LiTeraTeCa nr. 2

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea, locomotivele LiTeraTeCa pasionaților Sebastian Cauciuc, XII A Simulări 3D ale locomotivelor 99

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea, locomotivele LiTeraTeCa pasionaților Sebastian Cauciuc, XII A 100

NOI - PASIONAȚII Multă lume mă întreabă ce pasiune am în suflet. Eu am mai multe pasiuni; cei care mă cunosc știu asta, dar o pasiune de-a mea va da amprentă în viitorul apropiat - pasiunea pentru geografie. Geografia este materia care mi-a plăcut de când eram în clasele primare. Am multe motive pentru care m-a atras aceasta materie. Primul motiv ar fi că Geografia îmi satisface necesitatea de a cunoaşte însuşirile esenţiale ale naturii neînsufleţite şi însufleţite, precum şi frumuseţea ei, concomitent cu principiile şi legile care guvernează procesele şi fenomenele prin care acestea se nasc şi devin necontenit în deplină interacţiune cu omul, societatea, economia, cultura şi politica. Al doilea motiv este că există o anumită persoană :))) - nu vreau să dau nume pentru că așa și-ar da seama anumite persoane despre cine vorbesc - dar datorită acelei persoane a început să-mi placă foarte mult geografia și să învăț cu mare drag la materia respective. Motiv pentru care am luat decizia ca peste doi ani să dau admiterea la Facultatea de Geografie, pentru ca în final să pot deveni profesoară și să predau cu toată inima la elevii pe care o să-i am în viitor și să-i fac să învețe cu drag la această materie, așa cum o fac și eu în momentul de față. Pot spune că nu m-am gândit niciodată că o sămi placă așa de mult geografia, încât să merg pe acest drum. Dar, ca orice om, mereu vom avea pe cineva ca model, mereu vom dori să devenim ca persoana respectivă, indiferent că esti doctor, avocat, profesor, mechanic. Pentru că fiecare, sigur, înainte să-și înceapă cariera a avut un idol. Pasiunea mea, geografia LiTeraTeCa pasionaților Georgiana Andrian, XI A 101

Pasiunea mea, aplicația 3D Blender Vladislav Spînu, IX E LiTeraTeCa pasionaților Mă numesc Spinu Vladislav și sunt un adolescent care are mai multe hobby-uri. Primul meu hobby a fost crearea din mici bucăți de lego de miniaturi uimitoare, cum ar fi o mașinărie, sau o tehnică militară. Un alt hobby a fost robotica; învățam să creez roboți și să-i programez. Hobby-ul pe care îl practic și acum este ofroud. Este un tip de sport, dar cu participarea unor mașini pregătite de teren. Eu cu tatăl meu plecăm în fiecare sâmbătă cu un grup de pasionați ofroud prin păduri, pe câmpii, pe dealuri și în alte locuri frumoase din Moldova. În acest hobby eu fotografiez locurile pe care le vizităm și filmez toate peripețiile pe care le trăim. Pe toate acestea le postez pe canalul meu de Tik tok - nu pentru aprecieri sau vizualizări, ci pur și simplu pentru mine, pentru memoria mea afectivă. Mie îmi place foarte tare să călătoresc și de aceea acest hobby îl folosesc pentru relaxare după o săptămână grea de școală. Ajungând să învăț aici, în Iași, am început să-mi dezvolt și alte hobby-uri, precum utilizarea unei aplicații de modelare 3D, care se numește Blender. Blender are o mărime relativ mică la instalare și rulează pe câteva platforme populare. Programul are foarte multe funcționalități caracteristice software-urilor de modelare de top. Am deja un proiect făcut cu programul acesta. 102

Pasiunea mea, aplicația 3D Blender Vladislav Spînu, IX E LiTeraTeCa pasionaților 103

Pasiunea mea, muzica Fabiana Melinte, IX B p Muzica este pasiunea mea și mă relaxează în situațiile stresante. Sunetele melodioase și ritmurile mă transportă întro lume aparte, unde pot uita de griji și pot găsi liniștea interioară. Atunci când simt că stresul începe să mă copleșească, mă îndrept spre melodiile preferate și îmi las sufletul purtat de acordurile lor. Fie că aleg să ascult muzică clasică, care mă învăluie într-o atmosferă de calm și eleganță, sau muzică ambientală, care mă poartă într-un univers relaxant și liniștitor, efectul este același: mă simt încărcată de energie pozitivă și îmi recâștig echilibrul interior. Muzica are un mod minunat de a ne transmite emoții și de a ne conecta cu propriile noastre trăiri. Când ascult o melodie care mă atinge profund, simt cum toate grijile și tensiunile se estompează treptat, iar mintea mea se eliberează de tot ceea ce mă apasă. În acel moment, mă simt într-o comuniune perfectă cu muzica și tot ceea ce contează este prezentul, melodia și eu. Muzica are și puterea de a ne aduce amintiri frumoase și de a ne reconecta cu momente speciale din viața noastră. Uneori, ascultând o melodie care ne-a marcat în trecut, putem retrăi emoțiile și trăirile din acea perioadă, iar asta poate fi un mod minunat de a ne relaxa și de a ne aduce bucurie în suflet. Există muzică pentru fiecare gen de persoană. Începând de la muzică clasică până la muzică rock. O melodie bună este aceea care ne transmite acorduri pe care să le simțim și pe care o fredonăm de fiecare dată. Pentru mine, muzica a fost mereu un refugiu dar și o formă prin care mă simțeam mai puțin singură. M-a ajutat să învăț lucruri noi, sa schimb obiceiuri și să îmi urmez drumul. Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi și să-l asculți totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu întoarce ceea ce s-a derulat din muzică între timp. Asta este viața! Muzica este viață! Cred că este foarte greu și să-ți imaginezi lumea de azi, fără linii melodice, fără muzică. „Viaţa este ca a cânta la vioară în public şi a învăţa instrumentul pe măsură ce cânţi.” (Samuel Butler) LiTeraTeCa pasionaților „Muzica este arta de a gândi cu sunete.” (Victor Hugo) 104

Pasiunea mea, desenul Fabiana Melinte, IX B p LiTeraTeCa pasionaților 105

Pasiunea mea, folclorul Eduardo Hera, XI C Legenda florii „Nu mă uita” Se zice că, după ce au răsărit toate florile, Zâna Florilor le puse fiecăreia câte un nume; uitase însă de una. Florile, văzându-se cu nume, erau foarte fericite. Cea uitată însă, stătea mâhnită şi dusă pe gânduri într-o vale de lângă pârâu. Plângea amarnic, neînţelegând de ce ea este mai puţin iubită decât suratele ei şi lacrimile i se împleteau cu stropii jucăuşi ai pârâului. Într-o zi, ieşind la plimbare pe o câmpie înverzită şi împănată cu fel de fel de flori, Zâna Florilor se umplu de bucurie când văzu că toate florile-i zâmbesc fericite pentru numele alese. Coborând coasta poienii către pârâul ce susura de mai mare dragul, zâna dădu peste floricica cea tristă, ce nu mai contenea plânsul. O întrebă plină de mirare: – Dar tu, frumoasă şi delicată floare, de ce stai, plângi şi te tângui, când toate suratele tale se veselesc ? – D-apoi cum n-oi plânge şi nu m-oi tângui, după ce toate suratele mele au primit câte un nume frumos iară pe mine m-ai uitat ?! răspunse floricica suspinând. Auzind răspunsul, zâna se întrebă cum de-a uitat-o tocmai pe ea, care-i atâta de frumoasă şi delicată. – Lasă, draga mea, nu te mai amărî. Nici nu va apune soarele şi vei avea şi tu un nume. Cum rosti cuvintele zâna se şi făcu nevăzută. Se întoarse la palat, se sfătui cu celelalte zâne şi chemând la sine pe floricica uitată îi zise: – Nu m-ai uitat că nu ţi-am pus şi ţie un nume, aşa cum am pus tuturor suratelor tale. Aşa că de azi înainte te vei numi „Nu mă uita”! Şi, de-atunci, „nu mă uita” se numeşte floricica aceasta în multe părţi ale lumii. . Legenda Babei Dochia Legenda populară spune că fiica lui Decebal s-a urcat cu oile pe muntele Ceahlău, în Bucegi. Ea, fiind fată de împărat, era atât de frumoasă încât toți fiii de împărați și de crai șio doreau de soţie. Însă Dochia i-a respins pe toți. Unul dintre pețitori, fiind refuzat, pornește război împotriva tatălui Dochiei, îl învinge, îl prinde și ajunge la palat, la fată, cu gândul s-o ia de soție cu forța. De frică să nu ajungă în mâna acelui violent pețitor, împaratul Traian, fata s-a rugat unei vrăjitoare să o prefacă într-o babă urâtă și zbârcită. Dochia s-a îmbrăcat în nouă cojoace, deoarece era o iarnă aspră, s-a dus în pădurea de pe munte, într-un loc pustiu, și a stat acolo până s-a făcut primavară. Când a dat colțul ierbii și au ieșit ghioceii, baba Dochia și-a zis bucuroasă în bordeiul ei că a venit primăvara și că poate să-și lepede cojoacele. În prima zi din martie a fost soare, cald, așa că baba și-a lepădat un cojoc din cele nouă. A doua zi i-a fost și mai cald, și baba Dochia a mai aruncat un cojoc în prăpastie, iar în celelalte, crezând că, gata!, a venit vara, a azvârlit în hăul muntelui toate cojoacele. Însă în a noua zi, când tocmai își lepădase ultimul cojoc, vremea se schimbă deodată și începu o vijelie și-un frig, cu ninsoare și lapoviță, încât o îngheță pe babă, prefacând-o în stană de gheață. Cică de atunci a rămas vremea schimbătoare în cele nouă zile de la începutul primăverii. De atunci s-a păstrat în popor vorba: baba Dochia își leapădă cele nouă cojoace și să te ferească Dumnezeu de zilele reci din această periodă a primăverii. Legende strămoșești LiTeraTeCa pasionaților 106

Pasiunea mea, grafica Georgiana Andrian, XI A LiTeraTeCa pasionaților 107

Pasiunea mea, curiozitățile Carmina Raspopa, XII D Există un motiv pentru care ne plac casele bântuite și filmele de groază: emoția de a vedea ceva atât de înfricoșător încât nu poți să te desprinzi. Este o senzație unică. Și trebuie să fie același motiv pentru care ne plac și aceste fotografii ale ororilor din viața reală, adunate din cele mai înspăimântătoare colțuri ale internetului. Așa că pregătește-te! Fotografii ale ororilor din viața reală I LiTeraTeCa pasionaților De parcă oricum rechinii nu sunt destul de înfiorători… Se pare că rechinii sunt creaturi absolut malefice, indiferent din ce perspectivă îi privești. Probabil că nu ai mai văzut niciodată o fotografie realizată pe dedesubt, dar acum ai această ocazie. Dinții lor și pielea creează iluzia unei creaturi înfricoșătoare, care râde de tine arogant, știind că sfârșitul tău este aproape. Dacă erai speriat de rechini înainte, acum probabil că vei fi chiar mai mult. Este dificil să ștergi o astfel de imagine stridentă din mintea ta după ce ai văzut-o. La urma urmei, cine ar crede la prima vedere că este chiar un rechin? Bufniță ciudată Ai văzut vreodată o bufniță care încă nu și-a băut cafeaua de dimineață? Ei bine, există o primă dată pentru orice. Aici remarci imaginea absurdă și puțin deranjantă a păsării cunoscute sub numele de bufnița udă. Pare că a ajuns la capătul răbdării după o zi obositoare și nu mai are energie pentru nimic. Nici măcar nu este supărată sau frustrată; este doar înfrântă și demoralizată. Se pare că bufnițele ar trebui să aibă pene speciale care să le protejeze de ploaie, dar fie această bufniță este excepția, fie se ascund atunci când sunt ude (și cu un motiv întemeiat). Nu cred că ai mai văzut un puișor de felul acesta! Acest mic pui pare o combinație între un pui și un câine. În ciuda defectului său de la naștere, totuși este adorabil, dar este greu să negi aspectul înfricoșător al felului în care arată. Poate să meargă pe toate cele patru picioare, lucru pe care majoritatea puilor nu îl pot face. Această defecțiune genetică este cunoscută sub numele de Polymelia și nu putem decât să sperăm că va crește un pui sănătos, capabil să funcționeze la fel ca toți ceilalți pui. Are două picioare în loc de aripi? Sau are și un set de aripi? Sau poate, în cea mai nebunească situație, are patru picioare și patru aripi. 108

Pasiunea mea, curiozitățile Carmina Raspopa, XII D Fotografii ale ororilor din viața reală I LiTeraTeCa pasionaților Sticlele de apă te urmăresc Exact când crezi că ești singur în camera ta, închizi luminile și pui sticlele de apă lângă pat înainte de culcare, pregătit în caz că ai nevoie de apă în miezul nopții. Ceea ce nu ești pregătit să întâmpini este imaginea înfricoșătoare care a pătruns în spațiul tău. Nu ești singur, pentru că umbrele sticlelor de apă sunt cu tine, veghindu-te într-un mod foarte ciudat. Deși este clar că este doar o umbră, totuși este destul de înfricoșător. Poate că este chiar umbra unui suflet, sau a unei fantome în forma sticlelor tale de apă! Carne demonică În cazul în care luai în considerare să devii vegetarian, iată semnalul tău. Nimic nu încurajează vegetarianismul ca un biftec înfiorător de înspăimântător. Această bucată de carne pare să aibă sufletul unui demon gravat în esența sa. Are chiar și ochi, o față și un corp complet. Brațele lungi și subțiri par să se transforme în aripi. Este o priveliște cu adevărat înfricoșătoare și suficient să te facă să nu mai vrei să mănânci carne niciodată. Poate că este sufletul furios al animalului care a fost ucis pentru ca tu să te bucuri de această masă. Sperăm că cineva care a cumpărat asta s-a gândit bine înainte de a mușca din această bucată de carne. Telescopefish: cel mai rău coșmar al adâncurilor oceanelor Închipuie-ți creatura din cel mai rău coșmar al tău! Cel mai probabil, nici măcar nu s-a apropiat de nivelul de înfricoșare al acestei creaturi, care trăiește în adâncurile oceanului. Pare aproape ca un schelet, dar este o creatură reală, cu dinți înfiorători, asemănători cu sticla, și ochi bulbucați. În plus, sunt capabile să mănânce o pradă chiar mai mare decât ele! Norocul nostru, al oamenilor, este că trăiesc foarte adânc în ocean (între 500 și 3000 de metri), deci este puțin probabil să dai peste una dintre aceste creaturi în bălăcelile tale zilnice. 109

De Ziua Educației, 10 curiozități despre școală… 1) Conceptul „școală” provine de la cuvântul latin „schola”, derivat și el la rândul său din greaca antică „scholeion”, de la „schole”. La greci, termenul însemna, culmea, „timp liber”, apoi termenul a evoluat la „locul în care era petrecut timpul liber” și unde se purtau discuții științifice ori filosofice. 2) În fiecare an, peste tot în lume, peste 78,8 milioane de copii, adolescenți și adulți se înscriu la școală. 3) În Rusia elevii merg la școală, chiar dacă data de începere a anului școlar pică în weekend. 4) Școala situată la cea mai înaltă altitudine este cea din Phuma Chang-thang, Tibet. Unitatea de învățământ se află la 5373 de metri deasupra nivelului mării. 5) Dacă ne raportăm la numărul de elevi, cea mai mare școală din lume este situată în Locknow, India. City Montessori School (CMS) a intrat în 2019 în Cartea Recordurilor cu 56.000 de studenți care vin zilnic la cursuri. Pasiunea mea, educația Maria Musteață, XII D LiTeraTeCa pasionaților 6) În Iran, elevii sunt separați în funcție de gen. Abia la liceu pot avea clase mixte. 7) După ce și-a pierdut fiul din cauza febrei tifoide, Leland Stanford, om de afaceri și politician, și-a cheltuit 80% din avere în onoarea acestuia și a înființat Universitatea Stanford. I-a spus soției: „Astfel toți copiii din California vor fi ai noștri”. 8) În Elveția, copiii se bucură de o pauză de masă de două ore. La prânz, părinții pot veni să îi ia de la școală și pot lua împreună masa. 9) Un creion poate fi ascuțit de aproximativ 17 ori și poate scrie cam 45.000 de cuvinte. 10) Elevii japonezi pot fi considerați cei mai independenți din lume. Merg singuri la școală, în grupuri, își curăță singuri clasa și chiar își organizează și servesc mesele. 110

Pasiunea mea, desenul Ruslana Botea, IX C LiTeraTeCa pasionaților 111

Pasiunea mea, voleiul Ruslana Botea, IX C LiTeraTeCa pasionaților Pe lângă aspectul tehnic, sportul volei m-a ajutat și din punct de vedere mental. Atunci când mă concentrez pe executarea corectă a sportului, reușesc să mă relaxez și să uit de problemele cotidiene. Este o modalitate excelentă de a-mi elibera mintea și de a mă bucura de momentul prezent în timpul jocului. Deși îmi este dor de fosta mea echipă, sunt recunoscătoare că am avut oportunitatea de a mă alătura noii mele echipe de la LTTC Iași. Îmi iubesc colegii de echipă și mă bucur de fiecare victorie pe care o obținem împreună. Sportul este unul dintre elementele cheie, care ne ajută să fim o echipă puternică și să obținem rezultate cât mai bune. Voleiul face parte din viața mea și sper să-mi oportunitatea de a juca în continuare mulți ani înainte Sportul volei reprezintă o tehnică esențială în viață și este fascinant. Prin această mișcare, jucătorii pot transmite mingea cu precizie și putere către colegii lor, contribuind la construirea unor atacuri eficiente și la obținerea punctelor. Personal, am avut ocazia să practic voleiul timp de trei ani și jumătate, atât în Republica Moldova, cât și în România, la Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași. Sportul a devenit o parte importantă a vieții mele și m-a ajutat să mă dezvolt ca jucător. Am învățat să controlez mingea și să o direcționez către locul dorit, asigurându-mă că echipa mea poate realiza atacuri eficiente și să obțină puncte importante în meciuri. 112

Pasiunea mea, desenul Lucia Lașco, X A LiTeraTeCa pasionaților 113

Pasiunea mea, pescuitul Cristiana Bițică, X C LiTeraTeCa pasionaților Pescuitul este o pasiune minunată! Îmi place să petrec timpul în natură, lângă apă, așteptându-i pe pești să muște. Este o ocazie perfectă pentru relaxare și conectare cu mediul înconjurător. Îmi place să mă pregătesc cu echipamentul potrivit, să aleg locuri frumoase și să încerc diverse tehnici de pescuit. Fie că este vorba de pescuitul la crap, la somn sau la șalău, fiecare experiență este unică și plină de emoție. Mă bucur de momentele în care reușesc să prind un pește și să simt adrenalina în timp ce lupt cu el. De asemenea, pescuitul mă ajută să scap de stresul cotidian și să mă reconectez cu natura. Îmi place să împărtășesc această pasiune cu prietenii și să petrecem timp împreună, într-o atmosferă relaxată. Pescuitul este mai mult decât o activitate, este o modalitate de a scăpa de rutină și de a experimenta aventura în mediul natural. 114

NOI - MENTORII În școala noastră, sala de sport, terenurile de fotbal, handbal și baschet au fost locurile preferate de elevi, spații ocupate în permanență de liceenii doritori și capabili de performanțe sportive. Echipele școlii noastre au câștigat campionatele județene la diferite discipline (fotbal, handbal, baschet, volei), sub îndrumarea profesorilor de sport. Echipa de rugby a liceului, pregătită de domnul profesor Virgil Gheorghiu, a activat în Campionatul Republican de juniori între anii 1978-1999, obținând numeroase clasări pe podium. În fiecare an au existat componenți ai echipei noastre care au făcut parte din echipa națională de juniori sau care, terminând junioratul, au trecut la echipe de seniori din Divizia ,,A” și chiar la lotul național de seniori. Dintre elevii practicanți de sport care, mai târziu, au ajuns să facă cinste țării prin prestațiile lor internaționale, la campionate europene, mondiale sau Jocuri Olimpice, voi încerca să amintesc câțiva, scuzându-mă față de cei pe care, din lipsa unei posibilități mai profunde de documentare, i-am omis. În ordine cronologică, primul ar fi Costel Năftică. Născut la data de 19 aprilie 1958, a absolvit Liceul C.F.R. în anul 1976. A fost multiplu campion național la judo, categoria 95 de kg., participant la multiple concursuri internaționale – locul 1 la București, locul 3 la Budapesta, în anul 1983. În același an, a fost cel mai bun pe plan internațional, obținând locul 7 la Campionatul Mondial desfășurat la Moscova. La Campionatul European din anul 1984, la Liege, a obținut locul al V-lea. MARI SPORTIVI ROMÂNI, ABSOLVENȚI AI ȘCOLII NOASTRE LiTeraTeCa mentorilor Pedagog, Doru-Vasile Mihalache Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași După retragerea din activitatea de sportiv, a devenit antrenor la Clubul Sportiv ,,Politehnica Iași”, câștigând de mai multe ori titlul național pe echipe. L-a antrenat pe cel mai bun produs al judo-ului ieșean, Vlăduț Simionescu. A mai activat ca arbitru internațional, președinte al secției de judo a clubului ieșean și vicepreședinte al Federației Române de Judo. Liceul C.F.R. a fost o adevărată pepinieră pentru baschetul ieșean. Cătălin Burlacu, unul dintre cei mai buni baschetbaliști români, a activat, din păcate, doar un an ca elev al scolii. Dintre absolvenți, cel mai cunoscut a fost Costel Moscalu, o adevărată emblemă a echipei de baschet din Iași. S-a născut în 1966, pe 5 aprilie, și a plecat dintre noi, fulgerător și neașteptat, pe 30 martie 2014. La vârsta de 16 ani a devenit cel mai tânăr jucător din prima ligă. Căpitan al echipei naționale de juniori, a participat la numeroase competiții internaționale, campionate europene și mondiale. La același nivel, a făcut parte, o perioadă îndelungată, din echipa națională de seniori. În întrecerile naționale, a activat la echipa din Iași - locul 3 în anul 1998, Elba Timișoara - locul 3 în 1999, Dinamo București și Farul Constanța, la cea din urmă primind titlul de coșgeter al campionatului, în anul 1995. În ultimii ani de viață a fost antrenorul echipei ,,Politehnica Iași”. Un alt absolvent care s-a evidențiat în baschet a fost Eugen Ilie. S-a născut la 5 martie 1976 și a absolvit liceul în anul 1994. Ca jucător, a activat la loturile naționale de juniori, iar apoi în liga națională, la Politehnica Iași, Steaua București și C.S.S. Pitești. După retragerea din activitate, a antrenat, în liga națională, echi115

NOI - MENTORII pele Steaua București, Dinamo București, C.S.M. Ploiești, C.S.M. Pitești și B.C. Voluntari. Dintre toți rugbiștii care au fost absolvenți ai liceului nostru, s-a detașat Florin Corodeanu. Născut la 26 martie 1977, a fost absolvent al promoției 1996. A activat cu mult succes ca junior la loturile naționale, fiind medaliat cu bronz la Campionatul Mondial din Italia, în anul 1996. La seniori, a jucat pentru echipa Iașului, apoi 3 ani la Steaua București (câștigând două titluri naționale!), după care s-a transferat în Franța, jucând la mari echipe din hexagon (Stade Aurillacois, Grenoble, Saint Marcelline Sport etc.). A jucat pentru echipa națională a României între anii 1997 și 2009, având un număr de 55 de puncte marcate în cele 60 de selecții. În 15 întâlniri a condus echipa națională în calitate de căpitan. A participat la 3 Campionate Mondiale: Marea Britanie - 1999, Australia - 2003 și Franța - 2007. În prezent, activează ca antrenor în campionatul Franței. Cel mai de seamă sportiv dintre absolvenții noștri este, fără îndoială, Alin Lupeică. Este unul dintre cei mai buni practicanți ai scrimei, proba de sabie, de după 1990. S-a născut în 1973, pe 22 aprilie, și a absolvit liceul în 1991. La nivel de juniori, a fost multiplu campion național la individual și pe echipe. În anul 1993, la Campionatul Mondial de la Den-ver, S.U.A., a obținut medalia de bronz la individual. MARI SPORTIVI ROMÂNI, ABSOLVENȚI AI ȘCOLII NOASTRE LiTeraTeCa mentorilor Pedagog, Doru-Vasile Mihalache Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași O dată trecut la seniori, a câștigat de trei ori titlul național la individual, în anii 1995, 1996 și 1997. Pe plan internațional, la Campionatele Europene, a obținut o dată locul al II-lea (Bolzano, Italia - 1999), o dată locul al III-lea (Linz, Austria - 1995) și o dată locul al VII-lea (Madera, Portugalia - 2000). La Campionatele Mondiale a reușit de două ori să ocupe locul al III-lea (Atena, Grecia - 1994 și Nîmes, Franța - 2001) și o dată locul al V-lea (Seul, Coreea de Sud - 1999). A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, realizând și aici rezultate deosebite (locul al IV-lea la Barcelona - 1992 și Sydney - 2000 și locul al VII-lea la Atlanta - 1996). După terminarea activității de sportiv, s-a dedicat creșterii tinerelor talente din scrimă, ca antrenor la C.S.M. Iași. Închei aici această scurtă trecere în revistă a performerilor sportivi din școala noastră, cu speranța de a nu fi omis, din varii motive, un nume important și cu regretul că, din lipsa spațiului și a posibilității unei documentări mai ample, nu am specificat multele nume de campioni naționali la diferite discipline (lupte, box, popice, tenis etc.), care au făcut parte din Clubul Sportiv C.F.R. Sunt toate șansele ca și în viitor, peste câțiva ani, să spunem aceleași lucruri frumoase și despre actualii elevi, viitori performeri. 116

NOI - MENTORII Imprimarea 3D sau fabricația aditivă reprezintă un procedeu prin care un obiect solid tridimensional, indiferent de configurație și formă, este creat prin adăugarea succesivă de straturi de material. Obiectele fizice sunt produse folosind datele unui model digital, un model 3D sau alte surse cum ar fi un fișier AMF–Additive Manufacturing File. Prin utilizarea imprimării 3D se pot crea produse având aproape orice formă. În prezent se folosesc mai multe tehnologii și materiale pentru imprimarea 3D, iar echipamentele pentru imprimare 3D sunt disponibile atât pentru producția industrială cât și pentru utilizatorii casnici. Avantajele imprimării 3D Complexitate si libertate în design 1. Imprimarea 3D permite crearea de structuri și părți complexe, care nu pot fi produse prin metode convenționale de producție. Pot fi create ușor geometrii complexe, asigurând o mare libertate în design. Modele complexe pot fi imprimate 3D ca o singură piesă, eliminând necesitatea asamblării pieselor componente. 2. Personalizare și adaptare Imprimarea 3D permite, foarte ușor, personalizarea, fără costuri suplimentare. Dacă este necesară schimbarea designului unui obiect, doar fișierul digital trebuie modificat, fără a fi nevoie de procese de producție scumpe sau scule și dispozitive adiționale. 3. Nu sunt necesare scule și dispozitive Unul din avantajele imprimării 3D față de producția clasică este faptul că această tehnologie nu necesită, în general, niciun fel de scule sau dispozitive speciale pentru fabricarea unui obiect sau a părților acestuia. Imprimarea 3D LiTeraTeCa mentorilor Profesor, Florentin Tufescu Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași Nu sunt necesare costuri adiționale sau timp suplimentar pentru a crea un obiect complex față de a crea unul mai simplu. 4. Viteză mare și costuri reduse Unul din avantajele imprimării 3D față de metodele tradiționale de fabricație este durata mică de timp necesară pentru realizarea unui produs complex. Costurile mici derivă și din economia de timp. De exemplu, obiecte și părți componente pot fi produse mai repede și doar atunci când sunt necesare, reducând astfel costurile cu depozitarea și cu mâna de lucru. 5. Cale mai rapidă și mai lipsită de riscuri către piață Deoarece modelele și părțile componente pot fi produse într-un timp scurt, imprimarea 3D se folosește pentru verificarea și dezvoltarea ideilor de design. Este mai ieftin să produci un prototip 3D decât să recreezi produse de câte ori este nevoie. 6. Mai puține reziduuri, mai sustenabil și mai prietenos cu mediul Metodele de fabricație aditivă folosesc doar materialul necesar pentru producția obiectului respectiv. Majoritatea proceselor aditive folosesc materiale ce pot fi reciclate sau pot fi refolosite de mai multe ori pentru a imprima 3D obiecte. Prin urmare, fabricația aditivă produce foarte puține reziduuri. 117

NOI - MENTORII Limitări în imprimarea 3D Majoritatea imprimantelor 3D au limitări legate de dimensiunile produsului Costuri ridicate pentru producție de serie mare Prețul imprimantelor și al materiei prime este ridicat, cu tendința ca acestea să scadă Game reduse de materiale, culori, finisaje Rezistență și durabilitate limitate, rezistența nu este uniformă Istoric În 1983 Chuck Hull, co-fondator al 3D systems, a inventat primul procedeu de imprimare 3D numit “stereolithography” (SLA). Acesta a definit stereolitografia ca o metodă de fabricare a obiectelor solide prin “imprimarea” succesivă de straturi subțiri de material ce se întărește sub acțiunea razelor ultraviolete. Prima imprimantă Selective Laser Sintering (SLS) a fost dezvoltată și patentată de Dr.Carl Deckard și Dr. Joe Beaman la Universitatea din Texas, în 1986. Etape în imprimarea 3D 1. Modelul digital. Primul pas în procesul de fabricație aditivă este realizarea modelului digital. Pentru aceasta se folosește Computer Aided Design (CAD). 2. Modelul în format STL. În această etapă, un modelul digital este convertit într-un fișier STL (stereolithografie) acceptat de către imprimantele 3D. 3. Verificarea și repararea modelului STL În această etapă se verifică și repară potențiale erori ale fișierului STL. Erori tipice: lipsa triunghiurilor, margini neconectate, inversări ale normalelor (o fațetă este percepută, greșit, ca interior al piesei). Imprimarea 3D LiTeraTeCa mentorilor Profesor, Florentin Tufescu Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași Dacă nu sunt erori, se pot face alte corecții: dimensionare, densitate, modificări de geometrie. Se poate stabili, de asemenea, o orientare adecvată a modelului 3D. Odată ce un fișier STL a fost generat, acesta este importat într-un program (slicer) care îl convertește în cod G. Codul G este un limbaj de programare folosit în fabricarea asistată de calculator (CAM) pentru controlul mașinilor unelte automate. 4. Pregătirea imprimantei 3D. În această etapă, echipamentul este pregătit pentru imprimare. Procesul necesită setarea corespunzătoare și controlul imprimantei 3D, curățarea mesei de lucru și încărcarea materiei prime. Este necesară și o verificare de rutină a tuturor setărilor de imprimare principale și a panoului de control. Când echipamentul este pregătit, se poate încărca fișierul pentru imprimare 3D. 5. Imprimarea 3D. Procedura de imprimare 3D este, în mare parte, automată. În funcție de dimensiunea obiectului, de materiale și de imprimantă, procedura poate dura de la câteva ore până la câteva zile. Trebuie să se verifice, din când în când, să nu existe erori. 6. Înlăturarea obiectului imprimat. În imprimarea 3D non-industrială, înlăturarea obiectului imprimat se face cu ușurință – se separă piesa imprimată de masa de imprimare. 7. Procesarea ulterioară. Procesarea pieselor după imprimare poate varia destul de mult, în funcție de tehnologia de imprimare și de materialele folosite. De exemplu, o piesă imprimată prin SLA trebuie întărită sub raze UV în timp ce una imprimată prin FDM poate fi manevrată imediat. Procesarea produsului final poate include curățare manuală sau cu aer comprimat, lustruire, colorare și alte acțiuni care pregătesc utilizarea finală. 118

NOI - MENTORII Domenii de aplicare pentru imprimarea 3D: industria auto (construirea unor prototipuri sau a unor piese functionale), medicină (construirea unor proteze, părțiale unor organe, fragmente de oase etc), tehnica dentară, tehnologie spațială, piese pentru aeronave, artă, design, sculptură, arhitectură (realizarea machetelor unor construcții), modă, bijuterii, industria alimentară, educație. Procedee de printare 3D 1.Depunere de filament de material - FDM Un filament de polimer încălzit peste punctul său de topire este extrudat printr-o duză şi depus pe o platformă. Acest strat se solidifică, mişcarea duzei fiind coordonată în funcţie de geometria piesei la nivelul acelui strat. Polimerul este extrudat din nou, iar când intră în contact cu stratul anterior se solidifică şi aderă la acesta, formând un nou strat solid. Procedura se repetă până când piesa este fabricată în totalitate. 2. Stereolitografia (SL) Platforma este iniţial poziţionată sub suprafaţa liberă a polimerului fotosensibil. O rază laser direcţionată solidifică polimerul. Când stratul iniţial este solidificat, platforma coboară şi un nou strat este format în mod similar. Procedura este repetată până când piesa este finalizată. Imprimarea 3D LiTeraTeCa mentorilor Profesor, Florentin Tufescu Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași Tipuri de imprimante 3d și tehnici de impri-mare 3D 1. Stereolithography (SLA) - Stereolitografie 2. Digital Light Processing (DLP) - Procesarea digitală a luminii 3. Fused deposition Modeling (FDM) - Modelare de depunere topită 4. Selective Laser Sintering (SLS) - Sinterizare laser selectivă 5. Selective Laser Melting (SLM) - Topire laser selectivă 6. Electronic Beam Melting (EBM) - Topire electronică a fasciculului 7. Laminated Object Manufacturing (LOM) - Fabricare obiecte laminate 8. Binder Jetting (BJ) - Jet de liant 9. Material Jetting (MJ) - Jet de material Bibliografie www.3d-p.eu – Curs de imprimare 3D https://ro.wikipedia.org/wiki/Imprimare_3D 119

NOI - MENTORII Diana Rastașanu, XI Profesor coordonator, Larisa Găină Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Digital STEAM 120

NOI - MENTORII Diana Rastașanu, XI Profesor coordonator, Larisa Găină Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași Digital STEAM LiTeraTeCa mentorilor 121

NOI - MENTORII Diana Rastașanu, XI Profesor coordonator, Larisa Găină Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Digital STEAM 122

NOI - MENTORII Diana Rastașanu, XI Profesor coordonator, Larisa Găină Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Digital STEAM 123

NOI - MENTORII Diana Rastașanu, XI Profesor coordonator, Larisa Găină Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași Digital STEAM LiTeraTeCa mentorilor 124

NOI - MENTORII Profesor, Florin Ciolan Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor BIOFILIA Biofilia, un termen lansat de biologul E.O. Wilson, descrie această legătură intrinsecă pe care oamenii o au cu lumea naturală. Mai presus de un simplu sentiment, biofilia pledează pentru încorporarea naturii în mediile noastre construite, aducând beneficii profunde pentru starea de bine, creativitate, sănătate și viața urbană. Biofilia afirmă că oamenii au o afinitate înnăscută pentru lumea naturală. Această conexiune are rădăcini adânci în evoluția noastră, perioadă în care supraviețuirea depindea de modul în care erau intelese fenomenele naturale. Astăzi, această conexiune rămâne adânc înrădăcinată în psihicul nostru, influențându-ne emoțiile, comportamentele și sentimentul general de armonie. Designul biofilic implică integrarea intenționată a elementelor inspirate de natură în peisajele urbane și în mediile construite. De exemplu: încorporarea materialelor naturale, lumină naturală abundentă, plante de interior, instalații de apă și modele care imită modelele naturale. În acest fel, creăm spații care rezonează cu conexiunea noastră cu natura. Avantajele designului biofilic sunt multiple și de necontestat. Integrarea sa în planificarea urbană oferă o multitudine de beneficii, care se extind dincolo de aspectul estetic: stare de bine îmbunătățită S-a dovedit că spațiile biofilice reduc stresul, anxietatea și chiar accelerează vindecarea în mediul medical. Prezența naturii favorizează un sentiment de liniște și mulțumire, promovând bunăstarea mentală. stimularea creativității și a productivității Mediile biofilice stimulează funcția cognitivă, îmbunătățesc abilitățile de rezolvare a problemelor și stimulează creativitatea. Aceste spații încurajează inovația și gândirea out-of-the-box. îmbunătățirea sănătății Accesul la natură și la lumina naturală sprijină sănătatea fizică, reglând tiparele de somn, reducând tensiunea arterială și îmbunătățind funcția imunitară. O Viziune Arhitecturala Inovativă Aceste proiecte reprezintă o fracțiune din potențialul pe care designul biofilic îl are pentru viitor. Pe măsură ce arhitecții, designerii și urbaniștii continuă să colaboreze cu clienții care acordă prioritate sustenabilității, bunăstării și inovației, putem anticipa mai multe proiecte transformatoare, care estompează granița dintre mediul construit și lumea naturală. Această intersecție dintre arhitectură și natură, întruchipată de aceste proiecte remarcabile, reprezintă o mărturie a coexistenței armonioase a ingeniozității umane și a frumuseții lumii naturale. 125

NOI - MENTORII Profesor, Florin Ciolan Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor BIOFILIA Proiectat de Safdie Architects, Jewel Changi Airport este o fuziune impresionantă a naturii și a ingeniozității arhitecturale. Ancorat de Rain Vortex, cea mai înaltă cascadă interioară din lume, și înconjurat de grădini luxuriante cu terase, Jewel servește drept sanctuar atât pentru călători, cât și pentru localnici. Colaborarea dintre Safdie Architects și o echipă de designeri, ingineri și horticultori prezintă potențialul biofiliei de a redefini spațiile publice. Dincolo de estetica sa uimitoare, Jewel Changi Airport evidențiază potențialul biofiliei de a redefini spațiile publice. Acesta combină perfect shopping, restaurante și activități de agrement cu efectele terapeutice ale imersării într-un mediu natural. Designul aeroportului invocă un sentiment de seninătate și explorare, transformând experiența obișnuită a aeroportului într-o călătorie transformatoare. Foster + Partners, renumiți pentru proiectele lor inovatoare, au conceput turnurile din Copenhaga ca un testament al unui stil de viață urban sustenabil. Aceste turnuri gemene sunt împodobite cu grădini verticale care nu numai că îmbunătățesc aspectul estetic, dar contribuie și la purificarea aerului și la eficiența energetică. Colaborând cu clienții Pension Denmark și CPH City & Port Development, Foster + Partners prezintă modul în care designul biofilic poate fi integrat fără probleme în peisajele urbane moderne. Încorporarea în turnuri a sistemelor de energie regenerabilă, a soluțiilor inovatoare de încălzire și răcire și accentul pus pe reutilizarea materialelor locale reflectă o abordare holistică a arhitecturii moderne. Turnurile din Copenhaga nu sunt doar structuri; ele reprezintă un răspuns atent la provocările lumii, îmbinând inovația cu respectarea mediului și redefinind însăși esența vieții urbane. Jewel Changi Airport, Singapore Copenhagen Towers | Photo source: Foster + Partners 126

NOI - MENTORII Profesor, Florin Ciolan Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor BIOFILIA Conceput de Amazon și aduse la viață de către NBBJ, Sferele Amazon reprezintă o mărturie remarcabilă a îmbinării armonioase dintre viața urbană și minunile lumii naturale. Aceste trei cupole de sticlă interconectate transcend simplele structuri; ele încapsulează o pădure tropicală urbană care abundă în peste 40.000 de specimene de plante din diverse colțuri ale lumii. Această colaborare vizionară a produs un spațiu de lucru dinamic, care integrează perfect starea de bine și creativitatea în însăși structura arhitecturii. În cadrul sferelor amazoniene, granița dintre jungla de beton și pădurea luxuriantă devine încântător de neclară, făurind un mediu care inspiră atât mintea, cât și sufletul. Magdi Yacoub Global Heart Center Cairo, un proiect Foster+Partners, este un far al inovației în arhitectura biofilă, îmbinând perfect îngrijirea medicală avansată cu atmosfera liniștitoare a naturii. Arhitectura spitalului transcende limitele funcționalității, devenind o scenă în care converg puterea vindecătoare a naturii și inovația umană. Includerea teraselor verzi, a corpurilor de apă liniștitoare și a florei native demonstrează o înțelegere profundă a potențialului de vindecare al mediului natural. Această sinteză a naturii și a îngrijirii medicale avansate subliniază promisiunea designului biofilic – faptul că spațiul poate contribui nu numai la recuperarea fizică, ci și la consolare mentală și bunăstare emoțională. Magdi Yacoub Global Heart Center Cairo reprezintă o mărturie vie a coexistenței armonioase a strălucirii arhitecturale, a progresului științific și a îmbrățișării atemporale a naturii. Amazon Spheres, Seatle | Photo by Alexandra Tran on Unsplash Magdi Yacoub Global Heart Center, Cairo 127

NOI - MENTORII Profesor, Florin Ciolan Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor BIOFILIA Inovația intrinsecă în arhitectura biofilă nu constă doar în designul său impresionant, ci și în abordarea sa interdisciplinară. Arhitectura biofilă servește ca o scenă captivantă în care diverse discipline converg pentru a crea spații armonioase, care fac legătura între habitatul uman și lumea naturală. Arhitecți, ecologiști, horticultori, ingineri și artiști colaborează în mod complicat pentru a orchestra medii care nu doar captivează ochiul, ci și hrănesc spiritul. Această sinergie interdisciplinară stârnește dialoguri creative, în care arta designului se întâlnește cu precizia științei, rezultând spații care rezonează cu viață și energie. Prin armonizarea diverselor expertize, arhitectura biofilă atinge un echilibru delicat, creând spații care evocă răspunsuri emoționale, promovează bunăstarea și propulsează inovația înainte. BIBLIOGRAFIE: https://experientialsynapse.com/index.php/r o/2023/08/22/biofilia-fuziunea-dintre-naturasi-inovatie/ 128

NOI - MENTORII Profesor, Camelia Cernahuz Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Datini și obiceiuri de Sfântul Ilie Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie) la data de 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca și Sân-George și Sâmedru, este o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de la un sfânt creștin - Sfântul Prooroc Ilie. În Panteonul românesc, SântIlie este o divinitate a Soarelui și a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. Ca divinitate solară și meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torențiale și incendii, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și când să bată grindina. În perioada sa pământeană, Ilie a săvârșit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi la îndemnul diavolului, păcate pe care lea ispășit în moduri diferite și, din această cauză, Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de doi - patru cai albi înaripați. În cer, Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Și, pentru că dracii înspăimântați se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale, Sânt-Ilie trăsnește năprasnic pentru a nu-i scăpa niciunul dintre ei. Ca divinitate populară a Soarelui și a focului, Sânt-Ilie este atestat prin numeroase tradiții, mai ales în mediile păstorești. În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă (cânepiști), se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, visau cânepa verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși, iar dacă visau canepa uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. În dimineța acestei zile, se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întebuințate la vrăji și farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfințit, după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură. Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat și astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. De Sfântul Ilie, românii își aminteau și de sufletele morților, în special de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau, ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morții se veselesc. Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde și practici de pomenire a morților. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morților (Moșii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari. 129

NOI - MENTORII Profesor, Camelia Cernahuz Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Datini și obiceiuri de Sfântul Ilie Se credea și se mai crede și astăzi că dacă tuna de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operație numită „retezatul stupilor". Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbați curați trupește și sufletește, îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele și vecinii invitați la acest moment festiv, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu țuică îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belșugul apicultorilor și de a apăra stupii de furtul manei și se transforma într-o adevarată petrecere cu cântec și joc. Era nevoie de multă atenție, ca la această masă să nu fie prezenți cei ce știau să facă farmece și vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele lor". Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, data când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soțiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală. În vechime, se obișnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităților sătești de pe ambii versanți ai Carpaților (numite nedei), se organizau târguri de SântIlie, iarmaroace și bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile și erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaștere pentru tineri, atmosfera era plină de muzică și se făcea comerț cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte și produse agricole. Pentru ținutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni, care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Fălticeniului începea să se adune mozaic de lume și se auzeau strigătele și chemările negustorilor, rostite în polonă, rusă, letonă. La bâlciul organizat cu această ocazie („Comedia din deal") veneau artiști de circ - acrobați, iluzioniști, motocicliști, ce evoluau la zidul și globul curajului - soseau parcuri de animale sălbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme și mărimi, erau aduse teatre de păpuși, roata norocului și multe alte atracții pentru curioșii adunați „pe deal". Treptat, iarmarocul de la Fălticeni, ca de altfel multe alte manifestări tradiționale, și-a pierdut importanța, astăzi încercându-se revigorarea lui în cadrul Festivalului folcloric „Șezătoarea". Așadar, de Sfântul Ilie: - nu se lucrează, de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină); - îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri și mere la biserică spre binecuvântare; - se culeg în zori plante de leac, stropite cu sânge de cocoș tăiat deasupra lor; - se duc berbecii la berbecar; - dacă tună, vor fi merele și alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile; 130

NOI - MENTORII Profesor, Camelia Cernahuz Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Datini și obiceiuri de Sfântul Ilie - se ține „Târgul de fete de pe Muntele Găina" din județul Alba; - Nedeea „Sânt Ilie la români" - la care participă și un grup de tradiții populare din județul Sibiu; - Săcele - Sărbătoarea mocanilor de Sânt-Ilie; - „Nedeea de la Polovragi" - manifestare etnofolclorică și târg anual. Bibliografie: -www.wikipedia.com -www.traditiiromanesti.ro 131

NOI - MENTORII Profesor, Cristina Bolborici Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Tradiţii şi meşteşuguri din Neamţ Turiṣtii care vin în Ţinutul Neamṭului au ocazia să cunoască interesantele ṣi frumoasele tradiṭii populare care se mai păstrează ṣi astăzi pe la sate. O frumoasă expoziṭie de obiecte reprezentative pentru tehnica populară a acestor locuri se găseṣte în cadrul Muzeului de Istorie ṣi Etnografie din Târgu Neamṭ, amenajat în clădirea în care a funcționat Şcoala Domnească. În cele ṣase săli ale muzeului s-au păstrat multe obiecte reprezentative pentru obiceiurile ṣi datinile străbune ale acestui important centru de creaṭie din Ţinutul Neamṭului. Fiind o zonă bogată în evenimente ṣi creaṭii laice ṣi religioase, peste care tronează de ṣase veacuri Cetatea Neamṭ, zona Târgu Neamṭ este foarte bine reprezentată în expoziṭia de istorie ṣi etnografie a muzeului. Curtea muzeului adăposteṣte o ṣură unde sunt expuse cele mai mari instalaṭii populare, ultimele aflate pe teritoriul judeṭului Neamṭ. Printre ele se numără o moară de apă, o piuă de bătut sumani ṣi o ṣtează, un fierăstrău de apă, un teasc masiv ṣi o instalaṭie de distilare. Obiectele expuse în acest muzeu sunt mărturii vii ale ingeniozităṭii ṣi îndemânării meṣterilor populari ṣi ale priceperii sătenilor care le foloseau în interes propriu. Aici, turiṣtii mai pot vedea ṣi pivele nemṭene de bătut sumani, care deserveau ṣi satele din Podiṣul Moldovenesc. Meṣterii populari din Ţinutul Neamṭului au adus prin lucrările lor o preṭioasă contribuṭie la îmbogăṭirea artei populare româneṣti. Bogăṭia lor spirituală o regăsim în forme ṣi stiluri artistice specific, care au contribuit la crearea unor interesante particularităṭi ale zonei. Obiectele tradiṭionale relevă gustul pentru frumos ṣi rafinamentul artistic al acestor creatori populari. Costumele de sărbătoare nemṭene erau de o frumuseṭe ṣi o bogăṭie decorativă deosebită, fiind admirate de toată lumea. 132

NOI - MENTORII În casele tradiṭionale erau nelipsite păretarele, lăicerele ṣi ṣtergarele, care aveau decoruri discrete, iar din lada de zestre a fetelor nu lipseau scoarṭele ṣi covoarele, considerate lucruri scumpe. Un domeniu de creaṭie artistică în care a excelat Ţinutul Neamṭului este cel al măṣtilor populare, care erau destinate desfăṣurării obiceiurilor de Anul Nou. Satele Târpeṣti-Petricani ṣi Timiṣeṣti sunt reprezentative pentru cele mai interesante ṣi mai expresive măṣti. În prezent, meṣterii populari caută să-ṣi diversifice produsele prin inovaṭii personale, pentru a corespunde cerinṭelor ṣi exigenṭelor consumatorilor contemporani. Cu toate că formele sunt noi, tehnicile de lucru ṣi principiile decorative continuă liniile artei populare tradiṭionale. În tradiṭia populară românească măṣtile se poartă cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Măṣtile reprezintă o lume fantastică, izvorâtă din gândirea societăṭii tradiṭionale româneṣti, personificând spirite ale strămoṣilor, animale reale sau fantastice, spirite ale vegetaṭiei sau ale apei. Ele se folosesc în cadrul unor ritualuri iar vatra satului este scena unde se desfăṣoară aceste manifestări. Măṣtile contribuie la atmosfera de iarnă, aceea când răsună colindele ṣi totodată ele fac cunoscute obiceiurile din strămoṣi ale ṭăranului român. Prezente în ipostaze zoomorfe şi antropomorfe, măṣtile sugerează renaşterea, fertilitatea, reînvierea vegetaţiei, fiind reminiscenţe ale memoriei colective. Alteori, măştile evocă, în dansul purtătorilor lor, imaginea strămoşilor, sau reprezintă refularea unor tensiuni sufleteşti ascunse în timpul anului. Măştile zoomorfe cele mai răspândite sunt capra, turca, brezaia, ursul, cerbul, căiuţii. Măştile antropomorfe imortalizează, în ipostază caricaturală, defecte omeneşti, fiind integrate în categoria urâţilor, acumulând cele mai variate ipostaze ale umanului: moşii, babele, uncheşii, negustorii, dracii, turcii etc. Pentru confecṭionarea acestor măṣti, meṣterii populari folosesc diverse materiale, cum ar fi: piele tăbăcită, blană, ṭesături, lemn cioplit, coji de copac, coarne de animale etc. Profesor, Cristina Bolborici Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Tradiţii şi meşteşuguri din Neamţ 133

NOI - MENTORII Profesor, Cristina Bolborici Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Tradiţii şi meşteşuguri din Neamţ Expresii ale unei culturi străvechi, măştile rearmonizează omul de astăzi cu spiritul moşilor şi strămoşilor, deschizând o fereastră spre o lume pierdută, dar ale cărei ecouri încă se mai aud în pragul marilor sărbători de la trecerea dintre ani. Meşteşugul prelucrării lemnului se remarcă prin varietatea tehnicilor folosite la prelucrare, dar şi prin importanţa pe care o aveau obiectele confecţionate din lemn în gospodăriile tradiţionale. Plecând de la îmbinările cu măiestrie a bârnelor de la case ṣi de la vechile biserici ṣi ajungând până la decorurile crestate sau decupate în lemn de la construcṭiile mai noi, s-au realizat forme arhitectonice specifice fiecărui sat, ca o marcă a comunităṭii. Cusăturile şi broderiile care împodobesc obiectele de port popular, cămăşile femeieşti şi bărbăteşti, dar şi textilele de interior, cum ar fi: ştergare, năfrămi, feţe de masă, prostiri de pat şi de culme, redau întocmai gustul pentru frumos, îndemânarea şi talentul cu care au fost lucrate. Ţesutul ocupă un loc aparte între meşteşuguri, motiv pentru care cele mai numeroase elemente ţesute sunt destinate împodobirii şi decorării interiorului locuinţelor. Astfel, se ţes lăicere, scoarţe sau paretare, din lână colorată cu motive geometrice sau florale, ştergare pentru împodobirea interiorului caselor, sau pentru diferite evenimente care marchează momente din existenţa umană. 134

NOI - MENTORII Profesor, Sorina Dogaru Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Tour virtuel des marchés de Noël francophones. Guide de découverte 135

NOI - MENTORII Profesor, Sorina Dogaru Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Tour virtuel des marchés de Noël francophones. Guide de découverte 136

NOI - MENTORII Profesor, Sorina Dogaru Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Tour virtuel des marchés de Noël francophones. Guide de découverte 137

NOI - MENTORII Educaţia pentru tehnologie şi progres presupune introducerea unor noi tipuri de educaţie, „Noile educaţii”, care au o puternică vocaţie interşi transdisciplinară. Este necesar să transmitem elevilor noile descoperiri, pentru a putea compara şi analiza evoluţia tehnologiilor şi progresul stiinţific. Dintotdeauna omul a fost preocupat să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă, să creeze confort interior locuinţelor, spaţiilor unde îşi desfăşoară activitatea, inspirându-se din natură şi utilizând pe cât posibil resursele naturii. De o importanţă deosebită pentru păstrarea sănătăţii şi a unor condiţii corespunzătoare de viaţă, este asigurarea căldurii şi a electricităţii. Există mai multe forme de energie, dar aproape întreaga energie de pe Pământ provine direct sau indirect de la Soare. În natură există surse de energie, denumite surse de energie primară, care se utilizează în diferite scopuri în mod direct. În timp, omul a creat surse de energie artificiale, utilizând metode de transformare a unei forme de energie în altă formă de energie, cum ar fi centralele termice, centralele eoliene, motoarele. Toate ramurile economice ale unei societăţi moderne (industrie, transporturi, agricultură) şi, din ce în ce mai mult, domeniul casnic, sunt mari consumatori de energie, sub diverse forme. Consumul de energie pe cap de locuitor este considerat un indicator al nivelului de trai. Prin descoperirea şi utilizarea unor noi surse de energie, societatea a putut să treacă la etape superioare de dezvoltare, care s-au concretizat în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea productivităţii, a performanţelor tehnice, a gradului de confort şi prin scăderea gradului de poluare, lucru care capătă o importanţă din ce în ce mai mare, în condiţiile în care se constată din ce în ce mai acut deteriorări îngrijorătoare ale mediului înconjurător, reversul inevitabil al cuceririlor şi descoperirilor tehnico-ştiinţifice. Unul din efectele dezvoltării tehnologice a societăţii umane, din ultimul secol, este creşterea, tot mai pronunţată, a consumului de energie, deci şi a consumului de combustibili fosili, în special produse petroliere, gaze naturale şi cărbuni. Analiza resurselor existente impune găsirea unor soluţii rapide şi eficiente de înlocuire a energiei care se produce cu ajutorul acestor combustibili, una fiind utilizarea energiilor regenerabile. O altă problemă majoră determinată de producerea energiei din combustibili convenţionali, este reprezentată de nivelul ridicat al emisiilor de CO2 care contribuie la accentuarea efectului de seră şi la accelerarea modificărilor climatice conexe acestui fenomen. Laborant, inginer, Rotaru Cristina Patricia Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor APLICAȚIILE ENERGIILOR REGENERABILE 138

Laborant, inginer, Rotaru Cristina Patricia Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Realitatea virtuală în predarea științelor Energiile regenerabile sunt energiile provenite din surse care se regenerează de la sine în scurt timp, deci sunt surse practic inepuizabile şi anume energia eoliană, energia solară, energia apei (hidraulică, a mareelor, potențială osmotică), energia geotermică (rezultată din căldura de adâncime a Pământului) și energia din biomasă (biodiesel, bioetanol, biogaz).Valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie conferă premise reale de realizare a unor obiective strategice privind creşterea siguranţei în alimentarea cu energie prin diversificarea surselor şi diminuarea ponderii importului de resurse energetice. Astfel este realizată dezvoltarea durabilă a sectorului energetic, protejarea mediului, cu efecte benefice în plan economic şi social. Aplicaţiile energiilor regenerabile Energia solară ajunge pe suprafața Pământului sub formă de flux luminos și reprezintă doar 0,04% din radiația solară îndreptată spre Pământ. Este utilizată pentru evaporarea apei, uscarea unor produse, producerea de căldură prin metode de conversie pasivă sau activă, dar şi la furnizarea de energie electrică prin sisteme fotovoltaice. Dintre toate sursele de energie, care intră în categoria surselor ecologice şi regenerabile, energia solară se remarcă prin instalaţii simple şi costuri reduse, nivelul unor temperaturi în jur de 100°C (temperatură folosită pentru încălzirea apei cu peste 40 °C peste temperatura mediului ambiant). Utilizarea energiei solare are ca avantaje faptul că nu produce poluarea mediului şi că este gratuită. Principalele moduri de utilizare a energiei solare sunt următoarele: producerea de energie termică (pentru încălzirea apei, a locuinţelor, a serelor) şi producerea de energie electrică prin intermediul celulei fotovoltaice. Aceasta este rodul unei lungi evoluţii, de la alimentarea calculatoarelor de buzunar până la centralele solare, care pot alimenta cartiere întregi de locuinţe. Energia solară, fiind disponibilă în cantităţi imense, fiind inepuizabilă şi ecologică, este captată cu instalatiile solare care aduc beneficii din toate punctele de vedere. Panourile solare produc energie electrică 9 h/zi (iarna ziua are 9 ore). Ziua, timp de 9 ore, aceste panouri solare produc energie electrică şi înmagazinează energie în baterii pentru a fi folosită noaptea. Instalaţiile solare sunt de 2 tipuri: termice şi fotovoltaice. Cele fotovoltaice produc energie electrică gratis. Cele termice ajută la economisirea gazului în proporţie de 75% pe an. O casă care are la dispoziţie ambele instalaţii solare nu consumă energie din exterior, deoarece poate folosi noaptea energia acumulată ziua în baterii. Electricitatea solară reduce poluarea mediului, precum şi consecinţele efectului de seră şi ale gazelor poluante din atmosferă. Numărul sistemelor fotovoltaice creşte anual datorită avantajelor oferite. Se utilizează eficient pentru alimentarea consumatorilor din telecomunicatii, refrigerare, irigaţii. Câteva caracteristici ale sistemelor fotovoltaice sunt: modularitatea, autonomia şi durabilitatea, marea majoritate a modulelor fotovoltaice au dovedit o degradare minimă după 20 de ani de funcţionare, fiind garantate 30 de ani. Un mare avantaj pe care-l prezintă sistemele fotovoltaice este acela că se pot integra în clădiri, pot înlocui subansamble, materiale de construcţie sau chiar părţi componente ale clădirilor, cum ar fi acoperişul, în faţade pot înlocui oglinzile sau geamurile colorate, asigură umbră şi, în acelaşi timp, pot genera electricitate. 139

Laborant, inginer, Rotaru Cristina Patricia Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa mentorilor Realitatea virtuală în predarea științelor Energia eoliană poate fi convertită în energie mecanică sau electrică prin utilizarea unor motoare eoliene. O centrală are două rotoare cu diametrul de 40 m fiecare, fixate pe un catarg de 45 m înălțime, generând energie electrică cu puterea de 3 MW. Instalațiile de puteri mai mici sunt utilizate în zone izolate, cu viteză a vântului relativ constantă. Hidroenergia se obţine în centrale hidroelectrice cu o putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW ("hidroenergia mică"), respectiv centrale hidro cu o putere instalată mai mare de 10 MW ("hidroenergia mare"). Energia valurilor sau a mareelor poate fi convertită în energie electrică; pentru valuri de 20 m înălțime s-au obținut randamente de 13% și puteri de 75 W, dar problemele ridicate se referă la fiabilitatea instalațiilor, consumul mare de materiale, randamentele scăzute de conversie, utilizarea doar în unele zone pe glob. Energia de biomasă (biodiesel, bioetanol, biogaz) provine din reziduuri de la exploatări forestiere şi agricole, deşeuri din prelucrarea lemnului, diverse culturi şi alte produse. De exemplu, din trestie de zahăr se obţine zahărul, care apoi prin fermentație alcoolică produce acoolul etilic, ce poate fi utilizat drept carburant în motoare adaptate acestui tip de combustibil. Dejecțiile din zootehnie pot fermenta anaerob, la temperatura de 38°C, pentru obținerea de biogaz (un amestec de gaze conținând 50 - 70% CH4, H2, NH3, vapori de apă). Biogazul se poate utiliza la ardere și totodată se reduce volumul dejecțiilor. Energia geotermală este energia înmagazinată în depozite şi zăcăminte hidrogeotermale subterane, exploatabilă cu tehnologii speciale de foraj şi extracţie, este reprezentată de energia acumulată în roci sau din apele termale. Aceasta este utilizată eficient pentru obținerea de energie electrică doar dacă temperatura este de peste 60°C. Căldura acumulată în roci, transformtă în abur prin introducerea de țevi străbătute de apă, în zonele cu magmatism de mică adâncime, trebuie să evite producerea de modificări ecologice majore (erupții vulcanice, cutremure). Câteva dintre avantajele utilizării acestor energii regenerabile sunt: nu generează emisii de CO2, sunt disponibile în cantităţi teoretic nelimitate, pot fi utilizate local şi reprezintă soluţii pentru toate nevoile. Aceste obiective nu pot fi atinse fără dezvoltarea cercetării şi colaborării internaţionale în două direcţii principale: reducerea costurilor, a fezabilităţii industriale şi stocarea energiei electrice şi termice. Viitorul sistem energetic, având slabe emisii de gaz cu efect de seră, va avea la bază o combinaţie de energii, de vectori de convertoare de energie, care se vor regăsi sub forme diferite în diverse regiuni ale lumii. O creştere a părţii de energii regenerabile este previzibilă, dar importanţa sa va depinde de reducerea costurilor şi de progresele realizate în stocarea masivă de electricitate, care va permite integrarea în reţelele electrice a unor cantităţi mari de energie produsă discontinuu şi distribuită continuu. Bibliografie: 1. Cătuneanu, T., Vasiu, R., Fizeşanu, Silvia, Bejan, M. – “Dezvoltarea durabilă prin utilizarea resurselor regenerabile de energie”, în “Ştiinţă şi inginerie”, vol. 5, Editura AGIR, Bucureşti, 2004, 2. Stănescu, C.M. – “Aspecte generale ale dezvoltării durabile”, în “Ştiinţă şi inginerie”, vol.9, Editura AGIR, Bucureşti, 2006. 3. www.panourisolare.org 4. Mircea Negreanu, Gheorghe Băluţă – “De la efectul fotoelectric la celula solară”, Ed. Albatros, Bucureşti,1987 140

Profesor, Manuela Spătaru Colegiul Național „Al.I. Cuza”, Alexandria, jud. Teleorman LiTeraTeCa mentorilor EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN Suntem în epoca provocărilor legate de integrarea grupurilor culturale prezente pe continentul european în contextul circumstanţelor actuale caracterizate de deschiderea frontierelor, multiplicitatea schimburilor, creşterea circulaţiei persoanelor şi a ideilor. Ca răspuns la diversitatea culturală existentă, Europa a devenit continentul interculturalităţii şi prezintă un mozaic cultural în permanentă restructurare. Diversitatea este recunoscută ca o realitate fundamentală a societăţii contemporane şi se referă la diferenţele între oameni ca individualităţi şi între grupuri cu moduri de relaţionare diferite, cu identităţi multiple cu valori, tradiţii şi obiceiuri specifice. Integrarea europeană este un proces de afirmare a interculturalităţilor iar pluralismul valorilor este miza care face posibilă orice strategie integrativă. După aderarea la Uniunea Europeană sa dezvoltat un sistem educaţional autentic ce presupune axarea învăţământului pe competenţe, valori şi responsabilităţi. Optimizarea educaţiei interculturale este o ţintă a programelor de învăţare pe tot parcursul vieţii, Life Learning Programme, iar tinerii trebuie să fie competenţi în comunicarea interculturală şi integrarea în valorile generale ale comunităţii. Cultura, în acceptiunea socio-psihologică vizează în sens larg: sistemele de valori şi credinţe ale comunităţii; normele sociale, morale juridice ale societăţii; sistemele şi modelele de acţiune; obiceiurile şi tradiţiile specifice comunităţilor; modelele de interpretatere a realităţii; cadrele structurante ale sistemelor de gândire; seturile de modele de comportament şi atitudini. Multiculturalitatea reprezintă convieţuirea diverselor grupuri social-culturale într-un spaţiu social dat, coexistenţa istoric determinată şi paşnică care nu-şi propune în mod necesar realizarea de schimburi culturale ci interacţionează fi-resc în procesul dezvoltării şi coexistenţei sociale. Interculturalitatea reprezintă relaţia de interacţiune şi cooperare continuă a diverselor grupuri etnice, culturale, religioase. Şcoala este un spaţiu de manifestare a interculturalităţii căci promovează cooperarea dintre elevii provenind din diversele medii (sociale, etnice, religioase). Rolul şcolii este acela de a facilita trecerea de la comunităţile închise la societatea deschisă. Complementaritatea este cuvântul cheie care marchează poziţia europeană dominantă privind relaţia dintre educaţia nonformală şi formală, şi care arată cât de multă importanţa se acordă astăzi educaţiei nonformale. Poporul român este singurul popor de expresie religioasă, creştin ortodoxă, care prin aşezarea sa geografică face legătura între civilizaţia occidentală şi cea orientală. Civilizaţia românească şi-a construit de timpuriu un stil original de viaţă şi cultură nu prin izolare sau închidere în sine ci prin modul în care a ştiut să-şi trăiască destinul istorico-geografic - decurgând din situarea sa la confluenţa a două mari tipuri de civilizaţie: occidentală şi orientală, prin modul în care a ştiut să facă din acest lucru,factori de creaţie culturală şi civilizate. Nobila sa plămadă originară, împrejurările aspre ale vieţii i-au modelat caracterul, l-au ferit de şovinism şi intoleranţe belicoase, conferindu-i în acelaşi timp o înaltă conştiinţă de sine, demnitate şi fermitate în apărarea intereselor sale fundamentale, a pământului strămoşesc, a însăşi fiinţei naţionale. Educaţia, definită în termeni de proces, semnifică o transformare intenţionată, pozitivă şi pe termen lung a fiinţei umane, în perspectiva unor finalităţi explicit formulate, elaborate la nivelul macrostructurii societăţii. Modificare creatoare a naturii umane, educaţia este, deopotrivă, un proces individual, de transformare a umanului pe baza aproprierii intelectuale a culturii (de umanizare) şi un proces social de transformare 141

Profesor, Manuela Spătaru Colegiul Național „Al.I. Cuza”, Alexandria, jud. Teleorman LiTeraTeCa mentorilor EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN a omului pe baza aproprierii pe termen lung şi planificat a unor forţe esenţiale fixate în valorile culturii (de socializare). Alături de încercările de definire a interculturalităţii, Dasen consideră utilă şi precizarea a ceea ce nu este educaţia interculturală, pentru a evita confuzii şi simplificări: 1. Nu este vorba de o educaţie compensatorie pentru străini, vizând aplanarea problemelor copiilor de imigranţi. Diferenţele culturale în performanţe nu sunt atribuite automat lacunelor sau mediului cultural defavorizant, ci sunt considerate o reflectare a adaptării la contexte diferite. 2. Educaţia interculturală nu este doar o nouă disciplină şcolară, ci o nouă abordare a disciplinelor clasice. Profesorul va (re)valoriza culturile de origine ale elevilor, sensibilizându-i la diversitatea culturală şi evitând stereotipiile şi prezentarea culturilor în mod static. La nivel instituţional, ea implică alegerea unui model de integrare mai degrabă, decât de asimilare. 3. Educaţia interculturală nu se confundă cu cursurile de limba şi cultura de origine pentru elevii imigranţi. Ea se adresează tuturor elevilor şi ar trebui să se înscrie într-un demers care să acopere toate ciclurile de învăţământ. Scopul educaţiei internaţionale, concept supraordonat celei interculturale este să dezvolte sensul responsabilităţii sociale şi al solidarităţii cu grupuri defavorizate şi să inducă respectul principiului egalităţii în comportamentul cotidian. Educaţia interculturală permite structurarea unei identităţi culturale deschise, având ca scop: - îndrumarea tinerilor pentru a asimila o cultură în perspectivă antropologică; - înţelegerea punctului de vedereal altuia prin poziţionarea relativistă; - legitimarea identităţii culturale, împiedicând sacralizarea; - asigurarea respectului diferenţelor, dar în cadrul unor sisteme de atitudini reciproce. Desfăşurată în şcoală, educaţia interculturală îi vizează pe toţi elevii, autohtoni sau imigranţi, propunându-şi să îi sensibilizeze la respectarea diversităţii, toleranţă şi solidaritate. Conduitele interculturale presupun: 1. Disponibilitatea spre a cunoaşte. 2. Acceptarea alterităţii din perspectivă neutră. 3. Aptitudinea de a percepe ceea ce este străin într-o manieră flexibilă prin refuzarea grilelor de lectură rigide, simplificatoare şi nivelatoare, care au avantajul de a fi familiare şi prin aceasta uşor de utilizat, dar sărăcesc realitatea de multe din dimensiunile sale. 4. Trăirea situaţiilor ambivalente fără teamă, ca premisă pentru acceptarea diferitului. 5. Dominarea şi înfrângerea fricii de celălalt. 6. Capacitatea de a pune în discuţie şi a reformula propriile norme. Educaţia interculturală presupune asigurarea unei comunicări autentice cu sine şi a lua cunoştinţă cu propria identitate culturală, dar și comunicarea cu un alter, individ sau grup, care permite construcţia activă a identităţii de cetăţean al Europei şi al lumii. Formarea competenţei de a intra în raport eficient cu alteritatea, fără disoluţia propriei identităţi, presupune întărirea spiritului critic şi cultivarea reflexivităţii faţă de experienţa cotidiană, prin angajare conştientă în procesul definirii de sine prin întâlnirea cu altul. Eficienţa comunicării şcolare în perspectivă interculturală implică diminuarea incertitudinii şi a anxietăţii legate de alteritate şi construcţia unei noi scheme perspective a celuilalt, ce se cere experimentată la clasă. Bibliografie 1.M. Voinea, C. Chira-Educaţia interculturală-un răspuns la pluralismul contemporan, Bucureşti, 2009 2.Elena V. Miron-Integrarea europeană prin educaţie multiculturală-Editura Lumen, 2003 3. Cucoş, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. Iaşi: Ed. Polirom, 2000, p. 159. 142

NOI - MENTORII Economist, Carmen-Lăcrămioara Pintilie LiTeraTeCa mentorilor Evoluția transportului naval boinice, pentru cucerirea și colonizarea altor teritorii. Egiptenii utilizau inițial un singur rând de rame, iar apoi două rânduri de rame, iar când foloseau forța vântului, forma catargului și modul său de construcție cu vela întinsă pe două vergi permiteau realizarea unor viteze mai mari în marș. După egipteni, lideri incontestabili în navigație au fost fenicienii, care erau, de altfel, primii navigatori care au avut curajul să iasă în larg. Fenicienii sunt urmați de greci, care cedează imperiului roman dominația mărilor și odată cu aceasta, dezvoltarea rapidă a navigației. Navele lor se numeau galere și erau propulsate de un număr mare de rame, acționate de sclavi. Vechile nave cretane aveau o osatură rigidă, fiind propulsate cu perechi de rame, iar înălțarea velelor pe două catarge permiteau acestor navigatori să străbată distanțe considerabile pe apă. În nordul Europei, din fiordurile peninsulei Scandinavia, vikingii au atins cu navele lor ușoare, însă extrem de trainice, țărmurile Groenlandei și ale Americii de Nord, pătrunzând până la vărsarea fluviului Congo, din Africa. Primele tipuri de ambarcațiuni utilizate de om au fost, probabil, din trunchiuri de copac, propulsate inițial cu ajutorul palmelor, iar mai târziu cu ajutorul unor prăjini. Prin alăturarea mai multor trunchiuri de copac s-au obținut plutele, mai stabile și mai încăpătoare, care au apărut acolo unde existau cursuri de apă, râuri și lacuri mari, în zone bogate în vegetație înaltă. S-a trecut astfel la luntrea monoxilă (piroga), construită inițial dintr-un trunchi de copac scobit, apoi din piele, cu o stabilitate mai mică decât în cazul plutei, dar ușor de manevrat și propulsat, putând naviga în largul mărilor și oceanelor, apoi la caiac, una din primele ambarcațiuni puntate, ce era construită din piele întinsă pe o osatură alcătuită din fanoane de balenă, ulterior invelișul și osatura fiind executate din lemn. Canoia, denumită și canadiană, era construită din coajă de mesteacăn, cusută cu rădăcini de conifere, fierte în prealabil în apa și întinsă pe o osatură rigidă, executată din lemn, propulsia fiind realizată cu ajutorul unei rame scurte, denumită pagae. Piroga dublă era construită din două luntre de aceleași dimensiuni, legate între ele prin traverse rezistente. Propulsia se asigura cu ajutorul unei vele executate din fibre vegetale, înălțată pe un catarg, iar în lipsa vântului, cu ajutorul pagaei. Datele documentare existente permit urmărirea istoriei dezvoltării construcțiilor navale începând din al treilea mileniu î.e.n., istorie care începe din centrele culturale ale Mării Mediterane și din nordul Europei. Documente istorice vechi (mileniul 3 - 2 î.e.n.), găsite în Egipt, lasă să se înțeleagă că civilizația egipteană dispunea de nave și folosea cu măiestrie arta navigației pe căile maritime atât pentru schimburi comerciale, cât și în scopuri răz143

NOI - MENTORII Economist, Carmen-Lăcrămioara Pintilie LiTeraTeCa mentorilor Evoluția transportului naval ducție și de condițiile social-politice din țările române, în aceeași etapă istorică se poate semnala apariția cunoscutelor pânzare moldovenești din timpul lui Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, corăbii rapide și ușoare, cu un singur catarg, utilizate pentru a face negoț în porturile Mediteranei. Începând cu secolul al XVII-lea evoluția construcțiilor navale conduce la apariția navelor de linie pentru necesitățile militare ale puterilor maritime. Navele de linie specifice acestei perioade sunt nave cu trei punți și cu vele dispuse în trei etaje: velele inferioare, gabiere și vele superioare. Numărul vergilor și velelor devine din ce în ce mai mare, iar spre sfârșitul secolului al XVIII-lea se poate vorbi de adevărate piramide de vele. Pentru transmiterea ordinelor și menținerea legăturii între navele de linie se conturează ca un tip de navă velier bine definit fregata. În flotele de război au apărut și alte tipuri de veliere de dimensiuni și puteri reduse (din rândul cărora se menționează bricul, care este o navă cu două catarge, prevăzută cu vele pătrate și cu bompres), brigantina, incendiatoarele, bombardierele etc. Odată cu lansarea la apă la Baltimore, în anul 1832 a navei „Ann McKim”, se conturează caracteristicile celui mai rapid tip de velier, adică cliperul. Cliperele foloseau o bogată velatură mixtă, velele pătrate fiind completate cu vele triunghiulare, denumite focuri. Deschiderea Canalului Suez și progresele navelor cu aburi au pus capăt scurtei, dar strălucitoarei perioade a cliperelor. Inventarea mașinii cu abur, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, a produs o revoluție în domeniul construcțiilor navale. Primul care a găsit soluția satisfăcătoare a folosirii În altă zonă a lumii, pe teritoriul Asiei, navigația are de asemenea origini străvechi. Documentele istorice atestă că și aici evoluția navelor a urmat aceleași etape principale, cu unele particularități. Tipurile constructive de nave specifice acestei zone a globului pământesc sunt reprezentate de joncile fluviale și joncile de mare. Joncile de mare erau prevăzute cu câteva rânduri de catarge pe care se înălțau vele în formă de trapez, confecționat din împletituri dese și elastice de bambus. Construcțiile navale și navigația cunosc un avânt deosebit în perioada expedițiilor maritime, de la sfârșitul secolului al XV-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Portughezii și spaniolii sunt creatorii navelor cu velă, denumite caravele, cu care au întreprins cele mai îndrăznețe misiuni ce au condus la o serie de descoperiri geografice. Deoarece pe noile pământuri descoperite se putea ajunge numai pe calea mărilor și oceanelor, nevoia de nave crește considerabil, construcțiile navale se dezvoltă puternic și tind să se transforme într-o adevărată industrie. Începând cu secolul al XV-lea intervin progrese importante în construcția navelor cu vele, vizând sporirea volumului încărcăturii, îmbunătățirea calităților nautice și creșterea siguranței navigației. Cresc dimensiunile și capacitatea navelor, bordurile devin mai înalte, pescajul mai mare, iar stabilitatea mai bună. Necesitatea asigurării rezistenței construcției navei a condus la dezvoltarea osaturii longitudinale. Tipul constructiv de navă care însumează îmbunătățiri este galionul, destinat negoțului, și galionul de linie, utilizat mai întâi de portughezi și apoi de spanioli în bătăliile navale. Performerele acestei etape sunt galioanele „Great Harry” și „Le Grand Francois”. Strâns legată de dezvoltarea forțelor de pro144

NOI - MENTORII Economist, Carmen-Lăcrămioara Pintilie LiTeraTeCa mentorilor Evoluția transportului naval tului, saltul producându-se într-un interval scurt, care poate fi exemplificat numai prin câteva cazuri semnificative: în anul 1922 nava engleză „Majestic” depășește 35000 t, în 1929 în Germania se termină construcția transatlanticului „Bremen” de 51800 t, în 1935 constructorii francezi lansează la apă pachebotul „Normandie” de 83400 t, englezii dau o replică în 1938 cu „Queen Elizabeth” de 83670 t, ca apoi, în 1968, în condițiile serioasei concurențe din partea transportului aerian, tot în Anglia să fie lansat la apă pachebotul „Queen Elizabeth II” de 65000 t. Pentru pescuit se realizează nave specializate de diverse tipuri și mărimi, dintre care se menționează traulerele și navele de bază, care asigură o valorificare importantă a resurselor mărilor și oceanelor, cuprinzând toate fazele, de la pescuire până la prelucrarea finală. Un pas important în construcțiile navale îl constituie utilizarea energiei nucleare la propulsia navelor, fapt ce le sporește considerabil autonomia de marș. Soluții constructive diferite de cele clasice apărute într-o etapă recentă sunt reprezentate de navele cu aripi portante și navele pe pernă de aer, construcții relativ mici, destinate transportului de pasageri, mărfuri ușoare, servicii speciale și altor scopuri. În perspectiva dezvoltării construcțiilor navale pe plan mondial sunt de așteptat perfecționări viitoare multiple, prin adoptarea unor soluții economice pentru dezvoltarea unor probleme de propulsie, micșorare a rezistenței la înaintare. Mărirea dimensiunilor și tonajul navelor moderne, realizate pe principii dinamice de plutire pe aripi portante, și în mod deosebit a navelor pe pernă de aer, sunt aburului ca mijloc de propulsie a navei a fost Robert Fulton, care în 1807 realizează vaporul cu zbaturi „Clermont”. Între 1860 și 1870 zbaturile sunt înlocuite complet de către elice, la toate navele maritime, perioadă care coincide cu deschiderea Canalului Suez. De atunci și până la deschiderea Canalului Panama se înregistrează progrese continue atât în construcția corpului, cât și în construcția mașinilor. Corpul navei este construit acum complet din oțel, mașinile cu abur cu piston sunt înlocuite prin turbine, iar mai apoi prin motoare cu combustie internă. Apariția motorului cu ardere internă și apoi a turbinei cu gaze a reținut atenția constructorilor navali, care le vor utiliza din ce în ce mai frecvent, spațiul mult redus ocupat de combustibilul lichid avantajând considerabil creșterea capacității de transport. Motorul diesel, introdus inițial ca mașină de propulsie la navele mici, prin perfecționare, a devenit principala mașină pentru propulsia navelor. Aceasta face posibil ca navele să realizeze viteze mari, fiind dotate cu motoare puternice, cu consum specific redus de combustibil. Dezvoltarea rapidă a tehnicii din ultima parte a secolului al XIX-lea a determinat schimbări substanțiale în industrie în general, aceste progrese influențând și industria navală. În această etapă intervine o specializare mai accentuată a navelor, o diferențiere vizibilă între navele destinate navigației maritime și a celei pe apele interioare. Navele pentru transportul de mărfuri cunosc în prezent o specializare accentuată, care le condiționează dimensiunile principale, dotările cu instalații și mecanisme, amenajările etc. Ele alcătuiesc majoritatea navelor care navighează pe apele globului pământesc. Ca tendințe principale în construcția navelor de pasageri, remarcăm creșterea deplasamen145

NOI - MENTORII Economist, Carmen-Lăcrămioara Pintilie LiTeraTeCa mentorilor Evoluția transportului naval Perspectivele de viitor pe plan mondial în construcțiile navale sunt legate de posibilitatea înlocuirii motoarelor diesel prin turbine cu gaze și de utilizare a reactoarelor nucleare pentru propulsia navelor, spărgătorul de gheață sovietic Lenin fiind prima navă cu propulsie nucleară. Secolul nostru se caracterizează în domeniul construcțiilor navale printr-o tendință spre gigantism. considerate de specialiști ca nave ale viitorului apropiat. Actuala criză economică mondială va determina mutații calitative, care vor conduce la continua dezvoltare și perfecționare a construcțiilor navale, datorită faptului că navele constituie mijlocul de bază de transport cel mai economic pentru comerțul internațional. Bibliografie: *Arta arhitecturala in constructiile navale *Transportul naval - Istoria transporturilor *Academia.edu *Wikipedia 146

NOI - MENTORII Eroul romanului De veghe în lanul de secară, Holden Caulfield, este un adolescent de 16 ani care se află la hotarul dintre două vârste, cea pură şi imaginativă a copilăriei și cea a adulţilor, cu toate defectele și neplăcerile specifice. Dat afară (pentru a câta oară?) de la şcoala pregătitoare unde îl trimiseseră părinţii săi înstăriţi, adolescentul petrece un week-end de pomină la New-York, ocazie de a trece prin aventuri şi experienţe inedite. Ca orice tânăr în căutarea propriilor răspunsuri şi valori, atitudinea sa faţă de lumea adulţilor este foarte critică. Pe Holden îl irită ipocrizia, autosuficienţa, falsa respectabilitate şi cinismul afişate nu doar de adulţi, ci şi de unii tineri din generaţia sa. Acestor defecte le sunt opuse candoarea şi bunătatea copiilor, pe care Holden ar vrea să îi salveze de la maculare, de la întinare. Metafora celui care stă de veghe într-un lan de secară, ca să îi prindă pe micuţii care sunt la un pas să cadă în prăpastie, este relevantă pentru aspiraţia tânarului de a regăsi, în lumea plină de fantezie și de inocență a copiilor, paradisul pierdut al copilăriei. Vom folosi strategia „căsuței”, concepută ca un joc de „construcţie” a personalităţii personajului principal. Fiecare grup de participanți/de cititori descoperă, clasifică şi ordonează trăsăturile de caracter ale personajului şi îşi construieşte propria căsuţă. Trasând linia de bază, cititorii află că trăsătura esenţială a personajului devine temelia căsuţei, că pereţii se construiesc pe temelie şi deci vor reprezenta alte calităţi esenţiale ale personajului literar, că acoperişul este un element fundamental al căsuţei şi ajută personajul să iasă din încurcături, că rolul de a scoate toxinele, adică energia negativă acumulată de personaj datorită interacţiunii cu ceilalţi, îl are coşul. Întrucât ferestrele fac legătura cu exteriorul, atunci ele ar putea simboliza legăturile personajului cu lumea, iar dacă nu ar exista uşa, nimeni nu ar putea să cunoască misterele unei case, deci uşa ar reprezenta trăsătura intimă a personajului. De asemenea, uşa poate simboliza o trasătură negativă, de care personajul ar trebui să scape. Fiecare grupă prezintă propria „căsuţă” în faţa celorlalţi. Câte „căsuţe” avem, tot atâtea interpretări ale personajului Holden Caulfield vor fi. Putem să le comparăm și să vedem dacă sunt asemănări, deosebiri etc. În această fază finală putem aprecia puterea de analiză a fiecărei grupe dar și originalitatea interpretării. Bibliotecar, Oana Epure Colegiul Tehnic „Gh. Asachi”, Iași LiTeraTeCa mentorilor Strategii de „construcție” a personajului De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger Activitate prezentată în cadrul proiectului „Hoinari în lumea cărților” 147

NOI - MENTORII Profesor, Ovidiu – Orlando Chitic Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași Avantajele studierii disciplinei Economie în liceu LiTeraTeCa mentorilor Economia este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Charles Robbins, (1898 – 1984) în 1932, economia este știința ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative. Lionel Charles Robbins este faimos pentru afirmația: „Oamenii vor ceea ce nu pot avea”. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o știință socială. Lionel Charles Robbins (1898–1984) Importanța studierii științei economice, decurge, pe de o parte, din rolul economicului în societatea contemporană, iar pe de altă parte, din valențele intrinseci ale științei despre acest domeniul complex și dinamic al activității practice. Însușirea științei economice are, în primul rând, o semnificație cognitivă deosebită. Cunoștințele, ideile și teoriile economice corecte au o mare valoare atât pentru individ, cât și pentru ansamblul social. În al doilea rând, știința economică reprezintă un element de sporire a eficienței acțiunii practice. Modul în care știința economică poate să ne potențeze activitatea se particularizează în raport cu profesiunea. Cunoașterea pieței monetare și a pieței financiare poate ajuta indivizii să-și administreze mai bine propriile disponibilități bănești. Cunoașterea teoriei prețurilor și a finanțelor, precum și a politicilor antitrust poate să sporească competența unui jurist. O cunoaștere temeinică a mecanismului costurilor de producție și a implicațiilor pe care le au asupra veniturilor îmbunătățește calitativ decizia întreprinzătorilor. Fie că este medic, investitor sau fermier, o persoană are nevoie de elemente care să le faciliteze înțelegerea modului în care își administrează averea în scopul obținerii unei cât mai mari satisfacții și a profitului din activitatea lor. Teoria economică permite oamenilor să înțeleagă principalele probleme naționale. Ea descrie, explică și prevede funcționarea economiei. Pentru majoritatea indivizilor, factorul decisiv se manifestă atunci când cunoașterea știintifică este folosită pentru elaborarea politicilor economice. Dacă teoria economică nu este numai o acumulare de adevăruri autentice, economistul este confruntat cu mai multe ansambluri de interpretări. Dar o privire atentă relevă faptul că între economiști există un acord larg asupra numeroaselor întrebări ale economiei pozitive, îndeosebi asupra problemelor de microeconomie, precum sunt importanța pieței în procesul de alocare a resurse148