Cheng, Anne - Istoria gandirii chineze - scan

102 SC HIMBURI LIBERE ÎN TIMPUL REGATELOR COMBATANTE

Omul adevărat

În timp ce omul confucianist este invitat să-şi înalţe umanitatea,
Zhuangzi îl îndeamnă, dimpotrivă, să şi-o contopească cu Dao :

Omul de excepţie nu e de excepţie decît în ochii oamenilor, dar el este la

acelaşi nivel cu Cerul . Nu se spune oare : "Omul de rînd în ochii Cerului
e Om ales în ochii uoia?m,,4e8 .n i l or, iar omul ales în ochii oamenilor e om de
rînd în ochii Cerul

"urlătemÎrnîinoZaehruuean: nufgli"gzuiarssaetfceSolfniînntutcurîteluaînzi,ăeaul nn"oiecmlieummluăeincataridmnevupăomrrataati"net(xzaihlsettnăraroednidţ)ei,emiceatlarcocaiasţrtieee
între Cer şi Om49. După cum consideră Isabelle Robinet, "întrebărilor
puse de Zhuangzi şi lăsate în suspensie pe planul discursului şi al con­

ceptualizării, Sfintul le este singurul răspuns, situat la un alt nivel. [, . 1.
Scutit de orice grij ă morală , politică sau socială, de orice nelinişte

metafizică, de orice căutare a eficienţei, de orice conflict interior sau
exterior, de orice lipsuri şi nevoi, el are spiritul liber şi trăieşte în
perfectă unitate cu el însuşi şi cu toate lucrurile. Se bucură astfel de u
toodtaimlăepnlsiinuănteatceos(smaiucăin,,5t0e. gr;tate , quan) care îi conferă o mare putere şi

Puterea Sfintului este des crisă în aruep"evtiarttue t erîan"d(udrei) ca invincibilă,
inalterabilă, căci este puterea însăş is lui Dao :

Pe cel ce deţine puterea supremă, focul n-ar putea să-I ardă, nici apa să-I

înece, căldura şi gerul n-ar putea să-I copleşească, nici păsările şi fiarell!

s ă-I sfişie . Nu că nu i-ar păsa de toate astea, dar el este prevăzător !;Ii

cînd se află în siguranţă, şi cînd e în pericol, este senin şi cînd e fericit.,

şi cînd e nefericit, este cu capul pe umeri şi cînd merge înainte , şi cînd clil

îna poi, nimic nu-l poate atinge. Oare nu se spune: "Cerul se afră înlău n tru,
iar Omul în afară" ? Cît despre putere , ea nu ţine decît de Cer5 I .

Omul împlinit are în el divinul. D acă ar fi o arşiţă de să pîrj oleuHdl

mlaştinile , el n-ar simţi nici o arsură, dacă ar fi un ger de-ar înghl!ţll

Fluviul Galben şi Rîul Han, el n-ar simţi nici o pişcătură, dacă ar fi

f¹lgere şi tunete de s-ar cutremura munţii şi ar fi furtuni de s-ar dezllln

ţui mările , el n-ar simţi nici cel mai mic fior de spaimă. Un a stfel de 0111

ar urca pe spinarea norilor şi-a negurilor, ar călări soarele şi luna, şi H-1I1"

duce pînă hăt dep arte dincolo de cele Patru Mări . Dacă pînă şi Vi llţll ',II

moarte a îl l asă nepăsător, ce să mai spunem de toate fseacurile co-udul'
cîştig şi pierderi ! 52

48 . Zhuangzi 6, p. 124 .
ti!!. C( Zhlllwgzi (l, p. 108.
50. Hi .•ltlin· ell/. latlr.",I<', p. :l8.
r,l. Zhl/IIIL/oizi 17, JlJl. :,I,fi!)-:,I,60.
r,:.2. :.411.1/1111/01"':,1" )'p. ,11'i-,W.

ZHUANGZI ASCULTÎNDU-L PE DAO 103

Prin această "putere spirituală divină" (shen), omul adevărat se
1'l IliLopeşte cu Dao, experienţă descrisă ca o "călătorie a minţii" (shenyou),
I II.Hţare mistică sau ex t az care l acsaă,jtarruuplusl t"i nc as ,,u53n, bugăre de pămînt"
111111 ,,0 ramură u scată", i ar inima

Să-ţi păstrezi suflul uital

Puterea pe care Sfintul o ia din cea a lui Dao este de natură spiri-

111111;"1, fără legătură cu lumea fizică : este chintesenţa lui qi , energie

vll.ală şi influx spiritual totodată, Pentru a intra în fuziune cu Dao,

l1'lIl"pu , perceput ca un qi în starea sa cea mai densă şi mai compactă,
rafinat într-atît înc ît să aj u n g ă la subţirimea şi subtilitatea
In'huie ale "chintesenţia le" (j i ng ) , adică la o stare spirituală (shen),

rdll I"ii s
c '1IIIIIlUsui jingshen, care traduce noţiunea de spirit în limba modernă,

dl':H'nmează qi-ul în ceea ce are el mai fin şi mai intangibil, rămînînd în
'1I'l'la�i timp p erfect concret.

Âcest rafinament necesar nu numai corpului fizic, greoi şi lipsit de

IIlIdliiitate, dar şi unui ego nu prea potrivit s ă intre în fluiditatea lui
111111 t'P poate atinge prin practici fo arte concrete, reunite sub denumirea
,:"III'l'ică de "exersarea s u fl u l u i vital" ( q igong ) , care nu este decît un

"/lPI'('I, al practicii gongfu menţionate mai SUS54 : stăpînirea respiraţiei,
,:lllillat'Lică, meditaţie ( "aşezat în uitare", zuowang), disciplină sexu­
,11,1 I'l.e. Cartea Zh uangzi preferă denumirea mai poetică de "postul
r 1111111i" (xinzha i), descris într-un dialog care îi aduce în scenă pe Confucius

'." P" discipolul său Van Hui :

1,11i Ilui, care îi cere uMnaseisntgruulrutieîln. vÎănt' lăotcursiădaesscpurletipcoustuulreinchimeaii, , Confuci us
II I"iispu nde: "Fă-ti ascultă
culţi cu inima ascultă cu qi:ul. Auzul se opreşte cu
Iilima. În loc să �s
la
IIn'('he, inima se opreşte la ceea ce se acordă cu ea. Qi este golul care
pi ill)(�:.C;te ori ce lucru . Căci numai Dao adună golul. Golul acesta este
i1'1l"I.ul i ni mi "55 .

1 ' " cunoscut pasaj dintr-un capitol "extern" al cărţii Zhuangzi face
,11111.11' la practici respiratorii şi gimnastice ce prefigurează exerciţiile

/II'/ltll/rllt:

:;lIlla :;i; re spi ră , expiră şi i nspiră, dă afară a erul stricat şi trage în piept
"I'I" proaspăt, întinde-ţi trupul precum ursul sau pasărea ce-şi de sface

",i pi 1 .. , t.oate acestea au drept ţel prelungirea vieţi i . E ceea ce preţuieşte

IId"pl.ul care se strădui e şte să ghi deze şi să-şi inducă energi a , omul care

1'1 "li t'ii-:;;i hrănească tru p ul s au cel ce speră să trăiască cît Peng ZU56•

1 .. 1 1II/IlIIIR?;:l, p. :.K:.L.
i, I V"zi Ililli HUM, "Mîna :-;ti Ininlea".
101, /IIlII/IIg.·; -1, 1'11. 67·f)H.
1,Ii /llllIllIg."l If" p. :.J:I7. 1l"HI'I'I' t.d.lli(:ile -- inspirate din m i şcări l e a n i m alelor şi

""I"'lIit" 1'111'1'111." in t.imJlIII oIillllHti.,i Ilall, ill ajullul erei creştine - care constau

104 SCHIMBURI LIBERE ÎN TIMPUL REGATELOR COMBATANTE

În concepţia lui Zhuangzi, contopirea cu Dao nu este o simplă
cufundare euforică în Marele Tot, ea nu se atinge decît cu preţul unei
lungi şi regulate practici de rafinare , la capătul căreia ajungi nu să te
scufunzi într-o totalitate nediferenţiată, ci să priveşti lucrurile aseme­
nea unei oglinzi, nu dominîndu-Ie, ci, dimpotrivă, desprinzîndu-te de ele.

S uprema desprindere

Zhuangzi nu neagă legătura omului cu lumea. Este sfint numai cel

ce reuşeşte să întreţină această legătură fără să se lase "transformat în
lucru de lucruri" : aceasta este marea deosebire faţă de perspectiva
budistă, care recurge totuşi la aceeaşi imagine a oglinzii. Zhuangzi arată
că trebuie să ne eliberăm, să ne golim de lume, dar nu ca să o negăm

pentru lipsa ei de permanenţă, temă budistă prin excelenţă. Dimpotrivă,
contopindu-se cu Dao, omul îşi regăseşte centrul şi nu mai este afectat

de ceea ce mintea omenească este obişnuită să considere ca fiind sufe­
rinţă : decăderea, boala, moartea. La Zhuangzi şi, în general, în toată

gîndirea antică, problema suferinţei şi a morţii nu este pusă niciodată
direct tocmai pentru că acestea nu sînt percepute ca un rău absolut, ci
mai degrabă ca făcînd parte din procesul natural :

Dao nu are nici sfirşit, nici început. Fiinţele cunosc moartea şi viaţa,
fără să aibă vreodată siguranţa împlinirii . Cînd goale, cînd pline, ele nu
constau în forme fixe . Anii nu pot fi ţinuţi în loc, nici timpul oprit. Suiş
şi coborîş, plinătate şi gol , totul sfirşeşte doar ca să reînceapă57•

Reluînd termenii folosiţi de Isabelle Ro orbeinnaeştt, e"rfiei nd ciclice, timpul şi
lumea taoiştilor permit un reînceput, ; sînt un timp şi o
lume de veşnice transformări . Specificul acestui timp circular, după
cum declară cu emfază taoiştii, constă în faptul de a fi reversibil, spre
deosebire de timpul obişnuit safliroşaimt, ecnăitlroer,mcoaarertees,,t5e8. fără întoarcere şi se
îndreaptă vectorial către un În a ceastă perspec­

tivă, chiar şi lucrul cel mai tragic pentru om, propria-i moarte şi descom­

punere, nu i se mai pare oribil, dacă devine conştient că aceasta nu este
decît una dintre multiplele faze ale transformării lui Dao. C a dovadă,

atitudinea, aparent provocatoare şi eminamente contrară riturilor, lui
Zhuangzi la moartea soţiei sale :

Cînd lui Zhuangzi îi muri soţia , Huizi (Rui Shi) veni să-i prezinte condo­
leanţe. Îl găsi stînd ghemuit, cu genunchii depărtaţi, bătînd într-o oală
şi cîntînd.

î n Ha ghi d a şi a i nduceH (daoyinl energi a vitală î n a ş a fel încît aceasta s ă poată
circula n estînjenită pri n tot corpul , vezi Livia KOHN şi SAKADE Yoshin ohu
(coord.), Taoist Meditation and IJo1!gf'/lily Technique,�, U n i v e rsity of Mic h igu n,
I\nn I\rhor. HIH9.
fi7. 7.hllrrll}J7i 17. p. 2fi!l.
r,H 11i.,'"il'" "" 'fI";-""II·. p . 21.

ZHUANGZI ASCULTÎNDU-L PE DAO 105

Huizi îi spuse : "Cînd ai trăit împreună cu cineva, cu care ai crescut copii

�i lîngă care ai îmbătrînit, e dej a culmea s ă nu-i deplîngi moartea, dar să
stai şi să baţi într-o oală şi să cînţi e prea de tot !" .
Zhuangzi răspunse : "JoĚ înşeli. Cînd s-a săvîrşit e a din viaţă, cum crezi
oare că n-am simţit imensitatea pierderii ? Atunci am început să urc
spre originea ei : a fost o vreme cînd nu exista viaţă. Nu numai că nu

exista viaţă, dar a fost o vreme cînd nu exista formă. Nu numai că nu
exista formă, dar a fost o vreme cînd nu exista suflu vital . Dintr-un
amestec amorf, ceva s-a transformat şi a apărut suflul vital ; în suflul
vital ceva s-a transformat şi au apărut formele ; ceva s-a transformat în
forme şi a apărut viaţa. Or, acum, după o altă transformare , ea s-a dus

in împărăţia morţii , însoţin� astfel ciclul celor patru anotimpuri, primă­

vară, vară, toamnă, iarnă. In clipa în care s-a culcat să doarmă în cea
mai mare dintre locuinţe, n-am putut decît s-o plîng, dar mi-am dat
Hcama că nu înţeleg nimic din destin, de aceea am încetat să mai plîng"S9 .

( �înd omul renunţă să se mai străduiască şi s ă mai vrea, să le impună

lucrurilor cadrele sale de gîndire şi modul lui de acţiune, cînd se mulţu­
IIIC·:;t; c să asculte şi să reflecteze lucrurile aşa cum sînt, pe scurt, cînd se

dC' H prinde de toate, ce-i mai rămîne ca mod de existenţă fundamental ?
NlI :;;terea , creşter ea , declinul şi moartea : tot atîtea pro cese sp ontane ,
care ţin de voinţa Ce rului. Acesta est e "destinul nostru ceresc" ,
lIul.urale,

',,11 rte greu de acceptat totuşi, pentru că noi vrem tot mereu să hotărîm,
1,,1 lIl ereu să alegem ; felul nostru de a fi, rostul nostru este să vrem.
Iată de ce Zhuangzi ne propune să trecem la un cu totul alt nivel,
d,·,whizînd brusc o perspectivă în abis în care zărim dintr-o singură pri­
vlrC' - ca într-o iluminare - infinitul, insondabilul lui Dao, care neostoit
III/pir:". spiritul precum un vîrtej într-un hău fără de sfirşit. Alături de
1C'lIl.aţia de a te lăsa cuprins de ameţeală , mint ea nu poate să nu-şi
punti acea u lti mă întrebare privin d existenţ a unui "creator" (zaow
uzhe ),

dc' lIIulte ori evocată în Zhuangzi, dar rămasă în s uspensie :

(�c'rul se învîrte şte ? Pămîntul stă pe loc ?
1111' soarele şi luna îşi pizmuies c tărîmul ?
( :Ilie conduce toate ? C ine le stăpîneşte ?
(:iIlC, nimic făcînd, iscă şi mişcă toate ?

SI-. fie vreun resort, un ceva mişcător,
C'C' fără de ostoi mersul nu-şi conteneşte ?

Sii crezi că toate mişcă şi mereu se învîrt
lIicidnd să se oprească puti nţă neavînd ? 60

5
Discurs şi logică în perioada

Regatelor Combatante

Miza discursului

se În secolele al IV-lea şi al III-lea, în perioada Ra leegaa"t) ,eql oi r( "Cs uo mfl ub avtiatanlt"e) ,,
elaborează noţiunile fundamentale de Dao ("C

YinlYang etc . , dar adevărata miză în jurul căreia se articulează ele este
cea a discursului. Războiul pentru hegemonie dintre vasalităţi se dă şi

prin războiul dintre discursuri, într-o vreme cînd la gînditorii chinezi se

confirmă o adevărată fascinaţie pentru problemele limbajului. Aceasta
sfirşeşte de altfel prin a caracteriza întreaga perioadă anterioară intro­

ducerii budismului care, începînd cu secolul I al erei creştine, aduce

concepţii noi prin intermediul limbilor indo-europene.

Pătura literaţilor sau a cărturarilor (shi), care, încă de pe vremea lui
pCoopnofruucliuuis",, începe să se situeze în fruntea celor "patru categorii ale
nu are ca activitate specializată decît mînuirea discursului ,

pe cînd celelalte trei (ţăranii, meşteşugarF şi negustorii) au activităţi
bine determinate prin statutul lor social. In societatea ierarhizată din

timpul dinastiei Zhou, literaţii shi, demnitari de rang subaltern însărci­

naţi cu treburile ţării, reprezentau categoria cea mai de jos a aristocra­
ţiei. O dată cu declinul acesteia şi prăbuşirea ierarhiei feudale către

sfirşitul perioadei Primăverii şi Toamnei în secolul al V-lea î.Hr. , ei au

căpătat o importanţă tot mai mare, dobîndind un statut social puternic

marcat de cunoaştere ca instrument de promovareI. Atunci are loc o

specializare intelectuală a acestei categorii care îsi acordă un acces mai
larg la scriere, domeniu rezervat pînă atunci scribilor regali. În momen­
tul în care riturile îşi pierd semnificaţia în rîndurile clasei nobiliare din

vremea Regatelor Combatante, literaţii rămîn unicii deţinători ai trad i­
ţiei rituale şi scripturale pe care o numesc Dao. Această "Cale" , despre
care ei spun că este moştenitoarea spiritului instituţiilor antice şi pc
care au misiunea s-o apere şi s-o păstreze, contribuie foarte mult la
conştientizarea lor ca pătură socială aparte .

1. Vtlzi mai sus, capitolul :1, p. 70.