Bullyingul la școală Într-o zi de primăvară,mă pregăteam pentru a merge către școală. Era o zi insorită și foarte frumoasă. În timp ce mergeam, am zărit-o pe prietena mea, Alina. Ea era destul de veselă de obicei, dar astăzi nu era așa. - Alina, Alina! Așteaptă-mă, te rog! strig eu alergând. -O,nu te-am văzut! Vino,să mergem împreună la școală! spune ea,încercând să pară veselă. - Ce s-a întâmplat? Pari tristă! o întreb eu îngrijorată. - pagina 49 -
- Nu am pățit nimic, mă simt puțin rău! îmi răspunde ea. Timpul a trecut repede și nici nu mi-am dat seama când am ajuns la școală. În timp ce intram in clasă, câteva fete au început să râdă, arătând spre Alina. Ea a fugit rapid din clasă, plângând.Am alergat către ea pentru a o liniști. -Alina, ce s-a întâmplat? o întreb eu speriată. - pagina 50 -
-Acele fete fac glume pe seama mea și nu e prima dată. -Lasă-le! Dacă mai fac glume pe seama ta, de acum încolo cheamă un profesor. Alina mi-a ascultat sfatul. Se săturase, probabil, să mai fie ținta atacurilor veninoase ale colegelor care tot râdeau de ea din diverse motive ,,întemeiate”: ba că are coșuri, ba că nu are haine ,,de firmă”, ba altele asemenea... - pagina 51 -
Următoarea dată când le-a auzit, i-a spus dirigintei, iar aceasta le-a mustrat în fața clasei, chemându-i și pe părinți. Aceștia au fost jenați de situație și, cel mai probabil, le-au pus fetelor în vedere să înceteze, căci de atunci nimeni nu le-a mai auzit râzând de alții. - pagina 52 -
Fumea George Pohrib Eduardo Mustață Cosmin STOP BULLYING! AUTORI: ȘCOALA:Gimnazială Nr.1, Matca PROFESOR COORDONATOR:Armencea-Trifan Laura, Rarinca Miruna - pagina 53 -
STOP BULLYING! Salut!Am întâlnit multe incidente în școală, chiar și printre colegii mei. Unele motive ar fi legate de aspectul fizic, financiar sau de cel psihic. - pagina 54 -
Odată, într-o zi de școală, când aveam mai multe ore și aveam sportul a doua oră, o colegă și un coleg s-au luat la ceartă, pentru că scorul era nedrept la fotbal. Se certau deoarece băiatul avea coechiperi mai buni și echipa era mai bună, de aceea au câștigat. - pagina 55 -
Fata, înfuriată, a ajuns până acolo încât i-a spus colegului că nu-l suportă, că nu i-a zis până acum, dar e un sărac, pentru că niciodată nu are bani la el ca să-și cumpere burgeri de la fast-food-ul din colț și că știe ea că el e ,,vai de steaua lui”. Era clar că discuția degenerase urât. - pagina 56 -
Până și prietenele fetei au sărit în apărarea colegului care nu mai zicea nimic. I-au atras atenția colegei lor că vorbele ei pot avea consecințe nefaste atât pentru el, cât și pentru ea. Probabil că asta a făcut-o să își dea seama că o făcuse de oaie. Toate privirile atrase de țipetele ei au fost dezaprobatoare. - pagina 57 -
Și noi combatem bullying-ul AUTORI: Jalbă Giulian-George Samoilă Cezar-Andrei Nisip David ȘCOALA GIMNAZIALĂ „GRIGORE MOISIL”, GALAȚI PROFESOR COORDONATOR: TUDOSE MIHAELA - pagina 58 -
În prima zi de școală, în clasa aV-a, câțiva băieți de clasa a VIII-a au venit și mi-au cerut ca, timp de o săptămână, să le dau gustarea de prânz. În caz că nu sunt de acord, vor veni să mă bată după orele de curs. Eu am luat-o în glumă, dar ei, din păcate, vorbeau foarte serios. - pagina 59 -
A doua zi, ei au revenit și mi-au cerut din nou gustarea, iar eu, fricos din fire, le-am dat-o și după ce am făcut asta m-au luat la mișto, iar eu am început să plâng. Un coleg m-a văzut și m-a întrebat de ce plâng. Eu nu voiam să spun, dar cum mă tot bătea la cap, i-am spus, iar el, aflând, s-a dus la domnul diriginte și împreună, au mers la doamna director. Aceasta a luat decizia de a-i exmatricula. Și uite așa mi s-a luat o piatră de pe inimă! - pagina 60 -
Morala poveștii Nu face rău celorlalți din jur, pentru că răul se întoarce! Fii bun cu ceilalți, pentru că, vorba aceea: Fii bun cu ceilalți, pentru că, vorba aceea: >Bine faci, bine găsești!= - pagina 61 -
Aventura celor doi copii AUTORI: ȘCOALA: PROFESOR COORDONATOR: -Nedelcu Dragos Cristian -State Delia -Arghir Alexandra Ștefania Gimnazială <Grigore Moisil = Galați Brăescu Mihaela-Costelina - pagina 62 -
Era o dimineață însorită când cei 2 copii, Maria si Luca, erau în autobuz și mergeau spre școală. Atunci i-au intalnit pe Gabriel și Andrei, copii pe care îi batjocoresc mereu. Ei s-au așezat în față sperând ca domnul șofer le va lua apărarea. Într-adevăr așa a și fost, șoferul le-a luat apărarea copiilor: -Doamne ce scunzi sunteți! A spus Gabriel ! - Sunteți cât 2 pitici de grădină! Maria și Luca nu știau ce să spună, dar noroc de intervenția domnului șofer. -Ce treabă aveți voi cu ei? Duceți-vă în spate și lăsați copiii ăștia în pace, ați înteles? Spuse șoferul nervos! -Da, domnul șofer. Spusese Luca si Gabriel. Maria și Andrei i-au mulțumit domnului șofer. - pagina 63 -
După ce au coborat, s-au grăbit amândoi să intre în clasă fără să îi mai batjocorească. Cei doi au ajuns în clasă și au luat loc unul langă altul fiind colegi de banca. În pauză după ora de engleză, Maria și Andrei s-au ascuns de Luca si Gabriel. După, copiii au educație tehnologică,informatică, matematică și 2 ore de română. Maria și Andrei chiar se mirau, de ce cei doi nu i-au mai batjocorit ca de obicei, dar chiar s-au bucurat, și au plecat spre casă! Din păcate au pierdut autobuzul și au fost nevoiți să meargă pe jos. - pagina 64 -
Luca și Gabriel i-au urmărit, și Luca i-a pus piedica lui Andrei. -Ha ha ha, ce caraghios arăți când ești jos,spuse Luca. - Lasă-l in pace!!! Spuse Maria. - Ce frică imi este de tine, Maria, o să am coșmaruri cu tine, zise Gabriel sarcastic. Cei doi băieți au plecat, neștiind că înainte ca Maria să îl ajute pe Andrei sa se ridice, Maria i-a filmat cum îl batjocoreau pe Andrei. Mai târziu Maria și Andrei s-au dus acasă la acesta pentru a face un proiect împreună. - pagina 65 -
A doua zi Maria s-a dus la doamna director Stancu. Dumneaei era foarte surprinsă de comportamentul celor doi băieți pentru că și ei la randul lor au fost batjocoriți în clasele primare ,fiindcă ca nu știau să citească bine. -Maria, îmi pare rău că Luca și Gabriel vă batjocoresc! -Vă rog, ați putea sa ii opriți din a ne batjocori? - O să văd ce pot face ! Maria merse la Andrei să îi spună ce s-a intamplat, îl găsi pe Andrei și îi povesti totul. - pagina 66 -
-Ce este cu comportamentul acesta? ! -Dar..... ce am facut ? -Cum ce ați făcut !? V-ați bătut joc de Maria și Andrei. Ieri tu Luca i-ai pus piedică lui Andrei și tu Gabriel te-ai luat de Maria!!! -Scuzați-ne, doamna directoare Stancu! -Mereu să vă comportați cu cei din jur la fel cum doriți și voi sa fiți tratați, numai tineti minte conflictul din clasa a lll a? Cu Andreea si Ioan? Nici vouă nu v-a plăcut ! Atunci de ce va comportati așa cu Maria și Andrei??? -Scuzati-ne, dar am crezut că dacă ne comportam urât cu ei poate copiii mari o să ne fie prieteni și o să fim acceptati mai ușor în grupul lor . -Bine, dar sa nu se mai întâmple! -Bine, scuzați-ne din nou. La revedere! -La revedere băieți, dar nu mie imi datorati scuze, ci Mariei și lui Andrei!. După , doamna directoare Stancu i-a chemat pe băieți în biroul dumneaei pentru a discuta cu ei. - pagina 67 -
Cei doi băieți au fost la Maria si Andrei să-și ceară scuze. -Scuze Maria, scuze Andrei. -Nu este nimic, vă iertam! A doua zi la scoala un băiat pe nume Matei din clasa a 8-a s-a îndreptat spre cei 2 , ca să îi întrebe de ce nu i-au mai șicanat pe cei 2 prieteni. -Știam eu ca sunteți prea slabi sa fiți prieteni cu mine, nu puteți să râdeți de niște copii! - Lasă-i in pace, Matei. Nu ai nici un drept să te iei de ei. Vrei să afle doamna dirigintă, doamna directoare și mama ta ce faci ? Spuse Maria . -Gata, scuze! Promit….. La final toți au devenit prieteni prieteni! - pagina 68 -
RIVALII AUTORI: ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 22 PROFESOR COORDONATOR: Gaiu Florentina Meșter Cristina Diana Felegeanu Denisa Bădărău Alesia - pagina 69 -
Era o dimineață în care din nou trebuia să mă duc la școală și să-mi văd colegii nesuferiți, care mereu mă luau la mișto și-mi spuneau că sunt urâtă și grasă. Ei ziceau ca eu sunt o nesuferită care o să moară singură cu pisicile ei la bătrânețe. Oare chiar o fi așa? În fine, până atunci trebuie să mă duc să iau micul dejun, fiindcă deja o aud pe mama cum mă strigă să vin la masă. - pagina 70 -
-Bună dimineața! Ce e cu fața asta? -Ce față? -Pari supărată, draga mea. Cred și eu că par, la ce viață sociala am, dar mă prefac mereu că nu am nimic in fața mamei. -A, asta? Nu-i nimic, nu am dormit destul, doar atât. Am avut de terminat un proiect la matematică. -Of, fata mea silitoare și deșteaptă! Mamă, când o să ai și tu timp să te mai relaxezi puțin? Nu crezi că stai cam mult cu ochii în cărți și caiete? Sincer, nu, nu cred asta, dar mama la vârsta mea nu avea chiarcelemai grozave note , deci nu pot comenta. - pagina 71 -
Plus că venea la școală doar de două ori pe săptămână. -Bine, mamă, ne vedem mai încolo! Pa! -Unde pleci? Klara, nici măcar nu ai mâncat. Am făcut omleta ta preferată... Dar eu eram deja ieșită pe ușă. Trebuie să mă grăbesc dacă nu vreau să intârzii la prima oră. Oh, sper că nu a ajuns Torrance încă!. Chiar nu am chef de mutra aia a lui, sau de jignirile lui. Măcar prietenele mele sunt drăguțe cu mine și nu mă judecă, orice aș face. Dar pe el, toți îl cunosc. E fiul directoarei și nu numai. E cel mai bun din echipa de fotbal a școlii și are cele mai mari note din toată școala. - pagina 72 -
Nu știu de ce se uită mereu la mine, sau de ce de fiecare dată se ia de mine. Vrea mereu să fie cel mai "tare" din grupul lui de prieteni, dar nici nu-și dă seama cât de rău mă face să mă simt. În fine. Uite-l că vine. Cred că ar fi bine să plec. -Bună, puștoaico! De ce pleci așa repede? -Nu e treaba ta. -De ce? Ți-am făcut ceva sau ce? - LASĂ-MĂ! Strigam cât mă țineau plămânii, fiindcă nu se dădea din drum, iar eu întârziam la prima oră din cauza lui. În plus, îmi era frică că avea să-i spună directoarei o minciună, doar ca să-mi facă rău. - pagina 73 -
Brusc, mă simt împinsă spre scări, iar în următoarea secundă aterizez pe podea și nenorocitul fuge pe scări. -Klara! Ce s-a întâmplat? Stai, nu-mi spune. Torrance așa-i? -Atat de evident e? -Mda...dar lasă asta acum. Spune-mi cum te simți. -Mă simt bine, dar cred că am avut noroc. Tifanny? -Da? -Ești cea mai bună prietenă. -Scumpo, știam asta. Dar tot trebuie să facem ceva. Ceva care să-l facă să plătească pentru tot ce ți-a făcut.... -Poate că există o singură metodă. - pagina 74 -
Hotărăsc ca la finalul orelor să merg la doamna directoare și să-i spun cât de mult mă deranjează atitudinea și comportamentul fiului ei față de mine. -Bună ziua ,doamnă director! -Bună ziua, Klara! Ce s-a întâmplat? -Aș dori să vorbesc cu dumneavoastră, în legătură cu Torrance. -Spune-mi, ce s-a întâmplat? -Știți... E un pic cam dificil... -Haide, spune-mi! -Torrance se ia mereu de mine , se leagă de felul în care arăt și ca și cum nu ar fi fost suficient, astăzi m-a împins pe scări. - pagina 75 -
Văd cum fața doamnei se schimbă, devenind ușor crispată. Nu știu la ce să mă aștept . -Nu aș vrea să fie pedepsit, însă mi-aș dori să mă lase în pace. -Îți mulțumesc, Klara, că mi-ai spus.Voi avea o discuție cu el și îți promit că așa ceva nu se va mai întâmpla. Știi foarte bine că nu tolerez bulling-ul la noi în școală. Sinceră să fiu, nu știu ce i-a spus, însă din acel moment am putut veni la școală liniștită, știind că nu voi mai avea astfel de probleme. - pagina 76 -
AUTORI: ȘCOALA: Grigore Moisil, Galați PROFESOR COORDONATOR: Brăescu Mihaela Nu este corect... Ivascu Georgiana Perianu Adelina Pavel Bianca - pagina 77 -
Ana este o fată săracă de 14 ani ce locuiește cu tatăl, bunica și cei 2 frați mai mici de când mama sa a murit intr-un accident rutier. Ea este o elevă silitoare, și, datorită eforturilor sale, a ajuns intr-un liceu de prestigiu. - pagina 78 -
Ea a fost încântată de oportunitate însă, la liceu, a întâlnit un grup ce o batjocorește: Ariana, Andrei și Mihai. Aceștia îi vorbesc urât în fiecare zi, cu orice ocazie. - pagina 79 -
La ora de engleză, Ana a răspuns greșit iar aceștia au râs de ea. -Nu știi nimic, nu ai ce căuta aici! a exclamat Ariana. -Are dreptate! a spus Mihai. Auzind asta, Ana a fugit la baie, pângând, gândindu-se că nu este corect felul in care este tratată, deoarce a intrat cu propriile eforturi în liceu. - pagina 80 -
Anei i s-a facut frică să mai răspună la ore, din teamă să nu fie batjocorită din nou. Însă, indiferent de cât de mult încerca Ana să îi ignore, aceștia tot găseau moduri de a o umili: îi aruncau caietele pe geam și îi dădeau penarul pe jos în timp ce vorbeau despre hainele ei, despre care spuneau că sunt <demodate=. - pagina 81 -
Ei au răspândit informații jignitoare despre ea, ce nu erau deloc adevărate. Nimeni nu o credea pe Ana, iar aceasta a fost exclusă din colectivitate. - pagina 82 -
Acest lucru a afectat-o emoțional și stresul a dus la scăderea notelor ei. Ana a început sa vorbească cu consilierul școlar iar acesta a indemnat-o sa îi ignore și a început sa facă ore de consiliere în particular cu Andrei, Mihai și Ariana pentru a o ajuta pe Ana. - pagina 83 -
Copiii, la ora de consiliere, au spus că nu voiau să fie batjocoriți la rândul lor, stând cu Ana care este diferită din punctul lor de vedere. Consilierul i-a ajutat sa realizeze că nu este un comportament adecvat iar aceștia și-au cerut scuze Anei și și-au dat seama de greșeală făcută, gândindu-se cum ar fi sa fie ei in locul fetei. - pagina 84 -
Ei au recunoscut că ce au spus nu este adevărat. Fetei i-a venit greu să îi ierte însă cu timpul s-a gândit ca toți merităm o a doua șansă. Ana a fost integrată în grupul lor și au trecut cu toții peste. - pagina 85 -
Victimele bullying-ului pot experimenta consecințe negative asupra încrederii în propria persoană, a sănătății mintale și a performanței școlare. Cu sprijinul potrivit, copiii pot depăși experiențele negative și pot face față situatiei. - pagina 86 -
<Leo...= AUTORI: Grigoraș Erica Andreea Guzganu David Șerban Silvia Ana-Maria ȘCOALA:Gimnaziala <Grigore Moisil= Galati PROFESOR COORDONATOR:Cruceanu Aurica - pagina 87 -
La inceput clasei a VI-a, un nou coleg si-a facut aparitia la noi in clasa, acesta provenea de la o scoala din Iasi, iar numelui lui era Leonard. Motivul pentru care Leonard s-a mutat la scoala noastra, o școala din Galati, este faptul ca mama sa murise, iar acesta voia sa inceapa o noua viata in acest oraș alături de rudele rămase, fiindca durerea era mult prea apăsătoare pentru a mai ramane in orasul natal.Deși acesta s-a mutat, amintirile alaturi de mama sa i-au ramas pictate in suflet. Prima zi de scoala pentru el a fost destul de dificilă, deoarece acesta nu s-a integrat precum și-ar fi dorit. Privirile colegilor erau apăsătoare ceea ce ii provoca un disconfort.Timpul trecea, iar privirile au trecut la un alt nivel, ajungând la bullying. Leo... - pagina 88 -
In luna decembrie s-a desfășurat săptămâna <Școala altfel=, motiv pentru care am facut activități in cadrul școlii. Într-un moment în care diriginta a plecat in cancelarie pentru a trage la xerox materialele necesare, copiii au inceput să-și bată joc de Leonard: . . . / / -Bai, prostănacule,cine te crezi sa vii la noi la școală? spuse Luca, un băiat din spatele clasei. .-Poftim? -Exact ce ai auzit! -Ce ți-am facut? -Ne deranjeaza prezenta ta, băi idiotule! apoi Luca îl împinge. -De ce? Nici măcar nu mă cunoști! -Nici nu vreau să te cunosc! -Atunci doar lasă-mă in pace, te rog! -Scuză-mă, dar eu sunt seful clasei și eu decid ce vei face tu din acest moment! - pagina 89 -
-Dar taci si ascultă-l pe șeful clasei! spuse un alt coleg, Nicolas. -Nu cred că ai tu dreptul să-i dai ordin! exclamă Beatrice, chiar prietena lui Luca -Parcă eram prieteni, acum ce faci, îi iei apărarea prostănacului ăstuia? -Da, pentru că ce e corect, e corect! -Nu-mi pasă! apoi Luca îl împinge și mai tare decât prima oara! -Trebuie să te oprești, Luca, nu e bine ce faci! -Ba da, Luca ,continuă! Îl încurajează Nicolas cu un alt coleg, Dani, in cor. -Din nou îți spun, nu e bine ce faci, oprește-te odată! insista Beatrice. -N-am nevoie de sfaturile tale! -Bă-ta-ie! strigau in mod repetat toți colegii lor. Presat de ceilalti colegi, Luca recurge la sugestiile copiilor, anume bataia, motiv pentru care toți copiii se strâng in jurul lor, privind chinul prin care trecea Leonard. Grabită, diriginta iși face apariția într-un suflet in clasă, despărțindu-i pe cei doi copii. În urma acestei întâmplări, cu toții am aflat despre povestea ce se ascundea după chipul lui Leonard, moment in care ne-am întristat cu totți si ne-am cerut scuze pentrul tot răul pe care i l-am cauzat. . - pagina 90 -
După aceasta zi, am fost mereu alaturi de Leonard, consolăndu-l in legătura cu mama sa și ajutându-l să se acomodeze in oraș și în școala noastră. Chiar în ultima săptămână înainte de vacanța de Crăciun i-am pregătit lui Leonard toți colegii un cadou frumos din partea lui Moș Crăciun , un pulover și o pereche de pantaloni de trening. . . . . - pagina 91 -
Echipa de proiect: Moraru Raul Andrei Dulcescu Denisa Ștefania Stoian Maria Alesia Învingerea bullying-ului ȘCOALA: Liceul Teoretic ,,Mircea Eliade” PROFESOR COORDONATOR: Ion Camelia - pagina 92 -
Fiecare dintre noi, am trecut, cel puțin o dată, printr-un moment în care ne-am simțit jigniți sau marginalizați de către diferite persoane din lumea din jur: de la foști prieteni și colegi, până la oameni în mediul online și străini de toate vârstele, în cele mai multe cazuri tineri cu o stimă de sine nu foarte bună. Acest fenomen se numește bullying și se poate manifesta verbal: prin amenințări, tachinări, porecle, jigniri și insulte. Există și multe cazuri unde întâmplarea escaladează, ajungându-se la o manifestare fizică: intenția agresorului de a face rău cuiva, folosindu-și puterea fizică. Formele de bullying nu se opresc aici, existând și bullying-ul social: excluderea intenționată dintr-un grup, denigrarea unei persoane prin împărtășirea unor zvonuri, sau punerea în public asupra unor situații stânjenitoare sau bullying electronic: realizarea unor fotografii jenante pe rețelele sociale, furarea identității sau diferite forme de expunere, potențial în fața unui număr imens de oameni, dar nu pe toate acestea se bazează și întâmplarea de astăzi cu un început trist , lipsit de speranțe, dar cu un final fericit și încrezător. - pagina 93 -
Totul avea să se întâmple într-o dimineață călduroasă din începutul toamnei , pe când un băiat dintr-o familie modestă, dar cu caracter,avea să-și înceapă aventura în noua sa clasă din noul său oraș. A trecut în clasa a șasea, cu o medie de lăudat: 9,80. Era hotărât să-și creeze o imagine bună încă din primele zile, să lege noi prietenii și împreună cu clasa sa să clădească imperii greu de dărâmat. Ziua de 8 septembrie îl întâmpinară pe băiat cu bucurie în ochi și un zâmbet larg încă de dimineață, dar poate că școala aleasă nu era una tocmai potrivită... sau poate clasa. Nu a ezitat să păstreze legătura și cu foștii colegi, dar sutele de kilometrii își făceau simțită prezența și ușor, ușor s-au distanțat. - pagina 94 -
Pe numele său, Arthur , încurajat de părinți și răsfățat întreaga vacanță de vară, pornește încrezător cu pași repezi pe drumul ce îl conducea spre școala din apropiere. Zecile de clase formate din marile mulțimi de copii sunt adunate pe un teren îngrijit din curtea școlii, unde directoarea avea să-și facă discursul. Arthur, băiețelul scund, își caută locul și clasa din care va face parte. Doamna dirigintă, recunoscându-l după panica, confuzia și nedumerirea cu care hoinărea de zori, îl strigă și pe un ton calm îi spune: - Cum te numești tu, băiețelule? Te văd pe aici hoinărind de zori, nedumerit. - Bună ziua, stimată doamnă ! Îmi caut clasa , sunt nou aici în școală, dar nu am niciun punct de reper. Arthur mă numesc, am fost repartizat în clasa a VI-a B. - pagina 95 -
- Ești noul nostru coleg,unic anul acesta! Pe tine te și căutăm. Urmează-mă, am să te conduc spre noua ta clasă , spre colegii tăi! spune doamna dirigintă cu mare entuziasm și căldură. Urmat de un scurt moment de tăcere, băiatul rușinat o urmărește pe noua sa dirigintă , unde în scurt timp dă nas în nas cu noii săi colegi. - Înainte să înceapă discursul doamnei director, am să am eu unul. V-am pregătit o surpriză ce am ascuns-o de voi în vacanță, și despre care am evitat să vă anunț. Aveți un nou coleg! El este Arthur și sper să se înțeleagă de minune cu voi ! Primiți-l în grupul vostru și urmează să faceți cunoștința în clasă! spune doamna dirigintă, o doamnă respectuoasă , înaintată în vârstă și extrem de experimentată, voce peste care se aud câteva râsete fără explicație din mulțime. - pagina 96 -
Arthur nu băgă de seamă, pare că nici nu observă, și încă de pe acum se împrietenește cu un băiețel asemănător cu el: mic de statură, niște ochelari simpatici și o față zâmbitoare. Discursul se derulează rapid iar elevii se îndreaptă alături de colegii lor în clasele lor, unde urmează să fie întâmpinați cu gustări, să-și stabilească obiectivele din acest an, și ca în cazul lui Arthur, să facă o posibilă cunoștință. Băiatul este pus în fața întregii clase, pe un scaun înalt și începe să primească întrebări de la fiecare coleg în parte. Rușinea nu reușește să câștige bătălia cu acesta, ce se simte cât mai apropiat de fiecare elev ce își derulează întrebările. Doar că nu este tolerat tocmai bine de toată lumea. Clasa este bazată pe un grup majoritar, unde fac parte toți elevii aflați împreună încă din pregătitoare, grup unde nu au permis intrarea altor elevi, mai ales celor noi. - pagina 97 -
Cunoscuți de profesori ca cei care deranjează orele prin glumele lor lipsite de amuzament și prin zgomotele provocate în ore, un elev din acest grup, văzându-l pe Arthur având o cămașă murdară, un păr lung și pantofi murdari întreabă: - Nu te supăra, dar când ți-ai spălat ultima oară hainele? este întrebarea ce se aude din colțul clasei, ce provoacă o întreagă clasă să râdă, mai puțin pe Arthur și diriginta lui, a căror zâmbete încep să apună. Dar părul? Te-ai tuns vreodată? Diriginta ezită să intervină. Simte că nu are puterea necesară să-și controleze elevii, și cu teamă că situația se va repeta și în cazul acesta, cu un glas subțire tot ce poate spune este : - Liniște! Fiți educați! Trebuie să-i arătăm lui Arthur calitățile noastre! Haideți, luați-vă ghiozdanele și îndreptați-vă spre casă! Astăzi nu sunteți prea liniștiți, se vede că veniți după vacanță. Am să vorbesc și cu părinții voștri. asta se auzi de la catedră pe un ton calm, iar elevii primiră "ordinul" cu încântare și cu o agitație mare ies pe ușă, împingându-se. Arthur nu avea ce să facă. Avea același început de drum spre casă ca toți, prin curtea școlii. Inevitabilul se și întâmplă. Colegii lui încep a-l lua peste picior dar Arthur îi ignoră. - pagina 98 -