Soviany, Octavian - Experiment si angajare ontologica

I}{TEZE :ilINTEZE OCUMEI{TE SEURI
OC{JMENTE
SEURI Cctovion Soviony

...Aceste avanposturi fiind azi textualiste, Marin Mincu nu numai cd a preluat TXPERI tVI ENT SI ANGAJARE
ini{iativaconducerii qi supravegherii lor critice, dar s-:i $i implicat ca simplu cornbatant, CNTOLOGICA
cumuldnd atat gradele de pionier qi general al textualismuhli romanesc, cit gi pe cel cle
biatr cdtand. o consecver!6 expcrimentalisti (preocupatd, dupi chiar opinia lui Marin
Mincu, mai pulin de continul qi mai rrult de
realului") erist6, insi, in tot traicctul s6u gi ,,moclalititile expresive noi d".up,"r" o
nu
aceasta i-a condus poezia, pe uir tr.ar-eu
atdt sinuos c6t accidentat, din arcanele unui traditionaiisrn expresionist pdni in
laboratorul cu ordinaioare semiotice, translr ,nd-o dintr-un discurs emfatic intr_unul
fragil ;i autoreflexiv gi dintr-unul tentat de absolut qi metafizrci intr-unul tentat de reai
gi cotidian. De la un program dirijat spre.uanscendenla limbajului, poetul a trecut la
unul al imanenlei acestuia qr de la un lirism al viralitaiii ce se'avanta inafara limbajului,
la unul specular, trdind in autarhia lui. omnipotenta conotativI s-a voalat qi discur'sul se
contempla pe sine pe rnisurd ce se construieqte, prinzdnd in structura sa mai curdnd
discret tlec6t veherneilt aura realuiui.

Al. Cistelecan,

,,Vatra",4, 1988

l)el momento pid oscuro della vita di ovidio (l'esilio e ia m.rle) noi dovremmo sapere
leggendo le Epist:ilae ex Ptmto e i rrisria; .-ale opere del poeta che tutti ricordiamo
sono solo le pirir solari. D'altra parte Schilier aveva detto che nelle ultime tlue opere c,r:r:r
poca energia e poca nobiltd: ,,Il bisogno, non l,ispirazione, emise quei lamenti.,,
Questd libr. di Marin Niincu ci restituisce un ovidio sconosci*to in un luogo perduto
che'rolti h.nno conosciuto solo perch6 ovidio I'odiava. Mi d acoaduto di leggere il
man<iscritto di Mincu negli stessi tuoghi di cui parla, s'lle rive del MarNero...
Mi sono trovato diviso tra I'elegia del poeta <lisperato e I'epopea cei geti che lo hann'
amato. Se anche Ovidio non fosse mai esistito, questo libro <li Mincu mi
affascinerebbe eguairnente.

lJmherto Eco" 7997

a

*

rsBN 973-591-398-4
ARCCA Cont 2511.1-4098.1/ROL BCR Filiala Secton 1. tsucuresti

OCTAVIAI\ SOVIANY

EXPERIME]YT

,s1

AIVGAJARE O]VTOLOGICA

Eseu despre opera lui Marin Mincu

Lilrt.u|ir .l uur i Lii(Art,;

Br.rcureEti, 2002

Coperta: Done Stan I. O PROVOCARE

Cartea a aplrut cu sprijinul
Ministerului Culturii gi Cultelor
pi al Funda{iei Paradigma

Procesare computerizatd: Valehtin Simionescu

tsBN 973-591-398-4

Nicolae Manolescu l-a numit pe drept cuvAnt - ,,mu$chetarul".

Cici, in iarmarocul atAt de pestrit qi de gdllgios al aga-zisei vieti lite-

rare, Marin Mincu a adus ceva din spiritul bdtiios al spadasinilor de pe
vremea lui Richelieu, dar gi tinuta unui aristocrat al literelor care are

orgoliul blazonului siu. Adic[ a unei opere ce il recomandi drept una

din cele mai de seam[ personalititi ale literaturii postbelice, o operl

care se refuzi oric[rei ,,reduclii definitorii", fascineaz[ qi iritd in
acelaqi timp, nlscdndu-se din nelinistile fertile ale unui spirit de o
fecunditate neobi5nu itI.

Aqa se face cI orice iesire la ramp[ a lui Marin Mincu contrariaz[,
sti.rneqte,,reaclii in lant", provoaci, violenteazi aqteptirile criticii de

intAmpinare, declanqeazi o adeviratl f'ebrX a etichetlrilor (de la

,,iralionalist agresiv" la ,,textualist inrbit"). Deoarece scriitorul inoatl
impotriva curentului, are neobiqnuitul talent de a se face campion al
tuturor cauzelor controversate qi de a stirni sentimente paroxistice, se
manifestl imprevizibil qi excesiv, e faustic qi donjuanesc, erudit gi

aventurier, dornindnd arena confiuntlrilor literare cu alura unui
personaj nietzscheean pdtruns de miturile virilitltii eroice clrora le

adaugl o cAtime din gustul pentru fanfaronadl al unui ,,gascon", de
vreme ce Oltenia este un fei de Gasconie romdneascd.

Personajul poate deveni patetic, fulminant, sarcastic, flegmatic,

nimicitor, generos, concesiv, ingenuu, teatralizdndu-qi existenfa intr-o

succesiune aproape neverosimill de miqti gi de atitudini, care trimit cu

gdndul cdtre maqinlriile teatrale ale barocului.

Aqa cum se intdmpl[ la orice autentic hombre banoco, excesul de
mimi qi de gesticulalie este ecoul paradoxurilor interioare si tr[deazI
contradictiile pe deplin asumate ale unei personalitlli care este in

..cllsi tirrp ,,eleate" qi ,,heracliticd", oscil6rtd intre nostalgia par-adigmelor si suborclonatii ideii de apocaliptic, nu avem cerlitr.rdinea ci nu ar"n
platoniciene $i fascinatia permanentelor metamorfoze qi ,,revizuiri". O triidat uneori (cu sau firi voia noastrl) adevlratul gAnd al lui Marin
nselnenea nafuri creato:ue are patetismul nietzscheean al ,,vesnicei re?n-
toarceri", visAnd ,,axiomatici" ale poeziei si vorbind totodatl despre carac- Mincu.

terul ,,tlctiv" (prin urmare provizoriu) ai oricdrei elaborlri teoretice, Dar, in foncl, despre autorul Eseulu.i despre textuoliz.are se cuvine
repudiind atat ,,sistemul" cAt qi ,,lipsa sistemului"; Marin Mincu isi sir scrii putin imprudent. Si in asta const[ poate gi frumusetea unei clrti
proiecteazl astfel, in succesivele sale mdsti de creator si de henneneut, de criticl ce trebuie si fie o provocare pennanentl a lectorului"

momentele pasagere de stazl, clipele de repaos insel[tor ale unui spirit Ar mai fi de adiugat apoi si faptul cI acersrii i:rrte nu este doar una

care caute tensionatul, dilematicul, paradoxalul, oximoronicul. despre Marin Mincu. Oprindu-ne asupra unei opere care se intinde pe
o perioadi de aproape patru decenii si in care se pot decela liniile de
Prezentd cu totul neobiqnuitd intr-o atmosferi intelectuald de otiu evolutie care au nrarc:at, in acesti ani, intreaga literaturl romAni., an.r
balcanic, unde orice incercare mai temerari de a deplsi mediocritatea
scris despre o intreagl epocl literari. Pe care c[r{ile lui Marin Mincu
spiritului de turnrl va fi cenzuratl biqcllios, Marin Minou este astfel o ilustreaz[ si o exemplific5, ficAndu-i pregnant cAntpul axiologic.
riu (sau deloc) inleles, asmilat pe ascuns sau rdstllmlcit de corul C[ci evolulia poetului, a prozatorului qi a criticului/teoreticianului a

circotaq al unei stupiditlti ancestrale despre care nu pofi sA qdi nicio- fost perfett solidari cu evoh-rtia ideii de literaturl in epoca amintiti.
datl dac[ este reald sau pref[cut5.
O alti imprudenti si nebunie, din partea noastrd, a fost aceea de a
Asa incAt scriitorul s-a vizut in situaqia de a polemiza cu propria-i incerca s[.dim un I'el de Marin Mincu ,,par lui-m6me", in sensul ci
irnagine, care acredita mitul omului imposibil, irascibil pAni la pato- ne-am striduit si apliclm, pe cit a fost cu putinlS (gi in general a fost
logic qi de o vanitate aproape autisticl sau a teoreticianului obscur si cu putin$), conceptele si metoda criticului asupra propriei sale litera-
turi. Iar aceasta nu din cine gfie cine ce dispozitie iudic[ gratuitS, ci
pretenfios, chinuit p6ni la obsesiv de marota textualismului. O ima- pentru a sublinia unitatea unei opere care, in ciuda derutantelor sale
gine confec(ionat[ din idiosincrasii, invidii prost disimulate, ,,schimbiri la fat[", rfu.nAne consecventl cu ea ins5;i in permanent5. Si
(pre)judecbti reducqioniste, riutlli si neintelegeri, porniri distructive dacl am supralicitat textele de inceput erle poetului (receptate de obicei

sau minimalizatoare, legende calomnioase, prostioare pline de patos din perspectiva neoexpresicinismului), incercAnd, bunioarl, si
teoretizant sau simpie ticiloqii. descoperim semnele textualismului in volumul c1e debut de 1968,

A scrie o carte despre Marin Mincu este aqadar o intreprindere Cuntpdnd, rirmAne si judece cititorii. Oricurn, la sfdrsitul anilor 60, un
nou concept de poeticitate incepea sii se cristalizeze, iar poezia lui
imprudentf,.
Marin Mincr.r se integra esentialmente in aceast[ miscare neoavan-
Mai intAi pentru ci autorul lui Interntezzo este - cum am spus * un
gardistl ce avea sI spulbere poetica revolutl. a rnodemisn.rului.
spirit proteic, foarte greu de inchis in interiorul unei formule, aseme-
nea apei care i1i scapi mereu printre degete, l5sAndu-1i impresia cb Din cele spuse ltAnl aici se poate desprinde, fireqte, ideea cX
neagd astbzt ceea ce afirma ieri. Un personaj heraclitic, fascinat totuqi
de ,,spiritul de sistem", care triieste cu nostalgia ordinii imuabile a aceastl carte este una partizani si intr-un l'el chiar o carte polemicl. Nu
eleaticului.
suntem atAt de ipclcriti incdt s5. negirn o aselnenea eviclenti. Dar obiec-
Apoi pentru ci o asemenea carte va ti primitX desigur cu o anumitf,
tul partizanatului nosfru nn este numai opera lui Marin Mincu, ci qi un
ostilitate, focalizAnd toate adversit[1ile, mai mult sau mai pu{in afiqate, anumit rnod de a intelege si de a practica literatura. lntre limitele
pe care spiritul ,,polemic" al lui Marin Mincu le-a stArnit de-a iungul generoase ale unui experimentalism asunrat programirtic, care se
timpului, lisAnd in urmf, cicatrici inci dureroase.
doreqte o aventurd a agclniculrri si agonaluiui, in rispir fatl de
Iar, in al treilea rAnd pentru c[, scriind despre Marin Mincu,
poncifele estetizante ale tardo-lovinescienifor suspecti de senilitate. Cu
suntem, firegte qi noi subiectivi. Deoarece incerc[rile noastre eseistice
au fost marcate de influenla constructiilor conceptuale ale criticului si precizarea ci. daci Marin l\4incu pledeazi in ci4ile sale de criticl

teoriticianului, cu care am ajuns, intr-o oarecare mdsuri si ne identi- pentru o trttcmeiere ontolo,qir:d a faptului literar. pentru noi literatura
ficdm. Si suntem chiar de doui ori subiectivi, ?ntrucdt aplicAnd aceste
concepte dintr-o perspectivi oarecum diferiti de cea a textualismuh.ri poate s[ intereseze in ntisura in care se circurnscrie (ca act. nu ca
!per[) in simptomatologia unei noi rnistici, sI zicem a apocalipticului.
8
Intemeiat[ strict pe dogma esteticului (iar postmodemisniul include si

el o dirnensiune ,,esteti" in misura in care, pornind de la postulatul ci POETU L

totul e semn, reacrediteazl literatura, in ciuda afirmaliilor sale progra-

rnatice, conf-erindu-i o noui etici fbfte), productia scripturali ni se pare
inutilfl rrocivl chiar, fiindcl e generatoare de maya.

In sf?rsit, in uitimul rAnd, ar rnai fi de spus c[ acestl carte este,

intr-un fel, una de ,,vulgarizare". intrucAt am avut uneori sentimentul
cd opera lui Marin Mincu este rnai putin cunoscuti decAt s-ar pirea la

prima vedere. Poate si fiindcl reperatele qi intempestivele iesiri la

ramp5. ale autorului au sfhrqit prin a-i eclipsa propria operd, cel putin
la fel de spectaculoasl, ba chiar spectacularS. Prin urmare, conside-

ratiile noastre au luat forma unui expozeu didactic, care investigheazd
dintr-o perspectivi,,coinpartimentat5." (poetul, prozatorul, criticul,
polemistul) qi urmAnd criteriul cronologiei, multiplele fatete ale unui

spirit dinamic, fatete intre care existi totuqi o consonanti perf,ect5. Aqa

-se explic5., si abundenta citatelor care - avem naivitatea s-o credem!

ar pute.a s[ invite la o mai atent[ si mai generoasl receptare a ci4ilor

lni Marin Mincu, a ciror exen.rplaritate rezidd. - adevdrat - tocrnai in

faptul cd au ceva din spontaneitatea superlativ6 a vietii, pe care
expozeul nostru didactic n-a fdcut decdt sd o siluiascl. Este inc[ una

din imprudenfele pe care ni le asumf,m in totalitate.

1, Noua minus-vitalitate

Teoreticianul qi criticul Marin Mincu ocupI, in opinia curenti, un
loc mult mai important decAt poetul sau prozatorul.

Mai mult decdt atAt, o prejudecati bine incetilenith a flcur ca
volumele sale de poezie si lie catalogate drept cd4ile unui critic care

(aqa cum scria D.Micu, comentAnd, in 1968, volumul de debut al
autorului, Cumpdnd) face o lirici ,,de elaboratie", iar ,,starea de delir -

se obfne la rece". Mai nuantat in aprecieri, N.Manolescu sublinia Ia
r6.ndul lui, ci ,,Marin Mincu nu e un poet spontan decAt rareori, ceea
ce nu inseamni dec6t cd nu se increde in cuvinte. Toate ii sunt cunos-

cute; nu are sentimentul ci le inventeaz[, ci doar pe acela ci le

redescoperd". Cu toate acestea, criticul admitea c5, in Cumpdnd se

gisesc ,,poezii adevirate, strlbitute de un straniu suflu liric, de viziuni

grotesti qi teribile, uneori aseminltoare cu acelea ale lui lon
Alexandru, deqi fir[ teroarea de materialitate din Infernul discurabil".

Astfel incit cel ce va defini, cu o admirabili intuitie, timbrul particu-
lar al poemelor lui Marin Mincu. va fi un poet. Stefan Augustin Doinas,
care, in contextul unei discutii mai ample despre modemism, va arita
ca rnodernitatea acestei lirici const[ in laptul cd ea se plaseazl (in spi-
ritul fenomenului poetic modern) sub semnul unei duble crize. Este

vorba, rnai intdi, despre o criz1 spirituali, criza ,,spiritului degradat il

materialitate, incapabil si-qi regiseasci paradisul primordial", ceea ce
face ca ,,tot ce depiqeqte individualitatea" sI fie resim{it in versurile

din Cumpdnd ,,ca un asediu pe care for_te oarbe si ancestrale il dau

t3

citadelei spiilrului". Acest cosrnal al aninralitltii este dublat ins[ de este onrul-sarpe, a cdrui vorbire apare alterati pAnii la degradiu-e dc:
serrtirrientrrl crizei limbajului, mai ales in ciclul Pdcut, unde notatia
eliptici inciici ..o crispare a verbului care vrea sl^sugereze o constiintl energiile telurice prezente in sirnbolismul reptilei: ,.A iesit sarpele
bintuiti cle vini. rriusciitir de viernrele indoielii. Indoiall care priveste
in aceeasi rnlsurI indeletnicirea poeticl insirqi". casei/de sub prag/incoliicindu-se in jurul/culcusului meu viu/s-a f'ere-
cat in carnea pAntecelui t5.u sfAnt/greu si neindurltor legImAnt.//De ce,
O constiinti crepuscularir anirnl intr-adevir aceste poetiziri in care maic[, nu m-ai sclpat/cu descdntec sijoc b[t[torit sub stele?//Acurtr cu
nn sc rnai iegiseste ninric din frenezia vitalisti prezentf, in cirrtile de fiecare vorbf, semlnalilcad din n.rine capete de qerpi/care imi muscl
silabele secituindu-mit" . (M a gie).
iuceput ale pronrotiei poetice 60.
2.,,Opactzarea" universall
Circi discursul poetic se nutreste aici nrai curAnd din sentimentul
unei epuizlri a substantei vitale. clintr-un soi de colaps al energiilor PrinsI asadar ?ntre aspiratia spre puritatea nelinistitoare a
Logosului si spaima clderii intr-un soi de materialitate precosmicl,
biologice, care gcneteazl senzatia golului si nelinistea prirbusirii
poezia lui Marin Mincu este - asa cum cu justete observa Stefan
amintind de firimoasa urinus-vitalitate lracovianl: .,StAlpii liintei mele Augr-rstin Doinas - poezia unei rupturi. Mai mult decAt atAt, se poate
se dlrinrir putlezi/sclzdnd dureros in ei insisi/ Si ur[ bAntuie o alergare
spune cd tocmai o asenteltea rupturi, acest interstitiu care desparte
zih.rdVdupir un chip pierdut si ci.utat aiurea,/Mi se despici trupul cri.n- conceptul de viati, vitalitatea de reflexivitate, este teritoriul insusi al
poetiz[rii, unde actioneazl (dupi cum va ardta autorul peste un dece-
cen invinuit/Si clin el se varsi gAlgiind trupr,tri urAte ca niqte gAnginii
negre/o haitir laconir'r rupindu-rri crud si rnicsorindu-mi/pAnl la nag- niu si jumltate in Eseu clespre tertualizttrea poetic(l) o nevoie de

tc:re" (Sonur) Viata c resirntitl ucunl ca o colciiali a plasmelor risfrdngere, de oglindile a concretului in abstract si a abstractului in

aninrale, ca un potential de tbrte negative, gi apare con$tiinta unei concret, o dublS miscare, dinspre sernnificant spre sernnificat si inver-s.
fixAnd doui directii posibilc ale operatiei de elaborare a textului. Astf'el
regre'siuni spre 1'clrrnelc cele niai impule ale vitalului, ego-ul incAt, incepdnd clriar cu voluuurl Curnpdnd, Marin Mincu va proiecta
percepAndu-se, el insusi, drept o ipostazl a teluricului primordial: un spatiu al rclstirii poetice in care se fac manif-este tensiuni ce sunt atnl

,,M-am trezit la marginea lumii/cu mireasma unor ciudate nelinisti in semiotice cat si ntetal-izice sau existentiale. Cici drama care sr
contureazl aici este le_eatir esentialmente de actul semniticlrii s,
creier,/chinuit de-nsufle{irea hurnii/rnr-r fac din hurnl si mereu mi
rezultd dintr-un sentimetr al ,,oprtcizdrii" universale (care se inscrie ir-
cutreier" (Soliloct,iu). Puritatea provoacd insir la rlndul ei stdri de anxi- simptomatologia timpului apocaliptic), flc6nd iucrurile impermeabi lr
Ia Sensul care emanit din l,ogos si atrlgdnd dupi sine o ,,teroare" ii
etate: dace se poate vorbi despre o ,,vini a vietii", nu e mai putin sensului care iEi pune amprenta pe faptul poetizlrii. Lumea este acunt.

adevirat cI vorbirea e, la rAndul ei, instrdinare de sine, o fbrntl in viziunea lui Marin Mincu, un conglomerat de materii opace, dc
luturi, ape biltite fi tesuturi vegetale in descompunere care exprimi tr
maladivi de I-ogos: .,Cr-r fiecare cuv3nt slobozit/rni-ndepirtez de mine incapacitate funciard de a oglindi. Materia apare astfel ,,cIzurir''.

cu scAsnet sec/intru in mlduva rnea p0ni uit de trup, mi-arunc inchisi in sine, incapabil[ de a crea decAt noi ,,inchideri", noi ,,luturi'
sin-eele-n idei uscate/pinl ce rlmin alb" (Regenerare'). Astfel incAt
tir[ nici un fel de modificare calitativ[. O asemenea opacitate bolnivi-
poez,ia lui Marin Mincu balanseazd acnrn intre oroarea de pulsiunile
cioasl are insd qi conseointe de alt ordin, tin0nd in exclusivitate cle
pur biologice ale instinctualitltii si nostalgia Logosului, in absenta actul semnificirii qi marcAnd trecerea de la o poetice a simbolului la

cirr-ria viata nu este clecAt o prolif'erare bezmeticl de substantd amortir. alta a semnului, de la o fenomenologie a transparentei la alta a opaci-'

iar existenta subiectului liric este marcat[ profund de tensiunea dintrc t[tii. Simbolul reprezinth - daci ar fi s[-i dim crezare unui ,,esoterist''
a fi .si a sltune'. ,.Tin'irm dupi noi rlezastrul qarpelui mort/uqor slobozitc ca Ren6 Gu6non - modul vorbirii divine, de vreme ce revelatia primor-
plescdie cuvintele vitrege/in putrecie billi de aqteptare/plAngind dupr"r dial5 ;operd a CuvAntului, ca qi creafia, se ?ncorporeazd (...) in
Logos/ca niste finnze moarte dupl verdele viril/scurs fdrd rod in lutr"rl
rlzbunltor.//Orice vorbi duhneste un iz de materie flasc5./si orbi

semlndm in aerul sterp dintre continente cuvintele/lujere de iarba

crudVrostogolite in cocoloase rulnegate bllos./iSe-ngraqi vorbele cu
noi adlugati neputincios/ca un trup adiugat rnor{ii care il cere/gi nici o
incollire nu mai invie sinrA.nta r[scoapti./oricit de ad2nc am brizdii
ogoarele Lo-eosului" (Sttghiun). Sirnbolul acestei polaritili eseutialc

14

sirnbolurile cal'e s-all transmis ditt veac iu veac de la originile tttrani- invocath in poernul Gesl esfe lipsit[ de materialitate, nu are nrntic ur,
densitatea,,corporaliilor", apdrOnd ca o proieclie cu liniaturd antropo-
titii". Sau, in limbaiul rnai ,,laic'' al JLrliei I(r-isteva, cl se integleazi morf[ a ideii de rece. O rdceali superlativd, ce apartine ,,lumii rnoarte"
a textului, pe care eul poetic (in calitatea sa de operator scriptural) o
intr'-o ,,practicii senrioticl cosr-nngonicl", trimitiind la o ,,transcenden{I sondeaz[, demers anterior oricirrei tentative de semnificare, pentru a
dc nereprczentat si de nelcclrnoscut: eortcxiurti uttivocc uncsc ace\te verifica eficienta.,aparatului semiotic" pe care limbajul poetic i-l pune

transcendentc cu rrnititile care ie evocii; simbolul nu seanrinl cu la dispozitie: ,,Dintr-un orgoliu p5gAn,/m-am aplecat ca un mire
proasplt/peste sdnii glaciali ai mirii,/marea gemea amantl beat1/si
obiectul pe care il simbolizeazi: cele clouii spafii (simbo-
neiubitS.-ndeajuns//Valurile s-au cutremurat pAnI-n genuni,/incAt se
iizat-sirntrolizant) sunt separatc si ineot.trunicabile". lmagine a unei simlea mersul ciclic al pestilor/spre o api scurs[ din steaua scufun-
realitriti transcendente, sin-iboiul se caractet'izeazi insl (in ciuda datf/in bolgiile abisurilor./lOricAt de viril te-am fecundat/femeie abso-
lutd,/niciodati n-am sd qtiu misterul/pentru care nu-mi spui cI doar eu
inepuizal-rilei sale plurivalente), printr-o transparentl maximS, consti- singur/pot sd-ti fiu zeu". ,,Orgoliul p5gAn" este fire$te expresia vocafiei
tuindu-se (ne irrcredin{eazi Guilnorr) irr obicctul unei qtiinle la fel de creatoare a ego-ului, care se apleaci, infiorat de o neliniqte aproape
liguroase ca qi algebra. .,Criza sinrbolismr.rlui", caracteristicl pentru nuptiald, asupra materiei f'eminoide a limbajului, antrenatA, aceasta,
Iur.nea modeml, va substitui simbolul cu sentnul, opac sau cel mult intr-o miqcare browniani ce evocf, vortextul textual. Departe de a
translucid, in care unitatea dintre semnificat si sernnificant devine mai
laxi, fiind posibilX o distantare ii acestora, sursl mereu de ambiguitate revela insi laten{ele lucrurilor disen.rinate in verb, aceast5 privire,

si de disonantl. ,,Diferenta dintre semn ;i simbol - arita tot Julia fascinat[ de ,,interioritatea" cuvAntului, nu va descoperi insd decAt
Kristeva - se rnanif€sti la f-el cle bine pe vertical5 ca si pe orizontali. simptomatologia unui proces decreativ, non-identitatea diritre esen[d si

in functia sa verticall senrnul trirnite la entitlti rnai pulin vaste, mai aparenti, sterilitatea care se ascunde in spatele aparentei umidititi
concretizate in aclevirratul inteles al cuvintului", in tirnp ce, in tunctia germinative, ,,neantul" limbajului, sau, mai exact, al functiei sale

lui orizontall, el ,,este prins intr-un angrenaj de abateri multiple ;i simbolice. Actul specular va apirea dintr-o asemenea perspectiv5 ca

intotdeauna posibiie (...), angrenaj care di iluzia unei structuri un acte manqu6, cici acvaticul nu reprezintd aici decAt una dintre

deschise, irnposibil de epuiziit". ipostazele materiei opacificate, incapabil[ s5. primeasci sau si produci
reflexe, adic[ s[ se constituie in suportul unei operatiuni de semnif-r-
3. Proba ogiindirii
care-comunicare. Lipsa de sens a simbolului va fi perceputd astfel in
Trecerea de la simbol la semn presupune constientizarea intposi-
mod indirect, prin aceast[ absen{I a transparentei care reprezint5. (ea,
bilitltii de a semnifica la nivelul simbolurilor, care nu ar reprezenta -
in aceastd orcline de idei - decit .,copii"' lipsite de ar-rtenticitate si prin transparen{a) mediul prin excelenti al simbolizS.rii. Vom asista, in

urm.ire ,,vidate" de prezenta sensului. Astf'el incAt inceputul poetizirii, consecin{5, la o interogare adresat[ limbajului (textului) sau poate, mai
in acest spatiu interstitial dintre concept si pulsir"rnile fibrei vitaie, se exact spus, la o interogare pe care limbajul qi-o adreseaz[ lui insuqi,
cotrstitr.lie intr-un fel de autoreflectare, de ,,pliere", de ,,rf,sucire", a intrebare care rS.mAne f5.r5. rlspuns sau poate doar iEi amAn5 rlspunsul.
iimbajului poetic spre el insusi, veritabil[ ,,probX a oglinzii" prin inter-
rnediul cireia acesta ia act de propriile lui iimite. O atare ,,pliere", irr virtutea acelui joc al detururilor si ,,diferirilor" ce caracteizeazd
avAnd caracterul unui ,,experiment s1tecular" (cici poezia lui Marin
Mincu implicl, iati, inci din taza ei de inceput un anume .,e.xperimett- spatiul produc{iei scripturale. Oricum ins6, aceastl absentS./amdnare
tali,strt") se realizeaz'a prin actul oglindirii, care se asociazl intot-
este un f'enomen cu totul specific pentru un univers in care rel-uzul
deauna, in accste poeme, cu ,,chemarea adAncului", cu o frisonare ,,oglindirii" marcheazd. tocmai rupturct totald dintre semnificat si

thanatofil[, dati de sentimentul ernacierii vitalului. Experimentul este semnijlcant pe care o evidentiazd ,,criza simbolismului".
provocat de prezenta ,,clglinzilor de ap5", care se revendic[ de la
arhetipul apei nefireqti, ,,denaturate", figurAnd ,,materia textull" desprc in acelagi timp, insd, apa opacd. este inzestratd.cu o uria;d c:apaci-
care va vorbi autorul in lulriie sale de cuvint teoretice. Astf'el rrrarrrri.
tate de absorb1ie, astfel incdt starea pe care o circumscriu poemele din
16 Cumpdnd este adeseori ,,ameteala", senzatia de ,,vert4", anun{dnd

parci pribuqirea iminentd a subiectului liric in abisurile acvatice:

,,Noapte qi zi md soarbe/steaua scufundati in apele pdnglrite./Doamne"

t'i

ce amar e sangele mirilor.//Algele plAng de dorul meu/r[visite de mut[, actul specular aduce revela{ia mecanismului textual qi instruieqte

patimi qi spaiml/si se t0nguie peqrii osteniti/in ocolul lacrimilor in legdturi cu abolirea realului in scriiturd, reprezentind legea funda-
mental[ a textualizirii. Criza simbolismului conducAnd astfel spre o
pimAntului//MA agtepate acolo-n abis palatele de mirgean Ei coral/gi poetici a textului Ei a sernnelor prin care lirica lui Marin Mincu se
trece fAlfAitoare chemarea aceea/pe lAngi umbra mea inmormAntati in inscrie exemplar in procesul de metamorfozare a conceptului de poe-

rugi,#Earpele imi bea ochii ca ultima impirtdsanie./Mi-a mai rimas o ticitate, care marca, la sfArsitul anilor 60, indephrt4rea de poetica revo-
infiptl in gloduri/dar iunec[ blAnd spre
lAtdnd regele, marele rege" (Md apropii) O apele grele - /in curAnd lutf, a modemismului. Nu ne n.rai pare, de aceea, chiar atit de curioasd
pozigia lui Dumitru Micu, tentat s[-l includl pe autorul Cumpenei
voi fi asemenea ameteald nt)
printre exponen{ii onirisrnului care reprezenta, in epoci, mai ales
traduce doar dispozitiile thanatofile ale ego-ului (prezente si acestea,
datoriti insistenlei cu care Tepeneag qi Dimov pledau in luirile lor de
indiscutabil) ci devine, ceea ce este infinit mai imporrant pentru
cuv6nt teoretice pentru o ,,noui poezie", dacl nu singura, atunci cea
,,ruptura" de orizont ce se opereazd in poezia romAneasci de la sfArsitul rnai ,,mediatizatX" tentativd de implementare a unui ait rnod de a o

anilor 60 qi inceputul anilor 70, expresia unei ,,voinye de textualizare" poetiza.

(idee dezvoltati de Marin Mincu in scrierile sale teoretice) cu caracter

impersonal, imptrsl de energiile acumulate in intimitatea profundd a

textului, ce antreneazd operatorul de scriituri intr-o miEcare prin care

textul poetic ,,se autoscrie pe sine, indiferent de voinfa agentului liric',. 4. Spre 0 n0uI p0eticitate, metonimizatea
CIci apa reprezinti, in poemul citat, o autofigurare a textului insugi,

interpretare crtre care trimite atdt evocarea vegetalului acvatic ce se

constituie tntr-o ,,texturd", intr-o ,,intretesere" reprezentand unul din La nlodul cel mai generic, a fi oniric insemnaasadar, in 1968, din

semnele distincti.re ale produsului scriptural, c6t gi mi;carea de rotire, perspectiva cronicarului literar ce consemneaz[ din exterior miqcarea

de ,,vortex" (sugeratd de cuvAntul ,,ocol"), expresie a productiei fenomenului liric, a te implica in elaborarea unui nou concept de poe-

permanente de sens pe care o presupune textul, in{eles ca pur[ practici ticitate, care ,,pluteqte in aer" qi cdruia teoretizirile iliusi uDrpimrinody.cuEi
Tepeneag (dincolo de particulare)
sau productivitate. Pe de alt[ parte, imaginarul marin este solidar aici unele aspecte strict
cu simbolistica ,,edificiilor", care sunt, intr-un asefflenea context,
suf,rcientd exactitate principalele linii de forfd.
imagini ale textului insuqi sau ale cdrlii in care personajul liric va fi
,,incastrat" de mecanismele ,,voinfei de textualizare,,. Trecerea din Este vorba, mai inainte de toate, de intuiyia textului ca atare si a
lumea ,,volumelor" (care este universul experienlei de zi cu zi) in
legitdyilor sale specifice; astfel, pornind de la un articol al lui Dimov
spatiul bidimensional al scripturalit[tii e marcatb de motivul ,,umbrei
inmormd.ntate" dar qi de schema ,,devorlrii" al cirei agent nu este in care acesta (urmdnd poate o sugestie a lui Marcel Raymond) vorbea

deloc intdmplhtor ;arpele,emblemd a sirurilor de grafeme din care se despre necesitatea unei hibrid[ri intre suprarealism qi val6rysm,

alcltuiegte orice artefact textual. ,,TdpAna" reprezint[, la rdndul siu, in Dumitru Tepeneag va ajunge la concluzia cd in interiorul onirismului

ordinea autoreferenlialitE{ii textului Ei a procesului de textualizare, existl o anumitd dorinl[ de a-l impXca pe Breton cu Val6ry, c6ci, dacl
,,punctul de articulayie", interstiliul. punctiform dintre ,,aversul" realu-
lui qi ,,reversul" siu scris, dar gi un punct de sprijin, o ,,ancorb,' prin ideea de ,,structur[" vine, in mare mdsur5., de la autorul Tinerei Parce,
care subiectul uman mai este incl legat de planul realului, dar care are,
adevlrata noutate a suprarealismului este cea de ,,simultaneitate",
in acelaqi tirnp, posibilitatea sd pivoteze in jurul propriei sale axe cata-
legatd de revela[ia faptului cI ,,textul se formeazi in momentul
pultAnd ego-ul in suprafafa lipsiti de adAncime a scripturalului. Toate scrierii" qi ci acesta ,,nu copiazd o realitate precedenti". in aceasti

luare de cuvAnt, scriitorul intuieqte aqadar dimensiunea ,,productivd" a
textului, inleleasl ca o elaborare permanentl de sensuri, sau mai exact

de virtualitlti semantice, ca qi caracterul autonom (dacd nu chiar

aceste ,,figuri" se cristalizeazd intr-o structurl coerenti, intr-o viziune autarhic) al semnificantului literar. Din-acest moment. perspectiva sa

ce dobindeqte aspectul ,,visului textual". Acesta este rAspunsul pe care dobAndeste (avant la lettre) indiscutabile conotatii ,,textualiste", iar

gi-l dI acurn limbajul in leg6turl cu propria sa putin{i de a semnifica, visul ca principiu legislativ al textului poetic (despre care se vorbeqte

un rdspuns marcat de jocul ,,viclean" al ,,diferirilor",urmAnd parcd linia cu insisten(X in alte articole programatice ale oniricilor) pare sd piardl
qerpuitl a unui arabesc. Cdci, de data aceasta, ,,oglinda', nu mai rimAne
teren in favoarea unei alte sugestii de legislatie, cea a scriiturii. a cdr-ei

18

,,logic5" se suprapune peste cea a visului, echival6nd-o. Deoarece (se tdndu-se astfel lumi posibile, ,,fundamentate axiomatic, ale ciror
poate citi intr-o pagini de jurnal a lui Tepeneag) ,,structurarea imagi- semne sunt motivate doar in cadrul grupului poetic respectiv". Altfel
nilor obtinute din incongtient qi din realitatea hazardului obiectiv (deci spus, in procesul de ,,figuratie" accentul cade pe dimensiunea sintac-
ticd a semnului, pe capacitatea sa de a intra intr-un anumit ,,grup",
tot din subconqtient) se poate face dupi modelul visului, adicd intr-o anume ,,structur5", intr-o anumiti ,,configuralie',. El d[ nastere

ne{indnd seama decAt de logica internd qi considerdnd procesul de scri- unor structuri strict autonome de orice ,,continut" prealabil, printr-un
proces de semnificalie ,,intranzitivl" pe parcursul c6ruia se realizeazl
iturl un proces de produc{ie, nu de reproduc{ie (modelul absolut de o ,,it'rterpenetrare a semniJicatului si a semnificantului",in aqa fel inc6t
scriituri autonoml fiind muzica)".
distan{a dintre acestea este in totalitate abolit[. Elementele, cu care
Este exact ceea ce intuia qi Marin Mincu pe parcursul reveriilor
textuale din Cumpdnd, cdrora le va conf'eri ulterior un suport teoretic vehiculeazi ,,permutdrile" implicate in operaliunea de ,,figura{ie", sunt
mai riguros decd cel al oniricilor. ,,figuri" (adici topos-uri poetice care se combini intre ele prin opera{ii
poetice precise), ajungAndu-se astfel la o modalitate particular[ a poe-
Apoi mai este vorba, in al doilea rAnd, de respingerea metoforis-
mului (;i, odati cu acesta, a principiului modernist al corespondentelor ticii semnului, ,,figura", ocupdnd - s-ar pirea - o pozitie oarecum

,,oculte" Ei al analogiilor) in favoarea unei poetici, mai flexibile qi mai intermediard intre simbol gi semn, sau, mai exact spus, reprezent0nd
starea ,,translucid5" a semnului, ce se situeazi la egali distanti de
subtile, a metonimiei. Aceastl neincredere funciari in metaforl nu este transparenta simbolului dar qi de opacitatea totald a semnului-obiect cu
lipsitl fireqte de conexiuni cu senrimenrul ,,opacificlrii', limbajului si care vehicule azb unele modele textuale.
cu, criza simbolizlrii, dnand de repudierea modelului reductionist de
,,Figura1ia" nu constituie insi decdt un aspect al procesului de
totalitate al modernismului. Vorbind despre romanul lui Alain
Robbe-Grillet, in labirint, T-epeneag arita, in iceasti ordine de idei, c[ semnificare poetic[. Ea se desflqoar[ in acel spa(iu interstiqial dintre
scriitorul francez respinge metafora ,,ca fiind un transfer d[undtor, o concept gi vitalitate, (domeniu al poeticului insugi) unde apare ,,nevoia
de oglindire" (adic[ de semnificare) gi unde, asa cum am v[zut, sunt
clutare de raporturi, mai mult sau mai putin ascunse, intre obiectele posibile ,,oglindiri" dinspre abstract spre concret dar qi dinspre concret
spre abastract. Textualizarea se poate induce aEadar aici atdt in sensul
realititii, prin care li se tulbur[ conturul. Imaginea obtinut[ prin unei,,transcendentalizdri a concretului" cAt si in sensul unei ,,reificlri
a universaliilor". Si dacl acest din urmi traiect se realizeazd. prin
metaford este hibridd: ea se bazeaz\. pe acea seleclie a unititilor simi-
lare, folositE in poezia ceva mai veche (poezia modernd, de dupd intemediul ,,figura[iei", modalitatea prin care are loc transcen-

suprarealism cultivd mai ales efectul de goc al incongruentei) si se dentalizarea concretului este numitd de Marin Mincu ,,hiperbold" si
procedeu -- sl-i definitl ca o ,,aureolare a neantului" implicati in actul nominaliz[rii,
opune celuilalt se obline prin spunem al metonimiei - unde trans- al invoc[rii poetice. Astfel incdt consideratiile teoretice din Eseul
temporali". despre textualizare se constituie intr-un indice minimal al modului
ferul de sens contiguitate spafiale gi
cum se poate desfdsura, in spatiul de interstiliu al semnificirii,
Trecerea de la metaforism la poetica metonimiei nu este, in fbnd, decAt
deschjderea dinspre concret spre abstract qi invers, intr-o schemd ,,<ie
consecinfa repudierii simbolului in favoarea semnului qi s-ar putea principiu" a operafiei textuale, intr-o gramatici elementar[ a textului.

spune, ingrogdnd poate pulin lucrurile, cI orice simbolism este, prin intrebarea care se pune, plecdndu-se de aici, este in ce mdsurl
aceste traiecte ale semnificirii funclioneazl efectiv in Cumpdnd siin
insigi axiomatica sa, metaforic, in timp ce poetica textului qi a semnu- ce mdsuri volumul de debut al poetului vehiculeazl cu o asemenea
lui este una a ,,contigui6tii", a ,,configurd.rilol' gi, prin urmare, prin poetici a semnului, pe care lulrile sale de cuv0nt ulterioaie o fac
chiar statutul ei, metonimicX. Ceea ce nu r[m6ne firi consecin{e la perfect transparent[. Un rlspuns in acest sens ni-l poate oferi chiar
nivelul elabor[rii textului, care se va servi acum de modatitili speci- poemul citat, Md apropii, a cirui analizd. dezviluie anume,,traiecte"

fice, in legdturi cu care teoreticianul Marin Mincu face preciziri ale semnific5.rii care sunt exact pe linia teoretizlrilor din Eseul despre
textualizare. Poemul are astfel caracterul unei puneri in scen[, consti-
esentiale in Eseul despre textualizarea poeticd.
21
Aici autorul va ardta cI modalitatea supremd de textualizare, in
poezie, este ,figuralia", care reprezintrd ,,punerea in scen[ a unor

elemente instituite poetic Ei acceptate ca atare". Astfel inc0t,,poetul isi
selecteazX (...) elementele din care construiegte o lume coerenti (un
text) supusd unor <legi textualizante>". Permutarea liberd a acestor

,,figuri" dI na;tere relaliilor sintactice in cadrul ,,grupului", inven-

20

tuindu-se la nivelul scriiturii, ca o texturd de figuri san topos-uri parea realului care refuzd sb se mai pliezela totalitatea reduclionisti a
("algele",,,ocolul",,,palatul" submarin,,,umbra inmormAntati", moderni;tilor atrage dupl sine o disipare a eului, ,,tocaL g6tit qi rein-

,,qarpele" devorator) in care sunt autoreprezentate, odatl cu,,plierea" viat (scria Dimov comentAnd poemele lui Emil Brumaru) intr-o

spre sine a semnificantului textual, printr-o miscare a actului de bucXtirie-laborator in care Dumnezeu, invitat sd ia loc pe sciunel, qade
acolo sfios qi nu indrizneste sA intervinl, deqi tare ar dori sd o faci".
semnificare care porneste dinspre abstract spre concret qi se manifestd RegXsim, in aceasti schemf,, de segmentare qi atomizare a actantului
ca o ,,reificare a universaliilor", operaliile textuale. Parcurs insd acest liric, mecanica aqa-zisului sparagnxos (legat de sacrificarea prin sfdrte-
care a unei fiinte divine) pe care N. Frye il considera consubstantial cu
traiect, care fixeazh universalul in materia ,,avid5" a concretului, viTiunea ironicd, asociat[ in cadrul modurilor ,,tematice" cu tendinta
textului de a se inchide in sine. PierzAndu-qi poziqia privilegiat[, supus
migcarea textului (care pAnd acum s-a intemeiat pe operatiunea ,,figu- sacrificiului grotesc sau deriziunii parodice. actantul liric va dob6ndi
ratiei") isi modificl sensul, odatd cu ,,hiperbola" din versul final ("in acum ipostaza ,,tapului ispdsitor" sau a eiron-ului care se autodepreci-
azi adoptdnd masca triricd a bufonului. in timp ce Poetul, in ipostaza
curAnd voi fi regele, marele rege"), conducAnd citre o ,,transcenden-
talizare" a ego-ului care este ridicat acum la statura operatorului operatorului de lirnbaj, nu ?ntArzie, la rAndul s[u, sd se plaseze sub

universal de limbaj ce alcltuieqte Marele Text sau Cartea mallar- semnul deriziunii bufone. ,,Faptul ci poetul stf, la adlpostul artei sale
m6ani. Astf'el incAt poezia lui Marin Mincu se dovedeqte, inci in faza
ei de inceput, solidari cu intuiqia unei poetici a textului pe care autorul - scria in aceasti ordine de idei Leonid Dimov - la adlpostul unei
o va explicita din punct de vedere teoretic abia incepAnd cu al doilea
rnagii formale, dar consimlite de alteritate, insd nicidecum eficace,
luStru al anilor 70. Ceea ce nu vrea sX insemneze neapirat ci poetul trebuie sA fiezeascX in el o constiint[ a ridicolului, un sentiment acut
de autoironie". Constrdns sd se situeze in zona de inter-regn dintre scri-
devanseazb, prin viziunea sa intuitiv,,textualisti", poeziamomentului,
ci inseamnl doar cd autorul Cumpenei se numS.ri printre protagoni;tii itur[ Ei lume, dintre poezie gi viatii, el devine astfel ,,bufonul unui
unui demers de innoire a lintbajului poetic care devine pertinent la impdrat, nobilul miscirici al Totalidtii. Renun{area la lume inseamni
sfdrsitul anilor 60. Elementele unei poetici a semnului se gdsesc in
volumul de debut al lui Marin Mincu, aga cum se gdsesc in teoretizdrile pentru poet renuntarea la viall, la Totalitate - in care moartea, stim
lui Tepeneag gi Dimov, dar si in creatia celor mai de seamd autori ai
momentului, care nu au teoretizat deloc sau au teoretizat foarte putin, prea bine, reprezintd un singur moment, renuntarea la pciezie".

ca Virgil Mazilescu, Daniel Turcea sau George Almosnino. Dar Acest personaj straniu - Poetul * va fi purtitorul unui tip cu totul
ruptura de orizont, fat5. de modelul poetic al modernismului, se aparte de discurs, pe care Marin Mincu il numeqte, in Eseul despre
textualizare, ,,fictio rhetorica", in sensul cl el ,,nu se adreseazd
produce acum qi nu la inceputul anilor'80, valul ,,optzecist" benefici- nim[nui, nu comunici, ci se autocomunicd, realizAnd astfel, prin
ind de eforturile extrem de laborioase ale promoliei anterioare spre un
nou concept de poeticitate. maximd intranzitivitate a limbajului, maximum de comunicare". Acest

5. Metamorfozele eului qi cobordrea in imanent[. discurs are uneori tendinla de a se autobagateliza, de a se autopersifla

Trecerea de la poetica simbolului la poetica semnului gi de la o (si, dintr-o asemenea perspectivl, punctul de vedere al lui Marin

poezie a metaforei la alta, a metonimiei, a produs, pe de alti parte, Mincu este exact pe linia teoretizirilor lui Dimov) de a se autode-

modificarea statutului de care beneficia, in estetica modernismului, eul masca tn calitatea tui de Jbrmd inadecvatd de comunicare. in poemele
din Cumpdnd, ,,fictiunea retoricl" ia forma vorbirii solilocviale, o
poetic cdruia viziunea antropocentrici a moderniqtilor ii conferea (qi vorbire ,,desocializatd", care gi-a pierdut func(ia de a comunica, in
primele volume ale poelilor din promotia '60, inclusiv Etegiile lui virtutea acelei ,,opacizdrl" a cuvOntului care problematizeazi, pdn6 la

,]ttrichita Stinescu, sunt cAt se poate de edificatoare in aceasti privinti), paroxistic, actul semnificlrii. El se autofigureazA sub forma unei
o anuinitd dimensiune eroic[, in timp ce eqecul s6u in demersul faustic
simple emisiuni de energii biologice, devine expresia ,,anarhiei"
spre absolut nu este lipsit de grandoare. Poetica semnului va fi soli- vitalului, concretizatl intr-un fluid de ,,obiecte-semn" ("Acum cu
dar5, in schimb, cu o altl perspectivi asupra actantului liric, iar disi- fiecare vorbA sem5nafi/cad din mine capete de qerpi"), de ,,pete" care
trimit spre simbolistica ,,ddrelor" scripturale, a$a cum se intdmpla in
22
poemul Verdele: ,,Se surpi verdele/in agteptarea f5r[ culoare a

z3

lucrurilor,/trece fluid prin moartea aparentl a pietrei/miscAnd-o cu Viziunea lui Marin Mincu asupra instanfei eului este insi (sau va
frunze nevlzute/din oameni ribufneqte prin naqterea lor/ca o nouf, dever;i) rnai complex5, de vreme ce in Eseu despre textul poetic,ll,
frunzdl/ (...) Cuvintele noastre sunt pete de verde/gestul nostru este o criticul ar[ta ci, dacl initial poezia este ,,emanatia unei instanle emitd-
toare impersonale", ulterior, ,,pe misuri ce are loc transformarea trep-
patl de verde/indoielile noastre sunt pete de verde/qi moartea noastrl e tatl a acestei instante transcendente intr-un eu poetic autonom, acesta
o pati de verde". Verdele reprezinti in acest context o figurare a ener- capXt5" o conqtiintl de sine tot rnai accentuati si isi devine propriui
giilor vitale, telurice, care anim[ nu doar ,,natura" nevorbitoare ci si
vorbirea, aceasta neputAnd sd se mai semnifice decAt pe ea inslsi ca obiect. Orice eu poetic propune o structurarc a reatului, intermediatl

,,fo4[", ca ,,puseu energetic", ceea ce este in spiritul ,,rupturii" dintre totdeauna diacronic de o poeticd (clasicistl, romanticd, simbolistd
expresionisti etc) care impune organizarea discursuiui in codificlri
,,formX" si ,,fbrt[" care ar caracLeriza arta moderni. O asemenea
vorbire,,nefbrmall",,,dezarticulati", vorbire-nevorbire pentru cI e recognoscibile pentru un anumit tip de receptivitate, ce variazd, qi ea in

vidat[ de sens, este, in cele din urmi, chiar si nrai putin decat o ,,ficti- func{ie de perspectiva istorici" cu toate acestea, el ,,tinde treptat si
une retorici", marc2nd alterarea functiei semnificative de invazia devini instanti absolut5, aboiind orice retoricd mediatoare". Clci - din
for(elor,,oarbe" aie vitalului. Si este rnai apropiat[ de scriere decdt de perspectiva lui Nlarin Mincu - eui poetic este departe de a se identifica
vorbirea propriu-zis5, fiindc[ se constituie din ,,pete" si ,,spatii albe" cu ,,creatorul", ,,poetul'" sau ,,emitentul", el apXrAnd in ipostaza unei
care sugereazi prezenta-absent[ a sensului intr-un spa{iu al ,,dArelor instante extrem de complexe qi anevoie de definit, care ,,ar putea
scripturale" care se autogenereazl la infinit. Astfel incAt discursuL se
vdde;te in cel.e din urmd ,,text", este o ,,fi.rare" ctvieyii tn ,,pete" si reprezenta insumarea acelor vaste raporluri de (in)determinare ce se
,,unne", care subliniazh, la rAndul ei, trecerea de la transparentl la stabiiesc intre o instanf5 enuntitoare antrenatb direct in discurs (lucru

opacitate qi de la simbol la semn. pus in evidenqi prin diverse mirci sau martori textuali) qi obiectul

Purtitorul unui asemenea discurs dezarticulat este un ego care qi-a acestui discurs, care poate fi realul real sau realul textului".

pierdut orice dimensiune eroicd si ale clrui gesturi se inscriu ntai Constituirea acestei instanfe este o probiemd a c5.rei rezolvare rezidl.
degrab[ in scenariul unei pantomime absurde. Incapabil (inc[) si-si intr-o detranscendentalizare a actului poetic, intr-un salt dincolo sau

bagatelizeze propriul discurs, dar qi propria precaritate existential[, el dincoace de indiferent ce retoricf,, din moment ce orice ,,canon" odati
instituit problematizeazi autenticitatea rostirii poetice. Prin urmare, in
abordeazd, acum masca liric[ a luptltorului ,,neputincios", prins in
procesul de constituire a euLui un rol esential ti revine insoLitdrii
miqcarea haoticS. a unor teribile energii supraindividuale: ,,Stau impi-
etrit intre turnurile ticerii l5untrice,/ca un luptitor infisurat in armura discursului care, tmpinsd pdnd la ultimele ei consecinle, tnseamnd
coborArea difi transcendenyd in imanentd, dar inseamnd, in acelasi
de zale a neputintei/agtept si se sf?rseasci groaznica vrajbl ce ml timp, si o ,,atomizare" a rostirii, de vreme ce nu mai existi un cod ci

zguduie:/sdngele meu s5.rat si accepte lesia firl gust a tdcerii.//Mi doar coduri, astfel incAt, discursul, in pura lui imanentI, nu este altceva

surpd copacii in linistea lor b[trAn5,lpuibelea drumului cati sI-mi decdt o ,,intoarcere la Babel", o vorbire apocaliptici.
irrcurajeze gestul, de-acum pornit/pe drumul intoarcerii f[ri tlgadi si
vaiet/in verdele frunzelor incep s5. nri nirui" (Elegie). NeputAnd sd O asemenea tentativi de insolitare a limbajului (indif'erent daci
asumatl in mod programatic sau nu, indiferent daci perspectiva lui
rcceadi la atitudinea rnai ,,relaxati" a eironului, actantul liric va juca Marirr Mincu asupra eului poetic ajunsese sau nu la compiexitatea din
ie aceea, ?n aceste poetizdri, rolui ppului ispiqitor, al pharmakos-ului, abord[rile teoretice de mai tdrziu) se rnanifesti cu toatA evidenta in
ciclul Pdcat din volumul Cuntprinti, unde asistb"m, in mod neindoiel-
upus unui sacrificiu grotesc, teml pe care Marin Mincu o trateaz[ in
inii contorsionate de picturX expresionist[: ,,Dar cei ce se intorc/se nic, Ia o tentativi de constituire a instantei eului in directia
,ite lung in urm5./si scuturafi de-o teaml neinleleasl/uit[ totul.//Aici
--i.au eu, la mijioc de cumpinilqi nu se stie ce mi-e dat * /calul s-a oprit teoretizS.rilor ulterioare, dar asist[m in acelaqi timp si la un demers de
rproape de mine/ recunoscdndu-mi inainte de a mi ucide,/closca m-a
textuaiizare, pe linia unei ,,fikrsofii" a scripturalului de o incitantl
nclierat cu qerpii//ieqili din puii blinzi pufosi/muliimea insdsi modemitate. Clici titlul ciclului pare si trimiti cu gdndul cltre un fel

,bositi.icu pietre nu mai di/ci doar mI url6 adesea" (Rdspdntie). de ,,pdcat originar" care, tn mai ntore mtisurd decAt subiectului umani'

.1 ti aparline textului tnsu;i, scrierii n.iiscute dintr-o ,,unnd primor-

diald", dintr-o,,arhi-scrie re" (in sensul abordS.rilor,,gramatologice"

75

ale lui Jacques Derrida). Clci aceast[,,arhi-dArl" nu este altceva decAt forma ie existentd a tuturor l.ucrurilctr. Un picat f[r5 iertare pare sX
un soi de obscuritate primordiald, imagine ,,r[stumat[", ,,ca in
oglind[" a sensului care se at-l[ intr-o paradoxald prezen{i-absenld apese irevocabil asirpra acestei lumi care are infdtisarea unei emisiuni
.,Arhi-scrierea" este rezultatul sau, mai exact, se confundi cu un fel de disperate de grafeme, in poeme unde sunt prezente imaginile ,,edifi-
,,vini originari" a faptului scriptural, din moment ce ea std la temeiul ciului textual" si ale p5.sdrilor ce reprezintb aici literele unei scrieri
tuturor tentativelor de subversiune indreptate impotriva logosului,
aplrAndu-i g6nditorului francez,,ca o primi posibilitate a vorbirii, apoi care tnghite realul'. ,,Iertarea unde s-a scurs/nebune paseri in vorbe
a graflei in sens restrAns, origine a uzurplrii (este vorba de uzurparea scheaund./la portile cetitii ferecate/doar blestem,-ll ocol mai dX,,. in
logosului, a cuv6ntului viu prin actul scrierii n.n.) denuntate de la acelaqi timp, actantul liric (ale cbrui mirci la nivelul expresiei sunt
Platon pAnI la Saussure", c[ci ,,aceast6 urmi este deschiderea primu- extrem de putine in acest ciclu) devine aproape cu desi.vArsire absent,
lui exterior in general, enigmaticul raport a ceea ce este viu cu <<altul> scriitura se depersonalizeazd,, fiind supusi in acelaqi timp (asa cum o
al siu qi al unei interioritXli cu o exterioritate". Astf'el inc6t ,,subor-
donarea urmei fatl de prezen{a plini rezurnati in logos, coborirea dovedegte nota{ia eliptici, ,,rupti", care asociazi in perrnanentf,
rangului scrierii fali de un cuvAnt vorbit care igt vize4zb. plenitudinea,
acestea sunt gesturile cerute de o onto-teologie care fixeaz[ sensul termenii cei mai indeplrtati) unui proces de ,,insolitare" avAnd ca
arheologic qi eschatologic al fiin{ei ca prezenLd, ca parousia, ca via15, finalitate cobordrea instantei euLui din transcendenld tn inmnentii.
tdrb, acea <diff6rance> (implicatd in actul scrierii n.n.): alt nume al
O congtiintb liminari a textului, intrebuinlarea (voitd sau nu) a unor
mortii, istorica rretonimie in care numele lui Dumnezeu inhib[ procedee de textualizare, o viziune foarte moderni asupra eului poetic
(prin raportare la perspectiva puternic egocentrici din primele volume
moartea". ale promoliei '60), acestea sunt cAteva elemente prin care poezia lui
Marin Mincu se inscria, inci din cartea de debut a autorului, in directia
Poemele din ciclul Pdcat vor aplrea, intr-o asemenea ordine de
idei, ca niqte ,,rostiri" ale textului insusi, in care abundl ,Jigurile" unui anumit experimentalisn, lansAndu-se in c[utarea unui nou

;irului de grafeme reprezental prin imaginea ;arpelui scriptural: concept de poeticitate. Din acest punct de vedere se poate afirma fird
doar qi poate cI ea e consubstan{ial5 cu ,,neoavangarda" poetic5 cle la
,,Culcuq din qerpi incoldcili (nici nu s-ar putea o mai buni definilie a sfarsitul anilor'60 si inceputul anilor '70 ale c[rei ciutdri vor avea

textului n.n.)/pe fa$ gdrld colcXind veninul/prin ierburi grase extrem de benigne asupra evr:lutiei tenomenului liric romA-

coada/s[-1i tAr[qti in urmd,/trupul nip6rlit/cAnd se puieqte luna ca o ;:il""t"O
bute/doar cep sd-i dai/asupra ta s[ ploui qerpi//inscorburali in gaurl de
6. Complexul fdntAnd-cumpInI
creier/pe bale tdvllindu-te frenetic/spre mama ta veninul azv6rlit/din
carnea proprie muqcAnd/surpat pe-un suierat de garpe". Asa. cum se Unul din elementele care parlicularizeazl. viziunea poetului ar fi,
dincolo de toate cele spuse pAni acum, clutarea unui anumit ,,echili-
poate vedea imagiriea garpelui coexistA in aceste vers;uri cu o bru", o incercare de a realiza o anume ,,conciliere', a aspiratiilor si
tendintelor contrarii, astfel incAt lirica sa se plaseazi in faza incepu-
reprezentare cu totul particulard a acvaticului, care apare in ipostaTa
t,rilor ,,sub zodia cumpenei" i' sensul cel mai propriu al termen,iui.
unei suprafele lipsite de adAncime (ceea ce line - ne va incredinta mai
De altfel se poate constata in aceste poeme o anumitb recurenti a
tArziu teoreticianul Marin Mincu - de autoreprezent[rile textului), in cuvAntului ,,cumpini" ce incepe prin a sugera ideea unui pericol
iminent care planeazf, asupra subiectului liric, supus unei fascinatii a
tinrp ce ,,figura" reptilei care ndpArleste poale trimite cu ghndul spre profunzimilor obscure si (ca la Blaga) ,,schintbului de taine,, cu
,,strirnosii": ,,Adeseori md trag cu sArg cherniri magice/spre vatra
miqcarea de permanentd alcdtuire qi dezalcdtuire a artefactului pdrdsitd a naEterii prime,/lespezile trosnesc altfel pe unde calc/prilr

textual, sugerAnd structura palimpsestului (orice text este desigur un horn bAntuie duhuri ocrotitoareisi eu mi sperii/de ochii blAnzi ai
lucrurilor care m[ spioneaz6./Cineva nevizut ndduqegte in preajma
,,palimpsest"). In spiritul unei viziuni, dac[ nu textualiste atunci cu
mea./imi nurnird pasii/si mi-i mlsoarf/mi-ascultf, cuvintele/si nri le
sigurantd textualizante, linia de demarca{ie dintre realitate si reversnl
ei scris este abolit5., iar ,,ploaia de qerpi" nu este altceva dec6.t simpto- 21
mul unei transJbrmdri a lumii in text. Viziunile lui Marin Mincu aduc
acum tabloul unui univers in care totul pare condamnat sA se meta-
morfozeze in scriituri, o textualizare deconcertatd si obositd a devenit

26

cAntlreqte/o patimi grealimi toarni strigoi in sAnge,/arcane se-ntind cu ipnadrrteepdtlitneqctreit,icianttri-mop'urdlusiuaria, pelitcicahte-otaadcees,t,enieloireicxpi rneesiloinniqistmite,,. pe care o

mili vicleanS./si-mi gdtuie frica ascunsS./scursi cu rlbdare milenari,/in 7. Un infern al corporalitdtii
pieptu-mi,/gura muti mi se strdmbdJde acreala blestemelor c[zute
, Aceeaqi fascinalie a adAncimii se reglseqte qi in volurnul urmitor,
rodnic/din strimosii ingropati in peqteri/sau poate in arbori si calea robilor (1910), unde ego-ul dobd.ndeqte ipostaze orfice, iar cild-
toria in lumile infernale devine unul din principalele pretexte ale actu-
peqti.//De cdte ori m[-ntorc in pirinqi/trec prin grea cumplnd',. Cu lui scriptural; ,,Prin alge de mxrgean corali gilarge unduitour" trupuri
de femei/se zbenguiesc iubindu-se cu peqti/pe drnmul robilor ru.put in
toate acestea, nelinistile pe care le transcriu asemenea poeme nu sunt
numai (ca la autorul Nebdnuitelor trepte) existen{iale, ci qi textuale, iar apelun tandru cor in murmuriri lascive se-apropie de tirmi/oh
,,a trece prin cumplni" este o sintagmd ce pare sI desemneze un soi de aromeala de palmieri foqnind/in coruri nude gi picuri iievea/un balsam
,,preludiu" scriptural pe parcursul cdruia eul este prins de miscarea vindecdlor pe r[nile pldcerii din to4e stinse/o cenugi alb5. suflat[ peste
apel-oglindr fermecatd de-ai sr privesti/vei rrmdne uimit/si aiuriide-a
,,vointei de textuaiizare", bAntuit de ,,duhurile textului", devenind, in pururi in pustiu/precum Orfeu uitdndu-se in urm6,,(Hypno,s). Ca qi in
felul acesta, instrumentul unei instan{e supraindividuale, al textului volumul precedent, mundus-ul poetizbrilor lui Marin Mincu este un
inf3ry al corporalitdTii, bantuit de agresiunile intempestive ale vege_
care se scrie indiferent de voin{a agentului textual. Astfel incit, la talului, iar replica omului-qarpe este de data aceasta centaurul, iposti-z5
Marirr Mincu, intreaga incircS.turi de dramatism este transferatl a amestecului de regnuri ce regenteazr aceastd lume prin exielenld
asupra faptului de a scrie care pericliteazl integritatea eului, il trans- colcritoare: ,,Trupul meu muced sters/de ziduri vechi rufo"ut ecou-n/

formX in ,,obiectul" unor energii oarbe qi irationale, il supune peri- catedrale ruginite pe la rdscruci cerqetori numificati//inganand letargic
raicleeeasqtirelitpaenzieitein/csutrrganinedicuoalerrieosclepmeesntet/acleargpaunldufe-sceioaurneulopr"/daetstypcleutl,iote-
colului de a se pierde pe sine in qi prin actul inscriptioni.rii. Dar dxntuind flexibil/in delir nivalr de copire ldngi/fanul Domnului
,,cumpina" mai are aici qi o alti semnificalie, ea insemndnd qi legea centatrri/umplu altarele Ei oficiazb" (sacrilegiu). De aceea coborArea
in limburi
interioar[, principiul de organizare al fiecS.rei fiinle individua]e: ,,Cine ienopduelsbceinredaereneinbuhlaooassuerloprr,imiaorrdpiaole, minedleejseectiiinlechseuabgstaanAleini
vitale qi
ne surpl pasii in oasele celor de dedesubt?//Stdm fiecare implAntati
tablouri apocaliptice, stribitute de un fior initiatic: ,,Sc6r[die uit.ii
pAni la cregtet/in cumpina Areaptd/ce ne e hXrdzit[ prin legea
niqte sicrie/limpi mioape pAlp0ind/in cimitirul din et"eur
nasterii/qi scoatem ciutura otrdvit[ din aceeasi fdntdnd/sleit[ ritmic de
brl[ngdnindu-se/monoton la fiecare moarte/cu scheunat ruginit si-ar
p[catele tuturor ineca(ilor;/odatl rlmine fundul secat/crlpdndu-se desface incheieturile dac5./n-am fi noi s[-i cirlm/silnic ca
samare/pe grumaji se bituceqte spinarea/de jug pe niste
pAni-n adAnc/unde se prelinge incet un izvor de ruginI care pdteazd mereu
coaja de pe oasele noastre- //Ah, urme silnice si f[r6 sclpare/ldsate ne-nlocuim,/samarul sorilor ciclic/fiecare cu o constelaqil-n cdrcl ne
doar de cei ce asteaptd/ldngd locul crimei neintdmplate//privim inlem- mdngaie ochii-cenusa dospitr picurand/din cratere stinse ecoul
niti jocul schimb[tor al cumpenei/Ei ne intreb[m unul pe altul/cui ii va pasilorAcurm5. in noaptea./eternd ni se tope$te
in oase suflarea noastr[-i carnea de ger/si ne
veni rAndul sI se omoare" (Ritual). Complexul fAntdni-cumpb.n5 ingheaqr /mrduva de pripas calurretul

evocat in acest poem sugereazd. foarte exact acea tendintd de echili- stingher al c6.inelui" (Exod - Anabasis). 1:,
brare a contrariilor despre care vorbeam qi care nu poate duce decAt la
Aceastd obsesie a catabazelor infernale reprezinti, in poemele lui
un echilibru extreru de precar, amenintat in fiecare clipi s[ se Marin Mincu, dincolo de,orice simbolism mitologic, ,figurayia',
penetrdrii in interiorul spapiului textual, de vreme ce, asa cum se poate
rdstoame. Captat de ,,chemarea adAncului", subiectul liric incearci sI
se sustragi acestei miqclri ce nu poate duce decAt la atomizarea eului, 29

ii opune o anume ,,energie de conservare", astfel incAt imaginea

cumpenei este materializarea acestor forfe interioare, pur angrenaj

energetic, avAnd rolul de a contracara chemarea tenebroasl a

adAncimii. Iar acest complex imagistic ar putea fi gAndit poate drept un
fel de imago fundamental[ de la care se revendic[, in aceastX faz1 a ei,
intreaga poezie a lui Marin Mincu, care este una a echilibrurilor fra-
gile, a opozi{iilor dramatice de fo4e care problematizeaz| qi drama-
tizeaz6. evolulia actantului liric. Din perspectiva unei viziuni care
acordi o oarecare suprema(ie ,,fortei" in detrimentul formei, lucru care

28

citi in Eseul despre textualizare, orice text reprezinte, la ntodul extrema cale au ceva de mecanism ce nu poate sI efectueze decAt un
numlr redus de gesturi prin care incearci si apere integritatea spatiu-
metatbric, un paradis sau un infern. Frisonul thanltic ce acompaniazi lui scriptural de prezenta sAngelui si a c5.rnii. Oricum, aceasti privire
asemenea poetiziri se naste si el mai degrabl (aqa cum am mai arhtat) aruncat[ in inima universului inscrip{ionat neliniqteste p2nd la teroare,
dintr-o acut[ constiinli a textului si a legit[tiior sale. autorul pirantl si o teroare ce se exteriorizeazd in urletul care constitnie, la fel ca in
descopere, in acord cu afirmaliile lui Denida din Scriitura si tlilbrenta poemele din Cumpdnd, o explozie de energie vital[, un strigit al vietii
inseqi ce se simte amenin{at5, in chimismul sdu cel mai profund, de
(la care Marin Mincu se referl de altf"el fiecvent in textele sale cu dinamica ucigaqd a textului. Caracterul de ,,fictiune", al inf'ernului din
caracter teoretic), ci orice carte se naste din sentimentul unei absente poemele lui Marin Mincu, e subliniat, totodatX, de aluzia rnitologici ce

absolute, clci ,,nun'rai absenta pur[ - nu a unui lucru sau altui, ci trirnite spre cuplul Orf'eu-Euridice: ,,Doamne greu a fost sI md
absenta a tot, in care se anunt; orice prezenql - poate s[ inspire, altt-el
scutur/de somn o vraji n5.moloasl lAng5/putere era poarta uitdrii arun-
spus sd lucreze, apoi sI pund lir lucru". Plecdnd de aici, obiectul litera-
turii ar fi, pentru ci nirnicul nu poate fi un obiect, ,,modul in care acest catl,-lzar cr6ncen ai sortii intram,/acolo flri si qtiu si asta era vina rnea
nimic insuqi se determini pe sine pierzAndu-se. Este trecerea la deter- impodobit[ cu/sceptru qi tron inc5./imi trimiteam iubita inainte
minarea operei ca travestire a originii". Pentru Marin Mincu o aseme-
nea nihilitate primordiall (in care trebuie vlzut[ cauza oricdrui demers eu//sprijinindu-i privirile de partea./de dincoace ealingheqdnd pe
scriptrrral) poartl un nume si mai ccrncret: ea este moartea, deoarece,
dacl ,,textualizarea cere anihilarea total[ a subiectului, suprirnarea si increderea dati/de mine vai aqteptAndu-mil/mireasl a mortii pe mantia
integrarea acestuizr cu tesittura anonin-r[", atunci ,,textul reprezintl alb5/tinutd in coltii de lup" (Evadare). Substanfa poemului e datd aici
moartea ca ipostazl a inraginarulLri". Asti'el inc6t ,,moartea e aceastd de revela{ia ,,legii necrufXtoare" a producliei de text care presupune

cllltorie fictivi intr-un spaqiu necunoscut. provocator de spaime abolirea realului in scriituri. ,,Iubita" rnitici se va constirui acum

supreme; nimeni nu s-a intors (decit numiii in imaginar) spre a povesti intr-una din acele ,Jiguri feminine ale Poeziei" despre care vorbeste
realitatea de dincolo; ea e deci fictiunea purl qi, de aceea, ca text literar
nu existl nimic dincolo de topologia mortii", ceea ce trimite cu gindul autorul in Eseul despre textualizare si a ciror prezen\h. vddeste o
spre modelul existential monoexcentric al apocalipticului. congtiinld mai acutl a legilor textului, un pas in plus spre stadiul de

8.,,Topologiile mortii" disolutie totali a personajului textual, a c[rui dispariqie are loc printr-o

Prin urmare ,,lumile infernale", din Calea robilor, vor fi ,,exaltare a figurii lui". trnvocati astf'el in modulatiile unui lamento

autoteprezentdri aLe textulwi, ktpologii ale moryii tn care functioneazd orfic, ,,transcedentalizati" irrin procedeul ,,hiperbolei", imaginea femi-
legile drastice ale texttnlizrTrll. Poetul va invoca aici Waste l-and-uri
plasate parcl in fundul pimAntului qi populate de procesiuni spectrale nini sfh.rqeqte insi prin a fi abolitir in rniscarea nimicitoare a scriiturii,
pline de stranietate: ,,Pas5rea aceea imi bate la porti in fiecare/noapte
de vreme ce poemul se incheie cu evocarea ,,mantiei albe", a hAniei
albd plAnsul ei/invie strigoii cortegii//de coqmar cu paqi vampirice, absorbind in materia textului intreaga substan(d a realului,

putrezi/alungAndu-md pe c6mpuri/vitrege cu fllcile-nclestate/mX in care f'emeia e ,,incastratd", ,,iencuit5", transformatS. in ,,neant" al
tdrlsc pAnS//la locul de caznilunde fiecare aqteapti sd afle/dar ml semnului. Astfel incAt, asa cum se poate vedea, poemele lui Marin
Mincu au, in tot mai mare mEsur[, caracterul unei reverii textuale,in
retrag gemAncl/qi fug la casa mea./lini ferec ?nluntru astup/fereastrS. usi care elementul mitologic nu lace decAt s5. potenteze la maximum
senzatia de univers ficlional, catabaza devenind, in mod evident, cdlb-
le bat in cuie si/pin5 dimineala urlu crAncen/de se dirAmI zidurile torie nu mai putin neliniqtitoare, prin suprafala lipsitl de ad0ncime a
vechi//iar eu rlmdn baricaclat in urlet." (Semn rdu). Legiunile de papirosferei. Iar invocarea ,,figurii feminine" face ca miscarea scriitur ii
tantome cu care se confruntS. actantul liric pe parcursul acestei imersi- sd se ,,erotizeze" qi ca poemul si fie stribhtut de un erotism difuz, care
uneori se concretizeazi inlr-o figuratie ce face din scenele enttice
uni in materia textului sunt desigur oameni ,,scri;i", personaje alegorii ale actului textual, stabilind corespondente si analogii intre

textuale, neliniqtind mai ales datoriti miscdrilor de o artificiozitate mecanica cclpula(iei gi mecanica inscrip(ionirii: ,,Ruptd roata Carul+li
Mare/rostogol p[slrile inchise-n/hulube ca niqte comete/surpate in stol
30
din inchisoarea/eternl peste delirul pdmintului pe la

rdspAntii/nechezau armisari albi fecundAnd lutul in agonie/iqi deslbiau

3l

aripile ca ni$telmantii bogate de rnirese medievale/qi creqteau palcccealaicautsexfcselmpler,ipeemndr.aitssrmata,elrtirseaatzsiiscfuuui,lieaunelbnsruauapeatdstbdteeudeestnrflemcouamtvrinarnclimdedpsaurdpitialunuiint,rerar,ttaidlaxeerotApzleli.rceieecxdruiier.citilienitsdma'Ou,rpeurileeoupralreniiaaesttsreruaopeacrlotLter{drtriirrvieuveii,dtiitnpeauiecpcerltriieaieaiainiirc,x.nlma.ipuncuaTeauslvnuurenciiitpieexae,rerrtitnnnpeuoidiitataidf.iiibscorupcsiapinssatetcaumeadrettslrrueiuenimioi,sruaiaiaais,vlivuv,ei,t.niama.6tvr*adrizuai;o;lziu;ur;et;ifiln;nauf,s1"ntzioetrS,ieui"ilrnx,;;usdt,s;;ureiruJ,;'aon;os.-aii
ptuinonad,t,eedindsaodmmpiesanrrniui,ladbaesvsoairngugut"ar.,rrpptirsaorrpnarudiulouxiinasaliubensatdlenpaeeconeatrav-suatdntogiaantreedximstmraicnuailfu'bei.islctirerrieelelaatccieee
dintre/ele aievea femei bldnde ;i/inghelate de puritate asteptAnd/tremu- via(d-moar-te implicati in profunzimile materiei t"^tu"f", f;;;:;
,Ipndddceniev,tzmeeleeoseeion.stxcrenpneaofemct-rasiulrrariet*iztt1s"egnldiepdioieneaiicst.i'ns.neniftdi(pieFinadutcrilaicesaii"iiccntnmeplapruesqtoedlran-omuexl-capcarucltrcuuiidr"nisa,aeh,ispiltnrr(icdiui,crcuitpn,uetretporaeutlsieaoiarmnnamcproilrrmcrieeecebveaoe)c,dldtiipma,toiasc,eazrelnaipioiaraectinirepmesgratetcti.oaimnircaecpitvstdimhougupnooi.celsiruericnutatbutEtdomaatinielrinsccr,airae,lietmdternhaluacuoNracalpleclrsudeiinoueprxiderseualuattestoiugonfistt,csgleo,aarceMvrplianflieheiccidprtsdiaeaeotteuuirusa,lndrmiirstsnriisoeicapemmcitexbdlnMihdi,rtn,oee'itauu,nsrsiarrnenaieidaolisi.calmiapliiigaa,iznutiua,oslc.aai.crpc-necsrna,luc,eled.iendien"dfr)n!eecoxdc,i"stm"o,axspeurci?_itrece.crr"epe,fo"an,aarsoxrotassrcelsepieearieieleTrguoizetuuiniaeeurinasnetnsernieanae'dote.asreaea_e1_aeia-it
r6.nde mirul impreun[riiluitau bdrbatii de nevestele/paqnice li se ,,sinonim cu cel al mortii,,. Asa cd
intre actul scripiural qi pasiunea
desfundau plAnileidin mlduva oaselor toropite de o/foame silbatic[ cu thanatofili di' cd4ile de poezie ale lui Marin Mincu
p.orrnJ"
cerurile gurii/cripate de sete se repezeau/lacomi sI infulece afinitdti, iar ,,reflectarea in o_elindi', va fi inceputr.rl u"n*uiritparoces care
dnariiseapndarireiaptirateunrltmoimteiudnnufiilinuadi)leitcaasreruebu.ipenrce,t,sscutaip.dueiunesa"dl ooisggpltaiinnrzidtiiia";'.to("irngicaiicrseceeiprdieiuecnutep"reumreilanuz[iriu,i,-
trupul/dogorind al t'emeilor striine sub/luni prelung tipS.tul/straniu al dvfdogeiigrrsptmlpuianaaardtrlleei[it,raiiadiuleoruomiabsdiiinestlceiinaptudcisn5rtiu"stpiicaursidrinet,efeicntslnuassbrpreiirremiencsap,te,milsmipiiocprdoaepedres,uroo,aebcntie.iaeercciiptea'r,zbnoa.stcrrteUeircasanduct"traol,satraeeiln,mifn,r,)oe,pndcseuetpaibrirnerdi_isie,mi,mt.Ar"uaecurnrutss.u;._",ii
lebedei/sfdsiind invidia nepbmA.ntenilor qi/se face ziuh, Doamne" td.rfiu despre care vorbeste Vattimo, se situeazd totodatd la distantd de 1=
(Rapt\. Simbolismul apocaliptic, prezent la inceputul poemului, nu acea pasiune a reJlectdrii te t'aracrerizeazd, dupd Lindct Hutciein,
po st.ntode rnis mul, ap ropi indu
circumscrie aici o viziune eschatologicl, ci el fixeazd mai cur6nd acea Ea este solidari, in - s e de mis care a nihirocentric d a ap oca'
lipticului. acelasi timp, cu gustul pentru
,,n[ruire" a lucrurilor ce se plaseazb la inceputul oriCirui demers fantomatic.
textual, cici instaurarea ordinii ,,sinistre" (in sensul etimologic) a
textului presupune in prealabil suspendarea ordinii cosmice, revenirea
la amorfismul colcditor al nebuloaselor prime. in consecintd, textu-
alizarea incepe de la viziunea unui univers in totald dezagregare,
,,spart", supus unui proces accentuat de entropizare, din ale c5rui
,,dejectii" se naqte ordinea spa(iului scris, intemeiatd pe un soi de

,,concupiscentd" a semnelor (vezi simbolismul erotic) care se tntretes
intr-o structurl ,,deschis5" ce are oapacitatea sd se,autogenereze la infi-
nit. Iar o atare ,,concupiscentS." traduce miqc5"r,i.,care au loc in viscera-
litatea cea mai profundl a semnului, tainice atractii qi repulsiuni, cici
coborarea in text constituie (de vreme ce aceasta 0rpur6 productivitate,

procesualitate supusl unui dinamism hericlitic) o trecere a limbajului

in propria sa alteritate, pAni la punctul de a deveni non-lirnbaj,

producfie de semne-obiect, mai mult energie decdt formi, in care isi
glsegte expresia ,,via(a profundd" a materiei semnificante. Lumea
textului infitiqandu-se astfel ca un univers de laten{e intre care
func(ioneaz5" misterioase procese cornbinatorii capabile sI genereze
texturi reprezentAnd reversul ordinii propriu-zise, posibilitatea unei

ordini gi nu ordinea insdqi, care se manifestS ca o paradoxalX

ordine-dezordine, aflatdintr-un perixanent proces de alcltuire qi dezal-
cltuire. Astt'el incdt catabazele din poezia lui Marin Mincu constituie

cobordri nu cdte virtualitdtile maturiei cosmice, ci cdtre starea de

,,increat" a limbajului, descoperirea tor{elor vitale care il anim[, a

acelor energii ,,imaginative" despre care vorbeqte autorul intr-o paginI

din romanul Intennezzo. Textualizarea transformdndu-se, dintr-o

asemenea perspectiv[, intr-un experiment ,de limbaj" care face trans-

parenti (prin intermediul produsului ,,experimental" numit text)

,,chimia" secreti a acestuia, substraturile sale energetice ira{ionale.

Textul se inf[liqeazd aqadar (Ei) ca un construct energetic, in interi-
orul cdruia ac{ioneazi for{e de ,,asimilatie" qi de ,,dezasimilalie", el
reproducAnd astfel logica paradoxald a viului, fapt ce indreptlteste

32

-) -1

cultivand ,,personajul spectral, tictiv, inchis intr'-un nronnarrl tatal de sibil" vs ,,non-comprehensibil"; ,,cosmos', vs ,,haos,,; ,,uman', vs
semne indelung elaborate (-..) de generafii. Ele este spectrul fictiunii, ,,non-uman"; ,,inchis" vs ,,deschis" care se resorb in opozitia ,,spatiu
al artei in general, moartea sa pare iminentd in orice clip5, ceea ce pare intern" vs ,.spafiu extern". si, dac[ vorn pleca de la ateste incitante
viat[ in el e o moarte mascat[, intr-o izolare fatal[ de lumea real[".
aser{iuni semiotice ale teoreticianului, putem constata cd, in definitiv,
9. ,,Marea cdlItorie" si iesrrea din cod. multe din poemele cuprinse in calea robilor nrl sufit decat,,rescrieri"
ale cdntecului funerar traditional, intemeiate'(asa cum sugereazr qi
SurprinzAnd aqadar dialectica vielii qi a mo4ii in unitatea lor
titlul volumului) pe mirul Marii cilitorii. Acest mir. capxtE insi, in
osenliald (iar brice text nu va fi, plecAndu-se de aici, decAt o ,,punere vizinnea lui Marin Mincu, niste conotatii radical schimbaie, cdci el se
in abis" a unei asemenea unit[1i paradoxale), viziunea lui Marin Mincu relalioneaz[ aici cu o oventurii (:are ,xu mai e,tte doar existential.d ci
vizeazd limbajul tnsu;i, divtzat intre
va h, prin urrnare, una a,,cdmpurilor energetice" contrare, intre care se un ,,spa{iu intern" Ei un ,,spatiu
inoearcS. realizatea unor momente de ,,stazi", a unor echilibruri fragile extern", intre o ,,interioritate" qi
o ,,exterioritate,'. lar catibaza
pe care le exprimd - asa cum am vdzut - comple4ul imagistic transpune, la nivelul se'rnificirii, transgresarea limitei dintre ,,aici" qi
,,acolo", ea constituindu-se intr-o gestd semioticd pnn care limbajul ia
fAntdni-cumpin[. Ea se solidarizeazl cu un demers de ,,organizare a act de propria sa alteritate, cobordnd intr-un infern al semneloi care

spatiului", care, dupl cum se putea observa inci in poemele din reprezintd exterioritatea rostirii mundane, o rostire consfinlitd -psreinmunzual,j
Cumpdnd, este situat in punctul de convergen[[ al unor fluxuri de
energie ascendente si descendente, intre ,,chemarea addncului" qi qi intemeiatl pe convenrii care mortifici insl

miqcarea de recul a ,,energiilor de conservare". Iar opera{iunea de ex-sanguinandul de intreg poten{ialul sdu de vitalitate. Sau altfel spus,
semnificare uimeaz[ liniile. de fbr[6 ale spa{iului astfel constituit, Marea cdldtorie devine aici o ,,ieqire din cod' care experiazd toate
mergdnd de la abstract la concret (,,figuratie") qi de la concret la posibiiit[tile semantice ale limbajului, regreseazr spri stdrile lui
abstract (,,hiperbold"), linia de demarcalie dintre lume qi text fiind de-cosmicizate, explorand acele zone liminare unde acesta se mani-
abolitd practic in totalitate.
fest5 ca o emisiune de ,,virtualitdti semantice", de ,,materii', suscepti_
Aceastb organizare a spa{iului pare s[ devinl mai complexX in bile si-i serveasci drept suport actului de semnificare intr-un spatiu al
,,vocilor virtuale" qi al unor rostiri clate doar ca simple ,,posibi1e,'. Iar
Calea robilor unde iqi ia ca obiect nu doar mundus-ul fizic, fixat in
despletirea liniilor spectrale ale unor cdmpuri de energie alimentate de aceasti ,,limb5 posibil5", pe care o revel,eazd, aventura in ,,spa1iul

binaritatea ascendent-$escendent, ci se r[sfrdnge asupra limbajului extem al limbajului", este poezia insiqi, 'chematl si instaureze ,,lumi

insuqi, polarizat acum intre un ,,spa!iu interior" gi un,,spa[iu exterior". virtuale", forme infinite de existentd.

In studiile sale de naratologie, :publicate in Italia, Marin Mincu Recursul la mit le conferl acum poemelor o structur[ ,,narativ5" ce

vorbeste de altfel pe larg despre modul in care un anumit proiect se relalioneaz[ cu modelarea ,,verticalizantd" a spatiului, urmdnd
spatial, o anumit[ ,,organizare a spatiuiui" iqi giseqte expresia in constructul ,,lumilor suprapuse" despre care se vorbeste in
Mito-Fiaba-Canto narrativo (Bulzoni, Roma, 19g6), si, in virtutea
genurile narative ale literaturii noastre orale, vehiculdnd cu no{iunile acelui principiu al ,,echilibrdrii energiilor" ce pare a fi ,,nucleul tare,' al
de ,,spa(iu intern" gi de ,,spa1iu extern" care definesc orice model viziunilor lui Marin Mincu, drumului ,,in jos,' ii va fi opus[ anabaza,
cultural, intrucit cultura reprezintd un orizont spalial bidimensional, ascensiunea care, din perspectiva ,,gestei semantice,' pe care o
impl4it intre un ,,spatiu intern" (care o defineqte pozitiv) qi un ,,spatiu circumscriu aceste poetizdri tnseamnd revenirea in,,interioritatea"
extern" (care o defineqte negativ). Un asemenea construct spa{ial poate
fi codificat sub forma unei nara{iuni, iar modelul spatiului este tocmai lintbajului, regisirea spafiului liniqtitor al rostirii mundane, intemeiate
cel care face cu putin[A naraliunea. Analizdnd in continuare cintecul
pe conservarea convenfiilor retorice. Dar, spre deosebire de aventura
funerar oral romdnesc, autorul ajunge la concluzia c6''acesta iniliaticl care presupune o ,,plecare" qi o ,,?ntoarcere,,, ,,exodul" din
vehiculeazd cu o viziune spaliale ce poate fi definitl prin opozilii de text se converteste intr-o ascensiune perpetu5 qi obositoare, care nu_qi
poate atinge niciodatI tinta, deoarece contactul cu forlele ira{ionale
tipul :,,aici" vs,,acolo",,,o r ganiza|" vs,,non-orga nizat" ;,,comprehen-
care ac{ioneazi in spatiul ,,exterior" al vorbirii il fac pe operatorul de
34 viziune s[ piard[ uzul ,,natural" al cuvintelor, rdmhndnd ciptiv pentru

l<

totdeauna in subteranele unui infern in care sunt prezente reprezen- lup/in iulie 9i fIrl vi.gddeunleilogre/ipnfleArnngaele pe p6nrecul invineqit,,
tlrile textului qi ale scriiturii, fiinlele serpentine sau vermiculare. decoruiile
Tdcerea care domneste aici este tlcerea,,vorbitoare" a scrierii in care (Transhumarld). Locul e luai acum de

sunt acumulate tensiunile dintre semniflcat si semniflcant, iar arhitec- pssiuolvleectsiuztrreri,nilefiinoartdourntioardruietrlutdiietdesonceabbnartneodcaisncedadpnabertdansuttoelaippitesaittveeatlderaennffesrlipega*erueznnimuteii',edxiaeorrfcmreisesmlcod,-
tura acestui spafiu este cea a mormAntului urias, a mausoleului, din md'rieniedrsiei'/dvc.ae/nlriuu: l-,io,Bvol0arnpdmdeaaiindfotarrecmebidtsErei/mrirnns/tzocbaaumrre'ni dubrnaidnzudiceeisopcceusprtiee/cEcutaisrveai/smsbfuitnortireid/pp;eit;sa;iil_rei
moment ce fiecare carte nu este decAt o necropolS.: ,,Peste loc peste dllfubreai:migaoeaflzrit".iel rc(misaauodlirazddrisrriidn).plpEirnoasggtreadreddspiesiuv/rcreeiutmaamtaelrud/csncaurgtauaivrnii'eloirjsiere,lrmattsfreeicnciaeveteaAre/ranpadAoleenocmmrl/eednenusienpinndottmirum-uiutealnnritneuoadlroizcuioeannleiotii
mai inalt de spiritualitate, ci la starea de evanescentr a materiilor din
ochi peste urechi/se ddrArnd in bulgdri tdcerealzuruind ca {5.rAna-n care se alcdtuieste ,jocul secund" al fictiunilor scripturare. Arhetipur
dlpauaecceccrsluoetrroloiurloarm,re-gduseetlenceAeosrt0rsdenuidnbasofltcobabrinemttcuietient eliappbrcusoulipatmerrdiudm-cezaiasrveeio,dlauiernmegtrciamosbnipdsdiecsdetedinsnectnah,s.eebimtxaruaatemlda.eirAniiuoas;rmt;f;se.icald"uclaa;a
faraonic/mormAnt nici un gAnd nici un gest/nu mai toami o sevi in ',fugii" circumscrie o miscare ce se desfisoari in plan, necunoscanJ
ierburi/amiruie puterea picur[-n praf/p0rjolite rAme scoici Eerpi Ei/oase urcusuri sau cobor0suri, de vreme ce lumea pe care o proiecteazl

riticite de Ceilalli de den.rult/navigdnd ca qi noi in desert" (Exott) aceste poeme pare a fi alcltuit[ in totalitate din suprafete; ,,Ca o

Finalul poemului marcdnd drama creatorului de limbaj (adicd a poetu- -jrlurrTd. gr"y.:: surp[-n copaci indoiala//caii mor feii gfuri in fup
lui), care, in tentativa sa disperati de a da un sens mai curat ,,cuvintelor pe ulili soapte// aburind feresrrele
tribului", triieqte o halucinanti aventuri, cbldtorind ,,in afara vorbirii" stdpAnului/umbl5 claselor/iarba
si fiind ,,pewertit" de ,,vacarmul" limbilor posibile din care se tese
partitura evanescentd a textului, iar contactul cu ,,int-ernul semnelor" va creste nebuni./qi-acopera tot/lfug lighioanere spre originea lor/si
genera acum o sfdsietoare nostalgie a naturale[ii; ,,tu zeiti iert[toareo anunte risSritul". (veghe). Ficfiunile spa{iale ale lui Marin Mincu se
di-ne vraja moqtenitl a intrupatului/blestem vrajba noastri ff,rd./ seamln compun de data aceasta, din oglinzi de api
uit-o seacd golul/fEr[ caplt al orgoliului/divin umble pldsmuirea.inoas- din fisuri care le dau caracterul ,,alveolai" strilucitoare, din crevase si
trd cu duhoar-e gi venin/sparge clipa nefiintei sterpe". (ExoA al sirului scriptural,
din ,,plinuri" qi ,,goluri',, iar neregularitStile ce rup uneori mon"ro"teotnuiaii
10.,,0chiul de meduzl" al textului orizontalititilor nesfarsite, inainte de-a fi dearuri si vri, sunt reprezen-
tdrile unei scrieri ,,alveolare". Materiile dure se aflr, la randul lor,
DacI viziunea crepuscular-apocalipticd a lui Marin Mincu este supuse unui proces de emoliere, dobandesc ,,textura" moale a fibreior
vegetale, care prolif'ereazX de pretutindeni, in timp ce pietrele, aseme-
strIin5, in ceea ce are ea mai profund, de spiritul neo-expre- nea unor s6.mburi gigantici, lac sI se nasci desisurile silvestre care
reproduc ,,fesitura" unui text cosmic: ,,se schimbx-n arbori pietr-e ttre
sionismului, nu este ins5. totusi mai pu{in adevirat c[ in primele sale sens/cdrduri de cArtite spuzesc ogorul/cocoas,a lor rdsfrdnti_n petele
din lun5./noi ne f'erim/ciuperci mai cresc in umed loc/si ursur str la
volume de versuri poetul vehiculreazd. cu anumite ,,sechele" expresio-
niste. Cdci percep(ia sa este esentialmente energetisti, lucrurile devin u(sMonaeigrierapcldaiudnuuenr)i.zdeGauceldiocogearraafotieacmhaipicoeirsastl-ueai,usasppiulelunriauptitpiunuritadinqe/ssliatrnbauinriimenttaaitveveegedseetteaolcmecaaurlea",=
pachete corporalizate de forte, iar tablourile sale sunt traversate, oare- loizgalinndtee"stdeinstvruoclutumr,ileprtienxtrualpuoi,rtacereealacec[rd{eiloeseabnetsetreio,a,pieeiasalljealeuttoerxutuluai-,

cum ca in p6nzele lui van Gogh, de spectrul unor teribile acumuliri 37

energetice. In acelaqi spirit autorul nlzueqte spre reprezentdri ale
stihialului, ale substanfelor primordiale ce se absorb in imaginea
luturilor primare, a unei materii animate ale clrei miqcdri anarhice

reproduc aspectul colciitor al vietii. O anumit[ modificare a acestei
percep[ii, o ,,figuratie" mai apropiatl de esen{a crepuscularului iqi vor
face sim(itI prezen\amai ales incepdnd cu volumul Vdile vegherii ( 1974),
unde schema verticalizantd a cobordrii se converteste intr-o expansi-
une soviielnicd qi nelinigtiti: ,,Omul in amurgul zdpusitorlal zilei de
varl e singur/preg[tit de un drum lung/inainte sau inapoi in jos/sau in
sus niciodatl nu se gtie/de va incepe cdlitoria visat5 a$teptat[ senin/sI
curg[ lumina in partea./CealaltX singur sub cerul/roscat ca o blanX de

36

lruLl o auunuta deplasare de accent dinspre,,textul ca energie" citre najului ficlional", care reprezintX o proiectie a ego-ului textualizant,
dar qi a artefactului scriptural si in care se anuleaz[ diferenla dintre
.,textul ca fbrmI". C[ci reveriile scripturale ale lui Marin Mincu nu se
subiect qi obiect. Astfel ci siluetele antropomorfe care populeazd
mai fixezz5, de data aceasta, asupra proceselor,,de tb(i" care determind
poemele din Vdile vegherii nu mai sunt simple ,,migti lirice" (asimila-
miscarea necontenitX a semnificantului textual, ci cautl s[ descopere bile ,,poetului" sau ,,emitentului"), ci figurlri umanoide ale procesului
de textualizare pe parcursul cbruia emil5torul de scriiturd se identifici
.,structuri", ,,forme", ,,nervuri" qi ,,re{ele cristaline", deplasdndu-se de pAnd la o osmoz[ deplind cu Textul si cu legititile acestuia, impuse de
la o dinamic[ la o statici a textualizirii. Aceasta se realizeaz[ in starea o instan(X impersonali. ln aceastd ordine cle idei nu pare deloCintdm-
plitor faptul ci volumul se deschide cu poemul Cumpdnd in care este
de ,,veghe", stare cosmici pe parcursul cireia universul isi atinge
fixatl anatomia personajului ficlional: ,,qi pleacl omul cu toate ale
transparenla superlativ5, oarecum analogl,,neantului" mallarmdan,
dar qi stare a textului care se autoreprezint[ acum prin imaginea lui/in somn ametit de dorul c5.l6toriei/qi nepreg[tit (ca femeia/ce vrea
arborelui scriptural. El constituie imaginea rXsturnati a Pomului Vielii,
sf, plece la cAmp/si nu-i gata mAncarea./doar si mai fiarb[ pufin/dar se
este un arbore fantomatic, un ,joc" al mor{ii, un ,,ireal": ,,Copacii stau
de veghe/peste somnul cAmpiei/singuri rf,stigniti in asteptare/sugAnd trece ora mdncatului/qi atunci ce se face)/cu un ochi pe un deal afin-
otrava ca pe-un elixir//fiecare fiunzd e un potir de liniste/fiecare
ramuri e un m[dular de pace/fiecare tulpin[ e un lujer al morlii" tit/cu altul pe cel5lalt deal/intre ele o spXrturi giganticl/se cascf, ade-
(Veghe).,,Veghea" apare aqadar, ca o conqtiintl de sine a textuloi, care
menind/un ochi hipnotic al qarpelui vara./sd se uite dedesubt/si nu gtie
la nivelul operatorului de lirubaj, se asociazd cu dobAndirea unei sensi-
ce atArn[ in urmd./si nu scuture vrejii/de pe hotarul neantuluilsl nu
bilidti cu totul aparle, legati de preT,cnLa,,ochiului de meduzd" a cir.ui sperie pisdrile adormite/prin cuiburi strS.ine/pe ouile sorocite altora./s6
nu mai qtie nimic de aicils[ nu mai vrea si-si aminteascl nimic/din ce
vedere anihileaz[ realul, nimiceste lucrurile aducAndu-le la numitorul vede dincolo/s[ deschid[ un ochi/ si sd nri poatf, vedea decAt un

comun al neantului sau (altf'el spus) textualizAndu-le. EI este, in acela;i deal/uitAnd ce'este in partea cealaltilsd-l inchid[ qi s[-l vadX

rimp, ochiul intors spre interior qi, dintr-o asemenea perspectivi, se dincolo/dar niciodatf/ce se afl[ intre ele/sl nu qtie/nimic sd nu stie"
Dup[ cum se poate vedea, comportamentul mdqtii umanoide, invocati
confundi cu ochiul textului care se autopercepe, ludnd act de propria
in versurile de mai sus, se intemeiazA pe o intreagl strategie a
sa nihilitate: ,,ochi alburos iac adAnc/rdsfiAnt pAn[ in mdduvi//loc bXtS-
torit de soare milenii/putrede de uitare/fiuntea astupatd ca o thntdnl am2n[rii, care face din ea o figurl a scrierii, marcat[, aceasta (aqa cum
a ardtat Derrida) de jocul ,,diferirii" (diff6rance) care e in acelaqi timp
nesleitS./gura inchisi cu muzici perfide/lacrimile unei galaxii intregi/nu ,,diferent[" si ,,amAnare", adicl acea miscare ,,dupI care limba sau
orice cod, orice sistem de trimiteri in general se constituie istoric ca
umplu golul rimas/boltit in ceaf5./noaptea surd se aude/cum cad pietre
{es[turd de diferen{e", cdci ,,diferen{ele sunt produse-diferite (amdnate
din aqtri/zuruind pe acoperisul colibelor/grdmezi de bdrne siderale/sti-
prin diff6rance"). Acest joc presupune o ,,scriere primordial6", o
vuite pe cranii//numai sI nu crape din nou/pufui ochiului
,,arhi-scriere" , aratd de asemenea gdnditorul francez, hindci ,,practica
mare/absorbind umbra noastrS,idin gheara dubli a neantului" (.Ochi). limbii sau a codului presupunAnd un joc de forme, f[rd substanl[ deter-
minatl qi invariabil5, presupunAnd, cie asemenea, in practica acestui
As,a cum se poate vedea, ochiul de meduzl se revendic[ de la arhetipul
joc, o reterilie qi o proten{ie de diferen{e, o spa[iere qi o temporizare, un
,,golului", al ,,crevasei" prin care nimicul se deschide c5tre real. Loc de
joc de urme, trebuie neapdrat si existe un fel de scriere <<avant la
manif'estare al unor for{e prin exceientl decreatiye, el va fi totodati lettre>, o arhi-scriere f[r[ origine prezentd, fdrl arhie. De unde qi qter-

analog cu oglinziie care, la rdndul lor, posede proprietatea magic[ de a gerea regulat5 a arhiei si transformarea semiologiei generale in grama-

nimici ,,realiile", transformAndu-le in gopii spectrale care se suDun tologie". Ceea ce subliniazl dimensiunea,,gramatologicl" a,,diferiri
ordinii ,,sinistre" a specularului. Energia nimicitoare a acestui ochi
lor", legate in mod necesar de posibilitatea unei ,,grafii" qi crednd toto*=-
f'abulos se manifesti intr-o dubl[ directie: ea aclioneaz[ asupra univer- datl aceast[ posibilitate, astfel inc6t scrierea e, prin insXEi esenla ei,
sului fizic pe care il supune unui proces de decorporalizare gi de anean-
tizare, dar qi asupra celui care il posed[, trecdndul prin proba nimicirii solidard cu ,,deturul" qi cq ,,amdnarea" pe care le ilustreaz[ inaintlrile
ezitante ale personajtlui textual din poemul lui Marin ]r4incu. O altb
in scriitur[. Dar poemul citat lasd si se intrevadd nu doar acfiunea
39
,xhiului textual, ci qi modul in care poezia lui Marin Mincu tinde sd

rstompeze tot mai mult distanla dintre vocea operatorului scriptural qi
, ocea Textului insu$i, ce se resorb laolaltl in reprezent[rile ,,perso-

trdslturi anatomici a acestei fantome bizare este vederea ,,rupti,, ("cu in nrornentele lor de stazi, un soi de ,,abstractionism" care ia locul
un ochi pe un deal afintit/cu altul pe celi.lalt deal/intre ele osprrturr
gigantici"), care nll mai percepe obiectele in spatiu, cire vizuirrzeazi viziuni lor nelinistirheraclitice din cdrtile anterioare.

in plan, firii.nrcdas?tnrartei ailnitasteup,,rmafoantaocfudlariri"a,dacanrcaicmteerisaticubn. ivuenresiufliuinitesc,r,iasp.lao- Ar fi o naivitate insi sd credem totusi cI volumul aduce o transfor-
tizate",
mare radicali a substantei poetice, o muta(ie esentiali a orizontr:lui de
vedere cu totul inapt[ si perceapr realul, (care capdti aspectul golului,
sensibilitate. in fond, clacd in volumele sale de pAnI atunci Marin

al vid'lui de perceptie, e doar o ,,cr6pituri _qiganticd',),itrict adaptati Mincu isi disimulase oroarea (specificd tuturor sensibilititik)r crepus-
la bidirnensionalitatea grafemului $i servind, prin urmar-e, ca initru-
cular-apocaliptice) de palpitul brut al fibrei vrrale, printr-un errergerism

ment ,,de lecturi" cu ajutorul clruia textul iqi autopercepe,,nervura', de care afirm[ ideea unei vieti mai depline, de data aceasta rtrinus-vitali-

semne. In mod paradoxal ins[, aceastl vedere ,,monocuiarf,,' rxmine tatea ia aspectul ,,tbrmalismulni" care se naste dintr-o frenezie glacifi-
catI CIci orice formalism presupune o cidere de energie. .,Fornta
,,dubli", este polarizatl intr-e .,aici', si ,,acolo,,, intre ..acesta,' si afirmd in acest sens Den'ida referindu-se la gAndirea stmcturalisti ,-
si
,,cel5"lalt",,,curge" in doud direcfii contlare, cf,tre,,trecutul,' fascineazi atunci cdnd nu mai eii forta de a intelege lbrta clin inlerior",

,,viitorul" sirului grafic, al ci.rui sens merell amanat il sustrage prezen- ea asociindu-se in f-elul acesta cu o ,,relaxare" dacd nu chiar cu un
tului. Ea fiind in acelasi ,,lapsus" al ,,aten{iei lati de fbrti". Si tocmai acesta este resortul viziu-
parcl timp o ,.vedere duplicitari", careieproduc"
in dinamica ei. miqcirile ,.dif'eririi,'. ,,polarizatd", ,,rupti,,, nilor ,,abstractioniste" din Viiile vegherii care nu aduce in orizontul

privirea personajului textnal ,,rupe" la rAndul ei, e creatoare de ,,goiuri', poeziei lui Marin Mincu o schirnbare de sensibilitate, ci doar una de
ce reproduc anatomia ,,ochir.rlui devorator", astfel inc6t lumea e ibolit6
acum prin intern.rediul vederii care genereazd vedere, printr-o multipli- retoric[. Autorul r[mAnAnd in coordonatele sale majore un spirit fasci-

care a,,ochiului care inghite" si prin proliferarea vizului textual, ceea nat de frisoanele thanatice si de colapsul materiilor vii, adicd un

ce face ca ,,decorur."-ul sr se confi-eureze ca o retea cle priviri deper- crepuscular, san, mai exact, un apocaliptic.

sonalizate, ,,personajul textuar" si cadrul nernaifiind acurn decat I 1. Feerie barocI si mister textual

figuriri ale Textului in care se anuleazf, dif'erenfa dintre ego si ntundus, Volumul, care a fbcut insE si se vorbeasc[ despre o ,,schimbare ia tat5"
dintre scriptor qt scriiturd Ar mai fl de mentionat, in icest context.
apoeziei lui Madn Mincu, este Eterica noopte (1972). Astf'el * in opinia
aspectul ,,alveolar" pe care il clobandeste aici constmctia spatiului, lui Daniel Dumitriu - cartea aducea,,date surprinzdtoare, daci nu chiar
legat la randul s5.u de reprezentrrile simlui scris. cici - asa^cum se suspecte, evidentiind o mare disponibilitate in a schimba registre, in a
ar5ta in Eseul despre textualizare - autoreprezentlrile textului se asoci_ inlocui obsesii, in a descoperi teritorii noi cel pufin la fel de prielnice
azx frecvent cu irnaginea unui ,,alfabet arveoiar", care sugereazr prin cu cele vechi, poate chiar mai convenabile". Nicolae Manolescu,
configuralia sa ,,textura'' de ,,plinuri,, si ,,goluri,', de semne qi de pauze destul de retinut in legitur[ cu volumele anterioare ale poetului, glsea
intre senme, a scrierii. in acelaqi timp, insr. ,,golurile" sunt vorbitoare, la rAndul sYau Eterica noopte ,.hotLrAt superioari celorlalte doud
pline de sens; ele constituie niqte punti care ar putea permite sinteza culegeri", arltAnd cI a drspdmt ,,ermetismul voit si livresc, ce se datora
visatI intre palpabil qi inexistent. Este exact ceea ce caracterizeazh si apelului la simboluri obscure dar si crispdrii limbajului", cistigul fiind
viziunea spaliali din poemul Cumpdna, intemeiat pe multiplicarea
spatiilor vide, a golurilor qi a fantelor prin care inexistentul se-insinu- ,,cle naturalete", iar poemele avAnd acum ,,muzicalitate profr.rndb si un
eaz\, in inima existentului, transformand lumea intr-un amestec spec-
tral, intr-o mixturi de quiditate qi nihititate, care este tocmai trasStura ritm incantatoriu greu de analizat". Un comentator mai recent al liricii
definitorie a materiei textuale. Iar prin izomorfismul dintre imaginea lui Marin Mincir. beneficiind si de o perspectivl temporal[ asllpra
crevasei qi cea a ,,ochiului de meduz[" se mai accentueazr inc[ o datd intregii sau aproape intregii poezii a acestuia, Valenriri F.Mihiescu,
aspectul ,,nimicitor" al operatiei cle textualizare, legea abolirii realului considera cva Eterir:a noapte ar aparline, aiituri de Vdile vegherii una
prin faptul inscriptiondrii. Ceea ce particularizeazl viziunea textua- ,.faze de tranzitie", unui interval in care ,,poetul este qi nu este acelasi
lnantd din Vd il e v e g he rii, in raporl cu volumele,,neoexpresioniste', ale cu cel de dinainte" iar rnodificS.rile sunt vizibile atit la nivelul ,,lexi-
lui Marin Mincu, fiind deschiclerea cdtre universul ,,formelor" surprinse cului poetic qi al sisternulLri irnagistic cat Qi la acela al definitiei eului

40 4l

liric". Astfel c:ii ar:eastd cvasi-unanirnitate a conrentatorilor cons- pe rlrri nr asteptare/de cor ttul irrrnii irnboidit" ('l tirtn). Scheura

linteste. in fapt^ o anrrmitl cleplasare de orizont pe care poezia liri N{arin llun,.ciirii. a plutirii sau a dattsului (ti'ecvente in acest volunr al lui
Mincu o operase de1a in volumul \/ciilc veghcril. apirut ins[, din rati-
Ntarrn Ir4incu) se.,erotizeazi", iar poenlele vor f i din ce in ce rnai tnult
rrni pe care le-ar putea explica poate dar slLrlbasii lostei cenzuri comu-
populate cle preTente .fentirtine ung,elit'e. celebrate in tonalitlti de
niste, la o datii ulterioard. Ceea ce e de fapt cu ildevlrat nou este gustul Cantit:tutr t:tuttit;r.trunt'. ,.'l'rupr.rl tilt e ttu fagure de miere/tlirezme de

,.pLmerilur in sccrr.rii' baroce. al ..panoranlelor" popr,rlate clir.r abundentir sntirnd adie din cringulile talcipe r.rnde c4lci tu izvoritsc grldini/in care
cLr simbolulile precarului. aparentului. ef'emenrlui: ..Pe lac aluneca se siri,rtf, lupii cu mieii/de ce tnl alun.ut ned-/,,rllurc:rirl/cAnc[ vreau sir-ti
secer gr0ul trupului cu evlavie'J" (Alint). h.r cel mai pnr spirit baroc
usclr o umbrUcopil pierdut in .locu-i de-nceput/un f'ulg flri de patS/o aceastl erotici cle frdge zimi va fi clonrinati de jocul pendularilor intre

lurnini/mijrnd pestr: oglinzi funebre/aluneca,/pirueta naiv/pe razele de engiuiitt si tlesenguio. utireusa ciipatiincl in ceie din urnlii culorile

lLrnd/copil nebun cle .joc/niiscut ca sii se joace/un fluture incerte ale mirajulur: ..Nir.rleni ntl mai adastit iingl cecl-ii
Libanului/iubita ricoroasi ca o frunzl/inlbrdtisatd de vAnturi
zglobiu/polenul tivilindiauroralir joac[/aluneca pe gheata sidefie
alergind/copil cu ris albastru/si cu plrul galben/in mAna inchisf, lumea colindi./locr.rri nirnrai cle ea stiute/nuntai cle ea allate/ttutnai de ea prer-

ascunzind/irluneca si ciripea./se suibca/se inrbit;r de mnarte/copilul se clute/nirnic nu-mi c.[[ sertrn cI t'a vetti''. I-a fel de indubitabil este insd
juca cu ochiul lumii/aluneciu//se inchipuiilpe lac/un flutule copil"(-/or ) si car-acterul livresc al acestor incantatii erotice. care in definitiv nu
Viziunea este aici iu ntod eviclent pe linia crcpuscularullli sonrptuos. sunt si nu se vor decit o .,rescriere'' a poemtllui solomonic, inte-
niiscindu-se din ar:cl ,.1'xrsiune u ariitirrii". lr .joe rrlui spcctacular, ce meindu-se astfel pe miqcarea.ioculLri dintre rtrl hiper si un hipotext'
corupcnseazi (asa curn ar-iilu ljtlqar l'u1-ru irr strrdirrl siiLr clespre baroc) Dintr-o aselnenea perspectivd, f-erleia nrl este decit un personaj cle
sentimentul fragilitiitir existcntiulc. Acunr poetul se aratl sensibil la tic{iune, una dintre Figurile f'eminine ale poeziei, iar ritualul pe cale il
flxeazl secventele poemultti nu estc citu5i de putin unul de dragoste,
jocul instabil lrl urrrblci si al lurninii, cvocir imaginea policromi a
el'emeridei, strliz.eazjr in directia unui angelisrn din care nu lipseste o ci un ,.descitntec lextuill", analog clescintecuiui de melc din balada lui
annmitd dozl de morbidez.za, dovedindu-si astf'el disponibilitatea Ion Barbu. AnalizAncl relatia poetriului lui Mlrrin Mincu cLl modelul
pentru o rafinarci liricd. a e.rtinctiei si tt declinantultti. O schemi a
lichefierii guvemeazl parcf, modul de constituire a inraginilor, iar' slu biblic, valentin F.Mihlcscu obscrvii dorrir dilercnte esentiale:
lucrurile devin in totalitate ipostaze ale acvaticului, dupl cum lacrima
..prima stI in accea cii. la che ntarerr tnireltri It.tit'easa nu rispurrde' El se
(pe care Papu o apropia de sinibolul baroc al perlei) nu constituie decit descoperl la sfirsitul poemrilui si al derttcrslrlui shtr erotic, singtrr si

o lichefiere a materiilor sufletesti: ,,Peceth,ritl pedeapsi prin nastere-sl tlri selrs, frustrat ;i piczis (.. l'+ doua ditcrenti lirtl de CinLarett t'in-
tdrilor este aceea ci irr poctnnl Iui Marin Nlincu nu existi clecit
scunni ca un orbi in carnea sflntl a t'emeii/si intr-nn palirdis de
cher-narea bdrbatultri. rrltlel spus. principiLrl rilasculin". observatiile
miresnie/pc tinc suav si te regisesti/in dorul sernintei de a incoltiinici
un zvon brutal nr-r se aude/rirlicind pe calea robiicr'/l)cste noapte criticului sunt perfect pertinente. iilsl atitudinca nlirstii f.enlinine (fapt
pluteste k:blda./torcincl sutletul astrilor/in muzici selafice/s[ plingi
tandru in tnrpul unei femei lacrima ta crescind/un bob de lumini in pe care valentin F.Mihirest:u pare sir-l 1i sciipat din verjele) e cletc:rmi-
bezna piinteceltri eilprecurn astrii in plasa neantului". Apa lacrirnalii nati de statutul sf,u cu totul particular dc,"iiintii scrisi", conclantnatl
este fireste suhstanta a montii, thanatos obiectivat (in contbrmitate cu
bine-cunnscutele asi:rtiuni ale lui Bacheiard). dar asociatf, cr-r gnstul (aserrrerrea rnarirrirriklr din nuvela lrti l)oe. hltilttt,st'r'is gti'tit itrtr-o
baroc al conversiunii stirilor anxioase in policrornie si in spectacol.
clobAndeste aspectul ,,apei de aur" (la care se ref'erea Gilbert slftfui, despre care \ra glosa teo|eticranul N{a|in I\1iilcir)-la o perpetub
I)urand),inragine brvalentl prin excelentl, care ii conf'erd acvaticului. captivitzrtc in spatiul crtttetic si inttltlatl al scriptuririitittii. In consecint.i"
dincolo cle stlrile salc nelini;titoare, acea ,,vAscozitate" care apartine
de regimul eul'en.rizirrii si al antifiazei: ..O ce urai pliinge/paslrea Alilt are calactenrl unui ,.ntister textuai". este alcgoria (in selsul inalt
a] ternrenului) a ilnei operatiuni ilc textualizare. care se inldtiseiizi
aceezvcazind in vlnt cu tipet surd aproape ourenesc/si dac[ 5i drept unirt-'a dintre ntatL:ria ferr.riluidi. llitsivli a seinttului si scriitula
penetranti, I'irilit (adicir..1'alic:i") care dir llastcl'e,.urnrei". Si de aici
soarele/se scLrrqc seartrid in nrargini de searS/o api cle aur/eu am rirmas
rezultir si atitudinca polenricli irriplicatii in ..t.escrierea" lui Marin
42
lVlincn care ir opune sinrbolisrriultn din CAntarett c;iitfidrilrtt'o poeticir
a senrnului/terttrlui sl. strhiacertt" o l'ilozofie ir scrierii. Conrentatorii

4',3

Vechiului Testament au subliniat faptul c5, dacl rristerul evanghelic scrierii (...) este (...) cea a unui.fard'care disimuleazl r.nortul sub
este unul care se vizualizeazd. (prin internrediul CuvAntului devenit aparenta viului". Ea .,transformd ordinea in pocloabl, cosmosul in
trup), in c5rtile veterotestamentare sacrul este dezvi.luit prin rostire
(logos) in raport cu care scrierea nu poate ocupa decAt o pozilie subor- cosmetici" si dobAndeste o climensiune de teatru, astf'el incat baletul

donatd si chiar suspecti. ln aceast[ ordine de idei, Jacque Derrida gralios si f-eeriile declinante, din carlea lui Marin Mincu, ar putea fi inte-
grate, cu aceeasi indreptdtire, in miscdrile unui carnaval textual care
accentueazl asupra caracterului de pharmakon (leac) al scrierii, care,
suspendl ordinea realului si instaureazl regin.ul fantomatic al scrip-
ca orice remediu farmaceutic, este ambivalenti. riovedinclu-se
,,duqmanul viului", deoarece,,nu face decat sA deplaseze (...) r5ul" si turalitltii, adici in nriscarea operatiunii de textualizare care se

,,sub pretextul de a suplini memoria te t'ace si mai amnezic". Ea duce autoreprezinti prin irnaginile unei ,,comedii cu misti" de un exacerbat
teatralisrn. Cu atit mai mult cu cAt, ,,figurile" la care apeleazl. autonrl
la inlocuirea ,.memoriei vii" (in cazul poemului biblic acea traditie a
pe parcursul punerilor sale in scenl ar putea fi integrate in categoria
patriarhilor si a profetilor comunicati exclusiv prin viu grai) cu ,,rapor- mijloacelor de autoreprezentare a produsultri textual, sau, cuni ar
tul mnemonic", a,,organului" cu .,proteza". Iar distanta dinfte Canticunt
canticorum si ,,rescrierea" lui Marin Mincu este tocmai distanta dintre spune Durand, intr-o fantasticl a acestuia. Astf-el, ,,tluturele-copil"
invocat in poemul Joc, este in mod evident o tigurare antropomorff, a
cuvAntul viu (care pistreazl dimensiunea simbolului) si ,,litera,' textului, clci imaginea lepidopterei, cu aripile sale ,,inscriptionate" si
strdbdtute de nervuri, sugerAnd, prin inchiderea si deschiderea lor,
moart5, astfel incAt parafraza nu poate conduce decAt la ,,1,antomati- aspectr.ri unei ci4i, constituie o emblemi a spaliului scris, in timp ce
miqcarea de alunecare trimite spre dinamica actului de scriere-citire
zarea" personajului f'eminin, adici la revelatiu acelui .,neant" aL care sti sub semnul ,,supraf'e1ei absolute"; e parcurgere a unei super-
ficii, a unei ,,exterioritlti" exprimAnd natura particulari a semnelor
semnului despre care se vorbeste in Eseul clespre textualizare. ,,vide" de con{inut. in timp ce gheata intrd in categoria substantelor
opace, refuzdnd reflectarea (sau evocAnd doar propria lor vacuitate
Referindu-se la unele clintre cele mai cunoscute si rnai comentate texte semanticl), astfel incdt scrierea ar putea fi definitl ca o ,,aft6 a patina-
jului", ca un ,,glisando", ca o .,trecere peste", chiar dac[ fantastica
ale lui Ion Barbu, criticul le subsumeazi aici unei teorii a semnului
care accentueazi asupra vidititii totale a acestuia. Astl'el ,,Crypto este ,,textual[" a lui Marin Mincu pare si se vehiculeze cu o dubld
o oglind[ intoarsd in sine, f5.rd corporalitate (...), simbolul redus la
esenta lui de semn (adici exact ceea ce se intAmpll si in parafiaza reprezentare a scriiturii. Existf, astfel o grafie a suprafetei (pe care o
textului solomonic n.n.), (...) dit'erenta in sine lipsiti de orice corpo-
ralitate"; proba oglinzri din F-alduri nu relev[ decAt ,,golul absolut',, practice bunf,oarl personajul f-eminin din romanul IntermeT2o, fasci-

,,clestarele" evocate in poemul Selim sunt ,,semnele limbajului',, nat, la r6.ndul siu de oglinda de gheaqi a patinoarului) qi o grafie pene-
,,striveziile locuri vide" cu care opereazd. acesta. Si tot in aceeasi
tranti. acea,,scriere falici" care sparge crusta semnului, extorcdndu-i,
manieri, alegoria textuald din Alint conduce cdtre o dezviluire a goli- in felul acesta, nihiiitatea. Prima dintre ele ar putea fi calificatd drept o
ciunii interioare, a nirnicului con{inut in interiorul semnului, penetrat ,,scriiturl ingenui", adicl acea scriere care nu se naqte dintr-o
de scrierea ,,falic[". o scriere care extrage din inirna r,ateriei semice conqtiinll profundl a gravitilii pe care o impiicd actul inscrip(ion[rii,
urma, acea tenebrozitate absolut[ ce constituie semnul nihilitltii_ ignorAnd in acelas,i timp, legile dure ale textului ce culmineazX prin
anihilarea propriului sdu producltor, ,,tencuit" in substanta semnifi-
12.,,Cosmetica" scrierii cantului textual. Pe cAnd Cea de-a doua, scrierea responsabil[.

Filosotia scrierii, implicatl in acest poem al lui Marin Mincu, ne apartinAnd unui operator scriptural initiat pe de-a-ntregul in mistereie
permite acum s[ reexarninim f'eeria baroci si punerile in scen[ ce ii
cont'erl volumului Eterica tloapte aerul de noutate in raport cu c[rtile papirosferei, se cuvine s[ poarte numele de textualizare. Din perspec-
anterioare ale poetului. Ele se caracrerizeaze printr-o artiflciozitate
accentuat5. adicd printr-una din trrsrturile pe care le poate revendica si tiva unei asemenea disocieri, personajul ficlional din poemul Joc va fi
scrierea care e solidar[ cu ideea de contrafacere, masci sau fard,
flindci ea ,,denatureazf, cuvAntul" (afirma tot Derrida), iar ,,magia agentul unei scrieri ingenue, ,,iresponsabile", pusi in totalitate sub-

44 semnul jocului de o gratuitate paradisiaci, pe parcursul cdreia moartea

se dezvlluie la nivel pur epidermic. e un soi de ,,be1ie" care provoacf,
doar frisonarea {esutului visceral, ajungAndu-se astfel la intuilia, dar nu

45

si ia constiinta ei. Ar: rnai l'i dc r(rn.rArcar cd tirnpul crepusr:Lliirr pe carc sI ne surprincld), avind ca noti particulari teatralrrrrea care ia nirsrerc
i1 invocii acunr clr iirsistlnti pciernele lui N4arin l4rnr'rr i::ltr_'prin exce-
lenti tinipr-rl rnscriptionririi, tin.rpul iextului insr-rsr, pus sr.ib semnul prin exhibarea ostentati\'[ a flguri[<-rr de discurs, astf'bl inc6t, in raport

indeternriniirii ternporale, al ,,acrcrnii:i", astf"el incit orice reverie cu Cdntarea t'dtttdriktr, el va ilustra degradarr:tt unei mittit:i (sntt ct
crepuscullri esre, intr-un f"el sau altul, si Lm Vis tex{ual" De altf'()l, in unei erotici) itttr-o retoriccT. Relationalea cu modelul biblic nu mai

Elseul ties;ltrt: t(.\tt.k. li.iare, autorul vr.lr'beste pe llrg despre aceastri ,.Orit priveste, de aceea, sub nici un aspect ertntirrutrrl sirnbolic al acestuia.

ini:ertii", r:irri.l ,,r;iergerea cc)ntuluriior supiirrtoare ale lLicrurilor expllse avAnd numai rolul de a-i furniza ernititorului de discurs materialul

prcli in prirn pla', in lurni'a necrutirtoare caar'rciepzieurlzuiiinzcilleini, este iom- unei rllscrrrsivitdti r:are ;i-a pierdut iilentitt persuasit'd .si si-a piertlut
tn general orice intentit:. cu exceptia ceiei de a-si iiustra algoritmul de
peii,ii.iiir cie niaterializarea lur.ninii (...) strdlucire
cast"igi in translucidita.te". Visarea in amurg pe care o circumscrie functionare asemenea unei masini care merge in gol. Prin r"trmare el se

p0enrul 7'drnt e in legiitLrrii tocnrai cll o asemenea corporalizare a va infdtisa ca o simpll suit[ de topos-uri si convenlii retorlce; este in

c:lementuiui luniinos, figurati prin irnagi'ea ,.apei cle ar.rr,.. mixturi de fond urr metadiscurs cdci singurul siiu obiect e disr:ursul insr-rsi inteles

un.rid si ignic, sugerind faphrl cr ,.vizibilitatea se transfbrnri ati.t de in dimensiunile sale tbrmale. un discurs lipsit de subiect, avAnd carac-
rnult incit ochiul vcde acunl c)eea ce nu existi. iar ccr cxistl pare atit
de straniu, inciit ne puteri i'cr<li crc rc,litatr:;r ra". in c.'secinti, terul r"rnui simplu model structural. Sau - in temenii cu care Marin
*Mimnceusasejurletfeexretaululai balada lui Ion Barbu Rigct Cn-pto si lcLpona Enigel
mclmentul lunrinri irrcerlc' surpnnclc: {()cnlar .,abolir-ca r-elluiur", proii-
se at-la ,,in genul ales, in limitele lui", prezen-

fi:rarea,.irealjilor" scriptrrr:ric si u lir'tasnrclol textului. De aceea el t6nclu-se ca o ,,prclbi" pe parcursul clreia en'ritentul de scriituri iqi

este tinrpul ccl nrai proPicc- iLl ogliriclirii (adicii al trecerii lurnii in mate- asuma sarcina .,nu de a niscoci ceva plauzibil, verosimil adici (in

ria speculara a scricr.ii). asa ci intagiuea,,apei cle aur,,va intra aproape sensul mimesis-ulLri aristtitelic), ci de a da nastere unui cAntec, unei
in rrod neccsiu in'l-tirm intr-o constclatie cle inragirii sau intr.r-ur ,,grup" ziceri (...), cle a se supune unei anumite constrAngeri formale, unui
lunde mai slnrt prezente pasrrea (figLirl a gral'ernului), tlglinda cle apii'si
tipar asirnilat de cllre colectivitatea insLsi". Astf-el incAt ceea ce ne

cornul, care prin duritate si ascutime se inscrie. evideirt, in catego*a oferi poetul in cele diri urmii este .,scenariul unei semnificlri, rnodul
instrumentelor de inscriptionnt, fiind aici, iniiinte <le toate. calarnui. Iar
sIu de a se autogenera, de I se autoinstitui". Cu deosebirea ci, in timp
t;i'sul i,. anuog sc cott\;erterte dilttr-tut lanpnto crepus'cu/tr intr-o
reprer.entLrr{: u oparu.tiunilor tle inst'riptionare, tlevine ret,eLa.tie ini.yi, ce in poema barbiani se forrcste r.lc 1a structurile discursului baladesc,
dez.-,Ilirite in organicitalea lor tirnctiouali cea mai abstracti, poemul

cttir'ti, instruitd. in legtitur.ii cu n.tisterul .,mortii. trt tr:xt". ALint priveste autogenerarea clinte.i:ului epitalarnic, cdruia CdnrurecL

t:kntdrilor ii fixeazl constmctul ideal si legile interne de functionare

intr-o eanonicitate apropiat[ dr: absnlut. lar metadiscursul h-ri Marin

i3, Fic,tiunea retoricA Mincu se c--onstituie ct o ..de.Ecriere ilLt.strativd ce tnfdyi;'eazd ,,Gnato-

. in acelasi tinrp insf, r,olur,ul Etct.ic.a n{){q}t( propune nu dori mia" unei .fitrme poelit^e ('(tre, trunsparertti?.cttd, ,,gol.itd" de un
JdLetsnpturestcitidlreoarmexmtualiuai.viutsipurtitlctju'ltt,sritirvotirpbirdneptil:ispcLatrrcsn; r.sfiut.ltiuanceesatorrecborinLs.i(-i
,,crtntinut" propriu til, i;i de:y,dluie ,,schemcr", ,,principiul de organi-
zare". Aga c[ poetul ajLrnge ilcurn la un soi de,,geometrie" al cbrei

obiect sunt stnrcturile poetice ,,genurile" si ,,speciile" concepute ca

der"a1ii. sr dacir" burrioara in curnprin[t, rlisrcuriui poetic nu se ?nfltisa niste ,,figLlri" ideale, ea niste .,epure", sau configuratiile melodice.

atdt cer <: .fictio rhetoritn, apirancl rnai degrabi1 in ipostaza unui constructiile pur muzicale guvenrate de un principiu al eutbniei: ,,Prin
infiadiscurs care incerca si exprirne, recurgiirrii ra instrumentarul unui codri de uitare navig0nd/risar pe tlrnruri palide f-ecioare/cu ochii mari
limbaj aproape i'ter"jecti''al, r'iara in at:ceptiunea ei de pur proces
adAnc incercinali/pripirstii negre fir[ soare//din vise nesf6rsite clire

energetic, in l:lteri.u ,oapte" autorul praetici el'ectiv discursul intranz- tine vin/coribier din porturi necf,lcate/arhipelaguri imbitind cu

itiv. Ab'rdat cle data aceasta din pcrspectiva mijloacelor discursive cu crini/ninsori de pietre nestemate//prin codri de plicere navigAnd/rlsar

care vehiculeazi, poemul A/iizr este ciesigur o ficti'ne retoric5 (si - in pe rnaluri rumene f"ecioare/cu ochi aprinsi addnc incercS.nati/arzind de
aceasti clrdine de
idei - rnutenia personajului f'eminin nu mai are cle ce patima dogorAtoare//ci eu as vrea in cAntec si te pierd/curn moartea se

roDeste in iubire/tu astrul meu cu care mf, dezrnierd/robi ne suntem

46 4'l

de-acum in nemurire" (Alint\. Este evident calacterul experinrental, 14. Eposul scriiturii

dacii nlr chiar cxperinrentalist al unor asemelrea strLleturi de ,.:rrmoni- Elemente de epos textual pot fi decelate la Marin Mincu inci in

ce". deoarece Marin Mincu nu a cultivat decdt in mod cu totul poemul intoarcerea lui AgamemL,ron (scris in 1974), construit

exceptional versul cu plozodie traclitionall. Orgttni:.area melrxlicd a ,,simfonic", cu interesante ruperi de ritm: ,,Este fbarte tArziu qi vai cAt
di,tc'ur,sului t)a u\:co., de aceect, (dracterul wtui e.rpt'ritnenl speculur in am putut/s5 vorbesc. ca-n thta unui pdcat m[ simt rusinatd,/poate n-ar

ntrutiera lti Iort llarbu, destinat sd ilustre?.e prin .jocul rintelor, al trebui si le dezvdlui toate,/niciodatd nu te iartd aerul pe care il

asonuttteLitr si ulite rtttiilor, uLrtore.fle.rivittttea littbtt.jului. Circi poetul lespiri/(te-ntorci acasi din drumurile tale ascunse/o iei pe cdrlri intor-
tocheate sd nu te cunoasci./nimeni, intri-n ogradl si dai drumul la
nu rirneazii cAtusi de putin la intlnrplare, el urmeazd o sclrernl, oritinii,/mAngAi mAtisorii coarnelor la mieii candizildai sd mindnce
din palml la bobocii de aur,/te-ncaieri cu cocosul insdngerat ca-n
construieste retele de sonuri intre care stabileste contraste si para- f-iecare ziitotul e la locul lui iti spui/cdnd deodatd aerul ?ncepe sI urle)".
lelisure. Astt-el recurenta lui 4/[ in versurile din tinalul strof'ei de Conturati de solilocviul unei voci f'eminine, miscarea iniliall este aici
inceput contrasteazl din punct de vedele acustic cu prime'le doui una de trecere: de la un spaliu diurn la o lume a penumbrelor pusd sub
versuri ale strot'ei urnritoare ce se caracteriz,eaz.it prin recurenta lui e. semnul ,,tArziului", (adici al ,,orei incerte", propice inscriptiondrii) si
dintr-un teritoriu al cuvAntului/cuvAntf,rii, privite cu repulsie si cu
dar gi in aliterarea lui rn/1 care inchid vocala anterioarl, intreasa stnrc-
ostilitate, intr-un univers al expresiei gestuale, ce se concretizeazd
turi rnelodici a poen.rului intenreindu-se pe opozitia descl.ris/inchis,
intr-un scenariu de pantomirni domestic[. Personajul teitual parcurge
lurninos/intunecat. Ceea ce unnircste N4arin Mincu nu estr- insd el-ec:-
tul de ,,incantatie" in utaniera instlunrcutalisti a sinrbolistilor: el vrea asadar drumul de la ,,zicere" la ,,facere", de la verbalitate la textul care
e ,,productie", ,,praxis", ,,trasare de unne". Aceast[ schem[ dinamici
si dernonstreze calitutea linrba.jului clc a sc autcr-oglindi, presupunind
fiind acompaniatd de invocarea substanqelor transparente (aerul)
un grad inalt de abstractizare a procesLrlui textual, intlat in faza cind se
produce ,,oglindilea cuvintului in alte cuvinle". Ea nu este (se poate suspecte de a produce oglindiri, sau, cu alte cuvinte, de a-i servi ca
citi in Escrri despre te.ytuLtli:.ore) ,,o sirnpll <poleire a versului cu cAt
nrai niulte sonolitlti", ci tocmai puntea relagionalir specificir", necesarf, suport operatiunii de semnificare, in vreme ce respiratia devine,
pentru realizarea actului specular prin care lirnbajul, conceput ca rrn
joc de relatii intre acorporaliile unui sistenr de entitlti vide, devine dintr-un proces fiziologic, o absorbtie de materie specularf,, adicd un
singurul obiect al poetizirii. proces care line de ,,chirnismul" scripturalitdtii. ClpitAnd aspectul
revenirii intr-un spatiu securizant ("acas5"), miqcarea personajului
Acest experinrentalism le incurlbi, fIrI doar gi poate, poemelor din frclional reproduce acum traiectoria serpuitd a scrierii, marcatd de
Eterica ,nepte caracterul artitlcios ;i teatral ciite trilltitc cu gandul spre mecanica ,,viclean[" a ,,dit'eririlor" si conduce spre un univers ce
thstidioasele ,,puneri in scenl" ale barocului. irr evolutia ei tur ntai ascunde, sub aparenyele sale de domesticitate patiarhald, indicii
evidentl spre textLlalism, poezia lui N'larin Mincu accentueazf, acum ninintali ai textului. Cici, aqa cum arati Marin Mincu, figurarea unui
text se intemeiazdpe un num[r de ,,invarianti" cum ar fi arhitectura (cu
asupra dimensiunii ..teatrale" a textului. Iegatir, dupl culn aut vizut, de lipsa f'actorului utilitar), vegetatia, multimea furnicltoare, drumul
caracteml,,cosrnetic'' al produsului scriptu|iil. Conslructiile textua- labirintic in interiorul unei incinte inchise, murii care figureazd sepa-
Iizante par a ti in tot nrai rnare nir-rsurl rezultatul unei vointe deliberate, rarea de lumea reali. Dintr-o asemenea perspectivd, ograda reprezintl,
semn cI poetul lvlarin Mincu cste pe punctul de a trece de la faza ,,scri- fireste, o variantd a spaliului ,,ingridit" (text), o ,,arhitecturi" incipi-
iturii ingenue" la faza textualizirrii. Iar'.,schitnbarciL la 1'atI" a acestei ent5, care se asociazl in poemul lui Marin Mincu, cu tigura ,,drumului
qerpuit" si cu prezenta animalitllii ,,furnicitoare", a ,,oritlniilor" si a
poezii, consideratd in substanta ei cea rnai prol'undi, este ntai pulin vielii organice, evocAnd ,, multimea (...) semnellor (tipografice sub care
spectaculoasi clecit ar pirea la prima veclere si se produ.ce pe misurl se ascunde arhitectura textului". Sdngele dobdndeste in acest context
ce poetul isi constientizeazi intuitiile, trecitrd dc la viziunile textua- caracterul unei supra-cerneli, care, prin procesul de transmutalie impli-
lizante la actul producerii deliberate a textului, cu toate implicatiile
cat in opera{iunea textualizdrii, devine, din umoare vital[, material
grave pe care le presupune opera{ia de textualizare.
49
48

scriptural, destinat tras5.rii de ume, prin care se suprimi realul. Spatiul in studiile sale italie

astfel configurat este unul ,,dual" (paradis si infern totodatr) ce trece L H,J':l,H'fll,i:;:;' fi,"i"^,nc,n-,nrsdqievcsacpeoAotrroniiretceca,reaarisiriaiizniai"t)i,drtisonvdiaarice,r"dctt',dui"rpcNddtidoaee;i".acra*rathe(tepraaintes-carirte,teens)msz'Snltuiau,ranvliitjn,tua,oieuizl,r,stcoliitecrrmrt'eu",errico:axa.iTirttntfuricp,dsiat:rccmicoflniaefa.c,tif.srlata,,te,'ruul,ptaa,iidnra,n,"t,,',,rri.,,rco;ni:,rafa;rr,-rsrrc'r_e"e:;ruio,;dmmg.'Jarrsnda;.icic.;veliirrlic,eit,rp,ean,jdatnt(;uiizattfrau'aceatlerueliedaanin.st,tilr.euicelgi,rrt,cruei.pe.rt"AtduidausretnAafeu-ll,c,",lit
progresiv de la aspectul paradisului bucolic la cel
al unui infern acus- gltt1dlu(miudemrsmaipiebiesrnima-,aanbtsiatoa'aaslrcue"imnccatur'ifiieut'vltbtstaivoioalssuiipcccntcgatdneuoid/rdrrttvii.znrifeenvoi,s-eta(sboit.ueAstmrtiv5jiernmuiguttmiiieu,ndiearr.npxi:tucmrsutausedlaruetfesaeliai'sumamtsonfr,ilg'lue/,eeiinnecrtzupnlioiiintifrztseirrbinciin,cyi,polaei)sea.cuipabeoutrinarvite_tedscniarvcotpatiacLcnoa.relcrre:,rrteaeelmltat"eieizstti,mieeita,tilterevuq,/cxit.pdaiet,uiriancnasiu,ilnihoi.ttcrsl.i,tienuncatroec-ic,rcii.toe",at.erltarrouo,ciotrit"pa.ue.se.""gtir.,ur.ila.rtiujauiutfnr:iVrq,.nn.i"eia)oir,isopitvr.,i.rtue.qar,i,iii.;br,t;,rtcin',nio$i,iiirreao,cnpncrie;ueu,aciai"umnir;cltre,,ue;e.on,l"aam;dalnbb;e*britss;,anoncuos"ii;cua,trlo;;i,rfmanip",_.;lrsu"daeritroi.tli*iuiqi'aii6m;n;",*mcs";s-ssi;ara'fcuftu,ae;;tifrro,pnf;m,ne,;idlrrti;a:"aoaa.io,n;m"r-nbi;eiudil,;_iecu,e-ed,'i
tic dominat de urletul aerului care traduce auditiv starea de r:iaimptpn:nsttssl,srsl:oualul,reiuifilfiedaeg.ner:irr.isirmo.lniitfmno"e-uz1ecetussfmQ'diluboni1untsug[speaaelruetur,Iliii,maefueexc,iinl/vil'"tocsrett,(utsevriapo,9-uparlrs,iocxaesltdp.nc,oe.ruatrc1c,tlftqaiutavbuusuu"oraeetdiada5iittipertblaeiedrdlzo,inl"eietii(enz".oalddfi,pra,u1cr,ael,aracedas,euuneed.eriartoroclenbalro"utmusntuesaozcuzderaseisalarpeelaei"xuictstm,tsr,scsolurps,itmreiuteleap.fintriiae,arlhaet"u,rruedlne-r,eTro"icul,t.egiux6t:nav.isaciecgcti,iceicadu.r'uuneet,m,.u,eeaa,rojl"atlii)nedinrn.rnasnltetc._aid,ceaetezsottE'u'azrat,eixaesmos)rrraaigetrb,crluvseiuoeleu.rasisedotoaarrsnac,tuirieroou"ngrtuuetl.banuis:ratecem.lortade,u.as.aiedi,ntc"qiud.eebltDn.nu"iaeeilstsueqautoe'Arroruutts-erjtr'qenei',n.icccriu"ru...rsfaiif,,hr."e,edttir.uUeuiau,/.eziirat"ydstiuxp'ii'rp'i.oi,cse;rtet'set.uue,rieotoia.f.,e.riiOapirsgrvme.cntfa*iitapuoouuaiiipuvrl,redrced.rnohrrluee"t"isciv"trtnui,p*ruazmuce,,iicospur-eclrutarluurasiceee"aie"vdecsi"iirratnceaa_loia"lo,ei.mJed",iur"lnt,t,iruivior"tcxnaJqseroair;ipaceEdeenuadiltberhrpepg"dal.eamliliamaeeiil;ra,smuii;ls,erurzs"t,i;tda;cai_sto;ias_tf;;aidi/reai;cantsi;rtlpreeio;icentiuccdasrel;;xsardroua_.i;;i_tiiu-a,,,c,enebr_-ii

,,convulsie", de ,,tremur", care (asa cum arat6 Marin Mincu intr-un 51
comentariu consacrat poeziei lui Florin Mugur) reprezintd ,,semnalul

semiotic al textul.ui cel mai puternic, care anunt[ ci scrierea a atins
intensitatea maximi, instituind acea vibralie implosivd, aducdtoare de
ceea ce Nichita St[nescu a numit starea de poezie',. in continuare,
poetul invoci norii, masele de materie semici a crror trxsrturd defini-
torie este evanescenta (ei fiind asimilabili deci semnului) antrenati
intr-o miscare de ,,v6.rtej", surprinzAnd dimensiunea procesuald, ,,ener_
getica" textului, in timp ce secventa anterioarr conturase desenul struc-
tural al constructiei textuale: ,,N-as vrea sf, vorbesc, dar cum.aq putea
altfel./Nu despre orice ne e dat si mlrturisim./adevlrul si n-ai cum sI
prevezi/singur norii ce vor veni (te scoli/climineata senin, impins de
seninul cerului/te apuci sI trebiluiesti, dacl e primivari/te duci la
camp sd ari si si semeni,/nu s-a scuturat roua de pe genele lucrurilor/nu
s-au trezit atomii din somn, eqti vrednic s[ te intreci cu natura, te

opreqti obosit la umbra./mdslinului sd-!i usuci ndduqeala/cdnd deodati
din senin se stdrneste turtuna". ,,Vortexul textual', genereazl o anam-
nez\, de tip special, care va fi punctul de pornire al unei initieri tn
misterele scrierii. Actantul care a penetrat in lumea ,,ingr[diti" a textu-
lui (alteritate a lumii ,,reale") iqi descoperi acum identitatea scrip-

turald, el este o fiinli ,,scrisd" (Casandra), un semn prins in dinamica
textualiz[rii, ale cirei legitrti sunt impuse de o instant[ impersonal[
(Apollo), figurA.nd (ea, aceastb" instanl[) semnificarul inteligibil doar ca
absen{d-prezenl[: ,,Cum stiu cAte ndscociri se scornird./roate puse_n

seama oracolului, nu pot sd tacloricAte nenorociri mi pAndesc/g_apoi
cum as putea s[ mor astfel (eram/foarte
aproape cind Apollo vorbi,
luasem/locul Pythiei * bolnavr in ziua aceea.lftmi venise rdndul la

templu, ingrozitd stdteam,ide ce va spune Istoria prin gura mea/si laqi
sr apese tot gre'l doar pe vorba unei femei/posedatr de zeu, iati vicle-
nia cea mare/am chzut lesinat[ de spaimr si furie/cdnd buzele-mi
pronun{ar[ perfidul adevir". Procesul anamnezic poartd asadar cdtre
miturile .fundamentale ale spaliului scris, spre ,,cosmogoniile" aces_
tuia. El evocd momentul instituirii scrierii de cdtre un scriptor divin,
scrierea inceputurilor (arhi-scriere) care e Scrierea insdqi,
bire", ,,rostire/ieqire din sine", a Istoriei, al cirei inceput dar Ei ,,vor_
coincide cu

trasarea urmei primordiale cbci istoria nu poate fi conceputi dec6.t ca

o narafiune ce presupune, in mod necesar, (asa cum arita Marin Mincu

50

colciiau/atomii pe dedesubt infiorAndu-se ca astrii-n marea lactee/era unor noi ,,corporaliziri", unor noi momente de ,,staz[', a semnului a
vari si se fEcuse toamni deodati, nimic nu se migca/in afarl dar asudau ci.rui ,,istorie" e determinatl de binaritatea alchimici a lui ,,solve" si
toate-nIuntru". Toamna reprezintl desigur timpul,,crepuscular'' al ,,coagula". Din noroiul visceral se va constitui astfel imaginea antropo_
inscriptionirii, marcdnd trecerea de la acorporaliiatea rostirii la corpo- morfi a textului (Agamemnon) care creeazX cdmpuri de concupis_

ralitatea semnului scris, astfel incAt in fantastica textului imaginea cenld, provoacd vibratia (iproape libidinald a semnelor, iar textu-
alizarea dobAndeste aspectul unei erotici. Ea degajeazd. puseuri de
anotimpului declinant se asociazd intotdeauna cu trecerea de la ,,res
,,libido semic" ce se fixeaz[ asupra textului care a ciprtat conotatiile
cogitans" la ,,rex extensa" si cu cresterea maselor si densitdyilor ,,obiectului sexual", plasat in viitorul scriiturii, ac{ion2nd ca o ,,cauzd,
corporale. ,,Rodul" fiind in aceastd ordine de idei emblema corpora- finali" ce declanseazr qi menfine intr-o stare de excitalie permanenti
litilii excedate a ,,literei", supus1 putrefac{iei si disolutiei scriprurale: ,,energiile semnificante" ale limbajului:,,Agamemnon se-ntoarse
,,Parc5 se copseserb. fructele/intr-o singuri noapte/cldeau din pomi primul din c[lltoria homerici,/totdeauna cdlitoria e rivala femeii,
aprig/tanjesc toate femeile din Ellada dupi bbrbatii porniti in aventura
bufnind de pimdnt/miezul lor mustea in soare cuprins de viermi,/p6.n5. rizboinic[.i(se burduqise-aqternutul sub trupuri, ndcl[it/de-at6ta astep-
gi pietrele se-nmuiaser; de cildurS,/cllcai din nebigare de seaml tare, e cunoscut cd femeia transpirilmai des de pofta blrbatului, un aer
deasupra-i/si piatra improqca-n toate pirtile/o pastX fetide si groasS, iute/ se llfdia pe coridoarele reci coscovind varul perelilor,/s-ar fi
oplrindu-1i gleznele,l\i se dezghioca uscati carnea./de rimAneau oasele
albe; era o teaml grozavilde pietrele vii, de moliciunea lor de me- intetit febra dorintei-n oricine/numai atins si fi fost de aceasti cruda
mireasm[,/ceva dur qi suav iti picura-n nlri/gi in vintre, furnicAndu-fi
duzelpoate ci nici nu erau pietre/ci chiar meduze nivdlite pe de moarte tot trupul/si biciuindu-te cu-o pllcutd durere/un fior te
cuprinde din cregtet in tilpi/cutremurdndu-te: ti se-ntdmpll o singurd
lirm,/mAnate de o chemare secretl,/in fiecare dirnineall se desfisura datE/ldoar cu acela pe care intAi l-ai ales - /dar nu qtiu ce mi-o fi de
acest rlzboi,/intr-o-nclestare inversunatl/curitau t'emeile strizile de
pietrele vii/le rostogoleau ?n mare scuipindu-le cu ciudf,,/dar noaptea m-am pus sd v[-nqir atAtea nimicuri...)". intre pachetele energetice ale
semnului qi miqcarea impulsiei scripturale, intre cdmpurile de fortb ale
acestea urcau din nou pe plaj5,/atrase de o putere neqtiutilmisunau pe produsului scriptural qi mana care inscriptioneazd. existi o consonantd

drumuri ca niqte cArtite/in convoaie compacte inverzeau perfectl, se transmit fluiduri ,,magnetice", scriptorul si ,,dfrra,, pe
nisipul/scoldnd un scancet pestilential,/pdtrundeau in case, in care o traseazd acesta sun\ tn uhima instanld ,,corporalizdrile,,
aceleia;i puteri imaginative impersonale. Simple ,,accidente,' din
paturi/foqg[iau sub cearceafuri si tot mai des se gisea,/cAte un trup de
femeie devorat de meduzi". Corporalitatea in exces este ir.rsotitd de o produc{ia unui text cosmic, ele reprezintl deopotrivl semnele unei
emisiune de cllduri bolnlvicioasd, vorbind despre stlrile entropice ale operatiuni de s emnificare s upraindividual e care anuleazd, orice distantd
semnului in care sunt inchise temperaturile vietii. Iar procesul textual
dintre ,,realii" qi ,,nominalii", dintre lsls si sena. Semnul grafic,
se transform[ intr-un apocalips caloric care duce la emolierea materi-
ilor dure, la pioliferarea oripilanti a unor plasme organice qi a unor ,ddra", vorbirea tlcutd a scrierii alcdtuiesc materialul cel mai propice
fiinle gelatinoase, la un amestec halucinant de substante, in care se
reglsegte atat vascozitatea nebulard a semnului cAt si frisonarea cdlnie al acestui proces fhri subiect si fdrl obiect, pus in ntiqcare de
a plimadelor viscerale. Astfel incAt viziunea ,,eschatologici" a lui
Marin Mincu fixeaz[. acum ,,intririle qi iesirile" de c[ldura vitall in, prezenta-absen{5 a obiectului sexual (textual), dans al grafemelor inte-
respectiv din, textura de ,,dAre" a produsului textual, dar qi acele corpo-
ralizdri Ei decorporalizlri succesive ale scrierii despre care vorbeste grat in scenariul unei ,,pan-erotici" semnificante: ,,CAnd iubeqti nu-1i
trebuie vorbe/nimic mai f5.tarnic nu se aflr in om decdt vorba inventatd
autorul in Eseul despre textul poetic. Iar pagina scris[ (a c[rei
si poa' s[ s-ascund5-n minciund,/cel mai pur se exprimd fiin{a in
reprezentare e dominati de schema colcS.itoare a vielii organice) se
converte$te intr-o ,,furnicare" de protozoare gigantice, al cdror patos dans/dar femeile sunt vulgare in gesturi/cAnd nu le spioneazi ochiul
devorator exprimi dimensiunea ,,ucigaq5" a scrierii cale asediazd bdrbatului)". Dansul e o cheltuire de energie care conduce la o noud
realul, ca in scenariul unui apocalips textual. Nimicire a lumii, dar si
,,c[dere de poten{ial" qi - in consecin(I - la o noud ,,mortificare', a
migcare autonomicitoare a scrierii, ,,eliberare" a materiilor scripturale
care, in virtutea dinamismului perpetuu al textului va servi de suport semnelor ce dobdndesc de data aceasta aspectul ,,petelor negre", al
crustelor, ce rezult[ din coagularea umorilor vitale si din calcinarea
52 {esutului viu, iar,,spasmul erotic" al actului textual se metamorfozeaz[

53

in ,,agonie", intr-o dialectici a ,,viului" qi a ,,mortului", ce debuseazl de o scheml binar5, intemeiati pe opozilia dintre ,,scriitura bun5"

in colapsul energetic aproape total, dezmintit doar de frisonarea (adicd,,natural[, vie, qtiutoare, inteligibild, interioarl, griitoare',) qi o
,,scriituri rea" ("artificiald, muribundi, ignorant[, sensibili, exterioar;.,
aproape imperceptibild, in care sunt concentrate ultimele reziduuri de
mut[") in eare sunt concentrate aspecte ,,veninoase" ale
,,fort5" ale materiei semice: ,,Mocneqte-n lucruri surd exasperarea,/se
pharmakon-ului ("leac") si care este d6tXtoare de moarte. Astfel incAt
simte in sAnge o otrav[ nou5./se incordeazl materia in molecule,/si se geneza produsului textual primeqte in poemul lui Marin Mincu aspec-
tul unei ,,alchimii negative" care duc'e la transformarea umorii vitale
urneasci iar din starea de agonie./(anonim se cernea
("sAnge", mqterial al ,,scrierii bune" adicd ,,vii") tntr-o licoare
cenusa-nnegrit5/peste t5.rm, peste zi, peste privire/peste vorbe
uciga;d ("venin", suport al scriiturii maligne, avdnd caracterul unui
ingropate-n uitare,/stituse clipa-n loc; nici strigite/de copii zburdal- simulacru demonic), iar textul devine el insuqi (prin raportare la ima-
ginea omului-lup) expresia unei agresivitdli paroxistice, care (cum a
nici, nici fuga lor zgomotoasS./peste prundul alb al pl[jii,/nici lltratul ardtat tncd Freud) este unul din semnele distinctive ale faimoasei
,,impulsii de moarte" . C[ci, dupl cum bine se qtie, in Dincolo de prin-
de cAine,/nici gAnguritul mierlei in cring,/nici mAnia, nici ura, nici cipiul pldceri, pirintele psihanalizei proiecta asupra vielii instinctuale
o perspectivd intemeiatS" pe convingerea cb ,,alituri de instinctul care
frica,/ nimic nu zmulgea aceastl zi din amorteala putredf/si dacl n-ar fi tinde s[ conserye substanta vie qi si o reuneascd in unitlli mereu mai
increlirea valurilor/care din cAnd in cdncl mai clipocesc clldut/jos mari, trebuie sd existe un altul opus, tinzAnd sd desfacb aceste unitd{i
gi sI le reducX la starea lor cu totul primitiv[, adicd la starea anorga-
lAngi stAlpii de jertfi/nimic n-ar aminti de faptul cE aici/se iscaseri. nic[. Agadar, independent de instinctul erotic, existl un instinct al
mor{ii, iar actiqnea lor conjugatS. sau antagonicd permite explicarea
cdndva furtuni/c5. o cetate-ntreagI respiri-ascunsf,-n giulgiul tb"cerii/cl fenomenelor vietii." Dimensiunile ucigaqe ale scrierii ?i conferd textu-

iarba se mai ingraqd-nc6 in cimitire/ci seara aici-adie o ricoare blajinl lui acea ,,teatralitate" speciJicd lumii inscriplionate despre care

ca o r5.suflare de dincolo/si cd soarele rnai ridic[-n fiecare vorbeste tot Derrida, legati de ,,mortul" care imbrac5 aparentele
dimineat5./deasupra orizontului globul lui abstract qi decorativ)". ,,viului" in urma unui proces de ,,cosmetizare". ln aparen{i, poemul lui

-Recorporalizarea textului dominatS. in planul fantasticii de aceeasi Marin Mincu contureaz[ tabloul unui univers debordAnd de vitalitate,
schemd dinamici a unei ,,masin[rii" de cruste - se constituie in jurul
pradd extazului dionisiac, unde ptezenla ,,eroului in armur[" ii
imaginii rizboinicului ferecat in armur6, amestec de pestilentialitate
imprimd dorinfei erotice, al cirei ,,suport" sunt mlstile feminine, o
animal[ qi aparent[. Cdci masca face parte din inventarul obisnuit al
intensitate extremi. Viziunea este tratatb insd in registrul ,,inqelitor" al
fantomaticului, este invelisul unei absente care capitX in poemul lui
Marin Mincu conota{ii devoratoare, de vreme ce personajul de text va hiper-expresivit[1ii (specific bunloari pentru artele plastice ale

fi omul-anirnal, licantropul apocaliptic care exercitb" asupra realului o barocului), excesul de ,,expresie", de ,,exterioritate" apirAnd, dintr-un
asemenea unghi, ca o marc[ a ,,teatralitdtii" care disimuleaz[ deficitul
agresivitate paroxistic[ qi relanseazi o nou[ miqcare a semnelor, ceea de energie vihle al unui spa[iu plasat eminamente sub semnul cadave-
ricului spectral. Cu atdt mai mult cu cAt ,,figura{ia" poemului aduce in
ce aduce acum thanatizarea temei erotice, legati de inclrcitura ,,libi-
dinal5" a scrierii: ,,Miroase urAt sub armuri./nu-i ceri sX miroasi plb"cut prim plan imaginea nudit[tii (atAt de relevanti din perspectiva fantas-
ticii textuale), despre care teoreticianul Marin Mincu ar5ta de altfel, in
unei fiarelun rS.zboinic nu-i altceva decAt un lup/mdrdind in haiti. pornit
Eseul despre textualizare, ci este una din reprezent[rile ,,mortji vii"
dupd pradh/(oh, li se m[rise qolduriie femeilor/umfl6.ndu-li-se nlrile
din interiorul spa{iului scriptural. Asa cd mitul textual se va converti in
precum la iepe/nechezautoate pe c6mpie in zortlgoalecu trupuri inrou- cele din urmi, in intoarcerea lui Agamemnon, intr-o,,discreditare" 4=-

ratelfrec6.ndu-se una de alta, se-mpleticeau cuprinse//de o ciudati scrierii care - in finalul poemului, cu puternice tente de caricaturl
sl[biciune/erau de o frumusete silbaticl/aga muscate cle patiml, groteascd - iqi dezvlluie caracterul de ,,simulacru" ce concentreaz5.

dezbrdcate de orice pudoare,/cu ochii-nduiosi.tori de adAnci, cu trupu-n energiile negative ,,ale pulsiunii de moarte": ,,Oracolul minte:// spada
vibrare/cu sdngele zvAcnind sub epidermi/ca veninul in guqa
sarpelui/amefit de c[lduri in miezu] verii,/in noptile lor albe nesfdrqite, 55

delirau fnri qir sub luni fugrrite-n galop/de cerele centaurilor inari-
pati". Fiindci de data aceasta, imaginea fantomei textuale e in legiturl
cu energiile negative ale scrierii, concretizate in imaginea garpelui

scriptural ("qir grafic" sau ,,literi") qi a veninului, cu acea ,,scriere rea',
despre care vorbeste Denida in Farmacia lui platon. Aici gdnditorul

francez ardta cd. intreaga traditie filosoficf, occidentalx este dominati

54

ruginitA deveniti brici/ destinul nu stI la tocnrealii,/ trtr-qicu-n comic se meclnica,,clilclentclor" de t'rerne ce Orcste sc raporteazii la

schimbl cit ai clipi/ cresc in afarl poftele noastre neindestulate/ si AgiLurtrnrnon in calitate de .,rlilerentI" a acestuia. l)oenrul consti-

Clitemnestra era toati chealir; izbucni in rAs Agarnenrnon cAnd o vraztt/ tr-rirrriu-se asadar intr-o rel)rezentare a plopriei lr-ri -generili si - intr-un
RAdea cu hohot ca un adevirat regeil hohotele lui se multiplicau in
context niai larg de semrrilicltii-cu..nristc'r seliptural'', ca tttt..epos al
ecou/ rdzbind prin peretii de ceatl ai rnintii/ bubuiau trlsnete-n ceruri,
sclierii" care isi autofigureazir aici prclpria .,t'enornenologie" (in
rAdea tot palatu-mprcund cu el/ pAriia tronul de risete-adAnci
acccptiunea hegeliani a termenului), transfbrnrinclu-se clin,,scriilura
privdlindu-se/ rideau si cclatea si tirnrul/ si vasnl din port cu care
sosise;/ rideau soarele girbovit pe coline,/ iarba srasf, si vierrnii din ingerrul" in ..textualizare". intourLtreu !Lti ,-\g(un('ntnotl este astf'el
nrorti/ rideau si zeii-n statui/ si ciiinii tolS.rriti pe ia porti/ zguduia
cosmosu-ntreg acest spasm cle putere/ si asa se niscn rl]iscalea din prinra operi poeticd a lui Marin Mincu de viziurte evident textualistl,

nou". ,.Regina cheali" e, in acest context. replica, in versiune caricatu- care exclirde lec:tura intenreiati pe ideea unui rel'erent ,,exterior" (altul
rali, a ,,oglinzilor oarbe", fl-eurincl nirnicul scntnului si inidtislndu-se
decit textul irrsusi), clci. dacii poernele clin volumele sale anterioare
ca pure .,vacuitlti". asemenea reeelui-ciuperci din balada lui Ion fdceau cu putinti o abordare ilc tip simbolic * ..ternatici" sau .,arhe-

Barbu. a cdrui ,,calvitie'' trirnite , lu rindu-i. clupi curu ne incredinteazir ripalii" - .,eposul" constituit clin ..uritetnele" legendei atride se do-
criticul Marin Mincu sprc ..corrrplcxul nuclitatc-rnoarte". Fiindcl
,,nuditatea acestei ciupcrci rlivLrlgr-r sin{rrrir fii.nta ci cle neant", ea fiind vedeste cu totul irnpc'rmeabil la o ..hclmeneuticl" de tip tratlitional. De
prin excelentir ,,scrrn", ..gnonl al tcxtLrlui", dilcrentir in sine, ,.lipsitir tle
arci si clificultitile de interpretari'. pe care cortrentariile iputine si
orice corprrr-alitate". l-a lel se intanrpli .si in intoarcerea lui superficiale) de pinir acunr le-au pus cu prisosintir in relicl', clovedind

Agantctnrton unde iuraginel Clitemncstrei plesuve declanseazl o lipsa de aderenti a metodei sinrbolice (sau ("tenratice") la constntctul

,,t'omedie ct .senuttrlui"'. L'ont'o(ul irt.fcttu ittstcuttei te.rtuule", d('esto r.,o textualist pe care ni-l propune aici Marin Mincu. Astfcl. dupir ce

fi supus deriziunii nintic'itoare (replici a ..combustiei din poema lui constati cI autorul ii conf'erl temei eschiliene ,.un final f'ericit-absurd".
Barbu, prin care sunt,,activate" veninurile literei ,,rele") care ii sparge Durnitru Muresan incearci sI sustinir ideea (citusi de putin convingi-
exterioritatea ,,mincinoasi" si ii reveleiui nihilitatea, neantul, golici-
toarc) ci poemul ,.rescrie in versiune ruodeln[ tenra hybrisului erotic",
unea care se reflecti in nuditatea sa exterioarir. Acest ritual al discredi- integrdndu-l in,.erotica" lui Malin Mrncu. ciireia i-ar conleri.

tirii semnului (scrierii) imbraci acum infltisarea sacrificiului grotesc, chipurile. o ..cheie unitarl". irttenteiati pr] opozitia clintre ..Aflodita

ceea ce conduce la trecerea ,,glit'ei" dc la ipostaza de .,pharnrakcln/ p[nrAnteascl - lenrient generator dc indoiall, virrir si picat" si ..At'ro-
("leac" si ,,otravi") la cea a .,tapului ispisitor". a .,pharmakos"-ului. in dita cereascd - logos derniurgic si ciltitrtic"'. Observatiile ltri i)tunitru
imaginea acestuia suirt proiectate,.otrlvurile" scripturale, aspectele Mulesan plcltuiesc prin laptul cI rirniin cantoll,ate de nivelul cel rnai

,.diabolice" ale semnului scris, iar expulsarea lui e.rtra muros, in afara sr-rpcrficial al textului, reprezintir rezultatul unui denters ,.constatativ"
Cetdtii-text, duce la restaurarea plovizorie a ,.sindtltii" si ,.intelepciu-
nii". Astt'el incAt. .,locul ingridit" (textul) isi redobindeste aspectul de si nu ,.interpretativ" dupl cum plcirtuiesc si pritt aceea c[ l"rrivilegiazir
..partea'' in detrirnentul .,intre-qului-'. procedlincl pt in ttrtnat'c recluctro-
paradis bucolic de ltr inceputul poen.rului: ..ruginit se urni tot pimAn-
tul/puii iar iesirl-n ogrlzi s[ se scalde in praf,/ purceluqii guitau ddnd nist. Dar principala irrsr,rficienti prolinc clin inadecvarea rnetoclei ("vin

cu rAtul in scroafir / bunrbii laptelui sir se-nmoaie la f'el/ fi sI inceapir nou in burdul'uri vechi"), care il .,trideazi" si pe Valentin F.
Mihdescu, cititor totusi atent tl poetnului. pc care il cortsidera cu
sI curgU valuri mari se sdltarl la tirmuri/ innecAncl dintr-odati cora-
subtilitirte, un lel de ,"pandant" la erotica ,.biblici" tlin f.tcrica tloepte,
bia/ aerul cel stdtut se ntiqci./ din senin sc iscard furtuni si lltrard cdinii adcvlrata senrnificatie a inloortat'ii !tti
descoperiti * ir.r opinia criticrrlui doar Agutttenrrron ltutanr.l fi
la LunI,/ lingi sAnul doicii ascuns firl veste-ncepu si tipe/ Oreste ca prin raportat'c la Alinr.

si cum l-ar fi-mpuns/ ca un spin netrebnica soart[". Ceea ce marcheazi Viziunea,,an)oros-extaticir" a birbatr"rlLri (Alitrt) si cea ..denri-

slhrsitul unui ,,ciclu te.rtunl" tlur si inceputul altuiu, asa cum o tizant-groteascir" a lerneii clin ..r'escrierea" legentlei att'ide ar coltverge
sugereazd irnaginile ..convulsive" si invocarea lui Oreste, a ,,fiului"
intr-o viziune iutenreiaii pe sentimentul unui esec: eseclll in plan eris-
care ii succede ,.tatilui" in istoria unui proces perpetuu, generat de
tenlial, dar si rnr:tafiz.ic, al tentativer de a rcl'ace unitatea prin'rordiirl.i,
56
anclroginic:i a I'iinter si. consecutiv. a lumii". Concluzia lui Valentin F.

Mihirescu, care e de altf'el un krc conrur.r al abordiirilor de tip arhetiltal,

vldeste aceasi perspcctivi uniliLteralii iLsupra poemuhti pe carc criticul

51

incearci. sir-l ,.reducI la o filosofie". Iil pliveste textul exclusiv in rap{rrta''L: ia .,prodLtctivitatea" ce se autoti-oureazir in poernul lui lv,larin
Mincrr. ln colrsecinti ,,sernnul" lr.ri ,.iiterar" (Clitenrncstla) va fi trans-
lumina conotatiiior iui erotice, friri si se opreitsc:i indea.juns - pe de
altl parte * la pluralitatea nrlstilor leminine, cie irnde reductia lirrnrat aici in sentn pur si sirnplrr. care isi exhibeaz-[ pe parcursul
schema-
,.nristerulr,ri scriptr-u'al" rtidrrl de sens si evanescellta. E,ste trtcniai ceea
tizaritl la figuririle in resistm caricatural ale concupiscentei" CIci -
dirtoriti insirficientei alsenalului metocloiosic de care dispun - antbii ce n-au inteles cei doi comentatori ai ltoernului. incerciind sI tradr.icir

comentatori :le vld pusi in situatia de a face abstractie de orice alte inttturrerert ltti Agantemnon in liurba.jul sinrbolic al cirarnelor lui

senrnil'icatii posibile ale textului, irlprlsibil de circumscris. lIrI a se Eschii I

ajunge la contradictie si r:hiar la non-sens. printr-o interpretare de tip Cli.ci textul poetic presupLuie ntodalitirli cu totr-rl particulare de

traditional", legati de ,,postulatul" unui ref'erent ."exterior". Ceea ce abordare; e vorba - se poate citi in aceastir ordine cle iclei in Flseul
despre texrualii.nre - cle inventarierr'a .,tcrlclrtr"/"figurilor" (adici de
ilenronsireazi nu lipsa de sagacitate a rec:enzentilor. ci totala lipsl de .fantostit'tr tertulrri). dar e vorl-ra rrli ales de a se rnvesti_9a nrecanisnrul

r"rermeabililate a poemului lui Marin Mincu la alfe atrordari ciecAt cele textualizirrii, a.jungiintlu-se ia ..scirenLr llrobabili clupii care niotivele si
fbnrrele semniflcante de beizii contunici intre elc (...) la cirile liguratiei,
irnpuse de grarnatica textului 5i de legile textualizirii. sau, altl'el spus, directia misclrilor intreprinse de ea. f iliati;r lor poetioir si retoric[" si
oricntarea in nrod evident textualisti pe cztre poezia sa o clobdndeste ..la n'rodul cum se constitr,rie si se allrnri textul in procesul siu cir-rblu
de producere a scriituni si a lectLirii'' (sau cu alre cuvinte la o,,prag-
odatl cu intourr,t t e rt !ui A,gunrt,n urorr. Ciici irr timp ce poelica miiticir").

moderirismtriu:i. ltr r:lrrc se ralrorlcazir rnai rrrull sau mai pLrtin explicit Dacii trecerea in revisti a elelnenlelor cle ".lantasticii" ne-a permis
sI punen-r in er,'iclentl c;Lracterul de ..mister scriptural" si de ..epos al
cei doi contenti.ltori. vchicrrlt:azit cu ..vizirrni" guventate de l'ainiosul scriiturii", tt ultordurt: din ite rsltr't tivti .,1treg.111o1icii" a poe ntului lui.
l'[nrin Mincunu e. la rAndrt! ai, mai putitt rcict,rtntdin ceea c'e prit,este
principirr al ,.l'an1r-:zici tlictator.illc" (crrr-c pr-csrrpune abolirea .,realului" ditnensiunau attrofigu.rativri a tort.s!ntt tlrl si 1r'eccrca cirtre un praxis al
in imauinc), ;rocrrrrrl lui Marin Mincu sc subordoneazl ideii cle,,text". poctizirii cle r:vicienti orientarc tcrlulLlistti. lln p1 1slq rtsJrL-rt cure rltrtge

pe care tcoreticianul o rlefineste pornind de la precizlrile Juliei atentia. clintr-o asenlenea perspectivir. cs[c L 1/n,!/i-rrr.!iu ,,.,;t,cyentialtt" a

Klisteva: .,textul este (.".) productivitate, ceea ce inseamni e,X: (1) textului, alcirtr-rit din segmente intlc care nLr exis{ir tr legirlurir de conti-
nuitate pc:rfectii,,.punerea in paginir'' apiiriind astlel ca o,.textr-rrii" rle
raportnl siiu cu limba este unul redistributiv (destructiv-constructiv) ,.plinuri" si.,golLiri" crrc repnrcluce aspectrrl ..alveolar" al sr,'rierii.
r\vern dc-a lirce cu uir plincipirr conipozirioniLl. cei al ..fragmeutaris-
deci el este abordabil mai clegrab:r cu ajutorul categoriilor logice si
nrulrri". prezcnt. desigirr si in liiiur ntoticnristli. under rolril siiu cstc
matematice dec0t cu ajutorul celor lingvistice; (2) este o permutare de acela cle a optrl-it. la rrivelLrl sintaxei ;;lcticc. dar r.pai ales ia livel
sernalrtic. ..nlpiun" ce ii confe rI opi:rei ;rs1tr:e tul unLri ..ril0z;ric". alciL-
texte. o inter-textualitate: in spatiul unui text mai multe enunturi luate
tuil (lin secvente elerogene. iutrc care existir rnai cLrrlnd tensiune decit
din alte texte se incruciseuzl si se neutraltz,eaz.L". Astf-el incit,
potrivile, ef'ectul crcat fiinci l'ainro:rsa..clisonantii" in care Hr:rgo
mecanica alcituirilor si a clezitlcltuirilor, corpol'alizdr.ile si decorpora-
lizirile succesive ale scrriiurii, asa oum pot f i sut-prinse in oocmul lui Frieclrich vedea cheia clc boita a tenrrnreirulni liric mocicrn. Cu totirl
alta este irrsir lirrrcrionalit;rtea acestei ..ntetode'' rle cornpozitie in
Marin Mincu. tin de dimensiunea reciistributivi a textului si" prin inter-
poernul .,textualist", cilre l1!"1 ..rcprezinli" ci se ,,autoreprezint[".
n'rediul lor, acesta se autofisuleazl in aspectul siu ricfinitoriu de
.,pune.reo itr 1;,tginci" sctu (u!tfel tpur) .,dispt.rtiereu syttttiolit" u t(:.\tului
.,,productivitate", ?si ..ilustreazi" piincipiul de l'uncriorrar.c, apare ca o
('onstituindu-st: ttiti intr-un nri.ilot.' tle uu{rt_fiqurure d r( t'iittrtii ( arc (
,.scherni algoritmicd", ca un ..moclel dinamic" cu un gracl tbarte ridicat
alcdtuitri din ..ddre" si ,.spritii rrl/;c ", astf'el inciit ,ragrreri tr,!e te.rtului
de abstractiz"are, pllsat la ntare distantl de .,imagistir:a" poen.rului
vor crpdrea tu urt .fel de ,,ntt,qo-s(tltte", de .,ntc.ga-y,ra.fenre",
nrodernist. In tintp ce, din perspectiva relatiei inter-textr"rale,
Intoan'ei"eu lui ,4gurnetnrlon e o ,.rescriere" (modalitate de a t'ace clesplrtite de interstitii ct: nu intrirzic si aclucir sufesiia aceiui .,altabet
extrc'm de transparent jocul intertextualitltii) in interiorul cirreia
59
..serrnele" unui alt text sutlt .,absorbite. neutralizate, ex-sanguinate" de

orice semnificatte sirnholici si inteerate in miqcarea autoref'erentiali a

sernnrticantului tc'xtual care le transforma in ..figuri" ale propriei sale

alcirtuirildezirlcatuiri. Astf'ei, in timp ce un ,,ideolegent" ca ,,hybrisLrl
erosului" (si ideea de hy'bris in general) ocupa un rol esential in struc-

tura tragecliei esc:lriliene. el clevine cu totul iipsit de semnificatie prin

-s8

alveolar" despre care vorbea criticul Marin Mincu in Eseul despre existe./ nu are loc s[ existe/ e pratul subtire ce picur:i din mozaicuri/
excitlncl nlrile vr[biilor/ ame(ite <ie arta rnodenlS/ (trebuie neapdrat sd
textuali a.are. Prin urnrare, .,fiagmentarismul", ca principiu compozi- vedeti Cctsanovri ultimgl fi|n al lui/ fellini spun gondolierii) sunt ghizi
tional clevine aici o ,,rnetodi" de ,,spatializare" a jetuh.ri scriptural, tine rafinali/ ce te invat:r/ cum si prive;ti o privire/ o privire
vlztrtl de
de ,,grai'ie" in sensul cel nrai propriu al termenului si se integreaz[
departe ardtir ca un scaun sinucis/ invaginat in peisaj)" (Artistul firt1ir
astt'el in ansamblul rnijloacelor,,speculare" prin care textul se Ia Venetia). Iilentificarea .,figurilor" ce apartin de titrrtastica textului
este lesne de rrgalizat qi ele nu clif'eri in rttod raciical de ,.recuzita'' inla-
ar"rtoreprezintl ca structuri si ca procesualitate. Tehnica ,,segmentarii" gistic[ a volulrelor anterioare. Sunt evocate (asa cunr se poate vedea)
se asociazd insii in intoarcereo ltti ASiamernnon cu o alta: cea a ,,paran- sugesria anihillrii realuhri in acrul elaboririi de
tezeior" care au rolul de a ,,decupa", de a ,,mf,rgini", de a ,,delirnita" iraful (care aduce (echivalentul ,,plastic" al textului conceput
(de data aceasta in interiorul aceleiasi secven!e) si se inscriu de aseme- iext), mozaicurile irl

nea in repertoarul metodelor autofigurative. F'iecare segiment al aspectele sale de bidimensionalitate), plsirile (ca figuriri ale grafenlu-
lui) oglinzile de ap[, gondolele ("vehicule textuale" cale perrnit
pctentLrlui (continind cdte o pararttezd) se intenteiazd astfel pe opoziyia translaiea din ordinea."ulului in substanta specular[ a sernnului scris)
si gonctolierii care par sir personifice aici instanta textttald, sunt
tlintre wt spuliu ,,interior" si un sptttiu ,,exterior", iar locul fs,r,cmivrieleesssteti rsiicp"reiuinsncielnuie-,s",ein(apitdeiiicrmidds,sc,purirrpilvtucirereaasleeteccixitrteou$lrutaei-"l)ci. istSienudabuotr-risdbeouniepaet"epmuridnvesiriuersaichcceeemsseee
a ,,invaginlrii" ce se ret-eri la absorbtia realultli in suprafata poroasd a
,,tngritdit" (care ocupd un kx: esettyial in ittve,ilarul de ,,Jiguri" al lui leasrteincduulaedie, vdleraptrinvoirieuain"dPertvtdoaratroeaarleu"luai
lvlarin Miucu - fiincl, dupit tunt utn vci?.ut, itttttginea textului tnsuqi) iqi hAitiei,legatl aceastir schernl.
ve avea astfeL, ditttr-r) perspe(tivat vi:.Atul tle duto (.tceestd ,,pragma- ,,ochiuluilextual. Dar ceea ce
tictt" si ttu ,,.fhntustiLu" clultorttrii, ct'ltivulanntl perlcct in structurile "i,r,*fititga. uqurobauuli,.a-a,"doi"nnoa.ure"naiuv,pe,pr"sel.uiuslatuvjeileolitriiiemcleleettnzae.fiinzctiuecleez,i,,edxdiperre-srroieelcenumtezniltoiazrarrr"eruoardnedriilnseics"umrcrsreululusi,ei
purantetit:e. Ele repr.czinti,,puneli in abis" alc ideii de text, elemente care dobandeste t()nalitirti colocviale, o tendinti n.rai radicald de
prin care senrnificantul textual se autofigureazir ca ,,inchidere organi- in virtutea unor asociatii
,,insolitare" a lirnbajului care tincle sir apropie scriiturir, notiuni tot mai
zaItr", ca,,arhitecturl. lar ceea ce trebuie si se sublirrieze aplsat este ce tin cle psihismul aclanc al operatomlui de

caracterul eninantette gruJic al acestor procedee, care nu au ca efect indeplrtate. cenzurarea oriciirei gesticulatii patetice duce la disparitia
,ffp,.ust"uerr""cn,niir1e,"uiltetslaopniro,ir,teenimmxaplepurlleieuasiiilto'c.arnuitiislsotdienne,gevBdizaerierucbcnoeuer'cabaaarnseerabtsioinuamtgeneil,earecpntauozeapib,luizueleilnxaaadzrcludt,a-sceucsmeaumpsn[neteruiontlurtraAii'nmcsInu--
decAt ,,vizualizarea" (la nivelul prezentlrii in pagini) a produsului ui.tot"u aiestui demers, telra thanatic[ se ,,eterizeaz-d" (echivalentul
scris qi a schemelor lui functionale. intrebuinlarea unor asemenea noptii ,,eterice" din volurnul anterior fiind de data aceasta "eterica
tehnologii malcAnd trecerea de la ,,discurs" la ,,text", repudierea *oo.t.;;.1 iar rnateria vitald intratd in disolutie dobAndeqte fosfbrescente
si reverberatii luminoase. se decanteazil, oclatl cu trecerea vietii in scri-
perspectivei ,,logocer.rtrice" qi, odatl cu aceasta, trecerea la un tip de itur1, cte clldtrra visceralitltii abjecte. Simbolurile acestei conversiuni
vor fi vietatile marine: scoica, meduza, crabul sau peqtele care adttc
poetizare care nu poate fi conceputd decit ca ,,grafie", abandonarea nsuiJg"eipsutilaumdiinceorapliul ljuuicA',rnedcue-"t:e/,,Ncaicni dnumaqrteiiacAanrudntcef,tuzaridarernailcull/asttahinpne/
conventiilor retorice in favoarea conventiilor ,,grafice" care tin de viat[ putrezind/ puzderie de ierburi sinucise/ zdrente de
mor^manele de pestrile scoici meduze gratioase/
specificitatea operatiei numite textualizare. crabii greoi fragilii
alge leqinate/
15.0glinda stacojie
61
,,Saga" textualistl din intoarcerea lui Agametnnon se va continua
firesc in voltrmul Prttda realului ( 1980), unde actul elaboririi de scriiturl
in care sunt antrenate toate tensiunile fibrei vitale se infitiseazd ca un fel
de exorcism ce compenseazi sentimentul unei acut resimtite tiagilititi in
plan ontologic. Temele chtoniene din ci4ile rnai vechi ale poetului,
traversate uneori de izul descompunerilor organice, se convertesc aici
intr-o lirici de transparente, iar odiseea textului capi,ti caracterul unei

,,cata-baze" car-e isi integreazi motivul ,,cetltii-mormAnt" (de unde
flecventa invocare a unor ,,cetdti ale rnorlilor", a Venetiei sau a

Pompeiului) si conversiunea vietii in scriitur5.: ,,aici frumosul natural nu

60

pesti/ balene a'rctire de lurruiral cP.Lvc clc delf'ini iu agoirie,, (plujri). elernentul scriptural priu excelentir, ,.vizualitatea ei se inipleteste cu
Avern dc a lace, tfusigur . eu. p.c'zic,,J *iJtelici''. .si c,,,r pe drept miscareil intr-un f'el de textualitate anirnatl; lexlul inteles ca producere
cuvant ariita valcriu cristea, ..cvocati in arlple vizir-ini de^univeis poetici are (...) el insusi un ochi acvatic": In poenrul Plalit act'aticnl
car'alizat cu elenrerrie vrlatiie sau iichicle ce s'1'eri1 un proces cie coa- este evocat in dimensiunile sale de ,,pro1'unzitne'", el este o masf, de
gularc, cle iurlerire i'olccrlari. de solidiilcare (...) sau di*rpotrivii, si. fluid transparent, un strat de materie vitroasir cimia reprezentlrile
m:ri ales, 1n stri.ile ci de animalitdtii ,,furnicltoare" ii conf'erii aspectnl cle ,,animat" (ce este insi
nlcnriunea. lichellere. cle clisoh-rtie, sub fbrnrl de pastd.,ie doar aparenti a viului. travesti al evanescentelor textualc). sen'ind de
mi;igri". (llr
insi, ci 14urin Mincu nu ettr.tcti iu at:c,sle pctt:- niedlu pcntru ricirea si n-rineralizarea plasrnelor viscerale, peutru
Ii:..iit'i .li:itLt trttit,ersului, t i srtirile tlc u7;regare nle rncttt,riei te..xtucrle, trecerea sAngelui in salinitate qi in depr"rnele cle cristale. ln acest
cci;rguliirile si liclrellerilr alrernativc ule iextuh-ri in perrnanenta sa context, sirnbolul .,mateir" al scoicii devine o tigr-rlale a ,,glil'ei", a
ebrrlitie. chinria secreti a semnului scris, ..rrirte.iul,' textualizirii. literei. ce are aspectul urriri corp uriiis si tlp:rc a clrui substantii,,avidi
de vrati" a absorbit ca o sugativi energiilc vitale in virtutea unui
pe lVliscarea poenrulrii estc itclllr u'a de ,,priere'', trecancru-se aproape adevf,rat,.l'ampirism" al materiei. Ceea ce subliniazi inci o datir iit
nc'simlite cle la peisajul marir, con|igurat in rnod apisat caracrterul pur gralic al viziunilor din Prud[t reulului:
rraniera ,,picturibr esentialmente scripturaii, irnaginatia lui Marin Mincu elaboleazii
b'rieletasfiizaicvea"cuailteirtuilnorui De chirico, priri ncurrrr,rlarra rnor terrsiuni inc:tlL_
,.g.elc" ca'e acrrm scmlele unui ,,alfirbet cosmic", un soi de ,,lettrism" guverneazf,
cupltii i'izi<lrr,rrria ..golului vorbitor". rnecanismui poetizlrii care devine o masinlrie de litere in sensul cel
clici ..rciLlul" irrtcrcs-e:Lz,i rrici .loar mai propriu al terinenului. Scr:iere pur si simplu, grafie. Astf'el incAt
i'la reprezcntarca .ctulrri lcxtLril. ,,plaja" pe care o evocl pr:etul ia tot mai mult aspectul paginii scrise,
tttlsura in c:rre r: tcxt" cioar irr rrl'rsirr.rr in crrrc corrlirrc..entbletite.le., ea este teatrul unde se clesliqoari aceastl tulburitoare ,,magie" a
alsapsatrie{ciult'le-irrrepnrsi;rtciratrrils--irrrr,inl;Llr'eIueIrolcclrcgciltlqrrt.ir.cnrslrLtpriaiadrl.ecn(c.trizrr-iirrLssrrterirluiaciurselc"rsiielrrLcorrr.c-r'iuticlttaie'rc.acl zidis.eiptlilaiacssiiarnrrecaaitlliooclc-e scrierii, care condenseazi toati bogltia si diversitatea realului in ima-
m,s,r{eoiovap'eritraeiat"enpaeraucr.riirinrrei"pt'reuoxctcur'slieloileeesxrtneeercdtaietibrcoiatiisceuexpp-rr.esp.,irepoei;'riisgriai,rljr'uai lt,siirors,ru,,ar.iutp,t"to,urrr.,aaErl.iri ginea,,descirnati" a sc:ntnr:ltti. ce ajringe siexprime, la un nivel foarte
iar abstract, ,,schema", principiul dc. ot-ganizare a ,.textului cosnric", pe
io urrrrele .^irxiornaticii'' bar-tricnc: lVl a r i r t 14 i n c u c l u lx t rA nd u t unt n u .[o rnte

se posibile de exislentd, t'i vit'tuoliidti.le in.scriTttittrdrii ocestoru,
,,ofelizeazi". iisemenea aper.r bache r"i ii"n., inviti crirect la extinctie.
ias'etl rvnoiree.tiliatei'r'sosirtl'upi,r'*zaielara'tataiil,ih.g"ionrtcircliici.ualirnctiri-etorvaornerastetroabrr."m.uccieiigpaatarsssrom"ar.u-theretciirre.a,llupiilietduiel trtictogranrcLe unor .scrieri posibile. Astf'el incAt caracterul ,,livresc" al
ficrhiirtc acrestor poenre (despre care iiu volbit cl parte din recenzenti, de ia
Alexandru Clclndeescu Ia Mirt:c:a iolgulescu) trebuie luat cu un inteles
.,ilrzeli.., mai special. El se raporleitza la o I'iziune confortn cireia cttrtea repre-
zintd ,,obiet:tul arltetiltul" (irt ut:tcJttiune, chittr, tle idee, ptlcttonic:it) de
vitiile i' lu care se rev'enrlicit toole cri.\tetllelt: (ele. fiind in totulitate mui mult
mtcsipnilne'aaoarif'aarrrolse1-atlteradadelnirielr/aiivzser'srielpri/p,duez-s/tieiretni/tpeerizctricncuicnisrhaiclicgcrltraiilu/irnuie:trrrdifedl.iiiuz,.res/inredfriiiiczzetc''riuei'srtrsaruiiiagncr'tprriiairennerstipnrocdiii:tltirrctir*c/iset//igsicirrcvlitm,ccrperaaiegl.iltirnrlrli,/pir.i,gsleterpcuesilrerrialarelserznsuzcrr/gdirtrniiiricrrden/eiletcairiici'-s'ltrsrtiaeiiiczpirte-ri.onetu'usattirpicrrl]fr-/ciliilttuaiauevnunrairrdrnecisr.auurg'o/rsaiL-ccnevttir//rnht/rrr.eciq.ifte.-iirui.iter.-plsz-crrabizirii'nr'guisitnl"ndcrrririteeve*vipnsocJurciletriaaofo/itst,riducl,isicrrtieai/ii'i'
meduz-e/ vf,rsate zada'ic la tirr''l (projd). I'ragi'atia .,nrateriali,, a sou ntai putin ,,cdrli",.file inst'rilttionute suu ,,litere"), tn timp ce
cirtile scriereu reytrezintti tnorlelul irleol ul tutLu'or uttel.or unlone m.ajore. Si
poetului care. i' sare cre incel;ur. era iiiscinat de vizir:nea e neindoielnic cli unei usr'ntcnea perspccti\e i se potriveqte cel ntai

rl.u,epipa.rsFe1izeinelodnrct"ldrtiel-el,iararqiccavea.ctui:crmu,.lluupir.teuccraiilzroear'.'Mcsuaiiir,in.ihi urMorcninuecllouers"i,ennetrts_iatuelnicnlc0lauaprniitntaoastltiictlaaincutEemsxetduue-l bine calificativul de textualisrrr.
despre te.rtuuliTtre consacrat ,,oglinzilor de api,, barbiene _ apa este
16. Fertilitatea m0nstru0asI a semnului
62
Si se poate spune cI textualismuL practicat de Marin Mincu este
unul ,,Jdrd limite", imaginatia poetului tinzAnd spre epuizarea

63

obiectelor scripturale si construind lunri neslirrsite de texte care se va detine o capacitate celnrinativI insani. va deveni terenul latentelor
contitr unul inlr-.rltul si se genereazd unul pe eciiLialt, intr-un joc nronstrlroase figur0nd lintln.jul tleJtrtitulat tle actualilarea virtuuli-

perpetuu rl ..intertextualitlitilor cosrnice". clu totul sernnificativ clin tdtilor sale tle ntsn-lintbtti. sau. rrrai exrct. ..spitliui interior" invadat de
,,spatiul exterior", cosnroticul supus invaziei haoticului anarhic,
acest punct de vedere este buniroarri poenrul VAndtorii de berze, care ,.ibrma" dinamitatl de..fortii'. in ace'st c()nrc\t. oul va reprezenta. la

reprezinti, in rnod evident. altccva clecAt (asa cum credea un comenta- tel ca in universul cxpericntelor. initiatit:e barbiene, o embleml a

tor) ,.rrn lilrn in 27 de secvente despre civilizatia contenrporanir eclec- scrnnului. care nu rnai trinrite insi spre aspectele paradisiace ale stirii
de increat, ci e rt corporuliTcrre cle energii tleslntctive, care.fac.sit
ticir sr corrtradictolie. anlestec si lupti intre vechi si nou. sat si oras,
e.rplodez.e .,realtrl" lintbujultri, itr.rtulAnd t'ocarirul nesfdrsitelor serii
clcspre traclitia sccurizanti ocrotitoare de identitiiti (spre care merge in tle posibile ale ntateriei .;enutifi<untt'.lar ,,genezele" pe care le inre-
gistreazl seLrventa cle inceitut a poemului lui Marin Mincu nu sunt
clrip cvident sinrpatia autorului) si uiodemitatea cosmopolitir, unitbr- cosrnogonii, ci operatiLrni scmiotice, avlncl ca teatru de desflsurare
nrizaloare" flindci VAncitrtrii tle bcr?.e se inscrie in sl,era gestelor
textuale si se ref'eri (autoret-erir) la drarna senrnificirii. problematica textul, adicir acea ,.pr<tductivitate" care pernrite in cea mai mare
mlsurir experierea limitelor in actul de sernnificare-comunicare.
lroenrului fiind asadar de tip scriptural. ea ttd.stdntlu-.re toctttcti rlitt
sirtonitrriu pefiectd u lui o li si u,r'r'rle. Proha textului se rnetamor- ,.Berzele" vor apirea irr accasti ordine de idei ca irnagini ale grafemu-
aici intr-o aventrrrir cincseticii. nu
for.eaz,ir acccntul estrr l)r-rs (le (lilta aceasta lpipesictilrincrelencsiounnoetaatdii e-zsarolcteitsuti-, Iui, perfect izornorfe cu oul malefic in virtutea creclintelor infantile

in care care le leagi de naslere. in timp ce ,,vinarea" lor nu reprezintd decit

itoare a actului lcxtual. Astlcl irrciit lroenrul va rlcbuta cu irnaginile numele figurat pe care il primeste acunt procesul flxdrii in paginl,

apocalipticc alc urrei Iurni ,.t,pilc". care a clobinclit caracterul trasarea..literei" care a.,supt" substanta arderilclr vitale: ,,sI pornim la

,.compostului" prirnitir,, rrl ..plirrnadci'': ..LJn soare indil'crenvcurgand vAnltoare cle berzel se iLuzi o voce r'azleari'a/ele ne stricl iarba
lichicl pestc rratcric/ l)louir f'ecu'd cu ouir/peste pridvoare cle
v.rbe/aertrl e putred/se umfli cuiburile si crapi./improscAnd cu acoperisLuilor/ne-nfundi hornurile cu crenei/se scap5. induntrul
caselor/firl sd aibii rusine/nici teamir/firlgii lor ne pltrund in
or,ri./se-nsrasir tdrana c:u icre/de oui pute ganciul ascuns/de nour luni/tot asternut/ne inghesuie aerul intim/nc giidilir nirrile/ne sufbcd/ne
ploud cu or.rd" Deloc intiimplirtor, poetul incepe prin a invoca ,,un
spioneazi noaptea ciind I'acem copii". Aceastl ..inviizie".a zburi-
soare" (altrrl - evident -.decit soarele pur si simplu), f,igur.are a
instantei texluale, le,eatd, asa cuur s-i.r vizut si in inroart.erecL lui A,qa- toarelor expriml tocniai inlruaiutteo .,exteriontlui" itt ,,intr:rior", pro-
menutott de aspectele (acol0 antropornort'e ) ale solaritrtii (Apollo); el bletnctti:rtrett ,,codului" ltrin ttcyiuneu Jbrtelor cdre se maniJbstd in
cnrporalitateu grufentului. lar aventura cinegeticir va avea loc intr-un
este intr-Lrn 1-el analogul ,,soarelui nriezonoptic" al esoteristilur si al d6cor in care se regiseste toporrafla universului scris, dominatl de

..nadirului" barbian. antrenat intr-un straniu proces de lichefiere (acea reprezentarea supraf'etei (soseaua) ce implicl totodatl ideea ,,glisaju-
,.corporalizare" a lurlinii caracteristici ..orei incer.te") si cle propagare, lui", a parcurgerii unei orizontalitlti ;rbsolute, dar mai cu seamd de

trasand rniscarea de autogenerare a textului. in tinrp ce rnateria specu- inraginea .,direlclr" ce se incalecl si se suprapun, sugerAnd structurile
larii ntr va nrai 1i. ca in poemul plajd, a1>a, ci aerul. care co'slituie
niediul r;el nrai prielnic al decorporalizirikrr, al pierclerilor t.le masir si ..tectonice" ale palirnpsestului si evocdnd prczenta ,,vehiculelor

densitate. cici, asa curn :u atr Bachelarcl. conternplarea cerului, care nu lextuale": ,.pe soseaua incinsi dlre de cauciuc/se incalecd se sterg reci-

este altceva clecit o nrasl de aer albastru, dirce la f'antomatizarea realu- proc/se incaierd se conflncll, se topeste asfaltul/se inmoaie incleind
lui, intrucit ..fiirrta care rnediteazi se alli in acest caz in fata unei
f'enomentalititi niini'.rale. pe carc o poate (...) clecolora, atenll€t, sterge. rotile/doar ddre de cauciuc/pe soseaua incinsI". I.'aptul trasS.rii de urn're

Cur.' sir nu lie ispititi,i de . nirvani vizralii, cle o aderare la puterea se asociazd cu o ernisiune de cdlduri nesinltoasi, e un proces entropic
lipsit[ de act, la puterea linistitr, care se multurneste^cloar si vad[. apoi (dupl Clausus entropia reprezinti tocmai reducerea tuturor formelor

si vadi unilbrr.rul, apoi dc-coloratul. apoi irealul,,. in acelasi timp, in de energie la energia caloricl) care metamorfozeazE textul intr-o masl
mult nrai rnare misurir decat apa. aerul .eprezintr prin excelenti o
amorf'I de materie seniici, intr-ur.r ,,asfalt" semilichid care trimite cu
materie a evanescentei. a spectralului, a .,mirajelor" care figureazr din
perspectiva tantasticii textualiste ..minciuna" textului. in consecinti el gAndul spre simbolistica substantelor in1'emale, a .,smoalelor" ce
calcineazd tesutul vital. ibrmirrcl ,.cliea-euri" si ,.cruste", adevlrati

64

noduli de ,,materie moartd" in jurul cirora pivoteazl carnavalul spec- reazi aici amintind in nrotl izbitor de perspectiva .,gramatologicd" a lui
Jacques Derrida. AceastX prolif'erare ametitoare a semnificantilor nu
tral al fantonrelor textuale. ,,Fertilitatea" monstruoasd a semnului va fi intirzie sA capete accente groteqti, ea devine ..dans bu1'', care trans-
opusl acum f'ertilititii tiresti": ,,hai si Ie stirpim fIrI rnill/(parc[ erau
destule voci)/ ce nevoie avem de ele acum/cind rnuierile nasc fbrmi actul semnificlrii intr-o mecanicd. Iar texnil tsi va contine
propria negatie, ;troltrittl re.fle.x parotlic, obtinut printr-o miScare
des/copii dolofani/cAnd ni se prlsesc vitele si or[tlniile/ca in curtea lui inversl elanuhri ,,expansiv" care a dus la constituirea. labirintului
aureliano segundo din satul macondo/apoi uitati-vl qi la alte sate/nici
unul nu are berze ca noi/Si se descurc[". Opozitie de fapt aparent[, textual qi a ,,scriiturii in scriiturl". Este vorba de un procedeu oarecun.l
analog faimoasei ,,puneri in abis" in urnta cirreia fragmentul ajunge sI
fiindcd universul prdsilelor paradisiace pe cale il evoci acum poemul oglindeascl intregull miscarea cle expansiune a scriiturii se converteste

lui Marin Mincu face parte din geografia ,,ireal[" a papirosf-erei si isi acum intr-o ,,repliere", textul concentrAndu-si esentele intr-o secventi
are trasatl harta intr-o celebrd paginl literar[, aceast[ retoricd a
care reproduce, dar nu plintr-o imagine. ci printr-un f'el de ,,model
talselor opozi(ii ducdnd de fapt la dinamitarea oricf,rei granile dintre dinarnic", printr-o miscare ca de fabuld urmuzianl, care ,,merge in

realitate qi scripturaiitate, dintre ,,avers" qi ,,revers", viziunea poetului gol" principiul de functionare al universului scris. Astf'el ci

aducAnd astfel - cumva in spiritul utopiilor borgesiene - peisajul halu- .,poezioarele" in cheie absurdl care ,,tai6" din loc in loc firul poetizdrii
in dinamica lui de epos grote sc (."barzb.barz5. ce-ai in cioc/o fripturi de
cinant al unei lumi alcltuite in exclusivitate din texte continute unul in boboc/barzi barzd, ce-ai in gusf/o fiipturl de cdpusl") nu fac decit sI
tocalizeze in vidul lttr de sens vidul textului insusi, care nu este (el,
celilalt in care fiecalc ohiect este pe rind literi. sir grafic, pagin[, textul) decAt nirnicul care a uzurpat aparentele fiintei. Iar scrierea
carte. Iar mecanica universnlui s-a convertit in intertextualitate. Prin
urmale Marin Minctr va ajunge acunr la o modalitate a pragnraticii renuntl acum la veleiti.tile sale de a se constitui in ,,Cartea"
textuale sirnilarl pAni la un punct cu construc{ia ,,parantetic[" din
lntoarcerea lui Agamemnon, care duce la o ,,duplificare" a textului, mallarmeani, exhibAndu-si, cu voluptatea de a se discredita a perso-
prin intruziunea de enunluri apartinltoare altui mediu lingvistic,
ruajului numit de Northrop Frye eiron, deconcertanta nihilitate.
constituindu-se astf'el ,,textul in text", ce creeazd iluzia seriilor Viziunea lui Marin Mincu aducind acunr sugestia unei ontologii
nesfArgite de ,,scripturi" concentrice, care se afl[ inchise una in
cealalt[: ,,{inutul devenit/un paese di cucagna/unde le donne nihilocentrice care tine, neindoielnic de gustul thanatofil si thanato-
portoriscono/balando e suonando/e li figlioli subbito nati/parlano
cratic al apocalipticLrlui. Si este semnificativ poate, din acest punct de
mangiano e caminano/facendo tutto da loro/aici cresc arbori//che
fanno fruti tutto I'anno/e vache che t'anno ogni giorno viteli/qui si vedere, faptul cI lecturile canonice ale Apocalipsei Sl?ntului loan
legano i cani con le salsiccie/intr-un cuvdnt toul e/un lago di late e Teologul ingiduie identificarea celor patru cilireli despre care

miele/unde se aud suoni e canti/e non mai pianti". Acesta este simpto- vorbeste vizionarul din Patrnos cu patru ipostaze ale verbului, ultimul
mul cel mai evident al acelui ,,textualism fErI limite" care caracte-
rizeazd, poemele drn prada realului, urlde motivul baroc al ,,vietii ca dintre ei, cel cu numele Moarte evocind vacuitatea total[ a sensului,
vis" devine motivul Lutnii ca text, iar locul visltorilor care se viseazi clci este (am adluga noi) ,,corp -erafic" in care sunt concentrate energi-
unul pe celllalt dintr-o cunoscutd parabol[ a lui Borges e luat aici de o ile destructive ale diabolicului. Iar universul apocaliptic graviteazi in
fantasmagoric[ coleclie de ,,texte in text", de citate ale unui original jurul acestei adevlrate ^,particule de antimaterie", capt0ndu-i puterile
inexistent care se nasc unul din celilalt in virtutea capacit[1ii semnului ninricitoare, dar qi uriasa capacitate de a genera inselSciune qi aparen[i,

de a genera semn (qi nimic altceva), intr-o t'umnambulesci sarabandi clci diavolul nu este doar personificarea discordier universale ci si
a diferirilor qi a dif'erentelor. Patosul apocaliptic care alimenteazdincd
,,tatdl minciunii ". Modelul apocaliptic sfArsind prin a impune ca prin-
din anii debutului viziunile lui Marin Mincu se cristalizeazI acum in
constructul unei lumi alcdtuite tn exclusivitate din ,,nominalii", de cipiu totalizator neantul si generAnd reprezentlrile unei ,,totalitlti
unde sensul este aparent absent, iar semnele se af-ll antrenate intr-o negative" care-qi giseqte una din expresiile cele mai adecvate in
mitologiile scrierii si ale constructului textual. Cdci un moment
miqcare perpetud, gener0ndu-se unul pe celdlalt in virtutea unui ,joc"
care nu cunoaqte nici sfArsit nici inceput, ,,cosmosul" care se contu- esential din procesu.l apocaliptic al nimicirii realului il constituie, .t'drci
doar ;i pocrte, metamorfoza luc'rurilor tn sentne si tt lumii ln text, ceea
66
ce face ca universul vietii de z,i cu zi si se plieze la legititile
inscriptionlrii. Cici - asa dupd cum ar5.ta Jean Bauclrillardin Sistenlul

(t
,a

obiec'telor - acest sistem (al lucrurilor ce coutpun ambientul expe- ,.figuratia" din VAntirorii rla ber:.c (acreditAnd si discreditind conconri-
rientei cotidiene) ..se baz,eaz'a pe conceptul de f unctionalitate", un tent ideea de text) urmeazl irr mod evident scenariul asa-zisului dans

concept care,,rlu califlcl deloc ceea ce e aclirptat unui scoP, ci ceea ec dedalic ce se inscrie printre rnarile constructii arhetipale ale manieris-

e adaptat r.rnei ordini sau unui sistenr: functionalitatea e aptituclinea de muh.ri. Ndscocit, ne spunc mitul. de Dedal pentru Ariadna. acest dans

integrare intr-un ansamblu. ln ceea ce priveste obiectr.rl, e toclnai posi- presupune trei misciri succesive: mai intdi una dezordonatd, haotici,

bilitatea de a-si deplsi "lirnctia> spl-e o 1'unctie secr-rndi. de a cleveni suger0ncl ..pierclerea centnlhli". regresiunea in starile nebuloase ale
element de joc, de combinatie si de calcul intr-un sistern universal de haosului prirnar, urmatl apoi de gnlparea dansatolilor ?n jurul unui

semne''. Consicleratiile lui Baudrillard circumscriu astt-el, cu maxirni ,.centru" ("regisire") si. irnecliat dupii aceia, de ironizarea centrului,

acuitate, f'enomenul .,vaporizirii" realulr-ri care se produce pc nrlsuri generAncl o total[ relativizare a perspectivelor, aceeasi an.rbiguitate

ce acesta se converteste intr-un sistem al .,permutirilor" si combinati- esentiald pe care ne-o propune si ,,teatnrl scriptural" din poemul lui

ilor infinite de semne, adicir intr-o ..productivitate", adic[ in ,.text". Marin Mincu.
Anihilarea ,.realiilor" prin inte-erarca lor in ordinea ,,i'unctionall".
Nu este insir mar ;rutin adevilrat cI nrulti dintre teoretieienii post-
,,operationali" sau ,,productivd" a textului nu reprezinti insd decit r-rn rnodemismului disociazl in general accst l'enornen artistic cle inani-
t'estdrile de tip textualist sau textualizant, pe care le asirnileazi
molrent din miscarea ninricitoare a dezintegririi apocaliptice, clci ea
asa-numitului rnodcrnism tdrziu. considerind cd ele irnping pAn[ la
e urmati de o anihilare a ..norninalilor". de exhibalea vidului de sens
ultima consecinti principiul non-figurativ (anti-mirretic) din poetica
al limbajului si al textulrri. un linibrLj care, in contblmitate cu ideo-
nrodernismului, in vreme ce arta posinrodemisti (si, in acest sens
logiile contcmporane ale rrearrtului, este cu totul inapt de a transmite
consiclera(iile Lindei llutcheon rimAn cat se poate de edificatoare) este
altceva declt propria sa inaptitudine de a cornunica. Astt-el ci autodis-
r,rna tigurativl, intemeiati, insit - e drept - pe problenratizarea parox-
creditarea scrierii/textului din poernul lui Marin Mincu este solidarf, cu
isticir a ideii de reprezentare (rnirnesis). De aici s-ar putea na$te intre-
o ontologie .,nihilocentricd". iar textualisniul ,,tirir liurite" pe care il
barea dac[ nu cumva concepte ca cele de .,modenrism tirz-iu" sau
practicl poetul in Prnda realului se inscrie in sirnptoniatologia
..postrnodernism". a ciror ope rationalitatc (fapt pe care il admit plnd si
l'enornenului pe care am lbst tentati sl-l nul.nirn apclcaliptic. cei mai entuziasti teor"eticicni ai postrnoclcl'nisrrLrlui) lasl cle dorit in
atlt de multe privinte, senerind nurneroase ambiguitlti, s-ar putea
I 7. Apocalipticul si speranta de sens
absorbi intr-un concept mai ,,incIpirtor" culn ar fi buniioari cel de
in Vdndtorii de bcr:e atmosf'era este a falsei scripturale ce se apocaliptic. Clci apocalipticul presupunc (si de aici coetlcientul slu

desfbsoard in acompanianrentul unei ,.veselii"'pe cit de deconcertante sporit de generalitate) solidaritatea cu un rnodel ontrtlog,it- - cel nihilo-
centric - la care se pot raporta in egali rndsurf, rnitologiile scripturale
pe atAt de sinistre, dobAndind acel aspect cie ,.apocalipsd voioasii' pe flndamentirte pe ,,vidul sernrrului" cit si mimesis-ul problerlatic al

care Mircea Cirtlrescu il considera unul din semnele distinctive ale postnoclenrismului. Ele nutrindu-se din aceeasi unicl neincredere in
postmodemismului. Cu afit nrai mult cu cit eposul burlesc al scrip-
posibilititile actului de semnif icare-comunicarc. ce constituie punctul
turalititii urmeazl aici o miscare de .,expansiune" si de .,repliere" prin
care textul se autodilatir pinl la a deveni ,,cosmos" si se discrediteazl terminus al unor ,.crize" rlultiple: a sacrului, a onrului si a realttlui.
conducind finalmente la instaurarea vidLrlui semiotic. care isi extrage
in acelasi timp, dezviluindu-si vacuitatea sen.ranticl absolutS - ceea ce toxinele dintr-o perceptie nihilocentricir si nihilocraticl. Deoarece.
ar fi iarisi in spiritul viziunii ,,dezabuzate" a postmodernismului, care dacl este adevlrat, .rsii cum sustinea Berdiaev. ci adevf,rata revolutie
in procesul de trecere de la Evul Mediu la Renastere a constituit-o
cenzureazd orice veleitate metafizicl a actului artistic. urmdrind in
mod prograrnatic o retoricl a autodiscreditlrii. Ar mai fi de addugat cA substitr"rirea rrodelului rncdieval teocentric printr-o viziune
aspectele ,,manieriste" (in acceptiunea datl temenului cle G.R. Hocke)
antropocentrici, la f'el cle adevirat este si t'aptul cI actuala culturd este
care se manifestl ati.t de pregnant (considera acelasi Mircea marcatf, protirnd de criza ideii antropocentrice si de trecerea la o
Cdrtirescu) in clpera postmodetxisti se regisesc in egali misuri si in .,religie a neantului" ale cirei ecouri se regXsesc si in ,,textualisrnul fdri
poemele textualiste ale lui Marin Mincr-r. in aceast[ ordine cle i<]ei,
limite" din poemele lui Marin Mincu. Trecerea de la o epocl culturald
68

la alta putand fi astfel privitr ca . istorie a nrocrereror ontologice, pe putea adluga) ideea de .,inceput" pe care o presupune polaritatea
esenliald a apocalipticului. O polaritate care implicd insl in acelaqi
care cunoscutul consrruct teoretic al modurilor (fictionale si tematice), timp epuizarea total[ a tbrtelor decrative. manif'estarea paroxisticd a
elaborat de Northrop Frye, in Antfiotnia criticii, pare s[ o contureze cu
patosului nimicitor si nihilolofil care capirtl astfel o pe cit de
destul[ exactitate. cici, plecand cle la capacitatea de cunoaqtere si de
actiune a personajului literar, aceasti schemf, poate iisa loc unei inter- neasteptate pe atat de paradoxal5 dimensiune soteriologicl. Iar textu-
pretiri intemeiate pe solidaritatea intre ideea de ,,mod,' (a.sa cum o
intelegea criticul canadian) si cea de alisrnul, ca manif'estare in care se face simlitl presiunea vacuit5lii
,,rnodel clntologic". Astfel ,,mitul',
si ',romantul" ar reprezenta doud formule ale fictiunii ilustrdnd o semnului capXti (in mult mai mare mdsurl decAt ,,defetismul" post-
perceptie teocentric[ ("platonici', in caztil mituiui, ,,teanclric5", inte_ modernist in fata absurdului) aspectul unei gnoze nelinistite care expe-
rneiati pe misterul Dumnezeului-or-n si al kenozei in cazul romantu-
lui),,,mimeticul superior" s-ar solidariza c, antropocentrismul, riazd ultimele limite ale limbajului in virtutea unei ,,sperante de sens".

,,mimeticul inf-erior" cu o vizinne ,,hilocentricb,', ticA'd din obiecte si Desigur c[ noutatea demersului poetic, intreprins de Marin Mincu
din perspectiva acestei percep(ii apocaiiptice, aproape cI nici nu mai
din materie nucleul i'tr-egii existente, pentlu ca, in sfhrsit, moclLil trebuie subliniath. Si e de remarcat cb volumul Pradd realului apdrea
,,ironic" si-si aib[ corespondentul intr-cl ontologie cu caracter manii'est in 1 980, cAnd dintre reprezentanlii promo{iei '80, cea care isi revendici

nihilocentric. Iar o asemenea raportare la teclria n'rodurilor pare a fi cu in mod exclusivist instaurarea unei noi paradigme poetice, nu debutase
atat rnai f'ructuoasi cu cat Frye se inc[ in volum decAt Traian T. Coqovei. Dar despre modul in care a fost
a redeveni mit, ceea ce surprinde, 'deil'nerpiielraspteenctdivinatacaf,ricetinueniiintierorensiceeazdl,e
primitl cartea de cltre critici spun foarte mult urm[toarele rAnduri,
caracterul ,,polar" al apocalipticului (sl.ir.qit, dar qi un nou inceput), publicate de Alexandru Stefinescu in revista Tomis: ,,Dup[ Discurs
conduci spre o reinsraLlrare a culturii si artei tmpotriva morlii, (...) poetul a publicat un volum de o valoare liricd
pird'd s[ in metafizic.
certd, Pradd realului, care a trecut aproape pe neobservate din cauza
Cdci dacd, pe de o parte, cultura apocalipticului este cultura viduiui cle
sens qi a iluzionisrnului caracterizatii de prolif-erarea unor ,,ideologii iner{iei cronicarilor literari, semnat de cine qtie care poet la modi, acest
ale neantului", ea este, pe de alti parte. si una care creeazb.posibilitaf,a
unui ,,nou umanism", a unei ,,reum anizdrl', a omului qi a unei resacra_ volum ar fi fost discutat qi risdiscutat in toate ziarele gi revistele. Din
liztrri a existenfei acestuia. Si, din acest punct de vedere, consicleratiile cauzi ins[ ci purta pe copert[ semnitura unui autor care pdnd acum nu
lui Gilberl Durand in legiiturl cu ,,noul spirit antropologic" sunt de o s*a remarcat in domeniul crea{iei lirice, n-a stat decAt o clipi pe ecranul
publicisticii noastre literare". Attrnci insi cAnd incerca sI eviden{ieze
mare actualitate. Astfel, in cartea sa intitulati science ie l'lrcmnte et in ce anume consta noutatea poeziei lui lvlarin Mincu, entuziastul

tradition, trecand in revistd trlsdturile ,,omului dispersat" a cirui imagi- comentator nu depdseste sfera observatiei cantonate in superficia
ne este promovat5. de actualele ;tiinle sociale (si care se caracterizeazi
prin sentimentul rupturii dintre eu si textului. El remarcd (ceea ce este perfect adevirar, dar e departe de a
ideea r.rnei unitbti non-eu, tiagmentarea cunoaqterii
in ,,cunoaqteri", da seama in totalitate de noutatea acestei poezii) c5. autorul se
a persoanei intemeiate in mod
reductionist qi unilateral doar pe cogito, caracterul ,,vid" dovedeqte ,,adeptul unei poetici foarte moderne, recurgAnd la decu-
despre spaliu, timp si cauzalitate, congtiin(a al reprezeu- parea din peisajul inconjuritor a unor imagini de un prozaism ostenta-
tlrilor sale ,,crizei', si a tiv, la consemnarea unor secvente stereotipe din vorbirea obiqnuit[, Ia

distantei insu.'ontabile care il desparte de principiul divin), invitatul ironizarea necrutdtoare a tot ceea ce tine de domeniul <frumosului>,
fiancez arbta cd modelele psihorogice, sociologice sau lingvistice sunt
pe cale de a se perirna ;i cr un nou domeniu epistemic si-a srpat loc in inclusiv a actului insus,i de a scrie poezie". Ignorarea aspectului

orizontul epistemologic; ernorogia, simbologii si mitorogia, pirhotogia autofigurativ, autoreferenlial, al acestor poetiziri, care sunt ,,drame"
sau ,,comedii" ale textului ce fac pertinent ,,vidul sensului" qi se
adancurilor se substituie astf'el in mod progresiv reJuctioni.-io. raporteazi la perspectiva nihilocentrici a apocalipticului, dovedeEte
psihanalizei, factorului domi'ant al sociologiei clasice sau istorismu- astfel cd, in anul de gratie 1980, instrumentele receptS"rii critice, exer-
lui, fie el si dialectic, creindu-se premisele unei noi stiinte a omului
sate in general pe poernul ,,imagist" sau vizionar de factur[ modernistl,
care readuce in prim-plan figura on.rului tradilional, intemeiatb. pe nu erau suficient de sensibile pentru a circumscrie in mod ef-ectiv ,,sAm-
burele tare" al unei poezii ,,experimentaliste" (probAnd contactul lui
Lrniversalitatea modelului rnitologic. Tenclin{a in care se manifesti (an-r Marin Mincu cu neoavangarda italianl) qi novatoare care propunea o

10 t1

viziune cu totul noui in context rouranr:sc asupra actului scriptural. prima vrr-lerre in anecdoticul plat. poemul este ttn l'el cle clialog plato-
niciarr intre scriptorul clez-abuzat si..dublui" sarr: cititorul eare
Asa cum se intArnpld qi in cazLrl poenrtrluir/rrrr )(trL'erea lui Agantemnon, accolltueaze asupra carircterului de si:riere-citire al actului textual. Iar
grilele de lectur[ uzitate in mod obisnuit se dovedesc de o total[ inefi- poezil este definitii acu1.l cil o.,rescriere". ca tln metirlimba.l a cirui

cient5, ceea ce f-ace ca recenzentii volumului sI priveasci bunloarii elaborare este detertnirlati de aclilllteit vollltei suprilindividuale de a
VAntitorii de berze ca pe ,,un ciclu plea lung, interesant ca parabol[",
care ,,are o mai slabl tensiune liricl. din el desprinzAndu-se insi aerul textualiza: ,,Da' ce este poezir ce poate tl ea./ce poate fi acolo inlun-
unei lurni lir[neqti intre fantzrstic si grclbian, ca in picturile rustice n'-ita:"i(nlf, refer la
bruegeleene", scipAnd din vedele f aptul ci aici lirismul nu mai rezulth 1ru uncle te antnci/ctt clpul in -ios l'irrr nici tt niii intreb rnine
dintr-o atitudine existentiall. ci din tensiunile textului insusi, care se ciesigur) eu stau si (aici in acest
autoafirml si se autoneagir conconiitent, .,voced" personajulu.i lirit da, ce poilte fi ea/dacir
fiind substituitd prin vot:ea produ.tul.ni textual, iur tlranta umuttd prin
eposul tragicomic al .yt:riiturii. Va f i nevoic ca Marin Mincu si publice loc/din tata ciminului siltesc) ttu cumvil/tt.t-aln fatat consuLnltlcl o lrLrnI
EseuL tlespre textualizm'ea ltoelit'it (1981) si s[ lanseze conceptul cle
te-rtualisrn pentru ca poemele din Prudd realului, privite retrospectiv, parte din vratli,/scriincl clcspre eit tloar clespre ea-/cia drl ll-alll nectlvirltlr
si se bucure de o interpretale eeva nrai adecvatii, departe ins[ cie a le
fi epuizat in totalitate substanta. Apzu-itia clrtii rirnine insl olicunt urr sI afirnVcl am scris poezielci rloar ant scris despre ea/si poatc din clind
moment esential in procesul cunstituirii unei noi idei de poeticitate si
reprezintd, 1[r"1 doar si poate. in destinul poetului N{arin Mincu canr in cin<J m-oi fi llsat scris/ceea ce e cLl totirl dif'erit/de faptLll cle a fi un
ceea ce reprezinti ltttt Ilurltu. [iscr.t tlespre tertualizarea poetic'd in mare poet". ,\etttitnt'tttul .fr.a,q,tlitlt1ii iltbu.sea:.d itt fi:lul oce s{d itttt'-o
evolutia criticului si a tcoleticianului. artti poetit'ii ,,mininralistti", intr-rl acceptare resemltatit a limitelor si
deternrinlrilor ce tiil cle crurditia inslsi a operatiei scfiptttrale. []a se
l8.,,Scrierea slab[". leagi de o con$tiilltt"i tbarte acutl a actultti de a scrie. pe parcursul
ciruia emitentul cle scriituri se dedubleazir, devenincl propritrl sdtt
DupI ,,textualismul fdrl limite" din Prudti reolului, sentimentul
cititor; el este in acelasi timp in interiorul si in cxteriorul
oboselii si al precaritltii (ontologice dar si .,scripturale") isi pune parci
inscriptiondrii (care se dovedeste a fi. in egali mXsurit, ,.act" si .,spec-
tot mai puternic amprenta pe poen'relc lui Marin Mincu, asa cum o tacol';) creinclu-se asti'el un ..ef'ect de distantit". o ..rupturi" carc polari-
vldesc textele ,,epice" din volunrr-rl Despre frctgilitutea vleril. Acunr
prozaizarea voiti a limbajului va tj dusl pdnl la ultirnele ei consecinte. zeazd prclductia textualS iutre scriere si citire si il transfortr]ii pe agen-
tonalitatea poetizlrilor e dati de un cenusiu pdstos si deconcertant,
tul acesteia intr-o fiintir ssciinccnlactra'_, ePirilierrs.i.rininetrrteialcel"inaauleriscmituirl iai.bsinotlrtert
care traduce colapsul energiilor interioare, fervoarea ,,stins6" din care impulsiei scripturale
ia nastere un apisitor sentiment de nielancolie. Poetul devine aici o al
intruchipare afragilititlii, e captiv intr-o lume de ,,diire", in orizontali- ..forti" si,.fortni": ,.e[l lltl sttnt stcttt'cii l'ac poezie ciincl
tatea carcerald a fllei inscriplionate. lipsit de ,.organul realului", absor- ml-ncovoi/peste hirtia albn (il privesc tlin profil/i s-a arcuit intr-adevir
bit progresiv in porozitltile unei ternnite de hlrtie: ,,Mi intAlnesc din
intAmplare cu poetul/un tip sters (pare un functionar/un contabil nu se spinarea rotuil.jindu-se/fbiu'te geornetric) sit notez tot ce illli intri in
deosebeste/prin nimic de un orn contun) piiseste/cu precautiune parc[ ochi/sau in anz sau in degetele cU care sc|ru/clespre cceit ce vid sau
i-ar fi teaml/si nu se-mpiedice de un obiect invizibil/e rnai mult scund aud/cAt de utill poate fi r) dsenrelreil r)ctrpittie/sau ciit lloate fi ca de
priveqte in jos/ciutAnd potcoave de cai morti (lLrmeer./nu-l ia in seami
Serioasd,/si la urma urnrei p|in cc se dcosebsele iiccasta de pltzir-/n-as
d5. peste el il impinge/il agreseazi: tace tlri sf, observe/sau se preface
vr.ea sd rili crezi ipclclit/dar eu locltiesc in aceastl neptirirrti a mea/de
doar ca s5-qi dea importanti" (Despre.fragilitatea poetuhrl). Ancorat la i] nu putea fi der:it asa/stau it) slarea de p0et ca-nt'r-un nrlrstrpirt
caldlliri sii pot si 6d ridic cirtre altr.:r:vit-/l'irri si l)ot s-o schinlll/fiu'il sit
12 mI schimb/clacir as putei/ar trtrbtti sI nrt trai po\'estesc/cLttn nli uit

toati ziua la pisicile ei/atiit tle ptttioase atal de inrportante/in accrst

scenariu fantastic de real/in care nringiierea si hiciul sL-
sr-rbstituie/firesc inti--t.r artal nullrai de ea p;'acticata/tlirii sir obserl'e ci ett

<lbserv totuli st-r'ii1d dcsprc citnt p[serv/c:il 1[se rv''. O asemeleit
perspectivii clczabuzatir iisupra scriitr.lrii tine. firestc, in prirlrtrl rirrd de

cclnstiinta seninilicatiil(lr inrplicate irr flptul tle a ..descrie" despi,: carc

teoreticianul Mar.il \,1incu vo;bestc in E.r'crr /espre te.tttrl prrclic,
arltdnci ci a proclucr,-'text inse;-ulllli a transgresa realul. a-l altula. a-l

clesfiinta irr lbrura lui genuinir dc existentl. astt-el cI poetul actual deciif ih-cl irrsLrsilviata iui e o lrntulir inl'rangibiliUce se tl-en-ge sub

devine ..acel descriptor care transtbnnl in text tot ce atinge". Iar ,jocul palirr,r unei grosoliuii/s[ ne apirrirm pot'lii ce-i nrai ar,'ern/de Ciriova de

clescrierii" este departe cle a reprezenta o indeletnicire inocentl ("cea Enrinescu de l-abiside Urniuz cle n"iclrita dcr Virgil Mazilescu/existi

rlai inocenti dintre toate indeletnicirile" ct-rn] nLrmea Holderlin laptul iricri libertatea dc a sc sinucide a. poetLllui". Privitl in lr.rmina ideii de

de a pocliza). clci ,.scriu este aproape in ntod simultan echivaient cu pietas, notiunea de rescriere (care apare frecvent si in teoretizlrile mai

scrunl". ba. rnai rnult, .,dupi ce toate clbiectele si tlintele au fbst recente ale lui Marin Mincu) capirtd la rAndul ei rroi conotatii. Cac:i ea
nu aduccr doar sugestia unui travaliu sisilic ce il tlestineazi pe produc:l-
de-scrisc. automlui nu-i rnai riunine declt operatia autodescrier-ii,

adicl expierea fizicd in scriituri". in consecinti. in mai mare mdsurl torul de scriiturl Lrnui rol de uiim grotesc care oscileazi intre partitura

poate clecAt oricare alt act onrenesc, sc|ierea reveleazi, atunci cAnd e einlt-tr\tt si cea a lthrtrmukos-trlui, ci se leagi, nu intr-o rnai micl
niisuri, si de acel respect in fata conventiilor venerabilc despre care
practicat.-r intr-o totald cunostintd de cauzi, precaritatea subiectului

lunran. transiirrntAnclu-l (prin aspectele ei de ,.spcctacol") in martorul vorbeqte acelitsi Gianni Vattinio. Sau, cu cuvintele glnditorului italian.

proprie i saie tllorti, o moarte .,continile", ce se pl'oduce de la inceputul de acele reguli .,ciire uu se irrrpurr nici in nurriele vreunei firnctionalitirti

si pAnii la sfArsitul operatir-rnii de textualizare, e o,.incastrare" si o denronstl'ate (....). nici in nurnele une:i forrclabilitirti a lor in vreo

,.tencuire" perpetuir irr nrateria liecirlui sentn grafic. Cleea ce duce (in rneta-regulii dc tip transceudcntal care ar fi functionarea naturali a rati-

spiritul ontolclgiilor ,.slabe" clcsprc carc vortrcA Vattimo. dar si al unir, ci r.runrai in nurlele acelui ireductibil sentinrent tie respect penlru

vocatiei nihilocraticc a apocllipticului) la o.,spectralizare" a fiintei. pe monumente, care ne vorbesc in acelasi tinrp de caducitate si de durata

care experientr aclului tcrxtual o clczvhluie ?n reversul ei apofatic ca in trans-nrisiune". Asa ci, prin ttcest ,,cult ul relicvelrtr", vii.iturcu

..deja-nef iintir". cl l'iinta ..stearsai", ..indepirrtatir" sau ,,depotentatd". tertutrlistci a lui Marin Mittcu se uprol,tie, in nutcl poate tlu t'hiur utdt

cantonati"r intr-un trccut absolut al textualizirii. in timp ce, pe cle alti de s'urprin.ztitor, de o ri?.o rtntriLe postntttd e nri s nul i,r.r iar,.etica slibici-

parte, prin ca|acterul slu .,polar", de ,.scriele-citire", producerea textu- unii" se dovedeste a nu 1-i legatl in mor.l exclusiv de un
lui pune sllb semnul dilematicului si al problernatizirilor nelinistite
Weltaunschauung postmoclernist, integrindu-se mai cleglabi in

unitatea ego-ului, care se manif'estl acum in calitate de c'ogito dar si in rlodelul structural al apocalipticului ca ,.tcnr)en mcdiu" intre ,.patosul

calitate de fuber, e prins in dinamica unei rnisc[ri ,,elipsoide" (adici nimicirii" si nevoia unci ,,rcurnanizirri". C',iircri .,giiuclirea slabi" pare si
exprime tcicniai tencliuta unei ,.rncdrcri rrrnri cclrilibru intre cele
.,polarizate") in care actioneazai atAt energiile cinetice ale vitalului cAt

si fbrtele stagnante ale actuh-ri reflexiv. Dar aceasti dualitate nu mai clouI fete :rle culturii apocaliptice, intre onralea dc nroclclele .,{otali-

este asurnatl aici cu patetismul unantunian din Sentimentul tagic' al tariste" ale ratiunii ,,liu'te" (care incitl pinl ia paloxistic ven'a deslruc-
lialir, liind privit.l mai curAnd ca un semn al aceleiasi deconcertante tivl a spilitrilui i.rpocaliptict;i iispiiatia sprc o nouir.,intcrnreierer", ce isi

fiagilitirti. Astl'el inc0t actul scrilttut'al se y,a aso<:ict tle dtrta "ucpeaestalin, iian vor giisi astf'el punctr-rl cle convergentir. nrcrclr li'agil, rnereu intr-tl

poezio lui Morin Mincu, cu o ,,etiL'd a sldbicitutii stabilitate problelnaticir si plecarir. in ideca ,.terneiului rnininral".
teoretizirrilor lui Gianni Vattimo: acea eticl, nu simplir. ,,care costi PosturodernismLrl si texturlisnrul (sirnple,.nonrirralii" in cele din
urml!) clovedindu-se asti'el a fi in rtralitate nrai curind dcluii dirrtre
chiar scump qi e mai putin dltdtoare de siguranti", constAncl in incer-

carea de a realiza .,un echilibr-u clificil intre contentplarea dititoare de t-etele complenlcntare ale f'enoruenului c:ultural nrult rnai complex

abisuri a ne_qativului si sterflerea oricirei origini, adicl traducerea din ualtria ii sl)uneur rpoealiptie.

nou a oricf,nri lucru in practici. in <jocuri>, in tehnicile valabile doar

local". Poetul. deposedat de orice pt'estantd in afarl de cea a propriei

sale fiagilitlti, se conveftei;te astf'el intr-un f-el de ,.ruinl venerabili",, 19. Un mininralism scriptural

obiect al acelei pietas la care se ref'erl tot Vattimo ca la unul dintre .,fltica slibiciunii" se va tracluce rrcurn. in poemele lui Nlarin

termenii ce pot si caracteli7,eze cel nai bine,.g0ndirea slabi" si care Mincu. ca o acceptiile rescninatl a lirriitelor inrplicate in nrecanrca

.,evoc5 inainte de toate r.nortalitatea. finitudinea si caducitatea". lar actului scriptural, c:il o cantorrale dezabuzatr-r a operatorului de text in

spatiul poeziei dobAncleste aspectlll unei necropole, al unui cimitir de ipostaza sa dublri dc erecutant si de spectator al operatiunii cle

nunre ilustre: ..cum s.1 n.roari sau cum sd triiasci,/poetul nu poate nruri 75

1t

insc:riptionare, ca o t.iire totar ripsitd de patetisnr a .,traumatismurui.' obclseali qi resernnare: ,.zeii erau cuminti la acea ori,/isi ficeau siesta
tlpaerxtoitavuoll"cu.actS.idiarfcaececiiauolcnbeiseescetpuosracptheoimeczjbtiiieiniacnEursmeeus-tdeepsr(ipnnrueramTpeaorirttupaloreTattoleaetficci),irt,r,iedleaeruraeln,vteec_-i de dupl prAnz/nu ne priveau cu ironic ochlinici nr-l se cledau la gesturi
rioare cle p.ezie ale autorurui - tine 9i de mocrur cum se desflsoari lascive/de;i uitltura lor cltre tine-n sandale desc:r"rlti/(asa taci tu rje
sper:tacol'lui textuarizirii. Cici pe misuri ce poetul devine tci mai cite ori intrarn in pddurea/de piatr[) senzualiza pratul depus/pe urmele
conqtient de dimensiunea spectaculari lipicioase ale cuvintelor/pe care [e rosteai rar (parcli le srnr-rlgeai/grer"r
a operatiunilor scripturaie, er isi
cenzureazi tot mai accentuat gustul pentru farsa trucuient[, pentru din fundul gurii/iar ele se corporalizau pe loc/populAnd docile
boschetii ricorosi ai intAmplIrii"... Discursul se,.corprtraljzeaztr',,
msaartaebraiendsei lceulcolaerer.rrrAsstitf'-ehl ipcei rmeripmreussi-vnel sau pentru excesur de formi, devine o emisiune de fornte lipicioase, peste care nu int0rzie si se
ta*tuul va avea acun
aerul unei depunl praful, sugerAnd nu nuniai abolirea .,r.ealului" in scriitr"rr6, ciit
tebrugafanolntira"cdu,e.sl'oianbleioc.srIi";t,rer rssinicrcmiieteurrrcaani'dcsoersimcriee,stapsmcalroldgrfarotzceenai-'rztsrdt-aosei rxeutame, rininouiamcrieanaiuesssieetemmpneeunrreeuu-i mai cu seami ,,caducitatea scrierii insesi",. care devine. intocmai cu
pentrLr a-i f'ace plegnan{ir
vacLritatea intcrioarir, clci .,etica sliibiciunii', apele obscure despre care vorbeste Bachelard, ,,thanatos obiectivat". in
isi are coresponclentur textului, aceastl atrnosf'eri de ,,cavou scripiulal" se insinue:rzf, ,,cutrenruml"
in priLnrrr p',rnr.ticii in .,scrierea interior, acea stare convulsivii care pitrunde piinh-n addncul plasmelor
viscerale, su_qerind constituirea textului, niomentul de clin.rax al
slabit" cale se rcsentnLlazii sli trlvcrsezr in serpr-riri arnple orizontali_ dispozitiei de a inscriptiona: ,.mI loveste neanuntat acest semn/e o
pmstariofeeddnauet cacdeobensteceoxepltrruttsarizitaaemr,seeu.ta,aprtte'rf,xiliuebt ctrienleelioavvcr.eeitlansaaseleiuratspibriernilpoecc'as,.lrfe€aearlqessetcripitureo,ctepiu'zrriainveoiac.luugItmaeenrvemaraaecalutbauunnrlcosdoaeslenibct.ie,a-
va'snm,soeocul,biu,rlueimdel,czre,erhefr,Siai,lr"i,ibimnsarlliuianmCvlibierruiniirt"msae,mulp"ipsltiuoindmnieiidn'mzo, ipaastseraursax"ugadtepuidanreaeillrauC,cezcaaa?[irlnnreeuctdcerutiuml<i,e1eixpibMniat'irtantteeorompirrn,ne.eiMnlo,aa,beciprnuutricuic"itmruaanutaeurspr.cfeleiaiDcniUnneetipia.ael,rcarsie,maenatdxeieiapox;l;retrbue,siaasieslisaiiufslilee"en_ smuigere bruscl de flbrl cu sAngelo rupere de nervi din
i'cele mai susestive,ale acestei 'clepotenti.ri" a procluctiei tertuale, se
poemur ,.o incer-care nereusiti la l_ouvre,,, care nriduvd,/carbonizatd. carnea liuntric nu stiu/daci atunci sare vreun
grseste cu sigura'ti ipotetic/contact de [a sistemul electric al corpului/sau este doar o
secretl anticipare un exercitiu/de alarml ce se declanseazd automat
ctamimnpcdrnonatuaeeuamecramrusd-emhnefomclaut-nisoioctusncpufaurpee-ielilrataelleriaadpuatrtei,olie'niiad,rvccpp,paes,eaaeou/iiittrncnaeneelnaatsimirrtiittJnisiie#zetuaicdtfiLcflri-icLibae"pleirulrruissrrirenpe,rmouni,eecsznevreic*eirtet"r'niacri'"cis-vsue.iiaiturei.scinibe:grrtirSpeipi.entpi,ouooeaEzsovlitbnraecsreeoatctcciirnagir-sudai/innteeidsaertctereienttiiodaeentaoeazb'zutptauriaittuctlenl'elleaub-reiaaula'ust,ogezmimzooureaiaasil,n.iisnltoicipasieetnlniczeacaicaeaarirlil).mpcsoicee.trsrc,cciartoo/.ctei1ircaiapciriinnrnlinipocoetuitdfruenulnr.reirilceariieeineuimttrntsuixentsr.leor,att/carst?acnabnrtpilntiireo/iepieldtrcc'res,n,etierrmucucsi;t.frntdsr',aiutaaismstciprlclaidbhieectnseubteu;r,,ttrecrperiaciei.nsa,nn-aar,a6t-
,,vorbitoare" a semnelor are infrexiuni de rar.ento elegiac, totur respiri cdnd se/transmite black-itut prin toti cornputerii/fiintei ca sb intrerupi

16 expansiunea pericoh-rlui r:.{tre structurile de proftrnzime". E lesne de

constatat insii ci de clata ectji:lsta ntiscarea spasmodicf, a tesuturilor
exprima nu doar ,.irnplozia" stlr ii de poezie despre care vorbeste

teoreticianul Marin Mincu: ea se Lelationeazl in acelasi timp cu senza-
[ia unui ,,riu de addncinre", cu refuzul scrierii ,,tari", penetrante qi cu
adezivitatea paroxisticit (daciL se poate vorbi despre paroxisme in inte-
riorul acestei mitcllogii a fragilitirtii) a selnnului scris la spatiul secu-
rizant al suprafetei. Stalea ,,convulsiv5" nu va intArzia sI se asocieze,

in acest context, cu durerea fizicil aproape insuportabill, care este
rezultatul .,traumatismului scriptural", al conqtiinlei operatorului de

scriiturh ce nu poate genera decil text. sau altf'el spus, moarte. Astfel
incAt ceea ce ar fi trebuit sii potenteze energiile implicate in operatia cle
textualizare, le sli"ibeste, le depoterr{eaz5., duc6nd la cideri de tensiune

apropiate de absolut: ,,nu atn garantii metafizice in ce rnl priveste/asa
cd md apir empiric cum pot: mI aplec peste/punctul zero al durerii ii
descopir simptornu-i//viclean mf,-ncovoi peste el cu incordatl griii/si

teaml il tintuiesc in zona aceea sI nu se extindilii pun mr.ritiple

armate-mprejuru-i/sd nu facl explozie-n celulele mele/m5 prepar de
asediu indelung a$ez mii de/girzi in toate erajele trupului economi-

sesc/orice efort ;i nu mai consum o f5.rAmi. de energie in plus". in acest
moment se produce catapultarea intr-un punct ,,zero", care nu este

11

altceva decat acea desprindere si arunecare clin cenrru pe circumfe- 20,,,Devo tarea" literaturii
,pr,imnotzihnitiidni erdaseplisruetnr"cd)aearencuvoonsrtbeinegrsneteanitevpia,otatatiemraocpi,idocerotauinrqicloiizrcaunddereccduoenscctAiogsputeiigtiiaarerte.aa.u(tuipn'reinci
Aceeasi textualizare dezabuzatd se va reg5.si, in mare misurl, si in

univers .,micro-fizic:" care nu se nrai raporteazl la nici-un universal, volumul unnXtor al poetului Marin Mincu, Proba de gimnasticd ( 1982} unde

reprezintl ir'anentul pur, individualul care nu se mai sp.jin[ pe sunt cultivate cu precXdere valentele decreative ale limbajului, cIci,

,,osatu'a" tare a nici unui concept. Astfel incat, exact invers de-cum se prin trecerea lui in text, realul se metamorfbzeaz[ intr-un infrareal,

intAmpla in fiagrnentul analizat din poemul intoarcerea l;; lurnea in antilume, iar via[a in moarte: ,,Marin Mincu e in asteptare/ un

Agamemnon, ,,cutremurul" fibrei vitale ca i'clice ,,semiozic" al textu- ochi crispat demoleaz[ cu furie/structura chirnicE a obiectelor/repune
l,ha,-prriooncluau'l5nta"traeaiappa,r,opzdieruo1csloefer"ro,eia),,,atcu'iat.murcnoieur dziian',tsl(tra,e,a'tameclntouerazliitezradsnncstrlcipeitsnutdroaerlinia.t,e, ,.c,sasarcecrriddit,uu,crsaei
elementele in libertate/intre goluri qi plinuri/aqa-nurnitele pliuri

interstifiale/mAna lui se strecoar[ vioaie/veveritd de fum intre dou[

mlrginindu-se a se manit'esta ca un ,.act pur,', ca simpld prezent[ crengi/intre crengile realului/din abundenti fiunze vorbe vr[bii/in
rdsflt dezm51 de forme informe/falnica practicI semnificanti,/a

?ntr-un contingent care ci.bancreste ingenuitliti si candori pu.udiriu"". descoperi limba poeziei/mAna aplsati pe trigaciul masinii de scris/sl

Avem de-a face cu cl lume ,,mic5',, o ,,inargine uncle (cum ai spune pier impuqti acel vers asteptal/singurul vers care doare/marin mincu sti
Aldo Rovatti) detaliul nu
funcfioneazi, ci parte a totului,.i .u."uu aplecat intre formele stlrii de real/cea mai malign[ dintre stbri/pe care

care irnpunlndu-se prin sine insusi scapzi totariz5.rii, nu e perceptibil cre n-o vindecl nici un spital" (O stare permanentd). E evident cX aseme-

citre lirnba generali": ,,arn avut o alunecare in mine in opiopi"."a nea poetiziri sunt tot mai in spiritul constructiilor teoretice ale criticu-

statuii/de aceea m-an1 rlsr"rcit precaut/pAni tu mi_ai descopeiit ;;p;i lui Marin Mincu astfel incdt cartea se va bucura, de data aceasta, de o
acela p.znas/ce m-a bucuritt si-r privesc/nu
existl nimiia ,r,ii uiu, receptare mult mai adecvat[. Unul dintre cei mai subtili comentatori ai

ptcgineaannetlstraciuncacuclgle/iiagcrtseafic.tnecddnioaesciu-bgalturtdlceeluojs.alcichczuiibsosmseraufsulv/drsaiunarcumel lceeau-rtialvingrrneroabardsfb.esz"di.aeizpgcbaauerrapiscreerc/iopsr-,enaz,rricmi"pi;uiic$nmuei'ta'u.iitnlbrtcirc;e-"ro.i,-l acestor poeme ,.textualiste" se dovedeqte acelasi Stefan Augustin
Doinaq, care, cu ani in urmd. spusese lucruri esen{iale in legdtur5 cu

cAdle de inceput ale poetului. Dup[ ce remarca faptul ci Marin Mincu

,,se prezintS. acum ca un caz de perfecti identitate, demostrAnd o comu-

con{iuntare agclnici, pasrrea luancl inlitisarea terifiantl a literei care nicare osmoticd intre planul liric si cel teoretic aplicativ", comentatorul
poate mai curind a scriiturii care se face o analizi a poemului O stare permanentd pe care il considerh
de'rxeazr real'l sau credi., aseme-
,,emblematic" intrucAt cuprinde ,,in cAmpul lui heraldic insemnele
nea fantomei nastratinesti din poenr'r rui Barbu, unei p'lsi,ni autofage
j(c_ieona-ic.carn-hiaidii edluecizocvprliluiu/zaieicenisuntcsbieuoccidtielaaqttdteacm<alcoelrcuadc$ti/taaacrreeapau:ct,eu,ear_ioosa_luoslpsatuisg-arteugprontaneriecpd.e"apipcaios,duJrteu" distinctive ale intregii productii de text pe claurieMoarreinpreMziinntc5u.":e,s,Utena*
dintre dimensiunile esenfiale ale poemului

s5, insernne orice.)/ea pasirca se apirl gngaie il muqci e-mAnioas5/si_l observa astfel Stefan Augustin Doinaq - intertextualitatea, consideratl
IaisbnnutacrttodtAoenafti,grgdcpeuien/rrqria.veairiaemrtipiaanliui.,ti,rcosaAuctraergilleiabtdarmriet{ieedsgam;laaasnrbacoec,en'u,ap,csobpateaurrmeo-zl-pe/unbullueunucdml.uinprpaliiutuie_ipt-n"snounes/sresuiddiiitrdcdaps-dpedeacaccrlteiioatcipafaaoicllioreuclaa,e,s,"t.p^sparaAotccJsplaitc.fiei"aooil - pe urmele Juliei Kristeva - drept <particularitatea primi a func-

tion[rii lirnbajului poetic>, astfel incdt textul din proba de gimnasticd

demonstreazi jocul raporturilor de intertextualitate, absorbind, inc[ in

versul de inceput, prin negafie, qi condensare doud cunoscute enunturi

sale slibiciuni, asociindu-se cu icleea unui .minimalism texiual" si cu blagiene din Autoportret ;i Cetire in palmd" E afirmat5 apoi - scrie in
o senzalie de teribili oboseall. continuare Doinaq - negativitatea discursului poetic (...) prin

utilizarea unor cuvinte cu semanticd destructivi (...) Dar negativitatea

nu e numai declarat[, ea e chiar practicatl (si abia acum se confirmi

poeticitatea!) prin punerea in circulalie a unor cuvinte/sintagme care

enun![ simultan adevirul qi falsul, existen(a si inexistenla. existenta

unei non-existente, precum Jbrme informe, trdgaciul ma;inii de scris,
versul care doare. Se realizeazd astfel o reunire nonsintetic[ (a afir-

78

7L)

nrativului si negativrrlui. .i cxisrc:niului si non-cxislerrluiui erc.) lipici sernnului ca atare. Prin urmare jocul intertextual o sI rneargl acum in
direc{ia abolirii planului scriptural, patosul nimicirii iqi ia ca obiect nu
discursului lroetie acesta nca-{ir logica bivalentr (aclevar/fals. existl/nu realitatea ci scripturalitatea, iar actul inscripfionirii este conceput ca o
exista) a vorbirii eurcnte, pentru ca. apoi sir nege si rezuitatul accstei
operatiune de ,,lirgire", de ,,dilatare" a ,.alveolelor" prin care
negatii; de aceca ci clevine o afilrnatie. singura care inscrie infinitul.
1...1 P'enrLrl uc ,fe'rI i' fine. rezultatul ntai pr"rtin non-inscriptibilul (ce nu poate {'i conceput decit ca ,,neant", ca nega-
al tivitate absolutir) se insinueazd in visceralitatea planului scris ("intre
produc:liei cle tcxt, si anurne descelttrarea subiectului, 'tbresceervreaabsilpre goluri qi plinuri/aqa numitele spatii interstitiale/rndna lui se strecoari

sr:biectul zelokrsic; er,rl traditional al poez:iei lirice este treptat inlocr"rit vioaie"). O asemenea miscare a scriiturii are o certd dimensiune

cti ult agcnt ititpersonal (. .. ) Adeyiratul sLrbiect e acunt un simpll vi<l, autodevoratoare, clci vizeazd abolirea scrierii inseqi, stergerea,,ddrei"
el se atli irnplicrat in ultrmul cuvlnt (u.tteptot1, clar numai ca un orizont initiale, nu semnificatul, nu sensul, ci deplgirea dualit[Fi sens-semn
de asteptare -- al cititorului". Pcrf'ect adecvati la structurile poeziei prin atingerea unui teritoriu al non-inscrip{ionabilului, in raport cu care

ctritivate in Proba t)e ginutusticrl, lectnra lui Stefirn Ausr.rstin Doinas se definegte starea de real. ,,Realul" nu este ins5, cum s-ar putea poate

eviclentia astf'el, cu urulti e xactrrrtr-, eite\ir din constarriele ce carac- crede, aceasti primordialitate total transcendenti semnificirii, fiindc[
ea se confundd cu indicibilul insuqi, nu poate fi conceput[ in calitate
lerizeaz-ir poetizirile h.ri Mari' M i'cir inci crin f)rza poernului de nominal (termenul de ,,real" inf[tisdndu-se intr-o asemenea ordine
Intourctrca lui Aguntem,rrr si 1le cule cl.ar ripsa de prizi a criticii de idei ca o .,nominalie"), ci este dat in tendinta scrierii de a se auto-
(exersate allroupc exclusi' in di.cctiir u'ci lcciuri ,.si.rbolice" a textu- transcendente, rnalignl t.[r[ doar qi. poate, de vreme ce este dublatb de
lui Poetic) la trn tip irrsolit clc tlisculs, tot nriri ..pliat" spre autoref'e- conqtiintl propriei sale deserticiuni. Iar o asemenea aspiratie spre
zonele ,,negre" ale non-inscriptibilelor apare ca rezultatul firesc al
rentialitatc, lc-:r putrrr lircc su lrt:ircii nr:observiite. Astlel ch a lbst nece- revelatiei pe care o aduce vacuitatea semnului, ca o utopie nlscutl din
practica textualiz[rii dezabuzate, iar producyia textuald se reduce cu
sar crL poclul sir-si publicc rrrai intli scrierilc teoretice (si in prirnul rind strictele la dimensiunile sale de act, nu mai este decdt ,,o probd de
lott Burltu. l:sctt de.;pre t(,\tuulia.ered poetit.ti)penl.nl cit poernele sale
gimnasticd", adici o sum[ de miqclri, care, scoase din contextul
si fie in sllrsit corec{ receptate, din per-spectiva unei paradign.re poe_
oriclror cauze finale sau eficiente evoci, doar in simpla lor calitate de
tice care nu rnai este cea sin'rbolic-inragistici a moclemismului, inte- ,,praxis", imaginea $tearsi, estompati sau sl[bitd a unei transcendenfe.
meiatii pe principiul ,,fanreziei dict.toriale". Cu adevirat insolit in
poerrrLrl O .strtre pennunentlt este i)l;i faptul ci ,,ochir-rl devorator',, care E vorba, fireste, qi de negativitatea discursului poetic, care prin
apziruse in textele nrai vechi ale lui Marin Mincu ca un instrument al exhibarea propriei sale ,,goliciuni" se metamorfozeazd in afirmalie
abolirii realului devine aici (in confbrmitate cu acea nriscare inrertex-
(cum spune Stefan Augustin Doinaq), dar, de data aceasta, miqcarea
tuald la care se ret'erl conrentariul lui Stel)n Augustin Doi'as) ,,ochi
devorator de litc'.ratulif'. Asistim cie clata aceasta la o ,,neutralizare" a autonimicitoare a scriiturii pare sI vizeze zone inci qi mai ,,indepIr-
enunturilclr preluate din alte texte. la o ..vidare" a scmnului literar care tate", ultimele limite ale limbajului gi ale semnificlrii, acele spatii
liminare unde nu mai existi sensuri si semne; aici orice semantic[ se
ruu nrai relrrezintir (aqa curn se intlnrpla in intoarcerea lui Agarneninon)
doar o reductie a h-ri la starea cle sem' pur si simplu. adicir de puri dovedegte cu neputinfi de instaurat, cdci ar fi lipsitl de obiect gi
vacuitate. ,.vidarea" arnbilioneazi aici. in niai rnare rnisuri decit in
poernele mai vechi irle autorului, si contureze un traseu poetic prin domneste lIcerea cea mai deconcertantl.
excelenl.i destructirr si clecrcativ, care nu-si mai propune r.*niti-
carea ci de-semnificarea, 21. 0bsesia textuall
cxperiind ila rnociul apof'atic fireste. fiindci
o aselnenea experienti Practica textului ca ,,exerciliu gimnic" duce fireqte gi la o discredi-
nu poate fi concijllilir clecit in termenii tare a operatorului de text, astfel incAt poemele din volum vor vehicula
cunoasterii ..negative") non-semnitictrbilul, lumea cle o mutenie frecvent cu imaginea scriptorului ,,neputincios", devorat de propria-i
absoluti anterioard ,.direi" primordiale. o cleplasare cle accent se scriere: ,,Din nou ordin la baionetl ne repezim impungem/pluton atentie
produce astf'el, in virtutca cireia textul lui Marin Mincu nu mai evoci
mitologiile papirost'erei, nromentul ,,mitic" al instituirii scrierii de crtre 81
un scriptor divin, ci va incerca, din cclntri, si se ,,deschidd,' spre un
,,trecut absolut", anterior polarititii semnilicat-semniflcant si nasterii

80

..ie voie/alarma a iirpetaVaruncim harnaqamentul ne dezbricim iese incepe sb-si semnaleze ptezen\a in ultinrele volume de poezie ale lui
soarele/ce bine sI sirnti arsura razelor pe piele/mai ales cAnd esti mort Marin Mincu. Cici dacl initial actul scriptural pare a-$i"revendica pri-
cdnd dulce incepi/sl te descompui sub actiunea stahanovistl a vier- vilegiul de a se constitui in expresia unei libertXti absolute, marcat[ prin
milor/ml culc lAngd un trup e cald/carnea lui md respir[ tandru/inchid iesirea de sub determinismul realului qi anularea ordinii ,,forte" a
ochii nu mai respir/uit unde sunt/hdrtia fosneste intoarsl" (Proba de lucrurilor, finalmente el se va dezvdlui ca o nouf, forml de inrobire, prin
mobilizare) Multiplicarea burlescd a personajului textual (ine, nein- care operetorul de tefi e prins tn pciidnienisul unui nou determinism,
ctc'ela al ,,nelimitatului". in tirnp ce, in planul cogito-ului acest nou tip
doielnic, de registrul ironiei demistificatoare qi a ,,f'arselor scripturale",
in timp ce ,,proba de gimnastic5" dobdndeste aspectul ogorz-ului paro- de necesitate apare pe n.risurl ce se produce ,,descdtuqarea de cosmos"
dic, pe parcursul ciruia se desff,qoar[ sarabanda ipostazelor degradate
- asa culn arita Alessandro Dal Lago intr-un comentariu despre gAndi-
ale virilitI(ii eroice. Locul rlzboinicului in armurd din intoarcerea lui rea lui Simone Weil -, o ,,descitusare" ce ellbeteazd' imagina{ia doar

Agamemnon este luat de data acesta de marioneta umane, al cirei exces pentru a o incdtuqa de ceva nou, anume de ea insiqi"' Transpusl la
de vestimenta{ie, provenind din repertoarul coticiianului derizoriu gi nivelul aciului de textualizare, ea va exprima dependenla scriiturii de
propria ei ilimitare. in care sunt continute toate virtualit[1ile limbajului.
enun(at sub forma listei enumerative nu mai disimuleazd, ci, Astf'el, scrierea se dovedeste mai redutabili, infinit mai greu destruc-
tibilii decAt realul, asa c[ subiectul uman isi mai descoperl incl o datl
dimpotrivi, accentueazd, in linia spectacularului exhibitionist, vidul de
fo(d: ,,chemati deodat[ la o stare de alarmd-surprizd]ne echiplm intr-o precaritatea in tentativa sa eqtlatl de a perfbra labirintul lumii

clipi cu costume de lupt[tori/catarame epoleti mdqti de gaze plturi inscriplionate. lar sentimentul legat de aceasti ,,miqcare indefinit[ a
imaginatiei" care s-a desficut de cosmic, cantonandu-se intr-o
cauciucate/gamele ranite corturi avem agheuri carabine/gloante cutite
balansare obosit[ si intr-o autocontemplare dezabuzatl - numit de
etc". Procesiunea simulacrelor culmineazi prin parodia ,,mor(ii Simone Weil obsesie - se converteqte, pusd in legiturd cu mitologia

violente", reprezentAnd trecerea lumii in fantomaticul scriiturii, clci - textului qi a legilor sale de constituire in ,,obsesie textuald". Obsesia
este definitl de gfutditoarea francezd ca un ,,sentiment de imposibili-
a$a cum se poate citi in Eseul despre textualizare - moartea este o figu- tate", ,,cle dezechilibru", cu aplicare la situatiile in care ,,imaginalia ce
modeleazi in chip fictiv trecutul, viitorul qi lucrurile indeplrtate nu
rare a actului poetic care produce ,,fantoma realit[fii", adicl ficliunea. reuqeste sd umple golurile", la ,,oscil[rile interioare intre refuz si
Asociati unui ritual de sacrificiu, produclia textual5 presupune exis- acceptare", e o miscare a sufletului fdr[ obiect dupl care ,,urmeazi
secdtuirea si moaftea anumitor p[(i ale sufletului". Si, plec6nd de aici,
ten{a ,,clliului", a unui sacrificator care tn proba de mobil.izare imbracf, Alessandro Dal Lago va ar[ta cI ,,obsesiv" inseamn[ pentru Simone
ipostaza monstrului zoomorf, multiplicat la rdndul siu, in jocul de
Weil ,,sI sut-eri o necesitate at0t de strivitoare, incAt s[ nu se lase puncte
oglinzi pe care il implicd spectacolul textualiz5,rii, exacerbdndu-i-se de intrerupere, sI lintuie la infinit. Obsesivl este deci orice subordonare
la ilimitat". lar starea ttbsesivd ndscutd de supunerea la determinismul,
astfel pAn[ la paroxistic lipsa de autenticitate, spectralitatea care il face tnctl si moi rigitl tJecAt cel al realului, al spayiului scris, de revelayia
izomorf cu materia evanescentb a semnificlrii: ,.mirqiluim cu ochii c:aracterului iniiestructibil aI scrierii, care face din emitentul de scri-

scoqi din orbite/fugim in poante pe un cdmp minat/la un ordin abstract iturd prizonierul eteff. al propriului sdu text ;i al Textuiui in general se

. ne culcim fulgeritor/pe burtl pe spate inainte inapoilvine asupra noas- va numi - tn aceastd ordine de idei - obsesie textuald.
trd inamicuVo s[ tragem/io turmd de patrupede se apropie-n goan5,/peste
22. Imaginarul demonic
putin ne va strivi sub copite". in asociaqie cu ernblemele virilitdtii
in consecinqd, inscriplionarea deconceftat6, care se autoreprezinta
degenerate, aceasti ceremonie grotescd de sacrificiu se integreaz[ in poemele lui Marin Mincu din Proba de gimnasticd, tot mai pltrunsi
intr-o viziune care nu se mai cantoneazl exclusiv asupra vacuit[1ii
semnificantului pe care o reveleazf, trecerea lumii in text, (cici ,,hArtia 83
foqneqte intoars[") qi trimite nu spre reversul scris al realitItii, ci cdtre
reversul textului insusi, citre acea ,,stare de real" la care se ficea refe-
rinlI in O stare permanentd. Astfel inc6t adevdratul obiect al parodiei

nu mai este atAt scrierea ca atare, ci iluzia autonomicirii care

guverneaTd actul trasdrii de ddre, utopia ,,iesirii din text", dorinla de a
recupera non-inscriptionabilul primordial. Iar indestructibilitatea spali-
ului scris proiecteaz[ sub o noud lumin[ acea eticl a sllbiciunii care

82

de aspiratia spre teritoriul tdcut al non-inscriptionabilului dar si de aceasta, a scrierii insesi) in ,,ilimitarea" spaliului scris, instaurarea
sentimentul neputinlei de a penetra in afara necesitdtilor irnplacabile ,,necesititii totale" care striveste la modul absolut. Si pentru cI in

pe care se fundamenteazl existenta universului scris, decurge acum din lunrea parodiei demonice actul sacrificial esre sparagnrr.rs, ucidere prin
triirea stlrilor ,,obsesive" date de subordonarea la ilimitat. Iar .,obsesia
-,,sfAqiere", se poate constata cum fapt ce vAdeste un control perfect
textuald" duce la prolie.fbrttrea unei itnagi,stici ,,demonice " in sensul al operatiunii de textualizare - tantastica poemului iqi g[seqte aici

pe care il dldea termenului Northrop Frye, adicd a acelui repertoriu echivalentul in pragmatica elaboririi lui, cici constructiile parantetice

de imagini ce face tonsparentd dependenta tcttold a subiectului urnctn (lu ct(:ttnt rolul de a opera segmentdri sciarruept*urit,n.suvpirutuntdenad ,,jetul scrip-
<:aracterului
de o instantd exterioard. Ele contureazd - asa cum sublinia criticul tural" unui proces de ,,dispersie"
canadian - o lume a cosmarului si a ,,{apului isp[qitor" unde fiinta
nLttospecular al consiructului numit text - nu Jctce decAt sd reproducd
omeneasci se afli sub puterea unei divinitdti imprevizibile qi necrut[-
toare. Aici ,,masinlria softii e pusl in miscare de un grup de zei depir- tlinamica sacriJiciului prin s.f1siere. Prezen!,a autoritltii opresive qi

tati si nevlzuli, a c[ror libertate si plircere sunt ironice, deoarece exclud capricioase se asociazd cu evocarea spaliilor carcerale, temnila, grota
pe om qi care intervin in treburile ornenesti pentru a pistra nestirbite
sau vizuina: .,atentie intrdm in muzeul cavernelor/asezati-vA in $ir
propriile lor prerogatiue". in centrul acestui univers se glseste o indian deschizltnra este minuscul[ nu se pliteste/decAt la ieqire

instantd care injoseste individul. supunlindrr-l unei opresiuni pe cit de sefrores//in t'ata alhambrei locuiesc los gitcutoslin subteranele lor se
autoritare pe atit de capricioasc, in tirnp ce la polul opus se aflva phar-
pltlunde cu ditlcultate/printre palate si gropi/doar o privire
makos-trl,,,animalul de sacrificiu" care trebuie ucis pentru a se conso-
lenesi//sunt relicve acestea rnai tari/decit arta mauri nu vA temeti
lida astfel mecanismele absurde ale puterii. Si pentru ci fbrma sub care
totul/e ultrasterilizat (din jardin din lindaraja/cu poftl priveau
se manifesti Spaliul demonicului este parodia, autoritatea dobAndeste
principesele)/Ah ce miros visceral s[ ieqim c6t/mai repede mI sufbc
aici aspecte grotesti, purtXnd cel mai adesea masca paiatei, a clovnuiui
vreau aer ihi-ihi/permiteti por Javor (pe furiq/coborau noaptea-n
banruit de pulsiuni sanguinare, a clmi agresivitate e cu atat mai terifi- silagul tiganilor)//.seliorita Io pesetos la puerta/de Ia izquierda poart|
anth cu cdt este pur gratuit[. De aceea, odatd cu instaur(trea ,,obsesiei
textuale" poemele lui Marin Mincu vrtr l.ua .forma parodiei dentonice direot in las cuevas/de los gitanos del sacromonte (ale dracului tArfe
in centrul clreia se glseste figura degeneratd a monarhului-clovn: ,,ce
tXnjind in harem" (Probd la Alhambra). Decortun-ul dobAndegte acum
mai f'aci md intreabi ubu-roi/bitAndu-ml pe urni.r in mod cAt
aspectul cavernei pestilentiale, lunctiondnd dupi principiul camerei de
mai/democratic (intre timp regina tocmai/turnase fiertura in trocul
porcilor),//bine mersi ii r[spund cu dezinvolturi/am venit in vizitd ce gazare, spatiu al unei visceralititi paroxistice, unde actioneazi lbrte de

mai taclprin{iqorii (dupi bufhituri chefheli/se blteau cu pernele in gravitatie ce zAdArnicesc orice tentativ[ de evaziune, in timp ce energi-
camera lor)//au crescut mari mAine-poimAine or sI-mi/uzurpe tronul
ile implicate in actul textualizdrii se degradeazd pinl la stadiul instinc-
zise el bine dispus (intre timp/consoarta mdtura harnici dupi tualititii pur animale. a masei colciitoare de libido, odatd cu

celdlduse puii afarl din bucitlrie)//nu se poate majestate rrrai suntem degradarea ,,tigurilor f'eminine ale Poeziei" si transformarea ,,principe-

gi noi/[stia proqti care avem cuvdnt greu/de spus (a strdns pe flris sei" in ,,tirtir". Este de remarcat cI in acest context L'averna constituie
,,ground"-ul ediliciului scripturttl, cLt care comunic'd prin misterioase
gAnielii minusculi/ieqind martiali cum se cuvenea)//voi Istia sunteti si
mulli dar ce vi./pls5 vouf, de problemele interne ale/rnonarhiei (eredii cdi subterane; eaJigureazd asadar nu atdt textul sau cartea, ci devine

legitimi defilau/spre baie in pas triumfal)//pii chiar d-aia venisem repre?.entare(t ,,necesitdtii neLimitate", a acelei materii tenebroase qi

majestate ne-am gAndit/c-ar fi cazul s-o mai schimblm adici si impenetrabile din care isi extrag substanta legile spatiului scris qi care

mai/incerclm si alte forme (de pe o tipsie aurit5./alteta sa regalS oferi ii impune scrierii caracterul slu indestructibil. Grota capltd in felul
af'ectuos ceaiul cianurat)" (Probtl cu Jarry). Bufonada pe care o inter-
preteazb. marioneta umanoidi in poemul lui Marin Mincu nu este insd acesta aspectul ,,carcerei absolute" in care sunt confinute alte spalii
decAt (la fel ca in Proba de mobilizare) o ceremonie grotesc[ de sacri-
ficiu, marcAnd abolirea total5 a emitentului de scriitur[ (qi, odati cu inchise, intr-o miqcare de prolit-erare a temnitelor concentrice ce se

84 cuprind una in cealalt[. Astf-el incit orice tentativi de evaziune

conduce la trecerea intr-un spatiu concentrationar cu un regim inci qi

mai rigid si la o forrnd de servitute incd si mai inyositoare. lar din

perspectiva ,,obsesiei textuale", pe care o circumscriu aici poemele lui

Marin Mincu abolirea realului in scriiturl, suspendarea,,determinismu-

85

Iui cosmic" prin magia hartiei si a cemelii. nu insemneazr cJecat insti- pirtase putin/nu se mai vedeau nici colegii pe-aproape/alerg0nd

tuirea necesititii mult mai severe a inscrip(ionlrii, asa cum se poate insecte colorate pentru ierbar/sosisem ultimul la aceasth probi impor-
tantl,/lin lipsd de ceva mai atractiv/priveam al[turi de sala de gimnas-
vedea in poernul probd cu soldati; ,,ajut5-mb s[-mi tai pi.rul zise ea,/in tic5./printre criplturile gardului de nuiele/niste imagini din cdderea
timp ce bdrbatul ei doanne/peste cAmp soldati striini se apropie/?n
constantinopolului/(era probabil un cinema in aer liber)/girzi multe
siruri strdnse cu armele in bandulier5//sl f'ugim citre pozitiile fbrtifi- tastttoase girzi imperiale/cAnd undeva s-a ivit pentru o clipi/chipul
cate/s[ ne ascundem in addpostr-rri/repede suntem inconjurali de ai bazileului invinelind palmele de aplauze/ldeodati s-a intAmplat un
nostri/ni se dau arme moderne de plastic//soldatii stri.ini vorbesc un
idiom extraplanetar/eu primesc un cutit de panoplie alergam dezorclo- lucru rarlun lucru de altfel natural pentru orice individ/cAnd aerul stitut
nat pe planetS,/impiedicandu-ne unii de altii//soldatii striini se lasd din intestine/este impins brusc cu forta in afarLlslobozind un zgomot

vanati ca iepurii/indreptam farurile spre ei rimdn paralizati/panr cand pleznit ca o impuqciturf, ratatS/un adevlrat atentat de lez-majes-
pe strdzile pline de
ii dezarmam qi-i imbrdcam in fuste/plimbAndu-i tatellfuga nebunf, a gdrzllor pe culoarele pistei/s[ m[ prindd neapirat
viu/s[ fiu executat pe loc/s5 se dea un exemplu peremptoriu/atunci se
lozinci". Construit dupi schema agtn-,lui caricatural, poernul e'oci
astfel in secven{ele sale de inceput abolirea lumii in text, debutancl. nu intAmpld un lucru si mai rarlpe care-l incerc doar in vis/incet mX ridi-

int6mpldtor, c' imaginea pirului care sugereazi ,,texturile', din interi_ cai deasupra cdmpului de gimnastic5/deasupra palatului impe-
orul semnificantului scriptural. ,,solctatii striini', sunt, intr-o asemenea
rial/deasupra glrzilor ce alergau incoace qi incolo/cum se cuvine la o
ordine de idei, ernisari ai realului, constituie alteritatea ..extraplane- ocazie ca aceasta./si zburam netulburat//de undeva de jos stlnescu

tari" a scrierii, care va fi nimicit[ prin actul inscriptioniirii evocat geta./qefa clasei noastre la ora de gimnasticE/imi fdcea semne extreme

metonimic de prezenta cutitului care se integreazd in categoria instru- de bucurie/mI felicita bAtand frenetic din palme/inchipuili-v[ luasem

mentelor de ,,gravat" qi e totodatX calamus. ,,Farul,,, la rAndul sdu, va nota zecelin sfArqit trecusem nenorocita de probd" (Proba la ora de
fi izomorf cu ,,ochiul devorator" care dezalc[tuieste lucrurile, transfor_ gimnasticd). Spatiul de desfbqurare al mimus-ului burlesc este aici
,,cAmpul de gimnasticl" sau altfel spus suprafa{a perlect plan5 a
mAndu-le printr-un proces de .,cosmetizare" in ,,fantome ale realului",
in fictiuni travestite in aparentele fiintei si integrandu-le i'tr-un spa{iu .,suportului" scriptural (a filei) pe care se desflqoari exerciliul
populat de prezenta obiectelor ,.scrise" (,,lozincile,,). Nirnicirea rialu_
lui si abolirea determinismului cosmic nu inseamnr ins[ decat inro- ,,gimnic" al textualizirii. Asocierea acestuia cu dansul nu este cdtusi de

birea scrierii in propria ei nelimita.e si instaurarea necesitb.tii absolute pu{in intimplltoare, cIci, in fantastica textului dansul constituie o
scriptural,
a spaliului marcate prin transfonnarea victoriei intr-o expresie figurati a mortii (sinonim[ la rAndul ei cu actul scrierii care
inseamni abolire a lumii dar qi autoabolire a scriptorului in dinamica
infiangere si prin nimicirea personajului-text odati cu invazia cailor
ireali, a fantomelor textuale care evocr virtualit5tile inepuizabile ale anihilatoare a elaboririi de scriituri). in legdturi cu izomorfismul
scrierii, ce devine, in felul acesta, prizoniera propriei sale nelimitdri:
dintre moarte qi dans criticul Marin Mincu ar[ta de altfel (ref'erindu-se
,'vine pranzul mancim semin{e prijite/armatele noastre blindate sunt la Domnisoara Hus a lui Ion Barbu) cd miscarea coregrafici frxeazd
anticipat experien{a mor{ii violente cdci are ,,puterea de a actualiza
spulberate/in copitele cailor noi nu mai avem caili-am omorAt cu timpul, de a-l transforma (pe planril constiintei fireste) din virtualitate
in act, de a-i da statutul de trecut cu mult mai inainte ca el sI devind
ciomegele qi i-am dat la porci". H, evident c6, intr-o asemenea lume a prezent". Integrat in ritualurile de sacrificiu qi precedAnd actul uciderii
servitulii totale, orice incercare de suspendare a ordinii odatr instituite rituale, dansul anticipeaztr, cu un surplus de violen{6 ce ?i conferi
nu poate duce decAt la eqec. Este posibil[ insl evaziunea parodic5, caracterul unui simulacru, jertfa propriu-zisl, care se inflptuieqte mai

generatd de capriciiie unei instante supreme care uneori isi rnanifesti intAi sub forma ,,reprezentatiei coregrafice". Dimensiunea ucigasi a
apetitul opresiv sub fbrma ludicului burlesc, intr-un fel de joc de_a dansului este cu atdt mai evidenti in poemul lui Marin Mincu cu cAt
pisica si soarecele, proiectand sirnulacrul eliberirii de sub gravitatia polisemantismul cuvAntului ,,execu{ie" pe care poetul il intrebuinleazl
in acest context ("toti inaintea mea luaserd nota zecelpentru execufia
spaliului textr.ral, un spectacol gratios qi grotesc totodati ce imbracr impecabili") trimite in mod explicit (si) cltre faptul mortii violente.
aspectul feeriei ascensionale: ,,intr-un cAmp vast la ora de gimnas_ Aceast[ experien![ presupune o solitudine absolut[, astfel incAt injurul

tic5,/trebuia sr exersS.m dupi muzica un balet comprica/toti inaintea 81

mea luaserr nota zecelpentru exesutia impecabill//profesoara se inde-

86

actantului liric se produce un gol, o,,vacuizare" a spatiului, care poate minciuuii valoarea unui prrincipiu suprem, judecltorul textual ii va

conferi, odatl cu ,,ocultarea" instantei textuale (,,prof'esoara se indepir_ conliii ins[ executiei (pe care inceputul poemului o invoci de.jii ca
tase putin") qi iluzia libertrtii totale, chiar dacd aceasti,,indepirtare" a
prezenlei care impune legile atare) aspectul feeriei ascensionale. Zborul nu este insi in acest conrext
miscare actLrlui textual se integreazt in acea
juc[usI a puterii, decAt o reprezentare hiperbolicl a clansului, izomorfismul s5u cu
care atinge voluptatea supremf, in
momentele cand isi mimeazr propria slibiciune sau chiar (a.sa cum se schema mortii violente fiind :rstf'el cAt se poate de eviclent. El of'erI
intampl5 in cazul de fati) propria sa absen{i. Acest joc este chiar mai iluzia eliberdrii, dar coincide, in realitate. cu ciderea in starea de servi-
in;elitor si mai viclean decat ar putea si pard la prirna vedere, iar tute cea mai severi, adic[ cu ,,moartea in text" carc ,:onsfinteste esecul
fizionomia ,,nelimitatului" care regenteaz5 spatiul semnelor scrise este victii in raport cu determinismr.rl ,,mecanic" al textului si triumful
una plinr de stranietate. Cdci puterea nu se tlezviiluie aici nicioclatd absolut al scrierii ca tbrml superlativl de necesitate. Astf-el incAt
sub adevdrata ei tnfdtisare, dar scntnele sau mai exact ,,urmele" sale
sunt vizibile la tot pasul. cea rnai impunitdare dintre acestea fiind poenrnl Probd la ora de gimnasticd ilustreazi perfect nu nurnai senti-
desigur ,,palatul imperial" pizit cle ,.gLrzile" care sltgereazi impene_
trabilitatea acestei adevirrate viz,ine a fortei si traversat, prer. cle o rnentul dependentei absolute care se naste in practica textuaiizirii
clip5, de ',chipul j(.acculilciindsetai'rt.eaigtei'xetuazrrleorparrersiuppsuitndedoedcuobnlxsismteisnctai.r)ea:
,,bazileului". ciici ("obsesia textual["), ci si, poate in mai mare rnlsurd ciecAt orice alt text
din volum, f-enornenul ,,denionizlrii" imaginanrlui, legat de figura
ocultarea (mimarea slirbiciu'ii sau a absentei), dar in acelasi tirnp
exhibarea, prolif'erarca nnor ,,inurgini tnrcrte" ale puterii, care intre- regelui-clovn care isi satisface pervers, aproape diabolic, apetiturile
buinfand un f'el de ,,retoricri" a grandurii (da. o grJndoare ,,suspecti" opresive punOnd in scen[ numere fastidioase de iluzionisrn, clar si de
prin senzafia de ,,supradimensionare" pe care o provoaci) trezesc _
cea a tapului isplsitor, sortit sacrificir.rlui gr-otesc a oilui unicir finali-
bucurandu-se de bine-cunoscuta ambiguitate a saorului (tratatd fireste
aici intr-o cheie parodicr) - teroarea sau adora{ia aproape reiigioasr. tate e doar .,orgasmul" puterii seduse de iinaginea pr-opriei sale atot-
De aceeasi dialecticd a ocultlrilor si a exhibi.rilor apartine si maijnarea puternicii. Si, pornindu-se de aici, se ajun-ee la situatia stlanie, dar cdt
de ,,simuiacre", de ,,substituer.rti" (profesoara, q"ta clasei) care pe
parcursul poemului intrelin un ,,vicariat" al puterii ce joaci .o*".iiu se poate de obiqnuitb totuqi in lumea parodiei demonice, cAnd instanta
propriei sale absenle, astfel incat nota cea mai evidentf, a panton.rimei
din Proba lo ora de gimnastic'd va fi in cele din urmd ambiguitatea. supreml si pharmakos-ul ajung pe nesimtite si se confunde. Fiindc[
,,Vacuizarea" spatiului se asociazi in consecin![ cu o (pseudo) mirajul propriei sale puteri nelimitate face din divinitatea burlesci a
vacuizare a fortei care impune legiie textului qi care se lasx (printr-o
amigitoare miscare de depotentare) spionat[, interogati, p.iuita p" inscriptiondrii, nu ?n mai mic[ rnirsuri decAt din ernitentul de scriitur[
gaura cheii, of'erind spectacolul ,.cXclerii constantinopolului,;, adicl al supus sacrificiului derizoriu, o victimi a ,,obsesiei tcxtuale". Ceea ce
propriei sale dezagregiri. Asist6m asadar acum la abolirea determinis-
mului absolut, pe cat de rigici pe atat de artificios din interiorul spatiu- este insi in strAnsii legiturl cu principiul iimbiguiziu ilor care
lui scriplural, t'apt ce produce un fel de reanimare a fibrei organice in
guvemeazl, in cazul acestui poent al iui i\larin Mincu, pragtnatica
care se manifesti spasmele cele mai ab.iecte ale vitalului. Dar- elabor[rii textuiui. Cici structura este aici prin excelentii una
suspendarea ordinii textul.ui n-a Jost decdt una din miscdrile
tnseldtoare ale necesitdtii, a fdcut parte din jocul viclean ctl instantei ,,autospecular5", sr,rgerind jocr-rl nesiiLrsit al ..oglinzilor rextuale" si se
supreme, care isi pune acum in funcfiune mecanismele justitiare p"nt.., realizeazYa prin ,,oglindirea cuvintului in alte cuvinle". Astf'el polise-
a pedepsi ,,crima de lez-majestate". in virtutea aceleiasi ciispozitii
infatigabile pentru inqeliciune ce se manif'esti. si rnantismul cuvAntului ,,executie" (despre care arit nrai amintit) il
in proteis*rrt riu piaseazi intr-un raport de sinonimie cu termenul ",probi". Relatie
ostentativ, care ii conferd simulacrului, mxstii si, in
uttima instantr, mecliati de verbril ,,a trece" ,,am trecut proba") care, ca si ,,executie"
irnplici ideea de moarte pe care o transf'eri insii asupra substantivului
din subordinea sa ("probI"). Astl'el ca intre ,.executie" si ,,prt_rtr[" se va

produce un transfer de senreme in asa f'el inclit llecare tJintre aceste

cuvinte va primi qi sensul celuiialt. Iar sarabanda inirstilor si a traves-
tiurilor pe care o figureazl tantastica textului isi va avea er:hivalentul
pert-ect in planul pragrnaticii prin aceastl tendintd a cuvintelor de a se

metamorfoza r"rnul in altul conservAndu-si ins[ (paradoxal) propria

identitate. Ceea <-:e produce o anrbiguizare totall a enunturilor care
ajLrng in f'elul acesta ca, inainte de a spune ceva in legd.turi cu un
ref'erent oal'ecare, si-si spunl propria lor inc[rciturl de echivoc,

88

llclincl r.lin lirn['ra1 un instmnrcnt iluzionist, L]u .,organ al minciunii" s-o ci'r { . ii.i;t aJ s-o crrrnosc rtu ttrc dcclt sli rnir exor-cizez intr*rt descrier-e
prin r:xccleriti. Ci'ici trc( (:sitote o uhsoltttii diit interiorul uniyersului ce ri.a faisifici livi.iindu-nrir neintrer nrirturisilii se coACe ntirsivia 'in
scris t:.ste ln acelal'i t.imp si nrinr:iutto absolutti, ninciuna totctlti, t'are giirrtlu-mi negendit pinclit de criile e Lrn picat nrai mare clecit crirna si
ett lttdt' tlin cupul lotului orice pr,t.sibilrtute dc ode\,(ir. lar Proba de nri 1.lot vorbi in libertate despre nriuc". Irnaginile de zbor vor trnc de
.qintn.u,stitd va fi astli:l cartea in c:alc fabulele scliptnr"ale alc lui Marin
Mincu, nf,scute clin sentimentul ,,obsesiei tertuale". se transibrrnl in dilta zrceirsta de registrui trlirilor deiensive si, lir l-el ca in cirrtile de
,.paroriii demonice" czre lnirturisesc despfe determinismul diabolic al inceput ale liri N'larin Mincu (unde inlegistram llrezenta cornplexuiui
scriiturii ce transforrni insellciunea in principiLr suprem. inragistic ,,f0rrtini-cuiupiinl") ele sc <lezvh!'i ,,1,.,1:rnic" in raport cn

13.0 ".artI a tatualului" ..voci1e prolunzirnii". cu m:iter.ia ,,ofelizatl"' a sernnif icantulLli textual
care inviti la ruoarte: r'isul de zbor constituie insi totoclati o plfsmuire
in sclriirrh cel rnai rer:enl (<lcocarriclalri) dintre volumele de poezii
ale arrt<rrulLri. Atn yisir! rri li.rc^ r'ri srtttt in.qu (1998). isi extrage substanta ..cr)nsolaloare'' cr-i ajulor-nl citr.eia ..scribul nevolnic'' ir:cealci ...ii-si

clinfr-o nevoic dc;,rutcrrlicilllrr t:c il clt'tutniili pc Marin Minr:r-r sI compenset e noptrtinta cle a-si asurna irr totalitatc'. experienta acllncului,

renttrrlLr la toatt'convtrtlrilt'..1)()czicr" (inclrrsiv la pocntrl cclnstituit din iar ,,pene{rarea" se convcrtestc. antilrastic. in ..iniitare", ia aspectul
versut-i). irrtr-rl icrrlirlivir rlc lr tintui cxltloziu.jr:tului scriptnral sub firrma leeriei onirice, a.,visuiLii in vis" ciucinr] irr ccle tlin rri.irrf, la nietarnoi'-
tunor l'r-a-{nrt-ntr-'cLr ..Dr-ozir", undc abst-ntu semnelor de punctuatie si a f'oza actantului lilic in propriul siiu tlublu an-uelir:: ..Sunt din ce in cc
segrnentifi'ii te xtulrii in errunturi incearc[ sir susereze tocmai ideecr u.nai mai rar vizitat de zhar at,i ntrul-,le r]r inLtt un nou inrpuls cirrci pentru
.,ctrrgari" r'outirtut: ct scriiturii care doreste sd surprindi de data a nu ciclea intl-o frartir rni-anr luirt oarccare elan am birtut irraintc- de a
siLri iniltiindu-mi brusc currr f)tcearn deseori pe nisip la triplusalt pe
aceasta insusi palpitul materiei vii. Scrierea la rlndul ei tinde s[-si rnalul oltului aclolescent la slatina arn agitat viguros bratele ca niste
aripi m-am insurubat in aer ridicindu-mir lent deasupra caselor
redobi.ndeascir acum atributele ..falice". reclevine penetrantir, iar actul deasupra lir:eului radu grece:inu -. in curtea ciirr-ria ai mei colegi se
inscriptionirii e asinrilat unei operatiuni de ,,,qravare" care se exercitd miscau nrinusculi - deasupra grirciistei inconjurat strAns de stoluri tle
riindunici slirtccincl aerul albirslnl cu tiuitul siiitlenl al niuzicli lor nti
asupra tesutulni viu pentrt a 1'ace si tAsneascl la suprafati magmele se pirea ci. levitez 1'oafle usor liiril sir sirirt nrasa iorprrlui trirriindu-rni
in jos an'r visat ci viscz ci1 surrt inccr". OntLrl-irrqer ilil consiitr.lie irls:r
sec-rete ale vitalului. Asiririiat corpurikrr tiioase. calamus-ul este un clecit o fclr-rli eul'ernizatii a mortri. o r;ilueti ex-sangirrrrata care l'ace

instnirnent r,!c supliciu care inccarcii s[ spargl. sii pltrundir. si pene- parte din sartrbanda l'antomclor scriptrrraic: la 1el ca si in poernr.rl Prz.'ki
trezc" in concorclantir perf'ectir cu ,,lalisnrul" spre care aspira actul
inscriptionirrii. Aceast[ ltliscare va fi insl amorlizatir cle lbrtele de la rtrt lc gintntistir'ti zhonrl irliare asadar ca r) ."reprt:zelttarc c(!re-
-erafic5" a zictrtlui Lrcrglrs. ial lsecnsirirrerr sr ,.oborilca se dovetlesc
rezistentiL ale sn;rraf'etei care tlcvine indestructibili, ap;ire ca o crustir
de o dLrritate superlativi ce plotejeazf, ..lnidllvele". ..esentele", astfel perf'cct iztimoll'c dc- vrernc ce ari cil punct culminant alrarifia fantornei
inci.t suplicirrl se transforml intr-un simulacru, traiectorir instrurnen-
angelice, ..extinctia in scriitura", tlirnsfirrrlru'ea pelsonajuiui iil ic intr-o
tului cle inscriptionat devine soviriclnic[, ezitantd, poiarizat[ intre
pathosul hiperbolic al penetrirrii si cf-ectele ,,riiului r"le adincime". ea fic:tiune. Disinrularca sceucrlor de sitpliciLr in spatele viziunilur onilice

prociucArrd .,tatuaje" t'e trutluc totmtti aceasfd dialectic'd a suprat'etei si policrorr-rc altertteazit itrsi. pe tr-,areursnl '"olumului. cu tJrrbctrtu oslert'
tttlivti a untrginilor tle t ru?rntt' (in confrlrrnitulte cr.r ilcea dirLlt:cticri a
cr prusliln:.inrii" lar proccrsul tcxtr,ralizirii irnplicl elatrorarea f-alsului ocultlril()r si a exhihiriirir.dc.rpre carc vorbeanr). legate nrai ales de

scriptural concomitcnt crr denuntarca lipsei sale de adevlr: ,,eu scriu expcrienta .,osiriaci" a sr';jr-tecirlii si sciureritirrii. Iirvr.rc;rlir in ipostaza
glrerr scurnlind adAnc cr-r ciobul in carnea proprie dar sunt un iov negat ,,ciillulLri tertuiil". Mcdl'ea se irrtTrtisc;.iza in acest contcxt ca o per:i{)-
nif icare a dispozitiei :rgr cr.,ive p|rn r'ilre sc ilrrrnif'estii ..pulsiunca de
clci tiiietura nu e indea.juns dc clurerurasf, e cloar la lirnita de sus a pielii nioarte". identrcii insir r:u (l()rijttil tie a gencla text. ceea ce sLibliniazl
nu irm iircd clestul c:uraj sI tai in r:arnea vie pini la os pani-n miduva
singerie a osrllui nleu alb sunt doar un ticllos de scrib nevolnic incl o dati cchivalenta scrierr'-riir:rIrte. /.)r:coturil.-Ltl ace$t()r scene

inl'ricosat cle rrroarte de fa[a rl]cit cea nrai ascnnsl pe care nici nu vrepu sanguitrare presunure prezc:ilta nrirrii.;arr'e lpa in rpost:rzele saie cele
mai dinamicr, sugelind textrrl si legile srrlc: ,,irecrutAioare'. dar cn
tx)
9i

irdevirat intcresant este laptul ca in virtuteajocului ,,viclean" al aluzi- specific unei perspective apclcaliptice asupra lurnii si a omului. Acest

ilor si al travestiurilor, lnarea rru e evocatl riirect, ei nretonimic. prin apocaliptic s-ar putea defini clrept expresia paroxistich a unei dispozitii

interrnecliul .,calcarului" sau al ,,cochiliei" care reprezinti .,semnele", autonomicitoare caractelisticir fiintelor onrencsti, iar universul sIu este

,.dArele" lirsate de actiunea acvaticullli perrnitind acel joc al oglin- unul din care (asa cum scria Jacques Ellul vorbind clespre ,,metarnor-

clinlor prin mrscarea transf'erurilor de sens si a echivalentelor seman- lbzele brrrghezului" in contextul lurnii actuale) ,.omul s-a inlocuit in

tice, generind adeviirate .,serii analogicc" intre peisajul marin si actan- mod progresiv pe el insusi prin lucruri care infiptuiesc ceea cc nuti

tul liric care evolueazi in rnijlocul acestuia: ,.in iarba piticl arsd de demult era un fragrnent de personalitate". undc subiectul uman ..se

istor.ie protLrberante morboase ale unei barbarii oliginare coltservat[ in amputeazl de fiecare dat5". producind obiecte ..ce-l satisfac plenar

striulile multicolore ale cochiliei spon_uioase instituind fonne renrote (...) tocn.rai in nromentul in care il climina, in spatele .tuturor acestor
actiuni tiind disimulatii
ce urcir periodic in calcarul oaselor mele pe tlnn la tot pasul -- sugereazir eseistul fi"ancez o clorintd cle

te-nrpierJlci de trupul lui absirt imbucititit in persa; cu nrAn5 ferrni de autonomicire", circi - scrie el - .,poate ca omul este biintuit de o pasiune

t'erneie incinsir de dragoste mecieea i-a tiiat capul corpul i l-a sfArtecat a mortii si nu doreste in secret sI se realizeze declt ne-{indu-se pe sinc
insuqi". in mitoktgiile textuole (u (ar( veltituleazri poentele lui Morin
transdndu-l cu rdbdare de rndcelar. la tornis sunt la rnine acasd astept

dour ca ea sii se aprr-rpie cu secLli.ea gatlL prcgrititi sI mL ajute si scap Mincu aceastd tendirtyd o subiettnhti umatt de a st'ltl.sa substi.tr'ril pritr

de ceea ce rni-a rrtai rirrtas cle'". lrchrvalcritul ,,cochilie avAnd ca propriul sdtt produs se nnnifeslr.t cu vimlentit prin interntediul ,,legii

,,tenren nrediu" calcarul, dccliLnscazl astt'e I uli transf'er de substantb necnildtott.re" in virtu.tea cdreia lexlul nu poete e-tista decdt in nttisttra

dinsprc persrlna.jul lictiorrzrl sllre pcisa.j si invers, un et'ect de.,osmoz5" in care-si anihileaz.d propriul autor. Ma;inisrnului din societatea

care ducc la stergcrea linritci clintr-c urnau si non-untan, ce se vor apocaliptici (de unde omul este indepirtat progresiv de instrunrentele

resorbi intr-o uraterie spongioasi care prin porozitate si prin albeai5 pe care si le-a creat in vederea dominirii realului) ii corespunde, in

sugereiLzl hArtia. Un alt doilea tennen rnediu, ,*,truppeuldleui absirt" va orizontul nihilocentric al textualismului, masina textului care nu este

impinge mai departe jocul analogiilor, clci o parte * altceva decAt un agregat cle f'abricat fantome ale obiectelor, amintind

elementele decorum-ului se identificl acum cu trupul victimei supuse intru totul, datorit[ principrilor sale cle tunctionare, cle constittttia unei

mutilirii osiriace, iar - pe de alti parte - personajul liric (sortit masini. Si aceasta se intAmplir in prirnul rlind deoarece ,Jtra.tittu tcxtrr'

aceleiasi jertf'e prin emorselare) nu e decAt o noui ipostaz[ a phur- alti" poate fi inclusci, neindoir:lttii', in seria ,,uutomotelor ", de vretne
ce ,,llnctioneazd singurl" si (in virtutea unui nou soi de antro-
naftos-ului care igi asteapti sacrificatorul. Actiunea pe care marea o
pomorfism) constituie o reprezentare abstractI a intelectului in
exercitl asupra uscatului devine, la rAndul sdu (datoritir relatiei

agent-plcient pe care o presupune) analogl actului sacnficial, astt'el aspectele sale suprafunctionale si automatizate (unde ,,ura de viat6" se

inciit Meclee:i apare ca o ipostazi unranoidl a mlirii, in tirnp ce aceasta manif'estl la rnodul cel mai plenar) si t'ace parte din cate-qoria acelor

din urmii se asirnrleazf, cu ligurlrile .,clldului textual". lar in cele din obiecte care (dupi expresia lui Jean tsaudrillard) se identiflci cu ,,nece-

turml. pcutru ca celcul echivalentelor si se inchidl pelfect, victirna sitatea de a functiona", reducCndu-sc la o schemi operationali. la un

(dispelsati in niateria spongioasl a decoruin-uh"ri) si sacrificatorul (pe ,.algoritm". AlaincAt fantontutiaarea retrliiktr pe care o intplit:d oper-
atiunea textuttlizdrii poctte: Ji privitti .si t'u o lronspunere a vitalului ttt
erare elernentele caclruiui il evocl cu insistenti si chiar il contin intr-un mecanic sau ca o reductie a obie.':tu.lid (oncret la o ,,schemit .functirt'

f'el) sI sc: converteascS. unul in celirlalt. textul prezentAndu-se, in f'elul naLd", textul apdrdndu-ne , dintr-o osemenea perspe(Iiv(i, ca prciectirt

acesta, czr o acumulare de ,,travestiuri" in spatele clrora, in ciuda

;rpar-errtei lor opozitii, se ascunde doar aceeasi teribili vointi nimici- abstractri a unor.funt'tii, apropiar(t de un ntotlel logic sau m(ttematic.

toare concretizat[ in puseuri paroxistice de violenti si de agresivitate in consecint5, trecerea in spatiul semnelor scrise inseamnir penetrarea

(sau autoagresivitate). ,,Lepldarea m6stilclr" duce astf'el la revelatia intr-o lume strict nrecanil.tttd poptlati de prezenta oamenilor

f'aptulLri ci figulile textului nu sllnt decLt reprezentIri ale ,,dorinqei de inscriptionali, fiinte bidimensionale, reduse la o ,,schemf, motrice".
l.noarte", iar patosul anihillrii este legea suprerni care impune deter-
execut6nd parcl la infinit o suitd de rnisciri perf'ect automatizate: ,,tot
rninismr-rl absolut al spatiulur scriptural. Viziunea lui Marin Mincu
clovedinclu-si astf'el incI o dati caracterul nihilofil si nihilocentric mai des in vis m[ preumblu prin locuri cunoscute mh intilnesc cu

persoane t'amiliare cu care am impdrtit egal etbrtul cotidian de a muri

92 93

,-l;rr cle llu lrlii lltti r()rLlno:io sirii rilt nri. \'arl ffi p[ir si rilnirlu ntr-ntr particule devcnincl ,,eu scnptliral'' si in uitinrii instant;i scrnrr (adicir

tlsputttl (.ril si L'il:11 tir tr.itr i1 lltc ipatii .rt rite lcgi 1,.eit.: acest luclr mI Vacuitatc). lar-par-oxisrtrul clorintei de atrtcnticit:ite conrluce doar la
riilnc:,te ll iucep'.lr lhi;.i.r ntli arnuzli prrtirr fiindcii anr inlprr:sia cr"i se
joacii f;r'or r;clritiLr-rr;r apoi inurr,.zii rntuie sc cir rre despalt rnilcnii .,nloartea in 1ext", cirre constituie lirrma suprern:i a inrolririr viului in
intieqi r:i r:r ;trl ijr;lJtcrit c'.r r'riezii nrai rnarc sau rrrai nricl af-liindr.r-nrit rapofi cu,.nrecanica" te:ltulur sr de aici triunrlril rrbsolut ai nrirrciunii
in ull irlrrei rllr irrlr-lr,tl invizibil ;rrir in,:lurcrr-eirzll crinccn collstiitlrreil tex.tuale asupra adeviiillilor tr-iite a cl'uor lrocerc in grafre ise dovi]destel

r.lt.ri,r l;r ;-'linr,ril nreLr nu inrpli:sirrrreirzi pe rrinreni giinclul din vis lnir a 1i de fiecarc datii destr"rl de redLrsir: .,iiai aira(rli!'nri dra zborul
,:rjiiir- :1:.r.lpr.t ilrptulLri ci'r sentirner)tul plinsrrlrri nr-r mui existi".
il propriu-zis cr pr.oct:sul desplinclerii rrccl elurt r.rriag sii te surLrlgi trepti.it

I;>.ircrrr'-r'rr"r {)nirir.:ii sc trlnsl'ormi (:u inl;iLsi iDtr-o sinrplit tlesfiisur-arr: de din inertia materiei pr-rteai si obsen,i concrei cum atomii corpLrlr-ii tiLr
se estompeazl usor lnicsortinciu-se rlivizlnclu-sr: retliigindl-r-se in sirre
.sii'iu'i" lr.rr r isu! se I'a 1;riticctlr ps ti.rnt-lalul rriter lun-ri cu clouir diruen- pe:ntru a lace loc vointe l irepr"csibilc de l zbura nrai intii el'a () incor-

siuni, car:e conirariazi pinil la sufc-rinti dt.rrirrla tle autenticitirle a scrip- daro teritrilir a rnintii anuntatir-n ureelri ci.r pocilct src ce u inrprrleatur-i
inltindatii apoi carnea se depura o.rselc se solcati lent de uriiduva
torulr-ri ce irrccarcli sir traseze. pr-irr intcrnte t.iiirl re ntnului qiirfic, veri-
r_Ireoaie r:c intretine vinovat proc|eatia unrpiandn-se ncutni cl,l se:va dr:
trairile ..seismosraliie" alc I'ilalului. lrrlrrr.irrtl irnagrneu linui spatirr r,,id
inger n-ri sc cLltremura trr-rpul inlreg rni angeiizarn d,;ltisinr,iu-nl starca
tle crricr pul:;i'.tnc a i'ibt'r'r { 't:j,lnii J jttr', t,ntl,trl trtiirii si titttpttl in- telcstri". In iLccst context inruginile der zbor traduc fireste asl.rilatrr
i (,\'( ilti(tlii l)t' ( (tr'( tr-o ytrtutt trttulu scriiturii de a atinge l'ite'za sliprcnrir. abolind astt'cl distanta dintre
st-r'ipti,tndrii t:';it'tLi rnrlcl t) n(l)tilt tinrpul cxpelientei si tirrrpul inscrip(ionirii. Dar el'ectele experientei
lt':illlrliz-;rrea rtu fac,: tlecit sir olere ascensionals l'or fi. dimpotrjvi, ir:sirea din contingcnti si din uorpo-
rtiti trri rlltl!r'itt ,ir' .t, r'tilri:rl. lrl
ralitate, instituirea" deternrinisrnului scriptulal, dorinta de autenticitate
l;pectlrr,:olrrl tlrprintlrrl ,rl l;t:r;erir viclir irr riroltlltl. in tirnp t_:c plirlrsul
cexvertindu-se ;rsllcl in r.lorintir cle li:tiune. printr-o ,,magie" a sclierii,
,.ri'ot:;rl ilr lr-.sl r,i)lrlr:\t..':,ir: l.ll.Lrrsi.rl scri,-.rii insr:si, dezabuzati de pe (-:are operatofui cie ioxt r1u i.) []0:rte colitrola sau int-iuenta, ceea cc
prr.rDlil '.ri lrr,.,ii ,-lc rirlcvirr. l)rutna op\:ratorulLli cle lirntlaj subliniazi incl o datir cr;-iiii-'i(:r'lll absolut al neccsitilii care guvemeazir
universul grafiei. Accasiii Llrajni r,(r ipturali inrbracii. nu r-le putine oli.
ilesf irsrir':ir;rlir-r,a il\adiil in accst gol clitltre e\peircnLa,,i \eriL-rr-r1 ilr.c\-
?n poemele liti Miilin lviin, r.r l:,pectul uirci dnrrnc crolicc, care
tei;r, uncie ure' krc rcvelaii;r nrinc:iunii absolute a tcxtului cAre se
graviteazi'ur juruI uirei '.trari j rr,-irt,]ii,lre bidirnensionale. vizibil,": doar
c]uverleste a nu fi ciecat ntoltul ,.cosl-l-lcti,i,irt" ce is-a sLrbslituit viului.
'['cxtuaiizarca arr:., in uotrsccirrtii. rsircctul irnui tr-avalin slsific, pe din profil. ce aiitrenL:;rzii puisir.iriiic rl,: lgrersivitate aie ego-rrlui iextuali-
zant: ,,atit de intenslL un!'rr.c:a:ir-eL:i iinere feilei ain r.rl-.servat-o petrtrr,t
ltarcur sul r.:irr-iliil dor"inla de aulenticitltLr :l scriptonrlui va li contrau'iutI
ci se inttrrsese trmsc cil lltjnirnchii criire nrine in iice:r sali tlegli int'utt-
pcrnriinent tie revelatia .,lalsului scriptural". iar cnritenlr-ri de scriiturir
/ri clin torino unde plolo inri r,r:l-use :;ii ntoderez colocviul de sr:mioticii
'",1 cirpitu, la lintltrl sIu, ucva d!rr fizirlr,onlia.,ortrului absurd". prins mi uitam placicl de sus d{r la irir:,r,i^Jlii la figurilc ceior venili sd-ntcleagl
intrr: adr:viu'rrl vietii si urinciunli [ex_tulr-ri. Pnrtiusul textual este ce sc mai intiirripli cu serrrnele ecuru la sfArsit cle rnileniu apocaliptic

cr-rucepllt ca r,r iinie continul, el i eprezintii un .,inlcrsl.itiir'', o ."samieri' , cAnd anr v:izut gennnchri ei colturosi indr.ept.lnclu-se lent cn cleciziur.rc
un pllnct r.L: arlicrrlatie inlt,J intcn(.i"si i-.'ltclior unde are .loc rnetanror-
in directia nrc:t intli iirrl crezut. ci nii s-:r pilrllt apoi iiln fbst sigur ci ea
lirza vrctii irr st:irin (carc e toenl;ri er.Jri r.si.i ..interstitiului", a.,golului" nrI a{intea Crarnatic cr] tot corpul ge rrr.rnchii lipiti m;i invitau - aclicir ei'
isi risucise pozitia c'"r noulzeci dc glade -- aproape cedAnciu-mi anr !nlt
clintre exp,:rientiL si artir:uiarea ei in linrbaj). ,\teustri littt,oritute, si-i rispund 1r-rlosindu-rna rle toatl abilitatea rnea de semioticiiin
devenit chiar in acc.r zi nrenrbru dc onoare al AISS la propunerea
)'e!)rodLt(lutd l.iltstt tla lcttsitufe u setnttu!ui s(.rts este usociutii t.u ct mariei corti avea oclri negri plr bogat tot nr:gru ldsat pe umcri din
profil - oare de ce mi s-a of'erit din profil - la un rnontent dat
rclocitrrte (t.\tt'ctnii ct uiunsctr,iilitttioorndirrtitit,utc,utlihoil',tt.i:stt'raiir.!eu.rfioiriiinpcreerTce0nnt,do.rtidc-n.r-i pref?icAndu-se a cf,uta pe cineva - gi{ul ei perl'ect cerea s; fle tdial
lcttci t:rclusit) slrt'c m-am pregitit s-o refuz dar intre timp - profitind de luarea nrea de

c()tltpc11.leze prin rupiLlitutt: (curt e.fbrnu srrl; c.are.se mttni.ft:stit 95

tle:.idcrunil rr1r,re.r'll ul uutatttit itiitii) neltutitttu dr: u.fi,rct ntisr;drile plcts-

tnei vitule. Aceasti incercarc de a atinse ..vitcza absoluti" a trasdrii de

unle pc' cirre o de..tcoperirn de d;rta aceasta in pttentele lLri Marin

Nlincu. procluce. ca intr-c) vedtabili fizicl einsteinianf, transtontriri ale

densitltilor si volurnelor, fantouratizarea realului, dar si a eului care,

purtat de ,.lirga" semnificantului. se dezarticuleazi. se destace in

94

cuvant -- plecase ilu rltiii retin decat genllnchii ei colturosi care impune minciuna absolutZr a textului. Iar una dintre urmdrile cele
mai evidente ale acestei coliziuni este aparitict unui ,,sentiment al
provocindu-rlir". Brzara prezeuti feminini pe care o evoca acest poem absurdului" core nu mtti vizeazti lnsd de datd aceasta existenta, ci
actul semnificdrii. Dacd in teoretizdrile lui Camus absurdul, ca stare
apare ca urr mr:zaic de piese anatomice, dominat de irnaginea existentiali, este generat de divortr-rl dintre lipsa de sens a lucrurilor si
nevoia de sens a ratiunii, in versiunea lui ,,sentiotic6" acest sentiment
corpurilol tiioase ('"genunchii ascutiti") asimilabile instrumentelor de este legat de nevoia imperioasd de adevlr concentratl in voca{ia pene-

inscriptionat. c'irre expriml insir, in acelasi timp, o agrcsivitlte paroxis- trantl ("falicd") a scriiturii, cireia spatiul semnelor scrise ii opune o
ticii. astfel incAt textul lui Marin Mincu transcrie in cele din unnl expe-
impenetrabilitate paroxisticf,. rezultanta unei asemenea ciocniri intre
rierrta rinui .,transl'er energetic". surprinzdnd rnodul in care, prin doul fluxuri energetice care actioneazi in sens contrar, tinzAnd si se
neutralizeze reciproc fiind ..falsul" scriptural, artA a ,,tatuajului" si a
corttrrgiurtt:u L'u.tbrtele agresitte ale st.rierii, scriptorul tleyine agentul suplafetei. Singura fbrmd sub care se poate rnanifesta dezideratul
autenticitltii va consta prin urmare intr-o practicd a textualizS.rii asoci-
t.utei dispoziiii ninticitoare r:onc:retii.ate in octul decapitiirii. atf, cu denuntarea lipsei de adevlr a semniflcantului textual, in elabo-
rarea in paralel a textului si a metatextului care se constituie intr-o
Decapitarea nu constituie insl riecit expresia tiguratl a trecerii lumii ,,critici" sau intr-o ,,demistificare" a actului scriptural.
in scriiturir, astf'el incit dispozitia nirnicitoare si dorinta de a textualiza
24, Sub semnul experimentalismului
sunt perf'ect echivalente, iar faptul scriptural sc dovedeste incd o datl
Pe de alti parte, nevoia de adevir este una dintre caracteristicile
pe deptin izomorl' mortii. in acelasi tinrp, poemele clin volum vor experimentalismului ce constituie una din mirrcile distinctive ale
vehicula cu imasinea fi'rneii inrpcnetrabile. iile cirrei reprezent[r-i poeziei lui Marin Mincu. Ea este solidari cu ideea unei ,,creativititi
subliniazit caracterul paracloxll al inscriptionirrii. citci in timp ce
,.fali-qmul" scrit'rii (llinrcrrtat clc rloritrtl autenticitirtii. dar si de agonice", presupundnd depdsirea prejudecltilor estetice, a conventiilor
literare, impactul cu fortele inertiale ale limbajului si cu ,,necesitatea
miscarea ninlir,'itoart-- a ltulsiurrii de ltroartc) dobiindeste cote apropiate
de paroristic, uparitia t'enteilor ..bidirnensionale", sinrple supraf'ete de nelimitati" care impune legile textului. Experimentalismul se

o iluritate superlativir inhibl patosul penetrant al clperatorului de scri- defineste asadar dintr-o asemenea perspectivi printr-o dimensiune
iturl. Dorinta dc' a scrie e astf'el excitatS si inhibatd concomitent, fiincl
polarizatii intre actiunea unor fbrte contrare. Ritualul erotic se .,agonici", legati - asa cum se poate citiin Eseu despre textul poetic -
converteste, dintr-o asemenea perspectivl, intl.-o reprezentare
de ,,agonismul ciutlrii infiigurate, traversarea experientei-limitl trans-
aiegoric:l a senrniticirii: .,nu am putLlt s-o posed complet pe a,g. - nu fbrmati in scop in sine" care ,,tuteleazd acum se pare orice efort
e tocmai usor sa recunosc aceastI infrAngere - era intolerant de creativ". O asemenea creatie, care vizeazYa zonele liminare ale litera-
turii si ale limbajului are un evident caracter autarhic, punAnd in
frumoasi un corp de marnrorl atici lustruil de perfectiune un dramatic discLrtie categoriile retoricii, ale fictiunii dar si scrierea insdqi. Si nu
contact nrai ntult estetic decit sexual am lbst timorat de acel fbsnet
abstract al cdmii ce nu se dlruie ci doar se expune provocator erosul numai ci ,,ciiscursul literar suferl mutatii esen{iale prin punerea in
reprezintl o nracnlare o pactare cu moartea postuleazl p<timandres evidentd a mecanismelor literarit[tii si prin ofensiva periculoasi

cartea cea mai grea <1in corpus hermeticum m-aln mirat cind intoarsi. asupra literalit5tii", dar chiar si sernniflcantul textual se pliazi asupra
din baie ea spuse neutru irni picuri singe probabil ca abia acum tu rn-ai
dezvirginat eviclent cI am rAs cum sii dezvir-einezi o statuie". punctul lui insusi, isi descoperd aspectele paradoxale si incepe sd-si
culminant al acestui ritual este imersiunea in acvatic ("trecerea prin
oglinda", care reprezinti o experien(l prin excelentl thanatic[), iar autoreprezinte configuratiile, legititile, pachetele energetice. Astfel
copulatia capitl diniensiunile unui act senriotic care duce la ,,fecun- inc6.t demersul experimentalist implicd o dimensiune polemicl ce nu
darea" sernnului, la transformarea f'emeii intr-o rnatrice textuall, de
unde se acruahz.eazfl sub lbrma enrisiunii de lichid opac (care e sAnge se poate realiza decAt prin miscarea autoreferentiali a produsului scrip-
si totodatl de cerneal[) latentele inepuizabile ale scriiturii. Nota parti- tural, iar ,,critica" textului are ca obiect fictiunea absoluti pe care o
cularA a unor asemenea texte flind, in raport cu cirtile de poezie mai
vechi ale lui Marin Mincu, deplasiirea accentului asupra dorintei de 9l

autenticitate ca si a consecinlelor ce decurg din irrpactul dintre

dezideratul adevlrului si detenninismul,,necrut[tor" al inscriptionirii

96

instituie textualizarea, in opozilie cu nevoia de autenticitate cu ,,acea
necesitate visceral5 de a comunica fiinta" clespre care vorbea criticul
Marfn Mincu. in poemele autorului, aceastd iimensiune polemicI a
actului scriptural se realizeazz. prin conversiunea textului intr-un meta-
text cu virulente accente demistificatoare care vizeaz6. spectralitatea
semnificantului textual si evidenliazi caracterul experimentalist al
acestei poezii cS.reia calificativul de textualism estJ departe de a-i
epuiza toate valentele. Se poate spune chiar cd textualismul nu este
decdt una dintre fatetele experimentalismului practicat de Marin
Mincu inc[ din primele sale volume de poezie, un experimentalism
nEscut din substan(a viziunii ,,apocaliptice,' a poetului ce se
concretizeazd. intr-o ontologie nihilocentricf,, in seniimentul subor-
donlrii
in fala totale a subiectului uman - in ipostaza sa de operator textual -

necesitilii nelimitate a inscriptionrrii (sentiment pe care l-am
numit ,,obsesie textllalf,") qi in ,,etica sldbiciunii" care, intr_o alti
ordine de idei disociazd
expe.imentalismul de manifestrrile ,,avangar- PROZATORUL
dei istorice". Chci * asa cum arita Marin Mincu in Eseu despre t&lur

poetic II - in timp ce f'enomenul avangardismului stb sut semnul
,,furiei demolatoare", experimentalisrnul di, dimpotrivl, dovadb de o
fervoare novatoare care ii particularizeazd. qi atitudinea fatr de traditie,
care este una ,,recuperatoare", apropiati. ideii de pietas aqa cum o
in{elegea vattimo. Este vorba in ultimd instanfb dispre sentimentul
unei ,,slibiri" a ideii de literaturi, devenit astfel o cvasiliteraturr ce
face cu putinti experimentele cele mai indriznete, cdci daci nimic nu
este la modul absolut poezie, totul este susceptibil de a deveni, iar

mitul ,,operei perfecte", al ,,capodoperei" va fi substituit printr_un
experimentalism frri limite, care constX in explorarea ,,constient[', ;i

,,inspirati" a unor noi forme de expresie qi in cleplasarea accentului de
la produsul artistic finit la procesul elaboririi acestuia sau in reorien-
tarea discursului despre cvasiliteratur[. prin propensiunile sale spre
experimentalism, poezia lui Marin Mincu s-a integrat astfel, de la
inceputurile ei, in ansamblul ciutirilor lansate in directia unui nou
concept de poeticitate de la sfdrgitul anilor '60, cdrora le-a conferit una

din ipostazele lor cele mai radicale, marcati, in acelaqi timp, de o

congtiinli teoreticd de o acuitate maximd. pus pe nedrqpt oarecum in
umbri de criticul gi teoreticianul cu acelasi nume, poedMarin Mincu
este, cu toate acestea, una din prezen{ele cele mai dinamice ale poeziei
romAneqti de dupi 1970, prefigurdnd, prin experimentel" ,uG d" o
mare indriznealr, cdteva din cele mai fecunde si mai profunde linii de
evolu{ie ale liricii noastre mai noi.

98