Proverbe si cugetari despre omenie - scan

E d iţie
îngrijită

de
IOAN GR. B O G DAN

Colecţia Cogito

PROVERBE
Şl CUGETĂRI

DESPRE

OMENIE

ffl
Editura Albatros

COPERTA COLECŢIEI
ANDREI OLSUFIEV

PREFAŢĂ

Spunînd că „adevăratul studiu al omului
trebuie să fie omul“, Goethe marca ma­
gistral obiectivul major al artiştilor, gîn-
ăitorilor, politicienilor, savanţilor. Această
cugetare exprima în acelaşi timp atît ideea
de constatare, cit şi imperativul cunoaş­
terii complexe, adîncite a omului. în exis­
tenţa milenară, omenirea s-a ocupat prac­
tic în primul tind de cunoaşterea naturii,
căci progresul existenţei nu putea fi con­
ceput fără o atare cunoaştere a naturii,
a mediului. Cunoaşterea activă a naturii
de către om, cu evidentul scop de a se sluji
pe sine, s-a împletit cu încercarea de
autocunoaştere, de descifrare a firii şi
condiţiei umane. Pe lingă nevoia filozofică
de autocunoaştere, de autocontemplare,
omul minunîndu-se atît de măreţia natu­
rii, cît şi de propria sa măreţie („Multe

VI PREFAŢA

lucruri minunate există, spunea Sofocle,
dar nimic nu-i mai minunat decît omul"),
preocupat de adaptarea sa la mediu, pre­
cum şi de existenţa sa socială, deci de re­
laţiile interumane, s-a simţit atras din-
totdeauna de cercetarea propriei sale
esenţe. Nu există cercetare ştiinţifică, ori­
cât de străină omului în aparenţă, care să
nu fie subordonată imperativelor umane,
prin scop, mijloace, coordonate, realizare
etc. Nu există operă de artă, filozofică, po­
litică, pedagogică, morală, care să nu fi
avut ca subiect omul şi care să nu se fi
supus coordonatelor umane. Poate că, aşa
cum spunea Protagoras, omul fiind mă­
sura tuturor lucrurilor, tot ce se încorpo­
rează societăţii umane poartă, fericit sau
nefericit, măsura omului.

Din înţelepciuni populare, din inscrip­
ţiile pe pietre, din scrierile de pe papiru­
suri, transmise de mii de ani, din antichi­
tate, de cînd omul a început să se cunoască
şi să se definească pe sine, din operele fi­
lozofice, politice, morale şi literare, care
le-au urmat şi care s-au transmis genera­
ţiilor de azi, extratgem nenumărate convin­
geri, păreri, sentinţe, sfaturi ce contribuie

PREFAŢA VII

la portretizarea omului, a firii sale, cimen­
tând experienţa milenară de viaţă, expe­
rienţă care contribuie la dezvoltarea so­
cietăţii noastre.

A m încercat în această culegere să se­
lectăm din imensul tezaur al spiritualităţii
mondiale acele proverbe şi cugetări prin
care oamenii s-au definit pe ei înşişi, cu
calităţile şi uneori cu slăbiciunile lor, prin
care şi-au exprimat admiraţia, uimirea şi
uneori nedumeririle cu privire la ei în­
şişi. A m dorit să realizăm o culegere de
gînduri adunate din cultura civilizaţiei
umane, exprimate în proverbe şi cugetări,
grupate în jurul ideii de omenie. Poate că
această îndrăzneală ne-a fost alimentată
de dorinţa generală a societăţii noastre ac­
tuale, în sinul căreia calităţile umane sînt
ridicate, mai m ult ca oricînd, la rang de
filozofie, de politică, de normă socială.
Trăim într-un ritm intens de dezvoltare,
schimbările aduse de civilizaţie sînt ului­

toare, uneori derutante pentru anumiţi oa­
meni. J.J. Rousseau spunea că civilizaţia

va aduce cu sine degradarea morală. In

anumite grupuri sociale în care tronează
încă modul de viaţă capitalist, normele de

VIII PREFAŢA

omenie au fost încălcate de „dreptul“ celui
mai puternic, ori puse în umbră de liberul
arbitru, de false şi anarhice libertăţi pe
care şi le asumă unii, ignorînd interesele
majore ale colectivităţii. Aceste norme de
omenie mai sînt încălcate uneori şi la noi
— ce este drept din ce în ce mai puţin —
sub impulsul intereselor egoiste, ori în do­
rinţa de a trăi în lux pe seama muncii
altora, prin tendinţa de căpătuială, oco­
lind calea cea mai onestă, cea mai sigură
de asigurare a existenţei — munca.

Cu toate aceste fenomene de abatere
de la normele de viaţă ale colectivităţii
umane, progresul social, pe toate meri­
dianele lumii, şi îndeosebi în ţările socia­
liste, aduce cu sine şi nevoia de a respecta
tot mai m ult înaltele principii ale ome­
niei. în toate domeniile de viaţă, în indus­
trie, agricultură, în instituţii, în labora­
toarele de cercetări ştiinţifice, în mine şi

în navele care asaltează spaţiile astrale,
normele de viaţă ce conduc la armonie, la
fericire, normele ce definesc omenia fac
din fiecare pas al civilizaţiei un nou pas
spre o trăire mai omenească.

PREFAŢA IX

Relaţiile socialiste instaurate în societa­
tea noastră, normele de muncă şi de viaţă
care au ca ghid ceea ce este mai progre­
sist în omenire, idealurile comuniste de
dezvoltare materială şi spirituală asigură
un cadru ideal pentru ridicarea omeniei la
rangul de normă socială. Comuniştii, oa­
meni înaintaţi ai zilelor noastre, sînt che­
maţi să fie promotori ai promovării şi apli­
cării înaltelor norme de muncă şi de viaţă,
îndemnul la cinste şi modestie, aplicarea
pe scară tot mai largă a spiritului de echi­
tate, lupta împotriva lenei, a chiulului, a
muncii de proastă calitate, preocupxireă
continuă pentru autop>erfecţionare profe­
sională, ştiinţifică şi morală — toate aceste
imperative conduc spre afirmarea unui om
superior.

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul
general al Partidului Comunist Român,
înţelegînd spiritul tradiţional de omenie
al românului, dar şi exigenţa idealurilor
pe care poporul nostru şi le-a asumat eli-
berîndu-se de robia exploatării şi constru­
ind o nouă societate, ne adresa calda che­
mare de a face din zicala românească „a

X PREFAŢA

fi om de omeniea o zicală nouă: „a fi co­
munist de omenie".

In lumina acestei chemări, la Congresul
al Xl-lea al P.C.R. a fost reafirmată cu
claritate preocuparea partidului de a făuri
o societate nouă, dar şi oameni noi. „Este
necesar — spunea tovarşul Nicolae
Ceauşescu — să intensificăm munca poli-
tico-educativă în rîndul maselor largi
populare, ale tinerei generaţii, de formare
a omului nou — debarasat de mentalitatea
retrogradă, de egoism şi alte manifestări
negative, rămăşiţe ale vechii orînduiri —
să milităm pentru formarea unui om ani­
mat de spiritul prieteniei şi într-ajutorării
în muncă şi viaţă. întreaga activitate de
educare şi formare a conştiinţei socialiste
trebuie să ducă la crearea unui nou uma­
nism, care pune pe primul plan omul şi,
totodată, îmbină interesele particulare cu
cele ale întregii societăţi, asigură bună­
starea şi fericirea fiecăruia, odată cu a în­
tregului popor." 1

1 Nicolae Ceauşescu, Raport la cel de-al Xl-lea
Congres al Partidului Comunist Român, Editura
politică, 1974, p. 94—95.

pr efa ţa XI

Codul principiilor şi normelor muncii şi
vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii
socialiste, aprobat de congres, grupînd nor­
mele şi principiile etice ale societăţii noas­
tre, defineşte de fapt înaltele trăsături
morale ale omului nou, normele care tre­
buie să stea la baza relaţiilor dintre
oameni. însuşirea acestor principii, res­
pectarea lor va duce la crearea unui nou
umanism care situează pe primul plan
omul, bunăstarea şi fericirea fiecăruia, a
întregului popor.

Sub acest îndemn, culegerea noastră îşi
propune să pună la îndemîna cititorilor
cu precădere acele proverbe şi acele cuge­
tări prin care să definim pe om, calităţile
sale în opoziţie cu defectele sale, spiritul
de omenie, umanismul.

0 parte din proverbe, produse spirituale
„poporane“ — în sensul în care-l înţelegea
Bogdan Petriceicu Hasdeu1 — au fost pre­
luate de filozofii, moraliştii, sociologii
umanitarişti sau scriitorii care le-au şle­
fuit şi le-au rînduit în operele lor.

1 B. P. Hasdeu, Istoria critică a românilor,
voi. II, 1875.

X II PREFAŢA

In acelaşi timp s-a petrecut şi fenome­
nul de preluare de către masele populare
a cugetărilor produse de către titanii gîn-
dirii aparţinînd păturilor culte şi astfel
multe dintre ele au ajuns „populare“
— acceptate de popor ca fiind conforme cu
gîndirea lui — au fost şlefuite, redate in
formă simplă şi clară.

Considerînd că înţelepciunea maselor
este exprimată la nivelul marilor gîndi-
tori, am inclus în această culegere multe
producţii populare româneşti şi ale altor
popoare, precum şi texte alese din tezau­
rul spiritual al Orientului A n tic : Mahăb-
hârata, Panciatantra, O mie şi una de
nopţi, Epopeea lui Ghilgameş etc.

A tît producţiile populare, cit şi cugetă­
rile adunate aici sîni rodul unei îndelun­
gate munci de cercetare şi selectare din
literatura beletristică, filozofică, istorică
şi pedagogică, precum şi din culegerile şi
dicţionarele de cugetări.

Proverbele şi cugetările alese de noi cu
trudă, dar şi cu o deosebită satisfacţie —
stare pe care orice om o pote avea
cînd se adapă la izvoarele bogate ale înţe­

PREFAŢA XIII

lepciunii — au fost apoi selectate şi iarăşi
selectate, cu conştiinţa de a oferi lecturii
ceea ce este mai reprezentativ, ce este mai
încărcat de înţelepciune şi limpezime mo­

rală.

Ne-a produs realmente o deosebită sa­
tisfacţie literară şi mai ales filozofică să
parcurgem un material atît de bogat pe
tema omeniei, fapt ce ilustrează marele
interes dovedit de omenire pentru propria
sa perfecţionare, pentru promovarea cali­
tăţilor umane, a înaltelor idealuri, interes
manifestat atît de elocvent in scrierile fi­
lozofice, morale, politice, literare şi in pro­

ducţiile orale ale popoarelor.

Sînt pilduitoare cugetările care ne în­
deamnă să apreciem omul în raport cu
adevărul ce-l exprimă. M. Gorki socoteşte
că „numai cei care sfarmă lanţurile m in­
ciunilor sînt oameni cu adevărat“, iar Les-
sing apreciază că „nu este mărire unde nu
este adevăra. Ajutorul ce-l dăm semenilor
noştri, ca trăsătură de omenie, este exem­
plificat de numeroase proverbe şi cugetări
pline de semnificaţii. Walter Scott, de

pildă, afirmă, avertizindu-şi semenii, că

„dacă ar înceta să se ajute intre ei, oame­

XIV PREFAŢA

nii ar dispărea de pe pământ“, iar Goethe,
înţelegând că prin definiţie a fi om în­
seamnă a fi de folos şi altora, spune: „O
viaţă fără să mai aducă folos cuiva este
o moarte înainte de timpa. Un vânzător
ambulant de pe meleagurile noastre, dar
un veritabil observator al vieţii, înţelept şi
iscusit culegător de înţelepciune, Cilibi
Moise, formula aceeaşi idee, comparând
pe omul care „în viaţa lui n-a făcut binea
cu un „puţ frumos fără apăa.

Cugetarea îndeamnă la cunoaşterea bi­
nelui şi răului, la strădania pentru propria
perfectare: „Cînd vezi un om bun, spu­
nea un înţelept, gîndeşte-te să-l întreci;
cînd vezi un om rău, cercetează-ţi inima“.
„Numai faptele fac să ne cunoaştem ceea
ce sîntema — exprimă Moliere, iar „ca să
cunoşti bine un om — aflăm dintr-o cu­
getare a lui Shakespeare — înseamnă să

te cunoşti pe tine însuţi
A fi om de omenie înseamnă a avea

toate acele calităţi prin care noi obişnuim
să caracterizăm pe cei aleşi, agreabili, ca­
pabili să acorde un ajutor din inimă, dis­
puşi să promoveze binele, care vădesc

PREFAŢA XV

bunăvoinţă, sinceritate, cinste, modestie
etc.

Pornind de la nevoia de a înţelege slă­
biciunile semenilor, nu înseamnă însă să
fim concesivi, toleranţi, îngăduitori cu
lipsurile celor din jur, cu manifestările de
chiul, de neglijenţă, indisciplină, cu ten­
dinţa unora de a trăi din munca celorlalţi.
Nu poţi fi om de omenie dacă nu militezi
pentru dreptate, pentru echitate, dacă eşti
părtinitor cu unii în dauna altora. „Tre­
buie să fii drept, înainte de a fi generos“
(Chamfort). „Trebuie totdeauna să faci
dreptate înainte de a face milostenie“
(Malebranche), iar „acela care iubeşte drep­
tatea nu poate să rămînă indiferent faţă
de nedreptatea (Smiles). Se recomandă
omului să nu fie aspru, dar să fie exi­
gent, să ştie să ierte, dar să ştie şi să pe­
depsească pentru a curma un rău, să apre­
cieze şi să judece pe ceilalţi după fapte.

A fi om de omenie înseamnă a avea vir­

tuţile care contribuie la ridicarea omenirii
pe trepte mai înalte de civilizaţie, prin ar­
monie şi perfecţionare, care să înalţe bi-

XVI PREFAŢA

nele de la binele individual la sfera în­
tregii umanităţi.

De bună seamă că aceste cîteva cugetări
citate ilustrează aria tematică bogată a
culegerii. Materialul ales a fost grupat în
jurul unor noţiuni-temă, pe care le evi­
denţiem şi în cuprinsul lucrării.

Am inclus astfel teme care se referă
direct la om, cum ar fi capitolul principal
al lucrării: Omenie, Umanitate, Model,
Exem plu; teme care ilustrează relaţiile de
omenie: Ajutor, Altruism, Binefacere,
Bunătate, Bunăvoinţă, Compasiune, Iu­
bire, Purtare, Prietenie, Respect, Solida­
ritate ; teme care ilustrează virtuţile omu­
lui, din care n-am omis atitudinea faţă de
adevăr, cinste etc. Nu puteam omite, de
asemenea, cugetările care se referă la cu­
noaştere, la modul oamenilor de a se ju­
deca unii pe alţii, la criteriul exigenţei,
paralel cu bunătatea şi blîndeţea etc.

Pentru că ordinea acestor teme este
oricînd discutabilă, am adoptat în cele din

urmă criteriul dispunerii alfabetice, ur-

mînd ca cititorul să facă în timpul lectu­

PREFAŢA XVII

rii apropierile de sensuri cuvenite. Consec­
venţi acestui principiu simplu de ordonare,
în cadrul capitolului-temă am grupat pro­
verbele la începutul fiecărui capitol-no-
ţiune în ordinea alfabetică a popoarelor
cărora aparţin, urmate de cugetări. în cele
mai multe cazuri, alături de autor am no­
tat şi titlul operei din care am extras ci­
tatul, capitolul sau pagina. Uneori, însă,
sub textul unor cugetări am trecut numai
autorul, deoarece în unele culegeri mai
vechi de cugetări n-am găsit indicată şi
opera respectivă din care a fost extras
textul. In legătură cu acest detaliu, am
avut unele ezitări. în dorinţa de a rămîne
consecvenţi metodei ştiinţifice, urma să
păstrăm în ediţie numai cugetări pentru
care avem şi specificarea sursei (operă, ca­
pitol sau pagină), dar în felul acesta sără­
ceam culegerea de unele texte esenţiale.
A m socotit, de aceea, că scopul acestei cu­
legeri fiind acela de a oferi în primul rînd
cititorilor modelele de cugetare închinată
omului, adică înţelepciunea în sine, ar fi

X V III PREFAŢA

păcat să renunţăm la cugetările extrase
din culegeri mai vechi, din opere literare
sau din alte lucrări în care autorii respec­
tivi, fiind atraşi de frumuseţea ideii, au
neglijat să ne prezinte şi sursa. Oferind,
totuşi, sursa la marea majoritate a cuge­
tărilor ,citind la fiecare cugetare cel pu­
ţin autorul ei, cum se proceda odinioară,
adăugind un indice de autori citaţi şi o bi­
bliografie, socotim că îndreptăm în mare
parte lipsa la care ne-am referit, oferind

altor editori sau nouă înşine posibilitatea

ca peste ani să realizăm o culegere mai
completă decît aceasta, cu un aparat de

referinţă mai ştiinţific.

Cu eventualele lacune de care sîntem
conştienţi, dar şi cu calităţile unei prime
culegeri despre omenie, avem convingerea

că această lucrare va fi utilă publicului
larg.

Sperăm că dascălii vor găsi multe idei
necesare îmbogăţirii cuvîntului rostit de
la catedră, spre a-şi împlini şi pe această
cale misiunea de educaţie a tinerelor vlăs­
tare ale omenirii, a viitorilor cetăţeni, căci
„Omul devine om numai prin educaţiea

PREFAŢA XIX

(Pestalozzi). Părinţii vor putea selecta su­
ficient material folositor în educaţia co­
piilor lor, în acelaşi timp autoeducîndu-se,
căci „faptele bune ale tale vor fi pornirile
bune ale fiilor tăia — cum spunea N. Iorga.
Tineretul, receptiv şi mereu în luptă pen­
tru autodepăşire, pentru înnobilarea fiin­
ţei sale, va găsi în această culegere un im ­
bold spre o trăire frumoasă, etică, demnă
de epoca noastră. D’Holbach spunea că
„adevărata morală... este aceea care caută
să-i apropie pe oameni unii de alţii, ca să-i
facă să-şi făurească, cu eforturi comune,
fericirea lor mutuălă...a. Goethe îndemna
lumea prin Faust să fie mai omenoasă,
spunînd că „sfera aceasta pămXntească
mai oferă spaţiu suficient pentru fapte
mari“. Strigătul de iubire al lui Romain
Rolland a răsunat ca un lung ecou pe toate
meridianele şi paralelele planetei: „Sînt
fratele tuturor oamenilor —■spunea el —
şi vă iubesc pe toţi...a

Credem că această culegere va contribui
la apropierea oamenilor de lumina gene­
rată de înţelepciunile omenirii şi, implicit,
la înălţarea morală a cititorului, aşa cum

XX PREFAŢA

au contribuit şi alte culegeri publicate de
Editura Albatros.

In încheiere ţinem să m ulţumim călduros
lui Gheorghe Marin şi lui Virgiliu Ene
pentru îndrumările competente ce ni le-au
dat pe tot parcursul elaborării acestei
cărţi.

IOAN GR. BOGDAN

PROVERBE ŞI CUGETĂRI
DESPRE OMENIE

adevAr şi minciuna

1 • Şi minciuna e vorbă, dar vremea descopere
adevărul.

Proverb românesc

2 • Nu căuta adevărul la alţii, dacă el nu se
află în tine.

Proverb rus

3 • Adevărul nu trebuie arătat gol, ci în că­
maşă.

Proverb spaniol

4 • Să avem de partea noastră adevărul ; iată
secretul elocinţei şi al virtuţii, iată autoritatea
morală.

Amiel, Fragmente dintr-un jurnal intim, 1863.

5 • Mi-e prieten Platon, dar mai prieten ade­
vărul.

Aristotel

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 3

6 • Nimic nu este mai frumos decât adevărul.
7 • Se întâmplă oa şi adevărul să fie necrezut.

Boileau, Scrisori, 43 ; 48.

8 • Mult mai m ult şi mai mare iaste ruşine a
zice minciuna că ştie, decît a zice adevărul că
nu ştie.

Stolnicul C. Cantacuzino,
Istoria Ţării Româneşti, p. 75.

9 • Omul şi viaţa lui nu se sprijină pe ceva şu­
bred şi pe minciună, ci pe temeinicie şi adevăr.

Th. Carlyle,
Muncă, sinceritate, tăcere, VIL

10 • Amărăciunea duşmanilor noştri ne ser­
veşte, adesea, mai bine decît dulceaţa amicilor ;
aceştia ne spun, adesea, adevărul, aceia nici­
odată.

Cato (citat de Cicero în
Despre prietenie, XXIV).

11 • Adevărul este cunoaşterea exactă a deose­
birii dintre lucrurile reale şi cele nereale.

V. Conta, Opere complete, p. 581.

12 • Este o datorie să spunem adevărul, nu să
flecărim mult.

Democrit, Fragmente, 44.

4 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

13 • Cînd rele năravuri vuiesc, / Atunci adevă­
rul nu este ascultat.

Al. Donicl,
Adevărul sau cucoşul de la moară.

14 • Adevărul şi eroarea, ca şi toate catego­
riile logice oare se mişcă în antagonisme polare,
au valabilitate absolută numai pentru domenii
foarte limitate.

Fr. Engels, Anti-Dtihring, p. 104.

15 • Mai bine ca întemeiat pe adevăr să în­
vingă o părere, decît întemeiat pe o părere să
te învingă adevărul.

Epictet, Fragmente, 38

16 • Dragostea de adevăr se arată prin aceea
că ştim să aflăm şi să preţuim binele oriunde.

17 • Cel care este şi rămîne adevărat faţă de
sine şi faţă de alţii posedă cea mai frumoasă în­
suşire a talentelor celor mai mari.

I. W. Goethe,
Maxime şi reflecţii, 23—91.

18 • Intre noi fie adevărul.

I. W. Goethe, Jfigenia, III, I.

19 • Numai cei care sfarîmă lanţurile minciu­
nilor sînt oameni cu adevărat.

Maxim Gorki

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 5

20 • Adevărul ţine mai totdeauna de cele vă­
zute şi prea rareori de cele ce nu se văd.

Baltasar Graclan, Oracolul, manual al
înţelepciunii in viaţă.

21 • Cînd faptul ţii, atunci adevărul ştii.

B. P. Hasdeu, Epitaful Iullei.

22 • Oamenii, în genere, nu preferă minciuna
adevărului.

G. Ibrăileanu, Privind viaţa.

23 • Un cuvânt adevărat care dovedeşte res­
pectul legii şi dreptăţii este imaginea unui suflet
bun şi în care te poţi încrede.

Isocrate, Discurs asupra schimburilor
de bunuri. Exordiu.
Iscusinţa de a vorbi.

24 • Să cauţi adevărul şi să-l proclami... să nu
te pleci în faţa legii trecătoare a minciunii.

Jean Jaur&s, citat de Marcelle Auclalr,
în voi. Viaţa lui Jean Jaures, Editura

politică, 1966, Bucureşti, pagina 115.

25 • Urechea ta să fie pururea deschisă la ade­
văr şi închisă la minciună şi linguşire.

M. Kogăl
Discurs la alegerea lui Caza.

0 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

26 • Nu trebuie să ne jucăm cu adevărul.

J. Locke,
Citeva cugetări despre educaţie, 120.

27 • Nu este mărire unde nu este adevăr.

G. E. Leasing, Dramaturgie, art. 30.

28 • Cu cît este mai grosolană eroarea, cu atît
este mai scurt şi mai drept drumul spre adevăr ;
şi, dimpotrivă, o eroare mai rafinată ne poate
ţine pe veci departe de adevăr, fiindcă ni se dez­
văluie mai greu...

29 • Nu ştiu dacă este o datorie să sacrifici no­
rocul şi viaţa adevărului... Dar ştiu că este o
datorie, dacă vrei să-i înveţi pe alţii adevărul,
să-l înveţi în întregime sau deloc, să-l înveţi
limpede şi explicit, fără enigme, fără rezerve,
fără neîncredere în puterea lui...

30 • Cine se gîndeşte să prezinte oamenilor
adevărul sub tot felul de măşti şi sulemeneli,
acela nu poate fi decît un codoş al lui, dar în­
drăgostit de adevăr n-a fost niciodată.

Lessing, citat de Roşa Luxemburg.

31 • Învaţă să cunoşti pe oameni şi învîrto-
şează-ţi firea, ca de pe buzele tale să nu se des­
prindă decît adevărul, spre binele aproapelui
tău.

Georg Crlstoph LLchtenberg,
Aforisme-Eseuri.

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 7

32 • ...Nimic nu este mai dăunător revoluţiei
ca iluziile şi nimic nu-i este mai folositor oa ade­
vărul pur şi deschis.

Roşa Luxemburg, Cuvîntări şi articole
alese, Editura politică, Bucureşti, 1962.

33 • Nu-i pe pămînt decît un singur lucru
vrednic de străduinţele noastre : acela de a
practica adevărul şi dreptatea.

Marc Aurellu, Cugetări asupra vieţii,
cartea a Vl-a, p. 39.

34 • Dacă tnă. convinge cineva şi-mi arată că
judecata sau fapta mea este rea, sînt bucuros
să mă în d re p t; Căci eii caut adevărul care n-a
stricat niciodată nimănui.

Marc Aurellu, Meditaţii, VI, 21.

35 • Cine este pătruns de principiile adevăru­
lui, pentru acela chiar maxima cea mai cunos­
cută şi cea mai scurtă este suficientă ca să-l
fortifice pentru un fel de viaţă tihnită şi neîn­
grijorată.

Marc Aureliu, Către sine însuşi, X, 34.

36 • Care minte cu intenţie săvîrşeşte o nele­
giuire şi acela care minte fără intenţie greşeşte,
fiindcă zdruncină armonia creată de natura uni­
versală, turburîwd-o, fiindcă lucrează împo­
triva ei.

Marc Aurellu,
Cugetări asupra vieţii, cartea a IX-a.

8 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

37 • Păziţi-vă ca de para focului de tot ce în­
seamnă neadevăr, atît în teorie cît şi în prac­
tică.

S. Mehedinţi, Poporul, p. 209.

38 * Adevărul şi judecata sînt comune pentru
oricare şi nu aparţin nici celui care le-a spus
cel dintîi, nici celui care le-a rostit după aceea;
nu e nici după Platon, nici după mine, deoarece
el şi cu mine îl înţelegem şi-l vedem la fel.

Montaigne, Eseuri, 1, 25

39 • Mai bine este a vorbi adevărul decît min­
ciuna.

Anton Păun, Despre minciuni iarăşi

40 • Vorbeşti ca să spui adevărul.

Fetrarca, poezia AVItalia.

41 • Din gura copiilor iese adevărul.

Platon, Banchetul, 217, e.

42 • Dinaintea unui om care minte lumea se dă
înapoi ca dinaintea unui şarpe.

Ramayana, 2, 109, 12.

43 • Rostul meu este să spun ceea ce cred că
este drept şi omenesc.

,R. Rolland, Au-dessus de la M&lie
[Introductlon].

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 9

44 • Vorbirea adevărului e simplă.

Seneca,
Scrisori către Lucilius, XLIX.

45 • Batjocură este minciuna.

Ben-Slrah,
Cartea înţelepciunii, 20, 25.

46 • Există un adevăr istoric, adică o concor­
danţă necesară între faptele ce urmează a fi
stabilite şi relatarea lor. Există o conştiinţă po­
litică, care cere să fii în slujba acestui adevăr.
Adevărul nu se lasă falsificat un timp mai în­
delungat-, fiindcă nu există nimic mai implacabil
decît faptele.

Ernst Thălmann, p. 217.

47 • Adevărul trebuie să se impună fără vio­
lenţă.

Lev Tolstol,
Război ţi pace, partea a Il-a, I, 7.

48 • Dacă vreţi să spuneţi lucruri mari, de-
prindeţi-vă mai intîi să nu spuneţi niciodată lu­
cruri neadevărate.

49 • O carte într-adevăr nouă ar fi aceea care
ne-ar face să iubim vechi adevăruri.

50 • Numai adevărul dăinuieşte.

51 • Graiul şi mintea au limitele lor ; adevărul
nu are sfirşit.

10 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

52 • Adevărul este soarele minţilor luminate.

Vauvenargues, Maxime şi reflecţii,
p. 63 ; 66 ; 69 ; 96 ; 119.

53 • Adevărul izbuteşte la urma urmelor, în
ciuda prefăcătoriei.

Leonardo Da Vinci,
Fragmente alese, p. 30.

■x

54 • Adevărul este un fruct oare nu trebuie
cules decît cînd este complet copt.

Voltaire,
Scrisoare către contesa de Barcewitz.

AJUTOR

55 • Muntele n-are nevoie de munte, dar omul
are nevoie de om.

56 • Unul pe altul eind se ajută, atunci dra­
goste e mai multă.

57 • Cînd vei osteni în orice lucrare, cere aju­
tor de la cel ce l-ai ajutat.

58 • Unul de altul sîntem legaţi după trebuin­
ţele noastre, de aceea unul pe altul să ajutăm
la a lui trebuinţă, după a noastră putinţă.

59 • Tot omul trebuinţă unul de altul are, de
aceea niciodată să nu zici : „Ce-mi pasă mie ?tt

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE H

60 • Cînd unul pe altul se ajută, atunci la toţi
deopotrivă o dreptate se socoteşte.

61 • La oasa aprinsă şi vecinul vrăjmaş aleargă
să o stingă.

62 • Multe mîini fac sarcina mai uşoară.
63 • Cînd îţi lipsesc mijloacele de a aju'ta pe
oarecine, răspunde-i cu vorbă dulce, că mul­
ţumit se duce.

64 • Mai bine dragoste mai puţină şi ajutor
mai mult.

65 •: Cine ajută curind dă îndoit.

Proverbe româneşti

66 • Cel ce lasă. pe un cetăţean să moară de
mizerie, deşi îl poate ajuta, nu este aproape tot
atît de vinovat faţă de societate ca şi cum ar
fi provocat moartea lentă a acestui nenorocit?

J. B. D'Alembert

67 • Nu ştii oare că chiar şi aceia care refuză
să dea ajutor celor muribunzi sînt pedepsiţi,
fiindcă prin aceasta ei calcă morala ?

Apuleius, Metamorphoses, 7, 27.

68 • Nenorocirea învaţă ca toţi pentru unul şi
unul pentru toţi să lucreze.

Gh. Asachl

12 PR O V E R B E Ş I C U G ET Ă R I D E SP R E O M EN IE

69 • Mai bine să te aştepţi la nerecunoştinţa
oamenilor decît să nu-i ajuţi pe cei nevoiaşi.

La Bruiere, Caracterele, IV, 48.

70 • Toată omenia şi vrednicia omenească în-
tr-aceasta se împlineşte : pe neputincios să ajute
şi neştiutorului nu numai cu cuvântul, ci mai
vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate.

Dimitrie Cantemir,
Istoria ieroglifică, II.

71 • Omul cel mai fericit este acela care face
fericit pe Oîţi mai mulţi oameni.

D. Diderot,
Discurs despre poezia dramatică.

72 • La bine nu poţi răsufla de prieteni ; la
greu rămîi singur.

Epl-ctet, Fragmente, 127.

73 • Nu avem atâta nevoie de ajutorul prieteni­
lor cit mai ales de încrederea în ajutorul lor.

Eplcur,
Sentinţe Vaticane, XXXIV.

74 • Ajută-te cu alţii la o nevoie, bade / Cum
cere legea firii, de-a pururi cu temei !

La Fontalne, Fabule, VIII, 17.

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 13

75 • De ar fi la o mie de sfaturi şi un singur
ajutor, lumea ar fi plină de fericiţi.

N. lorga, Cugetări.

76 • Cel care-şi plînge în sinea sa amarurile,
nu-1 aude nimeni ; cel care le împărtăşeşte însă
soţiei lui, înseamnă că a aflat un alt eu care-1
ajută, ajutor viu prin însăşi înţelegerea ce i-o
arată.

Georg Cristoph Llchtenberg,
Aforisme, Eseuri

[oaplt. Despre fete şl babe...]

77 • Sintem născuţi pentru a ne ajuta unii pe
alţii precum picioarele, mîinile, pleoapele, dinţii.
Deci e împotriva naturii de a ne face rău unii
altora.

Marc Aureliu

78 • Cuvintele de mîngîiere -trebuie spuse la
timpul potrivit, cînd durerea mai continuă şi
cînd cel oare mai suferă are nevoie de ajutor.
Dar cînd rănile sufleteşti s-au vindecat după
m ult timp, cel oare le atinge, le reînnoieşte.

Ovldlu, Pontica.

79 • Adesea, cînd ne prigoneşte un zeu, ne vine
în ajutor altul.

Ovldlu, Tristia, 1, 2, 4.

3 — Proverbe şl cugetfirl despre omenie

PROVERBE ŞI CUGETARJ DESPRE OMENIE

80 • Crede-mă, e faptă nobilă să dai ajutor
celor căzuţi.

Ovidiu

81 • Cel care ajută la nenorocire şi care rîde
cînd situaţia îi disperată, fie el bun sau rău, pe
acela-1 socot un om superior.

82 • Pînă şi iarba care creşte pe malul unui rîu
e de folos prin existenţa e i ; căci ea dă putinţa
de-a se agăţa ou mîinile de ea celui îngrozit că
se îneacă.

Panceatantra, cartea I, cuget. 28, 336.

83 • Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să
ne dea şi ei în împrejurări asemănătoare ; şi
aceste servicii, pe care le facem lor, sînt, la drept
vorbind, un bine pe care ni-1 facem nouă înşine
anticipat.

La Rochefoucauld, Maxime, 264.

84 • Prin unire se măresc lucrurile mici, prin
vrajbă se prăpădesc şi cele mari.

Salustius

85 • Unindu-se, chiar şi cei mai slabi ajung pu­
ternici.

Fr. Schiller

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 15

86 • Dacă oamenii ar înceta să se ajute intre ei,
ar dispărea de pe pămînt.

Walter Scott

87 • Generozitatea dă mai puţine sfaturi decit
ajutoare.

Vauvenargues,
Maxime fi reflecţii, pag. 71.

88 • Cunoscînd nenorocirea, învăţ să ajut pe
cei nenorociţi.

Vergllius, Aeneis, 1, 630.

89 • Ajută-ţi prietenul nenorocit. Mărturiseşte
pentru nevinovat. Sprijină pe cel slab şi nu
uita ce grele sânt începuturile în viaţă. Fă ce
poţi pentru oa lumea să devină mai dreaptă.

Tudor Viann

90 • E bine să te înduioşezi de nenorocirea
prietenilor, dar e mai bine să le vii in ajutor.

Voltalre

91 • Mulţi au asemenea sentimente faţă de unii
că, atunci cînd le merge rău, nu pot trece aceasta
cu vederea, ci îi ajută in nenorocire ; dar cînd
sînt fericiţi, le pare rău.

Xenophon, Memorabilia, 3, 9, 8.

1 6 FBOVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

ALTRUISM

92 • Nu rîde de nenorocirile altuia.

Proverb turcesc

93 • Dacă nici un om n-are dreptul să rămînă
indiferent faţă de nenorocirile altora, acei care
reprezintă inteligenţa au, cu atît mai puţin,
acest drept.

H. Barbusse,
Le couteau entre Ies dents, p. 61.

94 • A privi patria ca o etapă a altruismului
e o virtute, a o privi ca un scop, e un păcat.

95 • A dărui înseamnă a săvârşi o faptă de
bunăvoie.

La Bruyere,
Caracterele, IV, 42.

96 • Nimic nu apropie mai mult pe oameni de
zei, decât faptul de a face fericiţi pe alţi oa­
meni.

Cicero,
Pentru Ligarius, 12, 38.

97 • Ideile mari pornesc întotdeauna din sufle­
tele mari. Cei mici se mulţumesc să stea închişi
în egoismul lor, ca într-o cetate, unde nu poate
pătrunde lumina strălucitoare a altruismului.

V. Conta

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 17

98 • Nu e binefăcător acela ce aşteaptă să fie
răsplătit, ci numai acela care se hotărăşte să facă
binele fără să mai aştepte vreo răsplată.

Democrlt, Fragmente, 96.

99 • Doar o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă
care merită a fi trăită.

A. Elnsteln,
Youth, iunie 1922 (Tinereţe).

100 • Contribuie la fericirea altora şi vei fi şi
tu fericit.

101 • O viaţă fără să mai aducă folos cuiva
este o moarte înainte de timp.

I. W. Goethe

102 • Orice om trebuie, în calitatea sa de cetă­
ţean, să contribuie din toate puterile la fericirea
compatrioţilor săi.

Helvătlus

103 • A iubi pe alţii... înseamnă a contopi in­
teresele noastre cu acelea ale lor spre a lucra
pentru folosul comun.

104 • O fiinţă raţională trebuie să-şi propună
în toate acţiunile sale propria sa fericire şi aceea
a semenilor săi.

D. Holbach, Sistemul social, I.

18 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

105 • E curios cum nu se înţelege mai bine că
în a dărui e mai multă plăcere activă.

N. Iorga, Cugetări.

106 • Clare sînt scopurile vieţii, care în acelaşi
timp să fie şi datorii ? desăvârşirea noastră în­
şine, şi fericirea altora.

Kant

107 • Acel care nu este util stupului nu este
util albinei.

M arc Aurellu

108 • Fiecare popor e ca o celulă într-un or­
ganism care progresează prin relaţiile intense
între toate părţile sale componente.
109 • Nu e o idee şi o menire mai înaltă decît
aceea de a munci pentru fericirea tuturor celor
care trăiesc astăzi şi a celor ce nu s-au născut
încă.

Eugen Relgls, Umanitarismul şi
internaţionala intelectualilor, VIII,

pp. 167 ; 120.

110 • Sânt fratele tuturora şi vă iubesc pe toţi
oamenii.

Rotnain Rolland,
Lee pricuneuT s; Ara pacis, pag. 12.

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 19

111 • Deplina fericire constă în a face pe alţii
fericiţi.

3. 3. Rousseau

112 • Dacă mă bucur că învăţ ceva nou, este
ca să-l împărtăşesc altora.

Seneca

113 • Nu poate fi fericit cineva care se uită
numai la dânsul şi care aduce toate lucrurile
spre interesul lui : trebuie să trăieşti pentru
altul, dacă vrei să trăieşti pentru tine.

Seneca, Scrisori către Lucilius,
cartea a V-a, scrisoarea a XLVIII-a.

114 • Este ceva diavolesc să te bucuri de răul
întâmplat altuia.

Schopenhauer, Viaţa, amorul, moartea.

115 • Omul nu trăieşte numai pentru sine. El
trebuie să lupte pentru binele altora, tot atât de
mult ca pentru binele propriu.

S. Smilles

116 • Un om cu judecată trebuie să-şi alunge
din suflet tot ce nu poate fi de folos nici altora,
nici lui. Nu ne aflăm, oare, pe acest pământ în
primul rînd pentru a ne face folositori şi apoi
pentru a fi fericiţi ?

Doamna de StaSl

20 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

117 • Cascada cănită : Îmi revărs cu bucurie
apele, dacă un strop din ele ajunge însetatului.

Rablndranath Tagore,
Păsări rătăcite, p. 69.

118 • Nu există prilej mai m inunat pentru dă­
ruire decfit să poţi da, zi de zi, tot ce e mai bun
şi mai adevărat unei fiinţe cu suflet deschis.
119 • Omul care este bogat sufleteşte îşi dă­
ruieşte uşor comorile şi este gata să le dăruiască
tuturor fără excepţie.

Rablndranath Tagore,
Articole despre educaţie şi învăţămînt.

120 • Dărnicia şi dragostea de literatură nu rui­
nează pe nim eni; dar robii averii socotesc tot­
deauna virtutea prea scump plătită.

Vauvenargues,
Maxime şi reflecţii, pag. 90.

121 • Raza de soare care te încălzeşte pe tine,
nu ţi-e împuţinată prin faptul că se mai încăl­
zeşte la ea şi vecinul.

Al. Vlahuţă, Gînduri.

BINE, BINEFACERE

122 • Grăbeşte-te să faci bine cît poţi, căci nu
ai putinţa să-l faci oricînd.

Proverb arab

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 21

123 • Niciodată o binefacere niu se pierde.

Proverb francez

124 • Ori faci bine celui rău, / Ori scrii slove pe
părău ! / Dar fă bine celui bun, / Că rămîne
vreme-adîncă / Ca scrierea pe o stâncă.

Proverbe şl maxime indiene, 12.

125 • Minciuna care face bine valorează mai
mult decât adevărul care face rău.

Proverb persan

126 • A face bine e totdeauna mai bine decît
a face rău.
127 • Binele ce-1! faci la oricine, ţi-1 întoarce
vremea care vine.
128 • Binele cu bine se răsplăteşte.
129 • Cele rele să le scrii pe apa care curge, iar
facerea de bine în piatră s-o sapi.
130 • Cine face bine, bine găseşte ; cine face
rău, răul îl însoţeşte.
131 • Cine poate face bine şi nu face, păcă­
tuieşte.
132 • Cine se laudă cu răul, la bine nu se gîn-
deşte.
133 • Dacă ai dat, uită, iar dacă ai luat pome­
neşte.
134 • Fapta bună nu moare niciodată.
135 • La fapta bună puţini se adună.

22 PROVERBE ŞI GUGETARI DESPRE OMENIE

136 • Lasă oîinii să 'te latre, numai bine să ştii
face.
137 • Nu e deajuns a şti bine faoe, ci trebuie
să faci.
138 • Spre bine cînd apuci, aşa trebuie s-o
duci.
139 • Cînd poţi să faci vreun bine, să nu zici :
„du-te şi vino mîine“, că nu se ştie ce ne aduce
ziua de mîine.
140 • Aruncă binele tău în dreapta şi în stingă,
şi la nevoie ai să-l găseşti.
141 • De faci bine, nu trîmbiţa în lume.
142 • Mai multă bucurie ai cînd dai, decît cînd
primeşti.
143 • O facere de faine, fie cât de mică, la vre­
mea ei cînd se face, plăteşte mai m ult decît mii
şi sute peste a lor vreme.
144 • Pentru cei buni, binefacerea este împru­
mut, pentru cei răi este pomană.
145 • Binele nu se face numai cui îţi place ;
căci binele este bine să-l faci la fiecare.
146 • La toată binefacerea ce faci, fii vesel.
147 • Orice bine vrei să faci, de nu poţi tu să-l
faci, să nu împiedici pe altul să-l facă.

Proverbe româneşti

148 • De-ţi vrei binele, fă şi tu altora bine.

Proverb rusesc

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 23

149 • Prietenia nu este altceva decât dragoste
din bunăvoinţă şi constă în a voi binele prie­
tenului şi a i-1 face în toate împrejurările.

R. Ruiz Amado,
Secretul succesului, cap. XVII, p. 135.

150 • Binefacerea [...] este binele ce facem
cuiva, nu pentru ca să-i întoarcem vreun bine
ce l-am primit de la el, nici pentru ca să folosim
cu ceva prin aceasta noi, care îl îndatorăm, ci
numai şi numai pentru folosul aceluia, căruia
îi face bine.

Aristotel, Pasiunile
[Recunoştinţa], p. 41.

151 • Deşi binele este acelaşi pentru individ şi
pentru comunitate, totuşi lucru mai mare şi mai
perfect trebuie să fie binele societăţii.

Aristotel,
Etica nicomahică, I, 1094, b.

152 • Cel superior răspunde la binefaceri prin
binefaceri mai mari.

Aristotel,
Etica nicomahică, IV, VIII, 1124 b.

153 • Binefacerile comune trebuie să fie răs-
pîndite asupra tuturor, dar binefacerile particu­
lare trebuiesc acordate pe ales.

Francis Baoon, Eseuri
[Mărinimie şi bunătate din fire].

24 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

154 • Titus, împăratul romanilor, aduoindu-şi
aminte într-o seară, la «cină, că în ziua aceea nu
făcuse nici un bine, a zis : „Prieteni, am pier­
dut eiua de azi“ !

Salnt Bernard

155 • De multe ori e o datorie să vedem în
culori mai negre decît e de f a p t; pentru ca
din această vedere, să izvorască o luptă mai ho-
tărîtă spre mai bine.

Lucian Blaga

156 • Tu eşti dintre aceia peste care dai atunci
când n-ai nevoie de ei şi pe care nu-i găseşti
deloc, când ai nevoie de ei.

E. BrontS, Wuthering He

(La răscruce de vînturi), c. 12, pag. 151.

157 • Ce mare e bucuria de a întîlni privirea
aceluia căruia i-ai făcut un dar.
158 • Cel mai important şi cel mai greu este
să d a i; ce te mai costă să mai adaugi şi un
zâmbet ?

La Bruyere, Caracterele.

159 • Binele este de aur. El este rar dar nu se
va întuneca.

S. Butler,
Noi călătorii in Erwhon, XI.

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 25

160 • Din fire muritorilor aceasta ieste dată,
ca binele prea lesne, iar răul cu anevoie să se
uite.

Dlmitrie Canteimir,
Istoria ieroglifică, p. 118.

161 • Un om adevărat face binele fără a se
gândi la urmări.

G. Călimescu

162 • Fiecare trebuie să înţeleagă necesitatea
de a face binele şi de a evita răul, şi să se su­
pună acestei necesităţi p rin tro sforţare a pro­
priei sale voinţe.

Dr. Alexia Carrel,
Omul, fiinţă necunoscută, IV, III.

163 • Salvarea binelui obştesc trebuie Bă fie
cea mai de seamă lege.

Cicero

164 • Felul cum dai preţuieşte mai mult decât
ceea ce dai.

Corneille, Le Menteur.

165 • Primeşte binefacerile, dar numai ou gân­
dul că le vei răsplăti cu altele mai mari.
166 • Nu este binefăcător acela oare aşteaptă
să fie răsplătit, ci numai acela care se hotărăşte
să facă binele fără să mai aştepte vreo răsplată.

26 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

167 • Nerecunoaşterea binelui este pricina pen­
tru care se fac greşeli.

Democrit, Fragmente, 92 ; 96 ; 83.

168 • Slujbaşul care vrea binele să se facă
prietenul şi protectorul literelor.

Diderot, Combaterea sistematică a
lucrării domnului Helvetius.

169 • Faceţi ca binele fiecăruia să fie tot atît
de strîns legat de binele general încît nici un
cetăţean să nu poată dăuna societăţii fără să-şi
dăuneze lui însuşi ; asiguraţi răsplata pentru
virtute după cum aţi asigurat pedeapsa pentru
ticăloşie.

Diderot

170 • Binele este tot ce se lucrează în folosul
societăţii — în folosul general.

Mihai Dragomirescu,
Dialoguri filozofice, IX.

171 • Dacă vrei să fii mulţumit, va trebui mai
iutii să faci pe alţii să se simtă mulţumiţi.

Lloyd C. Douglas

172 • Mai e şi un alt bine, în afară de cel pe
care ni-1 facem nouă, tot aşa de u til; acela pe
care-1 facem altora, moraliceşte şi materiali­

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 27

ceşte prin sfat şi prin exemplu, prin cuvînt şi
prin faptă.

Paul Doumer,
Cartea copiilor mei, II.

173 • Dacă omul ar face tot binele, pe care-1
poate face, fără supărare pentru el, n-ar mai fi
în lume oameni nenorociţi.

J. Duclos

174 • Trebuie să găseşti recompensa faptelor
tale în faptele tale chiar : o binefacere nu-i un
împrumut.

AI. Dumas

175 ® Soarele n-aşteaptă să fie rugat pentru a
împărţi lumina şi căldura sa. Fă tot astfel : orice
bine atîrnă de tine, fă-1 fără să aştepţi să ţi se
ceară.

Eplctet

176 • E dator să facă bine / Fratelui în sufe­
rinţă, / Cum şi el cînd rîndu-i vine, / E dator
recunoştinţă.

Esop, fabula Furnica şi porumbiţa.

177 • Binefacerea să se ia la întrecere cu bine­
facerea.

Erasmus,
Despre război şi pace, II, 63.

28 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

178 • Nu e destul să nu faci rău nimănui, ci
trebuie să faci d t mai mult hine aproapelui.

F. Fănelon

179 • Fiţi prieteni binefăcători pentru toate du­
rerile omeneşti ce vi se vor prezenta.

A. Fogazzara,
Mica lume de azi, IX, III.

180 • Cea mai nobilă întrebare din lume este
aceasta : „Aici ce bine pot face ?“

Benjamin Franklin

181 • Binele pe care-1 faci scrie-1 pe nisip, ceea
oe primeşti scrie pe lespezi de marmoră.
182 • Pentru mustrări mă simt bătrîn, dar tî-
năr pentru încă o faptă.
183 • Sfera aceasta pămîntească mai oferă
spaţiu suficient pentru fapte mari.

Goethe

184 • CSt e de bine să ai conştiinţa că eşti fo­
lositor concetăţenilor şi oraşului tău.

H. Ibsen

185 • Cel mai urît lucru e un om bun care face
o faptă rea ; iar cel mai frumos e o faptă bună,
făcută de omul rău.

N. Iorga

PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE 29

186 • Frumosul este simbolul binelui moral.

Immanuel Kant,
Critica raţiunii, partea I, cartea a IlI-a,

secţia a Il-a

187 • Virtuţile se învaţă cîntd binele se face ne­
încetat.

Komensky,
Didactica magna, XII, 14.

188 • Plătind rău cu rău, imitaţi ceea ce sin­
guri condam naţi; răzbunaţi-vă [...] făcînd
bine...

Doamna de Lambert

189 • Bunăltaitea şi binefacerea sînt de folos so­
cietăţii.

G. E. Leasin
A unsprezecea seară.

190 • Ce fericit şi lesne omul trîndav / Evla­
viei se dă ca să viseze / Să nu fie silit a face
bine.

Lessing, Natan înţeleptul,
actul II, scena II.

191 • Unde se află un bine sigur şi un rău ne­
sigur, nu trebuie niciodată să se lase binele de
frica răului.

Machlavelli,
La Mandragola, 3, 11.

30 PROVERBE ŞI CUGETĂRI DESPRE OMENIE

192 • Să nu faci rău nici unei făpturi din cîte-s
vii !

Mahâbhărata [Astlka cel de două ori
născut], p. 169.

193 • După cum olarul face dintr-o bucată de
lut tot ce vrea, tot astfel omul capătă înapoi
fapta pe care a săvîrşit-o.
194 • Cine săvirşeşte o faptă rea crede că ni­
meni nu-1 vede ; şi totuşi îl văd zeii şi sufletul
din el.

Mahăbh arata

195 • Viaţa noastă are preţ numai întrucît
este de folos şi aduce bine şi plăcere altora.
196 • Orice s-ar face, orice s-ar spune, trebuie
să fiu om de bine după cum aurul ori smarag-
dul ar repeta neîncetat : Trebuie să-mi păstrez
strălucirea.
197 • Adevăratul binefăcător nu cere nimic, ci
trece la altă faptă 'bună după cum face viţa
care, cînd a sosit vremea, mai dă şi alţi stru­
guri.

Marc Aureliu,
Cugetări asupra vieţii.

198 • Experienţa arată că cel imai fericit este
cel care a adus fericirea celor mai mulţi oa­
meni.

Karl Marx, Reflecţiile unui tinăr la
alegerea profesiunii.