Cornea, Paul - Delimitari si ipoteze

Paul Cornea

Delimitari $i ipoteze

Comunicdri qi eseuri de teorie literar[
gi studii culturale

intr-o ord de bilan!, am socotit cd e cazul ca din numeroasele mele co-
municdrifdcutein colocviigiconferinle, de-a lungul 9i de-a latul lumii, sa
aleg citeva care au incd ceva de spus. Fiindcd, in pofida ritmului acce-
lera-t in care ne migcdm gi a schimbdrilor bulversante de peisaj intelec-
tual, existd in toatb domenrile, inclusiv in teoria literard qi in teritoriile
incd pulin explorate ale studiilor culturale, numeroase intrebdri, contro-

verse, ipoteze, interpretdri, teorii care continud sd agite spiritele, ldrdca
o solulie acceptabila (cdci de una definitivd e foarte rar cazul) sd se fi
conturat. o a doua raliune pentru care am alcdtuit volumul de fala e cd'
din varii motive, comunicdrile date acum la iveald sint in cea mai mare
mdsurd necunoscute in !ard. Traduse in limba romAnd, sper ca ele sd

-serveascd mai ales tinerilor, care - in starea de azi a lucrurilor n-au

nevoie, in primul rind, de liste bibliografice, cide sugestiiemulative, re-
pere metodologice 9i deschideri fructuoase de orizonturi' purl Cornea

Lumini gi ,,luminisme" . Romantism . statutul literaturii ' canonul ' lsto-

rie literard' Teoria lecturii' Comparatism' Studii culturale

EDITURA POLIROM i)tliffi'.!r i ri iL;::'ir'.,' Io
I c;ttrllrc.ti; 5i t,illti, . zEto
www.polirom.ro
'J.9..:l-.'l+* 7.!$ lei icoo
liiIilt tiifi ilil1 itr iir lilIslfilxiilt i ilt
(6
;t,i I 1 tl l'30 1 ir1 ii ii.trii:,
o=

@

rsBN978 973-46-1121-8 €

,illjlllilLiruiltllil11 ;

19 dintre cele 23 de texte ale volumului de fala au fost traduse din limbile Paul Cornea
lrancezd si engleza de ALIN CROITORU gi MAGDA nAOUlA, fiind apoi
revdzute de autor. Delimi tari
I
O 2008 by Editura POLIROM $1 lpoteze

www.polirom.ro Comunicdri si eseuri de teorie literar[
Editura POLIROM $i studii culturale
lagi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucuregti, B-dul l.C. Brdtianu nr. 6, et- 7, ap. 33, O.P.37; POLIROM
P.O. BOX 1-728,030174 2008
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romdniei :
CORNEA, PAUL

Delimitari gi ipoteze: comuniciri gi eseuri de teorie literard gi studii

-culturale / Paul Cornea; trad. de Alin Croitoru si Magda Radula. lagi :

Polirom, 2008
ISBN : 978-973-46-11 21 -B

L Croitoru, Alin (trad.)
ll. RaduldL, Magda (trad.)
82 1 .1 35.1 .09
Printed in ROMANIA

Paul Cornea, doctor in filologie qi profesor la Facultatea de Litere a Prefal5

Universitllii din Bucureqti, actualmente profesor consultant, fost director Volumul de fa15 e alcf,tuit din 23 texte. Dintre acestea, marea

general in Ministerul Culturii (1953-1965), secretar de stat in Ministerul majoritate (19) au fost la origine comuniclri prezentate la colocvii qi

inv5ldmintului, qef de catedrd qi decan al Facultdlii de Litere (1990-1996). congrese interna(ionale, cele mai multe in francezl (17), doui in

Membru in comitetul executiv gi vicepregedinte al Asociatiei Internatrionale englezd, intre anii 1974 gi 2006. Comunicarea e un gen al discursului
de Literaturl Comparatd (1991-1997), pregedinte in exercitriu al Asocialiei
gtiintific ori eseistic, diferen[iat prin citeva trisdturi caracteristice:
de Literaturl Generald gi Comparatf, din RomAnia, vicepregedinte al Socie- conceputi spre a fi expusd de obicei oral, ea are o lungime medie ce nu
excede in mod curent 12 pagin| la doud rinduri ; limitatd in intindere,
tltii de $tiinte Filologice din RomAnia. Dintre volumele publicate amintim :
e prezumatl a se concentra pe o singurd teml importante sau, in orice
Studii de literaturd romhnd modernd (ESPLA, 1962), De la Alexandrescu caz, areline atenlia asupra unei grupdri unitare a informatriei ; prezentate
la Eminescu (ESPLA, 1966), Originile romantismului romdnesc (Minerva, intr-un cerc de specialiqti, ea trebuie s[ aduci o contribufie personali,
clarf, 9i explicit5: sd introduc[ rezultatele unei cercetiri, sd enunle
1972; ed. a II-a, Cartea Romdneascd, 2008), Conceptul de istorie literard puncte de vedere explicative ori/gi critice asupra unor teorii sau practici
tn culturaromilneascd (Eminescu, 1978), Regula jocului. Versantul colectiv uzuale, si propunl noi argumente, ipoteze, interogalii, formul5ri etc.
al literaturii (Eminescu, 1980), Itinerar printre clasici (Eminescu, 1984), asupra aspectelor mai pufin cunoscute ori litigioase ale problemelor de
Aproapele Ei depanele (CarteaRomineascl, 1990), Semnele vremii @minescu, caracter disciplinar sau interdisciplinar etc. $i pentru cI aceste criterii
1995). De acelagi autor, la Editura Polirom au apdrut Introducere tn teoria
(conciziunea, unitatea perspectivei, coerenta tezelot, indeosebi noutatea
lecturii (ed. a II-a, 1998 ; ed. I, Minerva, 1988 ; trad. italiane, 1993) si
aborddrii) par a fi mai greu de respectat in cazul gtiinlelor umane decit
Interpretare gi ratrionalitate (2006). La implinirea virstei de 75 de ani, foqtii al celor tari, ne e necesard o strldanie mai tenace ,,aici" decit ,,acolo",
spre a nu bate apa in piud, a nu repeta ceea ce a mai fost spus, a nu
studenti, prietenii qi colegii din lard gi strdinltate i-au dedicat volumul Cerce- simula ,,indllimea" gindirii printr-un. limbaj abscons, a nu etala plati-
tarea literard azi (Editura Polirom, 2000), coordonat de Liviu Papadima gi tudini sub pavdza unei gravitiEi pline de demnitate.

Mircea Vasilescu. intrebarea capitalS la care desigur cititorul a$teapti o limurire este :
la ce bun ? Cum se justific[ retipdrirea unor lucrlri vechi peste care au

trecut anii, firi legituri aparente cu actualitatea? Rdspunsul meu e
poate prezum{ios : intr-o ord de bilanl, intr-un moment pe care, prin

forla lucrurilor, nu-l mai pot amina, am socotit cd e cazul ca din
numeroasele mele comuniclri flcute in colocvii qi conferinfe, de-a
lungul gi de-a latul lumii, sI aleg citeva care au incd ceva de spus.

6 PREFATA PREFATA 7

Fiindc5, in pofida ritmului accelerat in care ne migclm gi a schimbdrilor tranziliei ; ea dateazd de cind ne gtim" (Despre idet Si blocaje, Humanitas,
bulversante de peisaj inteiectual, existi in toate domeniile, inclusiv in 2007, p" 21). Tradus[ in termeni de sociologie a culturii, ea exprimd
teoria literare $i in teritoriile inc[ pu{in explorate ale studiilor culturale,
numeroase intreblri, controverse, ipoteze, interpretlri, teorii care con- lipsa unei ,,pie{e a ideilor", care presupune, in mod necesar, indeplinirea
tinud sI agite spiritele, fdrd ca o solu(ie acceptabilS (cdci una definitivi
citorva criterii : schimburile intelectuale sd fie libere, continue, reglate
e imposibil de atins) si se fi conturat. Agenda rimine astfel deschisi,
de standarde comun acceptate, impredictibile (in sensul existenlei mai
iar dezbaterea se prelungegte in noi contexte, punind la b[taie mijloace
tot mai diversificate qi mai rafinate. De altfel, in gtiintrele umane, ca qi multor centri de polarizare ai vielii gtiintifice, f5;rd ca vreunul si fie
dominator ori sd aib[ puterea de a-gi impune ilegitim autoritatea),
in critici, nivelul invechirii nu se evalueazd, calendaristic, fiindcl aci
capabile sX ating[ o ,,masi critic5" (deci sI determine prin ponderea lor
progresul cunoaqterii nu e cumulativ, fiind legat de opinabil gi interpre- curente de opinie consistente) (ibidem, pp. 43-52).
tativ, nu de atestare faptic[ gi experiment. Exegeza unei opere sau o
explicalie culturali de ansamblu nu pun niciodatl capdt cercet[rii fiindcl Patapievici are desigur dreptate, cu condilia de a adduga criteriilor
orice interpretare nou5, care exploateazi o perspectivl inedird de intero-
gare sau dispune altfel accentele, se adaugd celor deja efectuate, IErd a sale o clauzd suplimentarS, pe care presupun cI el o impliciteaz[,
le face pe acestea inutile gi a le scoate din joc. De fapt, noutatea in sine
nici nu este totdeauna saluarI, de vreme ce uneori ea poate avea efectul considerind-o de la sine in(eleasd, gi ca atare n-o mai discutl separat:

pervers de a oculta unele perspective viabile ori de a promova alinierea cea a competentrei, a bunei-credintre gi a voinlei de cooperare a celor ce
la mode nu numai efemere, ci gi nocive in substanla lor.
iau parte la schimbul de idei. in adevdr, frrd ca cei ce vor sI elucideze
O a doua ratiune pentru care am alcituit volumul de fa15 e c5, din
varii motive, unele ugor de ghicit, altele legate de felul meu particular impreuni o probleml si aibd pregf,tirea necesari, si fie dispugi si
renunte la orice giretlic manipulatoriu, si se angajeze in disculie cu
de a fi, comunic5rile date acum la iveal[ sint in cea mai mare mdsuri
sinceritate, admitind a priori posibilitatea de a face unele concesii - e de
necunoscute in 1ari. Scrise direct in francezf, sau englezd, majoritatea neconceput un dialog rodnic, chiar in ipoteza c[ toate celelalte cerinle
lor au apdrut peste hotare, in volume gi periodice greu accesibile, unele ale existenfei pielei ideilor ar fi implinite. $i ar mai rimine un detaliu,
dar care, in anumite situalii, poate juca rolul ,,buturugii mici", cu
inexistente in bibliotecile noastre. Traduse in limba romdnd, gra(ie
efectele ei devastatoare: constituirea unei piege a ideilor necesiti gi un
eforturilor colegilor mei mai tineri, doctoranzii Alin Croitoru qi Magda
cadru material, un spatiu in care si se poati desfrgura schimbul siste-
Rddu[I, sper ca ele sI serveascl mai ales tinerilor, care - in starea de
azi a lucrurilor - n-au nevoie, in primul rind, de liste bibliografice matic de opinii, de felul seminariilor, atelierelor, indeosebi al publica-
(internetul e firi rival pe acest plan), ci de sugestii emulative, repere giilor specializate (acestea avind, cel mai adesea, un rol decisiv)"

metodologice gi deschideri fructuoase de orizonturi. Sd ne intrebim acum: dacd fundarea istoriei filozofiei romdneqti se
ciocnegte de obstacolul lipsei unui spaliu public institulionalizat de
Dar chiar qi lucrdrile apf,rute la noi au ajuns in putine miini, din
cauza difuzdrii restrinse, indeosebi ins5, poate, din cauza unei letargii dezbatere, oare critica, istoria gi teoria literari stau mai bine ? Rdspunsul
tradilionale in cercul specialigtilor nogtri. incercind sd explice de ce nu nu poate fi unitar, pentru c[ nici ,,obiectele" la care mi refer nu au un
avem o istorie a filozofiei romAnegti, Horia-Roman Patapievici a aretat statut identic. Este pozitiv in privin[a criticii literare datoriti, in princi-
intr-o carte recentl cd fenomenul lipsei de ecou, ,,in care receptia
specializatd a ideilor prezintd un non sequitur evident fa15 de oper5", pal, marelui numir de reviste (cu acoperire central5 ori local5) qi a unui

constituie o tr5s5ture endemicd a mediului intelecfual rominesc. Aceasti inc[ 9i mai mare numdr de juc[tori-judecitori (dat fiind c[ pentru
,,anomalie", cu care ne-am deprins pind la a o considera normal[, ,,nu
pronuntarea opiniei nu se cere o expertizd), din generalii gi cu convingeri
a fost instauratd de tancurile sovietice gi nici nu poate fi pusi pe seama
ideologice gi estetice diferite, care supun discu[iei operele apirute,

contribuind astfel (confonn unor mecanisme explicate chiar intr-unul

din textele acestei cirti) la modelarea treptati a canonului. Rlspunsul
este insi negativ in sectorul teoriei literare, al ediliilor critice qi al

monografiilor istorico-literare de referintrd, adic[ al lucrf,rilor de erudilie

gi performantd, pentru cd, spre a o spune in doul cuvinte, aici lipsesc

8 PREFATA PREFATA 9

$i competentele dispuse sI se induplece a scrie despre operele confralilor, Textele cuprinse in acest volum sint disparate sub raportul preocu-
gi, indeosebi, revistele de specialitate unde si fie stimulatd,analizarealor pirilor, fiind legate de agendele congreselor ori colocviilor la care am

(un exemplu : Revista de istorie Si teorie literard a reapirut recent, dupl luat parte, bineinleles gi de preocupdrile mele. Existd deosebiri frapante
o intrerupere de cel pufin zece ani !).
gi in modul lor de redactare : unele au un caracter predominant eseistic,
O iniliativ[ admirabill ca cea a lui Mircea Martin de a organiza la
Facultatea de Litere din Bucuregti un Atelier ,,Tudor Vianu", dedicat punind accentul pe argumentarea unui punct de vedere, frrf, a intra in
cercetdrilor comparatiste gi de teorie literarf,, e la noi incd, o rara avis.
Ca Ei activitatea focalizatl pe cercetarea imaginarului, desfrguratl la hd(igurile bibliografiei ; altele au, dimpotrivA, structura analiticl a sru-
Cluj, in Centrul ,,Phantasma", sub conducerea lui Corin Braga, care a
reuqit si facl din Cqietele Echinox o revistd,de excelent5 linutd gtiintifici diilor, clrora le este indispensabili o prezentare la zi a stadiului proble-
$i intelectuald. Altminteri, dincolo de aceste infrptuiri remarcabile, in
rest, 9i ca obignuinl5, piata de idei a jumitilii erudite a Stiintei literare mei discutate, ceea ce presupune examenul critic al predecesorilor. Doui
(cealalt5 jumitate fiind a criticii) funclioneazd la noi mai degrabl dintre comunic[rile volumului au fost prelucrate in vederea publicirii
veleitar gi sincopat, cu mari lacune. De pildi, o serie de teze de doctorat (,,Din nou despre romantismul rominesc" gi ,,intre .Lumini' $i "lumi-
de real interes, apirute in ultimii ani, sub auspiciile universitS(ilor la nisme' sau despre difuzarea orizontald Si verticald a Luminilor").
care au fost {inute ori in edituri cvasianonime, nu ajung sd fie discutate Tufuror celorlalte li s-a plstrat forma expunerii initriale, de unde 9i pre-
(deci sd fie luate in serios) mai niciodati. Dar asta se intimpli gi unor zenfa anumitor ,,oralit5[i", adaptarea la cerinfele auditoriului, tratarea
cercetdtori eminenli, profesionigti de autoritate. C5rli remarcabile, ca diferenliatX a referinlelor bibliografice.
cea a Ioanei Both (despre formele fixe ale versificaliei romdnegti), a
Gabrielei Duda (o introducere in teoria literarl) sau a Rodicii Zafru O inadvertenf5 asupra cireia 1in s[ atrag aten{ia e ce extragerea

(monografia despre simbolism), diferite intre ele, dar toate egal de meri- comuniclrilor din contextul in care au fost prezentate gi transferarea lor
tuoase, au rdmas, la rindul 1or, cu un ecou mai degrabd nesatisfEcdtor, in contextul nou al cdrlii de falI implici dezavantajul unor repetdri. in

ilustrind pe deplin principiul non sequitur, pe care H.-R. Patapievici il adevir, se intimpl[ in citeva cazuri ca aceleagi idei, constituind de
obicei puncte de vedere centrale in viziunea mea despre Lumini ori
socote$te, cu indreptilire, emblematic pentru cultura romAnS. $i, desi- despre tipologia textelor ori despre constructivismul lui Schmidt etc.,
gur, acestea sint doar citeva din numeroasele exemple posibile. sd revin5 in formuldri apropiate. Motivul e evident: destinate infial

in fine, venind la o noti mai personald, tin si subliniez ci studiile gi unor publicuri diferite, ftrd niciun raport intre ele, comunicdrile respec-
eseurile care intri in sumarul cdrlii de fa[[, ca gi cele, mai numeroase
inc5, pe care nu le-am re[inut, pentru ci le-am considerat dep[gite ori tive sint acum adresate unuia Ei aceluiaEi public. Aflindu-mi in dilema
excentrice in raport cu ariile de interes ale volumului, identific5, in fie de a suprima redundan(ele, sirlcind ori fbcind neinteligibil textul
ansamblul lor, curiozititile $i inclindrile mele de cercetdtor. Ele imi ciruia ii apar[in, fie de a admite reintilnirea cititorului cu unele pasaje,
reamintesc universitilile sub auspiciile cirora le-am prezentat, biblio-
mai mult ori mai pufin cunoscute, am ales, in mod firesc, cea de-a doua
tecile strdine in care am studiat, colegii cu care le-am discutat gi cu care
am bdtut bulevardele, muzeele, uneori gi circiumile marilor orage. Pe variantS. Nu-mi rdmine decit sI regret existenta acestor repetiri nedorite
qi sd sper in indulgenla cititorilor.
lingX peripeliile cotidianititii $i munca mea profesional[, pe lingi
amiciEii, voiaje, perioadele de tensiune gi efort ale scrierii c5rfilor de $i acum, inainte de a trece la adnotarea textelor cuprinse in volum,
rnai mare respiralie, ele constituie o parte semnificativi a autobiografiei a$ vrea sd zlbovesc citeva clipe pentru o micd, dar, cred, necesari diva-

rnele intelectuale, pe care ag vrea s-o salvez de la risipd. gatie despre notiunea de ,,teorie". Voi incepe prin a atrage atenlia cI
existd o modalitate foarte rlspinditi a teoretizdrii spontane, in inlelesul

larg de discriminare concepfualS ori de ralionalizare a propriilor puncte

de vedere, comportamente gi acliuni, caracteristicd gi celor ce n-au trecut

prin gcoli inalte. MiticS, nu doar personajul imortalizat de Caragiale, ci

qi urmagul s5u din zilele noastre, cu care ne intilnim in metrou, in
hipermarket, in parc, la un pahar de bere etc., resimte o adeviratl

10 PREFATA PREEATA 1l

plScere in a-gi dezlinfui morigca de vorbe spre a explica un lucru ce este cu adevirat practici omeneasci ? " $i ea este omeneasc[ intrucit
nea$teptat, a comenta o temi de interes public, a gisi cauza ascunsi a presupune si-1i indepdrtezi privirea de la tine gi s-o indrepli spre celdlalt.
unui eveniment la ordineaztlei, a-qi motiva felul de a fi etc. Exerciliul
In felul acesta, teoria se referd la arte gi la $tiinte, la cdutarea adevirului
acesta de autoreflecfie, orientat ori dezorientat de intreblrile sau repli- gi a frumosului, dar 9i la indeplrtarea de sine gi apropierea de semenii

cile interlocutorilor, are proprietatea interesanti ci incearci si aducl t5i. Tocmai prin aceasta se realizeazd. acea ,,potentare a vielii,', ,,in a
cirei prezenlS durabili consra pentru ei (cei vechi) divinul" (Elogiul
faptul de viatr5 in lumina principiilor. Desigur, filozofarea e de obicei de
teoriei. MoStenirea Europei, Polirom, 1999, pp. 43-46).
doi bani, pentru cd respectivele principii apartin vastului repertoriu al
Venind la actualitate gi coborind din sferele platonice la realitdgile
,,doxei", al tezaurului sapien{ial intrat in memoria colectivf,, al stereo- noastre triviale, voi reaminti cele doud sensuri comune, de diclionar,
tipurilor purtdtoare de consens gi al locurilor comune ale culfurii de ale notriunii de teorie : cel de ,,doctrin5" (ansamblu de idei aplicate unui
domeniu particular al cunoagterii, adesea cu misiunea de a-i concep-
mas5. Efortul speculativ nu poate fi insd tigdduit. Togi il practicim, cu
tualiza practica respectivl) 9i cel de ,,ipotezd" (construc(ie intelectuall
mai multd sau mai pulin[ iscusintrS. Nu e oare ,,teorie", in sensul vulgar rnetodici gi organizatd, de caracter presupozilional). pentru a dimen-
al cuvintului, ceea ce face Catindatul din D-ale carnavalului, cind
promoveazd metoda ,,doftorului de bitdturi" Matei (cu accentul pe i), siona exact ambirusul teoriei avem nevoie de ambele sensuri ale concep-
constind in vindecarea durerii de mdsele prin simularea agezf,rii pe
scaunul dentistului ? $i ce altceva intreprinde Mitic5 insuSi (in Tal ! ...), tului - 9i de ansamblul ideilor definitorii pentru un sector anume al
vielii spiritului, dar gi de asumpliile care ne permit si-i imaginf,m
cind ii debiteazl lui Nenea Iancu aforismul: ,,toate multrumirile in
conexiunile gi dezvoltdrile, sd-l criticdm ori si-l depigim. Dacf, primul
lumea asta trebuiesc plltite. Daci le pl5teqti cu anticipatie, (i se par prea
sens este ,,ideologic" gi generalist, cel de-al doilea accentueazd carac-
ieftine ; dacl le pldtegti dup5, ti se par prea scumpe" ? terul conjectural, euristic, al demersului interogativ.

Cartea de fa!5 nu se ocupd de inclinarea naturalf, a spiritului spre Funcgionald azi e o combinare sui-generis a celor doud sensuri. La

teoretizare gi nu-i urmlregte efectul la nivelul elementar al concretizirii. Wellek, teoria literari se definegte ca studiul principiilor, categoriilor,
criteriilor literaturii, putind si imbrifiqeze atit teoria criticii literare, cit
Ceea ce vizez aici - cititorul o $tie - se incadreazd unui metadiscurs qi teoria istoriei literare. Wellek insistd pe interpenetrarea reciprocl a

asupra studiilor literare, deci a teoriei intr-una din formele ei articulate celor-trei componente gi pe necesitatea cooperirii dintre teorie gi prac-
tic[. in cel mai bun manual pe care-l avem in romdnegte (gi care n-ar sta
gi plenare. Ca introducere in materie, agadar ca trecere prin anticamera riu niciunde in lume), de care am mai amintit, al Gabrielei Duda, rostul
obligatorie a clasicilor, il voi cita intii pe Hans-Georg Gadamer. Filozo-
teoriei literare e explicitat in urmitoarele cuvinte : ,,Scopul,.. este acela
ful ne amintegte ci la vechii greci cuvintul theoria insemna ,,a observa,
de exemplu, a observa constela[iile, a fi spectator la o reprezentafie sau de a incerca o regindire a modurilor de fiinlare a operei literare, o siste-

participant la o s5rb5toare". insi - ne atrage aten{ia filozoful - nu este matizare a categoriilor care definesc statutul literaturii ca artr a limba-

vorba doar de caracterul punctual al unei priviri, observalii ori contem- jului" (Introducere in teoia literaturii, All, 1998, p. 47). in altl parte,
pliri, ci de o ,,atitudine", de luarea foarte in serios a faptului de ,,a fi
de fatr5", anume de ,,"a fi cu trup 9i suflet", ca atunci cind, participind definilia indici inci mai cuprinzdtor cd dezideratul urmdrit e ca, ,,plecind
de la decelarea acelor Ues5turi recurente, puse in evidenfd de istoria gi
la un act ritual sau la o ceremonie, te identifici cu aceasta, ceea ce" -
adaugl el - ,,inseamni intotdeauna 5i a implrtiqi ceva cu ceilalli". Prin critica literard, sI alcifuiascd un corpus de concepte fundamentale pentru

unnare, teoria nu consti in aproprierea unui obiect, de care dispunem interpretarea gi evaluarea literaturii, sd elaboreze modele teoretice,
fiindc5 ni-l putem explica, ci e un bun de altl naturf,, un bun spiritual, instrumente de lucru in analiza operei literare" (ibidem, p.24).

diferit de obiectele ori activitSlile utilitare, dar care, conform lui Aristotel, Un moment semnificativ in procesul afirmlrii teoriei literare ca o
disciplini autonomd il constituie migcarea structuralisti a anilor '50-'60,
plstreazf, o leglturi strinsd cu practica. ,,Este oare teoria, la urma
urmelor, o forml de practicd... sau practica insiqi este teorie, de indatd

12 PREFJATA PREFATA 13

care a detenninat schimblri majore in peisajul oarecum somnolent al De pe la mijlocul anilor '70, poststructuralismul raliaz[ adepli
$tiintelor umane de dupd cel de-al doilea rdzboi mondial. Aga cum
precueazd sinteza de teorie literard realizatdde M. Angenot, J' Bessidre, numerogi qi gildgioqi, devenind in multe universitStri americane o ade-
D. Fokkema, E. Kushner (Th6orie littdraire, PUF, 1989, p. 6), structu- vdrati modd gi, in acelagi timp, o maginf, de rlzboi impotriva dogma-
ralismul ,,a constituit un apel la rigoare in analizd, dar, de asemenea, la tismelor de orice fel, dar gi a opiniilor moderate, de iuste milieu, ori a
distantare intre modelul cercetf,rii qi materialele de organizat. Spa{iul establishmenr-ului politic. Teoria sa, degi in principiu intranzitiv5, e
aplicatl in cele mai diverse domenii, de la critica feministi la teoriile
astfel creat era deja teoretic, in mdsura in care cerea, din partea subiec- postcoloniale, de la critica literarf, la bltdliile canonice, de la promo-

tului cunoscitor, o intervenfie metodologicd deliberatd, transferuri varea studiilor culturale la rescrierea narativisti a istoriografiei etc. Ea

conceptuale de la disciplind la disciplind, cit gi un efort de validare"' pledeazi pentru disolutia identitari a subiectului, impotriva logicii
reprezentdrii 9i a posibilititii de stabilizare a sensului. Pe acelagi plan
Cercetitori ca Barthes (infaza lui incipienti), Greimas, Todorov, Genette de criticl radical[, igi afirml un puternic caracter relativist 9i demitizant,

au reuqit si opera[ionalizeze notiunile structuraliste, innoind astfel 9i urmf,rind sI acrediteze opinia cd in societatea actuald totul e construclie
aprofundind procedeele analizei pe text, efectuate in gcoald, cu urmlri, ideologicd, travestind relatrii de putere. De notat 9i importanfa enorml

in genere pozitive, in predarea literaturii. Teoria literarS, in mod special, pe care i-o atribuie literaturii, cireia i se extind granitrele mult dincolo
de limitele clasice (restrinse, de fapt, la beletristici); ea va deveni
a dobindit atunci o importan[i centralX, pe care - dup5 afirma(ia lui
Frank Kermode - n-a mai avut-o nicicind de la Aristotel incoace (The astfel exportatoare de concepte in diverse gtiinfe umane (conceptele de
,,text", ,,povestire", ,,metaforf," etc.) $i va fi surprinsf, adesea in concu-
Continuum Encyclopedia of Modern Criticism and Theory , coord. Julian binaj cu filozofia, istoria ori psihanaliza.
Wolfreys, Continuum, 2006,p.744). Cu toate acestea, excesele slvirgite
Nu e aici locul unui bilant al plusurilor qi minusurilor poststructura-
in procesul de ,,obiectivare" al unui domeniu reputat a fi refractar lismului in aceastd versiune franco-american[ ori, la dreptul vorbind,

tentativelor de qtiintrificizare, ca gi atmosfera de scepticism gi crizd a mai degrabd americano-francezd. Dar chiar qi intr-o ochire fhrl pre-
tenfii, nu pot omite sf, amintesc printre trlslturile care i-au asigurat
valorilor, din ce in ce mai vizibili in anii '70, par a fi declanqat un paradoxal succesul (intr-o Americd predominant conservatoare, sub

puternic val de reaclii, cu largi ecouri, unele resimfite gi azi. pregedinfia Reagan) de spiritul ei caustic Ai neimblinzit de frondd, ca gi
de transformarea analizei critice intr-un instrument de exploatare radi-
in mod paradoxal, momentul forte al tendinfelor structuraliste coin-
cide aproape cu primele semne ale clderii lor in desuetudine. O serie de cald a discursului social. O importan{X greu de supraestimat a avut-o
probabil gi aducerea in dezbatere public[ a unor teme cruciale, dar
filozofi francezi, mai ales Foucault, Derrida, Deleuze, Lyotard, a cdror gingage ori foarte controversate, cum ar fi : sexul, puterea, minoritilile,
canonul, multiculturalismul, corectitudinea politic[. Vulnerabilit5trile
vogd in unele universitlti americane a atins culmi de neconceput in poststructuralismului s-au manifestat pe mlsura cutezantelor sale inter-

propria lor trari, dar gi citriva universitari gi cercetdtori din Statele Unite, pretative, cel mai adesea asociate unui stingism mai mult emotiv decit
cu tofii calificali ulterior drept ,,poststructuraligti", au dezvoltat o criticl
radicali a intregului eqafodaj pe care se intemeiazd studierea literaturii. ra[ional, equat uneori in anarhism, peste care plutea parcf,, atotstlpini-
Ca primi afirmare foarte vizibil5 a noului curent de idei este considerat
toare, umbra lui Nietzsche.
referatul prezentat de Derrida la un colocviu linut in 1966 la Univer-
sitatea Johns Hopkins, din Baltimore. Aici filozoful, in loc sd se inscrie Filozofia poststructuralisti a preconizat o politizare intensivd a studii-

in parametrii structuralismului, cum a$teptau auditorii, l-a pus in discu- lor literare (una dintre consecinfele la vedere fiind evaluarea canonului
actual al literaturii universale drept o expresie a colonialismului), a
[ie, atacind provocator pretenlia sa la adevdr. Denuntrind incapacitatea dramatizat la extrem o serie de insuficiente Oi limite inerente cunoaqterii
semnului de a semnifica pertinent gi caracterul labil al notiunii de
,,centru", Derrida a accenfuat ideea nietzscheanl de ,,joc", in sensul ei
subversiv gi anarhic, care relativizeazd, orice cunoa$tere gi face din
,,deconstructie" principalul demers al gindirii critice.

14 PREFATA PREFATA 15

$i naturii umane (ceea ce a dus la un relativism generalizat, gata sd fecunditatea incontestabilf, a contribuliei lor la istoria intelectuald a
justifice orice alegatrie, qi la indecidabilitate, la incapacitatea de a ne
timpului nostru.
fixa asupra sensului ori de a alege intre bine qi rdu), a stimulat folosirea
abuzivl a ,,abducfiei", in pofida precau(iilor pe care le impune caracte- O clarificare a ceea ce a inselnnat poststructuralismul la inceputul
rul ei labil (ceea ce a permis enuntarea necontrolati a unor fantezii tinind anilor '80 oferd 9i volumul coordonat de W.J.T. Mitcheli, Against
loc de adevdruri). E apoi evidentpentru oricine cunoa$te cum stau lucru- Theory : Literary Studies andthe New Pragmatism (University of Chicago
rile cd poststructuralismul a preluit mai mult indrdznelile speculative
Press, 1985). Aici glsim articole critice, dar qi, prin ricogeu, prezentf,ri
decit munca ribdEtoare gi meticuloas[ a specialistului, cd a tratat cu con-
ori puneri la punct semnificative. Steven Knapp gi Walter Benn Michaels
descenden[5 observafia empiricl Si cI - a$a cum bine noteazd Frangois
Cusset - a instalat intre obiecrul cercetat gi adevf,r medierea stilului gi reprogeazi teoriei cd ar constitui ,,o tentativl de subordonare a interpre-

a scriiturii (in discordan[d absoluti cu Charles Sanders Peirce, care tlrilor textelor particulare unei conceplii a interpretlrii in general"
(op.cit., p. 1l). Cam in acelaqi sens, partizanii unei ,,hermeneutici
spunea ci, -pentru a fi profund, trebuie s[ fii gters").
locale", bricolate dela cazla caz, in functrie de specificul textelor, se
in mod special ar trebui men(ionat ce poststrucfuralismul s-a angajat opun unei ,,hermeneutici generale", deci teoriei, cu pretenfiile ei de
metodologie universali. Pentru Wlad Godzich, care filozofeazd in
cu voluptate in transgresarea frontierelor dintre $tiintele naturii qi qtiin- termeni literari, teoria e ,,o practici a disidenlei gi un ecou al (ip5tului",
aflatd ,,la rispintia dintre striglt gi Sistem". Altii o evocd poetic drept
fele umane, firegte in numele inter- 9i al transdisciplinaritltii, ins[ fdrl ,,perspectivi utopic[", de naturl ,,optice, spatiale gi grafocentricd,
plasat5... la inceputul ori la capltul gindirii". Mai pugin aburoase sint
a [ine cont de exigenlele severe ale expertizei. Aceastd pasiune, uneori
remarcile lui Mitchell, 9i anume c[ ,,polemica antiteoreticd a devenit
prost servitd, a migririi imprudente a conceptelor a fost la originea unui
unul dintre genurile caracteristice ale discursului teoretic", de unde gi
scandal, declanqat cu ocazia unui articol de mare rlsunet al fizicianului aserliunea cd teoria se contureazf, ca ,,un spatiu al discursurilor mai
degrabl decit ca o pozilie in acest spafiu" (F. Cusset, French Theory , La
Alan Sokal. Acesta a trimis, in 1996, unei reviste de bund finutd D6couverte, 2003, pp. 110-117). Ultimul enunt ne readuce in realitatea

academici, un text intitulat bombastic (9i ininteligibil !) .Transgressing zilelor noastre, aproape de sensul operalional pe care-l dau conceptuiui
the Boundaries: Toward a Transformative Hermeneutics of Quantum de teorie in aceastl carte, de ,,disciplini", de ,,cunoagtere" (in sensul
Gravity", plin de erori inadmisibile din punct de vedere gtiin1ific. Ca s[
,,slab" al termenului) care-qi propune, in prim[ urgen@, si clarifice
distragd aten[ia, articolul era insd legitimat printr-un montaj ingenios de nofiunile de bazd, ale literaturii, iar apoi (dacX se simte nevoia) sd-i
citate. Intimidatd de tonul savant gi de rumoarea difuzd a citorva con-
cepte aparlinind unor filozofi la modi, foarte onorali, redaclia a cdzut sistematizeze gi s5-i descrie diversele contextualiziri posibile (empirice,
in capcanX qi a publicat articolul, spre deliciul autorului qi al tuturor
hermeneutice, pragmatice, poststructuraliste, umaniste etc. ).
celor ce demascau, pe drept ori pe nedrept, derapajele de tip eseistic in E aici cazul sI fac o remarcl qocanti. in curricula multor universitlgi

chestiuni ce reclamau o competente savanti. Ulterior, Sokal gi-a motivat europene qi americane nu existi nicio disciplind numiti teorie literard
demersul prin aceea cd a voit si surprindd in flagrant ,,aroganla intelec- (sau a literaturii), deli, bineinleles, teoreticul e implicat gi onorat de
toatl lumea. in multe p5rli prezentra expliciti a teoriei literare e substi-
fuaH a Teoriei, adicl a teoriei literare postmoderne". Tot lui i se dato-
tuitE prin opliunea pentru una sau alta dintre marile perspective moderne
reazf, publicarea, in colaborare cu Jean Bricmont, a unei cdr(i denumite
Impostures intellectuelles (Odile Jacob, I99V), devenitl bestseller mon- de contextualizare a literaturii : structuralismul, fenomenologia, arheti-
dial, care continud dezvlluirea contraadev5rurilor gtiinlifice debitate cu
nongalanf5 de reprezentantii elitei poststructuraliste. Ceea ce insd se pologia, qcolile recepterii, marxismul, noul istorism, psihanaliza etc.
pare cI Sokal n-a inleles e ci gafele regretabile semnalate de el, denotind
ori - cum a procedat Terry Eagleton in cunoscuta sa carte de teorie a
ugurin{a cu care filozofii literatri se pronuntau uneori in chestiuni ce literarurii - printr-o expunere panoramicl a principalelor curente. Mai
reclamd o abordare specializatS. nu eliminl totugi nici importanta, nici

16 PREFATA PREFATA 11

frecvent incd regdsim o utilizare intensivi a teoriei la nivel microtextual, a traducerii, Dupd Babel . Termenul de teorie nu trebuie nici supralicitat,

gi anume in analizele pe text, care se servesc curent de figurile retoricii, nici privit cu team5. El concretizeazd o anumit[ posturi a spiritului

de noliunile poeticii gi, desigur, de comentarii istoricoliterare. critic, izvorit[ din nevoia de a interoga uneltele conceptuale de care ne

La noi, printr-o excepfie, a cirei origine nu e cazul s-o discut acum, servim pentru a vorbi despre literaturd.

teoria literari existl ca disciplin5 curricular[ in facult5lile de frlologie, imi asum, de aceea, formularea sinteticd a lui Antoine Compagnon
din Le ddmon de la thdorie (Seuil, 1998, p. 22): ,,Ydd teoria literaturii
ceea ce e un motiv de satisfaclie. intre atitea caren{e de organizare, ca o atitudine analiticl qi aporeticd, o invdfitur5 scepticf, (criticd), un

management, programS, situalie financiarl etc., care caracterizeazd, punct de vedere metacritic, vizind sd interogheze, si chestioneze presu-

invdfimintul nostru superior, iati cX dispunem gi de un avantaj asupra pozigiile tuturor practicilor critice (in sens larg), un ..Que sais-je 2 " per-
petuu". R.ecunosc Ai cI, uneori, dorin[a de a-l scoate pe profan din starea
altora. Se cuvine sIJ men{inem 9i sd-l consoliddm. sa de inocen$ tinde s-o transforme intr-o qcoald a pedantismului ori a

Revenind acum la alcdtuirea cdrtii de fa15 9i la felul meu de a con- plictiselii. Motivul e la indemind: tocmai problematizarea evidenlelor,
cepe teoria literari, vreau sI adaug la cele deja avansate cd in elaborarea adincirea in abstraclii, asiduitatea in critica criticii favorizeazd chilibu-
gurile argumentative ori folosirea abuzivd a unui jargon, nu o dati incom-
comunic[rilor cuprinse in volumul de fali nu mi-am pus niciodatd
prehensibil. Nu mai vorbesc de tratarea cu mare aroganfd a simlului
probleme de puritate disciplinar5. Am uzat de critic6, istorie literari, comun, care nu meriti totdeauna sd fie victima luptei pentru adevlr.

teorie, dar qi de memorialistici, sociologie literar5, comparatism, dupi Unde mi despart de Compagnon e in evaluarea statutului episte-
rnologic al teoriei literare : cred cI eminentul meu coleg francez ii
cerinfele temei, purtat de logica demonstraliei gi exigen{ele scriiturii.
relativizeazdprea mult specificitatea. Mi se pare astfel ci el are dreptate
'M-am str5duit sI evit tehnicismele ostentative, si nu despic firuI in
cind afirmd: ,,Existi un adevlr al teoriei, care o face seducitoare, insf,
patru, si enunt concis ce trebuie enuntat, riscind chiar un anume acesta nu e tot adevdrul, pentru cI realitatea literaturii nu e pe de-a-ntre-

schematism. De fapt, formatul impus al comunicdrii mi-a infrinat gul teoretizablld" (ibidem, p. 307). Aceastd remarci nu ne autorizeazi

elanurile discursive gi zburddlniciile de condei. insi si punem pe acelagi plan teoria literarl gi literatura, comentariul gi
povestea, exegeza gi textul-obiect. Nu rezultd. defel din fraza citati cd
Jin sd remarc qi c5, asemenea oric5rui practician, fie gi pasager, al n-ar ,,exista diferentri intre un eseu de teorie literard gi o ficliune de
Borges sau o nuvel5 de Henry James..." ori cI ar trebui s[ citim teoria
teoriei literare, cum e cazul meu, sint congtient de natura ei friabild,
ca un roman, conform ,,tehnicii anacronismului deliberat gi al atribulii-
amenin(ati sd cadl in simplificiri reductive sau, mai frecvent incd, si lor eronate" (ibidem, pp. 307-308). De fapt, nu prea inleleg cum qi, in
orice caz, mi se pare masochist s5-[i propui a citi teoria ca un roman.
dea loc la aglutindri tehniciste supdr[toare. in aceastd ultiml privintr5,
E foarte adevlrat ci teoria literard nu e o cunoa$tere care ambifioneazd
mi se pare semnificativi reac[ia iritati a lui George Steiner. O voi cita,
certitudinile gtiinlelor tari, dar nici nu e o simpld explorare dezinhibatl
fiindcd ea imi permite si md delimitez atit de bagatelizareapostmodernl a imaginarului. Ea se situeaz[ intre voin[a de a gti gi plf,cerea de a

a cercetdrii, cit gi de supraincdrcarea ei scientizantd. in captivanta sa construi/ingera fantasme. E, fird indoialS, o $tiint[ ,,slab5", inefabild -
cum spunea G. Cilinescu -, ins[, ca orice ,,gtiin1i", iqi impune rigori
autobiografie, dup[ ce condamnd vehement tentativele de edificare a
r;i restriclii in incercarea de a descoperi rela[ii gi concepte care sd func-
unei teorii a traducerilor, renumitul comparatist conchide cu o generali- trioneze plauzibil nu doar pentru subiect, ci qi pentru Ceilalli (pluralul
variazd in dimensiune gi pondere, potrivit cu condiliile istorice, etnogra-
zare exagerat[: ,,Concepful de teorie - care-l atrage dupi sine - aga
cum gi trebuie - pe cel de experimente gi ristilmdciri cruciale, este... in f-rce, ideologice etc., altfel spus, in raport cu diversitatea ,,comunitililor

mare mdsuri neintemeiat atunci cind il evocl umanigtll" (Errata. O auto-

biografi e, Humanitas, 2008, p. 1 27). insi,,experimentele " gi,,r5sr5lm5-

cirile cruciale" nu intri in instrumentarul umanigtilor; ei gtiu foarte bine

ci in disciplinele lor (inclusiv, desigur, in teoria literari) nu se aplici

criteriul popperian al ,,falsific5rii". De fapt, in perspecriva ,,gindirii

slabe", care opereazi cu observa{ii empirice, exemplificiri, tipologii,

interpretlri, qi in pofida a ceea ce afirmi Steiner insugi, toatd lumea e
de acord ci tocmai el e autorul celei mai bune clrli existente de teorie

18 PREFATA PREEATA 19

interpretative" sau cu ceea ce am numit in alti parte ,,grupurile de rnai nuanfat Si deci rnai verosimil. Problema expusd in comunicarea cu
numdrul 1, in spe[i ,,difuzarea orizontald" a Luminilor (din {ard in 1ard,
referinl5"). Prin urmare, tentalia teoriei este de a estompa subiectivi- intermediatd de influen1e, traduceri, imitalii, rnode etc.) qi ,,difuzarea
tatea qi a servi adev[ru], deqi e limpede cd adev5rul nu poate fi g1sit, iar verticaid" (de la elitele cultivate spre masele populare), m-a preocupat
mult la finele anilor '60 gi inceputul anilor '70, in perioada redactirii
aspira[ia de a fi deplin obiectiv rdmine un ideal intangibil. Originilor romantismului romfrnesc (Minerva, 1972). Dintre contri-
O ultimi remarc5, de caracter confesiv, in incheierea primei p5rli a
bu{iile mele necuprinse in volumul de fa1d, orientate in aceeagi direclie,
prefelei. Aq vrea si mdrturisesc ci, nu o dati, recitindu-mi articolele
rnen[ionez : ,,Concepful de concordanfi in literatura cornparati" (1967),
cuprinse in acest volum, am resimfit tenta[ia imperioas[ de a pune mina l,a,CoCnocnegprteusl udleA"i.nI.fLlu.eCn.t,5"Bqoirdpaeraaudxig,m1e9le70s, apleu"bl(iclaatodriginineAcctoems udnuicaVrIee
pe condei spre a imbundtdti prestatiile de odinioar5. Avem cu totrii
Congris de l'A.1.L.C., Kunst und Wissen-Erich Bieber, Stuttgart, 1975,
senzalia cd sintem mai luminali azi decit eram ieri" Pe drept, pe
nedrept? Greu de tran$at qi nonverificabil. in orice caz, mi s-a pirut ci pp.73I-734, sub titlul ,,Sociologie de l'influence en Litt6rature com-
pe alocuri aq fi putut fi mai clar, ci a$ fi avut posibilitatea de a apela gi
la alte referin[e decit cele utilizate, cI mi-ar fi fost la indemind argu- par6e") - ambele in Regula jocului, Erninescu, 1980, pp. 92-Il8 -,
mente mai convingitoare, ci uneori ar fi trebuit s5-mi organizez tnai
precum gi ,,Problerne der Aufkliirungszeit irn Siidosteuropas", inAuftkirung
bine spaliul limitat care-mi stltea la dispozitrie etc. Mi-am interzis insd wnd l{ationen irn Osten Europas, coord. Ldszl6 Sziklay, Corvina, tr983 (ver-

orice interventie reparatorie. Vreau sI fiu exact inteles : autorul unui siune romAneasc[ in volumul Aproapele Si departele, Cartea Romdneascl,

text deja publicat e oricind indreptSlit sd-l reia, sf,-l prelucreze qi sX-l 1990, pp. 25-54). in fine, annintesc Ai comunicarea prezentatd la cel

transforme, dupl bunul siu plac. Regula mea de joc a fost insd alta : sl de-al V-lea Congres al Luminilor, desfEgurat ia Pisa, in1975, publicatd
sub titlul ,,Polyg6nBse et pluralisrne des I-urnidres", inTransactions of
nu procedez la ajustiri retrospective. M-am striduit, cu sprijinul tineri- the Fif,h nnternational Congress of the Enlightenment,l, Londra, 1980.
lor mei colaboratori, sI n-o incalc. E o varianti riscantd. ,\q dori si fiu
crezut cd-mi dau bine seama de ceea ce ea implic5. Jin sd menfionez cd ipoteza mea despre influen15, ca un caz particular
al analogiei (concordanla) 9i deci ca optiune a receptorului pentru valori
Am ales, dupf, oarecar e ezitdri,J"turlti"ur" tematic[ a materiei volu-
afine, aflate insd pe o treapt5 superioarl de congtientizare gi expresivi-
mului de fa1i, deoarece aceasta permite deplasarea rapidd a cititorului
spre ceea ce-l intereseazl. Sumarul cuprinde opt sectriuni, cu capitole tate, ar trebui retugatE. La nivel sociologic (cind e vorba de ,,mul1imi"),
ea imi pare plauzibild. La nivel individual (cind e vorba de un autor sau
numerotate de la 1 la 23, gi anume: Lumini gi ,,luminisme" (1-3),
Romantism (4-7), Statutul literaturii (8-9), Canonul (10-11), Istorie o operS), lucrurile trebuie nuanlate. Cdci daci cel mai adesea ,,asimi-
iiterard (12-14), Teoria lecturii (15-17), Comparatism (18-19), Srudii
larea selectiv[" are efectiv in vedere ideile sau operele aflate pe aceeagi
culturale (20-23). Dintre toate sectiunile, ultima e cea mai eclecticd,
ceea ce nu-i va surprinde pe cei ce cunosc evantaiul extrem de larg al lungime de undS (sau in aceeagi paradigmi), trebuie admisd posibilitatea
intereselor acestei noi discipline, care in unele locuri tinde sI inlocuiascd
literatura comparati, e drept, mai degrabl prin absorblie decit prin ca in unele cazuri, in mod excep(ional, ea sX func[ioneze in afara

eliminare. oricSrui prealabil comun. Aga cum, potrivit lui Max Black, metafora nu
in sectriunea intitulatd ,,Lumini gi "luminisme"", primele doui comu-
consacri neapdrat o analogie, ci o instituie, influenfa se poate nagte din
niclri, care ar putea fi de altfel reparlrzate 5i secliunii ,,Cornparatism",
sint complementare. Cea dintii (1976) expune, schematic Ai cam abrupt, contactul receptorului cu idei sau cdr1i, care-l contrariazi ori chiar ii
un punct de vedere regisit gi in cea de-a doua (1982), insd mai amplu, contrazic opiniile in mod radical. in acest caz, gocul produs devine

emulativ, iar influentra r[mine, de reguld, ascuns5. Tot ascunse sint gi

sugestiile induse pe cale incongtientd, pe care cercetltorul, chiar echipat

cu cel mai ascutrit instrumentar psihanalitic, nu gtim dacl le descoperd

ori dacd nu, rnai degrabS, le inventeaz5.

20 PREEATA PREFATA zl

O tezd interesantd, de ultiml ord, deocamdatd ignoratl de compara- Comunicdrile cuprinse in secliunea ,,Romantism" se deschid printr-un
capitol (numirul 4) scris la cererea lui Adrian Marino, care pregltea (in
tigti, e cea a ,,intercorporalitilii", preconizat[ de Moshe Idel, in lucrarea
sa Perfecliuni care absorb. Cabala Si interpretare, Polirom, 2004. 1974) un numir din Cahiers roumains d'itudes littdraires pe tema
Intercorporalitatea ar trimite la ,,rela1ia stabilitd cu ajutorul procedeelor
hermeneutice intre doui corpusuri literare diferite din punct de vedere relaliilor literaturii romAne cu literaturile europene. Texnrl reformuleazl
intelectual, care provin din culturi diferite gi sint scrise adesea in limbi
diferite" (p. 273). in aceasti perspectivi, intertextualitatea, conceptul ipoteza explicdrii influenlei ca ,,asimilare selectivi", de care am amintit
deja mai sus, cu aplica(ie, de astl dati, la romantism. Douf, rectificlri
care a integrat in ultimele decenii intreaga problematicd a raporturilor
mi se par necesare : aprecierea cd Pompiliu Eliade gi N.I. Apostolescu
de conexitate gi tangentrd dintre textele literare, trimite la o relalie ar fi considerat romantismul romdnesc drept ,,un articol de import" e
prea tare gi, oricum, inadecvati in cazul celui dintii : \tilizarea terme-
intracorporal5, de tip orizontal, ca la Julia Kristeva, sau de tip vertical,
ca la Harold Bloom, obsedat indeosebi de modul in care un scriitor nului de ,,coincidenli" spre a desemna relativa omologie dintre cultura
absoarbe ori deformeazd.textele unuia sau mai multor autori precedenli. francezd. gi cea romdnd, ca temei al afinitSlilor pe care se sprijini, in
Intercorporalitatea presupune o deconstuc{ie mai puternici a textului ultimd instanfd, influen[a, este, la rindu-i, excesivf,.

originar, intertextualitatea - o deconstruc[ie mai slabi. Comunicirile cu numerele 5 gi 6 au un caracter teoretic limitat.

Comunicarea numirul 2, tinute la Belgrad, in 1982, a prilejuit o dis- O precizare reclaml conceptul de ,,sirbdtoare revolufionar5", care tra-
cufie vie, la care au luat parte ciliva comparatigti eminenli ai momentu- duce literal sintagrna francezd,f€te rivolutionnaire. Ea trimite la festi-

lui, intre altrii Gy.M. Vajda, Roland Mortier, Corrado Rosso. Ea constinrie vitilile organizate in timpul revoluliilor franceze de la 1789 qi 1848, cu
o critic5 a interpretlrii date Luminilor de Ernst Cassirer gi Paul Hazard scopul de a solidariza gi educa masele populare in spiritul valorilor
in termeni de ,,uniformitate" sau ,,echivalen15" (accentuind trdslturile
comune) ori de Roland Mortier gi Yvon B6laval in termeni de ,,diferen1i" libertare gi egalitare, dar gi pentru a le permite o defulare colectivd, de
(subliniind ce e specific in fiecare lar5). Ambele teze rimin unilaterale :
cea dintii e eurocentrici, promovind ipoteza ,,centrului unic", cea de-a tip ludic. in anii '70 ai secolului XX, o serie de tineri istorici francezi,
doua reliefeazi particularitetile locale, insl e amenin[at5 de cdderea in sub influenla migcf,rilor studenle$ti de la 1968, au dat conceptului o

relativism. Concluzia e cd doar combinindu-le putem explica ubicuitatea conotafie stingisti, ingelegindu-l atit ca ,,slrbitoare a revolugiei", cit qi
in sensul de ,,revolu[ie ca sdrbltoare". Aga-zisa ,,sdrb[toare revolu[io-
europeani a Luminilor prin ,,poligenezd" , postulind cI fiecare trard igi nari" de la noi, la 1848, a fost mai degrabi un spectacol tragicomic, o

are felul propriu de a integra acelaqi curent de idei, ce toate variantele ceremonie burlescd gi sfidltoare a arderii Regulamentului Organic, pusi

acestea pe care le denumesc ,,luminisme" au un numitor comun, ftr[ a la cale demonstrativ, in chiar ajunul zdrobirii revolufiei de ogtile turcegti.
fi insd interganjabil e (Enli ghtenment, Illumini smo, Pro sve s c ente, IIus -
Comunicarea num5rul 6 (prezentatd la Odense, Danemarca, 1996)
tracidn etc.).
pune subsidiar in lumind dificultatea aborddrii unei teme romdnegti in
Comunicarea cu num5rul 3 a fost susfinut[ la invitagia lui B6la fafa unui auditoriu striin, complet neinformat gi uneori chiar dezinfor-

Kcipeczy, la Mdtrafiired (Ungaria), in 1978, cuocaziadublului centenar mat despre realit5(ile noastre. O bund parte a timpului afectat trebuie

Voltaire - Rousseau. intrucit utlla Bibliografie a retatriilor literaturii sacrificatd clarificlrii unor probleme de context gi de terminologie

romdne cu literaturile strdine tn periodice rcalizatd de Institutul de (comparind mereu ceea ce s-a petrecut la noi cu referin(e externe acce-
Teorie gi Istorie Literarl ,,G. Cdlinescu" a inceput sf, aparl de-abia in sibile, de acelagi tip). Calificativele de ,,romantism de avangardi" (in
1982, n-am putut-o folosi in evaluarea statisticl a traducerilor efectuate
la noi din operele celor doi mari autori. Ar fi deci posibil ca o verificare inlelesul orientlrii spre viitor, anticipind asupra mainstream-ului de

a cifrelor mele sI releve omisiuni ; dar eventualele adiugiri nu cred sX epocd) gi ,,romantism de ariergard5" (in inlelesul orient5rii spre traditrie,

ducd ia o rnodificare sensibild a ordinii de mirirne. cu multe elemente recesive), ftrI referire la cei doi poefi care le ilustrau,

au avut ecou, pS.rind sugestive gi oportune unor participanti la discutie.

Comunicarea cu numdrul 7 constituie forma remaniati a unui text

suslinut intr-un colocviu organizat la Clu.j, in 1992, din inliativa lui

22 PREFATA PREFATA 23

I-iviu Petrescu. Am profitat de ocazie spre a lua pozilie fali de doul susfin cd receptarea constifuie, de fapt, opera (se inlelege, ca ,,stmcture

ipoteze ingenioase gi tulburitoare asupra naturii romantismului, expuse simbolicd"). Discutarea temei eviti, cu intenfie, coborirea in subtilitdli
in cartea lui M.H. Abrams, Naturalism and Supernaturalism (Norton'
analitice gi recursul la imensa bibliografie acumulati; am mizat, ca gi
1971), Si in cercetarea despre Biedermeier intreprinsd de Virgil Nemoianu
(The Taming af Romanticism, Harvatd University Press, 1984). Totuqi, in alte cazuri de aceeagi facturi, pe claritatea argumentf,rii qi caracterul
tran$ant al formulirilor; experienta de la faga locului mi-a demonstrat
miezul textului ii constituie prezentarea fazelor traversate de curentul cI nu m-am ingelat.

romantic la noi, dupl anii '40 ai secolului al XIX-lea, la care mI Comunicarea numdrul 9 se ocupl de teoria ,,sistemului literar" la
S.J. Schmidt, in compara(ie cu teoriile asupra aceluiaqi subiect, preconi-
oprisem in cercetarea mea din 1972. Dupd cum cititorul va constata,
zate de Itamar Even-Zohar gi, in parte, de Pierre Bourdieu. Subliniez cI
incerc sd motivez existenfa a trei grupdri sau familii de spirite postpa$op-
in anii '80 lucrdrile lui Schmidt au stirnit mare vilvd gi au avut meriful
tiste : a exilaliior pa$opti$ti, a preeminescienilor 9i a autorilor ,,nesta-
de a readuce in atentrie sociologia empiricd a literaturii, printr-o reinnoire
tutari", creatori de paraliteraturi. Lor le urmeazi Erninescu, analizat in
perspectiva, mai pu[in exploratl, a componentelor lui postromantice, radical[ a obiectivelor, dar qi a instrumentarului ei epistemologic qi
metodologic. Bucurindu-se pentru cigiva ani de privilegiul de a conduce
care-l apropie de ceea ce se petrecea contemporan in literaturile occiden-
tale. Pus sub sernnul unui F.S. (post-scripturn)' textul comuniclrii revista Poetics, din Amsterdam, cunoscutf, pentru linuta ei teoretici,
dirijind un institut la Siegen, unde a reugit sf, atrag[ numerogi tineri
reprezintd pentru mine epilogul unei aventuri intelectuale, care m-a talentati, gi publicind intr-un ritm foarte viu, Schmidt a pirut la un
moment dat cd e pe cale sd realizeze o strdpungere decisivd. Nu s-a
acap:,arat mai bine de un deceniu gi jumitate. romknesc,in1972, intimplat aga. De pe la mijlocul anilor '90, voga empirismului construc-
dupd aparilia Oiginilor ronwntismului tivist a inceput sd scadi: un congres de sociologie empiric5, organizat
In adevdr,
de Steven Totosy de Zepetnek la Budapesta, a rlmas frrf, ecou, institutul
rn-am angajat in elaborarea unei mari rnonografii asupra paqoptismului de la Siegen a intimpinat mari greutlfi de finanlare (cei ceJ subvenlio-
pentru care dispuneam deja de un bogat material informativ gi critic,
nau ii pretindeau o orientare practici, in direclia sfudiilor aplicative de
datorite activitltii mele anterioare. L-am sporit insd considerabil in anii
publicitate), colaboratorii s-au risipit gi s-au restructurat profesional, iar
ce au urmat. La un rnoment dat, atras de problematica recept5rii, ajunsf, Schmidt insugi a inceput si fie tot mai pulin prezent in viala gtiinlifici.

pe ordinea de zi apreocupdrilor in Occident, prin lucrdrile lui Umberto In toamna lui 1990 am ayut ocazia sd-l vizitez pe profesorul Schmidt

Eco, Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser 9i ale multor altora, am inceput la Siegen gi sX angajez cu el o lungl dezbatere, in prezenta citorva dintre
sf,-mi schimb treptat aria intereselor. Au contribuit la asta 9i o serie de
principalii sIi colaboratori. Discutria s-a desfdqurat intr-o atmosferi
ratiuni didactice, legate de linerea unui curs optional despre lecturd,
destinat inilial a fundamenta o innoire metodologicf, a analizei pe text, cordial[, dar a fost foarte incins6. Obiecgiile mele la adresa tipului sdu

sufocati pe atunci de un rifual structuralist, care o rupea $i de autor, $i de poststructuralism se regisesc in comunicarea cu numdrul 9. R5spun-
de contextul istoric, qi de diversitatea modalititilor de a intelege o operl
surile savantului german nu m-au conyins. Dar, desigur, gi reciproca e
literarS. M-am hotdrit sd deschid provizoriu o parantezl, aminindu-mi
o vreme proiectul major, ca sd pot realiza intre timp o carte despre adevlrati. in orice caz, notez, pentru cd detaliul sugereazi mai mult decit

lectur5. Cartea a apdrut in 1988, insd a avut, intre alte consecintre, qi pe pare, c[ unul dintre reprogurile pe care mi le-a adresat Schmidt a fost cI
nu acord ,,qtiinlificizirii" literaturii importan[a meritat[, intrucit caut
aceea de a mi indepdrta gi mai rnult de gantierul meu paqoptist. Paranteza formule (imposibile ?) de a aduce mai multi rigoare in studiul literaturii,
pe care am deschis-o n-a mai fost inchisd niciodatd' provizoratul s-a dar care si nu facd abstracfie de specificitatea ei artistic5. (Mengionez
c[ m-am mai ocupat de lucrlrile lui Schmidt gi in articolul ,,La dimen-
transformat intr-un destin.
Cornunicarea numdrul 8, prezentati la Atena, intr-un colocviu inti- sion communautaire de la lecture", prelucrare a unei comunicdri pre-

tulat ,,Identity and Alterity in Literature"' trinut in noiembrie 1998, zentare la Edmonton, in 1995, publicatl in Euresis, w. I-2, 1996).
incearci si simplifice gi sd glseascd o ieqire acceptabild controversei

dintre partizanii tezei ci identitatea operei ii precedi receptarea 9i cei ce

24 PREEATA ennrelA 2s

Comunicarea numirul 10, suslinut[ la Congresul A.I.L.C. de la recomandali a apar(ine canonului occidental, mergind de la Dante la
Leiden (Olanda), din august 1997, sub titlul ,,Le canon et la bataille Beckett gi avindu-l in centru pe Shakespeare. Lista il include pe Freud,

canonique", a stirnit un viu interes, aducindu-mi interpeldri 9i mesaje care ilustreazi in adevir ,,epoca haotici", dar nu a frcut literaturl, gi ii

(dup[ public area Actelor, in 2000). Spre deosebire de mai toate abordS- omite in schimb pe Petrarca, Rabelais, Balzac, Baudelaire, Dostoievski
rile curente ale temei, modul meu de a o infelege nu era individualist qi gi mul(i altii. Spre a compensa cumva aceste omisiuni, in opinia mea, nu

speculativ, ci holistic, bazat, in ultimi instan!f,, pe constatiri empirice doar grave, ci devastatoare, Bloom constituie o listl secundari, cuprin-

testabile. Punctul de plecare al ipotezei propuse dateazd incd din 1981, zind zeci gi zeci de nume, pe care le inghesuie pur enumerativ in Anexe.

cind, la un colocviu linut in Berlinul de Est, am prezentat o comunicare insl acum criteriile se indulcesc, iar concesiile fa(i de compatriotrii

intitulatd ,,Comment arrive-t-on i un consensus en histoire de la litt6ra- americani ai autorului devin indecente (in vreme ce, ca sI dau un singur
ture? ", publicatl in Geschtchte und Funktion der Literaturgeschichts'
exemplu, dintre scriitorii romAni, maghiari 9i bulgari nimeni nu e socotit
s c hre ibung,sitzungsbericht der Akademie der Wissenschaften der D. D. R'' vrednic de a fi men{ionat). in aceasta situalie, cit de serioase sint propu-
Akademie-Verlag, 1982). in acest text schilam, pebaza unor sugestii nerile lui Bloom ? $i cit de reprezentative ? DacI am repeta experien{a
cu al{i critici am ob(ine poate liste canonice mai pu[in personale, dar
ale lui Robert Escarpit din a sa Sociotogie de la littdrature (PUF, 1958)' frrd indoiald tot divergente: unele nume s-ar regdsi, altele ar varia la
cum se ajunge pe cale ,,institulional[", cu concursul principal al gcolii
gi al criticii profesioniste, intr-un rdstimp de una sau doud genera{ii, la nesfirgit. Ca atare, nu e evident cd interogarea unei enciclopedii de auto-
constituirea unui ,,corpus" (termenul de ,,canon" nu era incd omologat
in Europa) de scriitori prefera[i majoritar. Comunicarea de la Leiden nu ritate ar fi in mdsurl sI ne ofere un reper mai ,,obiectiv" ? Evident ci da,
ftcea decit sd aprofundeze gi si rafineze acest model : inlocuia termenul
de vreme ce la alcdtuirea ei conlucreazl. - aga cum arlt pe larg in comu-
de ,,corpus" prin cel de ,,canon", descria amf,nunlit mecanismul selec- nicare - specialigti de prima min5, obliga{i si lin5 seama de opiniile
liei (stdruind asupra conjuncliei a trei factori : o alegere a expertilor, un
joc de probabilititi, un plebiscit pe termen lung), lua in disculie criteriile existente, in toatl diversitatea lor, ca qi, indeosebi, de consemndrile
selecliei (indicind natura lor conflictuali, tot mai acerbd pe mdsuri ce
anterioare gi concurente din diclionare, curricula qi manuale gcolare.
coborim la baza piramidei, unde se confrunt[ autorii contemporani Aflu din excelenta carte a fostei mele doctorande, Cosana Nicolae,
dornici de notorietate), in fine, demonstra ci rezultatul bitdliei canonice
e consemnat pentru fiecare moment istoric in enciclopediile ori dicEio- Canon, canonic (Univers Enciclopedic,2006), cd Frank Kermode, care
narele de autoritate (unde spa{iul acordat ilustreazd importan(a relativi
nu e oricine printre criticii anglo-saxoni, considerl ci, in formarea
a scriitorilor, unii fatrd de altrii).
Care e importanla acestui ansamblu statistic ierarhizat de preferinle ? canonului, ,,interpretarea nu se peEece ca o acfiune solitarl qi solipsisti,

La urma urmei, fiecare critic, inclusiv autorul acestor rinduri, igi are intr-un vacuum social... Responsabilitatea pentru formarea gi perpetua-
canonul propriu, degi nu totdeauna explicitat. E 9i normal. Ca om liber
rea canonului literar revine exclusiv instituliilor academice, nu indivi-
intr-o societate democraticf,, oricine - 9i cu atit mai mult expertul - are zilor, indiferent de competenlele pe care le-ar avea" (p. 111). imi pare

dreprul la propriile sale gusturi gi opinii. Experienfa arati insi cd nicio bine cI gi criticul englez devalorizeazi rolul indivizilor, scofindu-l in
listl canonicl nu coincide sau se intimplf, extrem de rar si coincidd cu
relief pe cel al gcolii gi al universitS(ii (aceasti caufiune strdind va face
o alta. De-aci intrebarea profanului, nu neapf,rat ,,turmentat" : ,,eu cu
cine votez ? ". Si ludm un exemplu celebru : nu de mult, Harold Bloom poate ca teoria mea sI parl mai pu{in ereticd !). Totuqi ceea ce spune
Kermode nu e incl suficient, de vreme ce el omite contribu{ia criticii
a propus intr-o carte care a fEcut vilvd (The Western Canon- The Books
and School of the Ages, Riverhead, New York, 1994) 2l de mari autori jurnalistice de intimpinare, aportul liderilor de opinie, al publicit5lii,
dar gi al maselor de cititori, care intervin anonim, dar eficient, prin
fortra multiplicatl a num5rului. $i inci ceva. Kermode insisti pe faprul
cd operele marilor clasici se preteazd mereu interpretirilor, cI girul lor
nu se incheie practic niciodati, intrucit ele se bucur[ de privilegiul

,,ilimitirii simbolice". Cosana Nicolae ii reprogeazi indreptitrit cI ,,nu

26 PREEATA pnrEeTA 27

oferi o explicalie pentru motivatiile istorice, economice, sociale ce execrabil difuzati, suscitind o foarte redusS aten[ie din partea criticii,
ajuti la producerea schimbirilor interpretative" (p. 114). O asemenea aceasti lucrare a rdmas necunoscutx chiar gi rnultor specialiqti. Acelaqi

explicalie e desigur de naturd speculativ[ 9i nu e ugor de dat. Avantajul obiectiv, de a trata istoria literaturii ca gen, admilind ci ea conjugl,
porigi.l mele este ci ea rf,mine valabil[ chiar daci nu putem cuantifica
deopotrivi, activit5{i critice gi istoriografice, ambele indispensabile,
iolul jucat de fiecare factor motiva[ional. Ceea ce ne intereseazd e doar
ca Uatilia pentru intrarea in canon ori escaladarea de locuri in ierarhie dar incompatibile, impunind ca atare solulia eclectici a ,,asocierii,', nu

se di intre agenfi cu cele mai diferite motiva{ii (estetice, desigur' dar gi a ,,elimindrii" vreunui constituent Si nici a ,,fuziunii", l-am susfinut
politice, economice, culturale etc.), iar rezultarul luptei depinde, precum intr-o comunicare prezentatd la Congresul A.I.L.C. de la New york,
din 1982, ap5rutd in Froceedings of the Xth Congress of the I.C.L.A.,
cotatiile la bursd, de jocul imprevizibil al pielei.
comunicarea numdrul 11 este un comentariu pe marginea unei coord. Douwe W. Fokkema, Peter Lang, New York, 1985.
anchete a Observatorului cultural, intreprinsd chiar in primele zile ale
noului mileniu (w. 45-46,3-15 ianuarie 2001) printre criticii 9i recen- Reproduc acum citeva propozi[ii din Conceptul de istorie literard.. .
10 romane ale secolului XX"
zenlii profesionigti, asupra celor mai bune care vor contribui, sper, la a pune in luminl pozitria mea, egal deplrtati
preiatina publicarea rdspunsurilor primite, Ion Bogdan Lefter, ciruia ii atit de traditrionalismul rutinier, cit Si de radicalitatea postrnodernistd:

revine 'meritul acestei iniliative deosebit de prefioase, scria: ,,Am ,,Metoda nu e "piatri filozofald", capabild sI serveascd oriunde gi
urmf,rit din start - nu ne ascundem dup[ deget - o mizl mare: a$a,
jurnalistic, improvizat, superficial, scrutinul pe care l-am organizat a oricum; eficienfa ei depinde de tactul qi abilitatea ceiui ce o folosegte,

vrut s5 pun[ pe masf, o imagine deopotrivd a ..romanului romanesc al in cazul cel rnai bun, ea clarificl doar o laturi a operei literare, poliedru
secolului XX" $i a mentalit[lilor culturale care modeleazi aceasti rnultiplicat la infinit, in func[ie de privirea care-l traverseazf,. E foarte
imagine in acest moment istoric, la inceputul secolului XXI". Articolui probabil cd in anii ce vin cunoa$terea $tiintificd a literaturii va progresa,
meu analizeazd modalit5tile gi rezultatele anchetei, pe care, in pofida cd cercetarea va dobindi tot mai multl precizie 9i finele. Dar nicio
tehnicS, oricit de rafinat5, nu va izbuti vreodatl si epuizeze valen{ele
unor erori de procedurd, o socotesc simptomaticd pentru marile schim- textului, si inlocuiascl relalia calitativl gi existen{iali dintre operi gi
bdri canonice declanqate de r[sturnarea comunismului 9i primul deceniu cititor. E, de aceea, nevoie sI asociem ,,deschiderea" cu spiritul critic,
receptivitatea faE[ de ideile noi cu permanenta lor punere in discu{ie.
al tranziliei. Ea mi-a permis si-mi verific, in acelaqi timp, qi supozitriile
Numai astfel putern spera intr-o dialectizare efectivl a disciplinei, depl-
teoretice enuntate in comunicarea anterioard. Nu pot sublinia indeajuns gind contradicgia dintre specializare qi universalitate, dintre sincronie gi
cit de util ar fi ca ancheta din pragul lui 2001 s[ fie completatd cit de
diacronie, dintre studiul contextului socioistoric ai studiul structurilor
curind printr-o nouS investigafie, amelioratd sub raport organizatoric ai
metodoiogic, care sd aducd la zi barometrul evalulrilor romanul'i liuntrice, dintre istorie Ei criticS" (op.cit., p. 111).

romdnesc. Comunicarea numdrul 13, prezentati la Congresul A.I.L.C. (Edmon-
cornunicarea num5rul 12 a izvorit din preocuparea vie la finele ton, Canada, 1994), completeazi cele spuse in comunicarea anterioarl.
anilor '60 fatl de asaltul ,,scientigtilor" in favoarea introducerii noilor in prima parte a textului, mi ocup, deEimarginal, de impactul pielei de
metode, de tip cantitativ ori formalizat, in abordarea istoriei literare.
Tentativa de a apira identitatea dubld a acesteia, de ,,9tiin15" (intr-un carte asupra scrierii istoriei literare, o mare problem[, inci foarte pulin
9i de ',artf," a valorizirii qi motivdrii
sens ,,slab" al termenului), dar numeroase exemplificdri, intr-o carte exploratd la noi. indeosebi insd obiectul principal al textului il constituie
critice, am ficut-o pe larg gi cu o analizd a citorva istorii ale literaturii qi antologii apdrute recent (e
apSruti in 1978, cu un destin nenorocos '. conceptul de istorie literard vorba de 1994!) in Statele Unite, Franla gi Germania, spre a rlspunde
tn cultura romdneascd (Editura Eminescu). Tipirit[ intr-un tiraj mic ai intreblrii : curn poate fi innoiti viziunea asupra conceperii qi prezentirii

unor manuale contemporane de istorie literarl ori unor antologii ? in
locul unei dezbateri de principii, varianta de rdspuns pe care am ales-o

e de a pune sub ochii cititorului exemple eoncrete edificatoare, permilind

{

I

t'

I

28 PREEATA PREFATA 29

s5 se vadi cum procede az6 efectiv divergi autori contemporani. ca gi la exprim cu claritate teza cd actul lecfurii nu poate fi explicat mulgumitor
Edmonton, mf, voi abgine sd trag o concluzie: fiecare va aprecia singur
nici prin studiul semiotic al lectorului virtual, nici prin sfudiul sociologic
pe ce drum se poate merge gi pind unde.
al lectorului empiric, ci doar prin colaborarea lor. Necesitatea de a
comunicarea numdrul 14 consemneaz[ rf,spunsurile la o anchetl
internalionali lansatd in 1993 de revista maghiari Neohelicon, :unil impleti demersul semiotic, care face din cititor un rol al textului, cu cel

dintre cele mai reputate periodice comparatiste pe plan mondial, despre sociologic, care face din text o unealtl a cititorului, e tocmai ce am
literare actuale. Faptul cf, aceleagi intrebiri incercat si pun in aplicare in Introducere tn teoria lecturii.
rostul $i perspectivele istoriei
2008 si insemne oare ci se perpetueaz[ Comunicarea numdrul 16, pregltitl pentru un colocviu la care n-am
ingrijorate pot fi repetate in mai luat parte, o completeazi pe cea anterioar5; ea se ocupl de
o traverseaz5 cam de prin insuficienlele gi limitele studiilor despre lectorul ,,virtual" (,,implicit"
"anniii p, irtotiu literari gi comparatismul dau dovadi de vitalitate, ori ,,model"), dar gi de dificultS[ile intimpinate de cercetirile intreprinse
'60 asupra lectorului ,,real". Prima direclie e ilustratl prin discutarea unor
"iunct"oace, ori ci cele doui discipline aspecte vulnerabile reperate la Wolfgang Iser, M. Riffaterre qi Hans

aflindu-se pe drumul cel bun al interogf,rilor de sine, al disputelor de Robert Jauss, cea de-a doua constate exiguitatea rezultatelor obtrinute de

legitimare qi al ambifiei de a se adapta unei evolulii accelerate, care sociologia literaturii, in pofida avalangei de statistici gi misurdtori
bulverseaz5 felul nostru de a gindi lumea ? optimismul meu moderat
efecfuate. in concluzie, mI pronunfam impotriva abandon[rii lectorului
polemizsazdcu viziunile apocaliptice ale unor colegi, speriali mereu de
,,virtual", degi aveam impresia ci pe acest teren cercetarea ,,pare si-gi
alte primejdii, reale sau imaginare. Acum - asa cum qtie toati lumea - fi epuizat resursele teoretice". Cu toate cX ftri mari iluzii, imi puneam
in schimb speranta in abordarea sistematicf, a lectorului ,,real", cum
pe post de Dracula candideazS sfudiile culturale, care par a progresa reclamau pe atunci Elrud Ibsch 9i alfi empiriqti, deoarece oferi ,,piste
exploratorii relevante" qi ,,o mare abundenli de material". Angajin-
rapid gi a manifesta puternice tendin[e expansioniste' du-m5 in redactarea Introducerii in teoria lecturii am putut confirma
comunicirile 15 qi 16 dateaz|ambele de la inceputul anilor '80, din
practic ceea ce sustinusem in comunicarea numdrul 13 : necesitatea
perioada prepardrii Introducerii tn teoria lecturii (Minerva, 1988).
conlucririi unei perspective semiotice cu o perspectivd sociologicd,
irimul text, avind pentru mine un caracter programatic, a fost prezentat
la colocviul din Montr6al (18-20 august 1982) dedicat problemelor insd a unei sociologii ce nu se limiteazl la statistici qi la sistematiziri
reinnoirii istoriei literare, care a reunit, la invitalia fbcutd personal de
Eva Kushner, un grup reprezentativ de comparatigti 9i teoreticieni din categoriale, ci, pe urmele lui Alain Touraine, studiazi predilect interac-
intreaga lume, printre care H.H. Remak, Haskell Block, claudio Guill6n,
liunea individului cu ambientul social, cititorul real nefiind un subiect
Gy.M. Vajda, M. Angenot, R- Mortier, Maria Seixo, Manfred Naumann, pasiv, ci un ,,actor" care ,,voteazi" prin cumplrarea clrtii care-l intere-
Vi. Kryzsinski, M. Szegedy-MaszSk' Thmara Balachova, M'J' Valdes, seazd gi comentarea ori evaluarea ei.

H.G. Ruprecht, Fridrun Rinner, Jose Lambert, Timothy Reiss, Dragan Comunicarea numirul 17 a fost prezenmti la Paris, in2O02, intr-un
Nedeljkwii g.a. Notez, pentru a da o idee asupra condiliilor vremii,
colocviu organizat la Sorbona de Jean Bessidre pe tema conceptului de
inainte de ciderea Zidului Berlinului 9i implozia imperiului sovietic, cd
gazdele canadiene au acoperit cosfurile deplasdrii gi intrelinerii tuturor reflexivitate in cercetarea literari. in mare parte, textul reprezenta o

reprezentantilor lSrilor socialiste (de la noi, in afar[ de subsemnatul, a schi15 a unui capitol din cartea mea Interpretare Si ra1ionalitate (Pohrorn,
mai fost invitat Alexandru Dutu). Constatind la fala locului cd toate 2006), aflati pe afunci intr-o fazd avansatd de elaborare. Miza comuni-

comuniclrile prezentate aveau, pentru a facilita disculiile 9i a le focaliza clrii constd in tentativa de a rezolva vechiul litigiu dintre intenfionalism
pe esen(ial, caracterul unei position paper, mi-am refbcut textul pregetit
gi antiintenlionalism, fEri a recurge la alinierea exclusivisti la una sau
acasi, tiindu-l f5r[ mil[, spre a-l face compatibil cu timpul acordat expu-
alta din cele doui pozitrii. Depistarea unei asemenea situiri unilaterale
nerii; am renuntat astfel la balastul subsolurilor incf,rcate ori al dezvol-
tarilor sfufoase. Arn avut sentimenfu.l intim cl am reuqit ce1 putrin si-mi in articolul lui Paisley Livingston, ,,Intentionalism in Aesthetics", ap5rut

lr

I

PREFATA PREFATA 31

in New Literary History (nr. 4, 1998), constituie pretextul unei disculii fr[mintare gi clutare de sine, nu e defel simplu. Alternativa la indeminl
polemice, care-gi propune si giseascd o solu[ie acceptabild problemei,
este riscant5: sd iei prea multl altitudine fagl de subiect inseamnf, sd te
luind in considerare ce au valabil ambele teze aflale in confruntare. Con-
cluzia poate pf,rea surprinzdtoare: fiecare dintre noi recurge spontan, refugiezi in generalitf,li insipide, dar si te fii aproape qi sd intri vitejegte
intr-o conversa[ie sau cind citeqte un text referenlial, la prezumlii asupra in detalii inseamni sd plictiseqti 9i sd fii tras de mineci pentru a incheia,
degi n-ai apucat nici micar si treci de preliminarii. Silit de imprejuriri,
intentriei interlocutorului ori autorului, fiindcd doar astfel ajunge sX
aproximeze cu mare probabilitate sensul veritabil a ceea ce i se trans- am rezolvat dilema, vorbind de patru teme, nelegate intre ele, dar avind

mite ; in schimb, cind are a face cu mari construclii simbolice romane$ti fiecare o importan[d majorl in evolu[ia de cinci decenii a disciplinei. Ca
ori dramatice sau cu opere literare de tip experimental ori avangardist,
unul care am parcurs aceasti neverosimil5 distantr5, mai intii ca pasager
igi exercitd apetitul interpretativ qi resursele imaginarului firi a-gi mai
pe bastimentul comparatist, apoi ca ofi1er de bord cu anumite responsa-
bate capul sd descopere (de fapt, sf, ghiceascd) intenliile autorului.
Comunicarea num5rul 18 a fost prezentati intr-un important colocviu bilititi, am adoptat tonul cozeriei gi genul autobiografic, in ideea ci

finut la Beijing, intre 9 qi 11 octombrie tr995, marcind simbolic cea rnai problemele de teorie trecute prin filtrul trf,irii personale se scuturi de
largl deschidere a colabordrii cu repezentanlii Chinei Si ai altor tdri pulbere eruditl qi devin comestibile. in felul acesta, nu tocmai satis-

asiatice in migcarea comparatisti internalionald. Textul distinge intre ftc5tor fatr5 de Istoria cu majusculS, dar - cum am avut impresia -
,,relativizare'" - cornponentd a spiritului critic, modalitate beneficd de a
agreabil pentru auditori, m-am achitat de sarcina primitS. Am trecut
tempera dogmatismele gi increderea arogantf, in sine - 9i ,,relativism" -
astfel in revisti problema statutului literaturii comparate, la nivelul
ideologie a neglrii universalelor (in gtiintre, arte, reguli morale etc.), a
anilor '50-'60, modelat atunci de conflictul dintre gcoala francezi gi
posfulSrii cf, orice aserfiune poate fi justificati, a exacerblrii tufuror
particularisrnelor, inclusiv a specificului natrional. Relativizarea (ori qcoala american5. Un al doilea moment caracteristic mi-a plrut a fi

,,relativismul cultural" in ingelesul pe care i-l dd Douwe Fokkema) ofer[ emergenta teoriilor receptlrii Ei accentul pe lecturf,, sub aspect fenome-
perspective ample 9i imbogilitoare comparatismului, in vreme ce relati- nologic, sociologic gi hermeneutic. lntr-un al treilea moment al confe-
vismul afirmd caracterul construit $i retoric al oric[rei realitili feno-
rnenale, lingvistice sau psihologice, acfioneazi in spiritul izolSrii gi se rinlei, am atacat problema reuniunilor comparatiste, pe exemplul unuia
aliaz[ adesea natrionalismului extremist. Pentru combaterea relativis- din cele mai reuqite congrese de pinl acum, cel de la Edmonton, din
mului gi promovarea cooperlrii internalionale e adus in lumini rolul
1994. in fine, discutind raportul american asupra stirii de lucruri in
proeminent al dialogului (cu trimitere la Gadamer qi la Habermas) li migcarea comparatisti, prezentat de Charles Bernheimer in 1993, am
evocat provocarea reprezentati de studiile culturale gi, in genere, de
subliniati valoarea inestimabil[ a muncii traducdtorilor. Argumentele
nu sint noi, insi nuantarea lor qi includerea pe agendd aveau in vedere sclderea interesului pentru literaturl 9i umanitSli.
destinderea atmosferei qi netezirea unor asperititi (avindu-gi originea in
Comunicarea num5rul 20 deschide o sec(iune denumiti ,,Studii
vechi complexe) in comunicarea cu gazdele.
Cornunicarea numdrul 19 reprezintl conferinla inaugurald a coloc- culturale". Vreau sd subliniez cd. uzez de aceastl sintagm[ ca de un
termen-umbreld, comod prin eclectismul tematic Ai metodologic pe
viului asupra tendinlelor actuale ale literaturii comparate in Sud-Estul careJ implicS, spre a grupa patru comuniciri disparate: una despre
Europei (Atena, 2001). Foarte pretenfioasa temi pe care mi-a solicitat-o,
avatarele mitului, mereu detronat de spiritul critic Ai mereu resurgent,
cu cordialitatea ei obignuit[, excelenta mea colegd, dna Anna Thbaki,
organizatoarea colocviului, mi-a dat mult de furcd. Sd expui in jumitate datoriti resorturilor iralionale ale spiritului nostru; a doua (care ar fi
de ceas o jumitate de veac de istorie a unei discipline, mereu in pufut fi clasificatd qi la secliunea ,,Comparatism") urmlrind evolulia
unui motiv, in spe[5 al ,,tdrii Coccagna"; a treia, despre viziunea lui
Northrop Frye asupra modernitltii ; a patra, polemizind cu Stanley Fish
pe problema relativismului. Jin sd precizez, spre a nu fi gregit intreles,

cd termenul de studii culturale are pentru mine un caracter pur contingent,

fbri legdturl cu tradigia gcolii britanice de la Birmingham (Raymond

32 PREFATA PREEATA 53

Williams, Stuart Hall, Richard Hoggarth etc.), influenlat5 puternic de ca s5-i amuze gi si le procure satisfactii compensatorii. Deosebindu-se
marxism, ori cu modul american de a-l inlelege, ca un cimp interdis-
de cllitorii temerari, a clror listi o dI Corin Braga in savanta gi
ciplinar, transdisciplinar gi uneori contradisciplinar, de o deconcertantd
desfEtitoarea sa carte, Le paradis interdit au Moyen Age, gata sI infrunte
extensiune (de la studiul practicilor artistice, literare gi paraiiterare la
toate primejdiile drumului dincolo de marginile cunoscute ale lumii,
etnografia vielii cotidiene, de la cultura de masi gi underground la
spre paradisul terestru, pelerinajul in Coccagna e pur imaginar. S-ar
manifestdrile multiculturaliste, de la teoriile gi practicile postcoloniale
putea obiecta ci, pind la urm[, tot fic(iunea guverneazd 9i voiajele
ia studiul impactului globalizdrii in gindire qi comportamente etc. ;
detalii in volumul de 788 pagini, Cultural Studies, coordonat de paradisiace. Cu toate astea, fanii Coccagnei au ceva in plus : ludicul. Ei

tr-awrence Grossberg, Cary Nelson, Paula Treichler, Routledge, New se apropie de ,,carnavalescul" lui Bahtin, fiindcl alcltuiesc o comunitate

York-Londra, 1992). care gtie sI ridi Siuzeazd de ris in scop terapeutic. E clar o lume pentru
in mod special, comunicarea num5rul 20, expusd intr-un colocviu
care religia devine ritual, adicd formalism, iar miracolul iqi pierde aura.
{inut in 2003, la Salonic, nu departe de munfii Olimpului, reqedinfa
inftguratd in nori diafani a zellor nemuritori, se ocupl de o teml Comunicarea num5.rul 22 a fost susfinutX la colocviul comemorativ

gingag[, greu de elucidat (presupunind ci ar fi elucidabilX ! ): raportul dedicat marelui critic canadian Northrop Frye, organizat la Universitatea
dintre demitizare - opera[ie lucid5, impusd de consecven[a exerciliului
ra[ional - gi remitizare - reinvestire imaginard, de care nu ne putem Victoria, din Toronto, in octombrie 1992, gi publicatl in volumul The
Legacy of Northrop Frye, coord. Alvin A. Lee gi Robert D. Denham
lipsi, cum nu ne putem lipsi de fascinatria muzicii ori de incintlrile
poeziei. Opera lui Gilbert Durand e in aceste circumstan[e mai mult o (University ofToronto Press, 1994), care a selectat 33 de texte din cele

ocazie de a amorsa disculia decit un obiect de interes autonom. Comu- 50 prezentate. Alegind sd vorbesc despre The Modern Century Q967),
nicarea detaliazd citeva perplexitili gi interogalii, mai degrabl decit sd
am in[eles si-l omagiez nu pe creatorul criticii arhetipale, pe autorul
formuleze concluzii ferme. De fapt, contrastul dintre dorinta de a ,A.natomiei criticii, una dintre cele mai captivante gi emulative capodo-
cunoa$te intregul adevdr, oricit ar fi de crud, gi speranfa intr-o provi- pere ale teoriei literare a secolului XX, ci pe cdrfurarul incisiv gi
denli bineflcitoare (pe care totusi o gtim la lucru in basme gi numai
sceptic, care a portretizat epoca noastrd firl iluzii gi menajamente. Frye
acolo) se afl[ in chiar miezul fierbinte al trlirii noastre cotidiene.
a fost o rninte strllucitS, un spirit mereu original gi proaspdt in obser-
Comunicarea numirul 21 a fost prezentatd la colocviul desfigurat la valiile sale. Cum a spus odatd T.S. Eliot, era cineva care nu gi-a risipit
Cluj, in septembrie 2005, sub titlul ,,Les imaginaires europdens", qi
inlelepciunea in cunoagtere 5i nu gi-a risipit cunoa$terea in inlormatrie.
publicati in Caietele Echinox, vol. 10, coord. Corin Braga, Dacia,
trar in pofida unui pesimism fIr[ leac, n-a renuntat niciodatl la idealul
2006, pp.352-357. Vorbind de fara fantezistd a Coccagnei am impresia
cd n-am subliniat suficient in rapida mea prezentare un lucru esen{ial: unei ,,vie1i omenegti genuine", deqi nu-l credea realizabil.

faprul ci in toate ilustrdrile motivului apare o anumitf, distanfare ironicd Comunicarea numirul 23 a fost ginuti la colocviul organizat de
a autorului ori povestitorului anonim fa15 de obiectul descris. Niciunul
klanfred Schmeling la Universitatea din Saarbriicken, in iunie 1998, pe
dintre cei ce deapdnd legenda tirii in care te poti infrupta din belqug,
tema ,,I-iteratur im Zeitalter der Globalisierung", $i a apdrut in volumul
cici pe riuri curge vinul, gardurile sint ftcute din caltabogi, iar dealurile cu acelagi titlu. Pariul textului consta in a opune, sub o formi extrem de

din parmezan g.a.m.d., nu crede in existenla aievea a acestui linut condensat5, contraargumente convingltoare tezelor de suslinere bdte-
mirific. Povestitorii glumesc, se complac in simulacru, fac tot timpul
ioasd a relativismului, enunfate de Stanley Fish intr-un articol sofistic,
cititorului cu ochiul, se seryesc de stereotipuri gastronomice, nu ca
si-gi incurajeze cititorii sd porneascl la drum in ciutarea Coccagnei, ci dar sclipitor, ca tot ce a iegit de sub condeiul s5u. Ceea ce am dezvoltat
rnai tirziu in multe pagini din Interpretare Si rayionalitate se gisegte
aici, intr-o versiune nucleari. Dacd pariul l-am cigtigat ori nu, sint insl

desigur cel din urml indrituit sI se pronunte.

34 PREFATA Lumini $1 ,,iuminisme"

)k

in incheierea c5r(ii de fatd, a$ vrea si mul(umesc celor care au
contribuit, in mod nemijlocit, la realizarea ei. imi exprim, in primul

rind, gratitudinea pentru Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom,
care a vegheat cu discrelie, eficiengd gi prietenie, ca totdeauna, la trans-
formarea unui proiect evanescent intr-o realitate palpabilS. Fe Adrian

$erban, redactorul cirlii, 1in s[-l incredin(ez de intregul meu respect

pentru munca sa de inaltl calificare profesionali, ca qi pentru chipurl in
care a gtiut sd ridice colaborarea noastri vremelnici la nivelul unui veri-
tabil dialog intelectual. Tinerilor mei prieteni, Alin Croitoru 9i Magda

RXdutS, ie mullumesc pentru ci m-au ajutat sd recuperez originatrul

unor texte pierdute, indeosebi pentru zelul, priceperea gi devotamentutr
cu care s-au angajat in traducerea a 19 dintre comuniclrile strinse in
volum,' activitate ce s-a dovedit mai laborioasi gi mai dificilS decit
p5ruse la prima vedere.

Faul Cornea

intre ,,Lumini" gi ,,luminisme"
sau despre difuzarea orizontald gi verticald

a Luminilor

Cele doui aspecte ale rlspindirii Luminilor de care mi voi ocupa

aici (din picate, foarte schematic) sint inegal elaborate. Difuzarea ori-
zontald (dintr-o trar[ in alta) e un domeniu privilegiat al comparatisticii,
care nu inceteazi si tot investigheze ,,influen[ele", ,,sursele" qi ceea ce

francezii numesc fortune, tradus imperfect prin ,,succese" ; difuzarea

pe verticali (dinspre pdturile intelectuale spre mase) constituie, dimpo-

trivi, un domeniu neglijat in cercetare. Primul ne plaseazf, (sau cel

pulin aga ne dd impresia) intr-o zond familiard, celIlalt, intr-un teritoriu
pu[in explorat gi, pe deasupra, pare-se greu accesibil. Un examen critic,
fie gi sumar, nu e insd mai pu[in util intr-un caz decit in celllalt.

Mul[i comparatigti contemporani considerd, ca in vremea lui Van
Tieghem, cd rlspindirea ,,orizontali" se afli la originea universalitilii
Luminilor. Caracterul unitar al secolului al XV[I-lea, viziunea conver-
genti despre om, natur[ gi societate - reg[sitd cam in aceeagi forml de

la un caplt la altul al Europei - se explicd, dupd ei, prin transferul de
,,modele culturale" (idei, cirti, moravuri etc.). Avind ca punct de

plecare Anglia primului sfert al veacului al XV[I-lea, acest transfer
s-ar fi orientat de la Vest spre Est qi de la Nord spre Sud. Odatd cu
traversarea Canalului Minecii, Luminile s-au imbog5lit qi aprofundat
considerabil in Fran(a, iar de-aici s-au extins pini in cele mai indepirtate

colguri ale continentului european, dupd modelul propag5rii undelor :
in cercuri tot mai largi, dar cu o intensitate din ce in ce mai slabd.

38 LUMINI SI -LUMINISME" INTRE "LUMINI" $I "LUMINISME"... 39

Aceasti explicalie, indatoratd mai mult decit se admite lui Gabriel ideologie naivi, incl pu{in capabili de conceptualizare, uneori contra-
Thrde, se dovedegte pe cit de frecventS, pe atit de vulnerabil[; ea
ipostaziazl. aparen[ele (transforrnind succesiunile in relagii cauzale) 9i dictorie, imprumutind adesea traditiei umaniste ori celei religioase, dar
reduce in mod excesiv complexul mecanism al influen{elor (in special
prin ocultarea rolului decisiv al factorilor receptlrii). Fdri a intra in care, condilionati de logica unei sirualii aseminltoare tipologic cu cea

detaliul unei argumentdri pe care am dezvoltat-o in altl parte, mA din Vest, se orienteazd spontan intr-un sens incipient burghez.
limitez a reaminti cI orice act de influentl implic[, in principiu, doud
Rlspuns imediat al unui mediu sensibilizat de agravarea crizei feuda-
momente (inseparabile in practic5) : opliunea gi refracyia. Din totalitatea
lismului, aceastl ideologie trebuie s[ rezolve probleme noi gi sI stabi-
,,modelelor" cu care se confrunt5, receptorul il ,,alege" (cel mai adesea
leascd alte prioritSli culturale. Ea se deschide ,,modelelor" Apusului in
spontan, firI premeditare) pe cel care-i convine, prin lizibilitate 9i misura in care acestea pot s-o ajute s[ se autodefineascd, sd-gi concep-

concordanfd cu propriile sale nevoi. Odat5 ales, modelul e ,,devorat", lnnl:zcze aspiraliile intr-o formulare ,,tehnici" adecvat[. Rezulti de aici
adicd integrat in personalitatea receptorului printr-un proces de defor-
ci, departe de a fi o consecintrd a exportului Luminiior occidentale,
mare gi reconstituire, citeodatd atit de radical, incit din modelul inilial
nu mai rimine nicio urml independentS. ,,Leul e compus din mieii pe ,,luminismele" din Rdsdrit existau deja (degi doar ca disponibilit5fi, ori
care i-a mincat", spunea amuzant Paul Val6ry. Putem agadar defini eboge), incl inainte ca primele s5-qi poati exercita infiuenfa. ,,Luminis-
influenla ca'pe o ,,adaptare selectivS", guvernatd de un subtil joc al mele" au descoperit, agadar, Luminile, operind un soi de ,,aclimatizare"
afinitSlilor; ori, dacl vrem si-i accenfuem esenta (qi nu mecanismul), a gindirii filozofice prin adaptare selectiv5.
ca pe o asimilare de valori consubstan(iale, aflate insi la un nivel mai
Totuqi, deqi la baza alegerii ,,modelelor" culturale de citre Est stau
inalt de explicitare, coerenli qi expresivitate. similitudinile de proces istoric (tranzitria spre capitalism), e foarte

Sd aplicim aceastd ipotezd Luminilor. Din punct de vedere teoretic, important sI nu subestimim diferenlele fatr[ de ideologia apuseani. Mai

pentru ca gindirea filozoficl a Luminilor sd fie receptat[ in 1irile intii, nivelul de dezvoltare. Criza sistemului feudal e abia la inceput in
Sud-Estului european, era necesari o ,,preparare a terenului", altfel Rislritul Europei, pe cind in Apus ea ajunsese deja tra maturitate :

spus era indispensabil ca ,,emi15torul" gi ,,receptorul" sd se afle pe o Revolufia francezd. restructureazl aici societatea in func{ie de interesele

,,lungime de undd" ideologic[ apropiatS. Firi aceastf, bazl comun5, burgheziei. in Sud-Estul european, burghezia e slabd, iar oragele -

dialogul ar fi fost de neconceput, iar contactele culturale gi-ar fi pierdut putin dezvoltate; asuprirea na{ionalX gi absolutismul impiedicd libera
orice eficacitate. Istoria ne arate ci, in toati prima jumdtate a secolului manifestare a ideilor; cultura, inc[ supusi tutelei Bisericii, dispune de
(iar pentru unele glri, chiar pin[ la sfirgitul veacului al XV[I-lea), degi o foarte siracf, bazd institutrionalS (presa Si Scoiile superioare in limba

pot fi semnalatri ciliva intelectuali cunoscdtori ai marilor curente ale na[ional5 - cu excepfia Greciei - lipsesc cu desivirqire); intelectua]i-

gindirii contemporane, spiritul public Ai cultura rdmin, in ansamblu, tatea, oricum foarte putrin nurneroasS, e obligatd sd recurgX la mecenat
impenetrabile ideilor noi. O schimbare dramatici are loc in jurul anilor
1780-1790, cind, prin ac[iunea convergentd a divergilor factori (de gi sd se fereascd sd denunge abuzurile, de teama represiunii.
naturi militard, economic5, social-politicd gi culfurald), criza care
O alti diferentrd semnificativS este aceea cd, in Est, criza vechiului
submina de multd vreme sistemul feudal ajunge la apogeu. Dupd formula
sistem se conjugd cu o puternicd miscare de emancipare na1ionald, in
marxistd, .cantitatea" se schimbi in ,,calitate" : intreaga societate intrl
intr-o perioadi de rlsturniri, ritmul istoriei se accelereazi. Se declan- condiliile favorabile ale unei rnodificlri rapide a raportului de fo4e
geazl o vie efervescenp intelectualS, apar premisele unei ideologii intre marile puteri (in principal, declinul politic Ai militar al imperiilor
multinalionale, Austro-Ungar gi Otoman, in comparalie cu Rusia).
liberale gi ratrionaliste. E vorba de o emergenfd a ,,Luminilor dinainte de
Lumini", in fapt de ceea ce numess ,,luminism" (sau .iluminism"), o Fird sd detaliez aceaste analizd. comparativ5, a$ putea afirrna in mod
schematic Si cum grano salis c[ asemlndrile cu Occidentul ne explicl

,,alegerea modelelor", iar diferenlele fali de tiparul apusean - ,,adap-

tarea selectivd". Pentru a fixa mai bine ideile, voi da un exemplu sem-

nificativ al acestei dialectici a ,,generalului" 9i ,,particularului" ori, in
algi termeni, a Luminilor gi luminismelor. E vorba de ideea nafionald.

40 LUMINI SI ,,LUMINISME" iNtRe .r-urrarNr" SI .LUMrNrsME.... 4t

I-a prima vedere, dacl privim din unghiul ,,clasic", intre universa- fac decit si continue o lupti inceputi in veacurile anterioare, pentru cI
lismul Luminilor Ei particularismul nalional opozitria pare flagrantX.
Filozofii lupti pentru drepturile naturale ale individului, pledeazd cauza procesul de formare a nafiunilor gi a congtiinlei nalionale precedi secolul

rafiunii critice in disputa cu dogmatismul, se ridicd la o viziune a al XV[Ilea. Adeplii ideii natrionale gisesc in ideologia Luminilor noi

omului debarasatd de metafizicd, religie ori ,,localism" geografic, mani- argumente qi posibilitS(i pentru voinfa lor de ac{iune, firi sI fie obligagi
festl un deplin indiferentism nalional, privind cu detagare la schimbarea
si-Si modifice in vreun fel obiectivele. Efortul de promovare gi eman-
continu[ a hirlii politice a Europei. Enciclopedia definegte nafiunea ca
cipare nafionald echivaleazl pentru ei cu o coborire a ,,ra1iunii" din
pe ,,o mullime de oameni care ocupd o anumiti suprafatrd, cuprinsi in cerul filozofiei cdtre oamenii obignuitri, cu incercarea de a deduce din
anumite limite Ei supunindu-se aceluiagi suveran". Definitria are meritul principiile dreptului nafural tot ce putea servi luptei politice, cu dorin{a
de a transforma cunoqtin(ele gtiinlifice in instrumente ale progresului gi
cI nu restringe na(iunea la membrii clasei dominante, a$a cum stipula libertSlii. Iati de ce, pe lingl traduceri din Montesquieu, Voltaire gi
dreptul feudal, dar ignorl cu deslvirgire caracteristicile de origine,
limbd Ei etnie, adicd exact acele dimensiuni in jurul clrora se va construi Rousseau, reirmoirea limbajului in sens filozofic (cuvintul ,,Lumini" i$i
conceptul de naliune in secolul al XIX-lea. pierde conotaliile religioase, iar termeni precum ,,ratriune", ,,progres"
sau ,,naturi" devin din ce in ce mai des folosili), paralel cu proiecte de
Condiliile istorice, proprii Centrului li Sud-Esrului Europei, sifueazi reforml ale organizirii sociale ori invd![mintului, partizanii noii ideo-

aici ideea na[ionald pe primul plan. Spre sfirqitul secolului, ea dobin- logii scriu gramatici gi diclionare, dar mai ales incearci si reinvie

de$te statutul unei veritabile polarit[1i a vietrii intelectuale, concentrind trecutul na[ional. Opinia lui C.Th. Dimaras, potrivit clreia ,,descoperi-
rea istoriei gi promovarea sa in congtiin(a neogreacl este una dintre ma-
toate energiile intr-un elan de ahrmare de sine, cu atit mai fervent cu cit
lignea dintr-o frustrafie mai crud resimlit5. Ea inspirl pretutindeni un nifestlrile culturale cele mai caracteristice pentru secolul al XV[I-lea",
se dovedegte a fi la fel de valabild pentru toate nafiunile din zona de
dublu program revendicativ : politic - propunindu-gi regruparea futuror
ramurilor dispersate ale natriunii intr-un stat unitar gi independent sud-est a Europei.

(,,statul-na1iune", dupi modelul Angliei sau Frantrei) - qi cultural - Agadar, sd conchidem inainte de a aborda problema difuziunii verti-
punind pe ordinea de zi dezvoltarea invItrlmintului, a gtiin{elor qi
cale. in sensul lor cel mai general, dincolo de orice inteles particular
tehnologiei (acum apare pentru prima datd problema reducerii decala- propriu operei unuia sau altuia dintre filozofii vremii, Luminile se
explicd prin poligenez5. Universalitatea lor nu derivi din difuzarea
jului, a ,,prinderii din urmd" a [lrilor avansate), insd pistrind in acelagi unor ,,modele", ci, dimpotrivi, apelul la modele gi selectarea acestora
timp propriile tradilii. Mai mult: inainte ca romantismul sd se dezvolte
reprezintd consecin(a necesari a procesului de trecere de la feudalism la
cu adevdrat, adicf, inainte de Herder, Fichte sau Savigny, conceptul de
capitalism, adicd de inlocuire a relaliilor corporatiste cu relatrii de pia15,
,,na1iune" dobindeqte in r[sdritul Europei o vizibilS dimensiune etnici :
prin ,,na[iune" se infelege din ce in ce mai mult o ,,nalionalitate" con- cu corolarele sale inerente: disparilia dependen[elor personale, pro-
$tientl de dorinlele gi specificitatea sa, o comunitate de limb5, origine
gi destin istoric. Cum afirma, pe buni dreptate, Mihai Berza la colocviul gresul rafiunii critice gi al drepturilor omului, laicizarea culturii, edu-
istoricilor romdni gi francezi de la Paris, din aprilie 1968, ,,dac5 originea
con$tiintei etnice e populard, intelectualii nefdcind altceva decit s[-i carea maselor etc.
ofere o bazd teoretici, in cazul transformirii sale in con$tiinti natio-
nalf, lucrurile se petrec invers: un numdr redus de indivizi rlspindesc S[ trecem acum la cel de-al doilea punct al acestei comunic[ri.
Faptul cI problema rdspindirii verticale a Luminilor a fost pulin studiate
ideile in rindul maselor". intr-adevir, ultimele decenii ale secolului
al XVI[-lea v5d apirind, la toate popoarele din Sud-Estul Europei (in pind azi se explicd prin orientarea individualistd 9i elitistd a istoriografiei
acelaqi timp, lucru inexplicabil pentru un adept al teoriei iradierii
influenfelor), numeroqi protagonigti luminatri ai ideii na(ionale. Ei nu literare tradilionale, dar Ei prin aceea ci obiectul unui astfel de studiu a
pdrut probabil pufin ,,rentabil". C[ci, in ciuda a ceea ce declarau fErl

incetare, gi anume cI vor si instruiascd gi si educe poporul, marii

reprezentanti ai Luminilor s-au limitat si ac(ioneze asupra unei fracliuni

restrinse a populagiei. O cercetare recentd a lui Roland Mortier ne oferi

42 LUMINI SI "LUMINISME" INTRE "LUMINI" SI ,,LUMINISME"... 43

date foarte importante asupra acestei realit5li : ,,zeiul enciclopediStilor la a atribui gi tdranilor o parte a reprezentativiritii na{ionale). De altfel,

de a r5spindi adevirul in rindul publicului e departe de a fi o atitudine trebuie reamintit cI segregarea socioculturalS era mult mai putin pro-
nuntatd in Rislrirul Europei decit in Apus. Romdnii din Transilvania nu
generalf,. La numerogi ginditori constatdm o tendin!5 cdtre un ezoterism
aveau o mare nobilime latifundiari gi integratl in establishment; mica
aristocratic lipsit de iluzii". Un curent de gindire sceptic, exprimat de nobilime qi burghezia romdni in formare dispuneau de puternice r5d[-
Fontenelle, la care vor adera Grimm gi, in mare misurf,, Voltaire, cini in lumea fdrdneascd, de care nu se deosebesc prea mult nici din
afirmd cI adev5rul nu poate fi transmis decit treptat, iar accesul la etr
trebuie rezervat doar spiritelor luminate, singurele care il pot folosi curn punct de vedere economic, nici cultural. in acest caz, conceptul de

trebuie. Chiar gi cei care acceptf,, precum Dumarsais, cd ,,adevirul nu ,,na1iune" tinde sI coincidl cu cel de ,,popor". O situalie comparabild

poate dduna niciodati oamenilor" ajung s[ pun5 la indoiali oportunitatea poate fi semnalati in Bulgaria sau in Serbia.
Chiar gi in Principatele Romdne sau in Croalia, unde intilnim o
contactului cu masele, dat fiind c[ ,,poporul de condi[ie joas5 nu se
stratificare social5 clasici gi existenla celor trei niveluri de productrie qi
serve$te niciodati de ra(iune". consum cultural (nobiliar, citadin, popular), diferenfele de structurf,
mentai5 intre clasa de sus gi cea de jos sint mult mai pufin dramatice
Confruntat cu alte conditrii istorice, intelectualul din risdrirul Europei
decit in Apus. Exceptind oligarhia aristocratic5, mica nobilime gi clasa
igi definegte altfel rolul in societate. Personajul principal nu mai e fiXo- de mijloc nu sint foarte educate gi trdiesc intr-o comunicare cotidianl cu

zoful sau omul de litere care frecventeazi saloanele, scinteietor, flecar, rnasele Frene$ti, implrtdqesc aceleagi obiceiuri qi datini, ba, mai mult,

monden, practicind toate gtiintrele, temut gi adulat pentru ce spune 9i ce folosesc nu doar aceeagi limbi, ci gi acelagi limbaj (pentru cX evolufia
cuhuralS incetiniti a frinat formarea lexicurilor specializate ori a sen-
scrie. in Europa de Sud-Est domnegte analfabetismul ; nu existi ziare, surilor conotative care sd imbogdleasci vocabularul de bazi). Aga se
explicd de ce, pretutindeni in Sud-Estul european, culfura folcloric[
edituri, Academii; asuprirea national5 9i mizeria in care triiegte 1ir5-
nimea impun altd ierarhie a urgenlelor decit in Apus. ,,Luririndtorul" impregneazd intreaga viatrX spirituald, depdgind cu mult granitrele lumii
rurale. Tot astfel se explici modul in care, in poezia romdneascl de la
(AuJkkirer), preot sau invS([tor, cel mai adesea de origine modestS, se
sfirgitul secolului al XV[Ilea, formele ostentativ-culte de imitare a
afl5 in contact direct cu poporul ; problema lui nu e sd-gi spund pdrerea
in erudite dezbateri de filozofie, economie politic[ sau estetic5, ci sX unor modele neoanacreontice sau petrarchiste se imbinl nea$teptat cu
indrepte un numdr cit mai mare de oameni simpli citre o brum5 de imagini, ritmuri qi tipare prozodice de tip popular. in acelaqi fel, putem
invildturi, sd-i trezeasci din apatie, sf, convoace in juru-i cit mai muite semnala uimitorul succes de care se bucuri in rindurile cititorilor de

bune voinfe pentru a duce la capit impreund marea operd de rdspindire diverse categorii - nobili, dar 9i din mica or[genime - clrtrile populare :
traducerile manuscrise ale Alixdndriei, Fabulelor lui Esop sau ale
a cunogtin{elor in rindurile maselor. Doud obiective capitale il animd: cirlilor de inlelepciune sint de cinci-gase ori mai numeroase decit

culturalizarea gi propagarea sentimentului de mtndrie nalionald; pentru traducerile ,,literare", neincluse in categoria cirtrilor de colportaj. De
altfel, gi beletristica vremii se caracterizeazi printr-un foarte evident
atingerea lor, el se folosegte de o ,,strategie" din care nu lipsesc accentul
pe valoarea educa1iei, pragmatismul (utilul trece inaintea frumosului) 9i confinut moralizator gi pedagogic, precum gi printr-o perfectd lizibili-
accesibilitatea (folosirea unui limbaj simplu qi inteligibil). tate. Nu e de mirare cI cele mai mari succese obiectiv mdsurabile le-au
avut Aventuile lui Telemah, povestile lui Marmontel gi ale lui Florian,
Solidaritatea dintre intelectuali qi popor nu reprezintl singurul factor
aldruri de alte scrieri de acelagi fel, accesibile fufuror prin confinut gi
care favorizeaz[ in Rlsirit difuzarea vertical5 a Luminilor. Insdgi asupri- prin stil.
rea nalionali contribuie aici la o anumiti omogenizare : clasa de sus qi
(iranii suport[ deopotriv5, degi intr-un grad foarte diferit, discrimina- Iat5, schilate sumar qi cu multe omisiuni, doar citeva dintre circum-
rea, deoarece apa4in aceleiagi etnii subjugate. Degi lupti pentru propriile stantele care in Sud-Estul Europei au modificat raporrul Luminilor cu
revendicdri, cei de sus se vId nevoitri si vorbeasci in numele intregii
colectivitdtri. Aqa s-a intimplat in cazul rnemoriului Supplex Libellws
Valachorum, pe care romdnii din Transilvania il trimit la Viena in l79l:
unul din argumentele invocate este ,,nurn5rul" rominilor (ceea ce revine

44 LUMINI SI "LUMINISME" iNTRE ,,LUMINI" SI "LUMINISME",.. 45

masele populare. in aceste condilii, studiul difuziunii verticale devine comun, pericolul devine asttzi acela de a accentua atit de puternic
nu doar posibil, ci de-a dreptul necesar gi, in opinia mea, extrem de
diferenlele, incit sd ajungem la pulverizarea conceptului insugi, qi deci
fructuos. Pe ce coordonate ar trebui intreprins ?
la anularea oricirei posibilitdli de analizi comparativi. Ipoteza mea,
Si degajdm acum, in incheiere, citeva perspective de lucru, extrem
de promildtoare, care se impun in mdsura in care accepEm cele doui potrivit clreia fiecare societate feudali iqi creeazd ea inslqi, pe parcursul

ipoteze de bazd sus{inute in aceastd comunicare : ci Luminile sint tranzitriei spre capitalism, o ideologie de tip ,,luminist", ne permite o

,,policentrice" (atit sub raportul originii, cit 9i al continutului) 9i ci ele solulie adecvatd a problemei. Una din consecinlele ipotezei pe care o
constituie un,,fapt de civilizalie", gi nu doar un fenomen de ordin
propun este ci toate ,,luminismele" se afld in raport de echivalen1d
literar, filozofic sau intelectual.
funclionald unul cu celllalt. Stricto sensu, termeni precum Lumini,
i. DacI vrem sI sfudiem Luminile in ansamblu ca ,,fapt de civili- Enlightenment, Prosvescenie, Ilustracihn nu sint interganjabili; ei pis-

zatrie", atunci perspectiva istoriei literare trebuie depdgiti spre istoria treazi insl un numitor comun, de naturi mai degrabd omologicl decit
ideilor, iar perspectiva istoriei ideilor se cuvine inscrisi ea ins[gi in
perspectiva mai largd a istoriei globale. De exemplu, studiul difuziunii analogicd; altfel spus, variantele nalionale ale Luminilor se aseamdnl
verticale implicd urmlrirea traiectoriei modelelor (deci a diverselor
canale de.rispindire: gcoali, armatd, Bisericd), transformarea lot pe mai mult prin ,,func1ia" pe care o indeplinesc decit prin ,,mijloacele"
parcurs (prin degradare gi adaptare la nevoile mediului receptot), rezul-
tatele observabile in mod obiectiv (prin analiza ,,produc[iei" de carte, a concrete de care se servesc.
proiectelor constitufionale sau de reforml politici, a manualelor qco-
lare), ecourile retransmise (efectele de feedback). Aceste directrii de O a doua consecinfI a caracterului ubicuu al Luminilor este ci in

studiu, care acoper[ domenii variate - de la istoria ideilor la sociologia fiecare trari, in funcfie de epoca (diferitl) in care se produce agravarea
literard Si de la filozofie la istoria mentalit5tilor -, reclamS, pentru a fi crizei vechiului regim - ceea ce explic[ clivajele cronologice ! -, existi
manifestiri mai mult sau mai pufin coerente de ,,luminism", inaintea
totalizate, o cooperare interdisciplinare, pentru cd un singur cercetltor oric5rui comert intelectual cu filozofii. Studiul acestei ,,pregitiri a
nu va putea stlpini niciodat[, cu egal5 competente, domenii atit de
diverse ale cunoagterii. Oricum, problema rispindirii verticale, prezen- terenului" - pe care cercetltorul gerrnan Ed. Wienter o nume$te, de$i
tatd pentru prima datd in detaliu intr-un referat stimulativ al lui K6lmdn intr-un alt sens, VorauJkltirung - ne-ar putea edifica asupra statutului
Benda, la al doilea colocviu asupra Luminilorl , e de un interes consi-
ontologic al Luminilor, dar gi asupra tipologiei variantelor (acestea
derabil, oferind fieciruia, chiar dacl rdmine inchis in sectorul s5u
nellcind de fapt decit sf, transpund constela(ia datelor istorice locale).
ingust, cu ce s5-qi satisfacf, foamea de globalitate.
3. in fine, a$ vrea s[ adaug ci ipoteza mea asupra rlspindirii Lumi-
2. in opozitrie cu tendinlele unui Hazard, Cassirer sau Gusdorf, care
descriu Luminile dintr-o perspectivl unitard (in functie de prototipul nilor inclind cercetarea de partea receptorului - nu e insl vorba de
francez, englez sau german), pare cd in ultima vreme cigtigi teren o
receptorul individual (subiect atit de frecvent al studiilor comparatiste),
direc(ie opusi de cercetare. Congtientizind marea diversitate a formelor
na[ionale, ea se strdduiegte sd puni in lumini ceea ce e specific, parti- pentru cd reac[iile acestui receptor individual sint mediate de climatul
cular in ele. Daci altidatl riscul era sd facem tabula rasa de toate varian-
de opinie din care el preia idei qi mituri, care il inconjoard 9i il
tele locale ale Luminilor, luind in considerare doar nucler'll filozofic condilioneaz5 frr[ s5-gi dea seama. ,,Receptorul" de care vorbesc e de

1. Mdtrafiired, octombrie 1975. fapt ,,mentalitatea colectivS" (a unei comunitlti ori a unui grup). Or,
imi pare deosebit de important azi, cind sociologi, antropologi, etnologi

gi specialigti in mass-media se intrec in a demonstra impactul imagina-

rului/colectiv asupra individului, sI scoatem comparatismul din reflexele

sale tradilionale. Nu vreau si spun prin aceasta cI cercetlrile cazuale
despre ,,succesul" sau, gi mai vag, despre ,,influen{a" lui Rousseau

urrrpru scriitorului X din lara Y nu-gi gisesc locul sau justificarea. ins5,

fiindci despre un scriitor - Rousseau ori altul - avem adesea tendinfa si
admitem drept esential ceea ce sintem ,,condi1ionatri" si citim in opera

46 LUMINI SI -LUMINISME" 2

lui, nu ceea ce credem cd descoperim pe cont propriu, intr-o tresdrire Lecturi actuale ale Luminilor"
de geniu, ar fi cazul sI ne ocuplm serios de coordonatele, mecanismele Ian. tre unitate St diversitate sau cearla
gi limitele acestei manipuldri. Cunoagterea ei ne-ar putea da adevdrata
mdsurf, a libertltii de care ne bucurdm. aproapelui cl departele

Comunicare prezentatE la cel de-al VIII-lea Congres al Asocialiei Inter- Existd dou5 lecturi curente ale Luminilor: pe una, o voi numi a
nalionale de Literaturi Comparati (Budapesta, 1976). Extras din Actes ,,uniformititrii" sau ,,echivalen1ei", pe cealalti, a ,,diversitlgii" sau

du VII( Congris de l'Association Internationale de Littdrature Com- ,,diferen1ei" ; cea dintii are state de serviciu mai vechi gi e iiustratl de

parde, coord. Bdla K<ipeczi gi Gyrirgy M. Vayda, Kunst und Wissen-Erich autori cu prestigiu; cea de-a doua e de origine recenti gi, ca tot ce e
Bieber, Stungart, 1980, pp. 425-432. nou, se bucurf, actualmente de o audienli zgomotoasd ; cele doul lecturi
par sd se concureze, discursurile pe care le produc dind loc adesea unor
dialoguri de surzi. Sd vedem mai de aproape cum stau lucrurile.

Lectura ,,uniformitilii" e rodul epocii de inflorire a comparatismului
interbelic, in versiunea europocentricd gi istoricisti a Scolii franceze, ca
gi a unei istorii a ideilor, de inspiratrie germanf,, coborind din ralionalis-
mul lui Max Weber la Dilthey. AstEzi, protagoni$tii acestei direclii se
striduiesc s-o actualizeze, adaptind-o, mai mult sau mai pulin indemi-
natic, efgenfelor actuale ale gtiingelor umane. Pentru cel care ar dori
sd-i elucideze programul 9i limitele, nimic nu e insd mai conciudent
decit s-o studieze sub ipostaza originar5, a$a cum ne apare in doul

lucrlri pe drept cuvint celebre : Die Philosophie der AuJkkirung de

Ernst Cassirer (1932) Si La Pensde europdenne au WIIIe siDcle dePaul

Hazard (1945).
Mai abstracf gi mai auster, Cassirer se situeazl deliberat in universul

logos-ului, la distanli de ceea ce e viu qi concret, in cerul pur al
conceptelor. Recurgind, ca toti neokantienii, la criteriul formal, el
intreprinde clasificarea marilor ginditori ai secolului al XVIIIlea in

LECTURI ACTUALE ALE LUMINILOR 49

48 LUMINI SI "LUMINISME" Amintind faimoasa tezd, a lui Kant din Was ist Auftltirung ? (sapere

il;;fMatgLqucgsteesioanepiasmtpcnnmufdqie1udeeniudlibnnurdeeieuieeccng,nscdeturtreueteda,e"mdlclbo.ea,eicHdo,rncfsezrdntutdbsudcrsumieauaezduetctceoneervectieeutrnoeaiOasrlzlsadeaugaiiceisldniu.dcnprru"igoeaaeditntlor-i'ieaa''dXopingUireeElrVouoao'oil'rgen,tiific.fOtai"gcftin'lCdu,-^5od--to*eud"""a""e'uxairldzm'uaoeDecgaiilpco"niocAmenounntgeiluuntsra-sierenettirmadov'ippiip'rdericdboenma',ooi'aceqf-co,aciptairzmoentetsdeirnniiaqafnn[s"iairztitie'oaner'ddri'itzuu'ednadmCLgtdeuDauaeq"ocilajxs"miaaoidVnsttreidueesiidnonrraceerirlisdtoemilnrmaeci'tntie-bue'revaeclr'ttunWsorolodeulu9rtdaocabojlivardumtlitMilriniicetfeciadnddlaiousotleaoeanlrdiastuanr'd-ade aude) gi observind cI ea prezintf, Luminile aga cum ar trebui concepute
t*ui""-i"degadiccclnneasileoluiatccXnomudrNafoimeesenVinnuxfm,plig,faualm,ielIin,ietm,lcaeddsildctzea,uigiiusecndgcraatniaceieialnlauoiusmm,ccqml;tpoataiueoepdprlnro5atuoeirsfsnir"u"ntdacfdaclieroeumlnt"igoamp,gtmluiitabinoiiJieJ"l"aaOofu-li"irriuiatiopine"tftitiitv"-gd"iudia;"ogviei"girtlno"iuttimto;r"iaietifb"i"rpoum"ai"taiio^tinnzl"*iiapnidd"icdo"oditla["unstonpupim'arrei"crrtrt'iitreeiunnnOn,ldnuraa"ceibitnppicsuiatzupuaeoiroClvOeliorlcreuotueai",i"oilnlicllt'ns'uraatltisdid[aonirvi'elieuaifreancdaieitn-eltdeeiariseiiu:"dtltacndda-moegpoeelcrosiieemiiceie,llcPmaoepdaiparg'spnoeloaloiiNleinPtarcsgodeieeormilcignisanpe'aeeettatlEeorieacsniarlmdroetcuoleocielheugiura'stiitgneldllireouanaieqnleliritt-ii
,,sub forma lor cea mai inalti gi la modul ideal", Hazard alege modest
gi armoniei"2. .. t-z^-,^ ir^i.rnr rrarrin
sd rispundd intreblrii ,,cum", 9i nu intrebirii .ce": in loc sd caute o
d;;;;' *ltslctsslcaraueiueotnrrrtnltniiLezipeliciedar.vnrlitenuPeisonrzlzepaueadinrrisaluee"tzcol3fzluiahHt5a.iaanipirmfatc"tpt"ee-e,zlhbi,lneaVoi,inid"rrrnogot,d"id"inoU'i;npin;JJc,i"e?,;ii['an;ti"iro's;latM;ileiat'-iuiv,ilcjoltuie't"conneluIaedtt"lroc"ucieesaerruieplqn'e"mtmocego"aasieirtpn"neiuiujereaiolln'dLepcpudiuVasfrmeenurponedrie:laDuetiecatuaroi:nuineizrstlsemssfadt,t't'ol'raioitSeDulirueiillnp'uiaiadpeucsriHeedieoldtirar5nerlcoaziieniatgteldp'ioraixeeidLrnplsmedeocrisreeieeidbtiesrnvienpmitviidlirnamzeaieudsedot;ieeprtadiaaatncoccugzteere'-die-'i' definitie, se rezuml si menfioneze factorii care, din unghiul istoriei
ideilor, au contribuit hotiritor la instaurarea domniei ratriunii : ,,influen1a
;EFa"Yta,rdC, P".a.riits*,,1L96a6P, Phi'to3s5o'phie des LumiDres' tr' fr' de Pierre Quillet'
lui Bayle, triumful lui Locke"r.
Spre deosebire de Cassirer, ,,mersul gindirii" nu mai apare aci ca o

for{i autonomd: aventura intelectualS se desfEqoard pe fundalul unei
istorii politice gi sociale pe care, ce-i drept, n-o vedem, dar clreia ii

simlim impactul gi constringerile. Hazard nu e preocupat de nonspusul

ideologiei, de ceea ce exprimd prin transpozilie 9i in chip mediat (o
viziune despre lume, revendiclrile politice ale unui grup etc.). El se

zivordgte in explicitul discursului, degajindu-i semnifica{iile, dar punin-

du-i in valoare, la nevoie, gi latura anecdotic5. Doui lucruri par sd-l
intereseze mai cu seam[ : in primul rind, sd descopere ,,sursele" (ideile
generatoare) gi ,,influen1ele" (difuzarea ideilor de la o operi la alta, de
la un autor la altul, de la o tezdla alta); in al doilea rind, s[-qi pund in
scentr discursul, sd-Si orgarizeze textul dupi principiile unei retorici

elegante, clare gi atractive. Din acest ultim punct de vedere, La Pensde

europdenne au WIIIe siicle e o operi care subordoneazi istoria fru-

rnoasei ordini a unui clasicism mitic ; ea se divizeazd in trei pdr1i,

asemenea celor trei etape ale unei vieli: tineretea entuziasti gi nechib-

zuit5, maturitatea seninl qi sigurl pe sine, b[trinelea obositi gi degra-

dat5. Primul act (,,Procesul cregtinismului") evoci furoarea criticisti

care se inteteste in zorii secolului al XVIIIlea; actul al doilea (,,Cetatea

oamenilor") inft(iqeazl reconstructia unei noi ordini, fundati pe ra[iune,

postulind un drept care nu mai are nimic a face cu dreptul divin, o
moral5 independentd de teologie, o politicl ndzuind s5-i transforme pe

indivizi in cetitreni; in fine, actul al treilea (,,Dezagregarea") arati

.cum s-a produs una dintre tranziliile care fac din istoria ideilor o
perpetul transformare; cum s-a dizolvat o doctrind, nu prin agresiunea

dugmanilor din afari, ci printr-o eroziune lf,untric5"z (din cauza anti-

nomiilor continute in ideea de naturS, a ignordrii afectivitSlii 9i a

expansiunii mai multor deisme rivale).

2. Ibidem,p.68. ,, -:>^t^ h^ t rnatocn; ' - l. Ibidem, p. 42.

3.PaulHazard,klPens1eeuroplenneauXVlllesiicle.DeMontesqweua 2. Ibidem, p. 275.
Lessing, FaYard, Paris, 1963' P' 7'

50 LUMINI SI ,,LUMINISME LECTURI ACTUALE ALE LUMINILOR 51

in s" aseaminl Hazard cu Cassirer ? in pofida aparentelor $i a gi nu intimpldtor, desigur - unei probleme pini mai ieri ocoliti: ,,Ce
unui s"imel mai viu al nuanfei, comparatisful francez se situeazd, tot atit
cit qi predecesorul siu german, in sfera autonomd a ideilor, deasupra sint Luminiie ? ". intr-o sumard prezentare, Yvon B6laval ne aduce la
oricerli contingenge materiale imediate, intr-o lume in care totul se face
gi se desface in virtutea unor legitStri inerente. Luminile sint percepute cuno$tinp cA scopul vizat e o ,,analiz6 diferenlial[" a secolului al XVtrI-lea.
prioritar ca ,,filozofie" gi numai accesoriu ca ,,fapt de civilizalie" ;
i[spindirea lor e explicatd prin contagiune intelectualf,; cu toate nume- Admiiind cI rezultatele ob[inute sint incomplete, cd nu oferl decit un

roasele incoeren(e ori distorsiuni, ele constituie un sistem fundamental ,,egantion" al situaliilor 9i realitSlilor existente, el se opregte totu$i la o
omogen, flri antagonisme inconciliabile, care rezumi citeva decenii de constatare de netdgiduit: anume cd no{iunile de Enlightenment, Verlichting,
vialf culturald europeanf,. Pentru a-qi edifica sinteza, atit de Olefuitd qi Lumiires, Auftkirung, Illuminismo, Prosvescenie, Ilustraci1n etc. nu
de simetricl , Hazard, ca gi Cassirer, se intemeiazd pe un ',corpus" de
ginditori gi de opere reprezentative, limitat la marile naliuni sare au sint traductibile una prin alta. ,,Abstracfiunea - subliniazl B6laval - e
iondus ,jocul" in secolul al XV[I-lea : englezd" ftancezd, germand' primejdioasl : cind nu creeazd entitdti dintr-o singurd bucatf, - Orto-
italianl, tu referinle incidentale qi la alte popoare ale Vestului, dar
eliminind complet din razaprivirii tot ce apartine Estului 9i Sud-Estului ' doxie, Pietism, AuJkkirung, Europa etc. -, rdmine insensibill evolufiilor
,,corpus"-ul implici 9i o restriclie de familie spiritualf, : cei doi invdla1i semantice, qterge diferentrele". De unde opinia cI ar fi foarte oportund
au in vedere (Hazard o gi mdrturise$te deschis) numai minlile clare, pe ,,o reinnoire a studiului secolului al XVI[-lea, prea adesea abandonat

rafionaiigti qi pe rezonabili, pe cei ce cred in excelenla mecanicii marilor nume gi marilor generalit5tri"l.
universale, in imanen[f, $i-n bun-simtr, ldsind deoparte familia ,,inimilor
Pe aceeaqi linie, un efort de a aborda Luminile intr-o perspectivl
nelinigtite, a voin(elor nesigure, a sufletelor nostalgice"' mai adaptati realului istoric se concretizeazd.in raporful prezentat de
viziunea Luminilor preconizatl de Hazard gi cassirer, ceea ce arn Roland Mortier la cel de-al doilea colocviu de la Mitrafiired (1972):
numit mai sus lectura ,,uniformitdlii" sau a ,,echivalen1ei", s-a bucurat
multi vreme de o autoritate incontestabili 9i, de altfel, pu{in contestati ; ,,Victime ale unei defrnitrii restrictive qi prea abstracte * scrie Mortier -,
ea continue s5 nutreascd numeroase cercetdri, indeosebi sd-gi exercite
influen(a asupra invltimintului. Cu toate astea, de la o vreme incoace' Luminile n-au fost probabil destul sfudiate in specificitatea lor nalionall
e din ce in ce mai evident c[ o alt5 lecturd cigtigi teren ; ea se bizuie pe qi in diversitatea lor interioar5"2. DupI o trecere in revistf, abundent
,,diferent[", nu pe ,,echivalenld"; in loc sd privilegieze aqa-numita
omogenitate a Luminilor, accentuind trisiturile comune care-i grupeazd documentatd, Mortier formuleazi o concluzie semnificativl: ,,in an-
pe ,,ilozofi', in jurul celor doud mari polaritf,tri ideologice ale secolului, samblu, Europa Luminilor prezintl spectacolul unei extraordinare diver-
ialionalismul 9i empirismul, ea scoate in prim-plan particularitltile, sitdli, in care opozifiile intelectuale qi decalajele istorice creeazd un
divergentrele, elementele contradictorii. Idealut comun, cristalizat in
rnozaic de o prodigioasd cornplexitate. I-iberali, revolulionari, adep{i ai

despotisrnului luminat se invecineazi in mod bizar, la fel, atei, deiqti 9i
credinciogi. Varietatea e tocmai unul dintre caracterele tipice ale Lumi-

nilor; ele nu au nici doguri, nici credo, ci doar citeva idealuri, destul

de suple ca sd se adapteze rnentalititilor celor mai diferite"3. Cit de

departe e aceastd imagine dezbinatd lduntric de armonioasa panoraml

schi{ati odinioarl de Cassirer gi Hazard ! gi inc[, stipinir de scrupulele

unui specialist congtient de limitele sale, Mortier se ocupf, numai de

citeva concepte de mare circulalie, dar 5i de nesfirqite incertitudini
gdei mmietinzatat.litiSnlialede9viirc,ounnteeixtaenlceh,eatececlaeraegei xcpulvoirnetaezdi nsue
semantice, e acum l Yvon B6laval, ,,Qui est-ce que les Lumidres? " , Dix-huitiime siicle, nr. i0,
1978, pp. 11-12.
numai textele, ci
2. Roland Mortier, ,,Unit6 et diversit6 des Lumidres en Europe Occidentale",
relevd purtStoare ale unor in(elesuri (sau mdcar ale unor nuante de sens) inLes Lumiires en I:longrie, en Europe Centrale et en Europe Orientale,
Akad6miai Kiad6, Budapesta, 1975, p. 147.
diferite, iar frumoasa unitate a secolului incepe sd se problematizeze.
Spre a mlsura schimbarea produs5, e instructiv sd aruncim o privire J- Ibidem, p. 157.

ur.,piu numf,rului 10 al cunoscutei reviste Dix-huitiDme siDcle, dedicat -

52 LUMINI $I ,,LUMINISME" LECTURI ACTUALE AIE LUMINILOR 53

Vest. Cit de importante ar fi fost ins[ eterogenia gi disparitatea tabloulut Nu mai pugin frapantA e o altd eterogenie, de astd datd manifestl la
dac[ s-ar fi exiins gi asupra Estului 5i Sud-Estului europeanr !
scara continentului, intre lirile in plinl dezvoltare economicl gi cultu-
E neindoielnic cd audienla sporiti, foarte puternic[ astizi, a acestei rali, din Vest, gi tdrile intirziate sub raport economic, frrI independengi
lecturi a ,,diferentrei" atirnd de mai mulli factori. inainte de toate, pare politici, din Est. in cele dintii funclioneazd Luminile in sensul lui
a fi vorba de o considerabili lirgire atit a cunoqtin{elor, cit qi a spaliilor
cunoa$terii. Paralel cu falimentul europocentrismului 9i cu enormele pro- Cassirer gi Hazard, in cele din urmd se infirip5, cu un decalaj de aproxi-
grese ale erudifiei, noi ,,Lumini" au (ignit din tenebre la Est, in Sud-Est,
mativ jumltate de secol, ,,luminismele" - termen prin care denumesc
la Nord, in alte continente , insd pentru a le aborda 9i a le descrie con-
miqciri culturale de acelagi tip cu cele din Vest, insi puse in serviciul
venabil trebuie regindite gi prelucrate conceptele de ,,naturf,", ,,fericire", emancip5rii nafionale, in care ,,filozofii" sint dascdli 9i militanli ai
,,sensibilitate", ,,ra[iune" etc. Privit de aproape, secolul al XV[I-lea se deqteptlrii poporului, autori de gramatici, diclionare gi prime sinteze
dovedegte de o structuri cu mult mai accidentati decit s-ar fi putut bdnui.
istoriograficel.
in chiar domeniul vest-european, mrmero$i cercet[tori au protestat
in vremea din urmf, impotriva neglij5rii domeniului afectiv, denuntind Un alt factor care favorizeazd. brusca resurgen(5 a ,,diversitdtii" il
modelul pur intelectual al Luminilor ca unilateral, neconcordant cu
realitatea faptelor. in adevf,r, oriunde intirziem cu privirea, pe parcursul constituie revalorizarea notiunii de ,,discontinuitate". Sub imperiul unei
secolului, gdsim alaturi de rafiune, sensibilitatea; peste tot, inteligibi-
litatea clard gi distinctl e concuratd de ,,neliniqtea profunzimilor" noi opliuni epistemologice in gtiin(ele umane, aceasta inceteazl de a
(B6laval), de ,,revanga reful5rii" (Gusdorf) ori, pur 9i simplu, de o mai fi - dupd expresia lui Michel Foucault - un ,,stigmat al fraclionXrii
efuziune romanticf, (ori protoromantici)2. temporale pe care istoricul avea misiunea s5-l suprime din istorie", ,,o

1. Nici Pierre chaunu, in incisiva gi captivanta sa carte La civilisation de fatalitate exterioari ce trebuie redusi"z. Ea cap[t5 statutul unui concept
I'Europe des Lumiires (Arthaud, Paris, 1971), nu merge, in fapt, mai operatoriu utilizabil gi oporfun. Cercet[torul acfual ezitd, de aceea, sI

departe. El renoveazS perspectiva asupra Luminilor indeosebi prin utilizarea ,,contemporaneizeze" in manierl hegelian[ divergii componen[i ai pre-
demografiei istorice, a istoriei seriale gi a unei cuprinderi echilibrate a
economiei, $tiinFlor gi tehnicii, precum 9i a filozofiei, artelor qi literaturii. zentului ; el se str[duiegte si recunoasce limite de validitate, s[ instituie
Dar, degi pune problema trecerii de la ,,mica" la ,,marea" Europi (prin rein- periodizdri adecvate diferitelor serii ori categorii de fenomene. Noua
corporarea spaliului danubian gi deplasarea frontierelor spre Est), ancheta gtiinlS istorici pare sI renunfe la viziunile globale, atit de preguite de
lui Chaunu se concentreazd, ca 5i in trecut, asupra Europei ,,clasice", intr-o
perspective a degajdrii constantelor, a relevirii unit[1ii ei spirituale' vechea filozofie a istoriei, la descoperirea unui principiu spiritual coex-
2. Frintre mulli al1ii, Corrado Rosso a pus recent in evidentrd intr-o fermecd-
toare culegere de eseuri, Mythe de l'dgalitd et rayonnement des Lumieres tensiv tuturor manifestlrilor dintr-o epocd. Ea suspecteazl istoria ideilor
(Goliardica/Nizet, Pisa/Paris, 1980), ceea ce el numeqte ,,bog51ia polifonicd
a secolului al XV[I-lea". Numeroase exemple culese din Rousseau, Diderot, de a fi victima unui nominalism ingel5tor: asemenea prestidigitatorului
care scoate din pilirie ce a pus in5untru, dar mai naiv gi cu siguranf5
Vico, dar gi din autori obscuri, ca Strube - adversar rus al lui Montesquieu - mai vanitos, istoricul ideilor iqi reglsegte cu incintare, pretutindeni,
propriile concepte, frrX a blga de seamd c[ le-a strecurat singur in joc
ori Francesco vasco, nuanleaza imaginea raliunii atottriumfEtoare gi demi- prin insdgi ipoteza de lucru aleas5.
tizeazd metafora logocentricd, heliocentricd Ei teocentricd a Luminilor. In
acelagi sens, mentionez interesul pe care-l susciti in ultima vreme controver- Reliefind particularitd[i locale gi specificit5{i, lectura diferenliald a
satul concept de ,,preromantism". Caracteristic e volumul reunind dezbaterile Luminilor are marele merit cI ne agazl in pas cu istoria, ci ne aduce mai
unui important colocviu tinut la Clermont-Ferrand, in 1973l. Le Priroman-
tisme. trlypothique ou HypothDse, Klincksieck, Paris, l974.Yezi 9i articolul aproape de pulsaliile vielii. Ea inregistreazl fenomenele in individua-

litatea lor ireductibilS gi acordd o gans[ detaliilor, totdeauna sacrificate

meu: ,,Autour du pr6romantisme : controverses et hypothdses", Revue des
dtudes sud-est-europdennes, nr. 3, L972.

Pentru ,,luminismele" din Est, vezi Paul Cornea, Aproapele gi departele,
Cartea RomAneasci, Bucuregti, 1990, pp. 34-46, gi supra, comunicarea

numdrul 1.
2. Michel Foucault" L'arch4ologie dw savoir, Gallimard, Faris, tr969, p. 17.

54 LUMINI SI .LUMINISME" LECTURI ACTUAI-E ALE LUMINILOR 55

cind generalizdm. Totugi, iegirea de sub fascina(ia conceptului de ,,totali- Sud-Estul Europei. La rindul ei, lectura diversitdlii tinde sf, pulverizeze

tate" nu e scutitS de inconveniente. Nici aici, ca niciunde, nu existl conceptul LumiDres, dindu-i o extensiune sans rivages, ceea ce proble-
solulie ideal5. concentrindu-ne asupra cazurilor qi varieta[ilor, risclm
mattzeazd orice tentativd de generalizarc. De o parte, ca qi de cealalti,
si cddem intr-un relativism incomod. Atraclia pentru particular nu
o definilie e indispensabilS, cici numai determinarea unui numitor
numai cd destrami viziunea universalului, dar sfirgeqte prin a indreptSli
judecilile cele mai arbitrare. Voi da un singur exemplu, foarte instructiv. comun minimal ar permite articularea uniformitSlii qi a diversitilii, a
voind s[-i combati pe pozitiviqti, care-qi inchipuie c5 obiecful Lumini
e de semnificalie univocd qi de percepfie coerenti pentru to{i cei ce-l speciei gi a spetrelor, a universalului gi a particularului.
abordeazd, Norman Hampson pledeazd intr-o spirituall carte asupra Voi pleca de la o dublS constatare. In primul rind, orice cercetitor

Enlightenmenl-ului ideea c[, ,,pini la un punct, Luminile nu sint decit care vorbeqte de Lumini se referi implicit la un ,,cimp semantic",
ceeace gindirn cd ar fi". in alte cuvinte' Hampson susfine cd ,,I-uminile desernnind global o ,,ideologie"t , caracterizati prin anumite trIsefuri,
existd doar in rndsura in care pare interesant si izoldrn anumite convin-
ca spre exemplu : ralionalism, senzualism, contract, lege nafurali,
geri qi anumite rnodalit5li de gindire qi comportament, considerindule
deosebit de caracteristice unei epoci deterrninate". Dar dacd e adevdrat apologia instrucliunii etc. Bineinleles, e cu putinff, ca una sau alta dintre
cI cercetdtorul trebuie si impun[ ,,imensei anarhii a faptelor" un ,,sigiliu
trdsiturile acestea sI lipseascd ori ca atribute nenumite aci (dar extrase
personal", nu mai e la fel de adev5rat ci ,,atitudinile considerate a fi
dintr-un repertoriu admis prin consens) si intre in discufie. De aseme-
iipice pentru I-umini apartin unei alegeri libere, subiective, arbitrare"r. nea, e posibil ca fiecare structurare particulard a conceptului sd distri-
Cdci dac[ acesta ar fi cazul, conceptul gi-arpierde orice sens, dezbaterea buie diferit accentele gi si ierarhizeze in mod specific componentele. in

in jurul secolului al XV[I-lea at fi zadarnicd,, anahza comparatl ar al doilea rind, orice specialist asociazi termenul ,,Lumini" cu un context
socioistoric determinat, anume cu epoca de tranzitrie de la feudalism la
deveni imposibili. in fapt, selecfia diferitelor atribute ale Luminilor (ca
capitalism, mai exact - fiindcd aceast[ tranzilie se prelungeqte citeva
gi ale oricirui alt curent) beneficiazd de o anumiti libertate de migcare - secole - cufaza finali a tranziliei, in care criza vechiului regim capdtl

insd restrinsd, dat fiind cd problema e de a traduce conceptual un ,,sub- o dimensiune spectaculari, dacd nu de-a dreptul explozivd.
strat comun" care se impune tuturor observatorilor de buni-credin1a.
,,Cuvintul" trebuie s[ corespundd unei ,,realititri", durd 9i incdpa[inati Existd deci doui fundamente ale unei definilii: ,,cimpul semantic"
ca orice realitate, de unde necesitatea de a-i ,,aproxima" conlinutul prin
migcdri succesive, invirtindu-ne in cercuri tot mai strinse in jurul unui gi ,,func1iunea istoric5". Dacd imbinf,m cele doud perspective, intrebin-
,,nucleu semantic" invizibil. Pe de o parte, agadar, Luminile nu consti- du-ne care sint ,,particularititrile" Luminilor, revelate printr-o analizd
tuie o fantasmd a cercetdtorului, modelat[ de idiosincrazille sale, pe de de confinut, gi, in acelagi timp, ce ,,rol" istoric au indeplinit, atunci o
alta, diversitatea nu le face incomensurabile, intrucit se fundeazf, pe o
concluzie se desprinde net: in pofida aristocralilor ori a virfurilor
similitudine esentiale.
clericale care le-au incarnat adesea, Luminile traduc pe plan intelectual
Aqa stind lucrurile, pare evident cd, spre a ocoli dezavantajele interesele burgheziei gi (ceea ce se uiti uneori) ale profesiunilor liberale

fiecdruia din cele doud tipuri de lecturf, menfionate, e necesarf, depdgirea gi birocraliei statului centralist. in feluritele lor ipostaze, caAuJkkirung,
lor dialecticd. Lectura echivalenlei presupune ideea ,,centrului unic", Enlightenment, Prosvescenie etc., ele s-au ridicat contra regimului
din ce in ce rnai greu de apSrat pe misurd ce progresele cunoa$terii pun feudal, cu intreg cortegiul siu de bariere, dependen[e 9i injustilii. Din
in lumini incompatibilitatea ,,modelului" occidental cu cel din Estul 9i Anglia pini in Balcani, au adoptat o atitudine critici impotriva vechiului

1. Norman l{ampson, Le Siicte des Lumiires, tr. fr. de Frangois werner gi 1. Conceptul de ,,ideologie" e inteles aci in sensul ,,neutral" de ansamblu de

Michel Janin, Seuil, Patis, 1972, pp. 4-5. idei, de sistem de reprezentlri al unui grup social, $i nu in sensul marxist,

de ,,falsd conqtiinli", de formi de gindire legati inevitabil de un coeficient
de distorsiune sau ocultare. Vezi Joseph Gabel, ,,Une pense6 non-id6o-

logique est-elle possible?", in Sociologie de la connaissance, Etudes

r6unies par Jean Duvignaud, Payot, Paris, 1979, p. 14.

56 LUMINI SI .LUMINISME" LECTURI ACTUALE ALE LUMINILOR 5'7

regim, moqtenitor al gindirii teocratice $i nobiliare, fundat pe ierarhie, intregul ei trebuie sd ne indepdrtdm spre a l5rgi cimpul vizual gi a sclpa
privilegii, economie autarhicd, asuprirea ldranilor. $i-au propus sI
reformeze statul gi instituliile, sd desfrgoare o operd educativd pe un de tirania detaliului; dacd vrem si privim stejarii sau fagii sau brazii
trebuie si ne apropiem, renunlind la imaginea ansamblului. Dar numai
front larg, si combatf, superstitiile qi ignoran(a. Luminile au nizuit,
finalmente, si creeze o societate liberd, laici, permisiv5, de cedteni cel care uitindu-se la pidure ,,gtie" ce sint copacii gi numai cel care
migcindu-se printre stejari qi fagi ,,gtie" cum aratd pddurea ca totalitate,
egali in fa[a legii, adaptati cerinfelor economiei de pia15 $i dezvoltdrii numai acela e in misurl s[ inleleagd qi si evalueze corect ce are sub

tehnologice. ochi intr-un moment sau altul. Obiectivul urmlrit indici unde trebuie

Doud consecinle importante rezultd din toate acestea. Prima: dacd pus accentul de fiecare dat5, iar tactul cercetltorului face cu putinti o
I-uminile reprezinti o ,,ideologie" care, in ultimi instan[[, contribuie
la accelerarea transformirii societilii in sens burghez 9i liberal, atunci proiectare rezonabil5 a ,,aproapelui" pe fundalul ,,departelui" 9i a

nu e de mirare si le intilnim la toate rSspintiile Europei secolului ,,departelui" pe fundalul ,,aproapelui". Mai mult decit atit nu se poate
al XVlIlea, pretutindeni unde se agravau contradicliile politice, sociale
ob(ine in lumea noastrd sublunar5. Congtientizarea contextului gi a
gi economice ale vechiului regim, A doua: daci fiecare situalie istoricl
stimuleazd elaborarea unui .proiect", mai mult sau mai pu[in coerent, propriilor presupozilii nu garanteazX dobindirea adevdrului, dar, cel
care s[-i exprime, fie Si oblic, dezideratele Si sI i le legitimeze, trebuie putin, fere$te de iluzia cf, el ar fi universal gi monolitic.
si admitem cI emergenfa noii tematici culturale reprezentate de Lumini
nu e doar'opera imitirii (a transferului de modele)' ci ri a invenliei, a Versiune revizuiti a unei comuniclri prezentate la colocviul ,,Sur I'ac-
unui efort nonmediatizat, citeodatd naiv, intreprins cu mijloacele dispo- tualit6 des Lumidres/Aufkldrung heute", coord. Zoran Konstantinovid,
nibile (uneori sumare) de a face fa1[ noilor probleme. In acest caz, nl) Dragan Nedeljkovii, Branko Dzakula, Fridrun Rinner, Universitiit
mai existi ,,standarde" in virfutea cdrora se distribuie notele bune sau Innsbruck. Institut flir Sprachwissenschaft, Innsbruck, 1983. Reluati in
rele: fiecare tip de Lumini trebuie judecat in raport cu contextul siu.
Aproapele Si departele, Cartea RomdneascS., Bucuregti, 1990, pp.12-24.
Am incercat in alti parte s[ urmiresc aplicaliile acestor idei la
condiliile specifice din Jirile Romaner. Aici mi voi rezuma la o remarcd

de ordin teoretic. Elucidarea ,,cimpului semantic" 9i a ,,func1iei istorice"
a Luminilor nu interzice nici lectura ,,uniformitdtii", nici lectura ,,diver-

sititii" ; dimpotrivl, denunlindu-le insuficienlele $i dialectizindule

raporturile, ea face inteligibild complementaritatea lor necesard. Tentalia
globalitdlii, a construirii de ,,modele" cu o vast[ arie de cuprindere,
abstracte qi sintetice, dar reductive, rlmine legitimd, nu mai pulin
legitimi, in orice caz, decit tenta[ia opusf,, a exploririi ,,particularului",
reperat in varietatea exuberanti a intrup[rilor lui concrete. Dar numai
concretizind raporturile dintre ceea ce e ,,comun" 9i ceea ce e ',indivi-
dual" prin coborirea in istorie gi numai conceptualizind aceste raporturi
prin evidenfierea similitudinilor de structur[ semantic[ devine posibil[
o i.rt"rco.re"tare fructuoasl a celor doud perspective. E la fel, mutatis
mutandis, ca in paradigma pldurii : daci vrem sd cunoagtem pidurea in

l. Yezi Aproapele Si departele, ed. cit., pp.37-46-

Voltaire si Rousseau tn Romirua t VOLTAIRE SI R.OUSSEAU iN NOUANIE

Dintre cei doi ,,mongtri sacri" cirora le serblm bicentenarul cu un i semnaleazd doar 4 traduceri ale operei lui Rousseau. Acestea sint insf,
zel onorabil in acest an*, printr-o pleiadd de colocvii, care par sX sugereze i doar cifrele. Pentru a vedea ce se ascunde in spatele lor, sd examinim
cd lumea de azi are nevoie s[ se regindeasc5, gindindu-se la moqtenirea mai intii cazul cel mai complex, cel al lui Voltaire.
Luminilor, e surprinzdtor cd Voltaire, 9i nu Rousseau, se bucur[ de o
notorietate cu adevlrat impresionanta in cultura romdnf,. Notorietate ar incd de la primele semne care atest5 existenla unei receptlri romA-
insemna deopotrivd succes (fortunet) gi influeqd, dar parcd mai mult negti a lui Voltaire (semne mult posterioare posibilelor contacte, rf,mase
din pdcate frrd dovezi), incepind agadar cam din 1770-1771, constatim
cea din urm5 decit cea dintii. Motivul e simplu ; influenla e un proces
cI scriitorul francez a fost perceput cu totul contradictoriu. Nu doar
psihologic, care ac[ioneazf, uneori catalitic, f6r[ sd lase urme, pe cind principiile gindirii sale impart cititorii in doul tabere (unii idolatri-
iuccesul unui autor se mdsoari in mod obiectiv prin traduceri 9i adapt[ri
ale operei sale, prin referinle critice 9i numlr de cititori' zindu-l de-a dreptul, allii vizind in el intruparea necredintrei 9i a lipsei
de pietate), ci pinl 9i colportajul oral proiecteazi asupra sa nenumirate
DicI riminem in aceastd zond. strict cantitativi, ascendentul lui
contraadev[ruri gi fantezii.
Voltaire asupra lui Rousseau in ultimele decenii ale secolului al XV[I-lea
Ei primele decenii ale secolului al XIXlea nu e doar mare - el pare de-a Pe de o parte existd ci(iva boieri luminali, printre care Ianache
areprut strivitor. intre 1780 qi 1840, adic[ atunci cind in cultura romdnd
Luminile traverseaz[ perioada lor de inflorire, iar romantismul e abia la Vdcdrescu, istoric al Irnperiului Otoman gi fondator al poeziei romdne
inceput, se efectueaz[ 21 de traduceri din operele lui Voltaire, in 36 de
versiuni diferite. semnate de 22 de traducdtori; in aceeaqi perioadd se rnoderne, sau citeva spirite libere, precum I. Budai-Deleanu, care

* E vorba de anul 1978, cind a fost scris[ 9i suslinutd comunicarea' indrlznegte chiar sI imite in figaniada scene deocheate din La Pucelle
1. Termenul defortune (in francezd -hazard' gansd, dar 9i patrimoniu' avere' d'Orl4ans. Cealaltd tab5ri e formatl din antivoltairieni incrincenati,
proveni(i mai ales din rindurile inaltului cler grecesc, care devin gi mai
bogdtie) are in literatura comparatd, de la Paul Van Tieghem incoace'
neindupleca{i pe m[sur5 ce desftqurarea, din ce in ce mai singeroasd, a
sensul de ,,succes", insemnind totalitatea rezultatelor materiale cantitative Revoluliei Franceze aratd cit e de primejdios sd cochetezi cu spiritul
liberal.
obtinute de un autor prin difuzarea operei sale (tiraj, num6r de edilii,
Din toatl bogata literaturd pamfletard iniliati de Patriarhia Ortodoxi
numir de traduceri - gi ii*Ol in care s-au efectuat -, numdr de recenzii ori de la Constantinopol impotriva ideologiei Luminilor in genere gi mai

semnalSri etc.). ales impotriva lui Voltaire, doud lucrdri s-au tradus in romAnegte : o

Apdrare a creEtinismulai scrisd de Atanasie din Paros (tipXrit5 in 1816
gi reeditatd in 1819) Sia Cdrlulie sprefolosul celor ce sint bolnavi deN.

Papadopoulos (tradusd in 1819 de rnitropolitul Moldovei, Veniamin

Costache), care reia un volum al protestantului Jacques Saurin (de la
inceputul secolului al XV[I-lea), adiugindu-i o serie de critici impotriva

filozofilor. Fapt remarcabil : degi infierat cum se cuvine ca dugman al

Bisericii 9i al religiei, Voltaire primegte rorugi laude penrru inteligenta
lui sclipitoare gi stilul scrierilor sale.

incd mai nea$teptat e sd gdsim manifestlri furibund antivoltairiene

in rindul oamenilor sirnpli, precurn me$te$ugarul Ion sin Dobre din
tsucuregti : in jurnalul pe care-l line la inceputurile veacului al XIX-lea,

el il face vinovat pe Voltaire de toate relele : rizboiul ruso-turc din

1806-i812, foametea 9i epidemiile care se abltuseri peste tarl etc.
O asemenea ostilitate nu impiedicl totugi lectura lui Voltaire de

boierii $tiutori de francezl qi rlspindirea traducerilor sale. intre 1770 9i

60 LUMINI SI ,,LUMINISME" voLrArRE Sr RoussEAU iN RovrANn 6l

1821 se numdri sase traduceri. Cele mai vechi sint cele doud lucriri de CI Voltaire pare a fi, al5turi de Lamartine, vedeta unei epoci de
propagand[ antiotoman[ : Le tocsin des rois gi Traduction du poime de
emergenfi romantici ne spune multe despre insigi natura acestui roman-
Jean Plokof , compuse de filozoful francez la comanda farinei Ecaterina
a II-a (cdreia i se datoreaz5, probabil, gi inilierea versiunilor in romAnd tism. DacI Antoine Adam pretindea cd in Fran{a, ,,pe lingi apusuri de
soare, fecioare suspinind qi cimitire sub luni, una din trlsdfurile roman-
gi neogreacd). Printre celelalte tilmXciri se numiri Orest, apdrutdla
Buda in 1820 9i semnatd de boierul Al. Beldiman. Trdsdtura caracte- tismului este ura impotriva lui Voltaire", primul val al romantismului

risticX a acestor volume este cd niciunul nu are trecut pe coperti numele romAnesc grefeazd noua sensibilitate pe gindirea Luminilor 9i il aldturl

autorului, fird indoiali pentru a nu atrage atentia autorititrilor politice pe Voltaire lui Lamartine, firi sI simti nici goc, nici contradic[ie. Admi-
rafia pentru tragediile filozofului francez e revelatoare : sensibilitatea
sau ecleziastice.
lor afectati pregf,tegte terenul pentru ndvalnica revdrsare de pasiuni
Rezultd limpede din aceastl schitl in raccourci cd prima fazd a
viitoare, patetismul se pune in slujba unei ideologii a toleranfei, umani-
recepdrii lui Voltaire in Romdnia nu corespunde cu ceea ce se cheamd trtii $i binelui public. intr-un articol din 1836, cel mai importanr scriitor
de obicei succes : ag prefera s-o denumesc rumoare, intelegind prin asta
romdn al vremii, I.H. Ridulescu, il elogiazl pe Volraire spunind ci in
caracterul mitic al imaginii pe care o comunitate gi-o fluregte despre un
autor, cind comunicarea circulS pe canale inadecvate gi suferd bruiaje. tragediile lui cititorul gisegte ,,o adevlratd gcoald de filozofie gi morald,'

Trei caracteristici ii sint proprii : reducqionismul (definirea complexi a gi afirmI cd, Mahomet, pe care il rradusese el insugi (imbogdfinduJ cu

autorulul este inlocuiti printr-o formuli simplificatoare, dar accesibili, un epilog inexistent in original I ), reprezintl ,,cea mai puternici gi cea
care sare in ochi gi e ugor de memorat), multitudinea de date false mai tulburdtoare lovituri dati fanatismului in Europa".
(oamenii vorbesc doar din auzite, fhrd a-gi putea controla conlinutul
mesajelor), tnvestirea proieaivd a numelui (numele autorului caplti A doua generalie de romantici, cei impugi in jurul anului 1840, nu-i

valori pozitive - sau negative - fbrd vreo acoperire). mai aratd autorului luihdig tot atita prefuire. Scepticismul sdufrondeur

Adevirata perioadl de succes al lui Voltaire este cea dintre anii 1821 e resim(it ca negativism, iar polemicile anticlericale sint interpretate ca

9i 1848 9i coincide destul de bizar cu inceputurile romantismului. Agtep- dovezi de apostazie. Poerul cel mai de seamd al epocii, Grigore Alexan-

tlrile frustrate ale anilor de rumoare se rezolvl acum prin frecventarea drescu, ii dedici o epistolS in care ii reproqeazd cu amirlciune submi-
directl a operei : in mai putin de 30 de ani se traduc 15 versiuni diferite narea dogmelor cregtine. Totugi, pinl la 1848 sint putine semnele unci

din scrierile lui Voltaire, sernnate de 19 scriitori, printre care nume insem- sclderi dramatice a prefuirii lui Voltaire. Refluxul aminat multl vremc
nate ale literarurii romAne din acea vreme (I.H. Rldulescu, Gh. Asachi, se manifesti inevitabil odatl cu eqecul revolutriei. Cine poarti vina

Grigore Alexandrescu, C. Negruzzi etc.). Pentru a inlelege mai bine in- infringerii ? Voltaire gi Rousseau, fireqre ! Cel dintii chiar mai mult,

semnltatea acestor cifre, e de ajuns sd le comparlm cu exemplul oferit fiindcl se identificase intr-o mdsurl mai mare cu o anumitd mefienli
de opera lui Lamartine, care ocupd primul loc pe lista traducerilor in fali de institutrii gi cutume. Numlrul de traduceri scade brusc qi dehnitiv,
romdnegte, cu 45 de poezii semnate de doar 17 traducltori. Iatd gi un
tragediile inceteazl sd mai intereseze, cu atit mai mult si fie reprezen-
aminunt care ne di de gindit : Istoria lui Carol al XII-lea se traduce de tate ; chiar 9i liberalii vremii - de pild[ Ion Ghica, scriiror gi om politic,
patru ori in 20 de ani. Dar cu totul remarcabil e succesul neblnuit al
devenit ambasador la Londra 9i pregedinte al Consiliului de Miniqtri (in
tragediilor voltairiene, traduse, retraduse gi uneori chiar reprezentate pe
anii 1870) - il lintuiesc la stilpul infamiei. Spre deosebire de Franga,
scenl cu mare ecou; aga se intimpli cu Alzira, Zair, Mahomet. Dtn
Zair (,,cea mai tulburitoare dintre toate tragediile de pe pimint", cum spune Ghica, unde enciclopedigtii au luptat impotriva prejudecigilor,

spune La Harpe) cunoa$tem 6 versiuni, din Alzira - 3, din Brutus gi inspirind tuturor idei morale gi slnitoase, ,,filozofia lui Voltaire a sfdri-
Mdrope - clte 2, iar din Mahomet, Socrate gi Orest - cite una" mat preceptele religioase, dar n-a agezat nimic in locul vechilor credinle.

Ea a pus in miinile rominilor toate uneltele dialecticii gi ironiei, a ciror
folosire nu era insl pentru ei decit un pericol in plus. Neofilii civilizaliei
n-au gtiut decit s[ imbrS[igeze cu entuziasm senzualismul".

62 LI.JMINI SI .LUMINISME" voLrArRE sI ROUSSEAU iN nOrvlANn 63

Centenarul din 1878 e marcat de aparitria postumd a tragediei Brutus, lui Jean-Jacques nu se poate compara cu cel al lui Voltaire, cu toate cI
influen{a sa e mai profundi. Dar a izola o influentrd gi a o identifica nu
tradus5 de I.H. Rddulescu, gi a unei importante lucrXri (consacrate gi
se dovedegte totdeauna ugor, uneori e chiar imposibil. Oricum, aceasti
trui Rousseau), scris5 de un prelat transilvinean erudit, dar retrograd,
operafie delicatl reclamd o altd respira[ie decit cea a unei simple schile.
Alexandru Grama. Degi el ii condamni pe cei doi filozofi pentru cI au Md voi mirgini, agadar, la a prezenta sumar citeva elemente sigure gi
luptat impotriva Bisericii gi s-au [inut departe de poruncile ei, ii situeazd
incontestabile.
totugi printre marile figuri ale literaturii franceze.
Sd remarclm intii c6, in cazul lui Rousseau, primele faze ale con-
Ulterior, lucrurile par sf, se linigteascl ; contestdrile se r5resc, iar
struirii reputafiei, wmoarea gi succesul, sint aproape simultane. Pind la
cele trei faze amintite (rumoarea, succesul, refluxul) se continui cu cea
revolu(ia de la 1848, din cele patru traduceri din Rousseau semnalate in
de-a patra : scoaterea la pensie. O scoatere la pensie onorabilS, cores-
puruind unui soi de omologare oficiali : Voltaire intrd in Fanteon, opera diverse m[rturii, doar una ajunge si fie publicatd: Noua Eloizd, in
lui in Antologie. Fersonaj al Muzeului Imaginar, el capitd o valoare
versiunea lui I.H. Rldulescu (1837), care o insolegte gi de o entuziastd
institulionalS. Ca orice ciasic, devine o paradigmd a codului cultural : prefatrd (,,ideile lui Rousseau au avut un mare ecou gi au revolulionat
trebuie sd-i citim opera (cei pu(in in editii de scrieri alese) sau sd ne moralmente intreaga EuropS"). Tot Heliade reproduce in gazeta al clrei
director era (Cuierul Romfinesc) un studiu larg despre Rousseau, semnat
prefacem cI am citit-o, trebuie sd-l cunoagtem sau micar sd exhibim
de Saint-Marc Girardin. tn epoc5, mai cunoscut decit romancierui este
cr-lnoa$terea sa. Dovada rnajori a instifutionalizdrii, Voltaire devine obiect autorul Contractului social Si pedagogul. ,,Luminitorii" (Auftkirer)

de studiu pentru erudi1i, aceste fiinle vorace cu apetit nemisurat de lec- anilor '20-'30 (I. T5utu, S. Marcovici) recurg la Rousseau in studiile
fura, pe care ii iubim pentru cf, sint ,,nos semblables, nos.fi.dres". Frintre
ei se numdrl cercetdtori romAni de seam5, rf,magi necunoscu[i in afara gra- lor despre fundamentele puterii civile qi diversele forme de guvernlrnint.
nilelor tdrii din cauza limbii (Al. Camariano-Cioran, D. Popovici etc.),
dar gi un nume de rezonanld in mediul francez, G" Bengesco, adevlrat Transilvlneanul G. Bariliu, cel care conduce o intreagi migcare de
resuscitare a vielii culturale romAneqti, nu-gi ascunde entuziasmul in
Besterrnann al secolului al XIX-lea, care, cu pre[ul unui efort imens, a fala lui Emile: ,,spiritul in care e scrisl aceastd carte a inlSturat rugina
reugit sd pund ordine in labirintul edi(iilor voltairiene, dobindind prin
aceasta stima tuturor specialiqtilor secolului Luminilor. pedantismului din gcolile 9i casele Europei". Cu toate acestea, radica-
lismul politic al cet5feanului din Geneva nu glsegte prea multd sirnpatic
Ajuns clasic, smuls fluctuatriilor bursei literare, care pot ridica Ia cer
intr-un mediu de AuJkldrer-i modera{i, in spiritul cirora cligeele conscr-
o reputa(ie literar5, dar la fel de bine o pot prlbugi in gdrind, orice
scriitor celebru e pindit de primejdia uitirii. Nu gi Voltaire. Spre marea vatoare (ineau companie predicilor moralizatoare.
Primii romantici sint cu to{ii rousseauigti avant la lettre sau, mai
mea surprizd, numdrind traducerile ap5rute in volume din 1890 incoace,
degrabd, outre la lettre, fiindcd apropierea lor de Jean-Jacques se face
am descoperit o cifrd impresionantd.: 28 de volume, ftrd a socoti gi spontan, fird a-l studia in profunzime. Frenezia pasiunilor, gustul pentru
reeditirile. Cele mai multe sint povestirile filozofice, publicate separat
sau in antologii de tipul Reklambibliothek" Voga unor titluri ne lasi naturd, visarea gi lirismul, efuziunile sentimentale aduse in planul
visdtori: Prinlesa Babilonului e tradusi in gase variante de-a lungul
moral, toati aceastl ideologie a eului care se dd in spectacol e desco-
secolului XX, iar kdig in trei. Filozofului francez ii sint dedicate gi peritl de romanticii rom6ni pur qi simplu prin propria trlire. Lectura lui

numeroase studii critice, dintre care amintesc doar o tezi de doctorat a Rousseau ii ajutd bineintreles sd-qi cristalizeze gindurile 9i s[-gi dea un
Ariadnei Camariano despre influen(a lui Voltaire in literatura romAni 9i
in eea neogreacd, precum qi o rnic5, dar foarte documentati monografie suport ideologic, dar niciunul nu merge mai departe de anumitri discipoli
obscuri, ca Bernardin de Saint-Pierre sau Aim6 Martin, foarte popular
scrisd de Tirdor Vianu, maestrul tururor comparatiqtilor romdni de azi"
Vin acum la J"-J" R.ousseau, a c5rui prezentare va fi considerabil mai in epoc[ in l5rile Rorndne.

scurti, pentru cI qi materiah-,I de cercetat e rnai pufin abundent. Succesul Romanticii din generalia a doua, scriitori militanli pe care-i gisim in

focul revoluliei de la 1848 - B5lcescu, Boiintineanu, Russo gi mai ales
C.A. Rosetti, admirator gi prieten al lui Michelet -, gisesc in Rousseau

64 LUMINI SI "LUMINISME" VOLTAIRE SI ROUSSEAU iN NOUANTN 65

un inspirator al luptei pentru dreptate social5, dar gi un moralist al ea e, dimpotriv5, asumatd in mod explicit de scriitori importan[i ca Ioan
sentimentuiui, un suflet febril, care-i invap ,,si judece cu inima" intr-o
epoci a tuturor exaltirilor. Slavici (care admira in Jean-Jacques pe apostolul unei noi pedagogii,

Dupi 1848, importan{a ginditorului politic Rousseau cre1te: Con- ceea ce nu-l impiedica s5-i repro$eze cd gi-a abandonat copiii ! ) sau

tractul social se traduce de trei ori ( I 861, 1 879-1 880, 1 881). Dar nu to(i Octavian Goga (,,sub influen{a lui Rousseau, am inceput la 20 de ani

il privesc cu aceeagi pre[uire : Mihai Eminescu - care ii seamlnd elaborarea unei adevirate teorii a ordinii morale").
Limitindu-md la un itinerar de creastd, rezumativ qi esenlial, md
spontan lui Jean-Jacques prin c[utarea miticl a Virstei de Aur qi cultul
opresc aici. Voi mai consemna doar doui teze de doctorat - una mai
pentru naturi qi care lupt5, la fel ca autorullui Emile, impotriva influen-
veche, apartinind lui Simion Mehedinli (1892), despre ideile pedagogice
{ei corupitoare a civiliza(iei - condamnl totugi cu asprime Contractul
ale lui Rousseau, alta recenti, a Sorinei Bercescu (Rousseau tn Romfrnia,
social, considerat un fel de evanghelie a liberalismului, ridlcind a celor
rnai rele excese ale Revolufiei 9i justificare a oricdrui despotism. l97O) - gi citeva solide contribulii, printre care cea a savantului romAn

in a doua jumltate a secolului, numele lui Rousseau accede gi el la Basil Munteano, stabilit la Paris gi bine cunoscut de intreaga breasld a
faza omologdrii, devenind o referin(i cultural[ des citatS, degi in spirit comparatiqtilor (Solitude et contradiction de J.-J. Rousseau, Nizet,

reductiv. I se alSfurl lui Voltaire in Muzeul Imaginar, chiar in aceeagi 1975), qi cea a Galinei 9i a lui Alexandru Oprea(Jean-Jacques Rousseau
galerie, fiindc5 acum e perceput mai degrabd ce ii apropie pe cei doi Si L.N. Tolstoi tn cdutarea vtrstei de aur,1978), care conline in anexd
.fra1i inamici" decit ce ii desparte. Contribulia la pregitirea Revoluliei un studiu asupra prezen{ei gi influenlei lui Rousseau in literatura romdni.
Franceze - fiecare in felul sdu - pare sf, prevaleze in ochii rominilor gi
in bine, dar gi in rdu. Am amintit deja studiul canonicului Grama, Mai pufin tradus decit Voltaire, dar mult mai discutat gi cu un ecou
publicat in 1878, anul centenarului. IatI qi o alt[ dovadi, de caracter mai mare, Rousseau ajunge astfel si-qi ia revanga asupra confratelui

anecdotic. Scriitorul transilvdnean Ieronim G. Bariliu povesteqte cd, in sf,u, mult timp mai bine cotat. Bicentenarul ne oferl ocazia si le
mdsur[m ponderea realS a faimei ; frapant este ci par a se fi acomodat
jurul anului 1860, in liceul catolic unguresc unde invS{a, exista o listl
epocii noastre rdviqite de crize de tot felul. DacI altidatd cei doi mari
de proscrigi, in care Voltaire qi Rousseau figurau al5turi de alte nume,
oameni erau pomeni[i impreund - la bine sau la rdu (c'est Ia faute d
precum David Strauss, Ernest Renan sau Biichner. Plrintii-confesori,
Voltaire, c'est la.faute d Rousseau / ) - astdzi se afld alituri. Coincidenla
prea pu(in cunoscitori ai numelor acestor eretici qi neqtiind deloc fran- datelor de deces, economisindu-ne o comemorare, ne impune linerea

[uze$te, strigau cotidiana afurisenie : ,,impius ille Volta-i-rus, maledictus unui singur discurs - iar aceastl metonimie a mor{ii devine, fEri vreo

ille Rousse-au-us ! ". constringere protocolarS, o sursi inepuizabili de vii metafore.
Daci linem seama doar de sensul strict al lui fortune (num[ruI
Indicayii bibli o g rafi ce
traducerilor qi al referinfelor explicite), atunci Rousseau se afli in urma
lui Voltaire chiar gi in secolul XX (sau cel pu[in in anii de inceput). in Despre Voltaire : A. Camariano-Cioran, Spiritul revolulionarfrancez Si Voltaire
schimb, opera lui se bucurl de un mai mare ecou, are o influen(5 in limba greacd Si romdnd, Bucuregti, 1946; N.N. Condeescu, studiu
,,catalitici" mai importantd decit cea a rivalului slu, fiindci o gdsim la introductiv la Voltaire, Opere alese, vol. I, Editura pentru Literaturd Univer-
fiecare rdspintie a spiritului, de indatd ce reflectdm la marile probleme sald, Bucureqti,l95T; Tudor Vianu, ,,Voltaire", in Studii de literaturd uni-
ce bulverseazi contemporaneitatea (naturl versus civlliza(ie, individ versald Si comparatd, ed. a II-a, Editura Academiei, Bucuregti, 1963 (reluat
in volum, 1972) ; G. CSlinescu, ,,Ceva despre Voltaire", in Scriitori strdini,
versus comunitate), Ne-ar fi insi necesar un intreg volum pentru a Editura pentru Literaturd Universaii, Bucureqti, 1967.

mlsura aceast[ influen15, presupunind ci am putea-o izola, neatribuin- Despre Rousseau : S. Mehedir4i, Ideile lui Rousseau asupra educaliei, Bucureqti,
du-i ceea ce apar(ine in realitate intermediarilor ori vulgatei codurilor 1 892 ; N. Iorga,,,Rousseau et les Roumains", Annales, XYll, 1962 ; Tudor
culfurale ale zilei. Dac[, de pild5, influenta lui Rousseau asupra operei
Vianu, Roasseau ;i influenla lui literard, Bucuregti, 1962; A1. Dutu,
marelui povestitor gi romancier Mihail Sadoveanu rdmine indoielnicd,

66 LUMINI $I ,,LUMINISME" { u
Romantism
,,Ecouri rousseau-iste in cultura romAni", Viala romkneascd, w.7, 1964;

D. Isac, J.-J. Rousseau, Editura tineretului, Bucureqti, 1966, Sorina Bercescu,
Rousseau in RomAnia, tezd de doctorat dactilografiatd, 1970 : Galina Oprea,

Al. Oprea, Jean-Jacques Rousseau Si L.N. Tolstoi tn cdutarea vtrstei de

azr, Univers, Bucureqti, 1978.

Despre Voltaire gi Rousseau : D. Popovici, La littdrature roumaine d l'4poque

des Lumiires , Centrul de Studii gi Cercetlri privitoare la Transilvania, Sibiu,

1945 ; Al. Du1u, ,,Voltairianism qi rousseauism" , in Explordri tn istoria

literaturii romhne, Editurapentru Literaturi, Bucuregti, 1969; Paul Cornea,
Originile romantismului romdnesc, Minerva, Bucuregti, 1972 (cu un rezu-
mat in francezl).

Foarte utili informativ este : Ioan Lupu, Nestor Camariano, Ovidiu Papadima,
Dan Berindei, Bibliografie analiticd a periodicelor romAneEti, vol. 1-6,

Editura Academiei, Bucuregti, 1966-1972.

Comunicare prezentatl la cel de-al lV-lea Colocviu de la Mdtraflired,
din 20-25 octombrie 1978, publicatd in Les Lumi?res en Hongrie, en
Europe Centrale et en Europe Orientale, Akad6miai Kiad6, Budapesta,

1980.

4

Romantismul romdnesc gi romantismul francez:
paralelisme gi interferen(e (1830-1860)

Raporturile dintre romantismul francez gi cel romdnesc au frcut de
multi vreme obiectul unor ample studii. Propunindu-qi, dup[ modelul
comparatismului interbelic, sI judece torul in termeni de ,,influen([",
ele privilegiau ,,emi[dtorul" gi neglijau reacliile specifice (qi uneori
creative) ale ,,receptorului". Acesta e sensul in care, la inceputul seco-
lului XX, igi orientau sfudiile Pompiliu Eliade sau N.I. Apostolescu,

susfinind ci romantismul romAnesc nu e decit un articol de import, o

reflectare a romantismului francez, manifestindu-se prin forme imper-
fecte, lipsite de originalitate $i spirit inventiv.

Odatd cu depdgirea criticl a metodologiei pozitiviste qi cu rezultatele

recente ale gtiinlelor umane, devine aproape de la sine inleles cI in

relalia emitritor-receptor prioritatea trebuie acordati ultimului termen,
pentru cd el e cel care decide, in ultimi instan![, ce ,,model" strdin va

fi adoptat, cu pre(ul cdror remanieri (substanliale ori periferice), cu ce
consecinle. Am putea spune, paradoxal, cd influen6a este oarecum

prestabilitd de influenlar, de faptul c[ ,,incitarea" , prezentd in stare

virtuali in opera-emi15tor, trebuie sd intilneascl un ,,receptor" capabil
s5-i sesizeze mesajul, s5-l decodeze, s[-l asume gi sd-l transforme din
alogen in autohton.

Totugi, pentru a face posibili integrarea unui corp exterior intr-o
structurl organicd 9i individualizatl, condilia necesari e sd existe o
anume consubstantrialitate, o omologie relativi irtre emititor qi receptor,
I fiindci, in lipsa ei, chiar procesul de comunicare e stinjenit, deformat

*

i

'lt'

70 ROMANTISM ROMANTISMUL ROMANESC SI ROMANTISMUL FRANCEZ 7I

ori de-a dreptul interzis ; de un proces complex de tip asimilatoriu nici in aceste condilii, intilnirea cu romantismul e, deopotrivi, spontani
qi rodnicl. Scriitorii care coboarf, in arend cdtre 1830 (epoc5 a refor-
nu mai poate fi vorba. Doar autorii gi operele capabile sI se inscrie in
pararnetrii spirituali ai receptorului suscitl ecouri gi aclioneazd ca melor qi modernizlrii, anuntati de Tratatul de pace de la Adrianopole)
stimuli creatori. Daci imitagia e intotdeauna posibili, fiindci nu implicd gi mai ales cei ce debuteazd,la 1840, in revista Dacia Literard (cunosculi
un efort spiritual consistent, influenla nu poate avea loc decit dacl e
in istoriografia romaneasci drept ,,pagoptiqti"), vorbesc toti frantuze$te,
fondatl pe preexistenla anumitor afinit51i.
citesc reviste franceze, asistl la spectacole ale trupelor franceze la
Din acest punct de vedere, faptul ci romantismul francez a constituit
Bucuregti qi Iagi, sint abona{i la ,,cabinete de lecturd" care imprumutl
principala referintri pentru literatura romdni dintre 1830 gi 1860 Si cd ultimele noutlti literare de la Paris.

tirnp de trei decenii a actionat ca factor fertil de catalizd cultural5 Ne-am aStepta, agadar, ca raporturile dintre romantismul romdnesc

marcheazf, o coincidenl5 relevanti a celor douf, culturi. Departe de a-l gi cel francez,mai ales dacd [inem seama de structura destul de labili
a celui dintii gi de perioada de maximd inflorire a celui de-al doilea, si
fi zdmislit pe cel romAnesc, a$a cum s-a spus adesea, romantismul fie caracterizate de un mimetism destul de servil. Adevdrul e insi mult
mai nuan{at, nu doar pentru c5, in fala inflatriei de bunuri culturale
francez afost descopeit Si ales de o sensibilitate devenitl prin ea tnsdsi
romantic5, datoritd muta[iilor de mentalitate gi exigenlelor de innoire strline, organismul national reaclioneazd spontan, dupi un sistem ireduc-
tibil de simpatii gi repulsii, ci gi pentru cI, in ciuda fazei de institutriona-
intelectuali survenite in Tdrile Romdne in primele decenii ale veacului lizare prin care trece cultura romAn[ (la 1829 apar primele ziare, la
al XIXlea.
1834 se infiinleazi prima companie teatrald profesionistf,, la 1835 -
Impactul romantismului francez a fost, desigur, favoizat de interesul
prima forml de inv5llmint universitar), adaptarea receptorului la noile
din ce in ce mai puternic fa{i de Fran[a gi de atraclia constantd pe care modele s-a frcut, cel putrin partial, cu un anume discerndmint critic.

ea a exercitat-o incepind din a doua jumdtate a secolului al XVlIlea. Pentru a inlelege cum stau lucrurile, ar trebui si {inem seama de
FIrI sd intirziem prea mult asupra cauzelor acestui fenomen, notlm cd faptul - in aparenlf, paradoxal - cI perioada in care influenfa francezd,
imaginea miticl a Fran[ei, construiti pe teren romAnesc, ingloba ele-
mente de origini diferite : mai intii, era vorba de tara care proclamase s-a exercitat la maximum a coincis cu aceea de afirmare din ce in ce mai

dreptul popoarelor la autodeterminare gi dreptul indivizilor la libertdlile viguroasl a ideii natrionale. Mult timp inibugite, ea ti$ne$te la suprafa[d
la 1821, odatX cu revolulia lui Tudor Vladimirescu, 9i capitl sens 9i
civice; apoi, Franfa dusese in secolul al XIX-lea o politicd destinati sd confinut insuflelind spiritele 9i viala intelectualI dintre 1830 qi 1860.
asigure echilibrul de putere la gurile Dunlrii 9i sd sprijine naliunile Obiectivul esen[ial al intelectualilor epocii este sd scoatl la luminf,, prin
oprimate din Europa de Est; in sfirgit, in ciuda schimbdrilor provocate orice mijloace, identitatea spiritualf, a na(iunii gi valorile ce-i sint
de Revolutrie, Parisul continua sI joace rolul de etalon in chestiuni de proprii. in acest scop, ei se servesc cind de demonstralia erudit5, cind
de hiperbola liric[ : eforturile autorilor sint cu atit mai perseverente, cu
gust, mod[, eticheti, directive spirituale. Acest curent de simpatie a cit ele derivd dintr-un complex de frustrdri de care vor s[ se debaraseze.
provocat inflorirea invifSmintului in limba francezd, pe atunci limba
Aga se face ci istoria devine pentru ei sursa din care se extrag com-
culturii 9i a diplomatriei, dezvoltarea schimburilor intelecfuale, importul
masiv de ziare 9i cdr1i. in jurul anului 1840, cilStorii str[ini erau uluili pensa(ii pentru umilinlele prezentului : poetii 9i savanlii igi fac un punct
de r5spindirea francezei in Principate gi de entuziasmul claselor de sus de onoare din a scoate in lumind originea roman[ a poporului romin,
latinitatea limbii sale, rolul de apdritor al cregtinit[trii in Evul Mediu,
pentru tot ce era francez.'Nu e orag pe lume - scria Bois le Comte in faptele de arme gi contributria sa la inaintarea civilizatiei. Literatura
L834 -, dupd ce treci de hotarele Franlei 9i ale Belgiei, in care limba populari, descoperitl gi frecventati cu fervoare, e celebratd drept
personificare a suflefului national, ca model estetic ai mijloc de propa-
noastri sd fie mai des auzitd decit la Iagi ori la Bucuregti." La fel de
uimit, Saint-Marc Girardin observa ia 1836: ,,Nici nu gtim noi, la gandd de o mare eficacitate.
Paris, cd la 700 de leghe depdrtare se afl5 doul mari oraqe in care
franceza e vorbitl ca la Bruxelles, ba, ag indrizni si spun, chiar mai

bine ca la Bruxelles".

ROMANTISM ROMANTISMUI- ROTUANPSC $I ROMANTISMUL FRANCEZ

in aceasti atmosferS, tendinlele spre ,,galomanie" impuse de valul calitate a unei literaturi", Kogllniceanu ii indeamni pe scriitori sd se
inspire din realitd(ile autohtone : ,,Istoria noastri are destule fapte
de importuri culturaldfranceze provoacd, firesc, suspiciuni 9i rezistenle.
eroice, frumoasele noastre 1[ri sint destul de mari, obiceiurile noastre
Astfel, profesorul transilvf,nean I. Maiorescu, tat[l viitorului lider al sint destul de pitoregti gi de poetice pentru ca sd putem gdsi 9i la noi
sujeturi de scris, f5r[ sd avem pentru aceasta trebuin(5 sd ne imprumutim
Junimii, criticul T. Maiorescu, e printre intelectualii care se revendicd de la alte na[ii". E uqor de observat cd, degi cuvintul ,,romantism" nu
de la o francofobie adinc inrldlcinatd dincolo de munfi, care amestecd apare niciodatS, programul revistei se inscrie - prin istorism, referintrele
la folclor, apelul la originalitate - in cadrul curentului romantic. Pozitrio-
tr5situri ale evolu(ionismului gennan cu reticen[a fali de radicalismul narea aceasta e rezultatul unei constelalii de factori interni (segregarea
revolu{ionar. La 1837, intr-o vehementd diatribi, Ioan Maiorescu se
ridic[ impotriva falsei directrii din cultura romdnd, care imprumuti grupurilor etnice din Centrul 9i Sud-Estul Europei, procesul de consti-
tuire a vietrii na(ionale, lupta pentru unitate gi independenfd), dar ea se
forme strSine de structura spirituald a naliunii 9i riscd astfel sI devinl o cristalizeazd, in functrie de o serie de impulsuri intelectuale venite din

,,masci firl crieri". Maiorescu scrie mai departe : ,,Un materialism exterior, prin intermediul unor personalitili precum Victor Hugo, Michelet,

gros s-a l5sat ca un nuor greu pe Jara Romdneascf,. De unde ? Din Quinet etc. Romanticii francezi sint agadar, in bunl m5surS, profesorii
Galia. O beletristicd lunecoasd amdgeqte mai pe toti. De unde ? Din de nafionalism ai generafiei de la '48.

Galia... "r . Eficacitatea programului revistei Dacia Literard, promovat in egalS
O atitudine bazatd de astd datd pe argumente solide, care porneqte de mlsuri (9i in aproape aceiagi termeni) de alte reviste, precum PropdSirea

la inlelegerea caracterului ineluctabil al sincronizdrii micilor naliuni (1844) gi RomAnia Literqrd (1855), va fi destul de inegali: migcarea
abia'iesite din izolarea feudalS gi intrate in sistemul internalional al
schimburilor, apare la 1840, in paginile revistei Dacia Literard. Ditec- literard se dezvoltd, iar evolulia ei e marcatd de citeva creafii de bun

torul revistei, M. Kogllniceanu, unul din reprezentantii cei mai de nivel ; in ceea ce privegte limitarea fenomenelor de mimetism gi comba-

seamd ai noii generatii, enunf5 aici un concept de ,,nalionalism demo- terea traducerilor de proastd calitate, rezultatele sint relative. Nu e defel
cratic", inspirat in acelagi timp de necesitatea de a plstra contactul cu
grupul nafiunilor occidentale avansate, dar 9i de voinfa de a salvgarda dificil s[ ne explicdm de ce.
atributele esen{iale ale specificului nalional. Evaluind cu luciditate Din momentul in care viala literarl iese de sub dominalia mecena-

raportul dintre elementul ,,local" gi cel ,,universal", M. Kogdlniceanu tului (exclusivi pinl spre 1840) 9i se organizeazi potrivit legilor concuren-
recomandi o politic[ de ,,asimilare selectiv5", capabill si valorizeze trei impuse de pia15, gustul cititorilor incepe sf, conteze din ce in ce mai
mult in activit[tile editoriale. Iniliatorii migcirii literare a momentului,
traditria firI a refuza insi modernitatea. Condamnarea traducerilor de in acelagi timp directori ai celor mai importante edituri gi redactori ai
celor mai cunoscute reviste (Gh. Asachi, M. Kogdlniceanu, I. Heliade
proastd calitate gi incriminarea jargonului francoromAn care se f5cea Rldulescu), se strlduiesc sI impund scrieri de valoare, sd publice tradu-

auzit in saloanele boierepti ale vremii merg aldturi de incurajarea ceri ,,utile gi pldcute", cu scopul de a rafina moravurile qi de a promova
ideile inaintate ale timpului. Dar publicul igi avea propriile exigenfe,
traducerilor bune gi de recomandarea de a importa forme institulionale
gi tehnici occidentale cu adevirat folositoare. Nu principiul imprumutirii care reflectau gi lipsa de culturd, dar qi o stare de tensiune emolional5
modelelor strline este ddunitor, ci deformarea sa caricaturalS.
favorizind o literaturl de compensare gi iluzii. Cititorul de rind era
Marea importantr[ a programului revistei Dacia Literard tezidi mai interesat de ce se spune intr-o operl literarS, pisindu-i prea putin de
cum se spune: gusturile sale il orientau spre divertisment, sentimenta-
pufin in ceea ce respinge gi mai mult in ceea ce se striduieqte sl lism qi scheme narative specifice cirlilor populare (cu intrigi incilcite gi
promoveze. Subliniind ci originalitatea na[ionald este ,,cea mai mare
happy end-uri), spre comedii gi melodrame, spre povestiri imbibate de
1. Ioan Maiorescu, scrisoare cdtre G. Bariliu, in Gindirea romAneascd tn
emo{ii gi spre romanele de senzalii tari. Prin unnare, avea loc un conflict
epoca pa;optistd (1830-1860), antologie, studiu qi bibliografie de Paul
Cornea, text stabilit, note gi medalioane biografice de Mihai Zamft, Editura
pentru Literaturd, Bucureqti, 1969, vol. 2, p. 223.

74 ROMANTISM RoMANTTSMUT- nouANpsc Sr RoMANTIsMUL FRANCEZ 75

intre ,,cerere" gi ,,oferti", unul care nu putea fi rezolvat prin arderea fost ignoratri (Gautier gi Nerval, de pildl) sau pulin frecventafi (Vigny qi
etapelor - cum ar fi vrut cdrturarii vremii -, ci prin acceptarea con- Musset); altii, dimpotriv5, s-au bucurat de un succes rdsunf,tor, dar

cesiilor cerute de cititori, pentru cd de ei depindea, la urma urmei, fErd a exercita influenfe (Dumas) ; al1ii, in fine, au avut o influenf5 con-

vir:zarea cir(ilor. siderabill, degi au fost putrin traduqi (Michelet). patru nume de scriitori
intimpinat cu entuziasm pentru ci se prezenta ca o miqcare elibera- se situeazd in prim plan: Lamartine, Hugo, Michelet, Lamennais.

toare - nu doar in artd, ci qi pe plan etic Ai social -, romantismul fran- Enumerarea e semnificativi: ea denoti faptul c[ romantismul romA-
cez a fost astfel selectat la noi prin doul filiere : prin circuitul ,,major" nesc este in egald mlsuri sensibil la vocile interioare gi la profetismul

al autorilor de prestigiu, dar qi prin circuitul ,,marginal" al autorilor revolu{ionar, cI afinitdtile sale il indreapte spre un lirism care imbracd
comerciali. Daci examinim traducerile din epoci, vedem cum aldturi un triplu aspect: al confesiunii, al mitizirii trecutului gi al mesia-
de marile nume, precum cele ale lui Lamartine, Hugo, Chateaubriand,
George Sand etc., se afl[ gi o multitudine de autori obscuri (covirqitori nismului umanitar qi nalional. C[utind un sens superior al existenfei, el
sub raport cantitativ): Mrs Norton, Eugdne Guinot, Marie Aycard, e mai pu[in atras de virtuozitetile stilului decit de ,,directorii de con-

Amane de Lagnidu, P. Chevalier, cipitanul Marryatt. Numele acestea $tiinti", de cei pentru care arta inseamni angajare existenliali, nu o
umpleau coloanele revistei Curier de ambe sexe, ale Albinei 9i ale altor simplS revolufionare a tehnicii literare. Operele care-i emuleazd. pe
periodice. Evident, ,,mentorii" revistelor se serveau de ele ca de un fel romanticii romdni qi-i aduc la in[elegerea rosturilor superioare ale
de ,,cau[iune" pentru a atrage publicul ignorant spre lecfur5, pas necesar
in educarea lui treptate. existenlei sint cele impregnate de idealism moral gi de responsabilitate
civicS; ei sint pufin sensibili la delirul de tip solipsist ori oniric, la
in ce priveqte selec(ia autorilor de prestigiu - singura care prezintd jocurile gratuite de cuvinte.
importan[i din punct de vedere creator -, trebuie sd constatlm cd ea nu
Dintre autorii enumera(i, Lamartine se bucuri probabil, pind in
e legat[ direct de traduceri: acestea din urmX sint mai degrabd efecte
ale influenlelor, nu cauzele lor. in adevlr, fiindci toli intelecfualii gtiau 1860, de cea mai mare popularitate. Cercetlri recente au demonstrat ci

frantuze$te, ei dispuneau de un contact nemijlocit cu operele originale, prima traducere, anoniml gi nepublicat5, a unei meditalii dateazi din

flrd s[ aibl nevoie de intermediari. ,,Modelele" la care s-a recurs au 1821 . Marele promotor al cultului lamartinian rdmine totugi Heliade

fost alese, a$adar, in cunogtinli de cauzd. Ridulescu, cel care, in 1830, publici un volum in care sint traduse noud

Nu vreau sI afirm ci alegerea de care vorbesc a fost intotdeauna meditalii - ceea ce inseamn5, daci acordlm incredere listei de traduceri
din Lamartine publicati de G. Lanson in monumentala sa edilie din
reprezentativi. Pentru a depista opgiunile majore ale romantismului 1915, cd versiunile romAnegti se numlri printre primele in Europa.
PinI la 1848 i se traduc 45 de poezii, semnate de 17 traducetori. Doar
rominesc - cele care-i relevl efectiv fiinla morali - doar un examen
Le Lac a fost tdlmicit de trei ori inainte de 1848 9i de gase ori dup5, fdrd
global ar fi concludent, relinind din multitudinea de influen(e numai pe
cele care s-au dovedit fertile, 9i nu prin larga lor audien(l, ci prin modul si mai punem la socoteal5 gi cele trei imitalii pe care le-a inspirat.
in care au hrlnit spiritele qi au degteptat vocafiile. Ca un preambul al
acestui examen critic global, pe care mi-l rezerv pentru o altd ocazie, Lamartine e rugat sI devini pregedinte de onoare al Societitrii Studen-
voi da in cele ce urmeazi o schi(i sumard, in termeni comparatigti" a
,,intilnirii" norocoase dintre romantismul francez gi cel romdnesc in lilor RomAni de la Paris ; la 1848 tot cAtre el, devenit qef al guvernului
rispintia anilor i830-1860.
provizoriu, se indreapti speran{ele revolulionarilor romdni care doreau
L5sind deoparte pletora de imitatori de mina a doua, foarte numero$i sprijinul Frantrei. O scrisoare (redactatd probabil de C.A. Rosetti) e
in epoca de care vorbim, gi concentrindu-ne atentia asupra scriitorilor trimisi lui Lamartine, din partea revolulionarilor romdni: ,,Cum sd nu
reprezentativi, vom constata c[ acegtia din urmi au asimilat patrimoniul se uite romdnul cu credinfi la unul din oamenii de seamd care slujesc
romantic adoptind criterii foarte selective. Unii autori de prestigiu au deopotrivi 15rii lor de stilp moral gi de cdlSuz[ ? La Dumneavoastri,

Domnule, care ne inv[(ati sdl iubim pe Dumnezeu, sd iubim natura, sI
iubim omul ? Cintecele domniei-voastre, tSlmlcite in limba noastrl, ne

76 ROMANTISM RoMANTTsMUT- noNaANssc gI RoMANTISMUL FRANCEZ 77

sint lectura de zi cu zi. Cuvintele domniei-voastre, pline de inspirare Anumite influen(e hugoliene pot fi identificate la un mare nutndr

divini, ne risund in inimi". de poe1i, printre care Alecsandri, Heliade, Bolliac (a c5rui intreagd
poezie sociald iqi glsegte sursa in poemul Pour les pauvres),I. Catina,
inci mai important decit aceste dovezi de admiralie e faptul cd G. Baronzi etc. Totugi, influen[a capitalS a lui Hugo derivl din activi-

promotorii lirismului romantic rominesc (Heliade, Cdrlova qi mai ales tatea sa de ideolog : datoritl ei, scriitorii romini igi formeaz5 o idee

ilexandrescu) se afll, cel pufin intr-unul din aspectele majore ale mai clari asupra credo-ului romantic. Prefa(a la Cromwell 9i scrierile in

creafiei lor, in orbita autorului Medita\iilor. Sub influenfa lui descoperl care, in spiritul poezieiLa Fonction du poDte, Hugo iqi cristalizeazi teo-

ei - aproape simultan - versul iambic de 14 silabe, metru tipic al ria asupra rolului mesianic Ai umanist al poeziei vor fi texte de cepitii

poeziei romantice romaneqti, echivalentul funclional al alexandrinului pentru ei. Important de menlionat e cd, spre deosebire de Lamartine, a
c5rui vogl se stinge dupd 1860, Hugo continud si influenleze literatura
iun".r. Evitind orientdrile ,,ultra" gi legitimiste ale marelui poet,
romdn5 gi dupd aceastd dat5.
confra{ii s5i romdni vor fi atraqi de dimensiunea elegiaca, meditativd qi
Primele noastre drame istorice de valoare - Rdzvan Si Vidra de
muzical5 a operei sale, cea care tinde si spiritualizeze materia, s[ B.P. Hasdeu (1867) gi Despot Vodd de V. Alecsandri (1879) - ii

armoniz.ezs sufletul cu pulsiunile intime ale naturii' datoreazd. foarte mult. Ecourile vendettei sociale din Chdtiments gi
Victor Hugo uu e^"tCitu, la rindul siu, o triplS influen{i : prin poezie
grandioasa evocare a civilizagiilor demult dispSrute din La Ldgende des
(23 de tracluciri pind in 1848, dintre care cele 15 balade, publicate in
volum de C. Negruzzi,la 1845), dramaturgie (Marie Tudor qi Angdlo, sidcles apar in opera celui mai important poet romAn, Mihai Eminescu,
tradirse de acelasi Negruzzi in 1837) gi teoria asupra romantismului. a cf,rui activitate creatoare acoperf, deceniul al optulea. Nenumlrate
Romancierul nu se bucur[ de aceeagi favoare (Le dernier iour d'un alte corespondenle pot lt observate in operele poetilor minori ai epocii.

condamnr! d mort este tradusi in 1839 de St. Stoica) , degi Les Misdrables , Degi putrin tradus, Michelet e un autor citit fervent de tinerii pa$op-

tradusd inci de la aparigia francezl (1862-1863) de D. Bolintineanu, tigti romAni, ascultat cu pasiune la Colldge de France, chiar cunoscut
M. Costiescu qi Al. Zane, va avea un mare succes' personal de unii dintre ei (printre care C.A. Rosetti 9i fralii Britianu)'
Gratitudinea pe care i-o poartl tinerii paqopti$ti este datoratf, si unei
Entuziasmul suscitat de opera lui Hugo va clplta forme aproape
hiperbolice la ciliva dintre scriitorii cei mai importanti ai vremii.,un broguri - Principautds Danubiennes, Madame Rosetti, 1848 - prin car€
ariicol plin de fervoare admirativd, scris de Cezar Bolliac in 1837, face Michelet iqi expriml o profundd simpatie pentm poporul romAn, pe

elogiul poetului care ,,zugr5vegte cu adevf,rat" omul qi stdpineqte verbul. care vrea s5-l facd cunoscut Europei.

Pentru Negruzzi, Hugo este maestrul firi pereche, cel care a qtiut sI Ideologic, Michelet va contribui esen(ial la cristalizarea ipostazei
radical-democratice qi a mesianismului naliondl al migclrii pa$optiste.
in[eleagd -outrrt parterului ce se siturase de tragediile inalte ale lui Influenla sa e insi destul de greu de precizat, pentru cd se regdsegte' in
co.neitt", elegiace ale lui Racine gi filozofice ale lui voltaire". Heliade forme difuze, intr-o mullime de scrieri reprezentative ale epocii, de la
studiile de filozofie gi de istorie ale lui Bilcescu qi de la articolele
se simte intimidat inaintea marelui scriitor : ,,nu mi sirnt in stare si publicate de C.A. Rosetti in periodicele vremii pinl la monografia lui
Ion Vodi cel Cumplit, semnati de B.P. Hasdeu. Viziunea lui Michelet
scriu vreo vorb5 despre victor Hugo, de care toate publicaliile europene se observd peste tot: in atribuirea unui caracter sacru ideii de naliona-
litate, in solu(ia prometeicd dati conflictului dintre fatalitate 9i liberul
se ocupi de atita vreme li al cdrui geniu 9i adevf,r incep sd fie recunos-
arbitru, in elogiul democraliei gi al instinctului providengial al maselor,
cure pine qi de ucenicii gcolii celei vechi, in pofida prejudecSgilor 1or".
in convingerea cI sensul devenirii istorice va fi incununat de triumful
Un eiemplu al atrac{iei ,,magnetice" exercitate de Hugo il oferd tinArul progresiv al libert5trii. Amprenta stilului lui Michelet devine evidentf,
M.A. Corradini, autor al unui volum de poeme scrise in franfuzegte qi
care pleaci la Paris doar ca s5-5i intilneasci idolul: mai ales in tonul oratoric, in lirismul persuasiv 9i in scenografia marilor

Je veux voir, en parlant d mon mattre supr€me

De quel feu le g€nie embrase le regard je I'aime
Je veux, touchant sa main, lui dire que

Pour compenser les pleurs qu'atache ce ddpart.

78 ROMANTISM FRANCEZROMANTISMUT- NOUANESC SI ROMANTISMUL 79

simboluri, caracteristice presei romdnegti a exilului. Michelet a fost si se smulgl ambianfei sterilizante a ,,fanariotismului" qi sd-qi croiascl
pentru generafia pa$optisH mai mult decit un istoric important gi mai o cale spre Europa apuseanf,. intr-un moment de crizd. a valorilor gi de
rnult decit un scriitor: a fost un erou al spiritului, de o admirabili
putere morali Si indltime de vederi, care-i inspira pe toti in clipele de febrild ciutare a unor noi forme de expresie, romantismul francez i-a
suferinld gi disperare. oferit celui romdnesc modele plauzibile, capabile sI stimuleze dezvol-

Aceeagi revoltl impotriva nedrepti[ilor sociale, ndscuti din acelaqi tarea propriilor resurse creatoare. Odat5 in plus, s-a demonstrat c5,
elan generos, care exaspera sensibilitatea pini la paroxism, explic[ gi
foarte adesea, drumul cel mai scurt cdtre noi inqine trece prin al1ii.
favoarea neobignuitd de care s-a bucurat Lamennais. Pledoaria sa pentru
Articol apXrut in Cahiers roumains d'dtudes litt€raires,3/1974,
un cregtinism evanghelic, aliat al revoluliei impotriva puternicilor vremii, pp.34-42.

face congtiinlele sI vibreze. Paroles d'un croyant a fost, dupl toate sem-

nele, una dintre c[rtile de clpitii ale genera[iei de la '48 - C.A. Rosetti,
de pildd, noteazi injurnalul intim cum o citegte cu voce tare, aldturi de
prieteni. in exil, revolu(ionarii tot in ea cautl alinare. in tabira lui
Avram Iancu din inima Apusenilor, in restrigtea bltiliei pentru libertate,
ardelenii reciti gi ei, cu speranli, din cartea lui Lamennais.

O primi traducere a acestei ,,sublime apocalipse", cum i-a spus
Sainte-Beuve, e semnatd de J. Many gi circuli in manuscris inci de la
1843.Eae publicati, partial, in 1848, in revista invdydtorul poporului.
in acelasi an apar la Bucuregti traducerea lui Dionisie Romano, precum
qi fragmente tipirite in gazete efemere.

Dincolo de contributria indirectl a lui Lamennais la fiurirea spiritu-

lui revolulionar, influen[a sa literarf, - vizibilS gi in lirica lui Bolliac sau

A. Mureganu - se manifestd foarte clar in genul meditaliilor in prozd.

Tehnica stilului biblic, asociind tonul sentenlios gi parabola, elocven[a

liricl qi tonul profetic, e foarte rlspinditd in anii de dinaintea 9i de dupd
revolulia de la 1848. Tot sub semnul lui Lamennais se afli gi una dintre

operele cele mai importante de dupd infringerea revoluliei, poemul in
prozd, Ctntarea Romdniei, atribuit lui Alecu Russo (dar la desivirgirea
ciruia a luat parte, in opinia mea, gi Nicolae Bilcescu). impirlirea in

versete, repetitiile obsedante, imaginile alegorice qi avertismentele alu-

zive, cadenla frazei qi retorismul inflScdrat, viziunea mitici asupra
istoriei ca lupti dintre bine gi r5u, totul vine de la Lamennais, dar se
desparte in acelaqi timp de el : opera iqi asumi procedeele modelului,
insi intr-un scop diferit, acela de a exalta patriotismul gi de a restabili

increderea zdruncinatl in victorie.

Concluzia acestei succinte treceri in revistd e clari: in rlstimpul

dintre 1830 Si 1860, romantismul francez a jucat pentru romantismul

romdnesc rolul de -revelator" : l-a ajutat sd iqi glseascl specificitatea,

,,SARBAToAREA REVOLUTTONARA" iN norraaNla LA r848 8i

hrdnindu-se cu lecturi din autorii francezi, urmdrind continuu migcarea

intelectual5 a timpului, devotindu-se cu aceeagi fervoare marelui icleal

de emancipare a poporuiui 1or. Romantici in stilul artistic qi in stilul de

via[d, democrali gi revolugionari in poiiticd gi ideologie, ii gdsim in anii

ce precedl revolulia in amfiteatrele de la Colldge de France. unde risu-

nau discursurile infldcdrate ale unui Michelet, Quinet sau Mickiewicz.
in Franqa, ei pun bazele unei Societdli a Studengilor, sub patronajul iui

Lamartine, se aliturf, emigranlilor provenind din rindul altor popoare

oprimate din Estul Europei gi se strdduiesc sE obgini simpatia opiniei

,, Sdrbdtoarea revolutrionard " publice pentru na[iunea lor necunoscuti ori, inci rnai grav. ignoratl -

in RomAnia la 1848 ceea ce-i face sI sufere gi sd se indigneze. Nimic surprinzdtor cd in

in 1848, Revolutria a zguduit din temelii JIrile Romdne: inlbugitd cursui insurec(iei din februarie ei se afl5 toti pe strizi, pe baricade,

in Moldova chiar de la inceput, inainte de a apuca sd cigtige masele, amesteca{i in mullimea ce ia cu asalt palatul Tuileries. Nicolae Bdlcescu,
desfrgurati in condilii dintre cele mai contradictorii in Transilvania, din
cauza interferen[elor cu revolulia ungard, revolu[ia triumf1 doar in Jara una dintre figurile marcante ale revolutriei romdne, istoric excepfional,
Romdneasci (Valahia), unde, dupl rXsturnarea guvernului 9i abdicarea
forlatd a domnitorului, guvernul revolu{ionar va rezista trei luni. Aceastl foarte apreciat de Michelet, se gdse$te printre cei ce pdtrund in sala
evolufie inegali se explic[ atit prin natura rezisten[ei intilnite in fiecare
dintre !5rile Romdne, cit gi prin felul diferit in care revoltatrii au reuqit tronului, de unde smulge - ca simbol al tiraniei invinse - o bucati de
s5-gi organizeze actiunea gi sd antreneze masele populare. Valahia se
afla, din doul puncte de vedere, intr-o pozilie favorizat[: starea de catifea de pe tronul lui Ludovic Filip pe care o va trimite unui prieten,
eroziune a regimului, instaurat prin Tratatul de la Adrianopole (1829),
sub dubla ruteli a Turciei, putere suverani, gi a Rusiei, putere protec- Vasile Alecsandri, cel mai de seami poet al generatriei sale. ,,Afld - ii va
toare, era aici mai avansati decit oriunde; o situafie explozivl domina scrie el emofionat intr-o scrisoare datatd 12 februarie, prima zi a
zona rurali, unde creqterea muncii de claci, drept urmare a dezvolErii
Republicii - c[ nafia cea mare s-a ridicat qi cI libertatea lumei s-a
economiei de pia15, acutizase nemultrumirile ; in sfirgit - gi acesta este mintuit. Minunata Revolufie, ce te cdiesc amarnic ci n-ai vlzut-o cu

factorul, poate, decisiv - exista in acest Principat un nucleu revolu[ionar, ochii, va schimba fala lumei."r
dispunind de un program, de un numdr de militantri forma{i ia gcoala
,,carbonarilor", bucurindu-se de sprijinul plturilor mijlocii gi avind Patru luni mai tirziu, acegti tineri se intorceau acasl qi, allturi tlc
deja experienla unei rf,scoale equate la 1840.
altii ca ei, care a$teptau neribddtori momentul propice unei revoi(eJ.
Acest nucleu revolufionar era alcdtuit din tineri (pe care istoriogralta
romdneascd ii denume$te ,,pa$opti$ti") de vip boiereascd, dar apa4inind declangau revolulia. Migcarea revolu(ionard va izbucni intr-un sat din

mai cu seamd clasei de boieri mici qi mijlocii, adesea s5rdcili, qi sudul tdrii, la Islaz, de unde guvernul provizoriu se va indrepta spre
identificindu-se cu interesele burgheziei. Toti studiaserd in Franla,
Bucureqti, in uralele victorioase ale mullimii. Tiranii vin de peste tot sd

se alf,ture micului grup de conducdtori, aqa incit marqul se transformi

curind intr-o adevirati procesiune triumfali. La 11 iunie, administra(ia,

demoralizatd gi trddatd chiar de slujbagii ei, nu mai poate controla situa-

tria. Grupul ce vine dinspre Islaz este intimpinat la marginea Bucureqtiului

de o mullime uriagS. ,,intilnirea tlranilor cu locuitorii oragului a fost
un martor se stringeau in
sublimd * poveste$te -, toti se slrutau gi

bra{e , {iranii fZrd arme, doar cu ceva merinde in desagf, qi cu procla-
malia revolu(ionarl in miini, fluturau steaguri gi strigau : Dreptate I

1. N. Bdlcescu, Opere (vol. 4'. Corespondenla), edilie criticd de C. Zane.

Editura Academiei, Bucuregti 1964, p. 86.

ROMANTISM ,,sARBAToAREA REVoLUTToNARA" iN nouANre LA 1848 83

Burghezii repetau qi ei la unison: Dreptate ! " Mai apoi, mullimea atit ,,Vox populi, vox dei". Dorind sI trezeasci masele din inertrie gi s[ facl
poporul sd se gindeascl la destinul revolutriei, radicalii au introdus prac-
de numeroasl ,,incit aveam impresia cd se golise tot tirgul" s-a strins in
fu1a palatului domnesc. Domnul acceptd lista noului guvern qi, in aceeagi tica marilor reuniuni populare intr-un loc pe care l-au numit ,,Cimpia
liberti1ii". S-a nlscut aici un soi de democralie directi, extraparlamen-
zi, abdic[. in entuziasm..,l ei fdrd margini, mullimea ii ova{ioneazf, pe tard, conducdtorii cerind participantilor (adunali uneori, dupd mlrturii
membrii guvernului qi ii poarti pe umeri spre casele lor. Toatd noaptea
strlzile vor fi pline: risete, cintece, dansuri, clopotele bisericilor igi convergente, dar probabil exagerate, in numdr de 15 000-25 000 de per-

amestecl vocea gravi cu rumoarea multrimii, tineri cf,[Xrafi pe capreie soane) sd se pronunte asupra legilor ce unnau si fie adoptate, asupra
trisurilor strici lozinci qi fluturi steaguri, totul exprimi bucuria aproape
copilireascd de a respira aerul libert5lii. aiegerii candidalilor pentru funcfii cu inalte responsabilit5ti etc. Aceste

Aga a inceput ,,revolu[ia". Ea va continua de-a lungul a trei luni de adunlri, organizate intr-o manieri informai5, amestecau discursurile cu
confuzie qi vacarm, umbrite adesea de momente dureroase qi arnare. Nu
pot revela aici intregul ,,spectacol" pe care poporul qi l-a oferit : detaliile dalisuri, cintece, serbf,ri cimpeneqti mult apreciate de locuitorii Bucuregtilor.

sint numeroase, putin explorate in istoriografia romdneascd gi foarte Vleridionali, curiogi qi flecari, ugor de induioqat, iubitori de hoinlreali,
greu de lf,murit ffud o analizl minufioas5 a faptelor. Am ales deci sd mI
opresc doar la un exemplu, care poate pune in luminl trisiturile umplind locantele ca sd se sfddeasci ore intregi la un pahar sau amuzin-
originale ale ,,sirb5torii", aga cum a fost ea cunoscuti in Romdnia.
du-se noaptea in vreun han, la un chef cu lSutari, bucureqtenii vremii
Astfel voi putea contribui - cel putin a$a sper - la stabilirea unei
aveau, se poate spune, o aplecare naturalf, pentru latura spectacuiarl a
tipologii care intereseazd atit de mult, se pare, colocviul nostru.
existenfei.
*
Sf, revenirn acurn la evenimentele din 6 septembrie. La instiglrile con-
,,sirbdtoarea" revolutrionarl care face obiectul analizei mele este de
fapt o manifesta(ie ce are loc la 6 septembrie 1848, cu prilejul arderii ducitoriior radicali, care gi-au plstrat anonimatul spre a crea impresia
Regulamentului Organic, actul constitu[ional promulgat de Sublima unei acliuni populare sportane, o mullime uriag[ se aduni in fala sediu-
Poartd gi de Rusia in 1832, care a guvernat Principatele pini la revolu[ia
iui guvernului, cerind zgomotos manuscrisul Regulamentului Organic.
de la 1848. Congtienli de degradarea continui a situaliei politice 9i de
ameninlarea crescindl a unei interven(ii strdine ce ar fi itidtutat manu Obtinut frrd dificulte$, pentru cd, dupi toate aparentele, lucrurile
militari noua administra[ie, citriva tineri apartinind grupului radical, fuseser5 pldnuite in detaliu, el fu pus, al[turi de toate exemplarele
unii inlituratri deja de la conducere, altrii aqteptindu-se dintr-o clipd in tiplrite ce puturd fi recuperate, intr-un sicriu acoperit cu pinzi neagrl-
alta sd fie indep5rtatri, au imaginat o stranie ceremonie popularl care
trebuia sd afirme, o dati in plus gi intr-o manieri simbolicS, voinp de Apoi se forml un cortegiu, avind in fald o fanfarl militarX, care inaintd
independenli a romdnilor gi dragostea lor pentru libertate.
incet, cu o falsd solernnitate, in mijlocul veselei rumori a mul{imii, spre
Pentru a infelege bine lucrurile, trebuie amintit ci grupul condu-
citorilor revoluliei se impdr(ise deja in doul tabere : liberalii, care sediul mitropoliei. Aici se constitui o delega{ie care se infE{ig[ capului
tsisericii ortodoxe. Mitropoiitul, govditor inc5 de la inceputul revolu-
voiau un control foarte strict al migc[rilor populare, temindu-se ca
acestea sI nu le scape printre degete, Si radicalii, care, ca nigte adevdrali liei, neindrhznind nici sd se asocieze noilor conducltori, nici sI se
discipoli ai lui Michelet, credeau cd adevirul se aflX de partea celor
urnili 9i inscriseserd pe frontispiciul ziarului lor Popolul suveran deviza declare irnpotriva ior, fu acum constrins sd aleagd o tabirS. Se arltd
aqadar la balcon, pentru a intreba poporul care ii era voia. I se rdspunse

intr-un gias : ,,Sd se arzd R.egularnenful Organic Ai Arhondologia ! "

(docurnentul in care erau consemnate titiuriie nobiiiare). Contrariat, se

retrase sX discute cu delegalia. intre timp, doi dintre capii radicalilor,
tr. tsrdtianu (care va fi, in 1855, amestecat in tentativa de asasinat al trui
l{apoleon al IIIlea" dar se va alinia apoi partidului ordinii, devenind un
prim-ministru redutabil) 9i C. Eotrliac, iau cuvintul in fala mulgin-rii.
F-urd adunate lemne cu care se alcdtui un rug irnens" DupI putrin tirnp,

mitropolitul apdru din nou, inveqmintat in haine de ceremonie, cu
crLicea in mind. Einecuvinti poporul gi declar6 cd aprobd arderea

84 ROMANTISM ,,sAnnAroeruA REVoLUTToNARA" iN RontANre LA 1848 85

documentelor. Un [5ran, ales - din cite ne explici un jurnal al epocii - simboluri lesne de infeles, de toli cei ce vor s5-i inrobeascd. Parodia
inmormintirii e o desacralizare a Legii abuzive qi a Autorititii tiranice.
,,deoarece clasa din care fbcea parte suferise cel mai mult din cauza Ea reflectf, acea risturnare radicalS a tuturor valorilor, permisl doar in
orele nebunei dezlSnluiri carnavalegti. Risul, jovial, dar muqcltor, vesel,
Regulamentului", arunc5 in foc hirtiile abhorate' ,,Fldc[rile - comen- dar ironic, afirml voin[a de fericire a maselor gi, in acelaqi timp,
teazd acelagi text - il mistuird intr-o clipd, insufle{ite parci de spiritul constituie modalitatea de negare a tuturor obstacolelor care le-ar putea

poporului, iar cenuga i se ridici neagri 9i se risipi in cele patru vinturi ; sta in cale. Risul acesta cuprinde gi ,,umorul destructiv" de care vorbea
mai bine de zece mii de oameni au aplaudat, mai bine de cinci mii de Jean Paul, dar gi bucuria robustl a unei umanidti ce iqi regisegte libera
voci au rdsunat exprimind bucuria qi satisfaclia poporului"- Se ceru ca
mitropolitul sd anatemizeze Regulamentul gi si-5i reinnoiascd legdmintul posesie a umanului.
de credin!5 fatl de revolufie, ceea ce, vrind-nevrind, prelatul fdcu pe loc'
Toti il ascultari intr-o ticere solemnd. La sfirgit, o ova[ie extraordinari Un alt aspect caracteristic al ,,sdrbdtorii" de la 6 septembrie este
rdsuni, iar multrimea se dezldnlui. Strizile Bucureqtiului cunoscurl
pind tirziu, in noapte, atmosfera de exaltare 5i destindere a unei cher- amestecul straniu de sacru gi profan. Dimensiunea parodici a ceremoniei

meze populare. atestd spiriful ironic, realist $i tolerant al unui popor care n-a numf,rat
Marile Puteri, care igi atribuiau responsabilitatea de a hotxri soarta in rindurile sale nici sfin1i, nici martiri gi care nici n-a ars eretici pe rug.
Dar acest popor blind, vesel gi vioi nu este nici pe departe lipsit de
romdnilor, interpretard evenimentele din 6 septembrie ca pe o sfidare.
Turcia le folosi drept pretext pentru a grlbi o intervenlie ce era oricum spirit religios ; el iqi are propria modalitate de manifestare a credinlei,
inevitabili. La o slptlmind dupi arderea Regulamentului, 9i anume la
13 septembrie, o armati de 20 000 de oameni intri in capital5 prin trei vizibild mai cu seamd in respectarea ritualului, devenit parte integranti
puncte diferite gi spulberl rezistenla eroicf,, opus[ impotriva instruc- a tradiliei gi reprezentind astfel un factor de coeziune comunitari gi o
liunilor guvernului, de o companie de pompieri- Regulamentul Organic posibilitate de luptl impotriva ocupantului str5in. Din aceasti cauzd,
fu restabilit imediat qi o noul administra[ie, alcdtuit[ din mari boieri, initriatorii manifestaliei de la 6 septembrie au construit un scenariu plin
devotali vechiului regim, instalati la putere. cei mai mulli conducf,tori de treceri de la comic la serios, de la laicitate la sacru, de la ,,dezl5n-
fuire" la ,,reculegere" qi inapoi la ,,dezl5nguire". Se urmirea prin aceasta
ai revolutriei furi lua(i prizonieri, ciliva reugird s[ fugi sau fur[ exilati.
un dublu scop politic : ridiculizarea dugmanului gi, in acelagi timp,
,,Slrbf,toarea" se transforml astfel intr-o dramd - ceea ce, din picate,
ridicarea moralului popular, intdrirea credintrei in idealul revolufionar.
nu e tocmai neobi$nuit. Din acest punct de vedere, un moment-cheie al ,,sirbltorii" il constifure
intermezzo-ul apariliei in balcon a mitropolitului, anatemizarea gi juri-
Reluind mirturiile qi examinind evenimentele din 6 septembrie din mintul, rostite cu voce gravi in fatra multrimii, rdmasl dintr-o datl mutd
perspectivi tipologici, a$ vrea sf, mI opresc asupra a trei aspecte ce imi
par in mod deosebit semnificative. In primul rind, analogia frapantl la cuvintul celui mai autorizat reprezentant al credinlei.

dintre manifestarea prezentatd succint mai sus 9i atmosfera carnavalesc[, in fine, al treilea aspect asupra ciruia meritl sI poposim o clipl se
a$a cum este ea descrisi de Bahtin. Punerea pe foc a Regulamentuiui referi la raportul dintre dimensiunea organizatl gi cea spontan5 a
organic reprezintS un act de eliberare de constringerile impuse de Lege manifesta(iei. La fel ca in cazul multor ,,sirbitori" ale Revolutriei
Franceze, qi sdrbltoarea revolufionarl rom6ni se construiegte pe baza
9i Ordine, o inlbturare efemerl a normelor ce conduc viatra public[. Aga
cum se intimplS la carnaval, oamenii ftaternizeazd fbrf, deosebire de unei admirabile combinalii intre iniliativa ,,de sus" 9i miqcarea popularl
rang. Congtientizindu-gi starea de libertate, ei rid, danseazi, improvr-
zeazd atacuri irnpotriva reacliunii, igi bat joc, prin interrnedir;i unor ,,de jos". Daci e adevirat ci initriatorii vor fi schi[at scenariul, atunci
trebuie ca gi mulgimea s5 fi fost pregititl pentru rolurile oferite ei. Mai

trebuia gi ca acest scenariu, ca in Commedia dell'arte, sX nu fie trasat
rigid 9i definitiv, ci sd rf,mini punctual 9i flexibil, tocmai pentru a ldsa
ioc improviza(iei, inventivitlgii maselor. Exact aga s-a intimplat in

Eucureqti, la 5 septembrie" Cu exeeplia interven{iei mitropolituiui, sceni

86 ROMANTISM .sARBAToAREA REVoLUTIoNARA" iN nolaANm LA 1848 8'7

pregdtitd minulios gi cu un veritabil siml al ceremonialului, restul repede in tragedie. Euforia libertltii le-a rlmas in suflet, iar amintirea
ierUatorii s-a desfigurat familiar gi deschis, poporul simlindu-se cu
minunatelor zile cind revolulia umbla pe str5zi Si cind, cum bine s-a
adevdrat liber, dincolo de orice fel de cenzurd, interioard sau venit[ din spus in alte circumstanfe, singurl imaginafia era la putere i-a ajutat s5-9i
afard. Togi se descoperd egali, ierarhiile sint cdlcate in picioare, oamenii continue lupta. Pentru cI viitorul se construiegte intotdeauna in func1ie
de memoria trecutului, felurile atribuite istoriei nefiind decit vise nIz[-
se infrd[esc in aceiaSi dorinli de eliberare. Putem ghici dincolo de rite din experienla colectiv5.

veselie gi de bucuria de a fi impreuni un reflex al unei mentalitlti Indicalii biblio grafi ce

folclorice, o mentalitate pe care poporul romin, obligat de vitregiile in romdnegte existd o bogati bibliografie dedicat[ revoluliei de la 1848.
istoriei si rf,min[ timp de secole departe de rafinamentele civilizaliei, o Semnal[m aici doar doud sinteze recente : Constantin Cdz[nisteanu, Dan Berin-
simfea incd foarte apropiati. cintece, cuvinte trecute din gurd in gur[, dei, Marin Florescu, Vasile Nicolas, Revolulia romknd din 1848 (Editura
PoliticS, Bucuregti, 1969), Si culegerea de studii Revolulia de la 1848 tn fdrile
vorbe de duh gi vorbe fbrd perdea, gesturi indrf,zne{e (pentru obrazele Romkne (sub redacfa lui N. Adiniloaie gi Dan Berindei, Editura Academiei,
subtiri), ba chiar injurdturile de care poporul nu se saturi niciodatf,, Bucuregti, 1971), care include un articol despre lucrarea lui V. Curticipeanu,
toate se amestecau intr-un hohot uriaq. Nu lipseau nici horele, unind in Istoriografia rnoluliei romAne de la 1848-1849. O lucrare din bibliografia
acelagi turnuitbirbaxi gi femei, ldrani 9i tirgove[i, tineri 9i bStrini (pentru
francezd, foarte veche, dar bucurindu-se la vremea ei de o reputatie pe deplin
ca - poate meritS sd amintim, micar in treacf,t - in Romdnia nu existl meritatd, este cartea lui Elias Regnault Histoire politique et sociale des Princi-
paut4s Danubiennes (Paulin et Le Chevalier, Paris, 1855).
dans popular executat de o singurf, persoani, ceea ce demonstreazd
Pentru evenimentele de la 6 septembrie 1848, care au fEcut obiectul comu-
vitalititea cu totul exceplionald a comunit[1ii rurale patriarhale, incd vie nicdrii noastre, am folosit mdrturiile contemporanilor fie ap5rute in jurnalele de
in veacul al XIX-lea, in forma ei cea mai puternici, aceea de nucleu
spiritual, gi nu numai de realitate economicd)- epocd, (Pruncul romdn, nr. 37, 1848 ; Poporul suveran, nr. 25, 1848 ; Gazeta
de Transilvania, nr.75, 1848 etc.), fie publicate ulterior in ,,suvenirele"
*
participantilor, precum N. Plegoianu (editate de Cornelia Bodea in Studia at
M[ voi opri aici, mai degrabS din cauza constringerilor de timp Acta Musei Nicolae Bdlcescu, Bdldcegti pe Topolog, 1971),l. Voinescu (qanu-
decit de bunivoie. Sper cd aceaste scurtf, prezentare, degi sumarl gi scris inedit aflat la Biblioteca Academiei Romine, nr. 3828, f. 31-36) etc\
incompleti, a putut sugera articularea temelor universale 9i a celor locale
(legate de contextual socioistoric romdnesc) in interiorul ,,sdrbdtorii" Comunicare pr ezentatd. la colocviul din Clermont-Ferrand (iunie 1 974),
revoiutrionare de la 1848. Prima categorie de teme trimite la o structurl publicati in Les f2tes de la Rdvolutiolr, Actes recueillis et pr6sent6s par
Jean Ehrard et Paul Viallaneix, Soci6t6 des Etudes Robespierristes, Paris,
antropologicl prezenti peste tot unde alienarea e fie qi provizoriu 1977, pp. 273-281.
inlaturatd, iar poporul se intoarce pentru scurt timp in timpurile mitice,

,,de aur". Cea de-a doua categorie reflecti jocul contingenlelor 9i
contribulia geniului propriu fiecirei nafiuni.,,Sarbdtoarea" revolu[io-
nard romineascS de la 1848 este rezultatul ambelor categorii. Loc de
expresie privilegiati a intregii afectivitati colective, sdrbdtoarea inte-
greazd o-retoriCd de tip folcloric in juru1 unei scheme imaginate de
citiva conducdtori afla1i mereu la pinda evenimentelor. Ritualul asurnat
din interior nu rnodificS deloc disponibilitS!ile afective 9i ralionale

caracteristice omului aflat in deplind posesiune de sine' dovedit a fi
Din nefericire, gi libertate, ca multe altele, s-a
aceastS

efemerd : pentru romdni, la 1848, ,,sdrbdtoarea" s-a transformat foar"te

6 NATURA CA.MOD DE INTREBUINTARE"

Natura ca ,,mod de intrebuinlare" sale, in jurul anilor 1830, el se aseamdni mai degrabi cu preroman-
Cazd romanticilor romAni tismul, prin trimiterile la rafionalism, reticenla in folosirea metaforei,

Romantismul, in accepliunea istoricI a termenului ' de miscare sau absenla accidentelor izotopice qi abundenla elementelor didactice. Tema-
tic, prevaleazd exploatarea istoriei gi a folclorului, privite ca mdrturii in
curent, adici de ansamblu de ,,practici scripturale" relativ coerente, favoarea emancipdrii nafionale, preocuparea civicr majorf, a momentuluir.
caracterizate deopotriv[ prin viziunea asupra lumii, poetica 9i stilul 1or,
apare in RomAnia in jurul anului 1830. Nu atit prin coincidenlS, cit In a doua jumdtate a secolului, dupl revolu(ia de la 1848 (triumfE-
printr-o evolulie necesari, el corespunde trecerii de la vechiul regim la toare timp de trei luni la Bucuregti, zdrobit5 apoi de armata furcl), dupd
modernitate, manifestind in fapt conqtientizarea acestei mari transfor- unirea Moldovei cu Jara Romdneasci, in 1859, qi venirea pe tron a unui
miri prin care o [ard incremenitd in structurile sale arhaice se va alinia domn striin, Carol I, din dinastia Hohenzollern (a cirui lungX domnie,
in citeva decenii standardelor Europei civilizate. pinl in 1914, consacrl ciqtigarea independen{ei, adoptarea unei consti-
tu{ii liberale, sincronizarea rapidr cu Apusul, dezvoltarea economiei),
Ap5rut tirziu pe scena istoriei, curentul supravie{uiegte, in schimb, romantismul i$i schimbr cursul. indepirtindu-se de constringerile mili-
celorlalte migclri romantice ale Occidentului; el va domina cimpul tantismului civic, se dedicd explorrrii eului gi schilirii unei problematici
literar, mai ales pe cel liric, cel pufin pind la mijlocul anilor 1880. Evo- a crizei. E vorba, in principal, de congtientizarea acutd. a alienlrii, pe
fondul contrastelor izbitoare dintre modelele occidentale asimilate doar
lutria lui contrazice in acelaqi timp doul dintre ,,modelele" clasice : pe la suprafa{5 gi structurile mentale ale unui popor profund ancorat inci in
universul rural. Apare la noi o tin5r5 genera(ie care-gi manifestl amplu
cel francez gi pe cel anglo-german. Spre deosebire de primul, roman- gi insistent o sensibilitate metafizicd, o emogie religioasl, voinfa de a
tismul romAnesc nu se impotrivegte unui clasicism declinant, ci unuia experimenta limitele. Dragostea fatrI de nafurl evad,eazd din cligeele

capabil inci de o vie rezisten[5. Explicalia e simpli: romantismul nu l. Citeva referinle generale asupra temei: Mircea Anghelescu, preromantis-

s-a constituit niciodat[ in Jdrile RomAne ca o gcoal5 sau ca principiu mul romhnes c, Edinrra Minerva, Bucure5ti, I 99 1 ; Georgeta Antonescu, Natura
carismatic de crealie culrurali ; pentru a se impune, a trebuit si infrunte tn poezia romdneascd, Editura Humanitas, Bucuregti, 1996; paul Cornea,
doar inerlia esteticii rivale. ,,Le romantisme roumain et le romantisme fuanqais. parall6lismes et interf6-
rences ", Cahiers Roumains d' itudes litt4raire s, 3 (19'7 4). pp. 34 -42 (.ep\o-
Spre deosebire de ce se intimpld in Germania 9i in Anglia, traseul dus mai sus, pp. 67-77); Paul Cornea, Originile romantismului romdneic,
romantic romdnesc nu se modifici de la un tligh Romnnticism - cosmic, Editura Minerva, Bucuregti, 1972;- PauJ Cornea, ,,Din nou despre romantis-
mul romdnesc. Post-scriptum dupl 20 de ani", Reyista de istorie Si teorie
vizionar, metafizic, oniric ai titanic - spre un hw Romnnticism - anxios'
literard, 1-2, XL (1992), pp. 3-16 ; Klaus Heitmann er a/., ,,Europii.ische
acomodant, intimist qi defensiv, pe care Sengl6 qi, recent, V. Nemoianu Romantik", in Klaus von See (coord.), Neues Handbuch der Literatur-

il numesc Biedermeier. Evolutia sa este exact inversi: la inceputurile wissenschaft, Akademische Verlagsgesellschaft Athenaion, Wiesbaden, vol.
L5, 1982; Virgil Nemoianu, The Taming of Romanticism. European Litera-
ture and the Age of Biedermaier, Harvard University press, Cambridge,

Massachusetts gi Londra, 1984 ; Ion Negoilescu, poezia lui Eminescu,

Editura Eminescu, Bucureqti, 1970; Ioana Em. petrescu, Eminescu Si
mutaliile poeziei romAneSti, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989; Ioana Em.
Petrescu, Mihai Emine s cu - poet tragic, Ediura Junimea, Iagi, I 994 ; paul

Van Tieghem, Le sentiment de la nature dans le prdromantisme europden,

A.G. Nizet, Paris, 1960, Mihai Zamftr, Din secolul romanic. Editura

Cartea Romaneascd, Bucureqti, 1989.

90 ROMANTISM NATURA C.A 'MOD DE iNTR.EBUINTARE" ol

traditrionale ; nu se mai cauti in ea doar spectacolul 9i refugiul, ci gi un DupI situarea romantismuiui romAnesc in contextul sdu specific

limbaj al simbolurilor, care si indrume spiritul spre cunoa$terea trans- (filozofia impliciti observatriilor mele, dat fiind cd e gregit sd discutim cle
cendenfei" Marginalizat de o societate in care singura raliune devine
profitul, poetul se distan(eazl ironic, nu fEri amlrlciune, de contem- un rornantism oarecare frrd a-i preciza trisrturile diferentiale), revin la
poranii sii beotrieni.
chestiunea ,,tratdrii" naturii. Oricit ar pdrea de surprinzltor, pini spre
In aceste conditii, romantismul romdnesc explodeazi dintr-odat5, tr850 ea nu este ,,vdzutd", ci ,,privitd" oblic, cu ochi distrali. Sd ne
prin aparitria meteoricf, a lui Mihai Eminescu. Poet genial, cu o activitate afl5m in fafa unui paradox ? Am fi tentali s-o credem cu atit mai mult
de creatie ce nu dep5ge$te 17 ani (la 33 de ani este lovit de o boal5 cu cit in primele decenii ale secolului al XIXlea, Romdnia era un (inut
acoperit de plduri intinse, pline de vinat, cu riuri limpezi gi bogate in
psihicd flri leac), creator de talia unui Hugo, Leopardi, Byron sau pe$te, cu munli pe care hiliduiau doar turmele de oi, cu aer pur gi

Pugkin, Eminescu intrupeazd intr-o manierd exemplard (gi cu totul transparent, neotrevit de vreun cog de uzind. Cum se face cI paradisul
invers fa15 de evolulia literarl occidentalS dintre 1870 9i 1880) particuia-
ritetile gi obsesiile High Romanticism-ului: sete de absolut, imaginagie acesta ecoXogic nu a solicitat sensibilitatea tinerilor romantici ? Fireqte,
grandioas5 stirniti de clutarea tainelor existen(ei, vizionarism orfic,
capacitatea de a face si retriiascl minrrile gi a dezvilui via[a misterioasd natura fr-lncfiona ca decor, ca ornament ori ca pretext. in cutare med!
a lucrurilor, intuirea intermiten(elor inimii, puterea demiurgicl de a talie, croit5 pe tipar lamartinian, se schileazi un apus de soare in ale
minui limbajul Si de a-i smulge resursele lui de simbolizare.
c5rui umbre descrescinde peisajul se tope$te incet, in altl parte, o
Inainte de a incheia aceste considera[ii care tind si sugereze speci-
ficul romantismului romdnesc intr-o tipologie romantici europeani, aq baladd construiegte in grabl un loc ai desftgurdrii acliunii, obligatoriu
qi schernatic. Nimic rnai rnult insd: nimic care sd alunge convenfia,
vrea sd mai adaug o remarcf,. E totdeauna intrelept s5 folosim cu pruden[d nirnic care sd trirnitd la un sentiment sincer ori la vreo impresie perso-

conceptul de ,,romantism" contestat cu atita vigoare de Val6ry, Lovejoy nald. Exceptriile sint rare - de obicei, se citeazd, in aceastl privinfd,

9i atitria al1ii, din cauza pf,catului sf,u venial (9i iremediabil !) de genera- Zburdtorul lui Heliade Ridulescu (1843), cu faimosul siu rablou ai

lizare, care-l impinge (de altfel cum se intimpl5 cu orice alt concept) sd calmei inserrri din sat, pe care-l intrerupe monologul fetei inspdimintate

oculteze elementele centrifugale, si restringi, daci nu si anuleze, de halucinantele vizite ale zburdtorului. De reguli, totugi, in lirica

tensiuniie interne, prezenta unor tendin(e divergente. Aceasti abordare epocii pitorescul nafural este incl departe de a se schimba in ,,peisaj".
circumspecti e incl mai necesari in cazul romdnesc. Accelerarea ritmu- lntrebindu-se de ce doar unele literaturi occidentale folosesc terna
lui de dezvoltare istoricd ne-a impus sI ne adaptf,m ,,din goan5" noului,
naturii, Paul Van Tieghem avansa cindva doul motive: mai intii vorbea
firi a avea timpul sdJ diger[m. Cdci indatl ce se deschid porfile despre ,,aptitudinea rasei gerrnanice de a se bucura rnai mult decit altele
de frurnuse[ile naturii qi de a sirngi mai adinc sentimentele trezite. de
modernitilii, orice culturl intirziatf, tinde si se sincronizeze cu nivelul ea", apoi despre roiul constringitor al tradigiei umanismului ciasic.
celor mai avansate, fEri a epuiza mai intii evolufia propriilor sale forme.
Acest impuls irezistibil de a ,,arde etapele" (de care m-am ocupat in Dacd aceastd din urmd expiicalie ar conveni (firegte, partial) literaturii
cartea despre originile romantismului romdnesc) a avut doud tipuri de tranceze, lucruriie stau cu totul altfel pentru literatura romAn5 : romAnii
consecin[e: mai intii, o anumitf, destr-ucturare a curentelor (care se
dovedesc mai flexibile, mai eterogene decit ceie similare din Apus) ; sint de origine latin5, dar ie lipsegte tradilia clasicl - sint, agadar, in
apoi, o proliferare a mixajelor gi coexisten(elor de tendin[e opuse
(preromantice, neoclasice gi romantice; realiste, romantice qi sirn- riituafie de ,,surnd nuld"" Altceva e esen[ial gi probabil hotdritor, ceva de

troliste), care dau o imagine destul de pestritrS a cimpului literarr. cai:e Van Tieghem nu pare sE trini deloc seama: Istoriai.
trn adevir, cred cd ,,descoperirea" naturii corespunde marii rdsturnlri
1. Paul Cornea, Originile romantismului romdnesc, Editura Minerva, Bucuregti,
;i valorilor de dupi revolu{ia invinsd de ia i B4B gi evenimentele care vor
1972, pp. 516-524.
deelanga modernizarea rorndneascd. Cum qtirn cu to1ii, ajungern sd
pre[uirn lucn;rile din jurui nostru abia cind sintem pe cale sE ie pierdem

Faul Van Tieghcm, Le sentiment de lc nature dans le prlrommiisnrc

europden, A.G. Nizet, Paris, 1960" pp.254-265.

92 ROMANTISM NATURA CA ,,MOD DE INTREBUINTARE" 93

sau cind le-am pierdut deja. La fel cum prelul tinere{ii, dragostei sau o poezie descriptivd, imp5rlit5 de obicei in patru catrene, in care se
intimitltii ciminului creste pe misurl ce ele dispar, natura iese din evocl un col1 de naturS, cu precizlri temporale (ora din zi, anotimpul)
anonimat gi ne intri in atenfie abia in situafie de crizd, cind relalia cu
qi localizdri geografice (dealuri, cimpie etc.). Alecsandri iqi alege un
lumea devine problematicd, netransparentd. in momente ca acestea,
peisaj de coline domoale din imprejurimile conacului sdu moldovenesc.
odatl zdruncinat ceremonialul obignuit al cotidianului, ne trezim incol-
1i1i, puqi la zid, obligatri sd ne regindim viatra, sI ne reevaludm raporturile Evitd agadar qi muntele, 9i marea, atit de dragi romanticilor, nu doar

cu ceilalli. Abia atunci se intimpl5 ca frustririle si ne deschidi ochii pentru cI programul s5u estetic exclude extremele, ci, mai simplu,
spre proximititile ignorate inci ieri. De aceea, de abia in a doua jumltate
a secolului, intr-un climat de crizi, de tensiuni politice qi sociale, pentru cf, nu le avea sub ochi. Or, regula pastelului este ,,sI pictezi in
,,modul de intrebuin[are" al naturii gi-a dobindit in Romdnia dimen-
aer liber", sd pui in tablou ceea ce vezi cu ochii. Aplicind aceasti
siunea cu adevlrat romanticS. regul5, Alecsandri igi imbogdgegte paleta descriptivi qi dI tabloului un

Ag vrea si schitrez acum o analizd rapidS, men[inutd pe o linie de aer ,,real". Notatiile sale fulgurante au fost numite, pe drept cuvint,

creasti, a citorva aspecte semnificative referitoare la abordarea naturii ,,impresioniste" : mici detalii concrete, senzatii fugitive de minusculd
in a doua jurndtate a secolului al XIX-lea. Trebuind sf, md limitez la
esen(ial, am ales spre discu[ie cazul a doi autori remarcabili, care precizie, cum e de pildd un zbor de paslre ca o slgeati deasupra apei,

ilustreazi prin operele lor ceea ce romantismul rominesc a avut specific, o gopirli lenevind lingd o stinc5, pe nisipul incins, un ginddcel pe un fir
de iarbi, care se indoaie sub greutatea lui. Nu e, dupi cum se vede,
in comparalie cu alte romantisme europene.
niciun simbol profund : lectura se mentine la nivel orizontal, intr-o
Primul autor, Vasile Alecsandri (1818 ? -1890), s-a bucurat incepind
filozofie ,,virgiliand" de intrare in armonie cu intreaga creatie. Optica
cu 1850-1860 qi pinl la moarte de o faimi pu[in obignuitS, chiar dacl poetului pare trainic ancoratl in certitudinea excelentei, a rationalit[tii
sfirgitul vielii lui s-a aflat sub semnul stelei urcltoare a tinf,rului gi
universului ; versurile sint traversate de un sentiment de jubilare, de o
nefericitului Eminescu. Temperament echilibrat gi de bun-gust, format
in Franfa la gcoala lui Hugo gi Lamartine, Alecsandri a practicat toate atmosferl de incredere surizdtoare in binefacerile existen{ei, incit ajun-
genurile literare la un foarte bun nivel mijlociu, ceea ce era extrem de gem sI ne intreblm dacl ne mai aflim incl in ,,[inutul" romantic. Chiar
aqa, unde sint lacrimile, unde sint neliniqtile gi tristelile fdrf, motiv,
important pentru o literaturi tinirS, pe cale s5-$i constituie codurile qi
canonul. Dupi citeva opere intrate in programa gcolard gi dupl aparilia unde e apdsarea gindurilor negre ori condamnarea prezentului'/ Nu

unei culegeri de poezii populare, care s-a bucurat de un succes rf,sunf,tor, cumva familia literarf, a lui Alecsandri se afl5 putin mai departe in timp,

el a devenit atit pentru marele public, cit $i pentru cel cultivat tipul in veacul al XV[Ilea, in vecinitatea unor Delille, Saint-Lambert ori
insugi al scriitorului reprezentativ. in plind maturitate, in loc si triiasch
din renta propriei reputa(ii, Alecsandri scrie (la 1868-1869) un ciclu de Roucher, adici a acelor poe(i pe care-i numim ,.descriptivi" ?
poezii dedicate naturii, cu titlul Pasteluri. Termenul, preluat de la
Th6ophile Gautier, se referf, la un stil de a picta (in culori calde 5i Fireqte, citeva caracteristici comune s-ar gdsi : viziunea unei lumi

luminoase). Alecsandri ii di qi un sens nou, tematis, care va deveni funclionind ca un orologiu, o scriiturd finisat5, de o perfecti gramatica-

definitoriu pentru romAni: obiectul ,,pastelului" este o evocare a nafurii. litate, un anumit respect al convenien{elor. insd nu trebuie sI exagerdrn

Mulli alti autori ii vor urma exemplul, astfel incit pastelul va deveni . la cu aceastd analogie. Alecsandri nu igi propune, precum confralii sii in
secolul al XVI[-lea, sd cinte natura cu singurul scop de a transmite
romAr.u, nu peste rnuit timp, un gen literar cu statut pronriu
Creator al pastelului, Aiecsandri inventeazl gi un oattern plauzibii, sentimente utile qi plScute, altfel spus, sd subordonezepoeziadescriptivd

ii.,,:..-.. ^l- el?rir:,ri '-.-:-- 1:l;13 n1c7l1t.-i j- n^-t::1:::,': .1 ::.'..jt. ) ,:,.,,' subgenului didactic. Scopul sdu este mai intii estetic, apoi hedonist : el

evocl natura doar de dragul evoclrii, poveste$te doar pentru a se povesir

pe el insugi. in locul iungilor discursuri qi perifrazc aie predecesorilo:'.
Alecsandri folosegte un stil viu. alert, energic. vesel. Totugi, nu aici e

diferenla esenfial[: Delille li ceilalti vecjeau ni;,iilrr- ,,in general"" pe cinc"
Aiecsandrr este oictorul unu.l ,lcc" an.um.r. iirr soaiiu r:recis. a.oartinitic.

94 ROMANTISM NATURA CA ,,MOD DE INTREBUINTARE" 95

unei Topografii gi unei Istorii exacte. Nu mai e faimosul locus amoenus dosar al traductibititdtrii poeziei, e necesar sf, trinem seama cI romAna e
o limbS mult mai pulin cultivatd, mai putin abstractl qi mai pu(in
al horatrienilor, e un peisaj individualizat. Poetrii ,,descriptivi" se supu- gramaticalizati decit franceza. Aceasta ingreuneazi enorrn ceutarea
neau conven[iei, Aiecsandri e doar sincer, dezviluindu-gi fErd vreo echivalengelor lirice, cu atit mai mult in cazul lui Eminescu' poet de o
rnediere sentimentele. Acestea fiind spuse, trebuie sd admitem insi cf,
romantismui poetuiui romin privegte spre clasicism, e un romantism prodigioasi densitate semanticd, extrem de imaginativ, deopotrivd plas-
tic gi muzical, cu un limbaj de o prospe[ime senzualS incomparabili. va
imblinzit, echilibrat, senin, {Zri umbre. O noud dovadd, daci ar mai fi
incl nevoie, ci toate conceptualizdrile de care ne folosim in critica gi trebui deci sd mi dispensez de exemplificari, sd-mi asum riscul de a v[
istoria literarl trebuie luate cum grano salis, adaptindu-le indivizilor, 9i
nu procedind invers, in spetr5, acceptind si sacrificim trdslturiie indivi- vorbi despre o mare poezie in prozf, lr-rlgari. Scuzali-m5 !
La Eminescu, natura igi pierde orice atribut al exteriorit5lii. Nu e
duale doar pentru a salva clasificdri in orice caz indoielnice.
niciodati ,,temd", a$a cum spune canonul poeticienilor' Nici ,,cadru" nu
Daci ornenegte Alecsandri apar{ine rasei invingdtoriior, iar sub
poate fi, in sensul tradilional de ,,decor', pe care clasicii il priveau cu
raport iiterar pare mai degrabi ut romantic de ariergardi, Mihai
ochi indiferent, iar romanticii, cu emolie. in cazul nostru, natura il dubleazl
Eminescu, cu 30 de ani mai tindr, e socialmente un invins, dar, sub pe poet, vibreazd in ritmul inimii sale, se face ecoul bucuriilor 9i, mai

raport artistic, un romantic de avangardi, unul dintre cei mai strdlucitori ales, al triste[ilor sale, ii rlspunde treslririlor, se gdseqte in permanent

din cili au existat. De ce invins ? Pentru c5, in pofida calititrilor sale dialog cu ceea ce doregte gi ceea ce cuget5- Conceptul heideggerian de
,,apartenentd", care trimite ia presocratici 9i la refuzul lor de a separa
excepfionaie, a trebuit sA ffAiasci mereu in margine, obiect ai infamiei
subiectul de obiect, ar putea sugera in ce consti rela{ia. De aceea,
citorva gi al indiferen(ei aproape a tuturora, in sdricie gi nefericire, frrI
vreo umbri de speran(i (pentru cI a fost obligat sI se despartd de ,,modurile de intrebuinlare" ale narurii obiqnuite la romantici - natura-
ferneia pe care o iubea, iar la26 de ani a aflat cI suferd de o boald firl
-confidentd, natura-consolatoare, natura-cutie de rezonan(i - sint depiqite,
leac). De ce de avangardd? Pentru cI vorbim despre un scriitor ce nu reintegrate la nivel mai profund. Dacd Alecsandri contempla natura
s-a mullumit si joace conform regulilor deja existente (gi asta cu o dintr-o proximitate a simpatiei, dar pistrind totugi o oarecare distantS,
desivirgitd mliestrie), ci a incercat si le pund sub semnul intrebdrii gi care-i permitea si facd din peisaj spectacol, Eminescu dd impresia ci se
afl5 mereu in pozilie de juc5tor, c5 e implicat, cx igi imprumutd vocea
sI inventeze altele noi, cu o frenezie creatoare Ei o abundenfi productivd
purtind {ird indoialS pecetea geniuiui. SI adlugdm cI Eminescu, student elementelor sau cd li se adreseazX pentru a li se substirui'
Agadar, ar fi cu totul naiv dacl i-am discuta poezia de naturd in
tirnp de cinci ani la Viena 9i Berlin, ilustreazl (spre deoseblre de
Alecsandri, foarte legat de Frantra) contactul fertil cu tot ce inseamnd termeni de ,,reprezentare". Chiar dacd poetul qtie sI ',redea" infaligarea
concreti a lucrurilor, nu existl la el nicio tentalie de a reproduce realul.
cultura germanS, care-i modeleazi orizontui filozofic (prin lecturile din Nu trebuie sd ne ingele puterea lui contagioasd de a ne face s5 simlim
materialitatea obiectelor, asprimea sau delicate(ea lor molaticd, sonurile
Kant, Hegel qi mai ales Schopenhauer) qi pe cei literar (Novalis, Tieck, gi culorile. Eminescu nu e deloc un descriptiv: el remodeleazd realul
potrivit unui cod propriu. El posed[ vederea dublS a orficilor : cea care
Jean Paul, Heine, Lenau etc.). privegte gi cea care ghiceqte, cea care dI seama de aparen(e $i cea care

tnainte de a vd expune cum vede Eminescu natura, aq vrea sd vd itrlbate drumul pind la obiect, inainte gi inapoi, ca sI descifreze

rnirturisesc incurcdtura in care md aflu : nu mf, pot sprijini, in ceea ce alfabetul secret al lumii. Thblourile eminesciene de naturi nu sint altceva
vreau sd ardt, pe vreun citat in traducere francezd din versurile lui
Erninescu. Mi vdd lipsit, astfel, de cel rnai bun mijloc de argumentare. decit proieclii ale eului.

Explicatria acestei absen(e, neobiqnuite in domeniu, este sirnpl1: tradu- O parte a poemelor - de mici dimensiuni, scrise in tinerefe - au in

cerile in francezi din poezia eminesciand sint in mare rnlsuri ireievante, centruincercarea de intoarcere in timpul paradisiac al inceputurilor, cel
in ciuda competen(ei sau a efortului uneori considerabil de a glsi cele
mai bune corespondenle. FdrI a md pronunta asupra controversatului

96 ROMANTISM NATURA CA,'MOD DE INTREBUINTARE" 9-I

pe care Ioana Em. Petrescu il numea ,,echinoxial" : vremea eternului igi pierde gravitagia, lumina se amestecd deodatl cu apa' se produc
moale'
echilibru, necunoscind drameie rupturii, ale declinului ori indoieliit. iitur"t ticerea cint[, stelele sint umede' aerul e

Alte poeme - mai ample, datind din perioada maturitilii -, impregnate "ini.drl"{rimt"irleii - adinci etc' 9i reductiv sI incercf,m a da o caracterrzate

de un pesimism care atesti frecventarea iui Schopenhauer, aduc o altd iare ittdoiutf,, e riscant la Eminescu, intr-atit de variatS e ea in
fa(d a naturii: de turbulenli, de gigantism, de mecanism entropic generald a poeziei naturii
Eo.tlinut gi in forme' Dar, daci ar trebui sf, aproximim intr-un.singur
dezl5n1uit. cuvint ideea ori sentimentul care se potrivegte cel mai bine spiritului
acela ar fi ,,melancolie". Mai intii, ea pare indepirtatd 9i nelf,mu-
Prima viziune, cea a naturii-armonie sau a naturii-beatitudine, se sdu, ca un abur : umbreqte doar pentru o
rote$te aproape intotdeauna in jurul iubirii. Cuplul se intilnegte intr-un clipd fericirea la gindul cl
ritd,
coll ferit de priviri, adesea in iumina protectoare qi feericd a lunii.
eternitateafiintreiepinditadeefemer.Pemdsurdceliricasematuri.
Locul e, de obicei, un luminig, in apropierea unui lac sau pe malul unui
zeazd,, vedem cum melancolia lasi in urmf,, incet-incet' accentele
riu - un spa{iu invulnerabil, nevegtejit de prezen(a uman5. Cei doi
vpqioisdeSertiovaiandreee,gnpinainotusl trlalalaguiclrumei,5sE,emicnoicnnaeqrsctciduindlseieatrmdaogdvirec5dSce'i$uVtnereaaijnanfacuelafisireedmdeeecsidtp'iraianb$dialeucluudimin
vorbesc pufin sau deloc, par c[ plutesc, gesturile lor se succedl lent, ca spune I. Negoilescu, unul din cei mai importanfi critici ai operei sale'
intr-o be{ie oniricd. Misterul inconjoarl intreg tabloul, numai cd, in loc neantului"r' intr-adevdr' itinerariul
si te simli insplimintat, taina ajunge sI te cucereascS. Citeva din aceste ,,,rn -agnetiim al mor[ii, un fluid al evolulia curentului romantic insugi,
poezii, puse pe muzicd gi transformate in romanfe, au devenit foarte al lui Eminescu reconstruiegte
populare, contribuind puternic la renumele poetului. liric prin idealismul magic'
care inaintea zd de lajuvenilul Sturm und Drang a maturitSlii' pind la
Natura, vindecatd de catifel[rile liedului, ia uneori chipul gigantic, vizionar, fantast 9i prin exuberanfa creatoare
demonic Ai provocator al byronismului. Aqa apare ea, de pildd, in orizontui postromantic al aliendrii, al impasului existenlial, al neputin(ei
poemele cu subiect preluat din folclor sau din mitologie. Aceste opere
in care imaginalia se dezldn(uie fbri friu, in scenarii epice cu o puternicd dearegasiparadisulpierdutgialconqtiintreiclderiiiremisibile.Radica-
infuzie de fantastic, povestesc in mii de feluri avenfura umani, incheiati lismul unori dintre ultimele poeme eminesciene 1-ar fi pldcut, probabil'

totdeauna in eqec, prlbugire qi ruin[. Peisajele schilate de-a lungul lui Nietzsche.

itinerariilor fabuloase sint uluitoare prin combinaliabizard de exuberanld Abordarea ,,romantic[" a naturii continud in poezia romAneasci
vegetalf,, geologie himeric5, intinderi nesfirqite de ape scinteietoare,
cetili decrepite. Ajungem, odati cu poetul, chiar qi pe lund, zugrf,vitd posteminesciani. Deqi ,,curentul" romantic propriu-zis se apropie de
sfirqit in anii 1880, ecourile acestui ,'unghi de vedere" asupra naturii
ca un fel de Eden, dar gi pe fundul oceanului, unde locuiesc zeii periisti, pe de o parte, la simboligti, iar pe de alta' intr-un fel de senti-
Valhalei, in palate de cleqtar ori pe insula lui Euthanasius, cu roiuri de
mentalismpopularprincaremultriscriitori(printrecareMacedonskiqi,
albine 9i ierburi uriage ce cresc ca in pddurile tropicale, unde iubirea se mai tirziu, Sadoveanu) vor zugr[vi sau vor evoca natura ca s[-$i poves-
implinegte fErI vreo congtiin{[ a pdcatului, iar moartea vine ca o stingere
calm5, a$teptati cu pacea in suflet. Poetul e fascinat de natura inleleasl tcceiiratrcseuciimtufrolddimnetriennrtint5aarti(elieo. nqcaoilnaaspelrecmhinellrenfliueiurniilnioleervs9ittiairibndiielteeiloadrleeaoiunptferoegsatr'irraciiapRipdoeimsinteaanitnioetati riienn

ca germina{ie infiniti, ca elan irezistibil, care resuscitl anotimp dupd lume,destr5mareacomunitdlilorpatriarhale,dispariliadecoruluiarhaic,
anotimp, flori, copaci, gize qi p5s5ri sau, in dimensiune cosmici, face .uuugiit" industrializirii. Schimbirile au declanqat nostalgii, remugcdri'
duio-ase accente elegiace. Deqi romantismul nu mai e azi la
stelele sd striluceascS, astrele sd se miqte, lumile sI piard gi sf, se nascl modi' clci

din nou, flrd incetare. Pentru puterea demiurgicd, totul e fiabil - Istoria, t_ tou*-B'rp.o, escu, Mihai Eminescu - poet tragic, Editura Junimea, tra$i,
miturile, geografia, pinl 9i programul Creatorului : materialitatea lumii
1994, p. 42.
l. Ion NegoiTescu, Poezia lui Eminescu, Editura Eminescu, Bucureqti, t970,

p. 188.

98 ROMANTISM

etlEaueimm1eliblm5rimiu,apneuectnnadosendp:teiconepiusao,tf,mmzditsiolnsiddoefepiaerucnrnlipirg,cretneinedze,eecidnomvetneipdaduiinmelniirlepeienretuliiaotrneivc.reusaDprratiSailzrrdeli,rlaeeipl,omnorduliitateiimzrccaoganAiiioitig,enmilcauvoelidtrs,caieec.llu,veapaimniudoip.realoaoscncrtirt"tiecuuo.,l

noastrd de supraviefuire.

comunicare prezentati la colocviul asupra reprezentdrii naturii in lite- 7
raturl qi artd de la Oclense (Danemarcai, din
Neohelicon, august i996. publicatd in Din nou despre romantismul romAnesc
XXM2, 1997, pp. 281_Zgt. (post-scriptum dupd 20 de ani)

Ag dori ca in aceastd comunicare sd adaug un post-scriptum cdrtrii
rneie dindirdt cu exact doulzeci de ani. Originile romantismului romfi-
iresc. Post-scriptumul e un comentariu concis, flexibil, cieschis, care

aruncd o acoladi spre un text anterior sau il folosegte drept pretext. El

sugereazd o anumitl complementaritate care poate fi de nafurl reflexivl

sau autocritici : post-scriptumul oferd prilejul de a corija o eroare. de

a inlStura o omisiune, de a nuanla o afirmalie. Ori e posibil sd se inscrie

intr-o strategie persuasivi: sI focalizeze aten[ia asupra a ceea ce, in
perspectiva timpului scurs, pare si nu mai fie inteligibil ori de actua-
iitate, sau sd expliciteze inten[ia acoperitl spre a constringe interpre-
tarea, ori sI punl in abis o tezd spre a-i argumenta qansele sau riscurile.

F.S.-ul poate sd reprezinte, de asemenea, o formd a relativizlrii : gi

anume cind un punct de vedere cindva sentenlios e deconstruit (ironic !),

ori cind se insinueazl cd ,,inchiderea" textului marcati prin cuvintul
,,sfirqit" e doar provizorie, cI problema in disculie continul sd se afle
pe ro1. Existi desigur qi alte func1ii indeplinite de P.S., dar nu-mi

propun sd Ie recenzez aici.

Cele mentrionate imi justifici suficient proiectul de a formula citeva
idei privind dezvoltarea romantismului romdnesc dincoio de data de

i840, la care am abandonat cercetarea acum 20 ani - gi anume conti-

nuind cele spuse atunci nu in litera, ci in spiritul lor, qi nu la modul
anatritic, ci intr-o ochire globald, in perspectiva ,,departelui". Am in

vedere un examen rapid gi sintetic, orientat spre citeva aspecte centraie