Ursa, George - Din luptele mele - scan

BIBLIOTECA SC LOR OMÂNI

cu

_]



BIBUOTE<CA SCRIITORIJL.OR ROMÂNI

6EOR6E URsSA

ESEURI, ARTICOLE

COPERTA şi GRAFICA: IOANA CAROLINA URSA;
CONSILIER EDITORIAL: GEORG~ URSA;
TEHNOREDACTARE: EiE.ORGE ALEXANDRU URSA .

..,.. Consilier editorial: George URSA;
© Copyright 2014: Sbcietatea Scriitorilor Români şi George Ursa;
..,.. Toate drepturile legale sunt rezervate autorului şi editurii ;
..,.. Reproduceri după această ediţie nu se pot face fără acordul scris

al editurii şi autorului ;
..,.. Culegere text şi tehnoredactare: autorul;
..,.. Corectură : Florin Grigoriu ;
..,.. Coperta IV: fotografia autorului;
..,.. Bun de tipar: iulie , 2014;
..,.. Editura Societăţii Scriitorilor Români - Bucureşti, 2014;
..,.. Timbrul literar rezervat U. S. din România în contul nr.

R044RNCB5101000001710001 , BCR - Unirea;
.... ISBN 978-606-8412-19-1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
URSA, GEORGE

Din luptele mele... : eseuri, articole I George Ursa.
- Bucureşti : Editura Societăţii Scriitorilor Români, 2014

ISBN 978-606-8412-19-l

821.135.1-4
821.135.1-92

RESPONSABIL Of: CARTE: GEORG.E URSA

ISBN: 978-606-8412-19-1

Notă: Eseurile din acest ultim volum se prezintă

singure. A da explicaţii prealabile ... e inutil. V V

Să mai adaug şi nişte precizări; pentru o buna lectura~

în interiorul volumului sunt două tabele. Prin ele se ofera

informaţii unde şi în ce reviste au apărut articolele-eseu .

Lectură plăcută!

iulie, 2014.

George N. URSA



LITERATURA, ZIARISTICA, ÎNTRE BÂRFA PSEUDO-
FILOZOFICO-POLITICĂ ŞI FOTOGRAFIEREA
REALITĂŢII

De nenumărate ori mi-am propus să nu mai scriu la gazetă . Mi
se pare cu totul inutil şi demoralizant. Este o treabă puştească îmi
spun, ceva ce vizează slava deşartă; nu-i de mine; şi altele de genul
acesta. Ce e un mâzgălitor de hârtie? Un ins stăpânit de ideea că
prin scrisul lui va atrage atenţia plebei asupra sa sau un ins care
crede că scriind dumnealui la gazetă este corijat răul din realitatea
cotidiană, un ins ce-şi câştigă astfel pâinea cea de toate zilele, un ins
dornic să adune lovele, un ins stăpânit de patima puterii asupra
semenilor, un vicios care speră să sucească gâtul damelor bine care-i
vor citi mâzgălelile, un cineva care doreşte să se bată pe burtă la
talk-show-uri cu puternicii zilei, cu bogătaşii, cu sportivi celebrii,
actriţe, ori poate un din acela care se crede justiţiar fără a fi, un
împărţitor de dreptate, un cineva ce se vrea priceput - fără a fi - în
tot soiul de profesii şi savantlâcuri. Cum a trăit lumea până la
apariţia mass-media? În orice caz mai puţin buimăcită de cap. Unde
mai pui că gazetarul a devenit şi codoş, răspândac de reportaje şi
poze pornografice, ins lipsit de elementară moralitate, pomanagiu,
parazit de bani publici, ins trăitor din reclame subvenţionate din
banul public, un îngâmfat ce se vede cu mult deasupra celor despre
care scrie, moralist fără a trăi el însuşi tocmai după principiile morale
ce le cere celor pe care-i blamează, un scormonitor în dramele şi
tragediile unor oameni necăjiţi sau aleşi în nişte funcţii publice,
ipocriţi care fac mare caz de greşelile gramaticale sau de exprimare
ale unor lideri şi nu-şi bagă în seamă bâlbele proprii de aceeaşi
natură, adică nişte făţarnici care, deşi uneori, uitându-se în oglindă
îşi observă ridurile morale, refuză să şi le facă publice şi refuză şi să
nu-şi mai practice meseria de clevetitori. Ziaristul este un clevetitor,
un om posedat de acest demon. Zilnic îi vezi rânjind de spusele lui
Becali pe această temă. Clevetitorul, bârfitorul, refuză să se vadă pe
sine. De s-ar vedea, ar înceta să mai clevetească pe aproapele. Priviţi
expresia feţei organizatoarelor de tolk-shouri, priviţi cu câtă

suficienţă iau la trei păzeşte politicieni mai puţin versaţi în
trăncăneală fără finalitate, priviţi faţa turcescutw; ochii, priviţi ce

inchizitorial este dumnealui, cât de acuzator pronunţă el cuvântul

5

„aşa!", cum dă dumnealui bile, împarte valorile, trage de şireturi
politicianul, dă lecţii, n-are dubii. Probabil nici Iosif Visarionovici nu
era atât de sigur pe el când bifa cu creionul trimiterea la moarte a
adversarilor politici. Ziaristul se vrea modificator de realitate
cotidiană, socială şi este de multe ori. De regulă, în rău. Îl mustră
conştiinţa pentru răul al cărui declanşator este? Nici pomeneală! Bea,
mănâncă, trăieşte mai departe liniştit. Spre o pildă - sau două! Un
reporter-foto îl prinde în ofsaid pe un demnitar mărunt că are o
amantă. Fără a avea dreptul (că nici SRI-ul n-are oficial) primit de la
o autoritate în drept, îl pozează în posturi jenante şi, alături de un
reportaj scris, publică poze cu acesta şi amanta lui, îl batjocoreşte în
reportajul cu pricina (Unde mai pui că de multe ori 11ziaristul" cu
pricina are, la rându-i, pe lângă nevastă, amantă?). Demnitarul
mărunt se sinucide! ,,Ziaristul", clevetitorul trăieşte, bine merei, fără
probleme şi îşi caută noi victime pentru a produce un alt reportaj
care să-i aducă numele în actualitate. Îl ia cineva la întrebări pentru
tragedia produsă în familia micului demnitar? Nu! Are drame de
conştiinţă 11ziaristul"? Foaie verde! A modificat el realitatea? Oh, ho şi
încă în ce fel? În primul rând, a ucis, indirect, un om! Şi mai grav, l-
a privat de mântuire de era creştin ortodox, a îndoliat o familie, a
traumatizat o femeie tânără - cei drept şi ea păcătoasă! - , a
stigmatizată-o public fiind el om cu păcat şi nu fără de păcat, a
stârnit vâlvă şi a avut parte de slavă deşartă, s-a fălit pe sine lăsând
să se înţeleagă, de către cititori, că este îndreptăţit, adică fără păcat,
să judece pe păcătoşi, a luat asupra sa ceea ce nu i se cuvenea -
judecata. El, un ins la fel de păcătos! Dar cine-i dă ziaristului dreptul
să dea cu piatra? Groaznic, am putea spune! Iată doar câteva din
relele declanşate din pofta împlinită de slavă deşartă. Ce i s-ar cuveni
criminalului indirect? Evit să judec şi să formulez pedeapsa.
Literatura, ziaristica, pseudo-filosofia sunt cleveteli aducătoare de
moarte (fizică, sufletească sau morală!) pentru cititor. Din acest
motiv şi din altele de aceeaşi natură mulţi scriitori creştini, spre
sfârşitul vieţii, au renunţat, refuzat să mai scrie 111iteratură" şi
,,articole de ziar". Ce să spunem de aşa zişii 11critici literari'?
Vanitatea-i împinge la un înalt grad de suficienţă. Dumnealor
stabilesc ierarhii; valorice, zic dumnealor. 11 Desfiinţează" confraţi în
ale scrisului, ridiculizează, clevetesc cu acribie, cu suficienţă sau doar
din simplă răutate operele unor scriitori. ,,Desfiinţatul", suferă

6

sufleteşte; moral. Se duce la cârciumă, devine alcoolic, bolnav,
muritor de foame sau sinucigaş. 11Criticul" îşi vede pe mai departe de

opera de 11desfiinţator''. Nici nu-şi pune problema că a!" fi v~n?vat de

păcate de moarte. Că este un uciguaş d~- oamen_i._ ~~de, 1ş1 cre~t:
copiii, are cursuri la Universitate, da lecţ11 de „critica , de conduita

academică şi el este, în fond, un ucigaş. Desigur, n-a proc_ed_atuca un

rrom" muritor de foame nici ca un vşiiozlaiatorirstruel!fuDzaatr de v1ct1ma. Nu,
;I a scris un articol. Ce n~vinovat! Ca filosoful "ateu",

,,liber cugetător", cucoana profesor de filosofie, "feministă"?

Dumnealui, dumneaei „învaţă" tineretul că Lenin ~ sp~s cutare s~~
cutare neghiobie, că un alt~I înde~na maha_l_agii sa_sP.,~nzur~ nob_'.~'.'
un altul solicita să fie spanzuraţ1 burghezu, ,,fac1şt11 , "le11onarn ,
„ceauşiştii" sau alte categorii sociale, ,,feminista" înd~am~ă fetele
tinere ce-i ascultă inepţiile să 11scape de inhibiţii", să se ta la intrecere
cu bărbaţii în dobândirea de demnităţi, avere, diplome, să fie me~e~
atente ca nu cumva să nu fie "egale cu bărbaţii" (Egale la ce?), sa-ş,
,,depăşească condiţia biologică", să-i aducă pe bărbaţi la ".;,ratiţ~'~

să se emancipeze în raport cu bărbatul", "libertatea avortului (ad1ca
; uciderii!), ,,dreptul de a munci", adică de a fi sclavă la patron e~c.
De parcă munca în gospodărie, educaţia copiilor (lucru ~senţ1al
pentru propăşirea societăţii), formarea unui om nu sunt_ i:;,unc1? Doar

profesia de „modeling", cea din show-biz, cea de actriţa porno sau

ceea de ştiristă ar fi munci. .. .
Deci domnilor cine-i distrugător şi ucigaş de conşt11nţe sau chiar

provocator de mo~rte pentru unii? Un cineva c~re fură o pâi~e _sa,~
un măr de pe tarabă sau un din acesta ce poarta numele de „z,anst ,

,,literat", ,,filosof" şi altele de din astea?

Judece cine pofteşte! Noi nu putem s-o facem. .
Nu prea există dreptate pe pământ, am putea s~une! _Dar ş,_

acesta-i un fel de judecată! Nu judeca pe nimeni, ca s~ nu-Jt atrag_,
osândă! Tare am dori să putem fi şi noi asemenea lut avva Mato,.

Zice acela: ,,Şi de va grăi cineva pentru orice fel de l~cru, ~u

te certa cu dânsul, ci de va grăi bine, zi: aşa cu adevarat, iar

de va grăi de rău, zi: tu ştii cum vorb~şti". .. u• • •
De aceea mi-e din ce în ce mai groaza de-a emite Judecaţi, fie ŞI
despre o operă literară. Totuşi, ~ăzând i~f~tuuarea fă~ă ~argini. a
ăstora din mass-media, mi-am calcat pe inima (ca s~ ~a e~pnm
astfel) şi am comis aceste rânduri. Le-am aşternut pe hart1e ma, mult

7

pentru „prieteni" decât pentru ce-i ce cârtesc. Că doar nu ne vom
întrece în a ne „judeca" unii pe alţii. Este cine să o facă. Abia
procedând astfel vom face voia Diavolului şi-i vom oferi prilej să râdă
de toţi, de interminabila gâlceavă a fiecăruia cu fiecare. Nu există o
gâlceavă a „înţeleptului cu lumea". Căci cel ce prilejuieşte „gâlceavă"
nu-i înţelept şi nici conducător nu poate fi.

LITERAŢI ŞI „LITERAŢI"... ŞI DEMONIACUL

„ A zis iarăşi maica Teodora, că era un călugăr care de
mulfimea ispitelor, zicea: mă duc de aici. Şi după ce şi-a pus

,nsandale picioare, a văzut pe alt om că-şi pune şi el sandalele

lui şi a zis către dânsul omul: au nu pentru tine ieşi? Iată eu
merg mai Înainte decât tine, ori unde vei merge. Şi acest om
era dracul, care Îi făcea lui ispite " (Pateric).

Ei, iată, fără să mă preocupe neapărat ce fac literaţii, mă
încumet să emit câteva păreri. Aşa, fără să depun efort, am citit în
ultimii ani ceva volume ale unor literaţi. Ceea ce m-a surprins, după
parcurgerea respectivelor cărţulii, a fost făcătura, multa cantitate de
comentariu ziaristic, multa cantitate de vorbe ţigăneşti, înclinaţia
autorilor spre facil şi dorinţa de a fi în ton cu cei ce frecventează
prostituatele de pe centură. N-ar fi nimic dacă scenele ce se petrec
în bordeluri, dialogurile care au loc între personajele din acele
stabilimente s-ar integra intrinsec mersului acţiunii romanului şi ar
cere aşa ceva. Dar, nu! Eroii - şi autorul prin ei - se comportă şi
vorbesc ca la uşa cortului, doar pentru că aşa, cică se încadrează în
actuala epocă cinică. M-am întrebat de multe ori dacă nu cumva
majoritatea autorilor de literatură sunt stăpâniţi de demoni şi hărţuiţi
de aceştia şi împinşi spre a comite astfel de opere în speranţa că vor
influenţa istoria sau vor dobândi slavă deşartă, adică - mai pe
româneşte - gloria de mahala. Te întrebi, însă, merită efortul şi
compromiterea ta ca autor în faţa Tronului Ceresc? Nu merită,
desigur. Auzi pe câte unii: ,,Eu sunt a-teu!" O aberaţie! Din moment
ce lupţi contra lui Dumnezeu înseamnă că-i recunoşti existenţa! Deci
eşti drac. Adică, te comporţi ca un înger căzut. Dar tu eşti muritor.
Deci, înseamnă că eşti nebun! Deci, lupta ta este doar contra

8

oamenilor care cred în Dumnezeu. Deci, dumneata, ai ce ai cu
existenţa creatului şi nu a Creatorului (Că nu poţi, muritor fiind! ,
lupta cu un Nemuritor). Normal, este infini~ m~i uşo~ s~ te ră~boi~şti

cu semenii decât cu divinitatea. Asta nu te 1mp1edAeca sa aduci hula -
ca ateu - celui pe care nu-l recunoşti ca stăpân. lnjurături, hulă auzi

şi de la prost, şi de la deştept, şi de la instruit şi de la cel neinstruit.
Divinitatea este contestată, înjurată, hulită, suduită şi te întrebi de
ce7 Ce are omul cu Dumnezeu? Ce rău i-a făcut acesta acestei fiinţe
cu~ântătoare care se comportă - metafizic vorbind - mai rău decât
cel mai nefericit animal? Normal, nici un rău! Pe prost l-ai înţelege. El
trebuie să-şi justifice eşecul existenţial aruncând vina nereuşitei în
cârca altui semen sau a divinităţii. Dar, scriitorul? Nu există explicaţie
raţională! Atunci? Insul este posedat de cineva ostil creaţiei lui
Dumnezeu. Normal, acesta nu poate fi decât Diavolul şi argaţii lui,
îngerii căzuţi. Aceştia, acţionând prin intermediul oamenilor - creaţ!e

a Domnului - atacă Divinitatea în încercarea de a o detrona, in
încercarea de a fi cel puţin egali Ei. Luptă zadarnică!

Aici trebuie, deci, căutat nodul gordian al „înclinaţiei" ,,literaţilor"
spre promovarea trivialului demoniac în creaţiile lor. C~ci reped~
putem fi încălecaţi de Vrăjmaş şi greu ne vom putea elibera. Un11
niciodată. Căci, ,,literatul" se crede pe sine „creator", se vrea
adăugător staturii sale „un cot". Numai, că, se amăgeşte şi-şi ia
proza domniei sale drept „creaţie" asemănătoare lui Dumnezeu. Aşa

îşi închipuie şi Diavolul.

AM AJUNS NIŞTE NEPUTINCIOŞI...

Cine anume sunt aceia care au ajuns neputincioşi? Noi toţi,
orăşeni, rurali, românii. De ce mă hazardez să spun acestea? Să
pornim bătrâneşte şi să analizăm: Mass-media prezintă pe mAul~e

pagini şi de multe ori pe sticlă, la radio, cum naţiunea ro~ana,
formatoare a acestui stat este batjocorită şi agresată de tot soiul de
I guvernanţi'
nomazi minoritari unguri etc. Graţie unor
broneti,
trădăto~i avuţia naţiunii române a fost dată foştilor stăpâ~i seculari a~
românilor (unguri, nemţi, evrei, turci, greAci~. D~r aceş~1 guverna_n~

nu s-au mulţumit doar cu readucerea romanilor m sclavie economica

faţă de cei amintiţi în paranteză. Nu! Românii au fost gratulaţi cu

9

încă o minoritate care să ne stăpânească - numiţii, prin lege a

statului român, "rromi". Mai nou doar 11romi" şi în curând doar
"români" ('.,rom_anes''). Noii stăpâni s-au instaurat ca şefi încă de pe

vremea lur DeJ. Acesta, cretin, prin măsura luată, a sedentarizat

aceşti nomazi. Dar, cum? Pe lângă fiecare localitate, după

naţionalizări şi colectivizări, au fost aşezaţi câteva zeci de familii de

nomazi "rromi". Aceasta se petrecea către 1960. Astăzi suntem în

2007. Nomazii s-au înmulţit iepureşte. Nu le-a trebuit serviciu

muncă, nimic. Deşi nu gustau serviciu la întreprinderile comunist~

reuşeau să se înmulţească şi să-şi şi crească numeroasa

descendenţă: Cum? Prin furt din proprietatea GAS şi CAP, la ţară, şi

furt de la intreprinderile comuniste şi de la cetăţenii românii.

Nestresaţi de munca în socialism au plodit ceva de speriat. Acum au

ajuns să jefuiască tot ce se poate jefui. De la cablurile de cupru de

pe calea ferată şi până la găinile unor babe amărâte. Simultan cu

aceste fapte, ,,rromii", s-au „organizat" (Şi-au înfiinţat chiar serviciu
11

de informaţii" în paralel cu cel al statului român) şi zbiară în lumea
întreagă cât sunt de „discriminaţi" de naţiunea alcătuitoare de stat.

Adică, românii îndrăznesc să zică lucrurilor pe nume: că „rromii" fură

produsele de pe câmp ale românilor şi ungurilor, că răpesc fetele
românilor şi le exploatează în bordeluri, că jefuiesc în mijloacele de

transport, ~ă b~t, atacă instituţii ale statului cu săbii, topoare, furci,

s-au organizat, rn bande, şi terorizează producătorii agricoli, că şi-au
organizat servicii paralele cu statul român. ,,Îndrăznesc" este un fel

de ~ spune.•_Ad_ică, bat şi ei. d!n gură. 11Rr?mii" raportează la UE şi
tantr UE II ra pe roman, la şuturr. Dumnealor, românii

„discriminează" minoritatea analfabetă de mai sus. S-a săturat să-i

mai t!nă în spinare ... Inadmisibil, este revoltător! Dar, cum îşi permit

aceştr balcanici să nu-i mai suporte în spinare pe rromi" această
cIas~u , ff I
acest ,,~opor ales" care nici de şcoală nu are a fi
nevoie pentru

clasa conducatoare a poporului român. Cum este posibil, domnilor?

Revoltător! Uite, nu putem să înţelegem cum stau lucrurile cu tanti

UE. Bun, cu ăştia ne lămurirăm. Da', guvernanţii noştii sunt oameni

generoşi. Ce şi-au zis ei, după 1990? Ce-i trebuie poporului român

fabr~ci, pă~ânt, flotă, bogăţii ale subsolului, păduri, lacuri cu peşti,

delta? Nu-, trebuie! Ce, pe vremea lui Werboczi aveam noi aşa ceva?

N"-a~eam! Şi trăiam! Aşa că, domnilor, noi, guvernanţii, ne-am gândit

sa vrndem aceste bogăţii ale voastre „investitorilor strategici" pe de-a

10

moaca. Adică, de ce să nu fie vândute ăstora? ,,Investitorii" ăştia le
vor demola şi fierul încorporat în clădiri şi cel rezultat din utilaje îl vor
vinde, molozul îl vor depozita în vreo groapă, lac, pe malul unui râu,
muncitorii vor fi „disponibilizaţi" şi cu toate că sunt calificaţi, de
disperare, vor accepta să muncească pe post de zilieri şi salahori în
Europa de Vest. Pe terenul eliberat de fabrici se vor construi birouri
pentru trusturile bancare din Occident şi Israel. Nouă, guvernanţilor,
ni se pare foarte interesant ceea ce vă oferim - sărăcia. Şi,
nemernicii, chiar asta ne-au şi oferit. Au lichidat poporul român!
începând cu Ilici şi terminând cu cuplul Tericeanu - Băsescu sau
invers. Astfel am ajuns să devenim atât de buimăciţi încât nu mai
putem nici reacţiona. Tineretul a emigrat la muncă de salahor.
Suntem o naţiune moartă!

FEMINISMUL FEMEII ALBE, PORNOGRAFIA,
DEZUMANIZAREA EI ŞI EXPLOATAREA EI

Femeia albă vrea să fie egală cu bărbatul alb. Dar numai asta-şi
doreşte? Ea vrea să poată fi femeie albă şi bărbat alb în acelaşi timp
şi, dacă s-ar putea, doar bărbat alb cu toate că biologic este
imposibil. De aceea, neputând fi biologic ceea ce cu atâta ardoare-şi
doreşte, şi-a părăsit condiţia de femeie pentru a fi bărbat măcar din
punct de vedere social. Adică, vrea carieră publică (nu doreşte să fie
neapărat muncitoare). Vrea să fie politician, vrea să conducă
treburile obştii, treburile administrative, vrea să fie militar (şi este),
poliţist, ofiţer de informaţii, educator, şi, mai ales, foto-model şi
actriţă. Femeia albă duhăneşte, bea cot la cot cu bărbatul alb în
localuri, se droghează, înjură ca birjarii, ÎŞi bagă În toate alea ceea ce
n-are de la natură, trage pumni, şofează, toarnă cu nemiluita cuvinte
cu conţinut obscen, nu se dă în lături de la a face semne obscene pe
stradă, sau când este la volan şi mereu se plânge că este trimisă la
cratiţă sau la bucătărie, că trebuie să nască sau că trebuie să aibă
grijă de copii şi că, neapărat, treburile casnice trebuie împărţite în
mod egal cu bărbatul alb care nu o tratează ca pe un egal. Luptă şi
urlă pentru "dreptul la avort" (,,Drept" pe care l-a şi obţinut! Dar
numai în sânul statelor zise creştine, adică în statele popoarelor
albe). Ciudat, însă, imediat ce se împerechează cu un semit, un

11

negru, femeii albe nu-i mai trebuie lucrurile pomenite mai sus, nu-şi
mai doreşte filosofie feministă. Îmbracă halatul destinat
musulmancelor, nu mai vrea pantofi cu toc cui, nu-şi mai arată
chiloţii şi, mai nou, chiar partea cea mai intimă, se îmbrobodeşte cu
batic şi nu-şi mai arată decât vârful nasului şi ochii, se pune pe
născut, devine chiar uzină de produs plozi (Vezi românca măritată cu
Omar Haysam), se converteşte la islamism şi devine şi militantă
pentru această religie. Cât timp era creştină religia creştină o
„înjosea". Era o mare stângistă şi critica inadvertenţele istorice
existente în unele pasaje din cărţile sfinte ale creştinismului. Trecută
la islamism sau iudaism, măritată cu un negru musulman, religia nou
dobândită i se pare adevărata libertate de conştiinţă, nu-şi mai
doreşte să „lupte pentru pace". Ba din contra! Nu-şi mai doreşte
egalitatea cu bărbatul negru, nu mai fumează, nu mai trage la
măsea şi îngrijirea copiilor nu o mai consideră o povară. Acum naşte
copii câţi dăruieşte Alah sau Iahweh, combate cu vehemenţă avortul
şi-l consideră un act de o mare gravitate, un păcat de neconceput şi
nici nu-l practică şi nici nu militează pentru el. Mai mult, nu-şi mai
doreşte şi nici nu recomandă să trăieşti în concubinaj, să practici
,,amorul liber", să te dedai oralismului, lesbianismului, amorului anal,
căsătoriei femeie cu femeie etc. Cât era membră a rasei albe şi
creştină toate acestea erau „libertăţi" de care ea trebuia să
beneficieze. Numai că aceste „libertăţii" sunt de fapt adevărate
nelibertăţi. Sunt adevărată sclavie. Căci ce este mai tiranic decât
patima şi viciile? Aşa numitele libertăţi sunt tiranii de nestăpânit altfel
decât prin religie şi credinţă. Mai ciudat, femeia albă este aproape
singura femeie care susţine şi dezvoltă industria pornografică.
Femeia albă - această capodoperă a naturii - este cea mai înjosită
fiinţă de pe pământ. Ea a fost transformată - în numele libertăţii de
a face ce vrei - în biet animal exploatat şi batjocorit. Şi ea nici măcar
nu observă. În numele unei glorii îndoielnice şi ofensatoare pentru
ea se oferă să fie cârpă de batjocură în filme pornografice şi reviste
porno şi sexi. Se lasă posedată în toate cele trei găuri şi consideră
acest fel de a te expune pe ecran drept libertate şi reuşită în viaţă.
Unde este credinţa ei, unde respectul pe care-l tot cerşeşte şi pentru
care face „marşuri" şi alte alea? Singura din cele 4 rase mari care
este troaca de porcii a celorlalte rase este femeia albă. În gura ei îşi
deşertează bojocii toţi nespălaţii celorlalte rase, îşi satisfac viciile.

12

Anusul ei este la cheremul sodomiţilor şi gem saiturile internetului de

fete super frumoase (albe) care sunt WC.-ul public al negrişmanilor.
Gem bordelurile de albe puse la „produs" de ţigani (romi adică), gem

studiourile de aşa numitele „starlete" (albe evident). Nu protestează

nici o feministă albă, nu se simte persecutată, nu face marşuri, nu

luptă pentru eliberarea acestor sclave albe, creştine, din bordeluri şi

studiouri de filme şi reviste pornografice. Nu mai vor egalitate.
Condiţia de sclave la patronii de studiouri şi bordeluri a colegelor de

rasă se pare că nu le deranjează pe albele luptătoare pentru

,,egalitatea" de şanse, pentru egalitatea raselor, ,,eliberareau femeii"

etc. Nu mai vor „demnitate", nu tu „şanse egale", nu lupta contra

alcoolismului existent printre aceste biete sclave, contra dependenţei

de droguri printre practicantele de amor pe bani, nu cer „demnitate"

pentru prostituatele din parcările de TIR-uri, a celor e_:<ploatate_ ~e
peşti pe străzile tuturor oraşelor locuite de rasa alba, de rel1g1e

creştină, nu tu nimic din toate astea. Iată u~de a ajuns femeia albă,

„liberă" să fie egală cu bărbatul alb, creştin. In statele musulmane nu
vei vedea femeia musulmană troacă de porci a bărbaţilor dornici de

împerecheri în afara căsniciei. Tot femeia albă este şi aici ~ea car~

oferă servicii sexuale bărbaţilor musulmani. Tot ea este batjocura ş1
sclava. Iată unde a dus descreştinarea, feminismul şi stângismul

absurd. Este vinovată societatea creştină de acest dezastru moral.
Este vinovată numai societatea creştină a bărbatului şi femeii albe?

Şi-a dorit bărbatul şi femeia albă această decădere în care s-a ajuns?
Există un ţap ispăşitor? Este capitalismul, numai capitalismul în sine

singurul vinovat? Ipocrizia acestui soi de societate unde componenta
economică joacă un rol esenţial. Destrămarea familiei albe,

tradiţionale, să fie cauza acestui dezmăţ şi sclavii în care se ~omplace

femeia albă şi în care sclavie ea se vede „liberă". Şi-a dorit ea aşa
ceva? Munca istovitoare, lipsa de afecţiune, lipsa cadrului familial,
abdicarea de la rolul ei de stâlp al casei în favoarea agorei. Ea nu-şi
mai doreşte să fie stăpâna vetrei, păstrătoarea tradiţiei? Sau a fost

împinsă în stradă de forţe ostile chiar acestei rase - albe - pentru a

se distruge? Să nu uităm că triburile primitive atunci când învingeau

un alt trib neam exterminau bărbaţii, bătrânii şi păstrau femeile
II ,.1. mbunautauţeauu
tinere şi astfel îşi sporeau tribul,
şi frumoase

cromozomii urmaşilor. Astăzi se procedează mai subtil. Femeia alba,

capodoperă a naturii, este scoasă din matca ei şi exploatată sau

13

luată şi musulmanizată prin căsătorie, răpire, cumpărare. Rezultatul?
Împuţinarea rasei albe. Există în SUA un individ care se declară nici
mai mult nici mai puţin decât lider al acestei filosofii, mişcării care să
aibă ca finalitate „abrogarea rasei albe", adică distrugerea ei.
Individul are şi un sait pe internet. Ignatiev se numeşte individul şi
realizaţi ce hram poartă. Noah parcă îl mai cheamă. Feminismul,
pornografia, toate astea sunt şi ele mijloace care duc tocmai la acest
rezultat - nimicirea rasei albe, a femeii albe, a acestei capodopere de
frumuseţe care stă în gâtul celorlalte rase. Să nu uităm că istoria
este martoră a distrugerii multor neamuri şi chiar rase. Să fi venit
rândul rasei europoide? Din păcate toate indiciile ne arată că da.
Rasa europoidă s-a sinucis, nu doar ideologic, între 1914-1918 şi
1939-1945 iar acum nu face decât să moară în ruşine şi vicii, în
dispreţul semito-rromo-negroizilor. Tragic de adevărat! ...

ECHIPA DE GROAZĂ

La orele 13°0 şi 17°0 la PRO TV avem orele de groază şi
deznădejde. Monica Dascălu, Adrian Rosemberg, Mihaela Gross,
Ilcnur Pintilie şi Raluca Alexandru etc. fericesc naţiunea complet
debusolată cu ştiri despre omoruri, tâlhării, violuri, jafuri, accidente,
incendii, bătăi, furturi de produse agroalimentare, drogaţi, atacuri ale
„rromilor", la instituţiile statului, cu bâte, coase săbii, topoare, bătăi
între clanuri de „rromi", cartiere terorizate de către aceiaşi (aceştia
din urmă sunt prezentaţi şi ei ca fiind „români"), traficanţi de carne
vie de aceeaşi etnie etc. Postul TV, prin cei de mai sus, ne sugerează
indirect că acesta este poporul român, un popor de „rromi". Unde
mai pui că nu există emisiune de ştiri la acest post în care să nu se
pomenească despre „drepturile rromilor", ,,discriminarea ( !!!)
rromilor" de către majoritari, ,,integrarea rromilor", numirea de
„rromi" pe lângă instituţiile statului în calitate de co-putere de decizie
„în probleme de rromi", băgarea „copiilor de rromi" în instituţii de
învăţământ în mod preferenţial (,,discriminare pozitivă!''), adică fără
examen sau cu media 5, ,,pe locuri rezervate pentru rromi". Este
incredibil. Când vine vorba de minoritari, legea este abandonată,
eludată, în statul românilor, în favoarea minoritarilor. Cu toate că
pute ţara de şcoli şi universităţi cu plată şi etnia „rromilor" pute de

14

regi, împăraţi, bulibaşe, lideri de onegheuri şi fundaţii, pute de palate

ale acestei etnii, banii pentru întreţinerea, şcolarizarea, înmulţirea Jn
progresie geometrică a „rromilor" trebuie să-i dea românii şi UE. In

schimb, ,,rromii" fac chiolhanuri, petreceri „fără număr", ,,fără număr"
şi dau cu banu' unii în alţii. În statul românilor stăpânii sunt „rromii".
Ei au dreptul să fure, să jefuiască, să nu se instruiască, să ne
batjocorească femeile, să ne bălăcărească cum vor, ei au dreptul

exclusiv să vândă flori. Că la o demonstraţie contra primarului
Negoiţă o „rroamă", plină de ghiuluri, zbiera în gura mare că să „nuhî
chreadhî Negoiţhî chă o sîhă rrha iei comherţhul cu flâhori dî la ţâga_ni
şî sî-1 deie la români!" Închipuie-ţi, cititorule, în ce stat trăieşti! In

statul în care, tu, român, ai doar dreptul de a fi sclav. Sclav al

,,rromilor!" şi retrocedător de averi la minoritari: unguri, evrei,
„rromi" şi cine s-o mai nimeri. După acest periplu să ne reîntoarcem
la ce face echipa de groază de la PROTV. Este posibil ca „ştirile"

despre crime violuri sinucideri, jafuri, atacuri, lupte între clanuri de
II u
rromi" nou născuţi aruncaţi la gheenă, mame ce-şi abandoneaza

lci opii în' maternităţi, femei ce se prostituează să conţina... un sa.... mbure

de adevăr; dar modul cum sunt aruncate în eter este de-a dreptul

ticălos. În primul rând, ,,ştirile", sunt mitraliate; spikeriţa le turuie ca

şi cum ar fi prezentă pe linia I-a a frontului germano-sovietic din

vara anului 1942. Vocea îi devine insinuantă când e vorba de

ponegrirea românilor. ,,Românii" se droghează, sunt alcoolici, nu se

spală pe dinţi, n-au WC.-ee în casă, nu merg la sto_matolog, ~u

consumă câtă pastă de dinţi ar vrea tanti UE, nu merg m vacanţe m
locuri exotice, beau ţuică făcută la cazan, mănâncă prost, fumează,
se îmbracă fără gust, sunt rasişti şi xenofobi (Când te gândeşti că

România este singura ţară din lume care are legi de recunoaştere a
minoritarilor ca fiind cetăţeni distincţi de români ca etnie, cu
reprezentare parlamentară distinctă, şcoli, discriminare pozitivă etc.)
şi nu vor să primească şetrari în propria casă şi să accepte „cultura"
de şatră, căruţa cu coviltir şi „integrarea" ,,rromilor". Demon(zarea

este o armă redutabilă pe calea lichidării unui neam. Demonizarea

cuiva înseamnă că acel ins poate fi distrus de oricine şi fapta acestui
,,oricine" este privită, acceptată, ca benefică, folositoare colectivităţii.
Priviţi şi studiaţi psiho-sociologic trupa de turuitori de ştiri şi imagini

de la PROTV şi nu numai, mimica spikeriţelor, salturile de pe scaun
ale Escăi şi veţi înţelege ce rol distructiv poate avea cutia cu sticla

15

spre privitor şi pe care se mişcă şi vorbesc o sumedenie de „vedete!"
Ce-i aceea o „vedetă"? Sau „VIP?!" Păi, e acea persoană care
terorizează societatea obişnuită cu prezenţa-i în mass-media.
„Vedeta" îşi etalează intimităţile în public. Dacă e femeie musai să
apară cât mai despuiată prin reviste (dacă se poate cu obectu'
muncii la vedere; e la modă azi), să informeze mulţimea ce
mănâncă, ce bea, ce pantofi are, ce genţi şi-a luat, ce cizme, chiloţi,
colanţi, sutiene, maşini, bijuterii, ceasuri, prin ce staţiuni îşi târâie
trupul, ce alte „vedete" a contactat, câte diplome şi patalamale a
adunat, ce mantouri, căciuli şi pălării a achiziţionat, ce rimeluri şi
rujuri foloseşte, unde face plajă, unde schiază şi cu cine, cu cine se
împerechează, la ce baluri şi întâlniri mondene se duce, dacă pe
plaja din Ciucu-Bucu s-a bronzat cu chilot sau fără, cu sutien sau
fără, dacă are tatuaje pe corp, dacă şi-a epilat părul de la păsărică
sau nu etc. Aceasta e „vedeta". În pauzele dintre ocupaţiile
mondene, cumpărături de noi zdrenţe „dă firmă", ,,vedeta" mai şi
scrie cărţi, articole, filosofează pe net, are „blog", corespondează cu
alte „vedete", ,,ia la mişto" politicieni şi se „indignează
capitalisticeşte" de „ororile comunismului" (apartamentele din
blocurile construite pe vremea „odiosului" şi revendicate sau
cumpărate cu toptanul - aşa „orori" cum le vedeţi - de „investitori
strategici din Israel" şi închiriate „pe bani frumoşi" - o expresie des
întrebuinţată de „vedete" - năpăstuiţilor scoşi afară din ele de
regimul instaurat la 22 Decembrie 1989). ,,Vedeta" feminină are şi un
salariu de minim 10. OOO euro pe lună. Dar s-o vezi ce indignată este
când un amărât de funcţionar public demonstrează pentru a primi un
salariu minim de 450 de lei sau 550 de lei pe lună, cum i se umflă
venele de la gât de indignare că nu este bine gospodărit banul public
şi este risipit pe salarii date funcţionarilor publici. Sau cum aceeaşi
„vedetă" de doi franci (,,dă doi franci şî d-un franc" - vorba
regretatului Amza Pelea - ,,dă doi franci şî d-un franc!'') miorlăie
făţarn i c de grija pensionarilor (La tembelizor, se înţelege!). De ar
mânca-o grija de pensionari ar tăia din leafa-i de „mizerie" de 10.
OOO euro şi ar milui 3 pensionari lunar cu o pensie modestă de 1000
de lei . N-o face şi nu o va face, dar dă cu clanţa despre „drepturile
rromilor", despre „multiculturalitate", ,,diversitate", ,,homolăi" cum zic
ţăranii, despre „drepturile femeii" (de parcă amărâta de pensionară
cu 300 de lei n-are dreptul la „drepturi", la dreptul de a trăi decent?).

16

Da' s-o vezi pe „vedetă" cum salivează când ne comunică sumele de
care dispune un Patriciu sau fraţii Păunescu, Ţiriac. I se învârte limba
grea de salivă în gură când ne „informează''. desp~e cât: miliardue de
dulari" învârt ăştia. Ei, personal, mie, m1-e o imensa greaţa de
~espălaţii ăştia, astea. Nu că ei, ele nu folosesc săpunul şi apa caldă.
Nu se pune problema! Folosesc apa, săpunul şi spray-urile în exces.

sunt nespălaţi sufleteşte şi duhovniceşte, mintal, la minte. Şi aceasta
te face să respingi această lume de „vedete", trăncăneala lor
interminabilă pe sticlă, comentariile lor. Sunt mai respingători ~ecât
politicienii şi „rromii" cu palatele lor cu turnu~eţe şi marmura ud:
importuri. Seamănă cu maneliştii care-şi aru~ca gh~motoace /ar~,
număr" de euro şi se vaietă în tremolouri ca sa moara „duşmanii lor
de necaz că au ei bani şi lanţuri de aur la gât şi la încheieturile

mâinilor. Mai grav este faptul că aceste echipe de zgomote di~ mass-
media, în mare parte, dispreţuiesc Ji batj~co~esc ,n.ea~u~ dm ~ar~
provin. Simt O plăcere cvasidiabolica atunci UC~ndu IŞI r~d ln S,C~IS ŞI
verbal de propriu-le neam, adică, de fapt, fara sa realizeze, 1ş1 ba~
joc, săracii, chiar de ei. Mă refer la cei ce prov~n. din ne_amul nostru ş1
nu de minoritari sau străini. Acel ziarist care 1ş1 bate JOC de neamul
din care provine, în ansamblu, se bucură când îi merge ~ău ,şi îşi bate
joc de tradiţiile lui, nu suferă când îi ve9e decă_der~a, Ş\ cand vede,
că însemnate segmente ale acestuia ca se arnmallzeaza, este sau

dement sau ticălos, sau în serviciul duşmanilor lui.

2008, AN ELECTORAL

voinţCaicăşiînaalecgeesmt an,,~;bocebiermula",i adică noi, (îşi enxpericmoăn)dunceăextrper~iumrăiml:
buni". Ca
să
obşteşti. Cică asta ar fi democraţie. Deci, eu aleg pe un ~ s~ ma
conducă. De unde ştiu eu că tipul respectiv arue .v1rtuţ1 d:
conducător? De bun conducător''... De unde ştiu eu ca tipul nu ma

minte etalându-şi astfel de virtuţi? De unde ştiu eu că insul se va şi
pricepe să conducă o Primărie (să zicem) în folosul meu de cetăţe~n?
El zice că are şi, după ce este ales, cine-l mai poate controla, da ~o~

sau contracara acţiunile dumnealui. Nu mai vo~besc d_e dep~t~ţ1 ş1

senatori. Sunt aleşi şi după aceea mă trezesc ca_aceştia hota.rase -
de pildă - să „vândă" părţi din avuţia ,,întregului popor" unui arab,

17

turc, ungur, israelit. Acesta o cumpără pe dai-boj şi banii îi transferă
la o bancă din Elveţia sau Ierusalim, Cipru şi eu devin mai sărac cu o
parte din averea al cărui 11proprietar" eram. Dar, nu doar atât?
Parlamentarii şi guvernanţii, susţinuţi de primii, dau Ungariei averea
Fundaţiei Gojdu, împotriva oricărei evidenţe testamentare a celui
care a fost Emanoil Gojdu. Alta: în 2. OOO alegem pe domnii de la
PSD. Aceştia erau cei 11mai buni". Cu Ion Iliescu în frunte. Spre
ruşinea omenirii, aceştia aprobă amplasarea în Municipiul Arad a
statuii celor 13 criminali unguri (Mai exact şi a celor 13 provincii ale
"Ungariei Mari"). Ucigaşi de români! Mai există vreo ţară cu astfel de
aleşi (de către mine, de către dumneata) să ne conducă? Nu mai
există! (Tot aceiaşi se prezintă şi anul acesta să primească votul
nostru) Mai departe: Alegem pe X - ulescu din partidul Z - tulescu.
Tipul este validat, ca membru al respectivului partid, în calitate de
parlamentar. După câteva luni, X - ulescu părăseşte partidul Z -
tulescu pentru partidul Y - greculescu. Ce ideologie, ce doctrină, ce
ideal? Fleacuri! Politica este meseria oamenilor bogaţi. Bogăţia te
face „ales", ,,politica" te îmbogăţeşte şi mai mult. Apelul la bani se
face acum pe faţă! Adică, partidul cutărică, prin şefuleţi, o declară pe
şleau că va „pune pe listă" pe cei care se prezintă cu portofelul plin
la sediul partidului şi nu cheamă pe cel 11sărac şi cinstit" (cu excepţia
unuia singur. Ştiţi dvs cine!). Apoi, lucruri şi mai grave: În 1996 tot
soiul de neaveniţi urlau de fericire că este ales Emil Constantinescu.
Să narez o ,,întâmplare": în 1996, între cele două tururi de scrutin,
eram la Senat, la sala presei; în sală era un ziarist al cărui nume nu-l
ştiam nici atunci şi nici la ce ziar lucra şi o ziaristă de la Curierul
Nafional şi cei doi discutau ce se „cerea" lui Constantinescu ca să fie
ales. M-a şocat şi am reţinut doar una din condiţii. De unde o ştia
acel ziarist? Nu ştiu! Probabil din zvonurile care circulă de regulă pe
malurile Dâmboviţei. lat-o: Constantinescu să „renunţe" la Bucovina
de Nord, Ţinutul Herţei, sudul Basarabiei şi Insula Şerpilor şi să
semneze tratatul cu Ucraina (Vă amintiţi sintagma: ,,sacrificii
istorice!") şi atunci avem perspective NATO. Constantinescu a fost
ales şi acesta a şi semnat cele spuse de către acel ziarist despre el,
înainte de a fi pus în pâine de către alegători, lată, deci, ce poate
alege „cetăţeanul" - fără să ştie - şi cu ce consecinţe. La fel, în 1992
de pildă. Cetăţeanul „cinstit şi sărac" este ales, fără probleme,
preşedinte al României, preşedinte al Camerei se ştia că va fi Adrian

18

Năstase, al Senatului, Oliviu Gherman şi prim-ministru Nicolae
Văcăroiu (AN şi NV sunt şi astăzi tot clasă politică). Aceştia sunt cei
care girează păgubosul tratat cu Ungaria, tratat care permite ca tot
soiul de duşmani declaraţi ai românilor să zburde prin Transilvania.
Iată doar câteva exemple de cum sunt votaţi, conqucători; oameni

car~ fac rău neamului; adică sunt răi conducători. In ciuda ac~stor
evidenţe sunt în vârf din 1989, unii, şi vor fi şi după 2008. Daca vor

c:veni alţii, fără experienţa de şulfe ale ăstora,A în 2008,_ dovadă

avem că nu vor fi la fel de ticăloşi? Nici una! In cel ma, rau caz ne
vor face rău 4 ani şi, prin unele documente, ce le vor se~na, 50-100
de ani. Başibuzucii ăştia au reuşit să scadă neamul romanesc de la
23. 500. OOO la 21. 200. OOO, au reuşit să alunge peste hotare peste
2. 700. OOO de români în putere, au reuşit să enclavizeze România,
au ratat unirea Basarabiei, au ratat tratatele care să asigure
conservarea etnică pentru românii din Balcani, au transformat ţara în
lefegii prost plătiţi (românii), rromi plini Ade ba~i şi stă_pâni absolu_ţi. ai
ţării, au mătrăşit flotă, industrie, au vandut ind~stna de alu~1rnu,
petrolieră, au distrus „Tractorul"i aAu vo~at l~gl ca~e ee~m1t ne-
românilor să ne deposedeze de pamant, padun, lacuri, balt1, au ~at
statului grec telefoanele, hotelurile israeliţilor, ne-au dat pe mana
minoritarilor şi suntem sclavi, populaţie flotantă, nomazi. Musulmani,
israeliţi, africani etc. sunt domni în Români_a. şi rof1;ânii sclavi. I~tă ~;
ne-au dat cei care - prin votul nostru - ni 1-am facut „conducaton .
Adică ne-au distrus ca naţiune şi ca indivizi. Veţi zice: ce puteau
face? Dacă nu puteau şi ştiau că nu pot face nimic, dacă măcar erau
oneşti sufleteşte, nu se ofereau să ne conducă. Numai că erau ş(
sunt ticăloşi. Bănuiau că vor fi la ordin şi şi-au asumat rolul de cozi
de topor, tocmai pentru a se căpătui ei şi a asigura .urmayil~r a~elaşi
rol, plus averi uriaşe, averi ce le va permite urmaşilor_ sa fie _ca~eva
sute de ani clasă conducătoare". Acesta era şi este şpilul. Poţi sa nu

votezi, pot ~~ se prezinte la urne. 5% d!n votanţi, ei_ t~t vor fi aleşi -~/;,

indiferent de ce se va vota, tot e1 vor f1. Vorba unuia. ,,Nu sunt alţ11 .
Chiar de ar fi nu vor mai putea accede. S-a creat deja bariera de

rigoare şi ac~asta opreşte căţeii să sară peste ea~ Meseria_ de

„conducător" se moşteneşte prin averea obţinuta de primul
,,conducător" din familia de „conducători" - actualii guşteri.

19

ALEGERILE LOCALE AU AVUT LOC

Aşa cum am scris, în numărul trecut, votantul nu contează. Nu
că ştampila ce o pune pe candidaţii unui partid sau altul nu are
valoare. Are! Important este ce se întâmplă după ce candidaţii sunt
validaţi de Birourile Electorale locale şi Central şi intră în post. Abia
după aceasta se pune problema. Că s-au fraudat alegerile locale, că
nu, asta nu pot să o spun cu siguranţă. Totuşi, dacă au fost peste 2.
100. OOO de voturi nule, în primul tur de scrutin, ceva e neclar la
mijloc. Chiar atât de mulţi cetăţeni pun aiurea ştampila? Nu credem!
Dar, oricum nu avem ce face şi nu vom avea nici în viitor. Primarii de
Municipii, oraşe, comune, consilierii, preşedinţii de Consilii Judeţene
au fost aleşi. Mulţi! Odată aleşi devin de necontrolat de către
cetăţean. Politic, pot trece la altă formaţiune politică fără a fi
decăzuţi din funcţie. Cetăţeanul n-are ce le face, nu mai poate să-i
destituie, nici partidul care i-a propus nu o mai poate face. O pot
„păţi" cum se spune doar dacă comit infracţiuni ce intră sub
domeniul penalului. Încolo, pot da hotărâri câte poftesc şi
majoritatea din aceste hotărâri ne vor afecta existenţa în bine sau
rău; dar mai ales în rău. Pot hotărî desfiinţări de parcuri, plantaţii de
pomi, pot îngusta trotuarele din faţa blocurilor pentru a extinde
parcările, pot hotărî tăiere pomilor de pe marginea trotuarelor,
trecerea terenului din domeniul public în cel privat, uciderea câinilor,
scoatere bordurilor şi punerea altora, asfaltarea străzilor apoi
spargerea lor şi iar asfaltarea, suspendări de mijloace de transport în
comun, reparaţii la căile de rulare a tramvaielor, închiderea de guri
de metrou, dărâmări de clădiri, construcţia de blocuri mamut pentru
birouri, pot cumpăra maşini pentru funcţionarii publici din subordine,
pot să facă ce nici nu ne dă prin cap. 4 ani de zile sunt suverani
absoluţi aproape şi, rare ori, îi trage cineva la răspundere pentru
faptele cu intenţie rea sau fără, de drept sau nu. Cetăţeanul are
„putere" o zi. În ziua votului şi nici atunci. Că majoritatea poate fi cu
spor şi uşor bine manipulată de promisiuni şi daruri electorale. De la
CD-uri cu muzică pe gustul mediu, ziare oferite gratuit, pungi cu
alimente, vorbe mieroase, spuse prin pieţele de legume şi fructe,
bere, mititei, concerte cu intrare liberă, spectacole ieftine cu
majorete, şepci şi tricouri. Astfel, omul, nehârşit în ale manipulării
psihosociale, se va lăsa influenţat fără ca măcar să bănuiască. Adică,

20

subconştientul său o va lua înaintea conştientului lucid şi va vota pe
cel de care a „auzit" mai mult, cu cel care i-a fost cât mai mult băgat

pe gâţ cum se spune. Propaganda nici nu ştiţi cât este de eficientă.

Chiar prost făcută, este mai folositoare pentru cel căruia i se face,
decât dacă nu i s-ar face de fel. Dar, să lăsăm la o parte metodele
de a „băga pe gât" alegătorului candidatul şi să revenim iar la ce se
întâmplă după ce candidatul a fost validat în funcţia pentru care a
candidat. Staful din spatele lui I-a prezentat ca pe cel mai apt de a
„sluji cetăţeanul!" Adică, el a fost şi va fi, odată ales, ,,gospodar", ,,va
asfalta străzile", ,,va băga apă potabilă", ,,va introduce ordinea", ,,va
potoli hoţiile din pieţe", ,,va pune la punct zurbagii care tulbură
liniştea cetăţeanului", va „rezolva problema câinilor vagabonzi", va
„sădi pomi", va „amenaja parcuri pentru joaca micuţilor" (,,micuţii" e
un termen foarte drag cititoarelor de promptere cu buze ţuguiate şi îl
invocă şi când e nevoie şi când nu e), va „stârpi comerţul practicat
de mafioţii pieţelor", va „renova blocurile degradate", va „construi
locuinţe", va „asigura liniştea cetăţeanului în propriul apartament",
„ilegalităţile vor fi stârpite", ,,timpul de odihnă al cetăţeanului în
blocuri va fi respectat", vor fi „stopate creşterile de preţuri la
utilităţi", ,,poluarea fonică va fi diminuată", ,,noxele vor fi aduse la
standarde europene", ,,funcţionarii publici vor fi cei mai vajnici
slujbaşi ai cetăţeanului", ,,distrugerea structurilor de rezistenţă la
blocuri, de către cetăţeni inconştienţi, va fi stopată", ,,cozile la
ghişeele de la administraţie nu vor mai exista" etc. Aceste oferte vor
reveni la propaganda următoare. Concluzia: Nu s-a realizat din
aceste promisiuni decât cel mult 5%. Şi tot aşa la fiecare 4 ani. Mulţi
din ascultătorii „candidatului" vor fi mai ... într-un cimitir, alţii de abia
dau ochii, altora nu le mai pasă, alţii s-au „lămurit" şi nu mai merg la
vot, alţii au plecat în Occident, alţii nu „fac politică", alţii se la~ă
seduşi de oferta unor noi candidaţi, alţii se „bagă în gaşcă la profit"

şi, aşa, clasa conducătoare se autoreproduce pe sine ş~ cetăţeanuul
supus ei se iluzionează că, prin vot, are „putere" în ziua cand voteaza
,,candidatul preferat", ,,partidul preferat"...

21

OBAMA-MANIA

De cum se comunică de la Wasinghton victoria în alegerile
prezidenţiale a lui Husein Obama, om de culoare neagră (,,afro-
american", ,,negru'), se şi repeziră lacheii de ziarişti din România să
lingă dosul noului ales şi să pună întrebări fatale (o Lupea cred că a
fost prima) de genul: ,,Pe când un preşedinte ungur sau „rrom" în
România?" Cred că nu există fiinţă mai bezmetică decât „ziaristul"
din România. Acesta nu a depăşit şi nu va depăşi, poate, niciodată
dilema întruchipată de cei doi eroi ai lui Caragiale: Farfuridi şi
Caţavencu. Farfuridisrnul politic pare a fi o boală perpetuă a
ziaristului din România. Farfuridi vroia să dea „evzeplu Evropii",
ziaristul şi politicianul din România de azi nu ştie unde şi cum să
lingă (să dea adică „exemplu surorilor... "). La UE ar linge, dar dosul
unchiului Sam e ma i dotat şi trebuie lins primul şi atunci se repede
cu furie spre dosul acestuia, dar, speriat, se repede iar la dosul
„Evropii", dar nu apucă să se sature de lins şi aude o voce mânioasă
de la Ierusalim, un simplu mârâit al unui ziarist obscur de acolo.
Atunci, speriat de bombe, se avântă cu limba la lins tema
„antisemitismului" existent în România, dar nu reuşeşte să se
proptească bine la lins şi aude alt mârâit. De data asta de la
Budapesta. Imediat lasă dosul israelitului şi aleargă la dosul
ungurului. Dar nici aici nu are l i nişte să îngurgiteze. Nu, că, mârâie
,,rromul" din Parlamentul de la Bucureşti, că e „discriminat" la şcoală,
în piaţă nu poate ciordi etc. Bietul ziarist din România e strivit de
atâtea dileme. Dos de UE ar linge cu plăcere, dos de unchi Sam ar
linge, dos de evreu cât cuprinde ar linge, dos de ungur ar linge, dos
de „rrom" ar linge, dar nu ştie cum să se împartă (ierarhia, bat-o
strechea!) şi atunci vina nu o pot purta decât „ultranaţionaliştii
români", ,,faciştii", ,,antisemiţii".. . Ah, pe ăştia i-ar omorî, beli, arde,
junghia, linşa. Ăştia îl văd lingând dosuri şi, în loc să-l laude, îl
privesc cu o nedisimulată si lă şi milă pe bietul lingău de dosuri.

Şi acum să revenim. Mă i , amărâţilor, ce rost are întrebarea
voastră stupidă şi de-a dreptul îndobitocitoare? Staţi şi judecaţi!
Husein Obama nu a dovedit nimic până acum. Albii din SUA şi l-au
pus în frunte ca o excentricitate. Al doilea: Noul ales, negru din
întâmplare, s-a angajat să rezolve problemele SUA spre gloria SUA,
Marko Bela sau alt ungur s-a angajat să rezolve problema

22

maghiarimii - realiz:airea Ungariei lui Ştefan - spre gl~ri~ Ungar~~i ~i
nu a României Ma ri . Şi, apoi, alegem etnii, rase sau mş1 capabili sa
conducă tret>ur~le ot>şteşti? Nu vedeţi că vă contraziceţi în absurda

voastră dorinţă de a fi „democraţi". Ungur, ,,rrom", negru, nu
înseamnă automat şi capabil şi demn de a ocupa locul de nomber
one îni stat O tâirnpenie! ,,Discriminarea pozitivă" nu înseamnă
valoare"· îmeam11ă că „discriminatul" e favorizat în detrimentul
,dr emocraţiI ei " ..., •'
şi a I majorităţii, al celui valoros. Ce a
mseamna pnm1

rrom" la liceu, facultate pe „locuri rezervate" sau cu media 5? O
11nsultă atât a majoritarului român, o discriminare, cât şi o
imoralitate· atât privind-o ca român cât şi ca „rrom". Adică, ultimul,
rromu l " ~ste un illlS care obţine ceva, pe nedrept, pe faţă. O ruşine!
'oar ai ~u ci f\e di scu ta? Prostu' îşi închipuie că întrebarea lui e o

ma;e găselr1iţă z:iaristică? Nu-i decât o manipulare josnică Ji

insultătoare pentru noi, o aliniere la prostia ce a cuprins rasa alba,
rasă care-şi d~ cu stângu-n dreptul şi se îndreaptă spre dispariţie

prin proprie "oi11tă şi ca să facă?~ placul un~i anu~e popor,_ ca~e,

rade fapt, s-a văz:ut stă pe scena m sp~t~le papu~e~ Oban:a ş1 chiar

fără a se mai ruşi na. Ba, din contra, ranJeşte, sf1dator, dm spatele
afro-arnerica11ului" caraghios, care, declară - după ce a fost abia
~Ies - că va aranja el Iranul. ,,Caraghioz!" ar spune maestrul. Şi
Obama şi „întrebători i" cu „pe când preşedinte al României un ungur
sau rrom"... Că nu au avut un „rrom" şi avem miniştrii unguri... şi ce

se vede-n uma lor? Mai vor şi preşedinţi ţigani (declaraţi).

90 DE ANI DE LA FĂURIREA ROMÂNIEI MARI

Nu-mi conv ine oe, fel să analizez, să scriu, să comentez despre
aceşti 90 de an i trecuţi din 1918. Anul când s-au unit !ntr-un, si_~g~r
stat toate provinciile locuite de români (cu mici excepţ11_: r~marn~ d~n
Timoc cei diri preaj ma localităţii Gyula, cei din Transrnstna, ce, din
nordul Maramureşului, de dincolo de Tisa). Până aici toate bune şi
frumoase cum se spune. Numai că statul România Mare (acela care
însuma p~ste 295. OOO km. pătraţi, cel din 1918) nu mai există. Ş~
atunci ce sărbători m noi la 1 Decembrie, şi care 90 de arn
sărbătorim noi? Noi, şi am mai scris-o, serbăm la_ 1 Dec~mbrie, în
fiecare an, amintirea unui regat azi dispărut, cel 1n graniţele de la

23

1918-1940. Am mai putea zice: Azi, la 1 Decembrie, sărbătorim doar

unirea Transilvaniei cu vechiul regat român, regatul recunoscut la
câţiva ani după Războiul de Independenţă din 1877. Şi, ţinând cont,
că, Regatul Român, a fost sfârtecat în 1940 mă cuprinde o tristeţe
cumplită când se aproprie ziua de 1 Decembrie. Amintirea Marii Unirii
este dragă oricărui român care încă mai iubeşte măcar ideea de
românism; îmi este dragă şi mie. Numai că, fraţi români, haideţi să
realizăm, în fapt, ceea ce era fapt real în 1918 şi apoi să sărbătorim.
Aşa, de ce nu am sărbători ceea ce a realizat Mihai Viteazu în
Noiembrie 1600? Patina de vechime ar fi mult mai importantă decât
chiar 1 Decembrie 1918. Ciudat este, însă, că aceşti 90 de ani de la

Marea Unire nu trezesc interes nici oficialilor, nici chiar istoricilor. Cât
despre oamenii obişnuiţi ... dezinteres total. Se prea poate să fie
programate ceva sesiuni de complezenţă pe această temă - Unirea
din 1918. Nu se aude! Presa scrisă şi audio-vizuală este cu totul
dezinteresată de subiect. Poate revista „Magazin istoric", poate şi
revista „Historia" vor dedica un număr acestui subiect. Să sperăm! În
orice caz, totul este şi va fi modest şi fără fast. Oficialităţile şi clasa
politică sunt (este) interesate(ă) în luna noiembrie de circul electoral.
După 30 noiembrie noii aleşi în Parlament vor avea grija să-şi
împartă Ministerele, să formeze Guvernul şi nu de „România Mare!"
Lucrul cu totul firesc politicienilor fripturişti ai României de azi.
Oamenii ăştia se gândesc la ei şi mai puţin, sau de fel, la dăinuirea
neamului românesc în lume şi în istorie. Nu mai vorbesc de valul
obama-maniei ce a cuprins întreaga planetă. Omul, zeul care va
salva omenirea, şi va da bani, la bănci, este Husein Obama. În
haosul ce se prefigurează la orizontul Occidentului cine mai este
interesat de problema „România Mare"? Probabil tot soiul de inşi de
pe forumuri şi bloguri dornici de băşcălie. Oricum, eu sunt prea

neînsemnat pentru a putea stârni entuziasm într-un neam având cel

mult nostalgii. Unii dintre noi! Oboseala este extrem de mare.

oNeamurile Europei, şi românii implicit, sunt cuprinse(şi) de mare

oboseală. Politica şi cele 3 războaie mondiale (două armate şi unul
economic - politic cel numit „rece") le-a epuizat biologic aproape aşa
cum războiul peloponeziac a epuizat democraţia sclavagistă a Atenei
şi aristocraţia Spartei. Similar s-au petrecut lucrurile cu Europa
secolului trecut. S-a autodistrus. Acum lâncezeşte, invadată de toate
rasele şi pe cale de a se islamiza. Clasele avute sunt „liber

24

cugetătoare", clasele sărace şi proletarizate sunt apatice, populaţia
albă a Europei în plin regres biologic, Occidentul este
cvasidesacralizat şi Estul înglodat în sărăcie, la ce ne putem aştepta?
De unde entuziasm pentru idealuri naţionale în ţări depopulate de
tineri (cazul României). Cu boşorogi (oameni buni) nu poţi duce lupte
de reîntregire. Numai Domnul ne mai poate ajuta. Să zicem - totuşi
- : Trăiască Marea Unire de la 1918!

CIRCUL ANUAL CU 15 MARTIE - ZIUA UNGURILOR

• IJJ,, 115. cucu Astazi, ora 18:16
mai, io am terminat cu postarile pana la anu .....ca vad ca acest neam de
oligofreni, opincari si nespalati nu a evoluat de la 15 martie anul trecut
deloc..... un singur lucru sa bagati bine la cap: autonomia nu o decideti
voi va fi si va fi f curand, va garantez, si sper sa veniti cu pasapoarte si
viz~ in harcov, ca turisti, sa invatati limba maghiara, si sa vedeti
civilizatie, pt ca apoi, la întoarcere sa-i invatati pe ai vostri ce inseamna
apa, sapunul, wc-ul, munca, omenia ....sa traiti bine, opincarilor, exact
asa cum meritati. traiasca 15 martie!!!!!!

• IJJ,, 79. 2. Dragos Astazi, ora 17:24
Stat National suna nasol, a fascism. Romanii sint niste tigani fascisti, ar
trebui sa se gazeze singuri.

•.,.... 127. 1. tamas Astazi, ora 19:09
Cum adică vine în România???? El este acasă în Transilvania, nu ca voi,
care aţi venit din Regat şi ne-ti ocupat pământurile! Dar să ştiţi că
Ţinutul Seciuesc nu va fi niciodată pământ românesc.... poate numai pe
hârtie!

Textele de mai sus sunt postări ale unor „forumişti" pe saitul

postului românesc de televiziune Realitatea tv. N-am interveni~ în

texte. Stimaţi români, încercaţi dvs să scrieţi astfel despre ungun pe
„forumul" de comentarii al vreunui ziar, televiziuni sau reviste - şi
încă acestea sunt modeste - şi veţi constata că nu vă vor fi postate.
Nu vi se pare ciudat acest lucru? Cum se explică el? Dar, cum se
explică - de pildă - că împotriva oricărei logici, oricărui bun simţ,
oricărei demnităţi, cei care conduc statul român nu iau nici o măsur~
contra celor care luptă pe faţă pentru dezmembrarea lui? Cum va
explicaţi că şefii aceluiaşi stat permit demnitarilor statului ungar să

25

se comporte în România ca şi cum ar stăpâni părţi ale a statului
român? Cum de nu vă revoltaţi că aceiaşi şefi perindaţi la
conducerea statului român, după 1989, permit membrilor comunităţii
ungarofile să omagieze cu zgomot şi steaguri, însemne ale altui stat,
foşti asupritori şi ucigaşi de români chiar pe teritoriul victimelor, în
ograda victimei? Cum vă explicaţi că orice cetăţean etnic român dacă
protestează contra dezmăţului unguresc este imediat catalogat de
conducătorii statului român ca „extremist", ,,naţionalist",
,,ultranaţionalist", 11fascist", 11nazist" şi - culmea crimei! - ,,legionar!"
iar ungurii şi conducătorii acestora din România, care cer, şi luptă,
împreună cu statul ungar pentru a dezmembra statul român, sunt
răsplătiţi de către autorităţile statului român cu funcţii în toate
structurile statului român iar demnitarii statului ungar cu onoruri şi
temeneli? Cum vă explicaţi că aceiaşi şefii ce s-au perindat la
conducerea României au permis separatismul şcolar pe criterii etnice,
bilingvismul administraţiei, plăci bilingve pe străzile oraşelor
României, pe clădirile publice, au permis batjocorirea publică a
majorităţii alcătuitoare de stat, au permis ridicarea şi reamplasarea
de statui ale unor personalităţi ungureşti în România, personalităţi
dovedite criminale în raport cu majoritarii? Cum vă explicaţi că şefii
temporari ai românilor acceptă şi iau parte la comemorări şi adunări
ale ungurilor deşi cunosc crimele făptuite de cei omagiaţi în contra
românilor? Cum vă explicaţi că şefii temporari ai României blamează

pe acei români care se împotrivesc tocmai celor care vor pieirea
statului român şi-i numesc „extremişti"? Cum vă explicaţi că presa de
limbă română este permanent contra majorităţii, ,,analişti" de doi
bani mereu îi acuză pe români de intoleranţă, barbarie, fascism,
nazism, fundamentalism ortodox, ev mediu, că această presă scoate-
n evidenţă defecte şi tare care, chipurile, sunt caracteristice doar
românilor şi laudă „civilizaţia" ungurească, austriacă, americană şi
atunci când unii dintre acei americani, austrieci - ca şi unii dintre
români şi nu toţi - , nemţi, englezi comit fapte abominabile, infinit
mai cumplite decât românii, nu acuză în masă acele popoare?
Gândiţi-vă ce ar fi urlat presa de limbă română dacă cel care a făcut
carnagiu într-un liceu german era român şi săvârşea fapta într-un
liceu român, sau americanul care a împuşcat studenţi într-un campus
universitar, sau acel austriac ce şi-a sechestrat fiica şi a întreţinut
relaţii sexuale cu ea ani de zile, i-a făcut copii? Normal, când vezi

26

toate acestea că se petrec mereu, şi sistematic, nu poţi să nu te
întrebi de cine ascultă conducătorii temporari ai românilor şi presa de
limbă română cui îi e aservită? România ~ m~i trăit ou asef:'enea
stare. Anume între 1927-1940. Orice roman ş1 cunos~ator m. ale
istorie ştie cum s-a încheiat acea perioadă. Cum de s-a impus 1d~

7către cine doar României să recunoască 19 minorităţi pe propriul e1
teritoriu şi să le dea voie să fie cetăţeni de altă etnie când e v~~bua _d~
drepturi şi discriminări pozitive şi cân~ e vorba ~e _respons~b1ht~ţ1 ş1
obligaţii să fie exoneraţi? Cum de şef11 temporari a1 statului ro~an -

singurii din lume - au acceptat, ta~it~ sau chi_a~ 1:gal, ca un _cE:taţean
al statului român să nu cunoasca limba of1c1ala a stat~lu1 m car:
locuieşte sau - şi mai grav - al cărui funcţionar este? Sa refuze sa
vorbească limba oficială a acelui stat şi să se considere pers~cu~at
pentru că i se cere să şi-o însuşească şi s~ te reclam_e la d1fen!e
foruri internaţionale pentru aceasta? Unde, m ce stat dm_ lume - _,n
afară de România - sunt aleşi demnitari care, 1n . f~rur~I~

internaţionale, să lupte pe faţă împotriva statului care i~a tnm1s sa-,

apere interesele? Un astfel de demunitar, c~re i-ar permite aşa ceva,

7ar fi destituit imediat şi s-ar trezi bagat la mch1soare pentru tot restul
vieţii. La noi, însă, acela este imediat chemat la televizi_unea X~ Y, ~
şi chestionat şi lângă el e adus ~~ ,~anali~t" ~are are c~e,erul ~palat ŞI
care în loc să-l trateze cum menta, 11 pene ş1 se face ca nu pricepe ce
vrea duşmanul statului naţional, unitar, Rom~nia, râunjeşte şi s:
străduieşte - cum se spune în limbaj bu_le_vard1e~ - sa. "abureasc~

opinia românească" şi să sugereze pnv1torulu1 ~oman ~um ca
duşmanul vrea doar să obţină profit elector~!, avantaJe mate~1ale etc.
şi nu să separe o provincie a statului roma_n de statul roman~ Cum
vine asta? Adică alesul minoritar e un hoţ ş, şmecher? Nu urmareşt:
decât să tragă p~ s!oară, pe f~ţă, ppurob~licriiealdeogaătroorişi7ri,etîneni~echeilmecbt,onraol~a~.

ne face cu ochiul ca ce declara el
Şi apoi cum poate fi calificat un asemenea compo:.tament la un
demnitar? Chiar aşa? Şi acei alegători chiar sunt fraieru de pe l~me.. .
Iar românii handicapaţi mintal, ,,patibularii" lui Patapievici? cand e
observabil şi de către un elev de şcoală element~ră _că adversarul
întrebuinţează doar tactici şi tertipuri pentru a-ş1 atinge sco~ul --:
dezmembrarea României. ,,Analistul" face pe prostul cum se zice Şui
intervievatul îi râde-n nas şi îi mulţumeşte pentru că 1-a ajutat sa

ocolească şi să dezvăluie adevărul adevărat.

27

Concluzia: duşmanii statului naţional român sunt chiar
aleşii şi conducătorii şi presarii acestui stat. Ei, combat, alături

?e d_uşmani, _la demolarea acestui stat aşa cum s-a mai petrecut în

1stona acestui neam nu o singură dată . Şi cu asta, basta!

ROMÂNUL PRIBEAG ŞI PSIHOLOGIA LUI

După 1944 s-a infuzat în psihologia românului ideea să fugă

pasta gr~niţ~!'.'. ':dică, să-şi părăsească ţara. Această propa;~ndă

subterana, d1r1Jata de KGB de fapt, a dat rezultate după darea la
fund a.comunismului, după aşa numita dispariţie, topire a partidelor
comunist~ est eur~pene. Ceea ce s-a petrecut în 1989 uluieşte
planeta ş1 şocheaza prostimea. Unde a dispărut partidul comunist

partid cu ramificaţii planetare în fiecare ţară, la conducere în 8 ţări

europene? Asta fără să socotim republicile ce compuneau URSS-ul.
De .ce a .renu~ţat el de bună voie la puterea absolută pe care o
deţinea ş1 dupa ce dresase peste 280 de milioane de europeni? Ce l-
a apucat? Nu e clar pentru toată lumea că partidul comunist este fiul
a:e~uiaşi tată, adică al celui, al celor ce stăpânesc banul planetei?
F~ra bani Lenin nu ajungea la putere în Rusia, fără banii aceloraşi
H1t_ler n~ pi_erd~~ '.ăzboiul cu URSS, fără aceiaşi bani, al aceluiaşi
unic, tata, !1u~ ns1~1tor nu era ie,:tat şi primit cu lacrimi la pieptul lui.
Tot ce se, intan:,pla de la 1905 incoace este perfect dirijat, absolut
t?t.vevu _at~t mai mult ceea ce trebuie să ajungă la urechile prostimii
ŞI sa~ac1m11 care lucrează pentru prosperitatea şi bunăstarea unui mic
numar de posesori de averi uriaşe. ,,Mergi la bogat, spune un
proverb oriental, rămâi fără pantaloni". Cine salvă băncile cu
proprietari „chinezi"? Contribuabilul de rând, adică săracul îşi dădu

P~n!alonii ca ~ă nu rămână nici măcar peticită şuba bancherului, ci

sa fie tot noua. Acum, să revenim la psihbza românului: Plecarea în
~ccident pentru a se căpătui. A fi şi el plin de bunuri: case maşini

vile, piscine, băi aurite, chestii văzute în filme şi colportate de la o~
la ~m d~ pes~e 6VS d~ ani. Deşi doinele noastre populare sunt pline

d~ Jele car:_d canta pribegia, versurile acestor cântece sunt cumplit de
tnste, dupa 1944, tocmai pribegia a început să-i fie dragă românului

dori,nţa de_a deveni „cortorar". Adică, nomad! De unde până atunci

cuvantul ş1 starea de „cortorar" erau considerate situaţii în care nici
duşmanului să nu-i doreşti să ajungă, erau un blestem, după acest

28

an această stare e dorită de marea masă a poporului român. Să
„fugă în Germania!" Să „fugă în Italia"! Oriunde! Adică, să devină
pribeag, să-şi lase casa, ţarina, familia tradiţională chiar, şi să „fugă";
în fine, după 1989, visul i s-a realizat. Milioane de bărbaţi şi femei în
puterea vârstei îşi iau valiza (,,cortul"!) şi pleacă în Occidentul
Europei ca salahori, cerşetori, ,,cortorari". După bani, maşini şi nu
mai vor să se ştie de ei că-s români. Vor să fie italieni, nemţi,
englezi, francezi, spanioli. Vorbesc stricat româneşte (Aşa cum o
făceau românii de sub stăpânirea ungurească. Cu toate că nu ştiau
ungureşte vorbeau stricat româneşte, cum vorbesc unguri, pentru a
fi luaţi drept unguri.) şi le e „scârbă că sunt români!" De ce? Pentru
că îi fac „de râs ţiganii"! Adică, ţiganii din România ... Bine, dar ce
treabă aveţi voi cu ţiganii? De ce anume purtaţi voi grija ţiganilor?
De ce nu staţi în România să construiţi ţara, să o ridicaţi? Ţiganii
fură, ţiganii vând produse furate, ţiganii sunt mână -n mână cu
Poliţia, mituiesc judecătorii, Justiţia e coruptă, Poliţia e coruptă,
vameşii iau mită, politicienii din România mint, ungurii sunt mai uniţi
ca noi, ţiganii şi-au luat numele de „rromi" cu acordul conducătorilor
României şi de aici confuzia, minorităţile dictează majorităţii, grofii
unguri şi-au recăpătat moşiile, ungurii ne-au gonit din şcoli instituind
apartheid pe noi în propria ţară, nu vor să ne vorbească limba
oficială a ţării, ne gonesc din anumite judeţe, tot soiul de hoţi şi
escroci vin în România şi se dau „investitori strategici", ţiganii răpesc
românce şi le pun la „produs", ruşii nu ne dau Basarabia, Voronin îşi
bate joc de români numindu-i „fascişti", ,,ocupanţi străini", ucrainenii
deznaţionalizează românii rămaşi la ei, şefi de stat ticăloşi au semnat
tratate umilitoare cu vecinii, guvernanţi la fel de nemernici au vândut
obiective strategice la firme tip Căsuţă Poştală, primarii dau ordin să
belească cei de la spaţii verzi pomii de crengi, distrug perdelele de
pomi din faţa blocurilor apoi printre cioturile rămase înfig o tăbliţă pe
care scrie „spaţiu verde" şi nimeni nu-i trage la răspundere, oraşele
sunt năpădite de poluare fonică şi noxe, şcolarii îşi bat profesoarele,
elevele umblă mai mult despuiate, practică prostituţia, se droghează,
fumează de la 13 ani, îşi pun belciuge-n nas, urechi, sprâncene, stau
mai mult prin baruri şi nu pe la şcoală, diplomele se cumpăr cu bani,
carnetele de şofer la fel, politicienii devalizează bugetele şi fac
promisiuni cu nemiluita şi nu onorează vreouna şi am putea continua
la infinit. Şi de aceea, zice pribeagul, lui îi e „ruşine că e român" sau

29

din alte motive. Că n-au fost demascaţi torţionarii, turnătorii, că
Iliescu a adus minerii, că dosarele victimelor din 22 Decembrie 1989
şi şi cel al Mineriadelor nu au fost soluţionate, că Băsescu nu ştiu ce
face, că Elena Udrea e sexy, că Vadim nu-i Frunda etc.

Bine, fie toater Dar, tu, pribeagule critic, nu ai nici o vină că nu
te implici în nimic şi preferi să-ţi pui coada pe spinare şi să trânteşti
sintagma „ mi-e ruşine să spun că-s român!" De ce nu iei exemplu de
la nemţi. Au pierdut un război mondial; şi cum şi cu ce consecinţe?
Ce ar fi trebuit să facă ei? Să plece toţi din Germania în America de

Sud, Africa, în orice ţară i-ar fi primit şi să trântească formula „mi-e
ruşine că-s german" şi să se deznaţionalizeze. Ei bine, ei n-au plecat,
nu s-au plâns că sunt „sacrificaţi", nu au zis că le e „ruşine că-s

germani", i-au primit pe toţi nemţii din ţările pe unde se
împrăştiaseră în Germania şi au reconstruit-o din cenuşă, au dat şi
bir - şi ce bir! - la israeliţi, în 1990 şi-au reîntregit cât de cât patria.
N-au scos o vorbă că le este ruşine că sunt unii germani din est şi că

muncesc să aducă celelalte landuri la nivelul celor dezvoltate. Ungurii

,,sunt uniţi 1 " auzi pe X sau Y. Ce ne împiedică să fim şi noi uniţi?
Ţiganii, când e atacat un ţigan hoţ, sar toţi să-l ascundă şi apere. Noi
nu-l apărăm pe cel mai bun dintre noi? Ce otravă ni s-a băgat în cap,
suflet, inimă de ne autocondamnăm şi demonizăm noi înşine de
parcă ar fi vorba de altcineva. De unde atâta ură de sine şi de
aproapele de acelaşi neam şi de ce? Numai ce-l auzi pe gazetar
bătându-şi jos de cei din neamul lui. Cu voluptate, cu bucurie, cu
ură, fericit că iar s-a confirmat că în fiinţa noastră e ceva putred.

Unul nu pune mâna la îndreptare? De ce? Un urât de Medelin Voicu

(,,rrom" pretinzându-se el) ne numeşte „primitivi", ,,hoţi", ,,rasişti",
cum îi vine la gură pe toate posturile de televiziune şi nimeni nu-i

rupe urechile. Ba, din contră! Râde cu el şi - prin asta - îl aprobă, îi

aprobă mârşăvia, îl votează-n Parlament. Incredibil! Păi, ce să spună
un străin? Musulmanii - studenţi, în anii 70 - , ne numeau „porci"
"' · • 11 ,.. ,,. I
gura mare, complexele studenţeşti, şi nimeni nu le
„ca1n1 in in rupea

gura; românii râdeau la ei. N-ai văzut aşa ceva . Ce viitor are un

asemenea neam? Cât mai poate continua în acest fel? Şi de ce o
face? Ce aşteptăm? Dacă în noua Europă nu vom avea spirit civic
. I
identitar, voinţă identitară, voinţă de luptă pentru a fi
sentiment noi
înşine, vom dispărea ca apa în deşert.

30

PLICTISEALA ŞI ALTE CELE...

Gelu Piscan sta la masă şi se străduia să încropească o „schiţă"
pentru o revistuţă lunară a unuia de prin Feteşti sau Medgidia. Nici el
nu ştia prea bine ... Dar, nu mergea de fel! Sta, se uita pe geam, la
pomii din faţa ferestrei, şi mâzgălea câte un cuvânt aiurea: ,,Pisoi",
,,Relu", ,,Gelu", ,,Nelu", ,,Bellu", ,,Mădălina Dănilă",. ,,Chiriţă", ,,gipan",
,,merţan", ,,masterand", ,,doctorand" (,,drd!" adică), ,,tink-tank",
„Stoica", ,,Terpe", ,,HPT", ,,Bozganian", ,,malonism", ,,coruţisme", ,,hoţi
de fier vechi", ,,mocofet", ,,viezure", ,,proiecte", )nterviu", ,,costiţă cu
fasole boabe", ,,cârnăciori cu fasole boabe", ,,CV", ,,pârloagă",
,,coposescu-ism", ,,ştefangeorgiu-ism", ,,georgiu-ism", ,,iliescu-ism",
,,coja-ism", ,,ianoşi-ism", ,,walld-ism", ,,bănşo-ism", ,,borţun-ism",
„aurel-cazacu-ism" (Doamne, ce epocă!); se oprea şi se mira de
muzica „populară" contrafăcută transmisă de radio Timişoara. ,,Lai,
lai-lai-la!" şi versuri care-l scoteau din toţi pepenii. De pildă: ,,La
sărbători gi pasta an: / Îi fălos că-i banaţan"... ,,Îţi vine rău!" îţi spui
când auzi aşa ceva. De unde atâta prostie la ăştia? Alte versuri: ,,Ea-
şi pusă brâncile-n şele/ Şi cântă una de jele... " Parcă o şi vedea pe
zdrahoana de mândră luând poziţie şi trăgând o cântare de „jele",
deşi, atunci când îţi înfigi mâinile în şolduri, eşti pus pe bătaie sau cel
puţin pe o sfidare. Ce-i venea să tragă un pumn în aparatul de radio
şi să nu-l mai audă. ,,Eh, asta e!" îşi zise şi iar se apucă de scris
cuvinte fără noimă. Ca de exemplu : ,,Prost", ,,libidinos", ,,Nicu",
,,Zâcu", ,,Bocu", ,,pişecios", ,,huooo", ,,molâu", ,,nieniea", ,,lelea",
,,Churchill", ,,kruger", ,,itzik", ,,biluţă", ,,monica", ,,trabuc", ,,corcoduş",
,,kant", ,,papagal", ,,kissinger" (,,heinz alfred!") şi tot aşa. Apoi, cifre :
„32", ,,34", ,,27". Plictisit şi de sportul acesta se gândi ce ar fi să
completeze „rebus". Deschise o revistuţă la întâmplare şi citi: ,,iute!"
,,Ce, iute?" zise el. ,,O tâmpenie!" Rebusul e pentru tâmpiţi. Că, el,
slavă Domnului, e „cult". L-a citit chiar şi pe Kant cu elucubraţiile lui.
,,Transcedent", ,,transcendental", ,,cerul deasupra"... şi alte bazaconii.
Râsul curcilor! El de filosofi de ăştia, de caraghioşi e sătul. Cu ce a
salvat Kant ăsta Kănigsbergul de la a deveni Kaliningrad? Vacs! Deci,
Kant n-a putut salva Kănigsbergul ... Atunci? Kakaia sîtuaţâia? Poţi
convinge ţiganul să nu fure, să nu paraziteze? Nu! Băiete, asta e.
Iosif Stalin a fost mai puternic decât Immanuel. I-a luat
Kănigsbergul! Asta e! A apărut Stalin şi adios Kant. Bun! Deci,
,,pisoi!" ,,kant!", ,,stalin", ,,kănigsberg", ,,kissinger" din Fi..irth = ţărână!

31

Kbnigsbergul furat! Reviste, ziare, scriitor, ,,cal", ,,oaie", ,,bou", ,,om"

= tot „ţărână!"" Moldova .. . luată!

Aşa, stimaţi domni! Iosif Stalin şi Immaneul Kant, Kbnigsbergul

sau Kaliningrad? Dar, putem pune problema pentru noi ceva mai
complet. Moldova - Republica Moldova şi răşluirile ucrainene de azi
şi „sacrificiile istorice" ale lui Milică cel voinic şi merele de aur. Că ce
mi-e 1940, ce mi-e 1989-2009? Că, mereu, românitatea a făcut
„sacrificii istorice" cu ajutorul trădătorilor de la conducerea ei din
Bucureşti. De pildă, am 11sacrificat" Maramureşul istoric, a fost
,,sacrificată" graniţa pe Tisa, Banatul istoric a fost şi el sacrificat",
jumătate 11
Timocul „sacrificat", Cadrilaterul „sacrificat", Moldova
din
"sacrificată", Insula Şerpilor 11sacrificată"... Dar, mă rog, doar
românitatea trebuie să „sacrifice" teritorii în Europa? Nu! Şi
Germania, apoi în Asia şi Japonia a făcut şi ea „sacrificii". La fel,
Mexicul. SUA, în schimb, i-a „sacrificat" pe alţii în interesul ei. La fel,
Marea Britanie, URSS, Ucraina au fost generoasă în a sacrifica" alte
Şi 11 Ăştia
popoare în interes propriu. aceasta este e
considerat moral
,,democraţi!" Dar dacă noi ne cerem restituirea „sacrificiilor", hop,
sare Rusia, Voronin şi banda, Ucraina şi chiar Ungaria şi ne face
,,fascişti", ,,nazişti", ,,imperialişti", ,,lejionari". Aţi văzut? Cum aude
presa „chinezită" cuvintele de mai sus, spuse de cei 4-5 şmecheri,
cum ia foc şi strigă: ,,holocaust!" Ponimati? Fiind declarat fascist,
nazist, legionar poţi fi lichidat de orice interesat. Or, nu asta e
problema. Problema e a "sacrificiilor" şi nu a etichetelor. Adică, un
Voronin, care se revendică de la Ştefan cel Mare, să nu ştie cum
arăta Moldova aceluia şi cum arată Moldova lui şi de ce arată aşa? Să
nu ştie că a existat 1859, şi 1887 şi 1918 şi tâlhăria din 1940 şi din
1948, aia cu "procesul verbal"? Şi el, ticălosul, să ne numească pe
noi ,,fascişti" pe motiv că cerem reîntregirea Moldovei muşatine în
cadrul României. Şi nu aşa cum vrea Rusia şi Ucraina, ci cum a fost
ea de la 1359 la 1812; în favoarea românităţii şi nu a ruso-
ucrainităţii. Ce bestii!
Piscan. ,,Bestie" este Cuvântul 11bestie" îi place foarte mult lu' Gelu
şi hoţul de telefoane, ,,bestie" primarul care
ordonă belirea pomilor de crengi, reducerea spaţiilor verzi în
favoarea rablelor, ,,bestie" este poliţistul care amendează băbuţa
vânzătoare de pătrunjel şi protejează ţiganul care vinde marfă
furată, ,,bestie" este politicianul care ne-a vândut băncilor
transnaţionale şi ne-a îndatorat la plată de dobândă, a vândut

32

bogăţiile solului şi subsolului, 11bestie" este vecinul ca_r~;şi păş~nea~ă

animalele pe culturile agricole din tarlaua mea, "b~st,e a_celaş, ~-ec~n
care îşi mână porcii şi caii să-ţi mănânce fructele cazute dt~ P?m" dtn

faţa casei, ,,bestie" vecinul de dea.supra aparta':1entulu1 tau care

tropăie şi dă muzica la maximum canci ~e aproprie ora _de cul~are'.
?~bpeusnteie"căbrosunnettuldicnareR-oţimâvinnida,e
legume ş, fructe aduse dtn Turc~a tn
,,bestie" guvernan!ul car~. aru~ca_

şomaj sute de mii de români pentru a intra in . graţttle ba~ctlor

transnaţionale, 11bestie" acelaşi guvernant care vinde _combinatul

Siderurgic de la Galaţi unui indian, tot "bestie" e a~elaş,_ guvernan!
care închide minele şi combinatele de creştere a ~orctlor ş, _ n,~ arunca

în sclavia patronilor din Spania, Italia, Ungaria, "bestie a fost

guvernantul care a dat la fier vechi combinatei~ de la. Huned~ar~,

Reşiţa, Călan, ,,bestie" se numeşte ţiganul care distruge in luna ,_uni~

?teii de pe margine şoselelor şi din parcuri pentru a l_e c~lege -~Ioni~

a le vinde la ,,rumani", ,,bestie" e ungurul care, minoritar fttnd a,c,,

mă discriminează în propria ţară, 11bestie" orice biped care te
privează de produsele materiale şi sp!ritu~le ale ~unci_i tale:.. ..

Asta e! Degeaba scrii! Nu te poţ, apara de talhan decat ftt~d un

tâlhar şi mai mare. Dar, asta nu e un principi~ moral, nu ~ ka_nt,an. E

kissingerian! Vedeţi? E un cod1Jism! In fine, ,n acest "op a inventat

O chestie de care e mândru! Dar, ultimul, e total; _e mortal!

„Codiţism!" Extraordinar! ,,Analistul C~~iţă!" Să m?ri ~e ras! Dar ar

putea exista şi 11tudor-ism", ,,stan-i:m , ,,pop~scu~,s~, , ,,hurez~anu-
ism", ,,tucă-ism", 11esca-ism", ,,vranceanu-f1rea-1sm , ,,d_atul-tsmul

ochilor peste cap", ,,holbarea-ism", ,,ciripism", "datul dtn cap al

spikeriţelor" şi multe de astea care înnebunesc publicul specta_tor

slab de ţâţână. Trebuie să le înşire cândva ~e toateu astea. Afenm!

Băiete, cam asta e cu scrisul, Chestie de aflat in treaba'

DIN NOU DESPRE ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Mi-am făcut un obicei de a scrie câteva rânduri despre :,iu~

naţională a Românie, despre 1 Decembri.;. C~ aspir~ţi~, ~c~as_ta ~,

este sfântă. Ca realitate, ea a încetat sa existe ma, 1nta1 ,~ 1un1e

1940 apoi în august în d1e94c0ă,traepoisi toînricsie. pŞtiemdebraieceş1~9,_~40c. uDpurpuade1~9ţ~~.4
s-a r{,ai pomenit de ea,

Să nu supere minoritarii. Oficialii n-au scos n1c1 o vorbuliţa.

33

Manualele după care învăţam la şcoală pomeneau doar de
„burghezo-~_oşi_erimea" c,ar~ '.ocupase" teritorii străine şi ,,învrăjbise
bunele relaţ11 dintre romani ş1 popoarele conlocuitoare"... 45 de ani
nimic. Apoi a venit asasinarea lui Ceauşescu şi a soţiei. Apoi a venit

asa_ltu! V ~~~urilor ~supr~ ro':!lânilor în martie 1990, segregarea
n:,a10~1taţ11 vin propria ţara (ca m Africa de Sud), apoi s-a legiferat ca
z1 _naţionala 1 Decembrie. După legiferarea acestei zile ca zi naţională

a 1n~~put_as~ltul 5uturor asupra a tot ce e naţional românesc. De la
t'.a~1ţ1! la 1ntamplar! ş_i_ evenimente istorice. Pentru cohorte întregi de
z1anşt1, propagand1şt11 tembeli, tot ce priveşte românismul poartă

?:n_umele ,,mituri". De la un Boia până la un Cioroianu, sau Pecican
ş1 term1nand c~ . o spikeriţă cititoare de promptere a început
bo~?ar?area pnv1torului şi cititorului cu „multiculturalism". Mii de
em1s1urn despre u~guri, ţigani, ucraineni, polonezi, tătari, minorităţi
de buzunar, au invadat televizoarele şi ziarele. Ziare minoritare
pent:u, citi!ori ce puteau fi număraţi pe degetele unei mâini. s-a
pornit 1n_ ca~tarea ~nor sate din cine ştie ce fund de provincii şi s-a

scormonit ş1 aflat ca acum 300 de ani au fost aduşi din cine ştie ce
colţ_ de l~me, s_o de m~ncito~i ~i c~lonizaţi în satul cu pricina şi că
a:e1a a_r f1 croaţi, s~ovac1, turci, tatan, polonezi, ucraineni, armeni sau
naţiune şi că bagă
c!n~ ?1e de ,ce alta V ei sunt chiar ceea ce li se de
z1anşt1 pe gat. Cu1:1 .s-au ~astrat astfel de comunităţi? Biologic este
de neconceput._ N1c1 un raspuns? Şi dăi cu minoritatea, bagă-l în
!'arlamen~ ?anivde I~ buge!, deromânizează-1, obligă-l cu forţa să
mveţ; ~lt~ llmvba decat romana. Cohorte de misionari bat şi băteau

Romarna m cautare de minoritari. Doar or aduna circa 30% din
tota}ul pop,ul~ţi;i; dă-le avantaje la toţi cei care s-ar declara altceva
?ec~t ron:iarn, 1n speranţa că se vor da legi care să ne declare ca
mex1s_t~nţ1. S-~u. deschis graniţele la negri. Aceştia deja sunt un fel
d~ zei m Roman1a. Cum vin sunt luaţi în primire de o româncă de un
d1~ect~r de televizi~ne şi daţi pe post... fotbalişti, cântăreţi,' actori,
sp1~en, preze~tat?n de talk-show-uri, membri ai unor partide, şefi şi

~a1 ales c,,_ord,ton... , cum se spune, de românce... Despre provinciile

pierdute. m 1940, 1948 şi din nou prin grija trădătorului Emil
Constant~nescu nici un cuvinţel. Atunci, ce sfinţim noi la 1
Decembrie? O realitate pierdută.

34

ZIARISTUL PISTOLAR ŞI „ŢARA DE DOI LEI!" SAU DE
LA MIHĂILĂ COFARIU LA BOGDAN ISTRĂŢOIU

Cum se poate falsifica realitatea? Prin mass-media! Mass-media
TI scoate pe un mare criminal ca fiind binefăcător al omenirii şi pe un
biet călugăr drept un monstru; ,,mass-media" săseasca-ungurească a
secolului lui Vlad Ţepeş l-a scos pe acest voievod român ca fiind un
vampir însetat de sânge; pe el, care a zăcut ani de zile în captivitate
la regele ungur Matei Corvin. Transformarea unui personaj istoric în
monstru se practică încă din antichitate. Vechiul Testament, istoricii
antichităţii nu s-au dat înapoi de la astfel de manipulări, ordinare, am
spune astăzi. O mică intrigă de palat îl transformă pe Haman într-un
veritabil Pol Pot al acelei vremi. Personajul pomenit mai sus devine
subiect de linşaj. La propriu şi la figurat. El şi fii lui! Astfel, printr-o
manevră de alcov a numitei Estera se perpetuează în istorie o
ticăloşie care este privită ca fiind ceva ce trebuie urmat şi de alţii.
Noi, bieţi, trăiţi în anii de dinainte de 1989 am asistat stupefiaţi,
blocaţi psihic, la una din cele mai ticăloase manevre mediatice. La
linşajul românului Mihăilă Cofariu de către unguri la Târgu Mureş; în
1990. Respectivul român a fost prezentat pe întregul mapamond
drept ungur dornic de cultură ungurească şi linşat de românii
xenofobi şi că linşajul s-a făcut tocmai pentru că „ungurul" era mort
după „cultură". Zile, săptămâni, luni planeta a fost isterizată cu
imaginile „ungurului" linşat de români. Această manipulare a permis
unei minorităţi să săvârşească una din cele mai reacţionare acţiuni
de apartheid. Adică, să gonească din şcolile şi instituţiile statului
român tocmai pe majoritari. Adică să practice pogromuri, segregări
demne de epoca hunilor şi să-i scoată pe victime ca fiind acei huni
când huni de adevăratelea erau tocmai cei ce se dădeau victime în
faţa lumii. La această mârşăvie a mass-mediei ungureşti, mass-
media de limbă română n-a reacţionat. Asta demonstrând
complicitatea ei criminală la ceea ce putem numi atentat la naţiunea
română. Când, după câteva săptămâni, s-a spus adevărul despre
„ungurul" Cofariu era prea târziu. În mentalul colectiv se
înrădăcinase minciuna bine mediatizată, falsul şi scopul unguresc
fusese atins. Românii erau barbari şi ungurii mieluşeii mâncaţi de
lupul xenofob românesc. Orice dezminţire - timidă de altfel - dată
ulterior n-a schimbat imaginea noastră. La această mârşăvie - de

35

acum clasică prin acurateţea cu care a fost pusă la cale s-a asociat -
prin interesata şi trădătoarea complicitate a uzurpatorului puterii lui
Ceauşescu - Iliescu şi primul lui ministru din acea vreme şi putem
zice întreaga mass-medie, de limbă română, perfect ticăloasă prin
felul cum a gestionat ocazia ce i s-a oferit. De altfel presa de limbă
română de după 1989 a fost, este şi va fi, multă vreme, un buldozer
de antiromânism, va fi acel berbec mecanic care îşi face titlu de
glorie din a ne prezenta în cele mai negre culori şi în a ne atribui şi
păcatele minorităţilor conlocuitoare; tot nouă. Este bine cunoscută
manevra scârboasă deja făcută de această mass-media când e vorba
de a prezenta măgăriile făcute de ţiganii, în ţările Europei
occidentale, abstinenţa cu care aceiaşti sunt prezentaţi ca români
(noi, asică) şi nu sunt pomeniţi ca fiind „rromi" sau drept „cetăţeni
români de etnie rromă". O aberaţie care este similar cu „bunul simţ"
crin-antonescian de la sfârşitul acestui an 2009. Este superştiută -
normal, şi de mass-media românească - vehemenţa cu care
minoritarii s-au delimitat de naţiunea română, scârba cu care mass-
nîedia ungurească din România ne tratează, cuvintele injurioase ce le
debitează la adresa noastră, minciunile, consecvenţa cu care ne
spune „valahi" în sens de dispreţ, ,,mitici" celor din arcul extra-
carpatic şi lipsa de reacţie a mass-mediei de limbă română la aceste
insanităţi. Şi fac acest lucru de parcă ar fi vorba de altcineva, de
extratereştri, de parcă ar fi vorba de altul. Sunt clasice murdăriile
debitate de un ticălos pe nume Mădălin Voicu. Moderatorii care-l tot
invită n-au minima mândrie de a-l da în brânci afară pe „rromul"
pârât. Adică, pe moderator nu-l priveşte că, implicit, este murdărit şi
el - ca român - de insultele adresate naţiunii române de romul
Voicu. Adică, ce masochism poate fi acesta? Vine un invitat în casa
ta şi te face hoţ, de „căcat" etc. şi tu, în loc să-l arunci în şuturi pe
scări, râzi umil la el. Şi asta ani la rând. Aşa la Firea, aşa la Moraru,
la Diaconescu, la „realitatea". Asta se numeşte schizofrenie. Ei, ceea
ce se scrie, filmează, este mai puternic decât ceea ce se întâmplă în
fapt. Şi acum să ne oprim la ultima ispravă a mass-mediei. Campania
prezidenţială din acest an. Încă de la sfârşitul lui august 2009 a intrat
în isterie totală. Ceea ce a preocupat-o a fost cum ar putea scoate
cât mai multă mizerie din viaţa personală a candidaţilor. Ne-a
,,informat" această mass-medie ticăloasă că un candidat e beţiv,
curvar, bătăuş, prost crescut, mitocan, incult, mincinos, molestator al

36

nevestei chior vânzător de flotă, traficant, chel, tiran, lacrimogen,
,, u

xenofob (adică antiţigan), dar şi că se bate pe burtă şi danseaza cu

ţiganii, că, în fine, horibile dictu, a bătut cu pumnul un băieţel de 10

ani etc. Nimic despre ce vor să facă acei candidaţi, nimic despre ce

propun cei ce-l ponegresc, nimic despre sarci~ile as~ir~nţil~r .la

preşedinţie, nimic despre ce poate fa~e u~ pre~ed1.nte... n11:i:11c, nir,:,1c.

s-a ajuns ca programul contracand1daţ1lor sa fie un v11tor pnm-

ministru, adică „ecce huomo!" şi nimic altceva. Noi venim cu ~n

prim-ministru! De parcă alegerile prezidenţiale s-au transf?rmat 1~

alegeri prim-ministeriale. Mii de ore de dezbateri despre cine „va f1
noul prim-ministru nimic despre ce vrea şi ce poate v11torul

,u

preşedinte. Personaje deja venale, precum Dinescu, Ciutacu, Tanas:,
Ciuvică Emil Constantinescu, Vanghelie, Lavinia Şandru, Guşa,

traseişti notorii, haita de moderatori de la posturile de televiziune se

dau de ceasul morţii pe sticlă pentru a „lămuri" populaţia. De

personajele acestea ne-am săturat. Când îi vezi pe. un Dinescu

trăncănind cu Tănase, pe Ciutacu, Ursu, Nistorescu, Ch~eac, Roşca­
Stănescu Turcescu, Pârvulescu şi Ciuvică, Guşă, ,,factucele" lu'

Cristoiu 'şi sborşindu-se la posturi şi vorbind la infinit despre

intimităţile candidaţilor, plimbând dovleacul „democraţiei" şi al
„europenismului", menajând UDMR-ul, lăudând combinaţii politice
contra naturii, înţelegi mai mult decât bine că ne-am pierdut complet
busola şi nu doar atât. Când vezi că aceşti candidaţi ~e ~r:zin~ă la
talk-show-uri şi se lasă beşteliţi, de inşi cu mult mai pacatoş1, te

cuprinde tristeţea unei amare neputinţe şi sile. Vai ~e ţ~ra care ~
ajuns pe mâna trăncănitorilor pe sticlă" Ţara noastra e in aceasta

situaţie şi nu mai iese din ea. E o victimă a mass-mediei. E prea

mult, mânuitorilor! ... Ajunge!

STATUL NAŢIONAL ROMÂN AJUNS O FICŢIUNE...

Asistăm stupefiaţi şi neputincioşi şi parcă paralizaţi la disoluţia
noastră ca stat naţional unitar şi ca naţiune chiar. Privim, ca şi cum
ne-ar paraliza muşcătura unei vipere, cum două minorităti
zgomotoase şi profitoare ne impun celor 92% voinţa lor. C:le doua
minorităţii sunt cea ungurească şi cea ţigănească (rom~!). C~a
ungurească se comportă în România mai pli~ă ud~ aplomb c~ in ~~t~1~
mamă. Şi o începe de primăvară şi-o ţine pana 1n octombrie. Cica 1ş1

37

serbează zilele naţionale. La 15 martie! Că atunci dumnealor au
luptat pentru „libertate". Dumnealor au luptat pentru „libertate", în
Transilvania, ucigând români. Foarte bine, or fi luptat! Dar de ce
ucideau români? Tot pentru „libertate!" Şi ce căutau ei să lupte în
Transilvania, provincie a României, azi (A Austriei atunci!), pentru
„libertate"? Cum se face că ungurii trebuie să-şi rezolve mereu
problemele în România, în Transilvania, cum le place s-o spună, şi
ucigând români, insultându-i, batjocorindu-i, fluturând drapele ale
statului vecin, ale fostului regat arpadian, zbierând din toţi bojocii „să
moară Trianon", numindu-i pe români „ţigani" şi pe forumuri
„opincari", ,,mămăligari " (De parcă cine ştie ce ruşiene e să porţi
opinci şi să mănânci mămăligă?!)etc. Cum se face că la 6 octombrie
tot aici îşi află locul să ne mănânce ficaţii, cum ar spune mahalagii,
cu comemorarea celor 13 criminali ucigaşi de români şi cum se face
că statul nostru a ajuns într-un asemenea hal de descompunere că
nu le rupe picioarele pentru acest afront, afront pe care nu l-ar
tolera nici cel mai umil popor al Europei? Cum se face că acest stat
ticălos al nostru ne-a adus şi pe noi, ca naţiune, într-un asemenea
hal de degradare morală şi voliţională că nu ripostăm şi ne mulţumim
să privim stupefiaţi la acest spectacol ieşit din comun pentru orice
minte normală. Una e egalitatea şi drepturi egale, alta este sclavia şi
acceptarea ei, una e să tolerezi pe celalalt şi alta e ca celălalt să te
umilească încălcându-ţi propria libertate şi conştiinţă, înţeleg că îţi
cinsteşti criminalii, dar nu în ograda mea şi cu ce aplomb şi cu ce
sfidare şi neruşinare? Ştie o lume întreagă şi cred că ştie istorie şi
Boc, şi Blaga şi ofiţerul de marină Băsescu şi au învăţat ce ticăloşii a
comis ungurii la 1848-1849 asupra românilor. Atunci care-i misterul
acestui ceardaş pe mormintele înaintaşilor în prezenţa urmaşilor? Ce
ne ştim face cu aceşti conducători de-a dreptul duşmani ai noştri? Pe
cine reprezintă ei? Cine sunt ei, ce cunoştinţe de istorie naţională au,
ce şcoli au parcurs, mai au demnitatea ce se cere s-o aibă în funcţiile
ce le deţin? Cum justifică aceşti trădători faptul că nici măcar nu iau
poziţie atunci când reprezentantul oficial al altui stat - recte Ungaria
- declară în România că sprijină pe faţă dezmembrarea statului
condus de numiţii Băsescu, Boc, Blaga, Geoană, Roberta Anastase,
Laura Codruţa Kovesi? Înţelegem că e chestie de „Europa", că nu
contează ce eşti. Că adicătelea suntem „europeni" (Dar, tocmai asta
e, că ungurii nu-s europeni! Aici e paradoxul! Că se dau ceea ce nu

38

sunt la origine!). Cum se face că nu11;_ai noi_ sunte~ ~i văd că,_
ungurii, sunt unguri, şi nu unguri de rand, c1 unguri a, re~atulu~
arpadian, kossuth-ist, horthy-st, dual~st? ~eci, un urmaş al moţ1lo~ lui
Iancu Avram - la mister Boc ne referim a1ce_:a ~ tac~ ca u~ melc ~and

urmaşii lui Kossuth serbează şi cinstesc pe inaintaş11 car~ 1-a~ ~c,_s pe
moţii lui Iancu? Nu la Budapesta, nu! Ci chiar la _loc~I crime,'., ,_n Jurul
mormântului victimelor şi aceasta s-ar numi ,,_h~ertate iar un
nemernic de la PNL cu numele Atanasiu, fost ministru al Arma_teu1
Române, numeşte „descreieraţi" nişte tineri româ~i ca_re ?~u o pahd~
replică fuduliei arpadiene. Este ceva ce nu ~i~a_m_in~h1p~1t 1n 1970 ca
se va mai putea petrece pe teritoriul Romanie1 ş, U1teu ca _s~ petrece.
Păi de ce a mai murit bunicul meu la 1918? Ca sa vina urm~şul

ucigaşului să „serbeze", ce? Pentru ce a fos~ ~\, schingiuit şi ~s~,;mat
de unguri, mister Boc? (Moţ!) Nu de „fasc1şt1 , nu de „naz1şt1., de
unguri. Să nu ne ascundem după cireş! U~a _a fost 1940-1944 ş1_alt~
neîntreruptele crime ale ungurilor care se mt1nd pe 1. OOO de ani_. ~~
mister Kossuth nu era „fascist", bestiile de la 1918 n_u erau „fascişt~ '.
ucigaşii lui Horea, criminalii secui din evul mediu . nu „erau nici
„fascişti" şi nici „nazişti", ăştia cu „64 .~e c?m1tate , ,,~ar?a
maghiară" ce treabă au cu „naziştii" (Numai m mintea de doi lei a
spikeriţelo~ de tembelizor sunt băgate la _înai~tare astfel de vorb~F
Erau unguri şi atât! Păi, de-s „64u de com1ta~e 1 de ce nu ~e duc;' m
Croaţia, Italia, Ucraina, Austria sa le revendice cu acel~ş1 _tupeu . ~e
ce nu revendică Franţa, Germania şi pe unde s-au __ma1 _phmba~, pnn
evul mediu cu aceeaşi sete de sânge? Conducatorn unoştri s~nt
imbecili sau' se fac şi ne imbecilizează şi pe noi? ~e~be~za, frate, z1u~
ta dar nu împotriva mea, cerându-mi ograda ş1 in fiecare an. Mai
s;tură-te! De la 1848 a trecut ceva vreme. Vin turcii să serb~zeuI~
Budapesta căderea ei şi transformarea î~ pa?alâc a unei _m~ri p~rţ~
din UNgaria? Chiar eşti nemernic şi nu pr!cep1 sau aşa vrei sa ~a~1 ş~
atunci, de fapt, vrei război sau ceva ~1~1lar. s~u pe cale paşnica sa

mă jefuieşti şi eu să nu zic ~i~ic, ~d,_c~ eşt~ ş1 dumnea~a un fel d~
„rrom" care declari că furi, talhareşt1, 1e1 taxa ~e. pr?tecţ1e pentr~ ~a

n-ai ce da la „copilaşi" să mănânce şi de eşti 1nv1tat la ~unea, ~n
funcţie de calificare, refuzi invocând. ~ă ~duni mai mult furand ~~ca~
muncind şi că eşti discriminat de eşti invitat la p~s os~I I~ treaba .. M1
se pare corect dacă priveşti din partea respect1v1lor. Ş1 uite aşa, b1~~
că există fraieri care înghit găluştele expectorate de dula11

39

„democraţi" şi mai şi plătesc cu teritorii, cu „despăgubiri", şi mai
prezintă şi scuze pentru pagube materiale, teritoriale, morale, de
imagine şi anual de câteva ori îşi toarnă ţărână în cap, fac plecăciuni
urmaşilor criminalilor istorici şi criminalilor curenţi, şi, deşi ştiu că
înghit minciuni, le mai predau şi în şcoli, iar conducătorii fraierilor le
spun, fraierilor, că „ nu se întâmplă nimic!" Exact! Un stat vecin şi
minoritatea lui din România umblă să ne dezmembreze pe faţă, dar
,,nu se întâmplă nimic!"

TIMPURI ŞI VREMURI ....

Secolul XX nu ne-a fost de fel favorabil nouă, românilor. Mai cu
seamă începând cu anul 1927. Războiul mondial ne-a adus întregirea
nesperată, dar şi duşmani redutabili: URSS-ul bolşevic, o Ungarie şi
Bulgarie revizionistă, o Jugoslavie ranchiunoasă pe motiv că nu
putuse înhăţa întregul Banat, o evreime ostilă şi deosebit de
puternică financiar şi nu numai. Războiul mai scosese la suprafaţă şi
o clasă politică românească total inaptă luptelor ce se anunţau. Mulţi
din liderii politici erau trecuţi de prima tinereţe, se formaseră
intelectual în secolul XIX, o parte din tineri erau preocupaţi de cu
totul alte probleme decât naţia, clasa intelectuală din multe centre
universitare se lăsase sedusă de internaţionalismul stângist
antiromânesc şi o grămadă cochetau cu Kominternul, noua şi extrem
de periculoasa agentură a Moscovei roşii. Contra României această
agentură supranaţională şi extranaţională concepuse o strategie
globală: economica, ideologică, politică, de diversiune şi
compromitere. Un stat multinaţional, care acaparase a şasea parte
din glob şi înglobase în malaxoru-i uriaş zeci de naţiuni, grupuri
naţionale, etnii acuza România interbelică de „imperialism", concepea
împreună cu Ungaria, Bulgaria şi stângismul european planuri pe
multiple paliere pentru dezmembrarea vecinului de la vest -
România. În faţă avea o adunătură pestriţă de opozanţi de formă,
politicieni fără şira spinării, un moştenitor de tron (Carol II) stăpânit
de instincte dintre cele mai rele, o presă zisă „democrată" a-
naţională, dizolvantă şi de comerţ, de profit, de scandal şi condusă
de alogeni versaţi în arta denigrării şi diversiunii, avea aliaţi plini de
ură în sânul minorităţilor naţionale şi opozanţi o mână de tineri de
dreapta şi masa de ţărani iubitori de pământ, dar săraci în proporţie

40

de 90% şi complet neiniţiaţi în lupta ce se anunţa: Anul 192? a. fos~
un an nefast. În jumătate de an doi dintre c~1 ce contnbu1:er~
decisiv la realizarea României Mari dispar. Dorinţa. de reva~şa Şui
invidie, lăcomia de putere împinge la pu~ere un pa_rt1d de .st~ansura
cu mulţi cvasi-stângişti în componenţa, nexpenmuentaţ1 . m arta
guvernării şi, fără să prevadă, pe marg(nea prapast1e1 ce se
deschidea în faţă. Guvernele occidentale ş1 URSS-ul aştepta~ .cu
înfrigurare ca cineva să pornească un m~c~I în Europa. Mussolini le

?eînşelase aşteptările, Ungaria era prea m1~a P:ntru un ceva ~ş~

mare dar gălăgioasă nevoie mare şi desfaşurand contra Romanie1 o

prop~gandă ieşită din comun. În Româ~ia vi~E;_ pe tr<:_n C~rol _II· Er~

aşteptată Germania şi se spera ca ea sa cada m plasa ~nn ~1tler. Ş1
se şi întâmplă chestiunea. Ce a urmat se_ştie.; URSS-ul ş1-a ~tins ţ.elul
în privinţa nu doar a României. A peste Jumatate de Europa. Puţin a
lipsit ca să nu ajungă pe Rin. Dar, că, ,,Europa", .~-a dus de-a
berbeleacu, i se datorează în întregime (başca spnJmul SUA! L~
trimisul ei pe tobogan, evident! I-a spus Napoleon acum 200 d~ ani..
„Las Europei doi giganţi: SUA şi Ru~ia!" Şi el ştia ce spune.). ~1 a~o1
ce se înţelegea prin „Europa"? Se mţelegea Franţa, . Mare~ ~ntanie,
Germania şi eventual Italia, aşa în subsidiar. Des1g~r, mamte de
1914 se mai putea considera şi Austria „Euro~a~'· In rest, terra
incognito! Bun, şi ce hotăra „Europa" a~ta? Ad1ca, Franţa, M~rea
Britanie, Germania şi Italia? Că URSS era ignorat ~e ~ele p~tru za.n.e.
Ignorat, vorba vine... Ceea ce dorea şi URSS. Adica ~a domin~ pol.1t1c,
militar, economic şi cultural tot ce trecea d~ .graniţa .A~str.1e1 ş1 s~
oprea ta graniţa estică a României,. Bulgan~1, Polonie1,u Fmla~de1.
Franţa şi Marea Britanie propuneau, ş1 o exerc~tau, ac.eas!a ?0~1~are
învelindu-şi pumnul într-o mănuşă fi~ă ude matase. ş1 cei . v1z~ţ1 11 se
părea că lovitura primită nici nu exista~ Ge~m~nia,. !~alia ş~ . URSS
vroiau să dea cu pumnul fără a purta man~şa şi_ ~a1 ş1 g~oha1auu d~

plăcere când loveau, se simţeau bine I~ Impunea n.~m.a.1 daca-1 ŞI
chinuiau psihic pe ce~ atacat, îl umileau m vazul lu~11 ş1-.1 co~fis~au.
cu totul identitatea. Intre aceşti 5 lei cruzi se agita~ ş1. doi co1?ţ1
jigăriţi, flămânzi, gălăgioşi şi la fel de cruzi - Ungaria ş! Bulgaria .

Ungaria se vroia mare puter~ şi ~ra d_?ar un bufon sangero: ?

gălăgios, Bulgaria nu era mai preJos canci . era vorba .de romani:
Ambele se gudurau când spre puterile masonic-dem~crat1ce Franţa ş,'.
Marea Britania, când spre puterile conservatoare zise de „dreapta

41

9er~ania şi Italia şi nu uitau URSS-ul. Aici aveau puternice grupuri
1nreg1~entate ş~ ~are lucra"u pentru URSS, dar şi pentru pofta de
expans1u"ne a ţ~rilor mama asupra României. Pornind războiul -
pentru ca erau sigure" cam 9?0/o - că-l vor câştiga, Germania şi Italia
au_ar~nc~t cele dou~ puteri plutocratic-masonice (Franţa şi Marea
Britanie) 1n braţele allatufui tradiţional - Rusia, recte URSS. Numai că
URSS nu ~a. Rusi_a. Era, un ceva mult mai mult. Era un monstru care
ura pe faţa'. 1n primul rand, tot ce era creştin şi în al doilea rând tot
ce e~a naţ1ona~ la al!e. ~eamuri, tot ce nu era filo-sovietic şi cu
1den~1t~t: ~reCJS ?ef1n1ta. A<;;cepta doar rusificarea sufletească,
llngv1st1_ca ŞI u"man1_t~tea a~usa la stadiul de populaţie, turmă care
poatE:, f1 ~utata d: 1~1 ,;olo_ 1~ funcţie de fanteziile grupului restrâns al
„p~rta,:orilo_r de sab11! Ad1ca, al Biroului Politic al PC(b)US. Şi acest
„b1ro~ . nu-~.suporta pe români, pe „ţărănoi". În primul rând ăştia era
creş~1ni, tra1au "na~uraf (Şi Lenin ura ţăranul, pentru că nu-l putea
man!pula cu tranc~neala), nu erau ruşi, nu erau nici ucraineni nici
evrei, ~e opu~esera proletarizării ţării lor etc. Nici puterile plutoc~ato-
maso~1ce ~-u ~ubeau r~,~ânii. Aceştia nu erau prea încântaţi să lingă
dosurile ~a1eţ1lo_r _,,al~ş1 şi aceasta era un păcat de neiertat. Aşa că
puteau _ f1 sacrif1ca_ţ1 PC(b) US-ului. Şi „el însuşi în persoană",
Church_111,_ n-a ezitat. Ne-a sacrificat! Capitalistul, adversarul

co~u"n1şt1lo~, . ne-a c~siona~, pe noi, iubitorii de englezi, sovieticilor

(ad1ca ~u~1ţ1lor kom1nternişt1 alogeni), nu s-a revoltat că sovieticii
ne-_au c1up1t u~ b~gadel acolo de 50. OOO km. p. din ţară, nici nu au
obllgat Bulgaria sa ne restituie Cadrilaterul. Adică, lepra churchillistă
se_mna c:;a ce_ bl~mase că semnase Hitler; că acceptase să
„c1~pea_sca Stal!~ ş_i ~ul~aria de fa români circa 60. OOO kmp din
ţara. _ Şi ce au c1up~t aşt1a ... ciupit a, rămas şi astăzi. După 1989,
chestiune~ se repeta_ tot asupra romanilor şi acum nu mai poate fi
ac~zat '.'.dictatorul" H1tl:~~ ,,nazistul". Nu mai propune el „diktatul". Îl
lasa sa -~~ ,,pr?duc~ UE, adică domnii „democraţi". Deci,
„democraţ11 . permit ca 1n sec. XXI să se instaureze în inima României
seg_re~~ţ1_~n1smul etnic şi apartheidul unei minorităţi asupra
~aJorita~11,_separaţionismul şcolar etc. Cum e posibil aşa ceva? Uite
ca e pos1b1I cand e v?rba de români. Se reinstaurează de data asta
pe ac_este ~ele~gur~ un nou „unio trio nationum" şi format din
unguri, secu, de limba ungurească şi ţigani (,,rromi!") ...

42

GREU. URCUŞUL...

I). Gelu Piscan prinsese obiceiul, după ce trecuse de 47 de
ani, să frecventeze tot mai des biserica. Nu se ducea la una anume,
dar mai des la Patriarhie... Nu prea se ştie exact ce-l mânase şi-l
mâna la Casa Domnului ... Un semn de la Domnul, ,,o telegramă" de
pe tărâmul celălalt cum îi zisese o doctoriţă când îi luase tensiunea şi
constatase că „cea mică e cam mare", unele vise ciudate (visa mereu
fântâni!) sau vagi amintiri de când îl ducea bunica de Paşti la
Biserică, în copilărie. Destul că mergea tot mai des la Casa Domnului
(la „Casa de oaspeţi''). La început nu prea era în stare să stea prea
mult. Venea pe la 1045 (Cum îl auzise pe un enoriaş că la acestă oră
,,vin masonii!") şi se aşeza aproape de uşă şi nu sta mai mult de 10 -
15 minute, îl apăsa ceva, se uita după femei frumoase, intratul şi
ieşitul enoriaşilor, vânzoleala acestora, liota de cerşetori şi
cerşetoare, ţâgani murdari, ce se plimbau printre credincioşi, la
cerşit, indisciplina îl deranja şi nu se putea concentra, să dea
pomelnice şi lumânări nici nu se gândea, nici să se ducă să se
închine la Sf. Icoane nu-i trecea prin cap ori se ruşina, ori, poate, nu
vroia sau toate la un loc. Abia de-şi făcea cruce când intra şi ieşea
din Sf. Locaş. Nici asta de fiecare dată! Nici la slujbă nu era atent
cum decurge. Mai făcea şi el ce făceau vecinii de pe lângă el. Ca să
nu pară că şochează, că sfidează în mod voit. Cum venea târziu, mai
prindea „Tatăl Nostru" de la sfârşitul Sf. Liturghii şi atunci pricepea şi
el ceva. La miruit nu se ducea pentru că nu sta până la capăt, deşi
venea târziu, şi nici să sărute mâna preotului nu vroia. Când sta până
se împărţea anafura, nu se ducea nici în acest caz să fie miruit şi
prefera să privească credincioşii şi credincioasele care se perindau la
sărutatul Icoanei şi la miruit şi primit anafura. La predică iar nu
asista. Asistase de câteva ori la o parte din predica de duminică, îl
deranja patetismul preotului sau cunoştinţele precare de istorie a
acestuia, ba o dată o femeie de vârstă medie se luase de el, tam -
nesam, că nu „stă drepţi la Sf. Liturghie!" Lu' Gelu Piscan îi sărise
ţandăra. Că lui îi sărea repede şi se simţea dator să nu se lase fără
să nu riposteze verbal. Nu avea semerenia vameşului, care nu-l
băgase în seamă pe fariseul făţarnic, şi îi ripostase scurt „damezei"
cum zicea el (Că aşa le gratula pe multe femei: ,,dameză", ,,cocoană"
sau „guşteriţă!") : ,,Cocoană, zisese el, dumneata ai venit la biserică

43

să ocărăşti enoriaşii sau să te rogi şi să asculţi slujba?"... Aceia
tăcuse, dar se vedea că nu era în apele ei. Era neliniştită după
schimbul de replici cu Geluţu. Cucoana se erijase în judecător şi
învăţător fără să aibă acest drept şi statut. Că nu i le dăduse nimeni.
Geluţu reţinuse apucătura cucoanei şi îl cam deranjase sufleteşte
intervenţia acesteia în existenţa lui, brutalitatea şi răutatea cu care îl
,,învăţase!" Răutatea din ochii şi de pe faţă. Că Geluţu era un fin
psiholog şi „cititor" de feţe. Mai demult, când era mai tânăr, Geluţu
se împrietenise cu o evreică (Nu era chiar o „prietenie", era mai mult
o simpatie trecătoare) - colegă de serviciu cu el - şi asta-I rugase să
o însoţească la biserică şi să asiste la nişte cununii religioase. A fost
şi acesta un semn. Asta se petrecea pe vremea „odiosului". Geluţu
se cam codise. Se temea de Securitate şi că va avea probleme la
serviciu. Că va fi „luat la ochi". Dar nici chiar să se arate a fi ultimul
fricos, nu îi convenea; aşa că o însoţise. Biserica era chiar pe Calea
Victoriei, nu departe de CEC-ul mare (a Sf. Ciprian?). Geluţu asistase
la slujbe şi nu-şi făcuse cruce. Sta ţapăn - ceea ce semăna a sfidare
- , nu departe de preoţii care oficiau slujba de căsătorie şi nu

pricepea nimic din ce se petrecea acolo. Cununii, botezuri,
înmormântări erau întâmplări la care evitase până la acea vârstă să
asiste. Poate cel mult de două ori la înmormântări, niciodată la un
botez şi niciodată la o cununie religioasă. Cât despre colega evreică,
nu mai ţinea minte de-şi făcuse cruce sau nu. Se prea putea să-şi fi
făcut. Dar, chiar de nu şi-ar fi făcut era explicabil şi motivabil pentru
ea. Nu era creştină! Şi creştin ortodoxă cu atât mai puţin. N-avea
obligaţie, cum s-ar spune. Apoi, ştia că ea poate chiar să-şi facă
cruce şi să nu fie „luată la ochi" pentru că se ştia şi atunci că evreii
aveau spate în exterior, dar, el, ce spate avea? ... Oricum, nu avea
scuze. Şi, totuşi, fusese botezat... Evreica, nu! Ea era evreică! Numai
că el se simţea neprotejat. La biserică, de atunci, de când cu evreica,
tot s-a mai dus. Nu că din îndemnul ei sau că ea l-ar mai fi îndemnat
metafizic, cum ar zice „liber cugetătorii". La Mitropolie mergea! Când
simţea îndemnul şi nu neapărat duminica. Intra, mai cu seamă,
când nu erau slujbe, se aşeza pe un scaun şi privea. Nici să sărute
Sf. Moaşte nu se ducea; îi era frică sau avea o anume reţinere, se
temea de microbi, prea mulţi ologi, nespălaţi şi şontorogi - îşi
spunea el - se înghesuie acolo. Se simţea nesincer, chiar nevrednic,
necurat sau nu simţea nici un impuls, se gândea în altă parte, îl

44

deranjau cerşetorii, aceşti vajnici tulburători de Slujbă. _De ~~m te
vedeau că treci pragul bisericii te asaltau. Asta-I scotea din _sa~1te P~
Piscan. ,,Dom'le, îşi zicea el, dacă vreau să-iA da~, ţi~~nulu~ milo~, ~
dau dar de ce nu mă lasă să intru senin m biserica? ~a bru1~za
toc~ai când vreau şi eu să mă apropii de Divinit~te (1;1a1 ?Ies c~ ~
fac aşa parcă Împins de ceva, de cineva, din cand 1~ cand)_,_ 111:1
distrage gândul de la o:le divineA(să zi~e~) .cu t~ebunl~ bu,~11 _lu1!
Vrea banii (,,Dhă' şhî m1hie un b1han sa-m 1eu ud - ~ pane! ~1 c~
accent ţigănesc pe deasupra)! Unde maiu puu~ ca ?S Y~ s~nt _ţi~a~I
murdari şi total necredincioşi. Altfel nu ar taban pe t1~e m b1se~1c~, m
Biserica Patriarhiei şi în timp ce preotul s~ujeşte"... St~rne_a~ ura ŞI n~
milă. Ce era mai grav, şi-l deranja, era ca la fiecare biserica ort~doxa
erau cârduri de ţigani, ţâgane şi puradei jegosi la cerşeala. La
bisericile catolice, baptiste nu vedeai aşa ceva, aşau o ~egra_da~e
umană în plină afirmare. Cum e posibil, îşi zicea? Ce_ ~a mai uspu1, _ca,_
de nu-i dai, blestemă, înjură, îţi meneşte rele, 1ţ1 r9aga bo!1 ŞI
accidente, ba chiar cancere şi alte boli incu!abile şi_ m ~oe_ sa_ te
apropii de Dumnezeu, când mergi la Bi_se:i~~' a~:şt1 smmt1t~n. te
îndepărtează (Poate că de aceia şi sunt tnm_1ş1 1n p1c1?.are~e r~manilor

aceşti paraziţi). Când îi dai este nemulţumit de ce II d~1, canci n_u~
bagi în seamă te blestemă, te agresează cu prezenţ~ lui _os!entat1va
şi privirea de câine flămând, rău şi ~lin de ură, _dar ş1 mai :au _de nu
primeşte cât speră şi mai cu seama de ~u p~1me~te.ba~1. ~1 unu e
unu', nu doi, ci câte 15-20 şi te trag de maneca chiar 1n b1s:nc~ ~a~
trimit puradeii să te abordeze şi ei stau ciotc~ pe gardul b1ser~C11 ŞI
bârfesc, înjură, spun măscări, cuvinte cu conţinut sex~al~ 9uhanesc
şi vorbesc limba lor de indieni şi sunt atenţi la tot c~ m1şc_a m ograda

românului. Se întreba cum să ocoleşti toate aceste 1mped1mente care
îţi stau în cale spre aproprierea de Dumneze~, ~ceste_ ispite dE: fapt,

piedici puse de Diavol. Să m~uieşti_ ~e cel flama~d, _fie, dar cand el
face din cerşeală mod de viaţa, (Ad1ca, Sf. Pavel zice. ,,~el ce nu vrea
să muncească, să nu mănânce!" Or, ro~ul tocmai uasta f~ce.
Adică vrea să mănânce şi să nu munceasca. Asta daca cerşe~la n-
o fi şt ea muncă? Cum adică, o băbuţă amărâtă, şi ~u ~ pensie de
400 de lei, trebuie să-l hrănească pe nomadul zdravan ŞI m puute:e_,_
pe balabusta cât dulapul, care duhăneşte şi zace la poarta grad1n11
bisericii şi te mai şi blestemă_ d: nu îi daAi? ~ceasta e o nedrepta~'.; de
netolerat) mod de a ocoli caşt1garea pa1n11 cu „sudoarea frunţ11 nu

45

mai este corect, în ciuda multor neplăceri de genul acesta, ispite
diavoleşti, Gelu Piscan mergea la biserică şi sta din ce în ce mai mult
şi, în una din zile, după ce văzuse într-o noapte un cap chel
schimonosindu-se la el, se gândi să caute o carte de rugăciuni dată
lui de o mătuşă cu mulţi ani în urmă, poate erau cam 25 de ani.

Căutând-o prin casă, o găsi. Era într-o după masă, cam după

,,ceasul al nouălea" (Adică ora 1s00• Asta o înţelesese mai târziu).

Cartea de rugăciuni nu era încărcată cu multe rugăciuni, era ca
pentru trăitori din vremea lui Dej. Vreo 4-5 rugăciuni de dimineaţă,
tot atâtea de seară, cam atâtea „pentru diferite trebuinţe", Sf.
Liturghie neexplicată şi fără amănuntele destinate doar preoţilor,
scurte rugăciuni de la Vecernie şi Utrenie, Doxologia Mare, îndrumări
pentru spovedanie (doar câteva), o rugăciune de după spovedanie,
câteva de dinainte de împărtăşanie şi una după, unele tropare de
sărbători, Acatistul Mântuitorului şi poate şi al Bunei Vestiri, sinaxarul
cu nume de sfinţi pe zile, câteva colinde. Ca pentru cei de pe treapta
cea mai de jos. Piscan se puse să se roage, adică să citească
„rugăciunile începătoare". De atunci începu să o facă în fiecare zi. Şi
constată că, deşi rugăciunile erau cu vorbe simple, uşor de urmărit, îi
era cumplit de greu să le şi citească, darămite să se şi gândească, să
se lase pătruns de ce citeşte. Ciudată ciudăţenie! îşi zisese. Dintre
ele nu ştia decât „Tatăl Nostru" şi poate şi „Crezul", îi mai era familial
şi psalmul 50 cu toate că aici avea nelămuriri „dure" cum zicea el, ca
să nu zicem mai mult. Adică, zicea el, cum vine asta: ,,Fă bine,
Doamne, întru bunătatea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile
de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei". Adică, cum să „pună pe
Altarul Tău viţei?" Nu vedea nici un astfel de „altar" în bisericile
noastre, şi, ce treabă avem noi cu „zidurile Iersalimului" şi ale cărui
Ierusalim? Dar, la biserică n-a văzut şi nu a auzit de aşa ceva şi
nimeni nu aducea „viţei" la vreo biserică în România? Asta-I deruta
complet, complet! Deci, nici pomeneală de noi, de români, de
Bucureşti, Arad, Cluj. Nimic! Ce să mai vorbim că acolo unde trebuia
să citească afirmativ (Adică, să zicem, ,,să iubim pe Dumnezeu" citea
fără să vrea „să nu iubim"), ba se trezea pronunţând cuvinte
hulitoare, le auzea în el pronunţate parcă de o altă voce. Asta îl de-a
dreptul înspăimânta. Dar, cel mai ciudat i se părea greutatea cu care
citea rugăciunile, oftaturile ce i le stârnea această citire şi neputinţa

46

de a se gândi la ce citeşte (deşi frazele erau s~m~le şi pe înţ~l:sul
cititorului cum am mai zis), ba parcă simţea ca cme~a se uită lva

el de undeva din spate, de sus, din tavan_ul ~a~ere1, de _la _ce~fa,
că-l priveşte-n ceafă, spre ~reştetul cap~lu1 ş1 c~-1 t~ec f1~nv can~
gândul îi rătăcea într-acolo. In aer liber parea m~_1puJm ~pasator ş1
acela părea a nu fi prezent. Piedicile astea, ce II aparura p~ezent:
chiar de la primele lecturări de rugăciuni (Că rugă_c_iune nu parea sa_
fie), îl făcură să persevereze în a le citi, să se amb1ţ1one~e. Nu vnuma1
că erau greu de parcurs şi ţinut gândul la ele, ~ar 1 ~e par~a ~
povară grea de urnit. Când se apuca de citit, ~ s_e p_area ca t~ebwe s~
se şi oprească, abia după ce trecea de 3 rugac1uni pute~ sa mearg~
mai departe şi gândurile îi zburau la cu tot~I alte lucr~n, ba toc~a,
atunci era preocupat să adune de pe jos - ca se aşeza '~- genvunc~1.-
diferite gunoaie şi să le facă grămăjoară în faţ~. A~tea 1~ aparura in
primele zile de când începu să se roage, . s~ c1teasca, _de fapt,
rugăciuni. Totul i se părea străin, ~e:'a a~arţina~? altoraV ŞI depart~
de ce era în jur şi de abia aştepta sa mche1e cu c1t1tul. O facea numai
în gând. Cu glas tare nu o putea fa.ce, în<:_~rca şi nu p~tea. Nu era u_n
retor şi nici nu încerca sa fie, gandul II alerga ma, repede ~ecat
vorba, cititul cu glas tare. La Biserică se citea cu glas tar~, se ca_nta,
el n-avea ureche muzicală, nu putea conduce o melodie, devc, nu

avea talente de nici un fel şi până _atunci i s~ ~ăruse ca a_r~
nenumărate talente, că e un tip ieşit din comun ş1 ca foarte p~ţ1ni
sunt ca el, că e frumos, că e un din acela ca~e sparge bolovavni ~u
pumnul etc. Mai citise el din „Bibli~", dar ~a, mult aşa ca s~. ştie

citate, îl impresionase „filosofia" din Ecles,astul, dar totul pnv1t la

modul anecdotic, pentru impresionarea fetelor sau pentr~ a .e~a!a

ignoranţii cu lucruri „exotice" şi ni~ic _mai m~lt. Un?e ma, pui ~a '~
Biblie se pomenea de iudei, de fanse1, de carturan, de leg~ ş, ,,cei
fără de lege". Pentru el lege era ceva ce are de-a face c~,Tnbun~lul,
cu Miliţia, cu Securitatea, cu circulaţia. Ce era cu „legea a~tav Ş_,' de
ce mereu se pomenea de cei „fără de lege"? C~n: er~u „ce! f~ra de
lege"? Pentru el sintagma îi definea pe raufacaton, pe inşi care

făptuiau aecrtaeuabăşotmiai?naPbăilree,afuartufiri,unbătgăriupetcd.e[ ...] . . ce1.lalţ1..7 Ş~.
Cine oameni, to~,.
cum de erau aşa? Că la istoria antică învăţase că roman11 a~eau legv,
câte pofteai grecii aveau şi ei lege, legi. Legile lui Salon, C!tstene, c~
Hamurabi, ~n rege caldeu, dăduse şi el „legi", toţi aveau legi.

47

Ciudată era problema cu „tăiatu' împrejur". Avea 47 de ani şi nu era
edificat ce-i asta, la ce şi unde se făcea „tăierea împrejur" şi ce
anume se tăia? Ce se „taie împrejur", măi frate? Ce anume? Ce-i
tâmpenia asta? Că înnebunea de-a binelea! Întrebarea îl frământa de
când cu Anul Nou şi cu expresia auzită la biserică privitoarea la
„tăierea împrejur a Mântuitorului". Până la urmă a înţeles el ceva. Că
se opera ceva la problema bărbatului, se tăia ceva de acolo. Da', de
ce? Asta-i prea din cale afară.. . Unde mai pui că toate se amestecau
şi mereu era vorba de Israel, de iudei, de caananei, de David,
Solomon, alte alea. Dar, toate astea după ce se adâncise în lectură
din ceea ce numim Vechiul Testament (Că citise el şi de Tolstoi. Că şi
acesta zisese să ne debarasăm de VT). Dar, nici în Noul Testament
nu pricepea o grămadă de lucruri. Ce era cu Irod acesta, că părea să
fie doi şi ce fel de împărat era el? Peste care anume imperiu era
stăpân? Un singur imperiu exista atunci - cel roman şi nici acela mai
înainte de anul 27 î. d. Hr. Că la istorie învăţase că împărat al acelor
vremuri era doar Augustus, Tiberiu, Adrian, Nero, Traian etc. Şi câte
nu-l întorceau pe dos când era să le coroboreze cu datele istoriei
omeneşti contemporane cu cele consemnate în Vechiul sau Noul
Testament. Cu cât se afunda în studiu, cu atât creştea deruta
sufletească şi duhovnicească. Ceea ce l-a terminat într-o vreme a
fost chestia că „iudeii - scris clar, nu evreii - n-au intrat în pretoriu
ca să nu se spurce.. ." Asta l-a terminat de-a dreptul. Cum adică,
romanii erau spurcaţi? Adică noi, cu dacii şi romanii, cu urmaşii,
suntem „spurcaţi" în faţa iudeilor? Ce-i asta? Dacă un procurator

roman era „spurcat", ce se putea spune despre un roman de rând?

De către cine? De către nişte inşi supuşi procuratorului. Că altfel ce
căta acesta acolo şi de ce se duseseră iudeii la el, dacă era
„spurcat"? Normal, pentru a face o treabă „spurcată". A se implica în
Răstignire, exact ca SUA în momentul de faţă în Orientul Apropriat,
tot spurcaJii se implică şi acum în „rezolvarea" unor treburi, care nu-i
privesc, pentru a trage ponoasele. Şi de ce nu se duseseră să-i
judece „împăratu' Irod, dacă era „împărat"?" Să mergi să te judece
un „spurcat" şi încă doar un amărât de procuror străin şi să nu te
„judece" ,,împăratul" tău? Bine, era o explicaţie? Cică nu aveau
„dreptul să omoare pe nimeni"? Atunci de ce le spunea Pilat „să-l
răstignească" ei? Deci nu se punea problema că iudeii erau stăpâniţi
de romani la modul absolut. Stăpânirea era indirectă! Cam aşa cum

48