Glumele continuă, până când din partea unui elev problemă, zboară un ou peste capetele celorlalți și se lovește chiar de capul lui Arthur, care se dezlănțuie în plâns, nevinovat, și cu un început de coșmar. Simplul fapt că nu era ca toți ceilalți: nu avea haine de firmă, curate, un păr scurt și arătos a putut aduce la adresa lui astfel de ironizări. Următoarele zile se desfășoară prin același mod. Băiatul este jucăria întregii clase, a ajuns într-o lume opusă față de ceea ce a văzut până acum, o lume unde defectele sunt apreciate și iubite de toți, iar calitățile sunt ignorate și văzute ca un mod despre care se spune că se poate profita. Sufletul lui Arthur părea să nu aibă un sfârșit, era un copil de ajutor, ambițios, amabil, milos, cu cei șapte ani de acasă. Mama sa observă o schimbare vizibilă: unde i-a dispărut zâmbetul fiului ei? De ce este așa obosit, nu reușește să doarmă noaptea și nu se mai poate concentra? Decide a face primul pas și îl întâmpină pe fiul ei cu mâncarea caldă și o serie de întrebări. - Arthur, fii sincer ! Ce-ai pățit, puiule? Ce se întâmplă la școală? Mereu refuzi să vorbești despre asta. Nu uita, eu și tatăl tău suntem singurii tăi prieteni adevărați. - Mami, scuze că nu ți-am spus până acum. N-am niciun prieten la școală. Toți își bat joc de mine, că sunt un băiat nou, cu haine murdare, părul lung! De ce nu pot fi ca ceilalți? Miau dat în prima zi cu un ou în cap, astăzi am fost întâmpinat la colțul străzii de un coleg ce cred că a lipsit special să îmi dea mie o lecție! Mi-a spart buza, uite! - pagina 99 -
- Nu accepta așa ceva să ți se întâmple! O sun pe doamna dirigintă în momentul acesta! Nu ai greșit nimănui cu nimic! Cer transferul la a VI-a A! Nu vreau să ne începem viața aici cu stângul! i-a spus mama băiatului, cu mâna pe telefon și cu o continuare destul de clară. Greul nu mai poate fi suportat de Arthur care a trecut în cateva zile câți alti printr-un an. Atât băiatul cât și mama au o discuție cu diriginta. Băiatul continuă să-i spună mamei tot ce are pe suflet, detaliu cu detaliu. Mama nu se lasă învinsă de val, are să-și facă băiatul fericit ca înainte, și după multe abateri lungi și alte zile de chin se ajunge la transferul ce se dovedește a fi inspirat. A venit ziua unei noi aventuri care însemna o nouă șansă a lui Arthur, vine de acolo de unde nu a fost vreodată o speranță, dar calea i-a fost deschisă prin rugăciunile sale și afecțiunea transmisă tuturor. - Mami , fii prietenos, nu mai suferi pentru niște străini! Să le arăți de unde vii și prin ce ai trecut, că doar tu știi! Cunoaște-te pe tine până să-i cunoști pe ceilalți! Nu rata ocazia să le arăți celor din jur ce copil minunat ești ! - Da mami, ai încredere. Mulțumesc! Îți mai promit și că o să învăț bine în continuare, vreau să am un viitor frumos! Ești cea mai scumpă persoană din viața mea, tu mi-ai dat viață. - Să stai la locul tău, liniștit, să nu intri în conflicte sau să îți creezi probleme, ajută-i pe ceilalți și o să-ți găsești și tu prieteni! Privește partea bună! - Da, sigur. Asta m-ai și învățat să fac. - pagina 100 -
Prima zi în noua sa clasă decurge minunat. Sfaturile mamei au fost de folos, cum altfel?Știm cu toții acuratețea sfaturilor mămicilor noastre. Băiatul își împărtășește povestea în fața noilor săi colegi și în fața dirigintei, primind încurajări, și de data aceasta intră încentrul atenției într-un mod pozitiv. Copiii chiar erau interesați și captivi în povestea sa. Mulți au căutat să se apropie de Arthur, au vrut să-l ajute să se simtă din nou bine, căci știau nedreptatea prin care trece. I-au făcut și o surpriză minunată, și-au creat propriul grup cu mesaje de antidiscriminare ce însușesc povestea lui Arthur. Acestea fac repede înconjurul școlii și ajung și la stimata doamnă directoare, care își atribuie o oarecaredoză de vinovăție, dar Arthur nu voia să se razbune, nu voia să le facă rău înapoi foștilor colegi, și a decis să-i transmită directoarei că a trecut peste și acum se simte fericit. Arthur își realizează visul la care s-a gândit o vară întreagă cu bucurie: să-și facăprieteni buni și de încredere cu care să coopereze și să creeze minunate amintiri ! Asta sa și întâmplat, iar noua sa clasă îi dovedește că este de încredere și de ajutor, ei dorinduși o persoană ca acest băiețel în grupul lor, ce se aseamănă cu ei din toate punctele de vedere. Unde sunt mulți, puterea crește! Astfel, Arthur, băiețelul plin de calități a avut să treacă mai întâi printr-o întâmplare tristă ca să vadă binele, dar pe care nu regretă să șio amintească și o vede ca pe o lecție de viață. - pagina 101 -
Astfel, apune răul din viața lui Arthur. Băiatul își găsește din nou fericirea, entuziasmul, zâmbetul pe buze, pofta de viață și calitățile sale! Oriunde am fi, în orice situație ne-am afla, există o cale spre succes și remediu, pentru că avem cel puțin pe cineva alături de noi, părinții. Trebuie să privim viitorul și să ne îndreptăm concentrația asupra lui. Trecutul este în urmă și nu mai poate fi schimbat. Nu trebuie să-l lăsăm să ne afecteze viitorul. Țineți minte, după ploaie vine și soare, nu trebuie să plângeți, să vă îndepărtați, și nu trebuie să renunțați să credeți într-o cale mai bună. Trebuie să aveți curaj și răbdare, iar timpul le va așeza pe toate. - pagina 102 -
BULLYINGUL ÎN AUTORI: ȘCOALA MEA ȘCOALA:Gimnazială Nr.1, Matca PROFESOR COORDONATOR: Armencea-Trifan Laura, Rarinca Miruna Vasilache Roxana Ciofu Alexia Toma Cristina - pagina 103 -
Bullyingul în școala mea - pagina 104 -
Totul a început când m-am transferat la această școală. La început totul era ok , dar nu știam ce mă aștepta. Eu eram cel mai scund dintre toți băieții, și ,din spusele colegilor mei ,CEL MAI SLAB. La început erau doar niște glume prostești, dat apoi a devenit mai rău ! - pagina 105 -
Am ajuns în punctul acela în care și fetele își băteau joc , întâi cu jigniri, apoi loviri ... Am încercat să-i spun doamnei diriginte, dar ea a spus că prea dramatizez și că așa sunt băieții și trebuie sa nu mai fiu un copil . NU MAI POT! - pagina 106 -
Simt că înnebunesc. De ce nimeni nu mă crede ? Partea cea mai rea e că propria mea mamă este de aceeași părere. Nu am prieteni , nimeni nu mă crede . Bine, asta e ! Dar de la mama ?! . - pagina 107 -
Abia ajung acasă și mă duc la mama să-i spun : - Mamă, ajutor, te rog! Colegii mei de clasă mă jignesc și mă lovesc în fiecare zi. Se uită în ochii mei lăcrimânzi și la vânătăile de pe mâini și zice: -Așa sunt băieții, așa se joacă ei . Nu mai fi un copil! - pagina 108 -
Chiar nu avea nimeni să mă creadă? Țin minte exact că în acea zi am sfârșit pedepsit pentru că am insistat pe subiect. Și de atunci în fiecare zi era la fel . Până când a venit momentul ca lumea să vadă realitatea... - pagina 109 -
În acea zi am fost bătut atât de tare,încât am ajuns la urgență și am stat în comă două luni. .Atunci s-a văzut clar că nu glumeam. Mama m-a mutat la o altă școală, din alt oraș. Eu am reușit să scap ,dar poate altcineva nu va putea . BE SAFE ! - pagina 110 -
Noii Prieteni AUTORI: ȘCOALA: Scoala Gimnazială <Grigore Moisil=, Galați PROFESOR COORDONATOR: Mihălceanu Carmen Afteni Bianca Ioana Bulgaru Andra Elena Mocanu Alma Ioana - pagina 111 -
Într-o zi călduroasă de septembrie Maia a mers pentru prima oară la noua ei școală. Totul era nou pentru ea și nimeni nu părea prea prietenos. - pagina 112 -
În pauza de masă fetița stătea singură la masă și deodată au venit câteva colege la ea. Cele 3 s-au împrietenit și au luat prânzul împreună. - pagina 113 -
După masă fetele au vrut să îi prezinte școala lui Maia. Maia a fost încântată de propunerea fetelor și a acceptat. În timp ce îi prezentau școala, fetele au trecut pe lângă 3 baieți. - pagina 114 -
Băieții se uita la ele și incep să radă: -Ce s-a întâmplat? întreaba Alexia,una dintre prietene. -Voi chiar stați cu săraca asta noua? zic băieții. Maia pune capul in pamânt simțindu-se prost. -Nu este săracă!!spuse Diana. -Si chiar daca ar fi, este prietena noastră! Le reproșează Alexia. -Este săracă! Nu vedeți ce haine poartă? -Tu nu ai ce căuta în școala aceasta. -Mie chiar îmi plac hainele ei, sunt draguțe, afirmă Diana Maia începu sa plangă și fugi spre baie: -Așa, pleacă!! Nu ai ce cauta aici săraco!! -Ce este cu voi? De ce va bateți joc? -Ați făcut-o să plângă. - pagina 115 -
-Nu este vina noastră. Este saracă!! -Într-adevăr, poate nu are cele mai scumpe haine sau adidafli dar ea locuieflte împreună cu mama ei fli 3 surori. Nu le poate întreține pe toate. i chiar daca nu e bogata e de treabă. -Nu îi fltiam situația si am criticat fară sa fltim...Spune unul din băieți. -Da, trebuia sa ne comportam frumos. Ne pare rău! -Nu ne spuneți nouă, duceți-vă la ea si cereți-vă scuze. Băieții împreuna cu cele 2 fete au fost la Maia sa vorbească cu ea. -Ne cerem scuze pentru ce am spus. -Este în ordine, dar data viitoare nu mai criticați fara să fltiți. - pagina 116 -
Citate referitoare la poveste Violenta este ultimul refugiu al incompetenței. Nu judeca o carte după copertă! - pagina 117 -
Autori: Anghel Teodora Drăgan Gabriela Oiță Maria „O întămplare neprevăzută” Profesor coordonator: Brăescu Mihaela Școala Gimnazială „Grigore Moisil”, Galați CURCUBEUL COPILĂRIEI - pagina 118 -
O întâmplare neprevăzută! Ana este o fetiță de doisprezece ani care s-a mutat de la o vârstă fragedă în Franța iar acum s-a întors înapoi. Ea se acomodase acolo și nu mai dorea să se întoarcă în țara ei natală. Dar cu greu mama ei a convins-o să se întoarcă cu condiția să reînceapă cursurile de balet, acestea fiind principala pasiune a Anei. În Paris ea a făcut balet timp de patru ani trecând prin multe greutăți. În urmă cu un an a avut o operație la genunchi, din cauza unui accident rutier destul de grav. Acest eveniment a descurajat -o neavând încredere în ea. - pagina 119 -
Când au ajuns în România s -au mutat la București. Părinții ei și -au dorit să se mute în acest oraș pentru a avea mai multe posibilități, fiind un oraș mai mare. Într -o seară în timp ce se plimbau pe străzile Bucureștiului, văd pe partea stângă o sală de balet luminată, semăna cu sală de balet din Paris. Fetița era cea mai fericită, părinții au considerat că e bine pentru ea să se apuce de vechile ei pasiuni. E important să ne redescoperim vechile pasiuni și să le fructificăm dacă pe noi ne fac fericiți. - pagina 120 -
⭐A doua zi mama ei a înscris-o , în aceeași zi reîncepând antrenamentele. Fata avea o antrenoare foarte drăguță cu care a avut o relație foarte bună, aceasta făcuse și ea balet în Paris. Când antrenorea a prezentat -o fetelor,acestea păreau a fi fericite să aibă o colegă nouă. După finalizarea cursului în vestiar, fetele începuseră să o jignească, să râdă de felul în care arată și de accentul franțuzesc pe care îl avea când vorbea. Mama a început să fie suspicioasă văzând că Ana stă restrasă,dar nu a dat importanță punând totul pe seama mutării în Franța. În prima și a doua săptămână lucrurile începuseră să degenereze, iar în a treia săptămână una dintre colegele ei care era mai dezinvoltă i -a luat apărarea. Văzând că lucrurile continuă așa, Izabela s -a dus la profesoara de balet spunându-i tot ce se întâmplă în vestiar de săptămăni bune. - pagina 121 -
Antrenoarea nu a putut accepta această situație așa că a luat atitudine.A chemat toți părinții fetelor și a avut o discuție despre ceea ce i se întâmplă Anei. Părinții fetelor au negat toată situația spunând că fetele lor nu au cum să facă asemenea lucru. Izabela fiind o fetiță deșteaptă a filmat pe ascuns, tot ce se întâmplă în vestiar după antrenament. Aceasta a ajutat foarte mult la rezolvarea problemeiÿFetele au fost sancționate de profesoară, fiind date afară de la școala de balet. Acum Ana are o nouă prietenă Izabela în care poate avea încredere susținere și nu numai. Cele două fete sunt cele mai bune prietene. - pagina 122 -
POVESTEA LUI AUTORI: MATTIA COALA: PROFESOR COORDONATOR: Mofloc Alexandra Gabriela Pan Alexandra Maria Popa Sorina Gabriela coala Gimnazial Nr. 22 GALAI Secrieru Mihaela - pagina 123 -
Mattia, un copil de 12 ani, a fost diagnosticat cu diabet în vacanfla de var, de dinaintea clasei a VII-a. Înc din prima zi de flcoal, colegii lui au aflat c biatul sufer de aceast boal. Cu toate c vestea i-a flocat, au fost empatici cu el fli nu l-au fcut s se simt ru pentru ceea ce este. Îns, totul urma s se schimbe pe msur ce timpul trecea fli copiii creflteau. - pagina 124 -
În luna octombrie, doamna profesoar de român le-a predat <Compunerea=, un mijloc de îmbogflire a vocabularului. Elevii clasei a VII-a au interpretat greflit spusele doamnei, iar a doua zi, Mattia i-a surprins pe colegii si strigându-l ,,TIABET=, cuvântul obflinut în urma alaturii numelui su fli bolii de care sufer. La finalul orelor, biatul a ajuns suprat acas, prinflii lui nefltiind prin ce trecea biatul lor. Dup rugminflile mamei, Mattia i-a mrturisit mamei sale cele întâmplate, sfaturile acesteia fiind s nu mai intre în contact cu ei. - pagina 125 -
Biatul fltia c nu putea face acest lucru, spunând c agresorii sunt de fapt prietenii si, afladar, decide s îi ierte. Îns, batjocora nu avea s se opreasc, colegii lui continuând s îl strige dup aceeafli porecl, ba chiar s îl exclud din activitflile lor zilnice, crezând c le este inferior. Venind tot timpul trist acas, mama biatului a decis s acflioneze, apelând la doamna dirigint. - pagina 126 -
Astfel, doamna dirigint a luat msuri. Urmtoarea zi, la ora de dirigenflie, a decis s fac o activitate de mediere a conflictului. I-a provocat s se confrunte, pe victim, pe agresori fli pe martori, discutând despre cele întâmplate. Agresorii au început s se apere, aducând argumente precum: ,,Este doar o glum!=. Într-un final, au ajuns la concluzia c agresorii trebuie s se opreasc, descoperind faptul c ceea ce fac este o form de bullying, mai precis bullying-ul verbal sau cel relaflional. - pagina 127 -
PUT THE NAME OF THE LGBTQ+ ORGANIZATION HERE. PUT THE NAME OF THE LGBTQ+ ORGANIZATION HERE. PUT THE NAME OF THE LGBTQ+ ORGANIZATION HERE. În cele din urm, agresorii fli-au învflat lecflia fli au încetat s îl umileasc pe Mattia. În prezent, clasa a VII-a este un colectiv unit, format din colegi care se accept unii pe alflii afla cum sunt, se respect fli se ajut între ei atunci când au nevoie de sprijin emoflional. - pagina 128 -
Călugărița AUTORI: ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,UNIREA”, BRANIȘTEA PROFESOR COORDONATOR: Toma Mariana Costachi Teodora Toma Andrei Pleșa Nicolae - pagina 129 -
Într-o zi de primăvară, Narcisa, o fetiță de 9 ani, a fugit de la orfelinat, deoarece nu mai putea să trăiască în acele condiții oribile: mizerie, foamete și singurătate. Narcisa a alergat până a ajuns într-o pădure deasă, cu poteci înguste, presărate cu flori multicolore. Văzând o mănăstire, a fugit repede într-acolo. A intrat sfioasă în curtea mănăstirii, unde maicile au primit-o foarte frumos. Narcisa a stat 3 ani la mănăstire. Măicuța Ștefania a decis să o înscrie pe Narcisa la școală, pentru a socializa cu alți copii de vârsta ei și pentru a învăța lucruri noi. În prima zi de școală, Narcisa s-a îmbrăcat cu uniforma, și-a lustruit pantofii și a plecat spre școală cu mult entuziasm alături de maica Ștefania. - pagina 130 -
În clasă, Narcisa și-a făcut imediat prieteni. Colegii aveau o impresie bună despre ea. Dar, într-o zi, colegii au aflat că Narcisa este adoptată de maicile de la mănăstire și din acel moment, aceștia au început să nu mai vorbească cu ea, o jicneau în pauze, spunându-i: că-lu-gă-ri-țaaa! Narcisa nu întelegea de ce colegii săi se purtau urât cu ea și încerca mereu să dicute cu ei. În fiecare zi, pleca cu lacrimi pe obraz de la școală...Măicuța Ștefania a observat că fetița este din ce în ce mai tristă, de la o zi la alta și de aceea a chemat-o la ea, ca să discute. Cu greu, Narcisa i-a povestit maicii ce se întâmplă la școală. - pagina 131 -
Cu multă blândețe, maica Ștefania a îmbrățișat-o pe fată și ia promis că o va duce la o școală de fete, unde nu se va mai confrunta cu astfel de situații. După mulți ani, Narcisa a hotărât să ofere adăpost copiilor orfani în manăstirea unde a crescut, fiind ajutată de mulți oameni cu suflet mare. Așadar, Narcisa și-a petrecut restul vieții alături de copiii care aveau nevoie de ajutor, iubindu-i necondiționat. - pagina 132 -
<Prietenia, arma împotriva fricii= AUTORI: ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,Grigore Moisil”, Galați PROFESOR COORDONATOR: Brăescu Mihaela Dima Ioana Alessia Mehedinți Bianca Ioana Leca Gabriela Eugenia ....Tema: BULLYING - pagina 133 -
Eu sunt Ioana.! Acum cateva luni,eram cu prietenele mele Eugenia si Alessia în autobuz si mergeam către scoală. Aveam de mers destul de multe stații, ne-am așezat pe scaune și am început să vorbim despre ce vrem să facem în week-end. În timp ce noi vorbeam, la una dintre stații,a urcat o fată care părea mai necajită. După căteva minute, au intrat trei fete in autobuz,acelea fumau și vorbeau foarte tare. Ele s-au dus mai în spate unde se afla si cealaltă fată necajită. I-au vorbit foarte urât zicându-i să se dea la o parte că ele doreau să stea acolo, au impins-o iar aceasta le-a răspuns că ar putea să se așeze in altă parte. Când fetele au auzit,ce a spus copila, s-au enervat si una dintre ele a tras-o de păr, a doua fată a inceput să o injure foarte urat, iar a treia fată a scos telefonul pentru a o filma. Copila a inceput să plangă și le-a rugat să inceteze. Eu cu prietenele ne-am dus să-i luăm apărarea fetei deoarece nu ni s-a părut deloc frumos și ne-a fost mila de ea. -Hei, ce-i faci, ce ai cu ea, am intrebat in cor, intrigate de comportamentul lor! -Ce vă băgați, voi? Vedeți-vă de treaba voastră, nu v-a întrebat nimeni nimic, prostuțelor! - pagina 134 -
Le-am tras, le-am împins, începusem să tremurăm un pic de frică, nimeni din autobuz nu reacționa, parcă nu vedeau și nu auzeau! -Dacă nu vă opriți în momentul acesta vom merge la șofer, îi vom spune să se oprească, strigase Alessia, cu vocea gătuită de iritare! -Bine, bine, au bolborosit, s-au retras pe locurile lor, iar copila răsuflă ușurată. Se citea în ochii ei mulțumirea, a apucat să ne strângă în brațe, tremurând. Câteva lacrimi se zăreau în colțul ochilor ei mari și albaștri ca marea neliniștită în timpul unei furtuni. La următoarea stație a coborât, făcându-ne cu mâna frenetic. - pagina 135 -
Nici nu am avut timp să o întrebăm cum o cheamă, spuse Eugenia, cu voce precipitată! Această întâmplare a fost ca o lecție pentru noi, am povestit la școală apoi, când vorbeam la orele de la diriginție despre violență și hărțuire, doamna dirigintă și colegii ne-au felicitat pentru spiritul nostru de inițiativă, dar ne-am tot întrebat: -Dacă nu eram toate trei, dacă ne trezeam cu palme și pumni din partea acelor fete? - pagina 136 -
-Eu, fetelor, spuse Alessia, cu mândrie, sunt fericită că sunt prietena voastră, că am reușit să o salvăm pe acea copilă! Draga de ea, poate o vom reîntâlni în drumul nostru spre casă! -Dacă se mai ivesc astfel de cazuri, nu vom sta cu mâinile-n sân, spuse Ioana! -Vom acționa la fel, fără frică, exclamă Eugenia! Chiar dacă suntem la un moment dat fără apărarea celor din jur, trebuie să căutăm o cale de ieșire, și tot timpul scăparea este și în modul nostru de a acționa în momentele critice! - pagina 137 -
ÎN PANTOFII CELUILALT AUTORI: ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 10 GALAȚI PROFESOR COORDONATOR: IRINA DODU POPESCU MARIA GHEORGHE ELENA OPRIȘAN IULIA - pagina 138 -
ÎN PANTOFII CELUILALT Sara, este elevă în clasa a VII-a, și s a mutat de curând în Galati la școală centrală. Ea este o fată foarte inteligentă și educată datorită mamei sale și este un model demn de urmat pentru frații ei. A crescut fără tată, dar asta nu a oprit-o din a fi un exemplu bun. In prima zi de școală, când au observat-o, noii colegi își dădeau coate și își făceau diverse scenarii despre ea. Prima impresie nu a fost așa de bună: fata nu avea rucsac de firmă, pantofii erau cam scâlciiți, iar cămașa avea un model care nu se mai purta. - pagina 139 -
După prima săptămână de școală, Mira, colega ei de bancă, s-a decis să o cunoască mai bine pe Sara invitând-o la ea. După o scurtă perioadă de timp, acestea s-au apropiat din ce în ce mai mult, observând ca se aseamănă și au hobby-uri comune. Nu după mult timp, două colege au început să pună întrebări destul de apăsătoare pentru Sara: ” - De ce vii cu aceeași cămașă?” ” - Dragă, dar alți pantofi nu ai?” ” – Tu nu te dai cu parfum?”. - pagina 140 -
Dar Sara începea să iasă în evidență prin calitățile sale: punctuală, bine pregătită, mereu zâmbitoare, și așa a ajuns să fie de invidiat. Într o bună zi, când elevii erau la ora de dirigenție, doamna profesoară i-a pus pe toți să lucreze împreună la proiectul intitulat 89Familia Mea”. Astfel, colegii Sarei au aflat adevarata ei situație și greutățile prin care aceasta a trecut. Aceștia au aflat ca Sara provine dintr-o familie numeroasă care nu are un venit prea mare și ca, alături de cei cinci frați și fără un tata care să-i susțină în toate dorințele lor, aceasta a pus învățătura pe primul loc. - pagina 141 -
Mira, fiind mândra de reușitele Sarei, a susținut-o până la final, oferindu-le colegilor săi perspectiva unui om făra prea multe posibilități. Spre finalul anului, aceștia au devenit ca o familie, susținându-se unii pe ceilalți. În concluzie, chiar dacă nu toți avem o familie cu venituri suficiente, nu trebuie să judecam o persoană după cum se îmbracă ci după capacitatea de a face față provocărilor vieții. - pagina 142 -
Povestea lui Valeriu AUTORI: Negruț Alexandra Mihaela Sălăvăstru Ștefan Barbu Aura ȘCOALA: Gimnazială “Grigore Moisil ", Galați PROFESOR COORDONATOR: Mihaela Brăescu - pagina 143 -
Valeriu Ionescu,un băiat de 12 ani,a trebuit să se mute la altă școală, deoarece se mutase in alt cartier. Prima zi in noua școală,a fost foarte frumoasă,a cunoscut copii si profesori impecabili. S-a acomodat foarte repede la noua școală,ceea ce l-a făcut sa se simtă fericit. Avea și abilitatea de a înțelege foarte bine lecțiile predate si de a nu le uita repede. Într-o zi,colegii lui au început sa se ia de el pentru faptul că este tocilar si pentru că este puțin mai grăsuț. Deși el nu i-a bagat prea mult in seamă, jignirile au continuat. Din cauza faptului că era batjocorit, el venea acasă ,se ducea in camera lui si începea să plângă ,întrebandu-se ce este in neregulă cu el de nu îl plac colegii. Părinții băiatului au observat că era din ce in ce mai trist, dar s-au gândit ca poate doar este obosit după atâtea ore de școală. - pagina 144 -
În zilele următoare, când copiii rădeau de Valeriu, au fost văzuți de către doamna lor dirigintă, aceasta observând ca este batjocorit, I-a făcut pe băieți să înceteze și l-a luat pe el deoparte pentru a-i spune ce s-a întâmplat. Având încredere in doamna profesoara, acesta îi povestește totul cu lacrimi în ochi, și cu amărăciune în suflet. Doamna dirigintă, nepermițând un asemenea comportament, a luat măsuri, sunând părinții elevilor. A doua zi, copii care îl șicanau de Valeriu, au venit la el pentru a-și cere scuze si pentru a-i da o carte,ca semn de iertare. Copiii s-au împăcat, Valeriu fiind cel mai fericit. MORALĂ: NU TE RÂDE DE CINEVA DOAR PENTRU DISTRACȚIE, DEOARECE POȚI RĂNI SENTIMENTELE ACELEI PERSOANE PRIN CUVINTE! - pagina 145 -
<Hărțuit pentru o pâine și un iaurt= AUTORI: Frâncu Bianca -Andreea Marin Raisa Jasmine Pasăre Ciprian Andrei. ȘCOALA: Gimnazială <Grigore Moisil=, Galați. PROFESOR COORDONATOR: Cruceanu Vasile - pagina 146 -
Mihai:-Hei, Andrei,ce ai în pachetul ăla ? Andrei:-pâine fli un iaurt. Asta am avut azi pentru prânz. Mihai:-Pai ,ia uite-l pe Andrei,vine mereu cu acelafli lucru. Ce sărăcie! Andrei:-De ce nu pot sa fiu că toti ceilalți? De ce trebuie să mă hărțuiască mereu? Mama lui Andrei: -Ce s-a întâmplat,Andrei?Eflti cam retras în ultima vreme. Andrei:-Nimic,mama.Doar că...colegii de la flcoala se tot amuză de mine pentru că îmi aduc mereu acelafli pachet. Mama lui Andrei: -Oh,dragul meu,hai sa vorbim despre asta. Dupa o lungă discuție cu mama lui, Andrei a hotărât să ia decizia corectă fli să îi spună profesoarei întreaga poveste,doar afla se puteau opri colegii care îfli băteau joc de el . - pagina 147 -
Andrei:-Doamna profesoara,pot să vă spun ceva? Profesoara:-Sigur,Andrei.Cu ce te pot ajuta? Andrei:Mă simt hărțuit de colegii mei pentru că aduc mereu pâine fli iaurt la flcoală,eu atât am posibilitatea să îmi aduc la flcoală fli să mănânc! Profesoara:-Voi avea o discuție cu toți elevii despre comportamentul acceptabil in clasă. Dupa ce profesoara a purtat o discuție destul de deschisă fli de aprinsă cu elevii acefltia fli-au dat seama că au greflit fli simtindu-se prost s-au gândit să îi ceară scuze lui Andrei. - pagina 148 -