Preda, Dumitru (coord.) - Romania - Republica Federala Germania. Inceputul relatiilor diplomatice 1966-1967 - vol.1 - ctrl

Seria: RELAŢII BILATERALE
Coordonator al seriei: DUMITRU PREDA

Autori: ODCTULTAMMUITADRRIUUTFPRLRAOEŞRDCIAAĂN
DNricaogloaşe-PARleExDanAdru NICOLESCU
Au colaborat:

VolDuommunl uapluairDeacnulsopnriti,jăinul

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
DIRECŢIA ARHIVELOR DIPLOMATICE

ROMÂN I A
REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

Voi. I

Începutul relaţiilor diplomatice
1966-1967

Cuvânt înainte de Cristian Diaconescu
Ministrul Afacerilor Externe

Editura ENCICLOPEDICĂ
Bucureşti, 2009

Coperta: Silviu IORDACHE

Tehnoredactor· MihaeIa TUDOR

Ilustraţii: ACArorhh.lieivvcaetlipeaeddrei'spo!Ioonmlaolaăgtr1.aacfeAii,maMbAinarishsaitvederoui rI�AoIufh,at1CcceeornialsotrMaEnAtxEintearOlnaRenFacleGRaeormmâann·,iea,.
(81/dsammlung des Por,t,'schen Archivs des Auswartigen Amtes Berlin)
BS 311O
BS 799
F(Porteostescea-Oufnicdiullnufiodrme aPtrioesnăsaş�. It�:r�aurne:esGreuvg�terrnuunlugi)Federal German
B 145 Bild - 0098691 - Jens Gathmann (fotograf)
B 145 Bild - 0098692 - Jens Gathmann
B 145 Bild _ 0098694 - Jens Gathmann
B 145 Bild _ 0098695 - Jens Gathmann
B 145 Bild _ 0098696 - Jens Gathmann
Arhi.vele Naţionale ale României, fond ISISP• fototeca N. Ceauşescu

dosar nr. 30/1967
dosar nr. 31/1967
dosar nr. 413/1967
dosar nr. 414/1967

AGERPRESS

F/1135 16/5
F/1135 37/6
F/1135 90/7

�D"eo'soc�Rrrd:oi).em)'r,'."ae•CamEl.aCaduiI-dtPuRiuraaepF8Eul1aob'bcrllii1i'acaol/t;epec,1.g1.�eNr�aat_lţa•i;o'Gon6ea;rI"em'aa'n·RiOoamtItmDân,ucimeTiitrrauşp,;'d_'
IndeVIxSo.Bi-.NIIS:9BÎ7Nn8c-99e77p83u--t94u75l3-r0-e45l85a2:t�"-sIl���?. lomatice: 1966-1967. -

)i .p��aduad, 1_Du,umFliotnrua(ncoord.)

III. Preda, Dumitru
IV. Traşcă, Ottmar

34 l.7(498:430)
94(498:430)

ISBN: 978-973-45-0582-1

978-973-45-0583-8 (vol.1)

. executat la Regia Autonomă „Monitorul Oficial"
Tiparul

CUPRINS/SUMMARY

RSNOLDtSuoiURLMPTosI(IdtCtnnăicaUlAiasŞuÂuduCrPrtaRlpMstIiidmaOlOsNncsitaoelrnuRrteeerNAPapLcIeitp/rtnaFrţuIrApeOCsrIiNotennmniarRceGsd/-OAedhlfeIeeDRueEDzelErRaREnldnecxifuoEANiEtaDiRnttta.asţieclPtivic.ttRA-Ml(euamriaoU/oA.vainNmJEcl/r.nnteAEţlBmt/DiŢieLL.UsiteolNvdrLĂnbo.siinoAiNe.tsarIIc.tîsdsnCtŢn.oCsuA.dD..uaso.rU.Ii)A.c.tsidOf.pIEa.ee.t..oLl.oIrlD.S.oF.d.rNAv.rON..om.e.REyiC.ŞT.s.c.co.RD.ETaoE.Siu..t.eut.enEP.tRu.Emi..Dul..cs.P.Ur..ERi.det.sI.o./a.T.StyPnL.l.pA.n.a.A.lEt..Lă.ibLt.s(..RLsi..LiC..i.O.nI.tslĂ..EE..Kcil...o.tMaOh......făFŞ.u.Ge..D.ţA..tI.I.nAi..dh..R.Ei.N.NET..e.i..AşRE..u.UC..EI..iD..Au..CM...VEcFT..fiS..o...bEplO.A.S.C.An.o..al..I..o).Csr.u.ĂÎLN..t..N.mi...s.Hra..E.....I.uTOn.ua...A..L..cCt..nR)....i.ţ.A.D.c.Ed.i.....E.e...ELN.....i.S......O.CR..etD.....u.a...IOR....b..Z..r.....Eio..M.I.D.l...pE.i..i....nt.Oe....Â..ă..I.ne...Ut..NN.e.a..Ă/.Ik..XXtAXiVLVvLieII4VXl4\464l778l359



ROMÂNIA-
REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA
Un parteneriat activ în serviciul stabilităţii şi

construcţiei europene

Relaţiile româno-germane au o istorie îndelungată şi bogată în evenimente
şi realizări. Mai ales în ultimii 150 de ani, aceste relaţii au înregistrat nume­
roase momente de vârf, care au marcat, uneori hotărâtor, destinele statului şi
naţiunii române modeme.

Germania a fost şi rămâne, la acest început de veac al XXI-lea, un pilon şi
un motor al reconstrucţiei europene; în acelaşi timp, pentru ea România de azi
a redevenit unul din partenerii de interes distinct în zona central-estică a
continentului. Existenţa de mai bine de şapte secole a comunităţii germane pe
teritoriul nostru naţional, legăturile strânse şi convieţuirea rodnică în înfăptuiri
cu populaţia română au conferit, în mod firesc, valenţe noi şi profunde relaţiilor
dintre cele două ţări. Dezvoltarea şi consolidarea acestora constituie în
prezent un obiectiv prioritar al politicii externe româneşti, care se circumscriu
în mod armonios strategiei naţionale de integrare europeană şi euro-atlantică.

În acest cadru istoric complex şi dinamic, decizia privind stabilirea
relaţiilor diplomatice, la rang de ambasadă, între România şi RF Germania la
31 ianuarie 1967, se înscrie ca un act de înaltă voinţă politică a celor două state,
pe deplin justificat de interesele superioare ale natiunilor română şi germană.
În perspectiva celor peste patru decenii care s-au sc�rs de atunci, a experienţelor
acumulate, se poate aprecia că el a avut, încă de la început, o semnificaţie şi
dimensiuni internaţionale, de necontestat, în anii ce au urmat stimulând şi
contribuind direct la procesul de destindere şi structurare a securităţii şi
cooperării în Europa.

Într-o justă evaluare a evoluţiei istorice a raporturilor româno-germane în
epocile modernă şi contemporană, Tratatul de Pace de la Berlin, semnat la
1113 iulie 1878, la câteva luni de la terminarea Războiului Ruso-Româno­
Otoman din 1877-1878, a constituit nu numai actul de recunoaştere

VIII

internaţională a independent,ei de stat a R oma, m.ei.' dar ş.1 momentul dec.1s1.v ce
pasBtenrm-ra·tm,Iaman· rmitec.sr.,a-esuts,t-anmap· -trştucir1.nlaoudcrneieiptzareavoxdlometell;tâeie·unnPr'rtaeeuppmtaeeonaarrtittc,ruieauorslnietpleaorvil.ira· rmsedm,amaolme1oc.1.oadmr.rnie-apacs!tepdoreurtdcunpeatl-ait.svJI.stcemaee'tcpencoeIouolreu:iuuIdsnlsuetnvGacuetomeuranrtamn�m·rreoatt1naoelmtşeişm· aE1.oţaui�Mioruomnpapaaraleeţriiaeai.

de alte state de pe toate continenteIe.

dMRBioep·armlrRloe.mae,ammcşBua.e1.tn1iiriocetcaeasan,şpitfeIeeaacr,ctertIiaaoavnr8aBg/dc2ueed0cseetucfelerhieebigişlrnatiubdit,a'ireeraup'i.ueeşş1n.f11.:a8dsnvt8eauo0nbmrt·'1i.1e·zi.u1rat·dreatmeatşeca1.p,mătcră_tior.m1renm.eis.Ggleooiedu.lri.�indamneataatm.dmseD,e..şau'mnt,nrsfai.-1a.i1blmPm-a· ,..1t.lţeuapdmnreoe..pzadJo1.oeţmt1.seaF,insraşţia1u.iMnarnţroaiăillrouIşiariil

Negre şi Peninsulei Balcanice.
Alianţa politico-militară cu cel de-al Do1·1ea R e1�. h, Im�eriul Habsburgic şi

Italia din 1883, deşi secretă până la deci_ anşarea Primului R ăzboi Mondial, a
'constituit de asemenea îndeoseb1· m, pnmele două decen1·1,· o pav-az-a pentru
r · . . .emvo1şItuet•at.a
ş1 rsecu itatea tânărului stat mp. odle1.ptiec. -nadşei·nmt· srtolm·tua'tt.no,naa m· fl uent'at pozitiv
social-culturala- , stab1·i1t· atea lă a tării
i,de
Veacul al XX-1ea a consemnat în hronicul relat,1"1"1or !laterale atât momente
colaborare pe multiple P1anur.i - polit. ic. econo�1c· , mt1· i·t�r şi cultural, dar

a cunoscut - pe fondul celor două co�fl�graţu la scara planetară - şi

nRu-amzbeoro.malsuei situat,ii tragice' accentuate ulterior de ,mcord-ar!.le dm. dperioa a
Rece.
După 1945 proble maaug11e1t. ra_mt.na·,nsăeacucroi. tna_st'tui.. tuşii.tctoi"moppedr-aema· ·peruoraoppeeoneJ
secol problema cheie Război�!m· R ece a fost marcat-a nu numai. de umătate de
Europe1. sub impactul .eDxi.isvtieznatraeaa

dmdoefooiucn-faioda. shira.iţ..zselateet,cămdeîaenrapau-onluîdinltoicp1m9or4ii-mni9da.uetplo"erloab'n-gnatrd·t1urc'a-ecna_ddu. 11eG.amaeccroementartaasmr.tlan_.eoan.,p6rtcu"ahsceitşa. u,ir·ra-aşrai.d,mpo,mouc'-r:a'emt.ufnosrtiă·rrlumeîlnicm.d. uoartnbmetimilaneaenct·eniooftaaunsllaiutt'leiieii

di�vaxiera. plbppeaieorl. eria_mepxnpei_.msţteteundeantnrrtate,ouazaciîamdsntidsaevuo,iişuzdrieăăevprsiilritaieat. poztroeeerlucng1ltu·te1anc·Ermeouuanaraoşnpntpeeoaer,tt·1e..emş.ain.ndtr.niee.aa. gllladeitreănmmf,e1lcaooengrser1.ia1·nsaftutioecpraişuc. n1teeoeaccrmoocnnoaconlirmsz. et-a1tit.emcm,...rreroeedslsupaoteţalicuiblttoiiilver'
cm�uucse,mtpatutruteulglguealrnsmiplaaonţriuc'6ue0ccoa-pnioatafmllaaiCcalaşm,iBcoupnlrntum, raaprlreoglcue-earsmm. da'. ena,sdtcfeoeflni;ndaiur1eceegar-aetuaunnRe·1ioomrlitnârianidiepiţioioldinetiacllaee

IX

tMG·nuBfdlrdpeafocuaulirpoHrerurmervscinumerraÎctnrpşclcaeua1îeunnnRlgrueneilineşioraatblnaread9nvdimplogllaiensepÎşnvţeptoi1vesdte6epivănereiiîcliBpPşidiaetorripa9cilnaneip1rcanmeeetlşairdurpienutăfAdotaiş9todo,t'ştlsiiăiiperBenleăeaeee-tannecsiti0rşoccdbîrîtdrrnuesc-,nm,tdumn"cueiineăouuuacuaegp,telcettedacbaeirsrnrrrtnlelar,ăşelcriunştrederomedepiaaeienaâeracenicaiiarp-prlaţgilşr.rensasdspurinnnaumrriesnţppAeetieeticpuezieeesianşltlpişiaucsndaAaaltrceiaenă,itteeiaatlraiictzettraeîiritnrbrrfptcnerlctzcntimgăuurpspaiîecâauadead.euRimoaetlaeanciceticlcneiiolsgniarregţeloaurtdasrrev2oremeiturdeenlddîenduiciecttaaintm1rnifssmmuoaeeirniveedotuiludFrîoeiămcntmtiTţlaeaenţăauEfetenaemtvcnuiâirboleejeisc.onsrolraaxaoipstueauxnuneridnireaeaaosiscEeaannecimrn,tmirrirnstae,rtlt-ttleleknnireîceehiaaeooteesaaaalcilluanecdfaeratiiuruntdlaicrittrpeunnunaedieâuîbepeindanubmntţpvRmalencţtrrtra,de,eaaatielaee1lloşmloepelv,etautlela1oreasbrit9ştlcrreeoaaatUmprpiaiieasnu9ocacidaeiere9uceemmlcnltolueiaupmurd7,mşea,oippneaietăH2ntaimzinrbterpleabce2nrtclai,,d1asvlieearispeulrouiernauroegMctrocăeiuâ9,ilfritaeplşreillnbeacslacăniorrcalţrevs6ldcmiiorcdaoăoeilliaeagifarmTorioăudeV3oânpmeraţlerteenflciatărumliadFaeminniinmacgtvpa,aiiaeakcntidisplalăemadoE.euitnrepiălrettoitunerieşcştăctlco1eşaşadEnntlşreuir·iăeipdiiouiioaradu1ltinreettilutşvmnţrxaeanddhirul-ediuămvipaieairo·ndereeomrsiţpiesilacReeisoocippedslpepviirufpetar1irlilcaulvupcisaiarmesaileeeolăeanieiîedl9tăolciooselîebevatnapsirlmuîbtntiponu7GanmtfrnoarOsienuiocnorrîr�eeiserplt1bapae1lv5âentrdloarăbeseriiNicsaoirrararuivgcrfzv.şe9natip,rtsi1-eotozeeerlilnUloieimăteiotlooot9,eca9aacucnnaneooaîtdţnnceas1ic-natirn8seeatadeţcrtupn1gu1iîuaztoeeiteoleis9r·upntmneoan�nţdlliler1aşlcuellenideaulicnlafmuoşîasiiiirspcuoaaoşbeloircneadnubirme·ţ_-maioîăşgonmomcersnpldpattleo,aîndA„euenurreiooptlant,osr,eudrce-epaiazalatcincrenemuaCmucddlpşaiadeharţmooibiarfcrgmp1ioărx1nronoiefteroesuprealsoelneiiiei.eppeouttmiaodtatemnc1plcelnrrtcuineerăacoeebemsăiclgeatenoiroprrcrlacuniorx2pe.zo1earouapetindmţ-roitodlre0l.uleamir1ăaotomaelee�aoarlţncameiaap0hda„rr.b�izincacblua1�ttleaiărd7ttcRcateea·R1iGur-aueeei:oaeăr��ib.chonuorsea,lăsnieglţslprcocooeasoeăel"uc1ţtaztaceoîoîrRoeaărrpm-icr-vetrbnanbmamroanea.şmidcrdrtnadinalFetoa�eioil1gmlrâş_eiiaaratfodr,pt,naenpaeitarremiaenaitarteaaanpuţlfnăerlam,uemcrliiiiorirseiaerliiainnaetiiuelec­peteiitieoviei.iaiăurrcuriulşiştlii

X

şscpsot1.oarlcoaritdo-dpeanaenmrrtenai.nt..1r.baleeatuetdţuarieeleceice.iuoxRprniroososmtpoceelănâia,dntn·ainăerUe'ei nlraaeînpszvodauicrrlate1.ttee,apantttăe-e.ămt'l.nnt,e.e.taesnctreoonsanatssrţvat1-a.r.0mteenpgdgana.e.ilvcat-�o.1.mpaorecercsaoupt·tbnc·fîe,J·nm·tşnc.u1rUetd1edece,mca_rrreeudş.tştoae1.mrceooepanntitriiăomlmeluisldmîunei

*

plDFşcpau.1runreutco.mmdmmrÎbaeanealucrr1.ectatceţIumra.1alu0Iănşvluaintiot.ttPisaaGiil.mmcrnttueeieţimtedairecfldmarueime,cndadaăelrernaeţeaeiidfosadndpeepn.oeerroaiegpcnmPlnsurot,utdsoăimciabnip,ginbeileo0iisorinacrt&tleaertni,ta·iutersiitaaE-iaatdpseam1l•Ee9unAp.zdfb6şviouvfi.16.:matrna-ucm-c_e1edo1reuf9,aăoin1.ttt6.,cerr1o.1Ee11.d7.otealnorom'.anseandEţpţe.t1.ăaae.ecd1x-rlt�cIt1ăeeoe,tmtne'aerpc,îmnpeneeecmdntps'o.lr1.ţevuaeac.mtn.mtemma-ett:pRidr·mdceapioa.emldtnameell.e-oivnpzmâBp·r1tea1naeed-uerringsroecaasot1.auuruunuşărlrpaeioidprşl,hmbe.oăRettiiţraf_ee,eaete,ţcfipa.l1sepetlaucoiecrgsvebretuecuuauflpraaiasll�euurrtttaaaăaeeii

csuenvterraaln: isttăaţbiiilinraet'aiornelaalt�i'iloegr adt"1tă1ot- 1.1:i r1�mtlcder„eppetubn�zşai principiilor independent'ei şi
n�amestecului în treburile
m· terne,,' aşa cum preciza Co�eliu Măneseu, m.m1strul român al Afacerilor

pddaEtep..at1xmPrrrtetoS1eaecofrutţnrui·n1_ncen1·net11na_�ed1.lţaaai.orstrenuaterlrvcloaaaueit'mtniiaeşisglâidnoicnoacraăitsemăbatdr.ipapulealaleirtf'teiainţpr-ciaaşoalsirrevete,torpai·vlcveu.1·1arrc1m·1ce1.esunIutacoI.1ltţ'mua.1.lci.oisu1atnovr1uaaarez'decec,me.iuxustpcneaGahorci·c- şneed·uterl·eiam,nşşnt·a,1s.1oeen(.iloci·temoabu,n.inpŞ.e.zI.,,tmcăoteţa.inivfitcoueaorlnşctne.iuţf,mi.niococ.rolonecmmnaestiruittcnparneuteeetecraniţratliceroeluaueri
europene.

Cristian DIACONESCU

BUEiNneueDraoEkpStiiiRviseEchRPPeaUUnrtMBAnLeuĂrIjsKbNcahIuDaEsfENtuUin­mdTDSSCtiaeHnbisLltietAădtNesD

sJereieaBugnSnrsiSrghSmnutedeEetDEnsd1tegraDmhtDErlAă9encPberăegbaeeireruareht6anneenăfetenrlsiksfntsectneuetnint7niefcaruguvdsihcitceIiauw,hhglddcsneesmehdneeh,nemcdriahibeicgrărtizetungehilseeehnefairdwusănBseetlsusefrtnvendăaunnietengreuaeinnegne,K,nnstirNdsmrneiEdisserdecddngsgobngecVtenhnarelaeBwt,EneheeuaiiAiketgno.sichnistiirn-bkernnoaeolihgnkodoeIuSkntaezrgMdmnnneVtRwnnepmrinceeeueieuhdăepohniuhgndnsiArnăunhitcroeltstmeiaeissdnboescennkemruerhbkcicsisiuknxrănabnilndeshheeAnisuinesmndceenngaenntentdnianuiuhtfrerdnnennieugeărlgepsfnnsen,dnatzunnuutcnduoendBdeeceeddeighanturneulsulheienneiihiegetdlEnscAcdenetmruttbzmsnihadhso.sCrdsiBmstaudeedbrenepsDucealrdhGmuuyr3eecuheăohenndeeaardnznrhitnurVdeedtorsnresiigfuaeednhiansepecm-eripBnemasnnnakigmahhlriohiuWotdutdebbhteneiuvielleafemhnBnseeunieanmniBbfritcfnrmnduennnltiigraWehhielmekledt.taudetneZraehesievnsaitiecusnndclishiirae-nbe.ostechnocmehnriuseHddhlVtthhgpnzegiekpvabhanăeeeseeurwoanobemletiaanorrpribselerehsslarrrtiieBatnlNrbBcecumsissueianirehctshcieZkwnfspetJelaemBoehnhinitblzgZaeugtbdcDeeneiaeeieihleisnrtuhereomeniuPantdrtegairdsnskanthnsnnozduetclreabt,uiSeidigeteutuJihSeomnmcvsewnsnntahseetp,nch,atcnoughnmnamăXhpaeddhGtirnervatdhMinletnrheeaeniXnaagtebeaeritensn,ulinesereinsRIvatsnltfnnaddv,cdtiugetuloJuldauddeedheoiebnziafalnheebggrlferiiticuhedmR-BdeznlcemreiehnruinssthstrsusheosuteenedewoeD3aeetmhLamutnneidnrZatsznhlmentiieăUssicău.mo.iAenudtnieieh1dnO]mrnlnm.sd5edndrlkeueaaiit,areeDesdee0eetnnfncfdtlmtvtrsndmrslaseukeevi­etonieninarreoeomn­grnnn

* Traducerea textului Ioana Nera.

XII

hinsichtlich der Forderung und Beteiligung am Entspannungs- und

Strukturierunsprozesses zur Sicherheit und Zusammenarbeit in Europa hatte.

In einer ausgewogenen Beurteilung der historischen Entwicklung der

rurnănisch-deutschen Beziehungen in den modemen und zeitgenossischen

Perioden steht der Berliner Friedensvertrag, unterzeichnet am 1./13. Juli 1878

- einige Monate nach dem Ende des Russisch-Osmanischen Krieges von 1877-

1878 -, nicht nur fur die intemationale Anerkennung der Unabhăngigkeit des

rumănischen Staates, sondem ist auch ein entscheidender Moment, der den de

jure Eingang Rurnăniens in den Kreis souveranen Staaten DEueruotpscasheknenRneziecichhunnedt.
ln dem intemationalen Gefuge jener Zeit, mit dem

Grol3britannien als den wichtigsten Măchten, erlaubte der neue intemationale

Status dem rumănischen Staat, zum ersten Mal nach Jahrhunderten der

auslăndischen Besetzung und Kontrolle, in stăndig zunehmender Zahl

diplomatische Beziehungen zu anderen Lăndern auf allen Kontinenten

aufzunehrnen und zu entwickeln.
Die Annerkenung dieser Unabhăngigkeit durch Deutschland - sowie

durch Frankreich und Grol3britannien 8./20. Februar 1880 - unmittelbar

gefolgt von der Einrichtung diplomatischer Vertretungen auf Gesandtschaft

Ebene und die Emennung der ersten Gesandtem in Berlin bzw. Bukarest, hat

die Position und Rolle von Rumanien als Faktor des Gleichgewichts und der

Stabilităt in der Region der unteren Donau, des Schwarzen Meeres und der

Balkan-Halbinsel nennenswert gefordert und konsolidiert.
Das politisch-militarisches Biindnis mit dem Deutschen Reich, mit der

6sterreichisch-ungarische Monarchie und Italien im Jahre 1883 diente trotz seiner

Geheimhaltung bis zurAusbruch des Ersten Weltkrieges - vor aliem in den ersten

beiden Jahrzehnten - als Schutzschild fur den Frieden und die Sicherheit des

jungen unabhangigen Rumăniens und wirkte sich positiv auf die Entwicklung der

sozialen, kulturellen, politischen und institutionellen Stabilitat des Landes aus.
Im Zwanzigsten Jahrhundert gibt es in der Geschichte der bilateralen

Beziehungen viele positive Momente der Zusammenarbeit auf mehreren Ebenen

- auf der politischen, der wirtschaftlichen, der militarischen sowie der kulturellen

- zu verzeichnen, aber auch, aufgrund der zwei Weltkriege, viele tragische

Situationen, die durch die Spannung wahrend des Kalten Krieges betont wurden .
Nach 1945 war das deutsche Problem fur fast ein halbes Jahrhundert das

Schliisselproblem der Einigkeit, der Sicherheit und der Zusammenarbeit în

Europa.Die Aufteilung Europas unter dem Einfluss des Kalten Krieges wurde
nicht nur durch die Existenz zweier diametral gegeniiberstehender politisch­
ideologischer Systeme, zweier gewaltiger Măchtenk:oalitionen, die den „alten

xm

· rIbJwb(kdaeoN-:owdhasGuanVtne:tdou1iernusiz1�shASeg9nerdatoen1:v.aLuftijwt6rr,csterrDtusabmVoes1.heueBaZaeah,.ehbtwearW3regc.fhvnr.n9u,anensonkEa.nceidnutu.dernheăoe4ntgetrdlcddskifaezhAtatbanaBs,rdianhriirthi"dgedu9IeilcnpotashssbtelhifesangidrahuelerthZiregumtfeeiounluivheenFd,ruiPlcelrgesrenfnkemgninabepnininuhoddennodehndamenncset"WegikeodFngdmnillerbuerentrhdinnuldnfM6tTt,dtetuegenhdnoeunnzibgeenEi,.dn1i..nnre0eiecisheitolngebeeneADegvhnmeaggi.ttrmiankedefdmgs�.esmpriarnueoerUeerourutgiemeec-eBvenko1.eorebngeaanKiditl.fn1reghsnnragorotthlnrlguzegveeeaJieedboUo1de.mmdbteentneNtinLeanfPfhretuesierengatedn.st·aeanNkunhnkr,abfrsroosn..romrtteuelfan.rordeHzdneaofErruecBaedgsi.eOrreru„verdmebxroafshe..aBlus1mibsae1a'thasrvtfnre·oh1dcet·nts-s1etese.tnrur9ulceentEe1saTEceei·ha1sencdnemmznrh6ghni·orcphZsduhri�lne-hbecnuJde.Lt"t1udhnn1ehoeeeefkt.rhs"·a.sa1oKf.1wslKd.i·etS'tu�cl�alh1ele1ehnnubeezgenmid�i1_l�see_etl·lknbaexomtrmrieter·e.reneev�aU��rern11zte�rs1eztngensguec.ssd,nsnedwrtu.Peer:ehcnibttteAhedH�sunzrieSednminta"lt,ahhernene..tBed·ae-sgrmnw.k·dmeaorr-enprenrnusanutueaetdeduZeurtrd:wm,deneomKtnd.E1'reenelnt;z�ezeum.en1.seuri·uhePiusmt.dmTirebeAh1r__.no.nutkrtr1d.sktrDuentnnrhginceeernnthe.icdoBuaumwhwbguebeshdthairdn.mi.rtdnh-uagildn�n1cusnsrseuaruemeeuhe!u.1ats.nenmttdeeh.kfcnVnzcci,nes1n.eeaArrkft.1uwgsldhecitighGkdttwmtenndg\d.eaueleehntennEezlese.aKiemrs.Pvt.1dh.1i.1smrNacuestHngodhngeD1c,.enuroBtrmuisedror.heedSetsaheonrkcSmnaevVntel.eenwincrdeomBddpBeo1\hH.zeanno·reu-rghntest·Hr\pd·seeuencenVutuetdueuiurecctoarp.ksnUreuadn.shsslulamkkdb.enhmnnnPehfheptoutcsseutent1ewlaradgdditraou1.eskrsel1hstădmnrnngudnhvsrstt.e·epSscfeostnasnoeeetetegdakemtecee,conhs·uitBsbFrSwdeihmisnn.tsmuhnohnnrrgT,std.endkntoResceRksgdeenzaei,ncdfWdeknibeonte.erhpcnressniânehgDrăsaiutiiteherhaebmeustnleeberltdreeuebdnNmtuhMSelutrrtbekheiieWnBesdemDusednnemSnglBtiddltdaseagiinuidkaoidFracdgezeDtttai1nieeiwwek.erutaeeiaetgnFetlhesonu,rsnfszordilthklheraeglubinnicverermcOe1dtsnZiDer_.inuteruap1ma.e1.hrceiemh,ei,nsidspLbtnduptiinlhZ1srndeeensdftgstdcsteteheetpg1.ăkokesniuiuzucuRDec.kdeueer�huAcorneznoerheufrntthnshftltiugDhaeneseu1mne..hsildasvrmoa„nle-tsbttcttpngclbdzu.1r.maoieeeHl,sflcstrhthseepueeghiietnn.1cenrrrtieIaLhlombie0ilbamnlmgnMitdah?a1�tnmbaohgentnuf_lnenlz,et-tvsm��,eneliebmnu,kendnFmesan�kaSronndd1r.etredsee·d.rmrmtdaaetnaereeiaamEirtetm.lzruer.mgateb.erseutnenen-eens1.nt

XIV

im Jahr 1972 und des komplexen Prozesses der Entwicklung und Unterzeichnung
der Schlussakte von Helsinki aus dem Jahre 1975 verzeichnet.

Der Zusammenbruch der totalităren Regime in Europa im Jahr 1989 und die
Wiedervereinigung Deutschlands im Jahr 1990, der Zerfall des Warschauer
Pakts im Jahr 1991 und das Ende des Kalten Krieges haben vorteilhafte
Bedingungen hervorgebracht, die die Ausrichtung der Beziehungen zwischen
den beiden Landern auf neue Koordinaten und in einem hoheren juristischen
Rahrnen begi.instigten. Die Unterzeichnung des Vertrags uberfreundschajtliche
Zusammenarbeit und Partnerscha.ft in Europa am 21. April 1992 in Bukarest
stellt einen bedeutenden Meilenstein. Dieser wurden in einem offensichtlich
pragmatischen Geist auf dem soliden Weg der europaischen und euro­
atlantischen Integration Rumaniens verstarkt und diversifiziert.

Rumaniens EU-Beitritt am 1. Januar 2007, wahrend der deutschen
Prasidentschaft iiber die Schicksale der europaische Familie und vier Jahrzehnte
nach der Aufnahme diplornatischer Beziehungen zwischen den beiden
Landern, hatte zu jenem Zeitpunkt und behalt bis in die Gegenwart seinen
unbestreitbaren symbolischen Wert.

Die Bilanz dieser Zeit, mit festen historischen Wurzeln, und vor aliem die
Dynamik und Vielseitigkeit des rumanisch-deutschen Dialogs iiber wichtige
Tbemen und internationale Projekte, basierend auf den gemeinsamen
demokratischen Werten und der europaische Solidaritat, sowie die iiberzeugenden
Ergebnisse in den Bereichen der Zusammenarbeit, berechtigen uns dazu, die
bestehende Partnerschaft mit Zuversicht und Optimismus zu betrachten. Eine
strategische Partnerschaft, mit deren Unterstiitzung wir bei den Bemiihungen zur
Konsolidierung unserer demokratischen Gesellschaft und der Stărkung der Rolle
und des Beitrags Rumaniens im intemationalen Leben rechnen.

*

In meiner Eigenschaft als Aussenminister habe ich das Privileg, das Vorwort
zu dieser ersten Dokumenten-Sammlung, welche die Beziehungen zwischen
Rumanien und der Bundesrepublik Deutschland betrifft, zu verfassen.
Verăffentlicht unter der fachkundigen Aufsicht von Professor Dumitru Preda, vom
Bukarester Verlag Editura Enciclopedică, beinhaltet dieses urnfangreiche
wissenschftliche Werk Aspekte, die wesentlich filr das richtige Verstandnis der
internationalen Beziehungen zwischen 1966 und 1967 sind, Auffassungen der
beiden Parteien in den jeweiligen Hauptfragen dieser Zeit und vorher
nichtverăffentlichte Informationen iiber die Schritte und Mechanismen der
Verhandlungen. Es hebt gleichzeitlich auch die Persănlichkeiten, die mit

xv

rVgGdwiwKOeeRnferiihrraueeeildarachIGnnuenecnhdrdntnstlhedstiewltlnecdeainFibcnohdelgioSithsirrnlereeaatshhsdunsndcdeeacanhieadbhgmutgrveze�lndzeoauPnudesu1hn,gnncre.e.�evhhrdsnuRi·er�emzebzwFerErerr1·efcprvAu.1Tfeirhitfeom1·ze.1�uiehttfger�deniefee.a.u.i1.erdumneedgdnn�1..nnmsteeeuspd,crn,nuBdohbd�Ud·d:ameeeeisurn:atrrrst.feAauSkNSni.1ibdsiciuhai.�ihnizhhccsheruua.nshe.rhdbndeEnenteeengagreArgdirrsuhe1·nreegcdnbneemurm.hkis1nr1·pj"l1eteViua,.eurslis1"uoteeincIn·ttemnnrernhuugrwsnrduagnneaaElCniugrdmedtrgiinkonresnddeugrlicskiBeirnmneehcAlresZenaehialennzurni,iunsutaeifgenBeiltdBbsrMhiegmeiaocnauezuuehndanniisneatneAedBgrlsesdhdseeneesDeeunzngrncznreneieueeiSpngelEusrPevoltehot�oruagreunfauarmerrHvflondttn„enneeaopegeahnregtunanee�aer.1_Ztin1fm·zsnslwst_icoecic,dcteihnh�mahdh_r�l"aettds.e·rte,i�'fn.,ntt
Union fordern wird.
Cristian DIACONESCU



STUDIU INTRODUCTIV

România- RF Germania 1949-1967:
Argumente pentru un nou început
în relaţiile româno-germane

„Pasul în doi" al României, din momentul adoptării unei poziţii speciale în
rândul ţărilor aflate în sfera sovietică de influenţă, cu două ţări aflate în tabere
opuse ale Războiului Rece, locuite de un popor comun, precum Republica
Federală Germania şi Republica Democrată Germană, reprezintă o secvenţă
i torică de mare complexitate. Dacă relaţia cu RDG a fost una „firească", în
contextul dirijării, la sfârşitul anilor '40 şi în anii '50, a politicii statelor central­
şi e t-europene din centrul unic de comandă de la Moscova, apropierea de
Gennania Federală de mai târziu, din anii '60- în perioada de reorientare atât
a economiei, cât şi a politicii externe româneşti, a devenit pentru România, de
la un moment dat, o soluţie logică.

Ceea ce putea deranja URSS în această atitudine a României faţă de RF
Germania erau elemente care ţineau mai degrabă de forma doctrinară decât de
fondul politic al problemei. Germania Federală era un stat integrat în structura
militară a NATO, cu un sistem capitalist - autointitulat, după formula lui
Ludwig Erhard, ,,economie socială de piaţă". Însă, în fond, RFG adopta în
permanenţă o poziţie echilibrată faţă de Moscova, necombătând politica URSS
cu aceeaşi vehemenţă precum, în anumite momente, SUA şi Marea Britanie.
Această atitudine avea un motiv foarte precis: rolul Moscovei în strategia avută
pennanent în vedere la Bono, de reunificare a celor două state germane,
rămânea covârşitor.

XVIII

Iniţial, URSS privise cu suspiciune apariţia RFG, în luna mai 1949, liderii de
la Kremlin insistând să vadă în statul vest-german un avanpost al imperialismului
apusean şi o nouă platformă a tendinţelor militariste tradiţionale. În replică, I.V
Stalin trimisese la 13 octombrie 1949, cu prilejul întemeierii Republicii Democrate
Germane, o telegramă celui dintâi preşedinte al acesteia, Wilhelm Pieck, în care,
deşi se adresa şefului unui tat care cuprindea abia un sfert din totalul populaţiei
germane, nu se sfia să vorbească de pre gennanitate în an amblu: ,,Experienfa
ultimului război a arătat că popoarele german şi sovietic au adus în acest ră::.boi
cele mai marijerţfe. că aceste două popoare în Europa posedă cel mai mare
potenţial pentru îndeplinirea unor acţiuni de importanţă mondială. Dacă aceste
două popoare vor lupta pentru pace cu aceeaşi hotărâre şi forţă cu care au dus

războiul, pacea în Europa poatefi considerată drept sigură" 1•

Un an mai târziu, în septembrie 1950, o delegaţie guvernamentală a RDG
vizita România populară, prilej cu care într-un comunicat comun se specifica :
„Guvernul RPR şi guvernul provi::.oriu al RDG îşi proclamă hotărârea de a
duce o politică intensă în vederea apărării păcii [ ...] împotriva divi::.ării
Germaniei, precum şi împotriva transformării Germaniei de Vest într-o ba::.ă
pentru o agresiune care să dezlănţuie un nou măcel mondial"2.

RF Germania, declarându-se drept unic reprezentant al poporului german,
a luat în mod conştient şi explicit asupra sa atât moştenirea morală şi
materială a statului german anterior, cel naţional-socialist, cât şi răspunderea
de a împiedica apariţia pe viitor a unui regim similar celui din anii '30, alături
de obligaţia de a plăti învingătorilor occidentali datoriile fixate la Conferinţa
de Pace de la Paris3.

Tendinţele de reunificare manifestate de-a lungul existenţei celor două state
germane nu au fost nicidecum doar un atribut al RFG şi al guvernelor de la
Bonn. Reunificarea era vizată în aceeaşi măsură inclusiv de către guvernanţii
din Berlinul de Est, susţinuţi de către „Marele Frate" de la Răsărit. Ceea ce le

1 Dokumente ::.ur Deutschlandpo/itik der Sowjetunion, Band I: Vom Potsdamer
Ahkommen am 2. August 1945 bis ::.ur Erklărung iiber die Herstel/ung der Souverănităt
der Deutschen Demokratischen Republik am 25. Măr::. 1954, Herausgegeben vom
Deutschen Institut fur Zeitgeschichte, Berlin (O t), 1957, p. 238 şi urm. Apud Ernst
Nolte, Deutschland und der Kalte Krieg, Miinchen, 1974, p. 258-259.

2 Archiv der Gegenwart, Deutschland 1949 bi 1999, Band I: April 1948-September
1953, Sankt Augustin, 2000, p. 374.

3 Deşi în cadrul Conferinţei de la Potsdam, din iul.-aug. 1945, I.V. Stalin a solicitat
ca de păgubirile către URSS să fie adunate de pe întregul teritoriu al Germaniei, Puterile
Occidentale au negociat cu fem1itate, reuşind să determine în cele din urmă Moscova
să-şi restrângă pretenţiile doar asupra zonei de ocupaţie militară sovietică.

XIX

?dgîdraneOecnaartcCocrternnoetPgtaioecengnănc"uctrr.rbauîlnopnoăaeseăniernudravOudorupbasperotslniGenttţeraattnemip'rbpcuii,oarermtiaontruiieoclesnunaaaoeneposnEanoeedsiunlmctdvseăoctunncneuetărieczativi�iotn�ardarpansv.iu1u"egaîirt,ţduotnorinluel3sn_.ci-luzteucopra.ett0nghuîlsoIlv,oanaignappenelţecnprntu�ntet,.ii"sfsurauaooaontaraemdsoiămctinml1utra·n6d·am,eni.a1eu.··enafesa,dla.egmrngciiecmarpfnCeriu.G�c1·elve,ăanaropoadanrbafpaeelePKzca:.mraîptG.1rr�,crsr1daer.e1rIt1li_1ao1toaţ"-looaeeaamn'.!-a.r1:l"ps,nz1tnprgat,td1raS"i,mud1eumereeuua�ne9.pba1mcaen1.1rtna5an,5d·�odhpmapecp·oome·0.m.eenaodncor�·Arir1.a�rdtoliee�ai4nA:c.1ns1nidl..d1s.c1tdrpo.apic�disetÎ1e'dc(�cue.gizi_rmtnn1esapănpae1&ceicc.f1.-care·inişscbdfetaadeeEuuai.;.ice1mnumv,abef,;ed·r..s� �sf.uiaeartGaii.uudor,msan,n�vRnscafovanr1e1Buettpiieuzta-D9eaimvufrztvcronnetairle4-.uoii1.eaeuGcten-occuOlmc9itlCrcoiaaţncnepno,t,inhrrCuaăpu-otoadremepeauuerr"1dnlaoeidrrdliefil"1e5.eieseCni(mieocver,.l:imima.s..eăRe.cualcaloî,isjisdsanănoiofăFiuauucti,piis,anrcinuaBincepsGuăGaAttedrlcvixtt:ăr,nobam.aeal-teuaetfsaisnl.iltdensenae-la,ereşiandrteăanausel_cr,rcneagucidtrr,eaCaecielăeaeceveî:vbMfelui.noleralşoRu.1ec,mupgdpnc�iz.vmaaaiFîioţenipsuaetnida.rinalr.iG1tst,tteaneslş,eimuţteapidrtttmă,edpru�Iniimaseiavr.ceo.recAelntarnau.nopa'.1laaas�.m�sc�fdneîtpi.aupdtl.i1ineuaoeesenFnedReapaaa,drrnnpr_ccxeimneczuuDearaa�attddeatţa-ae.1crritu� uem.Gsl�ve,ueraeasăaer-rlor,maIptaorşa,naurtai�lI·ea1·a�'

li

r . �ierctnpamrucrepeoIacaonfnneridirttgcţeoueiiu·ausprrtitîaaeialnvorzbjeaure1rlmecr,at·veurăcpel.itouas-spatrărttta-daţeman·.tut·.eaaalrlr� aeîoecndrmlooeacun1chţa,o.n·tcnes.ra1l�iecdo,ab,5trete0andîlt·cnto.iu�elprtnls1leeto9dla,a6repcpnra7eouaMsstltiia&1c·oct:1tieo1es.cncnadd,omtiepvncxtretrotore.ien,mesrcRreoeeedovc1se.e,mapnmteţâădacnocdtiafuieaiv� arsşBe�eidpauusReănccr·FuţăpniGru,oeanşrcapemteioaOaîplanlisavitczuireecţcaaiipcrniueaiundntsteda,ăă

4 Vezi textul scrisorii la Konrad Adenauer, Erinnenrungen. J 953-1955, Stuttgart,
1987, p. 33-34.
5 ibidem, p. 35. Bergisch Gladbach, 1986,
6 Erich Mende, neue Fre.1het.t. 1945-1961' Band 1
Die

p. 183-185.

XX

îi.eRpdndVHvFaniv!dcngRrtcBlcunno1�eeodm•rBeonaeeeaee1:uuaeRttbfv�me1uusmmssdirssp_egeoA1avlv2ctpeelt�ptatcţloerge�-dvinaeaeL4-iiâ;i'�Punuis.gcrngmaat.raobnentinoncadgtap1rt_nbai·:e�atentdlcfv11r�_rităemle?lee�âameirrle1lu�7r�mşă�uăeevan,�ş-imlerrmnarlm1br�aţcer��ale.tcamţ,ump"ieiieuu1_iianGctl?aiCiaaal_cenlasotişabaaatsae�ndnănpv,afatef1ir?eiptptdnFnaa_efobsnoo2�ervpranapIpiaaemt-ip,emes_1eeoisacuf0ree,erct9rantcocittdltearor�Esţlaeitauoarm.ameo�4_îasoni1ercar1sttptpţnnwsn9tl9�ttpe-ăpe4cărurucnzuuusufţ�ţăfm-âa-aiact5o.5ea:oimltăşuoltasoerdnallreîăoau4,or5MliispavoaprGtrnnmaotsd_etrst,ierpBmrtwadesaşteusşecaaiaulPe,2miboceri-nGfieşiesd_rauciîfnaiîeibr2eeilrtrmişfaaţmnlni�etoreai�mescaidtslioenopăittdvernezifprobtiae.rîdncvrmanaslleeceiumpniăoinrnlaeudteeedn1îaunvaăpalaplarra9mnutulaidiţgteiaavîlseieeiloreuli,eaaucncin5ecuămdeucnndoaîlltlsiuseo�recoup6apiausnig1itut�eo-,fMetpamafaăeihtn6r,armiauerţrceclaacerrrssccirittpeăboureveazeeirpdâoealtrtmi1esutimsieeaăiocnăr9eleota,aumae,r�oraifRrîdenrcirguonitsrld5naăipdzlcţedvednprocovoiAauuitiscgi5ăorcpaecudeuarioeeptrrnaermţliule,aot_dînereiăienrleomndeasdlăzlndtrouinainclutzutâaiairGrdmămloaeuefetndiţsea�ibnopnnarumiicsorldimăehualrBemnăşoueaăiriaplidcsteaoriraeectirzdeatrtginlhdrpoeiidoaadimeieeoIţielisîdeliiic�eRutlnaiteareanNrisşărrdsoăe-iciîieîâzepacntigitălatasnonesrmeuuidaranaesofrr.hcălrluevdrmgrolţieşaroienrUecreuiezaeaCaaînorefeihmlDolRdmszfnovâtbrcţţaentcîei-hniCuuiiirneGnoătencmooo-âcigiiţlccrneialtantî.amuireinpianahtauoohreîîclnediluasielnnreeatBrăeaeelnmxaaetÎitâtcactaiiBlun.'îrtăxcşsauuaorrtnîaiduuaritrneutaceeensrildipueilireiţacihaiRoacăR,avarligueRaecR-ncuaioalcf,rhddccerehPlndeuăiîşăunrurtFioeeiuinnrlexidieăeîazRireseicmudşulGnaaşmîleiişrGpaiabld�upuinelsei-âtaltşcaEiăoţ.ior1nlDitîigegsirtlnpa9eeiurpnGaliuiAaoiieanpdcadelşiptodlnerlot5eddn,tgrr�aţriăenCoeeMrjrsaifatoeiml4oeigrrpceueroinartiidtBirceadp-tftpuae,erilfnodcuaniiifCeăRî1uoBoauuaatvctnioc'fnnd9nclaa/teaRc?annriniro,;arDuastdeiăni.5euţefetdmnmgnr.tmfeîca,abhiiredvs5o,îacnnuaatperăueRr1Uopinueîiro.ucivâtRdn1xlăvtlulnreittoecclA.etEoanllioR1oă.ăetuebruoail.atuaeOtRAcridrasdalaştrriDsieltaSţdişâcornuetrOirirtenltieornivrnmrceeitdtaSflrîşeOeşuceaaeeuieş'eeşlniauatiieiiaşăaltăilai,alllii

FBSoual/nog7dmAeenso,nrneînn,pelulvaiobşUili.i,ktP2eDu0G0neţauIi,btîsanpcn.hiys1lita6,on5rDd-ie1iu.e6Sn6Atd.uudRfniuiamrhoămmneâiendnoe-(rg3de1ir.pm]laoanmnuea,atcriso1coh9re6dn.7)CB. ăeVtzoăilreianhuuTsnsugerteliznuucnz,wgFeilsnacvuhineudns
8 ibidem, p. 166.

XXI

andsdfaăse1e_ smecfpamiem.1aJ._1sue·r1.a-to1tn1trev·toe.11arm•dpa,,oeCcastcaorrearun-mI•euu·ct'tţeoauiaî"orrrnienmuRaalloariRepşcuiaoseneamloaoGrcâureennnrs7ieomet0gorio.arrRcnOeaiăOălecaOsnta,ţpi·iusum•isnonodtilslri,iduecpcaillrtu.ţoCaimm·teRsgpx·1aRueăctrni.reacţu·pnileiefţaoi·rnddaso1.iit.mprpcedJraâoco- antmscţeeei.e,assct•mpu1·ăocluneautcscei·aiooa·dldenreedftrcmi·eare- erIuaaoeujbarzumr1·1otde·1·orltoevarucutaaaaa-lt-
Jţerf·ăUecorfIonia·lI•·ddn1ţdnn·luoiei·c· 1malaolnnptarei·u·nec·n1cPnm•dou1tarimn9ntnu.rn6sţeeer9a0re-i.cRtgopdiPalroeeilRnemisdnşeaeedilnrecuRetosaRaFtnrrPeGrsieataRallaiptaozăt,seiamtiorflveoeâislnriautîeocbnţorcăcsmurtaâaitieEna,arct·ucct.eaaari.sopalrta_lpăoeerarcaucarcOtue.ţişnceRtecefcF.irdaeeţeGsăanaerdtrcaae_molcadn- areetemacra.ca1.arzteed'•m..aaleouda3rnmn.0dusoVeai.1om9c1o0a6rb.dd2iPr.muueal
URSS, de „diviziune internaţională a muncii" în cadrul CAER ş1 de reducere
a României la stadiul de ţară agrară, guvernanţii de la Bucureşti s-au orientat
cu mai mare hotărâre înspre intensificarea relaţiilor comerciale cu RF
GenPnriamniual''tmariăjloccairteoîrnfoăfpictuiailseînpârneălalaţiialeceRa edpautăbulincini oFue„dmeriarlaecoGl eercmonaomm.aicc"u
România a fost Berthold Beitz, director general, din 1953, al concernului
Krupp. Acesta, pe fondul experienţei acumulate în perioada războiului, când
fusese însărcinat cu administrarea câmpurilor petroliere poloneze de la

Baryslav (azi Borisov, Belarus), ş i c a urmare a bunelor sale relaţii, îndeosebi
cu Polonia, unde ajutase multţi cetăţeni polonezi în perioada războiului11,
devenise la sfărşitul anilor '50 negociator oficial în problemele cu Estul.

Un prim contact important a avut loc în februarie 1963 între Berthold Beitz,
pe de o parte, şi Alexandru Bârlădeanu, pe atunci reprezentant al României la
CAER şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Corneliu Mănescu, ministru
al Afacerilor Externe, şi Gheorghe (Gogu) Rădulescu, ministru al Comerţului
Exterior. Intenţiei exprimate cu acel prilej de către partea română de a
intensifica şi oficializa relaţiile cu RFG, inclusiv cele diplomatice, i-a urmat
o comunicare ulterioară a lui Beitz, după revenirea acestuia în Germania, prin
care era exprimat interesul guvernului vest-german de a înfiinţa, deocamdată,

doar reprezentanţe comerciale. În privinţa stabilirii de relaţii diplomatice,

9 Archiv der Gegenwart, Deutscbland 1949 bis 1999, Band 2: September
1953IO-0Ckft. oNbiecro1la9e57M, .SNanickotAlaeu,guOstliunm, 2e0a0ş0a, p. 1813.
cum am cunoscut-o. Amintirile unui fost
ambasador al României, Bucureşti, 2000, p. 17-18.
11 Vezi şi Willy Brandt, Erinnerungen und Einsichten. Die Jahre 1960-1975,
Hamburg, 1976, p. 533.

xxn

guvernul condus încă la acea dată de către octogenarul Konrad Adenauer
continua să fie fidel literei ,,Doctrinei Hallstein", denumită astfel după
iniţiatorul ei, Secretarul de Stat în MAE vest-german Walter Hallstein.
Aceasta fusese adoptată îndată după istorica vizită la Moscova a Cancelarului
Adenauer din 195 5, în cadrul căreia se hotărâse stabilirea de relaţii diplomatice
între URSS şi RFG. Conform acesteia, guvernul RFG, în numele pretenţiei de
unic reprezentant al intereselor întregului popor german, considera drept „act
neprietenesc" din partea unei ţări recunoaşterea RDG ca stat. Or, România
stabilise relaţii diplomatice la rang de ambasadă cu RDG din chiar primul
moment al constituirii acesteia, la începutul lui octombrie 1949. Prin urmare,
etrfaotrattuivrielecasr-aeus-caounîcnetnintrsapt easduuprraataoafipcrioaalipzeăraiiurneelai ţjiuilmorătcăoţimdeercaina,lea.uÎfnoustrmdeapuănşioter
în cele din urmă atât restricţiile părţii germane, de ordin politic (privitoare la
RDG) şi juridic (privind atribuţiile - în acest caz - ale Reprezentanţelor
Comerciale, specifice de regulă doar oficiilor diplomatice), cât şi cele ale părţii
române, de ordin doctrinar (în calitate de membră a Tratatului de la Varşovia
şi aliată a RDG). Acţiunea, conform memoriilor ambasadorului Nicolae M.
Nicolae, a fost finalizată prin protocolul, rămas - la dorinţa ambelor părţi -
confidenţial, din I 7 octombrie 196312.

Principalele probleme care, în cursul negocierilor, necesitaseră o abordare
şi o nuanţare aparte au fost titulatura în limba română a RFG şi modalitatea de
includere în acord a Berlinului Occidental 13•

Încă de la întemeierea lor ca entităţi statale, în mai 1949 (RFG), respectiv
în octombrie 1949 (RDG), cele două republici germane purtau în însăşi
denumirea lor întreaga diferenţă de concepţie şi de atitudine care avea să Ie
determine şi să le separe politica în cursul următoarelor patru decenii:
noţiunea germană Bundesrepublik Deutschland- Republică Federală Germania

- e formată din două substantive, Deutschland reprezentând indiscutabil numele
ţării, substantivul propriu, pe când Deutsche Demokratische Republik -
Republică Democrată Germană - e format din substantivul Republică şi din
două adjective, Deutsche nefiind mai mult decât un atribut al republicii 14.

l2 NIb.iMdem. N,ipc.o2la0e-,2o1p.. cit. , p. 19-22.

13

epsrte-zg1e4enrItmnuatlenvrăeo,slpauenmnt.trdÎuenauandrumreoăsfrăeirtri,ileidniîdnnirasecccertis,stp,rplianunnfcoivltoedslierînevaaelltdi,mecrbăeit,ireegsectreemlădalonaceltu, msutnaetnargtugewlrnmnrea.nn2t, 0îPn6aprdtleuinas

în favoarea teoriei că prezenta diviziune a unui popor în două state era una a11ificială,

recurgea uneori la limba franceză. Modul de referire pentru sine însăşi era „Republique

Democratique Allemande" (Republica Democrată Germană), iar pentru statul vest-german
,,Republique Federale d'Allemagne" (Republica Federală a Germaniei).

XXlll

rnpdîaţceunaseaulădrnsnrăPtuăIeuserarnflvâeamisicucnneegoonrlird.icurorgmavud.iidlmmiaiaar. uec.alhmna•t.Aar1ronasuneâbamdatţanaa-ai-nrehl..nd·ee,azBrR1ţu,dpeaaci-eeeF,t·ifnirBaeonaGvsllotroid,rfrmmsceionsueatum-asnusllaRattuzl'lela�sogpş.mlnoipcnar•-Otlaîesuaeoeun.1lbcrtBA1t,oerp.10lcec1olb"eir1os_iccdnerdţma-raiul�eaemşn.1-nbt.1n0Funa-c.ouautMte.ialpş:Iradm.lutrnc1•oeeo..1eue1snarm0lclxcOt,aaaerocsşâlţ-cal!vt.ă1.1uneuec1eacn" dă·iozad,dăaâara.1cedntlRG0îranendtfeeriutaifecaliperirnealmcxufrîurdoniniebeuaslăstrluftnr··taiseaaeicice.npeoctd,aurittsi�enaomu.p. prFemlunudraeroncenuâedăcbruelnceeoaliepuelrenaasanercmlccaţlnă.ot1ăeă1tasvaş.prştd.c1ouGacut1o.retatpafebrrrgllopdreaeeoelmaeu,omndn1mlsiadn'etau;ain:rusa-raţtrui1pe.·1rpnmşaccara,ao-eeu·a·

vrBfddeeăuesiscpprcDte-lleeaiogicannmetuut.irovlamltuttOodianmceţncaiecae1a.p.n1îidnaoFPetş.1rr�n1eae�1tmnVacmkI_lbeZfal�n1ue·a-?ireit1:dm'lno1aaA9maununăe6?pa5°ţnşă':Am1.mneR_nms,.1etat•lupaadeil_rrrexeamazcptne1i„.1lungcn,ls�1Itd.aeddenTreeit,oaieatmpluoeaâşbbcniCoia·,eăsroecdavmataditov"aueşlu.irnuclvct·uiiiiaai:zleesrs'eutaaldpacbertt·ieiiliulmilarnoe,erBacdbuăre.1cte\raulleaatreţeccirşiaaaltrro1ieee,r

III

c · · codnaupîasuaJtnund·lsarclHitoptG.tmcniceinieAXimhănelrlucrgaeteunpgissrXotuataroaăşptuenlgmFljfIrrzcîaaratnceIme.biiopauc-leojztaoKl,nimoroaipvenpa.iedm.inleîaţ,uaol,iudniesetnŞdoaglailretş.lInecrnia·leu.1vfBnuuleăzeuanPleu1enecdveb.u·0llamCmlţceăryormi·itGlcl·o,eubtaU,lite1·nitnanfen-ae1v·anaZSa;uca.�drsrgelrp1·aini,lZa1e·rasdpe.uA1tţAtmsle-azt0r·1untr.ieocdtoe·ia,·alu1nemannmu9dîc_rma·lc,rBnaai•chueueeo6ztaaie•ctieBp_1ge·n0J,oab..r·.ltJr.oaeşuaol�vsaoeu,ielrFrnu1stme,nz·m1le�oestşubrmeau,uraa·ialna'-fclaînsdunr1tundţcăp9daa_Ot"ealnţn1.oua�ati,v0dsi6uenPcnr.1usip•u;_uţnca0.nfmzalu·latVI.'cta·.l�ime�det1t·ebac•a.ieir_ne,eb�muteenpa,a.•1umcnîdato0rlroa-ndneltul·'eaad.1ratnee.acselreniî.1:uocxsmoimna'-eaeeu,t.h1st'tvpaaz"r1l;ebp1eg(..1_u"tatsupboenese'Ama1i.t·,.mte.tvIneagîe��mşn·eadprueoe-ae'nom1p.eprcrmpa9fs�nic"â1ahu1dtcit1a9notle6t,ro1.nec1oratdp0u,tdn1'ea6ca1a·meeo.,,Owbd·ţl3Rdziîlrbuîa,Amcan1sar.e,nuFt.t\neeePru1îdauG·cRnvr"ca"rencareenoe·eo'ăice,uocneşlîdl:P1ir:ugcoînuşe:9bacinrtl'iundtn1W'uoiuoati69Csms.1retiîlmpi0t4tâ-nuio6rrtu,l-mti/pcbruline4s1unyle9NuhercIgoiipceieeStctrdBre6iReuaieirakUeiSnlr1srteessl19iiatU9dătuAcctaldinasaoe6ululeşA6-rudăr.c1raisS2itaus'e,.l

XXIV

�� al PCUS fiind inum t Leonid Ilici BreJ·nev, care avea sa- m. troduca- o nouă

alm•mlec1eRe„pîopunmottuula•inltrieu.ucacnăaeptîiunn.slmureaneip.1sdJoi.eburctimuelenrăi1tlluă·iebt;i,eUaprRaraelSnicziSelăodrcreiu.n'6tE,0uoaropoprsoac.gilraetsI,_avar-a•dn,d·suta-.1nm•ţatrree .
ultimele valuri
de Moscova şi

„pdâneAsăăsavttfâuernlş,ciriCeaoainc„gdorenemsstuorulccar�tliteIiIeiIis-pioeocapiauallliasP·mr/M.'RI�10.'d,,ai'npPni�uŢ_ ,ne,m·_e19d169d26e0plraaonbcuaenzsuaţalcdtrreeeaccteoărleeînca. taiţvăn.riizii.ia.drlaee
a„da.1gvr1.iZc.1uulntuiiriini teerrandaţeicolnaar�let îanmchueni·at.'.,c, a o react1e de dezacord f:aC,a de prmc1p11le
doptat·e •m 196� de CAER din iniţiativa

URSS, România încep· ea să int-:��iftc_e procesul de smdu trializare a tă.rii'· în
mCdihasm.rtatineezt'a1ă9r,e6î4nd'cee0rMdcâeon1sedcgoaOvţ1aea'·pcDroonepdciu!easr,ae-adţf·Leaa,tPădn.dtmneuaalp-cMne�i,�tnetias,1tr9cu6oI4nocnaomGP�Mi.t-eRMnta_mucuraerrcoava1.'zdn1eutacmiR·zi.tiPaă

r . . . . .şcudNlcuioe.mniinn·c.un.odusGu.ialusaphncpteoeae.emtClrn.iGieşuetirtxhaRli.ui,uecsoşottoaoeamrnlsgctcteâcmhieurnniţnaiuăaîetin-rrriDaieafdttsiuesieoajnta·un'uicuedat,uişpriraninaeteouddţrea(�eelttidespsddaeunu.me".b•mm.t,'·it.nm•-ucmuseteteo,,victIitnanrai_pe.tvr_mvaUtoeaa,erRa1etcnca1S�tce.lpS1nlnC,mr'tuimC.rnf_ao:rpcşlaamuio1.zlp_alaaaPaurtnIM.e1cteihaeKhRevaor1ieIe9e(teaPam6-ufnC5ld•oi,sRn_enca-ddsu)euef:laipeum,e,sfăinont;euemsaî-1tjn,·ro,eb.unxd.aefsiirurtsntIapetmşeţăaa_ii.,

în august 1965 a fost adoptată o :•��. Constituţie, i iar denum rea statului a
deven.it R.epublica Social1'sta- Rorna.m. a.

At1tudmea curajoasă a c duce ro�an�ş�! în raporturile cu URSS şi
ma?•PşicCepbpUşaartioziStab_ia,dnlaeefidlmaoavoureopl"rateaafdrrbiuăenist,alteăeR,şrtîornine"mal'at'aiâpconnrenseiseăact,rul· ceimmiisuu:pişlnr.1teae-eexisvdt.i,,�pmdoamoepsluneaintttbaii.ec,.erdiiepepeesdoxcepzthe1la,a"t,rd1pnn1eaeretreoxectntsuemptrurnuael,n'.u·ţaaa-nuprco,crf·l,boerveineolaui,ctsncmc•mţioadnasteclsnctustraartuartlceatteitcmidlt·voeipenrr
mdependent.

IV

-
GreesrpÎmnonaesnvaiaabl,.iula.iartsreteăabrisuiiitşauiuapţsoiăesiiabfibiiela-ict.ămăt,riulvoiear.dddeeirneetvroeocIcouent,l.,tee.maduora-uacpauos�rttauptrae-1"m,loR· rreSbm•",RIatorteemrdaâa·1netieaflaeşciutoRnru.uF.i
trecut sade ea contradictoriu, aml.i�ani ţeaIepsolc.ite.icl �reşc,. emnt.i'l.itşa,recaorpauctseen, · sti·c1le epocii
respective, cu situarea lor în degajând din
analiza acestora punctele de mteres reciproc şi l t le emen e e divergente,

xxv

îrţmnpeşăapsdadiseorcIuctoipmeRupi.rceacensbEVoppVoG,paehltăoeşeumouiuuxCb.onslctntirseufinrirsveiclnSsttretueaiuraseinrăiuiotlsiogrmbttgvncţtiialdtrcaasaiccvaeăeeriumiiieeelae,aţttielbăr.icnăliteenlţeînadanpeaăîseăiţnusadintjernei1ermapnlosim5iişiaicnaelgnpăienv.irpcOeoec,roiei,acocemCţe,rtălPtnFrrpticiueeiipaageuadmeptămuec.şrgllnutirlunăieigiaviRnmeilatencdaeuaplccaaaoarcclaonaejnmhlarubbrăereueeurmndadeitţăniiadeialaisncţtomedilcsnâieaaintdeednşbctlettnldleăăiseindpgădtiăăecrncitr,nxrăpeieenăeaetooiacpanedpdens,npănrrjaăuRRvemueăristeţuoaistfnnoererapioîoăeerneruăadicnctnp,rtazmrtrrsdoeaheadiiruvimbmaeUKutc,irtnlniiâoicedoseeunleupeeaăfrReenperlreineinţănroaeiasoreiaăSugrtîp(iuarrtpunegsluf,îSahlruşe.nsoeaarssrătrtiiu.Gtaicbce-rtsgivczeiuroaaclelotidgeeobeitiarnşircdiimepoislreocnueum,euimcov:ătoicibdnhtpi,cetranapMiurianreaiăăxtrulinieidnaeliefmdţe-muiddrvftigenaisAnneilreaeeeaizoăegutdestitiuprăisasrvrittunreoenşumuevetOalleitnsuaiebiet)plsăsafeedţacr.ietâu,rorţuarirpeocneăePreăcdgăertlşrirrăzuetarecsideiiddduFc:iab,rcleşfe.enzeooraroţ)ăioeeţlBnieei,cizrnerr(pfdliîuepntiuăsguvoneaeceacpnutctlneortleaulruuoţdaăuetddedraannldurlrelmaiteruelrptiuaaiseomălrţ,şsnleop-toairipaidemae,tracosncelctmresîu-udcacuiuînsneineon,neoidelpatsiculnmrcriastpeporteurâoeersureateserpoznlrieîtnutlliltandneăiAaoepdmaaisredprmmpeâteuzttţfrnlimdeeiniirounăue-uctiuiiiiolăudnismelg,ncsvăatourefediaătatigăsicntărrocrăsnettţfa:auereiuriueîairşdţăien,ientiiere,a
fRacrcaRslăeomoaumolmmşAneiimglăiâpcisaiâmnaetleţrnociiasaaaitsrse,enia.tirdsăsrăsntiaăeleutmvpmîmnfărîianoanisejntmbeeiurdcnlomadeifşarumaiăesşpptaeiăăătppuşţrriaşslvoăsireacezatăbebpnplioedaeiupiipînnbesnîunfeăţăntlănaororârăăşticnasîţli.eneătldiunrdutSvilaiet-ei.turosneclăTe,sgizEnoeîubneutbpruorerivGşoiolruieepîeb,nlnemulndeini,eusom:apimuncdteauăeiaăevacrcriegţuăoeiecrlamvtuhîneenpiuiclntucennesdirieilittiicoepăcgirrtţeăleiieottrlnomeonrinriridibcgaiiegetr,neeiieniaenrrginfiaacteuluaorisr9,inemra3fiisisda9eaitdnlifnrenieădîenn,l
vaPEşeuieurss„fr1oeiSd5ikgpei.V,itamd.eC.o.z.HsVliDaotidîunlnieksetueeaDSrrtcslrceeeachspnhcatohdersrtfVd-teaKne(itHersoironFePtnzreraeealovjpnunaetshtdilgore1Meneu9bset4abensr4rcl-ka)/hP,4otetr5Zverair.ixZe"mni,isPvdnn(ioigrl1elp.s9j2Seam3rno/81isw,g-o9D1jrn9ea9ea8tt5nusi,0onpaS)ni.,utoea1Msnna5,O3atiîsminsn-kt1o-zvm6,mou22iiint..t0tdeRl0eeSa7r.,lfeupipndihr.o3uMsVnte5ede1rult-3overoiis7dlptl6ileagi;,cuuvJhnniee0gzdnii

XXVI

România se aflau, conform datelor statistice oficiale, 782 OOO de etnici germani,
în 1950 mai erau 400 00016_ Astfel, dincolo de faptul că unele grupuri etnice,
precum germanii din Bucovina de Nord şi din Basarabia, dispăruseră în
întregime, fiind strămutaţi în mod organizat şi paşnic în toamna anului 1940
în contextul politicii Heim ins Reichl 7, aproape fiecare familie dintre cele
rămase putea numi cel puţin un membru al ei care se afla în momentul respectiv
în RF Germania. Dată fiind situaţia politică şi economică a României la două
decenii după război, comparativ cu evoluţia Germaniei Occidentale, pentru
mulţi ,,Rumăniendeutsche" - germani originari din România, prezentul şi
viitorul cântăreau mai greu pe talerul balanţei decât sutele de ani de istorie din
urmă.

În aşteptarea unor măsuri oficiale care să depăşească demersurile restrânse
şi anevoioase ale Crucii Roşii Germane, singura care până la începutul anilor

'60 putea să instrumenteze procesul de reîntregire a familiilor, organizaţiile

etnicilor germani originari din România militau în conferinţe, întruniri şi

publicaţii proprii pentru această cauză. Dincolo de ea, mulţi dintre etnicii

germani ajunşi în RFG erau conştienţi că reprezintă în acelaşi timp o punte de

legătură cu ţara de obârşie şi cu oamenii ei. Semnificative în acest sens sunt unele

fraze ale preşedintelui la nivel federal al comunităţii populare a saşilor

transilvăneni din RFG, Erhard Plesch (1958-1977), rostite cu diferite prilejuri:
,Fie că e vorba de noi înşine sau de rudele noastre din patrie, e neîndoios că
noi, ca saşi transilvăneni, Întindem o punte către Răsărit oriunde ne-am afla,
nu doar către ţările în sine, ci şi către oameni, către popoare"18. ,,Ne iubimfosta
patrie şi avem pentru toţi oamenii trăitori acolo gânduri senine, lipsite de orice
resentiment, şi cu atât mai puţin de simţăminte de răzbunare sau de ură"l9_
,,Saşii transilvăneni şi comunitatea lor populară nu s-au ridicat niciodată în
acţiunile lor împotriva poporului român şi a statului său şi nici nu o vorface"20_

Nu la fel de paşnice apăreau unor oficiali români ai vremii, care monitorizau

presa gem1ană, luările de atitudine ale unor istorici sau literaţi germani originari

din România. Bunăoară un alt preşedinte, vreme de peste un deceniu

16 Gerhard Reichling, Die deutschen Vertriebenen in Zah!en (Alungaţii gem,ani în

cifre), Teii I, Bonn, 1986, p. 17, 48.
17 Vezi, în acest sens, la Dirk Jachomowski, Die Umsiedlung der Bessarabien,

Bukowina und Dobrudschadeutschen: von der Volksgruppe in Rumănien zur

,,Sie18dlEurnhgasrbdriPicleksec"h,aCnudveârnRt reoicsthist gdree,n,Zzieu,aMPilianicuhrielnor, 1984. la Dinkelsbi.ihl, de Rusalii
Natale"
în 1955.
19
20 Idem, Cuvânt rostit de ,,Ziua Plaiurilor Natale" la Dinkelsbi.ihl, de Rusalii în 1962.
Idem, Cuvânt rostit la aniversarea a zece ani de la constituirea Grupului de port

popular al saşilor transilvăneni din Berlin, 20 octombrie 1962.

XXVll

(i1�9br5oli2pc-ăi1sis9tuc6lh3es)a,OsasHlteencio"nmr(iRcuhănsiăZtăriţilitliuiclshae,uşiprlouopbreliatcrnaa)nîusninlvfaeărbntriecunoainl _iednitn1it9u6Rla6Ft�mA,şarsecavrui!sittcoarreu„aDlt eşerii
Transilvania care atrăgea atenţia unui referent român din MAE pentru
a'irmaţiile speculative" la adresa României, care ,,întrec cu mult în exagerări

"ar�ti·cole si.mz.lare dm· presa RFG"21
într-o notă informativă din 12 aprilie 1966 adresată adjunctului ministrului
Afacerilor Externe, George Macovescu, era catalogată din nou drept speculativă
afirmatia că România „nu mai ascultă de bagheta Moscovei", precum şi
reacţio�ar şi şovin modul în care se tăcea referire la tăria elementului german şi
la importanţa culturii germane la formarea spirituală a popoarelor din Estul
Europei. Tonul articolului era de natură să stârnească polemici, prin afirmaţia că
Transilvania ar fi fost o creaţie a spiritului german, în care, după colonizarea saşilor,
tăranii români ar fi părut, după port şi felul de a locui, că se mai găsesc încă în
�rioada migrării popoarelor. Faptul că revista era considerată la Bucureşti ca fiind
„organul neoficial al refugiaţilor germani şi al unor cercuri naţionaliste"22 a tăcut
ca acest episod să nu aibă urmări diplomatice, cum avea să se întâmple mai târziu
în urma unor atitudini similare din presa oficială germană.

Ceea ce prima la nivelul ambelor guverne în acel an 1966, în cadrul general

creat de politica independentă a României şi de politica de tatonare către Est

a RF Germania, era o variantă postbelică de „appeasement", de conciliere

reciprocă, între două state cu sisteme politice şi sociale diferite, însă cu dorinţa

şi interesul de a depăşi barierele dogmatice ale epocii. După cum mărturisea

Cancelarul Ludwig Erhard în vara acelui an, Bonn-ul nu avea obiecţii privind

stabilirea de relaţii diplomatice cu România, exprimându-şi, însă, îndoiala că

acest pas va avea loc în perioada mandatului său.

În mod surprinzător, câteva luni mai târziu o criză guvernamentală avea să

provoace demisia Cancelarului Erhard (30 noiembrie 1966) şi formarea

cunoscutului guvern al ,,Marii Coaliţii", format din reprezentanţi ai UCD, UCS

şi PSD. Cancelar devenea Kurt Georg Kiesinger, iar ministru al Afacerilor

Externe Willy Brandt, liderul PSD. Calea către punerea în practică a preconizatei

noi politici germane faţă de Răsărit (,,Ostpolitik")23 era astfel deschisă.

21 AMAE, fond RFG. Problema 2011966, f. 2-7.
22 Ibidem.
23 Peter Bender, Die Ostpolitik Willy Brandts ader die Kunst des
Selbstverstăndlichen, Hamburg, 1972; Christian Hacke, Die Auj3enpolitik der
Bundesrepublik Deutschland. Van Konrad Ade11auer bis Gerhard Schrăder, Frankfurt
am Main-Berlin, 2003, p. 133 şi um,.

xxvm

V

Pe de altă parte, la nivelul anului 1967 România înregistra deja o evoluţie
aparte în cadrul „blocului răsăritean", apreciată ca atare în mediile
vest-germane.

Maj oritatea statelor cu regimuri impuse de Moscova înregistraseră, în
primele două decenii după instaurarea acestora, manifestări tragice ale dorinţei
de independenţă. Prin erupţia lor cvasi-spontană şi înăbuşirea sângeroasă de
forţele sovietice şi ale aliaţilor lor, istoria le-a consemnat, însă, doar ca pe
momente de orgoliu, izolate, fără puterea de aprindere, pe întregul întins al
zonei sovietice de hegemonie, a flăcării unei profunde contrarevoluţii. S-a vorbit
despre „momentul l 7 iunie 1953 în RDG", ,,momentul iunie 1956 - Polonia",
„momentul octombrie 1956 - Ungaria" şi, mai târziu, ,,momentul august 1968
- Cehoslovacia", fiecare t'ară rămânând în contextul rezistent'ei doar cu
amintirea momentului ei singular. Succesiunea de atitudini, însă, precum '52
- debarcarea grupului moscovit, '58 - plecarea ultimilor militari sovietici, '63
- poziţia în cadrul conflictului sino-sovietic, '64 - tezele din aprilie, ianuarie
'67 - stabilirea relaţiilor diplomatice cu RF Gennania, a făcut să se vorbească,
referitor la poziţia României, nu ca despre un moment izolat, ci din contră
despre o evoluţie constantă, desemnată şi în presa germană a vremii prin
sintagma „der rumănische Sonderweg" (cursul aparte al României).

Această imagine avea să fie considerabil întărită şi prin momentele iunie '67
- menţinerea relaţiilor cu Israelul, în condiţiile complexe create de Războiul
de şase zile din Orientul Apropiat, şi, mai ales, august '68, condamnarea
virulentă a invadării Cehoslovaciei de către forţele Tratatului de la Varşovia,
cu excepţia notabilă a celor române.

Pentru liderii Republicii Federale Germania, politica de apropiere de
România socialistă a fost motivată de raţiuni multiple: economice, etnice,
geopolitice.

Deşi relaţiile economice româno-vest-germane începuseră să se dezvolte
încă din anii '50, raporturile generale bilaterale nu aveau să depăşească, până
la finele ultimului guvern al lui Konrad Adenauer, stadiul bunelor intenţii. Acest
fapt se datora tranşantei „doctrine Hallstein", care bloca orice relaţie politică
a RFG cu statele ce recunoşteau RDG. Era vremea când opinia publică
vest-germană, dimpreună cu majoritatea politicienilor de Ia Bonn, desemna
teritoriul RDG drept ,,Mitteldeutschlanâ' - ,,Germania de Mijloc", prin
Germania de Est înţelegând teritoriile de dincolo de Oder-Neisse, la care nici
un german demn de acest nume n-ar fi avut dreptul să renunţe. Abia roadele
noii politici spre Est a lui Willy Brandt şi semnarea Tratatelor de bază cu

XXIX

Polonia (1970) şi Cehoslovacia ( 1973) aveau să înlăture, treptat, această
asrdplm•rmeet-aoeieaxttrnaagluuccÎaarrntuedegrat'vldpouiitaeenieoedţcmpierddn·Seai·nr.cltisiuoa·dnpăhtdrernm.lieicuosapdc..urmiflem•omlrouvacaasmnăeuraetc'naBm-itant,caaiitzudrerseidaeiccutalaiţaucpaianireşal-llrţuenioaecd3şiig,uvtapi5KRiumnleultdoeltşsruueepnt-diianrurreaepneraonneoatzd,raesimeml,Apin„aatPaeibtMdracfnacteaoinrturanfsistţioavriaetacdilmludpiieudiFeoăCâlerCrsn,d.SoaiodolDebnoaam1-.iklcpali3vfăifreţloa1ieourpiirlscrnm"i-.matti·aDt/-as(eaMgnuuldenţeelu.1Iemsaaerrcdai.rmmfnoeceerimcrcicoa. enar1·nnada•sbarb,etn11e·tnev9imp�a-·mpaer6aşaşnm·7pv�.1·mrJe9,teovc.1sa•mroce6dtas1.na61sepn9tăcub)-aa-6rg,rTcIf.e1m3ie•d1ait�er.,rimpazenfc.ia1ataăuaannrocnnerodulueuaăuult�,i,l
,şeevd,eceapieaOxxfped,oxoOiapccUnpp,edşatpsrfeaDtpcnteocovnieitaucoruieRcr„cser-rtnrorîrtăcupndagNueiReinrsnMranSouorţ·idleputşeeiredmdeidiaFmaiSdnepvtenr,�ăvşşiaobeietaOGunn,enoa,tnpaet1renxi,·ă.tanieptiţetflre"rd-ăaa,to"v.ue,iPte1itl·daasiednlnpaeirrPflaacne,nseRoljueiaă"aedpbăaotremgacdcBmitpd)ăioîrraioccxăaieenn,neoeadoomnroaup1api·resraivsepRleddlpcelfco,ostaitl-âvteabiu,aoearerhateourdFelcnepaanionlnttniîiperecuşodădiţuuodnamucaeiomiaiaKeenGeeecrennftţalirpastăpiorie,rmuioumotepieteraereiruprvlăplndii,corîieueiadarnsaraţdmanmmoreriBamnigacosicirataouls,cdltăoeotecoioaaopdăităăaanr„âen"etamurncnleşţrtrlneipAefurişuiiîiişimncaciui"cocbbnriiaalvtnidiala-,uennădi-enrlpuiiâuîcrnelctinrieeovrsnţepedurnrislein-ăuaiiii,efeelnatrseirsmreasfrlmu,psixfitoaîiităAfăiaeLumresntrlipottacr,"cu-lbtîe,ucrueeopăogilpWinmuuelrpaaîmibardcduoflo,etnatsdtl,eeinluiwuiiasirtsctlirăeacrnlnrleri.fm.nluilirauielAciseoiaoteAâoygăbiataerl,ţasdrccvnpfrnufsaeăucâseenreuEăvedoaBstuiddepenlăbăţdtc,le�şiruţasralăasrrdadiehiisveacatneaidoprnnlutenaaţsi.11eniva-epceriţzcuRllr9e_glilăodpieeerctiaduel_onrsnaeeo6,ăooatcpuoii'săerr,,r_albsi5glorind,n1imucsie_iaiU_ae�_sltcs.E-noittseoăcoul,enreiedtaaa1.trRporx.tcemm,co.a1rexfr'etaln1:amitiaîe,�ţ_�ec1_rtlrmn6eendebo1,ed_ ua,ac,leu1r.iSd7d,di_eeemu_tlnactanEnpeeuPte,1rctcde1rRse:oejaeaăeeax'eienâuş.esa,arrt!trzondatimRslşnăeuisdbnrg.ic�tmotaue1._slaeştc-reoaeutRrpani�r,a1aud�Şaaţzsâ°mlda,ţ.ran:dO•mrt'pe1uuşaţna._ îreual�eiin_a1t1o�tat�ppţlieedtr,�GneCaaebmiaopc,lauotonaeaţalin·p�c1srap_u.1t'nh�a?tnc.coomrtiiern,r�ngat,ectseeaa.geen�nclsrrc:,tntzdalues1,lm:atcruaoaeee,Peeaeeeoarpm.1ldsmvolnr(a,ţm1.v�rfcnateoe�,urs1iztm�.omnu.,ie_��rocendevafts�l1,u_na.ăalc1cocltţa1��alaSos��1f1um'atrtfata.�lnh1c1·m�aaetai�aUa��-e�alrte:d'1ţ�'şo1�..e��.d_11,naeA���edia,

XXX

impleme�tării „noii �olitici către Est", în tabăra anglo-americană apăruse
poRtedoaml1p_ i?et�'i.rolcela�oar,şa�:1.a' amR-�ae1rţ�pg1�muumbmdlai_ecnonaţt1e1daldpeoerrlolaipadiWeBeoroeelinomngîniaactrrre,-.fuîinnppufoteuflitdfaiapcatuurpttuerirnodşrei din nou de „sindromul
URSS, întocmai ca,
diferenţelor de natură

VI

În cazul RF Germania, reflectarea în presă şi la televiziune a

a„laonctuisn�vdieetnisamtuurla�uis'a� politicii român�ş_ ti la mijlocul deceniului şapte a fost pe
provoace reacţ11 - ce-i drept, discrete - ale unor oficiali

rdoemdâonni:�iţma pcuesre�puen_ ldoer o pa1:� de uzanţel e diplomatice, pe de altă parte însă şi
?�c1z10nale din Bucureşti de preîntâmpina, prin
a

declaraţu paşmce, pos1b1lele urmări ale unor fapte şi atitudini în curs de

desfăşurare.

Semnificativ este unnătorul caz: şeful biroului de la Viena al Televiziunii

� l!-a vest-germane, Rtidiger von Wechmar, realizase în ţară un documentar,
mtitulat România 1966, în care, printre altele, se aprecia la un moment dat

„:Valul naţional" din România şi atmosfera „antisovietică", fiind puse în antiteză
s1mbolunle Arcului de Triumf şi Casei Scânteii, aceasta din urmă fiind

con:1p�rată cu un „tort de ciocolată" într-un stil impus în vremea dominatiei
s��Ivre1e�tţ11_ce�1 .�Arefslea1�, în septen:ibrie 1966 într-o audienţă la directorul adjunct al
Petre Iosif, acesta, după ce elogia seriozitatea, obiectivitatea

oaŞIblepsenrreevataeţl�i�teia�cţza�:uanpcoraearces1ie:o-en�. leupldedeseppplraerne„spăercevoteinsnots-mag"eicramtiştaiundcitunralettuaarsnaetli,s„oasvsepimeetncicateălaledicinnuRtetorietmlsuaânnditaee

fcraeopvmteennneutaaduru.ms,,e,csdaee,J��mm�sba�as, el11s�1ic0e11_'d.'l,eeacaucsmeasutleaal im�gini regăsindu-se, cu aproape acelaşi
treilea film al realizatomlui gennan. Acest
interdicţia pentru documentaristul gennan

de � turna un nou film în România, dimpotrivă, la încheierea întrevederii
roefaicli'.zaalutol rrodme â,,nst�zmubalişnz_iisnedntoimdeantătemleainomauslttremdeeritperlieetfeilnmieu"l2u4i_şi asigurându-l pe

Prin:ipi�I „coe�istenţei paşnice active", abordat cu o nouă energie de către
con��c�torn r�mam, detenninase în perioada premergătoare stabilirii de
relaţu d1plomat1ce la nivel de ambasadă dintre România şi RFG un adevărat
flux al unor reprezentanţi ai mass-mediei germane în ţară, reportajele,

24 România - Republica Federală Germania, voi. l (prezentul volum), doc. nr. 23.

XXXI

articolele şi declaraţiile pe tema evoluţiei României în cadrul blocului statelor
socialiste sporind considerabil atât în număr, cât şi în caracterul polemic - în

general favorabil - al materialelor.
în acest sens, se cuvine a fi remarcat faptul că într-un raport secret al
Directiei a III-a din cadrul MAE român, din luna mai 1966, se făcea
cons�tarea că se manifesta un interes sporit şi o îmbunătăţire vizibilă a atitudinii
presei vest-germane faţă de politica internă şi externă a României în decursul

ultimului an25.
Astfel, şeful echipei de filmare a Televiziunii a III-a vest-germane
mărturisea la finele lui martie 1966, tot la Bucureşti, aceluiaşi director
adjunct al Direcţiei Presei, Petre Iosif, că, pe baza filmărilor făcute de echipa
sa până la acea dată, putea realiza un film bun, documentat, ,,în orice caz,
României", şi că pentru stadiul din acel moment al relaţiilor
,,vinovatul nu poate căutat în nici un caz la Bucureşti"26.
fifavorabil

bilaterale,
În iunie 1966 o delegaţie vest-germană, sosită la Bucureşti în vederea unor
discuţii preliminare în legătură cu încheierea Acordului cultural RSR-RFG,
afirma în permanenţă - cum reiese din raportul întocmit cu acea ocazie - că
guvernul federal considera România drept ,,singura ţară răsăriteană careface
o politică serioasă şi inteligentă"27. Câteva luni mai târziu, la finele lui
octombrie 1966, un ziarist german mărturisea la Bucureşti unor funcţionari
români din Direcţia Presei că România este „ţara cea mai fascinantă" din

blocul răsăritean28.

România, în pofida afirmării tot mai puternice a politicii sale externe
independente faţă de Moscova, rămânea, totuşi, mai mult sau mai puţin, un stat
situat în sfera de influentă a URSS fiind activă în cadrul sistemului economic
şi militar est-european, �tentă la re�pectarea obligaţiilor ce-i reveneau în acest
cadru politic şi, totodată, decisă să îşi continue evoluţia într-un sistem
socialist mai mult sau mai puţin rigid.

În ceea ce o priveşte, RF Germania era conştientă că, în politica faţă de ţările
din blocul răsăritean pe care o promova, trebuia să ţină seama de particularităţile

25 Ibidem, doc. nr. 9. Pentru cine crede că afirmaţiile din pasajul unnător erau doar
vorbe de circumstanţă, de politeţe faţă de autorităţile române, amintim aprecierea lui

Wily Brandt, rostită într-un cadru restrâns, între apropiaţii săi în timpul vizitei în

România din august 1967, cu privire la discuţia cu Nicolae Ceauşescu „cea mai
interesantă din ultimii 22 de ani, de când se ocupă de politică".

26 Ibidem, doc. nr. 4.
27 Ibidem, doc. nr. 17.
28 Ibidem, doc. nr. 34.

XXXII

fiecărei ţări socialiste în parte, şi, înainte de toate, de poziţia Moscovei, care
trecea drept Alfa şi Omega în procesul de reunificare a Germaniei. Într-o
discuţie din mai 1966 cu Gheorghe Cioară, şeful delegatiei române a
Ministerului Comerţului Exterior, ministrul Afacerilor Externe v�st-german din
acea vreme, Gerhard, ţinea să-i precizeze interlocutorului său că guvernul său
nu vedea impedimente majore în calea normalizării depline a relaţiilor cu
România, dar îşi exprima, totuşi, temerea cu privire la consecinţele pe care acest
act le-ar fi putut avea pentru unificarea Gennaniei. Exemplul pe care Schroder
l-a invocat în acest sens a fost faptul că, după stabilirea relaţiilor diplomatice
cu Israelul, unele state arabe rupseseră relaţiile cu statul vest-german. Cum în
acel moment singurul stat socialist cu care RFG întreţinea relaţii diplomatice
era Uniunea Sovietică, aluzia era clară29. Totuşi, concluzia generală a clasei
politice şi a mass-media vest-ge1mane era că relaţiile politice dintre Bonn şi
Moscova se găseau de o bună bucată de timp într-un punct mort30.

Pe de altă parte, urmărind cu insistenţă extinderea şi în RFG a folosirii
energiei nucleare în economie, îndeosebi în industria energetică, guvernul
vest-ge1man alimenta suspiciunea - manifestată îndeosebi în statele blocului
socialist - că ar nutri intenţii războinice3 1. Adăugând la aceasta şi
n_erecunoaşterea la acea dată de către guvernele la Bonn a legitimităţii RDG,
ş1 mc, a caracterului definitiv al frontierei răsăritene cu Polonia pe linia râurilor
Oder şi Neisse, în unele capitale est-europene, şi în primul rând la Moscova
suspiciunea de revanşism la adresa politicii Gennaniei Occidentale păre�
îndreptăţită. De aceea, liderii politici vest-germani erau nevoiti să actioneze
atât în interior, cât şi în exterior, cu un tact deosebit, pentr� a de�onstr�
netemeinicia acestor bănuieli.

!n1:-o di_s�uţ�e avută cu ministrul Comerţului Exterior român, cu prilejul
ammttt al v1z1te1 delegaţiei române din mai 1966, Cancelarul Erhard, unul din

p�inc!palii artiza_ni ai „miracolului economic german" de după război, declara
ca priveşte cu sunpatie evoluţia economică şi socială a României făcând o

paral�lă între dorinţa românilor de-a lungul istoriei lor de a se uni în;-un singur

stat ş1 „problema_ principală" pe care o reprezenta în acel moment pentru
poporul german ş, anume chestiunea reunificării32_

dz.reCcţuz_aacneolramşiaplirziălerjiiodfeicpilainluelaroremlaâţniilaoar fomat că: ,,suntem gata să mergem în
diplomatice dintre cele două ţări[...];

29 Cf. Ibidem, doc. nr. 11, pct. 2.
30 Ibidem, doc. nr. 45.
31 ibidem, doc. nr. 63.
32 Ibidem, doc. nr. I 1.