LiTeraTeCa nr. 2

N u m ă r u l 2 D e c e m b r i e , 2 0 2 3 Revista Liceului Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa Coperta, Vlada Șoltoian, X B

Echipa redacțională Redactor-șef: Georgiana Andrian, XI A Redactor-șef adjunct: Eduardo Hera, XI C Graphic designer: Vlada Șoltoian, X B (editare, conceptualizare copertă) Redactori și reporteri: Vlada Șoltoian, X B, Ana-Maria Aprofirei, IX B, Ștefan Cojocaru, XI A, Ștefan Andrei Oprea, X C, Carina Raspopa, XII D, Ruslana Botea, IX C, Melinte Dariana Mihaela, XII D, Sebastian Cauciuc, XII A Fotoreporter: Cristiana Bițică, X C Tehnoredactare computerizată: Claudia Fotache Colaboratori: Profesori, Petronela Simion, Larisa Găină, Camelia Cernahuz, Cristina Bolborici, Florentin Tufescu, Ciprian Rusu, Sorina Dogaru, Florin Ciolan, Ovidiu – Orlando Chitic Laborant, inginer Cristina Patricia Rotaru, Economist, Carmen-Lăcrămioara Pintilie, Pedagog, Doru-Vasile Mihalache, Bibliotecari, Oana Epure, Marius Domițian Director: prof. dr. ing. Anca Eugentina Roznovan Director adjunct: prof. ing. Petronela Simion Coordonatori: bibl. prof. Claudia Fotache, prof. Alma Brumă LiTeraTeCa (Iași) ISSN 2972 - 1318 ISSN-L 2972 - 1318

LITERATECA ARTIȘTILOR LITERATECA REPORTERILOR CUVÂNT ÎNAINTE 7-38 39-67 68-92 93-112 LITERATECA MENTORILOR CUPRINS LITERATECA PASIONAȚILOR 113-159 3 5 ARGUMENT LITERATECA CITITORILOR

Dacă ne gândim la forţa cuvântului scris de a învinge timpul, o revistă școlară poate însemna foarte mult într-o lume cu valori incerte... O publicație școlară constituie, în fond, o modalitate excelentă de exprimare, oferită deopotrivă elevilor și profesorilor, un spațiu comun de analiză și introspecție, unde barierele catedrei se estompează, granițele dintre elevi și mentori sunt disipate, iar demersul lor cu tentă jurnalistică se unește într-un efort comun, pe o scenă a cuvintelor, expresie a nevoii universal umane de învățare continuă și de cunoaștere. Ideea realizării unei reviste școlare proprii stăruia de multă vreme în gândurile noastre, primii pași pentru acest proiect au fost parcurși la început ca idee. Suita densă și diversificată de evenimente, rezultatele și performantele școlare ale liceului nostru – ca efect al unor reflexe pedagogice consolidate deja - trebuia să-și găsească un loc de ilustrare, altul și altfel decât cel din prezentările rigide, statistice, din rapoartele specifice. Prin structura sa caleidoscopică – așa cum s-a convenit a fi structurată – revista vizează obiective pedagogice, culturale, estetice și informative, se adresează și invită la colaborare pe toți cei ce au sau nu legătură directă cu școala noastră: elevi, profesori, părinți deopotrivă. Creațiile literare, artistice, informațiile, reflecțiile și chiar sugestiile ce se vor regăsi în paginile ei, venite prin extensie și diversitate de autori, se vor constitui într-un „portret de școală” definitoriu. Înflăcărarea specifică începuturilor e mobilizatoare și reprezintă o importantă oportunitate, atât pentru dezinvolți cât si pentru timizi, de etalare a gândirii și gândurilor, stimulând exercițiul comunicării. Cred că revista noastră va stârni curajul manifestării publice, de expunere a potențialului creativ, și nu numai, și va oferi spațiu de formulare atât a certitudinilor cât și (de ce nu?) a amăgirilor. Considerând că cel mai vizat eșantion al revistei este reprezentat de școlari, sugerez cititorilor să intre în paginile acestei reviste cu oarecare indulgență, acceptând, după caz, fireasca şi frumoasa inconștiență specifică vârstei, identificând prioritar entuziasmul, sinceritatea gândurilor, mesajul intenționat. Doresc nou înființatei noastre reviste școlare, pe care o intitulăm metaforic şi sugestiv „LiTeraTeCa”, să adune-n paginile ei multe informații şi creații alese, gânduri și idealuri ce vor atinge orizontul râvnit, însoțind credincios şi simbiotic școala noastră. Ca dascăli, ne situăm de partea sprijinirii acestui demers creator, pentru că este menirea noastră, dar și pentru că desăvârșirea educației tinerilor se realizează prin căutări, întrebări și răspunsuri pe care le poate naşte o revistă creată, cultivată şi lăsată moştenire viitorului de o mână de oameni care cred în ea. De aceea, „LiTeraTeCa” este un simbol al culturii liceale și locale, din care își trage sevele. Cuvânt înainte „Să nu lăsăm cuvintele nici să doarmă, nici să amorţească... Ele sunt comoara noastră de mare preţ.” Tudor Arghezi prof. ing. dr. Anca Eugentina Roznovan, director al LTTC Iași 3

4

Argument „Prin cuvinte, mintea prinde aripi.” Aristofan. De ce... o revistă şcolară? Pentru că ne dorim „o carte de vizită”. Am creat revista școlară, intitulată „LiTeraTeCa”, din toată inima și cu multă dragoste pentru școala noastră. Apariția revistei liceale este un prilej de bucurie imensă atât pentru cadrele didactice, cât și pentru elevii dornici de a-și așterne gândurile, idelile, emoțiile și visurile în paginile acesteia, care au prins astfel aripi. Alături de dascălii noștri, care ne încurajează, revista își propune să stimuleze și să valorifice potențialul artistic al elevilor. Pentru că ne dorim să formăm un curent de informare şi mediatizare a activităţilor desfăşurate în şcoala noastră. Dorința noastră de a ne face cunoscute ideile, și în același timp realizările, precum și pregătirea și capacitatea de exprimare, au dus la mobilizare pentru a scoate o revistă proprie. Așa a apărut LiTeraTeCa. Pentru că ar putea constitui un mijloc de a dialoga cu generaţiile viitoare. Totodată, revista reprezintă o legătură cu trecutul, odată ce noi, elevii de astăzi, vom părăsi băncile acestei instituţii. În fiecare număr încercăm să aducem ceva nou, astfel încât să ne apropiem de o publicaţie profesionistă, să placă şi să fie utilă, iar conţinutul este conceput pentru a atrage. Cu siguranță că vom continua să cuprindem în aceste pagini, și în numerele viitoare, toată activitatea şcolii, fiindcă suntem convinşi că revista ne reprezintă! Ne-am propus ca obiectiv pe termen lung să realizăm o revistă „puternică” și comparabilă cu cele mai prestigioase și de tradiție reviste ale adolescenților. Ne străduim să fim la înălțimea exigențelor și așteptărilor cititorilor noștri. Revista aceasta a adunat în jurul ei din ce în ce mai mulţi oameni. Şi mai ales oameni tineri. LiTeraTeCa a coagulat deja un anume entuziasm, o efervescenţă de a fi activ, creativ, divers, viu. Faptul de a chema oamenii mici şi mari să participe la revista aceasta, să se exprime valoros şi autentic a avut reacţii peste aşteptări. Nu putem decât să le mulţumim acestor oameni care au avut încredere în noi şi au consimţit să participe la LiTeraTeCa. Acum vom lăsa paginile, deloc puţine, ale revistei să vorbească. Pretexte de lectură, deci. Vă rugăm să pășiți cu încredere în această călătorie a sensibilității și a cunoașterii. Vă dorim lectură frumoasă, cu multe zâmbete de încântare! Colectivul de Redacție 5

Performanță, educație, dedicare și talent. Toate acestea alcătuiesc revista Liceului Tehnologic de Transporturi și Construcții Iași, numită pe scurt LiTeraTeCa. Cu un colectiv format din 12 elevi ai liceului, revista a hotărât să readucă în atenția colegilor, dar și a tuturor liceenilor ieșeni, sub un aspect modern, realizările, preocupările și pasiunile acestei echipe cu vechi tradiții, numită LTTC Iași. Colectivul redacțional este format din elevi care abia au călcat pe treptele liceului, dar și din adolescenți ce au gustat deja din viața de licean, iar în scurt timp vor trebui să hotărască pe ce cale o vor lua. Revista are caracter educativ și conține subiecte de interes pentru elevii școlii; tot ce e în strânsă legătură cu interesele elevilor, de la cele mai importante evenimente la care participă școala, implicit elevii și profesorii, până la literatură, științe exacte sau tehnologie. Obiectivul pe care revista își dorește să-l atingă e acela de a oferi elevilor liceului nostru altceva, pe lângă lecțiile predate zi de zi de către profesori. Revista este scrisă de elevi, pentru elevi și va fi o sursă de „hrană a minții”, dar și de relaxare în timpul liber. Publicația își dorește să oglindească viața de liceu chiar prin ochii elevilor săi, fapt evidențiat si prin acronimele din numele revistei: LiTeraTeCa. Vrei să faci parte din echipa noastră? Trimite-ne un email cu un text scris de tine (articol, eseu, prezentare de carte etc.) pe adresa: [email protected] și alma_brumă@yahoo.com. Vă urăm lectură plăcută și dacă aveți poezii, proză, eseuri, texte cu caracter științific, comentarii critice, desene, fotografii sau orice alte creații pe care credeți că vreți să le împărtășiți cu ceilalți colegi, vă rugăm să ni le trimiteți la adresa indicată. Numărul 3 este deja în lucru! 6

Dragi elevi, Vă anunțăm cu bucurie că pe 14 noiembrie 2023 cinci elevi ai liceului nostru, Carmina Raspopa, Eduardo Hera, Andrei Oprea, Ruslana Botea și Ana-Maria Aprofirei, care au câștigat concursul de eseuri despre Iași, au fost invitați în Sala mare a Primăriei municipiului pentru lansarea oficială a volumului colectiv în care au fost publicați. Îi felicităm și le dorim mult succes în continuare, iar acesta să fie doar începutul unui lung șir de succese! Vă așteptăm și pe voi! IA ROMÂNEASCĂ LA IAȘI LiTeraTeCa artiștilor LiTeraTeca artiștilor se derulează sub semnul lui Nichita Stănescu: „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi”. 7

IA ROMÂNEASCĂ LA IAȘI LiTeraTeCa artiștilor „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi.” Vă invităm să citiți în paginile următoare lucrările premiate ale colegilor voștri: ÎNCEPUTURI FĂRĂ SFÂRȘIT Carmina Raspopa Motto: „Sărut vatra şi-al ei nume Care veşnic ne adună” Grigore Vieru Un loc nou este un început, o nouă poveste, un alt capitol din cartea vieții noastre. În urmă cu trei ani am început și eu o aventură nouă, într-un oraș minunat: Iași. Să începem povestea… Sunt o elevă din Republica Moldova, care începând din clasa a șaptea îmi doream să vin în Iași. Acesta era visul meu, nu mă gândeam la nimic altceva și știam că va deveni realitate cândva. Acum, scriind despre asta, îmi apare o persoană în gând - Grigore Vieru, care avea dorința arzătoare de a ajunge în România, și când, în 1973, aceasta se îndeplinește, el zice: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. Citind aceste cuvinte m-am simțit atât de apropiată de poet, fiindcă mă regăsesc atât de bine în aceste cuvinte. Nu voi uita niciodată prima zi când am venit în Iași. Din momentul când am trecut granița mă simțeam ca acasă, totul era așa de frumos, plin de viață, un cer senin care împreună cu natura îmi strigau un „Bine ai venit!”. Eram ca într-un vis, nu-mi venea să cred că, în sfârșit!, am ajuns în acest loc - eram în al nouălea cer. Explorarea orașului m-a fascinat: arhitectura păstrează farmecul vremii ce se scurge, care, însă, și-a lăsat amprenta pentru totdeauna, pentru a fascina și a ne bucura sufletele. Palatul Culturii m-a făcut să mă îndrăgostesc, mereu îi admir frumusețea, trec în fiecare dimineață pe lângă el, însă de fiecare dată îl privesc cu aceeași fascinație și curiozitate. Ahh! și Grădina Botanică, un adevărat colțișor de rai… Ai nevoie de odihnă spirituală și reîncărcare de energie? Acolo e locul potrivit! Ador să privesc tramvaiele cum trec ca niște șerpișori, îmi redau o atmosferă de secol XIX, iar plimbările seara, când felinarele sunt aprinse, te fac să te simți ca într-o poveste pe care tu însuți ți-o creezi și poți fi cine îți dorești. În astfel de momente te simți creatorul propriei lumi. Pentru mine acest loc într-adevăr a însemnat un nou început. Aici am înțeles ce înseamnă prietenia, am simțit dorul de familie, am învățat să văd frumosul în lucruri mici, am încercat lucruri noi - aici m-am redescoperit. Aș putea vorbi mult despre Iași, locul care mi-a deschis noi căi în viață, care mi-a devenit a doua casă, însă cuvintele nu au puterea de a reda tot ce simt și de aceea recomand persoanelor care nu au vizitat acest oraș să nu uite de el, fiindcă este o comoară ce merită a fi descoperită. Ultimele cuvinte se cuvine să fie tot ale Poetului: „Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut. Vă scriu cum pot şi prea târziu, Mi-e dor de voi şi vă sărut.” 8

IA ROMÂNEASCĂ LA IAȘI LiTeraTeCa artiștilor „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi.” GRĂDINA BOTANICĂ DIN IAȘI - UN PARADIS AL FRUMUSEȚII NATURII Eduardo Alejandro Hera Iubesc Iașul! De fiecare dată când am ocazia, spun tuturor cu mândrie că sunt ieșean! Și cu adevărat că avem cu ce ne mândri. Dar acum gândul meu se îndreaptă către Grădina Botanică „Anastasie Fătu”. Cu toții avem nevoie de natură, iar grădinile botanice sunt locul ideal să te încarci cu frumusețe și bucurie. Frumusețea Grădinii Botanice din Iași este ca o mireasmă ademenitoare, care te învăluie și îți îmbrățișează simțurile. Acest loc magic, situat pe meleagurile Iașului, este o adevărată oază de liniște și de relaxare, unde natura și arta se împletesc armonios. În aceste rânduri, voi explora magia Grădinii Botanice din Iași și voi împărtăși experiența personală trăită în acest loc deosebit. Grădina Botanică din Iași este unul dintre cele mai vechi și mai bogate complexe de acest gen din România. A apărut în 1856 și a fost numită după cel care a fondat-o: Anastasie Fătu, naturalist și medic. Pe vremea aceea era prima grădină botanică universitară de pe pământul românesc.Astăzi, a ajuns să adăpostească peste 5.000 de specii de plante și arbori, multe dintre acestea fiind rarități aduse din toate colțurile lumii. Pe teritoriul grădinii se mai află un parc dendrologic, ce poate fi vizitat, și o mănăstire de maici, unde se poate merge la biserică. La intrarea în grădină, vizitatorii sunt întâmpinați de alei umbrite de copaci seculari, care creează o atmosferă răcoroasă și misterioasă. Această oază de verdeață și culori vibrante reprezintă un platou perfect pentru a se petrece ore întregi de relaxare și descoperire. Fiecare colțișor al Grădinii Botanice ascunde frumuseți și minuni ale naturii, devenind în același timp o sursă importantă de cunoaștere și dezvoltare personală. Florile exotice, aranjate cu grijă în diferite grupe, colorează grădina și îți aduc bucurie dintr-o simplă privire. Fiecare pom înflorit sau plantă exotică pare să poarte povestea sa unică, iar în această imensitate de verde se regăsesc forme și culori atât de diverse, încât te simți aproape de o capodoperă a naturii. De-a lungul anotimpurilor, Grădina Botanică explodează într-o simfonie de culori și parfumuri, transformându-se într-un adevărat tablou viu și vibrant. *** Într-o dimineață senină de primăvară, am hotărât să fac o plimbare prin Grădina Botanică. Aveam nevoie să fiu doar eu cu gândurile mele. Și unde poți fi tu cel mai bine, dacă nu admirând miracolele naturii? M-am aventurat pe aleile pline de frunze căzute și mă bucuram de jocul luminii pe suprafața lacului. O adiere ușoară de vânt îmi mângâia obrajii și îmi dădea senzația de libertate și desfătare. Pe măsură ce exploram grădina, descopeream că fiecare plantă are povestea sa unică. M-am oprit în fața unui trandafir elegant, care își deschidea petalele într-un roz pal, emanând un parfum dulce și subtil. Am închis ochii și am respirat profund acest miros divin: eram într-un adevărat paradis! Și în seră mii de flori înflorite în culori vibrante m-au primit în lumea lor de poveste. Am avut ocazia să descopăr plante carnivore și să aflu despre modalitatea lor unică de hrănire, iar această experiență m-a făcut să mă simt înconjurat de misterele naturii. Liniștea și frumusețea din Grădina Botanică m-au cufundat într-o stare de relaxare și de pace interioară. Așa de ușor am reușit să mă deconectez de agitația cotidiană!… 9

IA ROMÂNEASCĂ LA IAȘI LiTeraTeCa artiștilor „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi.” GRĂDINA BOTANICĂ DIN IAȘI - UN PARADIS AL FRUMUSEȚII NATURII Eduardo Alejandro Hera *** Grădina Botanică din Iași este un loc în care frumusețea naturii explodează într-o armonie perfectă. Fiecare colțișor al acestei oaze de verdeață ascunde minuni și surprize care te captivează și te invită într-o lume excepțională. Fie că te apropii de plante rare sau te învârți printre flori delicate și parfumate, vei simți frumusețea și energia pe care le emană acest loc special. Așadar, să îmbrățișăm această bijuterie naturală și să adâncim legătura noastră cu frumusețea pe care ne-o oferă Grădina Botanică din Iași. 10

Iașul este orașul cu cele șapte coline, fiecare cu o particularitate proprie, unul dintre repere fiind Dealul Copou. În Parcul Copou, supranumit și ,,Grădina Copou”, se găsește teiul lui Mihai Eminescu, cu o încărcătură aparte, care ne trimite cu gândul la lumea magică a poeziei. În jurul acestui copac crește o vegetație bogată, care ascunde tot felul de vietăți care ne stârnesc curiozitatea. Îmi aduc aminte cu drag de vremea în care eram micuță și mă distram cu mama, învățând pentru prima dată mersul pe role, mâncam înghețată pe băncuța de lângă tei, și eram fascinată de veverițele care săreau din ramură în ramură, parcă zburând. Sub imensa coroană a teiului am învățat să mă ridic de la pământ după o căzătură și să-mi înfrunt temerile, știind că mama e acolo să mă sprijine, indiferent de gradul de dificultate a situației. Folosind lecțiile oferite de mama mea, în preadolescență am înfruntat ploaia, vijelia și timpul care nu era de partea mea, pentru a ajunge la Casa de Cultură ,,Mihai Ursachi”, unde își ținea vernisajul una dintre cele mai bune prietene ale mele. Am ajuns indiferent de obstacole, i-am admirat picturile, am susținut-o și, la final, drept recompensă, m-am delectat cu prăjituri. Pe parcursul anilor noștri de prietenie, am avut parte de multe întâmplări interesante în dulcele târg al Ieșilor, teiul magic fiindu-ne martor și marcându-ne strânsa legătură. Câțiva ani mai târziu, am ajuns în plimbare la Obeliscul cu lei, ridicat după planurile lui Gheorghe Asachi. Trăiam atunci o nouă etapă: pe aleile din preajma megaliticului am avut primele momente de cunoaștere, alături de omul care după un timp a devenit iubitul meu. Cu el am râs, dar am și plâns. Este ființa care mi-a arătat ce înseamnă legătura dintre o fată și un băiat, de care îmi povestea mama. Și iată că m-am îndrăgostit tot în frumosul nostru Iași, cu mulți ani în urmă, sub teiul care păstrează poveștile și secretele oamenilor, dar și ale geniilor din istoria devenirii acestui oraș special, în care fiecare piatră respiră istorie. Pentru mine, Copoul și toate monumentele grandioase, flora inedită și viețuitoarele de poveste au fost prezente pe tot parcursul etapelor dezvoltării mele și mi-au oferit un mediu care m-a impresionat și m-a format, indiferent de vârstă. IA ROMÂNEASCĂ LA IAȘI LiTeraTeCa artiștilor „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi.” IAȘUL, ORAȘUL MEU DRAG… Ana-Maria Aprofirei 11

IA ROMÂNEASCĂ LA IAȘI LiTeraTeCa artiștilor „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi.” O POVESTE... A IAȘULUI Ruslana Botea La marginea Iașului, pe malul lacului dintre păduri, orice întâmplare crește în semnificații. Orice întâmplare devine o poveste magică. Povestea mea, însă, chiar poate atinge inimi. Este despre dragoste și bunătate, despre esența acestor locuri însemnate de Dumnezeu cu ecoul spiritelor înaintașilor, care au modelat sufletele noastre cu toate aceste sentimente. Povestea mea este despre oamenii acestor locuri.... O zi de primăvară, ca oricare alta. O zi în care, după șase ore grele, drumul de întoarcere pe străduțele înguste spre Ciric, străjuite de copaci bătrâni (oare câți înaintași le-or fi admirat coroanele impunătoare?) este o binecuvântare. Așa sunt toate zilele pe străzile orașului meu drag: o vacanță visată de mulți. Și totuși, pentru mine, o zi normală. Pe drumul spre casă, mă gândesc – a câta oară! – ce mult îmi doresc un frățior! Am prins din zbor o discuție între părinți că vor să înfieze un băiețel. Deja motorașele din mintea mea lucrează la capacitate maximă: voi fi soră și ghid pentru micuț! Mă vedeam deja de mână cu el, arătându-i fiecare colțișor, fiecare alee, fiecare copac secular al pădurii Ciricului! Cine să o știe mai bine decât mine? Aici e casa mea! *** Sunt patru luni de când Bubu este fratele meu. Am hotărât ca ziua lui de naștere să fie 6 octombrie, data atestării orașului nostru drag. Ca și Iașul, va fi foarte iubit! O luăm la pas pe străzile încărcate de istorie și farmec: Strada Lăpușneanu, Bulevardul Ștefan cel Mare ori strada Cuza Vodă. Când ajungem în inima orașului, chiar unde se întâlnesc aceste artere, pășim în Piața Unirii, pe locul unde s-a născut România în pași de Hora Unirii a lui Vasile Alecsandri. Zona centrală abundă de clădiri somptuoase, care atestă măreția orașului: Hotelul Traian, construit după planurile lui Eiffel, Palatul Braunstein, Muzeul Unirii, Teatrul Național, cu suflu de peste două secole, Palatul Roznovanu, sediul actual al Primăriei Municipiului Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, prima instituție de învățământ superior din România, ori Casa Pătrată, sediul Prefecturii. Toate aceste bijuterii sunt încununate de splendoarea Palatului Culturii, care învăluie orașul într-o aură a misterului. Dar grăbesc pasul, fiindcă trebuie să ajungem la prima casă memorială din țară, Bojdeuca lui Ion Creangă, unde a fost primit și Mihai Eminescu, cel care prin versurile sale a încântat nu numai Iașul, ci tot poporul. Îi spun lui Bubu cel mai mare secret al meu: când voi fi mare, visez să mă căsătoresc chiar lângă celebrul Tei al lui Eminescu, din Parcul Copou. Ar fi pentru mine ca o călătorie în timp, mi-aș închipui că Poetul ne dă binecuvântarea. *** De atunci, cu Bubu de mână și în suflet „Păduri cutreieram”! Ca să construim sentimente și amintiri. Curând, ele vor deveni povești ale Iașului. 12

IA ROMÂNEASCĂ LA IAȘI LiTeraTeCa artiștilor „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi.” TĂRÂMUL DE STIHURI Andrei Ștefan Oprea Imaginați-vă o călătorie în lumea fascinantă a poeziei. Sunteți însoțiți de POET, care vă arată drumul cel bun. Eram eu, o carte și o voce. O voce duioasă care se auzea de nicăieri. Am deschis cartea, iar acea voce se auzea din nou. Îmi zicea să-mi deschid sufletul și să intru în lumea ei. Așa am făcut... dintr-o dată vremea ploioasă de afară s-a transformat în vreme senină. Soarele strălucea puternic, adierea lină de vânt ducea în zbor cuvinte și litere, semne de punctuație și sentimente. Erau, desigur, ale unui scriitor, și el răvășit de peisaj. Vocea mă ghida în continuare, mă asigura că o să fiu încântată de lumea ei - și așa era. Mă îndemna să sper și să visez. Încerc să închid ochii și să las toamna să-mi intre în suflet. Este ceva incredibil când simt că natura face parte din mine. O las să-mi inunde inima și să-mi înece gândurile. Deschid ochii și observ că sunt atât de aproape de ea, de natura, încât o pot lua în brațe, o pot simți mai aproape de mine! Niciodată nu văzusem natura atât de sclipitoare și totodată înecată în sentimente. Întind palmele, iar în mâinile mele se așază ușor o frunză lipsită de viață. O privesc cu blândețe și o așez la piept. Privesc către cer... Mii de frunze nevinovate cad grăbite pe pământ. Ninge cu frunze moarte! Ninge cu tristețe! Mă apropii de un copac și încerc să-i ascult bătăile inimii, dar acestea se aud tot mai încet, tot mai încet... „Mai departe, mai departe,/Mai încet, tot mai încet,/Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte.” Încerc să înțeleg acest haos, însă mintea mea este confuză. Privirea îmi este călăuzită către infinitul cerului, către orizontul care ascunde o mulțime de secrete. Aș vrea să știu dacă natura în acest moment ascunde un secret, sau chiar eu îl fac să existe... Niciodată nu voi înțelege acest lucru, însă ceea ce știu este că natura nu mă va părăsi, câtă vreme am poezia. Sau invers?... Într-adevăr, toamna a intrat în existența mea, iar eu încerc să o înțeleg. Poate că toamna vrea să-mi ofere tot ceea ce are mai bun și mai prețios, iar eu nu îi ofer întreaga atenție, nu-i observ frumusețea. Cu ochii înlăcrimați o privesc; văd o sclipire pe care nu o mai văzusem până acum. Mă fascina întreg peisajul. Acesta îmi transmitea o stare de liniște. Privesc cu atenție și remarc un imens ocean spulberat de o furtună care pune la pământ o mulțime de suflete nevinovate, desprinse din copacii care stau parcă pe gânduri. Aceste suflete stau tăcute si liniștite, așteptând ca timpul să treacă peste ele. Copacii sunt precum păsări călătoare, care sub adierea vântului plutesc lin, lăsându-și gândurile să zboare deasupra necunoscutului. Câteva raze de soare mai străpung cerul. Parcă se dă o luptă între lumină și întuneric. Cerul este un joc de culoare. Cad și îngenunchez la pământ. Îmi părea atât de rău că toamna s-a lăsat nevăzută, iar eu nu am apucat să o privesc îndeajuns. Mi-a rămas acel peisaj liniştitor si plin de farmec, care acum a devenit o amintire, o amintire plăcută pe care o voi păstra neschimbată in inima mea. Mă ridic, iar vocea mea se face auzită până în neștiutul naturii: „Iar eu în golul toamnei/Chemam în aiurare”… Vocea Poetului mă asigură că o să mă aducă numaidecât înapoi... dar nu-mi doream asta, voiam să mă pierd în acea lume feerică - lumea poeziei. Aceasta este lumea orașului meu: teiul, codrul, Poetul. Iașul este Tărâmul de Stihuri. 13

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Maria Musteață, XII D Desene 14

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Maria Musteață, XII D Desene 15

Și uite că mă pierzi, încet, în amintiri, În cele în care inimile calde ne erau, În care săruturile erau din priviri Și dragostea în jur plutea. În cele în care atingerile noastre erau un întreg Iar glasul îmi era moale atunci cand îți șopteam La tot ce se petrece între noi, eu înțeleg Și nu aș vrea să se sfărâme - îți recunoșteam. Iar serile, sub cerul înstelat Eu le păstram în scris pe zeci de foi Și chiar și-atunci când ai plecat Eu am mai scris tot despre noi. Și acum, tu spune-mi: de ce simt că eu sunt vinovată, De ceea ce acum este sfârșit? De ce doar eu am inima sfărâmată? Când știu că și tu m-ai iubit. Oare lacrimile tale sunt din cenușă Și prea repede se risipesc? Sau poate ochii nu-s în stare Să verse lacrimi pentru ceea ce nu iubesc? Și totuși, eu mă simt vinovată, Că nu am fost îndeajuns ca să rămâi Și-această vină va fi purtată În sufletul în care nu vei mai putea să vii. Și da, ți-am închis orice cale Spre sufletul ce mi l-ai rănit, Spre deznădejdea ta, nu vreau răzbunare. Îmi doresc doar să te uit. Și uite că mă pierzi... LiTeraTeCa artiștilor Vlada Șoltoian, X B 16

Privesc acum spre cer, spre miile de stele Sperând că, undeva, te uiți și tu la ele. Că stăm doar noi, noi doi, sub acest cer întunecat Iar drumul tău spre mine de stele-i luminat. Și poate-n gând ți-ar trece când te-ai uita la mine Că ai vrea în astă viață să fac parte din tine. Dar nu, tu îți întorci privirea, Te uiți în altă parte. Iar eu îți măsor nemurirea Ce-mi stă în inimă, aparte. Sper că nu e în zadar că te păstrez în suflet Căci umbra lipsei tale e sânge, frig și urlet. Cândva nu vei putea LiTeraTeCa artiștilor Vlada Șoltoian, X B Acum te întorci și faci un pas spre mine. Cu cât ești mai aproape căldura îmi revine. Acum mă simt fierbinte, dar buzele-s uscate… Credeam că ce urmează e scris ca-n orice carte. Când tu te uiți spre mine mă arzi cu-a ta privire Ce de acum încoace va fi doar amintire. Dar oare cui să-i pese ce o să fie mâine? Când mâine-n astă viață nu știu dac-o să vie. Să pierd acel ceva ce îl aștept demult Să vină de la tine măcar pe un minut. Să fug, sau să te las să mă topești de tot? Acum îmi ești fierbinte Pe buze și pe tot. Te simt ca prin cuvinte ce-adesea le spuneai „Fă tot ceea ce simți, cândva nu vei putea”. Și iarăși mă încălzesc, acum e diferit Nu mai văd stele, nici cerul, ceva s-a-nchis... Nu te mai simt pe tine, pe buze mi-ai pierit… Și mi-am dat seama că tot ce-a fost e vis… 17

Poate m-am îndrăgostit prea mult de tine, poate că zâmbetul tău îl face să apară prea des pe al meu, sau poate că tremur prea tare sub privirea ta, sau poate că răsuflarea ta îmi încântă prea mult inima mea atunci când ești prea aproape de mine. Și dacă ar fi să scriu un poem despre tine, ar crea cascade de lacrimi atunci când îl voi reciti… De asta ți l-aș dărui ție, ca să nu uiți că team iubit la nebunie. Și nu aș vrea să-mi fii doar o amintire, pe care aș încerca să o uit în mii de seri. Mi-aș dori să-mi fii lumină, dragoste în ,,etern”. Chiar și acum mă doare când mă gândesc că suntem muritori și știu că într-o zi îmi vei da uitare și în gând nu îți voi mai fi. De asta scriu ceea ce simt pentru tine, ca să fiu sigură că nu am să uit cât te-am iubit. Scrisoare pentru tine... LiTeraTeCa artiștilor Și iarăși îmi ești în gând… Ciudat e că mă scol la ora 3:00 doar ca să am mai mult timp să mă gândesc tot la tine. Nu îți spun totuși că o fac atât de des, căci adesea am senzația că te vei plictisi de atâta iubire. De asta, uneori încerc să înec această senzație de dor, ce încet parcă nu mai are loc în sufletul meu. Mă pierd și nu mă mai găsesc pe mine fără tine, încă ești ca o mică lumină ce mă scoate din întuneric. Vlada Șoltoian, X B 18

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Cristiana Bițică, X C Fotografii Cerul 19

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Cristiana Bițică, X C Fotografii Cerul 20

NOI - ARTIȘTII „Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care și-l zugrăvește omul în sufletul său.” (Liviu Rebreanu) LiTeraTeCa artiștilor Georgiana Andrian, XI A Mii de sentimente De când te-am cunoscut Pe tine dintre toți te-am vrut. Am mii de sentimente-ascunse In sufletul meu, adânc pătrunse. Chiar de sunt atât de multe N-are cine să m-asculte... Și oh! cât ești de frumos! Dar tu nu te uiți în jos... Mereu la tine mă gândesc Șă mă tem să nu greșesc Că trăiri nenumărate De tine nu pot fi separate. Îți spun că de tine m-am îndrăgostit Cu teamă ți-am povestit Că te visez și te iubesc - Vreau să te cuceresc Poezii Ești o persoană importantă. Eu tare te doresc! Și dup-atâta așteptare Eu nu pot să-ți vorbesc. Și nu renunț și tot aștept Sperând că va fi bine, Și dup-atâta așteptare S-ajungi să fii cu mine. Aștept momentul mult visat Când ne vom întâlni Și dup-atâta așteptare Să ne putem iubi. Și dup-atâta așteptare Iubirea, un loc special În iubirea noastră, încrederea strălucește ca un soare, În contactul vizual se vorbesc tăceri de dor și tandrețe rare. Îmbrățișările noastre, ca un călduros adăpost, Ne leagă într-un dans al sufletelor, fără niciun rost. Iubirea e un cântec ce în suflete răsună, Cuvintele pot fi păcate, dar privirea nu minte niciodată, Într-o îmbrățișare găsim liniștea și alinarea, În dragostea noastră, ne simțim în siguranță înariparea. Așa că să ne iubim cu încredere și pasiune, Să ne priveghem unul pe altul cu ochii plini de emoție, Să ne îmbrățișăm cu dragoste și căldură, Iubirea noastră să fie mereu cea mai frumoasă aventură. 21

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Georgiana Andrian, XI A Oricâte lucruri și sacrificii ai face pentru o persoană ar fi tot în zadar, pentru că mereu persoana respectivă va avea un motiv mai important decât să vină să petreacă timpul cu tine. Un sentiment care chiar doare este atunci când îți pui tot sufletul să pregătești ca să fie totul bine și te trezești cu un telefon că a intervenit ceva mult mai important. Ceea ce am realizat este că toată lumea te caută atunci când are nevoie de ajutor, sau de un sfat, dar când tu ai nevoie de un ajutor sau nevoia să vorbești cu cineva mereu auzi fraza asta: Nu am timp, am alte chestii mai importante de făcut. Durerea pe care o simt în suflet, nici nu pot să o descriu, pentru că am tot înghițit și am tăcut și astea mi-au lăsat cicatrici în suflet. Un lucru ciudat este atunci când oamenii te caută abia atunci când tu te-ai schimbat complet, începând cu bunătatea până la comportament. Întrebarea este, când eram eu cel vechi de ce nu m-ați căutat? De ce abia acum, când am sângele rece care îmi curge prin vene. Încearcă să înveți să fii singur, pentru că așa nimeni nu te va putea răni vreodată. Chiar dacă doare lucrul acesta, te vei obișnui cu timpul. Uneori, frica de a vorbi cu o persoană pe care o admiri poate fi copleșitoare. Dar amintește-ți că uneori cele mai frumoase conversații încep cu un simplu „Bună”. Trădarea este ca un cuțit ascuțit, care lovește cel mai adânc atunci când vine din partea cuiva în care aveai încredere. Gânduri 22

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Eduardo Hera, XI C Desene 23

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Eduardo Hera, XI C Desene 24

NOI - ARTIȘTII Cu drag îmi aduc aminte de prima zi de liceu și de emoțiile pe care le aveam, știind că de aici începe un nou capitol al vieții, și anume viața de licean. Eram plin de entuziasm și de curiozitate, pentru că doream să-mi cunosc noii colegi, dar și noul nostru diriginte. Aveam impresia că această zi avea să-mi schimbe viața pentru totdeauna. Am pornit spre liceu încă de dimineața, cu rucsacul în spate. Mă așteptam să fiu întâmpinat de o mulțime agitată de oameni, dar, spre surprinderea mea, școala era mai puțin aglomerată. Am ajuns la sala de curs la care eu urma să învăț și am văzut pe ușa clasei o plăcuță cu numele domnului diriginte și cu disciplina pe care dumnealui o preda. La începutul primei ore de liceu, și anume ora de dirigenție, domnul diriginte, care urma să aflăm pe parcursul anului că este cel mai bun prieten al nostru, s-a prezentat și a lămurit toate întrebările pe care atât părinții, cât și noi, elevii, le aveam despre școală. Din prezentarea dumnealui mi-am putut da seama că este o persoană dedicată, energică și susținătoare, deoarece pe parcursul anului școlar ne motiva, că mereu trebuie să ne depășim limitele și că trebuie să ne atingem obiectivele propuse, deoarece multe dintre acestea ne vor ajuta în viitor. După prezentare și după curiozitățile părinților, domnul diriginte i-a rugat pe aceștia să ne lase singuri, pentru a scăpa de emoții și pentru a avea o oră de dirigenție în care să ne cunoaștem mai bine, pentru a lega prietenii. Văzându-mi noii colegi, m-am simțit mai sigur pe mine și am început să vorbesc cu unii dintre aceștia. În primul an de liceu am avut multe provocări și am învățat multe lucruri noi, care m-au ajutat să mă dezvolt și care m-au învățat mai bine ce este munca în echipă. Am continuat să fiu curios și entuziasmat să descopăr ceea ce liceul avea să-mi ofere în următorii ani, liceu care, după primele impresii, mi-a dat încredere că totul va fi bine. LiTeraTeCa artiștilor Prima zi de liceu Andrei Ștefan Oprea, X C „Prima zi de școală e întotdeauna mai bună pentru că înseamnă un nou început.” Jenny Han 25

NOI - ARTIȘTII “Who are you?” the pretenders ask. “I’m not sure yet. Could you perhaps tell me? “You’re your parents’ child in a world full of kids , your country amongst numerous other countries, a person in this world trying to find their purpose among an infinite number of people trying to find their purpose.” “That’s unfortunate… Who am I then?” “What do you mean who you are? You didn’t hear a word from what I just said? To put it simply, so it’s easy to understand, you’re just another blade of grass on a disgustingly large field.” This is the conversation I had with my dad when I was 10 years old and discovering the world. The answer he gave me was not quite as specific as I expected or wanted it to be. When people asked me who I was I used to start pacing, rewinding images in my mind, even though I couldn’t quite distinguish any or express them into words. I still struggle with this. I started slowly and painfully but surely to learn that who you are is what you love, what you cherish the most in life. You are the experiences you’ve picked up along the way. You are who you choose to be everyday. You are what you want to be to other people and how you treat them on a daily basis. With that said, this iswho I am: LiTeraTeCa artiștilor „Who are you?” Liviu Mihalache , X E Colegiul Național „Mihai Eminescu” I am from a faith forgotten land, Laying in my bed of roses I’m the pasts that intertwined And the alleys full of roaches. I’m the moon on late nights out And the chapters of my story that I chose to rip out And the land yearning for water during devastating drought. I’m the speakers blasting acid rock in my uncle’s room And the daisies in my mind when they start to bloom. 26

NOI - ARTIȘTII Did I answer the question? Quite, probably, surely not, but that’s who I am. This is what is of the utmost importance to me. Six years later, I finally understood who I am. The battles and adventures that I’ve been on have brought me here today, with a quill in my hand, answering a question that many of us were asked by either someone else or even ourselves, at some point, at least once. I am the hardships of my past and present that I’ve honorably overcomed. I am the people I cherish the most and what I choose to spend my energy on. There is one more thing I need to know before I start a new volume in the series of books of my life, which I plan on sharing with the world also: “Dear reader, who are you?” LiTeraTeCa artiștilor „Who are you?” Liviu Mihalache , X E Colegiul Național „Mihai Eminescu” I’m my little lover’s helper Their sacred national treasure I’m the blood falling from the skies And yesterday's scent of wine… I’m the friends who broke my heart, I’m the battles that I’ve always fought, I’m my mind’s tomb of sadness Slowly fading into madness… 27

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Fotografii Poemele Iașului Bianca Duca, XII E Colegiul Economic Administrativ, Iași 28

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Fotografii Poemele Iașului Bianca Duca, XII E Colegiul Economic Administrativ, Iași 29

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Poezii Dariana-Mihaela Melinte, XII D Crezi în tine Șoapte îmi șoptesc. Îmi spun că n-am să reușesc. Eu plâng adesea Când oamenii nu mă privesc. Am crezut minciuni Când trebuia să cred în minuni. Am crezut în tine Când trebuia să mă încred în mine. Plâng mereu Crezând ce e mai rău „Renunță" mi s-a spus. „Lasă-mă să privesc acest apus", le-am răspuns. Un apus la mare, Doar eu pot vedea ce-i în zare. Mă apropii încet, Și simt deja că regret. O rază de soare, O frumoasă floare O șoaptă se aude, Dar nu știu de unde. „Vei reuși", mi s-a spus. „Cum?", am răspuns. „Crezi în tine Mai presus de oricine” Renunț la tine Mă întreb dacă iubindu-te Am învățat ceva, Poate să-mi protejez inima De iubirea altcuiva. Poate să te iubesc Mi-a fost greșeală. Nu știam că iubirea ta Îmi poate fi fatală. Spuneam că te uitam Dar mă mințeam. Chipul tău îl căutam, Dar nu te găseam. Eram singură și cântam Dar vocea ta o auzeam Cu tristețe și speranță. Pân-am pierdut a doua șansă Am renunțat la tine, la noi. Tu nu știai că iubirea se face în doi. Am renunțat la vise, la filme Căci tu jucai iubirea în mime. Am renunțat la tot ce eram, La tot ce visam, Pentru tine și pentru iubire - Care n-a fost ca în filme. Te priveam cum dispăreai, Cu spatele la mine, Nu mă priveai. Voiam ca ochii tăi albaștri Să îi privesc Și cu o simplă privire Să le transmit un ultim „Te iubesc". Disperarea mă chema, Inima mă distrugea, Știind că demult, cândva Credeam în cineva, Care acum, în fața mea, A devenit un străin, Ce cândva Iubirea mea era. Plecarea ta mi-a fost fatală. Creierul mi-a făcut morală, Inima crezând în speranță Eu ajungând în nesiguranță. Ai plecat… 30

NOI - ARTIȘTII Alt tip de iubire Mi-a plăcut să știu totul despre tine, Să zâmbesc, să știu că totul va fi bine. Mi-a plăcut să mă săruți Cu buzele tale dulci, căci nu voiam să mă uiți. Mă gândeam că acest „rămas bun" va avea gust de eliberare, Dar când m-ai sărutat avea gust de disperare. Plângeam, nu fiindcă nu te voiam, Ci fiindcă te iubeam. Lacrimi amare mi-au curs pe obraz, Știam că vor aduce numai necaz. Gândul la tine odată zâmbet îmi aducea, Apoi tristețea pe fața mea se citea. Aș vrea să-ți mai simt iubirea pe care mi-o ofereai cândva, Dar tu, în schimb, mi-ai oferit altceva. Tristețe și durere… N-am mai simțit de-atunci acea plăcere. Te-ai schimbat - odată m-ai iubit, Acum sentimentele ți-au pierit. Aerul meu s-a risipit. Tu îmi erai lumină, Și îmi făceai mereu ziua senină. De când te-am pierdut Glasu-mi e numai mut. Te-am căutat Ca să recuperez ce tu mi-ai luat. Te-am găsit, Dar inima iar mi-ai zdrobit. Adun cioburi pentru a le lipi, Dar bucățile sunt mii și mii.. Am renunțat la ideea de a mă vindeca Așteptând ca un alt „El" să intre-n viața mea. LiTeraTeCa artiștilor Poezii Dariana-Mihaela Melinte, XII D Despre tine! Oh, iubire Inima mea bate-n zâmbire! De când ai apărut tu în viața mea Inima mea singură nu mai vrea. Te cunosc de puțin timp, Dar simt că te cunosc de-o viață. Te iubesc, iubirea mea, Ești parte din viața mea. Prințul meu pe cal alb ești tu, Inima ta s-a imprimat pe pielea mea ca un tatu. M-ai salvat din brațele disperării, Și mi-ai arătat ce este sentimentul iubirii. Glasul tău îl aud oriunde și oricând, Mă trezesc și-adorm cu tine-n gând. Mereu și oriunde, Inima mea te aude. Urăsc când suntem certați, Nu-mi place să fim supărați, Urăsc când te stresez, Nu-mi place că te presez.. Urăști când te mint pe tine, Nu-ți place când mă mint pe mine. Această poezie e despre tine, despre mine, Despre noi, Și despre-un sentiment ce se cuvine Chiar pentru doi. Te iubesc cum n-am iubit… Tu mă faci să simt ce n-am simțit. E nou acest sentiment de iubire… Tu mi-ai luat sufletu-n primire. Iubire, ți-am dat inima mea, Doar tu vei ști ce să faci cu ea. 31

LiTeraTeCa artiștilor NOI - ARTIȘTII Lucia Lașco, X A Luni, 3 septembrie, ora 07:20, Lucia și Delia au decis să meargă la un palat, care avea numai lucruri cu mistere, secrete și ascunzători. Cele două fete au ajuns la castel pe la ora 09:30 și au intrat, ca să se plimbe prin el și să afle secretele lui. Delia a luat o carte de pe un raft, dar apoi raftul a dispărut! De după el a apărut o cameră cu o masă, pe care era o coroană, o sabie și un colier. Pe o margine, lângă ele, mai era o baghetă veche, cu o carte. Când cele două fete au intrat în cameră, acolo a apărut un vrăjitor, pe care îl chema Merlin, și acesta i-a spus Luciei că ea este prințesă, pentru că părinții ei sunt rege și regină. Delia a întrebat-o pe Lucia: - Tu știai de asta?! Palatul magiei Lucia, prietena Deliei, a spus că nu știa, pentru că un vrăjitor care folosea magia neagră i-a șters memoria. Merlin a rugat-o pe Lucia să se aproprie de masă, să ia coroana, apoi să o pună pe capul ei. Delia a început să sară în sus de bucurie când au plecat în holul unde erau tronurile și i-au găsit pe părinții prietenei sale! Cu adevărat, palatul acesta este magic! I-a adus Luciei pe oamenii cei mai dragi sufletului ei și de care a fost prea mult și pe nedrept despărțită. După bucuria revederii, după poveștile perioadei de despărțire, Lucia s-a așezat și ea pe tronul regal și au stăpânit împărăția cu înțelepciune și cu bunătate. 32

NOI - ARTIȘTII Ați observat cât de repede trece timpul? Parcă mai ieri eram copil și mă jucam în nisip cu prietenii, iar acum uite că termin liceul deja. Mulți zic că anii de liceu sunt cei mai frumoși. Da, așa este, însă uită să spună că sunt și cei mai grei. De ce zic că sunt grei? Păi este un nou început, un nou capitol din viața fiecăruia. Unii pleacă de lângă familie într-un loc nou, ceea ce este foarte greu pentru un copil. Îți schimbi absolut totul, școala, profesorii cu care deja te-ai obișnuit și îți erau ca părinți, prietenii… De la unii chiar ți-ai luat rămas bun pentru totdeauna, totuși ești gata de această aventură. Emoțiile din prima zi de liceu sunt de neredat. Simți frică, fericire, curiozitate, are loc o explozie de sentimente. „Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care și-l zugrăvește omul în sufletul său.” (Liviu Rebreanu) LiTeraTeCa artiștilor Carmina Raspopa, XII D Ani de liceu De la început te simți singur, până găsești acel coleg de bancă cu care împarți totul: fericirea, frica înainte de testele de la mate și fizică, schimbați zâmbete mereu, deveniți foarte apropiați. Și uite așa fug zilele, săptămânile, anii pe lângă noi, până ajungem în ziua aceea când trebuie să ne luăm rămas bun de la cei care ne-au devenit apropiați, de la școală, de la sentimentele pe care le simți doar în această perioadă numită „liceu”. Acum să nu fim nostalgici, mai bine profităm și ne bucurăm de timpul care a rămas să-l petrecem împreună. După asta, cine știe prin ce colț al lumii va fi fiecare dintre noi și dacă ne vom mai vedea… Însă amintirile vor rămâne mereu cu noi. 33

LiTeraTeCa artiștilor Adelina Cîrjă, XII B Fotografii - Oglindiri 34

LiTeraTeCa artiștilor Adelina Cîrjă, XII B Fotografii - Oglindiri 35

LiTeraTeCa artiștilor Georgiana Filote, X A Fotografii Apus 36

Tinerii au frecvent o imagine interioară despre sine, dar adeseori sunt prea timizi sau nesiguri când trebuie să vorbească despre ei înșiși. Acest proiect al revistei este conceput să îi ajute să înceapă să își exploreze adevărata personalitate și apoi să împărtășească celorlalți ceva despre sine. Au astfel șansa să-și analizeze sentimentele și percep-țiile interioare și să afle că ceilalți au valori și viziuni asemănătoare. Fiecare este unic și își trăiește viața complet diferit, chiar dacă nu vedem întotdeauna lucrul acesta. Suntem supuși unor teste în fiecare zi, în care trebuie să alegem tot timpul, iar așa ne definește pe noi viața, ne conturează viitorul în funcție de alegerile noastre și conștientizăm că suntem cineva, vrem să devenim cineva și luptăm pentru asta. Vom deveni ceea ce ne propunem atunci când ne explorăm interiorul. Ceea ce credem despre noi înşine este un important aspect al vieţii interioare. Autocunoaşterea e necesară, fiindcă ea reprezintă primul pas spre autoeducaţie. A te cunoaşte înseamnă a face lumină în viaţa ta sufletească, a deveni conştient de calităţi şi de lipsuri, înseamnă a şti ce şi cât să ceri de la tine. Pentru a se cunoaşte mai bine, dar şi pentru a avea o percepţie reală asupra imaginii pe care cei din jur o au despre tine, colegii noștri au făcut un exercițiu de meditație și de sinceritate. Rezultatele au avut ca urmare multe rânduri scrise cu talent. Pentru acest număr al revistei am făcut o selecție aleatorie, dar vă promitem că vom continua și în numărul viitor. Așadar, vă invităm la lectură: Lucia Lașco, X A Eu sunt o persoană neînțeleasă de oameni, singuratică, bună când stau într-un loc pustiu, magică atunci când citesc, rea când mă acuză cineva fără un motiv, visătoare când mă plimb pe câmpie și creativă când nu mă vede nimeni. Lucrul interesant la mine este că știu să spun STOP când trebuie și NU când este necesar. Este greu pentru mine să am încredere în cineva, pentru că unele persoane te pot păcăli când este prea greu pentru tine ca să renunți. Lucia înseamnă o fată luminoasă, unică, curajoasă, independentă și aristocrată, pentru că prenumele meu este unul regal, magic și frumos. Nu am prieteni în această viață, dar în lumea magiei și a vrăjitorilor am mulți prieteni, ca niște oameni care au puteri magice, de aceea am încredere. Mă simt de parcă nu mai sunt eu, pentru că mi-e dor de cineva care s-a stins din viață. Mă gândesc mereu dacă am greșit cu ceva, sau dacă nu sunt bine-venită unde sunt și nu cred că, la mine în viață, oamenii vor să fiu prietena lor, dar nu este nimic. Înțeleg că eu nu mai sunt cum am fost în trecut, dar cred că este doar vina destinului. Inima mea îmi spune că trebuie să-mi las creierul la conducere cât timp ea și-a luat o mică pauză. Sau, cum spun eu: un restart ca să se gândească cu ce-a greșit în această viață pe care o are și pe care o am și eu. Mereu mă simt obosită. Oare de ce?! Îmi pun întrebări infinite, dar nu găsesc niciun răspuns... NOI - ARTIȘTII Cine sunt eu? Un proiect de la suflet, la suflet: Motto „Ceea ce se află în urma noastră și ceea ce se află înaintea noastră sunt lucruri mărunte în comparație cu ceea ce se află înlăuntru nostru.” (Ralph Waldo Emerson) Coordonator de proiect, Lucia Lașco 37

Adelina Turcu, IX Eu sunt un pumn de nisip în bătaia vântului. Când sunt fericită, sunt un curcubeu pe cerul albastru, iar când plâng sunt o picătură ce se varsă în mare. Poate că eu sunt o fată care vrea mai mult de la viață. Poate sunt cineva care dorește imposibilul. Eu sunt EU, cu bune și cu rele. Sunt o rază de lumină, care luminează o perioadă și apoi apune. Eu sunt Adelina. Bianca-Teodora Gheorghian, IX Mereu când stau singură mă întreb cine sunt eu. De fapt, nimeni nu știe cu adevărat cum suntem în realitate. Nici cei dragi nu ne cunosc „perfect”, deoarece toți ne schimbăm cu timpul. Probabil, problemele, persoanele și diferitele traume ne fac să ne schimbăm total. Eu mă văd pur și simplu o fată simplă, cu diferite stări. Sunt foarte prietenoasă cu cei din jurul meu, nu judec și îmi place să ajut pe toată lumea. Ador să descopăr persoane noi, locuri noi și, mai ales, sunt o iubitoare de animale – am nouă pisici și un peruș. Oamenii din viața noastră ne văd altfel, poate și pentru că au concepții diferite despre cum trebuie să fii. Din cauza asta este greu să ne descoperim pe noi înșine și să ne lăsăm descoperiți. În opinia mea, mereu ne luăm unii după ceilalți, de aceea facem greșeli, „ca să învățăm”. Am făcut și eu greșeli în acești 15 ani ai mei, am și învățat din ele, uneori le mai repet. Dar o să învăț la un moment dat că doar greșind progresezi. Suntem făcuți să greșim, să repetăm ca să învățăm. Cine sunt eu? O simplă fată, cu o gândire lucidă – așa presupun. Ionuț Cătălin Bujor, IX Eu sunt o persoană răbdătoare, isteață, înțelegătoare și de încredere. Eu sunt Cătălin și prin aceste rânduri vă invit să aflați câte ceva despre mine. De multe ori sunt greu de înțeles și, când sunt întrebat ce am, eu mereu răspund că sunt OK!, chiar dacă nu este așa. Am rămas fără mama la vârsta de șapte ani și a trebuit să mă descurc singur. În ciuda obstacolelor, am reușit să fiu mereu printre primii. De aceea sunt mândru de mine! În momentele grele am fost ajutat de Dumnezeu, am trecut peste ele și nu m-am lăsat descurajat. Eu consider că sunt un bun prieten și de fiecare data când a fost nevoie am ajutat pe oricine. Dacă o persoană mă enervează, nu țin supărare, ba dimpotrivă, caut să mă împac cu ea și suntem din nou prieteni. În unele personae nu pot avea încredere, deoarece, când au greșit față de mine, nu am uitat și am știut ce persoană este benefică și care nu în viața mea. Pasiunea mea este plimbatul pe bicicletă și un lucru ce mă face mândru este că mi-am cumpărat singur bicicleta pe care mi-am dorit-o. Pe scurt, sunt o persoană bună, sensibilă, dar și încăpățânată, care îți poate fi mereu de ajutor, în orice situație și oricând. NOI - ARTIȘTII Cine sunt eu? 38

Petrache Denisa, IX C Eu sunt un om plin de defecte și de calități, lucruri fără de care nu aș mai fi eu. Lucruri care mă fac diferită față de ceilalți. Sunt plină de vise, speranțe, greșeli și lucruri bune. Cu fiecare bătaie de inimă îmi doresc mai mult, dar „mult” este doar un bonus. Timpul este ca un ocean, nu putem să îl ținem cu mâinile, însă dacă suntem destul de curajoși putem să facem ca orice parte mică de timp să conteze. Când eram mică nu realizam asta, mă mulțumeam cu ceea ce aveam. Acum însă vreau din ce în ce mai mult. Și nu vreau ceva material, pentru că asta e ceva trecător. Vreau ca în viitor, cândva, cineva să își amintească de mine. Vreau să fiu o voce auzită din marea de inimi, nu doar ecoul cuiva. Sunt vorbe mari, însă cât timp trăiești totul este posibil. Viața e ca un munte, însă în timp ce îl urci realizezi că priveliștea merită efortul. Sunt acea persoană care știe ce vrea și știe că nu trebuie să renunțe la asta, știe că e dificil să aștepți până totul va fi realitate, pentru că e cu mult mai dificil să regreți că nu ai încercat! Ruslana Botea, IX C Cine sunt eu? Păi m-am întrebat de atâtea ori și încerc să mă descopăr în fiecare zi. Totuși, am unele răspunsuri la această întrebare. Eu sunt, în primul rând, fiica unei mame minunate. Sunt o persoană activă de felul meu și, recunosc, eu nu mai sunt persoana care eram acum trei ani, deoarece până la vârsta de treisprezece ani eram antisocială, furioasă și foarte emotivă. Astăzi însă sunt o adevărată adolescentă, curioasă, mereu cu zâmbetul pe buze, chiar și atunci când îmi este greu. Pot spune că sunt și egoistă uneori, deoarece de multe ori prefer să îmi petrec timpul citind, sau făcând un sport de performanță decât să stau cu prietenii. Sunt încăpățânată, deoarece am auzit de atâtea ori spunându-mi-se că nu voi reuși, dar, prin încăpățânarea și motivația mea am demonstrat că eu pot să fac orice îmi propun. Sunt curioasă mereu și vreau să aflu și să învăț lucruri noi. Din perspectiva mea, sunt mai diferită față de ceilalți colegi, sau, în general, adolescenți, deoarece nu toți pot reuși să facă tot ce am făcut eu până acum, desi sunt doar o adolescentă de 16 ani. Sunt unică și specială, cu calități și cu defecte, pe care mă străduiesc în fiecare zi să le transform în atuuri. Sunt talentată și dedicată și muncesc din greu pentru a-mi atinge scopurile. Sunt pasionată de artă, îmi place să văd lumea cu alți ochi. Ador să călătoresc și iubesc să citesc cărți de psihologie, deoarece – vă vine să credeți, sau nu – psihologia este atât de interesantă și te dezvoltă moral și spiritual. Eu nu vreau să par mereu cea mai bună, dar vreau să fiu! Și da!, sună egoist, dar asta este ceea ce vreau! Sunt un adolescent model pentru mulți alții. Mă mândresc cu mine! Adelin Ursu, X C Eu sunt un om plin de calități și de defecte - lucruri fără de care nu aș mai fi eu. Lucruri care mă fac diferit față de ceilalți Sunt plin de vise, de speranțe, de greșeli și de reușite. Cu fiecare bătaie de inimă îmi doresc mai mult timp liber! Timpul este un ocean - nu putem să îl ținem în nemișcare... NOI - ARTIȘTII Cine sunt eu? 39

Rodrigo Hoștină, X C Sunt doar un punct minuscul în lumea asta, ce încearcă să se facă simțit și auzit. Totuși, fiecare are viața proprie, pe cât de mică poate pentru alții, pe atât de semnificativă pentru el însuși. Am și eu povestea mea, ca toată lumea, iar când nu voi mai fi o stea acolo, pe cerul existenței, în îndepărtatul și giganticul univers, va trebui, pentru mine, în amintirea mea, să fie voci care să spună că am contat. Fiecare dintre noi suntem unici... eu sunt o ființă care trebuie să-și cerceteze gândurile, faptele, vorbele, gesturile, ca să văd, de fapt, cine sunt eu cu adevărat și ce îmi doresc de la viață... Darius Andrei Chiriac, X C Unii oameni cred că a te cunoaște pe tine înseamnă să știi câteva lucruri despre tine și gata! - te poți defini rapid și ușor. Dar realitatea acestei întrebări, „Cine sunt eu?”, este mult mai profundă decât o percep unii oameni. De exemplu, un om se poate defini ca o vietate ce trăiește pe acest pământ, ca și alte vietăți. Dar, în același timp, un alt om se poate defini ca o persoană cu diferite pasiuni - căreia îi place sportul, sau să iasă cu prietenii, o persoană căreia îi place să cânte și să danseze, sau ca o persoană care este bună și sensibilă. Așadar cine are dreptate, cine s-a definit mai bine? Eu nu am un răspuns general la această întrebare, dar am să vă dau, oricum, răspunsul meu. Consider că definiția unei persoane se bazează pe „interiorul” acelei persoane, pe psihicul, pe mentalitatea, pe personalitatea acesteia. Fiecare are propriile idei și crede în lucruri diferite. Nu poți să te definești exact cum ești, deoarece te schimbi în fiecare secundă care trece. ceea ce azi te face pe tine TU, mâine dispare și îi ia locul altceva. deci te schimbi în permanență, tu cel de acum nu ești cum ai fost acum câțiva ani și tu de acum nu ești cum vei fi în viitor. În concuzie, un om nu se poate defini pe el însuși și nu există un răspuns perfect la întrebare. Cred că nici nu trebuie un răspuns perfect la această întrebare. Important este cum ne vedem noi la momente diferite ale existenței și ce facem pentru a fi mai buni cu fiecare zi care trece. Andreea Bucur, IX C Cine sunt eu? Cine am fost? Cine voi fi? - întrebări la care toți ne gândim, sau ne-am gândit măcar o dată. Toată lumea vrea să aibă succes, bani, faimă, însă nu ne gândim cine suntem ACUM, în prezent. Fiecare dintre noi suntem unici, gândim diferit, vedem viața cu alți ochi, chiar dacă unii nu acceptă asta. Totuși, cine sunt eu? Sunt o fată de cincisprezece ani, o elevă nu tocmai perfectă, nici un copil perfect pentru părinții mei... Cu toate acestea încerc să mă schimb pe zi ce trece și să devin mai bună. Da, într-adevăr, nimeni nu poate fi perfect și nici eu nu vreau asta. Încă de mică mi-a plăcut să încerc lucruri noi, să îmi dau seama la ce sunt bună. Nu pot spune că sunt cineva pentru omenire, sunt o simplă elevă, prietenă, soră, fiică - și așa vreau să rămân! Sunt o fată punctuală, drăguță cu toată lumea, cu foarte multe calități, dar și încăpățânată. Și recunosc asta, fiindcă așa îmi doresc să fiu! Am trecut prin multe momente pentru care a trebuit să fiu puternică și să mă încăpățânez să le depășesc. Cu bune și cu rele, asta sunt eu și mă accept așa. Sunt exact cine vreau să fiu! NOI - ARTIȘTII Cine sunt eu? 40

Dragi colegi, Vă propunem în acest număr al revistei să-l cunoașteți pe președintele CJ Iași LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Domnul Costel Alexe Președinte CJ Iași Iașul investeşte o sumă importantă în dezvoltarea judeţului, așadar, am vrut să aflăm de la domnul Costel Alexe, Președintele CJ Iași, către ce tipuri de investiții sunt canalizați banii și care sunt direcţiile de acţiune pe care le are în vedere în anul 2024. Cine este domnul Costel Alexe – în afara funcției de Președinte CJ Iași? Sunt omul de astăzi prin visurile împlinite dea lungul timpului, prin experiențele trăite, care m-au făcut să mă descopăr. Mereu mi-am dorit să trec dincolo de necunoscut, iar întrebările au fost pentru mine o formă de explorare. Poate din acest motiv am ales să urmez cursurile Facultății de Geografie și Geologie, devenind student al Universității „A. I. Cuza” din Iași. Crescut în Adjud, Iașul m-a surprins prin efervescența urbană, caracteristică la fel de actuală pentru orașul nostru. Am urmat aici studiile de licență, masterat, dar și pe cele doctorale și, pentru că îmi doream să mă implic mai mult, am fondat, alături de alți doi colegi, Liga Studenților de la Geografie și Geologie. Mi-am dezvoltat și mai mult spiritul de echipă, munca și comunicarea, L.S.G.G. fiind protagonista multor activități în cadrul festivalurilor studenţeşti şi nu numai. Fiecare etapă din viața mi-a adus satisfacții și împliniri și cred că sunt astăzi rezultatul acțiunilor mele și al interacțiunii pe care am avut-o cu oamenii. Deschiderea și dialogul cu cei din jur m-au definit ca om, iar toată energia mea s-a concentrat întotdeauna spre a învăța lucruri noi. Funcția deținută astăzi nu se detașează niciodată de omul Costel Alexe, tocmai pentru că Interviu realizat de Georgiana Andrian, XI A Bună ziua, domnule Alexe, și vă mulțumim pentru bunăvoința de a răspunde la întrebările redacției revistei LiTeraTeCa. Pentru noi este important, fiindcă ne interesează tot ceea ce duce la dezvoltarea orașului și județului nostru. Prima întrebare este și prima curiozitate a colegilor noștri: munca, cinstea și respectul față de ieșeni miau adus acest rol. Care sunt principalele realizări ale Consiliului Județean Iași pentru anul 2024? Sunt câteva obiective majore pe care vrem să le implementăm începând de anul viitor. Ne-am propus să construim de la zero Spitalul de Boli Respiratorii, extrem de necesar pentru Iași și întreaga regiune a Moldovei, și facem deja demersuri să obținem fondurile necesare prin Programul Sănătate 2021- 2027. O prioritate pentru Consiliul Județean este și proiectul Institutului Regional de Medicină Cardiovasculară. Tot cu fonduri europene, prin Programul Regional Nord-Est 2021-2027, ne propunem rea-bilitarea și modernizarea Filarmonicii de Stat „Moldova” Iași, un proiect pe care îl realizăm în colaborare cu Primăria. Din același program vom solicita bani pentru reabilitarea Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul”, înființarea unei Centuri ușoare de ocolire a Municipiului Iași și construirea unui sediu nou pentru Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu”. Foarte important, avem în vedere, de asemenea, modernizarea Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor (SMID) în vederea tranziției spre economia circulară. 41

Interviu cu LiTeraTeCa reporterilor Domnul Costel Alexe Președinte CJ Iași Care sunt nevoile actuale de dezvoltare ale judeţului Iași și care sunt direcţiile de acţiune pe care le aveți în vedere în perioada următoare? Prin Strategia de Dezvoltare a Județului Iași pentru perioada 2021-2027, ne propunem ca Iașul să devină un județ cu o economie competitivă, capabilă să pună în valoare avantajele strategice, cu o dezvoltare teritorială echilibrată urban-rural, cu un turism care valorifică sustenabil resursele existente, cu o calitate a vieții crescută, cu un nivel de cooperare comunitară crescut, un sistem educațional performant și o viață culturală activă și atractivă. Ce tipuri de investiții derulați cu prioritate și în ce zone? Investim în toate domeniile esențiale pentru județul nostru, de la infrastructură și sănătate, la educație și cultură. Un proiect care va face cu adevărat diferența este cel de extindere a Aeroportului Internațional Iași, care va fi gata până la sfârșitul acestui an. Cu o finanțare de peste 90 de milioane de euro, vom avea la Iași al doilea cel mai mare terminal de pasageri din România, cu o parcare de 600 de locuri și parc fotovoltaic. Și infrastructura medicală este pentru noi o preocupare majoră. Avem în subordinea Consiliului Județean șase spitale și în toate investim ca să putem oferi servicii la cele mai înalte standarde. Ca să dau un singur exemplu, Spitalul Clinic pentru Copii „Sfânta Maria” a trecut printr-un amplu proces de reabilitare și modernizare, iar în prezent avem în lucru extinderea Unității de Primiri Urgențe. Interviu realizat de Georgiana Andrian, XI A Ce proiecte importante de infrastructură se află în lucru sau urmează să fie demarate în județul nostru? Axa rutieră strategică 1 Iași - Suceava este cel mai amplu proiect aflat în derulare. Vorbim despre 92 de km de drum județean care vor fi reabilitați. Acest proiect, alături de AXA Strategică 2 Iași – Botoșani care a fost deja finalizat, va facilita mobilitatea ieșenilor, având ca efect imediat dinamizarea economiei și creșterea numărului locurilor de muncă. Ne-am propus ca până la finalul acestui mandat să nu mai existe drumuri județene de pământ în județul Iași și vom realiza acest deziderat. Presupunem că latura socială este o componentă importantă a programului Dvs de guvernare locală! Ce programe sociale a desfășurat Consiliul Județean Iași anul acesta? Consiliul Județean, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, este principalul furnizor de servicii sociale la nivelul judeţului, atât în ceea ce privește Protecția Copilului, cât și asistența socială oferită persoanelor adulte aflate în dificultate. La nivelul anului 2023, în centrele de plasament din subordinea DGASPC sunt ocrotiți aproape 600 de copii, în timp ce peste 2400 de copii se află în măsuri de tip familial. Tot în subordinea DGASPC funcționează și numeroase centre de servicii sociale pentru persoane adulte cu dizabilități. Consiliul Județean Iași are în coordonare și trei unități medico-sociale la Răducăneni, Bivolari și Podu Iloaiei, în care sunt ocrotite peste 120 de persoane vârstnice. 42

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Domnul Costel Alexe Președinte CJ Iași Pe lângă susținerea sistemului de asistență socială, avem, însă, și alte programe prin care sprijinim proiectele societății civile și ale primăriilor. Pentru al doilea an consecutiv, oferim finanțare nerambursabilă pentru a moderniza sau construi piețe sau târguri și terenuri de sport, prin Programul Județean de Dezvoltare Economio-Socială. Valoarea totală a cererilor de finanţare declarate câștigătoare în 2023 este de 7,75 milioane de lei, cu 50% mai mult față de alocarea bugetară de la prima ediție. Vom finanța anul acesta realizarea a 5 piețe sau târguri și a 16 terenuri de sport. Dezvoltăm Iașul și prin creșterea capacității ONG-urilor din județul nostru de a implementa proiecte în și pentru comunitate. Am crescut în fiecare an sumele alocate pentru finanțarea nerambursabilă pe care Consiliul Județean Iași o poate acorda în conformitate cu Legea 350 din 2005, iar în 2023 am alocat o sumă record, de 1,8 milioane lei. Pentru facilitarea accesului la educație al copiilor din tot județul ne puteți spune ce sa realizat, sau ce proiecte aveți în vedere? Dacă mă refer doar la acest an, Consiliul Județean a obținut aproape 100 de milioane de lei din PNRR pentru dotarea școlilor cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale. În proiectul care a primit finanțare sunt incluse cele 7 școli speciale din subordinea CJ, Centrul de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) și 100 de școli și unități conexe din județ. Am semnat de curând și un contract de finanțare, tot prin PNRR, pentru dotarea cu microbuze școlare electrice pentru elevii din 26 de comune. Pe lângă aceste 26 de microbuze electrice, Consiliul Județean Iași urmează să Interviu realizat de Georgiana Andrian, XI A achiziționeze, tot pentru transportul elevilor, și microbuze hibride, prin Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea cantităţii de emisii de gaze cu efect de seră al Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor. Ce noutăți include strategia pentru dezvoltare turistică în județul Iași? Consiliul Județean Iași are, în prezent, un grup de lucru pentru a realiza până la sfârșitul acestui an o Strategie de Dezvoltare și Marketing Turistic. Vom crea un brand turistic al județului Iași, distinct de cel al municipiului Iași, pentru ca împreună să ne promovăm potențialul de care dispunem în tot județul și nu doar pe cel din zona metropolitană, unde se concentrează în prezent 90 la sută din activitatea turistică. Strategia pe care o dezvoltăm își propune să creeze trasee turistice care să le ofere vizitatorilor experiențe diverse pe parcursul a 2-3 zile în zonele din județ cu o istorie bogată, cu un patrimoniu cultural deosebit și cu o mare varietate de peisaje naturale. Turismul poate juca un rol vital în dezvoltarea economică și socială a regiunii noastre, atrăgând investiții și generând locuri de muncă. Și voi, tinerii, puteți să fiți ambasadori ai județului, să îi promovați frumusețea și să contribuiți astfel la ceea ce ne dorim cu toții: transformarea lui într-o destinație turistică de top. 20% din fondurile alocate țării prin PNRR se vor duce către digitalizare. Ce tipuri de proiecte digitale aveți în vedere pentru Iași? Avem în derulare un proiect amplu pentru digitalizarea activității administrației județene. Se lucrează, în prezent, la elaborarea Portalului de Servicii Electronice pentru facilitarea accesului cetățenilor la serviciile publice. 43

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Domnul Costel Alexe Președinte CJ Iași Parte a acestui proiect este și punerea la punct a arhivelor electronice, pentru care s-au scanat 200 de metri liniari de documente. În plus, vom realiza și un nou website pentru Consiliul Județean, care să răspundă mai bine exigențelor actuale. Îmi doresc ca Iașul să fie un exemplu de inovație și eficiență în sectorul public și prin digitalizarea activității unităților medicale. Toate cele șase spitale din subordinea Consiliului Județean Iaşi au solicitat bani din PNRR pentru digitalizare. Banii europeni vor fi folosiți pentru achiziţionarea de echipamente IT, soft medical, non-medical şi pentru administrarea reţelelor de date. Vă rugăm să transmiteți un mesaj cititorilor revistei noastre – generația tânără a Iașului. Voi, tinerii, sunteți cei care reprezentați viitorul acestei țări și este responsabilitatea noastră, a adulților de astăzi, să vă ghidăm și să vă oferim sprijinul necesar pentru a vă atinge potențialul maxim. Tehnologia și informația sunt la îndemâna voastră într-un mod pe care noi puteam doar să ni-l imaginăm. Aceste instrumente vă oferă oportunități nemaintâlnite - acces la informație, comunicare rapidă și facilități pentru dezvoltarea abilităților voastre. Dar, cu toate aceste avantaje, vine și o mare responsabilitate. Sunt convins că sunteți conștienți de provocările actuale - schimbările climatice, inegalitățile sociale, accesul la educație și la sănătate - și de nevoia de a găsi soluții durabile și inovatoare. Aveți capacitatea de a privi Interviu realizat de Georgiana Andrian, XI A aceste provocări cu o nouă perspectivă și de a găsi soluții pe care noi nu le-am putea întrezări. De aceea, vă îndemn să fiți curajoși și să vă implicați activ în viața comunității voastre. Nu vă temeți să vă oferiți ideile și să vă implicați în dezbaterile și deciziile locale. Implicarea voastră devine din ce în ce mai importantă și poate influența direcția în care ne îndreptăm ca societate. În calitate de președinte al Consiliului Județean, mă angajez să vă sprijin în demersurile voastre pentru a vă realiza visurile și a crea o lume mai bună pentru voi și generațiile viitoare. Sunt deschis la dialog și sunt convins că, împreună, putem construi un viitor mai luminos. Astăzi, începeți să vă asumați responsabilități și să vă implicați în comunitatea voastră. Nu așteptați să fiți invitați, ci luați inițiativa. Organizațivă, aliați-vă cu ceilalți tineri dornici de schimbare și luptați pentru ceea ce credeți că este corect și necesar. Sper că veți găsi inspirație în valorile noastre și veți avea curajul să faceți diferența. Căutați să deveniți lideri în propria voastră comunitate și aduceți schimbarea pe care doriți să o vedeți în lume. Vă asigur că la Consiliul Județean vom fi mereu deschiși pentru a vă asculta ideile și a vă sprijini inițiativele. Suntem aici pentru a vă oferi suportul și resursele necesare pentru a vă atinge obiectivele. Nu uitați că sunteți viitorul acestei țări și că eu și întreaga noastră echipă suntem aici pentru a vă ghida și pentru a vă susține în toate acțiunile voastre. Aveți puterea de a face diferența! Vă mulțumim încă o dată, domnule Președinte, pentru răspunsurile oferite și pentru timpul acordat! Vă urăm să aveți puterea și înțelepciunea de a realiza toți ce v-ați propus pentru județul nostru! 44

Dragi colegi, Vă invităm să cunoașteți o personalitate culturală deosebită, scriitoare armeană, autoarea bestsellerului Din cer au căzut trei mere și a nou lansatului roman Simon. Autoarea acestui număr este nimeni alta decât Narine Abgarian, scriitoarea bestsellerului Din cer au căzut trei mere și a nou lansatului roman Simon, tradus deja în peste 20 de limbi. Narine Abgarian s-a născut în Armenia, în anul 1971, într-un orășel numit Berd. Părinții, intelectuali, un profesor și un doctor, au crescut o familie cu cinci copii, dintre care Narine este fiica cea mare. Bunicul din partea tatălui a fost un supraviețuitor al genocidului armean. Abgarian a absolvit Universitatea Lingvistică de Stat V. Briusov din capitala Armeniei, Erevan, iar în 1993 a hotărât să se mute în Rusia, ca să-și creeze o carieră în Moscova. Cosmopolita capitală rusă a format-o ca scriitoare, experiența personală în marele oraș fiind una marcată de numeroase dificultăți și provocări. Cu toate că a plecat din Armenia, declară că nu a părăsit-o niciodată, toate cărțile sale fiind, până la urmă, despre țara natală. Scriitoarea a acaparat atenția cititorilor cu ajutorul povestioarelor sale cu Maniunia, o fetiță despre care scria în blogul său. În urma succesului blogului apare prima carte pentru copii, în 2010, iar în anul 2011 câștigă Premiul Național Rukopis Goda pentru Manuscrisul Anului. Abgarian își începe cariera de scriitor, așadar, cu ajutorul cărților pentru copii, trilogia fiindu-i chiar adaptată într-un serial TV de 10 episoade. Abgarian și-a dorit foarte mult să scrie un volum de povestiri despre bătrâni. Pornind la drum cu gândul de a pune pe hârtie aceste povestiri, a sfârșit prin a scrie cele două romane care au adus-o pe scena literaturii internaționale, ambele fiind apreciate deopotrivă de critici și, mai ales, de către cititori din întreaga lume. În 2022 a părăsit Rusia, astăzi împărțindu-și timpul între Armenia natală și Germania. Despre rutina scriitoarei Narine Abgarian O altă curiozitate este legată de rutina de scris a autoarei. Aceasta nu face parte din categoria scriitorilor care își planifică șirul narativ – „sunt incapabilă să-mi plănuiesc cărțile, dacă le știu finalul, îmi pierd interesul”. Asemenea multora dintre noi, Abgarian este vulnerabilă distragerilor de la programul propus. Ne-a dezvăluit că rutina sa presupune adesea deschiderea laptopului pe care își notează o listă de lucruri de făcut (în loc de a se apuca efectiv de scris), după care descoperă că trebuie să-și pregătească a doua cafea, sau că trebuie să scoată carnea de la frigider pentru cină. Abia după ce elimină toate celelalte „griji” se poate apuca de scris. Cu modestie, ne-a mărturisit că „muza mă vizitează extrem de rar. Scriitorii sunt mulți, muza este una singură. Cât timp ea se plimbă, noi trebuie să ne omorâm în eforturile de a scoate ceva creativ, de a crea o piatră nestemată”. Ce am aflat din această afirmație de-a dreptul poetică este că, deși Abgarian nu infirmă posibilitatea ca un scriitor să fie inspirat dincolo de ceea ce poate fi explicat, lucru care se pare că i se întâmplă și dumneaei, deși rar, cea mai importantă calitate a unui scriitor, provocarea cea mai mare cu care se poate confrunta este capacitatea de a se dedica muncii titanice a scrisului în lipsa muzei. Învățăm de la Narine Abgarian, așadar, că tocmai munca, lucrul pe text, migala, sunt ceea ce definesc cu adevărat scriitorul. Interviu cu LiTeraTeCa reporterilor NARINE ABGARIAN Narine Abgarian: „Cred că această trăsătură tragicomică a literaturii scrise de mine este o caracteristică comună nu doar poporului armean, ci tuturor popoarelor marcate de evenimente istorice traumatizante.” Libris în dialog cu Narine Abgarian: Pornim acum împreună spre a descoperi mai multe atât despre Din cer au căzut trei mere și Simon, cât și despre crezurile sale și altele. 45

LIBRIS: Trebuie să recunoaștem, cele două romane sunt pentru mulți cititori ca o adiere care poartă cu ele amintiri cu miros de iarbă proaspăt cosită. Citind „Din cer au căzut trei mere”, suntem transportați, mulți dintre noi, în copilărie, trezindu-ne pe prispa bunicilor, auzindu-le aievea glasurile pline de povețe și povești stranii, uneori înfricoșătoare și totuși calde și liniștitoare. Apoi, din pricina experienței comune influențate de istoricul țărilor noastre cu Uniunea Sovietică, „Simon” ne amintește mult de atmosfera tinereții părinților, cu lumea nouă și lumea veche aflându-se mereu într-un conflict mai mult sau mai puțin tacit, marcând vieți cu acest puternic contrast dintre tradiție și modernitate. Ambele romane sunt presărate cu elemente de basm, împletind viețile marcate de evenimente tragice, reale din punct de vedere istoric, cu elemente magice ce țin de premoniții, vise, blesteme și chiar folosirea de oameni magici, precum Arik în Din cer au căzut trei mere și Sașa Vardanuș din Simon. În acest context, dorim să vă adresăm prima întrebare: Ce credeți că v-a făcut să adoptați curentul realismului magic? A fost o alegere sau acesta s-a manifestat natural, cumva născut din istoria personală? NARINE ABGARIAN: Am avut un vis să scriu o culegere de povestiri amuzante despre bătrâni. Când m-am așezat la masă să scriu Din cer au căzut trei mere, asta am crezut că urmează să fac. Dar în timp ce am început să muncesc, cursul scrisului a luat o altă direcție și chiar am luat în calcul ideea de a mă opri, să recântăresc ceea ce scriu, să văd încotro mă pornesc pentru că, de fapt, umor și amuzament nu vedeam în rândurile scrise. Curios este faptul că în timp ce lucram la acest roman a murit Marquez. Moartea lui am trăit-o ca pe o pierdere personală, ca pe pierderea unui om drag, a unui apropiat, întrucât este unul dintre scriitorii mei preferați. Moartea lui Marquez m-a făcut să fac pace cu ideea că ceea ce scriu este un realism magic. Așa că am continuat să lucrez la Din cer au căzut trei mere și cartea a ieșit în mod absolut surprinzător pentru mine în forma în care se regăsește azi. Peste trei ani m-am așezat din nou la masă să scriu cartea de povestiri amuzante despre bătrâni. Cine a citit Simon ne poate confirma faptul că nu este o culegere de proze scurte – și amuzante – despre bătrâni. Uneori am impresia că cineva își bate joc de mine…nu-mi pierd nădejdea, nutresc speranța că odată ce mă voi așeza pentru a treia oară să scriu culegerea de povestiri amuzante despre bătrâni o voi face într-un final. Eu însămi sunt curioasă dacă îmi va reuși sau nu. LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu NARINE ABGARIAN 46

LIBRIS: Așteptăm cu drag să lecturăm acea culegere sau, dacă nu, al treilea roman, nouă ne va face plăcere oricum să vă citim. (În cursul aceleiași zile am aflat de la Denisa Comănescu, directorul Editurii Humanitas Fiction, că volumul de povestiri despre bătrâni este oficial în lucru și că urmează să fie publicat de editură. De asemenea, alte traduceri din opera lui Abgarian sunt în pregătire). Sunt multe teme puternice în romanele semnate de Narine Abgarian: timpul, suferința, visul, comunitatea, tradiția-obiceiul-ceremonia, tragedia, umorul, boala mintală, datoria, resemnarea și acceptarea sorții. Dar, poate cea mai pregnantă este tema morții. Suntem curioși, la fel cum știm că sunt și cititorii noștri, de ce ați ales să începeți ambele romane cu moartea? Anatolia se pregătește de moarte, resemnată după o viață plină de suferință, convinsă că urmează să i se sfârșească viața, iar Simon moare cu adevărat, romanul care-i poartă numele începând cu înmormântarea, cu priveghiul și „corul” fostelor iubite. NARINE ABGARIAN: Această temă s-a manifestat într-un fel absolut intuitiv, spontan. Fac parte din rândurile scriitorilor care nu știu să-și planifice ce urmează să scrie. Am avut câteva încercări de a-mi planifica scrisul, parcursul unui roman, dar mi-am dat seama că în momentul în care știu cum se va încheia povestea îmi pierd interesul față de aceasta. Mai mult de atât, în momentul în care scriam Simon, nici nu mi-am dat seama că romanul începe cu decesul acestuia. Apoi, recitind manuscrisul mi-am dat seama că volumul debutează cu moartea lui Simon și, sincer vorbind, am avut ceva emoții în privința opiniei cititorilor, mă temeam că se vor gândi că e puțin prea mult. Provin dintr-un orășel mic, aproape un sătuc, iar în astfel de comunități atitudinea față de moarte este mai molcomă, mai naturală. Când cineva dintr-un oraș mare află că o persoană a murit, lumea se grăbește să-și exprime compasiunea și empatia, condoleanțele față de rudele decedatului. Pe când într-un sătuc, într-o comunitate mică, vestea este primită foarte natural, iar replica cea mai des întâlnită este „Hei, a murit, înseamnă că i-a venit timpul, i-a venit sorocul”. Cred că inconștient am vrut să detabuizez tema morții, să o apropii de oameni, de cititori și să ajut să nu mai fie atât de străină de noi. LIBRIS: Se simte acest lucru foarte bine, mai ales în romanul „Din cer au căzut trei mere”. NARINE ABGARIAN: Minunat, mulțumesc! LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu NARINE ABGARIAN 47

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu NARINE ABGARIAN LIBRIS: Dacă facem o foarte simplistă paralelă între cele două romane, observăm foarte repede că tragedia pare să se aștearnă peste viețile maranenilor cu totul impersonal, atât timpul, moartea, cât și suferința perindând-se în mod organic prin viețile simple ale, acum bătrânilor, săteni. Stoicismul le este descris de Nastasia – personaj străin de sat – puternic vizual, aceasta îi vede ca pe niște statui de piatră, de o frumusețe fermecătoare, dar duri, puternici, trainici. În „Simon”, însă, suferința nu e acceptată la fel de ușor. Durerea Silviei, neputința sa, sunt viscerale pentru cititor. Furia, nedreptatea, sunt, parcă, mai puternic accentuate de această dată. Tonul este altul. Întrebarea este, ce v-a făcut ca în cel de-al doilea roman să poposiți ceva mai mult asupra tragediei? Să o transformați în ceva ușor personal, mai greu de distins de soartă și menirea lucrurilor ce trebuie să se întâmple, iar apoi acceptate? NARINE ABGARIAN: Personajele feminine din Simon sunt de vârsta mamei mele, poate puțin mai în vârstă, dar în principiu de vârsta mamei mele. Povestea Silviei (din Simon) este în totalitate bazată pe fapte reale, iar atunci când am descris-o am avut nevoie de foarte multă concentrare și dedicare pentru a reda autenticitatea poveștii ținând cont că este a unor oameni încă în viață. Celelalte povești sunt o intercalare între realitate și ficțiune. Uneori am ales să împletesc diverse povești, alteori le dezvoltam după propriul plac. Am inclus chiar propria experiență din copilărie în paginile romanului. Aveam 8-9 ani; și mi-aduc aminte foarte clar cum am aflat de 2-3 femei din comunitatea noastră, victimele propriilor soacre, care au încercat să-și pună capăt vieții bând înălbitor. Puternic marcată în copilărie de aceste evenimente, am decis ca scriitor să conturez astfel povestea Susannei. Nu-mi dădeau pace următoarele gânduri. În primul rând, m-am întrebat până unde poate merge chinul, până în ce punct poți să împingi o persoană astfel încât soluția ei să fie să-și pună capăt vieții într-un fel atât de tulburător. Apoi, cel mai mult m-a preocupat faptul că aceste femei erau mame și, chiar în ciuda acestui lucru, ele au luat acea decizie nefericită. Am ținut neapărat să le spun poveștile și să vorbesc despre această problemă, în special fiindcă sunt de părere că provocările prin care treceau femeile generațiilor din trecut, cele ale mamelor noastre, sunt ușor diferite de problemele pe care le avem noi. Chiar dacă problemele sunt, în fond, probleme, cred că descrierea acestor cazuri tragice, a acestor situații în care multe femei se credeau fără scăpare, ne poate face să respirăm mai ușor. Comparând provocările și greutățile prin care trecem noi, cu cele prin care au fost nevoite să treacă mamele noastre, putem trage cu ușurință concluzia că noi trăim în alte timpuri, bucurându-ne de alte oportunități și instrumente pentru a face față greutăților. LIBRIS: Tema singurătății, este și ea, una care îmbibă paginile pline de farmec ale celor două romane. Scrieți, oare, în ideea ca operele să devină un refugiu pentru persoanele care nu sunt străine de singurătate și însingurare? Este o intenție să alinați suflete cu ajutorul acestor cărți sau ați simțit, poate, că lectura este și pentru dumneavoastră un refugiu, iar apoi trasați personaje care vi se aseamănă din acest punct de vedere? NARINE ABGARIAN: Indiferent dacă omul simte că este singur, dacă simte singurătatea sau nu, de fapt, condiția umană implică a fi singur. 48