Brion, Marcel - Pictura romantica

VIII. iNNOIREA ARTEI RELIGIOASE tuclasd rnoda barocI qi de-o cucernicic rnai plas-
l,icd decit vcciria sa galican[ si jansenist[, imbina
Ivanoe, interytrct aL n,isticl,smu[,u.i rusesc. Goya tn arrnonios o pietate sincerd si-o senzualitate eta-
lat5. cu candoare. Aceastd familiaritate cu ccle
lrt;ttit ctL c&rn,ea si cu, su.flettrl,. Williant BLake, u,n
intim, al profe{il,or si ctL ingeril,or. Eulatia de ghea{ir,: religioase, sfinlii si chiar Dumnezeu, care lncli-
Ingres. MacLona Si:rtinti, inspiratoarea artei rr:li-
g,ioase geril7a.ne. XIari& Albr:rtii ( soru rrtil,ostipd r nase arta italier:icascii spre descrierea scenelor fanli-

a roma,nl,isrntr,lni. Conlreria Sfi,nttil,ui LLtca sI ttu:Lt- liarc incorporatc in rcprezcnta{iilc sacre, a cori-
r eenii. N cr.tt:atolicis null, ron t(rn. t,inuat ldr[ ciocniri qi f[r[ intrelupere de-a lungul
intregului secol al XVIil-lea. Chiar dacir, cel pul,in
Cu excep[ia reg'iunilor: catoli(e din Germania 1i 364 in formele saic exlerioare qi in pictura pe care a
inspirat-o, acest secol a losb mai pulin p[truns
din Austria, unde nlarea decoratie baroci a biseri- sentimentul religios dccit secolul lui Giotto sau

cilor a cont,inual s[ strulrrceascJ rljn plin, pictura al lui Nlichelangelo, in ltalia, subiectele sacre cons-
rcligioasri curopcani se baslardizasc in r-,rilsul tituie incd temele cele mai frecyente.
secolului al XVIII-lea ajunginti ltr forrne golile O pietate instinctivd si spontan[, un atagament
ereditar fa!5 dc parohia familiald, de min[stirea
rle spiritr-ralitatc qi din cale seirtirnentul sacralului
tlin cartier, de sfintul ocrotitor al casei ofer5.
lipsca aproape cu desivirqire. Operelc hii San-
l,erre, ale lui Subleyras, ale lui Restout,. ale lui actir,itSlii pictorului prilejuri bogate de-a indrepta

Carle van Loo lru erau relig'ioase decit cu numelc arta sacr5. a rnomentului spre estetica la modd.
N-are cine stie ce importanl[ faptul ci in tablo-
qi pentm c{ fuseser[ r'oniatrdale ca atare. r\nt,i- urile lui PiazzetLa si ale lui Tiepolo, pt-,mpa gi
\.oluptatca ocupd mai rnult loc, dec'"ib cmo,tia
barochisrnul francez, inspiralria asceticd a janse- contemplativi qi reculeasd. Sentimentele con-
nistilor de ia Port Roval. exaltalea prrtcrii mate- tinud s[ se exteriorizeze crL o evident[ dramaticd,

riale a rnonarhului si a pidcerii de a trii lirsau vrind parcd sI biciuiascS. mai activ emo!,iapopulari
putin loc pcrpetuirii ;i irinoirii unci arte cu ade-
care, altcum, ar slihi, gi s,i foloseascd pl[cerca
r.iirat sacri. Formalisrnul punea st[pinire pc acest,c
conternplaliei scnzuale punind-o in slujba divinului.
tablouri rigidc sau de o agitalie teatralir ce r1u
rlspuiidcau nici unui crlan liiuntric, nici unei Cu toate acestea) estc irrcontestabil cI scenogra-
fia pateticd si retoricl a lui Solimena, dr5.g5.lagele
inclindri suflctel'li cu adeviirat pioasii si reculeasd.
i'rocdite inl[crdmate ale ]ui Pompeo 13atonl, cale
F ranla clasici qi rococo nrL pirca s[ li simlit au preschimbat deqerlul inlr-un salon, qi cdluglrii
demoniaci ai lui N{agnasco, care introduc infernul
lle\-oia unci arbe religioasc. Tt,alia, rtontinuind impe-
in minS.stirile lor suspecte, nu prea au nimic
comun cu religia, in sensul obiqnuib al cuvinbului
;i in accep!,ia plenar5 pe care vroia s[ i-o acorde

romantismul.

llacd, ar fi si consider[m reprezentativc pcntru
trrta religioasS. a secolului al XVIII-lea alegori-

ile reci ale pictorilor francezi qi exuberantele ser-
bdri cucernice ale italienilor, nLr yom gisi emo!,ie
sincerii, desigur amestecatd cu multi teatralitate,

decit la creatorii de ceremonii baroce din Germania

165 ;i din Austria, cam intirzia!,i fa![ de italieni, dar

olerintl tocmat baror;ilor italieni tirzii prilejul de-a n-a exisl,at o art5. religioasa barocl in stare sa
transplanta pe alt, sol o esbeticS. pe care proplia
lor !ir[ n-o- mai dorea. Studiu] marii decora.tii facd tranzitia intre bizantinismul tirziu al picturii
de icoane qi un spirib modern vrednic sd-i-insuflc
ecleliastice din secolul al XVIII-lea germanic aratd o viald noud. Prizonier inconstient al formalis-
c5. in centrul tuturor problemeior plastice si pi,;ttr-
mului tradi.tional, secnlar si tiranic hieratizat,
rale ale barocului Eerman se afli o dorir-r!,[ foarto Ivanov a incercat sd se eliberr.ze de aceste deprin-
infldc[rati de-a lnfaqiqa, cu mijloacele cele mai deri ale spiritului gi ale miinii ce constituiau mbste-
isnednrs[zilnlicl !c,eec,asucp€reasnlaetucroanlusild, edrca-tacfaacineexcpornicmrcatb, i.l9.i
Chial in momcnbul cind in aite ![ri era in dec]in. iniiriemait.aimseproSv.lrpiteoaNrlceqatenruuml Dcriooansiseileorggi"epneerRaluiibdliaorve
fdrd s{-qi pund vreo problemd cu privire la estetica
arta religioas5. invacleaz[ Germania cu cupolele qi la tehnica 1or.
sale inviitejite, cu arhiteoturile sale demateriali-
zate, intr-o tentativS. infldcdratl de-a atinge qi Drama lui lr.anov consta in obliga,tia in care s-a
aflat de-a incorpora, in sensul etimoiogic al cuvin-
de-a cuprinde infinitul, tentativd.deja romantic[. tului, un sentiment romantic, auteniic qi infli-
pTroeazteenteelalnaurailceetqetmi mpcararimbeanrtoucluiicrloinmsaenctiocluslinatl
cdrat, intr-o formi rece si de un clasicism steril.
Nu putem renunla, oridecite ori se ive,ste prilejul,
XVIII-lea, Maulpertsch, l(remser-Schmidt. Zim- sd cbmpardm aoademismul de o inddrltnii,i.
mermann, Troger, Winck, fralii Asam.
aSinlgousrtelpere![zrei nintdcianrempiocdturaaurtoernutaicnt;ici tiarceltiigviosainstl did[ a ]ui Ivanov ou lirismul delirant al com"puan-l
tIrllrainila-a$fi lGcuertmsainaia,fodsetqicpoSn.dtruusnddepreeadeirieicnltiaicdeeso[e- triotului s5u Briulov, autorul unei uriape nucati
dPeombrpaeviuulru[i,rocmaraenaticfioisntfdpliuqnlncdtuul ltdime eploi rzniilereaalel
iebite l{ristos pe rnalul Iordanului de Alexandre celebritdlii sale. Dar in timp ce Briulov-era servit
de un brio rapid si fericit qi de un fa presto de
Ir.anor., a clrui pregltire ;i ereou{,ie a ocupab decoraLor de teaLru, lvanov sc sLratluia din ras-
aproape toat[ viala acestui romanl,ic rus tr"ehuie
ciucld!,enie, cdci puteri s[ armonizeze niqte idei destul de simple cu
piir.it- ca o simpl[ el a urmat imagini din ce in ce mai complicate qi impor'i-
ilrumul roman al nazareenilor qi s-a irnpotmolil,
intr-o misirrne lent5. si istoviNoare de 0are nu rate de sorupule de arheologi.
Amindoi ruqii au
cra in stare sd se elibereze. r\ltminteri, I vanov fost marca,ti de pecetea Romei
nu-i o pcrsonalitate neglijabild; el imbina un de la lnceputul
secolului al XIX-tea: amindoi
l-au cunoscut acolo pe Overbeck gi pe Cornelius,
sentimerit religios sincer gi pasionat cu o voin!,[ dar nici unul dintre ei n-a inleles lectia de modestie,
ile reprezentare incd inrobitft unui formalism clasic'
si triiiutar helenismului tradus in limbajul plastic de pietate, de fervoare a' na"u.uinilor. Briulov
al l.,i Thorttaltlsen. A spune, asemenea lui 'I'hor- qi-a pictat Pompeiul intr-o atmoseferd de oper5
r.valdsen, care era prieten ou el, cd arta lui Ivantlv fastuoasS., cu amintiri prost digerate din Potopul
Sixtinei si din Incendiul de la Borgo din Stan-
se bilbiie, inseamnS. a nu erprina decit par(,ial zele lui Rafael, preferind sinceritd!,ii un bel canto.
sbing[cia cu care infrunta problema supt'analtr-
ralului un pictor prea silit,or, prea congtiinuios ;i Dimpotriv5, pentru Ivanov, veridicital,ea senti-
mentului lnseamnd totul; formele n-au altd me-
plea abil. pti,-, .t.'.niitefi real'e, dar gi'mai rnuit' riire decit aceea de-a vddi in cel mai mic amlnunt
ile ambitii qi dc velnitel,i. Ilrislos pe rnalttL Iordu'
inenaulucai"ruitidseatsuieel,io'lqaiovpipeueitera[murtneroenagtirlcteaeta,pryefiiiplciptausrleitctoii de suflet'' fiec-are nuanld a acestui sentiment. La drept
punea in r-orbind, exist[ aici foarte put,in romantism qi,
366
in Rusia 167 leamoot.ieanaautleizn[timc areiligpirooafsu5n.dd, tot atit de pu!,ind

ln arta lui Goya, dimpotrivri, constatdm asocierea ilp;;;.i;; il;il;;cfa!l.sniiyr{nllrf.ainueijprt,tssu,a9oc,ictaqmr"noemryeaiese,:idtra,-a,IricasfrEzda[ruclfr'irieeoddnstrnrei,clnvcscclFijsiainrLadllrarooeiocdrs,rsrlzeioudctdfseaarmfaluymrsena.mttiaip[urr,Lorr..a]aicoaorc,ao;s"ttta"rid,oiairo;,e'.<i,,ul,r".;o;1.ib;t'nsrg";.u"i;i.;sueic;;;"tr;-lailriu;]n"$t';;td].iia;a,.p,hd*'plie_trgr;di;o",apio,p;uatdl;iuaiurirrcc.aornSluztgautmsi,;.SI-"rr;duoav;lEao,t-ilI
unui soi ciudat de naturalism fantastic in Cumi-
ncc[tura lui San Jose de Calasanz cu formalismul tgdmfcuJ,aaerl"t"iu(,n,lloultiuu,uraull.uc:ddmilinjie,nerdIserqpslalilrga"cienieoel!arnsix_s,et:tarcddG-dceoo"Usm..riu;ri.'a.iadprirtierelrco,pea,avrvi,,on,e,c-lirafarilirpae,ioarc,nirtoaaq.r,rdnt"rirpdi'e"raagsrrla.".aitJr>dpe.eaiSs;ec,cp.anai;rnrt:;_e_i-

rococo din primele sale tablouri pioase, inc5. impo- r]o:^a,"r1u,irc,a1:e:iu"l"anif]um::r-"ill,liol,alc"ri,str1iad,.tunepafar.iromr;uafaasn[q.ai"cpri9aclt"uo.lr",.iiouit*ri'nflia'csirni-,.dio,eocrunev,dlaercivloiaa_

vdrate de exemplul lui Tiepolo l\fadrilenul. Por- iit69 nadls-reisop:rjllacaai3cG1r?lerlii:i,lilsilrtaue_ernl^1plct{s.luaoi_{atcu-irr:1a.tr.tL1a_1.cycu,rl,*al?,rans^aoeqaf:aor,:artt""r:Lsfndri{:d1ed,ut:j-u.ln^ececf-lnted,G!i!nonoa--,nsa:ilcsci1reanntart:o;coatldgrcoa.rm":aarlasc_tageeperalVutljiurlmuuer"cutcao.tledaF,ubneadlsrlnnriettu.prpcrb-,-latdrlesotcunoenieimueucert.pmrhfsarstelau.il-ailecuaz.ireiro"crti,asadtloacirosintlrafvttnf,adratr,li,iideesrsa.nimdtoXeu,cujgc,ge$ilcitoenriiuoncsaLiitr.ptnvnrlrauceImvr_rdrrrr:isdearvs;a,tneairuipinueriiiadarpmandggnerai"re_c.rnlteetse,1idiaoip"tlaec,tLcprfad,ptuiorLo;,acitnc1;i;iirlem;.ujp,grr-qeib;rdrutlromr"snui,:rrim?rsi,;tzliai.i,o;ir;nti;f;melat"a,_;;e-,;i-dr'csinrapr;c;ru.;lcioq;ie'a;sedi,ti-tJ';riadone,;jr;imilue;.l.'o"isre;n;cl;*faJaa{ip*';ljrirl;vte,U^ca;ah;i"ed\"d."uteii(;e'i;ael,ir"ll.oi;orc-os.s';agru"-qtt.-raselsGiifu"irjiidOaritiib"'la;ecrierqaoiinmrsqn"gudisajas_.v,cdistditoteiapipiUatelat.araenuua;uerrrt_dbcrqcflme,uol.ltlciaeecu1iaantl;ireitazptorLaaztisial"r.a.dn.lnnre.:reuntrn,adooriuedtifgdcc,,;1ilr(ia,io__l-eroru.ci,il,_i_acl:i__

tretistul de curte, autorul cartoanelor de tapilerii

de la el Retiro, interpretul amabil si elocvent

al plilcerilor populare qi al eleganlelor ordgeneqti,

era r[u pregitit, prin caracterul si formalia lui,

s5. creeze o rnare artir sacr5. comparabila celei a
prcdecesorilor sdi din sccolele al XVII-lea gi al
XVIII-lea: avea un spirit prea laic, foarte pulin
clerical, si, fdrd indoiald, inc[ qi mai pulin <r spi-
ritual >. Trecerea de la rococo la romantism in
tablourile religioase ca qi in portretele si in compo-
ziliile sale imaginare, se opereazl cu repeziciunea
si violenltr pe care le determind < criza D surve-

nit[ cdtre sflrqilul secolului, criz[ pus[ pe seama
ucaonrno5gr.mticianas,utdzseulrmidbae-trearsiladaluegm-i ofrbraaonlaecl:aoqfdoielc5upldeperuoerdmruuasp,citni[arter-iiaon
Spania a armatelor lui Napoleon, odrasla Revo-

lu!,iei.

Totusi, nu se prea poate vorbi de-o cotiturd
spirituald, cdci gindirea religioasd a lui Gova nu

pare si fi fost marcatd. de aceastd criz[; constat[m
cel mult o rdsturnare in conceplia despre via,ti a
artistului qi in filozofia sa, dacti intr-adevdr putent
vorbi de-o filozofie in cazul unui om atit de indi-
fcrent, credem noi, fa![ de ideile abstracte. Intre
tablourile pioase dinainte de <r criz5. r qi cele care
o urmeazl, nu existd nici o asem[nare. Primele
sint sclipitoale, facile, voluptoase si pe linia vene-

lienilor; Goya apare aici ca un discipol al lui
Tiepolo si, in mod exceplional, al lui Tintoretto
sau al lui Tilian; nimic nu aminte,ste ascetismul
funciar care conferea picturii sacre din Span^ia
o m[relie auster5, tdcut5., trufasd, distantd. In
Goya din prima manier[ ne afldm pe acelaqi

plan cu o concep!,ie a sacralului puternic legatd de

pdmint printr-un senzualism afabil qi aproape
gurmand. Chiar atunci cind picteazS, in tradilia

lui Vel6zquez, Rtistignirea aflatd la Prado, el 368

qLcrs, firrii cru!artr, tob rrc irrbise si lespetrtastt asast:rslttslgl'pr:,d,trsnp:let-r'idrlJlouu.Tci"erir\'fruaanteuacoaee_el*tlitG(a:uptsc{nsenotl"tsi\i1;.a'crtb"cgtir'h^3tee,ar.tarrO,soTLa,rilrrfarjrrJit.tqdiilinr,lllItrL:lcri1.tlracrl.'Ltl,nce"sptutd:ittlrr.tJr,irlullilar;lnnuittieeru,g1dtlu'rriar.lsciuriclburl.nricar-edtmreigmcsuit,utnouceerlrsrrzodl.l:unallrto,1r,lIuilrSattiite[urgtdbmlfgiuia1blvaiiosoppsrnltasrie,lraisairostunLanflgroarrnmclrilrisoicrainltlrheiri.uorciiicinla,-intee,rnsraIlgAnDalaitelita.rr\stpi,utia.g,crdrrrsrnlil',ltaisonoeuaos:arddsen,lsceatiappiaoPrbiio'erlaairiu,pGrrtaeglabrlliarrsserieecnaral.otiirsopfiiLp.iabnuli(liai.izu'ifinfv5:lr,eie.l,ccaiserrte,ca.c1'j\dtiarmei.aanra.tcotlitriiltatr,r.iiinaesg';iriaeIr-s.aerli.r,,;ucrclleipl,'ir,iuiiai,iatei.luisrsAri*'_t!rrliii,r,peo-lr,erz.pirpa,uiiritarrtn,,ir"iiaurcziIa,e,elti.ic-dtla.al,t,ieuaaieiern,i,nrt,talnGnri,inui\oeivrirtnrni,ens,rr,roeittrip1ov,u,,socr,-ti.tg,rrr,alarrrd*i-1,.isuiti.irzi(urer0"onist,r,,c..al,rri:lsliiirantn-.rururrt1ieuL"ajrrtri-1,.ut,rlrei,,nrli.irJrrr,lritrntn,.ee1aon,unnire",,uiionsien.rr"aii"ici;"ciirri,orallt'ps;d1,eairihlciaoihrrpe_ini*iiscrla,i,eet1r,;.eir,,aai.,irrar,;itst.aa,u;rrlptt,f,rsrliplreggilrivlrrotetm.*;cslip(io:,gius;neill,o_15*rviiu)tn;i,,fir,ra,tcsra.isita,;zuuiaIeecr1"_t._,,iiii,ua-l._n._i_i,r.
pe vl'emuli qi ar l'i arulr(]at in aceasti lar.d fierbinte
rof{L|ri:;tzrricnen'iita.dcale,{si!s,t)l,,rcin.rr'c.,liseunDhrmclricsuirti.rs-un.aureilgrntllrtcltcdrirmrlire.nrrearr.rruarlp-ecrgiIrrnornsrsing-ecriic.rinalerustllrriLlh,lnr,iinirrotiis,srrrt.l.arjor,r,sli,riiiuipii,,nIru,tlt'rrs,G"i.sl_"J"irL,rtr.iciitu"rvrls'isin;,lruritr;rrfi_re.r;rau;r.,;,ill;rr,l6rrirrtpsraausi-
de un loc surnbru. t'otrtI povara cxperien!,ei ome-
o-t71 mrg:luIrrscrltlruclrnririara,lirulur':iisuiullae:r(lcailti:,glrnlatd;b.bo,.ujauts^t^Iaenl1rincrrrc\i<rineitn,s,tert,li..srodnata,]iot,j.riitcr,'clssbi]\u.turiiltrrdipioerrtc.cr,ulsrrriedaeEelri.ulscxd.nlvleiipiieaatnsnr,csiio,'om.-ai,sgeraJrel.ofaair,rriturrrtespnri.,lsr1iridareir,imr,ritirountn,oo",rjeirraitru.nenif,,rin)alnrdentrrnnLae-ttfrip,J,iricra,a;elar,ei-ilntiii;jisri'cm;t;t*if,rtrfr;bfi_eeit;a;;i,l'io;L;ii,"rifr;i;,ai.f;;rc;,del;iuii,etiir,sor"niir;esnpn,l"ripr,,icrrnj;orueru;a,Jrruif;,rnaauar;".crr,A,s,t,rp,rsi1.i.a-r,,iii..i
nesti.

Cuminecd,t,tLru, lrui San Josd din Cs,Lasanz si llrlslos
irt, Grddin,a llldslinilor sint posterioare t;tt t reo
doudzeci de ani Adornirii Xtuicii. Domnu,lui d.e la
Clinchon, 'I'rdddrii,lu.t Ittrlu de la Toledo si Fl,orid,a.
Celc petrecute in cei tlouirzecri de ani Ie cunoa$tem
din picturi si din gravnri: acest senztral robust

gi dcsfrinat s-a cufunclat in lumea umbrei si a
r.rmbrelor. Cr,rmineciitura lui San Jose de Cala-
sanz n-a fost, pitrtatl dintr-o ini{iativ[ persorrald,
ci pendru cti i-o cornandasc o mindstire din l'la-

drid Ei pcnttu c[ sfintul pe oare il inr.itau sii-l
glori[it,c cra ;i el aragrinez. AceastI analogie l-a
ls'irici custue.visitnrleitlulurltciliriiczeacptartuartbipnleeorus-locnsratij,uoilnasditiiuemv,iprnraucl,opSemfaupsnliacuenrrauo,l
sfin{enici sau chiar at pictelii, ci numai-si nrrrnai
pe accla al mizeriei omcneqti.
Sc ql,ie c5. dupd (re t,riii$e in neprih[nitti cucernicie

pinii la virsta de noui:rzeci de arri, sfintui a der.enit

infilln si riu m.iri cra in stare sii slujeascri singtrr

iiLurghia. l'lcrgca atrrnci sI asculte slujba in rnijlocul
copiilor dc la $colile
pioase pe care le intcmeiasc
;i se crrmineca odat,ii cu ci. Identificarea hri (iovtr

r,rr pcrsoriajul slu nu rncrge pinii lu a insufla ac:cstei
picturi srrde si pdrnintii, iluminat[ de t'ilevu
luruini lumegoase in care s-a recllnoscut pe lmnI

tlreptate o rnostenirc de la lil ()reco, o ernolie
spiritualir autent,icri. I)cshrlim greu sufleLrrl ce
sllSqluieqle in acesL l,r'up jalnic r.ie biitrin. la carr:

s1eri,:g;tionludlesae lgainpdreoaporiuulo lugine indurerat,ii aga clrm

siiu trup. Aceastii spairnl
l,ragicd a imbSl,rinirii, de rrarc a sufer,it, clesigur,
qi Remlir:andt, in aceeasi miisur[ ca 1i Gova, dar
pe carc pictorul olandez o e-roroiza st,udiind pe

el insusi, in nlrmeroase autoportrete, procesul
rlegladitr'ii ltzic,e. El innobila acest proces in
momentul cind, uitind cti e r.orba cle sine gi cle pro-

pria sa dram5., nu mai r-edea decib un bablou.
iar irnaginea rirsfrinti"r dc oglincld ar-ea mai putinii

absoarbe qi diger[ trupul care se prabugqte trep- Nici un fel de spiritualizare nu intervine pentru a
inllla experien{h sensibil[ mai presus de material.
taL si caie, liic et nunc, incepe sd coboare irr cu incapacitatea de-a se mai bucura de
Odaie incepe suferinla, gistind in plus anumite
lumea umbrelor. r.ial[,
Autoporlrcl al lui Goya, aqadar' atib in Grddinu
q-cioinnfeCsiuumneinedcedtznttlrda[,jdduai.trdu, nm5a.urttuo-- zone incerte in care bucuria de-a trdi qi suferinla
Md.sl'inilor cit iaqsi t*fe.flrii-nireI).isnp.laprraot,esf*"gri.ii.nii" qi e!.rt.l"' lntilnim

oortret moral, Caprichos rnomente
ic.'*iur.i.br"ratu!,"elneaeb-pdauenttpiinodnlreetaia,tzecSua. letq.oiotvmtaruulpumiuucl orcipel-iensqdeit-,unSrre'.lrlrugaieut i.ctq,Ii
cind yoluptatea atrage la sine durerea, aproape
inevitabilf ca gi
cum aceasta ar fi compJementul
necesar celei dintii qi mirodenia aleasd a celor mai
viata a fost eal.titPrdievirneeaomreitnlocsitd[ ecaasreprnduqizd5e'renqete-
dreapt[ cu frumoase cispele ale sale.
Acest mod de a ignora aparent sufletul, conferind
in cerul negru nici o lic[rire de speran!'i, rn5'du- caracterului qi oplrei luf Goya un fel de brutali-
larele zdroiite de obosealS. tate sdlbatic[, n-are nimic comun cu filozofia
qi tristele, voinla

drseeeaaslsicscum[mnrepealinpEiti[nl tpgo[ittro[screi.nMadrauprniui ttsreupapa^nfgiioaltmia.dissint.1icss9eincporadlucbleusa-tl din Secolul Luminilor qi nu constituie o intenJ,ie
esxi lisibteenr[!aculgueitaDreu.rnSneepzaerue,
XVIIJea eiau niqte naturaliqti care tratau bucuros cleliberat[ de ateism c5.
un tablou sacru cu deiagarea cLr care ar conLestd
fi tratat Gova nu r'i

o natur[ moart[, dar de sub aceastS. opacitate inioraeqfutezdrealcigesiatu;iaindomarodatriinbcuotenlqetiepentc, airleI'ieldeerescuub-
tr[sdturile-iui Saturn der.orindu-Di copiii si ina-
tmaupma5.isinr5e.[taocalairserte[deqeriammsaacitinemtleieaiatersIrziaabcl[ilalelleuavluitiina; tlcoiehtdiaseerauipnnlsactreaao irrtea trrturor pe primrrl qi cel mai s[iEictor dilltre

ci, Hlistos. irtia i', Trudarcu lui Ittda, dutind dirr
1798, constat5.rn acea laturd omcneascti vreil-
accentul unei-chemdri de sus, o energie nel'[zutit rricii de mil[ a unui nefericit care nu este Fittl
ce irnplilca actul misterios, potrivnic legilor lireqti
afl[m Domnului ci doar un bict predicator ambulant,
ale m'aterie\. in Griidina Md.sl,inilor nu mai unul dintre acei profelri populari extatici qi vizi-
decit materie invine{itii, L,iriuitti, singerind[, ce
qi-a pierdut inf[{,iqarea omeneasca qi-i.gata sd se onali care r[t[ceau cu zeci]e pe drumurile Paies-
p..t.hlrnt u in pi'af si noroi, nemaiavjnd de dat tinei, un gidi eparloissttisetiinogaamcieqniilonre,ncor[occi itinldsaantsapmrabdldu
iui Dumnezeu un suflet, ci doar o suferintS. nemd'r- riut5.tii
capacibate nemS'- umanitateafeste rea si proasti; aceasta c concluzia
Einit[, o nesfirqi tI mizerie, o lui Goya, care nu-i o metafizici: qi
decx-pae1riienne!f,ci lcicliabtocrllitcI aqrei omul Coya fucea filozofului Si pentnr c[ liestia]i-
iurata acelei apbitudini mai pu!,in inc5. o misticd.
cruda tIaittaetaeaesotemfeonaeratescadpl riona'fprLe,idparrienurialutuiraIuedia, ,decabrquitain-
itsnuinmridlostlcr.uvtinearlipamoctaraiivp,iltee-ctot[orfepei.raticcadireeiniinnecdiaanttt5[le.tccoeiatrienucnaeitzasvimosd-r'
loate compoziliile in care explodeazS. paroxismul
cruzimii, Dos de Mayo qi Tres de Mayo, gral'urile
rur.."i de infringeri, de umilinte, tle lrustr5.ri, de din Tauromahia, bala-
tdqtiduieli qi dc- refuzuri' Acest echilibru intre mrlinucDuezrailsetreqlei Rdzboiwlui qi
,.ilir- qi spiribualism pe care piclura a. reu$it s-o Inchizitiei' . ., fe!,ele
mentind, de la Renaqtere pina Ia sfir;itul Baro- tribunalele
cil[ilor lui-Hristos se apropie pe cit o ingdduie
cului, este distrus aici din cauza sl[biciunii supor- fizionomia uman5. de botul jivinei, ldsindu-ne
tului religios.
Care este religia lui Goya ln realitatea. ei profuld[ ? sd prevedem in cele din urml o metamorfoz[
posibild, o identitate mqinoasfl intle bruta umanii
Exclusiv aceea a omului qi a omului care sulerS"
)73 si bruta animal5.

Suferin!,a nu spiritualizeazd victima. Pe mdsurir exnlicarea l,tr{,uror misterelor pe carc dulgherul
niciodati s[ le in{eleagl in
ce_se incovoaie sub poyara indiferen{,ei sau a absen- "v,iientii"i "staolet. dc om sinrplu qi dc treaba' tot cursul

teisrnului divin qi-a caznelor la care e supusd. dc de- a genif
semenii sdi, ea golegte de tot ce ar fi spirit, ajun- flu*ii"tGfao-vpal"; tuinr5.oepsatceitdaetcpaarteei
devin[ un noroi aproape inforrn, ca irr pdnr^inintifed.li,qautentrc
gind s[ Miislinilor. irrtre l{ristos din
tn Grdd,inu f;bn;u;;o.n^;iE;^e';;bt?;trti5lpidr.u.c-fpe-;.nra"eltsziinseesoniitnrtsauatocilraiansirlinccnaseil'i,pr\iei{snracinadbgqremuiizdrainu,recIrEd'ipatDi'rnrreiaelaoccrjSamar'v.reaaejunmseacLdrlivaerifroginecroiuaa,-
Ilristos
Triid,area lui lttd,a qi ccl din Grd.dina Md,slinilor

s-au scrlrs doudzeci de ani gi-o singur{ noapte la
(ielemani intre miselia invir![celului qi p[rdsirea

lfiului de c[tre Tatdl sdu. l'rumusei,ea emotio- ina;rit;uAfin;eddacelamtlluamtauilnaBaceensscptouirviiiatdu,aedlteis';tirlnlmbadmtteiiirltrufatl
nant5, demnitatea ;i nohlelea pe care o mai pis-
o apropiere
tra I{ristos din Toledo au fost distruse ln aceastil
noaple de lauinri ;i de stnge. Tr[darea aposl,olului esr;i'la-s;eil'dCl"i
dri ultirna loviturii omului care s-a prdbugit in f"""titot sale furnegoasel Euti;tll- sfintului 1-ran-
gerrunchi aqijderi ttrurului impuns de moartc de *r.r;iititt.o',i-"rai,"itti'oif.",ni-cSpsa.fnirisrS'i'et,i,bria,stsimai npaoctedclieianir"\orfemunlegenctiera;qr,.rtliesixnapcrcriuamreill

suli!a matadorului: un animal, nimic altceva,
asemenea rdscula!ilol din executia cle la Nladrid,
nriuciti, irrdobitocili de fric5, in sensul iiteral al *fiqi; po"ttu a-ryi clesihidc pritr obsta*olrrI dens
cuvintului ; rin animal care nu mai i*I"io-tsf":ilif.t:tieiNi vcimaolreibcaaasppieruerrnpdgunni [cstloicmlrepinvluulcnXlceIroauabnritleecapaislsefoi'nsduttfdilleiur-ri
mormanul de carne este decit un
suflet mor't, in zdrobit{ f5r[

lecuirc posibili.

Dac5. vom urca rnai sus in via!,a lui Goya, dincolo viata rle zi ctt z\-a unei familii de lirani &r&$i)rleZr'
de acel an 1798 cind picta in acelasi tirnp curte-
irialiitlcite de durerc, ncputincioasl. din igno-
zanele cucernice de la Florida si Trddarea lui
Iuda, p\nd in anul L787, il vom ictlea executincl ralta si supullcre in fuia srrferirrIei 9i-a rnortt.t.:
in ristimpul aceloragi citer.a luni, lumiloase si ;o;';c;;r;o,il;in""liii'otrtaiditirIionnualthil.,iiiitr':colrorqcli'et'rdLitnat'at'laprrotb'iiarubtila,
sclipitoare Pradera de San Isidro cu eleganLele ..f.i"it" houe viituli teologaie, sperair!a si nrilos-
tenia, ii erau inaccesibile.
ei pline de farmec, cu depdrt[rile ei sidefii qi ,'t.tu't"i GoYa nu replezintii nici un
perlate, ,ci Xloartea Sfi.ntulu,i Iosif, in lata cS.reia a;a.dar''-dirr
e inutil sdainvoci arnintirea caravaggiqtilor, c{ci i,nno-uirom"nole,a;".InetCtlxciaccruieiae'uicpdtli"aeo''rennuiaololelsiinanD'rcroeaisrnrcieltrulrait-lpaauitcrtat(ulrug{rs'icaibnrioedulilisugs'ii'ocipsaooisateltil,le,ssrpiaaaaut-rr

naturalismul abrupt qi tragic al lui Goya merge
mult mai departe decit ei irr descrierea unei rea-

litd!,i de-o umanitate mediocrS.. Construc!,ia acestei im-ua"tic"et-iuntcaerxeesm-pi luclu, funn-aduataelinl' sRaodminacnitmismileulclrnau-

piirze e destul de stingace qi de echir.ocd pentru a inspire o ar1,ti religioasl in Penin'sul[,

nu recunoagte in ea r) comand[, ca atitea aite erf foarte pulin religios: intr-o lgarir
< tablouli pioase >, anterioare acestuia sau contem-
currabit si.
porane cu el, qi o comandd acceptat[ probabil in fusese intotdeauna puLernrc
"c.[uci ci insuqi
sild: nu dintr-un imbold al imaginaliei qi al in care catblitismul unde Biserica sc arita lesne
inimii. Aldturi cle muribundul pr{buqit in pat qi si lipsit de rivali si
crispat de zvircolirile agoniei, o feneie care este iaid*e",siei.oari,reavortluiq{,ii,oiinamrcinuatrtiprulte'eaitdr edaecluitris5l'ibsec rraclveol-t9ei
Soala Neprihlnitd qi un fiu care este Fiul Domnu-
lui. Spre acest Fiu iqi intoarce fa.!a tat[l adoptir.,
inaintc de a-;i da duhul, vrind parci s[-i ceard. 374 impotriva ordinii stabilite' irr J'-ranta unde'
t75 se prezentau trlt,fcl
f,ulrurile

dimpotrivi, intoarcerea la religie in literatur{ si banal, care ar fi suspeotat elanurile mistice qi
in artd fusese precedat[ de-o lungi de
perioadd (rare a prelungit pini qi-in arta sacralti rlceala unui
sceptic.ism liber cugetdtor si ateu, in spiritul Enci- stil oficial. Cei mai mari pictori rornantici fran-
clopediei, c[reia ii ur.mase persecu{ia biutald intre- cezi nu manifest[ decit un interes destul de
de Re.volulie: poJiLica anti,llericule a lmpe- scS.zut pentru religie ca izvor de art5, dac5. nu
rlriruinlusdi coritrjbuic si ea ta inteliqarea Restall.ali*i (1a emolie sufleteasc[; numai mediocrii devin
furnizorii oficiali ai biiericilor qi ai min5.stirilor,
ca o intoart,ere la fervoarea unui sentiment reli- si doar in mod cu totul erceptional, atunci cind
gios oficial. Pietatea oprimati, hiituitd, peclep- ie acorclI cornanda pentlu Ca'1,cla Sfin{ilor Ingeri

sit[ cu moartea qi condamnati s[ *e aic.,rrd{ tlc la Saint-Sulpice, e rernarcat Delacroix din
pentnr a supravietui, poate s{ infloreascd in voie
odati cu dinispilaergialialitapLiced. iOcilroigrinceaarenoelseiglisiueirriii s[ se
rrrullimea cle salahori cuminti folosi!,i de obicei la
rcfugieze bru- n..ri g.t. tle lucrf,ri. Nici Chass6riau, nici G6ri-

bale a revolulionarilor a fost cdutatd, dJasemenea, cault iu au giisit in subiectele same acel imbold
nineindielilaesStfeecl ocloulmuipLroummisiniilaolrdtsuirfiilotlezouficiigsa-asuii 'pJoe-
gi acea inspirilie pe care si le doreau. Orientul,
ipn-iaicaLnimudrpaEinii,ssfmopraeici apa,ilceinsto,srpdiierssadct-AoIpvdeareidredaavpepene[Diusura1mjunllaeupzi,oeluceaorine-
preo!r sr ddeevodtAiurnime dctuoriui rdesobi itsleereicrin. oXtiletuilntidus-iaou-
intors la
qinatmi oqid. unul acnellamtda.idefi.rensocs,tadlgeieasqeirndeenercam, uss-at;ainretosrsi,
la l_aepsoctialurlecliagrioeaisi i prin excelenld, Evul Mecliu, npaontutarii.nL;iblsedausa, caraulizoepzues muntii .Iura sau p[durea
qi era propriu qi materializa in pictririi religioase o con-
curen![ triumf[toar-e. Pictorii geniali erau lip-
siti de-o religiozitate organic5, iaicelorlalli nu li se
piatrd elanurile sufletulul : goticui. cceurciamdaegciirttao!"ieavlraevileigideeicedneLastqai tm. oCdeeiramLaa' icmonaforirmaul
Pe cit se dezinteresase seiolul al XVIII-lea cle
subiectele religioase, pe cit le surghiunise, cu o
Iurie sectard, David ;i qcoala lui in'favoarea unui incercaf o oarecare stinghereal[ in traducerea unor
emo{,ii pe care nu Ie simteau sau care nu-i i*Ptg-
clasicism anticrestin, pe atib de ziei loisi se dovedesc ;s;io;;n*aEu'trl"edcitefloaanruterilepultiuinr.oO..,coorepciteittuadtiene( clasicd,
ci*,itorii Geniului' Cresiinisnm,t"i reiua temele rezona-
atit de familiare pe vremuri. in timp ce tablourilc
pioase dispiruser{ aproape cu dbsdvirgire din pbirla,>-rin. diriumpuatespirirtiotutlosiii mina chiar in cazul celor
Saloane, romantismul le readuce acolo cu tbptanul, drept cei mai buni pic-
iAionrrdyiifreSelrcigehiioela,fJf'eilura,iinvCarzleeamyireieiis,lmor{ruc. leUlasulcaiS.qGciouusnic.eohamarqodir,i-at[?crSao,1rulpuigai
si ceea ce odinioard era excep!,ional devine atit au
sint uneori exasperati; vom
banal incit criticii
1luei_!i1K_eercaatryd,eoinse1b8it19d,ecasreemsneifipcJaintigvle-ecx5asepsetera<roeba-
sedat > de stacbrielouerli,lei{ibiiszebreicsce-spii.rir<.iOrilrei.inAciotpruotetae cDoerieacctriotuixdiin-eaafddecmutn5to. tquiqiimcipnisetetrait[dea a-l copia,
duc paqii, FIan-
lui

umple cu ele toate serninariile si toate capelele drin caract erizeazd. exact trlsS.turile generale ale
efcorxestgrtatiponadrdrtdtien!,aaiirrda.ddQeeevpalrurattet{mfseacrcucrtaninlddei inadinFFrraaacnnetiaaesi?tr[C,oia.rirrrriaepnX-a
I nicturii reliqioase din romantismul francez, qi

iaptul cd. De"lacroix g5.sea ( un remarcabil parfum

dintesc I in compozi!,iile lyonezului Janmot n-ar
fi suficient pentiu a-l a;eza peste media onestS'
a contemporanilor s5i.
tice in innoirea picturii religioase ? Cum vor reacliona la problema artei sacrale cei trei
Aceastd contributie pare si fi fost destul de medi- maeqtri ai romantismului pictural francez,- Ingres
il
,r, G6ricault gi Delacroix ? Pentru G6ricault, rls-
ocr5, din punct de r.eder.e calitativ. Un formalism 637 .l

t

I

punsul va Ii destul de scurt: ciudata banierd a cu atit mai mulb cu cib comandibarul precizase
pind la cel mai mic amdnunt curn trebuie s[
Sfintei Osmana, de la biserica din Fericl' este o arate tabloul. Constrins de aceste exigen{,e, cam
bucat[ de picturl destul de bund aprofundatS. cu
ajutorul unui frumos peisaj, dar ar putea repre- nemullumit de opera lerminatS., deqi considera cd
<r frumuse{ea, gravitatea gi tot ce e serios si respec-
zenta foarte bine orioe tindrd fatl plimbindu-gi lahil r este infd{igat acolo, iritat de zeflemelele cu
pe cimpuri melancolia romanescd. Cit despre care a fost primit labloul la Salonul din 1834,
Ingres, obedien[a lui clasicti li interzicea revdrs[-
rile sentimentale, ;i cmoliile pioase n-a\reau curn Ingres pleacd la }loma, unde cel pulin acolo, se
MaIlfroliasnttopi,rsiinnptree18c2aa0il,essdiili.capRriecetra.icisdepelpacceuenatprcuieasTct urpimnriiltfeaojarduteeni
s5. intre in obignuin!ele acestui rationalisb senzual.
LIra lui fa![ dc gotic il dovedeqte inaccesibil
spiritualitdlii medievale Esdi el insugi
uezi in admitea mult, cdci il socotegte drept unul dintre cele mai
cI se poate picta fdrd bune lucruri pictale de el vreodat5. E adevdrat
ceea ce
reprezinti. Obiqnuit s5. nu ia in consideralie in
operele lui Rafael, de exemplu, decit problema c[ tab]oul a devenit < clasic > gi capodopera prin
plasticd qi picturald, Ingres reduce toate pentru ingrigtii care blin-
preocu- excelen!,5. ii admirau
pirile sale la rezolvarea ln acelaqi fel
a unor delea austerl qi sar.oarea inghelatd.

probleme asem5.n5.toare. Fecioara cn Ostia, Intra-
rea Fecioarei i,n bisericd, Legdmtntul lni Ludooic
al XIIl-lea sint invdluite intr-o solemnitate rece Cregtinismul lui William contrar celui al lui
Ingres, se impartc intre "utnnUpnr,ofetism vizionar si
in scopul de-a atinge un < stil nobil u qi lipsit de
suflet. Ilafaelismul lui Ingres iI duce la o artd de retoric in acelaqi timp, inspirat de Vechiul Tes-
tament, gi-o imaginalie idilici ce incearcd. s5
iconar, in care tot ce era sincer si vibrant la recreeze Grddina Edenului in Anglia de la sfir-
modelul s[u se reduce la un pur echilibru de qitul secolului al XVIII-lea gi inceputul celui de
volume exacte qi statice. Absenla unei pulsalii
al XIX-lea. Pictorul pusese in slujba gindirii
lduntrice atest[ un formalism comparabil cu acela sale religioase o pastd picturald ciudat[, n5.sco-
lr
al pictorilor tradilionaliqti ruqi din secolul al
XVIII-lea cind copiazd capodoperele lui Rubliov cib[ de el insuqi, cald5., zgruntuloasi qi smdl-
tuitI parcd, o tratare a acuarelei bogat[ in culori
sau ale meqterului Dionisie. Fecioara cu Ostia este I
proaspete si transparente, gi-o tehnicd a gra-
o icoand cd.reia nu-i lipsegte decit o ferecdturl de vurii pe o folosea pentrlr a compune tipografic,
argint b[tut care din nefericire, ar distruge jocul
I propriile sale cirli. Minat de rapiditatea qi de

genial de curbe gi de contracurbe ce dd atita ii urgen.ta stdrii vizionare ce nu-i ldsa rdgazul sd

farmec acestui tondo. J

Ingres nu e de loc inclinat sd aleagS. subiecte reli- mneead,sitteepzteateasinupfaralapleurissoinpaijeerleoaruccaureacaeepair,lei apruompe-
gioase din proprie ini{iativ5; cind accepta, resem-
:l ptitudine britald, el adoptase un soi de desen
nat, sd le trateze, in urma vreunei comenzi
intimpl[toare, el aducea in aceastd indeletnicire automat, lolosind o linie mlidioasd qi parcI lichidil
un fel de repulsie pentru temele in care, dupd. {1 oe urma in chip firesc impulsurile imaginajiei.

pdrerea sa, Rafael excelase. < A face o Fecioard. Spunea c5. < lumea imaginaliei este lurnea eter-
nit{!ii. O lume infinitd si eternd in timp ce lumea
dupl cele fdcute de Rafael, scria Ingres in 1857, {r gcneraliei qi vegetaliei este finit[ si temporard u.

ar fi o nesdbuinld atunci cind nimeni nu te silegte :

s-o faci. ri Comanda unui tablou inf[tisind l/ar- Pdmintul pe care locuim era considerat de el ca
un ansamblu de iluzii, in lumea ideilor. Arthur
tiriwt st'i.ntului Simforiarz, venit[ din partea epis- l "t Symons compard spiritul lui Blake <r deschis eter-

icopului de Autun, l-a pus in aceeaqi incurcS.turi, 378

I

nitelii ) cu ogorul < deschis semiinS.tomlui u. Artis- si pentru nud incit simbolismul practicat dc el
nu se prea elibereazi de ceea ce am putea denumi
tul flcea parte dintr-o sect[ nonconformist[ qi naturalismul sdu idealizat. El nll ajunge rrici-
pu!,in ii pasa de ortodorie. Practica bucuros dqedfaint{ili]eai o reprezentare a sacralului
nudismul adamit impreunS. cu so.tia lui qi discuta lui Rudolf Otto, adic[ a cu r[spunzind
prieteneqte cu personajele vedeniilor sale, regele
totul dife-
rituluj. Paradisul lui Blake nu se dcosebeqte de-o
David, X'Ioise qi Strimoqu) Zilelor; el nu pulea la grddin[ londonezd populat[ cu frumo;i
indoiald realitatea colectivS. a musalirilor s5.i curn tinere fele svelte. copii ;i

n-ar fi pus la indoialS. propria sa corporalitate si I se lntimpl[ totuqi, cind e inspirat de suflui
aceea a prietenilor sdi.
qDiolarinmlaoddeestiinatoBairsceerrieciilaprsimimitpivlietaliel adeetvearnmgihnealicpi.e profetic al Bibliei, s[ traduc[ r'irtejurile Facerji
in ritmul prompt si sinuos al unei miqc[ri expri-
Blake s5. adopte, in tratarea subiectelor sacre' o mind gestul creator. Viala ins[qi eman[ din
aceste furtuni ce vddesc la Blake eruptia si pre-
austeritate comparabili cu cea a nazareenilor; zenta Divinului. El nu se poate abline de la
dar spre deosebire de acestia, care pretindeau c5.
urmeazd tradi,tia primitivilor italieni sau germani, antropomorfizarea forteior cereqti qi-a energiilor
naturii, cdci este incapabil si conceapd altcer.a
cl inlelegea s[ nu depindS. decit de propria. sa decit omencscul, chiar atunci cirid viziunea sa
inspiia!,ie qi de-o esteticS. personalS.. A practicat atinge pragul invizibilului. Astfel, Blake amil-
totirqi linia unduioasS., invS.luind tnrpurile. pre-
teste de acei rnistici care nu-si pot cinta dragostea
lungi qi flexibile in draperii u,loare tu moliciuni pentru divinit,ate decit in termenii pasiunii car-
de ap5. pe care le regdsim in acecaqi epoc[ la nale. Pentru ei, religia n-are nimic dintr-un com-
Flaxmann, la Fiissli qi la Iacob Asmus Carstens, pler metafizic: ea nu cunoaqle decit groz[viile
prelucraLe de acesta din urmd de la Abilgaard,
tcelnlsnsiuq'siemdaarteoraedamziiriantvoernatalreluai Ftissli. Lui Cars- infernale descrise in ilustratiilc pentru Cartea lui
unui <r romantism Iov si Divina CoaLedie, cu un soi de fricd naiv5,

al antichitdlii rr existent incd la Flaxmann 5i care Ei beatitudinea candidI a alesilor din Paradis: Chiar
atunci cind transcrie scenele tr:agice ale Patimiior,
rla reapare,'in mod excep{,ional, la unii germani. R(tstign ir ea, i ntoctr cer e u I e p c t n'unt elc (' a!,u aru,!ui',
aflate la Nalional Gallery, Coborirea tn ntormtnt,
Acest iomantism al antichit[lii ii inspir[ deopo-
trivd pe Bachofen Ei pe Nietzsche, care inaugu-
b renaqtere dionisiacd a antichitd!,ii din colecLia Robertson, cl sterge din ele aproape
reaz[ in care tot misterul supraurnan, tot freamtitul mistii.

secolul al XVIII-lea vS.zuse mai degrabl si aproape Prin aceasta, Biake aparline secolului al XVIII-lea
exclusiv latura apollinicd.
Blake nu datoreazd nimic Evului Mediu qi nici englez, secolul hedonismului qi al ra{,ionalis-
goticului: el se crede inr[ddcinat ori- muiui, oricit de tare s-ar revolta itnpotriva lui,
in lns[qi orici'u l-ar dispre[ui Ei l-ar blestema. Nici un fel
sinile Biltiei. dar estetica sa contrazice adeseori
[ir.dirca sa religioasd. intoarce spatele tuturor de' sentiment religios, aulentic sacru, nu-l ilumi-
maeqtrilor, neacceptind ca indrumd.tori decit. pe rreaz{ intr-adevdr si desenul s[u e prea clasic,
ilustratiile Bibliei prea pu(,in cleoseb'ite cle cele
N{ilt6n qi Sfintele Scripturi. Mai presus de orice,
ale lui Flaxmann pentru llomer ca s[ se poati
el nu-gi propune o oper[ frumoasS. in sine ci o manifesia in el o adev[rat[ lnviere a artei creq-
reprezentare exactS. a ceea ce a vlzuL, in mdsura
in care sv5iz. diuenaeiandsiaviz-tibinielulduei reprezentabil. tine aqa cum o concepe romantisrnul. Poate cl
o imagine care N-a era prea tirziu pentru a reg[si drumul urmat de
lncercat sd-i iluminarea bizantinilor: superstitia clasicismrilui,

poat5. exprima caracterul straniu qi inuman: are "J81 carc impor'5ra din gretr Renagterea. nu usurase
o pasiune atit de mare pentru trupul omellesc
380

greutat,ca pusir pc uncrii secolelor urnli-ltoare. urgen!d imperioasii li se impune acestor nelinis-
Tot iri numelc clasicismului, un clasicisn nlr prea I r{i alegerea.
tleosebit in lonrl de al iui Blake' chiar <lac[ ope- gi convertirea Xlariei Alberti a fost deosebit dc
reaz[ intr-un domeliu foartc dcoseliit si -reflluecrruul
considera drepl. singulard qi de simptornatit-I. Aceastfl tin[rd carer
mai grav --pe rale il avea sd-si sflrseascI zi]elc intr-o miniisLire de
sensibilitelii medievale, inqili nazarecnii se vol'
incadla in qcotrla it,alienilor. surori infirmiere, ingrijind bolnavi incurabili, ia
N'Iiinster, itr \Arestfalia (unde se afl[ si astirzi cele
1l totuEi semnificativ td, itr ioc si. mearg[ la citeva t,abiouri ale salc crufat,e incii de timp ;i
Florenln satr la Sienna pentru a-i studia pe rk: ncglijen{a oamenilor,l, erla liica unui
ader'5ra1,ii priniitivi, ei sc rnul[,umesc ctl atrno- pnr'for.
sfcra lui llafael, a lui llichelangelo qi tr predece- Fiinti foart,e tnzestrat,i pcnt,ru picturti. tat[i ei o
trimit,c la qcoala lui Anton Graff, din f)resda,
sorilor imediali ai rtcestola, aga ourrl au gdsit-o rurde incepe sri. picteze porl,r.ete in stilul secolului
la Rorna. Astiel, romaniismul lor cra destul cle
apropiat de arela al lui Ingrc$ cfrailroes.ita,ofiarmrea, c5, al X\rIl-lea, copiind in acelaqi timp la Galcric
clac[- l]lorer!a poaic li o el,apii tablourile r.ec'hilor rnaeslr,i. l)obindeste astlel o
im- care ii irlrage ini'italia tle-a
piinircu se glsc;te in schimb rttrmai ia Roma. oarecare not,orietate, irr lti{
i'ictorii gcrrnani care rIu pute-rau f at;c cirlirboritr o.\pnrre )4 il\'{'a tr.eizct i *i
la \\-eirnar'.
,le ani -ciuinnuarnrnsiarml-l-arhui tlc pclrLre le qi
in Italia iau r:onriitlerau cI aceasb[ cildl,orio nu-i l;raipptiei; mult dc
absolut necesarir, descopet'eau la Galeria din Dresda arestea interesat pe
o(ioaeththnicrirp. einnterulev. igI osaerecao;mi aenrda[cntiutamteeraoapsee
adevdrat izvot de emant'iPa-r'e si ilrrminale pentrlr car.e
rloiamzealnebiucni gt,eirmcualnt,i,-apl ilcutoi rlii,aplaoee{li's.iE-ai mcuelzoir-'
atilia rl,nrccctcliildcelitescraririeto. rIi)iini por-

c'ieni, ajunge repedc cclebr[ in
care, I'oartc deparle clc-a f i, cum eratl numi ii riefericirc', n-a mai rdmas
nirnic djn portr,etele 9i copiile sale, iar aslizi nu
niqte < primitivi-r, nu det'ansau decib ctt cilivir rnai r'unoastem clin lucrXrile ci dcr:ib yrco citeva
ani pe pictortrl \ladonei Sixtine, irdicS. axa r:ea rnai
solicii a estel,icii picburale a rornanlismului religios' efigii tle cilugirile aflate in lorbitorul rnin[stirii
si o lfogdal,ena pociiitti, pictatir tot acolo, in
int,oarcerea Ia religie a artiqlilor qi-a scriitoriior', 1808, primul ei an de cdluglrie.
fie cii abjurri sceptir:ismtrl Ei pozitivisrnttl rococo,
I)in pnnct de vedere artislic, IIagdalena pocd,it(t
lie cir, aprlr! inirxl bisericii rcf ormate. tronsiderir rle la l'{iinster nu reprezintd" o opcrir capitald a
lii protcstantismul a pror.ocat o rupturi adincd picturii romantice qi ar Ii indiscreL sti ne inlrebln
in irnil,atea creqtinti si r-or sir se intoatt'it la ea dac,l aceastri NlagdalenS. este o aluzie la ea insisi
rortvcrtiridu-se la catolicisrn, r'eligiozil,atc sincerit
qi infl[c[rat5. ce apare la to!i aceq[i neofiti' ci-i gi la cine gt,ie cc-aventuri nestiute tie pe ,r.,,^.tl
i'orba de lrriedric,ii Schlegel qi dc soi,ia lui, care cind trtiia printre artiqti. Tabloul estc atit de
inspirat iie Pompeo Batoni inciN ar putea fi
s-au rjonycrl,it, la Kiiln in 1808, der Zachai'itts chiur o copie, dacti in peisaj nu s-ar nr.anifesttr

Werner, oale s-a preo!,i1,, sart de Ovelbeck, Schlo- i'adit un spirit romantic qi nicidecum baroc. E
sser, \ieit, Wtichter, pe t'al'e attnosfet'a artisi,ic-
pioas[ a Itaiiei i-a adus ]a sirrul Biscricii catolice' un peisaj melancolic, piin tle rrostalEie si dc
rnuzicalitate, iit carc putem -r'edea un reflex
acel elarr de credint,.i, insotit de dorinta candidii cnro!ionant al insusi sufletului cdlugtirilci.
redobiricli simplitaLoa de spi-
;i cmo!,ionantii de-a Ce anurne a determinat-o pe aceastd liicI de
rit qi de morar.uri a creql,inisrnului prirniliv, toal,e paslor proteslant din Germania de Nord, nls-
de ce in arreastii eporir ideile rcli-
acestea crplic[ discr.rtate atit de pltirna; si ru t:ut5. la lIamburg, sti p[rirseasc,5. religia farni]iei
gioasc au fo-qt JflS salc penlnr a intra in sinu-l altci biser.ili si chiar

I

sJ" se cdlugdreascS. ? Plobabii cit n-a fitsl r.orbtL
de-o criz5. de conqt,iinli, ci de dorinla de-a se
corrsacra climintirii suferin!elor omencqti. in-
1,r-ader'[r, in 1805, ea se vede si]it[ sd pdr[seascti
Dresda rindc o retinea tnt, ce iubea si admira.
pentru a-si ingriji sora bolnavtl. Intre cioui dalo-
iii, o dat,orie umanitar[ qi de pietate familiarri
Edieobalrigtias!t,,iaedae-aalerg'{emiinne credincioasS. voc.aliei sale

mod deliberat sacrificiul.
Spera totusi sd nu abandoneze pictura si,_in-
tr-adcvtir, a putut continua s5. picteze, la rnindstirea
Barmherziger Schrvester, unde se afla, in timpul
clipclor de r[gaz ingiduite de progam qi dtr
infirmicrd. Zclul cu oare se ingrijea de bolnavi
n-a sl[bit niciodat[, irr ciuda ispit,elor pe carc i
le propunea ttrta, si moare pansind ltolnar-i dc
tifos, in i812. Am poveslit altundeva cu cit
devotament ti alinat ultirnii ani ai lui Novalis,
si irrfluenla exercitati, pe \rrelnea aceea) asupra
fratelui poetului, Karl r'on llardcnberg' pe crare
l-a determinat si se convertetrscS. Tot ca a indnt-
mat si destinul religios al surorii lui Tieck, Sophie.

Adeziunea la credin![ si la art[ s-a s.lvirqit la
Galeria tliri Dresda gi in bisericile unde vechea
muzicd religioasI italieneascI rim[sese la loc, de
mare cin-qte. Emolionatti de L€o, de Mai'cello.
cle Carissimi pret,um si de Ilafael, \4tiria Alberti
a descopc:r'it iti, odinioari, toatd rnarea picturl
si toati-niarea niuzicti erau intemciate pe religie.
Credinla inspira orice ac{,iune din viala artiqtilor',
si oper;ele bdtrinilor rnae;tri, scritt eu < erau frr-

moase pentru c[ ci credeau in formele pe care
Ie pictau >. Pozilia estebic[ a N'lariei Alberti se
intilne;te aici cu aceea a lui Wac,kenrodcr, gxPri
matl in eseul acestuia despre trilirer gi pictorii
gcrmani de odinioard Confidengele unui pictttr
ltrieten al artelor 1. Inbr-o epoc[ in care nu speril

L HerzensergiessLlngen eines kunstliebenden Klosterbrurlers 384
(Berlin, 19i7). Penlru lVackenroddr arta,qi poczia inlirn

unite nu sinl decit exprcsia sentimerttului rcligios. Tol,
sensul vielii, spune cl, este acela de-a iLrbi qi de-a adora.
W. compari contomplarea operci de artf, clr r.r I'ttgiLcilrne,

rnuzeul lrebuind sii fie un templu (N. 1rad.)

l

<-

PIlIIIII'I) 0T'IO RTJNGIJ :

N ugterea s uf let uI ui o m ul u, i, Col. I I u go liisohet', lJadt; tt- I ) I r r1c r r

JIiAN I'IUI],RF] JAZIJ'| :

Lettorr, litografit' ill lllallirl J ll{'irgl'i-l
lJibliotuea \aIiorralri. I'alis (F'olu lt. \' r

I)IIII/IPI) OTTO ItUNCiI- :

l)irn.inea[a,

I{rrnsthallc, llamburg (FoLo Kloirrhcrupol, Ilatttlirtrg}
CARI, SP I i.7. \Y F, L] :

I)es prir! irea.,

Ilajclisclrc Staatsgr:rntildosatn nt I tr t t gtrtt, i\l ii rtchtl r r

lfttANClIS00 (i0YAr
'I rd.dorea, Itti Iucltt,
Sacrisl,ia calctlralri din Tolodo (Iroto l{as, Ralcolona)

,l L.)IIANN AVION ltA.\{IJOLJX.

l,ur:rritorii oiei,
S I iidtlschcs Ku nsti rrst.i I u t, I,'r'a r r k lrr r't

,I , V0N I,'LJIIRICII:
Ltcub ;t ll,selo,
r ist or.r'cillris,.lr,, (',alt,r'ir,, \' itrr ir

! &

I it1 i

t\ #,o
\
t
I
I 5',

|l;ll} $ lii",il iil,i")j ; "

J. B. CIARI'DAIJX:
.,tutoStorLret, l'aris (!'ol,o Giraudon)
ti(, Lltl)N!l I)I,l,ACRoIx :
PorLretuL lui Cltopin,
l,uvlu, l:'alis (li'oto Giraudon)

\1. l!. Ji\NSSllN:

I ftlo porl,ret,

li rrrrsthalle, Ilanrbrrrg

i ltoto Kleilherupelrl lrrrnbulg)

( lr is'lAVll coLlRtll,l't':

llirbut cu cen,turti ile PieLe,
l,rrvru, I)at'is (Foto Oilarrtlorr)

incti sii der-irri cat,ol icii, r\[ai'ia,\lirr''r'li rir iitliiiii,,t:
cll un (rillugiil'ti(i exel'(rit'il$t o iirflueil'iti t'rtltl irtir
irr rricdiile r'ornarllii'c. prilirrtcle T)enntrviilc, iar'
I'nilest,rlrlui si 1ii'ietetrltllri ei l'liillcr
collvcrl,irrra st1r'r;i'rr l{'(}.']ittiit? ;\rrriilia, i-ir
li].ri{,11,
[]r'efrir]l 1i a
rlmmrrl jril irll'e [,rtrlttr]e si"r-l ur'[I{]rla.
-'\rt,a ci. sl-)r(l rleoseltirr-l de a('{rcar il al1,ol'pi,'tlr'i
religiosi gcrmarti lrlr i:ii'r' rrirrir' rnttiiieviili:zallt,; ea
r-le pl'rstl'elzii iit niotl lliilirtit' J){i llllilcl{l i''tit'oltt-
rsslr,iiiiuiis,ri.uilntatl,latcurlrt'rn'tILitrri\lii(1a]'{fr}iir'ica'ia1i'i{l1.''\ii1r'ltllr''rrl''{iirilil'iri{r.rrai'lairlr''L,irt;tii't':i'rrllrlriii'sstir'trsri:,rti.lietlsinslli.i(t'.illrltiiilatitt,'lrairl")l1',g''srr){,1irlti'ttlltolt.(ilo(it"'t$(tLi
rrl.levilrat {'r'r'lt'ilt. r'tliris'r iri ilil'cr't. liii rrrl rri' I'i
irnpirli.tiilil rrir'iorlllri prrrisir-lill irlilarisil{t'rlt, t,i
ljaziir{rerlil(}l' lreitt i'ir lllr'. ilitpli licrttlllt-ei'll. tt:t tll,ti

rr:tisl,asn rLii'i irrt l'ttl rle artir religioasrr" IIitr-rtllirvrjt'.
se pa.r'c t,l'l e-itl!.ici'i.lnllt fit.rt'ttl'il it ilt'[(11 |triigioase
gcrnliine t.litr sr-r'olelc al ,\\ilI-lea si :il '\'l'Ill-lca
Ic-a irrspiriii ar:ecasi alltiplLit) r'A lri cslr,ti,'ti ilt'-

ligioasi oi'i i.i'cligioasi-t a rcitololrltti"
iir rt alilaLe, LIinit,iiti pirt,ernicc asotrjiizr-t in (]cr'-
r.'ninilunniarilb, ail1rorgtui1li..siirarorom,:iitntliiarn'rrtlt,naIisil,li'ecI]liniracnil.t,istmiiillrtir,'-uiiritr
arfeirta se prczintir ('e o i.)ruhlllgilc it iiarot'ullri.
Scrrtimurtul neiinisl,ii lri trcl aI rrlclarrrc;lici , asliiratitt
sl)r'c ( tlepirltili ,r, indoiala hamleLirrnir 1i zllirr,ilr'
nrrrl I'liirsl,ic irpartirt t'()rl(,irrltit,ont, ttt'esLtil driirit r-nat'i
rrprili tli:r ('\'oluliil sililii,rtiui ltrniin. St-i nu iiiti"itn,
rlc asr,rnoriea, r,ii ttliircii r.litcror':l i i c religioasli .litirocil
riiri Jrisclili si rnirrlislili (,.)ill'i1]'.rii irt tot, se,.'olul al
\VilT-lel; s11 notirnl t'i1'ttvlt tirler capit'ttlc ale
a(,€lstci perioade: lilein Ilariti;tel L rit: Joitann Wcrr-
zel Bergl, \\'el1'11f1t* tlc (losnras lialniair -'\stlirl,

(loe(,zerr de l'lathias Giinlher, Ilelgen bei .\irgslrrtrg
dc Jol'rann Wolfgang Ilaurngartlrcr. [,ohe llt,j
i)cggendorp; dc (lhristian \\i-irrlk au lost pit,l,ale
Naladroilupau'jLrrsmchtit.rait,ecxaerciericio,iltttllduri:caol 'l\a\'l'ila II-lea,
iri cea cle de 1a

si dacir
Sii rneg in '1760, abia irr 179ir, in aj Lrrrtrl noulrri
'f()\Y .loilAN\()'t': rr-rrol, a t,clminat der.oratiile de la SbcitralnatlEer.
l,'iu'i indoiali"i i'li trlr ex(ios de Iirisrn si prinrejclir
'l'irtrir ttnditirtd in.tr- utt citrtit.ir, rirrrr i entuziasnt r.erhal po care vigoat't-'a li Itr',,s-

Ilibliokrca Nalionalii, l)aris (I,'ot.ri fi. N.)
0AIl il,l,t,t I{{)Qt, Itt)t,AN :

l,' u rturtu, Ii I oglal'itr,

Siblir-itlcir \llionirlir, I'aris (1,'olo lt. N.)

pel,imea sentimentului nu-l mai insufleleau ar fi -crUoemni vdiaioinndrteiinai.bfmPlraeraoiletareiessiItlieoannmuv{ot,iairqqcpi im5ac.tasari[ittanooelriiicnlicinimuidscilciiotiitpsdeoic-otaritvfarpduratme-po.iiasldmsoSar.r.'i
dus la un formalism si la un manierism funeste
unui autentic spirit religios. impolriva acestor romanS, model sau tinS.ri din societatea oraqului
peevreicnotulea, ii{z"gaonminodqdteinnirroiimbaanroticsem,
orice rdmdqild qi to!,i se declar[ tot atit de integral romani
nazareenii vor
repudia aceastS. art5. < decadentd u qi vor pro-
clama necesitatea intoarcerii la simplitatea esen- pe cit de milanez se voia Stendhal.
!iald a < primitivilor >. Pdr[sind Germania, tara Aceastd cS.utare a arhaismului din arta nazareeni-
iblnnaromltcaSul.ziapic,rii,npeinenxtacruertldea.ns!.[.im- li?inaecigovinloodriarpetml,eiocnsafseser[nattirimniiaecsnacterfel, lor nu era prielnicS. progreselur esteticii sau teh-

nicii picturale a romanticilor'. Ei practiui un soi
de imobilism sau de intoarcere Ia trecut, gi cel
se ndscrrsera < plimilir ii >. rnai grav rcprol adus de Goethe membrilor Con-
Emigra-tia considerabild spre Peninsulfl, ce ar.e
loc in ultimii ani ai secoluiui al XVIII-lea gi la iifnrlecirrilciirti[at-.'pEaexsfiatseile,r[n,dSeto.stfuuarEp[,it,-uul neces[lteepijceudtsatteeiflaicim[lroipraincleagtopaalircstdia-
inceputul celui de al XIX-lea, c tot alit de putel- unii lor pentru Italia, oricit de exclusivistd ar
naicidm-pindsaar tqiliiain sens invers ca si
cea care fi ea; in primul rind, abundenta operelor de art[
pictori spre Copenhaga si fapl,ul ci el se afld irr stradd.^expuse in v5.zul
si, prin tuturor, amestecate cu vra{a. ln Germanla' a
Danemarca, spre lumea legendelor nordice a
piclelor rodnice ale Eddei, ale Cintecului Nibe-
Iungilor si ale lui Ossian. Nici Runge nici Frie- Iost nevoie de rer.oltS.toarele expropieri napoleo-
niene pentru ca tezaurele bisericilor qi ale miniis-
drich n-aveau nevoie de Italia: ne intreblm ce
ar fi putut dobindi acolo, iar Carl Bleelien, cirrd tirilortsd fie aruncate pe trotrrate, vindute pe
s-a instalat in PeninsulS., a abanclonat romantis- preluri de nimic si tlei'enite aslfel publice. Ei
mul sdu originar si e esential; el a giisit doar cot itatd, de asemenea, c5. aceast[ artd este, in
I pitorescul si s-a mul.tumit cu atit, in detrimentul spiritul gi in forma ei, populard; cu alte cuvinte ,
I trlieqte in intimitatea capodoperelor qi,
I rreliniqtii sale qi al zbuciumului interior care i-au ipno-pmoorudl s-paomntiannte, sfciressic,ellee iubeqte si 1e in{,elege.
dictat tabloul magnific qi tulburiitor: Fulgerul, descrise de
precum si citeva < ruine i> al c5.ror niister si pro- Peisajele de cele
a"to.il antichititii sau de Biblie; aici vezi insu-
funzime de sentiment nc fac sd regretdm cd n-a fleLindu-se toat,[ acea lume veche rdmas[ actu-
urcat aceast[ cale.
al6, prczentn. Sn ad5.uglm, in sfirqit, lucru cit
Chiar inainte de a se fi produs exodul celor care se poate tle inr,cmeiat, pl[cerile I'ietji materia]e,
vor constitui Confreria Sfintului Luca (Lukas- blindeqea climatului, farmecul birturilor ghemuite
Bund) si care vor fi numili rrazarconi, numerosi
al!,i pictori germani fuseser[ atraqi de Roma gi dsuimbpbootlrt,ivileir,arn,itoicleen, tren,odraavruriniletotpdreieateunnoaa.sepit-oreoqrtii,
qi surprinz[toare ale localnicilor' uqurin!,a, ar'1,a
de Italia de Sud ; foarte pu!,ini, in schimb, sint de a tr[i.
cei care vor locui in Toscana qi in Ombiria; nici
unul nu se va stabili in Italia de Nord. Galeria
din Dresda polarizase aten!,ia si pasiunea intregii Schick, Wdchler, Kooh, Hartmann, Wallis alese-
serd Italia drept azil inainte ca Lukas-Bund-ui
Germanii pentru Madona Sixtina care doblndeqte sd-qi g5seascd ad5post la min[stirea romand. San

semnificatia unui mesaj si-a unui simbol. Madona Isidoro unde au locuit nazareenii, pe care au
Sixtind inseamn[ Rafae]: Rafael inseamnd Stan- s-si iauvizffilucnuet-ao celebr5.. Ei au modificat
387 decorat-o de alt[datd a artistilor
ze-le VaLicanului; la Vatican 1l regdscsti si pe conqtiinta
Nlichelangelo, al doilea pol al auestei lascinaJii 386

17r -:]? ir

germani cu privire la peisajul itaUenesc care r[mi- se desena ca atare ln innoirea artei religioase:
primul, nS.scut la Dresda, era alimentat de cultul
ne documentar la Hackert sau la Tischbein qi iui Rafael, celS.lalt pornind din Viena, asocia dra-
pre[setnriei apzedrceupninspeilristernotcimoceon-tul gosbea pentm germani cu aceea pentru italieni.
dimpotrivS. rraza- Inditerdni de nabura sa, era liresc ca acest cllrent
romantic si vom

vedea mai departe cum introducerea priveliqtilor si sfir$easc[ la Raboiranai,nal8ct59.rcliipsu-taeraepdliccaattrmace[r,nie-

italienegl,i in pictura germand. a determinat o era irezistibil[:
brilor Confreriei Sfintului Luca numele de < naza-
seamii de curente inedite qi a trezit o noud sensi-
bilitate. Aceste peisaje impresioneaz[ atit de puter-
nic imag;inatia qi sensibilitatea germanilor afla!,i reeni > cu o semnificatie batiocoriLor ironic5. Era
zeflemisit mai ales idealul lor de puritate, clorinl,a
in trecere sau locuind la Roma pentru cd sint de-a se retrage dcparte de iurne si de-a hrcra in
inl,r-adevdr vii, qi nu insufle,tite artificial cu
< fabrici D care seamdnd. cu niqte culise de tea- t5.cere, reculegere fi rugXciune' asenlenea cilug[-
lru qi Lju personaje ce par figuran!,i de oper[.
rilor piclori ai Renaqterii, pe r:ale ii- considerau
Atmosf era senzualI qi intelectuald a Elegiilor modeie. Instalarea la minlstirea Sari Isidoro sub-
rontane ale lui Goethe inf5liqeazd brecerea cte la iinia voin!,a lor de-a alc[tui un fel de ordin laic,
un rouranism roooco Ia rorrranismul romanlic. de corpora.tie artisticd'
'l'otusi, cu rare except,ii, senzualitatea este exclusi Cunoaqlem'birre viala confreriei datoriti nurne-
,oaselo" scrisori ale hii Overbeck trimise in tirnpul
din arta nazareenilor'1 intr-adev[r ei sint niste qederii sale in Italia prietenului sdu Vogel. Ori-
c[Jug[ri laici, locuind in chiliile dc la San Isidoro
lEui tc5h,ianr[zduaice5s.cnusdsedcuocn[sctreinlgpula!,ion sinar din Liibeck, unde influen!,a artisticd a
castitate abso- era dominantS.' fiu b-d[terinseunluaitoorraqqi
dompenhagdi atare aristrocraJ,iei
o vialii puri. aparlinind-ca
Converti!,ii pun in disciplina lor asprd toati
strignicia unei origirri p uritane sau pietiste si hinseatic, Friedrich Overbeck iqi descoperise voca-

tI zelul 1or, inclinaL spre exagerarea entuziastd, al tia care nu arrea nimic comun nici cu cea de
neofi!,ilor. Nu vom face aici ist,oria Lukas Bund-
I iomerciant nici cu cea de armator' rdsfoind la
ului, c5.ci este o istorie lungd qi complexd: ne
vom mullumi si schillm in linii mari teoriile virsta de cincisprezece ani niqte culegeri de desene
de Rafael. Pasiunea pentru artd. qt paslunea pen-
ingddriite de ansambltil < confratilor r, spiritul ts<repurrieoIosta,iulaifapurso-ea-ptcreelzaisvsecirseSta.iciun*-naccieadlmaeqaairlatizimnii ps.adcSi eiplliarni;utimgtiermaavup,
ghildei numite a Slintului Luca dupi modelul mLnasbic qi esbctic. Activ, intreprinz[tor' inzes-
vechilor corporatii si penbru tr irrrddd"oina mai
temeinic in trecutui rnedier.al, qi s[ not[m parti- trat cu un caracter de qef qi cu talentele unui
administrator, Overheck preia conducerea Gildei
cularit[!,ile celor mai inscmnate figuri ale miqcdrii:
dcstul de diverse, individualitil,i puterni,re ;i ppceiieincndctotersrnuie.triaUaml'tb,rrreopnolniilrfodii,cvneazuqeiltleeudlleuParfbcioleearsrz;tqa[,di ieqclvriielnipaceute,.a1iailseetsfteco[elbjlsuotdrzil:eepiacluulellil
originaic care s-au succedat in Bund, cdrri, potri- iu arprime liberta{ile anumil,or pictori care nu
vit regulamentelor asocial,iei numdrul membrilor arnar, asomcnea lui. no\iunea unei caslibali nece-
nu trebuia s[ dep[qeasc[ niciodai5 cifra simbolic[
;i rnisticd de qapte.
Confreria fusese irrtemeiatit la Viena, in 1808, sub
denumirea de Lukasbriiderschaft, si pictori care
f5.ceau parte din ea fuseseri atrasi unii spre lsianrieq. tVit[ia. !,-aFiedcealrae Sau lsidoro era-simplii, frugal5.,
al,tii cit se poate de firesc, clatoribd adrniraliei lor seara se
comune pentru tablourile vechilor maeqtri ger- ]ucra in chilia lui, iar
mani din Galeria de la Viena. Un dublu curent adunau s5. <liscute ceea ce fS.cuserd' s[-qi arate
operele qi s[ le confrunte cu a]e celorlal!,i frali.
388

Se discutau probleme de estetic5, tehnicd, lite- inlbln^irittnr.en"Vemuf,]iiaeiidrirircr1a!arrr"'e1lima,-'s.n.aLirirrJtreak,["oalacer!s.s,nli-i0BrlieanuLfllinururltealli.unilep!lN,u_nlilaasLu0iulnur1leiripsr.irpsa'eaji_usaapsialroaer.vL.jlami.u,,n,ibipti,ooJFUqgp'ririejgi,eiiJl"t_,r,
raturd, religie; unii dcsenau, iar unul servea pe
rind drept model celorlal{,i; sc citea cu glas tare
din Dante, Ariosto, Tasso, si in acesbe seri mona-
hale speran!,a care ii infl5cira p[rea qi mai mare,
mai nobild si mai aproape de implinire, in ciuda
glumelor proaste fdcute pe scama < nazareenilor > Sutter,. Or.'ersb ec k, Win Lcrgest qi' lJ ol, t inger, p.iirrii
de ceilal{,i artiqti germani statorniciti la Roma membrj. l-usese prietenul bi t rinului I r.'pfr'fi J"
qi ducind acolo o viatd veseli prin locande si acas5. llpasuarirbctet^fl6oiercmrfuidipulacoenuizriataeam,cd1eeiln8nsa1tttuer2A-li.inlgsbseiajununel goruea,n.nticiniurodtsv_aa,ic.il,dsg"rettnirn_eidauc.r"lec*i2iie'm4"m;acu"li"er",miyita"anidirie,,i
la fetele frumoase. LIn grup ostil catolicilor de
la San Isidoro se constituise sub numele de
Capitolini: aceqtia erau. protestan!,i, ii dispreluiau
si-i urau pe convertiti si exaltau arta profanfl
in.detrimentrul artei religioase. aAo9loalnrretsmedq-feH,ii.iljiol{en[lreh*cgeig.arir-ersrae,drofm-trodcuaaomertnermuL,srfuioepblrltufi,iotiaeesrdlreulil,caplmedrLeandectaegoeqrincitieiaiz,tr.lae0eoa,is'd_aiIerrnstuadpm.l.uJirurli;ets;uuleifgniLilie;e_iii
Nu tot ce fS.ceau < nazareenii ri era vrednic de
laudi; se pdrea ci in idcalul lor chiar erista ceva
deliberat, fortat, artificial. Din puncl, de vedere
estetic, grepeau vrind si readucd pictura la ceea
ce fusese pe vremea r,Trrnleeli"ontc-rcd.riei-par.nurfsl:o,l-cacsPd?.a.fLdolse\ereurnpstnlivurmunrroeecegenrsaqntteegtalseutdy,,ne_"-g,iaiidnramhdeeauiri[zeredainleentpudgezp, iira$bpasisanmpfsLeeiilusci'Lmntiie,nieleect,ro-ei-lasoJctsere.u.
pentru ei Ruenna<,qptreirmii i-tiv intr-adevdr,
Perugino era u si-l igno-
rau pe Giotto. Runge nll gresea reprosirrdu-i
echivocul de-a prel,inde o innoire a con!,inutului
artei fdrd sd innoiascd in acelaqi timp forma, iar
Goethe igi bdtea joc de caracterul lor < maladiv u, ,dFj_e'rfatsnnitmukLfpulGir[tahteeesotreeglelotgeacdnaLepao;dlaop'piteS.tratdri,ddpleoicfghrLruar,nti,ter.ri;ri"t.i;at;,s;r;tc;a;a:i*r,i
de care se piingea si in cazul lui Wackenroder.
I Nazareenilor le-a lipsit pr:ilejul de-a picta mari rea lermecdtoare a spiritului si a inimii sale, fard
ansambluri in biserici; n-au izbutit decit sI dcco-
I

reze capela propriei lor ministiri, iar, cind au S1dft-n.ptruivleGashcedorgin.ldted,.radgtasbpuremmgiie-lq'retrpiiretrzeecru.tt"ulpuii,o-rrg,i
fost invitali de consulul german Bartholdy si de
ueset$etr.nine. ascretliangdi rtuiml Spjec.gajvriagldeiduilnerNbiibcealulngtreandliiLtide,i
principele Massimi s[ impodobeascd diverse palate
si vile, n-au putut face arb[ propriu-zis religioas5.
Proteclia pe care le-a acordat-o l{ronprinz-ul siqe-,i]nqdorei ainptlrducnhoispLinadlg.iaidleuai.lul cavaleresc spre care
Bavariei, viitoml Ludovic I-ul, carc trdia la
Roma printre studenti gi artisti si, asemenea lor, pPic{oturrraapisatroer.icmda, iastuLnincgliacciildg!repparreczainsrlLainTjnetnraitreian
purta vechiul coslum. german, adicd nidragi,
tunic[ medieval[, beretl de catifea rosie, pdrul cisgl,aeryryLea,'o;fynal.dt,eLpLrd,ueLesrdi,eatos4Hety,radncbeyesnLbeeluardragclan;Hri.ala'pribar^besnubokuntrfigLui-nrL(iaa;e,m.lBdbaesaeseltreLeoitanapiebptrltZoaic7uuiJrn,li
lung, nu le-a pul,ut fi de nici un folos ln momen-
tul acela.
Franz Pforr, care, pin[ in clipa cind i-a trecut
intreaga sa autoritate lui Overbeck, exercitase voliv_ Maa<riparu;mi r Sulamita,
asupra confralilor sii puterca unui tr sLaretrl, era rogalo unde intimitalea indu_
Lrvrlor.r>. a utenLici, elanul inimii,

fiul unui pictor anirnalier din Frankfurt. Unchiul sfcr5du.umaui.dsreeeptae_larefpizienurddrtiacadt ciadeeliaua-blauylli1luucnaiesOtievfee(irrnibceciracirks',c,spienrjosrippgurainlueel
s[u 'l'ischbein i-a dat citeva lectii carc i-au prins

lrrirrinate cle rrialemilirl,e) nrt tte intleaninri s[ ntr crtse]Alla,rJh.l;rtniltise1enr:trlr;-rle:nnirLi.:ot.cr:ltarirrl.ic:rl,eilr,aa'lrrbtlrIjr:rr.u:rftssi1ec'arr;cilirlcGzi'd,zr,;Sz,rsi,ittrzsuer,riacd!il:rtocsn'srrah.trlor1n,ernajecruleinl,_iririrCl,irsonetui,arpaitrost"craritrc..relrlrrn.l.ricieet,'riurajnjoSfrllrgLilrlirgeUl4rarlielicsii.ilrrrrirrclorti,,rrrrrr.icsaiiJi,.iCd,.e,si,ai,onsu-t),i,lrtl.rsl,irijn5r,l.ir,.r,,il.rt.;urlsvi.r,l,,ruGel,;rlr,rri;elsrsi,it'r,r,l'uh:s"1rrrsl,i.I,,lrt,c.r,inetpii,,tJ,',snS1Urlh,i_,,1,r,rpe,I-irae.Ll,i,,,,iari,i,ilinr,l,oJ1..l,tit,{,fr.il'i,,,:ii,tjrlnSi,,,(tea,f*i,ifrr.,-,g,.lrr"n,,irii.,i.,i,rfuif,l,i1,,e,ni.l,r,,,,f,ig,il,l,if;ru,,i,,,,i,{ai1di,,,;r;tur,,,,,,,;n,i6,f1r,c,,l,1,1'rtor,i,1..u,;_.,ru,Sl.r,ulgcsrr{ii,sIr,.tir,ul,no1r,toiiSril,lrl[gtll,,r'g7ts,},ai,pcrjiip,rlrt{a.cai,.,rci.h,l,oti,ri.ijvJ,r2tpr\ar,.ir:rt,rr,iioJt1I,,lijr,r.,,o,.giri,rsasvr1,it,,,ctrr,.il,,rtr,ti_rrrrlrr._,r'arn.r,li
gindirn nici la Hvul I'lecliu ;i nici la llertaqbere,
r.i la o perfet,tirrnc itbernpor'alir cc izr.or{sbc tlirt
irrr r i r,rsltli l it l'err tt ttttr sett tirrtettl,c t't,clrttt. Plrtn' rrtai

rlcserurst: si rur proitrcl rlitr trcl'rrrit,irc pirrrtlrr{,

lrcrrLru o -'\pocalil-rsit itlrtttuttlcriLalii citre ttt eit trtiti
rurrltl r'igoale tlrarrtaLicir dccil, lernrccirl,t-rml dipLic.

intilnirea Rebcciri cu El.iazar, de Carl Peschel, ce
upartinuse ,\Iuzeului tlin l,eipzig inairtte dc-a dis-
tl')eapreLioinesint,cecl,tirctiliirlrrlerlcirarre193s1c ,inrt'ie.drnee;tiaezaritcs,'iircslipeuroclltt-t

iui Plorr, dar observim aici un arturtril, ntatri,:t'istrr,

ire(jurrosout de l'lt-,r'r. Irrtr'-atlevir', ora gt'eu sI io
inspili tlin Ilafacl, lurl sir aiuneoi irr tr tnatricla ri
cc rnarcheazri tttilea tablouli reiigioase atunci cind
riu sint inspiratc de-o credin!a profund[. Accsta
cslre uneori si cazui ltri Josepir von Fiihrich, care,
sple deoscbire de dcstiriul pl'oa sourt al lui l)forr, rili,(rilu,rt[I\,llrcr(rl'l'llt'cl:rngtro,S',j)n,I-uear0Utjl'':'1riiiyetjetl'tg:ri'ieriuczr(rrl$,lu',rnnlsialiiarl,e,rihglalu,1liprtl,eklp]lo'nrisprJl,rliin.rI:{.rrinLiirclcn1icot.,trtasiceafloet,,tu].noreriul,nl.1':i;ir'nrr,llsr.ic.tnrl,llli'r,nIr1t't'ai'.iilsu1Sltrltl,,rc1raibrrt',.,1l\L:i.rr'urssnr;ra,.fitr,.1ir'itrli:.rrl'ii1.!rro..-llglrnn,Srnllittr,rriIustir.r'ugaurtr.,n.trlV:t'rrrrli,ErrutA'i.rLutr1sprI.ltt,.l.iicer;,oe,oruri1tnltllp,;iirtzeurrerec11,tvrs,tai,;t.lrs1rirrl.s5rtisirccrlto;iiurr1rcluri,,eli,idj_rrrLl1,,rrlrrrrrol'vlirr,rJoC...crl1'lii.rp,rrlruer.rtir1rlrsss.:rlrl-tti,rr,rrr.ittiJurll1r_ilirt,l.;rpr,,urrcc,sl,rc,li,i1lu1,c,asu,l6rell'a;)ni,ioiir1:r.1ll,rl,,rlr1rdali.ru,ni1,,r1,rr1rS1a{cu,cr.s,rrl,,1l1rrr,a11r1nr;,,l.,i1ii.,rtirlpx,t,rt.r0'alil,crtrirluP,l71rra,,r;J.,rri1g,rri*.irlo,rirr,sp,lol,.cfreul.piIre1li,i.lriiiieitr-..cirrr,s,,ci'r.clsiirr,i.,re,*i,gip1pr,,fI,lc,,i1,e,-ii,gti.ati,lc.1.r.rio,S\,,r.i,,,ri;.erirrrl,,a,*..rg,r"s,c,Ri.r1,iieis,liirrv.urrii,'l..;,,r,rc,riou,,ir,ar',i,lr;,,,rsit,rS,o,1ix1iru"i,;,i|,r,lli;,'rsi,,,'.,itlcr,ii,sri,r,rautIin,r,scj.,rr._.ir,ii;,,lr,,r,ii,e,r-r,;,,t,lr,f(.,,lI1iparr;,.,,rirrlllr1';ai.i1r,,,riirarrirr>tir,i.iIr,rlrqr,i.,r,recer\,lsur.,r,.rL,1liian1,,ir;u'ctjUlirr;,airr,rtircirr,,lr,lrrrs;rt,,1r,ai,,cur,s.ti,rri,t,tlir.itor'ri,crrr,;cl1rr-|*.,l],il,sirr1i;n,ric,,,.,rrlill_r;;lt,.,r_rr;i,.o,rr;illi,,t;lrii;rr,;lcr'.e,;i_i,.rirri_,,.,i

II a idout o lungii. carielJ. de arLisb, plo{esor si dircc-
Lor de rnuzcu. Nu implinisc lreizeoi dc ani oind
I
I a r.cnit Ia Rorna si bolu;i, laliloul s5.u de la NIuzeuI
rlin Viena prezenta utt ancsleu curios de infiu-
I enlc in care dratrtai,isrutrl iui r\Iichelangclo contra-

balanseazd calmul lui llafacl.
Dimpotrivii, irr cazul lui Wiihclrn Sohadorv, uarc
a inLrab in Luhasburrd dupa mourlca iui Pforr'
si era fiul ilusLrului sculpt,or olicial Gobi'fried
Schadow, exisba, curtt lroLeaza Overbecli, tr o reli-
giozil,al,e autenticl u. Accasla l-a pus in oonflict cu

LaLil slu, urr onr al secoiului at XVIItr-lea, ioarte
Ltrlenlat clar tle o spilitualitatc rnediocri,
Ui carc
considera do-riri!,a tin5.ruiui dc-a intla it
Ghildi

drcpL o < boalti a spiritulr-ri,r. Sohtrrlolv s-a lecuib
riestul tl.o repedc,rle aceasLi boaia, rlaoi putcm
s-o nurnirn aqa, ciici s-;r iritt.rrs la lJerlil irt 1819,
dupir cc nu rirttrisese la ltorna rlecib susc itrrj.
lJcst,intrb sri tlcvinir trn cluqrrrari irtvclsutrat al lo-

rnanLicilor trLunt,i cind r-a coltlttt,e acltdcrriia de la
Dlisseldorl, il r-a irnila pc llalacl t,u o dr:osebitir
in Slinl"a hIi'uu,mntr.riLseie!,crlenlr:orla.\tle0cnici lsicint,.ol',\oIaddaoti-r
istrrrsinta srsltiliilrul,'luel rsu.lr,r.i,ru,rrr.criil,,,a.,iiI(,,aei s,-i,cr;lr'r,r,iraiiiri.,l,,j;,,l,,r;,riulir'.,i,ir,nzi.,'j\rl,rni,,..,.rrJ',rL,tr.,1.t,,",;.i
nele sale sint de o
casti, iar iri peisajele ronLallc a gliir L si irnbinc zilllr:t.t,'t:r:r]n,,r,itrjli"lri
obser:r'ir{iu tlilecl,ii a naturii cll im prrnlt dc por'- 392 cit se pure,

cele mai drarnatice, riimine intepenit intr-o anu- pLda{aAuillViinalsrrnulsuiidunoeritertrilzcn1.ccrcc,.inncttaa.\rjrIpVreeo0!o]qpginlnec8iudliieernuoc.mcripaagur_{Virr&iuGrararme<irilu,srnaoezdr;uuncdeiovdaIlroaltLuoret-l1drrerllonrceujt,en.asrdroIemirA;rnaniercdreirj:tlllilpcuroenltrl(uiassic.rati(.;iapr.intapenis,plocsresriiaell'tle,u.ioei'pcayvinpcCnouupt,iari1cicouui.f,r,t"eolebelrasitLpll*zc'clrip,seciole"gca"nfderioiirlsLiisitii.uniloecmrotitiuev"li;sre;molai.racptaaelpoaarricsr.,oaen;og\eelrafi,riaeeefibcniinl,erenAacUpgaaoie"srcasiriuieLnloletriul_an_ni_ial.ii
mitti rirt,cali. Nascrrt in 1783 la Diisseltior,f, rroare
la Berlin, rnai nrulb deoib octogenar, in 1867.
Ti'iLgindu-se din rococo, Cornelius a y[zLrt zorii
rcalisrnrrlui qi s-a sbins in ajunul rnarii cxpozi lii
din 18611, expozil,ic calc asistl la triurnlul lui
[]ourbct iri Gcrmania ;i la prilcrnitra si rrouu oli-
en larc csleticI ce rcplr.rzinl,I consccin!a accsbui

l riurnf.
lriu al conservatolului Gaicliei din Diisseltlorf,
Peber von Colnelius se bucurase, arn putea splrne
chiar dc la nasterca sir aproape, de priviiegiul
ulei intimibir!i exccp!,ioriale tru caporlopcrcle aoes-
tui muzeu irrcd de atunci foarle bogat. Singurul tcngC,o\eiilronaluermti.i-lsluauetpi-ilrt,iluuzrsicnsimuadtl,aciIesaiuaedvpriemocoseuieiaenlLocntultsraridl.utrts_iuitol.i,'aoacGirsLuieouauneriortiztinaalh5esel,I.coltltiucaa_i arlipsiea"iSr";cc"oulniuol1ip,uir:,iionz"J.i"!,ui,rrl.cJp,iituiaoiinisptnrstF.dle,eeaeprirui,mnii;sce_ub__,
mijloc rle-a pot,oli crizclc lulioasc ale copilului
era o plirnbarc, la orice ori din zi suu dirr noapLc,
prin galeria irllicilor. Pasiulca penbru soulptura
gr()0easoir pe Liare i-o i rrsuflaser{ aces bc r,iud ate
ptimbari l-a ciecis s[ rlrrrini credirrcios elenisrnu-
lui, in ciuda conr.ertirii salc si-a atasarncntului suiei gi altcum d.oelceitt.l!uiacrl,,tril.iilrerc;iipzc;l;.u"ii,ntrlrinciul,rireLeulei
lald de pictrrra clestinir. ;\ploape toati via!a sa
gcrrnune qi irr
sStlrrtrsr'lu(i,1rplauln1u.irlueJ,.ie,iirlipocr1liilal:rgcc.)l,i^tue:nrrl,salluui"_ilr:eusn'bg't.1iirl,lets.rrliu1\etiiL,*r,uccorelris:rjttlcrlati{gln.latiii,ieei.lcsrr,,rou:i.rye,nl,glsroj.rs]slpcrlLfarom;,{liottrrc1:r.'it.irsrL'o.1,ah:b.pmrIiccrc:t,mncrnroi!auzrrlr1suCaiiirrartllralpi,lnrrr"nr.rillrro,uatuioucr1li.sLtorrks-ierz,ranaain.aeli|ricruilurilC.ocrt.ip:irli\iju'u,itrrci1llilo.'i.r;i.li.lr;es,lallirccjil,.olen.an,sEtrnfocid':ocu"aLlenl,rir:rrrrllarsrls,rr-in,niail,.liiuicsu.nr.t'iuirrirnac,,trlrsars,uir.uaiisrlld.sl,se,ataiis1,rbclirrrtz,,;LeiriiX,ir,,ii,l;rsrc,,Ll,r,r.c,irrrp,ilri'-j,r"iare-itJLrb,,riu,1"Jlp]'scrlnlLraS',irol'i'rl,"ilitrsf;rfTiiuuiiuafcir]urica,iir"1,"rr,iagiornis,irt,rf,Aisf'a.er.on"r"aouui,1n'rirl;.l-lllui.rnt,lrtiii'.,li,rllrriipiuca.rag,.a,,rrrihi,ct.,nrr,."pd*o,or,rierinqLtrup'elieJri.rlur,,,irillr,*.lzs,,'r,"ii-,,I_iii,,iri;e,o,'.
I a picbab paralel Lalilorrri mi llu,oclroagicseim,uslit,saunbiolacbco
I foarl,e tinirr' liind,
cregtirie;

compozilrie pioasi destilabS, bisericii din Neuss qi
la o decoratic. pontru oasa unui prieLcn tlc-al
siu, il calc figurau ca eroi ,.\polon si Diana.
S-a puluL spune oiL < Lilise ii era Lot atib de fami-
liar ca cei Pal,r'Lisprczccc si este
Ei divinit,[!,ile plgine mijiocrit,oli r>,
cvident, pietate
c5. ii inspirau o
tot atit, de sincerir ca qi cea inspiratS. dr: llrislos,
tlc h-ecioar[ gi do sfirrl,i.
Iustruil, tlal,oritl studiclii copiilor tlc l,ablouri
it,aliencst,i si-a oligi rralclor irl'Ialo iu Galerio, i;i

aloscse, tlint,r'c picLorii llennqll,crii, urr z()u: Rul'acl

si, adolcscerr{, fiiurl, irr rloril(,tr tlr: n se irleuLilira
po cit posilril cu obiectul rloririt,ci satr,', sernna
scrisorile tot, llaftrol. Crrriozil,atca sa lientru uir
aKllo, lgne,nindetll'iji0c3tu, rari s-a l,rcziL clr ()oazia sosirii ltr
(lhiar in zirra sosir,ii sale ilr-raCicnl,rabtreialij.lt.)i,L,ercr',iti,irrI_an
lrafilor 13oissuree, (,are i-au vizital pe Over.Lrcck t:urc
aldtat coleclia lor, liilgirrtlu-i aslfci orizonlul cul-
tural $i stimulinrlu-i intercsul pcntru vccliii
ntrcstri gerrnani. il sl,udiazii pe Dilrcr si cste ipirrnplieoptireeinnu.njIu[_SlricrnaaVrlual lttiirsr,:danuno:.r<irn,iItcla,irtrrrl,t,r,la,,,t.\,,r,-,;.,,iirrr"l;ili;ia_)*ii"t1".si_rinan,i,isi,lli,ur,_s,
entuziasnat de fa.csimiiole Brcr.iarrrlui lui ,Varirni-
394

cDhitiainr a[,tairta viselor sale,0orne]ius nu era toi,uqi nll s-a (i.in\reltit) tal,il s{u birnuincl tlrrpd tonul
nu ghiceascir sr,risorilor sirlc cii irit,elt,ioncazii si brcacI qi el
de it,alienizat inciL si
prirnejdiile oare il amerrirtl;,au ar:olo. < Ispiia cea
la cal,olicisrn, i-a lechertaL lurnuit.lecit in Elvetia.
spunra t-rlr esle llaluel r. $i dc tcama (lolrrr:lius sc irnprieLt--nisc rrrai rrles crr Jrforr,'al
rnai ralinut,I, clir:rii enl,uziiistri ploirs.prib si prrr l-a cut,0rit; cind
rlisl,ruge si picrde in rrceiLslir isiritir
de a rr u ile
atiiruga: <i L,n pict,or germarr rt-ar trebni sd-ryi rlrcdit,ii rlu colrsi(li)r'i1t, (rar ucnri ltclmci prirnejrlu-
larrriaiza'>r.ePcni:ioi bualrbnileia;zi ddtirttlredartstrenargnracqci1d,,, icst"e srinltirl,ea accstiria si ii lcloiriitntlir o sedcre ia
pdri.seascl -,\lbano, Corneiius plcrat'ii iirprcirrrir ru prirrt,errul

int,r-rr n lel,
trdr,i a.irrnscsc sii girrrlersi'ii si el, asa cilln ii scria sirii, il inst'aleazli, il irrgi'ijrst,e r,lr t,el rnai q<'nel'os
( iott'he llri llt-risser',re la 'l /r f eltrttat'ie 1 S i1i, cit ilcvot,anicut,, st,:h in plt'lrjrrrrr Irri irr r'11pa rrrr,r'tii
(r ci so folnrt azti pr: 11os, ri sc inbol'r, Ja sinrrl si-i irrchidc or,itii.
rnalL:r'rr >. I{ot,tiri ca at,ilre sX rirrninit rnodcrn, f[rir (lrnvertireu iu cat.niicisnt, ripir'il,ul aI)i'i)ll)(] rrst't,l ir,
al urtntisLirii, tlor'int,rr rkr-n fi r'it, rliri r'('ligios (ru
a rceintuortt.tlcesiei-ri iislrt,tirrrtlicszlc,itr1c.rttscIr-r[i veclri iLrvirf,intl dt: prrtiriiI atil, iri ar'l-,a rrit, si in viale sa t|' toulc zilr'le.
la itiverte. Iatri dc cc
in otrtrra sa nu crist,ii aproa-i)e nir,i o ttrnlri rltr
arhaism, {iu sarl 1'tirir vrtic. l-n siirsil, corrsiclet'a rrrr i-a iirrtpir.dirah pe Llornclitrs sir srr inrlrilqosl,c.asrrii.
tlrt'pl rrirrtl,lirrlt',' rltit'ilo rtr,'t'il' :rl,' r'i"tii m{,lril-
irr 1814, do-o f mrrroasii roniarrir ll() tl ilre a 1,r'elrrrit
s-ri in itt i,irs[t,oric at,uiici c'irttl s-it nijsr:trt, r'opilul
hale tle la Sun Isidolo avaltajuI rle-a at]utrit irrbirii lor. (lirsriLoriir rr-ir mai puLul, I'i tirinuibI rLqa
(,ltrn fuse$(l tainuit,{ legritrrra lor; al'liurl dc ce.[t:
sub ar,elilsi acol)elittrrinl, si irttr-o intinritate t,tllt-
stantir mai rnu[[,i gerrtraiti (,art]1 alt,culn liu s-al' intirnplrite, Overbeck, i'{lle eta c'enzonrl rrroral al
r,omunilir!ii, a losl, r'rrprins t1c-o malc irrclignare:
I'i intilnit, riiciotlatri pt'olraliil. [lorriuniliitea de spc'- al fi rrlul ca boli iratii sa ltirnina ca;t,i, ca qi el,

ranie, de aspila!ii. tlc rrruqit,c 1i dc tentat,ir.c, scltirn- rlnr Conrelius nlr ir\'()a voca{,iir cclibaLrrlrri si trriiu
birrile ric cirli, dc idci. stt trrllef,te(rttlI si irallinarr rle altrnirrt,r:r'i lii, se polLe rlc firiit,ib cri lolnrina sa.
I
in{ r-rrn ar-Ifalgattt l'r'r,ttttr.l l,ri:tbc iLt'rlsi,r' int.lir-ithra-
: liinti iliversr', rlest,ril r.le erltrilile si dest,rrl rlrr l)in punct cle lerlelc esl,elit-r, irtflueuIrr lrri 0orrrc-
liris orieLrl,eazri Confi'cria spre vcrinLt dc a clea,
al'innutc pcrttltr a Jlll sit imiba ret,ipl'o{:' ilsa (rllrn rlrrpir csernplrrl triae;Lli lor tiin llvrrl ,\Tcrlirr si rlin
rnr-i irrii blt rle lrrpt, nili irc lliiltot'ii vcr,lti. rttotlt'lt:le licnaqlcre, rrrari arrsamblrri rnonunierrtulc. Itl
c;irrrngalucsstlli,iitrIcrro. (lirtrI Sr']rlosst'r' tcrmintr sit r,iioascii insuqi se p{rsioriase pcnt,r'tr lrcst ii si visa sti t,r'itns-
plarrlczc trleasiii l,elrrLit'ir ln flcrrrtrrnili;i s;i insta-
av('ni,trrii a Nilrttlrr ngi lor, in Ia l.,lr
r,orri'r'aliltlr atirrrrali iu lefcctotirl, P[ol'r dcsr,lrirlclt
J)ir"inri (brnr'dit,: irst[t'1. iltrcst siitt,t't:tism itr taro rrrezo :rlt)lo url siii noiril si ltonrrmrrntai, irr t,arr:
1l driakplatalrsruibiRccltl,aelocll, (,are rirrnirre iclolul lui, s-ar'
I sc corrl,opea Gcrmtrnja si it,alia, lrtll,ttitstt ln{,iclrl-
a;irl,iirlrtirn(i,rttlillclltstl,,retnivtepeziriamalctrn'l'tostrrlr,ail,nrcrlei gcrrtt trtitt:. Italienismrrl gen)ra-
l,a{,c ttorriit,ti membrilor Lul<aslrundului o vttt'ie- rrilol rjin Rorna rr.l rronsl,a intotdeaurra, ir il
at.l rrcertr urror rlei,cni italierri si a-$r incheia via1,a in ltalia:
rlirnirotrir.ir, rnulti se girirlearr sii rluca in (,ara
bogal ca al lor frut'tul sl,ucliilol irrLrel.rrirrse si sir-[ ac]inra-
tat,e rle cmolii, de irnplcsii, dc irlei ext,rern tle t,izcze acolo. llristir o scrisoare a lui Corrielius
folosi Loale piL'ttrrii lor. cirLre rnarcle striilor catolic (iorrcs. rlin iti14, in
Sr,riri,ri \-r'eiIIe tlupii irrsi,alar{)a sil lu lioma. Ctlr'- ('ilre a('esb idelrl si aceast:i voini,ir sirit lorrnulate
limpecle si elor,r'ent. Niebriltr', ambasador la Rorna
rrc[ius irrcepttsc sii sbttdiezc, irnpretrrtii r,u Schadou' in 1816, s-a in l,clesat tlc actrstc proiecbc s-i s-a
sOisXtineil,le(r,'a, lte,rit)n. jitcrrcitllrei lietnroroligl ioimaspcoratali:ntlrliolll'ecsoonrvueltrr-i
tirile rlc la San lsitloro. iira insoLit si tlc liriet,entrl
sirr Vogo, tlal itt:csLt,r tlin urrnii cstc singurul carc 396 397 slriirlui t, sa ciblirrii pent,r'r.r nazareerti r,oman,-ia ,lcco-

ratiilor penbru noul Dom din Berlin, pe al,unci Mndafiereruurcounnastccre5ateba. icaiirnnitlueccldcos'uodmitema-uctaunhnsiula[aucrfaaSiarmceuapintsouteoIrnsiettpiuadrtulaoecrnaaottisiclntuatuiiiln;lalOedfo-vimanleoirsanabuticeeslentcpaiurkeseartat,-i
in constructie, al cirui autor era Schinkel. pro-
equab dar trei ani mai tirziu, acelasi
i_qll."t a
Niebu_hr l_-a adus pc Cornelius la Diisseldorf unde,

gindea el, ar fi mai lolositor decit, la Roma, pentr:u
a implini destinele artei germarrr:. sonalit[lii sale cle om ciL.gi a originalilit'ii operci
lnainte de a pdrdsi Italia, Cornelius participase sale. Nlai mvoaci anteiisi,gtu" reutpiielti'si1rrie-aqri pe des-
la lucriirile colective incredintate nazareeriilor, l,inul lor, slabe,
aceste fi tocit

miandaiJrcR[tilrl5az.rrdn.oenlcusouraehrrreelacpuprtuaasrleaaactriBlfureai srZtchlccolocldrayrdi,euianlardedpoa]oliacbauuniaii probabil asperilItilr'1i 1i-ar fi roLunjil unghiurile
principelui X,Iassimi, cu ciclurile ior scoaie clin in acest, lrecuq,ilni"; in lealituLe, devenili mai
puternici qi mai acueteenrtaicimpariinesaet'netsiat lcionntfaieccta, reer
Dante, Ariosto si Tasso, Horny, Veit, Cabel, I(och,
au dezvoliat tot
si il deosebea mai muit de ceilalt'i' Nazareenii
Or.erbeck, I.-iihrich, Schnorr von Carolsfeld parti- .,,t monolit in fala capitolirrilor qi-a hedo-

cripau la accste lucriri. Cornelius abacase Divina n"riust.i,lor rie la cafeneaua (lrcco, dar cind se inLol'ceau
Cornedie si incercase irea.lizabilul vrind s[ repre- iu *t"Xttit" qi in chiliile lor, rcdeveneau individuali-
zinte ccrcurile Paradisului; n-a izbutit re-sl bdlile robustl gi evidente, larg de schise in^dividuali-

incheie sarcina asuinatl pentru simplul motiv tiiilor vecine. dar putelnic inr[ddcinate in proprta
cd L)ai-i'r,e ii incurajeazir pe temerarii- ce vor si nrr exisba prohahil inbre ei decit
fircze viziunilc poetului in imagini lor etic5, si estetici I o rcligiozitate sincerS- qi fermi
materialc, tlar o singl.r[
si pentm c&, urrnind sfatuiile leg[turl:
lui Niebuhr, si atloratia ior rrentru Raf'ael. S-a intimplat chiar,
l(ronprinz-ul de Bavaria l-a invil,at s[ vini in tlatoritii'.ttto.u dintre ci, ca intre San Isidoro
Germania qi sd inr[dricinezc acolo arta religioasl qi capitolini s[ sc innoade reialii gpcrirertecnroeszbiti[l-ji de
II sr rstorrcii ce se n:lscusc pe colina Pincio, unde la om la <oe*xc1c-le, ntmulotl'Lumumnaittir
se inil!a_ rnin[stirea dezafect,ati cle Napoleon si lui
llehbenitz
al lui Overheck,

a preschimbatii de nazareeni in leagiinul irrrei arte 0are a rdmas credincios religiei qrei faormaajubteaLEi apar-

nor. tine capitolinilor dar a iubit intot-

llecorarea palatului l{assimi a durat zecc ani teauna Bund-ul.

qi a fost unul dintre ceie mai rnernorabile evcni- 'I-ot c,e ni se pare uscat si leap[n in- grafismul
rnenbe din istoria artei de atunci. Subiectele iiinti lui Rehbnitt, iur", cle altminterif a pledat desenul
impdrlite, pictorii nu lucrau irnpreun[ de fapt, lo lf i.t, ,lupti ce s-a intors iu Germania, se explici
ci fiecare. la opera sa personalJ.; ailfet, nu puteau formalia julitlit'd impusX.de pdrin-
da friu liber tloaacteeeai{cceesteaave, ainmcaiui doarig-diniar.le-qriiitmtitaiii llririnbsanbi,ilrp'arriien lgadlr
specific. Cu ttu-l voiarl pi,'tur'. SLudia
,lrcplrrI lrt ltcirlelborg, r'intl vizi.Larnu lolcclioi
caracterelor si-a talentelor, ansamblul degajeaz['o
frag,ilor Boisser6e i-a'deschis ochii gi l-a deter-
miiat si lase balti Pander-rtele,
irnpresie.de unibate, cdci spiritul Confreridi brches- rare a pXrintilor sii. S-a dus spre marea supS-
s[ ]ucreze sub indrumarca lui la Vicna
treazd si armonizeazi deosebirile dintrc ei. S1$uattdcr":"' iar dupri
Acest spirit nazareean comun mcmbrilor l-ukas- cse-ai-daecciusnsoisi-ciuut rpmeezfleatliai pe
bundului, nu le impune o uniformitate care ar i'i Olivier ;qi i Schnor,
sterilizat arta lor; daci la prima vedere sintern Roma sil
inire in

izbi,ti de ceea ce ii face s[ se.rnene intre ei, foarte Confrerie. lui Pfor sd moarl
repede ajungem si avea
fieciruia in parte, distingern caractenrl unic al Horny, oare asemenea
cu neputin.i cle conluntlat. 199 de tulerculoz[ la Olevano, in L824, in virsbS' de
398

numai douizeci qi qase tle ani, era considerat teli',;tlitii'iiii;lirdcsct,lti-li;xttui'r,')brr;irci';t,iror:tt'ls,;;irr-'c:i;lL,-i.ci:te;(nrllmr;rrl'rll,rtt;a,clupl..sri;rrlr:ntutriz,o;ei;';1arpr"itlrlr,;,SL;t"u'u;t'cirn,i,r,ir.oi"t,rir.il,4u"rgat,loar:,,til"zcsU.,ei'di;n',,m,,vtil'';tl,i;pitrr',l,ib*ilc*o;iec,.,rilrtosna,,ciln;tn,iiittlol,,ini.r,r";t"','cl1tv,arn,t'ttzo,.lr","l,llti,bt,iol1i,,g,tl,r:i,euti,a(l,,-,trit,rrt-(aP'o,lttit1',ro'ii"l'l,lnh'lt."ria'"ricie'tru''1"lti.,.,cttltlrli'lrein1l"ltce,t,'r;o'or.Pstttsrp1c,tti,'lsliii,ni,rlitluan'stt"Li"lt"n''l'rtlg"tr"turtulc.'rif:m'li-"tt;rio"i-uloi;tsrg:l't"t,uLip,:S1]'oi'"attnimi''pi',*tilc'i'"oui"letzrari[t'i'ol";i-"ti''el,i.ut;iilri"itr"ial'itt,let",!-r'e*rtt'""oit''l:ls'tlt'l[oritt,'a''"lulttEr'rupl''''tircrorlistl'riintr''"te'rl,,ei;i'flt,'v-rrtulii'rgtoLn'c)ttror'"n,\esi'uiLn'tzitftronisr''srio'ao'eio'iluttltnilll'cirilbss)rtuir'Lr'ttli.'altittiIrIitz.iIittilrrr'tnis(trlrrins'1rteu'sg''''uoirr;iecr.sa'aici1d1Littirsouu,issi'sltl0!'rt'ts1lct"sottntrt.tpirutlil't.I[li-p'larrce"rtuti:eiotaRauspl'niils;l.iiiac:,ivh1i'r.tttpl.'uiciitt;.'-.lplteirrc''e.Itir'.ba'teeor'icrSr1Lrrrcnt-'oiLl'r)(cal'tsSiti:fi)ir[Irt(lnrtdst"iceicattttt1'l!llr'nri''sr''rtil'eJtierltcnaptarrrliteioab'rIugPtalrrit('nr'rirricii0Llttc)uzrulltnrlclra'gaslle'eritduiradpteil]'delnhl'ai'c'0llisisrrctntirilcittt'tl'tl-lt.1l'ntibtlarlaLlsl'liia!llluaisrltod-'luor\e''-r-inc'1ilts-'r-i'iri--r't-'

de Overbeck ca cel rnai genial din toatr't Crinfrcria. 401,Lilli:i'u'liit;,ri,,Pl,lecO,t'iri,o;i,1tt,roi:rita;;z]1rp":ru'i;r;.s-,itr1nirrtr;:a,".'ii,,innl,.rntt'u,'tt"?[,i'aa2ttr!n-o,rlrlrarri',lrtoe'lt,e'trttr"sti;tiictac.l'iI"i,i"'"nlriltllc'tirt,jeu'oocpb'nti,nl'il-rtn,etlrl-it.r"["t1r"nizo'Lrtt)uin1lgi'iie'lLrt,tr1i'li:iit"rt'.r1itlt1rtli,"s'r't1l',s"liflp'^'c".1',!iLa,io*ti1r'l"a{)i'tlits"r1itt'iclt)'i'li,ato'-"lrlta'ri,lltlu'irui"rrlitpiretlro'ui'tl't,rrerlLtt,trrn"l',tt;oilsz,llt-'"mt-rIr'rltlIrirorer'iita"L.tt,lotpsrsri'*ists'Irisiltl'loeslraliiptril'l.ifrdr'tl'n;slr:illtit'r''ssritlrei'iairltircol:uteN''iit!l'lil'lllrc(uttcnortio:Ti'csiclip'ssn!s,trxlrrlito'ctt.Lric"'lrttl\,-iil)rttrrrclnc'ao'tillc-tt''g'ccusr'l"lrt-a'eir'riro"lrton.sr,eRi-dc'clLrlirclunprrazeias'oreiaa.lisl;tastlirtzeiiuia.irrnuqIiaurnbtjL'fu(url'iacoa'p'eliesorcr;tmtrrdeleLrtrIo-atlr'ilxl-trntLueI;i-t'-Lal--rl

Ijl ar-ea irrl,r-adeviir o coiiccptie grandioas;i a pei-
sajului, un sontirncnt vizionar al rraturii, o inti-
rnil,aLe plofundI c,rr eiementcle. $i Rlrhl a fosl,
tun rornarisL qi rrn italienjzall, dar relafiile sale
t'u Ilurtd-rrl sinl, rniri prrtirt strinsc delit, r^elrr iile
ridcviratilor Nazat'r,cui: cl a rtittrits la nrirrqitrr';t
gmpuiui. lfla do all,rriii'iilrri llrl onr dc litnrc in
spilitrrl secolrrlui al ,\VIIT-leir, slepi'ic, lil]r)r (irr.jc-
l,iit,or. cheflirr, trriliilet lairnos. Iirit,iirt irr Iilozofio

rle t,iuiirul Strhopenhauer, priet,crtrrl si rrraeslnrl
sirrr, alc ctiliri lrrlsnti lc-a rtrmat la [)rescl rt si
r,itriritr i-u pictal, porttctrrl in 1tl 14, Ilrrhl a st'at,
si cl o lrrrcal,ii tIr: vrcrnc Ia ]lornir.,\'lai t'irzirr,

s-a inrllriolertit, crr flat,ii (lli rrritr, Sai iqtrv, liit,hon-
rlorlf, .,\r'rrirn. I)lirt,trrr. si lr ilrtsbrat irt collr lrot'irlir

(ru [,'or'povcsbi le liri'l'iccl< si alc lr.ri Nlol,{,rr

lior rryuc.

ss(l-aiatp,onrliilmcscaqui stoalliagloin'lrrtr'rrilerarrlliinicn,SJ1ao7vl1toa1it0ur:.rial'r'v\'tertrnatlrcstznii1[rtltra'ritrornaLbrrortinrlrirrxrrr

1866 Ia Kiiln, r.rrrrle tlta, rlc rnai lrirttr tlc douiizet'i
rlc ani. corrscrt'at,oruI ['lrrzcului \\/alIral' Rir,[i11'1,r.
atit de bogat in nrtrcqlri gei'triarri rl in IlvrrI Nleclirr si
Reriagterrc, si cale, ir.senrenca t'olccl,ici lloisscr:'ric.

it trvut o ir-ifluerrr!,i lroLiiriLorro u$rrpra evohr[,iei
III

t

*""i;i;ffi":;ti";'''li""t"t"iI
rornantisrnrriui. A inceprrt adrriirinrlu-l si irni l,inrltr-[
l)avid, al c[rrri Paris iirtrc 181)7
sPie 181'), rlrrpii co clev tr i'ost [a h'lorerr villc, srrlr

rrcuricise lir
indnrnrarcr.r. ciLlugrirrrlui-pit,l,or Jcan- I Ierrli (iilson.
l)uirI o iri lE1 5, a vr,uit,
LirlLecl otirleii,1lrs:iininMclliiirnqro]rsol,inb,
lu Iiomrr rlc (lrrat,trolerrto,

rni,.i irlcs de llcnozzo (lonzoh diu laro s-a irrspiral,

relrirzcecrint lroanclr,rruarLculicfrl(ctslorr,cii,lctriitrari.lics-nar;aLpi rtrlciillr siL oopi-
u[ XlV-lea si al ,KVi-leir. sc':olelc

Irapt (:u t,otul cxr,op (ional, Ilarnhou.t nrr rrre
supcrsl,itin lui llafacl uici irlolirbria liura;l,erii

ntal,rrle.'frrrnperarrtenl,rrl siiu vescl, irl)roalro cupi- 400
liircsc, bucrrriritlu-se crr nair.it,nl,c rlc vitrlri. rcu-

scqte sri sc armorrizezc mai binc r,u ldcvirra[,ii
prerafaelil,i, atticir rnae;tlii sccohrlrri al ,\V-lea.

iinndetemhnnaict as[piimcluiteriipleorarotiq'vtioi incatdredaeduacrehaauiscmhiacer ca intr-un decor de teatru, intr-o familiaritate
intimd si naivd cu elementele naturii.
Koch, care a fost, precum am spus, pdrintele
trebuia,. gitaqn" ei, sd-i upropi. de accgtia. Era peisajului romantic, si care a exercitat o influentd
ildcan.ag;tz.ir.lu-.ollTiimulsciprKgis.liolinapakredoeorlvocus{nattdrr,etijadmRbe,luodaneuugireei,:x, epocmi[c-pVltualiuc=l,,rtcetcoaapiizrueednpaeiann9nunoai clu,uearn_i,
atit de puternici asupra romanistilor gcrmarri,

nazareeni sau nu? a impins la extrem acest gen de
arbitrar gi de detaqare cu ajutorul cdruia situeazS.
o anecdotS. pioas[ in mijlocul unui peisaj unde
Sf.int Gheorgfte. Tabtourr]9 s-au pierdut'astdzi, aga interventia sa apare inutild gi chiar deplasatd.
c5. nu putem qti dacd Klinkowstrrim isi insusiie
intr-adev5.r stilul rcligios medieyal. A{ai existii Coerenta dintre sufletul unui peisaj gi cniolia
exprimat[ de evenimentul ce constituie subiectul
;i-o Doamnd.__ i,ntr-o capeld goticit (pe vremuri la tabloului il lasd complet indiferent,. El nu se
muzeul_din Dessau) de Heinrich von Olivier, care gindeqte sI
rsaelsiitrpidreurieasfateelistiditsaeliiedneinctifiticme aniudaegtirtabcud orchestreze elemente]e vizibile ale
adevb._ peisajului in jurul unui episod reprezentat in asa
lel incit sd fac5. si risune in el raporturile arrlo-
cu fla_
manzii. Migala cu care sint trabat"e elementele
ldieeruarluhiit,evcdtudreds,cduetnalisilpeirvite'tsrrunbinatdeluorressiualceonmfoorbmi- nice. Ca atare, aceastd anecdot[ poate fi oricind
inlocuitd dintr-un tablou intr-altul si am putea
plasa la bunul nostru plac alie figuri decit cele
ta\i'asclcmel,eujplceforcnaacnreecpeoizii,inddLeaislnrpirmsJeal'modaearnbveirfrefsrseLie,dpvieLfonoarterjsntec rmornaerdrainel_a_ oare apar in Sltntwl Gheorghe de la Niirnberg, in
Sltntwl Martin sau in Sfi,ntul Benedict de ia Dresda.
Ce sd spunem despre picturile intr-adev[r reli-
romanticii germani. S-ar pdrea chiar cd Heinrich
von Olivier. a adoptat inten!,ionat bizarele pro_ gioase ale lui Joseph Anton Koch ? Cd aportul
cedee dpeencotrnustarucctoienfpLerirs'apsetcfetilvi;;ai;;nltorduluai deeuvrod_r Jor in patrimoniul somptrros al artei romanbice
nu se proportioneazS. cu elanul urias al pictorului
Ia pean,
in reprezentarea si exprimarea peisajuiui. Daci
< medievalismului u acestor compozitii in care incer_ vom lua ca exemplu un episod care l-a interesat
foarte mult de vreme ce l-a compus in doud ver-
carea de-a aclimatiza in plin- secol al XIX_lea
ipmDnuiamInedipeaeorse.uLtrredievtecua-eda,indplaeriecpteRaLsatceum[znbauotteieubrexd,rdet.ecilf_aoeiauvsritdideeeinmnstdulailnl.tisinavcmrietbmlua.erl
siuni (la Innsbruck si la Karisruhe), ;i anume,4pc-
Sltntului Francesco
rilia pentru a smulge diavoluLui
cad,atrul lui Gaido d,a Montefeltro, vom observa,
mai ales in varianta de Ia Karlsruhe, o tentativd
romaniqtilor germani din Lukas6untl, remarcdm de eliberare de respectul cam servil al fratilor
gidniootarr-siand_dlaecvdirdeer-iaapaoiiramtseoenrfviizea'pvtoeprecbiasaaddjueelcocuru.nIa)dneeecccocorluro,lt,acdaraeucltih_d
de la San Isidoro fa{d de vechii mae$tri; si aici,
construotia spa'!ial6 6voc[ iscusit grep6lite',1. p"rl
spectiv[ de pe vremuri, dar stilul devine original
un rrnison muzical cu emo,tia pioasd pe care tre- tocmai datorit[ caracteru]ui sdu compozit; i(och
bu.ie. s.g exprime tabloul. ilulc-eala plicuti a pei_
s,ajului italicnesc se potriveste mai bine n-a avut pretent,ia sd picteze ca Peruggino, nici
cpisoadele dramatice. cu scenele ca Montegna, nici ca Bellini, ci sd trateze in spi-
duro_ase.decit e u Anecdote ritul Renaqterii timpurii un episod legendar din
-(cVoalcu.l.zmDeruaolv.aiddrdinpi.ariVn_ti_cl3rneea-r.l,ipnni)isustoasruiin, lladscecouJbotisEieei,-pRdheavcuhonenlaaFndiuiremicIhial
Fioretti, a cdror I'iolen!,d dramaticd avea sd vor-

beascd elocvent sufletelor populare.
Dac5. ne intrebdm care, dirtre toti < romanticii ;,
mvaalonalerrers<mfab,lari.ci1l_eecie>,d-edcaarreetpsitseodinuclobnijbrirliact pune in
402 rezumd cel mai bine caracterul idealului nazar,eean
aproape

nsiesotiplurli,meslatetdicoai 'ptienecarirepiscetosrui,s-lianme,intrdeobiumieors.t[i unele ursitoare ii suriseserd, nu avusese parte, in
laamvinirdsotiamdaen2ife2stdined-aunni,
schimb, de sdnS.tate.
Abia fusese primit de citeva luni la San Isidoro,
foarte timpuriu, primul in urma dorinlei sale arzdtoare, cind medicii i-au
spus c5" va muri dacd va
al doilea ti Zg ae- ani, si care indreptdlea multe continua sd trdiascd
lalent puternic Ei solid la Roma, a c5.rei climl il
speran!^e: Scheifcr Yon Leonhardshoff qi Carl va ucide. Cu mu]t[
titritipp Fohr. In timp ce Cornelius qi Overbeck bun[voin!5, principele-episcop de l(lagenfurt,
Salm Reifferscheid, ii oleri un adS.post si putin!,a
sint unanim salubali ca < pdringii > Lukas-Bund- de-a se r.indeca, dar gindul intoarcerii in Italia,
Sinailn,iaIstoidrioi rcoo, mdeuqniitp[1iiliinrelicgaiopaasbei.lqi isa[rtdisettiecre-
ului qi cu riscul oricS.ror consecin!,e, il obseda. Adeseori
ae ta spunea cd va fi primul care il va urma pe Pforr,
mine progrese in arta religioasS. germ.an5., Leon-
hardsfoffqi Fohr intruchipau promisiuni strllu- mort la Albano, in virstS. de doudzeci si patru
,cuti"tne*iticpi[en. ccAaemrr'ecinidndedositsinaiuulfrunnguu[rlieid-aien-ionimgfdpadrteaujliuittra5st["er.iletcraiamgriepcleii-,i de ani, din cauza malaliei ce pustia pe yremea
urmS.rea qi iI obseda prin certitudinea cd nu va aceea campagna roman[ de indatl ce veneau cdl-
tr[i mulL; celS.lalt, impins de un temperament durile. A incercat s5. stea la Vicna, apropiindu-se

astfel de sud, dar nosLalgia sa era mai puternicd.

Irdrd s[-i pese de primejdia de rnoarte cc i se
violent gi dramatic care brava pind i-ntr-atit des- prevestise, revine la Roma, in 1820; doi ani mai

tinul in6it a ajuns sd se bat5" in duel cu cel mai tirziu moare, ldsind citeva peisaje frunoase,
irt nigte compozitii de o puritatc aulenl,ic rafaelitd
bun prieten sv5r.euu-nualmdinindtorueSa. d-pveisrtsoaarliesled au
ca fie in care se manifesta temperamentul siu nobil,
explodai fdr5, naiv din prea mult[ inocen!,d, pasional de abso-
prin a se ineca in Tibru in timp lut, stdpinit de voin,ta de a se ddrui, cu riscul
atiins -sc5sldfirag.eEqtrea pecetluit de fatalitate si
se se acumu-

lase semne infrico;dtoare. Prietenii care au intrab vie!,ii, unei cauze mari. Deqi acest tin5.r pictor
I in odaia lui dup[-ce fusese luat de ape au gdsit
I 'prier, sevaleL un tablou infaliqindu-l pe Hagen ispi- n-a apucat s[ indeplineascd tot ce ndzuia sti
ae Fiicele Rinului care sc strS.duiesc sd-i ade-
realizeze, el seamdn[, tocmai prin neimplinirea
meneascS. in valuri. sa, cu acei < oameni superiori > descriqi de Jean

Exisbd (Ia Liibeck) un portret al lui Scheffer von Paul, odrasle regeqti ca Casara din T'itan, Sebas-
Leonhardshoff de Theodor Rebenitz, in care trd- tian, Gustav din. Loja inoizibild.
sdturile sale de caracter sint foarte ciudat zugrd-
Personalitatea lui Carl Philipp F ohr era foarte
deosebit[ de aceea a lui Scheffer; in el vedea
vite. Pictorul are o fa{d prelungS., o expresie de un romantic in inlelesul cel mai deplin al cuvin-
rdceald trddind de fapt o timiditate excesivd, o
imobilitate sculpturald in care am desluqi, dacd tului. in ciuda riorlii prernature, pugini artiqLi
au avut o forma.tie esteticl atit de complct[ ca
bvmpiararissnrinotaonnaraad$l.teae-rFredd-o,oerfvumoedaanzrtietletcaraicnduVseplitcaivnraeaannt,ti5,ga,uitasupLbnicrlitolaeincumdrp;i,iedprcaeiamntco[ealnrilceat a sa, curiozitate gi interese atit de variate. Atrac-
r,te,ilaigRioosm, cedi cni uigri isbpdtuenadjeoac in cazul sdu unui icleal
convertiti, ridiculiza
de
habotnicia de la San Isidoro si nu-qi ascurrdea
Overbeck s-a minunat v[zindu-]e, Scheffer von
antipatia pentru <r latura popeasci I a lui Overbeck.
Leonhardshoff era atit de tindr cind a fosl prin- si admira pictura veche, pe care o
tre < novicii r, Bund-ului incit p5rea aproape un Cunogtea in colectia fra!,ilor Boisser6e, pe fla-
copil. < Un admirase
ri,sfdlat al soariei r, cum ii scria manzii gi pe olandezii din coieclia bancherului
Overbeck lui Vogel, acest copil minune c5ruia 4(.)5 Fries, tatil prietenului siu ltrr.nst, care va veni

tsitrdae. lilizueecnrciezizaqenits'didoeeilcidltaecoRanonfmria,a!l,aiigisKv[aiardlsmeruulharei .Plai.nMvcaiioris, ptFarro,dthiner Caracterul lui sumbru, nelinistit, il indemna sd
a introdus la Roma vechiul costum german pe
aleagd din vechile epopei nordice legendele gi

povestirile fantastice, episoadele cele mai tragice:
din Nibelungenlied, de exemplu, unde crimele qi
care artiqtii au inceput s[-l poarte ]a indemnul
sdu qi pe cate exemplul masacrele se lir lan!. Fohr era german si
il imbrica, urmindu-le
prin dragostea sa pentru portret qi calitd,tile pe
Kronprinz-ul de Bavaria, pentru a nu se deosebi care le aducea in acest gen, imbinind grafismui
tRinoemreat,upl opnertreIcdcrdeu!,iaindet,ofavdprt5gpiea cS.ruia tr5.ia. lui Diirer cu melancolia invdluitS. de umbre a
tle Koch, cS.ruia lui Holbein, era un desenator extraordinar, atras
La
vloIIatuocabtiloaRieamao,smbdnfrS-aia.eic,tufuti1serre8ea1cec6cilden.ulvdiD.tbppearqirsaiiinunpnuSeeajisoninistte,-pnGdeloienotthnlraaaurdlsale,iidivnpeeilcbnltueei nzrigena cind de stilul secolului al XVI-lea francon, cind
cu tot dinadinsul tablouri religioase fusese primit
de acela al lui Rembrandt, pe care il studiase

in colec!,ia bancherului Fries. Un eiemenb insolit
ne va izbi mai ales in peisajele sale: in timp ce
romaniqtii picteaz[ cu o plS.cere voiuptoas[ pri-
veliqtile italienesti, Fohr picteazd la Roma peisaje
cu prietenie cle Overbeck qi gdzduit la San Isidoro germane, in care incadreaz5. cite un episod italie-
I intr-o odaie pe care o impdr{,ea ou un bdiat de nesc, Sfi.ntul Benedict la Subiaco (odinioard la Diis-
vlrsta sa, Ludwig Sigismund Ruhl, care a fost seldorf) de exemplu. Intoarcerea de la pi,ndtoare (a-
pentru el mai mult decit un coleg: un maestnr'
flatd la Darmstadt) acumuleazS., intr-o compozilie,
beqi avea un caracter aspru, violent, susceptibil desigur imaginard, Alpii bavarezi qi brazii din
ddceeu'afcucocrineemseq'eidsbeeraugntruaellaista5mt,uee,,lapanicntro[[liieitnianzlt,eiburuanninci diinn,dcteu'ledcgureipzrede Pddurea Neagr5., aceiagi brazi ale c5.ror valuri
o ceartS. stupidd, a avut loc duelul de care am
intunecate le arat5. prelungindu-se la infinit,
! pomenit mai inainte.
intr-o atmosferd de mister gi feerie (Capela Nlurgtal,
S-ar putea si pard paradoxal faptul cd Fohr a
Berlin).
avut ievelatia cea mai completS. a Evului Mediu
ivg[eerrcumhia,ilonRrtuomchmal eia-qai tlraai rdR[tinoamtFaoraqcniuicletoognteuiarqei,qd-iaecSeduesatsaeb-niiaea,dapelee- Prohabil c5. ar mai fi apucat sd desdvirseasc{

care o adusese cu sine, si tot el l-a pus s5. citeascd, reconcilierea si sinteza dintre italienism si fidelitate

fa.td de Evul Mediu german dac5. ar fi trdit destul
pentru a reaiiza aceastS. imbinare la care desigur
cd aspira. Valurile Tibrului l-au smuls din visul
s[u scdldat
de valuriie Rinului qi Roma a triurnfat,
tragic, in acest conflict.
ecitcqlric-ppel cam la inLirnplare, aLib vechile
F9Yq,i9, e-P.opli Daci linem seama de marele num[r de tablouri
poe!,ii cei mai moderni, T'ieck. religioase pictate de Delacroix si de numS.rul si

L-a'convins chiar s5. colaboreze cu el la ilustrarea mai mare iric5. al celor pe care le proiectase si
poemelor si Mdrchen-ulilor scrise de aceqtia din
irlrnfl. Astiel, in timp ce restul confra,tilor de la pe care le vedem mentionate in corespondenli
San Isidoro se italienizau pe intrecute in alegerea si in jurnai, este evident cd artistul nu ayea nevoie
subiectelor gi-a manierelor de-a picta, Fohr reac-
de stimulentul unei comenzi si cd subiectul fusese
tioneazd impotriva acestei predispozilii ap-roape ales instinctiv qi spontan. Dar este evident, de
iforencatelnihoinmniceadtq-iiddp-eeic-pteRicautzuh[rl[s, uiinnbieuctiltmeeigpdeorcrbneiannmdeiat'djoforFliotiasptien.tad-
asemenea? cd niciodatd aceastd alegere nu-i deter-
na/areenilor i;i manifestau pasiunea pentru frescS.
minatd de continutul religios, propriu-zis, ci,

dimpotrivd, de un element dramatic independent

407 de semnificatia crestinS. a anecdotei tratate.

Subiectele biblice, in primul rind, vor fi preferate multd indrept[[,ire, c5. <i aspiril sincer la o con-
pentru c5. orientalismul, pitorescul
favorizea^25. arta sacr5., se ceplie religioasd despre lume fdr[ a avea un
ii expresia va afirma
tragiud. in sentiment religios ri, si aceasta chiar in tablouri
clc asLmenea pri"matul imagina!,iei care va domina, religioase cel pulin prin subiect, dacb nu prin
si tratarea subiectului nu \-a tine de loc seam5"
hisgsau.tlroe"ar".i"eaCrcaiosirtlaa^ocuetteo"irnitu"tlarq-qioiiitdtecedometrmaplipdbeoire,atzirmeil,.iceseaniuti.ungdliseispneiimrpavpioetcirrtarliidbzreaiuvseafddllee-. elementul spiritual care ar trebui infuzat subiec-
tului ? Imaginalia fiind motorul principal, subli-
marea sinelui, depdqirea patetic[ a individualit[lii
inchise si m[rginite, apar ca niste obiective majore.

Latura de icoan5, pe care idolaLria rataelitd i-o
irnpurrea lui Itrgresf arat,5 cI evlavia manifestatri
in- Itecioara ci Ostia se indrcpta rnai degrabl
spre Rafael dcclt spre l'ecioara. Intr-o manierd
d-eosebitd, dar cu aoeeagi enelgie si ildependen![,
DunieL in groapa leilor, de la N{ontpellier, Ilristos.
ln Grrictina Mtislinilor din biserica Saint Paul 9i
Saint Louis, Ileliodor din capela Sfinlilol Ingeri
clovedesc cE Delacroix substituie spirit,ului mira-
culos un dramatism mai apropiat de teatru, pro-
babil, decit de biseric5., dramatism condus de un
sentiment scenografic mai imperativ decit senti-

mentul religios.
Sufletul nu-e totuqi mai absent in picturile reli-
I gioase ale lui Delacroix decit in compoziliile sale
irofane. AcesL srrflct con[inuL de tablou va sta-
t iia,irlirucaormieunLi8c5a7le,aedl innLortcaai-nr[isjburgni aplluivl itso5r.u. La 23

aceste

rinduri foarte semnificative: < Pictura nu-i decit
o punte aruncati intle spiritul pictorului si acela
al plir i[oru]ui. Print'ipala sursa de inlcres porncgLe
risnluitnfelersebuusllalenptir[iEviizistboeerquintleduride:eanpouLpaoptierninvmltruopdecditroeoz!irisictp,eirb.ivilqitpsoperrrieii
prin simplul fapt cd fiecare dintre ei ar avea un
iuflet: nL po.ti-emoliona decit un subiect inzes-
trat cu seirsibititate si irnagina.tie >. $i acestea,
la fel de importante:' < meritul unui tablou nu
poate fi icnduterlo-furininloitr:cequsivtlleninte,ixileaocrtcpceeeeenaatrouceeasscmuafepledrgtuperlelaa-
,irdtiit

addugat

suflet L va manifesta sufletul in operele unui

Cum se
pictor despre care Lionello Venturi spuneaT ou'

XI. PORTRETUL ROMANTIC stare s[ reveleze psihologia I el vrea s5' atingfl acea
profundS, tareo'-.i mdrturisitI de fiinla
naturi i.cele ascunzisuri de enigmd si de taini

social{, A.pnea,.llzjuamcSa'lt'aacte-
imbrflcate cu grijn in . aparente
mlnclnoase.
veridice, pe jumdtate
tcearruelusienauvaetnintgriereatlez[citdisnuCporalofar!,iascoirnsudludieraeadl'eqpi crei-l
plstii in lata ci.rora La Tour Ei-a pierdub min,tile'
hizionomiil6 pictate de acest vajLic. cercet[tor al
umbr[ pc fiecare individ o poartd in
zonei de care crisparea notatl de- pictor
sinea triicleazd afla mai
lui prin
in tr[seturi acea nevoie furioase de-a La Tour
mult si altceva decit ceea ce s-a spus'
gtia cd in clipa cind mijloacele de cunoaqlere ale
ral iuni i se opiesc, nc pu Liiruioa se, iralionalul in cear'-
Omttl real qi md;tile saLe. Carnapal,ul tragic al Le'o sparLuro mai incLrazrreaIa, qi aceasl'[ ncrdbdarc
Lui Goya, Giricault ;i
I boLile srufLetului. Delucroir ir*ioita de-a trecc barierclc L5'uerii' pe care mode-
interogheazd rnisteru,l
individului. Un romuntic i.t" i t" impuneau' a sia1, la originea nebuniei sale'
'f d.rd voie: Courbet. < Detnoniu > privirii ;i por-
tretul Albrecht Ditrer la br"-" piciorului din Sarr-Qucntin.e comparabili
lawstian de la Arruold, inl"r-un t'rLvinl cu drama unut manlau al vlolulut:

;iSchr)nberg. Iloflmann obsesia d,ublulu.i. el trebuie s[ roczbislitne[n!c,eulolrori[n'adiqviidpurilnutir,-oce-sgui parepmlr[l
distrugere a
in comentariul ce insoteste a Fasea planp[ din virsiniLatea gi integriLatea eului. revciaIia care'

CapriclLos reprezentind doud misti care se observii "s.orspf"*5iinn8..imiul[ur*ruel,a.turu.s5,tquteic,i"'lianepmGcrao"eno[atgaiivvttaetsaaiiratliioloilvul-ranramceepoulmi5otnneavupaeiitolnnear,mgLc'',ferLiiiotsiricectrgre[ieaicrcibfuuilud[nlzmafa^dapdsurlriiaslvotof'depidpnireedotuvi.rgseraedlmeinpsecmedtloeineenGmadt,uo:usedXncLcdaa[liae-,t'r
farmec, de gralie, de inteligenld qi de.frumuse{'c'
I firri sd se recunoasc5, sub titlul: lrladie se conoce

I -toanreimlee:n<i Lnuums.eeareecsutenooapmteas-c,arGadody.aCshcripieulu,rmveds--

mintul qi vocea, totul e prefdcut. Toli vor si

p.ar5. ce nu sint. Tol;i se trag pe sfoar5. intre ei
sr nrmenr nu se cunoagte pe sine r>. Acest senti-
ment al misterului om"n"s" si al caracterului
nelinistitor al rn[stii mergea atit de departe in nB1auildl6eglauiireeqtneoctaosnetacctuulpurmivairnealuatenstrl-cr'litarul din
acestui pictor incit rareori se intimpla
cazul trddeze, ca Qit"to d,el Scoorncltora<spIealsoiurnev.iao-lepnetnet,rua-l impalpabil,
fe-tele pe care le-a pictat s[ nu groz[viilor
in nseanttuimtlei ngtuil

fiecare fiin,td, aceastS. dorin!,i de-a umbla mas- ale fizionomiilor omenegti stranirt
cat5. pentru a ascunde celorlal,ti si poate chiar
plopriei sale oglinzi acele aspecte ale sinelui pe animalizate de imprejur5.ri'r' Imanen.ta.monstruo-
care vrea s[ le ignore gi sd fie ignorate. rr,tul, p" care se iip.gte masoa amabilitd{'ii qi-a
Portrelul psihologic din secolul al XVIII-lea, i"aifiti"t"i afabile"confer5. o semnificatie drama-
tic[ deghiz[rii capabile s[ ascundS. toate metamor-
care este un act de analiz[ a caracterului omenesc fozele posibile. Pentru cd este o minciund) masca
si de reconstituire fizicd a lumii individului, por-
tretul romantic ii opune in general o voinld aderd la chipul adevS.rat ca ceva iqnicffal -bEriicamtdat'
411
intensd de-a merge dincolo de ceea ce este in adevdrat, adicd identitatea construitd

'l 8*-:J?5

nu identitatea originari. Tdg{duir.e si renegare a tragic al vielii >, hotdrirea de a nu prezenta
iocnardnrieuvlitudei poperriiegasinrceahrim,pocboilinsssabdur-ulclsaLuiepcraaarrptejufriieccinianuldentvair-ienuii,rn-iuoni loviturilor lie!ii decib aparenla unei figuri, o
clipd indemnat de un capriciu, omul'mascat fali sub,tire ca o masc5. de carton, si respectarea

acestei exigente imperioase a secretului propriu
marionetei, vor ajuta fiin(,ele reale cdrora Goya
luotd cu viziera trasd: trebuie ucis penbru ca, le picteazd portretul sd strdbatd, neatinse, fdr5.

o{*!.o. scoas[ masca, moartea sd recompuni fdrd teamd qi fir[ r,reo rani, f urtunile existenlei.
piedici trdsiturile sale adevdrate; aceasid tragicl
O compiicitate ascunsd a legat pictorul qi motielul
op!,iune de-a ucide pentru a cunoaEte, care il in acest pact al secretului: irrtimitatea inchisd,
obseda- pe La Tour, d5. tircoale ici-colo si prin
eul interzis al bdrbatului sau al femeii care pozeazi
irr fala gevaletului vor r[mlne intacte. Nlodelul
coupemraa,ilumi uGltoflyaam, upnlodaeretedmraammatdicqdtiidaecfiot slat t,ratatd nu consimte sd dea la iveal[ din el insusi decit <t
alt dliectEonrs,orc.hiar dacd tinen oticare aparen{,X, pictorul se multumeste cu atit iheltuind
minunatele resurse ale geniului sdu in reprezen-
si seama de Tiepolo

Pe vremea cind era pictor de curte, iubit tle tarea unor veqminte si a unor mdgti. Artificiali-
ferneile frumoase si rdsfltat de seniorii inveseliti tatea supremd a atitudinii gi a expresiei atestd cd
daemvuezrivnadul-usi.ebrluataslipdeectaaracgtiolunlezv, iei^!,pii.,i"polimr,brinr"druu-usei, partea insuflelit5, realul, nu-i cituqi de pulin
prln orag sr irr castelul de la Aranjuez ca intr-un implicat in aceast[ captare a imaginii: printr-urr
coilrun acord, adevirul r5.mine in afara jocului.
teatru unde personajele cele mai simandicoase E destul atunci ca marioneta s[ fie perfectS., ca
gi-o comedie, Goya ii
oferi un divertisment marionetS., pentru a deveni un obiect de reprezen-
e
fermecat de eJeganld ;i de pitoresc. Daioritd tare care iqi ajunge sieqi qi care trebuie si ajungi
cartoanelor de tapiserie ce i-au fost comandate, qi curiozit[!ii celorlal!,i.
I el trdteste intr-o lume incinLdtoare de serbdri si de Ne putem intreba ce s-ar intimpla dacd Goya
pldceri. E invdluit de tot ce este mai r.iu si'mai ar scoate masca acestor plpuqi inointdtor pictate,
oferite privirii si totugi inaccesibile in dosul unor
I ipnesrusofllealjiet_leincanraetuser[insviiritnejesosccieintatjeurquilul"uri"p-stdI n"uo ziduri de nepdtruns, marchiza de Pintejo, ducesa
aibl decit doud dimensiuni-. Figurije din < cartoa-
ne D n-au mai multii consistentd decit o mario- de Alba, Dofla Tadea Arias de Enriquez, trdglnd,

netd, o urnbr[ chinezeascd salr pentru eternitate, de o mS.nuqd rebeld de care nu-i
vuanpoWroaiysaeng"giinndroa-i pasd de fapt. Poate cd. s-ar prdbuqi asemenea
nezian; ele sinL cu atit mai
cit au marionetei cS.reia ii sldbeqti sfoara, cu membrele
gratioase.cu rnai pulin trup si, mai in dezordine, lipsitd de orice vointd, un infim
suflet. ales, talmeq-balmeq de stofe si lemn pictat. Goya,
mai pulin
Dirnensiunea in spuIiul tizit,. r'olumuI si, mli r.u
seam5, dimerrsiunea spirituala lipsesc alesLui care se intilne;te atit de deseori cu Flofmann pe
drumurile umbrei, pare s5. fi reprezentaN pe surorile
popcr de umbre fericite si dansante a cdrui acelei Olympia, golem sau robot, fduritd de niqte
inocen!,d constd. tocmai in-'faptul c[ n-are nici artizani malefici gi menit[ minciunii qi amdgirii.
profunzime nici greutate. inlepeneala pe oare o Tot ce poate cheltui pictura din cel mai sensibil
remarcdm.in figurile tapiseriilor este insd rigidi-
tatea marionetelor cdroia le sint ingdduite doar la materie si cel mai incintS.tor, e oferit din belqug
acestor p5puqi care se vor atit de deplin imperso-
anumiLe miscar,i foarl,e simple. AbsenIa pasiunii. nale, chipuri fdr5 expresie, trupuri fdrd carne,
refuzul de a intrezdri ccea ce alt ma're'spaniol, gralie de suprafa![. Goya iubeqte prea mult
Miguel de Unamuno, va numi < sentiinentui 413 femeile, chiar qi ca marionebe, pentru a nu le

ironiza: se mul!,umeqte cu pl[cerile pe care i le simtim in ciuda tirnpului qi a spa!,iuiui. Grupul
ofer5., chiar dacf n-ar fi vorba decit de cea a ochilor
personajelor regale sugereazS. iminen!,a metamor-
fozei mostruoase ce se implinegte aiurea in chipul
care are qi ea r-aloarea ei. hidos al principesei Nlaria Josefa, sora reginci, a
Pe b{rba!,i, dimpotrivS, se rd.zbund, sau, mai degra- cdrci transformare intr-o pasdre bizar{, ridicold
qi neliniqitoare, este pe cale de a se sd.virsi. . .
bpi5c,tenauzdglsoeuqmteiiinveedxeis,tejunclairrdlour-qriricroi loulggrarolitee,sgciinii Fiecare portret al lui Goya este o problemd gi o

i'ata lui. si cu cib mai simandicos esLe modelul,
cu atit mai dezlanluiLb. e si verva lui saLiricd. in aventurd, dar si, inainte de toate, un mare feno-
men pictural. Picturalul triumld atit de bine asupra
clipa cind prin mascd rS.zbate monstruosul,
figura orneneascd devine aproape diabolicd. Nu psihologicului incit tratarea stofelor qi a bijuteriilor,
bi^stial5, cum se spune, c5.ci animalele au mai
multd noble,te, iar acela care insole;1e intr-un sau a cS.rnii pentru carnea in sine, domind orice
portret omui, preocupare de cunoaptere a modelului. El reduce
cd.teluqul maltez al ducesei de
iit u, .uii lui i'erdinand al VIl-lea in uniformd de adeseori chipul la o mascd pentru c[ ceea ce poate
exista intr-insul dincolo de aparen!,d nu-l intere-

cdpitan general, scapd condi,tiei de, marionetS, seazd. Atita vreme cit se desfatd cu lumea vizibild,
triieqte qi se migcd. Probabil c[ familia regal[ a
I iar apropierea invizibilului incI nu l-a atins,
inaintat liniqtitd spt'e qevaletul la care o aqteaptd pzliSn.tcderoeabusnidmpluarriltoerd-in si bucuria de a picta repre-
pictorul p.rittr, .8. C6yn obiqnuia s[-qi lignifice
aceastd pldcere -de ii ajunge.

modelele in niqte statuete de lemn. Uneori se ataqeazd de cite un studiu caracter,
S-a scris mult gi se poate scrie gi mai mult incfl
cind se afld in prezenla vreunei personalitd,ti origi-

despre nlarea compozilie reprezenbind famiiia nale qi interesante ca aceea a contesei de Haro
lui Carol al lV-lea, picl,at[ in 1800, la patruspre- sau a lui
zece ani dupI fantoqele familiei ducelui de Ossuna, Fray. JsueasntrSF.edruniaepntdeezs5.dveio. lRezoejarsef-ugig, i.uinl
t atit de drdgu,t qi de inocent mascate, intrucit asemenea cazuri,
aceastS. operh piciatS. dumnezeieqte poate fi inter-
ind[rdtnic in care individul se ascunde qi se inchide.
t pretat[ ca o magistralfl pagini de satird politicd
pe cat" autorul a vrut-o deosehit de strdlucitd qi in Cu toate acestea, niciodatd nu-i atlt de fericit ca
atunci cind se afld in prezenla unui trup deloc
iare sarcasmul rd.mine asociat cu o viguroasd sau foarte putin contaminat de suflet. La Dofla
bucurie de a picta ce inalld artistul gi qterge carac-
Isabel Cobos de Porcel ii place in primul rind
caracterul, acea voin,t5. voluptuoasS. de putere ce
terul monstiuos atribuit, cu bun5" qtiin,t{ sau
scinteiazd in privirea agresivl qi totodatd languroa-
incongtient, modelelor sale. Sintem aici la grani{,a s[ pi in gura frem5.t5.toare, dar gi senzualitatea
acelei-realitdli suprarealizate pe care o z5.rim in in stare brut5., am putea spune, dorinla carnal[
compoziliile be nu sint nici un reflex direct qi devenitd pasiune in sine gi in care iubirea ca atare

simplu al naturii nici o confundare oarbI in nu ar fi absolut rrecesar5. Fenomen aproape
lumea inr.,onqtientului, a imaginaliei morbide qi a unic in pictura europeanS. in care nudul se revarsd
coqmarelor. El a exagerat caracterul exterior al atit de imbelgugat si excesiv, Maja desnuda se
prezintd in primul rind ca un portret de trup
membrilor familiei regale pentru cd. nu g5.sea in atit de exigent, atit de acaparator, abit de exclusiv
ei nici un punct de sprijin pentru o analizS. psiho-
logic[ asemenea celei pe care o gdsim in portretul incit am putea uita s[-i mai privim chipul, atit
lui Moratin si in acela al lui -t"rancisco Bayeu,
de chip ii este trupul. Gustind din plin buouria
pur5. de-a trdi, copleqitd de aceastS. Iericire, mai
sau pentru sclipitoarea exaltare senzuald compara- presus de orice neliniste, catnea atinge aici un
hil[ celei ce explodeazS. in carnea fierbinte a Doflei
Isabel Cobos de Porcel, a cdrei incandescen!'d o 415 fel de transcendenld; Maja nudd. nu-i doar cea

a mai frumoasd piesl de picturi din cite s-au pictat altceva decit tot ceea ce, in prezent, ii scapd qi
fuge de el: acel tdrim al sufletului, ce i se pdrea
t vreodatS, ci ;i explica!,ia cea mai sinceri si mai
complet[ pe care o dd Goya cu privire la propriul atit de enigmatic incit se tinea bucuros la distantd
si-l ignora pind in ziua cind ispitirea sufletului a
s[u caracter. Tot aqa cum la Florida senzualitatea inceput cucerirea unei fiin,te a cdrei sl,[pinire
I profanS. copleqea imagislica religioasd ajungind deplind a simlurilor sldbea.
l! s-o anuleze chiar, comuniunea sau carnca aboleqte
distanla dintre patul in care se oclihnegte femeia Evolulia portretului in opera lui Gova a urmat
si qevaletul in fala c[ruia std in picioare pictorul.
astfel o direclie analogl celei urmate de pt-rrbretul
Tot ce nu-i carne e gters din organizarea univer- lui Rembrandt, cu singura deosebire c5. in cazul
sului. Umanitatea simturilor conyerge spre acest
brup pentru a-l lua in posesie, si aceastd. posesie luteranului olandez, un familiar al Bibliei, sufletul
nu se disocia niciodatd pe deplin de aventurile
va fi cu atit mai intens[ qi mai deplind cu cit cdrnii. vSi tot a$a
lot ce nu line de sim{,uri este indepirtat. povestesc, de la cum autoportretele lui Rembrandt'
inlelegem istfel de cd, dominat .nm era de
o etapd la alta, toatI viala intimti
si exotericd" a arbjstului, autoportretele lui Coya
aceast[ atotputerriicie a sin{,urilor, Goya s-a corrstituie o dramaticd spovedanie.
pr[bugit in spaima beznelor din clipa cind simturi- In porLretul de la City Ait Nl[useum diri Saint-
le n-au mai fost pentru el instrumentele acestei
bucurii e,xclusive si plenare: cum a trecut de la Louis, el are dupd toate aparen!,ele douazeci si
opt sau douS.zeci si nou[ de ani, qi tr[deaz5 acea
fermitabe sigurd de sine pe care i-o d[ tineretea,
soarele str5.lucitor al volupbd[,ii qi de la o intelegere acea intransigentd provocatoarc a aragonezului

fireascS. qi uqoard cu iumea, la acele bezne suspecte r[sfdla0 de Oras si de Curte; mai pulin tinlr, cu
unde tot ce intilnea in cale trezea repulsia, frica,
ura si oroarea contactului fizic. Conceplia sa trdsdturile mai ingrosate acum, dar tot atil, de
despre <r cel5lalat > si-a schimbat semnifica{,ia qi ferm el insugi, lortificat de slidare si de < arro-
I semnul in acelaqi moment. De acum inainte ganza r, citiva ani mai tirziu, in 1783, la Nluzeul
portretele rndrturisesc o simpatie atrasd de din ,,\gen qi, in 1785, in contre-jour in fa!,a geamu-
I drama irrtimi a personajului, gi chiar un soi de rilor atelierului, costumat in majo, cu pdldrie qi
voluptate cind poate cunoaqte aceastd dramd, jabou bufant: o piesd de picturd sclipiloare, gi un
sau cel putin s-o bdnuiascd si s[ se bucure de ea. < capriciu >. Dar iat[-l pe Goya cu ochelari din
Piticul trist pe care ni-l infdligeazd portretul cel de al oincjzecilea an de via!,5, la Castres,
pictorului Asensio, executab in 1798, este, ca gi cu o umbrd de nelinigte qi de stinghereal[ irr
bufonii lui Vel6zquez, o bizat'd interogare a desti- privire, in pragul bolii, auzind prirna chemare,
nului tragic, qi aceeaqi prezentd a bragicuiui
populeaz5. neliniqtea fizionomiilor lui Pio Molina, incd depdrtat5, a umbrei; gi apoi Goya la ;aizeci
a lui Don Juan r\ntonio Llorente, a lui Don San Fernando,
si noud de ani, de la Academia
descumpdnit, clerutat, instabil, bremurit,or, incol-
Antonio Zarate sau al lui Don !'rancisco del
!,it de spaimd: < surdul )) (,are si-a populat rluinta
NIazo. Bravura picturalS in!,eleplindu-se, incre- cu mongtri si fantome qi tr[ieqte in accast[ tovdr[-
derea in simturi nemaifiind atit de deplin5, Goya
descoperd arsura tortura'rtti a sufletelor, a pro- qie primejdioasS.anii grei qi halucinanti ai b[trine-

priului sd.u suflet si-a sufletului celorlalli. Acesta-i 1buii;rleqsi,odesci emnoun, sqtaruptoesa, nmi amsaciattirizniutr,-uunn autoportret
momentul cind devine mai autentic romantic,
altul, tio r
Pequete, hilar, grotesc, senil qi dezn[ddjduit, ca
momentul cind in fata lui se dezviluie tinuturile qi ultimul Rembrandt.
intinse ale necunoscutului, in care dI tircoale spai-
ma unde aspir5 probabii sd desluseascd qi sd apuce 416 417 I in spanioli: unchi, mog (.\. trad.)

Dintre aceste autoportrete, atit de instructive, Comparlnd portretele lui Gericault cu ale lui
vom desprinde unul, mai revelator decit cele Goya, constatS.m in ce mdsur5., chiar in elanul siu
precedente, desenul straniu de la Metropolitan
cel mai generos gi mai spontan, romantismul fran-

N'Iuseum din New York, care mai con!,ine desigur cez rdmine formal qi ataqat de realismul imedia-

mult{ < hravurir >, executat nu se qtie unde intre tului. Despre pictorui berberilor, Delacroix spunea
1794 qi 1795, dup[ cib se pare, si extraordinar
de ascmdndtor cu un clesen autoportret al lui c5. este < excesiv in tot ce face >. Gericault il
depdgea pe spaniol in cdutarea si in expresia
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann. Puse alSturi, caracterului, dar trebuia ca acest < caracterri
aceste dou[ fe!,e sint intr-adevd.r gemene pind qi
s[ fi dobindit ceva excesiv, anormal qi patologic.
in anumite caracteristici fiziognomice intdrind
Se spune c5. voia sI traseze contururile unui
analogia temperamentali dintre ele. Goya a < destinu, dar aventura cea mai pateticS., aceea
a frumosului cavalerist lovindu-qi dusmanul cu
descoperit, mai tirziu decit povestitorul german,
lumea beznelol dar, odat[ atras pe buza prdpas- spada, a dragonului rdnit, nu asociazS. drarna
tiei, nu se va mai elibera de ea. Nu qtim ce a interioard cu tragismul evenimentului: esti chiar
izbit de sl[biciunea pe care o mlrturisepte por-
insemnat boala qi ce dezastre a provocat in viala
sa fizic[ si morald, dar cel care a desenat acest tretul animalului : in complexul cavaleristului,
il portret este v[dit un naufragiat al s[ndtd,lii qi al calul apare in mod evident fiinla superioarl.
ra,tiunii: un om clrinuit de durere si de neliniqte, Aceastd pasiune a lui G6ricault pentru ( carac-
agilindu-se incet, aproape dezndddjduit, de ceea teru, qi care l-ar fi dus riqor la o fiziognornie gi o

ce iuhegte si il iubeqte, t.lar care simte cum se caracterologie a fel,ei, rezultS. din aceea c5. el ur-
desfac, unul cite unul, toate nodurile ce il leagl mdreqte intotdeauna expresia dramaticS., preo-
de lumea fornrelor. Acuma cind a inceput sd
oontemple invizibilul, invizibilul nu-l va rnai cupat fiind de faptele diverse spectaculoase ca

I pir[si si-l va insoli pind gi ln pl{cerile qi volupt5!,ile naufragiul Nleduzei qi asasinarea lui Fualdds.
sale, inveninindu-i viclean ultimele bucurii. Chipul expresir', o oglindd a resentimentelor
$i-a dorinlelor care agit[ individul, rra ldsa
I Goya nu put,ea stabili cu lumea beznelor acel
pulin loc neliniqtii metafizice. Asemenea tuturor

modus vivendi pe oare ironia romanticd germand romanticilor, G6ricault iubegte execeptionalul. Sen-

i-l oferea lui lloffmann si pe care aragonezul timentelor mdsurate le preferd paroxismul, iar
n-ar fi qtiut s6-l foloseasci. Deznddejdea ce aplea-
c[ acel cap hirsut pi prost ras de bdrbat familiarului, insolitul. Psiholog, el compune
portrete de tipuri, reprezentind mai mull,
tlrit din patul lui de niqte spectre, larve gi mon- o condilie, o sl,are sociald, decit un individ. Nu
;tri, peste o prdpastie bintuitd de < cogmarul are nevoie s[ pund un nume celor care sint pur
gi simplu yeteranul, carabinierul, negrul, vande-
plin de lucruri necunoscute u despre care vorbepte anul 1. Pictorul urm[reqte cdutarea unor tipuri
Baudelaire, este o experientd cu atit mai dure-
roas5. si de neinviris cu cit pini atunci artistul intr-un domeniu in care excep,tionalul este gi
fusese mai pu!,in pregitit, si ceea ce vede urcind mai acuzat si agravat de-o stare morbid[ ce-l
din adincul acestor ape grele si negre, ceea ce indep[rteaz[ mai mu]t de obiqnuit, printre cli-
minali si nebuni.
scruteaz[ si interogheazS. cu o uluire inspdimin-
tat5. este alaiul infricoq[tor care il va insoti, Pentru Goya, nebunii erau actorii unei drame
de acum inainte, si incd mul,ti ani, pe drumul absurde, mimindu-si interminabil spaima in ges-
vie!ii sale.
I Participant la rizboaiele civile din tirnpul Revoh.r!iei
419 Franceze care au avut loc in regiunea Vend6e (N. trad.).

ticulatii extravagante. Azilul de nebuni lepre- rilor sale dansante, aerul de sdrbdtoare si de ti-

zintl pentru spaniol un soi de infern in care nerele pe care il rdspindegte, pare-se, peste tot
osindi,tii gi demonii-cdldi iqi schimbd rolurile ce atinge, au fdcut din el interpretul prin exce-
ilenn,ctdomapl ourntaerieeap, oicni frivole care
intre ei, o lume fantasticd, populati de monqtri. reprezenta deja
Vizitind azilurile de alienali, Gericault nu vede gindurile si
acolo atmosfera infernald; rational qi realist, in gusturile ei
un sfirgit de secol. Nimic nu defineqte atit de bine
examineazS. clinic manifestdrile iralionalului ca grupul intitulat Dansul, de pe fa!,ada Operei,
fericirea de-a trdi, piginismul uguratic, hedonis-
qi se intereseazS. mai ales de nebunii care cumu- mul lipsit de mister. Dar cind nu ne desp[rlim
leaz5. caracterele demenlei qi ale crimei; el con-
stituie astfel acea galerie de portrete patologice, de sculptor pentru a examirra opera pictorului,
adunind laolalt[ tipuri tot atit de limpede mar- ni se ofer5. spre observare o lume cu totul deose-
cate de singularitatea lor ca qi tipurile sociale bit5, gi analiza autoportretului ne este necesard
tocmai pentru cunoagterea acestei lumi.
tlespre care s-a. vorbit mai sus. S-ar crede chiar N-am exagera spunind cd, dintre toate portre-
cd., asemenea pictorilor de vechi alegorii, contem-
pla o colec{ie de < vicii I figurate exact de tipul tele romantice, acesta e cel mai romantic. In
uman in care se intruchipeazd. el ni se dezvdluie o fiin.t[ obsedatd de spaimele
{ anchetd odat[ sale si de demonii s[i, fird mindrie qi am putea
Individul a disp[rut in aceast[
cu orice urm[ de simpatie umand. Cu ochiul spune chiar fdrd pudoare. Rareori demonia pri-
virii a fost atit de puternic[ qi atit de eficientd
r,ece, cu inteligen!,a ascu!,itd, Gericault urm5.regte ca in aceast[ fa![, deqi ochii artistului ne evit[

in dezordinea trdsS.turilor confuzia conptiin,tei. pentru a contempla heznele invizibiluhri. Din
punct de vedere tehnic, tabloul e pictat in ace-
Vrea s5. stie ce deformare a fe,tei trddeaz{ invi-
diosul, jucS.torul, ho,tul de copii, megalomanul. eagi manieri ca qi tragicele explordri pe care le
angajeazd in necunoscutul indivizilor qi aI socie-
in organizarea volumelor figurii, in expresia td!,ilor. De indatd ce abandoneazS. huma sau
I ochilor, in jocul mupchilor fe!^ei, el recunoaste boala
sufleteasc[ gi o identifica. In ce miisurS. aceastd nrarmora pentru a se aseza in fata pinzei goale,
I grijI qtiin,tificd nu pigubeqte expresia dramaticd?
Gericault este prea pictor ca s[ insiste acumulind istoriograful oficial al serbdrilor galante de 1a
notatii clinice: pentru a ajunge la conqtiin,ta anor- Compiegne qi Tuiieries, complicele bucuros gi
mald, pervertitd, viciatd., inumanS. qi aproape dezinvolt al unei lumi petrecdre'le qi superficiale,
diabolicd din spatele aspectului fizic deformab devine, in afard de vizualul pdtrunzdtor', amuzaL
si pasionat, un iluminat. Sim!ut incint[tor al
de maladie, el merge pe o cale mai scurtd: calea migcdrii ce insufleleqte statuile sale se metamor-
atr,actiei romantice stirnitd de anormal si de mor-
bid. Dar rdmine la jumdtate drum de Goya, rtu 'i.ozeazd. intr-o agitalie convulsivS. rdspunzind
se apropie de tirimul in care sdldqluiesc demonii. acelui zbucium maladir. care interogheazI cu
ii lipseqte in bund m[sur[ acea intimitate intui- neliniste propriul sdu chip si vrea s[-si expund
drama l5untric[ in aceeaqi manierd in care tra-
tivd-cu infernul pentru a-l recunoaqte pe Diavol
gismrrl excesiv al AtentatuLui (Petit Palais)
cind il intilneqte purtind chip omenesc. ldrgeqte un simplu fapt divers la dimensiunile
unei viziuni de Apocalipsd, iar Bolu,L costuma.t
Autoportretul lui Carpeaux de la Muzeul Petit de la 'I'uileries (L867, Petit Palais) trddeazd
Palais aduce o revelalie singulard a caracteru-
misterul mistii.
lui tainic al unui artist ce aparline mai degrabd
prelungirilor romantismului decit romantismu-
Iui propriu-zis. Sculptura sa n-are enigme; gra- in aceastd cle tranzitie cind simbolis-
421 foerpioaardter,i si naturalismul pe de alt5
t,ia voluptuoasd, sinuozi'r,atea ml[dioasd a figu- 420 mul, pe de

parte, reprezintd cele dou5. irra!,e ale unui fluviu Stendhal, opera italieneascd' toati numai spumS'
uqoarS. si'r,esel[,
care se divizeaz1" la ieqirea sa din romantism, cu pasiuni supclli''iale si virtuo-
locul lui Carpeaux estd considerabil; niciodatd
doui mijloace de expresie deosebite, pictura qi pzdilteimtiadqedbeeCl-icmaanrtoos.'aS'tean-dmh[artlfuraisceitstinintrd-ro[gzoistcit[
sculptura, n-au revelat in acelaqi artist prezenla muzica' rdscoleqte in adincul nostlu <t dtrlerea
simultani, coexistenta a dou5. personalitdli an- cea mai tainic5 ce ne macindrl. Cind Delacroix,
tagonice. Fdrd indoiald cd pictorul a vrut s5. des- tl upi le il ascullase pe Chopin t'inlind..la. pianul
chid[ in fata sa un intreg univers pe care sculp- rljri Nohantt in timp ce mireusma nop(ii si fosnc-
ciLlheuilesmec,ion-padatecsidleoernauaricimatquailgpciSnr.eitlreauntigdcecl,anusiaipluealultrairseccsortrrrneltplietoozadietroesl-i
torul il ignora, sau, dac[ il cunostea, refuza sd cufundate in desfdtdrile nruzicii, el voia s5. repro-
dut'i pe pinz[ nu atiL rrislo porLrele propriu-zi*c
se angajeze. Pictorul, in schimb, mizeazd totul.
El se abandoneazd. fdrd rezerve in aceast{ dra-
nraticS. confruntare a omului care viseaz[ si a
omului care picteazi. Prin pasiunea pentru miq-
care, divizat in realibatea mal,erial5. qi reconstruit, ciL et:hivalenqele picturaie Cte sonalei sau alc
nocturnei pe care b ascultase si refractia, reYer-
recompus potrivit adevdrului supranatural in bera,!ia, t'a sa spunem, afa) a incantaliei sonot'e
care il iniliase insdqi spaima, Carpeaux se apro- pc un','hip ontenesc. Cu IotrrI cxceptiona]e in
pie de ambiliile pe care le vor exprima cu o jum6-
tate de secol mai tirziu futuristii italieni. In lui Ltelacroix gi chiar in ansamblul port.re-
timp ce pictorul Atentatului nu are nici un egal bpera ,o-"ntice franceze' acestea ne duc pind

in epoca sa, acest tablou ar putea fi ag[!at, fdr[ iJlo,
suscpi,oletceauarlleliarnp"aiivceltiomarlidul-ulcp-aeulenaecmcalaesiitlidapiviinniriircrieueiq-mpi eedteafmmiinoorrlrfeiouz' ;eei
sd producd vreun contrast, intre cele ale lui Balla
qi ale lui Boccioni. Foarte avansat fa,t[ de epoca
sa, Carpeaux apale si prin aceasta ca un precursor ale lor. Privirea lui George Sand fuge lr se
pic,uliueocradesepi ii;aninsbuaulc.crDudrilimna paaopiertolraiavqpiie,tio.mscup[pi,urapl ngluactiuaCrraheldoip'-ionvo.eplusrtpoe--
al expresionismului, al cdrui preludiu si presenti-
ment le-a introdus in pictura francezd incepind
o con?esiune tragici a dramei ce se ascunde qi
de la mijlocul secolului al XIX-lea. se reveleazi totodatl in meandrele muzicii; va
Portretele lui Delacroix ne aduc in aceeaqi mani-
erri, uneori pind in pragui acestei lumi a misteru-
lui. Doud mai cu seamd: portretul lui Chopin, de lrebui sd aqteptiim probabil auLoporbretele unui
alt muziuian de geniu, Arnold Schorrberg, pentru
la Luvru, pictat in 1838, si accla al scriitoarei uCaRnocduaeorlsrbicsneo#tcpunaelrrueiroinunmrumea-lqneeitaiabczc[detueecmaarqaiiicrdiaaietpatmiurtoislndbcieeu.aolfbillusocizuoGrefui.ast'laacvteeil
iGnie,loiargl etreSbauniadudsin[ liaecreeeuanqiiteepionctrd-u-n portrete care
z(NitIautzeeauIpOsirhdorulopggiacdardp)e-canreu
singur tablou

rnai trddeazS. ourio- si sisteme

artistul o punea in exc-eptind
scrutarea modelului slu gi in dezgolirea esen.tia- mrrll cu niqbe vsai gcai riedesoimlopgliiifi.csaoctoiatlue-l,
lului din personalitatea acestuia. Tot asa curn
autoportretul lui Carpeaux era scdldat in apele politice corrfize,
problemele plastice qi picturale binelnleles, itl
iensul unei generoase cordialit[{,i umane. Arlagul
nce[grsecaaple5.slpuamirniieip, lCashotipciunlu;ii George Sand aproape si ura cu care Goya descrie chipul omenesc, cind
nu-i vorba de chipul unei fernei inspirat de dorinld
qi-a picturalului. Ei

plutesc, s-ar spune, pe valurile muzicii, sint forme sau de r.oluptate, ar!,ag qi urd pe care le vom reg5si
ndscute din muzic5, gata sI se intoarcl in muzicd
423 1 George Sand avea la Nohant o casii (N. lrad.)
si s[ se dizolve acolo. l,ui Delacroix, precurn
stim, ii pldcea mai ales, ca qi prietenului sdu 422

la Picasso, care \ra sparge masoa ldsata intactd qi cd stabileste intre femeie si natur{ un curenL
de Goya, detaqarea distantd a lui G6r,icault,
transpunerea liric{ a lui f)elacroix, devin la de emo!,ii comune) atit de puternic incit s-ar
Courbet o formd de medita{,ie despre mizeria putea foarte bine ca fiinla ei sd nu fie decit
omeneascidl purtatii pe-o undI muzicalii de-o emanalia peisaiului, o niilucirc in care s-ar maLe-
emo!ionanti frumusete. rializa spiri tul copal,ilor, aI cimpuriior si aI ape-

Cel mai frumos portret rornanbic al lui Courbet, lerr.
,si probabil cel mai frurnos portret roni.anLic in
general, este acea DoauLnd d,in liranklurt pic- inlelegem astlel cit de departe au mers nedrep-
batd in 1856 qi clar.e se afl[ ]a Muzeul din Kijln. tatea gi orbirea contemporarrilor celui pe care
Ce rnai rdmine din realismul doctrinar afirmat Lemonnier il numea < malele picior timpitr> si
cu violenld in atitea manifeste gdl[gioase qi care se dovedeqte aici un cunoscdtor de su-
flete extrem de subtil, in!,elegind prin intuilia
lirovocatoare ? Notiunea realului pe care o obser- unei inimi intr-adev[r generoase toatd tristetea
viim aici este identicd, pr.in natura sa, cu ceea nemS.rturisiti din aceastd compozilie plind de
ce devine ea intr-o nur.'el[ de Cehov, adevdrul nostalgie si de calmd detaqare. Intr-adevdr, ni-
coLidiarr scdldindu-se intr-o rnelancolie vag5. ce mic nu mai amintegte aici de teatralismul ce
mdrturiseste z[ddrnicia vielii qi intretine ln agitd autoportretele sale, in care el insuqi se
spatele fic.i,iunii ata;arnentului gi-a participdrii rc[ommipnunme ainrcafate!,adesain;ifluaenp!oasteexriet,drc,tiiit.aCtielaesucparrae
la act,iune, o dezamigire vecin[ cu deznddejdea.
Cind spunea c[ <r poezia este t,ot ce poate fi mai sa de Rembrandt qi de Frans Flals, ale cdror ta-
real, ceca cc nu-i cu totul adev[rat decit pe
cealalt[ lume l, Baudelaire exprima acel tip blouri le-a copiat si de la care a invdtat acel
tlc incantat,ie specific lui Courbet, ce ac[ioneazd colorit considerat de Champfleury ca <r liniqtit,
tot atit dc viguro_s intr-o simplii paginl din istoria impun5.tor si calmr. Referinla la vechii maestri
este explicitd in Portretu,l atttorulwi, Studiu de
familiarii a unui sat, care este Inmormi,ntarea vene{ieni, expus la Salonul din 1849 si numit
clin Ornans, sau in acea romanticd < r'ili a miste- Bd,rbatul cu centura de piele (Luvru).
relor r: Atelierul. Aceasta este cea mai romancscd si nrai roman-
Lincezeala bolnIvicioasi a visdtoarei care, din ticd dintre efigiile sale. Aici Courbet vrea sd
ne fac5. sd-l uibim pe locuiLorul din I'ranche-Comte
fotoliu Ei dintre pleduri, priveqte amurgul ce se
ingroasl in grddina apropiatd si intuneca- pddurea cu sabo!,i grei gi accent tdr[nesc care se simte la
largul riu"ptir.iru mocofinii dc la. inmormi,nt&re.
Faptul cd qi-a amintit de modelele lui Lorenzo
vecin5, sugereazd prezcnta uneia dintre acele fdp- Lotto cu tot ce este infrigurat si obsedat pe fe-
turi. de nedefinit pe oare le intilnegti intre vis
Ei tele 1or, pare evident, si am crede c[ romantis-
realitate. Doarnna rlitt, Itranltlurt se afld la o
distan!,5" egalX de via!,{ si de moarte, clestul mul se insinueazd qi se distileaz[ prin carapacea
de fantomaticd pentru a ldsa s5. se presupuni realismului s5"u ca un fel de farmec boln[vicios.
r:[ poabe reveni, la asfintitul soarelui, pe terasa FdrI indoial5 cd el insusi resimtea fald de acest
de unde urmdrea in fiece seard inaintarea noptii, romanLism pe carc ii combatea si pe .care voia

destul de materiald totuqi pentru. a da qeisajului tsadr-el animdeicelaascOSr.n-ansa spus el insuqi cd < Inmormin-
semnificatia sa intensd si misterioas[. intr,ade- este inmormintarea romantis-
\.Ir, se pare cd peisajul se const,ruieste, se colo- o atractie morbidd impotriva cdreia
srneualupi'5>.r-a
reaz[ si sc insufleteqte in jurul resemn5rii sale greu in fala oglinzii. Bdrbatul cu centurd
triste, cd se armonizeand cu acest trup suferind, de piele dezvl]uie in atitudinea qi in prilirea
rnai vulnerabil qi mai rdnit decit poate fi trupul, 425 sa, in ciuda miinii ldrdneqti care stringe catarama
424

centurii, toat5. melancolia barocd si-o nehotdrlre lor) il sileau s6-qi indspreascS. pind la o alitudine
deliberatd sfidarea si provocarea, s5-qi impuni
aproape hamletiand, cu totul neobipnuit[ penlru sb joace rolul unui personaj pe care tinirul ro-

caracterul artistului. mantic incd nu-l imbr[case Lja pe o armurS. de
Este adevdrat c[ e vorba de lucrdri din tinercle.
Coulbeb cu un ciine negru de la Petit Palais are luptd. Cowrbet cu pipii, de la Montpellier, la egal5
diitan!,[ de Cou,rbet cLt, LLn ctine negru ;i de Bd,r-
douizeci gi trei de ani gi pozeazS. cu inconqtien'ld, batul cu centurd, de piek, se deosebegte printr-o
expresie visdtoare qi deloc afectatd ce r[spundea
sau prea congtierrta dezinvolturd a adolescen- naturii profunde a unui tin5,r de doudzeci si qase
tei: narcd. ne-am intilni in Parisul anului tB42
.u .,'nr,l dintre acei studen,ti vagabonzi descri;i
cu atittr indulgenlr[ de povestitorii romantici de ani, inc[ imbibat de acea rnuzicalitate intim5
de care necesitatea de a se rdzboi, mai tirziu,
germani si imortalizali de Moritz von Schwind l-a fdcut sd se lepede ca tle o sl5.biciune.
l[uta sau ghitara
psaeundtreuScteainales:enrnud-ni alipresaeqsteddleieclt deplind, cSci in $cai rteotouqr[is, ptoincdmeqatieacienasjutSr.ualtmunoosfreardd. imnturzeicamlSo_deplee

lot tabloul acesta e rispinditd atita muzic5. incit, conferS. poitretelor sale acea rezonan,tl profundS.,
fdri sd vrei, cauti ce fel de instrumente au produs-o.
acea zon5. de necunoscut qi de mister pe care
Faptul c[ Courbet era sensibil la muzic[ ;i cd Lrebuie s-o strS.batem inainte de a le intilni in
ds5e.uaicaipsaeretraegveidceenl pt uinlinaouptoaprtoertdrienturolmdainntiDsmupudl
fiin,ta lor tiinuitl. E firesc ca ea sd umple por-
tretul lui Berlioz, dar o regdsim ;qi iinmmaei dailteatsivian
cind, la Ornans. Pictorul are treizeci de ani acum Champfleury,
si st[ ]a o masd. in casa p[rinteasc[ impreund cu imbufnare a lui
portretele lui Baudelaire, cel de la MonLpellier,
ciliva prieteni: unul dintre ei, Promayet, gi-a care a servit probabil drept studiu pentru Bau-
luat vioara gi in acest sfirqit de dup[-amiaz5. care
deiaire drn A{elierul pictorulwi, in nostalgia visd-
prelungeqte o mas[ indelungati, cinb5, f[rd
virtuozitate qi fird l,aient, dar cu destul suflet, boare a Frumoasei irLandeze, pictat[ in 1866.
Nu trebuie si c[ut[m in portretele lui Courbet
pentru a-l tuibura pe singurul asculLdtor deschis o psihologie la care nici nu avea pretenlia, nici
arbei sale; in timp ce bdtrinul Courbet doarme,
iar prietenul Marlet igi face de lucru aprinzind chiar mditurisirea unei drame lS.untrice. Roche-
fort qi Vallds pdstreaz[ superficialitatea. pole-
o pipd ce trage prosl,, pictorul, in schimb, se miqtilor. La rindul lor, portreLele reunite in
intoarce spre prdpastia sunetelor, pluteqte pe Atelierul pictorului nu apar{in tlecit parlial
fiuxul melancoliei, cu privirea pierdutd spre de-
plrtdri de neatins, in cdutarea acelui inlinit in lumii realului; majoritabea ies din intunericul
nopl;ii vizionare, qi chiar cele izvorite din adev5-
iare realistul nu credea, dar ale lcelrucoinltdermmpluer.i ruf cotidian se gltesc cu un soi de deghizament
voie aspira sd fantastic pentru a se afla pe picior de egalitate
indepirtate f[rd
NIai tirziu, in Courbet ca.guler vd,rgat, din coleclia
cu fantornele. Atunci cind ne apropiem de Atelie-
Bruyas, gi mai ales in Intilnirca, unde pietonul, rul pictorului, trebuie s[ ldsflm deoparte < pro-
cu sacul si sevaletul in spinare, soseqte, triumfd-
letismub arbitrar al lui Courbet qi atiludinea sa
tor, majestuos, regal, salutat cu umilin![ de indirjit[ de <r rebelt, destul de rontanlicl, umani-
Popor qi de Inalta Burghezie intruchipate de
Briyas qi de servitorul s5.u, va exista o ltsaaalrneis. qm'iniuclnhsuidadulursriop,rlCneanondueridbsae0t,imaanpdtuiucdlseoreaicxraeaslipasemrnauurledagurorsiseloon-r-
Luptele anumitd.
poz5., fandosit[ qi teatrald.
pe care
lrebuie sd le poarte Courbet cu atilia duqmani
zualitdlii pind la o transfigurale ce poartS. gindul
ialliaa.tdi mimirpaout,rivnaulurei n(uqni lcahuiatroctuegi icalare,osatdileibsaetoerai, 427 la iubirile dintre zci. Compozitiile cele mai indriz-
426

neie nu sinL niciodab[ triviale nici ohscene pen- te face sd te gindeqti la cercul in care se rn-
t,ru c5. insipi impudoarea, in cazul s[u, intilnegte chide. vrljitorul c;ind conjurd spectrele si de-

ts,a{c!iria.luSl,i,cdaeqiaisnemperonsetait,uplieanhtriuercat[ici[nadarangtiocshtie- Inonlr.

l,rupurile, irtvulnerabile la melancolie si la otrd- S-au acumulat multe glose in jurul acestui ta-
vurile suflctului, se bucurS. de r.'oluptatea ino-
blou despre care am putea spune cd este progr&-
cent5. pe care ne-o inchipuirn a fi privilegiul zei- matic, aga cum spunem < muzic5. programaticd ,r
lor. Trupurile feminine ale lui Courbet sint su- si penbru care Courbet, primul, a propus o inler-
pranaturalizate de acea muzicalitate observatS. pretare personal[. Cine ar fi ispitil, sd se mlrginea-
in portretele sale, de acea rrast5. orchestralie de sci la realismul lui Courbet si ar refuza, din acesl
mase qi culori stirnite de dorin![ sau doborite
de sa{,ietalea pe care o intilnirn in Venus ;i Psiche, rnotiv, s[-i recunoasci romantismul, n-are decit
I'emeia cu papagaL, Femeia de la Milnchen) saLt
-Femei d,ormind. Fiecare pictor picteazS. in maniera sir se plirnbe o bucatd de vromc in labirintul fan.
t,astic al Atelierului pentru a intilni acolo inspi-
sa o Venus de Ti{,ian: cea a lui Courbet asociazS. ratia romanticd prin excelen'li, setea de a aduna
o puternicd sdn[tabe animald cu un imens e]an formele finitului intr-o cdutare a infinitului. Sint
luxurios; s-ar spune cd. r.oluptatea mustegte in pu{,ine tablouri in care spaima sd fie atit de pre-

fiece por al acestui trup pdtimaq, mugind la zent[ qi rnull,iplicat[ ca in oglinzile deformante,
pi5.cere ca cerbul la piriul de sub frunzig, cu acea
bestialiLate calm5. qi fericitd proplie trupurilor printrc figurile reale sau inventate ce se ingr[m.i-
liiipsoifteer[deluni eClinoiugrtbee. tPaocretraeptulel nuintuudi intreupdcclebulecmueriiee desc in acca iuminS, specl,ralii undc ohiar si prie-

impliniti care nu-i sugereazd nici un chip, pro- tenii, foarte vii, par s[ vin5. de pe alll lumc,
babil pentru c5., orice s-ar gindi, firescul pur ii
este mai apropiat gi mai lamiliar decit ome- poate mai putin spectrali decit poporul enigrnalio
din jum[latea sbing[ a screnei, aceste dou[ uni-
nescul. versuri echilihrindu-se in jurul coloanci solide gi

in acest sens, el ar fi putut si inverseze termenii srin5.toase de carne albti a rnodelului, prea mat,eria-

upmnudel riiatmudriiisdnidtnredacacefldier-amnqatirl-eiuilmenosl,lairiluecppardeqefei rfdaertmaege-oiest.iem.a.b.r.(.5)cliimq-,a- Ii pentm a se ldsa prad[ umbrelor.
boatd natura qi ci acest panteism voluptuos Portrel,ele identifjcabe in Atelier, Baudelaire,

era unica lui religie. Intr-adev5.r, femeia, oricit Champfleury, Buchon, Proudhorr, Promayet, nu

s-ar vrea de pervers[) apare intotdeauna ca o sint mai reale decit vagabonzii nocturni intil-
Iiin{,d de o naturalele magnilicd qi purd: aproape
niti pe plajele visului, sau contacta!,i in cinc
oa vn lnru. Tot el spunea c5. < in artd imagina!,ia
consti in a gti sd giseqli expresia cea mai cornpletii. stie ce moment iniliatic. Aceqtia din urm5. ntr
sint mai simbolici decit corul prietenilor picto-
a unui lucru existent, dar niciodatd s[ presupui rului; ei se situeazi doar pe o treapti a realului.
>. Cind picteazd Atelierul, f)acI prof esiunile de credinll realiste ale lui
psadustsr5e. carze[ezui nacelostcluicnru Courbet au putub face s[ se creadd c5" lumea in-
mijlocul acestei adundri vizibil{ nu existS. pentru el gi c5. personajcle
de fantome, un fel de insul[ unde se refugiazd enigmatice aie Abelicrului nu sint decit niqbe

cu o femeie goald, modelul s5.u, qi cu tabloul amintiri r[zle.te, urcind la suprafa!,a mernoriei
pe care e pe cale de a-l picta. Bdtut[ de valurile si incI misterioase din cauza ohscurit{.tii sau
negre ale misterului, aceasti insuld, a ldpturilor vii
428 a unei semi-uitdri, Evreul cu caset5., la Paillasse,
Negustorul ambulant qi chiar Manechinul rds-

tignit in spatele qevaletului n-ar fi decit nigte

figuri pitoresti, alese pentru inslqi ciuddtenia lor.

Dar aceste umbre sint uluitor de vii, qi in galeria

429 de porbrete adunat[ in tablou, arionimii au o exis-

tentd de o materialitate la fel de consistentd foarte pulin rdspindit[ in afard, chipul omului
ca i prietenilor. Li se mai adaugd chiar acea rea- cal'e mlrturisegte aceast5 luptd interioar[.
In aceastS. constantS. german5, dinamismul dez-
litate secund5., acea suprarealitate de care bene- ndddjduit al lui Siegfried, pe care cunoaqterea
destinului sdu viitor il conduce la eroism gi nu
ficiazd creaturile zdmiilitc in acelaEi tip de vis

qi de experienld. parle de nccunoscut la ataraxie, iqi ocupd firesc locul; portretul ger-
autoportrete, ctireia
AdeoeCaosutdlb-eatrn-ipnll respe-ctat[ man reveleaz[ un fel de poftd vital[ foarte puter-
nic5., contrabalansatS. de un pesimism ce d{
li adaugd

ou stingicie ceva deliberab' prelios aferltat, con- acliunii atitudinea unei energii dezndddjduite.
stituind", intr-un cuvint, indefinisabilul, inexpli-
dsi[nvcroemi pslnex-libsaimteapliffiiicni!,aerib,sitirapre, care este Acliunea ia atu.nci forma unui salt orb inainte
cabilul a unei tensiuni a tuturor fortelor individului
absurd in nume- incordate pentru realizarea plenar[ a sinelui
lumfeicmiasub[tniereeur.liecCr,eehcaiionalncrtfoeepnoradjrroeaaAtleirctdieislqdimeieruduolLopuccoiuttrrsiinvcudaaprrre;'eiamspctaecaau-lucpreflaiasevj!dm[iindirgne-i s[u, fdrd. ca .vreo
aluzie cu privire la scopurile
qi valorile acliunii ca atare s[ dea un sens aban-
donului de sine in eian vital. La inoeput a fosL
<rraAtciutunleddeeg-aajalti
fa!,d' Baudelair'e ;i Vindtorul obosit, Champfleury acliunea, traduce Faust. de valori
plus pecetea
gi la Paillasse, revendioi o dat[ in morale, pur[ implinire, in sine,
scop in sine, in care individul se angajeazd inte-
rnagicl pe care Shakespeare o. punea pe perso- gral gi se compromite fdr[ rezerye, f5.rd retineri,
iatd ce transpare in portretul faustian care p[s-
naj6le sale cind spunea ci < noi sintem alcdtui!,i treazi astfel o urritate stranie in ciuda evoluliei
diri aceeaqi substan!,d oa si viseletr.

societdlilor si-a transform[rii congtiin!elor. Aqa
intre portretul faustian din epocq .lgi Diircr se explicI accentul romantic irnpresionant pe
care il descoperim la accaerlesfaigiefotosrt,initnerpsreectoluall
qi dramatica expunere a spaimei individului care
cautd s[ se manifeste in expresionism, portretul sufletelor zbuciumate
al XV-lea, 'I'ielman, Riemenschneider, pinI la
romantic german se situeazS. ca o verig[ a ace]ei martorii neliniqtii contemporane, Ernst Bariach
qi Oskar Kokoschka.
constante le incepe din Renagtere gi se perpetu-
eazd pini in secolul al XX-lea. Chiar in sculptu-
mfiein.-ldeieivaclo[ npofrautnetfini doub-ssei rsvpaat[imacaedaest-[-atetnrsiiiunqei Aceasti neliniqtc faustici se concentreazd. in
ra privirea ce cauti privirea spectaborului, se agat5"
de ea, o atrage, o reline, vrind parcd. s5. creeze o
a sa intensi dc ae!,iune.
Cdeo-aabictaurneoaaq'atneevcouionaseSv.oiaa mai multor personali-
strinsd. complicitate qi aproape o comuniune intre
omul din lablou si noi insine. Intreaga fiin!,a
L[!,i reunite in acelali individ, a unor dorin,te de se adun5. si se rezumd atit de bine in privire
ncimpdcat, a iumrpruolrsual s-ppiurateliri n.iocnstrpaldeicdLeovreiini.rqei,
incit portretele pictate de Arnold Schonberf sfir-
pe dieasupra,
incepeau i; dea un caracter cu totul particular qeau prin a se redure la ochi, gi chiar la un singur
I1i vine si gindegti cd. el ar fi putut
chiar statuilor gotice: principii gi principesele ochi. a nu picta decit privirea, dacd. ar fi sfirqi
din Domul din Naumberg, Cavalerul din Bem- fost
prin
posibil ca, potrivib eligmei heraclitiene, s5, existe
breelrignuinttrducehcipbanustaricrlegsetreealanlufai uastifci.spArremdoenvi.zeanrierea, <r priviri fdr[ ochi
anevoioasd a lui a Ti qi a lui a deveni, proprie >. Inlelegenr mai bine portretul
romantic german
dacd il reaqezdm pe linia unei
neliniqti vechi pe care o intilnim rareori in afara
caracterului fgeenrmeraanl,izpaetcIeitnluie!dstreilecugeormamapnriecnetSs.i 431 tirilor germanice si scandinave, maestrul acestei
430
foarte larg

<< demonii a privirii )), rup spunea Dagobert Frey, mai cu seam5. in desene. Portretele lui Oldach de

lo'iminduluEidrvoamrdanNL'Iiucngche.rmLaandraeppatrevoirnbcrn[di,nexOprsevsorlat Erwin Speckter, al iui August Lucas de Carl
Philpp Fohr, al lui Scheffer rron Leonardshoff
Krell si iri Necunoscutul din Madrid de Diirer, de Rehbenitz, nu ne-ar mira aldturi de operele
Renaqterii. Am discerne, de asemenea, o sirnpli-
i\iIaa.cestrrhulmuiaidaemlaintiNmii,rnbbineerign)l,eliens, autoportretele tate qi-o familiaritate gotice in unele portrete de
Johannes Cus-
oinian si in Luther de Cranach, in autoportretul familie caracteristice stilului biederrneier, specific
Esi[dnraumpaotmiceelneimpodrterceiiteverenoglecziteevaale,
irri Burgkmair lui Kokoschka, epocii romantice qi atit de surprinzS.Lor pentru
Holbein ca ale lui l(ubin, Irancezi care nu izbutesc sd-qi imagineze c5. o
lui in figurile bonomie burghez[, cam comund, poate fi asociatd
si se prelrrngcste pina
Beckirann, cu elanurile geniului romantic a cdrui fornruld.
ut" t"i Nolel"e,'ale^lui in Fran.ta era < dezordinea qi geniul > lui Kean.
ale lui l,ovis Corinth. Ura romanticilor francezi fa!{ de burghez este
Romanticul german nu e atit de interesat de foarte deosebiti de ostilitatea fa![ tle filistini,
generalS, in rindurile romanticilor gerrnani: aioi
caracterul acientuat ;-ipicptuutrearldn,icniincdiivdideutailpiz,atc,i peruca, acolo mo[,u], dar capul pe care acestea ii

nici de lirtuozitatea
de singularitatea vielii interioare ce rdzbate la
;o;;i;t" deiizeiomnoom{ieie,i,i'nlt[isminitdatpeeaisaadjuilntcrd[ sa[tusreinlotir- acoper'I nu e acelaqi. S-a intirnplab chiar ca unii
ridicindu-se pinfl la acea parte vizibil[ dintre cei mai puri poeli germani, Jean Paul,
,rriti.tt' in care destinul se inscrie in modelajul
mentului N'I6ricke, Eichendorf sd ducd o existenld <t bur-
a fiinlei ghez[ rr ce-ar fi stirnit oroarea l,inerilor tlin grupul
Jeune-Irance al c5.ror ronrantism se exterioriza
tr[sdturilor. Nu omul social cu o nuan!fl de excen-
ilXnricbVieLllraIi-ol,lercuilrl),esriLn'i'eaflriueini,i-!lazregiipiicrrcehziitseiAinLcjaunbesuixcntueer,roiopsrrisizveSicn'rodilleuldcianel nrulN lrai mulL in barba qi in pdrul hil{ciugir qi in
ar risca sd devind elocvenli si minciun[ dac[ ]i
s-ar abandona. O lampI patetici arzind. in[uniru, striden,ta provocatoare a vesbei lor ro;ii decit
inbr-o conceplie spiritual5 despre a fi gi a de-
veni. Pudoarea p[strabd de romanticii germani
in exprimarea pasiunilor qi-a rreliniqtilor a.scunde
rddlabmufanpiierofiurrrrdpiirisvairui.rrAu-ui tionpgo[drLurieetudlelcuitioPshciuliprtpd
filtrindu-gi lurnina prin acele straturi de materie
strivezie' care complic[ drurnul sulletului spre
fir[ s[-i opun5. totu;i o stavild de netrecut' Veit, aflat la StEidlische Galerie din Niainz inainte
exterior ce iz-buteqte sa suprafal'a de-a arde in incendiul de la 6 iunie 1931, se vrea
ceea ajungd la in l,radilia maeqtrilor ibalieni < prerafaeliti r, adic5.
Astfel,
aachrmimpouaniutieai ,rpiecriiin, ddaeicmeacpsdotSttr.reisvtersa,pbiiairticetorennfueJer-5.in.tdaoeqzmioarugnzaeincviaozlieiotaaaztsdei
. acinRdenl-aaqtepriici t-a-t.VEeilt se afla de albminteri la Iloma
scoate iveali acea arsurd
i ia
l5.untric5., tdcul,[, sl,ipiriiti, strdduindu-se sd nu
mai mare si noud. romantismul o irnparte cu I lase sd r[zbatd in afar5. decit ceea ce mai poate fi
Melancolia pe care barocul a transmis-o poate
barocul qi pe care I

romantismuiui, moqtenitorul s6u direct, pfltrunde r:etinut I regdsim acelasi accent si intr-alt portret
in unele dintre VeiL asociat de
aceste chipuri, al lui Schopenhauer al lui ast[ dat[ lui Overbeck,
care aparlinea aceluiasi muzeu qi a disp[rut in

tiniir, pictat cie Ludwig Srgismund Ruhl, in 1814, I .r33 aceeaqi catastrof[. Tdcerea personajelor, cufun-
tlarea'in rnedital;ia lor intirni, neplsarea fa,tI de
si in ar.rtoportretele lui Victor Emil Jansen, de I
privitor, pe care portretul romantic francez ii
nxemplu. Acegli arliEti romanLici isi.resimI aLiL 437 Ii place atit de mult sd-l ia drept martor qi c[ruia
tie puternic aparlcnenla la spila vechilor nraeqlri f
germani incit adoptd' deliberat sau nu' stilul 1or, ii cere, ca qi spectatorului la teatru, aplauzele,

:
i

I 1 9-451

{

lr

acea insingurare dens5. a fiinlei, separatS. chiar ipnatrre-o,si lace loc unei gravitdli neliniqtite, incorriuLe
de cei mai apropia!,i printr-o distanld uriaqS,
inberogare, inc[ govdielnic[ qi iniimidata
fac deosebit de emolionant un tablou ca acesta, dar_de pe acum aproape dureroasd.. Trei ani nrai
lingd care am putea aqeza portretul celor doi
tlrziu, in 1805, executd. la dorinla lui Goethc un
frali Eberhard, sculptorul qi pictorul, de Yohan portret in cretd pe care i-l trimite, marcat si parc[
imp-ovdrat de-o maturitate aproape duieioasi.
A'pdinuci*toaonttrtpRftra"o"mbzdbaobcuildxi.pniIcnItttorar-uluialndisinnpiTr1ir't8ie2fo2ra,sra-taecermustepdttaietbovlotaaul,l Artistul presimte probabil cd marile sale I'ise
de principiile lui David, cdrora li se supusese in linutr-suenvpoorrtimrept liinniunleiciiopdicatatdt. Tot aqa
in acelaqi vedem gi
timpul anilor de adolescenld petrecu,ti la Paris. an, uude
apare imbrdcat in albasbru, cu fala viu coloratd.
Obi-ectivitatea severft qi aproape ascetic[ in c5.uta- dssetiri-erodrcooa;espafe!isasitefeerebcriicnlduc,tirpearmonbiuarvdbaitlo, macruueroip-f.-reiivnnitrreuacmceeldalrstciuaarrjen-
rea adevdrului formal se inrudepte mai mult cu 1805, pibteazd. faimosul grup intitulat Noi trei
stilul vechilor maeqtri germani decit cu acela al
unde se reprezintd. impreund" iu solia qi cu fratele
clasicismului francez. El ne ofer[ un excelent sdu Daniel intr-un peisaj elysean. Probabil ci
presimlire.a morlii precoce qi apropiate dd. acestei
exemplu pentru acea reculegere material[ qi compozrllr acelaqi accent de melancolie pe care il
spiritual[ a tuturor energiilor individului in jurul fla_puaacsleitu.eplaeqrliceddfeusnit.eimrtarpdre.iacgsirced[ceieniqptail,urtamecie-pdaeezrososonendba.i-jteleal.erg'Asi iicdliee,
Privirea faus-[ici e greu de suportat, cd.ci ni se
< centrului l sdu. rmpune cu o rnsisten{,d ce vrea sd fie acceptaLu. eir
gi cum simlea nevoia s5. se imorLalizeze^ si se se
Explorarea in spirald a fiin,tei in cdutarea centru-
lui apare cu o eviden![ precis[ in autoportretele eternizeze in amintirea.noastrd, fflpturi iot attt
lui Philipp Otto Runge, intim iluminate de acea de pieritoare ca ei insisi.
privire fausticd pe care el o recunoaqte qi la prie- Din simplitatea compozitiei, in care bustulile
personajelor apa.r pe fondul unui peisaj de pldure,
tenul sdu Klinowstrtim, la fratele slu David,
se degajeaza o lrisLeIe melodioasd, o dulosie-umarrit
omul cel mai iubit, cel mai sS.ritor gi mai generos blinda qi calma msiaitofrto"-doa"tri "depzonrai.d.at?id.roii*buar.rlti;s.t,e"
in ceasurile de nevoie, qi pind qi la b[trinii Htilsen- unul dintre cele
beck a c5.ror expresie buimac[ qi bintuitd aparline
fiinlelor ce se apropie de moarte. Runge a avut prin aceastS. rezeryS. ticutd, prin absen.ta gestului,
curiozitatea sd caute qi sd fixeze in autoportrete
rczdaauisprgcerrraecuv!g,miiera?e!,cquaesiiresebmtoie,dnnaoeemcaedipasietnerfcsaaoomnaloailrijaeglrfoidi,r,ddifemaepmopepiielsoiattterlridliteve,led'l,iifnpuptsurr-ieitonl-
etapele capitale ale scurtei sale existenle incheiate
de solemnitate, nelS.sind sd se exprime decit
la virsta de treizeci qi doi de ani si ca si in auto- intimitatea sufletelor unite in cea mii generoasii
comuniune.
portretele lui Rembrandt, mult mai numeroase Datind chiar din anul morlii pictorului, sau
fireste intr-o existen![ mult mai indelungatS, precedind cu pulin aceastd daie, RunEe in vc-std
"."i." conteazd mai piesus de orice este descrTerea brun-rogie de la Kunsthalle din
434 435 expresie m6reald a vie!,ii qi-a Hamb"urg, este o
simultan material5 qi spirituald a fiinlei in devenire.
voinlei c-are l-au
Primul portret pe care il vom studia este cel din
1799, datind din perioada de la Copenhaga. E un
desen in cretd, trimis fratelui s[u David, care r[-

mdsese la Hamburg, in timp ce el lucra in capitala

danezS" unde funcliona o academie vestitd. O gra'lie
ugoard, aproape nepds[toare, avind totuqi o undd
de melancolie, deosebeqte aceasti imagine cS.reia
ii va urma, dupi trei ani, portretul irr ulei pictat la

Dresda, in 1802. Artistul are doudzeci qi patru de
anil agreabila indolen{d din desenul precedent dis-

suslinut si l-au inspirab pind la sfir;it. Roqul irr ureche vuietul valurilor fird de nurndl pe plaje
nesfirsite, ca-re, cum l-a cunoscut Friederich,
pome{,ilor'a dobindit o vioienld morbidd, fala i-a aga
scofilcit, si-i tristele eroic[ susfinut[ de-o arz[- l-.rr li incintat Bresdin. In desenul acesta,
pe
rnaniera tindrului artist de-a asculta ne inviLi
toare vitalitate interioard. rdmine incordatd spre gi pe noi s[ ciulim urechile ca gi cum am putea
acliune cu orice pre! qi infruntind orice piedicir" truzi zgomotul care nelinistesl,e qi farmecd in
acelasi [imp. Incantalia ce se inal,ta din naturd
Marea oper[ de art[ teatrald la care visa nu s-a de pretutindeni
materializat: nimeni nu o va realiza vreodatd; il inconjoard in acest portret.
opera sa inceputd qi sfiqietor de neimplinit[; Este perioada cind graveazS. pilcuri de copaci
inspirali atit.de. copacii lui Rembrandt cit.qi d.e
giandioasa serie Ceasurile zilei nu va exista decit

in fragmente. El nu simte nici urd nici resentiment copacii vazu!i aievea, perioada desenelor. min-ulj-
oase si aproape chi{,ibuqare. iVlai tirziu, altarul de
nici dorin.ta de-a sfida soarta duprn5.noasd care il
doboarS. in plin zbor, abia apucase sd-pi deschida
-la Tebschen va stirni admiratia, criticile, scandalul
aripile; doar o resemnare gravd. qi calmri, certitu-
al cdrui \racarrr va provoca in el acea mizantropie
dinea fermd de-a supravielui in intoarcerea in care? agravindu-se, va slirsi in tS.cere gi nebunie.
Irentru monrent insd, Friedrich este un fldcau
elemente, dup5. trecerea prin Impdra{ia N{umelor.
putut s5. se bucure
Li-oangfoevsittaatecaorddeactdareinRusncgheimnb-a robust si ciudat, abent la toate vocile care zbirniie
lui Caspar David in jurul sIu qi dintre
Friedrich, dar el nu avea decit treizeci si qase rie rasunir in el insuqi. care cele mai stS.ruitoale
ani cind a descnat in cret5. autoportretul ciu la
uBdeneirbvlidentr,rsidnidnaep1r8os1ai0mp,eb;.io^ItlnoutrutiiqmliupmaicinsepoRuanusenegceqd iterd[uiaen portret IJarbatul din 1810, cu barba qi pdrul vilvoi,
irrtr-un I sern[nincl puLin cu un rege Lear r[t[cind pe
fericire plajele Pomeraniei gi nu printre stincile de la
I Cornouailles, este intr'-adevd.r identic celui repre-
copildreascS, Friedrich, la treizec.i si sase de ani, zcntat de elevul siu F. G. Kersting, in atelier',
devenise deja vizionarul peisajelor bintuite, al I
rlsdriturilor de luni vrdjite, al sih[striilor bleste- i interogindu-si tabloul inceput, intr-o zi uscatd gi
I rcce irr toiul icrnii. r\ceeaqi hildciugl neingrijitd
rnate: ornul care <rl-a r'lzut intr-o zi pe Dumnezeu I ii acoperri capul qi obrajii, devorind aproape trlsa-
t
in trestii >. Dintre portretele desenate sau pictal,c, I turilc, neldsind sd rizbatd decit privirea ce,tigneqle
doar cele interesante: Iir
care il infdliqeazd sinb dc sub orbilele proeminente, parcd. tiiate in
erau poate singurele, de asemenea, care il intere- il piatrd. Un cap de fdptur[ teluricd in ldun[rul
sau, dar in reprezentarea sa el a adus aueea;i ll
fidelitate Ia{d de naturd., aceeasi cxactitate a c{ruia ar arde toate metalele pre.tioase in creuzetul
436 firr;ului central, atiL de viu qi de adev[rat incit
detaliului cu care desena in fala unui peisaj
ii este aproape insuportabil.
ramurile plecise, vinele stincii, hieroglifele sooarlei Curiozitatea violentd care ii infl5cdreazi privirea

copaciior. este, sii rru uit5m, aceca cu care se studia in oglindd
Actst portret de Friedrich este rnai <r roma.tttic ,r
criutind o tain[ de el insusi ascunsd, pe care voia
decit al lui Runge, in sensul in care inlelegem rle smulgd siesi, in duelul acela necruldtor al
obicei acest cuvint in Franl;a: tumultuos, nelinis- isuapEtei-oi cu dublul sdu. Niciodatl aluzia la dubiu
titor, aproape halucinant prin forla tiranica a
plivirii care nu te sldbegte qi te pdtrunde, vrind- u-a fost abit de precis enuntatti in portretul rolnal]-
nevrind. A;a arlta si cu zece ani riai devrerne
cind il desena, in 1800, pe bdiatul acela de douS- tic ca in cazul acestui portret care incearc[ sti
iltoarcl rnasca, acea mascd atit de puternic ade-
zeci si ;ase de ani, nlscut de portul rnelancolic qi
himeric dc Grcifsrvald pe Baltica ryi purtind rent5. ilcit smulgerea ei ar desprinde qi teasta
la 437 pentru a sc alla ce est,c iniruntru. Prin accas[a

i

l"r'itrllich se infrirteste (,u Elnst Theoclor Hoffrnann sinea lui. Cele spuse adineauri cu privire la obsesia
(jar'c s-a pictat si el, cu mai pu.tinir iscusint[ si mai privirii in portretul german sint elocvent confir-

rrles cu cruzime. mate de desenele lui Hoffmann. Cind examinanr
portretul pictat pentru a-qi speria solia ne imaqi-
,\utorul lui Kater N'lurr se caricaturiza bucuros
perrtru a-si amuza prietenii: aceasta f5.cea parte
clin cleghizamentul sdu. Firile extrem de vulnera- n{m ugor groaza bietei rMinna zdrind in intrecles-
chizdtura unei ascunsil rle
bilc ac{ioneaz[ astfel pentru a abate loviturile u$, pe jum[tate
tdlelsarului sau chiar, pur si simplu, curiozi- flori qi in penumbrd, chipul acela care o privea ,, Lr o
t,atr.a. Gustul r:aricaturii si inclinarea de-a te fixitate aproape dementd, si pe oare noi insint rrrr
putem s5-l contempldm fdrd neiiniqte intilnintiu-i
lua pe tine insu,ti, ;i mai mult decit oricare altul, in romanele qi in povestirile
tale rd.spund in primul rind reproducerea strlc.
rh'ept !ini[ a ironiei poetul se cunogtea mai bine der;ib
dorin,tei de-a sublinia ;i de a-ti exagera propriile Probabil c[
oricine altul, ;i ghicea in el acea vesnic[ spainiri de
r'iutl[lenii fizice, dar qi unci investigatii a fdpturii care se elibera impov[rind cu ea umerii Capelmais-
[ainice, a unei cdutdri a trls[turii de caracter
si. in sfirqit, ofer[ dublului prilejul de-a se mani- trului Kreisler qi ai celorlalte personaje de vlernrr
ce a dat fizionomiei sale expresia ce corespurideu
festa in acea scriiturS. automatS. a creionului condus cel mai bine caracterului. Orice portret romantic

de lanlezie gi de inconqtient. Toate povestirile este un portret-confesiune; cu atit rnai rnult
lui llolfmann aratd pini la ce punct putea fi el aceste desene ale lui Hoffmann se prezintd ca urr
efort fdcut de poet pentru a sclpa de oaspebii
inlricoqat gi fascinat de unul-sau mai mulli-
tlolrpelganler-i legali de el ca urnbra. Tema umilei, supdrdtori care ndvd.leau pe capul lui. Fdrti sii
ddm ctezare deplin[ acestui rinjet de nebun
terrra reflexului si tema dublului se incruciqeaza sau de demon cu care spera cum s-a si intinr-
plat, sd-;i ingrozeascS. solia, ;i fdrd sd uitlrn ci
irligoroamleancealeregdi epmovoenssttirreileazsiacleicnuuo-iinvsoisrbtean{d,[e;iu-ro-l
capliciu ci de-o obsesie foarte adinc inrddiicinata. acest portret aduce cu un portret-garjd, desena-
torul fiind aproape involuntar tirit, spre car.iuir-
llar se intimpla ca in autoportretele sale, carica-
ttrlale sau nu, sd. nu existe urma unei identiticlri tur5., putem recunoaqte aici t-'bsesia oglinzilor
tc,aulcpreinscteip, ainlulastiitueaeproriuvinCa!,pee, lmaistrul l(reisler
Hoffmann insusi. atribuitd anumitor personaje de-ale sale. Intr-ade-
Cr.l rrai bun dintre autoportrete, gravura lui
Nlcnzcl dup[ pictura in mS.rime naturall f[cutr{ vdr, oglinda ii propunea o succesiune de liguri
schimb[toare, extrem de variate, dar toate
conlinute de fizionomia adevdratS., care devenca
ipnli.ll81e5xtpraeonrtdruinaa-rqai speria sotia, pare sd semene,
tris5.turilor, cu insesizabild, indescifrabilI in acest caleidoscop
mobilitate a de metamorfoze, determinindu-l pe desenator,
ruai multe personaje care se joaci de-a v-a!,i ase un-
iangdaociausmc[pdoeetuidl efunsteitsaetedaejsaad. eMteormmeinnattul- , s[ se
ascii'lte,ad, eappSl.arisntdicEli dispdrind pe aceastS. fiziorromie con-
de
iucit ai spune c[ se face ;i se stiin,t[ a eului se insoleqte intotdeauna la lloff-
r.lesl'ace in fala noastr{. Preocupat de fiziognomie, mann cu eruplia unor euri nepoftite gi nedorite,
der t'are iqi b{tea joc intr-un alt portret analitic,
llolfmann se studiazS. in oglindd cu ambilria de-a qi, de asemenea, a unor non-euri, comparabile
gtisi in fiecare tr5sdturS. o semnificalie. E posibil duhurilor r5"t5.citoare, a sufletelor chinuite in
cS.utarea unui trup in care s[-gi stabileascl domici-
sti li exagerat expresia bintuitfl pe care qi-o dd liul qi sd se odihneascS.. Aceqti comeseni str5.ini,
atit tle bucuros si care trebuie s[-i fi fost fireascd
rltrtir ne gindim la musafirii ciudali care, sosind venili dintr-alt univers, instalindu-se la el ca
nigte intruqi sau ca niqte st{pini ii pricinuiau o
tlirr < cealaltd parte u se instalau in jurul si in 438 .r39 indispozigie cu atit mai chinuitoare cu cit ii

lurtru fa!ir srru ii irtipuncatt Iel,eic lc-'r'. Inccrli- INDICE DE NUME

taucdeisntoerale;i!e dezordirrea provocate de trecerca
schirnbitoare, ii decompuueau nrj-
contenit figura si o recorrpuneau motlificindu-i
laporturile si chiar elernentele. Asblel, prir-irr.a
0e il c[ut,a in ogliridi inbiinca cornbinalii de
lorrne r.eqnic rroi in care poelul rtu sc rtrai lecu-
nostea, sau, luct'u lnai grav, r'eclea lortnindu-se
,1'ur,' l1s'ri 'oirprrioacllauilie rndq[ilc dr:rnorilor a,"-
l'iziorronrie ale personalittilii salr"

j.nt'urtecabe

l-[offmann ajurrgea a,sl,fel sii nu mtri poat,ir dcosr:lri

fal,a realti tle rnasctl. si sa le confundc itt itrttt
,lezordine cchivoc[ ,or* ,'n atirtge cea rnai glu\-c
interrsil.ate, nrai t,irziu, in opera lui Jarncs l.lnsor. Aberli (Joha;rl Ludrvig), 191
Toli pictr-rlii obsedali dc gindul dulrluluj. si
liclvarcl ]\lunch ir fost cel care a sulerit tcl nrai Abilgaard, 185, 186, 238, 24r.,3:15, :j53, 380
rnirlb de aceastI obsesic, au inoercal, si pr:ind[ Agasst (Jacques-Laulent), 166, 191, 19:t, lgli
qi sa imobilizeze privirca, perttru a o impicdica Ahlgrcnson, 121, 136, 238
sil se ascundd gi sJL fugi, evtrdarea ei trebuind .ca -\lberfi (Ilaria), 347, ?,52, 36{, 38i, tj84, 385

lase goala nrasca derncnlrei si-a rnorlii. llasr:a Altdorler (Albrecht),61,64. t84, 243,255, ;ii7, ljtl|,
putea fi astfel o bil,aie de joc a dublului care, ltr
schinbul Iclrei vii pe Lial'c o ascurrdca, ldsa loc unui :i20,329
Arraxagorc, 338
simulacru de carton. r\ndersen, 332
Aretirr (von), i)95
Neputinla de a deoscbi, atunci, masca rnincinoasa ,\riosto, 43, 111, l4u, 14i,18U, 182, 1i90, 39S
de fala reald, explicii acea infricoqare a spiritulur -Arndt,254
;\r'nirrr (Achim von), 66, 198, 261r, 294, 3tir
descump[nit pe calc o observS,m in auloportre- -\rnout (.learr-Jlaptiste), 110. {26
tele lui Hoffnrann. Cu siguran!5. c5. prirnul tero- Asanr,159,366,385
rizat a fost r;hiar el qi, incontesLabil, rnai mult
decit oricale altul, pentru aoeastS. fiinti traia Asensio,416
in el atunci cind a v5,zut pe foaia dc hirtie rezultat,ul Asmus (.lacob), 188
ilcesbui dialog cu < dublul >, al acestei confruntiri r;u Aubert (Andreas), 2ii:i
,\udran, 1r!i

,\ugttste (< i\Ionsicur,r .lLrle-s Robert), 4{J, tt1^ {:1, :tg,

111, 75tt

urnbra. Va trebui s[ ajungent la N{unch, la Corirrt,h, .Bach, li0li
ta I(okoschka pentru a reglsi in denronia privirir
J3achofen, 188, :iB0
I3ader (tr'ranz), 341
rnS.rturisirea celei mai profunde tulbur5.ri meta- Balla, 422
fizice. Iloffmann nu era mai capabil decil ei s-r-n
explicibeze din punct de vedcre iilozofic: a fiicut lJalzac (IIorrorc de),8;j. 1't1
liarlach (trnrst), 431
lJarocci, 64
din ea o iuragine, dar aceasti imagine este, pentlu ltiil
1)arrds {4X1{a,u1ric4e3),, 146,
erine stie s-o citeascS., cea mai dureroasii si mai .l3aryc,
emotionantI confesiunc cu putin!,5. 2:J0
Batoni (l'ornpeo),
Baudelaire, 45, 57, 365, ::i8:i 95, gtj, 120, 1,+1., 15t, Ia7,

6i, 93, 9,i,
158,232, 417, 418,242, 427, 4'i0
Baumgartner (Johanrr Wolfgang), 385
441 Beardsley (Aubrey), 130

Beccafurni, 64 Caffi (Ippolito), 3s

tseckford (Williarn), 52, ?2, 1:.i, 302 Calame {Alexandre), l0ir, l9l, {rl, 1l'3

X3eethovon, 137, 250,:14t, 353 CCaamlvbciratsolD(dLwuacrad)),,6240S, lOt
-tsellange, 1{5 Campbell, 75
tsellini, 403 Caravaggio, 64
Bencovich, 64 Carissimi, 384
Berge (tlharles-Auguste de la), i29, 230, 233 Carnovaie, 93, 124, I25
tserger (Ludwig), 166, 336, 347, 348 Carou iAntoine), 64
Bergl {Johann Wenzel}, 385 Carpeaux, 420, 422
tserlioz, 140, 427
Carstens {Asmus), 78, 116, 185, 186, 187, 188, 24i, Z&tr,
llertrand (Aloysius), 6i, 85
380, 393
Berryer, 144
Carus (Carl Gustav), 48, 85, Bi, 88, 89, 90, gI, 92, li,L,
tsesse, 334
180, 194, 215, 242, 269, 210, 271, 2?2, 298, 302, 30;1,
tsibiena {Ferdinando), 52, i6, 89, 71 304, 30tj, 318, 330

Biedermann, I92, :J22 Castel, 8t
Illake (Williarn), 78, 116, {24, "132, 138, Li4. )u\, 205, Catel, 398
206, 207, 208, 222, 245, 272, 358, 364, 379, :i81 Cehov, 424
Blakie, 300, 301 Celestino, l20

13loyds,121 Cervantes (Iliguel dei, i2:1, X49
Elechen (Carl) 57, 85, 87, il3,
133, 134, 135. 1J6, 137, Cdzanne 146
rir, 480, 794,202,298, 303, 305, 306, 386
Charnisso, 332
lloccioni, 422
Xlijcklin (Arnold), 193, 233, 326, Champflcrrry, 72'J, 425, 42i, 119, 43t)
i3odner, 114, 335 32d, 325, :i27 -329
Charlet, r15
tsrihmc (Jakob), 2A5, )A7, :69, 272, 345, 3{b, 3it0, 352,
353, 1r57 Chassdriau, 38, 110, 3ii
Chateaubriand, 193, 27i,278, ?ifl, 28E
tsoisdenier (Iloissard de), 44, 45
Chesrrearr, 72I,228
lloissertie (fra!ii), 195, 198, 286, :87, 288, ,151J, 39rr, Chcvreul,'182, 216, 352
Chinchon, ii70
395, 396, 399, 400, {05 Chinlreuil (Arrloirrc), :.1:;l
Chodowieclii, 246
Bonaventura (Pscudo), ti7, 85 Chopin, 85, 422, r'23
Bonington, 41, 172 Ciceri,121,228
I3onomini, 124, 125
l3orel (Petrus Lycanthropul':, 41, 1,27, 741 Cinrarosa, 423
I3osclr, 64, 74, 252
lloswell (James), 115 Cirtin, 302

trSouchardy (Joseph), 120 Claudirrs (Xlaihias), 6;. 3:j i, 301
Boulanger, 65, 79, 82, l2A, 121, 'n2i]
Brahms, 246, 25A, 263, 274, 337 Cloyre,377

urentano, 66, 67, {33, 137, lt}8, 16{, 286, 2B;, '},94, 295, Coleridge, 34, 52, 722, 123, 205

310, 311, 321, 35rt Constable, 69, 166, 170, 172, Lil, 174, 1,75, 1i6, t'i7,

Bresdirr, 93, t23, L25 118, 204, 217, 22i
Briullov, 367
Cornelius (Peter von), 129, 188, 244, 245,367, 393, 394,
tsrown (Ford Madox), 129 395,397,398,404
Bluun (Thornas), 121, lSti
lJurckhardt, l8S Corinth (Lovis), 432, 440
Biirger, 119 Corot,136,200,274
Burgsdorf, 288 Correggio, 248, 336, 352, 395
Ilurnacini, 71
Burne-Jones (Edwardi, 128, 129, 132 Cosimo (Piero di), 81. 95
Burton (Thomas), 54
Buxtehudc, 303 Cotman, 1,12,302

Byron, Ll, 47, 75, 719, 140, {48, lt'g, 755, 20A, 212, tl}, Courbet, 127, 166, 221" 224, 225, 233, 23&, 2,1\, 410,

338 442 423, 42tt, 425, 426, 427, 428, 429, 430

Cozens, l7l, 172, 302

Cramer, 121, 136
Cranaclr, 257, 320, 432

443 Creuzer {Friedrich), 109

(irorne, 170 Ilnsor {James), 64, 4L2, 44t)
Cuthbert, l21, 136
Cu1'p, 169 INverdingen, 233. 261

F abrioius, 70
Fautrieri, 84

Daguerle, :28 l;u' l; Fellner,321
Daiil 1e lausen), Feuerbach (Anseirn), 131t, :tii8, 324, 325, 3'lrj. 328
86, i35, l3s, l Flandrin, 377

Itanb)' (Francis), 124 lriaxmann, 74, lL6, 185, 335, ;i80, 381
Daniell d{\:\.-il;lisa,m)it,+3,8
t16, r27, 722, 123, 130, tLl, 14i, Focillon, 228
i';i;, Fohr (Karl Philipp),400, r.6i, 406,40i, *33
160, 161, 206, 346, 390, 398
Forstcr (Karl), 24a
Daubigny, 198, 231 Irouque, 400, 406
Daumierl'47, \;3, 100, {20, r21, !22, r25, 148 Fragorard, 60,22,
Irrancesca (Piero dclla), 159
DDDaaauvrziiddatihs.l,'--tt,4nu0ig.t,b.r1s54.64a, tL, l2l,i92,22lra, o3,i62,4410, 0!4. 423,42tL, 245 Franqois I, 230
FIirtdatdr,droicriiI,II l0
Decarnps, 38, :19, 156, 199 (al Prusieij, 4:i. 4i.187, 28E

-rDre.tiiiiii+oo"srzo.oog,grd"',,,,esitnroirt,tg'sct,z''+cqro't,,s,,o,rz4or,r(i205)J,23t,sr't,,,,i1o,5L21Lt6:J,4E1sB08J1i',,,,,.1t33r0t69415,',57ti,l,,l,n,g1411,06,45762441,,,1,14t1,!48015438,952;,,1',l4r1.i!4419595!^0,1,6,,1' til.:24'7iL490t^s59,,^,,,,ii,97114r,284522096283,,,'' ,11L119"82524431988,,','' Irrey (Dagobert), 432 4, 35, 40, 48, 6,189,58. 51,9867, ,20819.,
Ir'riedrir;h (Caspar-David),
180, 185, 194,
91, 92, r35, 138, L79,
21"2, 233, 235, 239, 240, 241, 242, 243, 24,L, 245, 24i .

248, 249, 250, 2:5r326-.2363:9j,, 276, 295, 298, 30.3, 305, 30i.
3:12, 335, 362, 386, +:3$, 4,37, 438
31i, t49,
Frins, U6,405,407
}rromentin,39,40, 15G
Delcluze, 284 Frigcr,39l
Desider'io 1\lonsu1, 51, G4, 6, Ii'rihrich (Josepl von), 3ii2, 398, 402
Desptez iLouis-Jearr), 135
Frissli, 69, i4, i6, 71, i8, 9:1, 107, '11t. l'1.i. t16, lIl .
LDrecsuilasuch{'Pt-r\iinclcaiPi eMdacn)u,clI)9,0bi, l9:.1, 193 1rt8. t{9, 124, 432,159, 18i, 204, 208, 38{j

Develia (Achill"), L20, 126, 302 Gairtsl,uluuglr, l;3, l0i
1,iaz. 2:10
Gallait (Louis), 132
D!Uroiidor0naiys(GiolFusr1atJan\vlegego),ties6r)u1,l;l1,993316,, ;71,2903J,7,8i21293, 123' 126,223 Gaili, 71
Garneray, 39
Garrick, 7:l
Dossi (Dosso), 64 Gauguil, 234
Doverr.364 Gautier (Theophile), !t0, ii. i2, 5i,
Dr6ux'{de), ll0 60, 8i" 1)8, 711,
142, t60, 22i
Drrlt'esn.1' lClrurlos-Rurtc), 300
Genelli, 187
Dupr6,23l
Dt,fui3rr9ea4rn,lle,it,0tb37r3e,6c4l,t1h.)0,,4r332l, )34, 249, 257,31i, 320, 336, 384' Gentileschi, 64 'Iill, 1t'j, ti8,
Gericault, 40, tn1 , 52, !t.:i, 1.10, 111, 113,
1L9, L18, 221, 3,1i, 4!0, 419, 420, 4):+

Gessner, 244
Gilly, 293
Gilson (Jean-IJenri), 40t-t
Eastlake, 110 Giotto, 129, :J65, 390
Girodet (Dc Roucy Triosonl, 40
Ecatprinir a I I-a (a R rrsir'i), 182
Eich, 352, 353
r'6\\6'o, l6fr7a,m86v, o1n9)8,, i3, 338 Girtin, 17I, L12
EicircrLhat:h 330, 337, rt'13 Gleyre 377
Eichendorff, 101, 313, Goethe, 90,
!t8,
Eidlitz, 34 92, 133, 13t, 110, L47, 11,:, 1i3, 214,
216, 240, 249, 252, 253, 254, 25i, 270, 29:+, 304, JlJ,
Elsheimer, 64, 244
Itrmmerich iCatherine), 321, 323 320, 333, 334, 335, 338, 346, 350, 351, 353, 354, 36tr,
E-Lmndn,erdloclieE.ra3s3m8 rrs), 321 382, 387, 388, 390, 395, 396, 435
444

Gdrrcs, 352, 354, 397 Flugo (Viclor),1,57,62, 66, i8, r9,80, 81, 82, 83, 84,
tlourmont (Remy de), 138
Goya,47,71,93, 95, 96, 97,98, 99, {00, {01, t0?,103, 104, 719, 122, 127, 134,139, 140, L48, 228,278, :98

105, 106, 107, 108, L22,123 131, 364, 34618.9-,347250,, &70, 411., Humboldt (Wilhelm von), 334
412, 413, 414, 415, 416, 477, 4'18, Flunter (John), 112, lI"3
t23, 424 Ifiirlirnan (J.-J.), 192
Hutten (Ulrich von), 305
Gozzolli (Benozzo), {Q6 Itruysmans (J.-Ii.), 128

Gozzi (Carlo), 56

Grabbe, 47 Xbsen, 237
iGraf (Urs), 192, 193,341
Graff (Anton\, 247, 339, 382 Ingres, 36, 46, 364, 378, 408
Grandvillc, 93, 120, 721, 725
ivanov (Alexandr), 72, 364, 366, 36i

tGreco (El), 61, 64, 65, 370 Jacobi, 334, 3tr2
Jalmot, 377
Grieve, 121, 136 "JIaanzseel,n1(2V4ictor-Emile), 2J4, 1'32
.Iean-Paul, 66, 68, 150, 248, 267, 324, 31i4, 343, 405
Grillparzer, 203
Grimm, 310, 319, 400 {oJ
tlros iAntoine-Jean), 44, l0l, '\i8, 221
.trohannot (Alfred-Tony), 20, 126, 302
Griinervald (Mathias), G1, 64, 2L3, 257,320 Joncs (Inigo), ?4, l2t
"JInoseelp(h.Iseonns)(,E2rn4s7t,),242387, 335
GtGuuicllhicahrd,(V37a7ldemar), 72L, {36
Giinther (Matthias), 385 Jukorvski, 269

tlacchert, 261, 388 Kant, 334
nlaider (Karl), 2r5 Kean (Edmond), 121, 136

Hals (Frans) , 101, L25 Ken[ {William), 205, 300

Ilarcourt (Marquis de), 300 K6ratry, 376
Flardenberg (Karl von), 38.i'
Flardorf, 335
Kerenyi, 109
llarold (Child), 35
Flartmann, 387
Kerner (Justinus), 8t
lIasse,336 Kersting (l'-g.),271,

Fl:ruff, 310 Keyser (Nicaise de), 132
*Iaydn, 168, 34?, 391 Kieser, 66

Fleinsc, 329, 352 Klee (Paul), 81.
l{leist (Heinrich von), 254, 255, t56, 264, 266, 292, 336,
IIcnri III, 289
362 (!'riedrich von), 245, 247, 2il,350, 401,
Xleraclit, 338
Flerder',115,353,355 trilinkowstrdrn

Flill (Frederik), 237
iJobbema, 172, 174
Flodges (William), 38 Klopstock, t85, 247, 338
tlodler, l93
Iioch (Joseph Anton), 166, 182, 183, 184, 18t, 188, r89,
Iloffman, 67, 68, 332, 410, 4tE, i38, 439, r'411 190, 191, 192, 794, 195, 196, 198, 199, 2.13, :53, 250,
IIogarth, 115 398, 403, 406
Flolbein, 407, L32
Ilolberg, 355 triokoschka, 273, 431, 432, 44A
tldlderfin, 85, 86, 134, 13,",100, 154, 264,271,318' 329' Kdrner, 254
Kremser-Schmidt, 366
338
Kiigelgen (Gerhard von), 261, 2i0, 213
Ilomer, ?4,78, ll4, 182 185, 199, 355, 381
Kugler, 273
Flooch (Pieter del, 274
I{upelwieser, 322

Floogstraaten, 70 Laborde (Alexandre de), 283
Ilorny, 398, 399 Lacordaire, 279
Flottinger, 391
Huber (Wolf), 61, 184, 319 tr amartine, 280
!:9, 230, ::}; 446 Lamennais, 279
lluet {Paul), 41, 166, 127, 228,
I-a Motte Fouqu6, 292

Larson (Marcus), 166, 135, 237 l\{engs, 261, 335
La Tour (Geot'ges d.e), 412
La Tour (Maurice Quentin de), 411 I\{enzel, 438
Lavatter, 115 l\{6rimee, 41, 284
Lavoisier, 284 lUeuron (nlaximilierr de), 166, 192, 193
Lebrun, 1.60, 213 l\Iichalowski (Piotr), 45
Ledercr, 95 Michel (Geor$es), 16146,,i722, 6L,r262, i,121219t ,72223,0,123315,
Leibl, 225, 325 &Iichelangelof 41, '146, 159,
Lemonnier, 425
160, 165, 781,3L2,365, 382, 386, 392, 393
Lemud (Aymi de), 720, L25
l\Iichelet, 284
Lenau, 362 It[illet, 127, 166, 198, 224, 225
Lenoir (Alexandre), 281, 282, 283, 30X tr{ilton, 23, 74, 77, 174, 116, 205, 212, 380
Leo, 336, 384 Ilolidre, 149
L6on, 282
Leonhardslroff (Scheffer von), 404, 133 trfonet, 221, 22']
Leslie, 173 Montalembert, 278, 279

Lessing, 334 Montegna, 403

Lewis, 123 Iloreau (Gustave), 93, 12i, 128, 212
Leys (llenri), 132 Morell (Sir Charles), 73
M6rike, 66, 86, 336, 337' 433
Lilienslren (Ruhle von) , 255 IMloorrlaitznd{l((Gare}orPgehsi)li,p2p2)2' 787, 340

Linnel, 206 Illortimer, i6,93, 124
Liotard iJean-Iltienne), t913 blo2art,168,347,362
Lloyds, {36
Ilijtler (Adam), 255, 261
LLoorora{i{niar(lCe lavuadne),ltl-')l6.i i0, 109, 169, 170, 208' 209, 213, i\Iiillcr (William Georges), 38
214, rl8, 220 i\lunch (Edrvard), 2;3, 432, L40
Musse[ (Alfred de), 85, 127
Lory (Gabriel), 192 Musso (Bonifazio), 70
Lotto (Lorenzo), 125 I{uther, 273
Loufherbourg (Philippc-James), 71, 1ii, J6, '1,36
Nanteuil (C6lestin), L20, 726
I-ucas (August), 19i Nauol (l'irimeanull, 41 , I27
Lridkc, 135, 265 101, 178, 182, 196, 254,
Nairoleoir, 43, 44,'45, L6, 95,
Ludovi, l (de Bu vrrja). J'J0 255,285,288,368
Ludorie al Il-lea 1de Navar'iar,:J9: Nash, 34

Lulli, 168 Naumann, 336
Lund (Jcns Potersen), 1.21, 1'86
Nemitz (r'on),245, ?60
MNlaagcrprhaescrsoo,n5, 07, 35,{1, 8634,, 285 319, :jli5 Nerval (Gcrard de), 45, 48, 82, f4f
Neureutirer (Eugene--\apoleon), 321
24'i,
l{allory (Sir Thomas;, 129
ilIanfred, 35, 43, 4i Niebuhr, 244, 397, 398
Nietzsche, 43, 67, 109, 188, 234, 235, 380
Marbach,319
Nolde, 432
Marcello, 384 Novalis, 65, 6?, 68, 77, 85, 86, 87, 94, 241, 242, 248, 2i5,
Marehand (Jules;, 120
Mar6es (Hans Yon r. 180, :.llil. 3li, '.j1!. :j3(, 338, 339, 344, 362, 38tt

lVlarilhat, 40, 199 Oehme (Ernst Ferdinand), 85, 87, {80, 194, 202' 298,
Marot {Daniel). 56
()tJ, 62, 68, 69, 70, iI, i2 ,13, ,14. i5, 303, 306, 307
Ilarbin'(John),' 4;,
76, 77, 711 ,22:l Oeser, 66
Nlatthison, 334 Olivier, 136, 166, L95, 196, 197, 250, 399' 402
Ossian, 45, 46, 74, 182, 219, 292, 3I0, 319, 355, 386
Maulpertsch, Loi, 159,366, 385
Mau rcr, 39:l utl.o (Rudolf), 109, 188, 381
Maydell (Ludwig von), 321 otto (F. \val[er'), 109, 333, 334, 335, 349, 356
MNleeilstotenr(T(Whoimlhaeslm), )2, 0395, 319 Oorv.eenrbse{iJku,rigz),s1,8l6,€l, 367, 382,389, 390, 392, 393, 395,
448
397, 398, 399, 400, 4t)4, 405, 406, 433

Reynolds, L70, t;2, t7J gt0,
Flichter {Ludwig), 22b, J06, 807, lt3,
I']achelbel. 303 320, 321, 325 B0B, Bl2" 816,
Palestrina, 336 319,
Ridley (James), ?B
Palmer (Samuel), 69, 166, 204,205, 206, 207, 208 Riemenschneider (Fielman), 431
Pannini, 53 Rietscht, 95
Parmigianino, {15 Rilke, 67
Roberl illubert), i3, 60, t6B, 22j
Passavant, 391
Robertson, 71, 381
l'atricola (Giuseppe), 34, Robinsorr, 34

Pechstein, 234 R,ohde, 109
Porrault (Charles), 122, 310 F&ltoloossmsaae(ntStoia(lD(vGaatinoutrlei)o, 1OI,2al4bBr,1iei6,l)9,I ,B{20t9;4,4,Jt0rt,e
Rottman, 136, tgI, 198 tJ:.}
Perthes, 334, 341, 362
Perugino, 390, 393, 403 Rouaull (Georgesl, t27 lJu,
I)eschel (Carl), 392
Pfon, 389, 390, 391, 392, 393, 396, 397, 399, 405 Rousseau (Vame;ul), 111., 1,J:, :.:l
93, 166. 2;;1. :J2,
Piazzat,ta, 365 11o^us.seay^ :.t:,1!, ?:l:1,

Picasso, 424 234, 235-(1'hdodore),
Piel, 280
fFtoouussxea(C.rrha(Jreleasn-IJ,ca1u,qrtr6e6s),, 185 :;r:I
Piloty (Iiarl von),310
230,
Piranesi, 1, 49, 50, 52, 53, 54, 55, 5tj, 57, 58, 59, 75, 78 11o1[man, 160, I99, 200, 201
Pitagora, 350 Rowlandson, 715, 124
Pitt, 282 35:
Planche (O,ustave), 157 itubens, l3I, 143, l5ti,
Platen, 400 Rubliov, 367, 378
Platon, 331) ftuhl {Ludwig Sigismund), 40{J. 1106, 432
Pocci (Franz von), .321, 325 f,tunrohr, l]53
Poc (lldgar), 60 ilrurge (Philipp Otto), 68, 72,
Polygnote, 338 3?9595,- t8rir, 323479, ,3238J,;.il;t1696, ,34209_5,
Porden, :J4 321, 331, 332, :133, 335, 336,
Ponssin (Nicolas), 36, 169, 174, I89, ?04, 209, 211r 357, 359, 360, 361, 362, 386, 390, 4A!, \i:\, 435,
I'ozzo, 759 436
I'ra-rilele,338 FRuusyksidna, e1l2,96, 11,661,0lUi},,
I'r6nult (Auguste), 95 t76,210, 21I, 118, 220, 1J;i
Primaticcio, 230
:.161

(Qluniinnccyel'(Q(Tuhaotrrnearsnddrcos), :i1, 52, 58, 59 Sadu (-Nlarchizul de), t?:t
dc), 52, Sainte-lleuve, 122
283 Sand (Goorgo), 18{r. .i)2, 42:l

Quistorp, 247 Sandb.y, 69

Ilacinc (Jean),149 Santerre, 364
Rafael, 63, 129, 163, 245, 248, 336, 367, 378, 382, 381, Sarlrc (Jean-Paul), t0l
Savigny, 400
386, :J89, 392, 393, 394, 396, 399, 400, 408 Schadow (von), 392, 396
Scheffer (Ary), 231, 377, L\E
Ilaffet,46 Schelling, 66, 342, 360
Rarnboux (Johann Anton), 400, 401, 402, 434 Scheydt, 303
Ilamdohr (l3asilius von), 260, 261 Schick (Gottlieb), 387
Schiller, 1, 58, 334, 344, 349
Rameau, 168 Schinkc-I, 57,135,136,291, 298, 294, 295, 296,t99, 805,
llammler, 187 321,398
Redon (Odilorr), 78, 93, 125, 127,428, 138 Schlegel, 195, 286, 289, 382
Rehbenitz (Theodor), 399, 404, 433 Schlemihl (Peter), 332
Roiser (Anton), 35 Schlosser, 382, 396
Rembrandt, 61, 64, 65, 146, L64, 243, 260, 325, 370,
Schmid (J.), 120, 72h, lz5
401, 4ti, 425, 43i r51 Schcinberg (Arnold), 410, L2B, LJI

Renan, 280

llcnoir, l57

Restout, 364
Rethel (Alfredi, 43, 3't0, :]22