Cornea, Paul - Delimitari si ipoteze

lOO ROMANTISM DIN NOU DESPRE ROMANTISMUL ROMANESC 101

gi, in opinia mea, relevante. Genul disponibil, proteic gi incd neteore- urrGr,os"e"esi,irnf^RtiptceliaearXp;eoeaclr;t$nfomhit"riCivpenti"iciemagisu,ac9cnaisuae9viuadtaie"ipdrssp,ctrecatiomtuesroiairtsimptotautumiceiar"ncclttaap*reteguui-troo(tnrie,eplaiaa,rstldrqcaeeifrsie"naoaobln,.,etmerrpi{dcorlpa*iaeiiuusan,uuras,-ricmncstlpoiciiiudmon-liniiiuriz"ri9isslselpruauUipP[toiaectneiuia"c-pito(,tlnoueeor[uroaetnl*ilneo"e5ltruV'"edixioigs'Sat-uIlaaicceienpilpcrc6pualgeoesiorraniOL,ryltirelr'tloeasttiurrmcioa9ctsienngiuii'dipieidnilAl.Donou'nsii-n_nd'eteirtOaclacaigentptedcpreo'en'fuoriicnr,tllcLueodcaa'zflsoum)mSo,rismfivtpdgigeedpaeRruuirienjcnaoauroorectiS'szmcpyiisceddgN-'ee'aeummrteireoionn'atafepauatiqurdrCninsulrcdiueeeieahtetesuiicranrluit9irnie{esqf9oiundiift'li9umrfni[heaoeda1$pe'rdininir'tfbrfinom,saozcipienttledaaie-eafsv5t.nirmrcpoit"n:ds-inellno--edei':-
tizat al P. S. -ului mI obligl la consecventl ldri sd-mi impund constringeri cpvdcutisfmsp'niafaareiisno,ce"gtrrerrmbirctiroitiArnadieadironiroud,,ld"atte[mgieculdlu,psnuloi"aararfntiaouire,iomi)imlt"inlft.mrridu,abtdaictcciPiinei,ciosinnaendtdicrfcmmnaocrt,iaaiorner*seeum)deerdnf,inae,rltemteiiEcesc"cnimstmnc.soaeiuiatd)lattuaaile'ao-ait.ter9ilsurerlseraefeitdeciadiniailunc)ea,uu')tuAdi,iEtmdat'rg"oueqctiiefne"obn,d*eiun^nt'ului-recop[emveiau-tnontmuqe5prt*srnsaitn'r,oueiiiislcmiatvt'si(pirienmuudlrtngutuiiiiintueulonusllausoaerntmrdcuutrirclailieoeurbvaniuoatunddiolcrmzfaesinaniradi(mqtiumacppidnitincvlanuroelrenpuiaerticrp'eeeiztocrssoiecre'ilnememaeunfe(npaasdifndumtenuecemutoeenqicml(andsineitntpececaaitndatvdeuoeiollest'tionsotiidlt('cvacocfocnpdioiiife'rgnatdacaericdpcmilirudrreepvaeettiue'et.ecf'oielrnlaiea'rmesnIolsltlponcaeireenbcbyirorqbtleoriinteioaszolufina)$fsreiotimturbtilteezmreunricniimainelnxooclenpu(t{tndnesaaeai-'i'i"-'

de parcurs.

Probleme de terminologie qi delimitare

O precizare importantd, inainte de a porni Ia drum: discutarea roman- RSpm.oouonmlUusa,ii"nN.,troirecu-wAA,,nYfdfrioenrrfrii,tknie,Eirs1dii.9"it8Pur8rooa,rmtprMaa'init8nstei'srfmrvoaum'luBiauancmuAraegbgeoti.r'd11a79t-81o02-'^in1p8pO3^'0r9,i:g--1G:i,n5-.i:'Plte^A' lrP-toe^u@mtpna^uananmt;cts'ts-e

tismului o voi intreprinde din doud perspective - a ,,curentului romantic"
gi, ca sI rimin tot la o metaford lichidS, ,,a pantei de scurgere", in alli
termeni, a structurii constituite gi a principiilor structurante, a romantis-

mului qi a romanticit5$i. ,,Curentul" (prin care in[eleg un ansamblu de
practici scripturale, afine prin viziunea despre lume gi poeticA) repre-

zintl un dat istoric, specific unei anumite epoci gi unui anumit spaliu

cultural ; ,,panta" implic[ o constanti psihologicl gi de comportament,

pe care o regisim mereu, pe orice treapti a existenfei sociale, diversifi-
cindu-se gi metamorfozindu-se, ca una din alternativele cuplului : apoli-

nic/dionisiac, echilibru/dezechilibru, claritate/tenebre, raliune/intuilie,

mlsuri/hybris etc. Prin urmare, asertez cI romanticitatea, in sensul de
forma mentis, igi desfdqoari deplin virtualit5file in cadrul curentului
romantic, caracteristic secolului al XIX-lea, insi dupd epuizarea aces-
tuia, ca modalitate productivl gi canonicd a literaturii, continui sd
subziste sub specie individuali, cu mai multi ori mai pulini vigoare,

intrind intr-o nesfirqiti varietate de aliaje gi interferenler.

O a doua precizare, de neevitat, se referd la sensul atribuit concep-
tului de ,,romantism". in climatul mai degrabl sceptic care predomini
in gtiintra literard contemporand, incercarea de a gisi o definilie unui

fenomen polivalent, a c[rui esenfd consti tocmai in libertatea imaginaliei

gi a sensibilititii, in refuzul regulilor coercitive, in complacerea in

l. Am propus un concept mai flexibil gi, in acelaqi timp, mai riguros de l.

,,curent" (ca ,,ansamblu de practici scripturale") in ,s,NeroialiuIn, eParedleeg"ecrui reIInI,t Z.
o radiografie critici", Limbd Si literaturd,
literar" -
Cursuri de vard, Societatea de $tiinle Filologice, 1980, pp. 145-155. Puncte devedererecente,i"tt""tt,nut"deRen6Wellek'Conceptelecriticii(capi-

de vedere apropiate : Claudio Guill6n, Literature as system : Essays toward tmHtooicfelieinTsnlmaeroitr"",Ho,)C,n,.Hoitnotn.r/c.UHReanrpeontimuusml"arg.krdii,ecdtv'ne,rTonroRm"eironarddint"sritociusoaonmft"TRdtitine'n")ct'iietgsR"ntt'oto' ErmR1iad9ea7istnl2ieuttaeirc;arrcaRahUrnodobdn"neivirgtWtsei Fre"CsRs'o'togGBEmnluaueatrcceonkusptnires'eemaU$rnut$nil'RiivG1o1e9m9er17rsaxa0inatl;yd--

the Theory of Literary History, Princeton, New York, 1971, p. 421 : Neo-
helicon, w. l-2, 1973 (contribulii de Claudio Guill6n, A. Balakian, A. Steg-

mann erc.) ; M. Szabolczi, ,,Groupe-6cole-courant", Beitrrige zur Romanischen
Philologie, 1979 (XVIID, Caiet 1.

+

DIN NOU DESPRE ROMANTISMUL ROMANESC 103

102 ROMANTISM icndplnlDetPaiasAieiootseuerlnrFtiErtmVeesiibaocseirritttrnnnoenniPdarrreI"oitiemcitlcndlsovaoiulsdsidetdlcnupegmedrcieetffmmrrttcritrC,iretuicsilaneehuaavste(rivuptofnpiuda.eipmvucettlialz,adaiasennieqcaazinlrdraarsznneiaatdaeDraii,tditdiierdaccul-feiiidetortei,elcgnaetmefnuzdGee,teebata,prem"jisueocuii:e,ru-ucp"rrcxr."fhpiiaorbeonar-zucln*neiednicouedaaane,oi.nrxusir.euleadrmrnnusligobio"rtcudspmegAiroec-lo-pmrururert,iaadepVirta.u,gtiaiuondarennplriiOzbtrdia"buuomo*nanaOiroueabt,uiuiea,ai"oumaandiOptcntr-iltna.lcnlr*rlieniuajdae"u.ofosvr"oaot,,oiuaU";ssucjtinIpur-enu'nsitruni;aohuJi'eiit"n"luJi-pultitscottv"ile"flOmonuni"ea,"ur'a"pst,afucVm't)"caruu,"i"ittmauutu,aliu't-ieru'ri""tan^cne-ilronoUsutnntstnuue"q*n""tltdmtetnutettirOe"ll'iti"fn"uf,Jueulc"til"uupiauioea'u"ctir,'ct"oorpertlpc"oigicltosnfocaoe"'UotAop'Fraor"muug-mtbetinpsizaZirdrrumIrrrsneni"i'-'aet'Otoapinmtp"ide5uocicion"anaesn?ducar'ercniiexe(ualuaesnnnusaiuereeiirlimtsananorlitlemtlal'[scditpedzgueiicrnemOtrllcsdddbvnoeueicasluaimnisae;isoepiiaagnoro"iilzptnpg.sztdedii5mcrlenneliainlgivatsudaemircuruialla.neuq9tno'auiiitirefibro.ecirnnstrrrltpiiiliiienimieuzufneaeteeln'acmlic)ireoqis'odplqeelmtpluileueriidiorlrelssoradirepuenoimucaeraecmcrieaetessasrldaoi9vug'turamoedtnztp'nclunfqa'1iliBiiipun[irqmct'dtdtdzmooiirraoo8aeDmizosdoiuec'igcccccainldaim3leat'ila,eerreIil[iidz-iuuitdenir0eaenrntedaeceeaclldidsupiradtztiitutintoefaifug$vniieoequocfsc'recTn'i-9,cnrvzrel.piiicrreemrasooz,iealrodddgiidddaiaosu"ezticmalidnai1lecuriijtiraldibiroaaaaluaranaoaunsdair8u'laer-li'ujoertr,ilmurnie$nI8credleaa:lnccfimxait'e"lttaii.emi0lilgemfuauaini'rclil1retanngernHd'ielebeauralepllec'n1neoittiimyi-zdedanpqmzmra"rmtuldriefaeeluioir,es'iail.sitnslniudaaisma:iaenliudilobuszromicstuc"'tndlnsa5eea?riermsdirpdeni*nut"eiu.c'ruetl':era'otare'Llei''ii

Dupd 20 ani rdmin in principiu la aceeaqi rezolvare a problemei. pcein,1n,uionc9tbseegi7nlclalie9tceurc,atzme-ttpdogudap"ua,iei.llneiiu1c"i"Cnto4qn,qm3uiair-gptIili*'it,7iiteuin5cixguJ'ia'iRaglntpJlet'ui'pipiJtitttir'lil"ioitu.i'i,dtyt"lzoa"ul"cprin'eieiRtonmte'o9coevNiatotlirreaiteelvaumtpeilrmilelaialocantar''tFSlu^d5!rlliuieuavpcnniseaecucAenlrmronbztiirraidrtraiaolteolu9mraririianssddrlp'ioeseeepmrxccnptpaair'f'laironAce1dztibn7iiiscalr5d-iiaea--1mcoqo9rrisec-o4caaumanupt(oia"iavntsrni!eetipltdaaciiaictzurriealdii-t
Cea mai importantd, originald qi deschizdtoare de orizonturi contrapro- al ePocii" @. 46l'
punere cie care am iuat act intre timp e a lui M.H. Abrams, din cartea

sa f,fatural Swernaturalisrn : Tradition and Revolution in Romantic Lite-
,(ature, ap[rutd in 1971 , dar ajunsi la cunogtin(a mea mult mai tirziu.
./'brams, cercetator subtil gi sagace, autor al unei lucriri clasice a isto-

riei iiterare, The Mirror and the Lamp (1953), explicd romantismul ca

r-r secularizare a pattern-uiui biblic Paradis - C5dere - Mintuire -

Faradis recigtigat, ceea ce, in termeni neoplatonici, ar reveni ia circuitul
erneila(iei qi reintegrlrii, trecerea de la Unitate la Multiplicitate gi apoi
ia o lJnitate redobinditS. Filozofii romantici (Herder, Schelling, Fichte,
iJegei) n-ar fi lZcut decit sd traducl gindirea miticd a Bibliei in formuldri
conceptuaie, iar poetrii (Wordsworth, Coleridge, Keats etc.) s-o reinves-
teascd simbolic gi imagistic.

Deqi foarte stimulativd, teza lui Abrams imi pare prea particularS. ii

repro$ez, in primul rind, caracterul tematic : ea ne propune un ,,scena-
riu" acolo unde ar fi mai nimerit sI vorbim de ,,atitudini" existen(iale.

Universalitatea romantismului e mai bine servitd de o explicalie onto-

1ogic5, axati pe modul fiintirii in lume. Cdci inainte de a-gi limuri ce

anume a produs destrdmarea unitltii primordiale, starea de individua{ie,
cu toate avatarele ei, romanticul igi asumd ruptura, ca un dat originar.

itrenomenologic, motiva[ia - oricare ar fi ea - e ulterioard stdrii de

crizd. De altfel, pattern-ul biblic nici nu e destul de specific. El nu se

aplici iui Kleist, Byron, Walter Scott, Nerval, Michelet, Leopardi,
Puqkin (ca sd dau numai citeva exemple) qi se afld in rdspdr cu o

intreagl gcoal5 de gindire existen(ialisti, care trece prin Kierkegaard qi

cuimineazd cu Nietzsche. Abrams insugi, in paragraful concluziv ai

cdr(ii, tine sd observe precaut cd ansamblul ideilor, motivelor, valorilor
de care se ocupl apar{ine ,,cioar" tradiliei romantismului englez, ci prin

urmare - se poate conchicle - nu e in<iicat a-i extrapola teorial.

E. Enscoe (coord.), Romanticism: Points of View, Wayne State University
Press, Detroit, 1975. Foarte interesant e qi numirul special The Concept of

Romanticism din Studies in Romanricism, vo|.IX, nr. 4, 19'70 (contribulii

de Morse Peckham, Harold Bloom. Geoffrey Hartman, Karl Kroeber etc.).

lvI.H. Abrams, Natural Supernaturalism : Tradition and Revolution in

Romantic Literature, Norton, New York, 1971. Wayne C. Booth sistema-
t:zeaz6. obiecliile aduse cdrlii lui Abrams in Criticai Understanding. The
Po,wers anci !-imits of Pluralisn, University of Chicago Press" Chicago,

104 ROMANTISM DIN Nou DESPRE RoMANTISMUI noruANssc 105

un High Romanticistrt - cosmic, vizionar, metafizic, oniric - spre un Avind in vedere totuqi cI imbogidrea predicaliei e o condilie a perfec[io-
Low Romanticism - anxios, acomodant, intimist, resemnat, denumit de
nlrii istoriei literare, admit cd termenul de Biedermeier poate fi utilizat in
Fr. Sengl6 9i, dupd el, de V. Nemoianu, intr-o carte deosebit de inci_ sensul traditrional gi restrins (de repliere, idil[, temperantd burghezi etc.)
tantd,, Biedermeier. in adevir, cursul romantismului nostru e ascensiv,
gi nu declinant. in prima sa etapi, pa$optisti - prin accentele luministe, ca un calificativ stilistic, aplicabil la scarl individuald, nu insl - in niciun
clasicizante, prin rafionalismul instrumentatiei poetice, reticen(a metafo-
izdrli,lipsa accidentelor izotopice, tehnica denumiti de Ioana Em. petrescu caz ins[ - ca o denominalie de epocd, gi incd una europeandr.
,,a vederii", valorizarea mimeticd a folclorului gi folosirea pedagogicd a
Trei,,grupf,ri" postpa$optiste : exilafii, preeminescienii,
istoriei, constringerea tiparului metric -, romantismul aduce mai de-
grabd cu preromantismul occidental ; exist5 in aceastd fazd, e drept, qi autorii,,nestatutari"

tentativa lui Heliade de a explora rrddcinile metaforice ale lirismului gi Mi voi opri acum, sumar, la citeva aspecte relevante pentru fizionomia

de a reactualiza mitul ,,cdderii" (primul cint al Anatotidei), dar ea postpa$optismului. O voi face intr-un parcurs de creastS, identificind
rimine, ca ecou, subsidiarS. De-abia prin postpagoptiqti, fascinali de mari articulalii, ffir[ a cobori la detalii qi flrd a mi baricada intre citate
byronism qi de motivul exilului (instriinarea de sine, de patrie, de (exceptind desigur un minim de referinle indispensabile). Transgresez
divinitate), prin Hasdeu, indeosebi prin opera lui Eminescu, romantis- astfel regulile protocolului academic, dar, cum amavettizat deja, nu e
mul iqi depigegte inhibitriile gi intr[ in efervescen![. Marele poet ilus- vorba aici decit de un P.S. care se fundeazX pe lecturi intinse, convertite
treazd citeva din trisrturile tipice ale FLR. : capacitatea vizionard (ochiul insd la nivel concepfual qi evocate oblic.
intors iniuntru gi dincolo, spre lumile cufundate gi universurile posi-
incep cu o eviden(i: conceptul de postpagoptism e foarte labil.
bile), fiorul cosmic, aptitudinea gindirii mitice, setea devorantd a absolu-
tului, titanismul, orfismul oracular. ingeles ca o simpli consecutie (ceea ce urmeazd ,,dup5" i848), termenul
denumegte o perioadl de eterogenie qi tranzilie, strivitd intre revolu{ie
Dar oare ar putea fi considerat paqoptismul un Biedermeier, cum gi marii clasici; ea apare ca un epigonism, dacd privim ,,dinddrdt", 9i
sugereazd Nemoianu gi reia de curind N- Manolescu ? Md indoiesc. ca o anticamerd, daci privim ,,dinainte" (dinspre marii clasici inapoi).

conceptul de Biedermeier, acceptat deocamdatr cu rezerye chiar in 1. Transferul conceptului de Biedermeier din artele plastice in literatlrd a fost
lirile germanice (F. Martini), escamoteazi antagonismul dintre Revolu-
(ie gi Restaura(ie, foarte puternic in Fran(a, vizibil gi la noi. conceptul opera mai multor generalii de cercetitori germani. V. Nemoianu ii numegte
printre iniliatori pe Paul Kluckholm, Julius Wiegand, iar, dupd 1931, pe
acoperd oricum la Sengld gi Nemoianu o fazd, de declin, un epigonism, Grinther Weydt gi Wilhelm Bietak. Termenul a cdpdtat insd audienli $i putere
de circulalie de curind, prin lucrarea lui Grinter Bohmer, Die Welt des
pe cind paqoptismul e un inceput de drum, o rena$tere, o palingenezie. Biedermeier, Verlag Kurt Desch, Mtinchen, 1968, fi, indeosebi, prin influenta
monografie a lui Friedrich Sengl6, Biedermeierzeit. Deutsche Literatur im
Degi in cuprinsul sru pot fi reperate elemente de idilism, acomodare, Spannungsfeld zwischen Restauration und Revolution. 1815-1848, 3 vol.,
J.B. Netzler, Stuttgart, 1971-1980. Virgil Nemoianu a extins temerar uzul
defensivd scepticx 9i dubitalie ironicd (la un Alexandrescu ori Asachi), conceptului de Biedermei€r asupra intregului romantism european din a
nota predominant[ rimine a mesianismului nalional, angajamentului doua sa fazd, de relaxare qi declin, intr-o carte atractive, incitanti, conlinind
numeroase sugestii qi vederi noi (desigur oferind gi teren de controverse) :
civic, tensiunii asumate, intransigen(ei in urmrrirea cauzei, exaltdrii
The Taming of Romanticism, European Literature and the Age of Biedermeier,
pasionale. Pe de altd parte, existr la Sengl6 9i la Nemoianu tendin{a de Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts 5i Londra, 1984. Nicolae

a lirgi con{inutul nofiunii dincolo de aspectele de intimitate, confort, Manolescu, in recenta Istorie criticd a literaturii romdne, vol. I, Minerva,
Bucuregti, 1990, preia conceptul in sens clasificator 9i stilistic.
domesticitate burghezS, pragmatism cuminte etc., spre a o putea aplica
unor fenomene profund diferite de cele austro-germane, luate inilial in
considerare. ins[ in chipul acesta termenul devine un fel de ,,stru!o-ci-
rnil5", un hibrid cu granile atit de laxe incit iqi irosegte func1ia euristic[ :
acomodarea gi revolta, idila gi turbulenfa byronianr nu merg impreund.

106 ROMANTISM DIN NOU DESPRE ROMANTISMUL ROMANESC 107

Problema limitei ad quem nu e nici ea clard (Unirea ? domnia lut increderea intr-o providenli justiliarl etc. - se manifestd in acest rlstimp
Convorbirilor literare?)' Oricum, postpa$optismul e un suh o formd exacerbatI. Traumatismele istoriei qi frustraliile existenlei
Cuza? aparigia (ca toate compusele cu ,'post"), comod' pentru ci foarte
termen-umbreld cctidiene (cei mai mul[i exila[i trdiau la limita decenlei) produc o stare
primitor. dar ingrat, din acelaSi motiv: aplicindu-se tuturor' nu mai e
iefinitoriu p"nt.,, nimeni. El desemneazf, o perioadd de confuzie 5i de anxietate cronici gi de tensiune, cu treceri brugte de la entuziasm la
disperare, de la iubire la ur5, de la incredere la suspiciune. Sub raport
instabilitate,desuprapuneriqiinterferentedevirsteliterare'deschim- ideologic e un timp al radicalizlrii qi extremismelor : Britianu qi Rosetti,

bfadzraiburunigotneisdtedcluimrmaatptiolditeica(,n,rtaegsotaniuzraare{iaa'c'coonnfclicotmuliutei ndtifn,ctrue',elibxielural''l"i qi uiterior slujitori devota[i ai monarhiei constitu{ionale qi liberalismului,
piedeazl pentru o republicl sociald, Bf,lcescu 9i Al.G. Golescu luptd
conservatori),deinitriativeintelectualemultiple,darprecare(numaiia lntransigent pentru continuarea revolu(iei infrinte la 1848, insugi conser-

Bucuregti apar, intre 1856 gi 1864, 26 de publicalii cuhurale' toate varorul Heliade traverseazi o etapl de socialism evanghelic. Cit de impe-

efemere)i. epocii postpagoptiste pot fi identificate mai multe rloasd era contaminarea declangati de spiritul vremii o demonstreazl gi

in cuprinsul ,orimeie scrieri ale moderatului Odobescu, mai tirziu aliat natural al
n,,-garmupidnriv;e, daevriendouf-oqri mpraoliperiaorigpa"n"izifai"tdit,udte"'fe(Plurlinunteurimceennualcldues"aguruapl aurnee"i ;unimigtilor. I-exicul democrat-revoiufionar e frapant in conferinla ldei
tausroi ccioamtiiu, ncei ,od,e,mcuurlg1iinmde;d'inagproezgialitaS'oucnuptiamtipinlimciimtapt,uldsaotocriaitlesuanuoinr trf,sf,- ssupra progresului societd1ii (1851): se vorbegte de inevitabilitatea
siste-
progresului, de ,,sufletul nepieritor" al popoarelor, de ,,politica mirqavd
mul culturii). Aq vrea si md refer aici la :traeei xaislaelmiloernepaa$"ogprtui$ptiir(ic"u' qi lacomi a cabinetelor tiranice", de solidaritatea nafiilor in lupta cu

studiate pu[in sau, in tot cazul, nesistematic ,,.rechiul despotism". Viitorul artelor in Rom.dnia abundS, la fel, in

centrul de gravitalie in Parisul anilor 1849-1852), a poe{ilor munteni' conota{ii radicale.
convenlionil numitri ,,preeminescieni", a autorilor angajafi in circuitul
in acest climat de romantism patetic Ai clamoros, autorii uzeazd, cu
'paaprraio.lptitiea"r"ta,-ti,urprrbiri.iv.uepgotert pe exilagii pa$optiqti' izbitor e cd ei se comportd nrediiectrie, cum e gi firesc, de genuri publicistice : editoriale, manifeste,
psihologic qi stilistic, deqi sint prin con- rrcciamalii, scrieri memorialistice (cu inten[ii justificative , ca Souvenirs
dezbinatri et impressions d'un proscrit ori corespondenla capilor revolulipi urmd-
rrnd sd afle ce s-a intimplat,,cu adevirat") gi, /asr but not lehst. texte
fli"t. p"rronule, degenerate uneori in rifuieli violente gi neinduplecate
cu disputa dintre Heliade qi Ghica)' CitX vreme izbucnirea n-.oematice, de felul Cintdrii Romdniei, convocind un arsenal de mijloace
lcrrm e cazul retorice spre a-l $oca pe cititor gi a-i smulge asentimentul. Stilul e al
unui nou val revolulionar pare iminent5, pini la lovitura de stat a lui iiemperaturilor inaite, dus de indignare ori de entuziasm, vehement gi
Ludovic Bonaparte qi apoi proclamarea sa ca impf,rat (10 decembrie
desprinde din utopia c"poanlsinidgeernf,emzicti5p"icea febricitar, alunecind lesne in declamafie ori pamflet. Srudiul metodic al
1852), emigralia nu se poate insuqirile pe care le lroducliei scriptice a exilului ar trebui intreprins intr-o zi. $i nu numai
revoh,rliei riintuitoare. 'ioate r'iindci ar umple un gol in topografia istoriografiei noastre literare, ci gi

g",,.l.utri"i-na(ionalismuldemocratic,df,ruireadezinteresatiinserviciul fiindcd ar oferi un exemplu demn de meditat. Rareori ca atunci literatii

uneicauzetranspersonale,angajamentulcivic,exaltareaSensibilit5tii' au respirat mai sincer, mai imediat gi mai intens pulsatriile Istoriei, imbS-

1. Despre epoca postpa$optistE, lucrdri recente de $tefan Cazimir' Alfabetul iindu-se cu miraje ori resimlindu-i mai crud cinismul. Cdci, asemenea
altor revolu{ii, qi cea de la 1848 a inceput cu o mare iluzie qi s-a soidat
w.3,dS!ioieiitrionmtr.taedcnrrupzi1iliit9eluige6t.iaa2,orl,eCerfg.a.laar(tlOnenDaiAzamd:nRor1oBidiim"eesAlrttionaenetptdauaicellsuic,a,i6uM,,n'DaianBelpeiuoz[rrvcnvuouaatlrlt'ea8rBgr2oetumia'dcdeu1pnr9rpee8eg(s61rtei'i8'oig5db1i96iuDc8-cea81un8r'de6NeMq4ut5n)em"nal'eut[uricSnurddtl'uppdL,deueivirbici'eolXtiaurcdsYradai-''
c'*r o teribilS dezamigirel.
intre care 8 umoristice !).
Documentalia asupra exilului paqoptist a sporit in anii din urml prin

xxumeroase publica$i de memorialistici gi corespondenld, cirora 1i se adaugd

o serie intreagd de contribulii istoriografice punctuale. in schimb, sinteza
eritic5 9i istorico-literard rdmine sdracd^ O exceplie notabild: eseul lui

108 ROMANTISM DIN NOU DESPRE ROMANTISMUL ROMANESC IO9

O a doua grupare identificabill in aria postpagoptisti e a liricilor noastre literare a refuzat multl vreme sd ia in considerare ceea ce

minoridinjurultuitgOO,aga-zigiipreeminescieni:A1'sihleanu'G'Cre- germanii numesc Triv iatlite ratur, acea bogatd, proliferantS, neinchipuit
panu, Radu lonescu, Al. Depirdleanu, Gr' Grandea' N' Georgeseu etc' de rlspinditd beletristici ficlionald, destinat[ marii mase de cititori,
br"utiu lor e marcati de atmosfera refluxului revolufionar, a consoliddrii
autoritare qi a imbog[1irii unei fracliuni a burgheziei' cu fabricatd pe bazd de stereotipii in citeva genuri predilecte (politist'
regimurilor in senza(ie, sentimental, science-fiction). Astizi, vechiul tabu pare sd nu
co'nsecinla inerentd cd scriitorui e marginalizat' iar poezia intrd mai exercite influenfe asupra tinerilor - gi mI bucur, cici pin[ de curind
conflict cu societatea intemeiatl pe cdutarea profitului' Dincolo. de
tematica patrioticS, exersati rutinier 9i cligeizat' ceea ce refine atenlia e exploratorii continentului paraliteraturii se numdrau pe degete. Acest
a unei problematici actizei' Ea e evocat[ in termenii veritabil continent prin dimensiuni, varietate a reliefului, populalie a
p'WreuzeUnrtran*o"brsze-udalunit,d ca 9i la pagopti$ti, dar cu o congtiinf5 incomparabil luat na$tere acum un secol qi jumitate, profitind de ameliorarea tehni-

mai acutd a alienirii, a dominaliei riului, a efemeritStrii clipelor de cilor de imprimare, introducerea rela[iilor de piatd in producerea 9i
i-ptl.tir", a neputinfei de a trii ca ceilalli 9i cu ceilaltri' Erotica pendu- difuzarea cirtrii, descoperirea foiletonului - cel mai eficace instrument
lea)I intre -g"lir- 9i senzualism, eruptii pasionale 9i un sentimentalism
abundent,melancotiisuprasemnalizateoridistantrSriironic-amareale de captare a publicului (pind la invenlia scenariului T.V.). Iar roman-
p^"orentpuloluui rn"seiiinnlseilsetse.nPtXeontarnuuimntiitidasoeanrsdiblialitantoeipseenmtruaanbifseostludt;ceuasoeareexc-are
tismul, aflat atunci in Occident in plini expansiune, a devenit, datoritd
prlmi prin presentimentul infinitului, vointra de a experimenta limitele'
fiorul religi,os, natura ca forld primard 5i motrice a existentei umane' capacitdlii de a plSsmui istorii surprinzdtoate, $ocante qi atractive, de a
Aga cum im afirmat gi altl dat5, existi mai mult decit o consonanli de dramatiza gi a pune in scen5, de a suscita emotii, pasiuni Si nostalgii,
principalul sdu furnizor. in ce fel ? Prin autopastigare, rescriind roma-
lungimedeunddintreEminescugiacegtipoe(i,firlindoial[veleitari' nescul intr-un cod popular, accesibil, simplificat, maniheist, practicind
dar semnificativi prin ce caute, .iiar duci foarte arareori gdsescr.
Lisind deoparte numeroase alte configura[ii ale postpagoptismului' strategiile persuasiunii emotive, loviturile de teatru, deux ex machina,
vreau si mf, opresc incd asupra problemei
vrednice de luat in seamd, cum se qtie' suspens e -u1, stimulind trdirile proiective gi compensatorii.
genere' dupd estetismul criticii
puruii,"rurr-ttii romantice. tn La noi, in jurul lui 1860, circuitul producerii 9i desfacerii c[r1ii,
pind atunci relativ unitar, incepe si se dividd. Apare un sector care
MihaiZamfir,,Exilulromantic",inDinsecolulromantic'CarteaRomi- satisface pretenliile cititorului qcolit, furnizindu-i o literaturl croitl
l. neascd, Bucuregti, 1989, pp. 106-119'
lesne gratie editiilor, in genere potrivit canonului estetic dominant, gi un alful care se adreselzi citito-
Preeminescienii pot fi acum cercetati mai rului de rind, aflat in stadiul semialfabetizirii culrurale. Cel dintii e, in

-bv(icDODerionec..udehBdeieitndaeamtltf5oaeoecc"dnutimiot-inegiture1laign9,mf7dig8l4air0ni):i)-jc,i,ptdodGGueleslr.id-pncHeCr(edi.rNaeeDGRl.eteriIeataopnsnr4lgurdt9iiaelte(uadRa:teion(oPPdtuaioaitcEelvudaezderliRiiifAluauoarllntge'aitiuusMrCumeiiio,ne--Yre[dn1(1rle9v9!e)s8a7n'c35:lRiue))''dadAP(ed1ise'9uMpnD3lotou6renun)npibet9iBreisilda5'cdlre1euoda9snonp0zaur9ie'r' principiu, dornic si se instruiascl gi sI se situeze la nivelul elitei
intelectuale , cel de-al doilea vrea, in primul rind, s[ se amuze qi sd
EG,,mL.Biirniacearsocpnuo.zsiAtd-spepaVeqocatpsetiisl-itcdFaiTggiuuEdrimo_riniuIedGsecriut,i"nE,wddatinuldrva(o1plu9em8n8urnl)r.DSLetiuteldaraiuAtullmerSxea,unBdsuricneustreceutgictIi,a
uite, s5-gi ofere satisfactii de substituire ori revange imaginare asupra
1966, printre pulinele existente, sistematizeazd prea accentuat uneorl con- celor mari gi puternici. Aceastl literafuri de al doilea ordin, de mahala
sau de tarabd, exclusf, din manuale gi istoria literard, ostracizatd din
ceptul de,,lirism preeminescian"' sfera referinfelor culfurale, a ajuns totuqi foarte rapid la o audientrd
extraordinard. Am ar5tat altundeva cI in vreme ce Convorbiri literare
aveau un tiraj de 500-600 de exemplare, iar a doua edilie a Scrisorilor

lui I. Ghica (1886) se trdgea in 600 de exemplare, Dramele Parisulut de
Ponson du Terrail, lectura preferatd a Zitrei, apf,rea in295 de fascicule
a 5 000-10 000 de exemplare (reprezentind laolaltl 14 volume), iar
necunoscutului Xavier de Mont6pin i se traduceau in 15 ani (1876-1890)
nu mai pulin decit 17 romane. Cum era gi firesc, consolidarea circuitului
popular, datoritd extinderii relaliilor de piatr[ in domeniul editorial, a

110 ROMANTISM DIN NOIJ DESPRE ROMANTISMUL ROMANESC

stimulat na$terea unei produclii indigene. Ciliva autori au incercat Eminescu gi postromantismul
aclimatizarea romanului european de mistere (G. Baronzi' I.M. Bujo-
reanu, C. Aricescu), altii au iniliat romanele de haiduci ori de senzatie Cu privire la Eminescu, vreau si pornesc de la o remarce {Ecutd demult,
(N.D. Fopescu, Panait Macri, ilie Ighel). S-a ajuns chiar pind la semi- dar care, in mod curios, n-a agitat prea tare spiritele, de aceea probabil
profesionalizarea unor fabricangi de asemenea literaturd - N'D. Popescu nici n-a declanqat decit pugine comentarii (printre acestea, notabile sint

e un exempiu -, in vreme ce marii clasici impuqcau francul qi trdiau - cele datorate lui Edgar Papu gi Ioanei Em- Petrescu) : md refer anume
la faptul c[ in ansamblul crealiei Eminescu pare a se situa in contra-
in lipsa unei a doua indeletniciri retribuite - la limita decenfei, uneori sub
ea. I-iteratura de consum a ceiei de-a doua jumltili a secolului al XIXlea timp cu miqcarea literarf, contemporani. La 1870, englezii, francezii,
germanii se indeplrtaseri considerabil de romantism, atit de High
preia qi acomodeazd potrivit comenzii sociale trucuriie 5i re{etele roman- Romnnticism-ul marilor desfrgurdri tumultuoase qi totalizatoare, cit gi
tice. E vorba de un romantism mai romantic decit cel cultivat de lite- de romantismul tardiv, al liedurilor gi ironiei. Baudelaire gi Flaubert
ratura canonici, pentru cX nu suferd de complexul bunului-gust qi nu se
lasd intimidat de obiecfia neverosimiiului. Mizeazd pe complica[iile als Forschungsproblem. Zur Kritik des deutschen Trivialroman seit der
epicii qi opereazd cu roluri (victima, persecutorul, rf,zbundtorul etc.) Aufkldrung ", D euts che Viert elj ahre s s chrift filr Lite raturwi s s ens chafi und
mai degrabi decit cu personaje. Cautd asentimentul de lacrimi (e, Geistesgeschichte,4Il196'7 ; R. Schenda, Die Lesestoffe der kleinen Leute.
pare-se, cel mai rdsplltitor) 9i urmdreqte suscitarea curiozitSlii' de unde
intorseturile surprinzitoare ale intrigii (spre a reactiva lectura) gi frecven- Studien 7ur popukiren Literatur im 19 und 20 Jahrhunderr, Beck, Miinchen,
tele qocuri emo[ionale (spre a for{a procesul de identificare). Contrastele
intre scop gi mijloace, raliune gi pasiune, mizerie gi opulen1d, viciu qi 1976 , A. Kaes, B. Zimmermann (coord.), Literatur fiir viele. Studien zur
virtute, angelism Si satanism, fericire qi suferinlS etc., care intrf, in Trivialliteratur und Massenkommunikation im l9 und 20 Jahrhunclert,2 vol.,
substan(a narativi a unui Balzac, Dickens ori Thackeray, le regdsim
Vandenhoeck & Ruprecht, Gottingen, 1975-19'76; G. Petronio, Letteratura
c"*ogns"urumi"trgf,iiesgctheemsuabtizdaotemiinnatrroiamcalniguel upluopi,uelaar.ninusrdepdraeczdinltidteroatusirma pdeli di massa. Letteratura di consumo. Guida storica e critica, Laterza, Bari,
197 9 ; E.C. Ferretti, Il mercato de lle lettere, Einaudi, Torino, 1979 ; V - Spi
structurd repetitivf,. $i, oricum, chiar dacl am fi dispuqi sX-i contestf,m nazzola, ,,Letteratura, paraletteratura, arciletteratura", in La flemocrazia
ipotetic orice autonomie, tot trebuie sd convenim ci excluderea ei din letteraria, Edizioni di Comuniti, Milano, 1984; M. Angenot. Le romun
razacercetdrii e ilegitimi (mai ales azi, cind, ca gi odinioari' pe vremea populaire. Recherches en paralittdrature, Presses de I'Universitd du Qu6bcc,
trui Maiorescu, in pofida celor mai autorizate avertismente critice, ea Montr6al, 1975. Un material bogat, de mare interes, e cuprins in volumele
prolifereazl enorm). $i dacl unii cred cd studiul trebuie abordat doar pe publicate de Universitiliie din Triest qi Klagenfurt, in urma mai multor
ferenul sociologiei literare ori al psihologiei lecturii, cred cf, se inqeald : colocvii organizate intre anii 1978 qi 1984, animate de Giuseppe Petronio $i
paraliteratura ne pune problema redefinirii conceptelor insegi de litera- Ulrich Schulz Buschhaus ; dintre acestea ; ,Trivialliteratur ?" Letterature di
turi gi de valoarel. massa e di consumo ; Livelli e linguaggi letterari nella societd delle masse,
Edizioni Saint Trieste, 1979 qi 1983. Remarc ca simptomaticd interesanta
1. ?n vreme ce la noi cercetarea paraiiteraturii constituie incd o preocupare sintez5, foarte concisd, datd de Marie-Madeleine Fragonard, Prdcis d'histoire
delalittdraturefrangaise, Didier, Paris, 1981; autoareaintroduceinfiecare
marginaid 9i dr,qcreditatn, ea a luat in Apus, in ultimele doui decenii, un avint epocl un capitol care se ocupd de texte nerecunoscute obignuit ca apartinind

consicierabil. in fata actualei invazii a literaturii de consum, care umple literaturii: astfel, ,,literatura de colportaj (secolele XVII-XX)", ,,cultura
raiturile qi tarabele ambulanlilor, expresie a extinderii relaliilor de pia$ in popular5 ( 1 830- 1 920) " 9i,,cultura de masd (i 91 8- 1 960) " ; in ultimul capitol
industria qi come4ul cirtrii, reaclia noastrd e mai mult sentimentald decit
rationald : in loc sd incercim sd cunoaStem qi sd explicdm, ne muilumim sd distinge intre texteie ,,care se vor literaturl (opere ale patrimoniului clasic
gi avangardei)" qi cele ,,realmente consumate de publicul larg". Cifrele pri-
vdrsim lacrimi qi sd condamn[m. Dintr-o vasti bibliografie recenti, menlio- vind difuzarea paraliteraturii sint din cartea mea : Regula jocului- Versantul
colectiv aI literaturii: concepte, convenlii, modele, Eminescu, Bucuregti,
nez doar citeva titluri, spre exemplificare : FI. Kreuzer" ,,Trivialliteratur 1980, pp. 278-279.

112 ROMANTISM DIN NOU DESPRE ROMANTISMUL ROMANESC 113

rlmlseserl in urmi, in 1871 Rimbaud sctia Le bateau ivre, iar Zola - 2. Un al doilea punct de incidenf5: modul individualist, excesiv,

primul volum al seriei Rougon-Macquart. Deci' odati cu emergenta idiosincratic, dubitativ, prin excelenli nonconformist al reacliei la provo-

modernismului pe de o parte, a realismului gi pozitivismului pe de alta, clrile istoriei. La unii se manifestd vibralia acutd a sensibilit[1ii, sint

sI fi fost posibil ca Eminescu, spirit de o excep{ionali curiozitate gi stimulate marile avenfuri ale imaginarului. La al1ii, prolifereazi interesul

deschidere intelectuald, poet capabil si cinte la toate instrumentele, sl pentru iralional, incongtient, pentru ce e enigmatic, ambiguu, ince[ogat.
fi rdmas neatins de curentele de idei gi sensibilitate ale vremii ? Lucrul
nu pare verosimil. in realitate, lipsa de contemporaneitate a poetului e 3. O a treia coniventd o vid in ceea ce ag numi ,,poetica devianlei".

doar aparenti, produsl de o lectur[ obstinat preocupat5 de consonantrele Ca gi romanticii, neoromanticii protesteazi impotriva inchistXrii acade-
tematice cu 11. gi L.R. Dacd, insl tinem se:rma nu atit de teme, cit de
unghiul din care sint abordate, 9i dacl ne concentr[m privirea mai ales mice, incearci si inoveze tehnicile gi punctele de vedere, apare la ei

asupra ultimei faze de crea{ie, e viditd apropierea lui Eminescu de uzul intranzitiv al limbajului, interesul pentru opera ca scop in sine, 9i
nu ca ilustrare a unor valori extrinsece.
postromantism.
Aceste analogii nu trebuie si ne faci sd pierdem din vedere diferen-
Dar ce este postromantismul ? Ne aflim aci in perspectiva a ceea ce
am numit inainte ,,panta de scurgere". Nu mai e vorba de romantism, ci fele dintre romantici gi postromantici. Hugo Friedrich nume$te lirismul
de romanticitate, numitorul comun chintesenlial al romantismului isto- postbaudelairian un romantism deromantizat,lipsit de fast, poz5, exage-
ric, concept evaziv gi problematic din cauza generalit5lii 9i a reducliei
insugirilor. Romanticitatea acfioneazS subteran, subintinde manifestdri rare, caducitate $i trivial. De fapt, e mai mult decit atit: neoromanticii
din cele mai felurite, de la simbolism la expresionism 9i de la supra- nu mai sint mesianici, nici titanieni ; ei nu mai cred intr-o reconciliere
realism la existenfialism. Toate curentele acestea revendicd unele sau posibild, au sentimentul amar al clderii iremisibile, al neputinlei de a
altele dintre elementele tradiliei romantice, atit de bogate gi plurivalente, recigtiga paradisul pierdut; au pudoarea, uneori oroarea declamaliei,
incit pot legitima deopotrivd energia 9i nostalgia, sinceritatea 9i poza, refuzd gesticulatia gi emfaza; triiesc cu sentimentul provizoriului gi

credin{a gi tdgada, naturismul qi intimismul, solitudinea 9i solidaritatea, nesiguranfei, de unde, adesea, incompletitudinea crea{iei ; apoi, ii

incluziunea gi excluderea, transcendenla 9i imanenla. Postromantismul obsedeazl indoiala epistemologici privind capacitatea scriiturii de a
e agadar un neoromantism, uneori mai degajat, alteori mai apropiat de
descrie lumea, convingerea cI adevirul e o aproxima{ie. Ei refuzd
rdddcini. Care-i sint similitudinile cu romantismul ? Voi enun(a abrupt,
marile sisteme totalizatoare qi atotexplicative, pe Hegel in primul rind,
nefiind aci locul pentru dezvoltdri gi amdnunte.
f . in primul rind, conqtiinla sciziunii, a rupturii sinelui de formele pentru cd incercase sf, ra[ionalizeze realul gi preconizase tr5irea relaliei

realului (politice, sociale, culturale etc.), sentimentul aliendrii, al impa- dintre subiect gi obiect ca tensiune dialecticl : ,,Spirirul ni s-a infEligat -
sului existentrial. Ca gi romanticii, urmaqii lor neoromantici trdiesc intr-o
stare de crizi endemic[. Ei constatd cd progresul civilizaliei, confortul spunea autorul Fenomenologiei spiritului (1807) - a nu fi nici retragerea
sporit, ridicarea standardului mediu de trai nu elimind nici mizeria mate- con$tiintei de sine in pura sa interioritate, nici simpla cufundare in

riald, nici mizeria morald. in lungul unui secol, scenariul istoriei se substanld qi in existen{a diferenlierilor ei, ci aceastd miScare a lui insu$i
desfigoari convulsiv gi spasmodic. Injustitria continuf, si d[inuie, liberti-
care se instrf,ineazl de sine gi se cufund6 in sine". Postromanticii
trile sd fie inlinluite, natura - ultragiatd (printr-o poluare de gravitatea
congtientizeazd I ips a oricirei alternative, r adicalizeazd drama scind[rii
cireia am devenit abia de curind con$tienti), tehnicile si ne manipuleze, qi se complac in exploatarea forfelor misterioase dinliuntrul gi din afara
fiintrei. Daci romanticii pledeazd cauza pasiunii impotriva ratiunii,
utopiile sa-gi demonstreze caracterul iluzoriu, un consumatorism agresiv
sd uniformizeze gusturile gi sd narcotizeze congtiinlele, iar latura bes- postromanticii, care urmeazS, istorice$te, unei faze de optimism scientist

tiali, gregari ;i demonicd a naturii umane s5 iasf, crud la iveali- arogant 9i de pozitivism influent (Stuart Mill, Darwin, Huxley, Spencer,
Renan, Thine etc.), imping contestarea mult mai departe qi mult mai
adinc: ei declangeazi o adevirati ofensivl antiintelectuali. Secolul XX
intri in scend cu Bergson, Freud, Dilthey, Chesterton, Pdguy, Unamuno,
Papini etc., care reabiliteazl triirea, intuitria, instinctul, pulsiunile

subconqtiente, fac din ,,viatrd" categoria fundamentale (,,Tot ce e viu e

ROMANTISM DIN NOU DESPR.E ROM.ANTISM{jL R.OMANESC 115

antirafional" - Unamuno ; ,,Viata singurl trebuie sd ne intereseze' nu Dar Erninescu ? Md voi limita si sugerez citeva direcfii posibile ale
maqinile gi teoriile" - D.H. Lawrence), iar din poezie
un instrument cercetdrii.

meiafizicii un exercitriu spiritual de reasumare a contactului cu puterile 1" Ar fi vorLra, in primul rind, sI recuperlm atrnosfera de scepticism
dezabuzat, unda de amlrlciune care traverseazd opera incl din tineretre,
cosmice gi energiile elementare. dar devine tot rnai insinuantd qi mai ap[s[toare pe mdsura apropierii de
cieznodXmint. DacX spectacolul naturii, rarele clipe de implinire a iubirii,
(c5rCuiitaevLao"u^is".enCf1o"l.eDt iiintrreeprfora$anc,,edzeiisi eapmaivnatinmerpedeBaseusdetrliasitreess9ei sFlcaoumbmeret fabricarea de ,"universuri compensatorii" au putut riscumpdra pinl la o
vreme necazurile gi trivialitatea existen(ei, de la un moment inainte
un matamore de ses cicatiices"), pe Apollinaire gi Barrds, pe claudel qi
Breton (,,1a beaut6 sera convulsive ou ne sera pas"), pe Malraux qi Eminescu devine omul cdruia i se rnistuie speran(ele. Boala, margina-
camus. Identitatea romanticd a acestor autori e uneori refulatd, alteori lizarea sociald, sdrlcia, avatarele dragostei - totul conspirl sI intindl o
travestiti, existd gi cazuri in care se mf,rturisegte deschis, dar cu orgoliu' urnn-.r5 tragicd asupra vielii. in aceasti conjuncturS, fiiozofia sumbrd a

Eainrmttriobsdlteusmcdeattiricndfi,avesiacd5t[e,fcdldaraSrcad[rioanmluuali niPntiitseromrrde;ucRdeaevcinei rnvdiuya-([l[1,i9nit2lro6pdd):ustc,r,eeiiaizendgoirnepuevirsueen,.u.i.li I'r.i Schopentrauer.iustific6 nefericirile unei existen(e sfirtecate, neferi-
dCNseeiienztadzodsltaacehun-egati,i"i .HdsDueabeuinapdrtemaszspauanaltnSlid,uterlHinarodoufbmmsetaarrnongtn-.igssPemtarehm,l,aacnlaRtizcmilikiedeirei$mdioieaSbnntiecl,ifoeaininieinGaztperap-oorertgriepWn'laaactcgilfrenuoleedrairian$9eliii
familii, de altfel extrem de divers[ liuntric, D'H' Lawrence' Stephen cirile chearn5 in sprijin pesirnisinlrl fiiozofiei, iar terna sfirirnlrii iiuzii-

Spender,DylanThomas.Cineseindoieqtecd'EzraPound'HartCrane' ior focalizeazd,parcd intreiesun adinc atr operei. Ce e postrornantic aici?
eaza.lera.encaiulomcreml,o4i.rr0g1msR,aawi nmadlluaallctleeJatSertnreedvleiln)n,tse,,coroopnmrseatilntuutniicege,irceimuampirnosscmeriaalnautinlsimmcriuti5tluic"i,ta?omefirnicaalin- {i congtiintra imposibilitdlii vreunei reconciXieri cu alteritatea unui uni-
vers nici rndcar ostil, rnai ales indiferent, sentirnentul acut al zddlrniciei
sub un cer goi, dezertat de zei. Poetul care in uXtirna fazd a creaiiei reia
rnereu verslll ,,Dar nu tin la nirnica, cdci nu rnai cred nimic" (in O,

stingd-se a vie1ii.." - 1879, Ca o fdclie - 1882, Cine egti - 1882/1883)

oni care, in Fierdwt tn suferinld ( 1 876) gi in ,Apari sd dai tuwind ( 1 882),

Jarnes McFartane, Modernism 1890-1930, Penguin, Londra, L976, etc.

Autori romAni : Henri Zalis, R.omantisrnul romdnesc. Eseu despre virstele

1. Asupra delimitdrii concepillui de postromantism qi a interferentelor cu interioarealecurentulwi,EditurapentruLiteratur5,Bucuregti, tr958(indeosebi
mPaordise,r1n9is4m7 u(iln:MdeaorsceebliR.auypmitooLntdl ,,D,IerBmayutdheelamiroedaeurnseurdredalalispmoees,Jieo"s' 6pCpo' r3ti3,5-
pp. 150-215) ; Edgar Papu, Evoluyia gi formele genului /ir"ic, Editura tine-
-348);R.M.Alb6rds,I'ttRdvoltedesdcrivainsd'aujourd'hui'Corr6a'Paris' retului, Bucuregti, 1968 (indeosetri capitolul ,,Sensul liric la popoarele
1949;M.Paribatra,LeRomantismecontemporain.Essaisurl'inquidtude
etl,dvasiondansleslettresfraneaisesdels50aD50,Polyglottes,Paris, moderne", pp.243-327); Matei Cdlinescu, Conceptul modern de poezie,
1954;R.M'Alb6rds,L'aventureintellectuelleduXXesidcle.Panorama
deslitt,ratureseurop€ennes,tg00.lg5g,AlbinMichel,Paris,1959;Albert Eminescu, Bucuregti, 1972 ; Ov.S. Crohrnilniceanu, Literatura romAnQ
B6guin,L'kmeromantiqueetler€ve'Essaisurleromantismeallerutndet
tntre cele dowd rdzboaie mondiale,II, Minerva, Bucureqti, 1974; Elena
:tsiQn1ae'giAoRc6Ode6osS,ftri-iepatrcipciSft.ria2Aaon7llnq,lls_9aA2-Lrl9esthEe5aas,;suCpatdiytou,nsrgtPiiio,nataPFrCisarmoi,remiis1&jl,p9oi6ac1c8rh9ua6,t;t0ivSsHe;etaucRrLcoraytiltuyuemrlLruaaeoitnvualidirrnlei,c2P, i0,oiO,W-umlxeifhlooalaadr'tdretdwrrU'n'aeLs'rPeodM'meR'oNo'ldamdeeewmarnnDiiYtjsliisomoemcrt"ekuer''l
Tacciu, Romantismul ramAnesc, vol. I-UI, Minerva, Bucuregti 1982-1987
Fuhrmann, Editura pentru Literaturd Universali, Bucuregti' 1969; Henry
(rnateriatr interesant, dar dispersat indeosebi in volumele II Si UI) ; Ovidiu
Peyrc,Qu'estcequeleromantisme?,PUF,Paris'1971(indeosebicapitolul
Gtridirmic, Poe1i neoromantici " Edittra Scrisul RomAnesc, Craiova, 1 985 ;
,,Survie et vitalit€ du romantisme", pp' 221-285); Malcolm Bradbury' Modernismul
Drimitru Micu, romknesc, vol. I-II, Minerva, Bucuregti,

1984-i985 ; Ion Fop, Jocul poeziei, Cartea RomAneascd, Bucuregti, 1985 ;

Dumitru Micu , Limbaje moderne in poezia romhni de azi, Minerva, Bucuregti,
1985 (indeosebi capitolul ,,Emergen1e. Arhitectura visutrui qi Neoroman-

tismul", pp. 7-55 qi 270-300) ; Gheorghe Grigurcu, De la Mihai Eminescu

la Nicolae l-abiS, Minerva, Bucuregti, i989 ; Mihai Zamfir, ,,Sfirgitul seco-
lului romantic", in Din secolul romantic, Cartea RomAneasci, Bucuregti,

1989, pp. 52-67.

116 ROMANTISM DIN NOU DESPRE ROMANTISMUL ROMANESC tt7

moduleaze iarisi qi iarf,gi versul lui Vigny : ,,Sint insetat de somnul ,,unghiul de vedere al intimismului liric, al schitrei impresioniste, al
pimintului s-adorm" e evident ci nu mai vizeazd' o recuperare a para- plasticii parnasiene". Mai putrin convingltoare imi pare a fi distinclia
Oisutui pierdut, ci se aldturi lui Nietzsche, cu a sa ,'die Ziellosigkeit an
a melancoliei" - de dintre muzicalitatea ,,melodici" a romanticilor gi muzicalitatea ,,anno-
sich". ,,Flterizarea (pesimismului) sub forma senind tragic[ iremisibill:
nici", socotitl a-i fi caracteristic[ lui Eminescu. in fapt, existi romantici
care vorbea Maiorescu - e inghiliti de o crispatrie
,,armonici", la care e vddit acordul unei simultaneitdti de sonuri (pro-
p,,iNeriOciuini aavminoturnl ucec-rmeiddqdindeicaiitnlruireSi /A$ismfienltednvius-umri imtoaatieenseicpioieidrdeuer/i" duse prin accente ritmice, potriviri de timbru vocalic ori consonantic,
(Rdsai asupra mea - 1879).
efecte de armonie imitativd), qi postromantici ,,melodici", la care
2.Ebinecunoscutdpurificarealimbajuluipoeticeminescianin cintecul e insinuat pe o singurl voce. Eminescu exceleazX in ambele
"a"ltrTii .caVoiaonruienatanruemsiptre,,sccluatsuicraisrema. podoa-
ultima eitnaipedrparectaretiafdieeie, l"gi"i ude Totugi, registre, la fel Victor Hugo ori Verlaine. Evolulia spre modernitate a lui
belor",
eliminarea pitorescului qi a figuralitllii, esenlializarea liniilor, renunta- Eminescu, in sensul purificXrii lirismului, al eliminirii pitorescului gi
preearsloaneaml dfaubi[l,atgde,spticeudlaelied,tapitpeatirstem, 'dpeuneeforeratuilnlacbaorraionstinal lacliizriesml[ruiilusii
metaforei, e pusd in lumind de variantele Odei in metru antic. Mai mult

decit Glossa, cu gnomismul ei de incizie parnasiani, Oda, prin austeri-

tatea impersonal5 a rostirii, pare sd deschidd po{ile viitoruluir.

artizanatului poetic, constifuie trlsituri care anun(i modernismul' Poetu- incotro ?
lui postromantic conqtient de singur5tatea sa metafizic5, de neputinla de
a srrp.ima prdpastia dintre ideal 9i real, ce-i rlmine altceva inainte de a Un aspect din cele mai simptomatice ale culturii contemporane imi pare
se zdvori in t5cere, ca Rimbaud, decit s5 reia, pe cont propriu, gestul
mallarm6an de a sfida ordinea strimbd 9i mizerabilS a lumii printr-o a fi existen[a unor conditrii care favorizeazd o retragere a romanticit5lii
carte, prin incoruptibila perfecfiune a unei structuri atemporale ? din cimpul productiv al crealiei de virf. Md gindesc la ceea ce numim

3. Eminescu depdqegte romantismul prin joncliunea visului 5i a azi postmodernism. Ca expresie a coexisten{ei tendinlelor in era energiei
veghei, prin capacitatea de a absorbi secretele efluvii ale subcongtien-
trtiri Si ae a reuqi sd le retransmiti cititorului prin muzica versului' O atomice gi a civilizagiei planetare, postmodernismul di impresia cd se
situeazl dincolo de antitezele brutale in care s-a triit un secol 9i jumS-
insemnarealuiBaudelairedinMoncoeurmisdnuddcheia:,,Dela tate. il citezpeJohn Barth : ,,Dac[ moderniqtii, ducind mai departe stin-
vaporisation et de la centralisation du Moi' Tout est ld"' Cualte cuvinte: dardul romantic, ne-au invSlat ci liniaritatea, raflonalitatea, conqtiihtra,
cufundarea eului in lucruri 9i confundarea cu lucrurile' dar 9i maxima
luciditate a actului creator, reveria conectatS la susurul adincurilor gi cauza gi efectul, iluzionismul naiv, limbajul transparent, anecdota ino-
daescReizcaanrdeaceHsaurclhcrcisetiacleiz,,[rcioi nfogtrimenalteiz.eDazadcSinrcoomngatnietincriiula"u, fost considerali centi gi convenliile morale ale claselor mijlocii nu reprezintl totul, atunci,
postromanticii din perspectiva acestor ultime decenii ale secolului nostru, ne putem da

qi, asemenea lor, Eminescu ajung sd facd din poezie nu doar un "mijloc seama ci nici contrariile acestor lucruri nu reprezintd totul. Disjunc-

de e*presie", ci o activitate i spiritului, implicit o criticd a limbajului- 1ia, simultaneitatea, iralionalismul, antiiluzionismul, autoreflectarea,

pidurea variantelor eminesciene ilustrind efortul adecvf,rii creatriei la 1. Edgar Papu, Poezia lui Eminescu, Minerva, Bucuregti, 197i (indeosebi
,,Cuvint concluziv. Universalitatea lui Eminescu", pp. 1.84-204); Ioana
obiect,omogenizarearostiriiSiatrlirii'tensiunea'inacelaqitimp
identitltii proprii sint dovezi Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice Si viziune poeticd, Minerva,
strdvezie qi invinsS, dintre cod qi asumarea Edgar Papu menlioneazl in Bucuregti, 1978 (indeosebi ,,Crizacomunicirii. Sterilitate gi ironie" 9i ,,in
sens. Altele pot metru antic", pp. 64-81 gi 217-231); Ioana Em. Petrescu, Eminescu Si
in acest fi incl citate :
aceasti ordine de idei iafinamentul demonstrat de poet prin producerea mutafiile poeziei romdneSti, Dacia, Cluj, 1989 ; Mihai Zamft, ,,Eminescu
de sinestezii (,,$-ai s-auzi iarba cum creqte") qi complexul motivic al gi secolul al XIX-lea", in op. cit., pp.250-259.

,,interioruluidomestic,aloragului,almodeluluianimal''asociatcu

118 ROMANTISM

.rnediurn ca mesaj>, oiimpianismut politic ai un pluralism moral care ne

apropie de entropie -o.uld nu reprezinti nici ele totul"r' aiurea 9i in
tll zileie rourtr", judecind dupd noul val literar, impus
expansiune la noi, pare a predomina o luciditate demitizant5. o nestins[
vointr5 de ludic, o propensiune evident5 spre persiflare (uneori in forme
purodi"", alteori, pur qi simpiu, ca bdlc[lie)' Frontiereie dintre genuri
se surpe, filologii e in cidere iiber6, in schimb, prosperd agilitatea
decontextualizdrii qi inclinarea spre ,,colaj"' Sintem pe cale de a ne m
vindeca de obsesia modernist5 c5 textul trebuie rupt de referent, autorul
de operx, ci triteratura cigtigd doar dacf, mizeazd pe intranzitivitate $i Statutul literaturii
produce - dupd vorba lui lon Barbu - ,,restrinse perfecgiuni poliedrale"-
bonfruntate cu sfdrirnarea codurilor universale, cu ruina idealurilor' cu
rnoartea utopiei, cu o dernocrafie participativd care-gi asumi tehniciie
nivelatoare ale mass-rnediei, spiritele devin necesarmente permisive,
deqi cu scepticism sau din oboseala, rareori cu o toieran{i autentici.
Rornanticititea se afl6 in reflux, conservatd ca modd ,,Ietro" in expozitia
de vechituri a cuiturii. $i totu$i, nu poate fi vorba decit de o retragere
provizorie; natura urnand fiind ceea ce este, nu incape indoiald c5, rnai
d"ur"*u sau mai tirziu, romantisrnul va fi din nou adus in prim-plan,
fie de fragilitatea ralionalititii, fie de fascina{ia irnposibilului, fie de
teroarea n"untrl.ri, fie, mai probabil, de o combinare sui-generis a

acestor factori ireductibili.

iiText rev5zut ai comunicdrii prezentate in cadrul colocvir.rlui ,,zlle\e

Eminescu", organizat la cluj-Napoca. Fublicat Revista de istorie 5i
teorie literard. ianuarie-iunie 1992.

l. John Barth, ,,Literatura reinnoirii. Fictiunea post-modernistA" , Caiete cri-

tice, nt. l/1986, P. 163.

8

Criterii de identificare a operei literare
gi iniliativele interpretdrii

Existen{a operei literare, situarea sa ontologicl este subiectul unor

indelungi dispute intre specialigtii din intreaga lume. E oare adevlrat -
a$a cum se afirmi de obicei - cd sensul ei este ,,construit" prin inter-

pretare sau ar trebui mai degrabi si-i ascultdm pe aceia care-i apirl

autonomia ? Ren6 Wellek, a c5rui Th4orie de la littdrature este o carte
de clpdtii pentru o intreag[ generalie gi care-qi dorea mereu si arbitreze

intre extreme, s-a pronun[at ferm in favoarea obiectivismului : opera
incorporeazd in structura sa norme implicite ce pot fi recuperate de

lectorul competent. Dimpotrivi, Arthur Danto, spirit modern gi dez$hi
bat, crede cI doar avizul criticului gi al publicului transformd un obiect
material in operd de arti. Uzind de faimosul exemplu al pisoarului luat
de Duchamp dintr-o uzini gi transportat intr-un muzeu, el sus(ine ci,
cel pulin in anumite cazuri, esteticul este o chestiune de citat qi de

convenlii impdrt5gite. Pentru Wellek, identitatea operei precedf, recepta-
rea acesteia, iar pentru Danto, receptarea constifuie operal.

Dintre cele doui pozitrii, prima - tradilionald qi de bun sim{ - a

dominat pinl de curind piatra ideilor intelecruale. De prin anii '60, cind
prdbugirea fundamentelor, criza valorilor qi pierderea increderii in
posibilitatea de a ajunge la cunoagtere obiectivd au sensibilizat din ce in
ce mai mult conqtiinlele, cea de-a doua pozilie pare sd treacd pe primul

l. Arthur Danto, L'assujettissement philosophique de /'arr, Seuil, Paris, 1993,

p. 66.

122 STAIUTUL LITERATURII CRITER.II DE IDENTIFICAR.E A OPER.EI LITER.ARE... t23

loc. Stanley Fish, Richard Rorty, Siegfried Schmidt sint numai citiva Nirneni nu pune la indoialS existen{a obiectivd a artefactuiui. Identi-
Iatea grafernatici sau literaiX, ceea ce Goodman nume$te the sameness
dintre protagonigtii ei.
spellircg, este indiscutabilS. Mai mult. legea protejeazi drepturile de
Intuitiv, avem impresia cI existf, adevir de ambele p[4i. Evidentre ar,rtor (copyright-ul), iar qtiinqa fiiologicd cheltuie$te tezaure de rdbdare

puternice ne fac sI presupunem cI intr-un roman obisnuit se afld li metodS scrupuloasd pentru a prezerva transmiterea fidelX a manu-

un ,,simbure tare" de semnifica[ie care se regdseqte' aparent' in.toate scnsului de-a iungui reproducerilor succesive.

lecturile.Prezenlasaeresimlitdcao,,rezisten[i''surdSgiinc[p5finati' AdevSrata probieml identitard intervine in iegdturl cu structura
si interpretf,m textul, constatim' curios'
clci de indatd ce ne propunem sir"lbolicS, intrucit ea acoperd, in acelaqi timp, semnificatia Si esteticul.
sd-l manipuldm oricum, ci aclionlm ca 9i cind am fi Spre deosetrire de opera filozofic5 qi qtiintificS, ea produce sens care
ci nu putem ipotezele la
,,constr1nqi" sd urmlm un anume drum, sd ne ajustlm noastri' De ,,trebui,e" sX plac5, adicd inventeazd. intrigi, situalii, personaje, obiecte
a,,cltefevla,"farepatul lgci 6imzpeecriagtiivz, escitiudatepmariicdl edinocaomloendi eauvocinitliat acest roman
ctc" 9i utilizeazd limtrajul spre a declanga in noi emotii qi spre a ne trezi
celebru inaintea mea qi cd se intilnesc cu mine intr-o viziune aseml- senlimentele amorlite" .Aceasla pare sX conepiice lucruritre. Cdci, iat5,
n[toare constituie un argument puternic in favoarea autonomiei' orialt de paradoxal ar pf,rea, degi teoreticienii recomandX in unanirnitate

Pedealt5parteins5,oexperienlddincelemaifamiliarenesemna- un tratan:nent unitar, nescindat, al sensului gi al valorii, aproape toatd
leazd extrema diversitate a interpretdrilor, mai ales cind avem a face cu
texte moderne. Dacf, ar exista cu adevdrat un statut independent al iiunaea, chiar gi Wellek, separd cornprehensillnea de axioiogie - gi nu o
operei literare, ar fi de nein{eles de ce un 9ir de lecturi atente 9i repetate
nu a.lung s[ se articuleze pinl la urmd intr-o versiune unitard a sensului' lace doar ca s5-gi faciliteze demonstra{ia.
Cum acest ,,starut" nu existi, nu e de mirare ci un poem al lui Wallace
Stevens, al 1ui Ren6 Char sau al lui Gellu Naum nu oferd niciodatf, Deschid aiei o parantezX. Fe scurt - 9i sirnplificind foarte rnutrt
univoce, nici chiar celor mai perspicace priviri iucmrile - arnintesc cd, in rnaterie esteticd, s-au infruntat de-a lungul
semnificalii latente pe complicitatea cititorului, cere :
poemul se bazeazd c[ruia i se seaolelor doul gcoli de gindire, fiecare divizatX in mai multe tendinle :
sI una esenlialistd, nlzuind gi sperind sh descopere ffes5turile universale

imagineze piste Posibile de sens. de plecare par mai degrabd si se clefinitorii ale obiectului estetic, ceaialti empiristS, orientatl cltre expe-

tita Aeii cd cele doui pozilii rienfa personaiS a receptdrii artei. Esentrialigtii nu au reugit niciodatd si
completeze decit s[ se excludd, fiecare bucurindu-se de partea ei de l're st5pini pe situatrie : dintotdeauna li s-au adus contraexernple decisive,

adevir. Autonomie sau dependenli? ,,Construim" sensul operei prin dupb curn rndrturisea descumpdnit un cercetltor ccntemporan: ,,Oiree
investifie subiectivS, pe mdsuri ce o citim, sau ,,descoperim" sensul rrr voi sd fonnuleze o definilie obiectivd, canonic5, autoritard a fnimo-

urmdrindcongtiinciosinstruc{iuniledintext?CeeadevXratsiceefals sr.tlui s-ar expune ridicoluiui coXectiv"l. Fe de altl parte, apelul la subiec-
in aceste asertiuni ? in cuprinsul comunicdrii de fati aS vrea s[ schilez
un punct de vedere care si depSgeasci aporia' llvitate cade pind la urmd ?n relativisrn : ,,e fmmos ce-rni place rnie".

Voiincepeprintr-odistincliesimpldgiclari.operaliterari(numesc Pericolui e vizibil, erijind preferin(eie personale la rangul de ,,reguld a
operl un text elaborat conform anumitor coduri generice 9i ambalat pe
bLa unor practici institutrionalizate in societatea noastrl) este alcltuit5 jocului", renun{ind ia $tiintri (care trebuie sI conceptualizeze) 9i la
din dou[ elemente: o structurf, materialf, (artefactul), ce reprezintd
ansamblul de cuvinte, propozilii 9i fraze integrate intr-un corpus rnai t-lriticX (obligatl sX cornpare tipologic ai s5 judece).
tnchizind paranteza gi revenilld la ce ne intereseazi aici, ag vrea si
mult sau mai pulin coirent, 9i o structurl sirnbolicd' ce trirnite la
rrbserv cd principiile care guverneazd cele doud gcoli menqionate se
rnodalitilile specifice de articulare semantic5 9i esteticd a conlinutului. rr:gdsese in rnodatritatea lor de a concepe literatura. DupX Jakobson gi

slmrcturaliqti (care, prin dorinfa de obiectivitate, se apropie de esenfia-

lisrn), ,,triteraritatea" - deci ceea ce face dintr-un text o operl iiterard -

I Jean Lacroix, L'idde du Beau, Bardas, Paris, 1986, p. 7

124 STATUTUL LITERATURII CRITERII DE IDENTIFICARE A OPEREI LITERARE. t25

constiinconfiguratriilesintactico-semanticederivinddintr-unuzajmai $ah, sd cigtigi vreo partidS, ci doar sI respecli regulile de migcare a
mult sau mai pulin deviant al limbajului (supra- 9i subdeterminarea' pieselor pe tabl[, la fel nu e nevoie, pentru a obtine statutul de operl de

invenliapredicativinelimitatd'ambiguitatea,flexibilitateasintactici, artf,, sd .meritri' vreo apreciere pozitiv5, ci doar sX se gtie cd o solicitri"t.

figurile-"""uceUmbertoEconumegte,,idiolectulestetic'').Dupa Practic, constatdm cI totri cei ce s-au debarasat de estetismul, altidatd
ales la S'J' Schmidt - faimoasa "litera-
eipiriqti - qi md refer aici mai dominant, nu mai refuzd si acorde predicatul de ,,literar" unor opere de
ea e construitl de cititori' potrivit unor consum care cultivi aventura, violen[a gi sexul, la un nivel uneori
ritate" nu se regisegte in texte ; deplorabil. Prezenfa ficliunii gi a stereotipiilor romanegti e de ajuns

conven{iicomunitare:,,convenfiaesteticd"(oferlalternativeinraport pentru a incadra textele respective in marele continent al literaturii
(unde existd bun gi riu, rafinament gi trivialitate etc.). Reiese astfel, $i
cumodelulsocialalrealitStii)9i,,conven[iapolivalenti''(acceptarea aici revin la problema identitarS, cd este posibil si denumim trdsdturile
mai multor sensuri in acelaqi timp)' ,, caracteristice " ce,, semnaleaztr" opera literarf, .

Ambele explica{ii sint vulnerabile qi au fost, pe bund dreptate' [inte Spre deosebire de Genette, nu consider cd inten(ia esteticf,, chiar
multor critici. Teoria sintactico-semanticI se aplici mai degrabd Poeziei
precard gi accesorie, este suficientf, pentru a introduce o relalie estetici.
gi numai ei: nu pare in stare sf, explice caracterul "fic(ional" al
in primul rind, cum poate fi dibuiti inten(ia ? Un psalm nu a fost
literaturiiginunepermitecitusidepu[inseluSminconsiderarebogatul conceput pentru a produce o emolie esteticd; noi ii atribuim acest
domeniu al paraliteraturii. Pe de altd parte, constructivismul lui Schmidt
intimpl5 de fapt cu toate caracter a posteriori. Pe de altl parte, accentul pe intenlie exclude din
anuleazd dintru inceput obiectul (ceea ce se intersubiectivitate plauzi-
relativismele), nereuqind apoi s[ reg5seascS o cimpul estetic peisajele, mun{ii gi riurile, florile qi animalele, cerul 9i
b,,ciloi.nvPeend(ieeapsuopiirvaa, lfeontotsi"e)q,tenocnoonpceerpatfeionneableu,locaesenu("pcoenrmveitnd[iiestiensctlieaticc[l'a$rli marea, tot ce aparfine naturii. in fine, definilia esteticului propusl de

intre literaturd gi nonliterahrrf,l . Genette are defectul cd subliniazi, frrd sd nuanteze suficient, compo-
Pentru a ieli din impas, trebuie si examindm' inainte de toate' o nenta ,,pl5cerii", ce ar putea conveni, de asemenea, multor serzatii,
indispensabild' dar care' de fapt' la complet diferite de artd (de pildn delectarea ce ne-o provoacl o prljiturd,
dimensiune a operei literare ce pare confuz[' Ne gindim de
analiz5, se dovedeqte superflud gi obicei ci' o baie fierbinte sau voluptatea unei nopfi de dragoste). Stabilirea iden-

paoaOerbganluiuntmgreuaermainiStuuttenlareabmicileaeienpitcrueehlici'ai,veesarseiltereclniatuifcliant"aio:ptpirvsieemtar'ituluOilttueuri,rl amporupeSteme:rmobepriugediresaf,ilaaferrottcfai,usratt(eillciie'5ui'$'dtroieenrsbcisguocunioertpr'sauai-ll tititii artistice nu depinde in opinia mea de detectarea unei intenlii- Este

operei literare) nu trebuie condilionat de o evaluare pozitivl sau nega- vorba de o constatare, mai mult sau mai putin obiectivi, pentru c\ea se

tiv5. M[ bucur cd acest punct de vedere eretic (dar care contribuie fondeazi pe ,,recunoa$tere" simptomalS, in sensul lui Nelson Goodhran,
cind ne sfttuiegte sd nu ciutim standardele ,,Frumosului", ci si inlocuim
fundamental la disiparea' cel pufin partial5, a multor confuzii) e aperat
intrebarea tradilionali ,,ce este arta? " cu o alta : ,,cind avern de-a face
intr-ocarterecentSaluiG6rardGenette(I'aRelationesth6tique).
Teoreticianul francez diferenliazd ,,obiectul'' de ,,func1ie',, opera ca cu artd ? ".

ca,,lisoterpusetcertteuicir"ilta?steeNamuna,irfpeiceuannntrtfur,o"cl diine,,cotoipeteaara$caeccanuu,m,mpenimrufoesrmonleaecrmee"sn'a"Nrs' tucaitnruedtzujuloltcodintdeoefleoacgtiicicvi Criteriile de identificare pot fi de doud feluri : externe 9i interne'

Primele, de tip ,,aspectual", se referi la indiciile de pe coperta cirfii,
cele care anun!6 apartenenta la literaturi. Aceste indicii sint: numele

autorului, titlul (adesea redat printr-o expresie simbolici ce sugereazl
oblic tema), editorul, colecfia, uneori o reprezentare grafic5 (desen,

fotografie, montaj etc.) sau/qi un insert publicitar (explicativ) pe coperta
a patra etc. Toate acestea apar[in unui repertoriu institulionalizat printr-o

1. Paul Cornea, ,,La dimension communautaire de la Lecture" , Euresis, l-2, 1 . G6rard Genette, La Relation esthdtique , Seuil, Paris, 1997 , p. 274

1996, p. 91.

126 STMUTUL i-ITERATURII CRITERII DE IDENTIFICARE A OPEREI LITERARE.., 127

iungi practicl despre care qtim cd acordf, oamenilor instrui4i o compe- face mult caz. Pentru eI, exemplificarea semnificl valorizarea unor
tenq[ suficientd ca sI se orienteze in fatra unui raft de c[r1i. anumite proprieti(i specifice operei, proprietili care deplqesc sensul
denotativ sau func(ional, avind la bazd dorinla sau interesul recep-
Criteriile interne de deiimitare sint mai indoielnice. Dupf, cum toruluir. Expresie a unei alegeri subiective. orice proprietate a operei
aritam mai sus, nici obiectivismul, nici subiectivismul constructivist nu
nc pot satisface. Functul de vedere ce ciqtigd astdzi teren este unul poate fi exemplificatd, dar, spre deosebire de obiectele obiqnuite, operele
pragmatic. lata-i, formuiat radical de Frank tr-entricchia: ."n-iterarul nu
,,recunoscute" artistic permit exemplificlri mai bogate gi mai puternice.
inai e azi canonul eiitist ai rnariior cir1i, el cuprinde 9i ceea ce numim
li.teraturi minore sau populare, ba chiar depdgeqte aceastd definilie Aceasta se datoreazd faptului ci literatura se semnaleazi cel mai adesea
ldrgit5. n-iterarul se refer[ ia intregui domeniu al scrisuiui" privit drept nu prin ,,ce", ci prin ,,cum", nu prin ceea ce spune, ci prin modul in
practicd sociai5... X-iterafilra este tot ceea ce se aflid in jurui nostru, iar care o face, prin ,,punerea in sceni" a sensului. Densitatea semiotici a
operei corespunde in general acumulirii estetice crescinde: intr-un
jocui ei se clesftgoar5 fErX ca noi si putem interveni"r. Adrnit cX existd
poem modernist nu mai existd detalii inerte, pete albe, cuvinte, sin-
exagerare in aeeste cuvinte. Cu toate acestea, in societatea ziieior
tagme, nici chiar semne de punctuagie ftri semnificagie.
noastre, aceea a gloLralizirii, a consumismului sau a spectacolului (trei fin sd precizez ci aceastl list5 a criteriilor de identificare a operei
termeni desemnind aceeagi realitate din trei r.lnghiuri diferite), este
evident cX un concept, precum cel de literaturd, suferl o transformare literare nu constituie o reteti; ea poate fi extinsd sau redefinit[ prin
frapantd: el se extinde dincolo de ficliunile realizate in termeni estetici
spre fictriunile nonestetice (paraliteratura) 9i incorporeazx un vast dome- conceptualizarea diferitl a termenilor sdi. Aqa de pildd, dupd publicarea
niu nonficlional (triografii, rnemorii, jurnale, reportaje, docurnentare cdr1li Languages of Art (1968), Nelson Goodman a addugat un nou
istorrce etc"). Cu aite cuvinte, s-ar spune cX ,,triteraritatea" irnpiicd in
acest iltornent, Xa rnaximum, ,,fictriune" 9i ,,expresivitate", la minimurn, criteriu simptomal celor deja descrise (pe care nu le consideri ,,nici uni-
versale, nici exclusive") : este vorba despre ,,multiplicitatea qi complexi-
,,personalizarea" discursului. tatea referintrei"2. Ceea ce ne intereseazd. de fapt e sd cldem de acord
Un al doilea criteriu de delimitare este acela al coduritror generice
c5, pini la urmi, este posibil sI determinlm citeva din trisirurile
(poezie, prozl, teatru; discurs, poveste, nuveli, rornan etc.)' $tirn cd
recunoa$terea genurilor igduce un orizont de agteptare, existen(a unui esentiale a ceea ce noi numim azi ,,literuturd".
,,contract de iectur[". Dar harta genurilor pate azi total buiversatd: noi
Desigur, ftcind aceastl conjecturS, sint congtient ci ea nu rezolvi
genuri se ivesc fIr[ intrerupere, frontiereie dispar, numarul tribrizilor automat problema. Presupun ins[ c[ interpretul nu este nici un,spirit
anarhic, nici un egolatru, o nature capricioasi gi de neinduplbcat;
creqte (roman-eseu, scenariu" TV, autofictiune etc.), separarea artei de
prezum cd apetitul siu postmodern este moderat, cd e dispus sX joace
nonartd este tot timpul pusd sub semnul intrebirii. Totugi, in ciuda jocul hermeneutic al descifrlrii corecte sau cel pu[in plauzibile, s[-9i
asume astfel responsabilitatea validirii. Din picate, aceastd exigentr[ de
acestei situa{ii de crizd cronicizatd, nu incetlm sd cornpardm formele rigoare gi de bun-sim( este din ce in ce mai devalorizatd in prezent. Nu
oferite de practica scriiturii cu reprezentlrile schernatice din sistemul numai majoritatea publicului, dar 9i mulgi critici aleg si trateze textele
genurilor, a$a cum l-am invdgat ia qcoald gi l-am perfeclionat apoi prin ca pretexte pentru a vorbi de sine sau pentru escapade hedoniste. Nu le
neg dreptul la libera alegere. Pur 9i simplu discut intr-o alti ipotez5:
experienlele personale de trectur5. aceea a unui interpret care-gi ia in serios rolul de a stabili ceea ce textul
Un al treilea criteriu, aplicabil mai ales in literatura cu o puternicd
l. Nelson Goodman, Langages de I'art (1968), Jacqueline Chambon, Nimes,
incircdfurd esteticA, este ,,exemptrif,tcarea", de care Nelson Goodrnan 1990, p. 86-88.

l. Frank l-entricchia, criticism and social change, university of chicago 2. Nelson Goodman, Of Mind and Other Matters, llarvard University Press,
Cambridge, Massachusetts gi Londra L984, p. 136.
Fress, Chicago, i983" p.157.

128 STATUTUL LITERATURII CRITERII DE IDENTIFICARE A OPEREI LITERARE.., t29

vrea (cel mai) probabil sI spund. $i, de vreme ce demersul acestui simplS lecturi, cici construirea sensului este in mare mdsurI auto-
interpret, cred eu, nu este nici receptare pasivi, nici impunere din
exterior a sensului, ci interac{iune, vreau si md opresc pe scurt asupra matizatd. 9i receptorii gdsesc spontan intenfia autorului. La cealaltl
extremitate se situeazr scriitura sofisticatd a unui autor de avangardf,,
citorva reguli de metodf,.
care experimenteazd, resursele limbii, explorind, pini la limita inteligi-
Aceste reguli sint bine cunoscute, banalizate prin intrebuin{are, dar bilului, nonrestrictivitatea predicativr, ambiguitatea, devianlele lexicale,
rupturile sintactice etc. Interpretul nu se mai poate compara acum cu
suspectate uneori de complicitdtri pozitiviste gi, in consecinlS, privite cu
rebusistul ce trebuie sd completeze crsu{ele goale, ra[ionind in funclie
mefienli. Cu toate acestea, folosirea lor e indispensabili tuturor acelora
de probabilitlti, ci mai curind cu ghicitorul care, doar cu ajutorul
ce doresc in primul rind sI inteleagA textul in propria lui istoricitate. citorva elemente intimpl5toare, eteroclite, indecidabile, trebuie sI re-

Spun ,,in primul rind" pentru cf, nimeni nu ne interzice ,,pin5 la urm5" zolve o enigmr insolubil5. Toatr imensa diversitate a operelor literare
sI aplicim textului in cauzl orice alti grilS interpretativf, contemporand. se situeazi intre referenlialitate qi autoreferentialitate radicald, intre
Prima regul5 constl in clarificarea literalitilii, a sensului verbal sau de
suprafa{i, pentru a in(elege ceea ce cuvintele semnificau in orizontul paraliteraturl gi avangardi, fiecare gravitind mai aproape sau mai

enunlSrii lor, la nivelul convenliilor care au ac[ionat ,,atunci" gi ,,acolo". departe de unul dintre cei doi poli. in funcgie de aceastd plasare, sarcina
interpretului este gi ea mai grea ori mai uqoarr. in orice caz, el trebuie
Aceastl imersiune in materialitatea textualS, sprijinitl de o analizi
filologicl scrupuloasi, are marele merit de a ne revela (adesea, dar nu sd sesizeze toate ,,constringerile" textului, fie ele - a$a cum am ardtat -
totdeauna, pentru ci existd qi exceplii !) tensiunea fundamentalf, dintre
de naturi lexicalS (sensul original al cuvintelor), fie de naturr indicial[
sensul ce poate fi atribuit autorului gi comprehensiunile actuale (la (schiprea traiectelor de semnificalie) ori factualr (reperele invariante),

plural !) ale operei. gi sd construiasci pe baza lor ipotezele sale asupra semnificaliei operei.

O a doua regulS, aproape inutil de explicitat, este si urmirim cu Adaug, pentru a ocoli orice echivoc, cd ceea ce am descris nu este decit

atenfie pe parcursul lecturii ,,indica[iile" autorului, care au o importan[d o cercetare preliminarS, o schigd cuprinzind baza necesard interpretirii.
Practic, gi in sensul sdu major, ea se declangeazl abia dupd finalizarea
cu atit mai mare cu cit ele se coreleazd qi converg (pornind de la
indicalii metadiscursive propriu-zise gi pinl la efecte de reliefare, acestui travaliu preparator.

recurente, puneri in abis, focalizare etc.). Ag vrea sX conchid aici, rezumind ideile centrale pe care le-arn
in fine, a treia regul5 stabilegte ci trebuie si delimitdm clar ,,nucleul prezentat. in primul rind, identitatea operei literare : cred ci ea trebuie
conceputr intr-o manierr axiologic neutrd, calificativul ,,artistic" fiincl'
invariant", adici si finem cont de reperele stabile ce fixeazd,,condiliile (sau trebuind sd fie) implicat in sensul primitiv al cuvintului ,,arti",

jocului" (de exemplu, in cazul unei povestiri : numele, virsta, sexul, acela de meserie, de ansamblu de procedee reglementate ce tind spre un
anumit scop. in ceea ce privegte posibilitdlile interpretdrii, am incercat
statutul socioprofesional al personajelor, evenimentele evocate, eventual
si readuc discu{ia din domeniul speculativ (Fish: interpretation is the
succesiunea acestora; locul de desfEgurare a acliunii ; componentele only game in town) pe terenul realitifilor verificabile. ,,Dacd" vrem sI

intrigii - datele materiale gi cronologia intimpl5rilor etc.). Acest ,,nucleu", abordim ,,serios" opera, este obligatoriu (dupi cum ne aduce aminte o
mai mult sau mai putin configurat, totalizeazl reperele nonnegociabile
traditie veche) ca intr-o primi etapd si-i clarificim limbajul (rapor-
ce subzistd in toate lecturile ,,corecte" gi de care nicio interpretare nu se tindu-l la contextul enungdrii) 9i si repertoriem cu claritate ,,constrin-
gerile" care vor condiliona, mai mult sau mai putin, interpretarea
poate dispensa. Ponderea sa depinde de maniera in care textul este propriu-zisd. Apoi, dupi acest angajament preliminar de partea auto-

conceput. rului (gi a apartenentei sale comunitare), actul interpretativ se poate
desfEgura liber, acoperind spaliul {dri limite al nonspusului, al moti-
Astfel, in cazul unui discurs informativ sau didactic sau al unui vatriilor, comparaliilor, conexiunilor nea$teptate etc.
roman de consum cu o scriiturl platd, transparentS, accesibilS, fEri

devieri qi firi abundenl5 figurativi, ,,nucleul" este puternic, univoc

gi ugor de recuperat. Aici, interpretarea tinde sd se transforme intr-o

r30 STATUTUL LITERATURII CRITERII DE IDENTIFICARE A OPEREI LITERARE... 131

Dar cum si rezolvim dilema pe care am enuntat-o la inceput: este intrebarea pe care o puneam la inceputul comunicdrii : autonomie sau
interpretarea cea care creeazd opera Sau, dimpotrivd, opera este cea iependen(5 ? Totul pare ci depinde de oferta textuaii : identitatea
care determind maniera de interpretare ? Rispunsul meu este nuantat,
chiar dacl recunoa$te primatul materialitdlii textuale, faptul cd ,,totul" rimbolicd a operei dobindegte uneori un statut obiectiv, qininci de rea-
:itatea exterioarf,, alteori unul subiectiv, de autoproiecgie, gi cel mai
incepe pentru receptor cu o structurd grafematicx invariabild. Structura aciesea un statut hibrid, un amestec al celor cioud, aciesea greu discri-
simbolicd derivi din ea, insd initiativa acordatl interpretului este extlem
'ninabil.
de variat5 : uneori ea pare sf, se restringi in jurul semnificantului,
Comunicare prezentate la colocviul ,,Identity and Alterity in l-iterature,
dindu-ne iluzia cd l-ar putea controla; in aite cazuri, se desfiqoarS cu
atit de rnultd ingeniozitate 9i vervl creatoare, incit sfideazi orice previ- i8 'h-20 th c. ". Atena, 8-il noiembrie 1998. Publicari in Proceeclings...,
ziune. Sd luSm doui exemple antagoniste : o prozd din llluminations de
Rimbaud gi un trarar de chimie. in primul exemplu, prin ambiguitdlile coorci. Eleni Politou-Marmarinou. Sophia Denissi, Domos, 2000, voi. I,
pp. 195-206.
sale, prin obscurit5lile 9i sugestiile nebuloase, textul il elibereazd pe

cititor de orice rutinf,. l[sindul sI zburde la cheremul propriei fantezii.
in cel de-al doilea exemplu, lectorul este ,,constrins" sI performeze
semnificaliile produse (dacd nu chiar voite) de autor, cSci ele sint
determinate fSri ambiguitate (ceea ce este de altminteri dovedit prin
coincidenla lecturilor gi prin posibilitatea de a ajunge la un consens).

Daci arn presupune cd in faga noastrf, s-ar desfiqura intregul corpus
al textelor cunoscute, atunci nenumdratele varieti[i 9i specii textuale
s-ar ordona, teoretic, intre cei doi poli amintili mai sus : polul referenfial
(modul ,,serios" de a povesti iumea, corespunzStor textelor coerente,

lizibile li cu ambitii de ,,adevdr", apartinind genurilor didactice, infor-

mative, utilitare, qtiinlifice etc.) $i polul autoreferenlial (unde lectorui
devine coproducltor de sens, textul nu mai ,,comunicd" qi nu duce la
nicio exterioritate, unde ambiguitatea 9i indeterminarea sint institu-
lionalizate, ca in cazul literaturii de avangardi)1. in primul caz, inter-
pretarea este mai degrabd descifrare (,,ordonarea elementelor unui
puzzle"z) sau dezviluire; in cel de-al doilea, interpretarea devine mai

iles invenlie (de pildd, fie explicind llumindrile ca ,,halucinagie",
,,alegorie" sau ,,onirism narcisiac"' fie construind o lecturi erotice'

desfEsuratl ca un joc amelitor3). Agadar, nu existf, un rispuns unic la

l. paul cornea, ,,Typologie textuelle et interpr6tation", Revtsta de Istorie 5i
Teorie Literard, rc. 3-4, iulie 1993, p- 325.

2. Monroe Beardsley, The Possibility of criticism, wayne State University
Press, Detroit, 1970, P. 58.

3. Rose chambers, ,,Le texte udifficile> et son lecteur", in Probldmes actuels
de la Lecture, Clancier, Geneva, 1982'

ILUZIA TEORIEI SI CONSTRINGERILE PRACTICII 133

9 trebuie oare neapdrat clarificatd aparigia pe scena gtiinlifici, dupi

Iluzia teoriei gi constringerile practicii. structuralism, generafionism, culruralism, noul istorism, a unui nou
Despre conceptul de ,,sistem"
,,ism",,,sistemismul" ?
intr-un numir recent din Canadian Reiew of Comparative Literature, Si mi se ierte barbarismul, dar nu l-am inventat eu. L-am gdsit la
Steven Totosy de Zepetnek publicd un articol interesant, simptomatic
pentru abordarea sistemici a literaturiil . Bibliografia folosit5 cuprinde Cl6ment Moisan, autorul unei cirti ap5rute in 1987:. Qu'est-ce que

doar lucr[ri apirute in limbile englezf,, ftancezd 9i germanl 9i se I'histoire littdraire, care de altfel incearcl (intr-un capitol extins) sd
clarifice qi sI justifice conceptul. imi permit sI reproduc din aceastd
raporteazl in general la no[iunea de ,,sistem", dar mai ales la trei dintre apdrare Si ilustrare doui remarci corecte, care ne vor da ocazia sd
observdm cu ugurin!5 cum moda se aldturd necesitdlii, frcind din
aplicatriile acestei notiuni : Polysystem Theory propus[ de Itamar Even- nofiunea de ,,sistem" un instrument intelectual in mare vogi .
-zohar, Die Empirische Literaturwissenschafi (EsL - Empirical science
,,Trebuie si admitem - scrie Moisan - cf, acest cuvint, sistem(e),
of Literature) sustrinuti de S.J. Schmidt gi institulia literard a lui Jacques
Dubois. Revelator mi se pare faptul cd aceastd bibliografie, compusi apare unde vrei gi unde nu vrei, cu toate sensurile gi citeodate $i in
contrasens."r$i mai departe: ,,Rdspindite peste tot, conceptele de
din cdr[i apArute mai ales dupl 1960, care nu il include pe Pierre sistem au devenit deja utile, aplicabile in toate domeniile : in comerl, in
marketing, in electronicl qi informatic5, in cercetarea sociologici gi
Bourdieu (cu teoria sa despre cimpul produc[iei simbolice) qi' mai filozofic5. Am putea formula drept ipotezl de plecare ideea cd teoria

mult, care face tabula rasa de tot ceea ce s-a scris in domeniu in Rusia, sistemelor ar putea servi de asemenea la dezvoltarea cercetlrilor literare

in Polonia gi in alte tiri, adune nu mai putin de 940 de astfel de lucr[ri ! qi, in particular, a acelora care se ocupi de istoria literar5, in care sint

S5 fie oare vorba despre o inflalie a publicatriilor ori despre entuziasmul prezente mai multe domenii (sisteme)". in definitiv, de ce nu? Lista
cercedtorilor in fafa unei noi ,,vedete" a $tiintei literare? Poate amin- teoreticienilor care au sugerat deja un astfel de demers este lungi: de
doud. Pe de o parte, publicagiile ltiintifice se inmullesc astizi intr-un
ritm extraordinar, ceea ce duce la dificultdli crescinde in a le urmdri, la la formaligtii rugi la Claudio Guillen, de la Antonio Candido la Hans
riscuri din ce in ce mai mari de a comite erori 9i la preferinla pentru
Robert Jauss, de la Jos6 Lambert la Daniel-Henri Pageaux, frri a mai
accesoriu in detrimentul esenlialului. Pe de alti parte, m6 intreb dacd
vorbi de aceia care, precum Pierre Bourdieu, Itamar Even-Zohar,
1. S. Totosy de Zepetnek, ,,Systemic Approaches to Literature. An Intro-
duction with Selected Bibliography", Canadian Review of Comparative S.J. Schmidt, nu s-au multumit doar sd aminteascf, in cercetlrile lor de

Literature, 1992, PP. 2l-93. acest concept, ci au incercat si aducl gi dovada capacititrii sale euristice

gi sd lucreze pe baza lui2.

1. C. Moisan, Qu'est-ce que l'histoire lindraire ?, PUF, Paris, 1987, p. 166.
2. Pentru o bibliografie actualizatd., vezi S. Tdtosy de Zepetnek, Systemic

Approaches to Literature, care il omite insd pe Bourdieu, al clrui articol
,,Le march6 des biens symboliques" (L'annde sociologique, nr.22, L971,

pp. 49-126) rdmine totuqi esenlial. Even-Zohar gi-a reunit cercetlrile in

volumul Papers in Historical Poetics, coord.I. Even-Zohar gi B. Hrushovski,

Porter Institute, Tel Aviv, 1978. Din bogata bibliografie a lui Schmidt selectez
aici doar trei titluri fundamentale, raportindu-se direct la chestiunea care ne

intereseazd : Foundationfor the Empirical Study of Literature : The,Compo-

nents of a Basic Theory, Helmut Buske Verlag, Hamburg, 1982/ ,,On the
Concept of Systeme and its Use in Literary Studies", in Proceedings of the
I2th Congress of the International Comparative Association, Iudicium,

134 STATUTUL LITERATURII PRACTICIIILUZTA TEORIEI SI CONSTRINGERILE 135

tmi propun, in aceastl scurte comunicare, si formulez citeva reflectii relalionare) ; in consecint5, legile structurale nu convin unor apli-
asupra unei singure teorii a sistemului, una dintre ceie mai dezbdtute in
prezent pe piala gtiinlifici, probabil cea mai cunoscuti 9i mai influentd cafii empirice. Dupd Fokkema, teoriile sistemice sint mai adecvate
teorie in afara Fran{ei. Este vorba de teoria lui S.J' Schmidt, aplicalie
a vastului sdu proiect de a transform a Literatunryissenschaft intr-o 9tiin15 decit teoriile structuraliste cel pulin in ceea ce privegte studiul

empirici - un proiect care, prin promisiunile 9i ambiliile sale' dacd nu interacfiunilor intre indivizit.

cumva chiar prin succesele lui, continul sI trezeascd vocatii 9i sf, ofere La aceste diferenle ag mai adluga una : structura este mai omogeni
;itorva tineri cercetitori dezamdgitri de critica criticii gi de speculaliile
decit sistemul, una dintre principalele caracteristici ale sistemului fiind
iespre speculalii - in aparenfi singurele cdi privilegiate in domeniul chiar complexitatea, adicd alSturarea mai muitor componente de naturi
eterogend, unele antagoniste, intr-un tot unitar, ierarhizat 9i divizat in
studiiior literare - o alegere diferiti gi atrlgitoare, datoriti caracterului subsisteme. Pentru a supravielui, sistemul trebuie s[-gi menlind conf]ic-
tele interne intr-o stare de reiativl stabilitate gi sd ajungd la o relalie
s5u practic, experimental 9i verificabil. Constringerile de spagiu 9i de
adecvatd intre complexitatea proprie gi mediul inconjurltor2.
timp md obligi sd las deoparte comentariile asupra teoriilor lui P'
Bourdieu, cu a cirui analizd. sint de acord in multe privinte, 9i asupra Depiasind acum discu(ia citre punctul de vedere sistemic al lui
ceior ale lui I. Even-Zohar, a c5rui perspectivi semiotici, mogtenitl de
Schmidt, a$ vrea mai intii s5-l plasez in contextul general al operei sale.
la formaligtii rugi, imi este foarte apropiatd. Iinpus in rindul specialigtilor prin Grundriss der Empirischen Literattrr-

Aq vrea, pentru inceput, sd mi opresc asupra unei aproximdri a wissenschaft (ap5ruti in 1982 qi tradusl in acelaqi an in englezi), savantul

cimpului semantic al conceptului de sistem (pentru cf, prefer sX nu german propunea inlocuirea textului ca preocupare central5 a studiilor
vorbesc de o ,,definitrie", termen emfatic Ai imprudent cind se referd la
gtiintra iiteraturii). Edgar Morin inlelege prin sistem ,,o unitate globalS' literare cu un obiect cu totul nou : studiul ,,activitdlilor" literare, vdzute

organizatd, compusl din interrelafiondri ale elementelor, actriunilor sau drept componente ale sistemului literar. Aceastf, risturnare spectaculoasd
indivizilor"l, ceea ce lui Moisan i se pare ,,excelent", dar dup[ pdrerea
era de fapt o reacfie la venerabila tradigie de a aduce in iuminl doar
rnea oculteazd tocmai diferenla specific[: in cazul acesta, sistem gi
structurl ar insemna acelaqi lucru. Pentru a diferenlia cei doi termeni, capodoperele qi pe marii autori sau - pentru ansambluriie articulatc,
rni folosesc de comentariul pertinent al lui Douwe Fokkema, pentru precum genuri, curente, epoci etc. - de a concentra atenfia fle cloar

care existd trei distincfii clare, dupf, cum urmeazi: asupra relaliilor intertextuale (teme, configuratrii lingvistice, ir.rfluenle .

1. structura se dezvolti in sincronie, pe cind sistemul depdgeqte opozilia adaptiri etc.), fie asuprajustificSrilor estetice aie canonului (sau ale urtxii-

sincronic-diacronic (structura triiegte aqadar intr-un prezent atem- ficirilor sale). Considerind ci istoria literarl nu trebuie sd se ocupe dc
poral, iar sistemul include timpul in paradigma proprie) ; texte, luate separat, ci de acliunile orientate spre creafia 9i folosirea
textelor, Schmidt igi pune intreblri asupra a ceea ce se intimplS cu
2- structuraligtii analizeazd functria elementelor intr-o structurd, dar nu
literatura, asupra modului in care este ea produs5, distribuitS, receptatd,
qi func1ia structurii inseqi, in timp ce una din preocupdrile esenliale
ale ,,sistemiqtilor" este sd exploreze functria sistemului in raport qi in comentatd. Renunlind la individual in favoarea multiplului, focalizin-
du-gi studiul asupra unor probleme precise, cuantificabile gi situabile
relatrie cu alte sisteme; istoric, inlocuind persoanele cu rolurile, stlrile de fapt cu procesele qi
interactiuniie, iar analiza textuald cu anchete asupra lecturii, demersul
3. structura este o no[iune mult mai abstracti decit sistemul (fiindcl ea
1. D. Fokkema, ,,Changing the Canon : A System Theoretical Approach", in
ignord gi dimensiunea temporald, 9i substan[a elementelor aflate in Empirical Studies of Literature..., ed. cit., pp.363-369.
Referitor la acest subiect, vezi N. Luhmann, ,,Modern Systems Theories
Mrinchen, 1990; ,,Literary Systems as Self-Organizing Systems" , in Em- and the Theory of Society", in V. Meja, D. Misgeld, N. Steher (coord.),
pirical Sturlies of Literature Proceedings of the Second I.G.E.L. Conference,
F{odopi, -Amsterdam-Atlanta, 1 99 1. Modern German Sociology, Columbia University Press, Columbia, 1987,

1. E. Morin, tr-a Mdthode" vol. 2, Seuil, Paris, 1980, p. i50' pp. 175-176.

136 STATUTUL LITERATURII ILUZIA TEORIEI SI CONSTRINGERILE PRACTICII t37

lui Schmidt igi propune drept obiectiv esen(ial transformarea cerceterlr literaturl ? ". Aceste tautologii nu derivi deloc din vreo tacticf, de evitare

literare, modelizatd de hermeneutic5, de specula[ie 9i de impresionismul a rdspunsului. Ele nu fac decit sI eviden(ieze modificlrile continue ale
critic, intr-o gtiinld frontierelor dintre literar gi nonliterar, fragilitatea total5 a oricdrei
empiric[. obiectivul lui schmidt se dovede$te a fi delimitlri rigide. Cdutarea unui criteriu pur lingvistic de diferen(iere
unul ambi{ios, temerar, chiar dac[ poate imprudent, fiindcd ajunge, in (accentul pe mesajul in sine, la Jakobson) nu e nici ea infailibilS, din
cele din urmi, si impartl cercetf,torii in doud tabere - 9i aceasta pentru moment ce putem citi ,,literar" texte gtiin{ifice sau utilitare, create fhri

cd, pe de o parte, o asemenea anal:zd le convine de minune acelora intentrie estetic[. Astizi sintem inclinafi sI credem ci, aqezatl intr-un
pentiu care certitudinile mirunte sint mai importante decit avintul context potrivit, orice scriere poate ,,deveni" literari. Pe de altl parte,
generalizator, dar gi pentru cd, pe de alta, ii dezamdgegte pe multi altii, fiecare individ face parte in acelagi timp din mai multe sisteme care

!i un r*" pe aceia pentru care literatura e o trdire personali, o chestiune interfereazd gi se suprapun partrial (de exemplu, un chimist care predd la
d" gutt ori un obiect de infinite glose 9i interpretdri'
de gralie 9i Universitate, scrie un roman gi e ales deputat face parte, in acelagi timp,
Trebuie de altfel sd amintesc aici ci perspectiva sociologicd
9i din patru sisteme diferite). Nici din acest punct de vedere nu este
posibili o separare tran$ante a ,,literarului". A construi un sistem pe o
comunicatrionald a teoriei savantului german este anticipati de Robert
Escarpit, intr-o carte esentiali, apdrutX in 19581. Schmidt are meritul temelie atit de fragile n-ar face decit sI stimuleze producerea de contra-
de a prelua aceastl perspectiv[ intr-un new look foarte actual: el se exemple gi sd derurneze dezbaterea cXtre aspectele ei neesenliale. Spre

plaseazd in prelungirea unui constructivism radical, apropiat de poziliile deosebire de Schmidt, care [ine cu tot dinadinsul sd delimiteze frontiere,
Bourdieu sau Even-Zohar nu discutd deloc aceastl probleml.
pragmaticeile lui Rorty (de exemplu, totul este ,,construit" cultural, de
iu JUi"rt" pin6la texte 9i de la conqtiin[a umanf, pind la istorie), qi, in Sd vedem acum care sint conceptele folosite de Schmidt in separarea
acelagi timp, de un empirism dominat de ralionalitatea funcfionald 9i sistemului literar de mediul care il inconjoard. Savantul german pune in
aplicare doud macroconvenfii : conven(ia ,,esteticf," gi cea ,,polivalenti".
metodologii[ proprie qtiintelor naturii. El igi schileazd ,,sistemul siste- Prima enun[i o constatare destul de rdspinditi in societatea contempo-
mului" in mod coerent gi cu precizie terminologicd, evident preocupat
datoreazd qi figaduiala adre- ranl : anume cd agengii sistemului literar trebuie sI vrea gi si poatd si
s[-$i expliciteze presupoziliile. Tot lui i se
satd literatilor, mereu frustra{i cI opereazd intr-o qtiintd ,,inefabild" : li se orienteze cdtre agteptdrile, normele gi criteriile stabilite deja ca fiind

se promite cI vor fi in stare si produci in sfirqit comuniclri Stiintifice relevante estetic, qi nu spre criteriile utilitare, factuale sau cu valoare de
(in cel mai puternic sens al cuvintului), insi cu trei conditrii : sd accepte
adevXr ; de asemenea, ei trebuie sI nu respingd referinlele la alte modele
un obiectiv nonaxiologic al cercetdrii, o disciplind de echipl 9i o meto- decit acelea ale lumii in care triim. Convenfia ,,polivalentei" aserteaz[ cI
dologie strict codificatd. Remarcabil e gi faptul ci Schmidt qi discipolii producdtorii gi receptorii textelor pot alege si produci sau sd citeascl un
sdi posedd un foarte pronuntat siml al publicitilii, pentru ci nu cunosc
mulie alte exemple comparabile cu risunetul rapid pe care l-a avut ESL, text atribuindu-i mai multe sensuri in acelaqi timp. Se regisesc aici, altfel

in ciuda scepticismului ce domind lumea savant5' exprimate, doul criterii ale ,,literarit51ii" despre care s-a vorbit mult:
cu toate acestea, am o pdrere mai degrab[ tezervatd despre teoria depragmatizarea (literatura aparline ordinii fictionale) qi alternativitatea
sistemici a lui Schmidt. Mai intii, ceea ce mi deranjeazi este insisten[a
lui asupra problemei ,,frontierelor" Literaturii. Dar de ce ar trebui (literatura trimite la lumile posibile). La Schmidt ins5, cele doud criterii
neap[rit sI gtim precis unde incepe ,,literarul" 9i unde se termind el ?
N-ai fr de ajuns dacl am adopta un rdspuns intuitiv gi pragmatic : rnai degrabi creeazd. probleme noi decit sX le rezolve pe cele existente.

In primul rind, ele se dovedesc insuficiente in a clasifica anumite
tipuri de textel. De exemplu: unde ar intra corespondenta, atit de

,,literanrra este ceea ce se predd in gcoali" (Barthes) sau ,,literatura este l. Pentru remarci critice pertinente cu privire la ,,conversiunea estetice", vezi
ceea ce, intr-o anumitd epocd istorici, societatea considerS ca fiind
R. de Beaugrande, ,,Toward the Empirical Study of Literature", Poetics,
1. R. Escarpit, Sociologie de la lifiArature, PUF, Paris, 1989, nr. 18, pp. 13-14.

138 STATUTUL LITERATURII ILuzrA TEORIEI gt coNSTRINGERILE eRACTICII 139

apropiati de oralitate, dar nonambigu5? Sau romanul poli{ist, care e apere statutul de singurd autoritate de stabilire independent[ a normeior
ficgional, dar are un sens determinat ? Sau o lucrare gtiin{ificd scrisi cu
ori, in alte cazuri, si recigtige acest statut. infruntarea nu are insd un
eleganf[ - care nu e nici ficliune, nu are nici multiplicitate a sensurilor, deznodimint cunoscut a priori. Autoreferentrialitatea nu este in niciun
caz, a$a cum bine subliniazi Bourdieu intr-un dialog cu Schmidt, o
dar uzeazdde efecte de stil ? in al doilea rind, macroconvenfiile mentio- ,,ra1iune hegeliani" care si inainteze victorioasi spre desdvirgire.
nate par a fi propozilii evaluative transformate in explicitlri sau aser{iuni
o astfel de supraevaluare a realitdtrii agitate qi contradictorii a siste-
normative cire iqi deghizeazd adevlratul statut. in sfirqit, cele douf,
mului literar se manifestd gi in cazul principiului auroorganizdrii. obse-
macroconvenlii pun in lumini o contradiclie difuz5 la Schmidt' qi anume ciat de analogia cu qtiintrele vielii, Schmidt atribuie sistemului literar o
capacitate de ordonare gi reglementare interni, care ar functriona, fatal-
aceea intre constructivism (cind sustine c[ textul este construit de
mente, ca proces teleologic. Or - gi indeosebi Luhmann, unui dintre
individ, in func{ie de predispozitiile gi de normele sociale interiorizate)
rnspiratorii lui Schmidt, accentueazr asupra acestei dimensiuni -, teoria
qi empirism (cind propune ca toate aserqiunile sI fie testate). Dacd, sistemicd trebuie si [ini seama de faptul ci sistemele sociale nu sint nici

intr-adevdr, fiecare individ ar avea o modalitate strict individuali, idio- organisme, nici magini de produs qi ,,procesat" informalii. Ele nu sint
sincrazic5, de a-gi reprezenta lumea, atunci de ce ne-am mai chinui sE guvernate de legi, ci de norme, acestea din urmi presupunind un anume
coeficient de relativitate gi incertitudine. in plus, sistemele sociale trimit
aflim unde incepe ,.literarul" ? Or. altfel spus, aici se na$te o contra- la ,,sens", adicd la strategii specifice gi la seleclia unor anume compor-
dicgie evidentd: pe de o parte, obiectul se vede cu totul subordonat
subiectului, refuzindu-se astfel orice dihotomie epistemologicf,, iar pe tamente in fala unor complexit5tri de anverguri. Din aceastl cauzd,
de alta se cere pistrarea unei distanfe intre subiect qi obiect' pentru cI
accentul pus de Schmidt pe unitatea sistemului, conservati intotdeauna,
fIrI ea cercetarea qtiin{ific[ propriu-zisd ar fi blocat5, aqa cum ar fi in orice situalie, neglijeazd diferen{ierea internd, rezultati din subsis-
teme, ordini gi ierarhii aflate intr-un conflict continuu. Oricum, faptul
imposibil orice metalimbaj.
ci sistemul igi menline unitatea la nivel macrostructural, in ciuda con-
DupI Schmidt, funclionarea sistemului literar este reglatl de doud
tradictriilor gi tensiunilor apirute in microsisteme, e doar o ipotezi ce
principii, preluate din teoria general[ a sistemelor : autoreferentialitatea frebuie verificati in fiecare caz, gi nu un adevir indubitabil. De exemplu,
la faptul c[ fiecare in 15ri1e din Est, primii ani ai perioadei postcomuniste se caracterizeazi
$i autoorganizareat. Autoreferenlialitatea se referd toate celelalte 9i ci prin confruntarea, cel pu(in temporari, a doud sisteme literare : unul de
stat, alcetuit din structuri mogtenite de la vechiul regim dictatorial, gi
componentl a sistemului se afli in interacfiune cu
altul privat, organizat dupd regulile economiei de pia1d. Ar fi posibil,
fiecare stadiu al sistemului contribuie semnificativ la stadiul urmitor.
bineinleles, sd privim cele doul sisteme ca pe componentele unui uriag
Ne-am afla deci in fa(a unui proces de autonomizare, a unei tendin(e ine- sistem unic, dar aceastd variantd de amalgamare ar na$te un semn de
rente sistemului de a se guverna prin norme proprii, de a scdpa controlu- ?ntrebare tocmai in privinfa acestei unitili (dirijismul se opune evident
lui altor sisteme (politice, economice, religioase). Concluzia lui Schmidt
autoreferenfialit5trii, in timp ce formele mixte neosocialistoliberale sint
mi se pare prea optimistd,'. ,,La fel ca toate sistemele autoreferentiale, probabil condamnate la o existen(5 efemerd).

sistemul literar nu poate fi comandat, intenlionat ori prin mecanismul Un alt reprog pe care i-l adresez lui Schmidt este legat de laconismul
s5u in descrierea concretd a naturii subsistemelor Ei a mecanismului lor
cauzd-efect, din exterior". Totugi, am vdzut pinl de curind (iar in China de funclionare. Even-Zohar gi Bourdieu se dovedesc, in ambele situalii,
gi in alte p5rli ale lumii situalia se men(ine) cum dictaturile impun din mult mai explicili. Primul are meritul de a fi conceput polisistemul sub
forma unei re(ele de relatrii multiple intre subsisteme a cdror prezenti o
exterior criterii de evaluare a literafurii qi artei sau incearcd sf, recon- sim4irn constant, dar a cdror descriere lipsegte de obicei din manuale.

struiascl un canon. E adevlrat ci apare qi o rezistenld la aceste incer-

ciri: reprezentan[ii profesiei (autori, critici etc') se strdduiesc sd i$i

1. Pentru teoria generalE a sistemelor, vezi L. von Bertalanfff, General Theory

of Systems, Braziller, New York, 1968 (tr.fr., J.-B. Chabrol' 1993)' qi B'
Paulr6 (coord.), Perspectives systdmiques. Colloque de Cerisy, Editions

L'Interdisciplinaire, LYon, 1989.

1

140 STATUTUL LITERATURII ILUZIA TEORIEI SI CONSTRiNGERILE PRACTICII 141

Literatura traducerilor e exemplul cel mai frapant : cenug5reasd a Schmidt considerd cX sistemul literar este o organizafie ,,inchisd", a
istoriilor literare, ea e neglijatd si de Schmidt. Pe lingi ,,marea" lite- clrei evolu[ie se explicd prin interac{iunea ,,st[rilor sale interne". El
raturd (canonic[), polisistemul include traducerile, literatura necanonicl este de acord cu Kluver in a atribui autoreferenfialitdlii capacitatea de a
restitui la scarS globali toate abaterile de la norm[ care au loc la nivelul
(paraliteratur a sau Trivialliteratur, cum se nume$te ea in Germania, cu microsistemelor (9i aceasta pentru cI ,,agen[ii" indeplinesc roluri diferite

toate genurile sale). literahrra pentm copii 5i tineri, literarura de populari- in diverse sisteme sociale: educa[ie, $tiint5, comert etc.). Insistind
zare gtiin{ific[, literaturile incluse de Daniel-Henri Pageaux in ceea ce
el numeqte ,,domeniile oralitdlii"r etc. Even-Zohar are o viziune .,ago- asupra acfiunii spontane a factorilor interni, Schmidt ajunge si neglijeze
nic5" asupra sistemului : el invocd schimbdrile care au loc fdr[ incetare,
in interiorul s5u, reconfigur[rile de ierarhii, luptele pentru legitimitate constringerile din afara sistemului qi relatiile intersistemice. $i aici,
gi putere intre centru gi Periferie, intre canonic qi Noncanonic, intre preferinla sa putin exageratl pentru teoretizare il indeplrteazdvizlbll de
secundare (mai concretul istoric. Asupra acestui punct precis, iati ce spune Even-
-od"l"l" primare (inovatoare gi impredictibile) 9i cele
mai pu(in repetitive, conservatoare etc.). La fel ca Schmidt, -Zohar: ,,dac5 am ignora ideea cd relagiile de stratificare intrasistemicl
mult sau din interiorul Polisistemului sint impuse, in ultimi instanfd, de sistemul
dar intr-o manierd mult mai concretf,, Even-Zohar incearcd sd ofere sociocultural, am rimine doar cu un set de intreblri rdu puse gi cu un
prin polisistem un instrument cu ajutorul clruia s[ deplqim reduc(io-
set de rlspunsuri defectuoase"l.
nir*"t" gi sd explicim cum e posibil ca un numf,r mare de date, etero- La ce servegte, agadar, conceptul de sistem ? Mai intii, la o repre-
gene gi in transformare perpetud, sd fie interconectate qi si funcfioneze
zentare mai bunl gi la o in(elegere mai adecvati a activitetilor de care
ca intreg semnificant2. depinde literatura (produclie, difuzare, consum gi ceea ce in SUA se
nume$te post-processing) gi a mecanismelor de rela{ionare a lor, a
in ceea ce priveqte dinamica sistemului, explicalia cea mai validl ,,rolurilor" distribuite diferitrilor ,,agen[i'1 (autori, editori, librari, lec-
din punct de vedere istoric este datd de Bourdieu' Cum nu pot intra tori, critici etc.), a conflictelor dintre participanlii la viafa literard.
acum in detalii, trimit la cartea mea, Introducere tn teoria lecturii3, Apoi, conceptul de sistem serve$te la o modelizare mai bunf, a dome-
pentru incercarea de a adduga celor doui cimpuri complementare din
niului literar propriu-zis : ne debaraseazi astfel de o anume ingustiruc
ieoria lui Bourdieu - cimpul ,,productriei de masi", subordonat logicii de vederi gi de diverse ocultlri provocate de rutind - de exemplu, ne
ajutl sI depSgim faliile dintre istorie gi crealie, dintre faptul social gi
de cerere gi ofert[, qi cimpul ,,produc(iei restrinse", functrionind pebaza
valoarea literar5, dintre literatura elitistd gi literatura de consurn, dintre
criteriilor calitative - un al treilea, intermediar, apirut in secolul XX. sincronie gi diacronie, dintre literatura autohtond gi traduceri etc. Impor-
Alcltuit din agenlii zonelor celor mai intelectuale ale primului cimp,
nemulgumili de codurile sdrace gi stereotipe cu care sint obligali si tantd este gi func1ia explicativd gi de diagnostic a sistemului, capacitatea

lucreze, qi din agentrii moderali ai celui de-al doilea cimp, excedati de sa de a oferi opliuni pentru modificlri ale statu-quo-ului2. Ci istoria
sfid5rile avangardei, acest cimp combin[ regulile pietrei cu un anume
literarl indeosebi ar putea profita din belgug de aceste deschideri e teo-
standard de calitate artisticd. Un bun exemplu il constituie pia(a cdr[ii retic evident. in practicd, lucrurile devin mai putin sigure : ar fi necesar
ca autorii si posede competente din mai multe discipline, volumul de
gcolare, reprezentativ[ pentru o cerere masivf, qi constantd qi, in acelaqi
muncl ar fi enorm gi, in plus, ar fi nevoie de o combinafie - foarte rard -
timp, obligatd si depdgeascd un prag minim de performan(i'
intre un esprit de finesse qi un espit de gdomdtrie. in orice caz, in
1. D.-H. Pageaux, La littdrature gdndrale et comparde, Armand Colin, Paris'
1994, p. 141. citeva manuale recente observem deja o tentativd de abordare sistemicd,
doar cd ea e de obicei parliald gi interpretatd destul de liber. Pare mai
2. I.Even-Zohar,,,PolysystemHypothesisRevisited",inPapersinHisto'
rical Poetics, ed. cit., P. 31. I. Papers in Historical Poetics, ed. cit., p. 33.
2. D. Fokkema, Changing the Canon, ed. cit., p. 31.
J. Introduzione alla Teoria della Lettura, Sansoni, Florenla, 1993'

pp. l2O-125.

142 STATUTUL LITERATURII ILUZIA TEORIEI SI CONSTRINGERILE PRACTICII 143

degrabd de invenlie personald, datorind prea pu[in teoreticienilor. Aceasta critic la adresa virajului iralionalist al anilor ,80 : ,,Nietzsche, Freud,

ar dovedi cd ideea se afli cumva in aer, infiltrindu-se pe nesimlite peste Heidegger, Gadamer, Lacan, Derrida au fost amalgamali sub numele de
tot. Dar, de asemenea, ci pielei gtiintifice actuale ii lipsegte o schemE
sistemici suficient de convingitoare gi, mai ales, suficient de opera- deconstructivism, cu scopul de a transforma in literaturd chiar gi studiul
literaturii"l.
lionali.
R.eveninci la Schmidt, a$ vrea sd menlionez gi cd varianta de sistem Totugi, Schmidt pare si nu vadi cI teoria sa despre sistem, care are

pe care o propune rdmine destul de vagd din punct de vedere sociologic ca punct de plecare ,,activitdqile", gi nu ,,textele", abandoneazi exacr
ceea ce, pinS la urm5, justificS raportarea la LiteraturS : dimensiunea ei
(Escarpit oferea mult mai multe sugestii), mai ales din cauza conse-
imaginarS, simboiici, personali (in sensul in care obiecteie sint incrr-
cin[elor postulatelor sale organiciste (coeziune internd, autoreglare).
cate de dorinlele, emoliile 9i visele noastre). A vorbi doar de produc(ie.
Eie sint ceie care determind o clinamicl reproductivd, urmlrind sd
distribuEie etc. sau a compara modul in care mai mulli subiecqi oc
limiteze contingentele gi sE impuni o logicd integra[ionistl gi teleologici.
acelaqi fei intreleg o operd e, bineinleles, uril qi indispensabil - dar nu c
Obiecda este formulati de Bourdieu, intr-un diaiog cu Schmidtt. Expli- decit o parte a rolului nosrru, $i poate o parre mai pulin semnificativr.

cindu-gi punctul de vedere, cel dintii ar vrea si facl explicit faptul cd IatS-ne astfel ajunqi la paradoxul ,,$tiintei" literaturii: clacr ne angajim
agen(ii care interac[ioneazi permanent in interiorul sistemului nu exe- cieplin in jocul $tiin1ei, ajungem sr evacudm literatura, iar dacd ne
cuti niqte partituri, cd experientra anterioard poate si se modifice gi ci restringem la criticr in sensul ei traditrional (de interpretare gi evaluare),
aceasti mociificare impiici alte modificiri. Introducind conceptul de s-ar pf,rea ci pierdem orice gansr de a fonda o cunoa$tere validi. putem
,,habitus", Bourdieu incearcf, sd deplqeascl fatalitatea condifionlrilor iegi din ? Cred -
anumiti aceastl dilemi gi am crezut-o intotdeauna - cd o
pasive. Habitus is not destiny. Excesiv preocupat de capacitatea siste- imbinare intre un demers
sistemic * mai suplu insr decit cel
mului de a continua sd supravie[uiascl reglindu-gi propriile dezechilibre,
Schmidt se vede impins, fEri voie, spre o filozofie conservatoare. propus de Schmidt - qi unul hermeneutic - din care sI se excludi
radicalitatea subiectivistx - ar fi cu putintd. E lirnpede ci clrumul sprc
in final, o ultimi remarci. Teoria sistemicl aplicati gtiinlelor sociale, a ajunge la o astfei de imbinare nu e insf, sistematizabil.

in versiunea lui Luhmann, a fost interpretatd de Hans Ulrich Gumbrecht Articol apirut in volumul virtualitds du littdraire. Mllangcs .Jlt,rts tt
Aleksander Ablornowicz, textes r6unis par Magdalcna wanclzi.cli.
drept o varianti germani a deconstructivismului. intr-un demers paralel
Widawnictwo Universyretu Slaskiego, Karowice, 2002, pp. 56-65,
cu acela al poststructuraliqtilor 9i al lui Derrida, care ataci ralionalitatea
ciasicl gi demonteazl caracterul iluzoriu al ,,adevdrului", ,,sensului",
,,referintrei", Luhmann denun(d contingen[a tuturor acestor concepte,

precaritatea lor constitutivd, afirmind ci ele nu sint, prin origine qi
naturd, decit efecte ale sistemului. Diferenla ar fi - tot dupl Gumbrecht -

cd poststructuraligtii par a cam suspina pe ruinele certitudinilor de
demult, atingi de o anume,,melancolie a referinlei", pe cind viziunea
lui Luhmann e colorati de ,,cinismul sociotehnologiei postmoderne"2.

Departe de a implrtigi acest punct de vedere, Schmidt e obligat de
propriul empirism sd privilegieze experienfa, caracterul testabil gi con-
sensul comunitilii academice (in sensul lui Kuhn), devenind chiar foarte

l. Empirical Studies of Literature, ed. cit., pp. 427-443. l. S. Totdsy de Zepetnek, Systemic Approaches to Literature, ed. cit., p 29.
2. 11.U. Gumbrecht, Making Sense in Ltfe and Literature, Universiry of

Minnesota Press, Minneapolis, 1992, pp. i0-12.

i.

Canonul

10

Geneza eanor.lului gi rnecaruismeie selecfiei

Fentru a ahorda coirceptul ie aanaru, utitrizat enorfil azi gi, curn se

lntimpiS de fiecare datd cind un termen are Lln si.tcces autentic, inleles in
.nioduri diferite, voi fclosi a work definition propusd de Douwe Fokkema.

in acceptriunea sa, canonul ar fi ,,o selecfie de texte reprezentative,

considerate vatroroase, utilizate in invS(dmint gi servind drept cadru cle
l.e.ferin45 pentru criticii literari"l" Aceastd definigie are meritlll de a
gravita in jurutr unui nurnitor cornLln acimis, probabil, de intreaga cornu-
niLate a cercetdtorilor: e vorba, in fapf, de o list5 de preferinqe, dotatd

sr-l autoritate institugionalE, de vreme ce e larg foiosit5 in gcclatri 9i
,:onstituie un instrurnent de orientare pentru critici" Dar, pentri.l a

*:larifica originile, funcfionarea gi semnificatriile actuaie a\e canortului,
ffebuie sd dep5giin acest punct de plecare, sX alegern cdi de analizl
uneori pu{in frecventate qi sd incercdm f,ormularea unor ipoteze care si
;ne ptraseze ln iniezun dezbaterii.

lv{ai irrtii, ar trebui sd reamintesc cd insugi cuvintul canon igi pds-
tneazb o conotafie puternici de ,,normativitate", provenit5 din utilizarea
sa initriald, teologicd (desemna in Evul Mediu un ansambiu de opere

estirnate a fi de inspiraXie divind, de asemenea corpusutr cie edicte ale

;txcitrlitror)" Savangii care se ocupau in vechea Alexandrie de gramatic5
flonoseau deja cuvintul pentru lista de autori ,,buni'", cei ale clror serieri
'rrebuiau eitite gi imitate.

tr" Douwe Fokkeina" ,,Western, Eastern and Nfulticutrturai Canons of Lite-
rature", in Mabei Lee gi Meng IIua (coord.), Cultural {lialogue and
Misreading, Wild Feony, University of Sidney, 1997, p. 34.

148 CANONUL GENEZA CANONULUI $I MECANISMELE SELECTIEI 149

Ast5zi, intr-o epocl de pluralizare a gusturilor 9i de nelimitatd Escarpit. Un singur exemplu: numele siu este omis de Antoine Com-
pagnon intr-un recent studiu sintetic asupra -chestiunii" canonului in
incurajare a dispersiei travaliului interpretativ (care scapi de restrictriile
Franta, de unde afl5m c[ ,,nu existi un cuvint francez care si acopere
pe care le impunea, de pild5, clasicismul ori istoricismul pozitivist),
sensul cel mai curent al termenului anglo-american: listd autorizati de
din canon se vede eliminatd tocmai componenta normativd. Se pds- mari opere eterne ale culturii occidentale, colecfie de texte pentru uz
didactic..."r. Or, daci e adevlrat cd,in Sociologia literaturii (1958) gi in
treazd, totugi, o alti dimensiune esenfiald : aceea de a conferi ,,legiti- Literar Si social (1970) Escarpit nu folosegte ,,termenul" canon, in
schimb vizeazd. cu claritate ,,lucrul", ceea ce e mult mai important.
mitate". Autorii ,,canonici" se bucurd de prestigiu, sint vizutri drept Pornind de la metoda savantului american Harvey C. Lehman, Escarpit
exemplari - chiar daci nu au ecou in rindul publicului, ori dac[ sint din intreprinde o anchetl empiric5, pe baza a cinci instrumente de lucru
ce in ce mai pulin cititi. Nume precum cele ale lui Nabokov, Malcolm (diclionare, manuale etc.), urmlrind stabilirea unui ,,egantion" al scriito-

Lowry sau Andr6 Breton, intilnite printre zeci de alte nume dintr-un rilor francezi activi intre 1490 qi 1900, in funcgie de reputa(ia 1or.
Procedind prin elimindri gi suprapuneri, el ajunge la concluzia ci dintr-o
dicgionar de ,,notoriet5tri", nu mai presupun deloc obligatia de a-i admira
populalie de nu mai pufin de 100 000 de scriitori care au produs in
sau de a-i lua ca modele : prezenta lor semnaleaz5, cum nota amuzat aceqti peste 400 de ani, memoria posteritilii a re[inut un corpus de
937 de autori, ceea ce inseamni cd trecerea de la anonimat la celebritate
Northrop Frye, doar ,,cota" la bursa literarf, a ,,ac1iunilor" Nabokov, e extrem de dificild: gansa de supraviefuire e de numai l%2 |
Lowry sau Bretonl . Aceastd misiune de clasificare, de stabilire a unei
Modelul pe care vi-l propun se prezintf, sub forma unei structuri
frontiere - recunoscutl obiectiv -, intre cei meritorii 9i cei anonimi, piramidale, pe trei etaje, eterogen5 sub raportul stabilit5tii gi al con-
sensului posibil. Nivelul cel mai de sus e gi cel mai putrin intins,
consfinte$te importan(a excep[ionalf, a canonului in sistemul literar. El cuprinzind numele cele mai mari, superstarurile, campionii la toate
categoriile, valorile zise ,,eterne". Zona median5, mult mai larg5, e
devine astfel obiect de controversd 9i cimp de dezbatere: unii il con- formatd in majoritate, ca gi prima, din autori mor1i, de notorietate
durabild, ,,clasici" gi ei, dar simlili ca fiind mai pulin importanfi, de
siderd instrument de promovare a valorilor asociate cu establishment-ul' profil inferior, uneori contestati de o parte a criticii. Cea de-a treia
zond, ceamai mare, e gi cea mai agitatd, pentru cI ea cuprinde literatura
altrii, din ce in ce mai numerogi, il vld drept mijloc de excludere a
contemporan5, cu toate neajunsurile ce decurg din statutul ei specific :
minoritd(ilor gi a marginalilor. conflicte de interes, lipsd de perspectivi a aprecierilor, confuzii intre
,,succes" gi ,,valoare" etc. Nivelul consensului se dovedegte foarte inegal :
inleles ca ,,fapt institutrional", ca un consens al majorit5trii asupra
gradului de apreciere acordat unei populatrii de scriitori, canonul nu se la virf, miqcarea pare inscrisi in logica de longue durde braudelianl -

reduce la o simpld listS; el reprezinti de fapt un corpus ierarhizat, protagonigtii sfideaz5 trecerea secolelor, ei se numesc Dante, Homer,
foarte eterogen, in care al5turi de mari maegtri se pot glsi nume abia
Shakespeare, Goethe, Balzac, Tolstoi etc. ; la nivelul al doilea, consensul
iegite din umbri, cu destin incl nesigur. intre ocupanlii diverselor
1. Antoine Compagnon, ,,Le Canon: construction et d6construction des clas-
pozitii, inegale ca greutate si influenti, se stabilesc relafii dintre cele siques", in Antoine Compagnon gi Jacques Seebacher (coord.), L'Esprit de
l'Europe, Flammarion, Paris, 1993, pp. 3, 178.
mai complexe - de interferenfe, contiguit5tri, alternativitate -, atit de
2. Robert Escarpit, Sociologie de la littdrature, PUF, col. ,,Que sais-je? ",
strinse incit o deplasare surveniti dintr-un anume punct risci sd se propage Paris, 1960, p. 34, respectiv Le littdraire et le social, Flammarion, Paris,
in toate direc(iile. Experienla confirm[ faimoasa frazd a lui T.S. Elliot, 1970, pp. 149-150.

ci aparilia unui nou scriitor de valoare modificd felul in care ii citim pe

toti ceilalti gi provoacd o reevaluare a intregului ansamblu.

Modelul piramidal

La un colocviu finut in Berlinul de Est in 1982, am propus un model

canonic inspirat de cercetlrile atit de stimulatoare ale unui savant com-
paratist care pare astdzi, cu totul pe nedrept, clzut in uitare: Robert

l. Northrop Ftye, Anatomia Criticii, Editura Univers, Bucureqti, 1972, p- 21
"

150 CANONUL GENEZA, CANONULUI SI MECANISMELE SELECTIEI

e pe alocuri fracturat - e rnajoritar, deci disputabil, repus in disculie din O altl consecin{X interesanti este cI scriitorii ,,vechi" par intotdea-
cind in cind ; tra nivelul cel rnai de jos, consensul rdmine relativ' schim- una defavoriza[iin raport cu cei moderni, in schimb, statututr acestora
din urmi este doar provizoriu" DupI calculele lui Escarpit, confirmate
bdtor, depinzind de contingente; ceea ce se petrece aici sti sub semnul de propriile mele sondaje, canonul irnplici un echilibru aproape perfect
betlwm omniurn contra omnes , asistdrn tot timpul la elirnin[ri (treceri in intre scriitorii mortri gi cei vii. E ceea ce savantul francez numea legea
rindul anonirnilor) gi la absorbtrii (ale unor necunoscufi), are loc un lui Lehman: ,,in viziunea istoricd pe care un grup uman o are despre
literaturS, ceea ce rirnine din produclia contemporanl tinde sI fie egal
neintrerupt proces de reirnpdrlire a capitalului sirnbolicr' in irnportanfd cu ceea ce r[rnine din producgia trecutului"r. Altfel spus,

S5 fie aceast5 viziune a canonului pur speculativd ? Nici vorbd I Ea in c5l5toria pe care canonul o face de-a lungul secolelor, la clasa a treia
se afld o multrime de pasageri frrX bilet, pe care controlul noilor generalii
se bazeaz[ pe ipoteza potrivit clreia singura rnanierl de a reprezenta
aga-zicind ,,obiectiv" palrnaresul rnarilor autori este de a recurge la un ii va inldtura, citeodat5 ffird rnil5.

bun dicgionar enciclopedic. Ra{iunea ar fi cd astfel de instrumente de Selecgia canonicd: cele doud gcoli de gindire

iucru, precurn Enciclopedia tsritanicd, Grand l-arousse etc-, apar sub Froblema cea mai cornplexd a canonului e reprezentati, {Er[ indoial5,
ingri.jirea unor specialigti de mare competentd qi sint revizilite periodic,
de originea sa qi de rnecanismele de triere care ii asigurX func[ionarea.
linindu-se seama de schimbdrile din clirnatul de opinie conteroporan $i Frimele tentative de a propune un corpus de autori exemplari, care si

de pirerea celor mai aviza[i critici. Mai rnuit, sX ad5r:gdrn 9i criteriul serveasc5. drept modele de con{inut gi stil, dateazd din epoca alexandrin5,

eoncurentei dintre editorii de enciciopedii care ii oblig5 sd igi rene- avind evidente rafiuni pedagogice. in Evul Mediu, sursa de inspiralie

gocieze constant ,,singuralit5Xile" : de exemplu, un scriitor care e rnen- pentru inv5(Smintul furnizat in forme primitive de mindstiri gi colegii se
{ionat in X-arousse gi omis din Brockhaus e fie eiiminat' fie menlinut afla in literatura patristic[ 9i ia Aristotel. Abia in Renagtere, odatd cu
revenirea la invSl5mintul laic, apare un ,,canon" bazat in intregirne pe
dacd, dupX reflecfie, prezenta sau absenfa sa pare a anticipa o variafie
Antichitatea greco-latin5. in zorii epocii moderne, descoperim la
semnificativd in gustul publicului.
Erasmus, mare umanist qi irnportant reformator al educafiei, o list[ de
Modelul canonic ne aratd limpede cd stabilitatea descregte de la virf
cdfte bazd. Totuqi, dacd am reuqi sX ,,fotografiern" col'pusui in dou[ recomanddri canonice (in De ratione studii) care sund astfel : Homer,

mornente apropiate in timp (sd spunern, in doi ani consecutivi de aparilie Euripide, Aristofan, Lucian, Dernostene, Herodot, F{ora1iu, Virgiliu,
a dic{ionamlui Fetit Larousse)" ne-am da seama cd modificdrile sint Caesar, Cicero, Salustius, Plaut, Terenliu2.

pulin perceptibile de la o edifie la alta, chiar gi in zona a treia, cea rnai Mai tirziu, prestigiui din ce in ce mai rnare al limbilor vernaculare,
dezvoltarea tiparului qi cregterea considerabil[ a rnasei de cititori au dus
turbulent5. Acest lucru se intimpll pentru cX fluctuagiile au nevoie de la omologarea prin consens a unui mare nurndr de scriitori rnoderni:
tirnp ca sd devinx vizibile, exact ca in paradoxala situalie a calviliei : Dante, Petrarca, Rabelais, Montaigne, Molidie, Cervantes, I-ope de
vezi zr de zi cX p5rui se riregte, dar nu poti fixa exact momentul in care Vega etc. Totugi, abia in secolul al XV[I-lea s-a depdgit faza preliminarl
a canoniz5rii, iar peste o suti de ani s-a ajuns la institufionalizarea sa.
e pe cale sd aparl chelia. $i dacl se produc tulburdri revolu(ionare, de
[. Robert Escarpit, Le littdraire et le social, ed. cit., p. 151.
tip politic sau social ? Cu toate ci mentalul evolueazd mai lent, e de 2. Emile Durl<heim, Evolulia pedagogiei tn Franla, Editura Didactic5, Bucuregti,

a$teptat ca dup5 o anume perioadf, de timp sI apar[ un nou climat de 1972, p. 174.

sensibilitate gi de eornprehensiune, care sX se repercuteze asupra cano-
wwlwi" tmpwninii schirnb[ri citeodatf, brutale gi spectaculoase la nivelul

al treilea, mai discrete in cel de-atr doilea 9i foarte relative la virf.

1. Faui Cornea, ,,Comrnent arrive-t-on i un consensus en Histoire de la

Littdrature ? " , in Gesckichte und Funktion der Literaturgeschichtsschreibung ,

2G Akadernie Verlag, Berlin, 1982, p' 61.

152 CANONUL GENEZA CANONULUI $I MECANISMELE SELECTIEI 153

Mutafia esenlial[ e, in orice caz, posterioarf, Revoluliei Franceze, ea Distingind intre cele trei principale forme ale criticii (critica jurna-
listic[, cea eseistici gi cea academicd), Van Reesl explic[ funcliile
producindu-se sub influenta conjugatd a istorismului romantic, a dez-
voltdrii ideii nalionale gi a autonomiei din ce in ce mai pronuntate a fiecireia, precum gi modurile in care se infruntf, ori, dimpotrivi,

sistemului literar. Istoria a reinsuflelit interesul pentru trecut, construind coopereazl ele. S-ar putea adluga gi o a patra modalitate de critici, pe
simultan instrumentele erudiliei qi pe cele ale expresiei poetice; im- care o vedem din ce in ce mai bine precizatd in anchetele empirice :

preun6, cele doui au reugit sI scoatf, trecutul din arhive gi s[-l ofere critica oral5 apar[inind liderilor de opinie - persoane influente din

publicului, ca pe un spectacol. Ideea natrionali a impus urgenta nece- familie sau din grup, capabile s[ cristalizeze o stare de spirit latentl sau
sit[trii de valorizare a patrimoniului spiritual al fiecdrui popor. Din acest sd retransmitd, in manierl accesibil5 9i persuasiv5, un mesaj al media.
punct de vedere, doui iniliative s-au dovedit de importantd capital5: Nu e de neglijat nici rolul Istoriei literare, prezenti mereu allturi de
critici qi avind drept obiectiv gestionarea modific[rilor la nivelul memo-
intii constituirea unor grupuri de savanli pentru editarea enciclopediilor,
riei culfurale: ea reviziteazd tabloul selectiv al trecutului gi il reface
dup[ exemplul faimos al lui Diderot gi al tovardgilor sdi, dar intr-o urmdrind direcliile momentului, de obicei, f[ri si schimbe ,,nomencla-
manierd modernd, mai fiabil[ 9i permanent actualizatl; in al doilea
rind, introducerea in gcoli a unui ,,curriculum" care impunea obli- torul" marilor autori, ci doar ,,ponderea" renumelui lor.

gativitatea studierii, pe lingd marii autori din literatura universalS, a $coala e un alt factor proeminent - nu atit in formarea propriu-zisi

clasicilor autohtoni. in fine, procesul de autonomizate a sistemului a canonului, cit in consolidarea gi difuzarea sa. Curriculumul reprezinti
o versiune rezumativl gi expurgatd a ,,canonului", stabiliti prin consens
literar a eliberat crealia de tutela mecenatului sau de improvizalia arti-
zanald gi amatoristicS, integrind-o in circuitul economic, adicd relaliilor sub influenla definltorilor puterii. in general, fiindcl trebuie sI lase
impresia cd e impargial gi se intemeiazd pe valori deja consacrate,
de pia(i.
curriculumul evitl s[ includi autori contemporani sau scriitori care pun
in ceea ce privegte mecanismul selectirii, proces care ste la baza probleme de nonconformism politic ori estetic. Rolul sdu rlmine insl
formirii ,,canonului", punctul meu de vedere combini sugestii venite in esenfial in familiarizarea cu mogtenirea clasicd.
principal din direclia cercetirilor lui Pierre Bourdieu, dar 9i a unor
cercetdtori precum Van Rees, Karl Eric Rosengren gi V. Nemoianu. Degi am subliniat contribu{ia Criticii gi a gcolii la stabilirea gi func1io-
Cum se gtie, Bourdieu aratl ci dezvoltarea autonomd a sferei literarului narea ,,canonului", nu am ajuns incd sI r[spund la intrebarea centralf,:
a dus la constituirea a doud cimpuri: cimpul marii productrii qi cimpul cine igi asum5, in ultimd instanli, responsabilitatea selec(iei canonice ?
Existi, din acest punct de vedere, doud gcoli de gindire. Una, revendi-
productriei restrinse. Primul, guvernat de legea cererii gi a ofertei, este cindu-se de la Althusser gi Foucault, iSi pistreazd aplombul radical (in
responsabil de ,,masificarea" literaturii de fictriune qi de proliferarea ciuda unor egecuri suferite in vremea din urmd) : ea accentueazd viguros
genurilor populare (senzafionale, sentimentale, thriller etc.)- Cel de-al atotputernicia contextului sociopolitic in determinarea canonului. Prin
intermediul unor instanfe manipulatoare, care depind de Putere (cum ar
doilea cimp funclioneazi pe criterii calitative, intr-o lupti flri sfirqit a
fi Academia, posturile publice de televiziune, presa oficialS etc.),
scriitorilor pentru cucerirea gi redistribuirea capitalului simbolicr. Cum
am arf,tat deja in alt[ parte, el confer[ legitimitate esteticd 9i furnizeazl aplicind strategii de neutralizare a gindirii critice qi de propagare a
stereotipurilor, educafia maselor ar fi orientat5 intr-un spirit conformist,
,,echipamentul" pentru lectura standard (actualizarea codurilor, orien- convenabil intereselor hegemonice ale claselor dominante. Nici invlgi-
tarea evaludrii intre ce ,,place" 9i ce nu ,,place", reorientarea mogtenirii mintul, la rindul s5u, n-ar urmiri altceva decit transfornarea tinerilor
clasice etc.2). Pentru a atinge aceste obiective, un rol important ii revine in instrumente docile ale puterii. Voinla establishmenl-ului de a se

Criticii. 1. C.J. Van Rees, ,,How reviewers reach consensus on ihe value of literary

l. Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, Meridiane, Bucureqti' works", Poetics. 16. 1987.

1986, pp.37-49.

2. PaulCornea, Introduceretnteorialecrurii,Minerva,Bucureqti, 1988'p. 112.

t54 CANONUL GENEZA CANONULUI SI MECANISMELE SELECTIEI

reproduce gi de a conserva statu-quo-ul s-ar face simtid nu doar in Flebiscitul expertilor

statele totalitare, unde se aclioneazi represiv li brutal, ci qi in trdrile Functui meu de vedere e cd selec{ia canonicd este rnotivatx, in ultimd
instan{5, de rnai mulEi factori : o aiegere a experlilor, un joc de probabi-
capitaliste, insl in moduri mai subtile gi mai discrete, utilizind mijloace
banetti gi o produc{ie culturali indoielnic[, cultivind cele mai reie iit5{i"^un plebiscit pe terrnen lung. De ce unii aurori se impun fi altii

cligee gi prostul-gust. nu ? In principal, pentru c[ valoarea lor e recunoscutd de o rnajoritate
Acesti opinii, irnplauzibile prin exagerare qi un evident parti-pris Iormatd din critici, ,,lideri de opinie" 9i cititori, pentru cd ea se rnen{ine

ideologic, au fost nrer.eu dezrnin(ite in practicS - ceea ce, de altfel, nu sau chiar se rnrreqte lntr-o anurne perioadr de tirnp gi obgine dreptul de
a figura in cel pufin doud dictrionare enciciopedice. Agadar, primului
pare sd-i fi pus in dificultate pe autorii lor, care continud sd ie profereze criteriu (optriunea majoritdxii criticilor) i se adaugd r-en al doiiea : confir-
rnarea "ir.rdec5{ii de valoare pe o duratd rnai iungd" 9i un atr treilea:
iu toatd senindtatea. Imaginea individului-marionet[ controlat de un prezenta in doud dic{ionare (ca sE ne imunizdrn impotriva hazardului).
Opinia iui V. Nernoianu potrivit cdneia ,,alegerea,, nu este determinatd
stat atotputernic precum in romanele lui Orwell e insd contrazisd de ",nici de o conspira{ie a savan{ilor (care ar putea acfiona doar asupra
faptul ci nicio dictaturd n-a reugit sb se protejeze fa15 de contestlrile pnograrnelon gcoiare de literaturx), nici de preferinfele vreunei elite, ci
venite din interiorul sdu, aqa cd ori s-a pribuqit, ori a trebuit sI aleagd cle presiuni dernocratice"l este just5 in esen{i, dar trebuie nuan{atd.

calea unor concesii majore. Pentru sociedtile democratice, problema SX vedem in concret curn se petrec lucruriie. La o cercetare de
aproape, viaEa literard se prezintl sutr forma unui spectacol haotic.
nici micar nu se poate pune (sau n-ar trebui sd se pun6) in aceqti
candida{ii la intrarea in canon se inghesuie cu zeciie, aprecierile sint de
termeni (cel pugin in principiu). Existenfa unei prese libere 9i a editurilor
cele rnai multe ori contradictorii, publicitatea prezinti fiecare nou5
independente, separa[ia puterilor gi garantarea constitugionall a dreptu- ;rparitrie ca pe,,cartea anului"" cronicile n-au, in genere, un ecou

riloi omului, concurenta proprie economiei de pia15 impiedic[ mono- sensibil, cdrtriie bune uneori nu se curnpdrd, aXteori nu se citesc. De la
clistan(d ins5, trabirintul de idei 9i de tendinfe incepe sd se limpezeasci,
polul ideilor, favorizeazdalegerea liberi intre diferentele op{iuni, permit fu lingd candidaturile dispersate sau accidentale incep sr se distingd qi
:r{tele, care reugesc sd ob{inx o oarecare audienfx dinpartea criticii gi sX
exersarea spiritului critic. r;r: deta$eze pe fondul de eterogenitate dominantd. Dacd acest consens
lrrovizoriu reu$e$te sx se conserve citriva ani la rind gi mai ales dacr el
Chiar dici acceptdm cd judec[trile estetice depind de contextul cul- r'rupraviefuiegte intrSrii in scenr a unei noi generalii de expertri, in sfirgit,
,iac5 publicul dd semne de adeziune, constatem atunci cr numele auto-
ptuoraatleSfi idetrainnsstgitruelsiialetI.litIeartaireu,neexxpeemriepnlufa: ne aratd cd aceastf dependenld
ciuda eforturitror sale de a :-ilor respectivi emerge din tumultul epocii. Trecute in bilangurile de
in ':i'?rgit de an ale revisteioq recomandate de profesioniqtii domeniuiui
icnitici, iibrari, bibliotecari), c5r{ile lor incep si circule, primind foarte
iescrie istoria t[rilor din Est, de a le modifica prezentul prin mijloace opede o etichetd (reductivd, binein{eles, dar facilitind o rnen{iune cu
de intimidare, de a le controla opiniile 5i de a promova o culturS obe-
dienti, totalitarismul comunist n-a reugit mare lucru' El s-a ciocnit de i Virgil Nemoianu qi Robert Royal (coord.), The Hospitable Canon. Essnys
rezistenfa - tacit5, dar incdpSfinatf, - a celor mai de seamd nume ale
on Literary Play, Scholarly Cltoice and popular pressures, John tsenjarnin,
intelighenliei autohtone. Statul comunist nu a indriznit sI se atingd de Philadelphia/Amsterdam, 1991, p. 226.
clasici, limitindu-se s[ impunl o lecturd pa4iald, mincinoasd 9i partizand
a operelor lor, dar qi aceasta, in cursul anilor, s-a diluat prin lipsd de
mdiurl gi sprijin. Ceea ce i-a blocat orice tentativd a fost, de fapt, o
caracteristic[ a literaturii insegi: pretutindeni, marea literaturl de cali-

tate este esen[ialmente un protest impotriva relelor, anomaliilor, nedrep-
tdtilor, derizoriului ordinii sociale qi politice dorninante, o pledoarie
indirect5 in favoarea unei alternative la prezenful corupt, inibugitor,

fIrS speran15. Stalin insugi, invingitorul maginii de rdzboi gefinane, s-a

dovedit neputincios sd-i explulzeze din canon pe Dostoievski sau tsulgakov.

156 CANONUL GENEZA CANONULUI SI MECANTSMELE SELECTTET 157

titlul de exemplu pentru ilustrarea unei anume categorii de clasificare - mediilor culfurale care ne ,,obignuiesc" cu celebritilile prin citdri repe-
tate. Bineinfeles, la acestea se adaugd asentimentul ragional venit din
gen, generatie, temi etc.). La un moment dat (imposibil de previzut), partea publicului instruit, dar, potrivit cercetirilor mele, de
.candidatura" la intrarea in canon se transformd in .promovare", fie cont mai ales dupd intrarea in canon (mai ales dacr e vorba el se va fine
prin eliminarea vechiului ocupant, fie prin adjoncliune. Noul venit nu de poezie).
Dar sf, ne intrebrm din nou : de
trebuie insi si se bucure prea devreme : ascensiunea e pentru moment nu algii ? De ce scrierile primilor ce sint preferafi anumili scriitori, 9i
revocabil[, eliminarea poate veni in orice clipl (la nivelul inferior al plac mai mult, satisfac o a$teptare
corpusului, fenomenele ,,metabolice" sint extrem de rapide) ; in plus, confuzd, se dovedesc mai adaptate la fluctuagiile de gust, la oanume
conjuncturl a actualitddi, imposibil de definit intr-o manierx exhaus-
succesul imediat nu e determinat .obiectiv", pentru cd, fEri concre- tivd ? Sint autorii acegtia mai valorogi din punct de vedere estetic ? cine
tizarea prezenfei intr-un diclionar de autoritate, .canonul" existi doar ar indrizni s-o afirme ? La fiecare pas ar examenului critic, mai ales la
ca ipotezX individuald, adicd e imaginat ,,personal" de fiecare individ. nivelurile mijlociu 9i jos al canonului, ne lovim de arbitrar. Balden-
Totugi, daci un numdr suficient de experli influenli continui si-i acorde sperger, care-gi punea aceleagi intrebdri acum trei sferturi de secol,
pirea mai degrabi sceptic : ,,De ce Ren6 gi nu Valdrie, care rispund'ea
credit autorului respectiv, dac[ cititorii il urmeazi incl (pentru cd aga la fel de bine nelinigtii cititorilor de la 1g04, inclindrii lor citre o
melancolie complice a nostalgiilor cregtine ? ". De ce a fost preferat Le
aleg ei, dar gi impingi de mod[ ori snobism), dacl aprecierile se mentin Solitaire de DArlincourt gi nu lgz Ds de France ou le douziime siDcle de
Mme Simone-candeille? ,,Ni se va rlspunde oare cd Renti a convenit
timp de mai mulfi ani (minimum 15 dupl Escarpit, chiar mai mult dupl mai bine decit valdrie ? Dar DAlincourt gi Mme simone-candeille ?
Rosengrenl) gi dacl nu existi incidente de parcurs, atunci, de-abia De ce el qi nu ea?"1. Fiindce, la nivelul perceptriei contemporanilor,
atunci locul autorului in ,,canon" pare teoretic asigurat. antrenafi de motivalii schimbrtoare gi de curente de opinie incontro-
labile, primele seleclii canonice se construiesc printr-un joc de probabi-
Din aceasti descriere, poate putin plicticoas[, ar rezulta cd rolul vorbind, nu e chiar o loterie, dar nici de ,,alegere
decisiv in selecgia canonicb ii revine criticii. Dacd e vorba de ,,presiuni lititi. Fire$te, la drept vorba. Totuqi, in derularea sa perpetur, taietia
democratice", atunci trebuie si recunoagtem cd aceastd ,,democrafie" ralionald" nu poate fi
se aplicl totugi in sinul unei elite. CIci, dacl votul popular ar avea
canonici provoaci necontenite corectrri ale traiectoriilor. Datoriti lor,
cuvintul hotiritor, cum am putea explica prezenta in top a unui Joyce hazardul joacf, un rol din ce in ce mai mic pe misurr ce autorul urcr in
ierarhie. Cu cit ajunge mai sus, cu atit legitimitatea ii este pusi din ce
sau Musil ? Cum s-ar explica faptul cd marile succese editoriale, care ii in ce mai rar sub semnul intrebirii, iar valoarea ii e reconfirmati de
judecrfile
imbog5lesc peste noapte pe unii autori gi care procurf, unui vast public a numerogi critici, ale liderilor de opinie gi ale cititorilor,
aparfinind unor generatii succesive.
satisfacerea nevoilor sale de evaziune, proieclie mitici, amuzament, nu
intr[ in canon doar fiindci expertii Ie dispreluiesc Ai refuzd sI le ia in Canon sau contracanon?

serios ? Chiar qi astlzi, cind permisivitatea postmoderne erodeazd Ipoteza pe care am formulat-o asupra genezei canonului gi a mecanis-

aroganta elitisti qi se striduiegte sd reabiliteze cultura de masd, auzim melor de selectare ne-ar putea oare servi in foarte animata dezbatere
oare pe cineva protestind impotriva prezenlei unui Proust ori Kafka contemporand asupra conceptului gi a ,,lucrului" care se ascunde indrrrtul

printre supervedetele canonului, in timp ce Sandra Brown, San Antonio, l. Ferdinand Baldensperger, La Littdrature. crdation. succis. Durde, Flam-

J. Sulitzer 9i atilia allii nu-qi g5sesc locul altundeva decit in .infernul" marion, Paris, 1919, p.213.
paraliteraturii ? Totul se petrece ca gi cum cititorii obiSnuiti ar accepta

finalmente, independent de gusturile gi opiniile lor personale, pertinenfa

judecdlilor de valoare pronuntate de profesioniSti (in sensul larg de

,,corporafie a oamenilor de meserie"), lisindu-i doar pe ei sf, hotf,rasc5
asupra valorii gi importanlei scriitorilor. JudecXlile, presupuse a fi com-

petente, vor fi apoi intdrite prin gcoald 9i prin ,,zgomoful de fond" al

l. Karl Eric Rosengren" ,"Time and literary fame", Poetics, i4, 1985.

158 CANONUL GENEZA CANONULUI SI MECANISMELE SELECTIEI i59

,,numelui" ? Eu cred ci da; din raliuni de timp insf,, trebuie sX mf, din Petit Larousse (1969, 1982" 1993), mi-a oferit rezultate compa-

rnulEurnesc cu o schili in pas alergdtor. rabile : autorii acestui faimos diclionar s-au pliat pe noua sensibilitate a
Sint indeobqte cunoscllte acuza{iitre de sexism, elitism gi eurocen-
prezentului, rectificind seleclia din 1969 prin eliminarea unor scriitori
trisrn, de care canonui euro-arnerican dd dovadd in rindul minoritdlilor
de la nivelul 3 9i prescurtarea textelor celor rdmagi. Spaliul astfel
oprirnate, al marginaliza{ilor (inclusiv ferneile ! ), al vechiior culturi ciqtigat a fost atribuit cu deosebire unor scriitori noneuropeni: din

care au traversat lungi perioade de izolare (cea chinezi sau cea indiand, America Latind, Africa sau Orient.

de pildd), al grupurilor abandonate din civilizafia noastrd (masele S-ar putea argumenta ci aceasti rea$ezare a canonului nu e inc5
substangial5, pentru ci privegte doar (sau aproape numai) scriitorii de
sirace)" Reprogurile se fac uneori pe un ton violent gi revangard, foarte nivelul trei; cei ,,mari", din nucleul canonic, rlmin pu{in afecta{i de

poiitizat, alSrurind problerna alegerii celor rnai importangi autori de cea modificlri, iar structura corpusului igi conservl conturul general. Rds-

a luptei revolufionare. Dach ddrn dovadd de inteiepciune 9i ignordm punsul la aceste obieclii nu va face decit sd expliciteze gi sd reia punctele
retorica, trebuie sd recunoagtem onest cI multe obieclii sint justificate.
esen[iale ale demonstraliei de pind aici.
De atrtfel, mi se pare evident c6, din moment ce atitia cercet[tori
Canonul nu depinde de dorin{a individuali a cuiva, ci este o ,,insti
conternporani nu se simt reprezenta[i de structura actuai5 a canonului, tu(ie" constituitl de-a lungul secoleior, ale clrei miEcdri generale sint

ar fi inutil - 9i ridicol ! - sd-i convingern de contrariu. Ar fi nnai bine pu(in sensibile la virf, insi spectaculoase gi dezordonate \a bazd. E
agadar necesar si se scurg[ mul[i ani, decenii intregi, citeodati chiar
sX le exarninirn nernulgumirile gi sd vedem dacl qi cul'f,i sc poate sd le veacuri, pentru ca schimblrile semnificative sI devini reperabile. E

rdspundern in mod satis{Ec5tor. cum nu se poate mai evident cd actualmente canonul reflectd universa-

tn opinia mea, doul ar fi strategiile de aptricat: sd flexibilizSrn 5i sd litatea dintr-un singur punct de vedere, gi anume cel euroatlantic. Dar e
irnbogd{irn canonul actual, deschizindu-l in direclia scriitorilor apar{i-
vorba de un universalism care, de-a lungul timpului, a invf,fat cum sd
nind grupurilor defavorizate gi mai pu{in reprezentate, sau sd alegem o infringd o mullime de prejudecdti Si sI devini purt5torul de cuvint al
variantd radicald, construind ,,contracanoane". Frima strategie a fost
deja pus5 in practici : citeva universitdgi arnericane glau lSrgit curricula tuturor - dovadi, felul in care se pune permanent in discufie pe sinc

cdtre disciplinetre pinl acurn lipsite de recunoaqtere acadernicd: srudii insuqi, cum se ridicl impotriva politicii hegemonice, impotriva nedrep-

ferniniste, srudii afroarnericane etc" Fe de altd parte, comparatismul a tdlilor ordinii existente, a exploatIrii, cum se deschide in mod sistematic

reugit, dupb multe eforturi, sd dezvolte conceptul de nnulticulturalism, citre culturile minoritare qi marginalizate. De aceea, imi este greu
sX stimuleze cooperarea $tiintificX gi interac[iunile dintre Est qi Vest,
dintre Nord 9i Sud. Direct legat de tema canonului este gi faptul cd s[-mi imaginez posibilitatea construirii unor,,contracanoane" reprezen-
propo{ia de autori-fernei 9i de nume ce nu provin din spaliul occidentai
a crescut considerabil in publica{iile gtiinlifice 9i pe piatra c5rtii. Un tind alternative plauzibile gi bucurindu-se de o audienlX care sd nu se
sfudiu foarte bun ai lui Glenn Johnson compard dou[ edi{ii ale antologiei
reduci. la un cerc restrins de partizani. Cel pulin pe termen scurt, ideea
tdorton, un rnanual clasic ai sfudenfilor americani : prima, ap[rutd in
mi se pare nerealist5, avind puline ganse de a se impune. Ce se va
1979, include2g de autori-femei gi 14 autori negri, cu texte reprezentind intimpla, si zicem, in 2050 se va vedea atunci. $i, in orice caz, nu mai

16% din numdrul total de pagini; cea de-a treia edilie, din i989, e problema mea.

confine 50 de nume de autori-femei qi 21 de autori negri, reprezentind Primejdia care ne amenin[d efectiv imi pare a veni din alte paile:
din faptul ci proliferarea poeticilor gi pluralitatea punctelor de vedere,
25% dinnumIrul de paginir. O anchetd similard, efectuatl pe trei editrii
intr-o lume in care lectura literarl e tot mai amenintati de cinematograf,
i" Glenn Johnson, ,,The Teaching Anthology and the Canon of ,{rnerican
televiziune, internet, in genere de industria electronicd a entertain-
Literature. Some Notes on Theory and Fractice", in Virgii Nemoianu 9i
Robert Royal (coord.), op. cit., p. n58. ment-ului, duc la o cunoa$tere din ce in ce mai inadecvati a canonului.

Nimeni nu poate sI citeascd tot, iatd un adevlr d La Palisse : fiecare

dintre noi igi .decupeazd", in perioada de formare, un segment din

160 CANONUL 11

canon, in functrie de ceea ce ne indeamni p5rinlii, profesorii, prietenii Deplasdri canonice in romanul romAnesc
9i propriile curiozitdli. Mai tirziu ne formlm o list[ de preferinle, prin al secolului XX. Comentarii pe marginea
alegere liber5, potrivitd cu gustul 9i dispozitriile personale. Aici apare
problema : seleclia formatoare este ast[zi aleatorie, indeosebi din cauza unei anchete revelatoare
sllbiciunilor sistemului qcolar, pe care op(iunile virstei adulte cel mai
adesea nu le mai poate corija. Cum nota melancolic Harold Bloom, Ancheta Observatorului cultural asupra romanului romAnesc, reali-
intrebarea omului de azi nu mai e ,,ce trebuie sI citesc?", ci,,ce ar zatdin momentul simbolic al trecerii de la un secol la altul, e o iniliativd
trebui sd citesc fErd a mi plictisi ? " 1. Primejdia cea mare e cI se citegte de rdsunet, cu ecouri care, in mod sigur, vor reverbera peste ani. in
pu{in, din ce in ce mai pu1in, cd oamenii nu mai au exerciliul unei
slrlcia absolutl de informalii credibile gi imparliale privind evolutria
lecturi bune, cI eclectismul postmodern gi frenezia consumistd au
preferin(elor qi schimbirile survenite in ,,canonul" contemporan -
inlocuit ,,ideea de canon cu un veritabil cult al bricolajului"2.
fiindci la noi sondajele de opinie se ocup5 de o mie gi una de probleme,
Comunicare prezentatd la cel de-al XV-lea Congres al Asocialiei Interna-
tionale de Literaturd Comparati (ILCA), Leiden, 16-22 a:ugrtst L997, numai de carte gi literaturd nu -, rezultatele obfinute constituie un

apdruti in Proceedings of the W'h Congress.-., vol. 6, coord. Raymond material de referinl5 extrem de pregios. Daci n-ar fi decit pentru rnotivul
Verliet qi Armemare Ester, Rodopi, Amsterdam-Atlanta, 2000' cu titlul
ci vom avea de-aci inainte putinta de a ageza aprinsele noastre disculii
,,Canon et bataille canonique". Reprodusd in original, in Euresis, Univers,
Bucuregti, 1997-1998, pp.22-36, sub titlul ,,Gendse du canon et m6cha- asupra bulversirilor canonice pe o bazi mai pulin impresionistS. Avem
cu totii sentimentul cI in urma marilor rdsturndri produse in 1989 9i a
nisme de tri", qi in Paradigma, nr. 2,20O2. ritmului rapid de intrare in arend a noilor generalii au avut loc schimbiri
importante de evaluare a autorilor gi operelor, dar, ca sd-l parafrazezpe
Harold Bloom, The Western Canon. The Books and Schools of the Ages, Northrop Frye, ignorlm care e ,,cota" actuali a ,,ac1iunilor" Moromelii
Riverhead, New York, 1995, p. 491. sau Matei lliescu sau Racul la bursa valorilor literare. Ancheta Obser-
vatorului ne permite s-o afldm.
2. Mihaly Szeged-Masz6k, ,,The Rise and Fall of Literary and Artistics
Canons", Neohelicon, XVII, nr. 1, p. 136. Avem a face cu o anchet[ credibil5 ?

Prima probleml care se pune e de a gti dacd experimentul Observatorului
oferd garan[ii de validitate. Voi trece rapid in revistd citeva argumente
care indreptltesc un rispuns pozitiv.

t62 CANONUL DEPLASARI CANONICE iN ROUANUI- ROUANESC.. 163

Mai intii, e de observat ci repondenlii constituie o masl omogend, procesul totalizirii, unele opinii s-au intilnit, altele s-au singularizat gi,
sub raport profesional; exper{i in literafuri, ei aparfin cu to[ii acelei in cele din urm5, au iegit in evidenld o serie de convergenfe statistice

categorii de specialigti care, in diviziunea sociali a muncii intelectuale, semnificative.Precizez cI nu e vorba de un consens (care se negociazl),
au sarcina de a comenta, a clasifica gi a ierarhiza producfia literar[;
ci de o listd de optiuni majoritare. Ele ne pot fi sau nu pe plac, in plan
sint deci chemali sd se pronun[e tocmai cei cerora li se atribuie aceasti personal; ceea ce importi e c[ au un caracter plebiscitar gi, de aceea,
competentf,. Reiese cd evantaiul preferin[elor nu are, in principiu, un
coeficient aleatoriu de dispersie, cum s-ar fi intimplat daci masa celor dispun de o autoritate impozant5; ea legitimeazd,, pe moment, in orice
caz, reputafiile, dac[ nu qi valorile.
chestionafi ar fi fost eterogen[ (cuprinzind, de pild5, oameni cu instruc-
O cerin{I prea ,,tare"
fie elementar5, slabi cititori de literaturd etc.).
Ancheta Observatorului apreconizat nu numai listarea celor mai impor-
in al doilea rind, egantionul repondenfilor poate fi socotit repre-
tante 10 romane ale secolului recent incheiat, ci gi clasificarea lor in
zentativ, de vreme ce sintem asigura{i ci el constituie ,,cam jumdtate din ordinea preferinlelor, astfel incit, prin acordarea unor note, in ordine
descrescitoare, de la 10 la 1, sd se poati intocmi un clasament pe
num5rul total de critici profesionigti activi" (Observator cultural, ru. 47, puncte. Aceasti ultimd cerinfI mi se pare prea ,,tare". Jocul ,,insulei
pustii", a alegerii a 10 titluri din mai multe sute sau mii constituie deja
2001). Chiar dacd n-ar fi aga, numdrul de 102 participanti la anchetl
o operafie extrem de anevoioas[, totugi ralionalf, (in sensul cd se bizuie
constituie o masd considerabilS, dispunind qi de un profil convenabil pe selecgii anterioare gi permite o argumentare pebazd comparativf,). A
sub raportul regiunii, virstei, grupurilor de interese, orientdrii ideo-
ordona insi cele 10 romane intr-o ordine valoricS, deci a decide cI
logice gi estetice. Sigur, nu putem fi satisftcutri in toate privinlele : de romanul ,,x" e mai bun decit ,,y", dar mai slab decit ,,2", incepe si
exemplu tinerii (sub 32 aru) sint insuficient reprezenta[i ; de alt[ parte,
par a se fi slvirgit unele erori tehnice pe parcursul numf,rdrii qi inter- semene cu o aruncare de zaruri.
pretirii ,,voturilor" (atunci cind ele n-au avut formalul standard, cerut
Ceea ce conteazd. e, inainte de toate, num5rul de opgiuni, nu notele
de organizatori) etc. Aceste inadvertenle, unele inevitabile in condifiile
noastre, nu trebuie dramatizate. in orice caz, influenla lor asupra clasa- primite, $i asta pentru cd principiul oricirui sondaj e ci ,,nimeni nu e
mai egal decit altul" ; conteazd deci cite voturi a oblinut fiecare roman,
mentelor finale rf,mine neglijabild. DupI pf,rerea mea, rezultatele oblinute
nu cite puncte, intrucit punctele pot proveni de la un numdr mai mare
sint fiabile, probabil nu atit in aspectele punctuale ale scorului dobindit sau mai mic de participanti. Un exemplu ipotetic poate ilustra ce vreau
de un roman sau altul, cit in definirea marilor tendin(e ale evaluirii.
sI spun: principialmente, ar fi cu putin{5 ca un titlu men[ionat de
O micl disculie meriti intrebarea dac5, dincolo de cerinfa nominali-
20 persoane pe locul ultim al listei de 10 s[ aibl in top un numdr egal
zlrii gi ierarhizirii celor mai ,,importante" 10 romane ale secolului XX, de puncte cu un titlu votat doar de 2 persoane (nigte ,,fani", care-l
n-ar fi fost oportun ca redacfia s5 vini cu niqte precizdri care sd-i orien-
teze pe participanti. Consider ci tocmai lipsa unor indica(ii de acest tip. sirueazi pe locul intii !). insi e limpede ci opinia a 20 critici care se
departe de a fi un defect al organizatorilor, cum inclinl sd creadd unii,
e dimpotrivl un merit al lor. Ceea ce s-a urmdrit a fost si se simuleze ftxeazd asupra unui roman atirnd mult mai greu in cumplni decit opinia
o situa{ie cit mai apropiati de cea in care se afli realmente un critic
chemat si judece o operl literarS. Oriunde gi oricind, in exerciliul a numai 2 critici care-i dau nota maximd. in practic5, frri indoiali,
meseriei intrl in joc afinitdti de grup, simpatii gi resentimente, sinceri-
tate sau poz\, o mare diversitate de criterii, prioritatea fiind acordatd discrepanfele nu sint atit de supdr[toare, tofugi ele existd gi au uneori un

tematicii sau esteticii sau capacitf,lii de innoire sau ecoului la public etc. caracter semnificativ.

Aga s-a intimplat gi in cazul anchetei. in plus, datoriti faptului ci cel pulin 15 repondenfi au refuzat sI dea
note, iar redac{ia a voit s5-i integreze majorit5lii care a ftcut-o, s-a
Aici insi, grafie insumirii rlspunsurilor (colectate in acelagi moment, hotirit ca toate titlurile neierarhizate sf, capete din oficiu cite 5,5 puncte.
la o aceeagi intrebare) s-a asigurat comparabilitatea lor ; ca totdeauna in

1& CANONUL DEPLASARI CANONICE iN ROVAUUI RONAANESC.., 165

Aceasti procedare solomonici a favorizat insi in mod clar unele romane Tendintrele votlrii
gi a dezavantajat altele. Finalmente, introducerea unei variabile distri-
butive (notarea diferenliatd a celor 10 titluri) qi corectura de echivalentri E evident ci bogatul material rezultat din ancheti (tistele de optriuni ale
a celor 5,5 puncte (la listele care n-au respectat clauza ierarhizdrii) au repondenfilor, justificlrile aduse, uneori extrem de analitice, clasamen-
tele, cu provizia lor inerentd de surprize gi confirmdri) e susceptibil de
creat o asimetrie intre clasamenful pe puncte (de-aci inainte, top-ul 1) gi a fi comentat in fel gi chip. Ceea ce mi intereseazd in acest modest
articol de sociologie literard nu e sI md ocup de risturnlrile de rang
clasamentul pe nominalizlri (de-aci inainte, top-ul 2); ele prezintd survenite in cazul unui scriitor sau al altuia, spre a le motiva sau a le
deplinge, ci sd desprind liniile de forgi pe care se migcl op[iunile colec-
desigur o mare aseminare, dar sint departe de a coincide. Deosebirile tive : chestiunea pe care mi-o pun e sd vid ce reprezintd gi ce pondere
au preferinfele exprimate ; in ce directrie se contureazd schimblrile , ce
au uneori un caracter relevant, cum vom vedea. in orice caz, clasamentul semnificatrie au voturile atribuite in redesenarea canonului actual ; cum
pe voturi expriml mai concludent, mai pu(in distorsionat, mai clar gi
se repartizeazl diversele opfiuni pe virste g.a.m.d. ?
mai lizibil rezultatele anchetei. A gti cd 62 de repondenti din 102 au
nominalizat Patul lui Procust (60,7%) e altceva decit a afla cI romanul Problema mea nu e si apreciez daci ceea ce se petrece e bine sau
lui Camil Petrescu a oblinut 416 puncte. riu, dacf, trebuie sd ne bucurim ori sd ne alarmdm, doresc si examinez
cu luare-aminte rezultatele anchetei spre a vedea ,,ce,, se intimpli.
Cea mai frapantd constatare pe care o ilustreazi compararea celor Pentru cI uneori chiar gi cifrele pot rdmine enigmatice, daci nu sint
traduse intr-un limbaj transparent sau nu sint prinse intr-un context
doud top-uri e cd Moromelii gi nu Craii de Curtea-Veche devine cel mai
plebiscitat roman rominesc, obtrinind 76 de voturi (74,5%) fatd de 71 de edificator.
vonri (69,6%). Interesante sint diferenfele create de punctaj intre opere
Voi incepe prin a reline titlurile cu cel putin 3O% votan[i, prin
nominalizate de acelagi numir de repondenti. Md limitez la citeva unnare cele cu o pozigie mai ,,sigur5", mai bine plasate in procesul
exemple: Adela gi Noaptea de Stnziene (M. Eliade) au fost votate de
17 critici, impdrlind in top-ul 2 locurile 16 Si 17; in top-ul 1 Adela e ,,clasiciz5rii". E vorba de 11 romane, aceleagi in ambele liste, dar in altir
ordine. Trei observatrii capitale se impun:
insd pe locul 13, iar Noaptea pe locul 20. Ptlnia gi Stamate, cu 7 nomi-
nalizdri, tot atitea cit Groapa, ocupd in top-ul 2 locul 3l-32, dar ajunge 1. Romanul romanesc cel mai plebiscitat e, cum am spus-o clcja,
in top-ul 1 pe pozilia 22 (flindcd a primit citeva note mari), depdqind
Femeia tn roSu, cu 12 nominalizdri ( ! ), in vreme ce Groapa rf,mine pe Moromeqii, nu Craii de Curtea-Veche. Drferenfa e relativ mici : 76 dc
locul 37. Acelagi numir de votan[i (10) claseazd Ingeniosul bine tempe-
rat , Ferestrele zidite gi Vindtoarea regald la locurile 24-26 in top-ul 2 ; nominalizlri (74,5%) contra 7l de nominalizdri (cca j0%), insl are un
caracter simbolic. in majoritatea lor, criticii preferi realismul problema-
in top-ul I ele ocup5, respectiv, locurile 25,26 Si 35.
O ultiml remarcl , cred cd aqa-zisul top al romancierilor trebuie tizant estetismului rafinat gi poematic. Dar poate cd apropierea scorurilor

privit cu rezerv5. Motivul e ci s-a cerut nominalizarea operelor, nu a permite gi o alti concluzie : aceea cI in exerciliul aprecierii se manifestl
un anumit pluralism (imbucuritor ! ) al criteriilor.
autorilor. De aceea, mi se pare arbitrar si grupdm in acelagi palmares
romancieri care au oblinut voturi pentru mai multe cdrfi (Rebreanu, 2. Atrage in mod deosebit aten[ia distanla (oarecurn mascatl in
Sadoveanu, M. Nedelciu) gi romancieri care gi-au dat mAsura intr-o
carte (Mateiu Caragiale) sau in doud (Camil Petrescu). Dacd s-ar fi pus top-ul 1) dintre primele 3 titluri (care depigesc 6O%) 9i urmlroarele 8,
situate sub 4O%, mai exact inrre cca 38% (39 nominaliziri) gi cca 3A"/o
din capul locului problema de a selecta autori, e foarte probabil ci (31 nominalizlri). Existenfa acestei disparitlti flagrante e o iiustrare
elocventd a viei efervescente canonice care domneqte la noi in acest
intregul clasament ar fi ardtat altfel. Mai ales, mi se pare, in pdrtriie sale moment. Spre deosebire de ceea ce se petrece intr-o lard ca Franta,
mijiocii gi inferioare, unde gi-ar fi gdsit poate loc acei scriitori talentagi unde (prin releveuri efectuate cu ajutorul mai multor edilii succesive ale
despre care I. Bogdan Lefter spunea, cu indreptSlire, cd au fost ,,dezavan-
tajali" fiindci ,,nu s-au impus ferm cu un titlu anume".

CANONUL DEPLASARI CANONICE iN NONAENUI- ROI,TANESC,.. 167

Petit Larousse-ului) am constatat cd pozitiile de virf in canon sint ciocnim aici de o caracteristicl foarte generalS a demersului canonic.

definute de un grup compact de autori, niciunul contemporan, avind Existen[a unei anume reticente in validarea performanfelor contempo-
prestigiul unor supervedete, la noi doar trei romane, care trec de 6O%
sufragii, par actualmente a nu avea probleme in menlinerea locurilor lor rane, chiar atunci cind le agrelm. Mai ales procesul ,,clasicizlrii" (care
proeminente. Toate celelalte se afl5 intr-o zonl de turbulentd, caracte- echivaleazi cu admiterea unor candidali in clubul ingust al consacralilor)
pare a impune o judecat[ circumspecti. Salturile brugte la nivelul
rizati printr-o mare instabilitate. top-ului sint consim{ite cu atit mai rar, cu cit au in vedere pozigii mai
Categoria a doua a clasamentului, care se intinde de la locul 4 (39 op-
inalte. PinI qi la noi, unde, cum am vizut, achiziliile de capital simbolic
liuni) la locurile 24-26 (10 op{iuni), cuprinde desigur pozilii mai ,,sigure"
nu sint de obicei bine consolidate, iar inerlia stipinegte in mai micf,
(cele dintre locurile 4-11) li pozilii mai ,,expuse" (cele dintre locurile misuri jocul, se manifestd prudenla in promovarea ,,premiangilor".

12-26) . in genere insi, pe mf,sura scorurilor din ce in ce mai mici, toate O confirmare indirecti a ceea ce spun o oferi compara[ia urmf,toare ;
titlurile se afl5, in principiu, sub incidenla revizuirii. in anii ce vin sau intre primii 10 autori ai top-ului se afld 2 autori in via1d, intre primii
cu ocazia altor tentative omologabile de palmares, e posibil ca unele
titluri sd inregistreze reversuri spectaculoase, fie suind in scara prefe- 20 - 5 autori in via{i, intre primii 50 - 29 autori in via15. Reiese cl

rintelor, fie coborind. numdrul contemporanilor cregte pe mdsurd ce coborim in clasament. O
in ce priveqte categoria a treia, care cuprinde locurile de la 27 injos
alti statistic[ relevantS, mergind pe aceeagi linie, se referi la propo4ia
(sub 9%, intre 9 qi 1 opliuni), cea mai populat5, unde contemporanii se titlurilor recente in totalul titlurilor preferate. intre primele l0 romane
afl[ in mare majoritate gi unde aleatoriul joacd un rol esenlial in seleclie, gdsim 6 interbelice, 3 postbelice (pin5 in 1989), 1 postcomunist, intre
deosebirile fatri de [drile cu continuitate cultural[ seculard gi mecanisme
de triere eficiente sint bf,tdtoare la ochi. in Franla, spre exemplu, existd primele 20 romane, cifrele respective sint 12 - 7 - 1, iar intre primele
un puternic coeficient de inerlie al poziliilor ocupate in canon (ceea ce 3O : 14 - 13 - 2. Rezultd cI alegerea unor titluri contemporane e invers
inseamnl rezisten[a la inovafiile radicale); trecerea dintr-o categorie in
alta se sivirqegte lent, fiind supusd unor verificlri multiple (produse pe proporlional5 cu rangul in top.
parcursul a citorva generalii) : principiul care guverneazd e c5' evolu{iile
sau involu{iile nu se produc prin ,,seisme", ci prin acumul[ri ori regresii O ultimd constatare. Lista preferinlelor eviden(iazd nu numai dislo-
treptate. La noi, dimpotrivi, categoria a doua (in bund parte), dar indeo-
sebi categoria a treia, dincolo de care se afl[ imensa masd a veleitarilor, carea unora dintre clasicii interbelici din pozilia lor de virf (romanele
lui Rebreanu gi Sadoveanu sint practic egalate ca numdr de sufragii de
dornici sd iasi din anonimat, constituie o structure permeabild 9i in cele datorate lui M. Cirtirescu, $t. Binulescu, Nicolae Breban), dar gi
o lecturd diferitd a celor dintii. in adevdr, Pddurea sptnzuralilor (35) se
permanentd bulversare. Sentimentul predominant e cd ,,jocurile nu sint apropie de lon (39), desigur f,rindci sondajul psihologic, pe fundalul

fEcute", cI de la un moment la altul pot interveni migcSri surprinzdtoare, unei crize existen{iale, atrage in mod special pe cititorul de azi. La fel,
in sus qi in jos. Unul dintre principalele invdliminte ale anchetei Obser-
vatorului e, neindoielnic, c[ intregul edificiu canonic are actualmente o e recuperatl Creanga de aur, cu almosfera ei de mister hermeneutic gi

bazd fragil[ 9i e susceptibil de fluctualii insemnate. realism magic, in defavoarea Baltagului, a Fralilor Jdei sau a Zodiei

3. Comparind primele 11 titluri in cele doud top-uri, remarc[m ci Cancerului.

inttmptdri in irealitatea imediatd ocupf, locul 8 in ,,1" 9i 11 in ,,2", in Cum au ales tinerii l
vreme ce Orbitor, Cartea de la Metopolis gi Bunavestire ocupd' locurile i
9, 10, 11 in ,,1" si 7, 8, 9 in ,,2". in clar, asta inseamnl ci cei ce au dat La cererea mea, Paul Cernat (ciruia ii mullumesc cllduros pe aceastd

note au manifestat tendinla de a-i depuncta pe contemporani (chiar cind cale) a avut bunivoin{a si-mi puni la dispozilie citeva date extrem de
au optat pentru ei, i-au situat pe o treapti inferioard a preferin{elor). Ne interesante, pinl acum necomunicate public, asupra repartiliei voturilor
pe categorii de virsti. inainte de a le comenta, gin sd subliniez doui
lucruri : mai intii, ci num5rul repondenlilor tineri (sub 32 ani) e relativ

168 CANONUL opplasAru cANoNrcE iN Roul.Nur- nouANesc... 169

mic (15), ceea ce afecteazd desigur reprezentativitatea rezultatelor; in totugi, cd e necesar si se realizeze gi alte verificdri, pe un numlr mai
mare de subiecli, spre a avea o idee mai exactl asupra opticii tinerei
al doilea rind, cd, din plcate, clasamentele sint intocmite pe baza generatii. E categoria de virsti care ne intereseazi in cea mai mare
punctelor, criteriu de departajare - a$a cum am ardtat - mai pulin fiabil misurl gi gtim cu totii de ce: in 10-20 ani ea va domina atit piata, cit

decit cel al nominalizirilor. Cu toate acestea, examenul comparativ al gi viala literarS.
orientdrilor care se degajeazd indeosebi din vofurile tinerilor qi ale
Votul virstnicilor
virstnicilor (peste 50 ani) e foarte sugestiv.
Printre participanlii la ancheti s-au numrrat3T de critici de peste 50 de
Iati lista titlurilor clasate primele in categoria tinerilor (sub 32 ani) : ani. Top-ul lor e consemnat in urmdtorul tabel:

Craii de Curtea-Veche - 84 p. Craii de Curtea-Veche - 186 p.
Moromelii - 62 p. Patul lui Procust - 166 p.
inttmpldri tn irealitatea imediatd - 61 p. Ion - 150 p.
Patul lui Procust - 54 p. Moromelii - 133 p.
Creanga de nur - 43 p. Ciclul Halippa I Concert din muzicd de Bach - 118 p.
Ciclul Halippa * Concert din muzicd de Bach - 38 p. Creanga de aur - 95 p.
Matei lliescu - 37 p. Baltagul - 80 p.
Femeia tn roSu - 31 p. Cafiea de la Metopolis - 61 p.
Cartea de la Metopolls - 30 p. Adela - 58 p.
Enigma Otiliei gi Nostalgia - 26 p. Pddurea sptnzuralilor - 56,5 p.
Lumea ln doud zile - 23 p. Rdscoala - 45.5 p.
Exuvii - 2l p. Clasamentul are, in mod evident, un caracter conservator : existi
Ion - 20 p.
Pddurea sptnzura1ilor Si Ingeniosul bine temperat - 19 p. numai 2 titluri contemporane (Moromelii si cartea de la Metopolis) falr

Revelatoare in acest top e cre$terea numSrului de romane datorate de 11 interbelice ; Rebreanu apare in pozilie de for1i, cu trei romane,
unor autori contemporani (7 in raport cu 9 interbelici), apoi cdderea
spectaculoasd a lui Rebreanu, ale cdrui romane, cu cite 2O p. (Ion) Si unul situat inaintea capodoperei lui Preda; sadoveanu e gi el prezent cu

19 p. (Pddurea sptnzurali/or) incheie plutonul. Izbitor e gi faptul ci doud titluri; lipsegte din top cartea lui Blecher, valorizatd. intens la alte

printre titlurile cu cele mai multe adeziuni se plaseazd inttmptdri tn categorii de virstS. Disimetria fag de tineri e manifestd, atit in simpatii,
irealitatea imediatd, care ajunge pe pozilia a treia, inaintea operelor lui cit gi in alergii.

Camil Petrescu qi Sadoveanu ! Mai putin inhibali de valorile consa- Funcliunea,,diagnostic5" gi cea,,formativl"

crate, mai sensibili la nou, depunctindu-i pe Camil Petrescu, Sadoveanu, cel dintii merit al anchetei observatorului e de ordin ,,diagnostic".

Hortensia hpadat-Bengescu (inc5 mai mult pe G. Cdlinescu gi Rebreanu), Apelind la operatriunea democraticl a consultdrii experfilor, in numir
suficient spre a evita riscurile unor influenle de grup, mare ora$,
tinerii ridicd, in schimb, cota postmodernilor, prin Matei lliescu, Femeia categode de virst[ etc., ea ne propune un top care,,obiectiyeaztr,
imaginea actuald asupra romanului romanesc. Aceasta e, neindoielnic,
tn roSu, Cartea de la Metopolis , Nostalgia , Lumea in doud zile , Exuvii ,

Ingeniosul bine temperaf. Un detaliu semnificativ : ei nu oferl decit trei
puncte lui Petru Dumitriu gi nu acord[ niciun punct lui Gib Mihdescu,

Eugen Barbu gi D.R. Popescu !

incotro inclinl tinerii e foarte limpede. Ag spune chiar, in baza con-

tactului permanent pe care-l am in ultima vreme cu diverse grupe de stu-

denti masterarui, cd rezultatele sondajului nu m-au surprins. Consider,

170 CANONUL DEPLASARI CANONICE iN NOUENUL NOVANCSC.., 171

doar o ,,aproximatrie", ea urmeazi a fi rectificatd cu ocazia unor anchete in conditriile in care noi nu dispunem de ,,instirutia,, dic{ionarelor, ci
qi consultlri viitoare. insd particularitatea canonului e tocmai aceea de numai de mostre cu aparilii incidentale gi in formule adesea slab
a exista ca entitate ,,ideald", care nu poate fi materializatl decit efemer coordonate, ancheta Observatorulrl e deosebit de pretioasl. Ea ne
gi aproximativ, intr-un proces de renegociere continud. E totugi evident furnizeazl o primi testare plauzibili a schimbdrilor de gust gi men_
cI o versiune canonici rezultind din totalizarea unui numdr rezonabil de
talitate survenite dupr pribugirea comunismului, instaurare-a preiungrtei
opinii ale specialigtilor are un grad de probabilitate mai inalt decit orice qi gifiitoarei tranzilii spre capitalism gi un stat democratic, atcederrea a
noi generatrii in arena culturali, intensificarea enormi a comunicdrilor
ipostaziere individual5. De aceea, putinta de a ne confrunta propria cu postmodernitatea occidentall.
judecatS, prin natura ei subiectivd gi lesne tentati de derive subiectiviste,
a vreau sr inchei cu o observalie care sr-i tempereze pe enfuziagti irrl
cu un palmares construit pebaza unui vot majoritar valid e cum nu se cigtig de
le da cauzl scepticilor. Canonul, chiai in ipoteza ci_l
poate mai bine venitf,. $tim bine cf, in meseria noastrd, unde vehemenga
speculativl e rareori verificabilS, se trece cu dezinvolturl de la ,,consta- ilustreazr un bun diclionar, sumarul unui manual de autoritate ori
ancheta observatorului, nu e deroc un instrument credibil 100%. E un
tativ" la,,normativ", de la ceea ce ,,este" la ceea ce ,,trebuie" ori se termometru al sensibilitrlii medii, extrem de util, dar cu dezavantaje
generalizeazl pe o bazi de induclie incompletS. Corecturi de traiectorie care trebuie luate in calcul. Nu face altceva decit se mdsoare fluctuagiile
coupvinDiniatielroractcierneitlaiiecied!,eNani$mtaifiicccurnmvuasnleoeregilxaepravrniemtreiratazidbn,ilmecdog,m,ifoleetnoatgugrlaa,fz,iafio,l,atoJglolurcasuftiale,criuic'v,ueinoalirtt.e.
sint totdeauna necesare, iar un model canonic serios le faciliteazi. Spre Experien{a aratl ci mari creatori, cei mai originali gi, in perspectivl,
cei mai influen{i, au fost ani de-a rindul ignorali, uneori au murit
a da un singur exemplu: luind act de extraordinara apreciere de care se anonimi, cigtigindu-gi reputalia de-abia in posteritate. Asta ne sugereazS
o intrebare gi mai incomodi : nu vor fi fosi oare cazuri in care eicelenla
bucurl Craii de Curtea-Veche (inclusiv la tineri), va fi greu sd mai performan(elor n-a fost deloc bxgatr in seamd in
timpur vielii 9i nici
susfinem ideea c5, cel pulin in planul receptirii, ,,modernismul apar[ine recuperatS ulterior? Foarte probabil. Numai ci asemenea cazuri .,u
ajung niciodati sr fie limpezite. Noi
istoriei", c5 ne aflf,m intr-un moment al ,,sfirqitului esteticii qi al Stendhal, al rui Baudelaire, cunoagtem doar procesele cigtigate,
al lui
canoanelor sale". al lui proust. celelalte, rrinoJ au
numai sustinere individuali, se caseazr. oricum, cei ce se simt nedrep-
Un al doilea merit important al recentului sondaj e de ordin ,,for- tdtiti pot spera: ceea ce canonul de azi n-a reugit sf, indrepte din cano-
mativ". Vrind, nevrind, el va constitui un reper luat in considerare in nul de ieri mai are o gansi de a fi indreptat de canonul de miine.

ceea ce Sanda Golopenfia numegte ,.gestiunea canonicd", adicl elabo- Text publicat in Observator cultural, nr. 55 (13_19 martie 2001)
rarea de manuale, dictrionare, antologii, gi in activitatea curricularS.
Aceasta cu atit mai mult cu cit, din cauza structurilor specifice tdrii 9i
culturii, la noi existi condilii propice pentru un singur model canonic,
ca in Franfa, gi nu pentru mai multe canoane, cum e cazul in Statele
Unite, unde cultura qi invd[imintul sint puternic descentralizate.

Mai e insi $i altceva. La noi, spre deosebire de [irile de veche cul-
tur5, nu s-a inrldicinat deocamdatd tradilia dicgionarelor enciclopedice,

cu edilii mereu revizuite, uneori anual, care trinla zi lista celebritdtrilor
na(iunii (inclusiv a scriitorilor reputati), ierarhizate in funclie de impor-
tan[5 prin spatiul acordat (variind de la citeva pagini la citeva rinduri).

Clasamentul preconizat de un asemenea diclionar constituie un instru-
ment de lucru net superior oricdror altora (individuale sau colective).
Motivul e cd il elaboreazl redactori specializatri, care lin in mod obliga-
toriu cont de avizul comunit[trii academice gi al criticii gi care, forlali de

concurenfd, igi revizuiesc continuu textele, de la editrie la edilie, eliminind

eventualele discrepanfe, in func1ie de conjuncturile mereu schimbltoare.

Istorie literarl

t2

Despre istoria literaturii ca gen

Ag vrea sd vd impirtEgesc citeva refleclii sumare asupra problemelor
actuale ale istoriei literare. in calitate de cercetltor cu oarecare expe-

rienfi a meseriei, nu pot si nu fiu pu[in neliniqtit - la fel ca mulli dintre
cei de fald sau de aiurea - in fala pretentiilor aga-numi(ilor ,,scientiqti"

(structurali$ti, semioticieni, sociologi ai literaturii etc.) de a face ordine
intr-un trinut pe care multi vreme l-am crezut numai al nostru. Nu vreau

sI fiu greqit inteles : noile metode critice mi se par legitime ; nu de

pufine ori am incercat si le practic eu insumi, ceea ce sper ci are darul
si md faci mai pugin suspect de incomprehensiune ori de parti-pris.

in primul rind. mi se pare esenlial sf, atrag atentia asupra unei
diferenfe intre criticl gi istorie literari, o diferengi care priveqte disponi-

bilitatea lor spre deschidere metodologic5. De obicei se crede cf, ambele
discipline, complementare gi derivind din aceeaqi sursd, se comportl
identic in fala noilor tehnici de lucru 9i a procedeelor de investigare. Or,
dacl nu ne mullumim cu o privire abstract[ qi simplificatoare, trebuie

sd recunoagtem cI analogia rimine iluzorie.
Supus intr-o mdsurl mai mare autoritltii coercitive a tradiliei,

istoricul literar e mai pulin inclinat decit criticul si se ,,imbarce" in cine
gtie ce cdlltorie avenfuroasd. Reticenla pare a deriva dintr-un anume
coeficient iner[ial, poate $i din teama de a-gi asuma riscuri imprevizibile,
dar, fErd indoiald, si dintr-o mullime de factori obiectivi. Vrind-nevrind,
istoricul literar este constrins, prin natura ,,meseriei" sale, s[ utllizeze
instrumentele care se potrivesc mai bine scopurilor urmlrite gi condi-
liilor presupuse de traseul ce trebuie parcurs.

176 ISTORIE LITERARA DESPRE ISTORIA LITERATURII CA GEN 177

Iati un exemplu : de ce structuralismul - adevdrat bestseller al Istoria literard e agadar mai pulin permeabild la noile metode, mar
criticii anilor '60 - n-a avut decit un succes extrem de partrial in istoria
ales la cele de tip imanent, care par a-i contrazice statutul. Dar, cind
literard ? O explicalie ar fi cI metodele de tip imanent nu se potrivesc
unei cercetiri diacronice. ln general, se gtie ci tehnicile analizei structu- vorbim de istorie literarS, sintem oare siguri cd ne referim la acelaqi

raliste (impdrfirea in straturi, rezonanta dintre niveluri potrivit teoriei lucru? in fapt, istoria literarl e un vast teritoriu, cuprinzind diverse

lui R. Jakobson, conform cXreia echivalenfa de pe axa selecliei se provincii care nu rlspund la fel influentelor din afard. La nivel ,,descrip-

proiecteazl pe axa combinaliei etc.) au cu atit mai mult ganse, cu cit se tiv", de exemplu, la intersectia dintre literaturi qi lingvistici, unde con-
aplici unor unititi mai simple, restrinse, construite pebaza simetriilor
gi a concentricitilii. Agadar, ele se adecveazdmai degrabd poemelor 9i teazd indeosebi adunarea datelor, clasificarea lor, misurarea frecven{elor
unor fragmente de proz5, mai pulin insi operelor complexe (romanelor,
de exemplu) gi in niciun caz ansamblurilor de opere, adicd producliei qi determinarea stereotipiilor, metodele cantitative reprezintl alegerea
globale, care intereseazi totuqi in mod special istoria literafurii. In plus, cea mai potriviti, pentru cd e cea mai fertilS. De peste 20 de ani, acest
analiza structuraliste privilegiazi sinteza contrariilor (in loc sd acorde
domeniu cuprinde cercetlri valoroase, precum cele de semanticl isto-
aten(ie tensiunilor qi conflictelor interne) qi, ca sd evite reprogul ci ar
depinde de privirea care o instituie, se strdduiegte si pund unul lingd ricd, de pild5, efectuate de A. Dupront, Fr. Furet, J. Dubois, M. Launay,
Ulrich Ricken, Eckart Graf, Gerd Wotjak, Klaus Bochmann etc.r.
altul nenumirate elemente ale textului, firl s[ le dialectizeze aportulr. Propunindu-gi sd degajeze relaliile dintre literar gi social in condiliile

in plus, conceptul de structurd dinamicd, introdus de Jean Piaget, e economiei de pia1d, Robert Escarpit gi colaboratorii sIi din gcoala de la
incd departe de a fi devenit operatoriu. Din cite gtiu, nimeni, nici mlcar
Bordeaux au aplicat in studiile lor metode obiective, cu rezultate semni-
Lucien Goldmann, nu l-a preluat. Structuralismul genetic se opregte de
fapt la constatarea cd existd un paralelism intre universul imaginar 9i ficative. Evident, lista exemplelor ar putea continua2.

formele socioculrurale, iar acest paralelism e numit omologie , geneza Trebuie sI admitem insd c[, in ciuda succeselor oblinute, aceste
studii se afli intr-un fel de no man's land, fiindcd aleg sd lase deoparte
sa nu este explicatd, ci doar explicitatdz. Or, dacl pentru moment e specificitatea literari, sd ignore deliberat particularitf,lile care-i dau
literaturii caracterul artistic. E deci normal si ne intrebdm: ce se afli
greu, dacd nu cumva chiar imposibil, sd se treacd de la un sistem static
insi in inima (inutului, nu la granitrele lui ? Ce se intimpli cind istoria
la unul in mi$care, tentativa de elaborare a unui ,,model" care si literarl se transformi in ,,istoria literaturii", cu misiunea de a pregdti
marile sinteze, deopotrivl documentare, hermeneutice gi estetice ? Cum
clarifice functionarea ,,sistemului de sisteme" (corespunzind unei epoci
se aplicl ,,metodele" pe acest teren, unde ,,momentul" semantic nu mai
literare) pare sortitf, egecului.
poate fi disociat de cel axiologic, nici materia ,,cunoa$terii" de aceea
1. TendinJa de a transforma structuralismul intr-o filozofie, intr-o adevdratE ,,epis-
temi" a gindirii contemporane, pare astizi in pierdere de vitezd. R. Escarpit propriu-zis,,artistic[" ?
scria recent despre aceasta: ,,dupd un sfert de secol, putem vedea limpede
O punere la punct metodologicd la: R6gine Robin, Flisloire et linguistique,
ci structuralismul, privit ca teorie epistemologici general[, n-a fost altceva
Armand Colin, Paris, 1973.IatA gi citeva titluri recente : Jean Louis Flandrin,
decit o capcand - gi incd una destul de grosolani, dar care, impodobitd de ,,Sentiments et Civilisation. Sondage au niveau des titres d'ouvrages",

societatea tehnologizati cu momeli dintre cele mai seducdtoare, a ingelat Annales ESC, sept.-oct. 1965 ; Livre et socidtd dans la France du WIIIe
naivitatea atitor cercetitori" (Th1orie gdndrale de I'information et de la
si?cle, vol. I-II, Mouton & Co. , Paris, L965-1970; ,, Struktur und Funktion
communication, Hachette, Paris, 1967, p' 89). des sozialen Wortschatzes in der franzdsischen Literatur" , Wissenschafr-
2. Asupra manierei cu totul nongenetice a structuralismului genetic (care liche Zeitschrifi der Universitdt Halle, XIX, 1970, Caiet 314, etc. etc.

expliciteazd in loc sd explice), vezi S. Dubrovski, Pourquoi la nouvelle 2. R. Escarpit, N. Robine, Le livre et le Conscrit, Cercle de la Librairie, Paris,
critique, Denoel/Gouthier, Paris, 1966, pp. 166-172.
1966 ; R- Escarpit et al., Le littdraire et le social, Flammarion, Paris, 1970;
Dietrich Sommer, Dietrich Loffler, Achim Walter gi Eva Maria Scherf
(coord.), Funktion und Wirkung. Soziologische Untersuchungen zur Literatur

und Kunst, Aufbau Verlag, Berlin/Weimar, 1978, etc.

178 ISTORIE LITERARA GENDESPRE ISTORIA LITERATURII CA 179

Curios, dar, in loc si rdspundi la aceastd chestiune spinoas5, mulli cercetarea, persiflind nu doar cifreie gi schemele care pretind cd dezvd-

cercetdtori propun excluderea ei din disculie. Ei neagS direct gi deschis nuie secretui structurii artistice, dar gi orice incercare totalizanti.

posibilitatea existenlei unei ,,istorii a literaturii", sprijinindu-se pe Cu toate ci e extrem de inconfortabil sd luptim pe doud fronturi,

celebra argumentare a lui Croce : marile opere literare, singurele demne cred cd nu ne putem abfine. Istoria instituliilor literare propusd de Barthes

de interes, nu pot fi ordonate intr-o ,,serie", fiindcd nu li se poate aplica sau cea a sisteurului retoric de care vorbegte Todorov sint proiecte stimu-

vreo unitate de mdsurl comunl - ele sint entit5(i autonome qi autosufi- lative qi de un interes considerabil. Dar de ce si ne iimitlm la recon-
ciente. Wellek gi Warren transformi cu diblcie argumentul intr-o dilemd struirea n-rediului in care se produce qi se consuml literahrra ? De ce si
ne mlrginim la descrierea ra(ionalf, a conventiilor care au guvernat
ce ne conduce cdtre un impas total : existf,, spun ei, 9i istorii ale civili- acfi-ll scrierii de-a lungul secolelor ? De ce sd excludem din istoria

zafiei, qi coleclii de eseuri critice ; primele apa4in istoriei, dar nu litera- literard tocmai ceea ce ii dX prel in ochii cititorilor: efortul de a

turii ; celelalte aparlin literaturii, insd oculteazi istoria, pentru cd nu in{etrege geniul qi de a-l urrnlri in toate escapadele sale ? Sd fim oare
fac decit sf, juxtapunl monografii izolater. intrucit mi priveqte, aq culpabili fiindc[ ne interes5m in acelaqi tirnp de sistern, dar gi de autori,
exclude alegerea intre cele doud pozilii, solulia corectS fiind de a le
de norme, dar gi de opere, de sens, dar gi de expresie ?
depiqi. Cred, in adevir, c[ dilema men[ionati pune in lumini fenomenul
dramatic de segregare a istoriei literare, sub forma sa traditional5. Doui tn vremuriie de azt, nu trebuie sE ne ternern de repetarea i;nor

tendintre, de altfel total opuse, contribuie sd-l producf,: pe de o parte, adev5ruri, chiar dacd par banale. $tirn cd literatura constituie simultan
un obiect de ,,cunoaqtere" qi unul de ,,judecatl esteticf, fhr5 concept",
eforturile scientigtilor, adeptri ai metodelor formalizante, pe de alta, cu vorbele lui Kant" RezultS de aici cX ea e analizabild cu a.jutorutr unei
anchete ,,denotative" de tip sociologic, semiotic, strucftrralist etc., dar
strddania criticilor, mo$tenitori ai impresionismului. qi cd se preteazd unei aborddri intr.litive, sirnpatetice, orientate spre
,"conota{iile" inepuizabile ale textului. De aceea, aldturi de o ,,gtiintrd"
Primii ar vrea sd inldture din istoria literard orice abordare a indivi- a criticii exist5, de asemenea, a ,,arrd" a criticii, definitd prin agilitate
cornprehensivd, puterea de explicitare a nretaforelor interne ale operei
dualului $i orice incercare de a personaliza cercetarea, inclusiv emiterea
qi sugerare a lor printr-un metalimbaj de echivalenle.
judecf,lilor de valoare. Iati ce spune Todorov: ,,Istoria literard trebuie Cetre doud activiteti pot $i trebuie sd coopereze" X,a tirnpul siu,

sd studieze discursul literar gi nu operele, prin aceasta definindu-se ca Lanson fEcea din aceasti colaborare o profesiune cle credinfi. Astdzi

parte a poeticii"2. La rindul siu, Roland Barthes afirmd : ,,Istoria lite- insd, metodologii (care caut5 in literaturf, documentul de limbd, psiho-
logie sar.r rnentaiitS[i) 9i criticii (care vor sd evoce frumuse{ile textului,
rard nu e posibila decit dacd devine sociologici, adicl dacl se intere- vatrorile de stil, proceduriXe cu ajutorul cdrora opereazd creatorul) se

seazi de aitivitegi 9i insritutrii, nu de indivizi"3. privesc cu suspiciune qi intoleran15. Fiecare pare preocupat s5-$i insti-
tufionalizeze propria perspectiv5, minimaiizind sau neginci dreptul la
Pe de alti parte, criticii, speriatri de folosirea abuzivd a metodeior
existenf5 al cetror ce gindesc altfel. Or, in realitate, existd nu numai o
care nu fin cont de specificitatea artistic5, inclini adesea, din exces de muXtitudine de aborddri valabile constifuindu-se in tot atitea discursuri
spre extrema cealaltd. Pe bun[ dreptate, ei semnaleazd
zel, c[ ,,dacl specializate, ci gi un teren in care, tradilional, aceste abordSri se intiinesc

sintem prea metodici, sfirgim prin a neglija esen(ialul: uitdm cd, de qi se asociazd cu rezultate mai rnult sau mai pu{in satisf6cStoare : istoria

fapt, c5rlile nu sint fbcute pentru a fi explicate prin.cauze' exterioare, .literaturii. Contestdrile actuatre vizeazd exact acest dornenin al istoriei

ci pentru a procura o plicere afectivi sau intelectuald"a. Totugi, 9i ei literare, cel mai dificitr de elaborat, cel rnai pre{ios prin gradul de gene-

ajung si judece cu scepticism nedisimulat orice efort de a obiectiva ratrizare, cel rnai important socialrrente, gra{ie contribuiiei la stabilirea

l. Ren6 Wellek, Austin warren , Teoria literaturii, Editura Univers, Bucuregti, Antotrogiei gi a Fanteonului, cele doud institutrii care asigurd gi perpetueazd

1967, p. 333.

2. Oswald Ducrot, TzvetanTodorov, Dictionnaire encyclopddique des sciences

du langage, Seuil, Paris, 1972, pp. 188-189.

3. Roland Barthes, Sur Racine, Seuil, Paris, 1965, p. 156.
4. l.C. Carloni, Jean C. Filloux, I'tt citique lin€raire' PUF, Paris, 1963, p' 112'

180 ISTORIE LITERARA DESPRE ISTOzuA LITERATURII CA GEN 181

solidaritatea nalionald. Dupd Wellek gi Warren, istoria literarurii ar ce Barthes numea ,,versantul colectiv" al literaturii, adicd structurile
trebui conceputi conform principiul sau-sau (sau istorie a civilizaliei, tematice, ideologice gi lingvistice, formind humusul care constifuie

sau eseu critic). Dar nimic, absolut nimic - in afara unei presupozilii cadrul de referinli al operelor individuale.
idealiste, negind legf,tura dintre literaturl qi istorie - nu se opune O observalie la indemin5 e cI ,,modelul" propus e eclectic, ireduc-

principiului fl-li. in adevf,r, de ce sd nu admitem cd ,,melanjul" repro$at tibil prin natura sa unei tratlri unitare. El contrazice flagrant dilema
de obicei acestui tip de lucrdri, departe de a fi un defect, e chiar legea prohibitiv[ formulat[ de Wellek gi amintiH inainte: ori istorie (a
civilizaliei) ori literaturd (fErI istorie), prin faptul cd accepti senin sf,
care guverneazi ,,genul" ?
impleteasc[ istoria literar[ propriu-zisl cu critica, in inlelesul ei tradilio-
Iati cuvintul-cheie : gen. Dincolo de statutul siu sintetico-descriptiv,
mai mult sau mai pugin definit, am putea adopta ipoteza cd istoria nal. in loc sd se organizeze pe principiul ,,sau-sau", se configureazi -
literaturii reprezintf, un ,,gen" ilustrat de opere celebre precum cele ale a$a cum o cere practica qcolarl gi editorialS - conform principiului
lui De Sanctis, Lanson, Menendez y Pelayo, B. Penev, G. Cilinescu,
dar gi de nenumSrate studii contemporane, individuale sau colective. ,,Si-Si". Eclectismul e, aci, inevitabil, dar el trebuie asumat cu senind-
Cici, fie spus intre paranteze, spre surpriza celor cigiva teoreticieni atit
de cufundali in abstraclii incit ignor[ realitatea pe care o trdiesc, istoria tate : e nevoie 9i de biografii, qi de analize structuralist-semiotice, iar
literaturii dezminte pronosticurile pesimiste : in pofida celor ce-i constatd cele doul activitdti pot fi alSturate, nu aduse si fuzioneze.
mereu starea de crizd, ea continud sI fie predatd in gcoli, are cititori
Oricum, altidatl ca qi acum, scopul istoriei literafurii (inleleasl ca
numerogi, se publici in tiraje onorabile - intr-un cuvint, se vinde bine !
gen al istoriei literare) rimine acelaqi : sd construiascl tabloul sintetic
,,Modelul" istoriei literaturii, ca acela al oriclrui alt gen, presupune
citeva criterii de validitate gi o serie de reguli de construcfie 5i scriiturS, al uneia sau mai multor epoci literare. ,,Regulile jocului", care rlspund
vizind sesizarea adecvati a unui obiect-polip, conceput diferit in diver- a$teptirilor inv5fSmintului, dar gi ale publicului larg, nu s-au schimbat
sele culturi. in spel[, e vorba de aproximatea sistemului literar in dez-
voltarea sa globald. Principiile care stau labazaproiectirii acestui obiect nici ele: e vorba in continuare tot de schitrarea unui scenariu (deci de o
in universul $tiintei qi al literelor trebuie si fie extreme de flexibile. Ele
implici, in orice caz, periodizarea dutatei istorice (in func1ie de criterii naraliune) care sI lini in echilibru, pe cit posibil, tipologia gi istoria,
intrinsece, extrinsece sau combinate), prezentarea de dimensiune 9i
importanli variabili a contextului sociocultural Si literar (orizont istoric, generalizarea gi cazurile particulare, descrierea gi valorizarea etc. Or.
viatri culturali, evolulie globalS a literaturii), o imagine de grup (genera-
fe, formule literare, tip preferenlial de discurs etc.), o suitd de micro- fiindcl nu existd metodl infailibill de depistare a valorilor, nici subiec-
monografii punctuale ale principalilor scriitori, cqntinind biografii 9i tivitate care si poatf, rescrie istoria dupi bunul ei plac, alianla dintre
caructerizdri ale operelor. Aceasti scheml se modificd, bineinfeles, in
pas cu opliunile proprii, dar gi cu evolulia gindirii contemporane, mai $tiintd $i intuifie, dintre document gi viziune personald se dovedegte de
ales a gtiintrelor umane vecine ori inrudite, suferind legea conjuncturii neocolitl. Mai presus de reguli, ea implicl talent.
de ansamblu. De exemplu, in perioada interbelicS, manualele de istorie
a literaturilor nationale apirute in diverse {5ri acordau un loc important intr-un excelent articol de acum ciliva ani, Roger Fayolle cerea ca
abordirii monografice a marilor scriitori, ocupindu-se putin de contexful
institulional, de inserlia sociopoliticului in crealii sau de sistemul retoric istoricii literari sd nu se mai apere in fa[a criticilor, ca qi cum le-ar fi
dominant. Ast5zi, dimpotrivS, se manifestd tendinla de a privilegia ceea
rugine c5-qi practicd meseria, qi si protesteze cind sint acuzafi cI nu fac

nimic altceva decit sI adune fiqe, cind li se reprogeazl. cd ,,nu aud

apelul" artei sau cind efortul lor e citit ca un sociologism dintre cele
mai vulgare. Mai nou, acuzele s-au mutat pe teritoriul gtiintei: ni se

reproqeazi din ce in ce mai des in numele noilor metode, obiectivante.

L. Yezi, in acest sens, demonstralia seducdtoare gi plinl de umor a lui Harry

Levin, indreptati impotriva partizanilor formulelor exclusiviste (fie ei gi

nume celebre, precum Northrop Frye sau Ren6 Wellek !) : ,,Why Literary

Criticism is not an exact Science ? " , in Grounds for Comparison, Harvard
University Press, Cambridge, Massachusetts, 1972, pp. 40-56.

182 ISTORIE LITERARA GENDESPRE ISTORIA LITERATURII CA 183

treri, trebuia sd ne ap5r5m in calitatea noastri de istorici, azi, in calitate separind-o de experien(a sociald 9i tiindu-i pun(ile care o leagi de istorie.
Metodele cu caracter mai intuitiv favorizeazd, citeodati divagaliile para-
de criticit" Aga stind iucrurile, sper si nu fiu taxat de impresionism
dacl susgin cd a-i r[pi istoriei literaturii aptitudinea de a evolua liber in zitare, transformind textul in pretext de inepuizabile comentarii gi comen-

jurul sensillui gi de a evalua operele in termeni de gust 9i de sensibilitate tarii la comentarii, ca gi cum literatura ar trebui sd motiveze critica, iar
ar insernna sd o iipsim de atributul ei cel mai de seami' Desigur, e
necesar s5 ne folosim cu chibzuin[[ de criticS, intrucit integrarea ei cititorul ar fi mai interesat de Barthes decit de Racine.
intr-o sinteza de istorie a literaturii nu merge de la sine. Pentru a evita
ca subiectivitatea s[ se transforme in arbitrar,.cercetdtoml trebuie s[-gi Un alt pericol e cel al ,,distan1ei". Nu e vorba, evident, de ,,distan-
tarea" postulatl de Brecht, care $oca spectatorul, spre a-l ajuta sI vadl
focafuzeze atenlia asupra op(iunilor proprii, si le clarifice riddcinile
ideologice qi s5-9i conqtientizeze discursul social care, firS de voie, ii lucid,,realitatea", ci de distanfa ce se adinceqte din zi in zi intre

traverseazd cuvinteXe. E apoi necesar un autocontrol exigent care sa-i specialist gi cititorul amator, din cauza limbajului tot mai sofisticat qi a

confrunte cele gindite ori scrise cu rezultatele cercet5rii 9i cu consensul abuzului de tehnicisme caracteristice multor studii critice. Fireqte,

eNistent in comunitatea qtiintificS. conceptele $tiintei nu se pot enun(a in limbajul de toate zilele trebuie
insi m5car sd incercim a le traduce, a le face inteligibile, fiindcl
Dacd existX un uzaj adecvat al criticii, existi - sd n-o uitSm - 9i uil literatura nu e teoria relativitilii, e un bun comunitar, iar metodele nu

uzaj adecvat ai metodelor. tn opinia rnea, acest ultim aspect este chiar constituie un scop in sine, ci un mijloc de a spori gi rafina gustul, de a-i
rnai important decit precedentul, avind in vedere clirnatul scientizant
care se impune actualmente in rindul urnani$tilor, cu viteza unei mode reda artei puterea de a ne imbogStri sufletegte.
contagioase. E superfluu, dacf, nu ridicol de-a dreptul, sd iniEiern o
dezbatere asupra ,,avantajelor" noilor metode (dat fiind cb eie au fost In sfirqit, dacd fiecare metodl e partiali, aplicindu-se doar intr-un
deja creditate cu succese remarcabile) ori asupra inevitabilititii lor in
anurnite demersuri qtiin{ifice. Ce rni se pare foarte oportun e sd punern sector sau intr-o anume etapi a cercetdrii, atunci e firesc si simlirn

ira discuiie riscuriie pe care le presupun2. nevoia unui punct de vedere integrator, capabil nu de o idilicd armo-
nizare, ci de totalizarea experienlei pozitive intr-un discurs cit de cit
Astfel, rnetodele de ordin obiectiv - cele care ac[ioneazd in interiorul coerent, care sd dep5geasci dialectic perspectivele mai mult sau mai

operei, propunindu-gi sa-i dernonteze mecanisrnele - tind adeseori, cu pu{in unilaterale. Dar elaborarea acestui discurs critic trebuie sd evite
orice dogmatism, sd se facd intr-un spirit deschis, trinind cont de
sau f5r5 intengie, sd dezideologizeze sau sd deztxnamizeze literatura, experienla artisticd gi de dezvoltarea gtiinfelor umane din zilele noastre.
Am putea contribui cu totii la realizarea sa, apf,rind proiectul unei
f . incurajarea fcriosirii metodeior de cercetare istorica in studiile moderne de
istorii a literaturii care sI se deschid5 spre metodele critice fdri sI
literatr.rrd a reprezentat unul din obiectivele majore a1e Congresului al IX-lea
al Federaliei de Lirnbi si l-iteraturi Moderne. Printre ,,avoca1ii" care piedau neglijeze critica metodelor gi care sX incerce a glsi echilibrul necesar
pentru o imbinare a rnetodelor gtiinlifice cu investigalia estetice, putem cita
oriclrei aventuri epistemologice : cel dintre subiect gi obiect.
iontribuliiie lui Douglas Bush" Ivtrario Praz (Historical and Evaluative
criticisnt)" Jean Frappier, Jean rJ/eisgerber (D€fense de I'histoire : comment Comunicare prezentatd la colocviul asupra periodizErii in literaturd,

expliqwer la ,,crise" de I'histoire littdraire et l'gitimer l'6tude historique de organizat de Institutul de Literaturd din Sofia (Bulgaria), la 3 mai 1979.
la titidrature ?) etc. Yezi Literary trlistory and Literary Criticism. Acta of Publicatd sub titlul,,Sur l'histoire de la littdrature en tant que ..genre,",
the l{intk congress of the trnternational Federation for Modern Language
and Literature (New York, 25-31 august 1953), New York university Analele Universitdlii BucureSti, Limba Si Literatura Romfrnd, an XXVil,

Press, 1954. 1985.

2. Asupra acestui subiect, vezi 5i Jean starobinski, f,d relation critique,

Galtrirnand, Paris, 1970.

13 GENURILE TRADITIONALE ALE ISTORIEI LITERARE,,, 185

Genurile tradilionale ale istoriei literare, literaturl) drept genuri ale istoriei literarel. Ca toate celelalte genuri,
in cdutarea unor noi identit5tri. Statutul actual istoria literaturii gi antologia se constituie drept practici institutrionali-
zate, mai mult sau mai pulin conforme unor anumite ,,a$tept5ri", impli-
al istoriei literaturii gi al antologtei cind anumite ,,reguli" de constuclie gi indeplinind anumite ,,standarde"
de performanf[. Statutul ,,regulilor" 9i al ,,standardelor" depinde, pe de
inainte de toate, a$ vrea s[ clarific termenii de care mX voi folosi in o parte, de traditie, iar pe de alta, de exigen{a de gtiinlificitate a comu-
comunicarea de fa15. vorbesc despre istoria literard in sensul cel mai nitdtrii academice gi de interesele comerciale ale pielei concuren{iale
larg gi cel mai deschis al concepfului, considerind-o drept gtiinta ce
trateazd,,istoric" materia ,,literari". Prin ,,istoric" infeleg o explorare editoriale.
diacronicd, in termeni de proces, bazatd fie pe continuitate, respectiv
discontinuitate, fie pe un parcurs alternativ de continuitate-rupturd' fie De obicei, aceqti trei factori ac\ioneazd, contradictoriu. Minoritatea
pe o coexistenti seriale a materiei de care discutim' Pentru a sem-
restrinsd a specialigtilor care lucreazd. in cercetarea literarl se strdduie
,rifi"u t".-"nul de ,,literaturd", putem recurge la orice definitie utili- sI impuni inova{iile, sd amelioreze sau si elimine modelele cdzute in
rutin5. Dimpotrivi, majoritatea publicului (pdrinlii elevilor, studenlii,
zatdastdzi: colecfie de capodopere (T.S. Eliot), obiectivarea unei stf,ri profanii dornici si se informeze) se conduce din instinct, inerlial : cautd
de mentalitate (H.U. Gumbrecht), comunicare lingvisticd supradeter- in libririi sau anticariate cdrfile deja cunoscute, bucurindu-se de renume
minat[, accentuind asupra ei insegi (R. Jakobson), ceea ce ,,se inva15 la (de exemplu, reeditdrile din clasici) sau pe cele care par sd rdspundi
gcoall" (R. Barthes), sistem social fondat pe ,,sindromul agent-text- mai bine unui anume ,,orizont de agteptare". Edifurile iau in calcul,
-context,' (S.J. Schmidt). E evident cf, fiecare presupunere de plecare, firegte, aceastl majoritate a publicului, incercind sd-i diagnosticheze
referindu-se simultan la metodi qi la obiect, conduce la un alt tip de nevoile qi cerinfele (nu vorbesc aici de cartea de $tiinp, care dispune de
,,Stiint[ literar5". o clienteld constantf,, dar foarte ingustd gi care este de obicei subven-
[ionatl). Dar nevoile qi cerinlele publicului nu sint niciodatd exprimate
Ipoteza mea de lucru, pe care am prezentat-o la Congresul AILC de direct; editorii pot doar si le presupune sau sI le aproximeze, ceea ce
laNewYork(1982),sebazeazdpeideeacdeavantajossf,consider[m duce la erori citeodati uriage. Rezultd de aici c5, la fel ca in celelalte
atit istoria literaturii (explorare sintetici a literaturii na[ionale sau domenii guvernate de legile pietrei, cererea gi oferta controleazd pinl la

universale, urmlritd pe un parcurs global sau par{ial - un secol' un urm[ - uneori orbegte - modul in care istoriile literaturii 9i antologiile

curent, un gen), cit 5i antologia (selectrie, cel mai adesea cu scop sint concepute qi prezentate publicului. Se inlelege de la sine cit de
pedagogic,acelormaibunegi/saucelormaireprezentativeoperedintr-o enormi este prlpastia care desparte domeniul cercetirii de piala cdrlilor

de mare tiraj ; ceea ce meritl totugi subliniat e cd prlpastia nu se na$te

numai din reticenfele editorilor de a publica studii $tiintifice de ultiml
or5. Teama de un egec comercial joacd un rol important, dar ea nu
explicl integral timiditatea de a accepta inovatria. Citeodati, editorii pun
in practicf, proiecte indrdzne{e, pariind pe o innoire radical[ care sf, le

creascd influen{a 9i sd le aducl avantaje. Alteori, responsabilitatea pentru
distanla dintre practicd gi ,,cuceririle" teoriei o poarti chiar teoreticienii.
Motiwl e foarte simplu : e mai ugor sI speculezi pe marginea modalitd(ilor

l. Yezi Paul Cornea, ,,L'histoire de la littdrature en tant que geffe et rdgles du

jeu", in Douwe W. Fokkema (coord.), Proceedings of the Xth Congress oJ
the ICI,A, Peter Lang, New York, 1985.

186 ISTORIE LITERARA GENURILE TRADITIONALE ALE ISTORIEI LITERARE. 187

de a scrie o istorie literarf, decit sd te apuci s-o scrii' Cum remarca contradic[ia", cd igi interzic ,,atit inchiderea intr-un punct de vedere, cit
enunl[ citeodatd programe ,,foarte avans-ate gi consensul", in sfirgit, cd,,nu mai e nici posibil, nici de dorit sI se
H. Markiewicz, teoreticienii executio"l' Aga se explici de ce dupl viru- construiascX o imagine a continuitf,fii (istorice)". Sumarul este impdrtrit
impotriva lui Picard nu s-a inregistrat nicio
in raport cu posibilitdllle de in cinci trange cronologice, dar asta se intimpld mai degrabd dintr-un fel
tentut pamflet al lui Barthes
tentati;5 de a scrie o istorie literar[ structuralist5' de ce' in ciuda ape- de cornplezen{5 la adresa publicului obignuit cu ordonarea tradilionald
lopueplruisnipireifc,fsatiuvvnaofr,tateoborilreaielicluereiic-HeaapuntlsuririRm, odabete,crietnJcdaudupsadsqadtetianpctu1imr9i6leo7g9icsiotaoliirnieeemnliuptemirridacreradtaedloluinri
siscthomriiidltitelaraardere,s,acopnasrttriuzcatniviliosrteh" ecrmareenseui tsictuiidnieezleip' sdeegtpe ieldxei'mpprloucl eusneelei a materiei. Cititorii sint invitali sd utilizeze selectiv indexul, pentru a
sisotcoiianriliecleidteleerracereieficu5armireaenaatzotdelo,xgitmeiiloiOrpeirnoOpcauotnintresexdcteeanrptufa,n'rctaicopudlparurrietveirdiene experienld' urrndri ecoui unor idei literare, dezvoltarea gindirii religioase, filozofice
asupra citorva
Statele Unite' etc. tn sfirgit, ultimd probd a unui liberalism care nu se teme sd
relativizeze autoritatea ins5gi a cirlii, editorii se ap[ri de orice eventuald
FmdperroaoleAnpeldauteengielcianpGieooeziprimimtaivtaroiasndtieeea,,lienpncftadiJarsasbatatioelteluo,ignrioittce[pe)ge',rriatanellliedcoeoenlaomplgaedir'csteeeu'adrlinfianiocconaevptsealtuelirpeaceifl,irs91btieiarrzeeeesutpcqsie'nos(glmciidnosed-i' acuzl cd ar incerca sf, impunl vreun punct de vedere: cartea nu

ajungindsf,argumentezeconvingetorutilitateainnoirii'riminedev5zut. presupune nicio constringere" totul e liber, in Columbia Literary History
ievoi strldui sa expun obiectiv cum stau lucrurile' lSsind nu existd limite 9i restriclii, r,rintul sufli liber in orice direc1ie... Lectorui
in oii"" s"iuvro,rbeasc[ qi cititorului sarcina de a decide' frangu- sX se descurce singur dacd vrea cu orice pret se interpreteze, fiecare
voi ocupa mai intii de trei istorii literare (americane gi
faptele n-are decit si-qi construiascd propria versiune asupra lucrurilor.
Md
zuceangretpi)rDianalcvciipidriouPreiperkuinnacsrttiicctounmlauurmeneqpetsoetsetgmcrfe,ogrdeitenr,un,en,tndfcoilacarlopteprienpdceiircpm"i2ui'sl iGnvar-eragtpiivtr,.i-'npacedinpotipnutrinpcded A AIew Htstory of French Literature (Hollier et al. ; edilia francezi :

enciclopediaesteointreprinde-reunitardgi.planificatd'pe.cindcirlile De la littdrature franEaise)r e un manual gi rnai radical decit cel men-
de care vorbim i5i fac un punct de onoare din a respinge orice coerentd [ionat al,ierior. E probabil volumul in care deconstrucfia istoriei literare
tradi{ionale merge cei mai departe din tot ce cunosc eu. Editorii se opun
gicomunitatedevederiintreautori(cindsintmaimulli)'promovind atif continuitf,trii narative, cit gi discontinuitilii alfabetice, agadar atit
multiplicitatea per-spectivelor' -
.i".og"nitut"a, pluralismul 9i d-e eseuri' lstoriilor, care presupun prezentarea evolutivd a faptelor, cit qi Enciclo-
CotumbiaLiterary History of the (Jnited States3 cuprinde 66
pediilor, cu marile lor aglomerdri de inforrnalii nectrasificate in termeni
fiecaresemnatdeunaltautor,foutteinegalesubraportultematicii'
ideologiei literare 9i scriiturii' incd din introducere sintem de pertinenfi gi importanld, dar ordonate alfabetic. Cele 206 eseuri ale
construcliei, editorii vor sI promoveze "diversitatea' complexitatea 9i cdrtrii (scrise de tot atilia colaboratori care pini la aparilia voiumului se
avertiza(i cd
ignoraserd cr.l superbie) igi iau ca punct de reper date de ordin cultural,
1. n M".kt#, ,'Les Dilemmes de I'Histoire de la Lin€rature"' Literary
it"iiit i rio"i/t,rart littdraires 18/1988' pp' 7-29' p,olitic, literar etc. ; o asemenea dati calendaristici servegte drept pretext
en Pologne' nr'
pentru un cornentariu foarte liber, eliberat de orice constringere, canto-

rrindu-se de obicei, potrivit unor criterii strict subiective, in periferic,
L,izar. detaiiu insignifiant. De exemplu, iati citeva date, alese parcd la

lr.rtimptrare, care ,,declangeazd" comentariile : 6 martie 1538 - arestarea

iipografului Jean Morin din Paris. Dar care e semnificalia evenimen-

tului ? Tipograful cu pricina a pus atunci pe piatri Cymbalum mundi de

Bonaventure Des F6riers, carte interzisl de cenzura lui FranEois I, dar
'-rare ,,va relansa genul dialogului" la mijiocul secolului al XVI-iea;
1699 - moartea lui Racine, care e desigur un eveniment, dar exploatat

in ce fetr ? Frintr-o dezbatere despre R.acine gi Noua Criticd; 1837 -

2. David Perkin s, Is Literary History Possible ? ' Johns Hopkins Universiry l. I{arvard University Press, Cambridge, Massachusetts, i989 ; ed. ti. :
Press, Baltimote, 1992' PP' 53-59'
3. Emory Elliot (coord.), CotumUia Universiry Press' New York' 1987' Bordas, Faris, 1993.

I88 ISTORIE LITERARA GENURILE TRADITIONALE ALE ISTORIEI LITERARE,.. 189

publicarea nuvelei La Vdnus a'ite a lui Prosper M6rim6e dd prilejul schimb, aten{ia se indreaptl cdtre textele ,,mari", iar indirect, cu ajutorul
indexului, citre evolufia genurilor. intrebarea nu e dacr ceea ce se cigtigd
unei glose despre povestirea fantastici; 1885 - aparigia revistei cu titlul astfel compenseazr pierderile, ci dacd nu cumva ar exista vreo formulr

La Revue Wagndrienne, lansatl de un grup de simboliqti, devine pretext care si adune avantajele din ambele pdr1i, frrd inconvenientele respec-
tive. In orice caz, Pdtillon dd dovadi de savoir-faire, vivacitate gi umor.
pentru un eseu despre avatarurile wagnerismului in Frantra. Nu e foarte
Voi traversa acum Atlanticul. Alegerea citorva exemple germane va
surprinzitor c5, in intreaga Istorie de care vorbim, concepful de peri-
face si se audr un alt sunet de clopot. Lucrdrile la care md voi referi
oadd e pus la indoiald. Motivul ? Desigur fiindc5 instaureazi o ordine
fictiv[ intr-un cimp prin excelen[d tensional, contradictoriu, haotic gi, apar toate in anii i980-1990: Deutsche Literatur. Eine sozialgeschischte
in consecinli, ireductibil. Dar aceasti aga-zisd Istorie (titlu abandonat de Horst Albert Glaserl, Geschichte der deutschen Literatur vom Ig.

in edilia francezd) face economie Si de alte concepte : cel de autor ori Jahrhundert bis zur Gegenwart de viktor Zmegalz, Hausers sozial-

cel de operd (in sensul de totalitate a scrierilor unui autor). E prea mult geschichte der deutschen Literatur vom 16. Jahrhundert bis zur Gegenwart

dintr-odati ! S[ presupunem, de pild[, cd vrem sd afl5m dintr-o astfel de Rolf Grimminger3. Toate aceste lucriri, fiecare in mai multe volume,
impunrtoare prin erudi[ie gi arhitecturi ingrijitr, concepute si serveasci
de carte ,,cine" a fost Proust gi ce a scris el. Pentru aceasta, trebuie si drept instrumente de lucru, rdspund practic marilor dezbateri teoretice
gi metodologice care s-au desftgurat in Germania (mai intens decit
consultEm indexul. Numele lui Proust apare in 1898 - in leglfurd cu oriunde altundeva) dupr declinul strucfuralismului gi eclipsa formalis-
mului estetizant. contrar frivolitdgilor gi permisivitdlii postmoderne,
afacerea Dreyfus -, in 1905 - in legituri cu legea de separare a Bisericii sintem aici inainte de toate frapali de ,,seriozitatea', intreprinderii: e
de Stat -, in 1911 - in leglturd cu un diferend pe care-l are cu Gide legat
vorba de o concepfie sistematici, foarte elaboratl, preocupati - aga
de homosexualitate -, in 1922 - in legituri cu tema morfii in ciclul cum gade bine in tara lui Heidegger - de fundamente (epistemologice

A la recherche du temps perdu. Mereu apropouri, comentarii de maga- gi metodologice), vrind sI inoveze, dar fErI concesii in privintra infor-
matiei 9i frrr sr ignore rolul pedagogic pe care rrebuie si il indeplineasci
zin, gtiri disparate, irelelante gi mozaicale, omilind esentialul : infor- orice istorie literard. Punerea in execulie a acestui program ambigios a
cerut desigur un mare efort. constatdm mai intii o tendin(d destul de
ma[ia asupra vietrii lui Proust, asupra scrierilor sale, asupra destinului pronunlat5 de a deplasa ontologia .operei" 9i a ,,subiectului" cdtre
entitrti colective (sistem, discurs social, receptare de masr). in acelagi
sf,u de creator care a marcat atit de profund romanul modern. Prezenfa timp, principiul clasic de articulare narativd, ,,viaga gi opera,', care
inducea fie o determinare biograficr adeseori nonverificabili, fie exa-
coordonatorului este de fapt o absenfi, fiindci e pur nominald, redusl minarea unor parcursuri izolate, inutil de pus in paralel, este inlocuit cu
la citeva referinfe uneori interesante in sine, dar {Ird legiturl intre ele, principiul seriei omogene : istoria migcirilor (curentelor), ideilor, genu-
rilor, parcursurilor tematice. Primeazi preocuparea pentru aspectele
marginale, adunate la intimplare. E o domnie a inutilitltii gi derizoriului structurale gi funclionale ale fenomenelor, concretizind noile achizitrii
relative la regulile care guverneazi producerea gi receptarea textelor
absolut inimaginabil5 pentru cine nu deschide volumul.
literare.
Cartea lui Pierre-Yves P6tillon, Histoire de la littdrature amdricaine.
1. Rowohlt, Berlin, 1980-1985.
Notre demi-siicle (19j9-1989)1, e diferitl de celelalte doue isbrii discu- 2. Atheniium, Krinigstein, 1978-1984, 3 vol.
3. Hanser und Deutscher Taschenbuch Verlag, Miinchen, l9g0-19g5.
tate prin amprenta personall (e semnati de un singur autor), prin miza
coerentl gi, a9 adluga, prin concep[ie, mult mai didactici. Cu toate

acestea, .ordonarea" materiei rimine gi aici original[: istoria e in]o-
cuiti de principiul ,,listei". Petillon ordoneaz[ in ordine cronologicS,
din 1939 in 1989, cele mai bune cirtri de literaturd (roman, teatru, eseu,

prozd scurt5, critici) apdrute in Statele Unite. Fiecare an e rezervat unui

singur titlu, analizat in adincime, ceea ce face ca scriitorilor mai
importanli si le vin5 rindul de mai multe ori. Bineintreles, inlelegerea

perioadelor gi a migclrilor de idei rdmine deficitarS, eliminarea contex-

tului impiedicind cititorul sI situeze gi sd evalueze performanlele. in

1. Fayard, Paris, 1992.

190 ISTORIE LITERARA GENURILE TRADITIONALE ALE ISTORIEI LITERARE,.. 191

O inovalie generalizatd - gi beneficl - rezidd in lf,rgirea conceptului evite cu orice prel subiectivismul gustului qi al valorizlrii. in ciuda

de ,,literaturi" dincolo de textele reputate a avea valoare esteticS, de acestor obiective nomotetice, centrate pe stabilirea unor reguli, con-
obicei marcate de o elaborare lingvistic[ ingrijit5. Redefinirea prag-
venlii, tendinte, interrela[iondri multiple, nu e greu si observSm o
matici a literaturii al5turl fictrionalul de nonfictrional, adaug[ textelor
ezitare permanentd intre perspectiva ,,observatorului" gi cea a ,,partici-
de literaturi ,,propriu-zis5" jurnalele intime gi cele de cildtorie, cores- pantului", intre ,,comer[ul empatic cu operele" gi voin[a de a prezenta
ponden(a, eseul, cdrlile de popularizare a qtiinlei etc. Aceastd relativi- in termeni qtiinlifici ,,func1ionarea literarurii in societate" f . in practicd,

zare a obiecfului impune noilor manuale de istorie a literafurii obliga{ia sintem inci departe de obiectivele vizate.
in opinia unor cercetitori reprezentind direcliile cele mai innoitoare,
de a se ocupa nu numai de opere apartinind canonului, ci 9i de cele
necanonice, venite din zona paraliteraturii sau a Trivialliteraturii. Degi dificulte$le s-ar datora faptului cb nu existd o suficient[ ,,radicalizare".

congtiente de contingenta istoriei, de caracterul artificial gi ,,construit" Jon Schonert2 gi Claus-Michael Ort3 susfin cI teoretizarea nu a reuqit
pind acum sI gdseasci rispunsuri plauzibile la toate intrebirile; in
al aga-numitei continuit5li narative, manualele discutate continud - din
ine4ie, timiditate teoretici ori pentru a menaja stereotipurile de lecturf, - plus, istoricii literari nu s-au debarasat complet de ,,substan[ialismul" 9i

sd prezinte parcursurile in termeni de dezvoltare mai mult sau mai pu{in de impactul tradiliei (in sensul lui Gadamer). in ceea ce md privegte,
inclin qi citre o alti explicagie a incongruenfei dintre teorie gi practic5.
(tacit) orientati. Din acest punct de vedere_, istoria lui Glaser mi se pare Noua istorie literard aqazd in centrul preocupdrilor sale, poate sub
mai pulin conservatoare decit cea a lui Zmegat, iar ambele par rnai influenla constructivismului lui Schmidt 9i a discipolilor sli, problema
pu[in avansate decit cea a lui Grimminger. in orice caz, tendinta este si ,,schimblrii". Or, ,,schimbarea" literarl e conceputl de Schmidt4 drept
schimbare in structurile si functiunile sistemului social al literaturii,
se prefere ,,montajul de fapte" in locul unei organiziri a materiei cu sivirgitd prin procese interactive la mai multe nivele gi avind o tripld
scopul de a preconiza un anumit ,,sens" al evolu[iei.
dimensiune : microsociologic[, intermediari gi macrosociologicS. Totuqi,
Un mare accent e pus pe ceea ce se nurne$te in mod normal contexful nofiunea de ,,sistem" se dovedegte dificil manipulabilS. Ea imi pare prea
,,tare" pentru materia literard : aceasta presupune mai degrabi o tendinfi
sociocultural - mai ales pe aspectele sale institulionale. Crea[ia literarl cdtre structurare decit o strucfurd implinitd, o diferen[iere ,,calitativl"
gi o stare conflictual5 intre componente, corelalii inegale in coercitie 9i
(in sens larg) e scoas[ din izolare, ceea ce duce la anihilarea pretinsei impact, un anume drept al singularului de a nu fi inghilit de plural5. De

ei ,,autonomii", la multiplicarea gi adincirea rela{iilor cu alte manifestiri 1. Peter B{irger, ,,On Literary History", Poetics : Joumal of Empiical Research
textuale sau tipuri de experienl[ cultural5 (arte plastice, filozofie, religie
on Literature, the Media and the Arts, 14, 1985, pp. 199-207.
etc.). Conditionirile sociologice, economice, ideologice sint analizate
2. ,,The Social History of German Literature. On the Present State of Distress
in detaliu, dar f6rd a incerca in niciun fel sd induci vreo idee de
in the Social History of German Literature", ibidem, pp. 303-320.
,,cauzalitate". Interdisciplinardprin insdgi natura sa, noua istorie literarl
studiazl corelaliile literaturii cu alte domenii de cercetare socioistoric[, 3. ,,Problems of Interdisciplinary Theory", ibidem, pp. 321-344.
4. Siegfried J. Schmidt, ,,On Writing Histories of Literature. Some Remarks
precum gi corelaliile istoriei interne a literaturii cu procesele istorice
from a Constructivist Point of View", ibidem, pp. 27I-30I.
generale. Strdduindu-se s[ stabileascd legdturi firegti, nonmecaniciste,
5. Pentru remarci critice asupra noliunii de sistem, vezi Markiewicz, op. cit.,
intre social gi literar, ea ajunge citeodatd s[ foloseasci, totuqi indirect gi
p. 20, gi Pierre Bourdieu, ,,Questions of Method", in Elrud lbsch, Dick
discret, anumite forme ale ,,medierii". Schram, Gerard Steen (coord.) , Empirical Studies on Literature, Rodopi,
Din aceastl analiz6, prin for{a lucrurilor incompletf,, rezultd cd, in Amsterdam, 1996, pp. 19-36 (mai ales 3l-32, intr-o discutie cu Siegfried
J. Schmidt). Vezi in volumul de fald comunicarea ,,Iluzia teoriei 5i con-
ciuda calit5[ilor lor remarcabile, cele trei lucrdri nu-5i pot indeplini stringerile practicii. Despre conceptul de "sistem"" (supra, pp. 130-141).
decit parlial promisiunile teoretice, conservind incl un caracter destul

de eclectic. Oricum, abordarea lor se manifestl (9i uneori se declari)

drept esenlial sociologic5, institutrional5 9i funclionalistd. Ea tinde sd
dirninueze individualul, acordi pulind importan(i contingen{ei, se strd-

duieqte si atenueze comportamentul hermeneutic fali de text, vrea sI

1Y2 ISTORIE LITERARA GENURILE TRADITIONALE ALE ISTORIEI LITERARE... 193

aceea, poate, se intimpli ca practicienii sd igi dea seama abia in timpul poemelor gi a unor proze scurte, antologiile americane se striduiesc sI

cercetdrii cd nu pot sI o rupi complet cu traditia interpretativ5, cu taie cit mai pu1in. De aceea, dimensiunile lor sint aseminltoare [[rii:
enorme. Norton-ul (edilia a III-a, 1989) Si Harper-ul (1987) au cite
canonul gi cu anumite achizilii intrate in memoria istoriei literare. Ei ar
trebui si rdminl congtienfi, pe de altd parte, cd vrind si ,,gtiinlificizeze" 5 200, respectiv 5 300 de pagini, in doui volume de format mare. Aga

tot mai mult gi sI renun{e la individual, riscd sI abandoneze ceea ce face se explici de ce editorii igi permit si publice integral opere precum
din literaturi o plicere, o experien{i, o explorare a interioritltii. $i, Huckleberry Finn, Autobiografia lui Franklin, The Waste Land, The

fiindcd uneori suprimarea ,,mirajului" merge impotriva cregterii ,,tira- Bridge de Hart Crane etc. Comparind ediliile recente ale celor patru

jului", trebuie sd ludm in considerare gi rezistenla pielei, care duce antologii cu unele mai vechi, observim cum, din reeditare in reeditare,

uneori la compromis. Din acest punct de vedere, meritd amintitd formula numdrul paginilor spore$te. Creqterea nu pare sd reflecte vreo rdsturnare

lui John Erpenbeck; ,,in ochii marelui public, un studiu de istorie a palmaresului (selec{ii noi, fondate pe eliminlri gi repozilioniri ale
literari e cu atit mai viu cu cit e mai idiografic - 9i cu atit mai plictisitor valorilor), ci se bazeazd pe adifionlri continue. Constatarea e foarte
semnificativf,: ea dovedegte cd, in pofida opiniei cf, marile controverse
cu cit e mai nomotetic"l. nord-americane din jurul canonului l-ar impinge spre destrf,mare gi
Trec acum la genul antologiei, cunoscut in Fran{a sub numele de ruini, acesta rdmine teafir, aproape intact in nucleul siu dur (clasicii),
schimbindu-se mai degrabf, prin extindere (pe mf,suri ce ne apropiem
,,culegere de texte" : instrument de lucru indispensabil pentru elevi 9i
de prezent).
studenti, dar gi pentru marele public dornic sd se informeze 9i sd aibd la
indeminl posibilitatea de a gdsi o referin[5 autorizat5- Condamnate in Citeva date statistice confirml fenomenul gi ne ajutd si-i putem
mf,sura mai bine importan{a. Glen Johnson constatl c[ 84 de scriitori
anii '60 pentru cd ar fi manipulat cititorii (prin seleclia sumarelor 9i
care apar in cele patru antologii reprezintd doar ei intre 7O% gi 85 % din
fragmentarea textelor), antologiile nu au lipsit niciodatd cu adevirat de num5rul total al scriitorilor men{ionati (119). Procentajul rdmine ase-
pe pia15. Astlzi, ele par sd se bucure chiar de o audienli mai mare' pro-
babil datoriti cregterii populaliei gcolare (num5rul de studenli s-a multi- mdnltor daci ne raportf,m la numirul de pagini: Emerson, Thoreau,

plicat de citeva ori) si necesitltii unor lucrdri de sintez5 (care sd ofere Hawthorne, Melville, Whitman, Twain, Poe, Henry James - aqadar
intr-un volum de mdrime rezonabila informatii din diverse domenii de toate marile figuri ale American Renaissance - ocupf, cea mai mare

cunoagtere, din ce in ce mai greu de stipinit). parte in toate antologiile. Din ambele puncte de vedere, ne afldm in fa(a
unui consens indiscutabil gi impresionant. Pentru a-l explica, ar trebui
Exemplele alese privesc in primul rind Statele Unite ; in analiza lor
utiliznz, pe lingl observa(ii personale, un excelent articol al lui Glen s[ ne referim la mai mulli factori : mai intii - 9i inainte de toate -

Johnsonz, care studiazd cu minulie cele mai cunoscute 9i mai populare ,,valoarea" inerentd a clasicilor, apoi inerlia tradiliei, hegemonia con-
stringdtoare a majoritilii academice, impactul cererii (feedback-ul clien-
antologii americane : Norton, Harper, M acmillan, American Tradition. telei, mai conservatoare decit elitele universitare etc.). Diferentele de

Ceea ce frapeazd, inainte de toate, pe cititorul neamerican este dimen- selecfie dintre antologii par de micd importan{d : autorii care apar

siunea acestor volume. Spre deosebire de practica europeanS, care se intr-un sumar gi lipsesc din altul sint de obicei credita(i cu putine
pagini. Prezenfa lor se datoreaz[ adesea nevoii editorului de a se distinge
serve$te de foarfece, prezentind toate textele in fragmente, cu exceptia
de concuren{i: produsele competitive au intotdeauna nevoie si se
l. Apud Markiewicz, op. cit., p. 21.
2. ,,The Teaching Anthology and the Canon of American Literature. Some impund prin anumite caracteristici proprii.

Notes on Theory and Practice", in V. Nemoianu qi R' Royal (coord.), Zhe Si vedem acum in ce direclie se modific[ pind la urmd sumarele.

Hospitable Canon: Essays onLiterary Play, Scholarly Choice, and Popular ,,Addugirile" privesc, aga cum ne aqteptam, autorii-femei gi scriitorii de
Pressures, John Benjamins, Amsterdam, 1991, pp' 111-135. Cititorul este culoare (afroamericani). Dacd prima edilie a Norton-ului (1979) inclu-

rugat si se raporteze gi la studiul ,,Geneza canonului 9i mecanismele dea 29 de femei 9i 14 negri, cea de-a treia (1989) include 50 de femei

selecliei", inclus in volumul de fa$ (vezi supra, pp. 145-158)'

194 ISTORIE LITERARA GENURILE TRADITIONALE ALE ISTORIEI LITERARE... 195

gi 21 de negri. Ei reprezinti 16% din numf,rul total de pagini al primei loc, ,,dosarelor" dedicate unor fenomene culrurale sau sociale care
deplqesc cadrul strict al literaturii. De exemplu, in prima secven{f, cro-
edilii, respectiv 25% din ultimar. Cregterea e considerabild, dar r[mine
moderatl dacd o raportim la intreg : perspectiva unei rdsturnf,ri catastro- nologicd gdsim intrdri despre Alain Toumieq Alphonse Allais, Apollinaire,

fale a canonului este depirtatd, foarte depirtatd, aproape de neimaginat. Barrds, Carco, Cendrars etc., dar qi despre Chagall, Kandinsky, Male-

Alti remarci semnificativl : criteriile de includere in antologii nu se vich, Matisse etc. qi dosare despre Turnul Eiffel, despre rdzboiul din
1914-1918, despre jocul de $ah ( ! ), despre Les Ecritures de la Cruautd
mai intemeiazd exclusiv pe valoarea esteticl sau pe meritul pur literar.
Pare evident cd aten[ia se indreaptl acum citre autori importanti din Si Les Veniges de l'alphabet. La sfirqitul cirlii, o baterie de indexuri

punct de vedere cultural, cu o pondere manifestl in viafa intelectuald gi (de autori, opere citate, teme, genuri gi migc[ri literare) favortzeazd

publicd, spre ,,seminltorii de idei" sau spre vedetele nu o datf, efemere diverse grup5ri ale intrlrilor (intertexfuale, istorice, stilistice etc.).
ale mediilor.
",Permilind oricirui cititor - scriu autorii antologiei - profesori, elevi.
Pentru a incheia aceste adnotlri, ag vrea sd iau in discutrie o selecfie
amatori de culturi - si-gi construiascd propriul parcurs de integrare, ele
de texte franceze din secolul XX. Dintr-o abundenti producfie de gen, (indexurile) invit[ la un nou tip de lecturl activi"'. in opinia mea, aceste

am ales Le XX" siDcle de Christian Biet, Jean-Paul Brighelli gi Jean-Luc cuvinte ne ingald: nimeni nu-Ei poate construi propriul parcurs tematic

Rispail2, fiindcl mi se pare o antologie mai inovatoare decit altele, de integrare dacd nu e deja specialist in literaturd. Ceea ce blocheazi
ilustrind mai bine tendinlele ce submineazi actualmente istoria literarl orice tentativf, de sintezl este tocmai abandonarea cititorului in mijlocul
tradifionali. Autorii igi propun (gi in mare parte chiar reugesc) si pund unui labirint in care totul e posibil, dar nimic nu e oferit pe de-a-ntregul.
Textele, foarte fragmentate (intinse pe cel mult o paginS, cel mai adesea
la dispozitria cititorilor un corpus de texte gi documente bogat 9i flexibil, pe o jumdtate sau chiar pe o treime de pagin[, cu doar citeva indica{ii
sumare aldturi), nu permit formarea unei idei clare despre opera din
acoperind domeniul literarurii gi paraliteraturii, dar incluzind 9i referinle
de istoriografie, filozofie, arte plastice, medii, intr-un cuvint, Culturd, care au fost extrase. In aceste conditrii, cele citeva aprecieri critice de pe
intr-o perspectivf, accentuat interdisciplinard. Nevrind sd impunf, un
pagina din dreapta nu servesc la nimic altceva decit la incurajarea unei
sens culegerii lor, nici si fie victimele vreunei ideologii, autorii igi false cunoaqteri, superficiale gi diletante. Pe de alt5 parte, parti-pris-til

structureaze sumarul intr-o ordine crono-alfabetici perfect neutrS. An- de a evita orice parti-pris se dovedegte himeric : seleclia textelor qi

samblul producliei culturale dintre 1900 9i 1983 e impirlit in patru fragmentarea lor nu trimit oare la o pozitrionare politic5 gi ideologictr

secvente cronologice : 1900-191 8, 191 8-1939, 1939-1958, 1958-1983. (degi nedeclaratd) ? Dar aceasta nu e tot. Abandonind textele unei false
singularitdtri (fiindc5, in realitate, ele se coreleazl in multiple moduri :
La incepuful fieclrei perioade, un tablou sinoptic prezintd des{Zgurarea
sincronicd a evenimentelor istorice gi politice din Franla gi din lume, prin afinitlli, opozilii, interferenfe), ordinea crono-alfabeticd are un
precum qi operele literare gi nonliterare majore (muzici, arte frumoase, defect capital : egalizeazd in ochii profanului ideile, judecSlile, valorile

arhitecturl) franceze gi strf,ine. gi ipotezele.
in interiorul fiecdrei perioade sint grupate alfabetic un anumit numlr
Nu vreau sd dau impresia c[ ag prezenta negativ cartea celor trei
de ,,intrdri" (intre 60 gi 111), constind intr-una sau mai multe ,,pagini in
autori. Corpusul ei e cu adev[rat foarte bogat, poate uneori prea bogat,
oglindd": la stinga se afl5 un text din epoc5, reprezentativ pentru
extrasele sint adesea interesante, literarul se scaldd efectiv in contextul
valoarea sa ideologici, istoricS, estetici etc. gi socotit ,,nucleu structu-
rant" ; la dreapta, texte ilustrative, propunindu-qi s[ punl in perspectivl sdu cultural, ceea ce e un lucru bun, prezentarea graficd e atractivd,
tematicf, gi critici texful-nucleu. Infferile sint consacrate marilor autori excelind chiar prin calitatea reproducerilor gi punerea in pagini. Ris-
ai perioadei, dar qi pictorilor, muzicienilor etc., revistelor gi, din loc in
foind antologia, admit c[ fiecare cititor poate sim{i ,,rumoarea" sau,

daci mi se permite, ,,mirosul" culturii noastre contemporane, pluraliste,

1. Glen Johnson, op. cit. , p. r23.
2. Magnard, Paris, i989.

196 ISTORIE LITERARA t4

gilSgioase gi deconcertante, care fascineazS, incitd 9i citeodatd irit5, SI ne schimbdm meseria sau umoarea?*
dar care reprezintl pentru mulli gansa de a transcende banalitatea coti-
diani, Totugi, chiar daci evitd vechile poncife (sectorializarea literaturii, 1. Rdspunsul meu la prima intrebare esteda gi nu. Da, pentru cd
dogmatismul estetizant, ordonarea dupd formula ,,via[a gi opera"), istoria literarX s-a schimbat mult din secolul al XIX-lea 9i pind azi.
antologia de care vorbim se opre$te la un model nu mai putin greu de
acceptat, cel al culturii ,,mozaicale" 9i al principiului anything goes. Motivul : baza epistemologicd a cercetdrii nu mai e aceeagi : astizi

Firegte, trebuie sI ne pdstrSm prudenga $i si nu generalizf,m pornind sintem congtienfi de dependenla istoriei fatrI de istoric, de faptul cd
de la doar citeva istorii gi antologii literare. Nu mai putin, un lucru trecutul e un fel de ecran pe care fiecare genera(ie igi proiecteazl viziu-
rdmine insd limpede : deqi piafa editoriali pare incd inundati de produc-
tria de tip tradifional (cu timide modificdri), se fac din ce in ce mai mult nea asupra prezentului, ci documentarea este modelatl de categoriile
simlite o serie de idei innoitoare. $tiinta istoriografici de azi pare viu mentale ale cercetdtorului. $tim despre conceptul de ,,literaturd" ci se
preocupati de dorinla de a-gi problematiza standardele qi de a pune in
disculie insigi analiza actului scrierii. IncI nu gtim dacd aceastf, tendintri referl la un anume sistem de convenlii, variind de la un moment la
ne va aduce mai aproape de ambi[iile teoriei, daci, dimpotrivd, va equa
nereusind sd se concretizeze, ori daci va ajunge la un fel de compromis * Rlspuns la o anchet5 internalionald organizatl de revista Neohelicon, in
cu practicile dominante azi. E incd prea devreme pentru a face un
1993. intrebirile puse erau urmitoarele:
pronostic. Deci rendez-vo&J tuturor celor in mf,sur5 sf,-mi accepte
1. Este inci validd metodologia istoriei literare a$a cum a fost ea stabilitd
invitalia, peste trei sau patru congrese. in secolul al XIXlea - in epoca de valorizare a conceptului de literaturit

Comunicare prezentatA la cel de-al XIVlea Congres al AILC, tinut la nationald'l
Edmonton (Canada), in 1994. Publicatd in La littdrature comparde d 2. Poate rdmine sarcina specific[ a istoriei literare circumscrisd in propriile
I'heure actuelle. Th'ories et rdalisations, coord. Steven Totosy de
T.epetnek gi Milan V. Dimi6 cu Irene Sywenky, Honor6 Champion, limite ? Este posibil ca investigarea chestiunilor sale relevante sd fi fost
Paris, 1999. pp. 307-316.
deja preluati, mai intii de lingvisticd, mai recent de sociologie qi

antropologie cultural5, 9i chiar, foarte de curind, de filozofie? Are
istoria literard o ratiune de existenld, o arie de studiu ? Interesul fali de
istoria literarl depdgegte limitele restrinse ale educaliei dobindite in
gcoal[? Existd un public interesat de ea? Existd o scddere dramaticd a
rolului qi a justificdrii literaturii 9i studiilor literare din cauza ascen-
dentului culturii de masd Si dezvoltirii mediilor?
3. in condiliile actuale, care mai este locul comparatisticii, in sensul cel
mai larg al cuvintului, al istoriei literare comparate gi al istoriei litera-
turii universale?

198 ISTORIE LITERARA SA NE SCHIMBAM MESERIA SAU UMOAREA? 199

altul ; cI opera ,,literarI" nu mai este ,,suma" citorva ingrediente, Pentru cazul Frangei, o sd dau exemplul unei cdrli recente, L'Histoire
littdraire aujourd'hui, apdrutd sub ingrijirea lui Henri Behar gi Roger
reductibile la o mecanic[ de ordin cauzal, ci ,,supradeterminarea" unui
Fayolle (Armand Colin, Paris, 1990), care incepe cu o afirmalie peremp-
cimp semantic ce transcende orice explicalie/interpretare particular5 ;
in fine, cd ,,istoria" combind adevdruri factuale qi judecili de valoare, torie gi in acelagi timp simptomaticl : ,,in ultima vreme se vorbe$te
prezentind in fiecare moment o jonc{iune delicatl de ,,consensuri" qi de
,,scenarii" personale, pusd ftrd incetare sub semnul intrebdrii. mult despre intoarcerea istoriei literare...". Volumul incearci daci nu
,,si puni in disculie o noud istorie literard", mdcar sI schileze,,noi
Ne amintim cu totii ci in anii '60 istoria literar[ a traversat o modalitili de a scrie istoria literarl qi de a o difuza". Printre ofertele

perioadi de criz5, de haos gi confuzie. O frazd luatl dintr-un Dic;ionar propuse - e adevlrat -, se mai strecoarf, qi ,,noutd1i" demult datate

pe atunci la modl ne aratl gi azi cu citd increzutd complezen[5 era (precum critica geneticS: investigarea qantierului de crea[ie, ,,textua-
litatea in migcare"). Dar sint propuse gi abordSri rar sau deloc folosite
privitd : ,,Fiindcd gi-a amestecat prea mult obiectul de studiu cu acela al
disciplinelor vecine, istoria literari - ramura cea mai veche a discipli- pini acum: istoria institutriilor literare (Alain Viala), istoria ,,exhaus-
nelor de studiu literar - face astdzi figurl de rudd sdrac5"1. tivd" a literaturii (ce include gi ,,antiliteraturile", scXpind astfel de
acuzele de elitism $i etnocentrism - Bernard Mouralis), istoria lecturilor
$i totugi, constatem cd de la o vreme se prefigureazl schimblri
(Yves Chevrel).
semnificative. in Statele Unite, de exemplu, deconstructivismul pare sI
Voi cita un exemplu care mi se pare deosebit de interesant. intr-un
piardl teren. Aceia care incearc[ ,,sI reducd literatura la autocontra- sclipitor eseu situat intr-o opticl poststructuralist5, Hans Ulrich Gum-
dictrie, istoria la discurs gi antropologia la hc1iune"2 gi-au cam pierdut brecht denun(f, viguros practica interpretativ5, pentru cd are pretenlia
naivl de a glsi (sau de a crea) un ,,adevir" al textului ; in plus, di iluzia
vintul prielnic. Apoi, asistim la renaqterea criticii istorice gi, mai mult, cdJ ajutl pe lector si acceadi la o mai buni comprehensiune a operei.

la emergenla unui curent botezat New Historicisn3. Este vorba despre o Acest radicalism critic - ce ne amintegte de Susan Sontag - este inso[it

migcare antiesenfialist5, care se indepirteazd atit de metodele totali- totuqi, intr-o manierd surprinzf,toare, de o adevlratf, pledoarie pentru
analiza istoricl a textelor- DacI interpretarea nu face altceva decit si
zante (favoritele istoriei marxiste a ideilor), cit 9i de cele atomizante, cu
accent pe legiturile textului gi ale contextului, care relanseazd critica reducf, libertatea individual[ a fiec5rui lector in actul comunicirii
ideologicd gi pune pe primul plan congtiinla de sine a criticului (,,po-
literare, istoriei literare i-ar rdmine agadar, dupi Gumbrecht, sd indepli-
zi1ia" 9i ,,presupoziliile" sale). in ciuda unei anumite indecizii in folo- neasci o misiune important5 : ea ar trebui si se dedice ,,reconstrucliei"
sirea conceptelor dar mai ales in aplicarea lor, este evident cd New atitudinilor mentale (agteptlri, dorin(e etc.) tematizate sau nu in textele
vechimii, pentru a contribui la o ,,istoriografie a alteritdtii" (fie articulatd
Historicism-ul ocup[ deja un loc important pe piata ideilor academice. intr-un discurs separat, fie integratl intr-o istorie globalS)t.

Oswald Ducrot, Tzvean Todorov, Dictionnaire encyclopddique des sciences Ajung acum la jumltatea negativd a rispunsului meu. Al5turi de ce

du langage, Seuil, Paris, 1972, p. 192. se schimbd in istoria literarS, existi ceea ce rlmine, nu neschimbat,
desigur, totugi putrin variabil in raport cu modele gi contingenfele. Mi
Toma Pavel, ,,Empire et paradigmes" , Le ddbat, nr. 58, ianuarie-februarie refer la partea factualS, materiali, ,,9tiin1ifici" a cercetirii, la seria de
activifiti tradilionale care continud, fErd prea mari modificlri, prac-
1990.
ticile lansoniene. Cdci, afard de operatiunile interpretative qi evaluative
,. Despre New Historicism vezi cartea lui Stephen Greenblatt, Renaissance
Self-Fashioning : From More to Shakespeare, University of Chicago Press, 1 . Hans Ulrich Gumbrecht, ,,(N) on (Literary) lnterpretation" , Poetics, nr . 415,

Chicago, 1980, qi prezentarea sa ,,R6sonance and Wonder", in Peter Collier octombrie 1989.
9i Helga Geyer-Ryan (coord.), Literary Theory Today, Cornell University
Press, Ithaca, 1990. Yezi gi Aram-Veeser (coord.), The New Historicism,

Routledge, New York-Londra, 1989, 9i Richard Lehan, ,,The theoretical

limits of the New Historicism", New Literary History, vol. 21, nr. 3,

prim6.vara 1990.