jjjjejduind viaţa urmaşilor. Pentru a-şi lua Marea artă a viespilor constă în aceea
''iia, Chalicodoma acoperă toate încăperile
că parazitează plantele fără a le periclita e-
o cupolă de mortar groasă de 1 cm prin xistenţa, obligându-le să construiască un a-
re nici apa, nici căldura, nici frigul nu dăpost pentru larve, bun, călduros şi trainic,
ot pătrunde. In acest zid de cetate, Chali- şi să le aducă zilnic mâncare proaspătă.
■odoma iasă câteva portiţe dosnice, pe Lucrul ciudat este că şi plantele trag foloa-
unde îşi iau zborul tinerele albine. * se din această simbioză. Copacii încărcaţi
de gale sunt mai puţin atacaţi sau chiar o-
Galele, cunoscute încă din vechime şi coliţi de omizile procesionare şi de alţi pră-
folosite până nu de mult în industria tanan- dători din cauza cantităţii mari de tanin şi
lilor şi cernelurilor, sunt formaţiuni cu în-
făţişare foarte variată (bile, taleraşe, bănuţi, oxalat de calciu din frunze.
Studiul galelor - aşa-numita cecidologic

- i-a pasionat pe cercetători. Unii afirmau

Fig. 32. Galele, produse originale ale viespilor Cynipidae

că gala reprezintă o reacţie a organismului parţial paralizate, omizile viguroase ar D
vegetal împotriva insectei şi de izolare a lar- tea vătăma cu mişcările lor sacadate mic
vei. O a doua categorie de oameni de ştiin- ţul şi delicatul ou, dacă viespea l-ar pj.U"
ţă pretindeau că femela de cinipid lasă pe lângă victimă. Numai că viespea dă doVa^
frunze o secreţie în timpul depunerii oului, de o uimitoare prudenţă şi ingenios
în sfârşit, o a treia grupă de savanţi susţi- pentru a nu pune în primejdie viaţa pro,
neau că aceste gale sunt rezultatul acţiunii niturii. Oul nu este depus peste conse
mecanice a larvei asupra ţesutului vegetal. „vie", ci acoperit cu un tubuleţ de mât ^
şi suspendat de vârful încăperii printr.St
S-a dovedit că nici una din aceste pre- fir pendulând desupra hranei. Când oul"
supuneri nu se apropie de adevăr. il

Singura ipoteză plauzibilă, susţinută p
încă din anul 1891 de P. Kieffer şi confir-
mată în anul 1960 de Ch. Sinnott, este devenit larvă, firul extensibil anp
aceea că larva secretă anumite substanţe chi-
mice. După anul 1970, s-a izolat hormonul viermele, aşezat cu capul în jos, spre nâ
care produce gale. Această substanţă enzi-
matică are un dublu rol: să favorieze cuti- tecele victimei, din care se ospătează. Câni
nizarea (întărirea) învelişului exterior şi să
stimuleze în ţesuturile vegetale din jurul larva se zbate, puiul de viespe se retrag
larvei o depunere masivă de substanţe nu-
brusc printr-un mic culoar spre vârful înej
tritive.
însăşi structura galei probează convin- perii; acest culoar de refugiu nu-i altceva
decât vechiul înveliş al oului, pe care puiu]
gător acest lucru. în mijlocul galei, în con- 1-a modificat şi adaptat nevoilor sale.
tact cu larva, se găseşte ţesutul alimentar
Un fir suspensor, asemănător celui al
sau nutritiv, format din celule cu perete Eumenei, se întâlneşte la Odyrera mitro-
foarte subţire şi moale. Pătura protectoare mm, viespe care îşi construieşte cuiburi în
este reprezentată printr-un înveliş format nisip, acoperind intrarea cu un tubuleţ o-
din celule cu pereţii groşi şi tari, încărcaţi
cu substanţe de protecţie. blic de 3-4 cm. în aceste cuiburi aduce lar-
ve paralizate de nasicorni. Numai că larva
Un mare număr de viespi parazite, gru-
viespii nu mai are acel tub de refugiu, ci UD
pate în familiile Ichneumonidae, Braconi- fel de lanţ de ancoră pe care coboară până
dae, Chalcididae ori Proctotnipidae, veşnic
călătoare şi lipsite de viaţă socială, asigură la hrana vie.
existenţa progeniturii într-un mod original.
Ichneumonidele, ce fac parte din cate-
Viespile care sapă căsuţe în pământ sau goria viespilor care nu-rşi construiesc căsu-
construiesc cuibul pe ziduri aşază o con- ţe, dau dovadă de un meşteşug dus pe o
servă „vie" lângă ou, după care căpăcesc
locuinţa. Altele, care nu sunt înzestrate cu treaptă şi mai înaltă de perfecţiune. Ichneu-
instinctul constructiv, îşi introduc pur şi monidul planează deasupra cetei de omizi.
simplu ouăle într-o conservă „vie", unde
larva îşi va duce viaţa ca într-o adevărată Cu o iuţeală ameţitoare se năpusteşte asu-
pra celei alese, îşi înfige tariera şi depune UB
pensiune.
Să urmărim activitatea viespilor din pri- ou. Celelalte omizi sunt atacate la fel, una
câte una, până când ichneumonidul şi-«
ma categorie. Eumena pomiforma, de pil-
dă, construieşte cuiburi din pământ de terminat ponta.
forma unor mere pitice şi adună aici larve,
Omizile înţepate îşi continuă activitatea.
în mare parte imobilizate prin lovituri de înţepătura nu este nici otrăvitoare, nic
lanţetă în centrii nervoşi. Nefiind decât prea dureroasă. Totul pare normal câteva
zile, atâta vreme cât ouăle nu s-au descW
încă. Apoi omizile încep să dea semne &[
nelinişte. Eclozate, micile larve ale viesp1
încep să consume măruntaiele omizii- L>e'

parazitate, gazdele supravieţuiesc 12'
zile; alteori omida, cruţată mai multă v^
me, ajunge să devină crisalidă. în felul
cesta, fără nici o muncă din partea lor, |'
vele care o locuiesc au un adăpost trai ^
pentru iarnă. Din aceste crisalide, f°a

'na la piele, ies primăvara ichneumonide în schimb, viespea Sphex, după o luptă
dramatică cu un greiere voinic, îl răstoarnă
?ou fluturi şi îl înţeapă de trei ori: o dată sub cap, a
doua oară în articulaţia celor două segmente
pacă studiem cu atenţie viespile para- anterioare ale toracelui şi a treia oară în
de observăm că unele sunt înzestrate cu abdomen. Această particularitate a „anes-
'J âc veninos, iar altele cu o tarieră, când teziei" se explică foarte simplu prin aceea că
" cunsă într-o cută a pielii, când ieşită în a- greierele are trei centri motori, distanţaţi
aSfa in toată lumgimea ei, cu ajutorul câre-13 unul de altul. Şi în acest caz, viespile dau
6ie introduc ouăle în corpul unor larve 1 dovadă de uimitoare cunoştinţe de anatomie.
insecte. „în mod obişnuit, putem apre-ja
adâncimea la care este depus oul după în ce priveşte modul cum larvele de
viespi reuşesc să conserve cât mai multă
hjogimea tarierei. Viespile parazite cu ta- vreme hrana vie, ipoteza lui J.H. Fabre ră-
ieră lungă îşi depun ouăle în corpul lar- mâne şi astăzi valabilă. „In corpul oricărei
elor pe care le ocroteşte o pătură groasă vieţuitoare se află unele organe mai de tre-
je scoarţă de lemn, de pământ sau de alte buinţă decât altele la menţinerea vieţii. Aşa
materiale; cele cu tarierâ scurtă sunt atrase sunt inima şi creierul la animalele superioa-
je larvele care trăiesc în aer liber, ca - de re; la omizi nu se află - ce-i drept - o inimă
pildă - omizile. Cu toate acestea, dacă o- şi un creier la fel cu cele ale animalelor supe-
mida este acoperită cu peri lungi, care ţin rioare; există însă organe asemănătoare, tot
viespea parazită departe de pielea victimei, atât de necesare pentru viaţă. Dacă larvele
sonda alungită este din nou necesară spre iehneumonidului, scotocind prin măruntaiele
a vârî ouăle înăuntrul cărnii. Pentru omizile victimei lor, ar răni cumva aceste organe e-
cu piele netedă, lipsite de orice apărare, hi- senţiale, omida ar muri curând; larvele ar
menoptera este înarmată cu o tarieră foar- muri şi ele, căci au nevoie de alimente
te scurtă. Pentru a face să iasă afară lan- proaspete şi nu de carne stricată. Dacă
ţeta, ferăstrăul, tarieră subţire sau altă u- viermişorii sfâşie cumva ceea ce nu trebuie,
nealtă de acest fel, folosită la ouat, trebuie s-a terminat cu viaţa lor. Pentru a le da pu-
să apeşi la capătul pântecelui insectei." tinţa să trăiască, omida trebuie şi ea să tră-
iască; ea trebuie să-şi prelungească dure-
(J.H. Fabre) roasa existenţă până când ei vor fi gata să
se metamorfozeze. Viermii care rod mă-
Dacă viespile cu tarieră rezolvă mai runtaiele omizii respectă, deci, cu nespusă
uşor problema achiziţionării conservei vii, grijă fiecare organ trebuincios pentru men-
lăsând în sarcina larvei modul cum trebuie ţinerea vieţii şi se hrănesc cu restul; ei deo-
s-o păstreze cât mai mult timp, viespile cu
ac veninos trebuie să împlinească un sebesc de minune ceea ce pot ataca de
adevărat tur de forţă „chirurgicală" pentru ceea ce trebuie, cruţat."
a imobiliza conserva „vie" pe care o vor
Pe drept cuvânt Henri Coupin, în Les
transporta la cuib.
Viespea Cerceris manifestă predilecţie arts et les meliers chez les animaux, scria:
„Nu găsiţi că ucigând un biet iepuraş cu un
Pentru cleoni, aşa-numiţii gândaci cu rât, glonţ de puşcă sau sucind gâtul unei ne-
Pe care îi imobilizează cu o singură înţepară fericite prepeliţe noi acţionăm ca nişte pri-
paralizantă aplicată exact în unicul gan-^'°n mitivi în comparaţie cu aceste mici insecte
al insectei, care comandă mişcările. care, fără a şti nici anatomie, nici fiziologie,
îşi tratează prăzile atât de ştiinţific, încât
fudă bună a sa preferă buprestizii, gân- ele se conservă intacte şi suculente săptă-
mâni întregi şi chiar ştiu să Ie mănânce
aci cu luciu metalic multicolor. Indiferent timp de cincisprezece zile fără să le afecte-
gândacii preferaţi de fiecare specie de ze prospeţimea?"
ercerist ei au o particularitate comună: nu £
Sedă decât un ganglion nervos. Genul
C nu are 'a dispoziţie decât o singură ură

otrăvită pentru a-şi imobiliza

182 liLQR

Metoda de combatere biologică a dău- NATUK11
nătorilor care, în urma riscurilor multiple
legate de folosirea procedeelor chimice, a că aici toate categoriile muncesc, indiferent
început să fie aplicată pe scară din ce în ce de sex, ceea ce dovedeşte o mai slabă orga.
mai largă în toate ţările lumii, exploatează nizare a vieţii sociale. în schimb, se pare câ
în folosul omului parazitismul din lumea bărzăunii sunt mai „inteligenţi" decât albi
vie Se ştie că insectele fitofage au ca anta- nele. Acest lucru se evidenţiază mai ales
eonişti naturali diferiţi zoofagi numiţi ento- prin modul cum bondarii construiesc n
mofâgi, al căror număr depăşeşte 50 000 de adăpost pentru ciudaţii lor faguri. I>
specii. Zoofagii sunt crescuţi artificial în obicei, îşi confecţionează printre tulpinile
camere climatice şi apoi lansaţi în agro- de plante adăposturi de forma unor cuiburi
biocenoze în momentul în care dăunătorii răsturnate sau a unor mici colibe rotunde
s-au înmulţit în aşa măsură, încât pot pro- Ele sunt formate exclusiv din fragmente de
voca grave pierderi pădurilor ori chiar cul- muşchi uscat, neaderente între ele, dar bine
turilor de legume, fructe şi cereale. împletite. La baza lor se găseşte un orificiu
care permite bondarilor să intre şi sg iasă în
NICI BONDARII NU SE LASĂ MAI voie. Adesea remarcăm cum, de la uşiţa de
PREJOS intrare, pleacă un culoar format tot din
muşchi, care duce destul de departe de
Albina este poate cel mai perfect mo- cuib; în acest fel gazdele pot intra în casă
delator de ceară, un uimitor geometru, ca- fără să fie văzute. Pentru un iubitor al
re nu-şi greşeşte niciodată măsurătorile şi naturii, înarmat cu răbdarea de a observa
tiparele. Insă nu unicul. Pădurile şi fâneţele lumea măruntă a insectelor, sistemul de lu-
ţării noastre dau adăpost bondarilor (Bom- cru al bondarilor este o excelentă ilustrare
bus), himenoptere masive, greoaie, aparent a unei „benzi rulante" vii. întâi insectele taie
leneşe. în realitate ei sunt neaşteptat de cu ajutorul fălcilor bucăţi de muşchi din
harnici. apropiere; niciodată nu le cară în zbor din
altă parte, ceea ce înseamnă o mare econo-
Fagurii lor sunt cu mult deosebiţi de cei mie de timp şi energie. Apoi ele se aşază în
ai albinelor. Au forma unor grămezi de go- şir indian, unele în spatele altora, totdea-
goşi ovoide, de culoare gălbuie sau albi- una cu capul întors în partea opusă cui-
cioasă, sau a unor ouă de pasăre. Unele bului. Bondarul din fruntea rândului strânge
sunt goale şi deschise la un capăt; sunt cele muşchiul cu fălcile şi îl „greblează" cu
din care bondarii şi-au luat zborul. La su- picioarele anterioare. De aici materialul
prafaţa grămezii, umplând intervalul dintre trece la perechea de picioare mijlocie, apoi
gogoşi, apar nişte excrescenţe negricioase, la cea posterioară. Grămăjoara de muşchi
neregulate, asemănătoare cu trufele şi care este pasată următorului bondar care, efec-
ar putea fi luate drept excrementele bon- tuând aceleaşi operaţii, o împinge lucră-
darilor. Deschizându-le cu un briceag, vom torului din spate şi tot aşa până când muş-
avea surpriza să găsim în mijlocul lor o chiul ajunge la cuib. Aici este luat în pri-
boltă umplută cu 15-20 de ouă lunguieţe, mire de „arhitect", bondarul însărcinat cu
de un alb-albăstrui. Din aceste ouă vor lua operaţia de a întreţese frânturile de muşchi
naştere larvele. Acestea se vor hrăni cu ma- transmise de „banda rulantă" şi de a fasona
teria ce le înconjură, o substanţă întune- cuibul în formă de cupolă.
cată, formată din ceară, polen şi sucuri
vegetale întărite. în mijlocul gogoşilor sunt Nu rareori, mânaţi de fantezie, capriciu
risipite, de asemenea, ulcele de ceară con- sau necesitate, bondarii nu mai folosesc rnuş-
ţinând miere, rezerva de hrană a bonda- chiul de pământ ca material de construcţii
rilor maturi. Ca şi la albine, la bondari în- Adesea ei construiesc exact în aceeaşi tai-
tâlnim masculi, femele şi lucrătoare. Numai nieră cuiburi confecţionate din păr de cal,
destrămaturi de stofă sau fâşioare de hâr-
tie. Stricându-li-se cuiburile începute, ei nU le
mai reiau, ci construiesc în altă parte no>
adăposturi.

IX. FLUTURI

URIAŞII FLUTURILOR reproducându-se. Larvele lui trăiesc pe frun-
ze de cartof, laur porcesc şi cătină de gard
Alături de miile de specii de microle- (Lyciitm). Are un obicei ciudat. Fiind la-
pidoptere, molii şi fluturaşi de noapte care com de dulciuri, pătrunde în stupii de albi-
dansează în nopţile senine de vară în jurul ne pentru a suge miere, dar adeseori albi-
becurilor şi lămpilor, lumea „petalelor zbu- nele îl înţeapă şi-1 ucid, stuparul găsind du-
rătoare" numără şi câţiva giganţi care aţâţă pă luni şi luni mumia lui impregnată cu
imaginaţia colecţionarilor şi alcătuiesc chit şi răşină.
mândria celor mai vestite muzee de ştiinţe
naturale din lume. Uriaşii fluturilor din zona temperată par
mărunţi faţă de rudele lor exotice. Campio-
în ţara noastră, a cărei faună este deo- nii acestora aparţin tot categoriei fluturilor
sebit de bogată mai ales în fluturi apar- nocturni. Recordmanul acestora este flutu-
ţinând zonei temperate, uriaşul este flu- rele Agrippina {Thysania agrippina), adesea
turele de noapte ochi-de-păun (Salumia întâlnit în pădurile tropicale ale Braziliei,
pyri). Este o apariţie impresionantă. Pata lipit în timpul zilei de trunchiul copacilor.
întunecată, mare cât o palmă deschisă (15- Agrippina are o culoare cenuşie mată, de
20 cm), taie razele lunii, se izbeşte de gea- unde vechiul său nume Agrippina giisens.
muri şi uneori pătrunde în case lipindu-se Cu aripile întinse măsoară 28-32 cm, aco-
de un perete; ziua, în plină lumină, cu pu- perind singur o supfafaţă pe care ar putea
ţină grijă îl putem captura. Puternicul flu- sta cu aripile deschise 8-10 albiliţe, fluturi
ture are aripi brune, de culoarea căprioa- albi de rapiţă. (Fig. 33)
rei, în jumătatea externă gri-brune-întune-
cate, cu o linie transversală dublă, zimţată, Alături de Agrippina poate sta un fluture
şi alta transversală; între aceste linii se află de mătase cunoscut în regiunea indoma-
pe fiecare aripă câte un „ochi" - o pată o- laieză sub numele de fluturele cap-de-co-
culară, asemănător cu ochiul de pe aripile bră (Attacus atlas). într-adevăr, vârfurile a-
păunului. Celebritatea fluturelui constă în ripilor sale anterioare imită perfect, prin
faptul că exemplarele fiind extrem de desenul lor, capul acestei periculoase rep-
împrăştiate, masculii reuşesc să descopere
femelele la distanţe de kilometri cu aju- Fig. 33. Agrippina în raport cu albiliţa
torul simţului olfactiv, extrem de dezvoltat.

Al doilea uriaş este tot un fluture nocturn.
Spre deosebire de ochiul-de-păun, mai
masiv, el are aripi suple de 10-12 cm
lungime, cele anterioare brune-negre, cu
dungi transversale negre. O caracteristică a
'Ul este desenul de pe to'race care imită
Perfect un cap de mort. De aici i se trage
Şf numele popular (cap-de-mort) şi cel ştiin-
•lllc (Acherontia atropos). Fluturele prins
Scoate un chiţăit caracteristic provocat de
§°lirea rapidă a sacilor aeriferi, menit să
Perie atacatorii. Originar din sud, din
na mediteraneană, el poposeşte şi la noi,

tile. Fluturele adult poate fi uşor obţinut prin 1LUK
creşterea larvelor care sunt hrănite cu frun-
ze de oţetar (Ailanlhus) sau lemn-câinesc coperit în 1952 la o altitudine de 1 500 Q,
(Ligustrurn), doborând cu o ploaie de alice un lruni''
exemplar femei cu o anvergură a aripilOr ^
Deşi ceva mai mici, uriaşii fluturilor de 32 cm. Cercetări ulterioare făcute de
zi sunt infinit mai frumos coloraţi. Noaptea, mologul R. Stratman au constatat că terit
culorile vii nu se văd şi acestea, oricum, n-ar riul acestui uriaş al fluturilor de zi se măr '"
servi la nimic, întrucât fluturii nocturni stau neşte la o mică suprafaţă de junglă în car'
ascunşi în timpul zilei. în schimb fluturii trăieşte planta gazdă Aiislolchia schkchtef
diurni oferă ochiului încântat o paletă ui- Masculul, ceva mai mic, are culoarea ver'
mitor de bogată de culori şi nuanţe, de to- de-smarald, străbătută de vine şi zone ne
nuri şterse sau metalizate, concurând în ţi- gre şi de o dâră transversală azurie, iar fe,
nuturile calde veşmântul policolor al orhi- mela are un veşmânt cafeniu-maroniu c,
deelor şi păsărilor colibri. pete albe ca nişte săgeţi; cele de pe aripi]e
posterioare, mai mari, au în mijlocul lOr
Cel mai mare fluture sud-american (18- puncte întunecate. Larva roşie, cu o dâră
29 cm), Morpho liecuba obidona, trăieşte galbenă pe segmentul 4 şi acoperita cu tu-
prin jungla Cordilierilor. Faţa dorsală este berculi cărnoşi negri, iar pupa, brună stră-
roşcal-maronie cu perechi de ochişori pe lucitoare, cu pterotfecile (apărătoarele) ari-
margine, cu două dungi aproape negre pe pilor galbene, întrece 10 cm. Ne vom opri
marginea aripilor anterioare şi o pată de aici cu prezentarea acestor bijuterii ale na-
alb în jurul corpului. Faţa ventrală gălbui- turii. Ele merită să li se închine o cuprinză-
maronie are desene tigrate, câte 3 ochi pe toare carte care să le descrie splendoarea
aripile anterioare şi câte 4 pe cele poste- aripilor, ciudăţenia obiceiurilor dar şi des-
rioare, din care una se evidenţiază prin di- tinul trist care le aşteaptă, dacă vom conti-
mensiuni. nua să poluăm vegetaţia, să tăiem pădurile
ecuatoriale, să le vânăm fără cruţare pen-
Masculii sunt atraşi de la mari distanţe tru egoista plăcere de a le închide într-un
de culoarea albastră a veşmintelor. De a- insectar sau a le expune într-o vitrină cu
ceea capturarea lor se face cu ajutorul u- trofee.
nor steguleţe colorate care sunt agitate de
colecţionari. CĂLĂTORI PESTE MUNŢI ŞI MĂRI

Deasupra luxuriantei vegetaţii din jun- Se ştie că fluturii sunt cele mai „plira-
gla regiunii australiene, la înălţimi de peste băreţe" insecte şi nu pe nedrept unii din ei
50 m zboară splendidele ornitoptere, cu- au fost comparaţi cu păsările călătoare. De
noscute sub numele de fluturi-păsări (Or- altfel, prima menţiune despre o vastă m>-
nithoptera). Patria lor este Noua Guinee şi graţie de fluturi din Saxonia în Bavana
arhipelagurile învecinate. (două provincii germane) este făcută in
anul 1100. Apoi, în 1104 - spun cronic^
Există un mare număr de rase, deose- timpului - fluturii au eclipsat Soarele dea-
bite prin desene şi culori variate, mergând supra unui oraş al Franţei, semănând pa'
de la azuriu strălucitor până la roşu cardi- nică. Lui Cristofor Columb, descoperitor11!
nal sau verde antic. Toate au dimensiuni Americii, îi datorăm prima relatare a uf>el
impresionante (15-30 cm). Băştinaşii dor- invazii de fluturi, când se găsea cu carav^'
nici de câştig prind mai ales masculii aces- lele în apropiere de Cuba: „A doua zi apa'
tor specii, cu ajutorul unor săgeţi minus- rură o mulţime de fluturi uriaşi, frumos CO
cule, şi-i expun spre vânzare în pitoreştile loraţi şi atât de numeroşi încât cerul s"a '".
lor bazare. lunecat". în ultimii trei sute de ani au ţ0*,
semnalate zeci de migraţii în diferite pâf!
Cel mai impozant ornitopter, deci cel
mai mare fluture diurn din lume, este Omi-
thoptera alexandrae care trăieşte în coroa-
nele uriaşilor copaci din pădurea primitivă
a văii subalpine Popondetta din nord-estul
Noii Guinee. Zoologul A.S. Meek 1-a des-

AJN1MALE 185

,je Europei, Asiei, Americii. Fluturii din copii ce dorm. Numai regina-nopţii (Nico-
er>ul Phoebis zboară în masă, depăşind liana aliata) şi-a deschis abia acum corole-
fastele braziliene, şi se îneacă cu miile în le, răspândind peste grădină o mireasmă
pele oceanului. Prin trecătorile munţilor îmbătătoare.
tjirnalaia, Alpi şi uneori în Carpaţi, alpiniş-
iii descoperă zone întregi semănate cu ca- Deodată un bâzâit înfundat tulbură li-
javre de fluturi surprinşi de vreme rea sau niştea nopţii. O nălucă negricioasă, cu zbo-
rul frânt, se năpusteşte de cine ştie unde în
deîgt grădină. Sub razele lunii, trupul ei iute şi
par cea mai uimitoare călătorie o sa- agil scapără ca o piatră scumpă. După o scurtă
căutare se opreşte lângă stratul cu regina-
v£rşeşte fluturele-monarh (Danaus plexip- nopţii. Nu aterizează, ci mai degrabă stă
mis) î11 America. De două ori pe an, pri- atârnată ca un helicopter, bătând aerul pe
măvara şi toamna, cu o regularitate mate- loc, cu aripile-i iuţi. Se apropie de fiecare
matică, acest frumos şi impunător fluture floare, zăboveşte asupra ei o clipă, ca şi cum
pleacă în migraţie. i-ar spune ceva, şi cu o smucire nervoasă
părăseşte grădina tot aşa de grăbită, tot
Toamna, fluturii-monarhi din întreaga atât de năucă precum venise.
Americă se îndreaptă pe un front larg spre
sud, zburând mai bine de 3 000 km pentru

a petrece iarna în Mexic, în Florida, în Cuba Cine este acest oaspete zvânturat?
şi în insulele Bahamas. Un mare număr se
îndreaptă şi spre California. Acolo cresc Ne potolim curiozitatea doar a doua
arbori pe care fluturii-monarhi se aşază cu seară, când îl vom prinde cu o plasă de ti-
miile. An după an ei petrec iarna pe ace- fon. Năluca nu-i decât un fluture nocturn
iaşi copaci, acoperind în întregime ramu- cu trup gros şi aripi scurte, numit Sphyixx,
rile şi frunzişul cu masa lor compactă. Un
curios a numărat peste 100 de exemplare din cauza desenului straniu pe care îl poar-
pe o ramură lungă de 30 de centimetri. în tă, asemănător puţin cu imaginea sfinxului
California, ei constituie o curiozitate turis- mitologic. Sub cap ţine înfăşurată trompa
tică. Se aplică amenzi de 500 de dolari ace- ca un colac de sfoară. Desfăşurând-o încet
lora care îi tulbură sau îi vatămă. O dată cu cu un ac, vom rămâne uimiţi de lungimea ei.
venirea primăverii se însufleţesc, încep să vi- (Fig. 34) Acum ne-am dumerit ce caută el

ziteze florile, deplasând-se încetul cu înce-
tul spre nord şi înmulţindu-se pe drum.
După ce şi-au lăsat ouăle pe tulpinile de
^clepias cwassavica mor. Tânăra generata
continuă să înainteze spre nord, spre
ţara strămoşilor lor. Toamna monarhii ti-
neri se întorc spre sud, unde se instalează
ln aceiaşi copaci unde au poposit şi părinţii
S1 Părinţii părinţilor lor.

NĂLUCILE NOPŢII Fig. 34. Fluturele nocturn Sphytix, adaptai
corolelor cu aât lung
S-a lăsat noaptea. Grădina luminată de j.
eJe tremurătoare ale lunii visează. TVifo-jjj
$j-a strâns frunzuliţele pentru somn. Al-ay
e'e Şi-au încetat activitatea şi, dacă am re a
Urechi de căprioară, am simţi răsufla-
uŞoară şi regulată a florilor ca a unor

186 KINCICmi'KLJIA CUKUXfcll AT1LOR NAI UHU

în grădină. îl atrag florile de regina-nopţii, african. Desenul ventral al speciei Pana :e
al căror tub lung e făcut parcă pe măsura prola imită perfect nuanţele corolei din ca
trompei lui. Nici o insectă de zi n-are re culege nectarul. în sfârşit, linia aripj]Q
trompă atât de lungă şi deci toate ar ocoli şi desenul acestora la fluturele brazi]ja
o asemenea floare care-şi păstrează nec- Coenochlebia archidona evocă două frnn?
tarul într-un puţ fără fund. Şi atunci floa- cu peţiol, stropite cu pete de mucegai. ,
rea, găsindu-şi oaspetele potrivit, care s-o
ajute la polenizare, a luat obiceiul să înflo- Insă meşterul-meşterilor în arta jamu
rească o dată cu lăsarea întunericului, che- flajului, dat ca exemplu în toate manualei
mându-1 cu parfumuri ameţitoare. de biologie din lume, este fluturele-frunz-
{Kallima inachus), frecvent în pădurile us.
Ca nu cumva oaspetele, care e cam ză- cate şi tufişurile din regiunea indo-austra-
natic, să n-o observe din cauza întuneri- liană. Prin felul cum îşi ţine aripile perfec
cului, floarea s-a îmbrăcat în culori des- suprapuse, ca şi prin desenul copiant, for'
chise. Leagănul alb al corolei se zăreşte de ma foliacee cu nervaţie conturată cu codita
departe, deoarece ea face un izbitor con- imitând peţiolul şi culoarea cafenie sau gal-
trast cu perdeaua neagră a nopţii. ben-ocru de pe faţa inferioară a lor, Kal-
lima imită perfept, până la cele mai mici
MEŞTERII CAMUFLAJULUI detalii, frunza uscată. (Fig. 35) în Enciclo-
pedia ilustrată a fluturilor lumii, apărută în
Homocromia copiantă, arta de a imita 1975 la Londra, se relatează observaţia ma-
perfect mediul înconjurător în scopul asi- relui savant englez A.R. Wallace: „Deşi am
gurării prin camuflaj a unei perfecte pro- observat locul exact unde s-a aşezat flu-
tecţii împotriva duşmanilor, este adesea turele, el semăna atât de bine în poziţia de
întâlnită în lumea insectelor, atât la fluturi,
cât şi la lăcuste. Fig. 35. Fluturele Kallima se confundă
frunză.
Fluturii care trăiesc în livezi, parcuri, fâ-
neţe şi-au modificat forma aripilor şi şi-au
făurit desene şi culori atât de apropiate de
ale frunzelor, crengilor, scoarţelor de co-
pac şi chiar florilor pe care zăbovesc cu pre-
dilecţie, încât se confundă uşor cu acestea,
reuşind uneori să păcălească păsările, prin-
cipalii lor consumatori, cât şi pe oamenii
porniţi în căutarea şi prinderea lor.

Amazonia reprezintă jungla clocotitoa-
re, care adăposteşte minunaţii fluturi din fa-
milia Nymphalidae, din rândul căreia lac parte
specii deosebit de intersante ca Anaea,
Baeotiis, Colobura, Panacea. Compoziţia co-
loristică de pe spate (dorsală), dar mai ales
cea ventrală (de pe burtă), pe care o arată
atunci când se lipesc de copac şi-şi strâng
aripile, surprinde prin originalitatea ei, do-
vedind o uluitoare şi, adesea, greu explica-
bilă perfecţiune a artei camuflajului. Astfel,
specia Colobura Circe, numită şi fluturele -
zebră, prezintă un desen ventral care imită
perfect „costumul" cunoscutului mamifer

S cu o frunză aflată la câţiva centi- pereţilor sau perdelelor, unde, obosiţi de
i atâta rătăcire nocturnă, se odihnesc, încer-
când să-şi facă somnul de zi.
etri de ochii mei, încât oricât l-aş fi privit
ie fix nu l-aş fi putut deosebi, dacă nu şi-ar BOMBICOLUL, PARFUMUL CE
fi luat zborul'. STRĂBATE DISTANŢELE

Dovezi ale artei camuflajului se întâl- Gândiţi-vă însă la o femelă de fluture
eSC şi la fluturii din ţara noastră. pierdută singură într-o câmpie fără mar-
gini. Masculul cel mai apropiat, atât de ar-
în pădurile de foioase trăiesc omizile zător dorit, aşteaptă un semn la 11 km de-
fluturilor numiţi cotari sau geometride. părtare. Cum ar putea femela să se facă re-
Aceste omizi au în apropierea capului trei marcată într-o astfel de situaţie fără ieşire?
6rechi de picioare adevărate, iar spre ex-j Lansând un semnal? Imposibil! Nici un
mita.ea posterioară două perechi de pi- strigăt nu străbate 11 km. Făcând semnale
cioare false, numite pedespuri, ceea ce le-a optice? De neconceput. Ochiul cu faţete al
jbligat să se adapteze unui mod specific de insectelor nu distinge imagini decât până la
deplasare. Mai întâi se proptesc de suport o sută de metri. Degajând o substanţă mi-
cU picioarele dinainte, apoi, îndoindu-şi ca- rositoare? Inutil, deoarece nici chiar cel
pul ca o potcoavă, apropie pedespurile de mai înzestrat câine de vânătoare, capabil
picioarele din faţă. In acest fel, corpul a- de a urma o pistă, nu poate şi nu ar putea
cestor omizi se întinde cu un pas egal cu niciodată adulmeca de la 11 km mirosul
lungimea corpului, lăsând impresia că mă- respectivei fiinţe.
soară drumul pe care îl parcurg, de unde
le vine numele de cotari (măsurători cu co- Şi totuşi fluturii „se simt" la această dis-
tul) sau geometride (măsurători de teren). tanţă. Descifrarea misterului i-a adus lui
Adolph Butenandt şi colegilor săi Erich
Cotarii sunt foarte sensibili. La cel mai Hecker, R. Beckman şi Danewart Stamm,
mic pericol iau o poziţie ciudată. Rămân fi- după un sfert de veac de cercetări, mult
xaţi de suport doar cu picioarele false, iar râvnitul Premiu Nobel.
corpul, devenit rigid, ia diferite poziţii în
raport cu crenguţa, lăsând impresia unei Se ştia încă de acum 30-40 de ani că
ramificaţii a acesteia, ceea ce-i păcăleşte a- organismul animal emite substanţe chimice
proape întotdeauna pe atacatori. asemănătoare hormonilor, menite să le ajute
să comunice între ele, numite mai întâi
Fluturii nocturni, care ziua, de obicei, ectohonnoni şi apoi, în 1959, fermoni de că-
trăiesc lipiţi de scoarţa copacilor, folosesc tre profesorul Peter Karlson de la Univer-
pentru camuflaj culoarea de dezagregare. sitatea din Marburg.
Ea se obţine prin alternarea unor dungi şi
pete contrastante şi intens colorate supra- într-adevăr, concluziile cercetătorilor
puse peste tonalitatea cromatică similară a par de necrezut. Femela de Bombyx pose-
mediului înconjurător. In acest fel, corpul dă zece miimi de miligram dintr-un fermon
anunalului îşi pierde linia lui de contur şi special, numit de Butenandt bombicol, se-
aPare defalcat pe porţiuni, am putea spune cretat de sacii laterali, glande perechi si-
Pulverizat, ceea ce îngreuneză considerabil tuate pe ultimul segment abdominal. Ea
recpnstituirea lui şi deci recunoaşterea victi-mei vaporizează în aer bombicolul cu ajutorul
unor mişcări ritmice de pompare, adevă-
de către prădător. Ca şi uriaşul Agrippi-la' rate pulsaţii abdominale. Aceste minuscule
şi insesizabile urme sunt înregistrate de un
la "^e camuflat de culoarea sa cenuşie cu mascul situat la kilometri distanţă cu ajuto-
rul antenelor. Acest organ receptor extrem
lne desene negre care-i topesc conturul
pe °arţa Uncje se ascunde) specii de noapte
{Octlfiidae) de la noi, cum sunt marii flu-
triunghiulari Catocala, care ating 7-8 cm, cj
Un înveliş gri-gălbui-brun, cu desene ne-()
,re> străbătute de linii drepte, zimţate, Pa
-| e care"' fac invizibili pe scoarţa co-Or> dar
uşor de descoperit pe albeaţa

de sensibil, asemănător cu o frunză de pal- tatorii au tras concluzia că fluturii mascu]'
mier, e înzestrai cu mai bine de 40 000 de au un fel de „detector de radiaţii infr
celule nervoase senzoriale. îndată ce a roşii" în vârful antenelor, ce devine sen.sib;i
primit „mesajul oflactiv", masculul o por- în perioada de împerechere, atunci cân ]
neşte la drum. Ca atras de fire nezîrite, el corpul femelei emite o căldură superioar'
se grăbeşte spre locul chemării de dra- celei obişnuite, din cauza arderilor mai in
goste. Cum va reuşi el să repereze femela tense. Să nu ne mire că mecanismele atât j
aflată atât de departe? Nu-i stau la înde- minuscule, bazate pe celule termoelectrice6
mână decât două posibilităţi de a localiza permiţând descoperirea obiectelor la dis-
sursa mirosului. Una ar fi urmărirea dârei de tanţe de zeci de kilometri, pot interesa în
parfum în raport cu variaţia creşterii inten- cel mai înalt grad bionica şi progresul teh-
sităţii sale. în acest caz, masculul îşi folo- nicii detectării cu ajutorul radiaţiilor in.
seşte antenele drept indicatori de direcţie. fraroşii. La aceste capitole, tehnica mai
Dacă percepţia este mai puternică în an- poate învăţa încă de la natură.
tena stângă, o porneşte în partea stângă;
dacă, dimpotrivă, antena dreaptă este mai VICLENELE^MOLII ANTI RADAR
solicitată, sensul zborului va fi orientat în
partea opusă. Se ştie că succesele vânătoreşti ale li-
liecilor se datoresc sistemului lor radar, cu
A doua cale este fantasticul grad de se- care reperează şi apoi interceptează vic-
lectivitate a mirosurilor. Pentru a fi recu- timele în aer. Despre acest sistem ingenios
noscută de la mai mulţi kilometri, substan- şi eficace vom discuta pe larg când vom
ţa sexuală a femelei se compune dintr-un vorbi despre chiroptere.
singur tip de molecule. La rândul său, mas-
culul posedă pe antenele sale celule sen- Şi totuşi, chiar şi în natură nimic nu este
zoriale olfactive care nu reacţionează decât perfect. Există victime care scapă de rada-
la acest singur tip de molecule. Am putea rul necruţător al liliacului, cum ar fi moliile
spune că antenele Bombyx-ului constituie un de noapte. Ele aparţin unei familii foarte
„nas" special rezervat unui singur parfum. bogate şi incomplet inventariate cuprin-
Iată avantajul fluturelui faţă de câine care, zând 15 000 de specii. Dacă fluturaşii de
deşi are un organ olfactiv mult mai com- noapte, firavi şi lenţi, au supravieţuit vână-
plex, nu are capacitatea de a recepta selec- torii sistematice a chiropterelor, acest lucru
tiv, el primind de-a valma toţi stimulii ol- s-a datorat unui mijloc foarte ingenios de a
factivi din afară. le „păcăli" radarele foarte precise.

DETECTORII DE CĂLDURĂ Sa ne întoarcem la o seară din vara a-
nului 1956, când pe terasa grădinii sale, cu-
In S.U.A. se fac cercetări intense pentru noscutul zoolog american profesorul Ken-
lămurirea uimitoarei taine a fluturilor de neth D. Roeder dădea o recepţie spre
noapte ochi-de-păun (Salurnia pavonia). miezul nopţii. Când ambianţa era plăcuţă,
Masculii acestora pot descoperi femela de unul dintre invitaţi avu ideea, după obiceiul
la o distanţă de 10 km. Cercetătorii au petrecerilor, să răsucească un dop umed
închis femela sub un geam. Fluturii masculi pe marginea unui pahar ca să producă un
au continuat să zboare spre femelă. Nici sunet ascuţit. Atunci s-a petrecut un lucru
aşezarea femelei după o plasă metalică nu extraordinar. Ca lovite de trăsnet, larnpirl'
Ie-a stânjenit zborul. Doar atunci când în dele, fluturii care cu câteva clipe zburau
jaţa femelei a fost aşezat un ecran care nu voioşi în jurul lampioanelor, s-au prăvălit iş
'asă să treacă radiaţiile infraroşii, fluturii pământ. Toţi au crezut că insectele fusese^
masculi nu s-au putut orienta. Experimen- paralizate sau ucise de ascuţimea sun<^
telor. Spre surprinderea invitaţilor. duPa

mai puţin de un minut fluturii căzuţi se în- vibraţiilor sonore ale motorului vor -on-
ufleţiră, se târâră câteva clipe pe sol şi îşi tribui încetul cu încetul la apariţia unor
eluară zborul. Acelaşi lucru se petrecu mijloace mai silenţioase de transport
>upă reluarea experienţei. aerian.

intrigat de acest comportament al mi- Tot fluturii de noapte mai reţin, în două
•rolepidopterelor, Roeder împreună cu co- direcţii, cercetările bioniştilor. Familia
borâtorul său, dr. Asher E. Treat, au de- Arctiidae deţine şi un alt sistem de a con-
is să dezlege taina. Cercetările lor au fost tracara radarul liliecilor: un sistem tot ul-
"ncununate de succes. Asistând la vânăto- trasonic de bruiere a emisiunilor acestuia.
rile nocturne ale liliecilor, au constatat că
c6i mai mulţi fluturaşi scapă din plasa Acest procedeu fusese introdus inde-
ultrasunetelor prin nişte manevre aparent pendent de cercetările biologice încă din
timpul celui de-al doilea război mondial,
ciudate. fiind folosit în bruierea posturilor de radio
Iată ce se petrece. In timp ce un liliac inamice sau în derutarea unui radar care a
surprins un bombardier în aer. în 1965,
se apropie la mai puţin de 30 m de flutu- deci la 15 ani de la aplicarea lui în tehnica
raş, acesta, ca şi cum ar fi avertizat, face militară, Dorothy Duuning 1-a identificat la
stânga împrejur. Dacă e atacat de jos, se fluturaşii de noapte din genurile Arctia,
înalţă puţin,, ieşind din conul de reperare al Paraseinia, Epicallia, Callimorpha.
radarului. Îndârjit, chiropterul reia vână-
toarea. El nu mai zboară de data aceasta în „Aparatele de bruiaj", formate dintr-o
linie dreaptă, ci se clatină de parcă ar fi placă de chitină flexibilă şi striată, care a-
beat. Aceste schimbări bruşte de direcţie coperă o cutie de rezonanţă, se găsesc de o
nu sunt întâmplătoare, ci calculate la mili- parte şi de alta a corpului, în jurul celei de
metru pentru a pune în cea mai bună pozi- a treia perechi de picioare. Când insecta îşi
ţie aparatul de reperaj. Când insecta care contractă şi destinde cu iuţeală muşchii
zboară încet se pomeneşte, datorită acestor picioarelor, placa este supusă unor vibraţii
manevre tactice, cu liliacul la mai puţin de ultrasonice pe lungimea de undă a lilie-
6 m de ea, distanţa fiind prea scurtă pentru cilor. Aceste bruiaje derutează liliecii care,
a mai fugi, ea îşi strânge brusc aripile şi se în cele mai multe cazuri, scapă prada.
prăvăleşte la pământ, salvându-se de dinţii
S-a constatat însă că multe specii de
devoratori ai liliacului. fluturi de noapte înzestrate cu sisteme de
Cercetările au fost mutate apoi în la- bruiaj, deci cu capacitatea de a recepţiona
şi reproduce sonarul liliacului, sunt specii
borator, sub lamelele microscopului care au periculoase pentru agricultură şi silvicul-
relevat simpla şi ingenioasa „armă" de apă- tură.
rare a fluturaşului: „urechile" sale de o ma-
re simplitate anatomică, dar şi de o maxi- Bioacusticienii din Franţa, Germania şi
mă eficienţă, şi zborul „tăcut", realizat da- S.U.A, în colaborare cu inginerii, au ima-
torită franjurilor de peri lungi de 2 mm şi ginat radaruri pe lungimea de undă a lilie-
situaţi în zona de turbulenţă a aripilor. Bio- cilor cu care sunt goniţi aceşti fluturaşi
mstul german Heinrich Hertel a arătat im- stricători de pe terenurile invadate.
Portanţa pentru aerotehnică a acestui ca-
jacter adaptativ al insectei la zborul „mut". a UN FLĂMÂNZILĂ AL INSECTELOR

turboreactoare, unde zgomotul nu este Nici elefantul dintre animalele terestre
Produs de baterea aripilor ca la fluture, ci şi nici balena, dintre cele marine, nu deţin
ai ales de vibraţiile sonore ale motorului, recordul de a fi cele mai mari consumatoare
^preconizează alte sisteme de reducere şi de hrană. In acest caz, pentru a nu-i ne-
dreptăţi pe cei care n-au norocul să se nu-
sorbţie a zgomotului, care încă nu sunt
e 'a punct. Dar, asociate cu un sistem
, .CaPtatoare ale turbulenţei aripilor la
lntare, aceste sisteme de reducere a

mere printre uriaşi, s-a convenit să se ţină IN Al UIV11
seama de raportul dintre greutatea cor-
porală a animalului şi cantitatea de hrană mente de lemn tăiate cu ajutorul fălcilOr
îngurgitată. Omizile fluturelui de stup îşi consolidează
coconii de mătase albă ascunşi printre fa
După acest cntenu, intr-adevar echita- gurii de miere cu plăcuţe de ceară. Omij,
bil, cel mai mare mâncău din lume - un fel fluturelui Gonoptera libatrix leagă cu firj
de'Flămânzilă al lumii animale - îl repre- soare frunzele plantei pe care a trăit şi s
zintă larva moliei Polifonus (Antheraea schimbă în crisalidă în interiorul acestui
potyphonus) din America de Nord. Ea con- dăpost. La fel procedează larvele flutuiilo
sumă în 48 de ore de viaţă o cantitate de ma- tortricieni, care rulează ca pe un cornet
să vegetală egală cu de 86 000 ori propria
greutate la naştere. în echivalent uman, a- frunzele, ori larvele unor fluturi de noapte
ceasta ar însemna că un prunc de 3,17 kg care se dezvoltă în pernele de muşchi sau
ar înghiţi o cantitate de 273 tone de hrană.
licheni.
„FABRICILE" DE MĂTASE NATURALĂ
Un desăvârşit sarcofag îl realizează însă
Când omizilor le vine timpul să se fluturele-de-mătase (Bombyx mori), care a
transforme îri crisalide, cele mai multe din atras atenţia oamenilor încă din antichitate
ele îşi fabrică din mătase un adăpost închis, Se presupune că sericicultura a început să
ca o mică bombonieră, numită cocon. Mă- fie practicată acum circa 5 000 de ani, în
tasea este secretată de glandele interne, ex- China, de unde s-a răspândit în India şi a-
istente la baza gurii.
poi, mult mai târziu, în Europa, deoarece
Aceşti coconi au forme, culori şi siste- crescătorii de viermi de mătase din Extre-
me de inserţie foarte felurite. Ca format, mul Orient păstrau în mare secret această
gogoşile pot fi: ovoide, elipsoide, cilindroi- îndeletnicire rentabilă. Poveştile spun că
de, cu un cap sau amândouă capetele ar- nişte călugări i-au adus în dar împăratului
cuite sau emisferice; nu rareori întâlnim
gogoşi îndoite sau de forma unui fus alun- bizantin Justinian câteva bastoane de bam-
git, ca la cei mai mulţi fluturi din genul bus în interiorul cărora erau ascunse ouă de
Zygaena. De obicei, gogoşile crisalidelor viermi de mătase. Acelaşi vicleşug, zice-se,
femele sunt mai mari decât coconii mascu- l-ar fi folosit şi marele explorator Marco
lilor, care, cel mai adesea, par sugrumaţi la
mijloc. Coloritul lor variază de la alb stră- Polo, care ar fi pus în felul acesta bazele
lucitor la cenuşiu închis, de la auriu până înfloritoarei industrii italiene de mătase
la cafeniu-roşcat. naturală.

Unele specii de fluturi, cu omizi mai ex- Femela fluturelui-de-mătase depune o
puse atacurilor, construiesc un sarcofag în mare cantitate de ouă (300-600) pe care
întregime de mătase şi bine închis. La alte sericicultorul le adună în săculeţe speciale
specii de fluturi cu omizi păroase, cum ar de tifon şi - la timpul potrivit - le împrăş-
fi Chelonia, gogoaşa este mai subţire şi a- tie pe nişte rafturi speciale, într-o încăpere
tunci larva o fortifică cu propriii peri pe curată, în care aerul este călduţ. După 8-10
care îi taie cu ajutorul mandibulelor. Lar- zile încep să apară omizile: mici, de cu-
vele altor fluturi, neavând suficientă „rezer- loare brun-roşcată, cu căpşorul negru şi
vă" de mătase ca să se învelească în cocon,
adaugă materii străine. Stricătorul fluture corpul acoperit de smocuri lungi de per-
Cossus devine crisalidă într-un cocon de indată ce se pot deplasa încep să consume
mătase gri-negricioasă, „parcelată" cu frag- cu lăcomie frunzele de dud aşternute pe e"

tajerele de alimentare. In a cincea zi, om1"
zile se opresc, îşi înalţă partea dinainte a
corpului şi încremenesc în această poziţ'e;
Se zice că „au adormit". Somnul durează
24—36 ore. Apoi omizile se trezesc şi încep
să se deplaseze, făcând mişcări ca şi curn ar
dori să se elibereze de ceva. Acel ceva este
vechea piele pe care omida, lepăda11 d-o,
îşi continuă ospăţul exact aceeaşi p6'

ANIMALE 191

rioadă de timp. Urmează apoi al doilea teste cu repeziciune capul, eliminând firul
oini), după care are loc a doua năpârlire. de mătase. Firul se înfăşoară în inele în ju-
rul trupului său. Un inel se alătură strâns
După a cincea năpârlire ia naştere omi-ja altuia. Munca progresează repede. încă
golaşă, albă, lungă de 6-8 cm, de 9 000 J£ puţin şi gogoaşa este aproape gata. Dar pe-
ori mai grea decât viermele abia ieşit ,Jin reţii săi sunt deocamdată subţiri. Prin ei se
ou- Aceasta nu-şi prelungeşte prea mUlt poate distinge cum omida îşi continuă ne-
plimbările. Glandele ei secretoare de mătase întrerupt lucrul. Apoi pereţii gogoşii devin
sunt pline până la refuz cu lichid se-ricigen. din ce în ce mai groşi. Un strat de ochiuri
Dintr-un tub lug şi răsucit în spirale, de mătase se aşază sub altul. Lucrătorul nu
acesta se scurge spre o parte lărgită, un fel mai poate fi văzut. Au trecut trei zile şi trei
de bazin de acumulare. Rezervorul fiecărei nopţi de când lucrează fără o clipă de ră-
glande se prelungeşte într-un canal subţire. gaz; mai trec o zi şi o noapte. Gogoaşa este
Canalele se întâlneasc în zona capului terminată. Atunci viermele doarme. Acesta
omizii şi se deschid printr-un orificiu pe
buza inferioară. Când vine vremea „ţe- este ultimul lui somn.
sutului", omida elimină lichidul sub forma Gogoaşa nu este doar o „capodoperă
a două şuvoaie care se scurg prin ambele
zone secretoare; ies afară, se întind şi apoi textilă", dar, într-un fel, reprezintă şi o per-
se încheagă; din ele se formează un fir de formanţă demnă de o veritabilă maşină in-
mătase subţire. (Fig. 36) dustrială. Firul din care este alcătuită go-
goaşa are în jur de un kilometru lungime şi
în acest moment omida se târăşte ne- cuprinde 24 000 de „ochiuri" de 4 cm lun-
liniştită pe raft şi se suie pe stelaj, căutând gime, care au necesitat 24 000 de mişcări
mânunchiurile de nuiele aşezate special de de „suveică" ale capului omizii.
sericicultor. După ce-şi găseşte locul, înce-
pe să lucreze. Agăţându-se cât mai solid cu Culoarea gogoşii (albă, citron, aurie,
picioruşele abdominale de una din nuiele, galben-roşiatică sau galben-verzuie) variază
ea îşi duce capul când spre dreapta, când în raport cu specia fluturelui. Aşa, de pildă,
spre stânga şi când spre spate, atingând cu specia vărgată a viermelui-de-mătase dă
buza inferioară diferite puncte ale stela- gogoşi albe, în timp ce specia fără dungi,
jului. După scurt timp în jurul omizii se gogoşi de un galben-auriu.
formează o ţesătură destul de deasă cu
firele de mătase pe care le secretă conti- Ca să poată ieşi dintr-o asemenea în-
nuu. Dar aceasta nu este decât baza con- chisoare, fluturele uzează de o mică strata-
strucţiei. Omida se instalează în mijlocul gemă, în timpul cât stă în gogoaşă, în cor-
acestei baze. Firele de mătase o menţin pul său se formează un lichid corosiv care
suspendată în aer; ele reprezintă punctul umectează pe dinăuntru vârful gogoşii; fi-
de care se va fixa gogoaşa. Mai întâi îşi ro- rele de mătase umezite se destramă în
acest loc, unde se formează o fereastră.
- 36. Fluturele de mătase (evoluţie) Prin ea prizonierul îşi recapătă libertatea.

Nu vom insista asupra unor aspecte

tehnice ale sericiculturii, îndeletnicire fru-
moasă, productivă, dar şi dificilă din cauza
sensibilităţii larvelor de Bombyx la boli. Pe-
brina, „misteriosul flagel", era pe punctul
să compromită, în veacul trecut, sericicul-
tura europeană, dacă n-ar fi intervenit stră-
lucita descoperire a lui Pasteur. Alături

de aceasta, mari pagube produce muscar-
dina sau împietrirea, provocată de sporii
unei ciuperci parazite răspândiţi în corpul

viermelui.
Mătasea scoasă din gogoşile de Bombyx

mori continuă să fie cea mai preţioasă

materie textilă. Firele de mătase reprezintă, clipă într-alta. Când se urnesc mai mU|,
tuburi extrem de subţiri umplute cu aer; de coloane, iar procesiunile lor se îniâ[ne,
aceea borangicul este uşor şi conservă per- spectacolul capătă aspecte inedite, ţyp
fect căldura. în acelaşi timp, el se distinge ritelc ghirlande vii se încrucişează, se înc^
prin frumuseţea, rezistenţa şi capacitatea cesc, se descâlcesc, se înnoadă, se H
lui de a fi colorat omogen. noadă, dar până la urmă fiecare îşi vede Hi
drum. Când ajung la ţintă, omizile . C
în Extremul Orient, fluturele-alb-de- prese ca la o comandă. Tot ca o trupa b'°
mătase este înlocuit cu fluturele-de-mătase instruită, o purced înapoi parcă la semn]C
al stejarului (Anlherea pernui), evidenţiat Deşi se depărtează zeci şi chiar sute '
prin aripile alb-cafenii, împodobite cu pa- metri de cuib, ele găsesc totdeauna cale^
iru pete înconjurate de un chenar. Omizile de întoarcere. Ce lainic instinct Ie dirijea
lui - aşa cum le arată şi numele - se hră- ză? Să fie înzestrate oare omizile cu meniu
nesc de preferinţă cu frunze de stejar. Go- rie vizuală sau olfactivă? Cercetările rna'
ijoşile acestui fluture dau o mătase mai gro- vechi, confirmate de altele, recente, au de-
solană, dar mai rezistentă, utilizată la fa- monstrat mijlocul ingenios prin care omi-
bricarea şantungului. In ţara noastră a fost zile [ţrocesionare reuşesc să se întoarcă la
aclimatizat din Extremul Orient şi flutu- copacul lor. Iată cum descrie această pro-
rele-de-mălase Eri (Phyllosamia ricini) ca- cesiune marele naturalist francez J.H. Fabrţ
re se hrăneşte cu frunze de ricin. în celebra sa carte Viaţa insectelor. „Ele
aştern pe jos un covor de mătase pe tot în-
PROCESIUNILE DIN PĂDURE tinsul drumului. De altfel, se şi poate vedea
cum fiecare omidă din procesiune îşi a-
E greu de închipuit că omizile, depen- pleacă şi-şi saltă capul întruna. în prima
dente de copacii unde se hrănesc şi-şi ţes mişcare, filiera, aflată la baza inferioară, li-
corturile de mătase, ar putea porni în mar- peşte firul pe calea urmată de procesiune;
şuri prădalnice. Şi, totuşi, ele fac expediţii în a doua mişcare, filiera lasă să se scurgă
nu în mod haotic, cum s-a întâmplat în A- firul, în timp ce omida face câţiva paşi. Ca-
merica, cu larvele de inelar, înmulţite peste pul se apleacă atunci din nou, apoi se ri-
măsură, ci în mod organizat, după un „ca- dică şi a doua porţiune de fir este aşezată
lendar" pe care niciodată năvălitorii bar- pe drum. Fiecare omidă din procesiune
bari nu l-au respectat. merge pe firele aşezate de cele care merg
în faţa ei şi adaugă pe drum propriul său
Omida procesionară a pinului (Tliama- fir, aşa încât drumul străbătut este marcat
topaea pinivora), mai rară la noi, mai frec- treptat pe toată lungimea sa cu o panglică
ventă în regiunea mediteraneană, are obi- de mătase. Numai urmând acest fir con-
ceiul ca de dimineaţă să iasă din cuibul de ducător omizile procesionare pot să revină
mătase şi s-o pornească în căutare de hra- la adăpostul lor, fără a se rătăci niciodată,
nă. Nu marşul în sine aduce un element de oricât de întortocheată ar fi calea urmată."
pitoresc sau de interes ştiinţific, ci modul La fel procedează şi omida procesiona-ră a
cum aceste omizi se deplasează. stejarului (Thawnatopaea proces.sioneci),
foarte cunoscută în ţara noastră. Omizile
Prima omidă care iese din domul de sunt negre pe spinare, cenuşii pe laturi şi
mătase îndeplineşte funcţia de căpetenie a gălbui pe pântece, având pielea acopenia
expediţiei. După ea se înşiruie în monom de mici tubercule roşcate, purtând fiecare
continuu toate celelalte omizi. Procesiunea, un smoc de fire lungi şi albe, terminate cu
numărând câteva sute de omizi, se depla- cârlig. Cuibul lor e un sac cenuşiu, lung "e
sează lent, cu pas egal, omida din spate 0,80-1 m şi lat de 0,2-0,3 m, lipit pe trun-
chiul stejarului. în el trăiesc 700-800 de
păstrându-şi parcă pasul după cea omizi.
Pe sol. din faţă.

procesiunea seamănă cu o graţioasă
ghirlandă care se încovoaie la dreapta şi la
stânga, schimbându-şi înfăţişarea dintr-o

ANIMALE 193

gle nu vânează dimineaţa, ci seara, iar specii de fluturi europeni ale căror omizi
czarea procesiunii lor e deosebită de torc de asemenea coconi de borangic, în
ea a suratelor care trăiesc în pini. speranţa realizării prin diverse hibridări a
di unei noi rase de viermi de mătase.

ceea p Pentru experimentare, Trouvelot a adus
TrUPa e condusă tot de o căpetenie. Numai din Franţa şi omizi de fluture inelar (Ly-
s în spatele ei ostaşii nu se desfăşoară în mantra dispar), unul dintre cei mai temuţi
c. jnjian. ci se aliniază în rânduri comate duşmani ai pădurilor de foioase şi conifere.
de 10-25 omizi, formând adevărate Dintr-o neglijenţă de neiertat, savantul a
^Ovoare mişcătoare. Aceste omizi sunt lăsat la marginea ferestrei cutiuţa unde ţi-
nrimejdioase nu numai pentru copaci, dar nea câteva omizi de inelar. Un vânt stârnit
, pentru animale. Procesionarele stejarului din senin a răsturnat cutia şi omizile s-au
L schimbă tegumentul (pielea) de câteva împrăştiat prin vegetaţia deasă din jurul
ori, astfel încât cuibul se umple de o pul- casei. Zadarnic savantul şi studenţii săi au
bere fină de resturi tegumentare şi de peri răscolit împrejurimile. Fugarele parcă in-
sfărâmaţi. în atingere cu pielea sau cu căile traseră în pământ. Evenimentul se petre-
respiratorii, aceşti perişori produc iritaţii cuse în anul 1869 la Medford, în statul Mas-
neplăcute şi uneori grave. sachusetts. Nimeni nu i-a dat importanţă. E
drept, se spunea, omizile reprezintă un
pericol, dar, puţine la număr şi neadaptate
noilor condiţii de viaţă dintr-o ţară străină,

O ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE INVAZIE DE ele sunt sortite pieirii. Cu toate acestea, ele
OMIZI au supravieţuit şi, încă atât de bine, încât
în 1889, adică douăzeci de ani mai târziu,
Dintre insecte, cei mai vechi călători orăşelul în care au evadat fluturii a trăit ca în
cunoscuţi pe spezele omului se pare că au filmele lui Hitchcock momentele de groază
fost fluturii-de-mătase {Bombyx mori). Mi- ale unei invazii ciudate. După ce au devastat
nunatele ţesături de borangic venite din pădurile din împrejurimi, nesfârşitele hoar-
Extremul Orient erau cunoscute şi invidia- de de omizi se năpustiră în parcurile şi gră-
te încă din perioada regilor macedoneni şi dinile publice, devorând tot frunzişul şi lă-
împăraţilor bizantini care le cumpărau la sând copacii goi-goluţi în mijlocul verii. Ele
preţuri exorbitante. Se pare că Italia a fost acoperiră ca un imens covor păros gardurile,
prima ţară europeană care a dezvoltat indus- trotuarele, zidurile. Ba, mai mult, ele au pă-
tria mătăsii naturale. In timpul Renaşterii, truns în interiorul caselor, strecurându-se
sericicultura s-a întins în Franţa şi în state- în coşurile de pâine, sub paturi, în dula-
le germane, ajungând şi la noi înfloritoare, puri, în sertarele birourilor şi pe rafturile
după 1720, mai întâi în Banat. bibliotecilor. Nu puteai face un pas fără să
calci pe omizi. Pietonii şi căruţele le stri-
Dar la sfârşitul secolului trecut, serici- veau cu milioanele. Cadavrele în descom-
cultura europeană a primit o grea lovitură. punere ale larvelor răspândeau în tot ora-
Viermii de mătase au fost atinşi de o boală şul o duhoare acră, care producea usturimi
cumplită: pebrina. Pagubele s-au ridicat la de gât. Se povestea că noaptea oamenii au-
mai bine de un miliard de franci, sumă fan- zeau distinct zgomotul pe care îl produceau
tastică pentru' acea vreme. în timp ce ma- larvele rozând ultimele resturi de verdeaţă ale
rele savant francez Louis Pasteur căuta oraşului şi lăsând să le cadă excrementele
mijloace chimice de combatere a flagelului, pe stradă ca o burniţă neîncetată.
a'ţi cercetători încercau să-1 stăvilească
Prin selecţionarea unor varietăţi de viermi în faţa acestei primejdii, la fel ca în ro-
rezistenţi la pebrină. manul Ciuma de Camus, toţi locuitorii s-au
ridicat ca unul singur. Cu târnurile şi lope-
Astronomul francez Leopold Trouvelot, ţile, ei au strâns tone de omizi, transportân-
care lUcra ja observatorul Harvard din Sta- du-le cu căruţele în gropi special amenaja-
eJe Unite ale Americii, s-a hotărât să se
Cupe în timpul liber de selecţia viermilor
e mătase. El şi-a oprit atenţia asupra unor

194 ENCICLOPEDIA CURIOZITĂŢILOR NATURII

ie turnând gaz peste ele şi dându-le foc. de mile pătrate. Abia când combateri 4
Omizile au produs pagube însemnate nu acestor dăunători a fost pusă în faţa Con.
greşului şi acesta a votat creditele necesare
umai vegetaţiei. Gospodinele au avut de
f1 rcă cu spălarea albiturilor uitate pe frân- stârpirii lui, americanii au putut răsuf |a
hii iar ceasornicarii oraşului a trebuit să uşuraţi. Măsurile energice şi eforturile con.
d -blocheze roţile marelui orologiu al pri- jugate ale tuturor statelor au reuşit să lOOa.
~riei înţepenite de fluviul de omizi care lizeze duşmanul la est de valea Hudsonu-
"ătrun'seseră în mecanismul acestuia. lui. Pentru a preveni orice surpriză, ameri-
în clipa când autorităţile au slăbit lupta cânii au importat din Europa gândacul

împotriva acestui flagel, omizile au început carnivor Calosoma, cunoscut pentru rava.
să-şi întindă raza de acţiune pe mii şi mii giile ce le face în rândul omizilor.

X. LĂCUSTE, MIRMELEONI, ŢÂNŢARI, LIBELULE

VIN LĂCUSTELE! 2 500 mile pătrate, cântăreau cât un sfert
din populaţia umană a globului pământesc.
Vin lăcustele!"... strigăt de groază care
străbătut antichitatea şi evul mediu şi Apărând în stoluri fantastice, devastea-
■are a dat prilej cronicarilor, naturaliştilor, ză uneori ţări întregi. Lăcomia lor este pro-
călătorilor să consemneze în culori şi ac- verbială. O tonă de insecte devorează zece
cente de apocalips această calamitate na- tone de vegetaţie. Din punct de vedere al
turală numită în Biblie a opta plagă a Egip- nevoilor alimentare, un nor de 12 000 de
tului. Nici ţara noastră n-a fost ferită de ea. tone consumă cantitativ cât populaţia între-
Grigore Ureche o amintea în Letopiseţul gului Bucureşti. în anii de invazie, ele aduc
său. în anul 1712 au apărut atât de multe în lume pagube imense.
lăcuste în Moldova, încât au întunecat lu-
Deşi lăcustele sunt combătute cu mij-
mina soarelui. loace moderne, ele continuă să rămână o
în general, insectele trăiesc izolat. Când adevărată calamitate naturală prin unele
părţi ale Africii, Asiei şi Americii de Sud.
după o secetă îndelungată cad ploi abun-
dente, iar apele se revarsă peste terenurile O LĂCUSTĂ IPOCRITĂ
unde adulţii au depus ouăle, iese un număr
uriaş de larve care trec într-o fază gregară Falsa smerenie, masca de cumsecădenie
(trăiesc în mari comunităţi). Neavând ce şi bunăvoinţă care ascunde o cumplită fe-
mânca în „vetrele" unde densitatea lor a- rocitate, de altfel, semne distinctive ale i-
tinge sute de indivizi pe metru pătrat, lar- pocriziei, sunt admirabil întruchipate în lu-
vele migrează, deplasându-se pe pământ mea insectelor de o lăcustă cunoscută în
într-o direcţie anumită pe care n-o schim- mai toate limbile lumii sub numele de călu-
bă, orice obstacole le-ar ieşi în cale. găriţă (Mantis religiosa).

înaintarea formelor nearipate se face în Poziţia ei caracteristică, de pândă, în-
coloane uriaşe, formate din milioane de in- chipuieşte o călugăriţă cu braţele îndoite în
divizi ce răzbat peste coline, văi şi chiar extaz. Comparaţia are o străveche origine.
râuri traversate înot. Se citează numeroase Chiar grecii o numeau „mantis", adică ghi-
citoare, prezicătoare. „Aceste atitudini de
cazuri când garnituri întregi de trenuri au rugăciune - scrie J.H. Fabre care a închi-
f»st oprite în loc de stratul gros de lăcuste nat călugăriţei nenumărate pagini - ascund
aşezat pe linii. în anul 1928, pe braţul Sf. obiceiuri crude; braţele ce se roagă sunt
(jheorghe al Deltei, lotcile pescăreşti n-au nişte cumplite arme banditeşti; ele nu nu-
mără mătănii, ci ucid orice le vine la înde-
mai putut înainta din cauza puhoiului de mână... în stare de repaus, capcana se în-
msecte ce acoperea suprafaţa apei. doaie şi se strânge la piept, nevătămătoare,
Adulţii formează aşa-zişii „nori de lă- în aparenţă. Dar, ia să treacă vreo pradă;
custe" care se deplasează cu 40 km pe oră, imediat atitudinea de rugăciune încetează.
Pe dată desfăşurate, cele trei piese lungi
medie. La începutul secolului nostru, un ale maşinii aruncă departe cangea de la
k°r de lăcuste sud-americane, lung de 100 vârf care harponează, se întoarce îndărăt şi
jj* ?' larg de 20, a zburat în formaţie strân- aduce prada între cele două ferăstraie.
îăî"n'ter-coontmjuenmtuăltuait,estdrăebăm-ni7-tti„uP' ^We Menghina se închide cu o mişcare asemă-
tâ HCSte toate
2 500 km.
^Şentina, 20 de hectare cultivate cu cai .au
ddiesapMărăurt°iăsiulRăbcoufsşăteilliec,iclfaeorelrommr1âl8an8c9doauumnzebu.nrSaot-rauPdera

nătoare celei de braţ, spre antebraţ; s-a INAl
sfârşit; cosaş, lăcustă şi chiar insecte mai
puternice, odată apucate în angrenajul ce- iar această compoziţie amestecată pe $m
lor patru rânduri de ace, sunt pierdute fără
putinţa de scăpare. Nici zvâcniturile lor cu aerul din exterior produce spuma. Bm"
produsul lipicios aşa cum batem noi ai*
disperate, nici zbaterile lor nu vor putea busul de ou pentru a-1 face să se umfle şj >
face să slăbească cumplitul instrument." facă spumă. Capătul abdomenului dcsch
printr-o crăpătură mare formează do s
La fel de stranii sunt şi moravurile ei valve laterale care se apropie şi se <j3
nupţiale. După împerechere, călugăriţa mă- părtează cu o mişcare iute, constantă- ei
nâncă masculul sau masculii cu care s-a acu- bat lichidul vâscos şi îl transformă în Sn *"
plat - pentru a-şi asigura, ca şi scorpionul mă, ce se revarsă afară. Capătul abdomen
femelă, substanţele proteice necesare em- lui mereu în spasme, deschizându-şi si j
chizându-şi valvele cu iuţeală, executa os
brionilor. Acest obicei crud pare a fi o remi- cilări de la dreapta la stânga şi de la stânga I
niscenţă a străvechilor vremuri geologice dreapta, ca un pendul. La fiecare oscilaţie
când insectele, puţine la număr, îşi sacrifi- rezultă în interior un strat de ouă, iar la ex-
cau masculii pentru a supravieţui într-un me- terior o brazdă transversală... Pe un cuib
diu mlăştinos, lipsit de substanţe azotoase. proaspăt făcut, zona de ieşire e tcncuită cu
Or, călugăriţele fac parte din primele ordi-
ne de insecte apărute pe suprafaţa Tcrrei. un strat de material fin, poros, de un alb

Dar călugăriţa nu este numai un feroce vâ- curat, mal, aproape crelos, care se deo-
nător, ci şi un constructor fără egal. Oote- sebeşte de restul cuibului care este de un
ca, cuibul ei cu ouă, este o mică bijuterie alb murdar. Ai zice că e compoziţia pe ca-
de artă şi de prevedere. Dimensiunile oote- re o obţin cofetarii din albuş de ou bătut, din
cii nu trec de 5 cm lungime şi 3 cm lăţime. zahăr şi feculă. Oare călugăriţa foloseşte
două substanţe deosebite? In nici un caz!"
Cuibul are o culoare aurie ca a bobului de
grâu. Expus la flacără, arde destul de bine, Fabre a remarcat că, măsurând supra-
răspândind un miros slab de mătase arsă. faţa vălului spumos cu ajutorul celor două
Secţionat, el dezvăluie o structură foarte o- filete codale, călugăriţa face o selecţie. Da-
riginală pe care Fabre a descris-o cu multă torită deosebirii de densitate, spuma albă
precizie: „Urmărind axa cuibului, care sea- ca zăpada, mai uşoară, se ridică la supra-
mănă ca formă cu un sâmbure de curmală, faţă. Ea este adunată şi pusă de insectă pe
dăm peste mulţimea ouălor, grupate în şi-
ruri. O coajă protectoare, un fel de spumă spinarea cuibului pentru a forma aici ban-
solidificată, învăluie această grămadă, în da asemănătoare cu o panglică zaharoasă.
afară de partea de sus a regiunii mediane,
unde coaja spumoasă e înlocuită cu nişte Restul spumei este strâns pe margini.
foiţe delicate, puse una peste alta. Capetele Pe drept cuvânt Fabre găseşte că la
libere ale acestor foiţe formează, în afară,
zona de ieşire; ele sunt acoperite cu două acest cuib s-a aplicat în mod strălucit pţin-
şiruri de solzi ca nişte olane, care lasă cipiul conservării căldurii, susţinut de fi-
pentru fiecare strat de ouă două fisuri zicianul Rumfort, contemporanul său, care
înguste, necesare ieşirii larvelor... demonstrase printr-o experienţă simplă ca
aerul e rău conducător de căldură, de0
Masa spumoasă - continuă Fabre - e
alcătuită în cea mai mare parte din aer poate fi folosit ca un excelent izolator.
închis în băşicuţe. Călugăriţa îşi face cuibul
LACUSTE-PLANTE
mai ales cu aer, cel mai potrivit material
pentru a-1 apăra contra intemperiilor. Ea Vieţuind la adăpostul plantelor, u«e^
aruncă afară o compoziţie cleioasă, asemă- insecte împrumută de la acestea culo_art„.
nătoare lichidului de mătase al gogoşilor; aspectul şi chiar detaliile cele mai arnă"
ţite ale formei, pentru a trece nc/ârlt
numeroşii lor duşmani.

ANIMALE 197

Când insectele copiază în întregime for-
LXI organ al plantei, fenomenul se nu-

tac fitomimuză. împrumutul culorilor şi
JLnelor de pe scoarţa copacilor se chea-
j homocrotme copiantă. jsfatura ne oferă
pilde uluitoare de aşezări care merg atât

de departe, încât pot !" eia ochiul celui Fig. 37. lăcusta Phyllium seamănă cu o frunză
mai experimentat natu-"h'st. Trecem adesea
pe lângă frunze, cren-lute muguri, flori care xena ele imită frunzele zdrenţuite pe mar-
n-au nimic de a face *<i lumea vegetală, ci
numai o imită cu o premie care denotă o gini, mâncate de omizi. Detaliile sunt atât de
intimă şi îndelungată ^vieţuire între cele
două regnuri. Vom asi astfel imitatori de bine copiate, butaforia atât de bine izbu-
alge, de licheni, imi-Lori de tulpini, de tită, încât nu numai animalele, dar şi oame-
ramuri, de muguri, frunze verzi sau nii sunt păcăliţi de aspectul lor înşelător.
uscate, imitatori de flori, de seminţe sau
de spice de cereale. Nu mai puţin vestite sunt insectele care
imită rămurelele. Multe lăcuste din ordinul
Cele mai izbitoare pilde le oferă o in- Phasmida au trupul lung, subţire şi uscăţiv,
finitate de modele ce îngăduie o infinitate fiind greu de deosebit de o ramură uscată.
de imitaţii ale formelor şi culorilor înconju- (Fig. 38) In regiunea mediteraneană din su-
rătoare. „Copii" spectaculoase şi chiar ar-
listice descoperim la imitatorii frunzelor fie
verzi, fie uscate, care trăiesc aproape în ex-
clusivitate în pădurile tropicale. Asemă-
nările se datoresc modificărilor pronunţate
ale aripilor, apendicelor şi trunchiului, ast-
fel încât linia de contur, culoarea şi nerva-
ţiunea să reproducă cât mai fidel imaginea

frunzelor pe care se odihnesc sau cu care se
bănesc. In general, aripile acestor insecte
au culoare cenuşiu-cafenie, roşie-cafenie,
yerde-roşcată sau verzuie, cu desene în
formă de nervură.

Majoritatea insectelor care prezintă fe-de
fitomimoză sunt rudele lăcustei, de obicei
ordinului Phasmida (lă-custe-de-noapte).
Pe drept cuvânt, lăcusta ^atoare în formă de
frunză (Phyllium sic-şi-a câştigat o faimă
deosebită prin-^ntomologi. (Fig. 37)
Fiecare aripă perfect cu o frunză,

nervurile suni aidoma cu ale frunzelor Fig. 38. Uriaşa lăcustă-baghetă
model, cor-„jj .e turtit, iar picioarele

lăţite par nişte o; ! aPendiculi foliari.
Lăcustele din genul IM"! seamănă cu o
frunză verde, în cele din genurile

Pterochrosa şi A-sugerează perfect
j frunzele uscate pil^ozură pe
i]?Jnz ramuri. La Pterochrosa ari-1 ^ănă

cu nişte frunze groase din care 31
rămas decât nervurile, iar Ia Acrido-

PÂLNIILE UNUI „LEU" MINUSCUL

Fig. 39- Larva de Hymenopus îşi păcăleşte Să poposim o clipă pe ţărmul Mării f\j
uşor victimele. gre. Atenţia ne va fi atrasă de nişte p^i
nioare aşezate printre tufe sau sub frunzei"
dul Italiei şi Franţei trăiesc lăcustele-ba- alburii şi cărnoase ale scaiului-de-rnare A
ghetă (Carasius şi Bacilus). Corpul lor de
ceste pâlnioare nu-s altceva decât cape
5-8 cm lungime, colorat în verde sau brun,
după felul ramurilor pe care se aşazâ, e lip- nele larvei unei insecte numita leul |Urn"
sit de aripi, iar trunchiul şi apendicele sunt
lungi şi foarte înguste. cilor (Myrtneleon formicarius).

La fel de uimitoare sunt insectele care Ca înfăţişare, insecta împrumută cât
imită perfect florile, determinând victimele ceva şi de la libelulă şi de la fluture. De la
lacome, ce vin să sugă nectarul dulce şi libelulă are trupul lunguieţ şi aripile je
parfumat al florilor, să se aşeze liniştite pe „ţiplă" moale, cu punctişoare negre, iar <]e
la fluture, antenele cu măciulii la capete
spinarea lor. Printr-o instantanee metamor- Leneşă fără pereche, insecta adultă îşi pe_
foză, nevinovata floare începe să se mişte şi trece aproape toată ziua agăţată de cren-
devine cât ai clipi din ochi un răpitor rapa- guţe. Larva, în schimb, este extrem de vioa-
ce. Astfel se întâmplă cu larva de Hymeno- ie, de lacomă şi de agresivă. La trup aduce
cu o ploşniţă alburie şi păroasă, înzestrată
pus bicornis din peninsula Indochina însă cu o pereche de căngi lungi. Ce folos
(Fig. 39), al cărei abdomen plat şi rotunjit, însă de căngi, dacă puterile nu-i ajung să
picioarele lăţite de culoare roşu-intens şi biruie prada cu care şi-ar potoli neistovita
orientate în unghi drept o fac să semene foame şi să se apere de eventualii duşmani!
Căngile trebuie ajutate de o capcană în care
perfect cu petalele florilor de Melastoma să fie puse în valoare, să devină într-adevăr
polyanthum. Floarea diabolică (Idolum dia- folositoare. Şi această capcană nu-i
bolicum), rudă bună a călugăriţei, frecventă altceva decât pâlnioara pe care o găsim în
w Africa, are un torace lungit şi ambele ar-
ticole coxale lăţite şi foarte viu colorate. nisipul litoral, de forma unui con cu diame-
Când animalul stă în poziţie de pândă, cu
trul de 5-10 cm. Alegerea nisipului nu-i de-
picioarele de prehensie (prindere) întinse, loc întâmplătoare. Este mai uşor de săpat
seamănă cu o floare atrăgătoare. Insectele
care zboară din floare în floare se lasă ade- într-un astfel de teren, iar instabilitatea
menite, aterizând pe această floare diabo- materialului face ca prada căzută în lundul
lică ce le prinde şi le consumă rapid. capcanei să se rostogolească ori de câte ori
ar încerca să se agate de pereţi, pentru a-şi
găsi scăparea. Talentul de constructor al
larvei este remarcabil. După câteva clipe
de chibzuială, ea îşi alege un punct de por-
nire şi apoi începe să gonească de-anua-

ratelea, descriind un cerc perfect. Cu un
picioruş al primei perechi trage nisip peste
cap şi apoi, cu o mişcare de taur înfuriat, u
aruncă departe peste marginile şănţuleţ11'
lui. Atât de repede lucrează acest titirez
viu, încât abia îl zărim din norişorul de pul'
bere pe care îl stârneşte. După încheicrea
primei circumferinţe, larva începe să o£S

crie alte cercuri, din ce în ce mai apropol

de axa capcanei. Terminând cu platlorin

sUprai'aţă, porneşte în sens contrar şi P N-AU DANSAT DECÂT O SEARĂ
grijă să zvârle nisipul peste marginile â
oii Urmând o neîntreruptă mişcare spi- în legendele unor popoare europene, ca
^\l reuşeşte, în 15-20 de minute, să-şi şi în bogatul nostru folclor, ciudatele in-
^âncească pâlnia capcanei cât doreşte, secte efemeride, fiinţele cu cea mai scurtă
n că între timp osteneşte, pune în func- viaţă de pe Pământ, ar fi băieţii şi fetele
i ne celălalt picioruş, schimbându-şi pozi- care au murit înainte de a-şi fi îndeplinit me-
nirea de soţi şi părinţi şi cărora li se îngă-
corpului- După încheierea săpăturii, lar- duie de Cel de sus, o dată pe an, la sărbă-
' se ascunde în fundul pâlniei, lăsându-şi toarea numită Rusalii, să coboare pe Pă-
afara doar vârful căngilor lungi. (Fig. 40) mânt sub chip de fiinţe aripate şi să se
njn acesi moment începe pânda. Iată că o înfrupte câteva ceasuri din bucuria netrăită
furnică ostenită, îndreptându-se spre casă, a nunţii şi a dragostei, dispărând în clipa
călcat din nebăgare de seamă pe marginile când au cunoscut-o.
capcanei. Deodată începe să se dea de-a
rostogolul, stârnind în cădere o ploaie de Această preafrumoasă legendă a efeme-
nisip. Cu preţul unor eforturi neînchipuite ridelor sau rusaliilor se bizuie pe un fapt
reuşeşte să se agate şi să-şi stăvilească alu- ştiinţific bine cunoscut.
necarea. Atunci vânătorul, văzându-se în
pericol de a-şi scăpa prada, o împroaşcă cu Efemeridele sunt insecte fine, cu cap
alice de nisip, făcând-o să-şi piardă iar e- zvelt, aproape cilindric, cu aripi reticulate,
chilibrul. Furnica se prăbuşeşte până în care în stare de repaus sunt ţinute vertical
fundul capcanei, unde o iau în primire cân- în sus. Ele populează fie malul Dunării şi Del-
gile necruţătoare. ta, cum ar fi rusalia mare (Palingenia longi-
caudd), fie râurile şi torentele reci de mun-
,«) ■ ■ ■ ' te, cum ar fi Baethis rhodani sau Phitrogena
semicolorata.
Kg- 40. Leul-furnicilor şi capcana sa
Larvele de efemeride duc timp de 1-3
ani o lungă viaţă acvatică în cursul căreia
se petrec numeroase transformări. In clipa
năpârlirii, între învelişul pupei şi noua cuti-
culă apar gaze care o obligă să urce spre
suprafaţă. Aici învelişul se desprinde, iar
insecta devine aripată. însă ea nu şi-a câşti-
gat încă deplina independenţă, deoarece
pentru a atinge stadiul adult, mai trebuie să
treacă printr-un stadiu preliminar, o nouă
năpârlire care o face capabilă de reprodu-
cere. E un fenomen unic în toată lumea in-

sectelor, considerat ca un caracter arhaic.
El dovedeşte vechimea efemeridelor pe
Pământ, fapt atestat şi de paleontologie,
care i-a descoperit strămoşi uriaşi în pe-

rioada carboniferului.
Devenite insecte adulte, efemeridele îşi

încep cursa dramatică împotriva timpului,
a scurtei lor vieţi de adult hărăzită de na-
tură. Insectele grupate în roiuri compacte
efectuează zborul nupţial care are loc pe
înserate. Durata vieţii lor este de câteva
ore. Efemerida nu se mai hrăneşte; apară-

zuu JZ^l 1 A

tul ei bucal nu mai e funcţional, iar tubul cial, deci instinctiv, sub forma unui ,!e ce
digestiv nu mai conţine decât aer. Toată copiază poziţia constelaţiilor de pe <JS
existenţa lor este concentrată către o unică neozeelandez în luna octombrie, când •'
ţintă: reproducerea. Noaptea, când luna se e primăvară şi când majoritatea insectă
ridică din brădiş, pe undele argintate ale se înmulţesc.
râurilor de munte plutesc milioane de ca-
davre de efemeride care cheamă păstrăvii ŞOIMII INSECTELOR
şi uneori păsările sau liliecii de apă.

PEŞTERA CU LUMINI MISTERIOASE Cei mai feroci prădători ai lumii insea
lor, care ar reprezenta, să zicem, şo;n
Celebritatea grotei neozeelandeze Wai- pentru lumea păsărilor, sunt libelulele, n.
tomo, situată la 200 mile nord de Welling-
ton, în ţara maorilor, este adusă de prqf- noscute în popor sub numele de caluldr
zenţa larvelor luminiscente ale ţânţarului cului. însăşi înfăţişarea lor le trădează nâ
ravurile războinice. Par nişte avioane în mi
Bolitophyla luminosa. niatură, în veşnică agitaţie şi căutare. Stră-
moşii lor din pădurile carboniferului mă-
Coborând prin labirintul întortocheat,
dăltuit de apele scurse pe sub muntele de surau aproape un metru. Azi, dimensiunile
calcar, şi ajungând la frumosul lac subte-
ran, turiştii rămân uimiţi de feericul decor lor sunt mult mai modeste, atingând cei
ce li se deschide în faţa ochilor: deasupra mult 10 cm. Pot fi uşor recunoscute dupj
capetelor se bolteşte parcă un cer înstelat,
format din numeroase galaxii şi constelaţii aspectul lor caracteristic. Un trup lung, sub-
strălucitoare. Pentru un cunoscător al as- ţirel sau mai plat, lăcuit în cele mai strălu-
tronomiei nu-i greu să identifice în miria- citoare nuanţe, terminat cu un cap rotund
dele de steluţe însăşi harta cerului austral cu doi ochi mari şi o pereche de căngi
puternice şi înzestrat cu două perechi de
în luna octombrie. aripi de ţiplă, rigide şi cu nervaţii bogate,
Aceste „stele" nu sunt decât larvele al-
stând aproape tot timpul deschise. Li-
burii de Bolitophyla, al căror capăt poste- belulele se deosebesc uşor după aripi şi cu-
rior e înconjurat de o aureolă albastră-ver-
zuie produsă de două „beţişoare" ascunse loare. Unele au aripi egale (Zygoptera), a
sub piele şi amplificată de un mic „reflec-
zbor oscilatoriu. Din rândul lor fac parte li-
tor" situat dedesubtul lor.
belulele verzi ori albastru-aurii, Lestes {us-
Ce atrag aceste larve în grota Waimotp? ca, sau frumoasa libelulă Calopteryx virgo ai
cărei mascul are corpul şi aripile colorate
In apele calde ale lacului subteran se dez-
voltă mii de insecte diferite. Tinerele in- în albastru-metalic închis, iar femela este
secte, terminându-şi dezvoltarea în împără-
ţia întunericului, ies din apă şi, îndreptân- de un verde-deschis cu reflexe metalice ?
du-şi aripile, zboară în sus către ceea ce li aripile transparente pătate în brun-auriu.
se pare că este cerul înstelat. Acest cer nu
este decât o capcană ingenioasă a larvelor Altele au aripi inegale (Anisoptera). D"
ţânţarului, care ţes căsuţe mătăsoase în for- rândul acestora fac parte marea libelul-1
mă de tubuşoare din care atârnă în jos fire neagră (Cardulogaster annulalus), libelu^
lipicioase, lungi de circa un metru şi jumă-
tate, de care imprudenţii se prind ca de de roi {Libellula quadiimaculata), cu câte'
nişte hârtii de muşte atârnate de tavan. Se pată neagră la baza fiecărei aripi, şi vest'111:
spune, dar ipoteza e greu de crezut, că lar- calul-dracului (Eschna grandis), cu trup1
vele ţânţarului se aranjează pe tavan spe- mai lătăreţ, de culoare cafeniu-verzuic ,

Anisopterele, în special, sunt insecte"

pic aeriene. Chiar împreunarea, prindef;
şi consumarea victimei se petrec în aer'1
timpul zborului. Libelulele îşi depun ou*,
în apă. Larvele sunt la fel de răpitoare c*f
părinţii. Ele îşi pândesc victima şi o ci<

ANIMALE 201

aZg cu ajutorul unui organ de prindere de asemenea, să zboare nu numai înainte,
h tabil, numii muscă. Când larvele s-au ci şi înapoi, iar în timp ce-şi urmăreşte
iuraU e'c se aBaîă ^e ° plantă acvatică, prada gata să-i scape, ţâşneşte uneori în
[nentul crapă în lungul spatelui şi la sus, pe o distanţă scurtă, aproape vertical."
iese afară. Marginile bălţilor sunt ^ cu (J. Zinger)
astfel de tegumente, ne un mare interes
s-a bucurat şi se mai ură încă zborul Zborul extrem de rapid al libelulelor
libelulelor anisoptere, este însoţit de vibraţii asemănătoare aşa-
U siderate adevăraţi recordmani în lumea numitului fenomen deflutter de care se tem
Sectelor (zboară cu 80-90 km/oră). El atât de mult constructorii de avioane. In ca-
"te studiat cu un aparat de filmat numit zul avioanelor supersonice, aceste vibraţii
lupa timpului", cu ajutorul căruia se pot pot atinge o intensitate primejdioasă, pro-
fectua fotografii instantanee cu o viteză ducând fisuri şi chiar sfărâmarea aripilor.
f arte mare. Dacă se filmează o insectă în S-au distrus modele de avioane experimen-
£npul zborului cu o viteză de 2 000-3 500 tate, au pierit sute de piloţi de încercare.
adre pe secundă, iar apoi se vizionează pe Ani de zile tehnicienii au căutat în zadar
,cran filmul rulat cu o viteză de 16 cadre mijloace de înlăturare a acestui inconve-
p6 secundă, adică de 125 şi, respectiv, de nient. Tot studierea atentă a construcţiei
il9 ori mai încet, se pol vedea mişcările aripilor de libelulă a oferit soluţia cea mai
acesteia şi modul cum zboară. „Libelula se bună. In cursul mileniilor, natura a perfec-
foloseşte în timpul zborului de cele mai ţionat neîncetat dispozitivul destinat să în-
variate procedee: când îşi bale aripile din lăture efectele acestor vibraţii primejdioa-
faţă alternativ cu cele din spate, când trece se. Fiecare aripă de libelulă are o mică
brusc la zborul planat cu ajutorul aripilor umflătură chitinoasă de culoare întunecată
întinse şi nemişcate, când începe din nou pe mas ginea anterioară a vârfului ei, numită
să-şi agite aripile, dar de data asta bătaia pterostigmă. Rolul mecanic pe care îl
lor antrenându-le simultan atât pe cele joacă acest dispozitiv în reglarea vibraţiilor
dinainte cât şi pe cele dinapoi. In unele aripii a fost verificat experimental. în pre-
cazuri au fost observate momente când zent, aripile fiecărui avion supersonic sunt
libelula zbura numai cu aripile anterioare, înzestrate la extremitatea bordurii ante-
pe cele posterioare ţinându-le întinse. A- rioare, la fel ca la libelulă, cu un fel de pte-
desea libelula «stă pe loc» în aer, nemiş- rostigmă, sub forma unor plăcuţe de plumb
cată, agitându-şi pe loc aripile. Ea poate, sudate, care înlătură definitiv vibraţiile
nedorite.