Cornea, Paul - Delimitari si ipoteze

2N ISTORIE LITERARA SA NE SCHIMBAM MESERIA sAU UMOAREA? 201

(care i$i au finalitatea in exegezi gi in sinteza critic[), istoria literarS in ultimele trei decenii istorismul, ca principiu director, 9i aplicafiile
sale concrete au fost violent contestate. Mai intii qcolile formaliste, apoi
continul si se bazeze pe operatiuni preparatorii de naturl filologicd poststructuralismul gi deconstructivismul s-au strdduit sI despartd textul
de contextul s5u sociocultural, sd-i nege obiectivitatea, s5-i distrugd
(stabilirea textului, colatrionare gi urmdrirea filiatriilor manuscriselor,
critica de atribuire etc.) $i de naturf, documentard (cercetarea fondurilor orice pretenlie de reconstructie veridici a trecutului, in sfirgit, si
de arhivS, cronologie, materiale biografice, bibliografie, repertoare submineze legitimitatea oricdrei instange in stare de a stabili sensul
lexicale sau tematice etc.). Aceasti muncf, sus[inutd, nu de pu{ine ori (autor, cogito, arhetip, cimp al cunoagterii etc.). Pe de alti parte, s-a

plictisitoare, reprezintl un punct de plecare esential gi de neocolit. Ea argumentat (pe bun5 dreptate, de altfel) cd asupra analizei de text apasd.
greutatea tradiliei pozitiviste pentru care textul nu se poate explica altfel
reclaml rlbdare gi acribie, dar gi cunoagterea metodelor obiective atit
de familiare pozitivigtilor (qi temeinic ameliorate de tehnicile infor- decit in termeni de produs , cd, antologia e plini de manipullri ideolo-
matice). Subestimarea ori dispre{uirea lor ar fi un act de impardonabilS
gice, care ajung sd valorizeze un anume tip de lecturi gi sd favorizeze
frivolitate. SI adluglm ci astdzi, pentru naliunile care-9i redescoperl pasivitatea consumatorului, in fine, cd istoria literaturii este, cum a

specificitatea sau vor s-o accentueze in scopuri politice, elaborarea unor ar5tat Wellek, ori o ingiruire de eseuri ftrI istorie, ori o istorie ftrI

instrumente de lucru (de tipul bibliografiilor sau al cataloagelor care sd prizl asupra,,literarului" propriu-zis.

inventarieze mogtenirea nationald scrisi) constiruie o prioritate culturald $i cu toate astea, asistdm de ceva timp la o revenire a istoriei literare
gi, simultan, la o revigorare a celor trei genuri, ba chiar la un progres
absolut5.
al lor (pentru cd se dovedesc a fi cerute pe pia[a culturald, flexibile,
2. in opinia mea, nu obtinem nimic prin limitarea cercetirilor de
istorie literarf,. De altfel, chiar dacd am voi s-o facem, ar fi imposibil adaptate nevoilor qi gusturilor contemporane). Se observ[ un interes
crescind pentru cunoa$terea Alteritdtii ca atare, pentru o lectur[ capabill
sd reugim. Toate gtiin[ele umaniste se dezvoltd imprumutind unele de la sd ne facd sensibile textele trecufului, in diferen{a lor irevocabil[, in loc
sd le asimileze modernitiliir.
celelalte: interferen[ele (chiar cele neagteptate), cooperirile interdisci-
plinare deschid citeodatf, perspective din cele mai stimulante. Istoria Evident, cunogtin[ele literare ocupf, un loc mult mai modest decit
literari a fost intotdeauna un spafiu privilegiat de intilnire a ideilor 9i alt5datd in cultura generald a contemporanilor nogtri. Dar aceasta nu mi
catalizd intelectuali. Faptul cdaziea continu[ sd apeleze la atitea gtiinte se pare cI ar echivala cu vreo rishrrnare catastrofalS a criteriilor. Potrivit
cifrelor (parliale) de care dispun, producgia de carte se menfine la un
conexe - gi nu doar, ca pini mai ieri, la filologie, arhivistici, hermeneu-
ticl etc., ci 9i la antropologie culturald, sociologie, semioticl - mi se nivel satisficltor in majoritatea ldrilor, in ciuda cresterii enorme a
pare un semn bun, o probl de incontestabilS vitalitate.
ponderii audiovizualului. intr-o lume ca a noastrd, ahtiatl dupd mituri
Totuqi, ,,ceva" rlmine specific: din punct de vedere teoretic, e gi povegti, nu e niciun pericol ca literafura - principala pllsmuitoare de
vorba de punerea in scenl istoricd a literaturii, de cercetarea textelor
literare in raport cu intregul context de origine gi cu receptarea lor ficliuni verosimile ori compatibile cu natura codurilor noastre - si-Si

datatd (Shakespeare in secolele al XV[I-lea, al XIX-lea sau XX); din piardd prea curind locul. Ea igi indeplinegte deocamdatl rolul pe supor-

punct de vedere practic, e vorba de produclia in trei genuri (esentiale tul tradilional, cartea, dar ii va fi posibil s-o facl miine - de ce nu ? -

pentru invSldmint gi informarea omului cultivat) : analiza (tradi{ional5) pe un suport electronic. Iar citd vreme va trdi literatura, critica o va
insofi mereu, ca o umbri, in vreme ce istoria literard ii va pindi atent
de text (comportind elucidarea literali, comentariul istoric, o aproximare tribulaliile.

a sensului global, o evaluare a operei in ansamblul literaturii) ; antologia l. Yezi, pentru aceasta, indrdznegl studiu al lui Paul Zumthor, Parler du
(culegere selectivl de texte clasice sau clasicizabile, insolite de extrase
critice gi de explicatll); istoria literaturii (tablou intocmit metodic, Moyen Age, Minuj1 Paris, 1980.

cuprinzind producfia - de obicei - ,,canonici", prezentatl sub forma

unei serii de monografii de tip ,,viata $i opera", asociate unor sinteze,
mai mult sau mai pufin extinse, tratind curentele, genurile, temele etc.).

202 ISTORIE LITERARA SA NE SCHIMBAM MESERIA sAU UMOAREA? 203

3. De-a lungul anilor mei de formare, se spunea tot timpul despre deasupra textelor, inlocuind analiza rdbddtoare a faptelor literare pro-
priu-zise prin controverse mai mult sau mai pulin abstracte. Efortul de
literatura comparatl cf, e ,,in crizd". Au trecut citeva decenii de atunci ;
am devenit, vai, ,,cercetltor de virsta a treia" gi criza tot nu dd semne a ,,mondializa" literatura comparatd pune probleme de competenp,
cd s-ar sfirgi. Din fericire, ori cd diagnosticienii au fost prea alarmigti,
anevoie de rezolvat: cum sd stipinegti toate instrumentele cercetirii
ori ci pacientul s-a dovedit mai robust decit se a$teptau toti, azi ne ddm (mai ales cele legate de limbi ne$tiute gi de literaruri necunoscute prin
seama cd literatura comparatd rdmine obiect de interes, de invipmint,
contact direct), fbri si rdmii la amatorism? Mai grav incd esrc ce
de cercetiri, desigur qi de... interogatrii. refuzul hotirit al etnocentrismului pare sI favorizeze, ici gi colo, un

A trli perpetuu in stare de crizd, se vede cI nu e atit de riu. ,,relativism egalitar", nu mai pufin ddunltor, care pune sub semnul
intrebdrii ,,corpusul" operelor clasice gi ierarhia ,,universald" a autorilor
Dimpotrivd, nevoia de ,,a face fatX" Si de ,,a te descurca" te obligd sI (gilceava in jurul canonului ia proporlii in multe universitlli americane).

gindegti, sX-ti dublezi efortul gi ingeniozitatea. De aceea comparatismul in opinia mea, nu trebuie sI ne temem de vreun recul al compara-
tismului, in primul rind fiindcd se fundeazd pe un resort fundamental al
a evoluat considerabil de la Congresul de la Chapel Hill, din 1958. Trei oricirei Stiinte. Piaget spunea cI intre tendinlele cele mai naturale ale
dimensiuni ale schimb5rii mi se par cu deosebire semnificative aici.
gindirii spontane se numdri doui esenliale : sI te crezi in centrul lumii
Mai intii, o vie congtiin(i autocriticd, ducind spre o fructuoasd punere
sub semnul intrebirii a unor concepte-cheie tradilionale (influent5, gi sd transformi regulile propriei conduite in norme universale. Doar
periodizare, analogie gi omologie, distorsiuni ale transferului etc.). Un depdgind aceasti perspectivi,,nombrilistd" putem construi Cunoagterea
al doilea punct privegte deschiderea, din ce in ce mai vizibild, cdtre gi mdsura puterea Alterit5lii. A compara, a pune in legiturd obiectele
teoria literard, aceast[ ,,provocare cel pulin la fel de importanti 5i de pentru a stabili similitudini gi mai ales pentru a distinge diferenle
reprezintl operaliuni cognitive indispensabile, coextensive reflecliei.
necesard pentru comparatigti\ de azi pe cit literatura generalS era pentru
Dar - e adevdrat -, dacl orice poate fi comparat cu orice, atunci
predecesorii lor"1. imi amintesc, in legiturl cu acest subiect, de indem-
comparatistului nu-i mai rlmine nimic specific : intre istoricul preocupat
nurile ,,integra[ioniste" ale lui Henry H.H. Remak - atit de sensibil la de literatura na[ionali, cel ce scrie un capitol de istorie generali gi
teoreticianul care bintuie dincolo de granilele lingvistice, comparatistul
ceea ce se petrece in lumea comparati$tilor gi atit de prompt in a lua
propriu-zis se defineqte ca un specialist fir[ specialitate (a face com-
atitudine - la Congresul de la Budapesta (1976)' E evident c5, apro- paratii poate fi o ,,specialitate"?): el face bricolaj intertextual pe

priindu-gi puncte de vedere structuraliste, antropologice, sociologice sau teritoriul alruia. Chiar gi aga, munca lui este extrem de pre[ioasi intr-o
derivate din Rezeptionsaesthetik etc., comparatismul a putut scf,pa de
riscul provincialismului gi s-a integrat dinamicii actuale a qtinfelor uma- lume in care e atit de dificil si men{ii echilibrul intre forlele unifor-

niste. in sfirgit, in al treilea rind, vreau sd men[ionez efortul considerabil mizatoare gi explozia particularismelor.
al literaturii comparate de a se globaliza. Incepind mai ales cu anii '70,
Sd ne schimbim, agadar, meseria sau doar umoarea ? Concluzia
comparatigtii s-au strdduit si combad mai eficient eurocentrismul Si sd
extindd reteaua planetard a $tiintei relaliilor intre literaturi. O dovad[ a mea e clarl : e bine sd fim modegti, dar s[ ne pdstrlm increderea,
reugitei lor, printre altele, e locul din ce in ce mai important ocupat la
ultimele congrese comparatiste de literaturile din Extremul Orient 9i istoria literard nu va dispdrea prea curind.

din Africa. Apdrut in Neohelicon, nr. 2 (XX), septembrie L993, pp. L3-Zl.
Aceastd ,,modernizare" nu a rezolvat, fireqte, toate problemele; mai

mult, a creat unele noi. Astfel, bulimia teoretici risci sI arunce compa-
ratismul intr-o dezbatere metodologicd fbri sfirqit, care rdmine undeva

1. Claudio Guill6n, Ente lo uno y lo diverso. Intoducci'n a la literatura

comparada, Editorial Critica, Barcelona, 1985' p. 92.

VI

Teoria lecturii

15

intre lectorul virtual gi lectorul empiric.
Freliminarii ale unei teorii a lecturii

Dacd exist[ o trdsituri comund a teoriilor moderne ale receptdrii,
una intilnitd in egalS mdsurd la Ingarden sau Jauss, la Iser sau Jonathan
Culler, la R. Ecarpit sau Y. Lotman, ar fi aceea care ar respinge clar gi
hotirit lectorul pasiv, aceastl figuri nebuloasi 9i fdri substan(f,, pu[in
remarcati gi pu(in remarcabilS, avind drept principali func(ie si ,,con-
temple" opera gi sI recupereze sensul depus acolo de autor. Toli cerce-
titorii sint azi de acord asupra faprului ci lecfura este un ,,comportament
productiv" (Gadamer), ci sensul nu este un ,,dar", ci un ,,dat" cucerit
prin efort gi confruntare, cf, lectorul desfdqoard o activitate complexd,

deqi acest lucru se intimpl[ de cele mai multe ori fdri ca el sd-qi

congtientizeze demersul. De fapt, nimeni nu contestf, cooperarea activi
a cititorului, gra{ie cdreia poten{ialul semantic al operei ajunge sI se

acitalizeze sau - conform unui termen introdus de Ingarden gi care a
fbcut carierX - sX se ,,concretizeze".

Totugi, lectorul de care vorbim din ce in ce mai mult, invocat gi
flatat, cf,ruia i se transfer5 responsabilitatea de a ,,co-produce" opera in

calitatea ei de obiect estetic, este - il citez pe Umberto Eco - un

personaj ,,misterios, omniprezent Si infinit flexibil". El este pretutindeni
9i niclieri, pentru cd trdiegte degrevat de orice identitate personali, fie
ea sociald, culturali sau psihologici, existenfa sa fiind pur fictiv5. Iser

il numegte impliziene Leser,F;co - ,,lector model", allii folosesc termeni

precum ,,lector ideal" sau ,,lector virtual". Ldsind deoparte nuanfele ce

separi acegti termeni divergi, am putea spune doar cI ei servesc de

208 TEORIA LECTURII iNrRe lEcroRUL vIRTUAL Sr LECToRUL EMprRrc 209

echivalent pentru o ,,concretizare" optime a textuluir. Calitatea lor lectorul virtual, Iser este uneori tentat sd reduci la minimum rezisten(a

esentrial5 este deci aceea de a se identifica cu textul, de a-i apar(ine, de lucrurilor; nu sintem surpringi, de vreme ce acest lector virfual,
invenlie a spiritului teoreticianului, se pliaz[ minunat pe voinla lui
a reprezenta standardul, niciodatd atins in practici, al unei lecturi
plenare, des[virgite. O excelentd definitrie am gdsit la M. Perry. Iat-o : personalS. Este vorba deci de faptul cd Iser definegte intr-o manieri

,,Vorbind despre lector gi despre rdspunsurile sale, eu nu md refer in restrictivd conceptul insuqi de lecturd. Se pare cf,, pentru el, chestiunea

niciun caz la reacliile obiective ale lectorului real. Am in vedere se limiteazl la o problemi de puri inteligibilitate : constructia sensului
qi livrarea mesajului. Or, textul literar este in aceeagi mdsurd sens gi
concretizarea maximalS a textului insugi, (inind in acelagi timp cont de punere in scenl a sensului. De unde rezultd c5, pentru a-l clarifica,

normele sociale, lingvistice, literare etc. pertinente pentru epoca sa, dar trebuie mai intii si ,,in1elegi" (ordonind itemurile in jurul unei axe

gi de intenliile posibile ale autorului. Cel pe care il numesc lector este semantice), dar gi sd-l ,,tr5iegti" (percepind jocul semnificantului,
in consecinli o caracterizare metonimicd a textului"2.
intensitatea gi elocven{a ,,a ceea ce e exprimat"). Operind cu un concept
Conceptul de lector ,,virtual" (voi adopta in ceea ce urmeazl acest reductiv, savantul german vrea sd ne facd sd credem cd interesul lecturii
apelativ generic) este foarte util pentru a elucida mecanismul deco-
este stimulat doar de dezviluirea sensului ascuns (ceea ce ar face din
dificirii, pentru cI accentueazd faptul rdu intreles de anumili critici thrillers operele cele mai bune ale literaturii). El pare a subestima cf,,

tenta(i de neoromantism, anume cd textul igi guverneazl propria lecturi, dincolo de decodificare, inleleasd ca ,,descifrare", lectura literari presu-
pune un proces in acelagi timp afectiv gi proiectiv, declangat de spec-
multiplicind semnalele destinate sI orienteze descifrarea gi sd mentrind
interesul (densificiri semantice, redundan[e, puneri in abis etc.). Dar tacolul limbajului. Dar iatE un alt punct vulnerabil, avind aceeagi origine

dacl pierdem din vedere limitele epistemologice ale conceptului gi simplificatoare : Iser se ocupi practic de o singurl categorie de texte,
incercdm s5-l apliclm tel quel studiului fenomenelor de receptare
care reprezint[ de fapt doar o provincie in universul discursului. Con-
concretS, situati istoric, apar doud riscuri majore : primul, care ame-
secinla este ci el elaboreaz[ o strategie de cooperare a lectorului,
nin{i oricare analizd fenomenologicl, e acela de a simplifica, de a lucra
prin inducfie incomplet[, de a reduce in mod arbitrar complexitatea strategie care nu ajunge si acopere reacfiile suscitate de marea diver-
realului; al doilea, riscul de a oculta ori de a neglija aspectele lecturii
sitate a textelor.
din afara cimpului semiotic : cele care manifesti ambianla sociocul-
Trec acum la cea de-a doua tendinfi amintiti mai sus : cea care,
furali, impactul inconqtientului, al circumstantrelor in care se desfbgoard privilegiind ,,controlul textului", uiti cI receptorul esre in realitate

comunicarea etc. ,,liber" de a trece dincolo de prescripliile qi de comandamentele mai
mult sau mai pulin implicite pe care le intilnegte in timpul lecturii,
Sd examinim in fug[ cele doui tendinle. Prima este bine ilustratd de ,,liber" de asemenea sd rezolve ,,in manierl proprie" ,,indetermindrile"
(Unbestimmtheiten) Si,,lacunele" (Leerstellen). Pentru semioticianul
trser; cele dou[ c5rli ale sale asupra lecturii au suscitat vii discutii, care spune cI semnificalia depinde de cod gi nu de receptor (de vreme

lucru care spune deja mult despre importanla lor3. Totuqi, lucrind cu ce ea poate exista firi cel din urmi gi independent de el), aspectul

1. Asupra statutului lectorului, din punctul de vedere al discursului metaliterar, comunicativ al lecturii (transmiterea unui mesaj de la un emitrdtor la
un destinatar) este expediat intr-un plan secundar. Semioticianul este
vezi Didier Coste, ,,Trois conceptions du lecteur et leur contribution d une inclinat sd atribuie lectorului rolul unei ,,marionete inteligente", cu
th6orie du texte 1itt6raire", Podtique, rn. 43, 1980. func{ia de a reface parcursul textual, IEri sI lase s5-i scape nimic din
2. Menakhem Perry, ,,Literary Dynamics. How the Order of a Text Creates ceea ce scriitorul, congtient sau nu, a pus in text. Dar astfel nu facem

Its Meaning", Poetics today, toamna 1979, p.43. decit sI ne indep[rtf,m - qi inci in ce mdsurd ! - de interacliunea reald
t- Wolfgang Iser, The Implied Reader, Johns Hopkins University Press,
intre lector gi text, interacfiune care nu este niciodatd, sau aproape
Baltimore, 1974 (ed. germani : 1972), gi The Act of Reading : A Theory of

Aesthetic Response, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1978 (ed.
germani: 1976).

21O TEORIA LECTURII EMPIRICINTRE LECTOR.UL VIRTUAI- SI LECTORUL 211

niciodatd, o in(elegere armonioasl. Departe de a ac[iona ca o magini riguroasS, care-i impune coerenta punctului de vedere gi o sistematizare

programatd sI ,,concretizeze", lectorul transformi textul in propriul a aborddrii.
sf,u bun: el inlelege sui-generis ,,contractul enunliativ" gi interpre-
in ciuda acestui instrumentar, experlii ne dezamdgesc adesea gi ei.
teazd ceea ce infelege in modul siu propriu, in funclie de mai multe
variabile (context sociocultural, personalitate morali qi psihologic6, Dacd e s5-l credem pe Stanley Fish, ei se contrazic mai mult ca al1ii,
fiindcd tind sI depdgeascd experienla de lecfurd propriu-zis[, practicind
ideologie etc.).
o supralicitare a opiniilor. Chiar dacl nu acceptlm acest diagnostic de-a
in practic5, procesul lecturii capltd caracterul unei confruntdri.
dreptul pesimist, trebuie sX recunoagtem cd existenfa divergenfelor legate
Aflat in fatra operei, lectorul ordinar tinde sd se ,,descurce", folosindu-se
de competen(a sa, formati de vulgata culturii medii, imbog5litl de de interpretare gi de evaluare rimine un fapt obiqnuit, ba chiar unul
intrat in rutind.
mass-media gi de propria experienfd- El recunoa;te pattern-urile pe
Cum putem explica aceste divergenfe ? Oare principiul de control al
care le are in repertoriu (cuvinte , expresti, frames etc.) gi se strdduieqte
si ghiceascf, elementele necunoscute prin metoda aproximlrilor succe- textului se exerciti rnai putrin tocmai asupra ceior aptri sd i se supuni ?
sive. Aceastd adaptare a codurilor la text gi a textului la coduri are loc
intr-o infinititate de feluri. Se adaugl apoi fenomenele de proieclie, Mult5 vreme s-a crezLlt cd dispunern de mijioace susceptibile de a stabili

conotaliile, imaginile fantasmatice, asocierile libere, aproprierea inegald ce pozitrie criticS este mai aproape de adevf,rul textului gi care se distan-
[eazd de el. Ce fel de ,,mijloace" ? in prirnul rind, mijloace intrinsece :
a secven[elor etc.; in consecinli, lecturile obignuite, practicate liber, verificarea caracterului sistematic al ipotezei alese gi a coeficientului
s5u euristic (cite elemente ale operei reugegte ea sd explice). Apoi,
ftri constringeri qcolare sau utilitare, sint toate mai mult sau mai pulin
mijloace extrinsece : utilizarea informaliei istorico-literare apropriate
subiective, deformante, incomplete, unilaterale. Pentru aceleagi texte, lec-
(printre altele, situarea textului in contextul producerii sale pentru a
turile de care vorbim se opresc la niveluri foarte diferite de semnificalie. cunoa$te astfel codurile scriiturii qi circumslan[ele de care depinde

T.S. Elliot a descris fenomenul, referindu-se la dramele shakespeariene : sensui sdu originar, ,,natural", din unghiul destinatarululi contemporan).
Astdzi, partizanii obiectivit5tii nu sint v5zu{i cu ochi buni. Ei par
,,Pentru spectatorii cu spiritul cel mai simplu existl subiectul, pentru
cei mai reflexivi existi personajele 9i conflictele lor, pentru cei inclina{i naivi sau vanitogi, oricurn, sint suspecfi de pozitivism" Procedurile de
spre literalurd existd cuvintele 9i figurile, pentru cei sensibili la muzica-
litate existd ritmul, iar pentru cei mai inteligentri qi mai sensibili dintre ,,verificare" enurnerate rnai sus stirnesc pu(in entuziasm, gi aceasta
pentru un rnotiv evident: conceptul insuqi al unui sens unic al opcrci
spectatori existd un sens general, care se dezviluie treptat"r.
Ce se intimpl5 in cazul lectorului informat gi competent ? Si lulm in este pus la indoiald; 9i, desigur, dacd nu existi ,,un" sens - 9i numai
unui -, cum arn putea stabili dacS o lecturd este adecvatd sau nu? E,
discutrie cazul cel mai reprezentativ, acela al criticului, sau, qi mai bine, adevdrat cd adecvarea poate fi intreleasd gi ca aptitudine de a circurn-

pe acela al analistului - dup[ Culler, garantul suprem al unei ,,concre- scrie un cimp al posibiielor (gi nu doar ca incercare de a ne concentra

tizdrl" pe deplin reugite. Expertul posedl trei calitdli care iipsesc citito- asupra unui nucleu semantic atotputernic) i pe de altd parte, se gtie cd

ruiui empiric: el dispune de o bogati gril[ de lectur5, stdpinind un rdzboiui judec5{ilor critice n-a impiedicat totugi stabilirea unui anume
oonsens in decursul vremii. Acest consens e insd fragil, iar libertatea
mare numdr de coduri, mai ales pe cele literare (genuri, stiiuri, figuri,
interpretativd rSmine astfel destul de largd, rnai ales in ce priveqte
teme etc.) ; ia o anumiti distanl5 fatd de operd, pdstrindu-gi astfel posi-
operele rnoderne, scrise intr-o rnanieri ambigu5. fn orice caz - gi
bilitatea de a distinge mai bine calitltile obiective 9i de a-gi ralionaliza aceasta ne intereseazd aici -, se pare cd, adesea, prin acumularea de
opiniile; in fine, procedeazi urmlrind o metodS, mai mult sau mai pulin
cornpetente nu ajungem sI ,,incercuim" mai bine textul, ci dimpotrivd,
1. T.S. Elliot, The Use of Poetry and The Use of Criticisz, Faber, Londra, riscf,rn sd-l expunem pericoiului (ori qansei) derivei gi deschiderii cdtre
t939, p. 145.
toate punctele cardinaie.

212 TEORIA LECTURII iNrnn lecroRut- vrRruAL $r LECToRUL EMprRrc 213

Din acest punct de vedere, ciliva teoreticieni francezi aparqinind o asociere a celor doui directrii : cea semiotici, pentru care lectorul este
un rol in text, qi cea sociologicd, pentru care textul este o cercetare a
grupului Tel Quel par a fi 9i mai radicali. Pentru ei, lectura este o lectorului empiric. A trage deopotrivl de ambele capete 9i a glsi o
joncgiune plauzibilS nu e deloc o sarcinl ugoari. insi numai cu acest
invenlie de sensuri ludice, chiar dacf, acestea nu au bazX textuald 9i nu
pret e posibilX o teorie satisfEcltoare a lecturii.
au fost intenlionat prevf,zute de autor (ceea ce, istoric vorbind, ar fi fost
Comunicare prezentatd la colocviul ,,Renewals in the Theory of Literary
imposibil). Semnificantul - spunea Barthes - apar(ine tuturor. Sintem History", linutd la Mc Gill University, Montr6al, Canada (18-20 august
1982). Apdrutd.in Renewals in the Theory of Literary History/Renouvel-
deci autorizagi si citim o operi antici folosind o opticd modern5, de
exemplu si citim Oedip de Sofocle prin perspectiva unui Oedip freudiant' lements dans la th4orie de la lindrature (sub titlul ,,D6codification -

Motivat de o dorintr[ eroticd, criticul - mai ales dacd el se cheaml -Lecture Historicisme"), coord. Eva Kushner, Carleton University,
Barthes - inregistreazi textul, pe mlsuri ce il citegte, in catalogul
Ottawa,1984, pp. 165-171.
personal al propriilor sensibilitili. Din cauza acestei relativizlri totale a
semnificlrii, devenitd ,,plurali", lectorul nu face decit sd se citeascl pe
el insuqi atunci cind citegte qi si se inflgoare, tot intorcindu-se la el, in
strilucirea infiniti a propriilor fantasme.

in concluzie, cercetarea semioticd este indispensabil[ pentru a putea
inlelege constringerile textuale care ac{ioneazi asupra lecturii, impu-

nindu-i parcursul, punctele de focalizare, limitele. Am vdzut cd pinl gi
la acest nivel anumite inferenle (parliale) duc la jumitlti de adevlr.
Totugi, rlmine esential faptul cI descifrarea mesajului reprezintf, doar
prima etapd a procesului de lectur[ literarl. Daci vrem sd deplqim linia
de orizont a sensului gi sd fintim mai departe, atunci analiza trebuie

istorizatd. $i cum ne-am putea opri in pragul ,,sensului" intr-o lume atit
de ideologizati precum e a noastrd?

Decodificind, fiecare judecd, apreciazd,, ia pozilie. Altfel spus, pe
misuri ce sensul se dezvlluie, ne lansim in interpretiri (prin perna-
nenta situare fatrf, de sens, trecem la semnificalie).

Rezultd din toate acestea ci studiul semiotic asupra lectorului virtual

trebuie completat cu studiul sociologic asupra lectorului empiric. Aceast5

ultimi direclie de studii a inceput deja si fie exploratd cam peste tot -

cu mai mult rdsunet poate la Bordeaux, prin eforturile unui cercetdtor
ingenios, un bun prieten, ale cirui merite imi face plf,cere sf, le amintesc,
Robert Escarpit. Cit despre domeniul cercetf,rii semiotice, aici s-au

reunit deja citeva nume, mai ales in ultima perioadd (Iser, Jauss,
Umberto Eco, Michel Charles, Weinrich etc.). Mi se pare agadar cu

totul rezonabil sI pledez, al5turi de St. Sarkany 9i de alli ciliva, pentru

1. Roland Barthes, ,,'fexte (Th6orie du)", in Encyclopaedia Universalis,
vol. XV, Paris, 1973.

16 DE LA FICTIUNEA LECTORULUI LA REALITATEA LECTUR.II 2)'5

De la ficliunea lectorului Este vorba de un personaj nlscocit, extrem de competent qi, in
la reatritatea lecturii acelagi timp, foarte cooperant, apartinind in mod esenlial insegi struc-
turii texfului. Acesta trebuie sd gtie, prin definilie, ceea ce semnifici
tr. Un aspect caracteristic al teoriilor receptirii semiotice este pune- autorul gi in acelaqi timp ce vrea si spund el (in mod incongtient) 9i,
rea intre paranteze a lectorului ,,real" gi folosirea constructului teoretic chiar mai mult de atit, ce presupune intreaga intenlionalitate a operei
(admilind ideea cX opera este superioard semantic autorului s5u).
de lector ,,irnpiicit", ,,model" sau ,,virtual".
Dacd pornirn de la un text poiifonic, i.e. unul complex, cu o anumit[ Nu voi continua aici cu expunerea avantajelor pe care le-a avut (gi
incd le mai are) ficliunea euristicd a ,,lectorului implicit". Este suficient
ambiguitate, qi dacd adrnitem cd acesta igi guverneazl propria lecturi, sI spun ce, datoritl acestui tip de fic(iune, lectura poate fi postulatd ca
o emergentd a textului, ca o ,,negociere" permanentl $i sistematicS, in
atunci oblinerea unei intrelegeri adecvate, a unei ,,concrctizdr1" optime
(pentru a folosi termenul lui Ingarden) ar presupune infelegerea corectl care toate semnalele pertinente, considerate a fi recuperabile, sint
a tufuror configuraliiior gi strategiilor textuale" Acest lucru depigeqte
posibilitdlile lectorului obiSnuit 9i chiar qi pe acetrea ale expertului, din transformate in instruc{iuni pentru construirea sensului.
cauza caracterului lirnitat al percepliei individuale 9i a reprezentlrii in felul acesta devine posibild nu numai o reprezentare rafionalS a
fragrnentare a realitftlii lingvistice. I-irnitele superioare ale actualizf,rii
procesului lecfurii, cu etapele gi laturile componente, dar qi stabilirea
intregului poten{ial semantic ar putea fi atinse doar de un cititor ideal, unei legitimititi interpretative. Pe de o parte, fiindcd privinduJ pe
cititor ca ,,funcgie", gi nu ca 'persoanI" (Culler), ca pe un depozitar de
care stdpinegte toate codurile necesare, toate cunogtintele qi capacitilile coduri gi strategii de decodificare, se clarificl nofiunea de ,,competenli
lectorald" (ce trebuie si qtie un cititor avizat pentru a performa un text).
cognitive : aga-nurninll cititor ,,irnplicit" al lui Iser sau lectorul ,,rnodel" Pe de altd parte, fiindcd ,,insomnia" lectorului virtual, efortul s5u
laborios gi metodic de a sesiza orice detaliu relevant este materializalin
al lui Ecol. descoperirea parametrilor sensului integral construit, ceea ce este echi-
valent cu un ,,standard" pentru estimarea performan(elor concrete.
l. Termenul de ",cititor irnplicit" a fost ptls in circulalie de Wolfgang Iser, Astfel descoperim cd, pe fatrd sau pe ocolite, lectorul virtual este chemat
Der implizierte Leser, von Eunyan bis in ajutor ori de cite ori este nevoie de o analizd exhaustivi. Aceasta estc
Kommunikationsfonnen des Romans metoda folosit5, de pild[, de Menakhem Perry intr-un studiu recent
despre celebra nuveli a lui Faulkner, A Rosefor Emily.Ideea lui este
Beckett, Wilhelrn Fink Verlag, Mi.lnchen, 1972' Termenul de ,,cititor model"
pertinentl 9i meriti citati : ,,Nu am in vedere reactiile subiective ale unui
a fost introdus de lJrnberto Eco, The Role of the Reader Explorations in the cititor real. Mi refer la o concretizare "maximS> pe care o poate justifica

Semiotics of Texts" trndiana n-lniversity Press, Bloomington, 1979. Alii textul insugi, linind seama de normele (sociale, lingvistice, literare etc.)
relevante pentru perioada respectivi 9i intenEiile posibile ale autorului"l.
termeni, precum ,,cititor ideal", ,,cititor virtual", ,,cititor inscris" etc., Lectorul virtual intervine aici ca o ,,caracterizare metonimicl" a setului
aldturi de sensui lor pot fi intilnili in F{annelore Lir&, Rezeptionsforschung. normelor interpretative, aplic at la outp ut -ul langului comunicdrii.

Eine Einfiihrung in Methoden und Probleme, editria a trI-a, Kohlharnrner, Stuttgart, 1980, pp. 23-43, qi Didier Coste, ,,Trois conceptions du lecteur
etleurcontributioniunethdoriedutextelitt6raire", Podtique,nr"43,1980-

1. Menaktrem Perry, ,,I-iterary Dynamics. How the Order of a Text Creates
Its Meaning", Foetics Today, vol. I, nr. l-2, toamna 1979, p. 43.

2t6 TEORIA LECTURII DE LA FICTIUNEA LECTORULUI LA REALITATEA LECTURII 217

in ciuda tuturor ,,avantajelor" evidente pe care le-am men[ionat, in realitate, imaginat ca puri competentS, ca o magini de construit

conceptul de lector virtual nu poate rispunde tuturor intrebirilor lansate sens, lectorul virfual n-ar fi altceva decit un personaj ,,neutru", fEr[

de teoria receptdrii. Mai mult, trebuie si admitem cI acest concept este pasiuni, ambilii sau interese m5rginite. Dar este acest lucru posibil ?
evaziv $i poate oricind produce erori prin arbitraritatea sa. De fapt, Dupd cum deja gtim, textele pot fi abordate din perspective diferite, ce
principalul dezavantaj este caracterul slu imaginar. De aceea, legdtura presupun diverse selecEii ale materialului verbal. Ele conlin idei, valori,
puncte de vedere gi au conotafii divergente. Cu cine ,,voteazd" cititorul
dintre ,,lectur5" gi posibila diversitate de ,,lecturi" este numai prezumtiv virtual atunci cind trebuie sX aleagl intre dou5, trei sau mai multe
aceea dintre ,,specie" 9i ,,spe{d". Analogia cu dihotomia saussureanl ipoteze? Evident, cu acela care i-a dat via(i, care i-a ,,suflat" rolul gi
langue/parole nu este valabilS aici. Termenul langue denumegte un sistem pe care il va servi cu fidelitatea unei ,,marionete" inteligente. in ultiml
instanf5, cititorul virtual nu este altceva decit pseudonimul cercetdtoru-
natural, ce include axiomatic toate elementele combinate 9i recombinate lui, cu care imparte opliunile gi prejudecilile, iluziile gi egecurile, cu
alte cuvinte, ideologia 9i conditriile specifice de istoricitate.
de parole, in timp ce termenul lecturd denumegte un model construit,
continind posibile omisiuni (cauzate de o induclie incompleti), defor- In aceste condilii nu este deloc surprinzdtor cI unii reprezentanli

mdri sau conceptualizdri forfate. proeminen(i ai teoriilor receptirii, determinali de logica propriilor acliuni
(care trebuia legati de concretul istoric qi, prin rezultate, de consens),
Iat[ gi un exemplu : pentru a descrie strategia de cooperare a citito- au incercat uneori sf, giseascl o cale cf,tre ,,realitatea" lecturii. Au efec-

rului virtual, Iser, ca orice fenomenolog, apeleazdmai intii la experienla tuat aceste tentative frrI si abandoneze pozitria de plecare, fErd sd ,,des-

proprie, pe care o analizeazd metodic Ai in detaliu. ',dPeadratitceulraerliatatitveali"msia- centreze" observatorul privilegiat care nu era altceva decit cercetitorul
(,.e. experienta lui de anglist, lucrind cu un corpus insuqi. Din aceasti cauzd,, succesul lor a rdmas par{ial qi indoielnic.

tat - o minusculi provincie in uriagul univers discursiv) reflectx in mod IatX doud exemple care imi par deosebit de instructive : cele ale lui
cert ,,universalul". Dar este ea pertinent oglinditi ? Ori complet evocati ? M. Riffaterre gi Hans Robert Jauss.
Nu e necesar sd procedim la verificdri laborioase spre a rdspunde; o
2. DupX cum se gtie, originalitatea inilialS a lui Riffaterre constd in
serie de deficienle sint imediat observabile. De exemplu, este evident fundarea unei stilistici bazate pe receptarea empiricS. in loc sd se dispen-
faptul cd Iser limiteazi lectura la rezolvarea ,,vidurilor semantice" qi a seze de cititorul de rind, a$a cum procedeazd majoritatea cercetitorilor,
,,nondetermindrilor", la construirea subiectului 9i a ,,sensului general" r ' din cauza lecturii sale inadecvate, Riffaterre ii acordi considera[ie ; mai

insi textul literar este in acelagi timp sens 9i performare : pentru a-l rnult, ii atribuie calitatea de ,,informator". Sarcina lui ar fi sd atragl
elucida, trebuie siJ infelegem (aqezind itemii de-a lungul unei axe
semantice) si, de asemenea, sf,-l ,,treim" (prin perceperea jocului semni- aten{ia asupra ,,surprizelor" manifeste in lan{ul sintagmatic, sf, semna-
ficantului, intensititii gi elocvenlei expresiei). Propunind un model ce leze locurile unde agteptarea este contrariati de aparitria unor elemente
ac(ioneaz[ reductiv, savantul german ne lasd mdcar in parte sI credem imprevizibile in raport cu textul deja citit.

c[ interesul fali de lecturi este stimulat prin dezvdluirea inlelesului Este insl credibil[ mirturia cititorului real ? De fapt, Riffaterre este
ascuns. ,,Modelul" Iui Iser nu pune suficient in lumind faptul ci, in
afari de decodare, inleleasl ca descifrare, lectura literard presupune un circumspect; el afirmd la un moment dat cI , lercepfia intuitivl a

proces simultan de investilie afectivd qi proiectivS, determinat de uni- trdsdturilor stilistice pertinente ale unui enunt nu e suficienti ca sI ne
convingf, de existenfa unitSlilor stilistice lingvistic definisabile" 9i cI
versul operei, de expresivitatea limbii qi de particularitltile cititorului. ,,perceptiile, ca 9i judecdlile de valoare, depind de stlrile psihologice
proprii cititorilor, iar acestea variazd. la infinit"r.
Lectorul virtual nu numai cI nu diminueaz5 riscurile analizei fenome-
1. M. Riffaterre, Essais de stylistique structurale, Flammarion, Paris, t97 1.
nologice (ce derivi din neputin(a de a scipa de propria subiectivitate),
pp. 145-146.
ci le poten[eazd, asumindu-gi idiosinc razllle cercetf,torului.

l. yezi in volumul de fatd studiul ,,intre lectorul virtual qi lectorul empiric.

Preliminarii ale unei teorii a lecturii" (supra, pp. 205-2lL)'

218 TEORIA LECTURII DE LA FICTIUNEA LECTORULUI LA REALITATEA LECTURII 219

DeaiciideeacStrebuieluateinconsideraredoaraceleremarciale De ce? Pentru cI ,,doar ea produce sernnificalia, in vreme ce lectura
cititorului real care corespund cu acelea ale altor cititori reali, cd, din
punct de vedere semiotic' doar convergenla opiniilor este relevantd liniarl a textelor, fie iiterare, fie nonliterare, nu produce decit sensul"l.
in practic5, efectul stilistic este provocat de percepfia anomaliilor,
ipmarrtae),.aDfoiearne,,vaoriheilesc[toqrtuiml",cudmenupmoairteeaficeju-si tcifoicnactedptufiaelcizaeraezdo'ppineietoinli
informatorii (gi nu media lor), este in stare sd localizeze ,,topografia" chiar gi a agramatismelor. Dar acestea trebuie intii ,,interpretate", abia
completf, a efectelor stilistice din text; iar aceste efecte, in alte cuvinte apoi putern vorbi de o lecturd corecti. ,,Interpretarea" presupune gdsirea
unui invariant structural fie prin rememorarea unei reuqite textuale
stim;lii pertinenti din punct de vedere lingvistic, urmeazd s[ fie analizali precedente (denurnite de literatura comparatd ,,sursi"), fie prin con-
gtientizarea unei ,,viol[ri" a sistemului de semne al cuvintului (sau al
de ,,expert", singurul care le poate explica eficien(a' sintagmei); de aceea, la momentul respectiv, sociolectul se vede rnai
rnult sau rnai pulin depSgit de idiolect.
Conceplia lui Riffaterre a provocat multe obieclii' Opunindu-m[
De curind, Riffaterre a fost adrnonestat sarcastic pentru ci ar fi
celor ce-i contestd premisele, cred cd vulnerabilitatea ei provine tocmai rnanifestat un soi de ,,perversitate nepotrivit5". ,,Cum e positril - s-a
din dezvoltarea insuficiente a acestor premise' Cred c[ propunerea de a intrebat U. Eisenzweig - ca un cercetdtor in stare sX propunS analize
studia receptarea prin efectele pe care aceasta le are asupra unui numir
mare de cititori este excelent5, cu condilia de a compatibiliza criteriile erudite gi excep{ional de rafinate, cu scopul de a descoperi intertextul
gi de a efectua un control metodic serios' Ceea ce insd' din pf,cate' necesar unei lecturi nonlineare reugite, si sus(ini ideea cd orice neiniliat

Riffaterre nu a fficut- Dimpotriv5, el a aclionat mai degrabd intr-o poate atinge aceeagi perforrnanli?"z Riffaterre a rlspuns cX ,,orice
manierf, diletantS, lucrind cu grupuri eterogene de informatori (fdrd cititor este capabil si inducd o presupunere pebaza sernelor unui cuvint.
Lectura literari nu e in fond decit o semanalizd practicatd din instinct.
sd-giimpart[subiectriiinfuncliedeanumitevariabile:competenta, Eruditria inseamnd sX regisegti exemple scrise, istorice, ale acestei.

uirste,nalionalitate,ideologieetc.)$iamestecindreacfiidelecturf,din semanalize, dar intertexfualitatea nu are nevoie, ca sd funclioneze, decit
diferite etape istorice. El s-a miqcat conceptual intr-o arie ,,formald""
cu o rentabilitate practic5 scdzutd, limitind rolul ,,arhilectorului" la des- de serne"3.
coperirea semnalelor, dar interzicindu-i programatic s[ ia in considerare
Rdspunsul e inteligent, dar mi se pare rnai degrabd nefundamentat.
judecdlile de valoare 9i motivalia lor (insd daci am reduce efectul Cititorul real avut in vedere de Riffaterre, acest cititor oarecare este, cu
siguranl5, supraevaluat in beneficiul cauzei. De fapt, el gtie foarte bine
Lstetic la descoperirea anomaliilor, i-am transforma in poe[i pe toli cei c5 nu dispune de un corpus paradigmatic (lexical qi figurativ) suficient
de intins pentru a fi folosit ca background cornparativ. Pe de alti parte,
ce compun bizatet\i, ba chiar 9i pe agramagi)'
in ciuOa neajunsurilor sale, linind, in opinia mea' mai degrab[ de ignorarea traditriei literare ii m5regte ,,inocen[a" : e lipsit de informa(ia
punerea in aplicare decit de intuilia din care s-a nf,scut' conceptul de expliciti care l-ar putea ajuta sI identifice gi sd aproximeze jocurile
,,arhilector" imi pare folositor gi incd profitabil, cu conditria sd fie
exploatat metodit 9i adecvatr. Din pdcate, Riffaterre l-a abandonat, iimbii. lncit, chiar dac5 nu sintern de acord cu pdrerea lui U" Eisenzweig
c[, in noua ei versiune, concep{ia lui Riffaterre este ,,elitistd", implicind
tXsinOu-i pe mina altora. in ultima vreme, el a manifestat un interes ,,o distribulie inegali a cunoagterii", trebuie si admitern totugi cd aceastd
crescind fiti Oe ficfionalizarea cititorului, ceea ce presupune o revenire concep{ie nu rnai are aproape deloc de-a face cu problemele receptdrii
ia imanenla literaturii 9i la existenfa unei competente despre care a empirice.

vorbitfoarteputinintrecut:competentaintertextualitelii.Riffaterre 1" M. Riffaterre, ,,I-a Syllepse intertextuelle", Podtique, ru. 40, 1979, p. 496.
afirrnd c5 intertextualismul este ,,Inecanismul specific lecturii literare""
2. Uri Eisenzweig, ,,Un concept plein d'int6r€ts" , Texte" nr. 2, 1983, p. 169.
1. Pentru o opinie similar5, vezi Georges Mounin' La littdrature et ses 3. M. Riffaterre, ,,Sdrnanalyse de I'intertexte" (Rdponse iL LJri Eisenzweig),

technocraties. Casterman, Paris, 1978, pp' 70-71' Texte, w. 2, 1983, p" 175.

TEORIA LECTURII DE LA FICTIUNEA LECTORULUI LA REALITATEA LECTURII 221

Cazul lui Hans Robert Jauss este diferit. Spre deosebire de Riffaterre' interpret5ri ale textului s-ar baza pe caracterul s5u estetic). MI voi
partizan al metodologiei formalist-descriptive, distinsul romanist de la
limita doar la chestiunea lectorului real, pusf, explicit in discutrie sub
ifurrrt"- a fost intotdeauna interesat de receptare ca proces istoric' ca trei aspecte : referin[a polemicd (impotriva lui Riffaterre), performarea

reactie specifici a indivizilor sau a grupurilor la con(inutul semantic gi (percep{ia) qi competenfa (interpretarea).
la valoarea estetici a operelor liteiare qi artistice. intr-o vreme cind
structuralismul era dominant, el a intuit c[ gansele unei noi teorii a lite- Ca gi Eisenzweig, Jauss ii reproqeazl lui Riffaterre supraevaluarea
raturii se pot na$te ,,nu prin deplqirea istoriei, ci prin explorarea acelei
istoriciteti care este caracteristiid artei 9i care-i determind intrelegerea" r ' lectorului: pentru a gisi, identifica qi rezolva anomalii, el trebuie si fie
Astfel a apdrut, in 1967 , faimosul manifest Literaturgeschichte als Pro'
un lector ,,ideal", rrn super-reader, ,,care nu numai ci dispune de
vokation, cu ecoul siu exceplional.
in practica cercetirii, Jauss a avut mai mult de-a face cu comunitatea cunoa$terea deplind a istoriei literaturii contemporane, ci e in stare sd
cititorilor decit cu cititorul individual, dar intr-o manierd speculativd, inregistreze congtient orice impresie esteticd gi s-o punl in raport cu o
Pentru a urmdri efectul conditrionat de text (wirkung)' structure rcxfuali" r. Spre a evita eclipsarea comprehensiunii perceptive
nu una empiric[. ,,orizontul de a$teptare interliterard", insd nu prin
a recoristruit de cdtre cea interpretative, Jauss crede, contrar lui Riffaterre, cI e
el
dezirabil sd operf,m cu un cititor real, nici fantomd, nici utopie, ci un
explorareaunorlecturirealefEcutedelectorireali,ciprincercetarea
(cainLa douceur dufoyer) cu individ avind o identitate definitS: ,,Nu plec de la fictriunea unui lector
operei sau a unui intreg corpus de opere rdspunsurilor. pentru a studia naiv, ci de la cea a unui lector contemporan, de culturi mijlocie, familia-
ajutorut hermeneuticiiintreueritor gi a
rizat cu poezia, dar flri a avea din acest motiv o formafie de istoric al
."""po,"u(Rezeption)cavariabil5cedepindedelector,aschitratciteva
literaturii ori de lingvist, insl destul de inteligent ca sd fie uneori
,,*od"t" de intiractiune sociald" (de exemplu identificarea cu eroul surprins de ceea ce citegte qi ca sd-gi converteascd uimirea intr-un
operei); aceste modele nu le-a dedus din analizaunor cazuri concrete' chestionar"2. Dar ce dezamigire ! Fiind incredinlat cA acest lector de

t"-. postulat ca tipologie de atitudini posibile (punctul de plecare al cultur[ medie, neprofesionist este govditor gi controversabil, Jauss decide
c"ilasificirii tipurilor fiind, ca la Northrop Frye, teoria aristotelici a
personajelor;. totuSi, in pofida carantinei la carel supune pe lectorul siJ dubleze cu un expert: ,,Alituri de acest lector german din 1979,
i"ul, u"lstu va continua s[ reprezinte pentm Jauss, chiar mai mult decit
lector mediu gi idealizat cu modera[ie, instalez un comentator competent
pentru Riffaterre (9i nu este greu de inleles de ce), un subiect perpetuu
din punct de vedere Stiintific, care aprofundeazd analitic impresiile
i" pr"o"rrpure 9i dezbatere. O dovadd o constituie comunicarea de la estetice ale celui dintii 9i care, pe cit cu putinli, le pune in raport cu

colocviul linut ta CerisyJa-Salle (1979), unde atit sensibilitatea sa vie structurile afective ale textului"3.
pentru concretelea lecturii, cit qi reticenla de a o prelua ca obiect de
itudiu sint deopotrivl excelent puse in evidenti' Dificultatea perceptiei estetice de a lua realmente in considerare
activitatea lectorului real este aici foarte clar subliniatS. in cel privegte,
in comunicarea amintit5, Jauss sugereazd (desigur' intr-o manierl Jauss qtie foarte bine cum si o depigeasci. De fapt, o gi menlioneazi
intr-o formd mai degrabl (auto?)ironic5. A studia en tant que telle
didacticdlisimulati)cdartrebuis[distingemceeace,deobicei,rxmine lectura unor indivizi (qi nu a imagina felul in care ei citesc) presupune
obligatoriu observalie scrupuloasi gi testiri empirice. Iar Jauss recu-
neobservat in lectura unui poem : in primul rind - perceptria estetici' in noa$te : ,,Nu sufdr cI n-am devenit empirist". Am crede cd un asemenea

aldoilearind-interpretarearetrospectivd,inaltreilearind-comenta- ascetism e totu$i uneori costisitor.
riul istoric. Nu vom umlri aici nici detaliile demonstrafiei, nici concluziile
lui Jauss (intre care aceea cd existenla compatibilititrii dintre variatele l. Hans Robert Jauss, ,,Le texte podtique et le changement d'horizon de la

l.HansRobertlauss,Experienldesteticdsihermeneuticdliterard' tr. rom. lecture", in Colloque de Cerisy. Problimes actuels de la lecture, Clancier-
de Andrei Corbea, Univers, Bucuregti, 1983, p' 32' -Gu6naud, Paris, 1982, pp. 100-101.

2. Ibidem, p. 101.
3. Ibidem, p. 101.

222 TEORIA LECTURII DE LA FICTIUNEA LECTORULUI LA REALITATEA LECTURII 223

3. Sprijinirea pe lectorul real in studierea procesului receptdrii nu Evident, nu discut oportunitatea cercetdrilor sociologice asupra
este o inovatie a vremii noastre gi nici o rarq avis. Cel mai important practicilor de lech,rri intreprinse potrivit intreblrilor tipizate de Berelson-
-Waples : wlry ? who ? where ? when ?. Consider necesard revitalizarea
aspect al cercetdrii pare sf, fie unul sociologic. in alte cuvinte, lectoruiui
intregului domeniu prin imbundtigirea metodelor de lucru 9i prin gdsirea
real i se recunoagte rolul de consumator, aportul la men[inerea fluxului unei determinlri mai productive a ipotezelor directoare gi a cadrului

producliei de carte gi a circuitelor mass-media, capacitatea de a decide, teoretic de referinlS. Chiar gi faptul ci o temf, atit de importantd precum
aceea de tipologizare a diverselor categorii de cititori empirici nu este
in uitima instanf5, ,,succesele". Se admite ins5, in acelagi timp, ci azi, dupl lucrlrile lui Haselof (1962) 9i Giehr (1968), cu mulr mai
ponderea lui nu atirnf, de insuqirile proprii, intrucit nu conteazi ca avansatd decit era in vremea lui Wolgast (1896) 9i Meumann (1914)

persoani, ci ca membru al grupului, ca unitate componentd a publicului, dovedeqte ci in domeniul psihosociologiei gi al sociologiei lecturii e

ca particular resorbit de generalitatea tipului. E, prin excelen[d, ase- incl mult de fdcutr.
menea eroului lui Musil, ,,un om f6rd caliti{i", un loc comun, o ilustrare
abstracti a mediei statistice. Lipsit de relevanfd prin ceea ce-i e specific, Ceea ce mI intereseazd in aceste pagini nu este statutul sociologic al
devine obiect de aten(ie doar cizind in anonimat, cind se smulge din lectorului real, care a fost acceptat ca fiind relevant (in ciuda unor

biografic Ai din contingen@. Singura cale de a-l studia pare a fi prin rezultate mai pulin satisfEcetoare decit ne-am fi agteptat dupl mareie

medierea multipiului. entuziasm din anii '50-'60), ci statutul s5u semiotic. Altfel spus, intre-
barea la care trebuie rdspuns e dacl lectorul real este util gi necesar in
Nu am intentria sd mi ocup aici de cercetirile sociologice dedicate studiul comprehensiunii 9i al interpretdrii, daci existd vreun motiv
pentru care s5-l intrebdm in ce fel construie$te sens. PinI de curind, cei
explorlrii preferinlelor, atifudinilor, motiva(iilor Si habitudinilor de lecturi mai mulli specialigti adoptau in aceastl chestiune o pozilie negativi.
(prin anchete, statistici, teste proiective, convorbiri nondirective etc.).
IatI doar un exemplu : ,,A-l concepe pe lector in calitate de consumator
Men[ionez doar cd ele au fost qi sint stimulate de nevoia eciirurilor gi al unei mdrfi literare, disponibili pe lingi alte m5rfuri, a-l considera

librarilor de a prospecta piala (pentru identificarea gusturilor gi armoni- indeosebi ca reprezentant al unei tendin{e colective nu duce la niciun fel
zarea productiei cu cererea) ori de dorinla pedagogilor gi a bibliote- de tnlelegere semnificativd"2 (subl. mea).
carilor de a-gi optimiza activitatea (adaptind-o profilului psihologic al
Cititorul de rind - argumentau contestatarii rolului s5u semiotic ,
subieclilor). Aceste lucriri sint uneori ingenioase: ancheta asupra este un personaj incomod, cu reacfii capricioase gi imprevizibile : cincl

lecturii recru{ilor, efectuatl de Robert Escarpit 9i Nicole Robin, rimine, performeazd, o face dupd capul lui gi nu prea respectd aga-numitclc
de pi1d5, un exemplu clasic al genului. tn cele mai multe cazuri insl ,,reguli ale jocului" ; de obicei, negocierea sa cu textul nu e nici labo-
rioasd, nici substanliald; cind dI de greu sau se enerveazl, sare peste
dezamdgescl.
pasaje intregi sau incearcd sX se descurce fErI a-gi face scrupule , apeleazd
Citind cartea lui Ralph M. Steiger2 (care inciude o bogatd bibliogra- la modele deja cunoscute sau la locuri comune ori face asocialii libere;
fie comentati a celor rnai recente cercetiri) se poate ugor observa o de obicei se opre$te la niveluri partiale de semnificalie (construieqte, de
disproporlie fiagrantd intre efortul depus qi exiguitatea rezultatelor:
t. Alexander Beinlich, ,,Zu einer Tipologie des Lesers", in Alfred Clemens
uneori, lipsa standardizirii criteriilor este frapantd (astfel incit com-
pararea gi evaluarea rezultatelor este imposibild); aiteori, metodele gi Baumglrtner (coord.), Lesen. Ein Handbuch, Verlag frir Buchmarkt-
-Forschung, Hamburg, 1973, pp. 2ll-227.
conceptele sint foiosite in mod diletant (categoriile utilizate in clasificare Victor Lange, ,,Das Interesse am Leser", in Historizifit in Sprach- und
Literaturwissenschafi, W. Fink, Miinchen, 1974, p.34. Am dezbdtut pe
nu sint pertinente, egantioanele sint intocmite arbitrar etc.). in fine, nu
larg problematica sociologiei lecturii in volumul Regula jocului, Eminescu,
o dat5, investigalii iaborioase nu fac aitceva decit sd demonstreze ci Bucuregti, 1980, pp. 57-67.

b5tul de chibrit are dou5 capete.

1. {.e livre et le Conscrit, Universitd de Bordeaux, lnstitut de l-itt6rature et de
Techniques Artistiques de Masses, Cercle de la Librairie, Paris, 1966.
Ralph M. Steiger. tr es chenins de la lecture, UNESCO, 1981.

224 TEORIA LECTURII DE LA FICTIUNEA LECTORULUI LA REALITATEA LECTURII 225

pildd, propria intrigi qi personajele, dar nu qi sensul simbolic al actriunii foarte eterogeni, este aceea a cercetltorilor istoriei receptf,rii, din ce in
qi al comportamentelor); apoi, in func1ie de dispozilie, interese sau
ce mai numeroasf, in ultima vreme. in fine, un exemplu recent (ins5
situa[ie, se implicd in structura textului qi nu alege ce este pertinent, ci
pentru procesul de evaluare, gi nu pentru cel de semnihcare) este cel al
doar ce-i convine ; intr-un cuvint, in loc sd se supund regulilor textului,
impune textului propriile idei ; mai mult, nefiind in stare s5-qi congtien- lui K.E. Rosengren. Pentru a urmdri evolu[ia materialS a reputa{iei
tiz.eze demersul, nu-l poate nici verbaliza (ori o face intr-un limbaj scriitorilor in cotidienele suedeze din anii 1876-1892 gi 1953-1986,
,,mimat", in care se pot distinge lesne trimiteri la grupul social de
apartenenfd gi mai ales la ,,grupul de referintri"), Rosengren a efectuat statistica numelor citate de ,,recenzenfi"1. Cu alte

Aceastd descriere a lectorului naiv nu este defel amabili. Totu;i, cuvinte, a ,,tradus" comportamentele subiective ale unei categorii de
lectori reali (criticii de gazet[) intr-un limbaj cantitativ (,,menliunile"
degi credibilitatea personajului rlmine, din pricina motivelor amintite, au valoare pur numerici), ftcindu-le astfel comensurabile.

limitat[, nu trebuie si-i respingem mdrturia gi cred cd nicio teorie La cele de mai sus trebuie addugat ci uzul liber al textului nu este un
apanaj al profanului; uneori el poate deveni la fel de bine o manifestare
comprehensivf, gi sistematicl nu-;i poate permite s-o ignore.
Primul motiv este acela ci lectorul real, deqi tinde sd ia lucrurile pe a expertului (vezi Plaisir du texte de Barthes). ,,Adecvarea" - lectura
controlatl de text - nu reprezintd o prestatie exclusivl a expertului:
cont propriu, are o caracteristici inestimabili : aceea cI existd. Evident,
mlrturia sa e inadecvatd, dar autenticS: nu di seami de ce ar trebui s[ orice cititor de rind $i-ar putea dori si facd o lecturl ,,obiectiv5", cind,
de pild5, studiazi un curs in vederea unui examen, ori urmiregte o
fie lectura, ci de ceea ce ea este. Pentru a o utiliza, separind informaliile ordonanfi a primdriei pentru a afla ce indatoriri ii revin, ori cind are a
valabile de parlialitatea viziunii gi factorii de bruiaj (in acest caz, ele- face cu un roman atregdtor, nici prea dificil (ca s5-l descurajeze), nici
mente personale, autobiografice), existi metode variate, bazate in prin- prea simplu (ca sd-l plictiseascl), dar care-l captiveazl, intr-atit incit
cipal pe testarea intersubiectivd (controlul fiecdrei receptf,ri prin altele), pare a-i impune traseele de semnificafie.

pe focalizarea (controlatd) a variabilelor, pe analiza de conlinut etc. DacI totugi trebuie sd admitem failibilitatea evidenti a lectorului
real, cauzatd de lipsa de pregltire gi/ori de liberul sdu arbitru, nu e mai
Pe de altl parte, de vreme ce conceptul de lector real e concret 9i pu[in adevirat cd lectorul virtual nu constituie o instan![ normativd
neproblematicS. $tim foarte bine cd lectura textelor moderne, prin
istoric, trebuie specificat de fiecare dat5. El poate desemna atit proasplt excelen(i ambigue, conduce la diferite modul5ri ale sensului, in func1ie
de strategia folositi gi de modalitatea rezolvdrii indeterminirilor. Dar
alfabetizali, cit gi oameni de culturi inalt[, tineri 9i virstnici, tehnicieni alegerea soluliilor nu este impusl de text, ea este decisd de cititor
gi studenli, un grup omogen de lectori sau egantioane de populalie. (interpretant), deci e exterioarS prestafiei semantice propriu-zise, avind
Nimic nu-l impiedici pe cercetdtor ca, in funcfie de scopul urmdrit, sX o determinare ideologicd gi emolionali. Deosebirea intre lectura savantl
foloseascd subiec{i de nivel corespunzitor (din punctul de vedere al gi lectura ordinarl trebuie relativizat5; ea este, in mare mlsuri, dupl
cum o denumegte J. Leenhardt, o ,,posturd mentali".
categoriei lor socioprofesionale, al educaliei etc.). E, de fapt, ceea ce se
in lumina acestor considerente, excluderea cititorului real din sfera
intimpld gi in experimentele psiholingvistice de receptare empiricS- cercetdrilor vizind procesul semnific[rii nu-mi pare justificatl nici sub
aspect teoretic, nici sub aspect metodologic. Ea e oricum inacceptabilS
Opinia cf, doar lectorul naiv e un bun obiect de studiu imi pare fals5. pentru cei ce vor sI fundamenteze o teorie a lecturii, gi nu doar una a
interpretirii (degi, chiar in cazul din urm5, factorii care manipuleazl
Dimpotriv5, organizarea de investiga{li pe baza rdspunsurilor date ace-
luiaqi text de un grup de lectori competen(i e extrem de instructivi (bine- 1. Karl Erik Rosengren, ,,Time and Literary Fame", Poetics, nr 14, 1985,

inleles, luind precautriile necesare: omologarea apararului conceptual pp. 157-r72.

ce va fi folosit, acordul prealabil asupra strategiei interpretative etc.).

Avind in vedere cele amintite, un exemplu a cdrui valabilitate a fost

doar parlial exploratd pinl acum (printre altii, de Kib6di-Varga)r este

deja discutatul ,,arhilector" al lui Riffaterre. O alt5 categorie, din plcate

1. A. Kib6di-Varga, Les constantes du poime, Van Goor Zonen, Haga, 1963,
p.23.

226 TEORIA LECTURII DE LA FICTIUNEA LECTORULUI LA REALITATEA LECTURII 227

interpretarea fiind contextuali, nu doar textuali, depigirea demersului rndsuri atit de mare pretutindeni, incit pare sd se fi produs un oarecare
dezechiiibru intre datele de laborator gi corpusul de observa(ii experi-
hermeneutic apare ca necesard). mentale. pe de o parte, gi procesarea lor teoreticd, pe de aita. Un
Dezideratul respingerii lectorului real este din ce in ce mai rar invo- exemplu recent ne oferi insi un caz neobignuit, qi de aceea remarcabil,
de concordan[d intre eforturile practice gi cele sistematice, intre inves-
cat astdzi : ,.in ureme ce la inceput el era abia observat - spune Elrud tigatiile empirice qi o serie de ipoteze teoretice stimulative.
Ibsch - de curind a invins chiar pdrerea c5 tocmai cititorul nepro-
V{5 refer la o ancheti realizat5 de J. Leenhardt 9i Pierre Josza in
fesionist, care nu pronunfd explicit judecStri bine gindite gi verbalizate 197CI-i971 asupra iecturii romanelor Les choses de Georges Ferec ai
f-e ciffietiDre de rouille de E. Feies, pe doul egantioane, simiiar compuse,
despre sensul textuiui literar, trebuie considerat drept instan{5 autorizata de cititori rnaghiari qi francezil. Autorii au propus subieclilor doul
chesfionare: unul privind habitudinile de lecturd, cel5lalt, insumind
in funclie de care se testeazd ipotezele lectorului expert"r. 35 intreb5ri, asupra con{inutului romanului citit, a atinrdinii personajelor
Flrd indoiali, explorarea empiricS^a aborddrii semantice a lectorujui gi a punctelor de vedere ale celor doi romancieri. Materialul strins,
deosebit de bogat, a fost supus unui laborios proces cie prelucrare, spre
reai are de iniruntat multe dificultlti. in cartea sa de pionierat dinL97'J" a plrtea fi utilizat statistic gi comparativ. Evident, sint posibile obieclii
Literaturpsychotogie, interesantd qi prin deschiderea, dar qi prin limitele fafd de modul intocmirii chestionarelor, ca 9i fald de metodele aplicate
ei, Norbert Groeben problematizeazf, metodeie investigatorii qi chiar in tratarea corpusului de rdspunsuri. Totugi, cei doi autori au merite

schitreazd citeva solugii experimentale (rnijloace de substituire 9i corn- incontestabile. Ei 1in seama de imixtiunea opliunilor axiologice in

pletare, diferen[ialul semantic al lui Osgood, scalarea de tip free card construirea sensului, conformindu-se adevdrului lecturii, qi nu repre-
zentirii ei idealizate. Datoriti examenului contrastiv al receptirii in
sorting etc.)2. Groeben admite cI a incercat mai degrabi sd facl ,'o douf, societ5tri diferite prin traditrie, istorie gi sistem de valori, cercetarea
lor dezvdluie in procesul concretizirii jocul unor variabile ce pot fi
sugestie in vederea gisirii unor solutrii", decit sd stabileascd ,,un sistern
rata$ate specificit5lii na(ionale. Esenlial imi pare faptui ci modelul
de metode cu eficacitate practicf, imediat5"3. intr-adev5r, caracterutr
nonspecific al metodelor mai sus men{ionate, aflate la o mare distantrd tr-eenhardt-Jozsa accentueazl creativitatea iecturii, negind atit anterio-
de dinamica efectivf, a procesului de lecturd, le face insi neproductive. ritatea sensului, cit gi transcendenla codurilor. Cititorul se redescoperir

Aceleagi observatrii pot fi aduse multor cercetf,tori din domeniul psiho- in structurile textului, dar se distan{eazi de propriile cieterminlri,

lingvisticii, mai ales acelora cu preocupf,ri pedagogice (precum stimil- intrucit cimpul posibilitililor deschise de operd nu coincide deplin cu
larea observa{iei, imbunitdfirea competenlei qi a tehnicii predlrii lecturii disponibilit5[ile sale; aceasta inseamnd cd el avanseazd in iecturd,
in qcoli etc.). Uneori, aceste preocuplri, transformate din mijloace in punindu-gi continuu in discu{ie convenfiile qi stereotipiile culturale,
,,scurcircuitind" astfel sistemul de valori asumat in mod obiqnuit. in
scopuri, par a-9i fi devenit propriul obiect de studiua'
Nu voi detalia mai departe aceste remarci in misura in care nu felul acesta e dep5giti explicalia de tip repetitiv, datd de Norman Holland

intreprind aici o trecere in revistd exhaustiv5. Jin doar si subliniez cd tr. J. I-eenhardt a prezentat studiul (obiective, metode, rezultate) in doud
domeniui cercetlrii empirice s-a dezvoltat intr-atit qi este folosit intr-o articole: ,,Introduction i la sociologie de la lecture", Revue des sciences
humaines, Lille 3, nr. 1, 1980, pp. 39-55; ,,Toward a Sociology of
1. Elrud Ibsch, Roies of Readers and Type of Meaning in Literary Works ' ln
,,Free University Studies", Amsterdam, 1980' p. 7. Reading", in Susan R. Suleiman gi Inge Crosman (coord.), The Reader in
I, the Text, Frinceton LJniversity Press, Princeton, 1980, pp. 205-225. Edilia
francezd a cdrlii, incluzind gi studiul complet" a fost pubiicatd in 1983, I-e
2. Norbert Groeben, Psihologia literaturii - stiinla literaturii intre herme-
neuticd Si empirizare, tr. rom. de Gabriel Liiceanu, Univers, Bucureqti, Sycomore, Paris.

1978, pp. 248-26L

3. Ibidem, p.26I.
4. Pentru comentarii despre cercetirile psiholingvistice, vezrHarry Singer, Robert
B. Ruddell, Theoretical Models and Processes of Reading,International
Reading Association, Newark, Delaware, 1971 ; Eleanor J. Gibson-Harry

Levin, The Psychology of Reading, MIT Press, Cambridge, Massachusetts,

1975.

228 TEORIA LECTURII 17

(pentru care lectura e o abordare -narcisistf,") ori de Hans Robert Jauss ,,Inten[ie" gi,,intenfionalism"
(pentru care lectura confirm[ sau invalideazd un ,,orizont de agteptare").
ln cadrul temei generale a acestui colocviu, care urmiregte mean-
4. in incheiere, cred cX e necesar si avertizez impotriva inlelegerii
eronate a pozitriei mele. Nu susfin in niciun fel abandonarea lectorului drele gi stratagemele -reflexivit5fi", imi propun si srudiez implicaliile
virtual gi limitarea cercetirii la lectorul real. DimpotrivS, sint convins conceptului de reflexivitate la nivelul discursului literar. Pentru a fixa

cI amindoi sint folositori in propria lor arie de referinfi : primul, ca ideile gi a le concretiza aplicarea - evitind astfel speculaliile gi flecd-
reala - mi voi concentra asupra problemei ,,inten(ionalitefi", a$a cum
rafionalizare a comprehensiunii, ca un model abstract de adecvare a
apare ea intr-un recent articol de Paisley Livingston, publicat in New
codurilor transmise ; al doilea, ca o expresie efectivd a lecturii, presu-
Literary Historyt.
punind asocierea liberd, interpretarea gi punerea ei in scen5. Dar, degi
ficgiunea lectorului virtual e totdeauna prezentl (chiar dacd nonma- Articolul apdrl pozilia -intenlionalisti" in esteticl gi in teoria lec-
nifesti) in orizontul analizelor textuale, ea pare s[-gi fi epuizat resursele crearea operei
turii : ,,Intenliile scriitorului au un rol hotdritor in
teoretice. ln schimb, examenul lectorului real oferi piste exploratorii
literare, iar... cunoagterea lor e necesari pentru a ajunge la o interpretare
relevante gi o mare abundenli de material la indemini.
De asemenea, cred cd mai existl un avantaj pentru care meriti sd ne adecvati"2. Aceastl pozilie imi e simpatic5, degi mi indoiesc cI, in

concentr[m atenlia qi asupra lectorului real : sintem obligali s5l studiem formularea citatS, poate rlspunde satisftcitor numeroaselor intrebiri
din ,,afar[", nu numai din ,,interior" (precum in cazul lectorului vir-
posibile. Ea ilustreazd foarte bine una dintre tendinlele dominante ale
tual); de aici decurge gi posibilitatea de a separa .cercetarea" de
gtiintei literare actuale: revenirea la autor, preocuparea pentru felul in
,,receptare", de a-l distanla pe observator de materialul observat, ceea
care el gindegte gi acfioneaz5. Se inrudegte astfel cu reacfia antiholisti,
ce inseamni, in ciuda opiniilor sceptice, un anumit progres pe calea
obiectivitltrii. in plus, fiindcd lectorul virtual nu e, la urma urmelor,
decitun lector real .in travesti", a$a cum deja am ardtat, studiul celui
din urml implicl, pe o anumiti treapte, gi srudiul celui dintii, in vreme

ce reciproca nu e posibild.

Comunicare destinatd unui colocviu peste hotare (1985) la care autorul

nu a putut participa, apdrutE in Cahiers roumains d'€tudes litt€raires,
rn. 3, 1987, pp. 59-70 (intr-un num6r dedicat receptirii, realizat sub

coordonarea autorului).

vizibild in gtiinlele umane, cu redescoperirea subiectului gi a evenimen-

tului in istoriografia qcolii de la Annales, cu reevaluarea hermeneuticii,

de vreme ce inlelegem tot mai bine ci evolulia cunoa$terii presupune o
continui lirgire a domeniului interpretabilului. Afla1i, in pragul unui

nou mileniu, intr-o lume tot mai congtienti de provocdrile viitorului,

din ce in ce mai pufin inclinatX spre triumfalism, ne-am dori o mai

1. Paisley Livingston, ,,Intentionalism in Aesthetics", New Literary History,

vol.. 29, 4, 1998, pp. 831-846.

z. Ibidem, p. 831.

Z3O TEORIA LECTURII -INTENTIE" SI "INTENTIONALISM" 231'

nilaxl{ati dialectizare a raporturiior dintre determinlrile contextuale $i numai una", aceasta fiind in mod obligatoriu coincidentd cu inten(ia
autoruluil.
tribertatea de alegere, o ,,reabilitare a zonei explicite qi reflexive a
Intenfionalismul este discreditat in toatd perioada de dominagie a
acliunii umane"r, o apropiere intre ,,proprietdlile normative ale gindirii
gi ale concepteior gi proprietilile naturale ale proceselor mentale"2' structuralismului, dar ignorat gi de qcoala fenomenologic5, deSi aceasta,

Tradi{iile intentrionaliste datorit5 mogtenirii sale husserliene, ar fi trebuit sd fie, mlcar in prin-

Inten{ionalismui are o lungi qi bogati istorie. Fondatorul hermeneuticii cipiu, sensibild la tentativele de a conexa subiectul creator cu obiectul
rnoderne, Schieiermacher, recomanda interpretului ca, printr-un de-
mers ,,divinatoriu", ,,si se transforme in autor", tocmai pentru a ajunge creat. in anii '80, intenlionalismul pare s5-qi recapete un al doilea
la o comprehensiune imediati a individualit5lii creatoare. La inceputui
secolului XX, Diithey reia principiul transferului empatic, preconizind suflu. Paisley Livingston citeazd numele citorva reprezentanti de marcS
edularea unui Erlebni.r la originea ,,obiectivirii". Principiul sdu afirmd : ai acestui ,,nou val", printre care Alexander Nehemias, Jerold Levinson
,,Das Verstehen ist ein Wiederfinden des lch im Du"3. qi alli cercetf,tori europeni pulin cunoscufi. Ciudat este cd nu face nicic
referinf5 la Hirsch, indeosebi la Wayne Booth, promotorul conceptului
tn contemporaneitate, aceastd tradilie este continuatd de savantul
american E.T. Hirsch - nu insl fird a-i aduce citeva importante coreclii. teoretic de ,,autor implicat'", pe care Livingston il preia sub numele de
Cartea cea mai semnificativd a lui Hirsch, Validiry in Interpretation
(,\967), a fost bine primitd, dar tezele sale au rlmas in mare mdsurd fird ,,intenlionalism fictrional". Nu este men(ionat nici incisirul articol, foarte
polemic cu autonomia semanticf,, scris de Steven Knapp 9i Walter Ben
ecou, umbrite fiind de succesul extraordinar al structuralismuiui anilor Michaels2.

'50 qi de aparilia operei fundamentale a lui Gadamer, Wahrheit und Adversarul nu trebuie subestimat
Methode, in 1960. Lui Hirsch ii datorSm insd o distinc{ie importantd :
aceea ciintre meaning (sensui voit de autor, sesizabil prin conjecturile Aspectul cel mai stinjenitor al pledoariei lui P. Livingston imi pare a fi
ugurinla cu care discutd argumentele antiintentionaligtilor. Si ludm, de
asupra contextului originar, biografia scriitorului qi structurile de limbaj exemplu, opinia potrivit cdreia e dificil, ba chiar imposibil sI ajungi sd
ale epocii) gi significance (sens posibil in contextul autorului). Hirsch afli ceea ce a vrut si exprime cu adevdrat autorul. Aceastd exigengi ar
recunoa$te pluralismul interpretativ, admitrind totodatd cd preferinta fi, dup[ Livingston, maximalistl gi nejustificat5. Fiindci, spune el' in

acordatl autorului nu are o valoare normative (pentru cd nirneni nu substanlS, cererea ar echivala cu a pretinde ,,o dovadf, infailibil5", cecrt
ce ar fi cu totul ilegitim intr-un domeniu empiric precum acela al criticir
poate fi constrins sd caute intr-un text altceva decit vrea el insuSi sd literare. De ce am impune intenEiilor asemenea ,,standarde inalte"'/

caute), ci doar o valoare eticd. Dincolo de aqa-zisele ,,dovezi infailibile", problema este, inainte dc
Acest punct de vedere a fost violent criticat de P.D. Juhl, in numele toate, cd nimeni nu poate propune o metodd plauzibili $i rationali care
sI discearnd intre ,,inten1ie" gi stirile mentale care o intovirdqesc in
r.rnei ortodoxii intenfionaliste, totugi, la rindul ei, pugin creditabile. in procesul de crealie. Apoi, experienga ne aratd c5', in rarele cazuri in
opinia lui Juhl, pentru fiecare operd ,,existd o interpretare corecti qi care dispunem chiar de ,,m5rturia" autorului, aceasta ne dezamigegtc
cel mai adesea pentru ci nu se situeazd la nivelul de bogitie qi densitate
Marcel Gauchet, apud F rangois Dosse, L' Empire du s ens' L' humanisation
des Sciences l:lumaines, La Ddcouverte, Paris, 1991 , p. 164' P.D. Juhl, Interpretation. An Essay in the Philosophy of Literary Criticisttr .
2 Pascal Engel, Philosophie et Psychologie, Gallimard, Paris' 1996, p' 404' Princeton University Press, Princeton, 1980.
2. Steven Knapp, Walter Ben Michales, ,,Against Theory", Critical Inquiry.
3 R.iclurd Falmer, InterpretationTheary in Schleiermacher, Dilthey, Ileidegger 8,1982.

and Gadamer, Northwestern University Press, Evanston' 1959, p' 185'

232 TEORIA LECTURN ,,rNTENTrE" $r ,,INTENTTONALTSM" 233

semanticl produs de oper5. Faimosul aforism al lui Gadamer rezumi scriitor. De obicei, el intr[ in joc, acceptind sirualia, la prima vedere
stranie, in care se treze$te parci ,,vorbit" de propria sa limb5.
excelent cum stau lucrurile : ,,Sensul unui text il depigegte pe autor, gi
nu ocazional, ci intotdeauna"r. in fine, conceptul de ,,inten!ie" ne Concluzia acestor remarci pare paradoxal5: ar fi mai corect sI

folosegte foarte bine pentru a explica ,,actele de vorbire" cotidiene, dar spunem cI textul este cel care ne serve$te la infelegerea inten[iei, qi nu
se dovedegte inadecvat cind se pune problema comprehensiunii unor
ci intenlia e cea care lumineazi sensul global al operei. in orice caz,
ansambluri textuale complexe, de talia unor opere precum Der Mann
faimoasa nofiune de ,,Intenfie", atit de des invocati drept ,,cheie a des-
ohne Eigenschafien sat A la recherche du temps perdu.
Cu privire la romanele lui Musil sau Proust, conceptul pertinent de cifririi", se dovedegte a fi de fapt un ,,construct interpretativ". Ea rimine

,,inten1ie" nu este nici cel de ,,dorin[5" (aspiralia cltre o compensare indefinisabil[ global (cum am putea sI conceptualizim vreodatl ceea ce
imaginar5), nici cel de ,,motivafie" (intentria de a crea o operd estetici
deslvirgitd), nici cel de ,,cauzd" (comanda presupusd a unui editor). triim, sub raport intelectual gi afectiv, citind Rdzboi Si pace ?). Daci
Intentria aflatd la baza procesului literar trebuie intreleas5 in termeni de
metoda intenfionalisti igi propune sd studieze doar un anume punct din
,,proiect creator". Or, acest ,,proiect" se construieqte 9i se precizeazdpe traseul textual, ea rlmine qi in acest caz indoielnici, pentru cE orice
,,loc" al textului poate deschide un intreg evantai de interpretiri posibile.
m5sur5 ce se desfbqoarS, intr-un interval mai scurt ori mai lung de
P. Livingston se strlduiegte sd mai demonteze o obieclie, de altfel nu
timp. intre ideea de plecare (o tem5, o obsesie, un ritm etc.) 9i rezultarul
final se interpune o elaborare adesea anevoias5, formati din redactiri, flrd a lisa lest adversarilor sdi, anume aceea cd inten{ionaligtii s-ar rdtici
modificiri, retuguri, dintr-o combina{ie singulari de hazarduri qi contin-
in exterioritl(i. S-ar pdrea, in adevf,r, ci ei se indreapti mai degrabl
gen[e, de inspirafie gi transpiralie. De-a lungul acestui complicat proces
cltre chestiunile legate de viala gi psihologia autorului, lisind deoparte
de fabricare, proiectul e anticipat in fiecare clip[, ca orientare de gen gi textul in sine gi revendicindu-se astfel de la o varianti reductiv[ a cri-
perspectivd de inaintare, ca echilibru mereu nesigur intre ceea ce rimine
ticii biografiste. P. Livingston admite ci pericolul existd, dar sus{ine -
de scris qi ceea ce dispare odati cu corecturile. Proiectul se finalizeazd cu deplini indreptSfire - ci biografismul nu are nimic rdu in el insugi,

cind ultimele cuvinte sint scrise, iar construcfia e definitiv incheiatd. stind la originea unor lucrdri remarcabile, precum cea a lui George
Painter despre Proust. El sustrine ci acumularea de gtiri despre instruc[ia,
RectificXrile qi ajustdrile continue ale ,,proiectului" in lucru depind mediul sau evenimentele care au influen[at cariera unui scriitor e
de imixtiunea a doi factori, deseori incontrolabili. Pe de o parte, trebuie
sd deosebim intre ,,a spune" gi ,,a vrea sI spui". De la Freud incoace indispensabild pentru a inlelege ce-qi propune sf, creeze. in opinia mea,
(chiar dacd principiile psihanalizei sale trec azi printr-un amdnun(it pro- cunoa$terea acestor elemente este utili, dar insuficientS; ei ar trebui si

ces de rediscutare), nu ne mai este permis sd punem semnul egal intre i se adauge qi alte informa[ii contextuale, care si ne permiti si com-

ceea ce cineva vrea si scrie gi ceea ce reu$e$te sI fac5. Dincolo de orice parim opera studiati cu altele asemdnitoare sau cu cele de care diferd,
pentru a ajunge la comprehensiunea structurilor de limbaj ale epocii,
deliberdri gi de orice alegere congtient5, procesul creator este impregnat definitorii pentru spatiul de joc al artistului.
de elemente venind din incongtient: pulsiuni, resentimente, frustriri etc.
Cel mai puternic argument antiintenlionalist
Pe de altd parte, nu putem ignora cd exist[ gi o anume derivl impre-
Adev[rata chestiune e de fapt in alti parte. Cel mai puternic argument
vizibil5 a ,,productivit[1ii scriiturii" : la un moment dat, condeiul pare antiintenfionalist se bazeazd, pe o ffesiuri constitutivl a literaturii, pe
care am putea-o numi ,,disponibilitate semanticd". Este vorba despre
a dobindi un fel de independen(5, ca gi cum textul gi-ar impune propriile
aptitudinea operei literare de a se detaga de conditriile sale de producere,
exigen[e. Expresii gi incidenle nea$teptate il iau prin surprindere pe
de a putea fi cititi $i intelease (e adevdrat, intotdeauna ,,altfel") la
1. Hans-Georg Gadamer, Virit€ et mdthode : les grandes lignes d'une hermd-
neutique philosophique, Seuil, Paris, 1976, p. 136. distantrS de secole qi de citre persoane care nu au nicio leglturd cu

234 TEORIA LECTURII ,,INTENTIE" SI ,,INTENTIONALISM" 235

publicul ,,de origine". Aceasti exploatare reinnoiti a poten[ialului mirare, agadar, cd in atmosfera intelectuald, de azi - scepticl, permisivi,
semantic prin multiple recontextualiziri constituie, cu siguran{5, gansa cuceriti de ideea pluralismului interpretativ - cititorului i se recunoagte,
de supravieluire a textului literar. Citeva curente importante ale criticii
contemporane au ales si lucreze in aceastf, perspectiv5: formalismul in numele diferentrei, ,,dreptul" de auza de text dupi bunul s5u piac.
rus, New Criticism-ul american, structuralismul in diversele sale for-
Rela{ia identitard qi,,inten(ionalitatea textuall"
mule, deconstructivismul etc.
Ce se poate opune antiintentrionalismului - evident, din punct de vedere
Trebuie sd observlm cI in pofida convingerilor sale ferme, F' teoretic (pentru cI practicile cititorului obignuit rdmin de reguli, din

Livingston recunoa$te, cu buni credin15, cf, existl qi lucrdri excelente p5cate, ?n afara putintei noastre de a le influenla) ? Ag vrea si fac aici
realizate prin ,,demersuri anacronice", adicl acelea care nu stabilesc
relalii nici cu contextul originar, nici cu autorul. Pentru exemplificare, trei observagii.
citeazdstudiile despre Proust ale lui Vincent Descombes qi Ren6 Girard,
tn primul rind, rela[ia dintre autorul de literaturl qi opera sa este
care reu5esc siJ infiliqeze pe marele scriitor ,'a$a cum el insuqi nu s-ar
sangvinS, carnald, de apartenenfi identitard. Spre deosebire de cizmar,
fi gindit niciodati". Din pdcate, P. Livingston nu discutl valoarea acestor
de exemplu, care face o pereche de pantofi folosindu-gi indeminarea gi
douS exemple - sint ele doar exceptii de la regula potrivit cireia
cunogtinlele de megtegugar, scriitorul igi investeqte in operl experienla,
cunoa$terea intentriei ar fi ,,necesard" pentru a se ajunge la o interpretare
,,adecvatf," ? $i, dac[ sint intr-adevdr excep[ii, cum le justificlm ? Dacd filozofia de via1d, sentimentele, nevrozele. El insinueazl, prin inter-
sesizarea intentriei e superflui, atunci de ce sd continulm lupta inten-
rnediul limbajului, turnuri de frazd. care ii sint specifice, conota(ii,
lionalismuiui?
S5 l5s5m pentru moment problema nerezolvati qi sd remarcdm cd, inodul s5u de a suride, de a persifla, de a visa, de a spune altfel ceea ce

dincolo de orizontul propriu-zis $tiintific, trebuie sd distingem prezenta ne e comun. Obiectul ieqit din miinile lui, in mlsura in care apar{ine cu
viguroasf, a unui antiinten[ionalism spontan sub douf, forme larg raspin-
dite. Prima e rafinatS, eseisticS, diletant[; inainte ca specialigtii sI o adevdrat artei, nu e repetitiv, este un unicum in felul s5u, purtind
identifice drept o ,,9coa15", ea a constituit exerciliul unei sensibilit5li semnul indelebil al creatorului. Tradusr in termenii criticii literare,
artistice confruntate cu un text admirat: impresionismul. A doua ten-
aceastl singularitate se nume$te stil, expresivitate, ,,imagine de marc5".
dinli e populistd Ei se exprim5 in mod anarhic. constatdm cu tolii in E,a explici de ce romanul ori poemul se comportl ca o metonirnie a
jurul nostru, in societatea in care triim, o enormi multiplicare a autoruiui, de ce clutim in rafrurile de librlrie un Nabokov, un Tournicr

raporturilor absolut arbitrare cu textele. Oamenilor nu le pasi cituqi de sau un Vargas Llosa, de ce sim(im inapoia operei ,,vocea" poetului sau
a romancierului, care ne vorbeqte gi ne interpeleazi. Daci sensui este
pu{in de Critici, de Canon, de metode, de autoritili (de oricare fel ar
fi acestea); ei se supun capriciilor gustului, idiosincraziilor personale, punerea in scenl gradual5 a referinlei - ceea ce ni se intimpil, agadar,
se incred in stereotipii gi in miturile la modi.-- pe parcursul lecturii -, atunci demersul hermeneutic trebuie infeles

civilizagia contemporani incit5 la un individualism agresiv 9i ia intr-un sens mai larg : el nu mai este o simpll conceptualizare, reductivd
prin definilie, a operei literare, ci mai degrabi rezultatul unei triiri,
,,lecturi sdlbatice". Explicaliile sint diverse : prdbuqirea ideologiiior,
acompaniatd de nenumdrate armonice. Jin s[ subliniez cd, Ei in ipoteza
declinul ,,maeqtrilor", tendinfa din ce in ce mai puternicl de a relativiza vreun pre{ inten[iei scriitorului, e imposibil totugi sd
valorile, gubrezirea ordinii canonice gi, pe un plan mai specific, dezvol- ci nu acordlm
tarea teoriilor receptf,rii, care-l instale azd pe cititor in pozilie de for1x.
Sd adiugxm la acestea fiabilitatea excepfionald a scriiturii 9i lecturii ignorlm semnaiele prezen{ei sale - fiindci opera lasi sf, se vadd un
electronice, care fragllizeazd din ce in ce mai mult dreptul de autor qi personaj in carne gi oase, cu identitate ireductibili, care ne cauti
relaxeazf, relagiile care-l asociazl pe emitent de enuntul sdu. Nicio
cornplicitatea qi asentimentul.

Cea de-a doua observa{ie iqi propune sf, ,,recicleze" conceptul de

intenfie - s5-l transfere pe un teren in care sX devini ,,reperabil" in mod

obiectiv, gi nu ,,ghicit" intr-o manierl rnai rnult sau mai pufin ernpaticd.

236 TEORIA LECTURII "INTENTIE" $I "INTENTIONALISM" 237

Metoda sebazeazd. pe textul produs efectiv, nu pe cel ipotetic, pe care urmdreqte sd-gi punl in valoare gi mesajul, gi maniera de a_l exprima.

autorul ar fi voit s5-l scrie. Ar fi vorba de a studia ,,intenfionalitatea Premeditarea efectului artistic a fost suslinutd cu combativitat. ji t"r-
voare romanticd de numerogi scriitori, intre care gi Edgar Allan poe.
textuald", de a elucida atent ,,miza" operei, centrul tematic, jocul strate- Acesta preconiza o elaborare calcuratr a operei, asemenitoare desfigu-
giilor puse in lucru. Agadar, cum spune Umberto Eco, de a ne focaliza
rrrii precise gi riguros logice a unei demonstrafii matematice. Neuitind
asupra ,,intenliilor con[inute in mod virtual de enunf", in loc si analizdm de exigenlele specifice literaturii, el admitea totugi cr
cum se ,,actualizeazd. intengiile subiectului empiric al enunfirii"r. respectivul ,,cal-
cul" ar trebui si includl gi o,,anume imprecizie necesard,,,
Avantajul acestui concept de ,,inten(ionalitate textuald" este cd per- ,,anumiti dozl de sugestie indefinibil5,,. gi o
mite o exploatare concretd, sistematicd 9i, cel putin pine la un punct,
E limpede insd cd nicio anticipare, fie ea ireprogabili, nu va putea
verificabili. Teoretizatd mai intii de filologii secolului al XIXlea, reluati garanta vreodat[ c[ cititorul
gi operalionalizatd. de Lanson 9i de discipolii s5i, procedura consti al teoreticienilor) ,,real,, (nu cititorul ,,model,, sau ,,impiicit,,
intr-o analizl detaliatd a literalitStrii textuale, avind ca scop clarificarea va intelege anume iorpu"a
lexicului, a aluziilor, a figurilor etc., in interiorul codurilor de emisie. exact ce a$teapti autorul gi ce
Aceastd aspirafie de a restitui spatiul dejoc al conceptelor, de a infelege textul s5u. ,,A programa comprehensiunea,, nu echivaleaz5 cu
trola construirea sensului',. Astfel, chestiunea care se pune e ,,a con_
istoricitatea specifici a limbajului epocii, evitind anacronismele gi falsele de
analogii cauzate de distanfa temporalS, a fost recomandati de Derrida a gti
insugi in Gramatologie. lntr-un volum recent, filozoful reputat ca nihilist cum trebuie procedat pentru a reugi cea mai bunr comunicare posibili.
gi deconstructivist reia ideea cd acest moment parafrastic initial de ,,des- Dour elemente mi se par aici de neocolit : cel dintii, cititorul trebuie
cifrare minimal5" a structurilor verbale ar reprezenta o precaufie nece- sr fie ,,compatibil" (si gtie codurile) gi sd vrea si coopereze. Al doilea,
sari, un fel de ,,cordon sanitar" frrd de care ,,critica ar risca sd alunece laiturtloi rpurlintrecbaureiessrrleevreitestrpinrogliifeprearceitapsoesimbinl iifnicjaulriuilol rnu(scalefoulluoiseinatsecni{imonoadl)a.-
in orice derivi, sd ajungd a spune orice". Bineintreles, stabilirea sensului Prima conditrie rrmine,
ii scriem unui prieten). evident, incontrorabild (in afari de cazulln care
in structura de suprafald, la nivelul elementar al textului nu inseamnl cI Dar cea de-a doua ? Dispunem oare de mijloace
am ajuns gi la interpretare. tns[ aproximarea preliminard a cimpului pentru a-l ,,ajuta" pe cititor sr formeze sensul voit ? pot eu, autoi s[ il
,,constring" prin logica gi coeren[a scriiturii sd nu se indepirteze de
semantic, care protejeazi impotriva ignoranfelor, abera(iilor gi idiosin- ceea ce enunf ?
craziilor cititorului, se dovedegte totu$i fundamental5 pentru cei ce vor
sI experimenteze lectura nu doar ca ,,pl5cere", ci gi drept ,,cunoaqtere". Rlspunsul la aceste intreblri e ambiguu. Motivul e simplu, dar, in
mod bizar, ignorat de mulli teoreticieni, printre care gi p. iivingston:
Programarea comprehensiunii vorbim mereu de Text (cu majusculi), dar avem de-a face intotJeauna
cu narafiuni, poeme, articole, gtiri, mesaje publicitare etc.
Cea de-a treia observalie reia o problemi care pf,rea esential5 vechii
Tipologie textual5
retorici : cum ar putea scriitorul si anticipeze buna comprehensiune a cind vrem sd comunicrm ceva in scris (gi fiecare dintre noi devine
cititorului? Sau, altfel spus, cum si programezi comprehensiunea ',autor", intr-un fel sau altul), ne folosim competenlele - indelung exer-
pentru a fi corect in(eles? sate in fiecare zi - utilizind limbajul cu o tinrr precisi, adaptatd si"opului
gi destinatarului/destinatarilor. cel ce redacteazi un articol gtiinlific se
Dorinla de a fi corect infeles, fireascd pentru oricine vrea sd comu-
nice cu altul, devine cu atit mai importantf, in cazul unui autor care psetrnldtruuieasitnelditnuarain,teatidtecittosaeteposadtes,eoerixcperinmeein(leimlepgeerdee,saeuxpinlciceitrti9tui d,iignrerr.oEr,l
evitd agadar aproximrrile, echivocurile, modalizrrile, limbajul figurat ;
l. Umberto Eco, Lector in fabula, tr. rom. de Marina Spalas, Univers,

Bucuregti, 1991, p.96.

238 TEORIA LECTURII "INTENTIE" $I,,INTENTIONALISM" 239

foloseqte in schimb repetitii, enumeriri didactice, metainserturi expli- Maximele lui Grice nu ne sint de ajutor
cative (care riscl sI plictiseasc5, dar 1in mintea ,,captivd").
P. Livingston, ca atilia al1ii, vorbegte despre texte flrd si ia in seamX
Sf, ne imagindm acum la lucru un poet avangardist: el efectueazd un diferenfele enorme care se nasc din varialiile de sens. De aceea" el
parcurs diametral opus. Limbajul devine obiect de joc, un instrument
flexibil, deschis, gata sd adopte orice nlscocire apdrutd intimplitor din propune senin o procedurd unicd pentru a le detecta semnifica[ia impli-

fluxul scriifurii : cuvinte enigmatice ori obscure, expresii multicono- citd gi pentru a circumscrie ingerintrele interprelului. Aceasti procedurX
se sprijind pe ,,cadrele" definite de Grice, insi ,,adaptate nevoilor artei"1.
tative, indetermindri Ei viduri semantice, devieri qi rupturi sintactice,
torul e pus in lucru, nu pentm a transmite un mesaj (liindcd nu e nimic Regulile formale ale lui Grice, foarte potrivite in a modela comuni-
de comunicat), ci pentm a face ,,spectacol", ieqind din drumuriie bltute. carea directi intre emit5tor qi receptor, nu sint de prea mare ajutor in
Dacd poetui programeazl totuqi ceva, atunci e mai degrabi vorba de cazul textelor scrise gi devin cu totul inadecvate textelor de ficfiune. Am

,,programarea incomprehensiunii ". putea accepta ipoteza cf, descifrarea referenlialelor poate fi luatd in

Am aies cazuri extreme pentru a face gi mai clard perceplia lucru- considerare pentru dialogurile orale; dacd existd un diferend asupra
riior. in texteie de tip gtiinlific, de informare jurnalistici, in texte docu- sensului ,,corect" al unei aserfiuni, e legitim sI recurgem la arbitrajul
mentare etc. (pe care ie-am numit alfundeva ,,referenfiale" pentru cd autorului, fiindcd in cazul dat e posibil5 o lectur5 intenfionald, dirijati
trimit la obiecte apar(inind realitAfi socialmente omologate), ,,instruc-
iiunile" sau ,,constringeriie" exercitate asupra autorului sint de aseme- de univocitatea gi de convergenta sensurilor.
nea naturi incit ele ajung la cititor flrd problemer. Complet invers se in cazul pseudoreferenfialelor de tip realist sau naturalist, anticiparea
intimpld cu textele care imping divorful intre semnificat 9i semnificant
de cdtre scriitor a comprehensiunii de care ar trebui si dea dovadd
pin[ la pragul ilizibilitilii, dupi modelul mallarm6an al rupturii dintre
cititorul sdu poate incd juca un rol nonneglijabil. Un anume ,,pact de
cuvint gi lucru (texte ,,autoreferentriaie"). Textele de acest tip nu mai au confienld" domneqte uneori intre autor gi cititor. Primul schileazX,
o ambilie de adevdr, sint narcisiste, propun combinaEii stranii de cuvinte graEie intrigii gi peripe{iilor, numelor $i identit5tilor atribuite persona-
Ei fraze discontinue, susceptibile de a fi intrelese in mai multe feluri 9i chiar jelor, spa[iului (decor, atmosfer5, ,,culoare local[") gi mai ales ,,efectelor
de real" (teoretizate de Auerbach gi, recent, de Ph. Hamon), contururile
depiin neinteligibile. Autorul pare cf, invitl cititorul sd participe la o unei lumi seminind cu a noastr5, dar totalmente imaginari. Cititorul de

experien(i fhr[ iegire, lipsinduJ de orice indiciu care sd-i u$ureze sarcina. rind nu aqteapti decit portria sa de iluzie romanesci, amorsatd de semnaie
intre textele referentiale, absolut,,lizibile", qi,,autoreferenlialele"
bine cunoscute, care-i permit sI pdtrundd in universul c[rtrii gi s[ se
compiet ,,scriptibile", dupd distinctia lui Roland Barthes' se intinde identifice cu eroii qi cu intimplirile. in aceastl situafie, maximele lui
terenul vast al textelor ,,pseudoreferentriale" sau f,rc(ionale, care nu Grice devin inutile. Astfel, cea dintii, care afirmi cI locutorul trebuie
sd spunl doar ceea ce crede ci este adevlrat, e cu totul anihilatd de
transmit nicio informatie factuald, degi ii simuleazdptezenla. Pe mdsurd vreme ce scriitorul face exact pe dos: insiqi natura meseriei lui il
ce textele se distanleazd de polul referengial qi se indreaptd cltre polul determini sf, inventeze (degi am putea gisi un adevdr in simbolica
autoreferential, ele evolueazd de la mimetism (proza realistd sau natura- ficliunii). Cea de-a doua maximd impune sd nu se furnizeze nici mai
mult5, nici mai putind informalie decit e cerutl intr-o situatrie dati. in
iisti) spre formele din ce in ce mai nonmimetice (alegorie, fabulos, loc de asta, romancierul realist se comporte ca o ,,sugativ5" - discursul
lui abundd in detalii insignifiante, care se dovedesc insi esenfiale,
traroc). Simultan, raportul dintre intenfia autorului 9i iniliativa conferitd
sititorului se modificd in favoarea celui din urmf,. l. Ibidem, p. 85.

Existd agadar o programare a comprehensiunii ? Pare cd trebuie sd

nuantlm rlspunsul.

l" Faul Cornea, Introduzione alla Teoria della Lettura, Sansoni, Florenla,

1993" pp. 39-44.

240 TEORIA LECTURII -INTENTIE" $I ,,INTENTIONALISM- 241

pentru cA ,,garanteazd" verosimilitatea textului. Inutil sI continulm anticipeazr efectele. impirtrgesc opinia cercetitorului A. Goldschliiger,
compara(ia. E evident cI maximele lui Grice sint total inaplicabile pentru care ,,paratextul, prin maniera lui tentacularS, ac[iunea insidioas5
operelor literare, indeosebi celor autoreferen[iale, pentru ci acestea nu qi prezenfa anodini, are rolul unui antrenament subtil gi prin aceasta

vtzeazd. comunicarea, nici transmiterea vreunui sens. eficace"l.

Contracful de lecturd in loc de concluzii

inainte de a incheia, a$ vrea si mI refer gi la un alt mijloc de programare Dupd dominalia unei gcoli de gindire care a supraevaluat contextele
a comprehensiunii, unul de care P. Livingston nu se ocupi deloc. E nfcooarnl[iesdlmiolior"nienacnboteinn,Eettrivaeennnstuiftol-urimc, uiandrceoiannmddiiilvniaitdi uduletiliinatat-rlt-eoraemccicoalnruico.enbpetiutnrluaui .Ids.ert,o,rp,iienuitnesn.ai[uidoa-.
vorba de aqa-numitul ,,contract de lectur5", un element de naturd vedere, am propus doud lucruri. Mai intii, deplasarea .o.r."ptulri d"
extrasemanticf, ce leagd tacit autorul de cititor 9i de editori (ultimii autor cdtre operi (,,intenlionalismul textual"), ceea ce ar permiie expl.-
nefiind doar mediatori, ci si arbitri, ba chiar, in ultimi instanld, deci- rarea concreti, in tenneni de strategii, a
denli). Contractul poate si se refere la confinutul operei sau la materia- Apoi, am sugerat discutarea conceptului coerenlei 9i dircctivitilii.
litatea ei, ultima dimensiune fiind cea care md intereseazi de fapt aici
(prima e mai complexl qi mai difuzi, mai ales in ceea ce privegte in func[ie cle o tipologic
tripartita a configurafiilor textuale, fiecare avind
genurile literare). Materialitatea operei reprezintd ceea ce numeam altd propriul reiim de
datd ,,ambalaj" : copertd (cu numele autorului, titlu, subtitlu , precizarea inteligibilitate gi propriile reguli. Dacd mi s-ar cere
genului literar, indicarea colecliei, a editurii etc.), pagini de gard5, sd rezum in cireva
caaclussaeuvsiramntitvfaeiect lldaoiucerenraaielsoftfearire(trpeneso(deirauiuelcdetoa,ivreec)fleeclerodesrntreltoirae_lluei )sltaiapeuuul pitrsoiatrertuee,xl,ucctuidoavnreaedsr,iutaeaczdgi_t,oaa,if,isprdtmrfoeeapllor:ci(ec,it,una, rri,cai,sl,racsiuinnal
format, caractere grafice, grosime. supracopertf,, insert la coperta a cea a autoreferengialelor este,,experimentator ludic,,.
O ultimi remarcl : trebuie
patra q.a.m.d. sd recunoa$tem cu luciditate (dar gi cu o
anumitd melancolie) ci toatr
Niciunul dintre aceste elemente nu e intimpldtor, dar citeva, precum agitalia din jurur intenlionalismutui ,.
titlul qi subtitlul, indicarea genului, a colecliei, designul copertei etc., petrece
au o valoare cu totul aparte pentru cititorul deprins cu strategiile pietei. pentru aegxiincplleuilsneivgi eainccmuI mepdu:ibudlliecazucolarddlaeormngaicts.,eNcaauppreroicnpleioevsod,ieepeslidrtescirsoatntiunsrdudltsramIgacoictreauacmosrceai
fEcut-o
Din obignuintd $i prin repetitie, cititorul este condilionat in a recunoa$te
a$tept[rile ce rdspund acestor semnale. Chiar dacd nu se stabilesc in ',sdlbatic" li(tqeirparroitbdatibi,ildeexvcreesoiva),gafE-zriisrsr,-,ui dpe..sueudr.e"ioinntteerxpteretoartigiirin. aNreim, dice
mod automat, relatriile intre semnificantii de naturf, material5 gi sem- ldmurirea

nificaliile simbolice au totu$i o anumitd regularitate care si permitd nou sub soare - sau poate doar un lucru: influenfa ipecialistului in
in crdere liberi.
ra(ionamente inductive spontane. De aceea, editorul gi autorul au inte- literaturi (critic ori teoretician) asupra profanilor pare
vedem
resul si inoveze, modificind sau confinutul, sau forma (citeodatd pe tot mai peste tot o diminuare acceleratr a autoritelii exper{ilor : ei sint
pulin ascultali, mai pufin urmali. De aici rezultd, pL de parte,
amindoud), dar schimbirile se fac treptat, respectind principiul potrivit o
c5ruia noul se introduce pdstrind fondul de stereotipii, pentru a nu zdruncinarea fundamenturui istoric al cunoqtintreror acceptate de vulgata
frustra publicul larg.
l. A. Goldschl:iger, ,,Le Contrat de lecture", Canatlian Reyiew of Compa_
Sugestiile de lecturi ce rezultl din contract au o mare importantd
pentru domeniul paraliterarurii, dar iqi diminueazd valoarea in cazul ratiye Literature, martie-iunie, 1992, p. 26I .
unui public cu lecturi mai bogate. Indicaliile se referi la chestiuni de
maximi generalitate: ele igi lanseazd cititorul pe o pistl de lecturd

c5ruia el ii cunoagte des{Egurarea, ii presupune deznodimintul gi ii

242 TEORIA LECTURII VU

critic5 qi, pe de alta, ameninlarea de a transforma subiectivismul arbitrar Con-rparatism

al unei practici personale intr-o interpretare preluati de ansamblul
social. Din acest punct de vedere, nu imi prea fac iluzii in legdturd cu
mileniul ce va veni.

Comunicare prezentat5 la colocviul linut la Paris, septembrie-octombrie

1999, Si apiruti ii Litterature, modernitd, rdflexivit|, Conf6rences du

S6minaire de Litt€rature compar6e de l'Universit6 de la Sorbonne

Nouvelle, coord. Jean BessiEre gi Manfred Schmeling, Honord Champion
Editeur, Paris, 2002, pp.29-42.

18

Provocarea relativisti
gi inlelegerea Celuilalt

in ultimele dec6nii, una dintre principalele transformiri ale com-

paratisticii a fost, flri indoiali, eliminarea treptatd a componentelor

,,eurocentrice", alinierea sa la exigen[ele unui universalism autentic.
Schimb[rile din gtiintra comparatistd au cuprins, simultan, ,,obiectul"
(la inceput restrins la zona Europei, mai apoi extins la nivel global),
,,metoda" (dep6girea raporturilor binare, exclusiv factuale, in favoarea
unora tipologice, semiotice, de antropologie cultural5) gi ,,viziunea"
(respingerea unui anume paternalism, inclusiv a anexionismului, nici-
odati recunoscut pe de-a-ntregul, gi orientarea spre un dialog veritabil) .
Aceste modificlri fundamentale au devenit posibile datoritd dinamicii

insegi a istoriei recente. Un eveniment major - prdbuSirea ststemului
colonial -, care a favorizat accesul la independentl pentru numeroase

na[iuni, toate dispuse la un mare efort de definitrie identitar[, a deschis
un imens cimp poten[ial de studiu. Pe de alt5 parte, un proces care

dureazd incl - accelerarea fird precedent a interdependenlei economice,
tehnologice, comunicalionale - a multiplicat gi a perfeclionat mijloacele
de transmitere a cunoqtinfelor, de stabilire a relaliilor comerciale, de
includere intr-un singur circuit informa(ional a celor mai indeplrtate

coltruri ale lumii - astfel incit, pentru prima datd, conceprul de care

vorbea Goethe in 1827, acela de Weltliteratur, a devenit plauzibil.

Dincolo de aceqti factori de naturl contextual5, reinnoirea qi restruc-
turarea comparatisticii, conform exigen[elor unei modernitSli mereu
provocatoare gi radicale au fost realizate cu sprijinul unei perspective

246 COMPARATISM PROVOCAREA RELATIVISTA SI iNTELEGEREA CELUIL.A.I-T 24'1

critice pe care a$ nurni-o,,relativizare", la care Douwe Fokkema se lor de a depdgi studiul pur factual 9i ireductibilitatea istoricistl a

referi sub ru.rmele de ,,retrativism cultural". intr-un articol perspicace gi comparatismului neopozitivist (Van Tieghem, J.M. Carr6, F.M. Guyard)
pini la apelurile insistente ale lui Etiembler ,,in favoarea unui umanism
sugestiv, apdrut in 19821, el exptrici : ,,Relativismul cultural nu e doar o
frri frontiere"2. Astizi, cercetitorii se intilnesc nu numai la Budapesta,
metod[ de cercetare, cu atit rnai pulin o teorie, este rnai presus de toate
Paris, Mr,inchen, Venefia, dar gi la New York, Montrdal, Sao Paolo,
o atitudine rnoraiS" care-l influen(eazd pe omul de qtiintd ?n alegerea Tokyo, Edmonton, Beijing, iar congresele au programe ce se deschid
generos cltre toate punctele cardinale, intr-un concert polifonic de
abordirilor gi a punctelor de vederer. E vorba, printre altele, de o metode qi abordlri. Comparatismul pare a fi pe cale de a se mondializa,
atitudine de toleran{d fatri de CelXlalt, de atentrie acordat5 justificirii in vreme ce eurocentrismul, in pierdere de vitezi, lipsit de incredere qi
consistenf5, nu mai reprezintl o alternativd credibil[.
ac{iunilor saie - ia prirna vedere, surprinzdtoare; acest rnod de a vedea
Un scurt fragment dintr-un articol al lui D.-H. Pageaux ilustreazd
lucrurile rdspindit indeosebi prin interrnediul studiilor antropologice a clar efortul de a depigi vechile prejudecili qi de a privi fdr[ complexe
schimburile interculturale in care strdinul nu mai este nici un substitut
constituit un rnare pas inainte in raport cu vechea idee a superiorit5lii al Eului (un alt Eu, dar unul mai riu), nici un tolerat, ci pur 9i simplu
un Altul. Pageaux distinge intre ,,manie", ,,fobie" qi ,,frlie", adicl intre
civilizagiei europene. Cercetltorii societSlilor primitive au ajuns final- supraevaluarea culturii strdine (ce ar duce la snobism, la pastigl sau la
mimetism vulgar), xenofobie (ostilitate nediferenliati pentru tot ceea ce
rnente la o conciuzie forrnulatl astfel de l-6vi-Strauss: ,,Trebuie sf,
adrnitem cd, in gama posibilitSlilor deschise societ[trilor omeneqti, este strdin) gi relalia dialogicS, de la egal la egal : ,,Aculturafiei brutale
fiecare a ftcut o alegere gi cX aceste alegeri nu sint comparabile, ci
echivalente"z. Sau, altfel spus, ,,orice mod de viatd igi are coeren[a pe care o presupune mania... mor[ii simbolice a Celuilalt, pe care o
presupune fobia... filia tinde sf, le opunf, calea mult mai greu de urmat
proprie - nu e cazul s5-l justifici, sd-l critici sau sX-l recuzi" Poli alege care trece prin recunoagterea Celuilalt; Cel[lalt trdind aldturi de un Eu
sd trdiegti intr-un fel sau in altul ; in orice caz" r,tJ e genul de lucruri
despre care se poate spune ci sint adevdrate sau false, autentice sau nici superior lui, nici inferior, nici mdcar diferit de e1... Celdlalt

iluzorii"3. Trebuie sd addug5m cA acest aga-nurnit relativism cultural a recunoscut, simplu, ca Altul"3.
Dar dacl ,,relativismui cultural", in calitatea sa de atitudine intero-
promovat nu doar un spirit de inlelegere gi de deschidere fati de
societilile fondate pe alte rnodele de civiiizalie, ci 9i o interogare a gativi Si criticd fag[ de fundamentalismele declarate sau deghizate (9i

europenilor asupra propriei legitimitdli. Tocmai aceast5 autocriticd a eurocentrismul face evident parte din ultima categorie), deschide compa-

condus la erodarea treptatl a arogan{ei lor de a legifera inteiectualmente ratismului perspective ample gi stimuleazd inventivitatea, transforrnarea
sa intr-un sistem rigid, cu alte cuvinte ,,institulionalizarea" sa, aduce
pentru intreaga planetd. grave primejdii posibile. Devenind ,,o teorie" care, dupd Jean f-acoste,
,,consideri cd adevdrul, valorile estetice gi morale variazl. in functrie de
Orice analizi a stdrii de lucruri actuale din rnigcarea comparatistd
aratd cd a fost parcurs un drurn lung de la faimosul raport al lui Welleka l- Rend Etiernble, Ouverture(s) sur un comparatisme plandtaire, Bourgois,

care deptringea ,,motiva[ia fundarnental patriotic5" a cercetitorilor, refuzul Paris, 1988, p. 17.
2. Pentr-u nurneroase detalii asupra ,,mondializdrii", vezi Adrian Marino,
1. Douwe W. Fokkema, Cultural Relativism Reconsidered: Cornparative
Cornparatisme et thdorie de la littdrature, PUF, Paris, 1988, pp. 33-51.
Literature and Intercultural Relatio,ns- Douze cas d'interaction culturelle
J. Daniel-Henri Pageaux, ,,De I'imagerie culturelle i I'imaginaire", in Pierre
dans l'Ewrope ancienne et I'Orient proche ou lointain, UNESCO, Paris,
Brunel gi Yves Chevrel (coord.), Prdcis de littdrature comparde, PUF,
1984. p.239. Paris, 1989. pp. 152-153.

2. Claude L6vi-Strauss, Tropice triste, tr. rorn. de Eugen Schileru 9i Irina

Fislaru Lukacsik, Editura $tiin1ific5, BucureEti, 2.

3. L. Qu6r6, ,,Entre reiativisme et ethnocentrisrne : quelle voie pour les

sciences sociales ? "' , Mesure, 4, 1990, p. 110.

R(ceono6rdW.)e, lPlerko,ce",eTdhiengCsriosfisthoef Comparative Literature",.in W.P. Friedrich
Second Congress of qt)mparative Literature,

University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1959, pp. 149-159"

248 COMPARATISM pRovocAREA RplerrvlsrA gl iwlelrcenEA cELUTLALT 249

indivizi gi de culturi"l, relativismul radicalizat lanseazf, o provocare cele mai adinci straturi ale subcongtientului colectiv, ajung la ciocniri
singeroase gi la crime. $i toate acestea au loc in ciuda numeroaselor
futuror formelor de universalism - chiar gi 5tiin1ei, in mdsura in care
declaralii naive, anunfind (nu firl argumente teoretice, de altfel) cd
clutarea adevf,rului reprezintd esenta demersului s5u -, dar, mai presus
nafiunea este un concept perimat...
de toate, artei gi moralei, expediate amindoud in infernul arbitrarului 9i
La nivelul propriu-zis comparatist, replierea asupra propriei comu-
subiectivismului. Mai riu: impins la limitd de importanta atribuitd nit51i, izolarea, aten{ia excesivi acordati specificului pun in discu{ie nu
doar gansa unei intrelegeri reciproce, dar gi posibilitatea realizlrii ei.
particularului gi localului, relativismul ajunge sd se asocieze frecvent intrebirile se inqiri, nelinigtitoare gi agresive, la nesfirqit: este idiomul
meu cu adevirat traductibil ? Pot oare strlinii sI ne inleleagd, de vreme
nalionalismului extremist. Aceasti alianld, la care asistdm acum in ce felul nostru de a vedea universul gi de a-l reprezenta in cuvinte este

fostele ldri comuniste gi in ,,lumea a lueia" , este una cu adevdrat atit de caracteristic qi de distinct? N-ar fi mai bine ,,sd rimii la tine
acasd gi sd-i ignori pe ceilalli decit s[-i cuno$ti ? N-ar trebui sd-i
redutabild gi, in acelagi timp, paradoxali, pentru cI ea se desftqoar[ respingem pe strdini dincolo de frontierele noastre in loc si-i vedem
coplegindu-ne gi privindu-ne de identitatea noastrl culturali ? "r. Ar
intr-o epoci de globalizare a economiei gi tehnologiei, a comunica{iilor,
ecologiei, a stilului de via15, intr-o epocd de permeabilitate a frontierelor trebui sd acceptlm ,,canonul" capodoperelor aqa cum ne este propus de
enciclopediile actuale gi de programele gcolare, adicl in forma unei liste
gi de diminuare prezumtivd a autoritSlii statale.
Postulatele relativiste puse in slujba nalionalismului sint uqor repe- cu titluri alese doar din literatura Apusului Europei gi din America de
Nord Ei care ignorl autorii apartinind na(iunilor marginalizate gi mino-
rabile : atotputernicia contextuald (care presupune modelizarea gi condi- ritdlilor ? Faptul ci judecata de valoare este subiectivf, prin natura ei gi
lionarea indivizilor sub impulsul unei accentulri a valorilor comunitare : neverificabili prin demonstra(ie justifici oare ideea ci oricine poate si
limbi, traditie, cultur[), mefienqafald de universalism (tirv,ind la exage- zicl orice?
rarea importanlei specificului, la manifestiri de izolagionism gi la supe-
rioritate fatri de Ceilalti), afirmarea caracterului construit qi retoric al Aceste citeva intrebiri sint suficiente pentru a ne avertiza asupra
pericolelor relativismului extrem. Mai mult, ne fac sI vedem cit de
oricdrei realitdli fenomenale, lingvistice sau psihologice (de unde rezultd urgentd e nevoia de a reacfiona la ele. $i cu atit mai mult cu cit in
$tergerea limitelor intre evidenfd 9i opinie, intre certitudine gi ipotezS, mediile intelectuale liberale din Occident domne$te o atmosferl de
intre realitate 9i ficliune).
laxism moral (este interzis si interzici !) gi o frivoli permisivitate
Ceea ce nagte probleme in cadrul fenomenului nalionalist este insdgi
postmodernd (anything goes). La bacalaureatul francez de anul acesta
ambiguitatea lui. in punctul de plecare e vorba de un sentiment natural
s-a pus urmitoarea intrebare : ,,Putem justifica orice aser{iune ?,'. Un
gi benefic, patriotismul - dragostea pentru locul in care ne-am nlscut gi
profesor revela consternat in Nouvel Observateur cd noul candidali din
in care trdim, pentru oamenii cu care imp5rtdqim limba, obiceiurile,
cultura, aceleagi valori simbolice. Totugi, din diferite motive (frici, zece au incercat si argumenteze cd ,,totul poate fi, gi trebuie, in{eles',,
frustrare, rivalitate economici, sensibilitate rdniti, inconfortul stdrii
astfel incit, admigind valoarea intrinsecd a fiecdrei opinii, ar trebui sd
adulte etc.), se pare c5, de la un moment dat, dragostea pentru aproapele conchidem cd, in ultimi instangS, roate opiniile devin justificabile qi

nostru se reflectl intr-o oglindd distorsionatS, ce transformd zimbetul gi demne de apdrat, inclusiv genocidul ordonat de Hitler, mdsurf, ,,corect5
cdldura umand intr-un richrs dugmdnos impotriva str[inului, intr-o dorin[i din punctul lui de vedere".

iralionali de a-l injosi sau de a-l distruge. Aga cum am constatat-o, vai, 1. Tzvetan Todorov, Noi Si ceilalli. Despre diversitate, tr. rom. de Alex
prea adesea, acolo unde nafionalismul devine politicd de stat, el este Vlad, Institutul European, Iagi, 1999, p. 111.

utilizat ca diversiune de amploare pentru transferarea asupra Celuilalt a
responsabilitdtii dificulUfilor economice gi intirzierilor socioculturale.

Etnii ce locuiesc pe acelagi teritoriu, dar inveninate de discursul nafio-
nalist, incircat de retoricl $i de trimiteri la mituri strlvechi, ascunse in

1. Jean Lacoste, Le Philosophe au )6e sidcle, Hatier, Paris, 1988, p. 200

25O COMPARATISM PROVOCAREA RELATIVISTA 5T INICIECENTA CELUILALT 251

Cum s-ar putea elimina acest exces de relativism? Rdspunsul, Tzvetan Todorov, ,,este apartenenlu noast.d la aceeagi specie: pare
putin, dar aceasta ajunge pentru a ne intemeia judecdlile,'r. Sint de
complex gi dificil, depigegte cu mult limitele convenlionale ale acestei
comunic[ri. Ag vrea doar s[ prezint succint aici citeva sugestii $i s5 aceeagi plrere.
discut, la fel de scurt, un singur aspect ce intereseazd indeaproape
comparatismul : este posibil sd ne in(elegem unii cu ceilalli ? Ne putem Acestor intuitrii qi experien[e li se opune uneori analiza deconstruc-
tivist5, cu faimoasa sa respingere a ,,metafizicii prezen{ei', (adic5 a
face diversitdtrile compatibile prin intermediul traducerilor ?
existenfei presupuse a unui ,,semnificat transcendental" care ar centra
inainte de toate, fin si precizez ci nu vreau sf, pun la indoialS sisternul lingvistic qi care ar garanta determinarea sensului). Si tocmai
fiindci toful este evaziv, falacios gi aleatoriu, unii conchid cd noncom-
importanla strategiei relativizirii - component[ fundamentala, in opinia prehensiunea face parte din destinul uman. insl a vedea in Derrida un
protagonist al ,,nihilismului vulgar", un sofist subtil care pune retorica
*"u, u gindirii critice. ingrijorarea apare in momentul in care se
incearcf, ,,institulionalizarea" ei. Aga cum deja am remarcat, aceasta mai presus de ra(iune ar insemna sX simplificlm - intr-o manieri
duce la un sistem mecanic, orb, care suprimI nuan[ele 5i desfiin[eazd inacceptabild - o gindire bogatd, de o radicalitate ce-1i taie citeodati
rlsuflarea, dar - in ciuda unor derive incidentale - de obicei ancoratl
intermedierile. Necazurile survin cind raliondm in termeni maniheiqti,
in rigoare argumentativi2. intr-un interviu recent acordat lui Gerald
cind ne lulm prea in serios, indeosebi cind alegem si nu ne mai
Graff, Derrida protesta intr-o manieri foarte lirnpede impotriva acuzer
relativizdm pe noi ingine, adicd s5 nu mai negociem pe aspecte concrete
cI opera sa ar fi incurajat ,,jocul liber" al interpretdrii gi ar fi creditat
gi circumscrise cu universalul. ,,relativismul gi anarhia" : ,,Nu am pus niciodati sub semnul intrebirii,

citeodat[ cred ci nu este inutil si repetdm lucruri banale. Sintem, ia modul radical, concepte precum adevdrul, referinfa gi stabilitatea
desigur, inrddlcinatri intr-o istorie, o limb[, o cuhuri specific[, dar,
contextelor interpretative - dacd a pune sub semnul intrebrrii la modul
inaintea tuturor particularitS{ilor 5i mai presus de ele, dispunem de o
structuri comuni (biologic[, somaticd, mentald) care n-a variat prea radical inseamnr sr negi cd existd si cd trebuie sd existe adevdr, referintrr
mult de-a lungul mileniilor. in toate societltrile umane cunoscute, ori- qi contexte interpretative. Eu am fEcut altceva: am pus intrebdri pe care
le-am sperat necesare cu privire ta posibilitatea acestor lucruri, valori,
unde s-ar afla ele pe scara evoluliei, putem identifica predispozitrii spre norne, acestei stabilitdli, in esenf5 totdeauna provizorie 9i finit5"3.
cunoa$tere, spre amuzament, spre credin([, spre crea{ia artisticd, a$a
Nu este mai pufin adevdrat cd versiunea derrideani a comuniclrii
cum peste tot regesim o limbi cu ajutorul c[reia indivizii igi ordoneazi se ascunde in spatele unei ,,binaritS(i rigide", care admite doar doul
impresiile, isi clasifici lumea qi i$i impdrt5qesc idei 9i sentimente.
Exista, deci, nu numai o baz[ de diferenliere, dar qi o alta, mai profund[' paradigme : reugita exemplari sau eqecul, prezenta absoluti a sinelui
ce trimite la unitatea umanului. Este ceea ce ne permite, dincolo de
frontierele ce separ[ natiuni 9i continente, Antichitatea de Evul Mediu (Dumnezeu, conqtiinfI transistorici) sau ,,jocul liber',, indecidabil, al
gi de Modernitati, sd apar{inem unei comuniti[i asemdnitoare de mifuri semnificaliilor. John Searle, M.H. Abrams Si alti ciliva au criticat
iondatoare qi de capodopere ale artei. Citim legende 9i poeme ce vin de
demult, de foarte demult, care au ajuns la noi citeodat5 prin traduceri aceastl ,,dramatizare excesiv5" : de ce si cerem comunicirii un fel de
consecutive, gi descoperim in ele, cu stupoare, un orizont tematic ce ne
este foarte apropiat : dragoste, rizbunare, lupt5 pentru putere, binefaceri ,,puritate idealS" gi de ce sI judecim in termeni de ,,totul sau nimic" ?
sau nenorociri izvorite din dorinfa posesiei, conflicte intre indivizi 9i
l. Ibidem, pp. 529-530.
comunitS[i, cf,utarea lui Dumnezeu - totul exprimat intr-o formd ce 2. Pentru tentativa recent[ de considerare a deconstrucliei mai degrabi drept

continul sd rezoneze in sensibilitatea noastri. Posibilitatea (ideald) a o coreclie decit o aiternativi la hermeneuticd,, vezi Christopher Norris,
Deconstruction, Theory and Practice, Routledge, New york-Londra, 1991 ;
comprehensiunii reciproce se fondeazd pe aceasti dialectici intre ,'natura
gi Robert Scholes, Protocols of Reading, The University press, New Heaven-
u*uttd" gi ipostazele sale istorice, intre proiec{ia generalului asupra -Londra, 1989.

particularulul qi a particularului asupra generalului. ,,Universal5", scrie 3. Jacques Derrida, Limited Inc., Galil€c, paris, 1990, p.27g.

252 COMPARATISM pRovocAREA n.ur-etIvlstA gl iNleleceREA CELUTLALT 2s3

Rdspunzind acestor obiectrii, Derrida reamintegte ci un antagonism de Sd revenim acum asupra actului propriu-zis al intelegerii, ce pre-
tip ,,totul sau nimic" este implicat in orice opozigie conceptuali : ,,Cine
vrea sd vorbeasci de o structurd intenlionali trebuie si ia in considerare supune' in forma sa prototipicr, relatria conversafionald intre doui
persoane, ,,dialogul". Doi filozofi contemporani, H.G. Gadamer gi
telos-ul plenitudinii care o constituie" l. Aga este. insl in lumea de toate
Jrirgen Habermas, adversari in multe privinle, ajung s[ cadd de acord,
zilele, conceptele servesc drept repere generice (ideal typus) in raport fiecare in felul sru, in a sublinia importanla gi a fixa statutul acestei
vechi forme de umanizare a umanului gi de cdutare a adev[rului care, de
cu care noi gindim ocurenlele datate gi localizate, singurele pe care le la Socrate incoace, nu inceteazd si incite spiritele.

intilnim qi de care ne lovim cotidian. Pe terenul empiricului nimic nu Gadamer situeazi la originea infelegerii un anumit ,,acord", derivat
din conceptul heideggerian de ,,apartenenld la hinti,'. Habermas intrelege
este ,,pur", totul este amestecat, enunfurile gi fenomenele se situeazi aceastd ,,antanti" ca pe o idee regulatoare, intrucit el contestd conver-
intre ,,mai mult" 9i ,,mai pu[in". Plenitudinea rimine ideald gi inacce- genta traditiilor intre locutori gi denuntrr prezenta deformatoare a ideolo-
sibild in intuilia imediat[ sau ca experien[i concreti. Imperfecliunea giei in limbajul fieciruia dintre noi. Totugi, in descrierea procesului de

este inerenti limbajului din cauzl cI semnul rimine arbitrar (degi intercomprehensiune gi a condiliilor cerute pentru a ajunge la ea,
apropierile dintre cei doi filozofi sint uneori frapante. DupI Gadamerl ,
convenfia ce une$te ,,numele" de ,,lucru" este obligatorie in interiorul
fiecirei comunitili lingvistice), contextul variazd, infinit, iar codurile se un .adevrrat" dialog trebuie sd aibd drept rezultat ceea ce el numegte o

repartiznazd. 9i se diferenfiazd in functie de scopurile urmlrite. De ,,fuziune a orizonturilor" : fiecare interlocutor trebuie si incerce si

vreme ce ne lipsegte ,,o garan[ie transcendental[" a sensului, trebuie sd avanseze citre celdlalt, astfel incit pe tot parcursul conversatiei se se
produci o integrare a perspectivelor, o abordare mai ampld a temei in
ne mulgumim cu o garanfie ,,consensuali", ceea ce inseamni pinl la discu[ie. Acordul la care putem ajunge, cu condigia expresi ca ambele
urmi ci renunfim la principiul ,,totul sau nimic". Adev5rul este ci locuim pirtri si dea dovadd de buni-credinti, atentie gi rdbdare, nu inseamn[ de
in intermediar, ci sintem constrinqi si ne descurcim prin .aproximf,ri", obicei nici sinteza criticd a punctelor de vedere exprimate, nici un
consens de fond, ci o reprezentare mai clar5, mai nuanfati, mai precisd
prin tentative repetate de a indexa tot mai bine conceptele in func1ie de a pozitriei celor doi parteneri.

infinita varietate a ,,circumstantrelor" posibile. Trebuie oare si ne plin- Habermas extrage din structura universalr a validitilii limbajului un
gem soarta, sd stdm cu miinile in sin? Trebuie si acceptdm prezenfa concept de ralionalitate, care nu depinde de o culturi determinatd (chiar
irevocabili a ,,neinfelegerilor" sau, dimpotrivd, sI le reducem, pe cit daci adevSrul e diferit, -nevoia" de adevir apartine tuturor). Acest con-
posibil, potentialul agresiv ? O dati in plus, se pare cf, bunul-sim[ se cept, care include uzul criticii, depdgegte ,,ralionalitatea cognitiv-instru-
mentald" (de care rimine legat numele lui Max weber). poartr numele
afli de partea lui Voltaire, care intreba: ,,Vegi sfErima oare aceastl de ,,ralionalitate comunicativi" qi mediazi dialogul, permilind interlo-
statuie pentru cI nu e flcutd din aur gi din diamante ? ". cutorilor si-gi evalueze reciproc pretenfiile la validitate 9i si-gi confrunte
punctele de vedere ale unui ,,Altul generalizat', , dup[ expresia lui Mead.
Sd ne folosim gi de o mirturie contemporani. Sintem oare constringi, Agadar: ,,...nu este vorba de a ne pune in locul celuilalt, de a retrli
ceea ce a trait el, de a-i reconstitui situalia sau de a-i determina strrile
se intreba Leszek Kolakowski pe urmele lui Husserl, la dilema de a ihtenlionale ; comunicarea gi in(elegerea n-au a face cu transmiterea sau
cu aprehensiunea stdrilor psihologice, ci reprezintl judeci[i asupra
alege intre ,,un relativism descurajant, ruinitor pentru culturi 9i un
dogmatism transcendental, nejustificat, din cauzd. cE. e fondat pe o l. Hans Georg Gadamer, Wahrheit und Methode,edilia a IV-a, G.C.B. Mohr,

decizie arbitrari ? ". Iati punctul s5u de vedere : ,,Chiar daci nu putem Tiibingen, 1975, pp. 363-366.

ajunge, intr-un context ratrionalist, la o certitudine finalS, cultura noastri

ar deveni siracl gi demn[ de mild fErd cei ce se striduiesc sd atingd
acest ideal inaccesibil, ea ar supravielui jalnic daci ar fi abandonati in

miinile scepticilor"2.

7. Ibidem, p. 219.

2. L-eszek Kolakowski, Husserl and the Search for Certitude, University of

Chicago Press, Chicago, 1987, p. 85.

254 COMPARATISM pRovocAREA ner-errvrsrA 5r iNlrlrcenEA cELUTLALT 255

interneierii revendiciriior implicite de validitate, ridicate in cursul conota(iile cuvintului Heimat in englezi, in francez5, in italianl ? insl
exagerruea trdsdturilor specifice este contraproductivi. intr-un articol
discursului qi al cuvintului. Cadrul acestor judecXti este o rela{ie in care recent, Yves Chevrel atrlgea atenfia asupra faptului cI multe cercetlri

partenerii se raporteazi unul la celilalt, nu in posturi de observatori, ci -asupra traducerilor ,,pun accentul pe distanla dintre original qi traducere
in[eleasl ca pierdere progresivd -, contribuind astfel la sus{inerea
in calitate de rnernbri ai unei intersubiectivitSli, orientindu-se in func1ie
opiniei cI un text tradus nu e decit un surogat, nedemn de cercetarea
de exigengele de validitate pe care trebuie sI le onoreze"r.
Ce valoare au argumentele lui Gadamer gi ale lui Habermas in literard"r. Relativismul radical ne constringe din nou la o alegere de tip

practica discursivd obiqnuitS? $tim foarte bine cX dialogurile nu sint ,,totul sau nimic". Faptul cd numai in domeniul $tiintelor naturii tradu-
deseori altceva decit monoioguri juxtapuse ; mai gtim, de asemenea. cI
cerile pot fi ,,fEri rest", in vreme ce in gtiintrele umane, mai ales in
deqi pronunfdm aceleagi cuvinte, le inlelegem diferit; cI nenumirali
literatur5, ele propun doar versiuni mai mult sau mai pulin asemln5-
factori de perturbare qi distorsiune lirniteazS sau anihileazd infelegerea
toare, niciodati echivalente absolute, nu ne indrept[feqte sI linem
reciprocd" Dar dacd e frapant cd dialogurile noastre se intrerup sau se discursuri retorice asupra incomunicabilitltii. Aserliunea ci na(iunile,

sfirgesc adesea prin ,,nein1elegeri", incf, mai neobignuit ne pare faptul limbile, culturile constituie universuri in sine, discontinue, cu forme de
c5, in ciuda fururor piedicilor, in[elegerea survine totuSi (fie qi numai
viafd, criterii gi standarde atit de specifice incit rlmin in esen{5 incomen-
sub forma unui acord asupra punctelor de dezacord). 'Oamenii au o surabile, suferl de o lipsl de misuri care duce la transformarea unei
nevoie atit de profundd de a in[elege gi simt o atit de mare neplScere idei, pini la un punct rezonabili, intr-o opinie inadmisibil[. De fapt,
conceptul de,,diferen(i" e in cuplu cu cel de ,,naturi uman5", cele
cind nu reugesc, in disperare de cauzd, sd se intreleagf,", constata un doud presupunindu-se reciproc. De unde compatibilitatea de principiu a
observator lucid, ,,incit jocurile lor reale de limbaj nu pot fi percepute
altfel decit drept aplicalii imperfecte ale unui joc de limbi ideal, pe cale diversitSlii nagiunilor. ,,Cei ce pretind cd experienfa celuilalt - individ
sau colectiv -", scrie L6viStrauss, ,,este in esen(i incomunicabil5 gi cI
de a se constitui". I-a fei ca toate lucrurile care ne inconjoarS, gi comu-
este pentru totdeauna imposibil, chiar vinovat sd vrei sd elaborezi un
nicarea poate fi privitd din doud perspective : una scepticl 9i negativistd, limbaj in care experienfele umane cele mai indepirtate in timp 9i in
alta constructivl gi indulgenti; dintre cele doud, doar utrtima este viabili, spa(iu ar deveni, cel pu[in in parte, mutual inteligibile, aceia nu fac
nimic altceva decit sI se refugieze intr-un nou obscurantism"2.
cici ea incurajeazd promovarea dialogului. $i trebuie spus gi repetat
Traducdtorul este un personaj central, dar, lucru curios, firi un
mereu c5, in ciuda futuror vicisitudinilor comprehensiunii qi in pofida statut prea onorabil - 9i aceasta probabil din cauza unei prejudeci(i

piedicilor generate de reaua-credint[, nu existd alternativd la dialog. romantice incX valabile, care acordi importangl exclusiv originalitXlii.

Oricum, comparatismui a impus dialogului o clauzi suplimentard: El verificl rezonanta universalului in particular 9i, invers, [iqnirea

aceea de a depdgi bariera lingvisticl ce-i separl uneori pe interlocutori. particularului intr-un spa[iu care, fiind cu adevirat fundamental, ne e
comun tuturora. Traducitorul ne imprumutd ochii gi urechile pentru a
Dupi ce ornenirea a intrat in faza postBabel, dar cu mult inainte ca vedea qi a in(elege ceea ce, altfel, am ignora pini la sfirgit. Interpretativd
$tiintele s[-Ei fi inventat alfabetul, problema de a-i face pe oameni sI prin excelenti, munca sa constl in glsirea echivalenlelor, degi el gtie
cornunice in pofida diferentrei de limb[ a devenit esentialS. Practica foarte bine, prin experienlS personal[ gi competentrd, cd, stricto sensu,

traducerii are o foarte lungd istorie, in ciuda scepticismului cu care a nu poate ajunge la perfecfiune. Cu toate acestea, el continui munca de

fost de multe ori privit[. Acest scepticism nu este cu totul ira[ional : el

este generat de singularitatea viziunii asupra lumii ce caractetizeaza

fiecare idiom. Oricit ne-am stredui, niciodatd substantivul bread nu se

va traduce complet prin ,,piine" (pain). Am putea oare restitui toate

1 . "hlrgen l{abermas,,,Explicitations du concept d'activit6 communicationnelle", I Yves Chevrel, ,,Les dtudes de rdception", in Pierre Brunel gi Yves Chevrel
in Logique des sciences sociales et autres essais, tr" fr. de R. R.ochlitz, l.

PUF, Faris, l98V " p. 424. (coord.), Frdcis de littdrature comparde, PUF, Paris, 1989, p.211.

2. Claude Ldvi-Strauss, ,,L'Identit€", apudTzvetan Todorov, op. cit., p. 128.

256 COMPARATISM

negociere, cauE ferd incetare echilibrul intre original gi versiune, intre t9

intreg gi parte, intre ,,literd" 9i ,,spirit", intre claritatea conceptului 9i Literatura comparatd in cea de-a doua jumdtate
a secolului XX. Functe de reper
culoarea detaliului. Echilibrul trebuie si fie delicat qi nuanlat, cu atit
Ag dori sd incep prin a vI avertiza ci in comunicarea de fa[5 nu-mt
mai mult cu cit nu existd reguli stabilite odatd pentru totdeauna care l-ar
propun sd schilez o istorie rezumativi a comparatismului in a doua
putea ajuta; el se poate sprijini doar pe acel esprit de finesse Si pe jumdtate a secolului XX. in locul unei povestiri, vreau si vd ofer o
capacitatea sa de a-gi asuma simpatetic sufletul Celuilalt. Miza nu se mlrturie. in locul unui text ordonat, scris la persoana a treia, am de
reglseqte in opozilia dintre ,,fidelitate" qi ,,creatie", ci tocmai in aldtu-
rarea celor doud intr-o proportie pe care numai tacful qi intuilia o pot gind si vd prezint o trecere in revistd discontinud, impregnatd de

controla. elemente autobiografice. Cu alte cuvinte, in incercarea de a aborda

Desigur, in absolut, ,,a traduce inseamnd a tr[da", dar acolo unde se citeva probleme importante ale disciplinei, dezbdtute de mult, dar incd
de actualitate, inten(ionez sd plec de la propria-mi experienf5 de cerce-
intilnesc talentul, imaginalia qi datul inanalizabil al empatiei, pretinsele tdtor. in viziunea mea, acest mod de a proceda nu eludeazl esentialul.

.triddri" devin imbogS(itoare (les belles infidiles), alungind cortegiul Vd rog totuqi sd fiti indulgenti fiindcd, a$a cum bine gtim, conceptiile
plicticos al fidelitltilor sterile. intr-o lume care, din pdcate, i$i aduce noastre asupra a ceea ce e ,,esen[ial" pot fi foarte diferite.

iminte cd e unitard numai in fala cataclismelor, a amenin(5rilor ecolo- Am ales si mI opresc la patru momente, sau episoade, sau teme -
toate se amestecd, dupi cum ve{i vedea : anii '60 (statutul literaturii
gice majore sau in fala unor profelii apocaliptice (ce ar deveni na{iona-
comparate), anii '70 (teoriile recep6rii), anii '90 (ofensiva studiilor
iismele in cazul unei invazii extratereste ? ), traducerile constituie dovada culturale), am inclus, de asemenea, in periplul meu un intermezzo
9i de a dialoga convenabil unii despre organizarea gi rolul congreselor.
p-ualpaal1biiil.d a posibilitilii de a ne infelege propus[ de George Steiner cu
De aceea imi in jurul statutului literaturii comparate
place definilia
in materie de literafurd comparatl sint un autodidact, deoarece in timpul
ocazia unui discurs la Oxford, la 11 octombrie 1994: literatura com- studiilor mele disciplina nu era predatd ca atare la Facultatea de Litere
qi Filozofie a Universitdlii Bucureqti. Exista insl in tara mea o lungd gi
parat[ ,,urm5regte si elucideze in limbaj quiditatea, nucleul esen[ial al

ientimentului lumii istorice qi prezente (Weltsinn,la Husserl), s[ limpe-

zeascd., pe cit posibil, condiliile, strategiile, limitele comprehensiunii 9i
incomprehensiunii reciProce" r.

comunicare prezentatd, la colocviul ,,cultural Dialogue and Cultural
Misreading" (Peking University of China, 9-11 octombrie 1995) qi
publicat6 in Cultural Dialogue and Misreading, coord' Mabel Lee qi
Meng Hua, University of Sydney, Wild Peony, 1991, pp' Ll-20'

1. George Steiner, ,,Qu'est-ce que la litt€rature compar6e? " , Commentaire,

2,1995, p.388.

COMPARATISM LITERATURA COMPARATA..

bogatl traditrie, incununatl de citeva opere de referintrS, apErute incd de intrebdrilor mele presante. Totul se reducea la legitimarea ,,relaliilor

la finele secolului al XIX-lea gi inceputul secolului XX (de care m-am binare" (intre autori, opere, idei) istoric atestate qi a ,,succesului"

ocupat in detaliu intr-un articol publicat in frumoasa carte editat[ {fortune), constind din inregistrarea ecourilor unei opere (autor) dincolo
de Thnia Carvalhal, Comparative Literature Worldwide : Issues and de o frontierl lingvistic[. M-a consternat afirmafia cd in qtiin{a compa-

Methodsl). Exista gi un mare profesor, Tudor Vianu, comparatist prin ratistd trebuie ,,sd debarasf,m compara{ia de orice valoare esteticd", atri-
logica internd a cursurilor sale de esteticl Si filozofia culturii, larg
deschise asupra relafiilor reciproce dintre literaturile europene clasice buindu-i doar o ,,valoare istoric5". in schimb, am gisit ci no{iunea de
gi moderne.
,,literaturX generalf," (,,studiul faptelor comune mai multor literaturi")
Contactele mele propriu-zise cu comparatismul dateazd de pe la deschide un orizont fascinant, insi pulin exploatat de Van Tieghem, cel
sfirgitul anilor '50, cind, devenit tinf,r cadru didactic gi ocupindu-mf,, in al analogiilor sau paralelismelor nemotivate istoric.
aceastd calitate, de romanticii romAni, m-am ciocnit de problema ,,in-
fluen1elor". Afirmalia cI intreaga epocd timpurie a romantismului romi- Din fericire, existau gi comparatiqti francezi de altl talie : un superb
istoric al ideilor ca Paul Hazard, un savant perspicace gi riguros ca
nesc, dezvoltatl in jurul revolutiei de la 1848, s-ar caracteriza prin Baldensperger, insd ei nu ambitrionau sd teoretizeze. Exista, de aseme-
adoptarea, cu mai mult sau mai pulin zel imitativ, a unor modele nea, Etiemble, personaj pufin iubit, factor de turbulenfd printre colegi,
a cdrui carte Comparaison n'est pas raisont a produs o mare vilvi.
culturale franceze constituia pe-atunci un loc comun al criticii qi istoriei
Etiemble pleda, impotriva curentului dominant printre speciali5tii fran-
literare. Teoria mi se plrea superficiali 9i pulin satisflcitoare. Mi cezi, pentru un comparatism l5rgit la analogiile tipologice, citind, intre
altele, faimosul exemplu al aseminirilor frapante intre preromanticii
jenau mai ales doui lucruri. in primul rind, precaritatea explicaliilor de europeni qi poelii chinezi precregtini ai dinastiei Song.

tipul : tinerii romini educali in Fran[a, in doringa de a-gi civiliza cit mai Curind, am avut sentimentul, comun multor cercetdtori de-atunci,
repede patria, ar fi importat de la Paris, flrd discriminare, idei, c5r1i,
obiceiuri. in al doilea rind, consideram exagerat accentul pus pe ,,emi- cI orientarea cea mai deschisd, cea mai fecundd qi cea mai conformi
sensibilitililor momentului apartrine cercetitorilor americani Harry kvin,
tent" in locul unei analize atente a procesului ,,receptdrii". in ochii mei, Ren6 Wellek, H.H. Remak. Degi stilul enumerativ gi sententrios al lui
adevdrata problemd consta in a lf,muri resortul psihologic al tendintrelor
Wellek nu era tocmai pe gustul meu, i-am impirtSgit criticile severe la
imitative (ceea ce presupunea coborirea pe paliere cdtre concretul situa-
triei istorice), apoi motivarea preferinlelor, de pildd pentru Lamartine qi adresa comparatismului de tip tradilional : menlinerea unei separalii
nu pentru G6rard de Nerval, pentru Victor Hugo gi nu pentru Alfred de
artificiale intre obiect $i metodd, o concepfie mecanicistl asupra ,,sur-
Vigny. Altfel spus, intuiam cd explicafia influenlelor, in orice caz a selor" gi ,,influentrelor", o curioasd contabilizare a influen(elor in cre-
celor cu pondere social5, unde nujoacd doar contingenfa, trebuie clutatl
in structurile mentalului colectiv, conform principiului general cd ne ditul natriunii cdreia ii apartrine criticul.
identificim acelor valori pe care le simlim consubstanliale. in 1967,la primul colocviu al comparatiqtilor romini, am prezentat

Am citit gi am recitit atunci manualul lui Van Tieghem, in cea de-a o comunicare incercind si integrez ,,influen{a" intr-un concept mai larg,
patra edifie a sa, din 19512. Sper sI mi se ierte lipsa de respect: cartea cel de ,,concordan[i", care admitea deopotrivi ,,dependentele", intre
mi s-a p5rut didacticd gi plicticoasd. N-am glsit nimic care sf, rlspundd care faimoasele ,,relagii de fapt", obiect predilect al vechiului compa-
ratism, qi, de altd parte, ,,paralelismele", coincizind cu ,,analogiile",
7 . ,,La litt6rature comparde en Roumanie", in Tania Franco Carvalhal (coord. ), dragi lui Etiemble gi Remak2. Cit despre ,,influenga" propriu-zisd, o

Comparative Literature Worldwide : Issues and Methods, L & PM Editores, 1. Rend Etiemble, Comparaison n'est pas raison, Gallimard, Paris, 1963.
Porto Alegre, i997. 2. ,,Conceptul de nconcordanli" in literatura comparati gi categoriile sale", in

2. Paul Van Tieghem, La littdrature comparde, Armand Coiin, Paris, 1931 Studii de literaturd comparatd, Editura Academiei, Bucuregti, 1968, pp. 33-
(ed. a IV-a: i951). -41. Yezi gi Regula joculai, Eminescu, Bucuregti, 1980, pp. 92-101..

260 COMPARATISM LITERATURA couPl.nerA.. 261

explicam pornind de la receptor, de vreme ce acesta decide, in ultim[ Escarpit detesta pdldvr5geala pretenlioas[ a teoreticienilor literari,
,,discursul despre discurs", adaptat jargonului la modi. Era extrem de
instanl[, ce model anume va fi ,,adoptat" $i in ce fel va fi ,,adaptat", preocupat, cind nimeni n-avea, de fapt, habar, de semnele premergitoare

prin urmare ciror remanieri substangiale ori periferice va fi supus. S-ar ale revolu{iei informatice gi anticipa lucid rolul cardinal pe care comu-

putea astfel sus{ine, paradoxal, cf, ,,influen1a" este preliminatd de ,,in- nicarea gi mediile urnau s5-l joace in urmitoarele decenii. In excelenta
fluenfat". Cdci impactul ,,ofertei" (in termeni tehnici, operd-emitent) e
sa carte, Sociologie de la littdraturel, scrisese, printre altele : ,,Aproape
totdeauna condilionat de un receptor in stare nu numai si decodeze
mesajul strlin, ci gi doritor s5-l asume qi sd-l integreze propriului pretutindeni tind sd apard culturi de masd, cu exigenfe ce nu gf,sesc
totdeauna un limbaj spre a se exprima ori institulii permitrinduJe si se
organism. In sensul acesta, nimic mai elocvent decit butada lui Val6ry :
realizeze, dar a clror presiune devine, pe zi ce trece, tot mai puternicd".
,,Leul e frcut din oaie asimilat5" !
Eram extrem de interesat s5-mi confrunt ipoteza ,,conciliatoare", Cred cd Escarpit a contribuit mult la debarasarea de ingenuitate a

pledind, in esen(d, pentru un comparatism care nu refuz5 nici istoria comparatismului meu. Mi-a salutat declara[ia cI pentru cineva venit de
dincolo de ,,Cortina de fier" literatura comparatl e une terre d'asil. Dat
(debarasatl de pozitivism), nici critica (scutitd de frivolitdti impresio- asta nu l-a impiedicat s5-mi tempereze entuziasmul fatd de anumili

niste), cu pdrerile colegilor strlini. In 1967 avea loc un congres in ,,mongtri sacri" ai disciplinei, mai ales fald de unele ,,mize", care-mi
proximitate, la Belgrad. Am cdutat sI iau parte, dar n-am reugit. in
plreau esenfiale. Considera - qi in aceastf, privintrS era de acord cu
1970, Congresul Asociafiei Internatrionale de Literaturl Comparatl se
Wellek, pe care-l respecta fdri s5-l simpatizeze - cI literaturii comparate
linea la Bordeaux. Mi-am incercat din nou qansa, din plcate tot flri ii lipsegte un obiect specific Ai o metodl care si-i fie proprie. ,,Cearta"

succes. De asti datl ins5 am izbutit si-mi trimit comunicarea, care a avut franco-americani privind statutul disciplinei ii plrea depdgiti. Avea
dreptate : o noud generalie de comparatigti, mai deschis5, mai suplf,'
gansa sd cadi sub ochii lui Robert Escarpit, organizatorul congresului. firi complexe, se situa deja - cum e evident rdsfoind, de exemplu,

Dupi cum avea sl-mi mdrfuriseascf, ulterior, frapat de titlu - ,,Sociologie manualul lui Cl. Pichois si A.M. Rousseau2 - pe pozilii mult mai fiabile.
de I'influence en litt6ranrre compar6e" -, s-a hotlrit s-o citeascS. I-a Escarpit iubea in comparatism, spre deosebire de Etiemble, mai ales
pldcut, a acceptat s-o publice in Actele Congresuluir qi mi-a scris,
diferenlele. Daniel Henri Pageaux ni-l inlEtiSeaz5',in timpul congresului
invitindu-md s5-l vizitez.
de la Bordeaux, cu un pahar de vin rogu in min[, produs faimos al
Cele zece zllepe care le-am petrecut, dupd citiva vreme, la Bordeaux, locului, adresindu-se invitalilor din toati lumea : ,,Gusta1i qi comparali".
in conversafii uneori tihnite, alteori foarte animate cu Escarpit qi cu intr-o zi, cum stiruiam sd aflu ce gindeqte despre criza cate afecta
devotata sa colaboratoare, Nicole Robin, au constituit un moment comparatismul, mi-a spus zimbind : ,,Nu e un motiv de viicf,reald..- De
fapt, s[ infrun{i o crizd poate fi chiar benefic. Ea te ajutl si-ti men[ii
semnificativ in viala mea de cercetdtor. Escarpit era un om remarcabil, agilitatea spiritului, sd nu te ingragi... O criz\, i(i activeazd celulele
avea un spirit agil, incisiv, sarcastic, o tendintr[ criticistl care-l fdcea
temut de colegi 9i suspectat de virfurile establishmenr-ului qtiinEific al cenugii". il cita oare Escarpit pe Hercule Poirot? Foarte probabill

momentului. In acelagi timp, in mod, ag zice, paradoxal, dovedea o Interlocutorul meu se amuza adesea sf, busculeze referintrele academice.

incredibili toleranf5 intelectuald. Neavind nimic comun cu mentalitatea $i, pe de altl parte, cine ar putea contesta cI Hercule Poirot a fost un

unui ,,patron", in sensul ,,mandarinal" francez, se llsa inconjurat in comparatist inzestrat ?
Instirutul de Literaturl 9i Tehnici Artistice de Masi, pe care-l dirija, de

un pumn de oameni venili din toate orizonturile, cu orientdri dintre cele

mai contradictorii, care fbceau ceea ce-i tiia capul. Cred ci acest

laxism i-a creat nu pu[ine necazuri.

.I ,,Sociologie de I'influence en litt6rature compar6e", in Actes du VIe Congris 1. Robert Escarpit, Sociologie de la littdrature, PUF , Paris, 1958.
2. La liftArature comparde, Armand Colin, Paris, 1967.
de I'AILC (1970), Kunst und Wissen-Erich Bieber, Stuttgart, 1975. Vezi qi
Regula jocului, ed. cit., pp. 102-118.

COMPARATISM .LITERATURA COMPARATA, 263

Zenitul lui Hans Robert Jauss devenind : ,,Cum se folosesc indivizii de comunicdrile de masl ? "'

Cel de-al VIII-lea Congres al AILC, Innsbruck, 1979. Secliunea a Marele merit al lui Jauss qi al colegilor s5i de la Konstanz nu e de a fi
doua, cea mai populatd. O mul{ime care se inghiontegte gi fream5t5. ,,descoperit" un fenomen necunoscut, ci de a-l fi scos din umbri, de a-l
fi impus drept ,,cap de afiS", in centrul preocupdrilor noastre.
Cinci minute inainte de inceperea gedinlei nu mai existl niciun loc liber,
mulli stau in picioare, Zoran Konstantinovi6, organizatorul congresului, Nu e in intenlia mea si intru aici in dezbaterea ideilor lui Jauss. Am
arunci priviri ingrijorate spre u$a de unde se revarsl mereu gi mereu
altri participanfi. Toati lumea vrea s5-l asculte pe Hans Robert Jauss, fbcut-o deja, cu mulli ani in urmd, in 1980, cind opera sa se bucura de
un maximum de audienlf,l . Recitindu-mi studiul de-atunci, imi regdsesc
aflat neindoielnic intr-un virf de carieri, in acel punct, rareori gi entuziasmul fali de o orientare ce mi se pf,rea deosebit de rodnici. Ea
vremelnic atins, cind sentimentul implinirii de sine se conjugl cu
recunoa$terea confragilor. il vAO incl rotindu-Si ochii asupra asistenfei, rdspundea gi unor intuitrii proprii, pe care nu apucasem insd sd le expli-
citez. Oricum, simpla no[iune de ,,orizont de a$teptare", intrati repede
cu capul sdu frumos de impf,rat roman, surizdtor, excitat, radios qi
totuqi parcd pu[in mefient. Alituri, Manfred Naumann, reprezentantul in vocabularul comun, inducea singurl un intreg program de lucru'
Germaniei de Est, frate inamic, desigur, putin stingherit, dar vizlbll
emolionat, incercind sd-gi acomodeze criticile la adresa ilustrului s5u Salvgardarea istoricitatii fdrd ciderea in formalism, dar 9i pozilionarea
coleg atmosferei de spectacol din sali... interpretf,rii operei literare ca dialecticf, intersubiectivf,, cajoc de intre-

R5sunitorul articol care l-a proiectat pe Jauss in prima linie a blri qi rf,spunsuri intre ,,orizontul de agteptare" al operei 9i ,,orizontul
teoreticienilor,,,Literaturgeschichte als Provokation...", a ap5rut in
19671. Situarea receptdrii ca moment central in comprehensiunea gi de experienfi" al receptorilor, ii scoteau pe cercetitori, inclusiv pe

interpretarea literaturii e insd o veche istorie. Precursorii sint extrem de comparatigti, din complexul de inferioritate in care-i aruncase structu-
numerogi. Md limitez acum sd-l amintesc doar pe Sartre (,,Scrierea gi ralismul. De o importanli greu de supraapreciat in acest context era 9i

lectura sint cele doul fefe ale aceluiagi fenomen" - 1948) gi pe Escarpit reinserlia esteticului in studiul receptdrii.
Am avut gansa si-l intilnesc pe Jauss gratrie tinirului meu prieten.
(,,A cunoagte ce e o carte inseamnd sX qtii cum a fost cititi"). incercind
germanistul Andrei Corbea, excelentul sf,u traducitor in limba rominf,,
sd descifreze sensul peregrinf,rilor istoriei, Umberto Eco afirma undeva
de mai multe ori, fie la el acasd, la Konstanz, fie la mine, la Bucuregti'
cd la clasici accentul ar fi clzut pe cod, la romantici pe autor, la Era un om de o mare gentilete, dar secret; se anima din timp in timp'
naturali$ti pe mesaj ; ar reieqi cI o logic[ inerentl trebuia sI duc5, in
in genere insi se refugia intr-o atitudine de rezervi politicoasi. Igi
cazul modernilor, la prevalenfa receptorului. La drept vorbind, aceastd
aga-zisi dinamicl a inerenlei traduce o complexitate de factori ac{ionind asocia teoriile tendin[elor antistructuraliste de la finele anilor '60, care
substituiserd, in lingvistic5, textul frazei gi pragmatica actelor de vorbire
in contexful actual al civilizatriei noastre. De pild5, comuniclrile de studiului traditrional al gramaticii, care redescoperiseri, in teoria lite-
masi, atit de caracteristice prezentului, s-au concentrat mai intii asupra
producltorului, intrebarea principald fiind : ,,Ce induc comunicdrile de rar5, lectorul qi, in antropologie, subiectul. Toate aceste descoperiri sau

masl celor care le recep[ioneazl ? ". intr-un al doilea timp, incepind cam reglsiri pdruserd sI se produci in momentul propice, ca qi cind ar fi avut
loc un rendez-vous atent pus la cale. AdevSrul e cd succesul lui Jauss a
din anii '70, a devenit prioritarl o problematic[ a utilizirii, intrebarea fost fulgerltor. Lucrdrile sale, ca gi cele ale colegului sdu Wolfgang
Iser, socotit a aparfine aceleiagi gcoli de Rezeptionaesthetik, au profitat
1. Hans Robert Jauss, ,,Literaturgeschichte als Provokation des Literatur-
wissenschaft", in Konstanzer Universittitsreden -1, Universitiitsverlag, de coniuncturi gi au atins rapid o mare notorietate-
Destul de curind insd s-a fdcut simlit un anumit recul' din pf,cate,
Konstanz, 1967.
mai ales in ce-l privegte pe Jauss. in opinia mea, douS motive il explici.
cel dintii e ci deplasarea de accent spre receptor, anticipatd de unii qi

1. ,,De la critica geneticii la sociologia lecturii"' in Regula jocului, ed' cit',

indeosebi pp.49-55.

264 COMPARATISM LITERATURA COMPARATA..' 265

presimtitd de cei mai mul1i, a folosit impotriva autorului armele pro- reciprocd. El servegte, de asemenea, revizuirii gi actualizdrii proble-

priilor sale idei: ,,receptarea" teoriei receptdrii a dat loc la numeroase maticii comparatiste, orientirii spre noile orizonturi ale cercetirii.

autoenunf[ri, mai mult ori mai putin convingdtoare, in tot cazul, extrem Problema care se pune - 9i pe care o pudoare vinovatd ne impiedici,

de divergente. Cel de-al doilea motiv al diminuirii de popularitate de obicei, s-o discutim - e dac5, trinind seama de perspectiva lor
universitari gi de num5rul tot mai mare de participanli, congresele din
consta - daci mi se permite compara{ia - in tactica de blitzkrieg utilizatl
de teoretician: avansind grlbit 9i realizind o str5pungere semnificativf,, zilele noastre reusesc sf,-gi realizeze lelurile intr-un mod satisficdtor.
el nu s-a ingrijit suficient sX-gi protejeze flancurile gi s5-qi asigure
spatele. Prin asta in(eleg ci a lSsat multe aspecte nelimurite qi intrebiri Spre a rispunde acestei intrebiri, permiteli-mi, ca un comparatist care
fdrl rdspuns. Dau citeva exemple: Lectorul ,,siu" e real sau virtual?
,,Orizontului de aqteptare" i se atribuie doar un caracter intraliterar gi, se respectS, si procedez 1a... o compara{ie. Voi incerca sd evoc sumar
daci e aqa, care e justificarea? in ce fel se articuleazd reflexiunea
hermeneutic5, totdeauna legatl de un subiect, de varietatea istorici a un congres linut in 1930 Si, apoi, un altul, recent, cel din Edmonton,

,,concretiz5rilor" ? Sau, cum l-am intrebat odat5 : tezacd opera literarl din 1994.

e o ,,partitur5" trebuie inleleasi in sensul cd existl atitea Madame in ceea ce-l priveqte pe cel dintii, ignor, din plcate, ce s-a discutat'
Bovary cili cititori sau ci e postulat un,,nucleu dur", in stare si se Dispun doar de o fotografie, care-mi pare ins5 edificatoare, daci nu

conserve in cursul tuturor receptirilor ? Rf,spunsul siu a fost ambiguu. asupra temelor la ordinea de zi, cel pu[in asupra atmosferei 9i a spiritului

Criticile acestea nu trebuie si induci in eroare. Cu cit o teorie e mai dezbaterilor. inchipuili-v[ 15 domni gravi gi respectabili, imbrlcatri cu
distinclie, preocupali evident de propria imagine- Toli au deplqit pro-
generoasi gi mai stimulativi, cu atit ea suscitd mai multe dezbateri. babil 50 de ani. Pe fe[ele lor se citegte con$tiinta senin[ qi liniqtitd de

Iniliativa teoreticd a lui Jauss in operafionalizarea unei metode de delinltori ai adevirului, dar Si rispunderea asumatd aunui leadership,
atit cultural, cit qi civic. Sint, fird doar Ei poate, niqte mari profesori,
abordare a receptlrii 9i studiile sale despre experienla estetic5, in[eleasl
ca alternan{a intre desf5tare gi distan(are, con[in sugestii gi puncte de niqte somitdli, obignuili cu aerul rarefiat al crestelor, nigte avocafi ai
ordinii, ai umanismului, ai unei Europe care inc5 se simte creierul lumii
vedere de o mare fecunditate. Ele au deschis drumul, indeosebi in gi grSdina cea iubit[ a lui Dumnezeu. Nu existd pe aceastf, pozS nici

Statele Unite, pentru nenumdrate adaptdri $i exercitii analitice, cuprinse femei, nici tineri, nici marginaliza(i, cu excep{ia a doi ritlci{i, un
sub titulatura general5 de Reader response criticism.
maghiar qi un romdn. Apar numai reprezentanti ai marilor naliuni albe,
cregtine, civilizate qi civilizatoare. Imaginea are ceva induiogf,tor : ea ne
pune in prezenta unei mici lumi inchise, decorative qi retorice, care
percepea poate amenin[5rile qi avertismentele sumbre ale clipei' dar

La ce servesc congresele? ignora candid coqmarul ce avea s[ vind.

Congresele reprezintd, cu siguranfd, evenimente dintre cele mai impor- Congresul din Edmonton e descriptibil intr-un mod mai putin imagi-

tante in activitatea comparatistS. Istoria Asociatriei Internafionale de nar. Dupi calculele mele, pentru cd nu dispun de cifre oficiale, au
Literatura Comparatd (AILC), creatd in 1954, e ritmatl de congrese asistat la el cca 640 de cercetdtori, venili din toate colEurile lumii, dintre
trienale, incepind cu cel dintii, linut la Venetia, in 1955, urmat de cel
de-al doilea, la Chapel Hill, in 1958, 9i aga mai departe, pind la cel din care mulli din Asia qi cele doui Americi. Programul cuprindea temele

urmd, la Pretoria, in 2000. Fiecare congres, desldgurat intr-o alt[ mare c,,ucrlaesnitc)e, "re(cpaarretizraistepuinndurtmabdlteoiadreelemaqatesreiisaecutini u: i manual comparatist
metropold a lumii, intr-un climat de cordialitate qi libertate absolutl a
cuvintului, e nu doar o manifestare qtiinlifici de prim ordin, ci gi o ,,Literatur5 qi iden-
excelenti ocazie de intilniri, dezbateri, schimburi de opinii, cunoa$tere titate" ; ,,Influen[e strdine Si locale"; ,,Genuri literare, limb[ qi
culturd" ; ,,Literatura gi alte forme de expresie culturali" ; ,'Studii
regionale" ; ,,Metode 9i paradigme ale literaturii comparate qi ale
diversitxtii culturale" (Programul preciza la acest ultim punct - ceea ce

e foarte semnificativ - cd seclia e deschisi comunic5rilor reprezentind

266 COMPARATISM LITERATURA COMPARATA 26'7

,,toate gcolile gi toate migcirile contemporane de teorie literarf,, incepind nu-l v[zusem niciodati, pentru a in[elege prin ce stres trecuse in ultimele
cu analiza discursului, deconstruc[ia, fenomenologia q.a.m.d."). in
plus, erau prevdzute doul workshop-uri, unul dedicat teoriilor qi meto- s5ptdmini...
delor comunicirii literare interculturale, iar cel de-al doilea intitulat
Traducere Si context cultural (identitate, diversitate, transfer). Un mare Voi schimba acum perspectiva, fiindcl ceea ce ne intereseazf, indeo-
numir de mese rotunde completau acest program deja, cum se vede,
foarte eclectic: unele iqi propuneau subiecte de interes general, ca de sebi e puncful de vedere al unui participant de rind la congres. Am si
iau un exemplu tipic. Si admitem cd e vorba de un comunicant care a
exemplu: ,,Film gi literaturi", ,,Modern qi postmodern in Lumea respectat instruc{iunile, trimilind, in termenul previzut, titlul gi un mic
renrmat al textului sdu. El e acum prezent la congres, dupd o cilltorie
Nou5", ,,Intruziunea maginii in literaturd gi arte" etc., dar altele preco- lungi gi costisitoare, gi, de buni seam5, vrea sd profite la maximum de

nizau o tematicl extrem de specializatd: ,,Topos-ul Fudo - (de)con- ocazie. insi, din pdcate, survin tot felul de surprize - qi ele sint adesea
dezagreabile. Se intimpld astfel cI programarea comuniclrilor pare
struclie naratologici a peisajului japonez" sau ,,Scriitori ai diasporei
italiene" etc. in ansamblu, congresul din Edmonton a comportat 6 secgii, adesea intimpldtoare, netinind seama, in fond, de congruen(a tematicd
2 workshop-uri qi 18 mese rotunde, ceea ce a flcut necesard trinerea
simultani a 16-20 qedinle. a textelor; cd in gedinla de expunere unul dintre vorbitori consumd senin

Pentru func{ionarea unei asemenea maqinlrii gigantice nu e greu de timpul cuvenit celorlalli, ceea ce face discutriile imposibile qi conduce la

bdnuit cite eforturi de concertare gi ce suitd de lucrdri anevoioase il deplqiri de orar, sancfionate prompt prin dezertarea asistentrei ; cd nimeni
agteaptl pe cel ce-qi asumd responsabilitatea organizirii. Ldsind de o nu se poate concentra si asculte fiindcl uga se deschide gi se inchide tot
parte considerentele financiare gi administrative (care sint totuqi hotlri- timpul spre a permite unora sI plece gi altora sI vind, ci la aceeagi or5
toare ! ), ne dim bine seama cd organizatorul trebuie s[ aplice o politicd
se desftgoard alte 16-20 gedinle, ceea ce fragmenteazi enorn auditoriul.
de seduclie tous azimuts, multiplicind ofertele tematice spre a interesa
cel mai mare numlr de participangi (de unde compromisurile qi unele Sd parcurgi mii de kilometri ca sd fii audiat de o minl de inreresa(i,

bizarerii ale programului); ci e obligat sI menajeze, pe cit cu putint5, intre care doitrei colegi venili pentru motive de reciprocitate Si citiva
susceptibilitdlile colegilor striini qi, in acelagi timp, si finl cont de necunosculi, e, IErd indoiald, foarte frustrant. Nu mai pulin frustrantd

cerin{ele compatriofilor, care, cum e gi natural, vor sI profite de congres e congtiin{a ci, in pofida unei participlri regulate la toate reuniunile
posibile, e$ti tot atit de incapabil s5-1i faci o idee corectd despre
ca sd se poatd afirma ; cd e dator sI menfind o legituri permanente cu
principalele tendin{e ale congresului, pe cit ii era eroului lui Stendhal sI
conducerea AILC, in spetrd cu un comitet special insircinat sI supra-
vegheze mersul preparativelor gi concordanfa cu linia asocialiei; ce are inleleagd ce se petrecuse la Waterloo, unde totu$i luptase...
principala rlspundere a punerii in execu[ie a programului, fdr[ derapaje.
Diferenla de talie, de con{inut intelectual 9i de stil dintre micul
gi cf, trebuie sI fie mereu disponibil spre a interveni gi repara eventualele colocviu elitist, mandarinal, europocentric pe care l-am evocat mai sus

inadvertenfe gi inevitabilele erori. E clar ci, in aceste conditrii, a gi marele congres de la Edmonton, pluralist, multirasial, multicultural,
globalizant este izbitoare. Poza de familie nu mai e acum posibild, din
organiza un congres e un fel de acrobalie, un exercitriu de echilibristicd plcate nici mdcar un simulacru de comprehensiune mutuali, cu atit mai
putin obtinerea unui consens rezonabil.
de inaltd clasd. La Edmonton, misiunea aceasta delicati i-a revenit lui
Vreau si sper cd voi fi exact infeles. Sint absolut convins cd schim-
Milan Dimii, un sirb emigrat din zona noastrf, de lume, eminent
burile de informa{ie gi pdreri, ca gi disculiile dintre exper[i sint indispen-
profesor qi cercetltor, dotat din fericire gi cu aptitudini de bun manager. sabile progresului cercetlrii gtiinlifice , azi poate mai mult decit oricind

Cu o zi inainte de sfirqitul congresului, cind era evident c[ hopul fusese altddatS. Dar, in acelagi timp, e necesar sd recunoagtem fIrI inconjur cd

trecut, a invitat citriva colegi gi prieteni la un party la el acas5. Ajungea actuala formuld de realizare a congreselor, de tip ,,globalizant", nu mai
corespunde noilor conditrii ale demografiei gtiinlifice qi ritmului tot mai
sI-i priveqti fatra destinsS, s5-l urmdregti cum se migcd vesel printre impetuos al specializirii. Se impune, in opinia mea, ca in anii ce vin sd
stimul5m un travaliu de reflexiune in vederea glsirii unor soiulii viabile
musafiri, ciocnind un pahar cu fiecare, bine dispus qi exuberant cum

268 COMPARATISM LITERATURA COMPARATA... 269

care se poati imbundtlfi sau inlocui sistemul actual ce favorizeazd constituie o contestare directl a predecesorilor, exprimatd insl cu

flecf,reala pe culoare qi turismul cultural. precautii diplomatice gi menajamente.
Existd deia o serie de idei valabile in circulafie, unele aplicate ici qi Marea sa importanfi vine din faptul cd incearc[ o redefinire a qtiintei

colo. De pild[, ar fi poate recomandabil ca pentru viitorul congres noastre in peisajul intelectual postmodern, caractetizat prin globali-

AILC (programat la Hong Kong, in 2003), prea avansat in preparative zare, multiculturalism gi avintul extraordinar al tehnologiei electronice.
spre a fi a$ezat pe altdbazd, sd se aibd in vedere o mai mare coeren[f, qi Bernheimer qi coechipierii s5i se bazeazd pe practici apdrute in anii '80

focalizare a programului (evitindu-se tendinla de a-l face atotcuprinzd- gi '90, dezvoltate de atunci impetuos, in ciuda rezistentei opuse de
tor), imbun5t[1irea comisiilor de seleclie (in vederea trierii calitative a
comunicirilor admise), organizarea obligatorie a unor qedinle plenare vechile conceptualiziri. Aceste practici heterodoxe vizeazd, pentru a o
de sintezi pe sectii (care sd facd limpezi orientlrile gi principalele achi-
spune succint, contextualizarea literaturii in cimpurile invecinate ale
zitrii gtiingifice) etc. Alte mf,suri (de perspectivX) : multiplicarea micilor
discursului, culturii, ideologiei, rasei, sexului. E aqadar vorba de aban-
colocvii interdisciplinare, deschise celor care lucreazf, pe teme comune ; donarea vechiului model al studiilor literare, centrate pe autori, teme,

linerea de congrese pe scard regional5 sau pe o tematice limitatd; utili- scriituri, genuri, na[iuni. Ideea e acum de a compara produsele artistice
zarea Internetului pentru organizarea de ,,forum-uri" online sau pentru de toate felurile (arte plastice, muzic[, film, literaturd, graficd etc'),
comunicarea textelor participantilor inainte de a se intAlni (conditie traditiile culturale elitiste gi populare ale Vestului 9i Estului, constructele
indispensabili pentru a da disculiilor rolul esential) etc. in concluzie, de ,,gender" definite ca feminine gi cele definite ca masculine, subcul-
turile urbane ale tinerilor ori minoritffilor, modurile semnificirii rasiale
pentru a adapta organizarea congreselor nevoilor prezentului, solufiile gi etnice gi multe alte lucruri coexistind in universul imens 9i invllmdqit
nu lipsesc. Chestiunea e doar ca aceasta problemd sI devind realmente
al culturii. in aceste conditii, termenul de ,,literaturd" mai descrie oare
o ,,problem["...
intr-o manierl adecvat[ obiectul comparatismului ?
Situa{ie explozivd sau raport scandalos ? Raporrul Bernheimer are deci pretenlia de a legitima o stare de fapt'

in Asociatria de Literaturd ComparatS a Statelor Unite, cea mai mare 9i Thctica e ingenioasi, dar ea nu-i scutegte pe semnatari de sarcina de a
cea mai importantl din lume, existd obiceiul de a insdrcina din timp in justifica prin argumente convingitoare noile demersuri 9i de a se pro-
timp o comisie formatd din specialiqti, de competent[ $i autoritate recu-
noscute, sI prezinte un raport asupra st[rii $i perspectivelor disciplinei- nunta, finalmente, prin ,,da" sau ,,nu". Din acest punct de vedere' para-
Asemenea rapoarte au fost intocmite in 1965 (sub preqedinlia lui Harry graful care a scandalizat cel mai mult e astfel formulat: ,,Fenomenele
literare nu mai sint centrul exclusiv al disciplinei noastre. Textele literare
Irvin), in1975 (sub preqedin(ia lui Thomas Green) qi, recent, in 1993, sint acum abordate ca o practici discursivf, printre multe altele, intr-un
de o comisie condusS de Charles Bernheimerr. Spre deosebire de
cimp de producfie culturalS complexi, schimb5toare 9i adesea contra-
rapoartele Levin gi Green, ancorate intr-o viziune clasicl a compara- dictorie". in continuare, se sugereaz6' ca ,departamentele de literaturd
tismului, cea dominanti la finele anilor '60, cate reprezenta un com- comparatd sd-gi modereze preocuparea pentru discursul literaturii inalte
promis intre tezele gcolii franceze gi americane, raportul Bernheimer
gi sf, studieze intregul context discursiv in care asemenea texte sint
l. Rapoartele Levin, Green qi Bernheimer, urmate de o dezbatere asupra celut create". Mai departe, e recomandati recontextualizarea perspectivelor
euro-americane (ceea ce inseamnd, de fapt, indemnul de a ,'rezista"
din urm5, in Charles Bernheimer (coord.), Comparatlve Literature in the dominafiei lor), incurajarea lecturii noncanonice (deci feministe, post-
Age of Mutticulturalism,Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1995-
coloniale) a textelor de referinf5, acordarea unei aten[ii deosebite me-

diilor (TV hipertext, realitate virtuali etc.), cooperarea cu studiile

culturale (accentuind ins5, ceea ce e pozitiv, faptul cI nu poate fi vorba
de o identificare cu ele, intrucit sint monolingvistice 5i interesate mai

ales de cultura popular[).

270 COMPARATISM LITERATURA coupe.nerA. 271

Nu e deloc uimitor cE raportul Bernheimer a declangat o controversl minoritdtrile etc.). Dar asta nu inseamni cI evolufia spre multicuhuralism
care e inci departe
relinute mai de a se atenua. Examinind reacliile suscitate, cred cI trebuie fortrat5, in numele utopiilor de stinga sau de dreapta, promovind,
pot fi ares cele care pun la indoiald
trei tipuri de critici : de exemplu, curricula care sdl inlocuiascd pe Shakespeare cu Alice
Walker. Dreptul inalienabil la viagl al tuturor culturilor nu presupune ci
necesitatea de a lSrgi sans rivages obiectul comparatismului, cere care
protesteazi contra abandonirii centralitr(ii literare a studiilor noasrre ele sint egale sub raportul bogSliei gi diversit5lii. in fala relativismului,
gi' in fine, cele care se tem cd adoptarea unei optici multiculturariste va
surpa ineluctabil temeiuriie canonului occidental, singurul care regle- care ciqtigd teren, se cuvine sd reamintim ci, in pofida patriotismelor
menteazd actualmente ierarhia valorilor. Aceste critici au o pondere
inegald, impactul lor depinde, ca rotdeauna, de firozofia interpretului, locale, a conflictelor dintre culturi gi civilizaqii, existi o serie de stan-
dat fiind cr aceleagi cuvinte servesc, in contexte diferite, unuia ca sa
mingiie' altuia ca sd condamne. in orice caz, fte cd ne place, fie cr nu darde universale iremisibile, cum sint: ordinea democratici, drepturile
ne place, ar fi impardonabil sd nu lurm in serios problemere ridicate de omului, universalitatea enunfurilor gtiinlifice, maximele morale comune
raportul Bernheimer- ceea ce se intimplS in Statele Unite nu e desigur
transferabil tale quare in alte gri. Nu e mai pu(in adevrrat insr ci existi tuturor marilor religii, invariantele poeticii pe care Etiemble, Adrian
o serie de tendin(e apar{inind structurilor universare ale modernitrlii
pentru care mediul intelectual american constituie o cutie de rezonan(I Marino, altrii inci s-au striduit sI le recenzeze.
extrem de sensibil[ 9i, poate, mai mult decit atit, un soi de poligon
experimental al noilor modalitdF de a gindi actualitatea gi a proiecta Propozilia cea mai gocanti a raportului, aga cum am mai aretat, e
viitorul.
neindoielnic cea care atribuie literaturii rolul unei ,,simple practici
Fdrr a deschide o disculie care nu-gi are locul aici, nu mr pot abline discursive printre altele". insl nu e greu de demonstrat ci, in rcalitatc.
de la citeva comentarii. Extinderea ,,culturalistd" u .o-puiutismului lucrurile stau exact pe dos. Specificitatea literaturii, in raport cu altc
pare s5-i nemullumeasci nu numai pe filologi 9i umaniqti, ci gi pe un practici discursive, constd tocmai in faptul cd ea nu se limiteazl si ne
poetician ca Riffaterre, pe un teoretician avid de noutrgi ca ltnatrran ,,spuni ceva", ceea ce fac in felul lor caracteristic Ai istoria, dreprui,
Culler, ca gi pe mulli alli cercerdtori, de mai mice reputalie. pentru cei
din urmi, mai ales, problema care se pune pare a fi una de formalie qi psihologia etc. ; importanta literaturii rezidi in aceea ci ne ajuti sd
de competenlS. Recomandarea de a face altceva decit ceea ce au invrlat
sr faci nu poate fi acceptatd cu ugurin{i. Astdzi ,,cunoagterile" sint atit in(elegem ,,cum exprimi" celelalte practici mesajul pe care-l transmit.
de complexe gi de specializate incit incercarea de a ieqi din cadrul Hdrtruit de oponentrii sdi, Bernheimer s-a apirat ulterior, explicind cd
disciplinar e pentru mulli sinonimd cu improvizafia qi diletantismul.
Desigur, trebuie discriminat intre schimbarea de tematicd, pe care prin afirmalia ,,conceptul de literaturi nu mai descrie in mod adecvat
aparent o sugereazr raportul Bernheimer, gi cea de atestare profesionalr.
obiectul nostru de studiu" nu urmirea s5,,atace" literatura, ci s-o
Dar realizarea celei dintii la un nivel corespunzdtor implicd totugi
modificarea celei din urmi, pentru simprul motiv ci o expertizd nu se ,,istorizeze". Fie I Dar daci este in adevdr profitabil sd citim cutare

cigtigd in pauza dintre cloul cursuri. roman, situindu-l in diverse contexte (istorice, religioase, etice etc.). nu
In forma lor generall gi generoasd, argumentele in sprijinul multi_
trebuie sd uitlm ci avem posibilitatea de a-l citi gi intr-un context
culturaiismului nu susciti controverse. Nimeni nu r. op,.. (sau nu
specific, de neinlocuit prin ofertele de comprehensiune qi bog5lie inte-
indrizneqte sr se opunr) eforturilor justiliare in favoarei ceror uitali,
dispreluili ori maltrarali de istorie (fogtii coionizafi, negrii, aborigenii, lectualS: cel al poeticii qi istoriei literare.

Spunind toate astea, nu ignor ci literatura strdbate in zilele noastre

o perioadd dificila. Nu dispun de statistici convingitoare, totu$i obser-

valii convergente aratd ci, mai ales in rindul tinerilor, televiziunea ii
face o concurent5 redutabil5. E evident, pe de altl parte, ci mulqi citi-
tori preferi documentarul ficliunii, iar tirajele clrlilor de beletristicl
sint in continui scidere. Sub aspect elitist gi institulional, literatura

pare, agadar, a fi in declin. $i totuqi, sub aspect ,,instrumental", ca mod
de semnificare, ea e utilizati mai mult decit oricind. CIci spre a vorbi
despre filme, arte, TV texte istorice sau filozofice etc. intr-un mod perti-

nent, recurgem, vrind-nevrind, la procedeele ei tipice de descriere gi

caracterizare: narativitate, ironie, paradox, obiectivitate, fantezie etc.

COMPARATISM VIII

N-aq vrea sd se creadd cf,, respingind sau nuan{ind unele aser[iunt Studii culturale

ale raportului Bernheimer, n-ag fi con$tient de insemnitatea sa. Ea imi

pare, in primul rind, a avea un caracter simptomatic : ne semnaleazd

frimintlri 9i ingrijorlri motivate in lumea specialigtilor, chiar dacd
solutiile glsite nu ne incintd. in aceste cond(ii, dezbaterea nu e doar
legitimS, ci gi necesard, iar curajul raportorilor de a ieqi din locul

comun gi de a sfida orientirile tradilionale trebuie salutat in sine.

Fapt e - qi cu aceastl constatare md apropii de sfirgitul consideraliilor

mele - cd istoria se repetS. Acum patru-cinci decenii, in anii mei de

ucenicie, literatura comparatl traversa o criz6. Acum, ajuns in virsta a
treia, de nu a patra, vid c[ ne aflim din nou incrizd, cea de azi pirind
chiar mai gravd decit cea de ieri. Aceasti inaptitudine de normalitate sl

sugereze oare ci $tiinta comparatist[ e firl viitor ? intrebarea mea e

desigur retorici: de n-ag avea un rXspuns optimist, nici n-ag fi cutezat
s-o pun. Vreau si vd ofer, fie gi in grabi, doui argumente. Primul :
literatura comparatd igi trage puterile din aceea cd se bazeazd pe un
procedeu sau o tehnic[ de care e legatd intreaga noastrd activitate

intelecruaH: pentru a individualiza gi a evalua un lucru sau o persoani
trebuie sd comparf,m; pentru a da o definitrie concepfualS ori pentru a

ne afla locul printre ceilalli trebuie sI comparlm. De aceea, citi vreme
va trii literafura - gi nu sint ganse ca ea sd moarf,, indiferent de suportul
pe care va fi difuzati (hirtie sau electronic) -, vom continua si bricolim

intertextual, mai sistematic sau mai impresionistic, cu metodi sau firi.

Al doilea argument e pragmatic. O crizd nu e chiar sfirgitul lumii.
Ea biciuiegte energiile latente, obligl la autodepdqire. Amintilivd cuvin-
tele lui Escarpit: ,,Sd infrun(i o crizl poate fi benefic. Te ajutd si nu-1i
pierzi agilitatea spiritului, si nu te ingra$i".

Comunicare prezentatdla colocviul ,,Tendances actuelles de la litt€rature

compar6e dans le Sud-Est europden/Contemporary trends of compa-
rative Literature in Southeastern Europe" (Atena, 2001) qi publicati in
volumul cu acelagi titlu, coord. Anna Thbaki, Atena, 2006. Textul con-
ferinlei a aperut in versiunea romAneascd a autorului in revista Obser-
vator cultural, nr. 89 Si 90, 2001.

l

20

Paradoxul mitului. Refleclii despre opera
lui Gilbert Durand

in comunicarea de fap ag vrea sd vi prezint citeva reflec[ii asupra a
ceea ce cred c[ este paradoxul mitului: aparenta imposibilitate de a
rezolva aporia dintre demitizare gi remitizare. $titi bine ci o tradigie

Stiintifici respectabili, care [ine de Lumini qi constituie un fundament de
nezdruncinat al oricf,rui ralionalism, ne impinge, ba chiar ne impune sd
smulgem miEtile, sd inl5turim deghizdrile, sd clarificdm ciile prin care

oamenii igi travestesc, firl a fi congtienli uneori, semnificatriile adevlrate

ale lucrurilor. Pe de alti parte ins[, trdim intr-o lume ,,dezvrdjit5", cum
o nume$te Max Weber, unde, pentru a ne vindeca de golul din noi qi a
infrunta moartea lui Dumnezeu, pare cd avem nevoie sI recurgem la o
investire miticd. E agadar necesari stigmatizarea mitului ca derivind din
minciund qi din iralional ? Sau trebuie si-i incurajim manifestarea, ori
cel pulin si o aplrim in fala unei ralionalitlti triumfrtor-arogante ? $i,
dacd alegem aceastd ultimd variantd, cum sd riminem coerenti, cum sd
ne clddim viata pe o temelie legitimd qi justificabili?

Pentru a gf,si rispunsul la aceste intreblri, m-am adresat lui Gilbert
Durand. E vorba de un savant care Ei-a pus acelea5i chestiuni, neavind
insl nici stofa detectivului, nici pe cea a ideologului baricadat inapoia
propriilor certitudini. In plus, Durand aparfine acelei specii de cer-
cetdtori ai ltiintelor umane pentnr care literatura nu e doar un depozit

de exemple utile, ci gi o ocazie a viselor cu ochii deschigi gi a triirilor

in imaginalie.
Este notoriu ci in marele curent de revalorizare a gindirii mitico-sim-

bolice din a doua jumdtate a secolului XX, pe urmele lui Freud, Jung gi

276 STUDII CULTURALE PARADOXUL MITULUI 2'17

ale succesorilor, operele lui Gilbert Durand ocupi un loc de frunte, in perspectiva aleas5, poate cI cel mai bun mijloc de a intra in
al5turi de cele ale lui L6vi-Strauss, Ernst Cassirer, Mircea Eliade,
miezul problemei este sA luf,m drept punct de plecare clasificarea
Henri Corbin, Gaston Bachelard sau Roger Bastide. Cea mai valoroasi hermeneuticilor propusd de Paul Ricceur in 1962 9i reluatl in Le conflit

lucrare a lui Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, a des interpr4tationst - Observind ci orice simbol este dublu (pe de o
apirut in 1960, intr-un moment in care spatiul teoretic era dominat in
parte, ,,efect" sau ,,simptom", pe de alta, ,,purtdtor de sens"), filozoful
intregime de structuralism. Referindu-se la circumstan(ele epocii, doi
cunoscufi sociologi contemporani, M. Maffesoli 9i P. Sansot, igi amin- posfula existenfa a doud hermeneutici, la fel de legitime - una ,,arheo-

tesc c[ in jurul anilor '50-'60, ,,cu toate eforturile unui Bachelard sau logicd", aspirind la descifrarea simbolurilor, la lectura lor implacabil-
lucidf,, 9i alta ,,eshatologici", interesatd de puterea lor ingenud de
Canguilhem, spiritele - 9i unele universit5tri - erau cucerite de un figurare, qi nu de ceea ce simbolurile ascund sau deghizeaz[. Primul tip
de lecturl demasc[ travestirile pulsiunilor ,,libidoului" (Freud), ale
pozitivism dintre cele mai inguste... devenit monedd curentd"r. Tocmai voin(ei de putere (Nietzsche) sau ale intereselor economice (Marx). Cel
de-al doilea incearcf, sd valorizeze jocul evocator al imaginarului,
pentru cd volumul lui Durand ,,reabilita o dimensiune a gindirii nere- indreptindu-l nu spre trecut, adicl spre originile sale nebuloase' ci spre
viitor, spre lumile posibile ale iluziilor 9i ale fanteziei. Ricceur insisti
cunoscutl in epoc5", receptarea in momentul aparitriei a fost mai degrabl asupra faptului cd niciuna dintre hermeneutici nu trebuie refuzatd'
discreti, abia dup[ o vreme cigtigind in importanl[. Degi criticabild in
Niscuti intr-o civilizatie care a dezvrijit lumea, modernii sint obignuili
unele fragmente, cartea rf,mine qi azi printre studiile clasice ale genului.
cu procesul rf demitificare, considerindu-l inevitabil in orice raport cu
Nu vreau sI fac aici o cercetare critic[ asupra scrierilor lui Durand.
simbolurile. in acelagi timp, noi simlim nevoia sd interpret[m emble-
Jin si subliniez doar ci aportul siu qtiinlific esential consti in a fi
mele, metaforele, alegoriile gi sensurile figurate in realitatea prezenlei
recer:zat in mod exhaustiv universul simbolic. El a propus o clasificare
lor enigmatice, care declangeazd farmecul poemelor, trimitrind la un trans-
a simbolurilor, miturilor gi arhetipurilor combinind ingenios consideralii
cendent inaccesibil existen[ei cotidiene. Convergenfa acestor semnifica-
de naturi psiho-fiziologicd (reflexologia lui Behterev), antropologicl 9i
fenomenologici. Rezultatul constl intr-un mixaj de categorii dualiste trii antagonice trebuie ginditl qi interpretatd in termenii unui pluralism
(doui ,,regimuri", nocturn gi diurn) 9i de categorii tripartite (dominante
de posturd, de digestie gi de copula(ie, corespunzind structurilor schizo- coerent.

morfe, mistice gi sintetice). Tabloul general devine astfel o construclie La ciliva ani dup[ aparitria Structurilor antropologice ale imagina-
rului, Gllbert Durand reia distinclia lui Ricaur, insd cu doui modificdri
impresionant[, poate prea simetricf, pentru a fi gi adevXrati, dar care a
esen(iale. in primul rind, inlocuiegte dihotomia neutrd 9i descriptivd a
adus gi mai aduce inci servicii. in orice caz, carteamajord a lui Durand lui Ricaur printr-o perspectivl axiologici: pentru el, hermeneuticile

rimine o referingi indispensabild pentru tofi aceia care abordeazd studiul arheologiceiint ,,reductive", iar cele eshatologice - ,,instauratoare". in
prima categorie, conotat[ negativ - clci reducfionismul are o reputa[ie
simbolurilor.
Caracteristic autorului, care posedi nu doar acuitatea gi rSbdarea proastS, fiind intreles drept o abordare simplificatoare 9i nemotivati a unui

unui savant, ci 9i temperamentul entuziast al unui pedagog dotat cu o obiect complex -, Durand include psihanaliza 9i structuralismul lui L6vi-
-Strauss. in opinia lui Durand, Freud a dat dovadd de un determinism
puternicd vocalie, este c[ a incercat si dea o interpretare filozoficd rigid fi ingust. Marele lui merit este, desigur, de a fi redescoperit impor-
tanfa simbolului; ii revine insl 9i rlspunderea de a fi redus simbolul la
cercetirilor sale. La acest nivel, care mf, intereseazl prioritar aici, dati
fiind tema comunicdrii (aporia dintre mythos gi /ogos), cred cd tezele lui ,,aparenta ruginoasd a tibidoului refulat", iar libidoul - la ,,imperialismul

Durand sint excelente pentru a amorsa o disculie, dar insuficiente pentru

a o incheia.

l. Michel Maffesoli gi Pierre Sansot, ,,Pour une "Raison Autre": Notes sur 1. Paul Ricceur, ,,Le conflit des herm6neutiques, 6pist6mologie des interpre-
tations", Cahiers internationaux de symbolisme, l, 1963.
l'cuvre de Gilbert Durand", in Jean Duvignaud (coord.), Sociologie de la
connaissance, Payot, Paris. 1979, p. 281.

STUDII CULTURALE PARADOXUL MITULUI 2'79

rnultiform al pulsiunii sexuale". Simbolul devine astfel un soi de ,,efect- cunoagterii (cind, datoriti inventirii limbajului, se produce separarea

-semn", iar imaginarul, produsul unei slSbiciuni (ddfaillance), rezultatul percepfiei de obiectul perceput qi a reprezentirii de obiectul reprezentat)

unei reful5ri. Etnologia structuralistl a lui L6viStrauss e criticatd gi ea, animismul qi magia au predominat, e la fel de necesar sI afirmim ci,
inclusiv in aceasti fazl arhaicd., omul face dovada unei anumite abilitili
deqi cu menajamente, din aceleaqi motive : exclusivism, transformarea tehnice, preludiu incd rudimentar al gindirii empirice qi ralionale.
Argumentul pe care se sprijini aceastl aser(iune nu are prea mult de-a
simbolului in semn, diminuarea bogSliei imaginarului printr-o explicalie
face cu speculatriile traditionale ale filozofiilor istoriei asupra evoluliei
monovalentll.
umanitSlii primitive. Ea se bazeazi - cum a aritat Edgar Morin - pe
Cea de-a doua modificare impus[ de Durand clasific[rii lui Ricceur
faprul cd aceleagi tr[slturi ale activitlgii neurocerebrale sint sursa comund
este mult mai importanti: el considerd cI hermeneuticile eshatologice
a gindirii mitologice gi a celei ralionale ; ambele igi au rldlcina intr-un
sau instauratoare (printre care, evident, gi cea proprie) prevaleazd -
ipotetic ,,arhispirit" reprezentind un moment al dezvoltirii biologice in
genetic, dar gi functrional - asupra hermeneuticilor arheologice (reduc- care logos-ul gi mythos-ul nu erau incd separate. Interesul acestei
tive). Citeva citate ne vor ajuta si ilustrim tezeie cele mai frapante2 :
,,mitul e mereu primul, in toate inlelesurile cuvinfului. Cu sau frri voia supozilii e cX pune gindirea mitologici gi gindirea raqional5 pe acelaqi

ei, mitologia precedl nu doar metafizica, ci gi intreaga gindire obiectivi, plan, flcindu-ne si infelegem de ce ele ,,se impletesc in civilizaliile

metafizica qi qtiinla fiind doar rezultatele refuldrii lirismului mitic"3; arhaice, se dezvolti simultan in civilizaliile moderne qi pot naqte uimi-
toare simbioze in contemporaneitate" l.
,,Departe de a fi separate de mit printr-un proces de maturizare pro-
in lumina acestui model, argumenta[ia lui Durand pare superficialS
gresivd, rafiunea gi inteligenla nu constituie decit puncte de vedere mai
qi pulin convingltoare : ,,Existd - spune el - societili "nonfaustice" care
abstracte, qi adeseori mai bine specificate de contextul social, ale ma-
nu au cercetltori gtiintrifici, nici psihanaligti, dar nu existi nici mlcar
relui curent de gindire fantasticl ce vehiculeazi arhetipurile"a ; ,,Sensul
una care sd n-aibd poeti, arti$ti, valori"2. Dimpotrivl, coborind pe scara
propriu (care conduce la concept gi la semnul adecvat) nu reprezintl decit
civilizaliei, observim ci in toate societ5lile cunoscute, chiar gi in cele
un caz particular al sensului figurat, adicl nu e decit un simbol redus.
mai inapoiate, oamenii dispuneau intotdeauna de anumite rudimente
Sintaxele rafiunii nu sint decit formalizf,ri extreme ale unei retorici care
tehnice, ca gi de anumite reprezentdri simbolice. Aga-numitelor ,,socie-
se scaldl ea insiqi in contextul imaginar general"5 ; ,,Pentru om, dimen-
siunea .apelului' Ei td(i fErI cercetitori" le lipseau de fapt 9i poelii, gi pictorii - dar membrii
Rezult[ limpede dain"sapceerastne(ecii"teavapreexveamlaptleascuipDraudraenmditaifcicodrrdiil"6im. agi- lor stdpineau in acelagi timp gtiinla de a qlefui pietrele gi abilitatea de a

narului simbolic o importanp nu doar cronologici, ci gi ontologicS. Or, desena animale pe peretii pegterilor. Wittgenstein scria : ,,acelagi sil-

daci putem sus[ine teoretic cd de-a lungul perioadei de hominizare a batic, care credea aparent cd strdpungind imaginea duqmanului cu o

1. Gilbert Durand, Imaginarul ; Aventurile imaginii : imaginalia simbolicd, suli(d insemna sd-l ucizi, gtia s5-gi construiasci coliba 9i s5-9i ascutl
sigetrile dupl regulile meseriei, nu doar in efigie".
tr. rom. de Mugurag Constantinescu qi Anigoara Bobocea, Nemira, Bucuregti,
Cit despre afirma[ia potrivit cireia ,,apelul gi sperantra" ar fi mai
1999 (ed. fr.: 1964), pp. 44-49.
2. Din Structurile antropologice ale imaginarului : introducere in arhetipo- puternice decit demitificarea, ea depinde de context: nu putem evalua

logia generald, tr. rom. de Marcel Aderca, prefap de Radu Toma, Univers, abstract, ,,in principiu", meritele de o parte qi de alta. Uneori, supravie-
pirea fizicd 9i intelectuali este direct legati de capacitatea privirii
Bucureqti, 1977 (ed. fr. : Bordas, Paris, 1969), gi din Imaginarul; Aven- lucide, care demascl promisiunile demagogice sau naive. E insi la fel
turile imaginii : imaginalia simbolicd, ed. cit.
3. Structurile antropalogice ale imaginarului : introdu.r"re fn arhetipologia Edgar Morin, La mdthode. 3. La connaissance de la connaissance, Seuil,
Paris, 1986, p. 168.
generald, ed. c'it., p. 492. 2. Imaginarul.... ed. cit.. p. 103.

4 Ibidem, p. 485.

5 trmaginarul..,, ed. cit., p.83.
6 Ibidem, p. 103.

280 STUDII CULTURALE PARADOXUL MITULUI 281

de adevirat c5, alteori, e mai bine si te lagi leglnat de iluzii qi sd-1i cohorte de vindecdtori, vraci, astrologi, gamani moderni, secte mistice
construiegti sperante, indeosebi in situatrii fErI ieqire. in orice caz,
de diverse obedienge etc. Departe de a fi separate prin bariere rigide,
plasarea hermeneuticii ,,arheologice" pe un loc mai jos nu are nicio cele doud spatii se intrepitrund, iar o multrime de oameni - 9i nu
vorbesc doar de cei mai putin instruiti - circul[ dintr-o parte in cealalti,
justificare. Mai intii, pentru c[ demitificarea se ocup[ de un aspect
fErI ca asta sI le puni vreo problemd identitard.
calitativ diferit de cel vizat de imaginar gi afectivitate. Apoi, fiindci
demitificarea e o opera{ie intelecfual[ ce nu reu$eqte niciodatd sd Ce m-a intrigat la lectura primelor ce4i ale lui Durand a fost viziunea

destrame credin{ele cu rdddcini puternice, mai ales cind - vezi cazul lui ,,angelici" asupra imaginarului simbolic. Ea se hrinea, evident,

religiei - coabitarea lor cu ,,ra1iunea" este general admisi in societdlile dintr-o puternicr vointr5 de reabilitare gi de recuperare a simbolismului.

contemporane, unde copiii invali la gcoald doud versiuni ale aparitriei Combdtind iconoclasmul tradilional al culturii europene, fundat pe

omului pe pdmint: una din Biblie, cealaltd de la orele de qtiin[ele naturii. ralionalismul aristotelic sau cartezian, Durand se afiga ca avocat elocvent
al simbolismului refulat. Dacd Bergson concepuse funcfia fabulatorie
De altfel, hermeneuticile arheologice se aranjeazd adesea si echilibreze
drept mijloc de aplrare impotriva puterii disolutive a inteligenlei,
demitificarea prin compensatii de naturi miticd. Astfel, e gtiut cd mar-
Durand atribuie aceleiagi functii un rol de eufemizare. Nu era vorba de
xismul, de exemplu, include o componenti mesianicd: clasei munci- un fel de ,,opiu negativ", de o masci pentru a ascunde fa(a inspli-

toare i se atribuie misiunea de a conduce umanitatea spre o utopici mintdtoare a morfii, ci, dimpotrivd, de un dinamism prospectiv care si

postistorie, spre ordinea paradisiacd a societetii fird exploatatori. incerce - prin toate strucfurile proiectului imaginar - s[ amelioreze

Pe de alt[ parte, practica ne demonstreazd cd explicarea unui mit sau situalia omului in lume"r. Acest dinamism al imaginarului trebuia sI
asigure echilibrul psihosocial, ceea ce psihanaliza, nici in versiunea sa
a unei opere de artd (deci incercarea de a le explora originile sau de a freudiani, nici in cea jungiani, nu reuqise - pentru ci ambele refuzaserl
sI considere simbolul ca pe un mijloc terapeutic direct (ceea ce nu mi
le stabili semnificatriile) nu inseamnl ci ele ne-ar seduce mai pu1in, la
se pare greqit - dar aceasta e o alti disculie). pentru Durand, ,,func(ia
fel cum o foarte bunl cunoagtere a fiziologiei sexualit5lii nu diminueazd
simbolic[ opune, in ultimd instanf5, via(a mor(ii biologice..., opune
nici voluptatea actului amoros, nici fantasmele mintii. Cu toate tensiunile
gi contradictriile care subzisti intre gindirea mitico-simbolici gi cea bunul-simE nebuniei, adeziunea la mirurile cetd{ii alienrrii gi dezadap-
ralionald, acestea par mai degrabl complementare decit antagoniste. A
tirii..., inalf5 fraternitatea culturilor gi in special a artelor, intr-un
le opune, dupi principiul ,,totul sau nimic", nu e altceva decit o eroare
de tip pozitivist sau de tip mistic ; cele doui extreme fiind inadecvate in "antidestin" consubstangial speciei umane qi voca{iei sale fundamen-
egalS mdsurS, pentru cd amindoui simplificd unilateral viafa spiritului. tale"2. Durand igi incheia volumul din 1964, furat de un elan liric, cu
speranfa cr studiul lui asupra imaginarului simbolic va incuraja na$terea
Am remarcat inainte cI pini gi omul arhaic era in stare sI intre-
buinleze atit cuno$tinte de ordin simbolic, cit gi cunogtinle de ordin unui ,,umanism deschis". ,,Mai mult ca niciodati - scrie el, luindu-qi
tehnic conform nevoilor sale. Cu atit mai mult e deprins si joace la rlmas-bun de la cititor - simfim cum o qtiin[i firl congtiinll, adici fhrd
doud capete contemporanul nostru : iSi schimbd instantaneu sistemul de
afirmarea miticr a vreunei Speran[e, va marca declinul definitiv al
lecturd atunci cind trece de la comprehensiunea unui roman la cea a civilizaliilor noastre."3 Echivalarea ,,con$tiintei" eu ,,afirmarea miticr"
il trideazd aici mai degrabl pe militant decit pe omul de qtiintr[.
unui articol Otiintific ori cind se roagd lui Dumnezeu s5-l ajute si ciqtige
mulli bani din vinzarea unui pachet de acliuni, deqi el gtie foarte bine Treizeci de ani mai tirziu, in 1994, reglsim un Durand mai pulin
cum funclioneazi mecanismul cererii qi ofertei sau piala de capital. triumfalist: in scurtul capitol de concluzii ce incheie un nou studiu

Caracterul ambivalent al modernitdtrii se expriml azi printr-un contrast 7. Ibidem, p. 109.
foarte vizibil pe scena publicd: pe de o parte, e vorba de rigoarea digi- 2. Ibidem,p. 117.

talului, care se referl la triumfurile tehnologiei electronice gi realizirile .3 Ibidem, p. I 19.

remarcabile din domeniul inteligenlei artificiale ; pe de altl parte, de

proliferarea miturilor qi a simbolurilor apocaliptice, readuse la via[5 de

282 STUDII CUUTURALE PARADOXUL MITULUI 283

asupra imaginarului, savantul deplinge anumite ,,efecte perverse" ale cultura occidentalS gi din procesele ei de demitificare, si fim, cum
,,civilizaliei imaginii"r. Primul efect e acela provocat de ,,imaginea in
conservd", filmul, care ar anestezia treptat creativitatea individuald. spunea Bgaicshdelnared,in"svtiasld5tmoriadsetfecul vinintaec, evaisrdetaolritiadtee poeme, visrtori de
Apoi e denun{atd capacitatea Puterii de a pune st5pinire pe imagini antropologici mai
pentru a-i manipula gi dezinforma pe oameni. Trei sint pericolele ce ar mituri"

ameninla generatriile actuale ale zapping-ului : sufocarea imaginarului vitali, mai importantr pentru destinui 9i mai ales pentru fericirea omului
decit adevf,rul obiectiv gi mort"1.
de citre imagine, uniformizarea valorilor societitii, sciparea de sub
orice control public a mass-mediei. Fropunerea lui Durand de a demitiza gi, in acelagi timp, de a visa nu

Avertismentele, care nu ocupd mai mult de trei pagini, sint, firegte, e foarte clard, mai ales ci cei doi termeni nu au pentru el o valoare
bine venite, dar nu inseamnS. prea mare lucru dacd le comparim cu egal5 : dacr ceea ce conteazx e realitatea antropologici (,,mai vitali gi

sutele de pagini de dinaintea lor, consacrate - cu fervoare entuziasti gi mai importanti"), de ce sd ne mai pierdem timpul cu ,,adevrrul obiectiv
gi mort"? Pe de alti parte, in ce privegte ,,gindirea silbaticd,', doriti
spirit apologetic - efectelor pozitive ale imaginilor qi simbolurilor. DupI spre a contrabalansa spiritul critic, Durand pare si uite cr ea poate sd
multi vreme in care a fost heraldul unei noi ordini intelectuale, inte-
se manifeste nu numai printr-un aport de energie vitali, ci gi prin
meiate pe preponderenfa unui imaginar reconsiderat, se pare cd Durand
comportamente de jungl5, prin fanatisme, prin regresii la stadii pe care
intrelege in sfirgit cI, fie gi numai prin natura lui, imaginarul poate civilizafia le-a deprgit cu lungi 9i penibile eforturi. intoarcerea la bar-
trimite in doui direclii opuse : fie spre imbogdlirea spiritului gi frater-
barie e ugor de oblinut, pe cind contrariul - folosirea ratriunii, toleran[a,
nitateaumanS, fie spre excludere, degradare gi barbarie. intr-adev5r, daci
judecata calrnd gi nepirtinitoare, refuzul de a rezoiva conflictele prin
ne aducem aminte de tragediile istoriei recente - Holocaustul, Gulagul,
terorismul, totalitarismele gi tot cortegiul lor de nenorociri -, ne ddm for15 -, iati ceea ce pare cu adevirat greu de implinit.
SI revenim la punctul de plecare: cum sI rezolvlm paradoxul
seama ci exaltarea mitici, scipati de sub orice control ra[ional, 9i com-
binaEia sa insplimintitoare cu ideologii ale urii provoacl o derivf, sinistri mitului, alegerea contradictorie intre demitizare gi remitizare ? in opinia
a condifiei umane. in astfel de circumstan{e, sX vorbegti despre mituri mea, atunci cind nu e vorba de ficgiuni literare qi artistice, demitizarea
ca despre pove$ti cu zine e ori o naivitate, ori o omisiune de neiertat. ar trebui sr fie o constringere logici gi morald a oricirui om ra{ional.

La fel, a susfine cI lumea noasffe ,,dezvrijiti" ar putea fi remitizati De ce ? Pentru ci avem nevoie sr delimitim clar intre ce e obiect de
prin infiintrarea unui Muzeu imaginar in care s-ar aduna toate temele,
figurile iconice, imaginile etc. qi prin realizarea unei Antologii de credinfe 9i iluzii 9i ce e obiect de cunoa$tere. Aceasti imprrtrire e indis-
poeme ale tuturor naliunilor nu e altceva decit o completi utopie. Mai pensabild pentru arezolva corect problemele intr-o societate democra-

mult, a crede - dupi 11 septembrie 2OOl - ci acceptarea in acest muzeu tic5, pentru a cunoa$te trecutul gi a nu ne ingela asupra viitorului, pentru

a imaginilor venite din Orient ar constitui ,,singura modalitate prin care a ne orienta via1a, experientra cotidiani, raporturile interpersonale.
cu toate acestea, sarcina demitiz[rii nu poate fi niciodatr dusd pini
s-ar stabili un echilibru universal cu adevirat ecumenic"2 gi cI ar trebui
,,sI contrabalansim gindirea noastre criticS, imaginagia noastri demis- la capdt. crci, de indatd ce $tiinta se substituie minciunilor sau fante-
tificatd prin inalienabila "gindire sdlbaticd"" suni ca o macabri ironie.
E adevlrat cd Durand vorbegte despre o colaborare intre mythos gi ziilor unui mit, un altul vine si-i ia locul. care ar putea fi cauza?
inainte de toate, faptul cr sintem fiinfe rafionale doir pe jumrtate,
logos ; el scrie astfel : ,,{Eri sI neglm sau sd inldturim nimic din
uneori 9i mai puqin, cd trdim hrinindu-ne din iluzii, sperante, investitrii
Gilbert Durand" L'imaginaire. Essai sur les sciences et la philosophie de afective gi incongtiente. De aceea, afirmd Mircea Eliade, ,,la nivelul
l'image, Hatier, Paris, 1994. experienlei individuale, mirul n-a dispirut niciodati complet : el se face
simlit in visele, fanteziile gi nostalgiile omului modern, gi imensa lite-
Imaginarul..., ed. cit., p. 114. raturd psihologicr ne-a obignuit sr regdsim marea gi mica mitologie in

|. Ibidetn, p. 119.

284 STUDII CULTURALE PARADOXUL MITULUI 285

activitatea inconqtientl gi semicongtientf, a oricSrui individ... Laicizate, $tim bine cI prin spirit rigid de sistem, incredere in ,,atotputernicia

degradate, camuflate, miturile 9i imaginile mitice se intilnesc pretu- ideilor" (deja denunlatd de Freud) qi prin instrumenralizarea scopurilor,
tindeni"r. ea poate ajunge la cele mai cumplite abominalii. Dar nu la aceastl
ra(iune instrumentalizat5, dogmatizatd., deveniti,,ragionalizare" mi
Pentru noi, contemporani ai computerelor gi ai comunicagiilor online, refer, ci la raliunea devenitl ,,rationalitate", aceea care, a$a cum arati
Popper, Habermas gi Morin, este deschisi spre dialogul cu realul gi nu
a demitiza este o datorie - am spus-o deja -, insi persuasiunea, oricit
respinge din principiu ce se afli dincolo de preocuplrile gi in{elegerea
de argumentaH $i de solidd, nu ne constringe intotdeauna s-o respectim.
$i anume, fiindc5 labaza mitului rlmine energia fabulatorie individual5, ei. Daci privim criza gi dezordinea lumii de azi, amploarea terorismului,

o disponibilitate de a crede, legatf, deseori prin inlinfuiri invizibile de fanatismul unor confesiuni qi orientiri politice, ne dim seama cd nu

arhetipurile adinc inridlcinate in memoria colectiv5, care rezistd logicii suferim din cauza rafiunii in exces, ci mai degrabi din cauza recurgerii

gi evidenlelor facfuale. insuficiente la serviciile ei, a disprelului cu care e intimpinatd de atitria

Cu atit mai mult ar trebui si nu ne abandonim incongtienfului mitic, iluminali ori de atitea spirite infierbintate de uri.
Apoi, a planifica o remitizare a lumii nu e un proiect viabil, in
impulsurilor incontrolabile venite din sinele profund. Sint fel de fel de
misura in care individul nu poate decit sI interiorizeze mitul sau si-l
mituri in istoria civiliza(iei noastre: inspdimintf,toare sau blinde, ale
iubirii ori ale urii. Istoricul nu greie$te deloc cind denun(5 miturile respingd, in niciun caz s5-l impunf, colectivitltrii. Bineinleles, e posibil

nalionaliste de tipul ,,sintem cei mai puternici", sau ,,rdul ne vine de la sE apel5m la el, putem s5-l folosim cu to(ii ca sI fabriclm pove;ri.

strlini" ; la fel sociologul, cind demonteazd mitul Salvatorului, rampl Literatura, cinematograful, televiziunea, tehnologiile virtualului sint
azi cei mai mari purtltori de simboluri, de chipuri de eroi gi de aventuri
de lansare pentru orice dictator. Nici cind incearci sI limiteze cimpul
cu miez mitic, reluate qi transformate in functrie de traditiile locale, de
de acliune al miturilor anacronice, dirijate impotriva qtiinlei gi valorilor
modele timpului gi de cerinfele imaginarului individual.
pe care se sprijind modernitatea. Marele pericol e cind miturile ajung sd Intr o comunicare prezentatd la Colloque de Cerisy in 1987, Gilbert

se combine cu ideologiile cele mai de temut. Mecanismul contagiunii Durand s-a ocupat de modul in care miturile individualizate se modificd
de-a lungul timpului, prin pierderea sau addugarea de trisdturi sau
funclioneazd perfid, adesea in pofida bunelor intenlii individuale. Trans-
episoade (miteme). Dupd Durand, ar exista trei ,,derive" posibile : cea
formati in mit, ,,ideea concentreazl in sine un formidabil animism, se ,,eretic5" (prin accentuarea valorizantd, a unui mitem in defavoarea
impregneazi cu dimensiuni de participiri subiective, intrucit ne proiec-
altuia), cea ,,sincretici" (transformarea produsl in mediul socioistoric
t5m asupra ei aspira[iile gi ne identificlm ei intreaga existenli. Astfel,
notriunile suverane ale marilor ideologii moderne (Libertate, Demo- de implantare) gi cea ,,etic5" (rezultatl din confruntarea eticl 9i socio-
logici dintre enunful unui mit gi mentalitatea specifici unei anumite
cralie, Socialism, Fascism) cap5t5 aureola unei supreme strdluciri, iar
epoci sau zone culturale)1. Fiecare culturl, fiecare epocd, fiecare individ
tot ce le st5 impotrivi devine diabolic qi detestabil"2. igi aduce contribulia la acest patrimoniu hibrid 9i disparat, dar de o

in condiliile acestea, mai e oare nevoie si ,,remitizdm" pentru a inepuizabilS bogdlie.

scipa de sterilit[lile ralionalismului 9i a aduce ,,un supliment de suflet" Nici nu s-ar putea altfel, de vreme ce sintem cu totii ,,ficlionari",
unei civilizaqii din ce in ce mai alienate gi aservite tehnicititii ? Mai oameni pentru care si spui 9i si asculli pove$ti reprezinti un dat esenlial
intii, cred ci e vorba de un diagnostic greqit: nu cred defel cd ra(iunea al fiinlei lor. Chiar gi demitizind, apritudinea de a irnagina (in rnod

este dugmanul impotriva cdruia trebuie sd ne mobilizim. Bineinleles ci
dupl Nietzsche, Bergson qi atitria al1ii, dupd pledoaria lui Adorno gi

Horkheimer, inleleg temerile inspirate de ra[iunea transformatd in mit.

Mircea Eliade, Mituri, vise Si mistere, in Eseuri, tr. rom. de Maria Ivdnescu 1. Gilbert Durand, Permanences tlu mythe et changements tle l,histoire, in
gi Cezar Ivinescu, Editura $tiin1ific5, Bucuregti, 1991, pp. 130, 135.
2. Edgar Morin, op. cit., p. 167. Le mythe et le mythique. Colloque de Cerisy, Albin Michel, paris, 19g7,
p. 19.

STUDII CULTURALE 2L
simbolic, dar gi semiotic Ai concepfual) gi puterea de a ne investi afectiv
Paradisul Fl[minzilor - motivul
ne mentrin in proximitatea mitului, astfel incit cea mai bund propunere
de rezolvare a dilemei evocate la inceputul comuniclrii mi se pare a fi Pays de Coccagne
sugerati de Edgar Morin. Poate cd ,,esentialul constf, in a ne selecliona
La sfirgitul anilor '50, pe vremea cind abia imi incepeam cariera de
bine miturile, in a le impiedica si ne aserveasci gi in a transforma istoric al literaturii, m-am trezit ficind o pasiune pentru un autor pu[in
relalia de aservire gi orbire, care le fac sI devoreze realul qi sI ne cunoscut pe-atunci, in orice caz depreciat: Ion Budai-Deleanul, care-gi
posede. Nu putem sI instrumentalizdm miful in intregimea lui... dar petrecuse intreaga viali la Lemberg (Lvov), ca modest gi loial funcfionar
putem sd ne controlim reciproc. Ra(iunea trebuie desigur s[ critice in administra(ia austriacS. La moartea sa, surveniti in 1820, l[sase un

mitul, dar nu si-l facd sd disparS. Daci ajunge si creadi cd l-a alungat, cufdr enorm, plin de manuscrise. Printre numeroase lucrlri erudite de
atunci a devenit ea insdgi mit. Nu putem face economie de mit"r. filologie gi istorie, s-au glsit 9i doui versiuni ale unei epopei eroi-
-comico-satirice, gen foarte la modd in epoca Luminilor. Numele ei:
Comunicare prezenlati la colocviul ,,Mythe et modernit6", Universit6
figaniada. Cea de-a doua versiune a epopeii, cea mai reugiti, publicatd
dAristote, Salonic, 31 octombrie - 2 noiembrie 2002, Si publicatl in abia in 1925, are ca subiect odiseea burlesci a figanilor care vor cu tot

Mythe et modernit4, coord. George Freris, Salonic,2OO3, pp. 45-57. dinadinsul - dar zadarnic - sd se organizeze intr-un stat. Ac[iunea are

1. Edgar Morin, op. cil., pp.248-249. loc in vremea faimosului Vlad fepeE (secolul al XVJea), domnitorul

JIrii Romdnegti apirind insl aici fdrl aura satanici pe care i-a conferit-o

mitologia recenti (Dracula ! ). BudaiDeleanu mlrturisegte cd sub figura
liganilor a vrut sd reprezinte alegoric neputinfa generald a oamenilor
de a-gi realiza idealurile, din cauza inclinirii lor ineluctabile spre picat
gi luxuri2.

1. Paul Cornea, ,,I. Budai-Deleanu, un scriitor de renagtere timpurie intr-o

rena$tere intirziati", Viaya Romhneascd, w.8 qi 9, 1958, inclus in S/rdii

de literaturd romind modernd, ESPLA, Bucuregti, 1962.
2. Cea mai bun[ edigie criticS. a figaniadei este cea alcltuitl de Florea Fugariu,

in I. BudaiDeleanu, Opere II, Minerva, Bucuregti, 1974.

288 STUDII CULTURALE PARADISUL FLAMINZILOR - MOTIVUL PAYS DE COCCAGNE 289

opera uimegte mai intii prin versificatrie gi limbaj, amindouf, cu totul (vreme blindi, primivari vegnici, pajigti inflorite), strofele urmf,toare
diferite de ceea ce se scria in epocd. Budai-Deleanu utilizeazd decasi continud tabloul intr-o manierf, absolut surprinzdtoare : in acest straniu
labul trohaic qi adapteazl iscusit octava clasicd a lui Ariosto in forma paradis curg riuri de lapte 5i unt printre maluri de mimdligl, sint
unei sextine mult mai potrivite limbii romine. Versul acesta, nobil qi izvoare de rachiu gi un iaz cu vin, coline de brinz[ qi slSninf,' garduri
din cirna[i gi pomi de crengile cerora atirni pr[jituri 9i pldcinte. Raiul
rapid, e pus in migcare de un limbaj frust, dar de mare bogS{ie idioma-
acesta e, iat5, unul fecut cu totul 9i cu totul pentru desfltarea simgurilor:
tica, uzind de regionalisme, arhaisme, termeni argotici, lexeme ndscocite,
Dumnezeu lipsegte din el, iar oamenilor li se admite sI se lase in voia
totul de un colorit, de o prospelime gi o plasticitate absolut fascinante-
Asdzi, figaniada e consideratd o capodoper[, insd in vremea in care poftelor, frri a se [ine cont dacd sint sau nu virfuogi gi fdri a li se
ap[rea studiul meu era privitd mai degrabl cu mefien{[, fiindca punea
impune vreo constringere de orice fel. Diagnosticam locul acesta bizar
piea multe probleme spiritelor dogmatice, dovedindu-se inclasificabil5 gi frustrant prin grosolana lui materialitate drept Pays de Coccagne,
amintindu-mi de vestitul tablou al lui Bruegel, expus la Pinacoteca din
ii prouo"*to"re prin libertitrile formei 9i indr[zneala ideilorr' Mrinchen, care poarti in flamandl titlul de Luilekkerland, linutul lenei

Revin acum, dupI acest mic ocol necesar, la tema colocviului nostru. (loai in dialectul frison) 9i al imbuibdtii (lekker). in studiul meu din
Printre multele episoade care mi-au atras atentia in epopeea parodicd a 1958 asemlnam raiul Jiganiadei cu ,,himericul linut Coccagne, aqa
cum il vedea imagina{ia populard in zorii Rena$terii".
lui Budai-Deleanu, unul mi s-a pf,rut cu deosebire demn de interes. E vorba
de un fragment format din 10 strofe, apa4inind cintului al lX-lea, in care S[ privim impreund tabloul lui Breugel. In mijloc, trei birbafi stau
un personaj privit cu simpatie de autor, pe nume Parpangel, face o cdllto- lungitri pe iarbl, in jurul unui copac. Doi dintre ei, un soldat 9i un 1iran,
rie initriatica in rai gi in iad, urmind un model dantesc mult imitat in litera-
par c[ dorm adinc, iar al treilea, un cilugdr, viseazd cu ochii deschigi,
turile sud-est europenez. Descrierea raiului ne aduce aminte de lumea
imaginard de care se ocupd, cu erudilie $i talent, corin Braga in recenta intr-o stare de pldcuti toropeali. Cei trei sint trupegi, rubensieni aproape,
qi parcl se odihnesc sltui dupi o masd copioasd- imprejurimile sint 9i
d"eu"ciatrte" L, paradis interdit. Numai ci e vorba de un alt paradis, nu de cel
pomenesc PSrinlii Bisericii secole ale erei noastre, nici ele cele obignuite pentru o zi cilduroasl de var5, numai ci spectacolul
in primele naturii e de-a dreptul niucitor: vedem cum un purceluq la tavl se

de acelidin cartea lui Enoh ori din povestea celor trei cdlugdri care voiau indreaptl cf,tre un fel de cactus fbcut din pl5cinte, un ou rlscopt face
semne imbietoare, iar in depdrtare o siluet[ umanl iqi croieqte cu greu
sI ajungi acolo unde ,,lumea de jol se intilnegte cu lumea de sus"3' drum printr-un munte de brinzi. $i mai departe se intinde cit vezi cu
Ctriir Oaca primele patru strofe din cele zece de care ne ocupdm aici ochii o mare de lapte ; in stinga, o femeie sti sub un acoperig de tarte qi
a$teaptl parcd s5-i pice din cer un pui fript, drept in gura larg deschisd.
par sd corespundi bine cunoscutelor stereotipuri veterotestamentare
Un aer de somnolentd Si dulce leglnare plute$te peste tot acest tablou de
l. Asupra liganiadei existf, in romaneSte o bibliografie impresionantd. Pentru grandioasd lenevie; e insd o lenevie asumati, ag zice, rnelaftzic, pentru
cea-in irancezd, voi cita doar doul Budai- cX dimensiunea ontologicf, a existenlei nu-gi mai are intemeierea pe
texte: capitolul dedicat lui
principiul cd hrana se obline doar prin munci. Cei trei bdrbati din
-Deleanu in cartea lui D. Popovici La lin'rature roumaine d l'€poque des centru, agezatri, cum spune un comentator, ,,precum cele trei spip ale
Lumiires. centrul de studii qi cercet5ri privitoare la Transilvania, sibiu, rolii norocului, a cirei osie e copacul", n-au nimic de ficut, nimic de
1945, 5i articolul meu recent ,,La Tsiganiade, une ceuvre carrefour ou des agteptat, prin urmare nimic la care sd spere. E, la urma urmei, o lume
Lumidres au Posunodernisme", inPaola Mildonian (coord.), Parodia, pastiche, prea pu[in de invidiat, pentru cI primejdia ei cea mai mare e plictisul,
mimetismo, Atti dei convegno Internazionale di Letteratura comparata, iar clutarea transcendenlei devine cea din urmd dintre griji.

Venezia, 13-15 octombrie 1993, Bulzoni Editore, Roma, 1997' Tema lirii Coccagne a avut un ecou considerabil in Occidentul
2. Ovidiu Birlea, ,,Folclorul in Jiganiada", in Studii de literaturd si folclor,
european, din veacul al XIIIlea gi pinl in secolele XVII-XVII. Ca
ESPLA, Bucuregti, 1967.
-1. Corin Braga, Le paradis interdit au Moyen-Age. La qu€te manqude de

l'Eden oriintal, prefa$ de Jean-Jacques Wunenburger, L'Harmattan, Paris,

2004, pp. 92,165,179.

2N STUDII CULTURALE PARADISUL FLAMiNZILOR _ MOTIVUL PAYS DE COCCAGNE 291

intotdeauna in asemenea cazuri, ea a circulat in diverse variante 5i a qi a celor care guverneazd lumea. Jinutul Coccagne e un bun exemplu :
nlscut interpretf,ri dintre cele mai contradictorii. imi propun sd fac aici, aici mdgarul e cllare pe stdpin, caii oud smochine, vestitul calir caca
oro, vinul curge in albia riurilor, iar temnila e rezervati proqtilor care
intr-o perspectivd sumari, de profil, o schi[d a cercetdrilor intreprinse.
vor si munceasci. Nu mai exist5 nici legi, nici cei care le asigurd
Mai intii, trebuie s[ accentuez cd existS o diferentrd esen{ialf, intre funcgionarea, poli{iqti sau birocrali. Mai mult, 15rii acesteia ii lipseqte
orice prezenf5 demn[ : nu mai sint biserici, nici reguli constringdtoare
paradisul grotesc al ,,coccagnarzllor" qi ciutarea,,paradisului interzis",
(post sau slujbe). To{i trdiesc intr-o libertate vecind cu anarhia- Imaginea
iqu ,u* apare ea descrisd in remarcabilul studiu al lui Corin Braga.
aminteqte de ,,cultura carnavalesci" a lui Bahtin, cu diferenla ci in
Voga extraordinarf, a temei trimite la epoca medievald, cind o mare
aceasta din urmd rlsturnarea e periodicS, ea fortificindu-se de fapt
parte a plturilor defavorizate ((5rani, meqtegugari, cilugiri care nu exact din opozilia fatd de cultura ,,ordinari". ,,Cultura coccagnard5" e
permanentX: ea n-are cui sd se impotriveascd 9i, chiar prin aceasta, e
intrau in gratiile celor puternici, mercenari din armatele nobililor, mici
condamnatf, sd se autodevoreze.
negustori) triiau adesea in indigen{i gi penurie. Munca era istovitoare,
Ca intotdeauna, savantii s-au contrazis indelung asupra originii
recoltele slrace, banii rari, agricultura primitivi, existenla supusi rava- motivului. Arturo Graf semnaleazd un abate Cucaniensis intr-o poezie
giilor, rlzboaielor nesfirgite, jafuriloq epidemiilor. Aga devine foarte goliardici din prima jumdtate a secolului al XIIleal . Dr. Sluys considerl
cf, prima descriere a ,,acesfui [inut al fericirii gi abundenlei" se gdseqte
limpede de ce povestea unui finut legendar, cu hrand din belgug la inde- intr-o fabulS francezd din ultima parte a secolului al XIII-lea, scrisl in
dialectul vorbit in ile de France, ,,preslrat ici-colo cu vorbe 9i intorsituri
mina tuturor, fdri stipini 9i fird legi care trebuie respectate, a plicut de frazd din Picardia gi Valonia"2.
atit de mult: ea oferea satisfac[ii compensatorii celor cu burta goalf,.
Ldsind pe seama erudililor sarcina de a hotiri ce e de hotirit, ag vrea
ca gi alte teme cu substan{i antropologici, 9i cea a linutului coccagne sf, md opresc sumar la aceastd fabul[ de la care a pornit, cum se zice,
se intemeiazf, pe fantasme originare, care bintuie imaginalia tuturor totul. E o operl absolut remarcabild, de o modernitate uimitoare. Auto-
popoarelor, indiferent de vremi. E, fireqte, inutil s[ mai pomenim ideea
,,paradisului" ca loc de odihn[, fericire 9i armonie, in care omul std rul - anonim - pare a fi un student dintre aceia care vagabondau de la
aienri de zei. Deseori, finurul Coccagne a fost asociat cu mitul ,,virstei o universitate medievalS la alta - de la Bologna la Padova, de la Paris la
de aur", epoci de suprem5 fericire, aflatd, impotriva tuturor datelor Montpellier -, denumitri gotiarai. Traiul lor era cam caal clochards-llot
qtiintifice, in zorii civilizaliei. Ea e descris5 cu gravitate de Hesiod in
Munci si zile, dar qi cu suris sceptic de ovidiu, in Metamorfoze. Intilnim nogtri de azi; ireverentioSi qi frondeuri, o duceau tot intr-un chef qi-o
pretutindeni, cum constati pe drept cuvint Corin Braga, ,,simboluri
veselie, cu belii gi farse la tot pasul. Poezia de care vorbim e qi ea plind
i.".,r.nt" (ce) pot fi citite ca expresia unor anume matrice ale incon- de caraghioslicuri, cea mai plind de haz e insd pendularea intre serio-
zitateajucatl 9i batjocura spusi verde-n fa1d. Pe lingi ceea ce va deveni
gtientului cultural colectiv. Acest substrat imaginar comun favorizeazd, stereotip de geografie imaginarl a Coccagniei, si remarcim cd existd 9i

difuziunea rapidi a temelor fundamentale, legate de condifia umanl ndscociri amuzante ce nu vor mai fi regisite in alte variante - de
(fericirea, dorinla de nemurire, tinere(ea veqnicf, etc')' care se expriml
in forme atrlgitoare sau memorabile. Datoritd acestui substrat se pot exernplu, cf, ,,sint patru sArbetori ale Paqtilor pe an 9i tot patru pentru
explica mai bine contamindrile dintre literaturi"r'
1. Arn-rro Graf, Miti, leggende e superstiTioni del Medioevo , Giovanni Chiantore,
ingemlnat cu motivul paradisului, intr-o combina(ie care poate plrea Torino, 1925,p.171.
insolit5, regdsim un alt motiv, aparent opus: cel al ,,lumii pe dos"' La F6lix gi Claude Sluys, dr. Sluys, ,,Le pays de Coccagne", Probl?mes, revue
inceput, el era foarte rispindit in zona tirilor germanice, unde il regdsim de I'Association G6n6rale des Etudiants en M6decine de Paris, tv.'17,
1961, pp. 8-97.
deseori in repertoriul minnesringer-llot 9i al goliarzilor. ,,Lumea pe

dos" e motin.rl care permite luarea in ris a evidenfelor celor mai solide

292 STUDII CULTURALE PARADISUL FLAMiNZILOR _ MOTIVUL PAYS DE COCCAGNE 293

Sfintul Ion gi pentru Crdciun, pe cind Postul Mare vine odatl la 20 de Tema {inutului cu hrand din belSug se regdsegte gi in alte pIrtri ale
ani"l. Iatd gi ceva cu totul nea$teptat: cum se cuceresc femeile!
Europei. in Germania, Coccagne devine das Schlaraffenland (trata
Tare drdgule-s damele P-aci !
$i om de ele s-o liPi lenegilor). Referinle qi imagini se gdsesc la minnesiinger-i, mai tirziu in
poemul comic Der Ring alluiHenri de Wittenweiler (secolul al XVJea)'
Fdr' de necaz, fdr' de scandal indeosebi in opera lui Hans Sachs, poet cizmar din secolul al XVI-lea,
care face o descriere aminunliti a {inutului, reluind cliqeele gastro-
Cum o pofti ! nomice devenite tradifionale. De men[ionat aici 9i ,,corabia nebunilor",
Doar vine, ia Si-Si face cheful--. imaginati intr-o povestire a lui Brandt, care-i duce pe lenegii incorigibili

$i mai surprinzdtor, ba chiar de-a dreptul incredibil, e cf, gi reciproca intr-o (ard necunoscut[, unde sI poatd trli aqa cum le place lor. Intr-o

functioneazd I Iatd cum se cuceresc blrbatii: stare de jalnic[ exaltare, ei cintd, ,,Wir fahren in Schlaraffenland ! "t '
intr-un manuscris flamand din 1546, descoperit de Robert Delevoy,
Dacd dama se-ntilneSte
Cu-n bdrbat Pe drum de lard prezentarea mirificului linut e mai degrabi o ocazie de a in5lla nemdsu-
$i dorinla o loveSte, rate laude leneviei gi prostiei: ,,CIci nu se pomenegte mai mare ruqine
Doar o clipd se oPre;te in [ara aceasta decit si fie omul curat la suflet qi cuminte, bine crescut
gi la locul tui, dibaci 5i si-i placS sd-$i cigtige traiul cu lucrul miinilor
Si t-a luat ! AI ei e, dard !2 sale. Omul ce se [ine drept 9i mindru e urit de toatd lumea 9i nu-i de
mirare daci se trezegte alungat din locurile acelea. La fel p5leqte cel
Chiar daci se naste in Franfa, motivul Coccagne va avea cea mai inlelept gi cu mintea ascufitd : toti il dispre[uiesc qi nimeni nu se bucurd
mare rdspindire in Italia: il vom reg[si in Decameronul lui Boccaccio,
unde, intr-una din povegti (VIII, 3), naivul Calandrino tot aude despre cind se intilnegte cu dinsul"2.
minunile dintr-un (inut numit Bengodi (in care circeii vitei de vie sint Mi se pare foarte important si subliniez cI toli aceqti autori descriu
fbcuti din cirnatri, munfii din parmezan, iar coltrunagii gi macaroanele nu
se termini niciodati), aga cI se hotlr[gte sX plece in cdutarea lui. Spre doar caracteristicile linutului Coccagne, fdrd s[ vorbeascl de drumul ce
sfirqitul secolului al XVlea, clericii erudi1i ,,vor conferi temei titluri de
falsi noblefe - Poezia de "naturi gastronomici", lirismul fluviilor de trebuie strlb[tut pind acolo. $i aceasta, pentru ci autorii par sd accepte
supl gi grandoarea cetililor de parmezan vor cf,plta sub pana unora plasarea integralS in ficfiune : ei nu cred c5 ceea ce povestesc e adevdrat,
dintre autori maniere clasicizante ovidiene sau horafiene". Bufoneria lor n-au pretentia si convingd pe cititor c[ raporteazd fapte verificabile.
savantl a primit repede eticheta de ,,macaronism", termen poate rdut[- ,,Invitalia de a cdldtori impreun[ citre Coccagne e doar praf in ochi' Un
cios, in niciun caz ins[ nepotrivit. G. Cocchiara, care a studiat rlspin- cllugir ratdcitor te cheamf, s[ mergi cu el, dar, bineinleles, a uitat
direa motivului in Italia, citeazd numerogi autori care il folosesc, printre drumul pin[ acolo. E aici doar o clipire de ochi complice citre public,
care se numlri Teofilo Folengo (al c5rui erou din Baldus cilStoregte in care e limurit de fapt din capul locului. " Un manuscris german glsit la
fara abundengei), Tommaso Garzoni, Angelo di Forte etc.3. Strasbourg incepe astfel : ,,So ist dizvon Lugenen". Nici materia mitului
nu este exploatatl altfel decit in manieri grotescd 9i caricaturald.
L. Ibidem, p. 16.
2. Li fabtiau di Coccaigne, reprodusi (cu traducere in ftanceza modernd) in Tendinfa povestirii e fie exagerarea burlesci, fie satird, fie o combinatrie
a celor doui, dar scopul rimine mereu acela de a inveseli cititorul. Iar
Sluys, op. cit., pp. lL-14.
aceastd parte juciuqd gi flri perdea a literaturii iese in evidenld mai ales
3. Giuseppe Cocchiara, Il paese di Cuccagna e altri studi di folklore, Einaudi,
examinind crealia folcloricl.
Torino, 1956.
t. Elfriede Marie Ackermann, Das Schlaraffenland in German Literature and
Folksongs, University of Chicago Press, Chicago, 1957.

2. Robert L. Delevoy, Bruegel, Albert Skira, Geneva, 1959' pp. 59-63.

294 STUDII CULTURALE PARADISUL TIAVTiNZIT-OR - MOTIVUL PAYS DE COCCAGNE 295

Trebuie sI recunoagtem, chiar dacd motivul coccagnard e reglsit in cumva pentru doud. Prin unnare, cum sd conchid ? Poate referindu-mi
la doud lucruri care reies indirect din cele spuse. Primul se refer[ la
numeroase scrieri culte, ci el se bucurl de adevdrata rdspindire in
faptul ci imaginarea unui paradis al pl5cerilor pintecelui derivS, ca gi
literatura destinati direct poporului, aga-numita literaturd de colportaj. celelalte invenlii de paradisuri, dintr-o imensi frustrare : visim mereu

Prin tipdrirea de mici cirticele ugor de transportat gi de minuit, vindute la ce ne lipsegte, c5utXm compensafii imaginare pentru a ne revanga fafd

la prel mic in pie1e, la tirguri ori la bilciuri, cu ocazia sdrbltorilor de ceea ce resimlim a fi o insuportabild privafiune. Din acest punct de
vedere, il paese di Cuccagna e intr-adev[r un rai al flSminzilor.
cimpenegti, cltre publicul ciruia ii sint de fapt adresate, povegtile se
Al doilea element se afli chiar in interiorul fantasmei: dacl am
bucurl de un feedback permanent. O putem constata in Italia, pe un consimli si apliclm gi in acest linut imaginar regula abaqiei Th6ldme -
exemplu edificator: istoria lui Campriano Contandino, ,,un sirdntoc fd ce4i place ! ori, in limba de azi, e interzis sd interzici -, mi-e teaml
neieEit in viala lui din sat gi grosolan", care reu$e$te, in ciuda tufuror, ci am risca s[ ne trezim cit de curind in anarhie, iar ea nu cru(d pe

sd-i plcdleascd pe cei care voiau si-l tragi pe sfoard. Brogura in care i nimeni, incepind cu cei care au initriat-o. Orice utopie egalitard sfirgegte
se povestesc isprivile e un bun exemplu de folclor urban: autorii rimin in dezastru.

anonimi, se expriml simplu gi aspru, uzeazl de formula de compozilie Comunicare prezentat5 la colocviul ,,Les imaginaires europ6ens", orga-
a ,,langului de montaj ", care ingf,duie inlocuirea periodici a episoadelor, nizat de Centrul de Cercetare a Imaginarului, Universitatea BabeE-
linind astfel seama de gusturile schimbltoare ale cumpirltorilor. Cir- -Bolyai, Cluj,22-24 septembrie 2005. Publicatdin Caietele Echinox,
vol. 10, coord. Corin Braga, Editura Dacia, Cluj, 2006, pp. 352-357.
fulia - da un soldo -, rispinditl in toatd Italia veacului al XVI-lea cu un

succes pe care-l confirmi Pietro Aretino, contine gi o descriere a (inutu-

lui Coccagne ; ea reproduce in ottava rima toate stereotipurile clasice,

addugind insd gi doud strofe care evoc[ frumuse[ea, gra{ia gi bundvoin[a

intimpinirii cil[torilor de un grup de tinere fete. Nu e agadar nicio
surpriz[ cf, aceqtia, odatl ajungi in Coccagne, nu mai vor sI plece !
Fovestea lui Campriano a fost reeditatd pind in 1884 (am avut ocazia sd
vid la biblioteca Marciana din Vene{ia un exemplar din probabil ultima
editrie a cirlii, tipXritd la Bologna a cura di Albino Zenattl)\.

Textele literare nu au fost singurele vehicule ale temei discutate. E

dificil sd evalulm astlzi ecoul stampelor Si hdrtilor dedicate Coccagniei,

elaborate din secolul al XVI-lea pinl in al XV[Ilea, care, a$a cum o

atesti relativ marele numlr al exemplarelor pdstrate, par a fi avut o larg[

audientrd. Oricum, cartografia fantezisti pe care am pufut-o consulta e

plini de haz, de un umor savuros, degi adesea vulgar, atit in inventriile

grafice, cit 9i in abundenla explicaliilor2.

Mi voi opri aici, con$tient fiind cd n-am oferit decit o schild sumari

unei teme care poate furniza materie pentru o tezd de doctorat, dacd nu

l. Albino Zenatti, ,,Storia del campriano contandino", in Scelta di curositd
letterarie inedite e rare dal secolo XIII al XVII, Presse Gaetano Romagnoli,
Bologna, 1884 (edilie cu 202 exemplare numerotate).
Articolul doctorului Sluys e ilustrat cu frumoase reproduceri de hdr1i qi

stampe.

cu NoRTHRop FRvE iN cAureRr,q uooeRNrrAln 2n

22 anul morlii lui Baudelaire qi al publicdrli Capitalulai lui Marx. Pe de o
parte, arta scapd de retorica romantismului sentimental gi igi incepe
Cu Northrop Frye in cdutarea modernitdtii aventura abisald gi nonconformisti; pe de altl parte, economia trece de
la produclia manufacturierd la industrializarea in masX, de la provin-
I-a inceputul anilor '70, ajuns in Canada pentru a participa la un
congres de literaturd comparatd, am dat peste cartea lui Frye' The cialism la globalizare.
Modern Century, in libriria de la McGill University. Nu era atit o carte
Lumea moderni este prima civilizalie din istorie care s-a studiat pe
despre Canada, cit una despre marile probleme ale contemporaneitSlii ;
era scrisd sirnplu gi direct, evitind orice tentalie retorici, sentimentall sine. Ea a incercat (li inc[ mai incearci) sI descopere presupoziliile
ori militantS.
care-i direc(ioneaz[ comportamentul $i continud si ndzuie a-gi inlelege
tn acei ani, cind comunismul na[ionalist romdnesc igi afiqa cu
trecutul, gi astfel - chiar dacd numai intr-o oarecare mf,surd - sd-gi
aroganfd aga-zisele succese 9i cind, din nefericire, Occidentul pdrea si
incurajeze ac[iunile dictatorului Nicolae Ceaugescu, cartea lui Frye m-a controleze viitorul. Aceasti congtientizare de sine, crede Frye, provoaci
impresionat foarte mult. Ea nu contesta direct totalitarismul, aqa cum o aparilia gi apoi adincirea unui antagonism intre doui atitudini: una de
fdceau Jean-Frangois Revel sau Raymond Aron; insd textul il incuraja implicare, de examinare criticl a evenimentelor gi a fenomenelor, un
pe cititor si creadl in valori, in moderalie qi in speran[d. in vremuri atit
de confuze, cind simti ci-ti fuge pdmintul de sub picioare, este o mare efort de a continua lupta pentru un mod de via[5 acceptabil ; cealaltd de
cufundare in pasivitate, de trlire la intimplare, fdr[ a pune intrebdri gi
u$urare sd constali cd exist[ incf, o lume a gindirii libere ; sd iti dai
a cduta solulii.
seama c5, aga cum busola aratd intotdeauna Nordul, tot a$a Europa se
afl5 la locul ei, la fel America, iar libertatea e incf, vie. Regdsim aceastd separare, intre cei ce accepti lumea aga cum este ea

Recitit asrdzi, principalul mesaj din The Modern Century continud gi cei ce vor si o schimbe sau mlcar s-o cunoascS, in mitologiile care
sd fie actual. Tulburdrile din ultimii ani, ce au condus la colapsul
ne guverneazd reprezentirile qi credinlele. Dupd Frye, mitologia cregtini
comunismului, nu au modificat spiritul c[rtii. Chiar dacd unele idei iar
putea fi puse sub semnul intrebirii, marile schimbiri istorice recente a fost inlocuitl inci din secolul al XIX-lea cu una ce respingea atit
teologia, cit gi teleologia. Aceastl mitologie modernl il indepdrteazd pe
par sd-i sporeascd forfa diagnosticului.
Si incepem cu o intrebare esenlial5: prin ce e catactetizate epoca Dumnezeu din pozilia sa de creator 9i legislator al universului ; fiintele
urnane devin astfel produsul evoluliei naturale gi fluritorii civiliza{iei qi
modernd ? Rispunsul lui Frye a fost dat de mulli al1ii, de la Spengler la
Foucault: discontinuitatea. Din acest punct de vedere, anul 1867 (cind cunoasterii.
a luat fiintd Confedera(ia canadian[) ofer[ o coincidenl5 simbolicS: e
F[rI doar gi poate, mitologia modernd funclioneazi gi in versiunea

ei inchisS, qi in cea deschisi. Prima este bazatl. pe cligee gi pe rispunsuri
standard dobindite in gcoali gi intirite de mass-media. Ea este ilustratl

de practicile comuniste, dar sub alte forme gi in modele mai pu{in coerente

se manifestd 9i in societS(ile liberale, in ritualul religios ori in faimosul
mod de via1d american. De aici larga rispindire a textelor con{inind
vestigii ale mitologiei cregtine, dar in forme evazive sau transgresive
(mitul Paradisului, al Cdderii, al Exodului, al Apocalipsei etc.).

Mitologiile deschise, caracteristice societllilor democratice, sint

structuri relaxate - in aga m5sur[ incit insugi termenul de structuri, ca

metaford a solidite$i, pare inadecvat. Ele continud sd se imbogdgeascl
prin creatriile unora dintre cele mai mari spirite, de la Rousseau, Marx,

Freud la filozofii existentrialiqti. Frye aminte$te gi de aga-numitele mari

cd4i de idei, care planeazi deasupra lumii intelectuale - sau deasupra
unor largi spatii ale ei - ajutindu-ne sI ordon[m gi sI dim sens atitor

298 STUDII CULTURALE cu NoRrHRop FRvE iN cAurenra rrlonenxrrAlrr 299

aspecte frapante qi contradictorii ale existen[ei umane. Printre autorii toate mijloacele de transmitere a informa{iei, de la tribuna parlamentului
la gcoala elementar5, chiar qi in Academie. Aga cum Huxley, Orwell gi
mentionati in aceasti categorie, Frye ii enumerd pe Spengler, Toynbee, multi altii au revelat in utopiile lor negative, nu se intenfioneazr altceva

Hannah Arendt, Whitehead, Fiedler, Eddington, Marcuse, Martin Buber decit vaccinarea ideologicd a populatriei, inlocuirea educatriei prin dresaj.
gi Harold Rosenberg (The Tradition of the Naw). Trdsdtura comunl a Din aceasti perspectivS, urmdtoarea afirmagie a lui Frye este surprin-

acestor istorici, savanli, critici 9i filozofi ar fi cI l.rateaze, shrea umani- zdtoare: ,,Chiar gi propaganda bazatd, pe o mare minciuni, cum se
tifii dintr-o perspectivi esen{ialist5, dincolo de particularit5tile fiec5rui intimpld atunci cind un politician american sau chinez vrea sr scape de
un rival numindul comunist sau contrarevolufionar burghez, poate ob{ine
cimp de activitate. Privind fiin{ele umane ca pe entitlti biologice, sociale acordul populaliei dacr este mai grlSgioasi decit cea a adversarilor".
qi metafizice, ei evalueazf, cunoaqterea gi tehnica in relalie cu acestea
Sirualia descrisd e posibild numai teoretic. De fapt, minciuna politicia-
(nryth of concern).
nului american poate fi oricind respinsr, in vreme ce minciuna politicianu-
Distinclia activ-pasiv menfionati mai sus separf, creatria artisticd - in
lui chinez poate fi negati doar dacr statul chinez are acest interes. in
intrelesul propriu al termenului - de tehnicile de comunicare qi de
statul totalitar nu existd decit monologul puterii. Sursele alternative de
cultura de masd, bazate amindoud pe stereotipii gi pe formule recurente. informare sint interzise. Logica sistemului nu tolereazd disidenla, opo-
CreaEia presupune imaginafia cititorului 9i implici colaborarea activd a zitria sau erezia. Niminui nu-i este permis sr se opuni public alegaliilor
acestuia/acesteia. Comunicarea se adreseazi automat comprehensiunii ; oficiale. Adevlrat este doar ceea ce tiranul accepti ca atare.
ea implicl rispunsuri preexistente gi pasive. Aceastl abordare este bine
cunoscutd in teoria moderni a reader-response criticism-ului. Contri- Una dintre cele mai cunoscute trlslturi ale epocii moderne, cireia
bulia lui Frye imi pare relevantd aici, mai ales in materie de publicitate Frye ii acordi mare atenfie, este ritmul rapid al schimbdrii. Accelerarea

qi propagandd, doud tehnici comunicative intens folosite in societatea progresului tehnologic a avut drept consecin(I aparilia unei noi percepgii
contemporani. Felul in care aceste tehnici folosesc gocul, enunlurile
a timpului- Migcarea continui, faptul cd fiecare zi, ftecare ord aduce cu
nea$tept.ate gi uneori chiar absurde nedumereqte gi descurajeazi congtiinla sine modificarea peisajului zilnic dramatizeazd. sensul existen{ei indivi-
dului. Pugi in fala schimbdrii, mulli oameni resimt o veritabilr panicr,
criticd. Reclamele gi propaganda se insinueazd. in minlile copilSregti,
iar ea ii afecteazd, atit de serios incit devin incapabili sd se adapteze
timorate gi credule - care, din plcate, reprezinti majoritatea -, unde
mutatiilor neincetate qi metamorfozelor vietrii sociale. Ei nu sint in stare
cigtigi teren gi igi instaleazi sloganurile, invingind orice fel de rezis-
tentd. Ele nu obtrin neapirat adeziune, dar, aqa cum se intimpl[ qi cu sd in{eleagd principiile progresului : cd dinamicul este preferat stati-
drogurile, produc in cele din urmi o dependenl5 directd fati de versiunea
cului, procesul rezultatului, cr organicul trece inaintea mecanicului.
de realitate pe care o livreaz5. Alienarea se insinueazi in minlile umane : cu cit cf,lrtorim mai repede,
Ideea lui Frye poate fi aplicatd intr-o manierd interesant5, presupu-
cu atit sintem mai dependenli de vehicule, dar cu cit renunlim mai mult
nind cd reclamele gi propaganda reprezintd activititi specifice celor la folosirea lor, cu atit aprehensiunea noastrr devine mai mare. cu toate
douf, sisteme. Cu alte cuvinte, reclamele ar fi relevante pentru societ[file acestea, printre mecanismele progresului, cel mai adesea rSminem doar
pasageri ce clldtoresc cu un gofer necunoscut.
liberale, deoarece acestea implicd o separare intre structurile economice
Un exemplu tipic al ,,maginii progresului', este, dupd Karl polany,
qi cele politice. in lirile socialiste, unde politica guverneazl totul cu piata autoregulatoare, administratd dupr princip iul laiss ez-fai re . Func-
[ionarea independentr a pietrei timp de mai mult de un secol, cu indiscu-
mini forte, produsele oferite sint identice cantitativ gi calitativ. Recla- tabile succese, dar qi cu eqecuri gi contradiclii, a sugerat o dependenll
noncriticd de ceea ce Polany a numit ,,prezumatele calitrti autocurative
mele servesc mai degrabd drept simulacre, ca qi institutiile parlamentare ale cregterii incongtiente". Aceasta presupune cd, realizarea progresului
social a fost transferatr <ie ia vointa umanr unor for{e sociale autonome.
sau libertigile garantate prin Constinrlie. in Rominia lui Ceaugescu exis-
tau anunfuri in locuri publice, care indemnau: ,,Cumpdrati din magazi-
nele de stat", ca gi cum ar mai fi existat altele. Prin contrast, propaganda
e o armi eficientl a statului comunist, datoritX naturii generalizante gi
obsesive a impactului ei. Sloganuri simpliste sint repetate frecvent prin