3OO STUDII CULTURALE CU NORTHROP FRYE iN CAUTENEN MODERNITATII 301
Un exemplu similar este furnizat de ,,teologia comunisti", in care de lara cireia ii apartin, la fel ca produsele standardizate ale marii
procesului istoric ii este atribuit rolul Sfintului Duh din credin(a creqtin[, industrii. Cligeele discursive cotidiene sunl toate la fel. Totul pare sd
simbolizeze o tendinli alarmant[ cdtre conformitatea spiritului, o proli-
cel al unei forfe atotputernice care coopereazl cu voinfa uman[, flri sI
ferare a rlspunsului pasiv.
depind[ de ea. Prezentind un punct de vedere ce aminteqte de A Brave New World,
Frye se mirS: cum putem $ti cd am ales direclia potrivitd gi cum
Frye ne avertizeazi,cd, dacl unele tendinfe, inerente civilizaliei noastre,
putem fi siguri ci ziua de miine va fi mai bun[ decit cea de azi ? Merit5
sd sacrifici prezentul viitorului (aga cum au cerut dintotdeauna liderii nu vor fi curmate, acestea ar putea conduce la o societate ..care, precum
comunigti) ? Oare nu dorinfa de ,,mai bine" a provocat (gi inc5 mai cea a unei inchisori, ar fi, in egalS mdsuri, total introvertitl gi complet
lipsiti de intimitate". Noile mijloace electronice de informare ar putea
provoacf,) cele mai groaznice aspecte ale contemporaneit5lii ? Masacrul penetra ultimele fortf,rele ale minfii gi sufletului, scurcircuitindu-i struc-
turile asociative gi inlocuindu-le cu cele prefabricate de citre media. O
populaliei civile ,,ajut5" la cigtigarea rizboiului gi aduce pacea ; crimele
rasiale ,,rezolvd" problema evreiasci sau problemele altor minorit[1i societate in intregime controlatd de sloganuri gi cligee ar deveni complet
persecutate; infometarea a milioane de oameni ,,men[ine" standardul introvertitd, pentru c[ oamenii n-ar mai avea ce sd-gi spun[: ,,se va mai
auzi doar ecoul, qi Echo era amanta lui Narcis".
de viag[ al fermierilor.
Deqi adevirat, acest punct de vedere nu mi se pare suficient de clar
Tehnologia nu reprezintd in sine un mod de a imbunitSli viala -
crede Frye. Ea poate schimba lumea frrI sd afecteze sufletele. De in subtilitatea mesajului s5u. in fostele Fri socialiste din Est, dictatorii
altfel, ea functrioneazl intr-un mecanism care penduleazdinlle avantaje au incercat sd manipuleze media pentru a controla sistemul de educagie
qi dezavantaje: orice imbundtd(ire apirut[ intr-un domeniu na$te un
qi pentru a ritualiza existen{a : au vrut ca toli sI gindeasci la fel. in ciuda
dezechilibru ce stimuleaz[ tensiuni, urmate de noi tulburdri. Dac5, de
efortului lor uriag, au e$uat complet. Noaptea, in spatele ugilor inchise,
pild5, pe pia15 apare un nou tip de automobil, superior celor existente, un intreg popor asculta Europa Liberd, BBC sau Vocea Americii ; multi
dobindim o libertate sporiti, dar cigtigul se dovedeqte a fi mai degrabl
teoretic decit real, pentru c[ politria reaclioneazi prompt, stabilind noi autori se obignuiserd si ocoleascd rigorile cenzurii folosind limbajul
esopic, in timp ce masele de cititori invf,{aseri sI citeascl printre
restriclii menite sd controleze traficul. Nici Stiinta, abandonatd sieqi, nu
se indreaptl automat spre excelenlS. Ea nu poate exista in afara socie- rinduri. To!i, tineri gi virstnici, iSi ddduseri seama ci dictatorul min[ea.
De aceea, in ultimii ani dinaintea lui 1989, problema reali nu era cea a
titii, iar societatea ii comandd direc(ia, pe fa15 sau in secret. Cind condiliondrii (prin reiterarea insidioasd a aceloragi sloganuri stupide),
ci a schizofreniei (populafia ducea o viatrd dubl[: la lucru toti ticeau
aceastl direcfionare este recunoscutd deschis, apare o competilie intre
sau min(eau, abia acasd puteau ,,vorbi").
mai multri factori relativ autonomi. Cind ea este secretd, ca in (drile Mitul progresului a primit o loviturl grea odatd cu pribuqirea pielei
totalitare, competitia este minim5. in ambele cazuri, societatea, deliberat de ac{iuni gi cu criza financiard din 1929. De atunci au avut loc multe
sau inconqtient, direc[ioneazd dezvoltarea. in aceastd perspectivd, Frye
respinge speculaliile lui Mcluhan, in al cdror determinism rigid desco- evenimente dramatice, ce au deschis ochii naivilor. Frye amintegte cI
perd forma suprasimplificati a retoricii. Astfel, faimoasa identificare a H.G. Wells pariase de mult pe capacitatea de autodezvoltare a $tiintei.
mediului cu mesajul trebuie interpretatl in func1ie de rdspunsul pasiv Ultima carte a lui Wells, Mind at the End of its Tether (1940), este
sau activ al receptorului. Caracterul de mediu ,,fierbinte" al radioului srebetuti de amXrdciunea gi furia unui idealism dezamigit. Dar el se
afld inci departe de cogmarul evocat de Orwell Ei de multi altri autori ai
sau cel de mediu .rece" al televiziunii nu sint intrinsece : ,,Toate formele unor distopii ce descriu cultura, tehnologia, Stiinta $i limba operind in
de comunicare, de la tranzistori la bombele atomice, sint la fel de forme demonice qi pervertite.
fierbinti atunci cind nu egti tu cel care apasd butonul". Calitatea mediului Prefuite de secolul al XV[I-lea, increderea in progres pare complet
depinde de felul in care acesta e folosit. epuizatl astZizi. Dupi colapsul catastrofal al comunismului, cine ar mai
Un alt dezavantaj al progresului este tendinfa opresivd spre standardi-
zare. Hidoasele periferii ale uriagelor metropole aratd identic, indiferent
302 STUDII CULTURALE CU NORTHROP FRYE iN CAUTNNEA MODERNITATII 303
crede cd o societate puri $i rationald, eliberati, printr-o revolulie in vreme ce Europa occidentali se dezvoltf, cltre unitate politicd gi
purificatoare, de acumularea de nedreptili qi absurditS[i poate rena$te economici - o dezvoltare care, desigur, nu este ugoard -, umanitatea
din nimic ? Nu e Swift mai realist cind susline cI sclavia este cel pulin urmdregte $ocati izbucnirea de violentr[ 9i cruzime din Iugoslavia. Este
la fel de naturalf, pentru fiinlele umane precum libertatea ? Azi inle- evident acum c5, in condiliile in care autoritatea centrald este destri-
legem cd progresul poate insemna inaintarea cdtre o [int5 ce se afl5, mat5, iar sdrdcia gi nesiguran[a sint mai puternice ca niciodati, vechile
poate, mai aproape de dezastru decit de perfecfiune. Daci pe vremuri frustrdri gi antagonisme nalionale au izbucnit cu o noui forfd teribild 9i
sentimentul alienlrii gi anxietatea erau privite ca ndscute din frica de
devastatoare.
Iad, in zilele noastre frica nu mai este legatd de lumea morlilor, ci de
Ideea cI na{iunea este o categorie datatl poate sI nu fie gregiti, dar
viitorul propriei noastre lumi. Disparitria credintrei in progres intensifici
problema rezidd in faptul c[ umanitatea se dezvoltl altfel decit in
anxietatea, generati de congtiinfa apocalipsei.
predic(iile experfilor gi, in orice caz, cd generalizdrile sint imprudente.
In incheiere, am sf, mai aduc inci un detaliu, nu numai pentru ci e
de o actualitate tragici, dar gi pentru ci ne sugereazd in mod paradoxal in situalia actual5, cind hazardul este uneori deghizat retrospectiv ca
un alt Frye, mai pufin sceptic. MI refer aici la ideea lui conform cf,reia
nafiunea este o categorie depdqiti: ,,Mi se pare... destul de clar c[ ne necesitate, istoria iqi plstreazd uneori ridicolul, reabilitind marginalul
gi, in general, amuzindu-se sf, ne respingd aqteptirile.
indreptdm spre o lume postna[ional5. Ceea ce este important in ultimul
Dar chiar dacd, in perspectiva anilor '60, Frye pf,rea sd ignore
secol, in aceastd [ari, nu este faptul ci timp de o sutd de ani noi am fost
o na(iune, ci faptul c[ am avut la dispozilie o sutd de ani in care sI potentialul negativ al nafionalismului in Europa gi, de asemenea, ca toti
facem tranzilia de la con$tiinta prenalionalS la cea postnalional[". ceilalli la vremea aceea, nu putea incl observa gravitatea dezastrului
ecologic planetar, concluziile lui sint lipsite de orice spirit triumfalist.
Este adevdrat ce in 1967 existau oameni care credeau cd, in lumea Ele pun accentul pe responsabilitatea morali. De vreme ce lumea in care
comunicatriilor interplanetare gi a interdependen(ei economice la scari trdim este abandonat[ siegi, cerul e gol, iar Dumnezeu absent, problema
mondiald, nafiunea este o realitate anacronicd. Totugi, in perioada cind valorilor devine central[. Pe cebazd. pot fi ele legitimate ? Cine autori-
zeazd autoritatea legii ? Cu ce s5-l inlocuim pe Dumnezeu fird sI dim
Frye igi scria cartea, na{ionalismul era in plin avint in Europa de Est. El
na$tere altor idoli ? Frye scrie : ,,Dacf, nu mai putem simti cI lumea a
fusese cultivat de birocralia conducf,toare pentru a crea o diversiune
meniti sd distrag[ atentia poporului de la greutltrile economice gi si fost cindva creatd pentru noi de un pdrinte divin, trebuie incd sd simlim,
'uoleze migcirile disidente. Ceaugescu s-a dovedit a fi un expert in aceste
mai acut ca niciodatd, cf, lumea pe care trebuie s-o crelm e cea in care
diversiuni, 9i exemplele abundl la mijlocul anilor '80 : Romdnia exporta
hrani, in timp ce populalia era infometati ; satele erau ,,sistematizate" : trlim gi cd ceea ce poate fi divin in destinul sau in natura noastri este
legat de crearea ei". Pierderea credinlei este, desigur, o problemi reli-
vechile centre urbane erau distruse ; femeile erau obligate sd se supund
gioasd, dar o problemi care are gi o dimensiune politicd. Frye o reite-
periodic unor controale ginecologice. in schimb, sub culorile aga-numi-
tei politici de independenp fatd de Moscova, dictatorul promova un reazd in intrebarea : Cui ii datorf,m loialitate in societate ? De fapt,
nalionalism agresiv, primitiv gi megaloman, cu conotalii maniheiste,
aceasta este o transpunere a intrebirii teribile puse de Dostoievski qi de
care i-a adus o anumitl popularitate in [ard gi i-a inqelat pe conducitorii
Nietzsche : Dacd Dumnezeu nu exist5, orice este permis ?
occidentali. Alli conducdtori estici au incercat sI [in5 pasul cu el:
Pentru a rlspunde acestor interogalii, Frye citeazf, un apolog al lui
bulgarul Jivkov a pus in practici deznatrionalizarea turcilor, iar germanul
William Blake. In poemul The Lamb, din ciclul Songs of Innocence, un
Honecker a inventat existenfa ,,unei naliuni germane socialiste", diferitd
copil pune prima intrebare a catehismului: ,,Cine te-a ftcut?". Rds-
de cea ,,trurghez5", existentl deja. in RomAnia zilelor noastre, sintem punsul este incurajator : Iisus Hristos a ficut mielul pentru cf, el insugi
?nc5 martorii efectelor dezastruoase ale politicii de omogenizare a
rnaseior prin for{i gi de creqtere a intoieranlei fatrd de minorit5li. este deopotrivl copil gi miel, unind lumea umani cu cea subumand prin
fiinla divini. Numai cd in poemul The Tyger, din ciclul Songs of
Experience , intrebarea ,,Pe tine te-a flcut tot acela care a ficut mielul ? "
este ldsati firi rdspuns. A dispSrut viziunea unei lumi create de o
3U STUDII CULTURALE 23
putere rationale qi benefici, in care trliesc doar mieii, sau in care sint Homo seriosus sau homo rhetoricus?
acceptati 9i leii gi tigrii, dar numai daci sint inofensivi. Lumea in care intre alternativ[ gi impas
trlim este aceea a tigrului, una trivial[, a instinctelor oarbe, a instrli-
ndrii gi a goanei dupd putere; nu este una a ra[iunii, a tolerantrei gi Negind cd trdsdturile estetice se afld in obiect gi postulind cd judecata
increderii. in ea, oamenii sint singurele fiinle creative, dar, ca in cazul
icebergului, partea bund plutegte peste adincimi de nepdtruns, populate de gust este pur subiectivd, Kant s-a vlzut expus alternativei relativis-
de fortre ale riului gi ale distrugerii. mului. El s-a protejat impotriva acestui adversar al raliunii triumfEtoare
suslinind universalitatea potentiale a judecdlii de gust : mai intii, dimen-
Cu toate acestea, in incercarea de a imagina sau de a crea o lume siunea esteticd e ,,dezinteresatA" , adicd nu e nici utilitar5, nici instrumen-
mai bund, aflatd dincolo de dificulti[ile gi mizeria cotidiani, pare si talistd; apoi, ea rlspunde unui ,,sim1 comun" uman: fiecare apreciazd
pentru sine insugi, dar, fiindc[ oamenii sint atit de asemdnitori, plrerile
supravietruiasci ceva din inocen{a copilului. Simlim obscur cI visul lor se intilnesc gi se completeaz5.
creatiei imposibile, cel care dI sens acfiunii umane, nu e in intregime Astezi, judeclli kantiene de felul acestora par dacd nu naive, atunci
pierdut. Idealul a dispdrut, dar ceva din el incd existd, ascuns sub milul mlcar nepotrivite. $i cum ar putea, de fapt, si convin[ ele unei lumi
atit de divizate, instabile 9i pline de conflicte de toate felurile (intre
realit[1ii. Fala nev5zuti a Americii din operele lui Thoreau ori Whitman, interese, credin(e, ideologii), o lume din ce in ce mai dezvoltatd tehno-
dar gi aceea care transpare din personalitatea lui Lincoln se afl5 sus, in logic gi din ce in ce mai nesiguri de viitorul qi adev5rurile sale ? Exist5
partea bunf, a icebergului. ,,Toate nafiunile au un asemenea ideal inmor- savanli care privesc cu nostalgie cdtre epoca Luminilor, dar sint qi altii
mintat sau necreat, ultima lume a mielului 9i a copilului." Numai poelii care nu o potjudeca decit cu dispreg gi ironie. Cu toate acestea, gi unii,
ne reveleazd acest invizibil. Doar ei gdsesc ce inc[ nu a fost gisit qi aud qi allii sint de acord c[ nu ne putem apropia de problemele grave ale
umanitSlii dacl recurgem la nebulosul concept de ,,naturi uman5", prea
ce noi nu putem auzi din cavza zgomonrlui lumii. in aceasti perspectivd, bogat in semnificalii ca si fie pertinent, prea deschis cf,tre nenumlrate
interpretf,ri opuse. Dar, in acelagi timp, dacl ,,arelativiza" se dovedegte
Frye conchide : ,,Canada cdreia ii datordm credinld este Canada pe care
nu am reugit s-o creim". $i mai departe: ,,Ag vrea si sugerez ideea ci a fi o strategie benefici in punctul de plecare, fiindci ne invald si fim
identitatea noastr5, ca gi identitatea reali a tuturor na[iunilor, este cea toleran[i sau critici cu ceilalli, cu plrerile gi comportamentele lor, nu
pe care am e$uat s-o realizdm. Ea e exprimati in culturi, dar nu e acelagi lucru il putem spune despre tendinla de a radicaliza ,,diferentrele
instalatd in existenfele noastre".
Ideea lui Frye poate fi aplicatd mai larg. De vreme ce democralia
este autoreferential5, iar exercitarea ei nu este garantatd de nicio trans-
cenden15, nu existi decit o cale legitimd : salvarea libertdtii, f[r[ a
cddea in anarhie, presupune dezvoltarea unei autonomii bazate pe
solidaritate consensual5. Dacd, dupi cum spunea Castoriadis, ,,sintem
cei ce au drept lege s5-gi dea propriile legi", singurul comportament
ra[ional ar fi acela de a lucra cu speran[l in sprijinul acelei identit[tri
democratice pe care o cunoa$tem din cirtri, dar pe care n-am reugit sX o
punem pind acum in practici.
Comunicare prezentatf, la colocviul dedicat lui Northrop Frye, (inut la
Universitatea Victoria, Toronto, 1a29-37 octombrie 1992. Publicatd sub
titlul ,,The Modem Century : an East European Reading", in The Legaq
of Northrop Frye, coord. Alvin A. Lee gi Robert D. Denham, University
of Toronto Press, 1994, pp. 241-249.
306 STUDII CULTURALE IIOMO SENOSUS SAU TTOMO RITETORICUS? 3W
culturale" pini unde ajung s5-gi piardd orice legdturi cu valorile trans- intrebarea la care incerc sd rXspund aici este tocmai aceasta: trebuie
intr-adevir sX alegern intre aceste doud tendinle ? Situatria pare realmente
gresive sau transcendentel.
blocatS, existi oare qi alte ieqiri ? Dacd vrem sX ne articulfun in mod
Tr[im azi un proces accelerat de globalizare economicd gi comunica- coerent gindirea, trebuie sd optlrn, in mod categoric Ai exclusiv, fie
pentru ,,universalism", fie pentru ,,relativism", altfel spus, ori pentru
{ional[, care tinde si generalizeze la scarf, planetard fluxul capitalurilor Kant, ori pentru Nietzsche ? ,A,g incerca sd schilez un rlspuns aducind
qi al noilor tehnologii electronice, interdependenta ckcuitelor comerciale qi in discugie un articol provocator al hri Stanley Fish, care are meritul cd
ne duce foarte repede, intr-un stii viu gi percutant, exact in rniezul
a pielelor bursiere, vestimentafia (eangii, moda pr€t d porter) , comporta- dezbaterii, deqi, aga cum vom vedea, pdcituiegte prin generalizare gi o
mentul alimentar (hamburgerii, Coca-Cola etc.), entertainment-ul (cuprin- drarnatizare excesivl a terrnenilor dilemei.
zind atit media - televiziunea, casetele audio gi video, CD ROM -, cit Articolul in chestiune, ap5rut intr-un volum editat de Frank kntricchia
qi subcultura transmisi prin intermediul lor - filmele cu violentl 9i sex, gi Thomas Mcl-aughlinr, are la bazd o distincgie a lui Richard Lannham
intre ceea ce el nurnegte homo seriosus gi homo rhetoricus. E vorba de
muzica pop $i rock, literatura de consum etc.). Nu este vorba de un doul tipuri simbolice, aflate intr-un conflict care s-ar intinde de-a
fenomen nou, in ultimii ani asistdm insd la explozia lui. Provocat de lungul intregii istorii intelectuale a Europei. Homo seriosas posedX un
ego stabil gi congtient de sine; are o identitate ireductibili gi trliegte
conjugarea aleatorie a mai multor factori de naturi diferite (prdbuqirea aldturi de alli indivizi care-i seamini, intr-o societate qi intr-un mediu
cu o existen(d obiectivi, independentl de el insugi. Homo rhetoricus
comunismului, rlspindirea fbr[ precedent a computerelor, formarea este, dupi Fish, un actor : el igi construiegte lumea gi se construiegte pe
sine in funcgie de sifualia sociald cu care se confrunt5. Identitatea sa
unor gigantice concerne multinalionale de tip McDonald's, Microsoft, depinde de un fel de reconfigurare cotidiani a propriului histrionism.
General Motors etc.), fenomenul in cauzd. are consecin(e asupra cdrora
ne exprimf,m plreri incl ambigue, pentru cd sintem cu totii o parte a El pare astfel antrenat nu sd descopere realitatea, ci sd o manipuleze -
lui, mai degrabi actori decit observatori, agadar conduqi mai mult de
interese gi pasiuni decit de rafiune criticS. Pe de o parte, globalizarea iar aceastd realitate nu e de fapt decit ceea ce acceptim a fi realitatea.
pare a provoca uniformizarea intregii lumi, trecind peste frontiere qi
transformind pentru totdeauna tradiliile gi obiceiurile locale. Pe de altl Devine astfel clar cd Platon Ei Aristotel sint mogtenitorii ,,seriosului",
parte, ea determinl reac{ii cu atit mai violente cu cit pericolul unei iar sofigtii, cei ai ,,retoricului".
disparilii totale a diferenfelor culturale se face simtrit din ce in ce mai
Cui ii apar(ine insl perspectiva corectd ? Frivind panorama mereu
mult, iar sentimentul pierderii ireversibile a identitefli na{ionale devine
schimbStoare a Istoriei, homo seriosas constatl varietatea unui numir
din ce in ce mai prezent. restrins de teme pe care se sileEte s[ le denumeascd gi sI le studieze cu
Pe lingi multe alte controverse, pe care nu le pot examina aici, glo- ajutorul unui instrumentar de metode apropriate. La rindul siu, con-
fruntat cu persistenfa aceloragi intrebdri gi rlspunsuri esenfialiste, ftono
balizarea reinvie o veche disputl filozofic5, aceea dintre ,,universaligti"
gi ,,relativigtl". Partizanli fiecdreia dintre cele doul tabere incearcd si rhetoricws vede ,,seriozitatea" ca pe o simpld ficfune : ea nu e decit un
exploateze situalia de fapt in folosul propriei argumentdri. Astfel, pentru stil, mai mult sau mai pulin efemer, dar nimic altceva, in niciun caz
lipsa lui. Privit din perspectiva ,,seriosului", orice limbaj retoric e
primii, relativismul constituie o pozilie intenabilS, fiindci suspendi
orice judecatl transculturali, favorizeazd subiectivitatea aroganti gi 1. Stanley Fish, ,,Rhetoric", in Frank Lentricchia qi Thomas Mclaughlin
sterili, descurajeazi cercetarea gtiinlificl. DimpotrivS, ceilalli v5d in (coord.), Critical Terms for Literary Study,llniversity of Chicago press,
universalismul zilelor noastre o noud tentativd de colonizare, de export Chicago, 1990.
al valorilor civilizaliei euro-americane gi al modelului politic liberal, cu
alte cuvinte un demers care se indepirteazd adesea de experientrele
istorice concrete, sacralizind un soi de rafionalism dogmatic.
l. Vezi in volumul de fali comunicarea ,,Provocarea relativistd gi inlelegerea
Celuilalt" (supra, pp. 243-254).
308 STUDII CULTURALE HOMO SERIOSUS SAU HOMO RHETORICUS'I 309
suspect; inversind punctul de vedere, pentru ,,retorician" un limbaj in fine, destul de previzibil, Fish il citeazd.gi pe Derrida, mai ales
transparent este fals, pentru cI nu poate recunoa$te opacitatea lumii.
cind vorbegte de deconstrucfia Sensului ca entitate stabil[ gi determinati.
ln opinia lui S. Fish, intreaga istorie a gindirii occidentale ar putea
Filozoful francez incerca sd argumenteze la inceputul carierei sale pe
fi descrisl in acegti termeni polemici, care se afl[ pe rind in centrul piatra intelectual[ american[ (in celebra conferinfd din 1966 de la Johns
Hopkins University, Structurd, semn Si joc tn discursul Stiin1elor umane)
dezbaterilor. in contemporaneitate, de pildd, retorica pare a ocupa locul cd starea originari a comunic[rii este aceea de egec, de infelicity. Cauza
egecului e clarS: comunicarea rltlcegte intotdeauna spre un sens non-
central : in toate disciplinele sintem martorii unui veritabil interpretative
pertinent, pentru cd ceea ce textele aserteazd e intotdeauna condifionat
turn; ne dim seama cd datele cu care am operat pini acum in orice
de interesele interpretului, de idei gi circumstantre irepetabile. Universul
cimp de activitate (faptele de care ne servim, procedurile pe care le semantic este terenul unui ,,joc liber", in care semnificaliile plutesc, igi
folosim, valorile pe care le exprimdm) sint in intregime ni$te constructe schimbi neincetat 6rientarea gi culorile, iar nenumira{i actori inter-
sociale gi politice, modelate de om, gi nu oferite de Dumnezeu sau de preteazd la infinit enunfuri ale altor actori, in contexte tot timpul innoite.
,,Lumea e un teatru", cum zicea Shakespeare, qi nu putem sclpa de
Naturi. in sprijinul tezei sale, S. Fish ne oferi mai multe exemple. retoricd nici dacd ne refugiem intr-o zonl bine ap5rati, in care comuni-
Primul este Thomas Kuhn, cu foarte influenta sa teorie despre revolu(iile carea se intemeiaz[ pe structuri simple, trinind de simful comun. Dar, in
gtiintrifice. Aga cum se gtie, conceptul ei central este acela de ,,para- definitiv, sim(ul comun nu e gi el o construc[ie retoricl partiali, parti
zani, interesatd?
digmi" : un set de supozilii qi puncte de vedere care nu rezulti din
Concluzia lui Fish e categoric[: intre homo seriosus gi homo rhe-
observ-area faptelor, dar care conduce cercetarea gi, mai mult, condi- toricus nu existi cale de impdcare. Partizanii celor dou5 orientiri se
infruntd intr-o luptl fbrd sfirgit, niciodatd intreruptd de tratative. Par sI
{ioneaz[ faptele ce pot fi observate. Un conflict apirut intre cercetltori cigtige cind unii, cind ceilaltri. Fiecare victorie a unei tabere inseamnd
nu este rezolvat prin reverificdri (ori falsificdri ale enunfurilor), ci prin
persuasiune, ceea ce inseamnd cI nu existd un criteriu pertinent care si retragerea temporarl a celeilalte. ,,Ceea ce a ajuns pind la noi e doar o
separe ferm adevdrul de eroare: totul depinde de modul in care unii poveste frcuti din zgomot 9i furie, un drum impotmolit in nehotiriri gi
reugesc sI-i convingd pe ceilalli, adicd de evaluarea pozitivi a unei in neputintra de a avea ultimul cuvint."I
comunitlli de experli. Desigur, teoria pe care tocmai am rezumat-o e susceptibilS de
Un alt exemplu, la fel de ,,clasic", este teoria actelor de vorbire nenumlrate comentarii. O intrebare oportunl ar fi, de exemplu, aceea
(speech acfs), formulati de J.L. Austin in celebra sa How to Do Things asupra echivalen{ei intre perechea seriosus - rhetoricus gi alte douX
with Words (1962). Austin sus{ine c[ performativele (enunturi de tipul perechi de termeni, una mai cunoscutl gi mai pertinentd, esenlialist -
nonesenyialisr, gi, intr-o ordine paradigmatici apropiat5, universal -
Deschide fereastra ! , i1i promit cdJi voi restitui banit sau Declar Sedin1a
particular. Pentru a nu rlmine doar la nivelul unei disculii formale,
deschisd) depind de contextul in care ele sint formulate. Criteriul trebuie sd admit cI perechea propusi de Fish reia intr-o forml alegoricl
veritetii este prin unnare inlocuit cu acela al adecvirii, performativele opozilia ce se aflf, in centrul disputelor intelectuale gi filozofice contem-
fiind contingente contextului gi neputind fi constrinse. Dar Fish pretinde porane : infruntarea dintre un tip de gindire obiectivistd, funclionalistd
in plus cI existi o tendinli irepresibilS de a transforma constatativele gi universalisti gi o atitudine sceptic5, relativisti, contextualisti, nihi-
(Cerul e albastru, Apa fierbe la 100"Q intr-o subclasd a performa- listd. Trebuie si alegem una din doud, cum ar vrea S. Fish ? Trebuie sI
tivelor, pentru c[ gi ele depind de anumite condigii de producere gi
ne decidem odatd pentru totdeauna, cum sugerezvd Derrida in conferinla
receptare (de exemplu, cerul e albastru numai dacd il privim de pe
Pimint, nu gi din spatiul cosmic). Or, conchide Fish, aceasta inseamni
cf, ,,nucleul formal al limbajului dispare in totalitate, fiind iniocuit de o
multitudine de enunfuri vulnerabile la infinitul de circumstan[e schim-
bitoare" l.
1. S. Fish, op. cit.,p.2l3 l. Ibidem, p.221.
310 STUDII C{.JLIURALE HOMO SENOSUS SAU HOMO RHETONCUS? 311
din 1966, pentru ciutarea nostalgicd a unei vechi armonii om-lume sau, la norml gi aproximdrile, md strXduiesc sI transmit mesajul in mod clar
dimpotrivS, pentru nietzscheana demistificare a iluziei qi a mitului,
gi noninterpretabil. Daci, dimpotrivi, vreau sI scriu un poem, imi dau
pentru punerea sub sernnul intrebdrii a autonomiei ontologice a Tex-
silinla sd folosesc intr-un mod nou cuvintele rlscunoscute, imi pun la
tului ? DupS Fish qi Derrida, intre aceste dou5 op{iuni nu existd cale de
incercare imaginalia, adopt o scriiturd supl5, figurat[, singular5, intr-un
mijloc, in ciuda faptului cd, empiric vorbind, ,,tr5im simultan in amin-
doud 9i ne str5duin-1, chiar dac5 prin obscure incerchri, sd le impdclm fel de abandon (totuqi) supravegheat. in ambele cazuri, stereotipurile
gi ,,jocul liber", cunoscutul qi necunoscuful, iteragia gi invenlia se com-
cit de bine putem". bini neincetat. ,,Totul sau nimic" e o ipotezd neacceptabil5 in cimpul
Extremismul acestor pozigii mi se pare nerealist. Ca M.H. Abrams,
concretului.
John Searle 9i rnulli altii, sint de pirere cd Derrida 9i Fish dtarnatizeazd
excesiv situalia de comunicare. De ce sd presupui cd limbajui n-are Antiteza intre seriosus gi rhetoricus, pe care Fish o impinge la
drept singurl finalitate decit un fel de puritate ideald ? In mod obignuit, extrem, aparfine aceluiagi registru speculativ. Pentru a ne da seama de
locutorii nu ac[ioneazi dupd principiul ,,cap sau pajur[", nu sint nici acrobalia logicd pe care o presupune judecata in termeni de excludere
ingeri, nici demoni. Ei nu ajung niciodati s5-gi exprime gindurile intr-o
(sau-sau), am putea examina mai indeaproape conceptul de ,,retoricf,",
formd absolut riguroasi (sens univoc ai stabil, context determinat etc-),
aga cum il inlelege Fish. in viziunea pragmati;tilor (Fish, Rorty gi
ceea ce nu inseamnd insd cd le lasd la voia intimplirii, intr-un fel de
abandon al preocupdrii de a ajunge dincolo de limbaj, la referin(a ceilalli), ,,retorica" inseamni cI tot ceea ce ne inconjoarl gi semnific[
concretd. Viziunea lui Fish (ca gi cea a lui Derrida) e clar speculativ5. in jurul nostru e circumstantial, frr[ fundament, un simplu ,,mod de a
Nu putem alege intre o definitrie transparentd a limbajului, depinzind cu spune", acceptabil doar in interiorul unui orizont comunitar.
Totuqi, faptul cI nu avem acces la ,,lucrul in sine" nu inseamni cI
totul de lucrurile denumite (o definilie kratylicS, agadar), gi o alta
narcisist[ (oc in deplind libertate, totald capitulare in fata virtualit[tii gindirea gi limbajul nostru nu pot descrie gi ceva ce ne este exterior,
semnului) dintr-o cauzX foarte simpld: aceste doui opliuni sint pur chiar dacX, a$a cum afirm[ Putnam, acest ceva nu poate fi descris decit
teoretice. in practicd, ne gdsim mereu intr-o pozitie intermediari: descriindu-I, adici utilizind limbajul gi gindirea. Independent de inte-
plasali intre mai mult sau rnai putrin ,,exact", intre mai mult sau mai rese, opinii, versiuni apar(inind unuia sau altuia dintre indivizi, existl o
pulin,,expresiv". ComunicSm mereu prin intermediul,,aproximlrilor", realitate efectivd,,,lumea-aga-cum-este-ea". Putem purta cite dispute
gi asta atit in conversafiile de fiecare zi, cit 9i in textele filozofice. ln
consecintrd, ,,totul sau nirnic" nu e cu putint5. La intrebarea lui Gerald voim asupra formei celei mai adecvate de reprezentare a ei : ea va
Graff, Derrida a rlspuns ci expresia aceasta e inclusd in orice pereche
continua si existe in mod obiectiv gi sd dureze independent.
de idealitili : ,,Oricine vrea sI vorbeascl riguros despre o structurX
Rorty e de pirere cd nu trebuie sf, vorbim despre descriere ,,in sine",
inten[ional[ trebuie sX ia in considerare... telosul de plenitudine care o
fiindc[ orice descriere se face dintr-un anume unghi, e o descriere
constituie"r. Dacf, in circumstan(e obignuite ,,fiecare crede cd Stie cd
regula lui tot sau nimic nu se poate aplica, un concept nu poate fi insl ,,pentru noi". Totuqi, revenind la Putnam, diferenla in sine-pentru sine
determinat decit prin totul sau nimic"z. Fte. nu are vreo semnifica(ie anume, pentru cI ,,e la fel de neclar sd spunem
Nurnai cd in ,,jocurile de limbaj" ale cotidianitdlii folosim cuvintele cd ne putem compara limbajul gi gindirea cu realitatea precum este sd
a$a cum sint ele fasonate de uzaj, in func{ie de obiectivul urmdrit. Dacd
sus(inem contrariul. Dar qi mai neclar e sd declarf,m cI o asemenea
vreau s[ transmit o informalie, incerc si evit ambiguititrile, abaterile de
compara{ie e mai degrabi imposibili decit posibilS"r. Rorty sus[ine de
asemenea cI ,,a spune despre unele cuvinte ci sint adevlrate sau se afl5
in acord cu faptele e doar un compliment pe care il adresim constructelor
noastre intelectuale, care au func1ia de a ne ajuta sd punem ordine in ce
1. Jacques Derrida, Limited ftc., Galil6e, Paris, 1990, p. 2r9. 1. Hilary Putnam, Words and Life, Harvard University Press, Cambridge,
2. Ibidem, p.21L Massachusetts , 1994, p. 297.
312 STUDII CULTURALE HOMO SEPJOSUS SAU HOMO RHETONCUS? 313
ne inconjoard". Dar, dacl atribuim cuvinfului ,,adevirat" ,,func1ia de de strategiile retorice ale oamenilor de gtiinli"t. Dar cind ,,strategiile
predicat metalingvistic, care ne permite si evaluf,m succesul operatiunii
retorice" se dovedesc necesare in formularea unei teorii, atunci aceasta
de adecvare dintre cuvint qi fapt"r, 9i daci inlelegem ,,faptul" nu ca pe iqi pierde cel pulin in parte legitimitatea.
o entitate extralingvisticd, ci ca pe o condilie care satisface pretentiile
Ideea lui Fish privind constatativele care devin o subclasi a perfor-
de adevir exprimate in enun{, atunci teoria corespondenlei se dovedegte mativelor nu e decit o generalizare pripit[. Pe ling[ enunlurile care se
referi la fapte sociale gi institulionale, prezentind intr-adevdr o anume
plauzibild. Ea confirmi evidenfa de la nivelul intuitriei: comporta- dozd de autoreferenfialitate, existi gi enunfuri care trimit la faptele
brute, fizice, independente de sentimentele gi ideile noastre, obiective
mentele gi cuvintele noastre sint constrinse de o realitate independentd,
in sens ontologic gi epistemologic. De exemplu: ,,Pompeiul a fost
care ne impune sd acfion5m in consecinfd. Cind sint la volanul auto-
distrus de un cutremur", ,,Oamenii sint muritori", ,,Mareele sint provo-
mobilului gi mi opresc la culoarea rogie a semaforului, cind se stinge pe cate de luni" etc. Civilizatria igi ldrgegte conrinuu domeniul institutrional,
nea$teptate lumina sau cind mX lovesc de perete nu imi adresez niciun adicd lumea construiti de om gi depinzind de el. Dar, in ultimd instanp,
compliment - experien[a mi face s5-mi valorizez reprezentdtile ca fiind nu trebuie sd uitdm cd la origine se glsesc totdeauna obiecte fizice: o
,,adevdrate". Simplu, incisiv 9i, ca de obicei, f6r[ aparat teoretic, bucatd de hirtie, de pildd, imprimati intr-un anume fel, cireia i se
Wttgenstein afirmd despre aceeaqi situagie : ,,Corespondenlele, armonia
dintre gindire gi realitate se afli in faptul c[, dac[ eu sustin - fals - atribuie o .funcfie" conven{ional acceptatd $i garantad din punct de
despre ceva cI e ro$u, acel ceva nu e in niciun caz ro;u. $i daci vreau vedere social, devine bancnotd. Distanga dintre constatative gi perfor-
s[-i explic cuiva cuvintul "rogu" din fraza.<nu este roqu", ii arlt pentru
mative poate sd varieze, dar rlmine fundamentald, inscrisd in insigi
aceasta tot ceva ro5u"2. fiinta limbii.
Sper cd aceasti argumenta[ie (care simplifici poate prea mult, fiind
Cit privegte teoriile lui Derrida despre ,jocul liber" gi imposibilitatea
fdcutd ,,in scurtdturi") reu$e;te sd sugereze ci versiunea lui Fish despre de ,,fixare" a sensului, vreau doar sI citez citeva fragmente semnificative
,,tot sau nimic" este la fel de implauzibil[ ca 9i cea a lui Derrida. din interviul acordat lui Gerald Graff, in care filozoful francez incerca
sd tempereze o direclie radicalS de interpretare a sistemului s5u de
Departe de a se exclude, homo seriosus gi homo rhetoricus se combind gindire, interpretare frecventl mai ales in Statele Unite: ,,Nu am pus
in proporlii variabile. Lucrurile devin qi mai clare dacd examindm critic niciodati sub semnul intrebirii, la modul radical, concepte precum
exemplele folosite de Fish insugi. Si revenim sumar la ele. Cine ar adevdrul, referinla gi stabilitatea contextelor interpretative - dac[ a
indrdzni si conteste ci teoria schimbdrii de ,,paradigm5" a lui Kuhn
con[ine o parte semnificativi de adevdr ? Observaliile confirmi cl pune sub semnul intrebirii la modul radical inseamnl sI negi cd existd
oamenii de gtiin1[ se grupeazl cel mai adesea in jurul unei paradigme qi cd trebuie s[ existe adevir, referinli gi contexte interpretative. Eu am
frcut altceva: am pus intrebdri pe care le-am sperat necesare cu privire
dominante; totu$i, o astfel de paradigmd ,,atinge rareori o hegemonie la posibilitatea acestor lucruri, valori, nonne, acestei stabilitdti, in esenfi
suficientl pentru a elimina orice dezbatere"3. Pe de alti parte, cum scrie
totdeauna provizorie qi finiti"2. in acelagi interviu, Derrida respinge
Isabelle Stengers, ,,descrierea istoricd a lui Kuhn nu e destul de istoricf,- acuzalia potrivit cireia ar fi incurajat sau chiar ar fi promovat indeter-
Altfel spus, nu ne invaf[ qi sd ridem, ci doar si celebrim. Ea accen- minarea. Ceea ce a intenfionat, spune el, a fost sd focalizeze inten(ia
asupra indecidabilit5tii, adice ,,asupra oscilSrii dererminate intre posibi-
tueazd imaginea unei gtiinle care se dezvoltd dupl modelul unui fenomen htnti (de exemplu, intre posibilitd[ile care [in de meanings, dar gi de
natural - evolulii .nonnale,, scindate de crize -, 9i ne putem intreba 1. Isabelle Stengers, L'invention des sciences modernes , La Ddcouverte, paris,
1993, pp. 64-65.
dacd aceastd imagine nu este cumva produsd, sau cel pulin stabilizati,
2. Jacques Derrida, op. cit., p. 278.
1. John R. Searle, Ddconstruction, Fiitions de I'Eclat, Combas, f992, p.219.
2. ApudJacqles Bouveresse, Laforce de larDgle, Minuit, Paris, 1987, p. 59'
Larry Laudan, La dynamique de la science, Editions Pierre Mardaga,
LiEge-Bruxelles, 1987, p. I44.
#
g
314 STUDII CULIURALE TTOMO SERIOSUS SAU HOMO RI]ETOMCUS? 315
acte), ele insele foarte determinate in situalii strict definite (de exemplu eforturile rimin aproximative gi arnendabile. Relativismul insugi tretruie
relativizat, fiindcl altfel s-ar transforma in absolutism, intrind intr-un
discursive, cele privind sintaxa sau retorica, dar gi in situagii politice conflict rnajor cu sine insugi. Ast5zi, problema nu rnai este se demon-
strlm cd s-au ndruit fundarnentele, ci sd ne impdcdm din ce in ce mai
sau etice)". $i aceasta pentru ci, sus[ine Derrida, ,,indecizia sau the bine cu lumea aceasta plurali, flrd certitudini 9i {Erb garantii ontologice.
double bind nu ar apdrea dacf, nu ar exista doi poli (semantici, etici, Spre deosebire de S. Fish, consider c5, hamo seriosus gi horno
rhetoricus nu se exclud; intre ei existd raporfuri dialectice care cind ii
politici) determinali, citeodatl cu totul necesari, dar intotdeauna singu- apropie, cind ii despart, intr-o dinamicd fluid5 9i deseori contradictorie.
Acelaqi individ poate fi ,,serios" in comunicarea de fiecare zi cu ceilalli
lari, de neinlocuit. Astfel incit, din punct de vedere semantic, dar 9i etic (prin aserliuni care trebuie s[ descrie adecvat lumea) 9i ,,retoric" cind
scrie un poem. Se poate imagina un homo seriosus care sd nu fie nici
qi politic, deconstruclia nu ar trebui sI incurajeze nici relativismul, nici ,,monist" (inchinindu-se unui singur adevir), nici ,,esenfialist" (alter-
nativl din ce in ce mai pulin plauzibilS asrlzi) gi care sd accepre rorugi
vreo indeterminare"l.
anumite forrne de universalism : de exemplu, structura neurocerebrali
Dacd acceptdm ins[ cd ipoteza ,,totul sau nimic" nu se potrivegte cu
umanl actuali, culme a unui lung proces evolutiv, care ne permite sI
realitatea de toate zilele gi cI exemplele lui Fish nu sint deloc con-
vingltoare, atunci cum sI rezolvim dilema enuntati in pragul acestei interiorizdm starea de spirit a interlocutorilor nogtri gi si ne activf,m
comunic[ri : homo seriosus sau homo rhetoricus ? ,,Universalism" sau
,,contingen[5" ? Se inlelege cd nu am lipsa de pudoare sd propun disponibilitdlile inndscute pentru a invlla orice limb5 str5in5. Alre exem-
,,Rispunsul". M[ limitez la doud comentarii liminare. Mai intii: absenfa
unei garanlii ontologice a Sensului trebuie asumati cu mare calm. ple : logica forrnali care sti la baza limbajului informatic, teoremele
Ciutim in zadar utopica stare de inocenfd pierduti, acordul perfect
intre cuvinte qi lucruri. ,,Nu avem puterea, in sensul tradilional al matematice, tehnologia in general, preceptele morale cu caracter general
cuvintului, de a fonda limbajul gi cunoaqterea pe aqa-numitele sense regdsite aproximativ in aceeaqi formi in marile religii etc.
data, frindcdacestea sint deja impregnate de practicile noastre sociale 9i . Pe de altl parte, diferenlele culturale care ne separf, in familii lingvis-
lingvistice"2. Totugi, degi rimagi ,,orfani" de transcendenfd, reugim sl tice gi intr-o infinitate de grupuri gi grupuscule (in func1ie de etnie,
emitem gi s[ primim informalii, si citim, si inv[(Im, sd ridem, sI ne confesiune, bogltie, nivel de educalie) nu trebuie sd conducd la o radi-
calizare a relativismului (adicd la ideea cd o valoare are tot atita legit!
rugdm etc. - desigur, intr-un mod imperfect: pinditi tot timpul de
mitate ca oricare alta, cu condilia sd fie autenticd - de unde consecinfa
primejdia rit5cirii, neajungind niciodat[ la capit, dar cu toate astea cI ,,e interzis si interzici" gi cI anything goes). Nimic nu e evident sau
ugor in lurnea de azi. Pentru a supraviefui, fizic gi intelectual, trebuie si
suficient ca se riim, sd comunicdm, sd creim, sI facem $tiintd etc.
te foloseqti de ra[iune, o alti dimensiune ,,serioas5" care depdgegte con-
Lipsa ,,fundamentelor" nu ne impiedicd si ne folosim de limbaj ca de tingenla (dar veghind ca ea sd-gi pdstreze caracterul de activitate criticd
o ,,form5 de via15". ,,Fundamentele" nu sint indispensabile in procesul
dezvoldrii cunoagterii. Tot aga cum teoriile lui Godel asupra indecida- qi autocriticd, firi si devind o ,,entitate in sine", o ideologie care ,,s5-gi
bilititii ansamblurilor formalizate complexe nu au oprit dezvoltarea extindl la infinit universalitatea potentiald"r). Trebuie sI ne aplecim, de
$tiintelor matematice, nici starea de incertitudine generalizatl in lumea asemenea, asupra ,,particularului", a ,,contingentului", admilind a priori
stiintificl de azi nu a blocat cercetarea, ci, din contri, i-a servit drept pluralismul nelimitat al optriunilor qi opiniilor, dar gi posibilitatea stabi-
combustibil. La fel, in pofida teoriei Sapir-Whorf (care stabileqte lirii dialogului, a conversa{iei, a comunicirii ftrd constringere, adicd a
legitura intre modul in care ne reprezentdm lumea 9i limba pe care o modalit5tilor esentiale de in[elegere qi coabitare sociall.
folosim), nimeni nu a tras din ea concluzia cd nu mai trebuie si traducem
dintr-un idiom in altul. Continu[m si traducem, chinuindu-ne sI glsim 1. Edgar Morin, La Mdthode, vol. 4, Seuil, Paris, 1991, p. 144
echivalenfe din ce in ce rnai corespunzdtoare, deqi gtim a priori ce toate
l. Ibidem, p.274.
2. J.R. Searle, op. cit.,p.24.
i.
316 STUDII CULTURALE Cuprins
Vizute de la indl[ime, culturile par a se deosebi nu atit prin semnifi- Prefald . .. . .. .5
calii gi valori ireductibile, cit prin pozilioniri 9i situalii pe care le ocupl
in sistem. Aqa se explici, probabil, de ce comparatistul reu$e$te si rela- I. Lumini gi ,,luminisme" 35
lioneze opere literare care apar[in unor societdfi fird prea multe legdturi 37
intre ele : el glsegte in fiecare operd invariante de ordin tematic, formal f. intre ,,Lumini" si ,,luminisme" sau despre difuzarea ........
sau procedural. Dacd fictiunile sint in numir infinit, exerciliul fictiunii
orizontaldgiverticaldaluminilor
gi marile axe ale simbolicii reprezintl trislturi comune intregii umani-
2. Lecturi actuale ale Luminilor. intre unitate $i diversitate ..47
tdti. in pragul unui nou mileniu gi in mijlocul unui proces de globalizare
rapid gi atotputernic, marea mizd a civilizaliei tezidd tocmai in capa- sau cearta aproapelui cu departele
citatea noastr[ de a negocia contrariile, de a concilia ,,seriosul" cu
.retoricul', flrd a cf,dea in capcana unui universalism arogant 9i unifor- 3. Voltaire qi Rousseau in RomAnia 58
mizator sau a unui relativism izolalionist 9i anarhizant. Cum afirm5
II Romantism 67
olivier Mongin (intr-o carte care mi-a parvenit chiar in momentul
redactlrii finale a acestei comuniclri), ,,experienla democratic[ nu 4. Romantismul romAnesc Ai romantismul francez: paralelisme 69
80
constd in a opune universalul singularului - sau invers -, ci sd treie$ti gi interferenle (1830-1860) 88
in tensiunea istoriei, adic[ sf, te aventurezi exact in zona dintre universal 5. ,,Sdrbdtoarea revolulionard" in RomAnia la 1848 99
gi singular, fbrd sd renunli la vreunul dintre ele"l. 6. Natura ca ,,mod de intrebuinlare". Cazul romanticilor romAni
7. Din nou despre romantismul romAnesc
Comunicare prezrrfiald la colocviul ,,Globalizierung - eine Herausfor-
derung fiir die Literatur" (Universitatea din Saarbriicken, Germania, (post-scriptum dup[ 20 de ani)
17-20 iunie 1998) Si publicatd in Literatur im Zeitalter der Globa- ru. Statutul literaturii 119
Iisierung, coord. Manfred Schmeling, Monika Schmiu-Emans, Kerst
Walstra, Konighausen & Neuman, Wiirzburg' 2000' pp. lL5-124' 8. Criterii de identihcare a operei literare gi iniliativele .....121
interpretdrii
1. Otivier Mongin, Face au scepticisme. Les mutations du paysage intellectuel,
9. Iluzia teoriei gi constringerile practicii. Despre conceptul
Hachene, Paris, 1998, P. 24.
de ,,sistem" 132
rv. Canonul ..,.L45
10. Genezacanonului gi mecanismele selecliei . . . . . . . .147
11. Deplasdri canonice in romanul romAnesc al secolului XX.
Comentarii pe marginea unei anchete revelatoare
. . . . 161
V. Istorie literari " " "173
12.Despreistorialiteratu.rr""r."...... " "175
13. Genuriie tradilionale ale istoriei literare, in cdutarea ""'184 COLLEGIUM. LITERE
unor noi identitdli. Statutul actual al istoriei literaturii ' ' ' '197
au ap5.rut:
gialantologiei....
14. Sd ne schimb[m meseria sau umoarea? Paul Cornea - Introducere tn teoia lecturii
Melina Piatkowski - locurile cu satyri tn antichitatea greco-romani
VI. Teoria lecturii " " "205 Adrian Marino - Comparatism Si teoria literaturti
Ferdinand de Saussure - Curs de lingvisticd generald
15. intre lectorul virtual 5i lectorul empiric. Preliminarii ' ' '207 Dan Horia Mazilu - Noi despre ceilalyi. FaIs tratat de imagologie
' ' ' ' ' '214 Nicolae Manolescu - Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului
ale unei teorii a lecturii Jean-Jacques Rousseau - Eseu despre oiginea limbilor unde se vorbeSte
16. De la ficliunea lectorului la realitatea lecturii " "229
.17. ,,Inten{ie" 9i ,,inten1ionalism" despre melodie Si despre imitalia muzicald
Vll.Comparatism.. ""'243 Daniel Dimitriu - Grddinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski
Dumitru Irimia - Introducere tn stilisticd
18. ProvocarearelativistdgiinlelegereaCeluilalt ' ' ' ' ' ' '245 Ioan PAnzaru - Practici ale interpretdrii de text
Gheorghe Drigan - Poeticd eminesciand. Temeiuri folclorice
19. Literatura comparati in cea de-a doua jumdtate ' ' '257
Dan MInucI - Pelerinaj spre fiin1d. Eseu asupra imnginarului poetic eminescian
a secolului XX. Puncte de reper Liviu Papadima - Literaturd Si comunicare. Relalia autor - cititor tn proza
VIII. Studii culturale 273 patoptistd Si postpa|optistd
20. Paradoxul mitului. Refleclii despre opera " " "275 Daniel-Henri Pageaux - Literatura generald comparatd
Erich Auerbach - Mimesis. Reprezentarea realitdyii tn literatura occidentald
lui Gilbert Durand Monica Spiridon - Melancolia descendenyei. O perspectivd fenomenologicd
21. Paradisul Fl[minzilor - motivul Pays de Coccagne ' ' '287
asupra memoriei generice a literatuii
22.CuNorthropFryeincdutareamodernitilii ' ' ' ' ' ' ' '296
Roger T. Bell - Teoria Si practica taducerii
23. Homo seriosus sau homo rhetoricus? intre alternativd 305
sl lmpas D. Caracostea - Erpresivitatea limbii romhne
Daniel Bougnoux - Introducere in Stiinyele comunicdrii
Armand Mattelart, Michdle Mattelart - Istoria teoriilor comunicdrii
Jean Bollack - Sens conta sens. Cum citim ? Convorbiri cu Patrick Llored
R.H. Robins - Scurtd istorie a lingvisticii
D.M. Pippidi - Formarea ideilor literare tn Antichitate
Mircea Iorgulescu - Celdlalt Istrati
Ferdinand de Saussure - Scrieri de lingvisticd genemld
Dan C. Mihiilescu - Literatura romhtd tn postceausism. I. Memorialistica
sau trecutul ca re-umanizare
-Lucian Raicu Calea de acces
Matei Cllinescu - Cincifele ale modemitdlii. Modemism, avangardd, decadenld,
kitsch, postmodemism
Eugen Munteanu - Introducere tn lingvisticd
Dan C. Mihiilescu - Literatura romfind in postceausism. II. Proza.
Prezenrul ca dezumanizare
Magda Jeanrenaud, - Universaliile traducerii. Studii de traductologie
Faul Cornea - Interpretare Si ralionalitate
Dan C. Mihlilescu - Literatura romhnd tn postceauSism. III. Eseistica.
Piala ideilor politico-literare
Umberto Fno - Limitele interpretdrii
Matei Cdlinescu - A citi, a reciti. Cdtre o poeticd a (re)lectuii (edilia a II-a)
Eugen Simion - Dimineala poelilor. Eseu despre inceputurile poeziei romhne
(edilia a IV-a)
Umberto Eco - Apocaliptici Si integrali. Comunica1ii de masd Si teorii
ale culturii de masd
Paul Cornea - Delimitdri Si ipoteze. Comunicdri Si eseuri de teorie literard
Si studii culturale
in pregdtire:
Umberto Eco - A spune cam acelasi lucru. Experienle de traducere
Terry Eagleton - koria literard. O introducere
www.polirom.ro
Redactor: Adrian $erban
Coperta: Radu Rdileanu
Tehnoredactor: Constantin Mihlescu
Bun de tipar: noiembrie 2008. Apdrut: 2008
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 . P.O. Box 266
700506, Iagi, Tel. & Fax (0232)2l.4l.OO; (O232)27.47.11 ;
(0232) 2I.7 4.4O (dituzare) ; E-mail : offi ce@polirom. ro
Bucuregti, B-dul I.C. Bretianu nr. 6, et. 7, ap.33,
O.P. 37 . P.O. Box 1-728, 030174
Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : [email protected]
Str. Bucium nr.34 lali
tel:0732/ 2'l 12?5
't^Y0232/ 211252
;ulilstd ww.printmulticolor.ro
SENVICU TIPOGTAIICf, COIIPLETE