Ursa, George - Din luptele mele - scan

prunele ce au rămas de la cai; în furia lor împrăştie cârdurile de
gâşte de sub umbra nucului poetului. Edenul poetului a ajuns grajd
de animale, cocina porcilor, coteţul gâşte lor sătenilor, al curcilor
( 11tutcile!'') lu' I. a lu' T. , cu un cuvânt WC. - ul cailor lu' M. , P. ,
Neprea, porcilor lu' L. , gâştelor nu ştiu mai cui, vacilor, câinilor lu'
M... lu' Io...

Decor III: Case de locuit tipice Ardealului, imaş în faţa lor (Casa
poetului, în colţ, în pantă, a vecinei (nana R.) la dreapta, apoi a lu'
baci T. A lu' G. , apoi a lu' Mari lu' lovan, apoi a lu' P. Lăţime 70-90
m. , apoi gârla mare ce vine de către casele lu' 5. a lu' T. şi face un
cot în dreptul grădinii poetului şi trece spre Criş, gârla mică ce vine
de către casa lu' P. , de pe lângă dealul Marcineasa şi face
joncţiunea la cot cu cea mare, chiar în dreptul taleciului cu casa
poetului. Fâşia de imaş, lată de 70-90 m. , dintre gârla mică
(11 Parauţă!") şi case, se întinde de la poet prin faţa caselor celor de
mai sus, şi până în faţa casei lu' P. , pe o lungime de cam 220 m. Pe
această fâşie sunt plantaţi în faţa a patru case (poet, nana R. , baci
T. , şi P.) pomi - pruni, nuci. Peste gârla mare, în dreptul casei
poetului, casa lu' A. lu' D. Lângă ea, casa ăstora, "locvinţa" numitului
I. a lu' T. şi a consoartei. Omului îi place a sudui "gi Dumnezo"; nu
permite trecerea cirezii de vaci pe drumul sătesc ce şerpuieşte prin
faţa casei lui şi a imaşului cu pruni ce se întinde pe lângă drumeag.
Nici L. cu consoarta A. nu permit. 11 Să treacă pa-ginclo! Că-i izlaz!"
(Adică pe izlazul din faţa casei Poetului) La el nu-i 11izlaz", zice
trogloditul, deşi este! Este şi drum! L. stă cu bâtocul să le gonească
de e cazul, le suduie 11gi Dumnezo" şi le alungă "pasta vale!", la poet.
De ciudă, i-a tăiat paietului două sălcii. Consoarta le blastămă.
Duşmănie! Sudălmi, ciufuleli (Batjocuri!), bârfe! ,,Faceri în ciudă!" Cu
expresii de genul: ,,Fută-1 aşîha şî pa mahama lui - a celui ce îl
deranjează cu chestii de astea pe suduitor - da', ce, îi a lui tăt? Thăt
îi a lui, mâhă?!" Ardeal! 11Civilizaţie!" Ungaria, Austro-Ungaria, ,,să
vege Viena"... 11noi cu ungurii şî cu sârbi nie înţalegem şî nu cu
miticii!" Asta e! Adică, anarhie! Cine e mai obraznic e şi cel mai
avantajat.

Duminică; îmbrăcaţi, toţi suduitorii ăştia, care 11s-a-nţaleg cu
ungurii şî cu sârbii", toate ele, care şi-au pus polog de sumne (fuste
şi poale!) pe ele, se duc la biserică. Aşa - se vine - cam între
Heruvic şi Crez sau Invocarea Pogorârii Sf. Duh. Şi, culmea

99

necinstirii Epiclezei, mers, doi câte doi, două câte două, la miruit. l)~i
câte doi - bărbaţii (Vânzoleală! Neorânduială!), două câte do .a,
ţărăncile, şi fiicele lor, Îmbracace doamne. Aur în urechi, aur la gât ,
aur la încheietura mâinilor. ,,Ţoc, ţoc!" pupă Sf. Evanghelie şi !coama
cu Sf. zilei sau a Învierii. Puştiul, investit cu miruitul le face cruce pe
frunţi; ţărăncile se întorc în scaune pentru a privi la următoarele Olm
merg, două câte două, la miruit. ,,Inadmisibil!" - zice poetul! G.111'1
poate fi tulburată Epicleza în halul ăsta de vânzoleală? ... Aşa e! Dar ,
obiceiul locului" primează! Se termină slujba. Preotul şi Crâsntul

împart anafura. ,,Farmerii" şi consoartele urcă în maşini „bengoas.e"
(cum zic ţiganii de Bucureşti) şi parcurg: 100, 200, 400, 500 m . cu

ele, drumul până la „locvinţa!" Mai comentează cam aşa: ,,îl vaZ\li(,
mâhă, pa cela, mâhă, cei barboc are?! Fută-1, gi paiet şî filosof! Ha,
ha!" Curge osânza pe ei de plăcere după rostirea acestor vorbe.
Poetul stârneşte ură numai cât îl văd ţărănoii îmburgheziţi, nu d i n
lucrarea pământului (Hotarul întreg e pârloagă), sudui!ori,
blestemători şi profitorii unor vremuri tulburi, fuduli, gomoş şi

grăsani, plini de ei şi tare deranjaţi „gi mitici!"(??)
Decor IV: I. S. , a lu' T. şi consoarta, nu permit ca ciurda să

treacă pe drumeagul sătesc şi imaşul din faţa casei lor. Nu permit ei
şi le merge. Nici cuplul L. - A. , vecinii lui. ,,Să treacă „pa-gindo !"
numai i se aude glasul. Adică pe imaşul, fără drumeag, din faţa casei
poetului. Nici gâştele nu au voie să staţioneze pe izlazul comunal d i n
faţa casei lui şi a lu' L. sau sub prunii lor (,,Lhibhaaa, haaa,
libhaaahaha!" le zburătăcesc cei patru. Tot la poet să meargă. Sub
nucul lui - covor de pene de gâscă se adună. Nici caii nu au voie.

Numai la teiul şi dudui Poetului îşi au WC. - ul. I. S. , a lu' T. , are

bivoli. Şi - normal! - bivoliţa lui a legat-o de prunul din faţa casei
poetului. Bivoliţa l-a rupt. ,,Şi aşa se usca!" comentează I. S. ,,a lu' T ."
()n pâcizda lu' mîhă-sa!" mai adaugă el cu dispreţ amestecat cu u ră .
Ba, de regulă, suduie şi „gi Dumnezo! pa barbos!") Ciurdarii (C. ş i P.
„a lu' Petrişoru") n-au curajul să mâne ciurda de vaci pe drumeagul
şi izlazul comunal de pe lângă casa lui şi a cuplului L. - A. ,,Că nu
vreu uoaminii!" - îi zic ei Poetului. Adică, implicit, Poetul şi veci ni lui,
nu-s „uoamini!" Numai I. S. ,,a lu' T." şi L. şi A. ,,a lu' D." sunt
,,uoamini". Nici porcii nu îi „culeg" prunele, îi aşteaptă cu bâta. I. 5.,

a lu' T. , e un mic tiran de două corcoduşe. Se vrea stăpânul şi

dirijorul animalelor şi orătăniilor şi a drumului pe unde să se

100

deplaseze acestea. Chiar reuşeşte, îi merge. Vecinii lui, cuplul L. - A.
, ar muta gârla în deal şi drumul de pe şes pe panta de izlaz din faţa
casei Poetului. De cum deschid ochii dimineaţa şi până-i închid
noaptea sunt cu ochii pe imaşul cu pomi din faţa casei Poetului. Să
nu cumva să-l înghită Poetul! Dimineaţa, huiduie găinile „pasta vale",
apoi gâştele satului, apoi vacile, apoi caii, după masă, către seară, îşi
scoat porcii la scăldat, apoi la alergat tot pe imaşul din faţa casei
poetului ... Porcii îi papă poetului prunele căzute, nucile, gonesc spre
balta de lângă fântâna din dreptul casei lu' P. Nu se întorc decât
după orele 22°0 - 23°0• ,,Cuţi, cuţi, cuţi, cuţii!" îi cheamă consoarta.
Geaba! Urmează căutarea până către miezul nopţii. Cu înjurături ... I.

S. ,,a lu' T." şi A. + L. (,,a lu' D". !) sunt nedeslipiţi de Biserică;

duminica. Cam după ce se citeşte Sf. Evanghelie sau după Heruvic.
A. e multă, mare cât bivoliţa Primăriei, el, osos, ca un bou rău hrănit.
El, acasă, suduie „gi Dumnezo", ea blastămă cu „numile lu'
Dumnezo!" La biserică, fac cruci şi ţocăie Sf. Icoane la miruit. I. S. ,

zis „a h.J' T." , la fel. Văcarul (I. G.) cântă la strană, citeşte

„Apostolul", poetul se minunează de „spectacol" şi e amărât că poeţii
n-au nici o putere pentru a da fiecăruia ce merită, fiecăruia ce i se
cuvine (,,A Mea e răzbunarea, zice Domnul!", se consolează el).
(Adică, vrea slava deşartă, păcătosul!) Un şut în fund, pentru a
înlătura din viaţa reală, din istorie, aceste rebuturi, acest soi de
hoituri fără rost şi consumatoare inutile de apă, aer, poluatorii
aceştia inutili şi - mai grav - dăunători morali şi existenţiali, modele
pur negative.

...,,ASTĂ PLEBE, ĂST GUNOI / SĂ AJUNG-A FI
STĂPÂNĂ ŞI PE ŢARĂ ŞI PE NOI!"

Asta ne spunea Mihai Eminescu despre conducătorii din vremea
lui. Dacă acele gunoaie, totuşi, s-au învrednicit - mă refer la unii
dintre ei - şi ne-au dat România Mare şi „gunoaiele" de după ei au
pierdut-o, ce să spunem de gunoaiele de după 1940, care au
acceptat pierderea unor părţi din provinciile istorice ce au alcătuit
România Mare, dar ce să zicem acum de gunoaiele de după 1989,
care au vândut tot, ne-au îndatorat cum nici alte gunoaie nu ne-au
îndatorat şi sunt hotărâţi se aducă România la o stare mai rea - mă

101

refer geografico-istoric - decât înainte de 1859? Gunoaiele ce ne

conduc azi sunt hotărâte să ne spargă nu în 3 voivodate, nu, î circa

16-20 de „ţări", aşa cam ca la începutul năvălirii ungurilor în Panonia.
Mihai Eminescu a fost un mare luptător al neamului ro rrar1esc.
Prezentarea lui - chiar şi astăzi - ca un poet plin de melar1colie,
mereu amorezat de o damă sau alta, a fost una din liJlarile
manipulări săvârşite în istoria naţională. Luptătorul a fost îrq ropat
post-mortem, că de asasinat îl asasinaseră la vremea lui
contemporanii. Normal, că aici am început cu un preambul. Problema
este a contemporanilor mei, a trăncănitorilor de profesie ce ne
conduc şi a trăncănitorilor zişi „moderatori" şi „analişti" de pe st icla
tembelizoarelor. Golănasii din gaşca celor circa 5 partide
parlamentare au pornit la trăncăneală pentru a primi voturi <i,e la
plebe (adică de la noi pensionarii, bugetarii, asistaţii social, ,,rr(>rni",
funcţionăraşi, ceva comercianţi cu legume din Turcia, Grecia, Israel,
Italia, comercianţilor cu medicamente de import, interlopi, po liţişti,
armată etc.). Firesc, te-ai aştepta să ne zică: ,,iată de 23 de ani vă
conducem şi am reuşit următoarele performanţe: am asasinat cuplu l
Ceauşescu în ziua de Crăciun, pentru a ne căţăra la conducerea ţării,
am ucis peste 900 de oameni, apoi nu ne-a trebuit unirea Basarabiei
cu România, am semnat un tratat trădător cu Ucraina, ce<lând
teritorii româneşti unui stat care nu le-a avut niciodată şi nu a existat
când s-au cesionat acele teritorii, am semnat un tratat crimina l cu
Ungaria şi i-am dat acesteia drepturi de cosuveranitate peste o parte
din România, am promovat legi care permit ungurilor din Româllia să
fie mai egali decât egalii, tolerăm şi încurajăm ca ungurii să praictice
politici de tip ev mediu asupra românilor, am promovat legi crilllinale
care permit grofilor, conţilor, nemeşilor unguri să îşi însuşeasd sute
de mii de hectare de pe teritoriul României, am acceptat implantarea
de statui ungureşti care umilesc sentimentele tuturor ronânilor
ardeleni, permitem oficialilor Ungariei să facă declaraţii pe teritoriul
României vizând dezmembrarea ei, permitem să funcţioneze pe
teritoriul României a multe organizaţii neorevizioniste ungureşti, care
militează şi realizează întâi federalizarea ţării şi apoi secesiu n ea
provinciilor ei istorice, luăm la guvernare o organizaţie non-
guvernamentală care militează pentru distrugerea statului naţ ional
român, am dat legi care interzic românilor dreptul de a discuta şi a-şi
expune opiniile în probleme istorico-demografice, de cercetare a aşa-

102

zisului „holocaust", am distrus flota comercială a ţării, am dat legi
care permit străinilor de orice extracţie să imigreze în România şi
astfel să-i schimbe compoziţia etnică, am distrus toată industria,
CAP-urile, IAS-urile, sistemul de irigaţii, am vândut pe nimic băncile,
telefoanele, gazele, petrolul, aurul, am stimulat emigrarea tineretului
(că de aceia am distrus industria), am elaborat legea prin care ţiganii
se numesc „rromi" şi limba lor „romanies" şi în felul acesta am
aruncat oprobiul peste întreaga naţiune română în ochii străinilor,
stimulăm, cu toate forţele statului, multinaţionalismele,
multiculturalismele, homosexualitatea (dar ne declarăm „creştini!''),
deviaţiile sexuale, am îndatorat România cu 150 miliarde euro pentru
a ne fi nouă bine şi băncilor străine, am tăiat din salarii şi pensii şi
banii împrumutaţi de la FMI i-am dat băncilor particulare străine, cu
banii împrumutaţi n-am construit uzine, fabrici, sisteme de irigaţii,
flotă aeriană sau maritimă, n-am construit locuinţe ieftine pentru
tineri căsătoriţi, stimulăm avortul şi propaganda pentru a nu se naşte
copii (vezi declaraţiile iresponsabile ale conducătorului iubit - ,,am
ajuns o ţară de mămici şi bebeluşi!" Când e tocmai invers - o ţară de
bătrâni şi „rromi" asistaţi, dar cu Mercedesuri), luptele noastre
politice se reduc la intrigi şi atacuri la persoană şi la viaţa intimă a
adversarilor, practicăm traseismul politic (excepţie ungurii!), cu furie
patologică, ne-am tras vile, maşini „bengoase", conturi în bănci, ne
trimitem plozii la Universităţi din ţări bogate, avem yahturi,
elicoptere, terenuri agricole, păduri, am ras munţii de păduri şi le-
am vândut în Ungaria, Austria, Germania, încurajăm fetele noastre
să se mărite cu musulmani, negri diminuând astfel puterea de
regenerare a neamului, finanţăm ong-uri antiromâneşti, ong-uri ce
militează pentru ateism, homosexualism, lesbianism, transexualism,
le protejăm manifestaţiile, finanţăm de la buget primari, consilieri
locali unguri tocmai pentru ca din aceste funcţii să poată „lucra" şi
mai abitir la autonomizarea României, să poată organiza tabere
„neorevizioniste" ungureşti, să sprijine reviste, ziare etc. , care
militează pentru Ungaria Mare, prin nepăsarea şi legile prost
elaborate de noi, prin diminuarea completă a autorităţii statului, am
permis autorităţilor locale din oraşe, orăşele, comune să distrugă
parcurile, să taie lizierele de pădure, să transforme pomii din parcuri
şi perdelele de pomi în cioate uscate, stimulând astfel poluarea şi
degradarea mediului, lăsăm de capul lor pe aceşti funcţionari şi

103

aceştia transformă proprietatea comunală în proprietate particulară,

trec din domeniul public în cel privat: păşuni, lacuri, heleştee, iazuri,

bălţi, livezi de pomi, pădurici, rezervaţii ecologice, .nu~( tra_gen:1 la
răspundere pentru poluarea râurilor şi lacurilor cu deJecţ11l~ din vilele

şi stânele lor, am creat un haos administrativ care perm1~e tuturor

escrocilor şi tupeiştilor să o ducă bine; dizolvând autoritatea am

permis ca ţara să fie acaparată de clanuri de interlopi. ,,rromi",. care

şi-au împărţit ţara şi o jupoaie cu taxe de protecţie~ ~s~sm~t~,
proxenetism, prostituţie cu minori, pedofilie, le-am dat mana ~1bera 1~

pieţele agroalimentare să speculeze alimentele şi legumei:, sa fure ş~

să terorizeze adevăraţii ţărani, să aducă prin contrabanda legume ş1

fructe din Turcia Grecia şi de aiurea şpi rpinrindaeczeinatsetraessă-şii sugrume pe
am permis,
producătorii aut~htoni, neştiinţă şi
nepatriotism, ca mafia musulmanilor inventivi să acapareze comerţul

cu alimente, bodegile, cârciumile şi să ne modifice chiar modul

tradiţional de hrănire, tot aşa aceştia acaparează comerţul cu

amănuntul, comerţul cu electronice, farmaciile, pu~ stăpânire pe

spitale, brutării, cofetării şi nouă - partide politice PSD, PNL, PC, P~,

ARD minorităţi (de UDMR nu pomenesc pentru că el are scop precis:

rup~rea Transilvaniei de Vechiul Regat şi în consecinjă, rolul_ ei în

Parlamentul României şi la guvernare se subordoneaza acestui scop

şi noi „clasă politică" îi sprijinim cu asupra de măsură lupta) - nu ne
pasă, la fel noi tolerăm jafurile şi furturile „rromilor" din patrimoniu~

public (căi ferate, livezi, parcuri, păduri, uzine dezafectate ~e ~01
etc.), din avutul personal, din casele şi apartamentele loc~1~?nlor
comunelor şi oraşelor, le-am dat liber acestora ca - analfabeţi f11nd -

să adune prin fraudă şi jaf averi colosale şi din ele să-şi înalţe palate

şi pagode indiene în doar 2-3 ani (când normal asemenea palate,
feudalii chiar le înălţau în zeci, sută de ani), să terorizeze bătrâni

neajutoraţi ai oraşelor şi să le răpească locuinţele la preţuri derizorii

sau pe degeaba, să se autointituleze - cu sprijinul autorităţilor_ lo~ale,

autorităţii provenite din rândul partidelor noastre - moştenitori de

clădiri publice (spitale, şcoli, tribunale) şi chiar să şi le adjudece, apoi
ăstora - cu dosare la Primării, ca fiind fără venituri - le dăm ajutoare

sociale bani de la UE, locuri pe listele noastre de parlamentari, le

încuraj~m comportamentul de cortorari, de analfabeţi şi ne aliniem

trăncănitorilor de la UE declarându-ne pe noi, românii, ca rasişti şi

popor de ţigani care nu-şi „integrează pe rromi", suntem contra

104

,,antisemitismului" cu toată energia, contra fascismului,
neonazismului ( !! ! Adică contra noului „naţional socialism"), nu
agreăm „lejionarii" şi prin Justiţie vom căuta să le stopăm activitatea,
vechilor legionari nu le vom mai recunoaşte detenţia politică etc. ,
nici poeţi gen Radu Gyr nu promovăm pentru că sunt „facişti",
suntem pentru imigrare de afro-asiatici, islamici, turanici şi ce-o mai
fi, cerem desfiinţarea organizaţiilor politice şi non-guvernamentale
care militează pentru creştinism, naţionalism, moralitate, familie
creştină, sunt contra avortului, sunt pro BOR, încurajăm înmulţirea
sectelor neoprotestante, a cultelor orientale, mai rău decât boierii şi
voievozii aserviţii Porţii Otomane, încurajăm şi dăm liber la
construcţia de moschei; de românii din ţările din jur nu ne pasă, de
armâni nici atâta, nu cerem reciprocitate statelor vecine pentru ei, nu
vrem să auzim de ei, de românii asupriţii în propria ţară de unguri, în
Har-Cov, nu ne interesează pentru că, noi, avem „parteneriat loial cu
UDMR" (Că doar noi am aprobat implantarea statuii „Ungaria Mare"
la Arad, noi guvernarea PSD), n-au decât să fie deznaţionalizaţi chiar
în propria ţară, nu protejăm aşa numiţii „ceangăi" de propaganda
hungaristă care-i declară unguri, nu ne opunem în nici un fel - ba
chiar în încurajăm - acţiunilor hungarismului pe teritoriul României şi
în Europa, dar mergem pe mâna UDMR şi sprijinim prin presa
aservită şi declaraţii regionalizarea în favoarea ungurilor,
federalizarea şi, încet, încet, separarea Românie pe provincii şi apoi
desfiinţarea ei... şi ar mai fi multe de înşirat din ce am făcut noi: FSN
(adică PSD din R, PS din R, PNL, PC, UNPR, ARD, USL, ramuri ale
PNŢ, PS alţii desfiinţaţi sau marginalizaţi între timp, cum şi
preşedinţii: Iliescu, Constantinescu, Băsescu; mă refer la partidele
trecute prin Parlament şi la guvernare din 22 Decembrie 1989 şi
până acum în dec. 2012) şi „partenerul loial" UDMR. ,,După ce v-am
înşirat realizările noastre, dragi pensionari, creştini ortodocşi mai
ales, acordaţi-ne voturile, nouă: ateilor, necreştinilor, trădătorilor de
interese naţionale, distrugătorilor de avuţie naţională şi care v-am
împovărat cu 150 miliarde euro, încă 4 ani (dacă se poate şi 8... nu
ar fi rău, aşa ca să avem timp suficient să terminăm opera) de
domnie în Parlament, Justiţie, Guvern, Armată, Poliţie, mass-media
pentru a putea desăvârşi - dacă timpul permite - obiectivele înşirate
ceva mai sus. Şi să ştiţi că noi mai avem şi alte idei pentru a putea
lichida această ţară numită România, dacă om mai avea ţară (,,gâşte"

105

era să zic, vorba rabinului din cunoscutul banc)". Doamne ajută şi ne
scapă de asemenea candidaţi!

A VORBI VORBE!

Cum cred că revista aceasta o să fie tipărită înainte de 9

decembrie 2012, normal nu am de unde să ştiu rezultatele alegerilor

parlamentare. Nici nu contează~ Rom~nia s-a '.'ar:iericanizat" s~ par~.

Adicătelea, şi la noi sunt doua partide man ş1 late - ca sa vezi,

democraţia? - şi ele vor guverna, prin alternanţă, de aici înainte. Sau

cel puţin aşa ar vrea ele? De o parte gruparea „roşiilor" (PSD, PNL,

PC), de cealaltă ARD (PDL, alte grupuscule şi, normal, U~MR - v?~ba

vine în ce-i priveşte pe ultimii; pentru că aceştia se vor alia cu oncme

le va oferi noi şanse de a destrăma România şi a realiza idealul

hungarismului - hegemonia, dacă nu alipirea Tran_silvaniei I~

Ungaria). Cele două mari grupări p_olitice sunt _nun:1~; A de non
aspiranţi la intrarea în Parlament (Partidul PPDD) ,,c1oco1! In sensul

larg asta şi sunt politicienii din PSD, PN~,. ~DMR, VP_C_, PDL, UNPR,

reprezentanţii minoritarilor. Nişte parven1ţ1 1mbogaţ1ţ! pent_ru care

„ideologia" nu reprezintă nimic. Dovada este chiar .phmbare_a

majorităţii acestor politicieni prin toate aşa - numitele partide aşa-zis

,,româneşti" (Înclinv să cred c~ p~in ~le românii sunt minori~ari], ~ac~

aş avea timp şi rabdare aş mş1ra mtr-un tabel numele f1ecaru1a ş1

partidele prin care a trecut sau abdicările ideologice la .car~ s-au

pretat mai toţi aspiranţii la postul de parlamentar, asp1ranţ1 care

umplu cu pozele lor benerele, afişele şi sticlele tembelizoarelor.. Spr~

exemplu: Ciorbea . Fost sindicalist, fost primar PNŢCD al Cap1tale1,

fost prim-ministru al coaliţiei numită CD şi în anul 2012 candidat USL
(Adică la o coaliţie de câteva partide, patru rl;i se parev:. PSD, PNL,

PC UNPR). Sectorul 4 este plin de banere 1n care ta1etorul de
1 recomandă să-l votăm el_ în~uşi _un
Piedone ni-l (Piedone, m]c
po rni

traseist transformat din imitator şi plagiator de eroi din filme 1n

premare USL; de fapt, insul a fost inventat de nişte şmecheri

pentru a li se arunca praf în ochi pensionarilor cei vajnic_uvmblăto;i

prin pieţele Bucureştilor, pieţele cele dominate de m~f1a ţ1gan:~s~a;_

trebuia să li se dea ăstora un „justiţiar!" Poanta a pnns la amaraţ1 ş1

un grăsan bădăran a devenit lider de opinie şi, hap, a fost

106

achiziţionat de un partiduleţ politic şi propulsat în administraţia
Bucureştilor; la candidatura lui, din 2. 008, promitea - prin
intermediul trepăduşilor ce-i făceau campanie - cum va lichida el,
Piedone, mafia ţigănească din Piaţa Sudului, cum ne va ferici cu de
toate; tipul a început cu celebra „toaletare" a pomilor - au fost aşa
de bine „toaletaţi" că s-au uscat majoritatea - , apoi a trecut la
plantarea de borduri (mai cu seamă în triunghiul Berceni - Şos.
Olteniţei - Apărătorii Patriei), apoi la reducerea trotuarelor pentru a
putea cocălarii să-şi parcheze gipanurile, apoi la scoaterea pavajului
trotuarelor şi pavarea cu dale, apoi a trecut la scoaterea gazonului
dintre pomii plantaţi pe marginea şoselelor şi aleilor dintre blocuri şi
înlocuirea lui cu dale, apoi la reducerea spaţiilor verzi din faţa
blocurilor, tăierea sau „toaletarea" arbuştilor şi transformare lor în
cioate; printre ele, onorabilul „justiţiar" a dispus plantarea de benere
pe care a dispus să fie inscripţionate cuvintele: ,,Spaţiu verde!

Piedone"; râsul curcilor cum spunea un student pe vremuri când
asculta cursurile de sociologie marxistă ale lui Miron Constantinescu.
Normal, ,,justiţiarul" n-a stârpit nici mafia ţigănească, dar a reuşit să
defrişeze multe spaţii verzi, să taie mulţi pomii de pe raza sect. 4, să
umple trotuarele de chioşcuri unde rroarne, cât malul, vând flori
importate de aiurea, rroame cu veşnicile cuvinte ce denumesc
popular organele genitale feminine şi masculine; şi ce n-a mai
realizat „justiţiarul"? Le lăsăm pentru altă dată), ca senator, pe Victor
Ciorbea. Adică, hai să trăncănim: Desigur, Ciorbea o să fie ales. Şi ce
o să facă? Nimic! în cel mai fericit caz. O să voteze ce i se va cere şi,
normal, nu-i va păsa nici că ţara - graţie politicienilor ca dânsul - a
pierdut industria, flota, bogăţiile solului şi subsolului, băncile,
pădurile, telefoanele, a retrocedat sute şi sute de mii de hectare - pe
nedrept - grofilor unguri, ne-a îndatorat cu 150 de miliarde euro, o
să voteze regionalizarea, autonomia ungurilor, federalizarea, o să
voteze tot ce vor cere stăpânii lui, ai lor, din umbră, cu privire la
soarta românilor şi a României. Pioni ai unui joc cu mult mai mare.
Acum, toţi ăştia dau cu clanţa la votanţi, promit că o să dea, că nu
dau de la ei, şi, mai ales, după ce vor fi aleş i , n-o să dea ... că n-au
ce... o să ia. Normal, în aceste luni de toamnă târzie, vor merge pe
la biserici, aşa spre sfârşitul Sf. Liturghii, gravi, băţoşi, îşi vor face
cruci mari, şi vor vorbi cu alegătorii din parohia X, vor pune 2-3 hârtii
de câte 10 lei - dar, aşa, să-i vadă toţi enoriaşii - în cutia milei şi se

107

vor arăta gravi şio evlavioşi. Adicătelea, dumnealor sunt creştini
practicanţi! Nu, aşa, de ochii lumii. Chiar sunt, vor ei să ne spună.
Cum se vor vedea cu mandatul de parlamentar în buzunar, nici
Necuratul nu-i mai aduce la biserică şi asta nu ar fi nimic. Domnii cu
pricina vor vota legi anticreştine, nu mai vorbesc că se vor alia
imediat cu ungurii şi le vor face noi concesii, într-o veselie, vor vota
desfiinţarea României şi transformarea ei în "ţări", ,,regiunii",
voivodate, părţi din ea le vor alipi la judeţe din ţările limitrofe -
Ungaria, Ucraina, Serbia - chipurile pentru 11dezvoltare economică".
Asta în realitate! Că în vorbe, către votanţi - pe lângă pixuri, fulare,
găleţi - , vor oferi de toate: salarii mari, pensii, ieftiniri de produse,
locuri de muncă, credite cu dobânzi ieftine, şosele şi drumuri,
borduri, dale, parcări, reduceri de impozite sau TVA, ba şi luna de pe
cer o să le dea votanţilor. Că toate sunt vorbe! De unde să le dea?
Sunt dumnezei să producă 11numai cu Cuvântul!" Nu-s! Ei pot "să ne
dea"... după ce au luat de la noi sau de la bancherii transnaţionali.
De la noi iau prin impozite, de la bancheri cu dobânzi şi ce iau de la
aceştia tot noi vom plăti. Deci, nu ei ne dau, noi, votanţii le dăm, ca
apoi, ei să ne dea mai nimic prin pensii, salarii şi ser'Vicii. Deci, urâţii
(cum zicea dl Goe - 11urâtule!" - domnului ce-l îndemnase să nu
scoată capul pe fereastra trenului) ăştia nu ne „dau", ne iau. Şi n-ar
fi nimic că iau, că tre' să ia cineva ca să administreze ţara. Alta e
problema: risipesc şi distrug şi vând şi nu construiesc nimic sau atât
cât să arunce praf în ochii şi aşa orbi ai noştri. Deci, aspirantul la
postul de demnitar al statului, funcţionar, preşedinte ar trebui să
vină să zică: Iată, daţi-mi banii şi dacă nu îi administrez să producă
surplus - să nu zic „plusvaloare" că imediat prostul te taxează de
comunist - şi să construim ceva: de la biserici, la şcoli, spitale,
apartamente, vile, case, drumuri, uzine etc. Ce o fi acolo şi, acestea,
la rândul lor să aducă noi venituri şi vouă să vă întoarcern, din al
vostru, salarii ca în Germania, să vă putem repartiza case,
apartamente, vile, să vă dăm învăţământ gratuit, să putem apăra
ţara de duşmani externi şi de trădătorii interni, să sporească neamul
nostru demografic, să ... să". Ei, nu! Aspirantul la demnităţi din
România, şi din multe alte părţi, gândeşte cam aşa: Până acum
câţiva ani au fost la ieslea cu nutreţ gaşca lu' cutare; gata, ajunge!
Trebuie să vin eu cu gaşca mea la ieslea cu nutreţ. Cât nutreţ am
mâncat eu şi gaşca acum câţiva ani s-a uitat de către votant. A uitat

108

că noi i-am promis că-i dăm (De unde? Din hocus-pocus!) şi nu i-am

dat nimic dar ce-i drept ne-am dat nouă şi porculeţilor de pe lângă
I ş1',
noi, şi vor aduce singuri la iesle şi, noi, veseli, vom accepta
ne

normal, ceva firimituri ca data trecută - sau mai puţine - or să cadă

de la ieslea noastră şi pentru ei. Sigur, noi vom lătra în gura mare,

prin mass-media aservită nouă, că noi facem, am făcut şi nu putem

face mai mult din cauza grelei moştenirii" a guvernării ieslei de către
11

precedenţii: nişte hoţi, incompetenţi, ignoranţi, şperţari, tras~işti,

traficanţi de influenţă etc. Prin anii 55-60, ţăranii din Ardeal, dupa ce

Tătucul trecuse dincolo, în Iad zicem noi, povesteau următoarea

istorioară. 11Cică pe patul de moarte - deşi acum se ştie cu
aproximaţie cum a murit Tătucul- , Stalin şi-a chemat ciracii, slugile

devotate cu care condusese patria socialismului mulţi ani şi le-a zis,
I
viclean: cum o să vă descurcaţi voi cu poporul V ce eu •
,,Oare
dupa voi

fi dus pe umeri de voi la Mauzoleu, lângă iubitul nostru dascăl -

Lenin?" Aceştia, stropşiţi de emoţie, au gavarit: ,,Vai, tovarăşe Stalin,

cum puteţi vorbi astfel? Dumneavoastră sunteţi conducătorul nostr~

în veci de veci. Dar, dacă aşa o să se întâmple - noi nu vrem - , no,

vom spune poporului că, urmând învăţăturile lăsate de

dumneavoastră, vom face şi vom drege pentru fericirea poporului

sovietic..." Stalin ar fi râs vulpeşte la auzul minciunilor (Că aşa

numeau ţăranii discursurile şi ofertele politicienilor - "minciuni!"

Când se aînutzââlnt?e"auCSnddupfăolobsienaeţecuşvi âunntau-la„lmtai,ncîniutrneib",auce: l,,îCnetrembianct işutniai aţ'
(ai) mai
că

e vorba de ce discursuri şi promisiuni oferă politicieni ce conduc ţara

şi lumea). 11 Mă, voi sunteţi proşti! a zis Stalin. După ce mă duceţi la

Mauzoleu şi plângeţi pe rupte o săptămână, două, o lună, cât vreţi

voi... vă apucaţi şi mă înjuraţi în ziare, radio etc. că nu puteţi

îmbunătăţi traiul, nu puteţi da frâu libertăţii din cauza "grelei

moşteniri" lăsate de mine. N-am procedat noi aşa cu Ţarul, la

indicaţiile marelui Lenin? Am dat vina pe el şi pe burghezo-

moşierime ... Aşa şi voi să faceţi. Ziceţi: Stalin e vinovat de tot ce e

rău pe lume, de tot ce s-o petrecut în marea noastră p_atri~ ~

muncitorilor şi ţăranilor colhoznici şi a păturii intelectuale, z1ceţ1 ca

am furat, eram incompetent, destrăbălat, beţiv, am promova!

elemente trădătoare, mă rog mă ponegriţi în tot felul. .. Poporul o sa

se bucure că a aflat „Adevărul" despre Stalin şi voi o să puteţi face

ce vreţi o grămadă de ani, înjurându-mă ... Şi tot aşa şi când moare şi

109

cel de după mine... şi tot aşa"... Ciracii ar fi dat din cap cu
slugărnicie apreciind spusele Tătucului lor şi „al popoarelor" şi,
normal, s-au pus şi i-au şi aplicat întocmai învăţătura!" Asta era
povestioara în care „m-am trezit", cum se spune în Ardeal; adică mi-
am dat seama de mine şi am început să ţin minte: Ţăranii râdeau cu
subînţeles, unii la alţii, ap reciind spusele „tovarăşului Stalin!" Se pare
- adică e sigur - învăţătura „dascălului popoarelor" a fost însuşită
de politicienii din toate ţările, fie ele comuniste sau „burghezo-
moşiereşti"... şi mai nou „democratice!" Asta e, să vorbimA vorbe,
dând vina pe cei de din naintea noastră, treabă diavolească. In 2008
era vinovat Tericeanu, acum e Boc, peste 4 ani o să fie altul şi în
locul lui o să vină ăl de a mai fost şi tot aşa. Vorbe, vorbe... numai
proştii, care cred şi ascultă, par a fi mereu alţii. Dar nu-i aşa: Sunt şi
aceiaşi şi a/fli pentru că unii mai şi mor, alţii se mai şi nasc. Aceiaşi
uită, nou născufii nu ştiu şi roata se învârte. Azi e bac jos, mâine e
ponta, după aia iar bocşi apoi iar ponta. Că aşa e „democraţia!". La
troaca plină, cu tărâţele oferite de votanţi, nu pot fi toţi porcii
deodată. Că termină prea repede toate tărâţele şi se întorc să sfâşie
votanţii pentru că nu mai au tărâţe şi atunci se pune brusc problema
care-pe-care. În aceste condiţii, brusc treziţi din toropeala seculară,
normal, votanţii le vor tăia porcilor, purtători de „minciuni", gâtul
(Roma a prins prima şpilul: Mereu alţii ... dar mereu din rândul
aceleiaşi turme de porci şi când nu se mai poate din turma adversă,
dar un an, doi - noi, un an, doi - voi; restul, adică 95%, votanţi şi
datornici: ei cu votul, cu munca, impozitul, sărăcia etc. şi noi, ,,clasă
politică" pe lângă troacă; pe rând. Aşa e „democratic", aşa vrea
,,votantul", care, în ziua alegerilor - zic lătrăii din mass-media -
„poporul are puterea" şi care „popor" n-are nevoie de ea mai mult de
circa 12-14 ore, nu, şi o oferă dlui Ciorbea, Ponta, Bela, Frunda,
Tokes, Iliescu etc. Ăia de-i spun „minciuni"!). Porcii au realizat că aici
nu e bine să se ajungă decât foarte rar în istorie. Ci să se aplice
învăţătura tov . Lenin (care nu era nouă): adică, după un pas înainte,
să se facă doi înapoi. Ai stat la troacă câţiva ani, faci doi paşi înapoi
şi laşi să vină la troacă cei din rândul doi. Ei, la timpul potrivit, vor
proceda la fel, dacă nu vor să fie duşi la Târgovişte sau, ca Gadafi,
să fie „scoşi dintr-un canal de irigaţie"... Aşa că au inventat rotativa,

s-au americanizat. Care „americani" nu au inventat ei roata. A
inventat-o Roma, cu mult înainte de a se şti că există America.

110

Pe rând, la troaca plină cu tărâţe, şi nu prea mulţi, mereu cam
aceiaşi şi numai pe rând, ,,democratic". Cu toate că, fără îndoială,
sunt suficiente câte am spus... nw mă rabdă inima să mai adaug una.
Fiind cam „răcit", cum se spune, am stat pe acasă şi în una din zilele
de sfârşit de noiembrie sună telefonul şi la „tilifon" o duduiţă, cu o
vorbire cam agresivă (însuşită de la cititoarele de promptere), mă
abordează abrupt: ,,Dl. Cutare Cutare?!"... Când sunt luat aşa de o
voce necunoscută mi se cam urcă „nervii la cap". Î i zic, coniţei: ,,Da',
cine sunteţi dvs şi de unde-mi ştiţi numele, ,,tilifonul"? Coniţa: ,,Sunt
din partea dlui Bănicioiu, candidat USL, şi vrem să auzim şi din
partea dvs. o sugestie pentru dl Bănicioiu, ,,catindat" în colegiul
dvs.?" Ei, era prea de tot! Dl Bănicioiu dorea să audă „sugestiile"
mele. Desigur, să le pună în aplicare după ce o să fie ales în
„Bârlament"; aşa cum spuneau „ziaristele" anilor 1990-1992 Forului
Legislativ al României. Mi-a venit să leşin de emoţie. Cetăţeanul
„Cutare", aşa pe la ora 16°0 , e consultat în „coledzi", ,,tilifonic" de o
coniţă din staful domniei sale de campanie dacă are „idei"... Cu toate
că eram pe punctul de a declina „oferta" coniţei, înainte de a închide
,,tilifonul", m-am răzgândit şi îi zic, aşa „la mişto !" (vorba cocălarilor)
- că ştiam că se va pleoşti - : ,,iată, coniţă, ungurii - l-am băgat pe
Tokes la înaintare şi alţii de ai lui - luptă în actuala campanie pentru
dezmembrarea statului naţional, federalizare, aia-aia, este în stare dl
Bănicioiu să lupte contra lor şi să stopeze acţiu nile acestora?"...
Coniţa a înghiţit în sec. Nu ceream pixuri, nu pungi inscripţionate,
nici măcar ulei, mălai, fular, umbrelă, găleată , nimic din astea.
Solicitam şi io viitorului „dipotat" să lupte - subliniez - pentru ţara
lui şi a mea contra dlui Tokes et gaşca. Cum a auzit coniţa „sugestia"
mea cum i s-a muiat vocea complet; la „tilifon!" Zice, coniţa : ,,Asta
nu ştiu de e de atribuţia mea să-i spun 'nealui. .. poate îi spun ..." şi,
ca să îmi taie pofta de a continua pe tema asta, mă chestionează
dacă merg la vot? Ia-te uite! Care e treaba datate duduie, de merg
eu la vot sau nu? Zic: ,,Da', de ce să merg? Am motive! Iese
onorabilul şi cu votul meu şi fără el, că aşa trebu ie". Dar asta era
aşa, ca discuţie cu duduia. Zice, duduiţa: ,,Opţiunea dvs!"... Adică de
a merge sau a nu merge la vot. Adevărat! Dar, nu asta-i problema!
Problema este că indivizii ăştia n-au măcar bunul simţ să-l sune
personal pe alegător. Aşa, ca în Ameriga! Şi să z ică - cu un glas
râzător - : ,,Hello, my name is Nik Banicioiu ..." şi „catindez", în

111

colegiul X, în care, matale, alegător tembel (vorba vine; că nu ~-.o

face tembel!" dtoecmlaaud' ecâcned-ţiîmvioci eardeuvcoetualc)u, mai, dorepputnglaă vot. .m.ălCaei z1c1?
Pent(~ un blid cu sau
pepentru a asculta o „sugestie" de la mneata~ mă vote~i
~

decembrie 2012?" Eu, atunci, băiat cu ceva şcoala - nu multa ş1, mai

cu seamă, rău făcută - aş fi zis, mieros şi umil: ,,Ah, dle candidat~

tocmai la mine v-aţi gândit. .. să vă „sugestionez?" Vai de zilele ş1

păcatele mele, ce onoare ... IO, dle Nik, aş vrea să a~ haleală din

belşug (pă dă-a moaca!): cârnaţi, cart~boşi, jan:ibon, c1o_lan ~fuumat,

costiţe, urechiuşe, rât etc. de porc. Apoi v-aş mai ,~sug~st1ona s~ am

o vilişoară cu măcar 4 camere, acolo, printr-o padu~1ce, canahza~e

miştoacă, şofer cu maşină la scară, să am_~5 de a~1,u un c?nt p_r~n

Caraibe de cel puţin 1 milion de euro, benca, o coniţa la d1spoz1ţ1e

şi ... ducă-se, împrăştie-se România._ în 50 deu„pro~incii", '.,re~iuni",

schimbă mata „constituţiunea", baga-1 la başca pe cine vrei, a1 votul

meu ... Da', şi pentru o găletuşă de 10 lei tot te-aş vota. Dă ceva

acolo, acu', că, după ce votez, îmi dai un şut în the kur, pa_rdon de

ixpresie, ori pui pe altul s-o facă sau nici nu te o_ste~~şt1 la ~şa

efort... " Ei, uite, mister Nik Banicioiu! nu s-a ostenit nici de atata

e„sfuogrt~· sstiăilem!'ă')..s. uanep,uspeorscoonnliicţhă, şşii iosă, -rmăiu,asrucupltelandţoull,eaîni ţzeilce ă(sptaeirda odne,

isprăvile (spunea poetul Mihai Gav:ilă, Copil, că vi-am ui,;at ~urnele:

năzbâtiile ungurilor!" Aşista„lupretafe"ritloorr la „descalecatul din 896)
~ngurilor din România contra „invadatorilor!" _M~r~

-propsr~t bmabairle-decătpoătt!aPi ieşriduoi îşinjguărlăettuurşăa de 10 lei şi croensipţăec~tuâlt cşoinidţe~i ŞI
la
atât de la

mister Nik Banicioiu, dacă era prezent acolo... Auz 1, la mine,

întrebare, auzi „sugestie!"... Mare prost! Şi aveam aşa o nevoie de o

găletuşă albastră pentru pus gunoiul menajer!

Acum, gluma-glumă ... Da', cum de mă ocoleşte ARD-ul? Nu

vine nici unul la biserica parohială, la scara blocului, nu primesc de la

dânsa nici măcar un calendăraş acolo, pe 2013. Că dl Ciorbea mi-a

oferit şi calendăraş, m-a vizitat la biserica parohială, • pe sca~a

cbalorcevualus~i zimcăi-!a) . bătut la uşa apartamentului (Sunt băgat sină - smeiamdeaa,
Grav! N-or vrea dumnealor de la ARD ...

calendar? E ceva necurat la mijloc, frăţico!

112

DE NEDESCRIS! ...

9 decembrie 2012, după ora 21°0• Trepăduşii politicii româneşti
jubilează! Analiştii USL-işti jubilează! Guşă, Ciuvică, Gâdea, Roşca
Stănescu, toată gaşca-n păr. Într-un studio e şi sforarul şef Vio_rel
Hrebenciuc - acest anti - român zâmbitor, este şi madam Norica
Nicolai. Se trăncăneşte despre victorie şi despre viitoarele combinaţii.
Unul din participanţi (clujean), spune că iar o să se realizeze
combinaţie cu ungurii. Norica e vehement împotrivă, ba spune că
punctul cu „statul naţional" din Constituţie - garantează dumneaei -
nu o să fie votat niciodată. Viorel zâmbeşte fin, Guşă râde larg,
Norica e bruiată de moderatoare şi gaşca filoungu rească (politicieni,
„analişti''). Se sare la întreruperi (tipic atunci când se doreşte ca un
punct sensibil pentru neam să nu fie discutat cu m trebuie). Apare
ochelaristul. .. şef de guvern. Acesta declară, cu furie proletară, că a
şi discutat cu Kelemen Hunor pentru o viitoare colaborare şi asociere
la guvernare. Asta la nici 15 minute de la anunţarea victoriei de către
cei ce fac sondaje. Norica îşi pierde elanul. Viorel zâmbeşte şi mai
fin. Are faţa ca un bostan rotund, faţă de ucrainean ajuns să dicteze
soarta românilor. Iese şi Hunor (E galben! Ungurii au fost băgaţi cu
forţa în Parlament de gaşca de trădători ce stăpânesc cele două
Palate; nu întruniseră pragul de 5%) şi acceptă coguvernarea, cu
USL, a României. Declară - fără jenă - că, da, România nu e „stat
naţional!" Articolul cu pricina, din Constituţie, nu ar „ref~ecta
realitatea" (!!!!!). Trădătorii de la USL nici nu au aşteptat sa se
răcească urnele şi au şi pactizat cu ungurii. Dar, doar ei? Nu! Toată
banda de golani ajunşi „clasă politică!" Nu mai vorbesc de şeful
statului, care, în plin proces de votare, iese cu următoarea frază:
„Este esenţial ca cetăţenii români de etnie magh iară să me~rg~ la
vot. Numai aşa drepturile şi interesele lor pot fi mai bme
apărate. (s. n.) Cetăţeni români de etnie maghiară, mergeţi la vot!"!
Este incredibil! Adică, împotriva cui îşi „apără interesele" ăştia?
Nemernic! Nu mai am cuvinte de ocară când este vorba să comentez
comportamentul trădător al acestor gunoaie. Mihai Eminescu, te
iubesc! Mai mult, mă închin înaintea ta ori de câte ori voi avea

Y:prilejul. ,,Astă plebe, ăst gunoi"... e o adunătură de po:~i. N: v~nd

un pachet de ţigări. Păi, ce-i de mirare? Cum ar f1 indrazrnt fara
acordul guvernelor de după 1989 să obţină ungurii separatism şcolar,

113

administrativ, statuia Ungariei Mari la Arad, declaraţii insultătoare la
adresa românilor, steaguri ungureşti, limbă oficială în administraţie,
statui de criminali unguri, retrocedări de milioane de ha. la foşti
grofi, conţi, nemeşi unguri, cum ar fi putut obţine inscripţii bilingve,
epurări de români, instituţii separate de statul român, panouri cu
„autonomie", comportament xenofob faţă de români al primarilor
unguri din orăşelele cu populaţie ungurească cât de cât
semnificativă, plimbări de oficiali unguri prin România,
comportament de dement al unui Czibi Barna, dezmăţul anual de 15
martie şi de Rusalii, mai nou de 4 august, reclamaţii ale unui ticălos
de Tokes la UE, dar chiar trimiterea ăstuia la UE cu voturi măsluite?
Toată trădarea asta este opera guvernelor Ciorbea, Isărescu, Vasile,
Năstase, Tăriceanu, Bok, Ungureanu şi acum Ponta. La trădarea asta
ordinară se adaugă trădarea bestiilor de preşedinţi Iliescu,
Constantinescu, Băsescu. Ultimul a întrecut orice măsură. Aşa, pe
faţă, vaporean bişniţar, cu conştiinţă de b işniţar de port, ce vinde şi
cumpără blugi şi hăhăie de plăcere că te-a tras pe sfoară. Javră
ordinară? Exact cum au zis demonstranţii? De „câinele Ponta", ce să
spunem? De la Antonescu ... nici nu ne-am nici aşteptat la altceva. Ce
să mai comentez, ce să mai o dai după cireş? Acum lucrurile sunt pe
faţă. Mieluşei cât timp cer voturi, apoi îi manipulează pe români că li
se vor pune botniţă revizioniştilor. Imediat după ce obţin mandatele,
la 5 minute, se aliază cu ungurii şi lucrează pentru dezmembrarea
României. Dar, aşa, în pas mărunţel. Azi, o concesie, mâine alta,
poimâine alta până - pe neobservate - România e vândută bucată
cu bucată de hrebenciuci, ponte, ciorbe, boki, ungurem; analişti
spurcaţi etc. Îmi vine rău numai privind scursurile astea trădătoare.
Toţi, toţi sunt trădători. Nici nu au acces la conducerea României
oameni altfel decât trădători ai românilor. Gata, s-a terminat cu
iluziile. Crăpare-ar ei şi mamele ce i-au fătat de porci. Iată-l şi pe
urâtul ăsta de Liviu Dragnea. Şi el e pentru „colaborare
guvernamentală" cu UDMR. De ce, mă, urâtule? N-a guvernat destul
România şi uite unde ne-a adus coguvernarea trădătorilor din
partidele româneşti cu ăştia? Măi, tovarăşe Dragnea, tu ştii ce
vorbeşti? Chiar vrei să dezmembrezi România? Indignarea mi-e atât
de puternică, încât nu pot scrie aici decât imprecaţii. Domnilor,
ajunge! Ajunge această sarabandă de trădări şi dat coate cu ungurii.
Ajunge! Voi citiţi presa ungurească din România, auziţi cum ne

114

tratează ei între ei, auziţi declaraţiile publice ale acestora, sunteţi

surzi? E împietrită inima voastră? Ce naţie sunteţi? Cum de în numele
poporului român, care vă dă mandate, guvernaţi împotriva lui şi în

interesul alogenilor şi cu scopul de a ne desfiinţa ca etnie? N-auziţi

strigătul surd al românilor? V-au dat vot să guvernaţi fără unguri, nici
nu aveau voturi să intre în Parlament şi voi i-aţi vârât pe uşa din dos.

De ce? Cine v-a ordonat? Spuneţi! Da, să vezi gureşii analişti şi
gazetari de 5 bani cum se dau peste cap. Cum comentează ei ce şi

cum se petrec lucrurile şi asociaţiile politice postelectorale...

Să nu uităm ce solicitau încă din secolul XIV universi nobiles terre
nostre Trans!lvanie; solicitau aprobarea „de a stârpi şi nimici din

pomenita ţară pe făcătorii de rele de orice naţiune, mai precis pe

români". Cine erau cei care cereau „nimicirea" românilor? Ungurii, în
primul rând. Această politică este de atunci directivă majoră a
tuturor conducătorilor ungurimii şi această directivă a fost inculcată
tuturor ungurilor de orice condiţie, fără deosebire. De la mic la mare.
Eram elev de liceu în anii de glorie ai lui Ceauşescu şi, întâmplător,

eram coleg de cameră în oraş cu un ungur venit dintr-un sat din

preajma oraşului meu, reşedinţă de judeţ. Cât pu~eam, p~ vr;m~~
aceea, evitam discuţiile pe teme etnice. Pentru ca trebuie sa şt1ţ1
riscul era mare. Dacă unui ungur, sârb, mai puţin unui neamţ, îi
dădeai un răspuns tranşant pe această temă - adică îi arătai doar

lungul nasului - te trezeai reclamat la „organe"; asta de erai român.
Rezultatul era următorul: Erai chemat la „discuţii" cu „organu'!" Din

aceste „discuţii" te alegeai ori cu tinichea de coadă ca „recalcitrant!"
(Poate nu ştiţi ce însemna acest cuvânt la „dosar"... M~lte! Ris~ai să
nu poţi fi primit să dai admitere la o facultate cu profil umanist de
pildă) ori şi mai grav cu aceea de „naţionalist", adică în răspăr cu
ideologia partidului - internaţionalism. Dar, ţi se putea agăţa la dosar
sintagma: ,,urăşte ungurii!" Cum posturile cheie în partid erau în

mâna lor, te păşteau grave probleme de viaţă. Mai era ceva:
,,discuţia cu organu'!" putea să te ducă la racolarea ca „informato:";

adică erai şantajat că eşti „reacţionar naţionalist!" Pentru a evita

acreosmteânniei pelăvcitearui'slăa rpărsopvuocnădrăi.lePurenfegruaruiloşri -atiunndcivi,idcuaalşei sau dsăe îgnrguhpit-ă
azi,
provocările şi să evite consecinţe grave pentru ei. Aş~ că. îşi

permiteau să ne numească în faţă „hoţi" (Aici cu s_ensu_l ?e 1ns_uş1re~

Transilvaniei), să provoace discuţii pe tema Trans1lvarne1 a cui ar f1.

115

În momentul când li se răspundea cum meritau săreau la bătaie, sau
te reclamau la partid. Ajuns la facultate - în Bucureşti - experienţa
aproape de zi cu zi din contactul cu unguri din Ardea l s-a repetat şi
de data asta cu un ungur venit la studii în „Regat!" Acelaşi tip de
discuţii, aceleaşi reacţii din partea noastră a românilor şi a mea.
Facerea pe prostul! Ne spunea, tipul, aici în inima „miticilor", cum s-
ar zice azi, că suntem veniţi - era prelucrat - din nordul Greciei pe
pământurile Transilvaniei. Ce era ciudat, rânjea la mine aşteptând
replica pe care ştia că o merită. Puteai îndrăzni să-i răspunzi cum
merita? Biroul Negru, te chema la ordine şi de regulă se lăsa cu
consecinţe. Pe toată durata regimului comunist, românii au fost
cetăţeni de mâna a doua; de rangul II. Evitarea discuţiilor pe teme
etnice, naţionale, a raportului dintre milîorităţi şi români era regula
de bază a conduitei studentului etnic român din facultatea de
filosofie, drept, istorie, litere şi din mai toate, de fapt. Era una din
temele tabu. Acum e la fel, dar mai rău în defavoarea românilor. Ei
trebuie să-şi puhă cenuşă-n cap, să se autoponegrească public, să
ofere în exces drepturi civice şi băneşti minoritarilor şi o fac şi o
facem. Se mai dau riposte. Dar numai în gazete cu apariţii în tiraje
de buzunar, pe internet sau în ONG-uri nemediatizate şi astfel fără
priză la public, nemed iatizate de trusturile TV aflate în mâinile
alogenilor etc.

ROMÂNIA, UNGARIA; MINORITATEA
UNGUREASCĂ DIN ROMÂNIA ŞI UE

Ungurii de pretutindeni luptă pe faţă în România, UE şi pe o parte
din glob, pentru dezmembrarea actualei României şi fără ca Guvernul
nostru să schiţeze vreo ripostă. Despre o ripostă a neamului
românesc, a unor organizaţii româneşti nici pomeneală.
Personulităţile culturale - de la academicieni la învăţători - tac de
parcă h-ar exista. Scriitoraşii din USdinR se ciorovăiesc pe sinecuri şi
funcţioare. Iar onor primul-ministru român şi l-a luat consilier pe
onor revizionistul Frunda. A mai scrie despre acest subiect este deja
de prisos. De ce? Pentru simplu motiv că scrisul pe temă este fără
consecinţe. Planul merge înainte şi ce este de-a dreptul ciudat este
că clasa politică - ce a ajuns să ne conducă - a pactizat încă din

116

1989 cu inamicul sperând ca Ungaria şi minoritatea ungurească din
România să se potolească, adică să nu îşi ducă planul până la capăt.
Planul este la vedere: Nu e nici un secret! Războiul se desfăşoară tot

la vedere. El se vrea neviolent! În ce sens? În sensul simplu: Ungaria
împreună cu minoritatea ungurească din România face un pas,
România şi români fac un pas îndărăt - ,,ca să nu-i provoace" zic
dumnealor - şi înghit în sec. Ungurii au câştigat, apoi mai fac un pas
şi se zborjesc la românaşi şi la „clasă politică"; aceştia din nou
cedează un pas. Şi, aşa, speră să câştige bunăvoinţa respectivilor
unguri. În acest fel românaşii vor ajunge pe Carpaţi. Deocamdată!
Tov. Hunor le-a spus-o clar rumânaşilor: Deocamdată, ,,autonomia!"
Golănasii de la conducerea României n-au reacţionat. Ceea ce
înseamnă că sunt de acord. Primarul de Tg. Mureş şi prefectul au
aprobat mitingul pentru „autor1omie" al ungurilor. Fiind a~torităţi
româneşti, lucrurile sunt clare. Incă mai sunt! De fapt, lucrurile era~
clare încă din 1990; de atunci de când Ilici s-a deplasat la spital sa
deplângă soarta revizionistului Suto Andras. Şi mai clar ~ fost de
atunci de când n-a stopat scoaterea din şcoli a românilor. In ţara ta
eşti scos afară din şcoli, în ţara ta nu poţi să te stabileşti cu domiciliul
unde vrei; nu-ţi dă voie „secuiul!" Trebuie să ceri voi ungurului să
porţi tricolor, să cânţi imnul naţional, să ai zi naţională, să vorbeşti
limba română. Doar dacă îţi permite ungurul (adică „secuiul!"). Nu
poţi destitui din funcţie un ungur pentru că asta înseamnă
„discriminare". Şi tot aşa. Deci, ungurul ne arată că noi nu suntem
stăpâni pe propria ţară. Suntem slugi ale ungurilor. Deci asta este
starea noastră. Momentan suntem slugi. Slugi în casa noastră!
Stăpânul este ungurul. Ce se va alege de ţara noastră, de noi, bunul

Dumnezeu cu mila. Ungurii sunt pe punctul de a realiza una din cele
mai spectaculoase victorii politice din istorie. Doar răstindu-se la n~i,
ţipând la noi, ne vor lua jumătate din ţară. Este o ~ar~ ~~rform~~ţa!
Probabil aşa au luat-o şi acum 1. OOO de ani. Bataha poht1co-
demografică dintre unguri şi români desfăşurată pe parcursul a 1.
100 de ani se îndreaptă spre punctul final. Românilor nu le mai
trebuie ţară. Ei emigrează de bună voie pentru a se dizolva în borşul
rasial propus de UE. Nu doresc să se mai ştie de originea lor, nu şi-o
mai afirmă. Am citit acum ceva ani un interviu al unei emigrate.
Aceasta - plină de sine - îi spunea ziaristului că ea, de acuma, se
consideră „cetăţean al lumii"... Al cărei „lumi"? Nici ziaristul nu a

117

chestionat-o, nici emigranta nu i-a spus. Nici ziaristului şi nici - prin

intermediul lui - cititorilor. Ungurul vrea Ardealul! Nu e un secret!
Nu-l vrea doar UDMR sau altă organizaţie ungurească mai
zgomotoasă sau mai temperată în voce. Toţi ungurii vor Ardealul. N-

au de ce se ascunde, nici nu se ascund. E firesc din punctul lor de
vedere. Care e riposta românilor? A conducătorilor este nulă, a mass-
mediei tot cam aşa, a românilor, de rând, la fel. De ce nu l-ar lua
atunci ungurii? Românilor nu le trebuie! Ei sunt „cetăţeni ai lumii". Ai
,,lumii"... minus a unei mici părţi din ea - Transilvania, Crişana,
Maramureş şi Banat (cu un cuvânt consacrat „Ardeal''). Deci, asta e!
Numai că „cetăţeanul lumii" nu este cetăţean al nici unui loc anume.
Este un flotant, un ins fără rădăcini, un călător din loc în loc. Şi
pentru că nu poate fi de nicăieri, bietul călător îşi va lua - până la
urmă - o identitate. Va fi „american", ,,belgian", ,,german", ,,ungur",
„cetăţean al lumii" neexistând şi nici naţionalitate, etnie cu asemenea
denumire. Românul nu vrea să mai fie român. Asta este tragedia!
Pentru că de ar vrea, ar sta în ţara lui, şi-ar apăra-o, ar face copii şi
i-ar pune ungurului mâna în piept şi l-ar pofti să îşi vadă lungul
nasului şi să se dea cocoş în ţara lui mamă. Mii de forumişti se miră
cum de Slovacia îl ţine la respect pe ungur... În primul rând, miza
teritoriului cu ungurii, din Slovacia, e mică, apoi ungurul ştie că,

dobândind întâi Ardealul, altfel va putea pune problema cu mica
Slovacie, apoi ungurul ştie că nu lupţi cu doi, trei adversari în acelaşi
timp şi, în al patrulea rând, Slovacia are spate puternic: masa slavilor
(Ucraina, Cehia, Rusia, Serbia). La o adică, un simplu avertisment al
Moscovei va tăia orice ambâţ al ungurului. Biata Românie, pauză!
Pentru Serbia s-a pornit un război mondial şi s-au dezmembrat 3

imperii. Ungurii au uitat problema, dar au uitat-o doar când e vorba
de România. În rest, ţin minte bine problema. Dar nu mult timp!
Ambâţul lor şi fudulia i-au fost turtite-n cenuşă de slavi de 4-5 ori de
la 1. 848 al lor de care nu se mai satură să amintească şi să-l
sărbătorească în România. Rusia a avut grijă să le amintească cine
sunt şi ce pot. Nici Germania nu i-a iertat când au ridicat nasul. La 1.
848, Rusia le-a administrat bâtă, în 1. 918, indirect, prin aliaţi, Rusia
le-a administrat o nouă înfrângere, în 1. 919 au mai luat o
înfrângere, în 1. 944 alta; de data asta de la Germania; în 1. 945 a
mai căpătat una; tot de la Rusia (devenită URSS), în 1. 956 a mai
luat una. 1. 989 a fost un an glorios pentru Ungaria. Doar 1. 867 îl

118

depăşeşte. De atunci, ungurilor li se permit multe. UE şi, probabil,
Germania îi sunt recunoscătoare. Asta şi explică aplombul cu care
ungurii îi tratează pe români. Cu mult mai arogant şi tranşant decât
şi-o permitea chiar Rusia, apoi URSS şi Germania lui Hitler. Războiul
dintre unguri şi români se va termina atunci când aceste două
neamuri vor dispărea sau când unul din ele îl va deznaţionaliza pe
celălalt. Acesta e adevărul crud. Formele de organizare politică,
organizaţiile politico-culturale din sânul celor două neamuri sunt
numai forme şi nu scopuri. Scopurile sunt clare: Unul ne vrea
pământul, noi ni-l apărăm. Ungurul e în ofensivă, românul e în
defensivă. Ungurul atacă, românul se apără; cum poate. Când are
aliaţi - cu interese şi în favoarea lui - e mai uşor, când aliaţii
ungurilor sunt mai puternici ne aşteaptă vremuri de crime
antiromâneşti făptuite de unguri. Aşa a fost de peste 1. 110 de ani,
aşa va fi mereu. În 1. 784 ne-au căsăpit, la 1. 848 ne-au ucis, ars
sate, biserici ... dar am fost învingători. In 1. 867 pm pierdut paşnic şi
au urmat 51 de ani de umilinţe, bătăi, închisori. In 1. 918 au pierdut
războiul ... dar nu s-au lăsat până nu ne-au umplut de sânge, au
semănat crime pe întregul Ardeal. În 1940-1944, graţie celor 2

caprostănaci, iar ne-au ucis. Paşnic! de obicei. A trebuit să aştepte

peste 45 de ani pentru a umple iar Ardealul de crime pe sp~te~e
românilor. Acum, să vedem ce va fi. Se pare ca0 ar putea avea caşt1g
de cauză. Niciodată în istorie nu ne-a fost vremea atât de potrivnică.
Suntem în genunchi în faţa UE şi ungurilor. Turcul ne-a iertat de a fi
paşalâc, chiar Stalin nu ne-a transformat „de iure" în gubernie
sovietică, nici Hitler în „land" german. UE spre una din aceste forme
ne duce. Şi, în final, spre musulmanizare sau africanizare,
indianizare. UE nu distruge doar unele naţiuni albe, distruge rasa
albă din Europa. Biologic şi implicit, prin asta, cultural, moral şi ca
creştinătate. Ce va să fie? Doamne, îndură-te de noi. Atât mai putem
spune! Rasa albă se autodistruge cu de la sine voinţă . ~hesti~
ungurească e un episod trecător, dar la puterea lor de as1m1lare ş1
violenţă s-ar putea să se salveze lingvistic; s-ar putea. Depinde de ce
violenţă se va opune violenţei lor. Violenţa naşte violenţă şi
aversiunea aversiune. Este o chestiune matematică. Istoria o
confirmă. Ura ungurilor contra românilor nu se va stinge niciodată.
Românul e o victimă fără reacţie. Tot istoria a dovedit-o. Această
postură de victimă - se ştie - stimulează violenţa asupritorului.

119

Cioran spunea - cu aproximaţie parafrazez - că nu există mai mare
ruşine pentru noi decât teama de unguri. Această teamă ne

paralizează puterea de a scutura odată pentru totdeauna pericolul
unguresc. Este un complex psihic de inferioritate...

CÂTEVA TEME

• ~ Cerşitul la porţile Bisericilor Ortodoxe;
• ~ Disoluţia completă a simţului civic în România;
• ~ Dictatura unor ONG-uri - cu ajutorul Guvernului -
asupra românilor;
• ~ Teroarea minorităţilor şi a ONG-urilor acestora
asupra majorităţii;
• ~ Cine şi de ce investeşte bani în marşurile şi

demonstraţiile minorităţilor?

• ~ De ce tolerează autorităţile locale mafia tuciurie
din pieţele agro-alimentare?

CERŞITUL LA PORŢILE BISERICILOR ORTODOXE

Ceea ce m-a izbit încă din adolescenţă a fost (este), şi mă
izbeşte şi azi, invazia de ţigani la porţile bisericilor noastre ortodoxe.
Locuind în prima parte a vieţii în Ardeal, am avut prilejul de a privi şi
lăcaşurile de cult ale altor religii ş i confesiuni. Asta mai cu seamă în
zilele de sărbătoare. Ceea ce mi-a dat de meditat era diferenţa de
atmosferă. Atmosfera de la bisericile noastre era mult mai caldă şi

luminoasă, dar dăinuia şi o hărmălaie şi o dezordine ce te făcea să te

întrebi: ,,Doamne, ce e cu neorânduiala asta, cu această vorbărie,
invazie de cerşetori, de vânzoleală, de aproape lipsă de respect faţă
de divinitate? Ce e cu această înghesuială, cum e posibil ca în timpul
slujbelor să te trezeşti că auzi în spatele tău o voce miorlăită şi fals
miloagă, zicându-ţi: «Dâhă şâhî mâhie on bâhan dâho pâhne!»"
Tresăreai speriat; tocmai se invoca Pogorârea Sfântului Duh! Şi
ţiganul, boschetarul - Doamne iartă-mă! - te trăgea de mânecă în
biserică să-l miluieşti „cuîhu ohnî bâhan! Dâhe-o pâhâne!" Bine,

120

miluieşti, dar de ce să tulbure individul acesta slujba? Nu acelaşi
lucru se petrece(a) la catolici, protestanţi, neoprotestanţi. Aici:
răceală, ordine, lipsa căldurii luminoase, dar şi lipsa hărmălaiei, a
neorânduielii, a dezordinii şi a mulţimii de cerşetori de cele mai multe
ori de-o obrăznicie şi lipsă de respect faţă de cele sfinte greu de
tolerat. Unde e mai bine, m-am întrebat atunci? Aici sau acolo? Eram
tânăr şi tinereţea te îndeamnă la multe întrebări şi nedumeriri şi
trebuie să mărturisesc că eram încântat de ordinea şi disciplina
celorlalţi, de felul de a-şi orândui treburile. Asta şi când priveam şi
vedeam cum miluiţii de la porţile bisericilor noastre, după ce primeau
„bâhanul" de la miluitori, se duceau la 50-100 de m. de Sfântul Lăcaş
Ortodox şi-şi cumpărau o juma de alcool puturos şi se întorceau în
fa[a bisericii şi-l dădeau pe gât şi, normal, între înghiţituri, întindeau
mana pentru alt „bâhan dâheo pâhne!" Şi bătrânele cocoşate,
deschideau portofelul lustruit de atâta folosit şi-l miluiau pe ţigan cu
banul văduvei şi dacă bănuţul era prea mic, ţiganul, boschetarul, îl
arunca după ele. Dacă-l miluiai cu „pâhnea" pe care o invoca, atunci
când întindea mâna, constatai că o arunca sau o dădea la câine. Că
şi câinii erau prin preajmă. La „ceilalţi" nu se duceau nici să-i îndemni
cu bâta. Nu le priia atmosfera. Care e cauza? N-am aflat-o nici
astăzi. Am constatat-o încă de pe la 17-18 ani, ca elev la prestigiosul
liceul „Ioan Slavici" din Arad şi de care liceu eram tare mândru. Că
doar aici învăţase (,,la Moise Nicoară"; că aşa se numea liceul înainte
de 1944) Sabin al lui Titus Popovici, iar Sonia lui la Liceul de Fete
„Ghiba Birta". Că romanul „Străinul" (nu al lui Camus; că ăsta era
,,pesimist", ,,era burghez", ,,existenţialist!'') îl citeam noi pe atunci. Ei,
nici azi nu am aflat cum de la porţile bisericilor ortodoxe se înghesuie
cu nemiluita cerşetori, milogi, beţivani, oropsiţi ai sorţii? Pe cât de
năpăstuiţi pe atât de şi răi, pe atât şi de lipsiţi de respect faţa de
Sfânta Liturghie, în timpul căreia tulbură credincioşii chiar în biserică,
dacă nu îi miluiesc îi blestemă, înjură şi-i întreabă plini de mânie:
„După ce veniţi la biserică şi nu ne daţi?" Şi cu ceea ce le dai, ei
cumpără băutură. Şi nu acelaşi lucru îl „practică" şi la celelalte religii
şi culte. Mulţi îl condamnă pe voievodul Vlad Ţepeş pentru cât de
aspru i-a tratat pe milogii din vremea lui. Dar... ştia el ce ştia. Când
cerşetoria devine profesie şi mai cu seamă prilej de lene, de
cultivarea unor vicii, ea nu trebuie încurajată şi cu atât mai puţin
tolerată. Miluim pe cei neputincioşi (ologi, orbi, ciungi, bolnavi psihic)

121

şi nu vicioşi suduitori şi alţi de aceeaşi teapă. Dar să nu fim noi
judecători, Domnul le ştie cum este drept şi corect. Cine ştie cum
este mai bine... Dar... nici chiar aşa ... Să te blesteme ţiganul de nu-i
,,dâhai!"...

95 DE ANI! ...

România Mare ar împlini în acest an 95 [2013] de ani. Dacă ar
mai exista ... Dar ea nu mai există. Există doar amintirea unui ideal al
românilor, ideal ce a şi avut cândva realitate istorică şi politică.
România Mare a fost dezmembrată de vecini hrăpăreţi în 1940. Şi
provinciile pierdute - cu excepţia Ardealului - sunt şi astăzi pierdute.
Adică ... am pierdut în favoarea fostei URSS şi Bulgariei: 58. 141 km. 2
din cei 295. 641 km 2 cât avea România Mare. Cei 43. 429 km2
pierduţi în favoarea Ungariei la 30 August 1940 au revenit României
şi astfel suprafaţa ţării a ajuns la 237. 500 km. 2• După încheierea
păcii din februarie 1947, satanicul regim sovietic ne-a luat cu un
simplu proces - verbal şi Insula Şerpilor. Normal, tot fără să tragă
vreun foc de armă. Să ai în jur doar duşmani e o „performanţă" greu
de egalat de cineva. Când te gândeşti că, de exemplu, Spania i-a
avut doar pe mauri, Anglia mai pe nimeni, Rusia pe tătari. Doar
Germania ne egalează. După 1989 s-a fixat ca zi naţională a
României data de 1 Decembrie, ziua când în urmă cu 95 de ani s-a
încheiat procesul de unificare a tuturor provinciilor locuite majoritar
de români. Ziua este cu dublă semnificaţie: de bucurie şi de tristeţe.
De bucurie în amintirea performanţei din 1918 şi de deprimare în
faţa realităţii de după 1944. Aş putea face un recurs istoric şi să înşir
cum ne-a favorizat istoria atunci. Un fenomen de asemenea
anvergură se petrece o singură dată în istorie; să se prăbuşească trei
Imperii şi să aibă loc şi o revoluţie devastatoare şi o lovitură de stat

bolşevică.

Asemenea daruri de la Dumnezeu nu se repetă. Şi noi, azi, ne
vedem obligaţi moral să luptăm pentru refacerea României Mari.
Problema generaţiei noastre aceasta este. Dar mai e lumea de azi
cea de atunci? Normal, nu! Astăzi, generaţiile noastre au sufletul
pustiu, creierul spălat de propaganda bolşevică mai întâi şi de cea
post-decembristă ma i apoi. Ambele internaţionaliste, globaliste.

122

Bolşevismul dorea să realizeze societatea muncitorilor de
pretutindeni, fără naţionalitate, fără identitate etnică, fără
Dumnezeu, fără familie; globalismul actual doreşte acelaşi lucru. Cu
o nuanţă mai rea: o masă globală de lucrători, fără Dumnezeu,
condusă de o mână de închinători la Satana şi care concentrează
bogăţiile întregii planete în mâinile lor şi le distribuie celor din
propriile familii în mod discreţionar. Sclavilor, doar cât să poată lucra
eficient. Sclavul fără naţionalitate nu are nevoie de ţară, ci de
mâncare şi distracţie pe săturate. Aşa că el poate locui oriunde pe
planetă. Afacerile se mută de ici-colo şi cu el masa de muncitori cu
braţele sau mintea. Sclavul lipsit de identitate etnică n-are pentru
ce lupta. Aşa, că, slabe speranţe pentru realizarea României Mari.

DICTATURA UNOR ONG-URI - CU AJUTORUL
GUVERNULUI - ASUPRA ROMÂNILOR

Prin tinereţe (19-23 de ani), când mă „omoram" cu Hegel
(,,Hiegel" pronunţau mulţi din cei ce se dădeau culţi), mă tot
împiedecam de sintagma „societate civilă"... Măi frate, ,,ce-mi dă în
gând ideea" (Dacă e să-l parafrazez pe un celebru personaj): oare n-
o face - am zis - ea carieră în România cândva? Dar, cam ce e
această „societate civilă", care „societate", fără să o aleagă sau să o
voteze cineva, a ajuns să conducă statul român? Adică, ce e ea în
ţara noastră şi nu cum o vedea filosoful german? ,,Societatea civilă" e
(daţi-mi voie...) ... o grămadă mai mică sau mai mare de ONG-uri
agreate de o anume „lume", o anume forţă economică, o anume
mafie ce conduce lumea.

Această mafie are un anume scop, o anume gândire privind
organizarea şi conducerea lumii. Dar ea nu vrea s-o conducă în mod
direct, ,,democratic". Că ce popor e nebun să voteze, să aprobe
transformarea lui în rob al respectivei mafii. Pentru a se băga în jug
el trebuie „ameţit", ,,enfluienţat", guvernele votate trebuie manevrate
şi puse în lesă de această mafie şi atunci s-a scotocit prin filosofii
apuse şi s-a găsit o sintagmă pe cât de găunoasă pe atât de
impresionantă - ,,societatea civilă", adică noi toţi, ,,boberul" adică,
dar nu toată prostimea, doar cine e dispus să fie slugă peste sclavi.
Dar, cum să fie năşită în practică chestia asta ... Păi, simplu! Se caută

123

ciumeţi dispuşi să fie slugi de enfluienfă. Ăştia se asociază într-l;!n
ONG. Adică, organizaţie neguvernamentală, neparlamentară etc. In
ea pot intra 1, 2, 5, 10 ciumeţi. Ăştia încep prin a se da ca
reprezentând pe cineva, ceva ... şi să vorbească, scrie în numele nu
doar al lor, ci ale unei întregi unei populaţii ce se află înăuntrul unei
graniţe statale, ba şi mai mult cei X ciumeţi se prezintă la organele
alese şi executive ale ţării, locului şi cer imperios celor în drept să
facă şi să dreagă ce vor ei, ce pretind ei că ar pretinde „boberul".
Astfel de asociaţii dictează Executivelor cum să conducă o ţară, deşi
nimeni nu i-a mandatat cu aşa ceva. În fond, aceştia sunt nişte
terorişti ideologici, culturali, ideologici care impun forţei statale să
împiedice pe cei ce nu gândesc ca ei să se exprime public şi în plus
să exercite presiuni asupra organelor alese şi executive ale statelor
să pună în practică nu programele pentru care au fost votate ci să le
pună pe ale ONG-iştilor şi ale celor care le finanţează activităţile. Căci
din ce trăiesc ei? Din fondurile celor 5-10 ciumeţi ce alcătuiesc un
ONG nu se poate trăi. Fiind nişte întreţinuţi de lux îşi pot permite să
nu fie slujbaşi la stat sau la patron. Nu, ei mâzgălesc în mass-media
scrisă, se dau în bărci la tembelizor sau radio exercitând presiuni
psiho-morale atât asupra organelor statele cât şi asupra naţiunii sau
populaţii zonale, regionale, continentale şi, de ce nu, globale. S-a
ajuns până acolo, la noi, că un ONG precum UDMR să guverneze ani
la rând România, să promoveze legi discriminatorii la adresa
majorităţii. De neimaginat în vreo altă ţară. Halal!!

IMPERIILE CE SE SUCCED ÎN ISTORIE CA
PUTERI ALE UNUI MOMENT ISTORIC

Odată cu ieşirea omului din biologie au apărut şi imperiile. O
etnie, X, supune teritoriile şi etniile ce locuiesc pe ele dintr-o arie
geografică. Câte poate. La conducerea imperiului momentului se
decelează o elită conducătoare ieşită din sânul etniei dominante. De-
a lungul existenţei imperiului respectiv, elita etnică dominantă
absoarbe elemente valoroase - voliţional puternice - din sânul
etniilor cucerite. Dacă imperiul durează suficient, elita etnică de a
întemeiat iniţial imperiul este infiltrată de alta, cea mai cameleon ică.
Adică, cea care este capabilă să mimeze cât mai bine media de

124

comportament a etniei întemeietoare. Odată instalat acest „imperiu
infiltrat", ascuns, moartea imperiului putere dominantă a momentului
vine de la sine. El va fi devorat - mai repede sau mai încet - de alt

imperiu în ascensiune, imperiu ce va lua locul imperiului precedent
ca putere dominantă a lumii. Şi, astfel, de-a lungul istoriei puterea
globală se transmite de la un imperiu la altul. De la Sumer la SUA
există un fir roşu neîntrerupt de transmitere a forţei de a conduce,
domina. Nu există gol de putere. Naţiile şi popoarele au nevoie de o
putere dominantă. Poate pentru însăşi supravieţuirea lor. I~periul
dominant al momentului asigură liniştea şi siguranţa căţeilor. In lipsa
acestui imperiu dominant, al momentului, căţeii s-ar sfâşia unii pe
alţii pentru că, nefiind nici unul în stare să fie dulău, nici nu acceptă
ca alt căţel să se impună. Astfel că, imperiul dominant, puterea
globală este un ce necesar capabil să asigure o pace temporară,
pace aptă să asigure dezvoltarea culturală şi economico-civilizatorie a
celor de sub umbrela imperiului dominant. Odată prăbuşit imperiul

dominant al momentului, îi ia automat loc altul. Sumer, Egipt,

imperiul hitit, imperiul asirian, babilonian, persan, macedono-gr~c,

roman, bizantin, otoman, imperiile europene moderne, superputerile
postbelice, supraputerea dominantă cu imperiul ei ascuns al
momentului de faţă. Au existat şi imperii închise precum cel chinez,
dar şi imperii atipice precum cel indian; cele două există şi azi. Sunt

la fel de misterioase. Cele mai nenorocoase imperii au fost cele ale
japonezilor şi germanilor. Ele erau imperii etnice, deo:eb!t de
puternice interior, de nezdruncinat prin infiltrare; ele au ţaşnit, au
irumpt în istorie ca nişte vulcani. Irupţia lor a speriat lumea leneşă şi
apatică făcând-o să se coalizeze pentru a le distruge. Ele erau ca
nişte stânci greu de suportat de bolovanii din jur. Şi mai grav a fost
că, geografic, erau total dezavantajate. Nu aveau spate geografi~.
Fiinţau între două pietre de moară, cărora le ameninţau supremaţia
regională şi, implicit, cvasiglobală. Epoca imperiilor etnice regionale
pare a fi apus. Există în momentul de faţă un imperiu _,,creşyn"

condus de „culaci". Acest „imperiu" este puterea dominanta a
momentului. El nu este neapărat numai militar; este bancaro-
ştiinţifico-militar. Nu este creştin, este alcătuit din creştini d~ diferite
nuanţe, el nu este condus de creştini, nu mai lucreaza pentru
creştinism. Creştinismul acestui imperiu este subminat interior.
Corupt, satanizat la vârf şi amoral, a fost al rasei albe, e subminat în

125

momentul de faţă rasial şi religios. Se află în război demografic şi

religios cu rasele semita-africane, semite-negroide. Acestea, prin
sporul demografic excesiv şi credinţă religioasă puternică îl mi nează
la bază , îl înlocuiesc biologic. Imperiul creştin, mai exact mozaico-
creştin, deţinător al puterii financiaro-ştiinţifico-militare este pe
marginea prăpastiei şi pe punctul de a deveni groparul rasei care l-a
creat - rasa albă. Pentru că trebuie să ştiţi că există imperii ras:iale.
Chiar dacă, poltica/-cored ne vâră pe gât ideologii contrare acestui
adevăr evident. Rasele au tipicul lor de a fi şi crea, de a se
autoreproduce şi autocrea, autoproteja. Unele sunt mai putern ice
biologic decât altele. Rasa albă a excelat prin un anume t ip de
creaţie cultural-ştiinţifică. Acest mod i-a permis să ajungă deaSllp ra.
Supremaţia ei este ameninţată biologic de două rase mai putem ice
biologic: rasa semită şi cea negroidă. Combinarea albului cu oricare
din cele două duce automat la dispariţia lui. Produsul biologic
rezultat nu mai este alb şi, de regulă, şi mai puţin creştin . Cele două
rase: semită şi negroidă vor fonda altceva pe locul rasei albe, altă
civilizaţie, dar nu această civilizaţie şi nu această cultură. Deci, să ne
fie clar, rasa albă, creştină este mai slabă biologic decât cele două
rase. Ca atare, ea trebuie să-şi prezerveze teritoriul şi tipul biologic.
Aceasta nu înseamnă rasism, înseamnă apărarea diversităţii naturale.
Aşa cum speciile ameninţate de animale, le sunt asigurate de către
oameni - cât se poate - mai nou supravieţuirea şi conservarea, aşa
şi rasa albă trebuie apărată de combinaţii excesive cu cele două rase
(semită şi african-neagră), combinaţii ce o ameninţă cu dispariţia.
Puterea mondială a momentului trebuie să înţeleagă gravitatea
situaţiei şi să înceteze cu propaganda de culpabilizare a rasei cele
mai dotate creativ de pe pământ. Deci, întotdeauna va exista un
imperiu ce va domina lumea un anume timp. Aşa, cel puţin, s-a
întâmplat până acum. Acum mergem, zic şmecherii, spre un imperiu
mondial (Că şi cel al lui Ginghis-han se vroia tot universal, un singur
împărat şi restul supuşi). Problema este cine-l va conduce, în numele
cărei etnii vor fi guvernate popoarele sau melanjul rasial, cine va fi
,,împăratul", ,,şeful" acestui imperiului biologic:, global, ieşit din
istorie, aflat după istorie.. . în care dominant va fi animalicul. Se va
trăi într-un fel de „Eden", guvernat nu de Dumnezeu, ci de o ceată
de „dumnezei". Ceata de „dumnezei" se va proclama pe sine ca
Dumnezeu colectiv şi va pretinde „adamilor" spălaţi pe crei eri

126

închinare şi supunere necondiţionată, ,,adamii" vor munci pentru
ceata de „dumnezei" şi va fi tratată cum erau tratate animalele în
Vechiul Testament. Adică, vor fi aduse jertfă şi ardere de tot pentru
a fi satisfăcut orgoliul cetei de „dumnezei", luciferilor ce vor stăpâni
această gloată. Se va putea ajunge acolo. Premise există; tehnologia
şi controlul creierelor este destul de avansat deja, puterea _de revolt~
a supuşilor s-a diminuat complet, puterea de manipulare ŞI
influenţare a minţilor a atins cote alarmante, cutumele şi datinile
aproape au dispărut şi, prin mesaje subliminale, mass-media aflată în
mâna cetei de „dumnezei" dispune de fonduri nelimitate pentru a
folosi lachei ce poartă numele de „ziarişti", ,,analişti", aşa că se poate
ajunge /a „ Edenul" invers, de fapt. M~mentan, se i::ne~ge într-ac?lo c~
metoda leninistă de înaintare; adica, ,,un pas mamte - doi paşi

înapoi!"
Maestrul Lenin a fost cu adevărat un „dascăl", dar un dascăl

antrenat de către propriu-i orgoliu într-un experiment rău. Se
înţelege, nu era el chiar de capul lui, dar a avut şi o mare libertate
de acţiune după ce s-a instalat în fruntea uriaşului imperiu al ţari!or.
Acu, problema lui Lenin şi-a epu!zat dem~rsul. Fo~ma deu glob~hsm
propusă de el a eşuat sau e m adormire, se ,_ncearca .. v~r_1anta
capitalismului bancar, asociat cu capitalismul tehnico - şt11nţ1f1co -
informaţional. O reuşi sau se va prăbuşi? Nu cred!

ÎNDREPTĂŢIREA DE SINE

Lumea de azi - poate lumea din totdeauna - este plină de tipi
plini de sine. Îmi pusesem în gând să scriu despre astfel de oameni,
despre ,,îndreptăţirea de sine" specifică acestora, în u urma unei
recente experienţe. Cum este un astfel de om? De regula, am putea
zice cum sunt majoritatea oamenilor, majoritatea celor „ce scriu",

celdr ca noi care scriem. Aceştia au un soi de egotism, egotism ce
1

apare pe la vârsta de 13-14 ani sa_u ceva mai !ârz~u (~e I~ 18 .a,~i I~
unii), şi apare atunci când personaJul descopera „ca ştre _sa ~~;re , ca
a primit „talantul!" şi începe a se trufi. ,,Eu nu sunt ca ce1lalţ1! spune
el. Ba, unii depăşesc limita şi spun, emfatic şi inconştient: ,,Eu sunt
Altul!" Altfel! Adică, diavol. Opusul, adică al lui „Cel ce Este!" (Care
ne-a făcut după asemănarea Sa) Teribil! Nimeni nu-i ca mine, zice
el! Foarte puţini sunt pe aproape, dar eu sunt unic. Subit, acest soi

127

de om, superficial instruit, e atins de marele păcat al egotismului
mândru, al îndreptăţirii de sine. Începe să se compare cu alţii care
„scriu", începe să dea sfaturi cum să scrie alţii, cum să facă
gazetărie, cum să fie, să critice, să blameze, să condamne, să judece
adică. De unii dintre aceştia, de unele, se îndură Domnul de ei ( ele)
şi le oferă şansa de a se mântui de acest defect; de alţii nu. Nu
pentru că Domnul nu ar vrea. Omul nu vrea! Sau nu mai poate să
vrea pentru că a pus între el şi Harul lui Dumnezeu (graţia, talantul
primit) un zid, un izolator. Şi-a închis inima, a împietrit-o cu
explicaţii, justificări, a intrat în pielea Îngerului căzut. Al Diavolului. El
pe toate le explică în modul său, după sine, şi astfel se pune în afara
RealităJii. Şi care e singura Realitate? Sacrul! ÎndreptăJirea este o
interpretare satanică a Realităfii. Îndreptăţitul de sine este omul care
se situează pe acest tărâm alunecos şi care-i dă senzaţia că este un
unicat asemenea Creatorului. În momentul când el renunţă la
această poziţie, încetează de a mai scrie, de-a mai crea realităţi
asemănătoare - dar numai! - Realităfii. În fine, mare grijă pentru
ceea ce vrem să fim. Căci greu ne vom mai putea Întoarce pentru a
fi iarăşi sub Har. Să ne rugăm pentru astfel de oameni, pentru
luminare!

128

TABEL CU ARTICOLELE PUBLICA
VERSURI ŞI PROZ

Nr. Titlul articolului Nr. rev
crt. 1-3(112
1. Literatura , ziaristica între bârfă pseudo- 4-9 (115

filosofico-oolitică şi fotoqrafierea realitătii
2. Literaţi şi "literaţi" ... şi demoniacul

3. Am ajuns nişte neputincioşi 4-9 (115

4. Feminismul femeii albe, pornografia, 10-12 (12
dezumanizarea ei şi exploatarea ei

5. Echipa de groază 10-12 (12

6. 2008, an electoral 1-3(124

7. Alegerile locale au avut loc 4-9 (127
8. Obama-mania 10-12 (13
9. 90 de ani de la făurirea ROMÂNIEI MARI 10-12 (13
10. Circul anual cu 15 martie - ziua ungurilor
11 . Românul pribeag şi psihologia lui 1-3 (136
4-9 (139

ATE ÎN „REVISTA ROMÂNĂ DE
ZĂ": 2007-2014

vistă şi an pag. semnătura

2-114)/2007 3 Costicuţă CELMARE

5-120)/2007 1 Costicuţă CELMARE
5-120)/2007 3 Costicuţă CELMARE
21-123)/2007 3 Costicuţă CELMARE

21-123)/2007 4 Gelu Geruia
4-126)/2008
1, 3 Nelu'
7-132)/2008 COTROCONSTANTINESC
33-135)/2008 BĂSINELU '
33-135)/2008
6-138)/2009 1 Nelu SĂRAC ŞI CINSTIT
9-144)/2009
1 Joana Lupea(sca)

3 N. U.

3 Mitică CELMARE

3 Licxăndrel VODA

12. Plictiseala şi alte cele ... 4-9 (139 144)/2009 13 Păvăluţ CO(CO)RUŢ
10-12 (145-147)/2009 2
13. Din nou despre ziua naţională a NGU
României 10-12 (145-147)/2009 3
Licxăndrel VODA
14. Ziaristul pistolar şi „ţara de doi lei!" Sau 1-3 (148-150)/201 O 1, 16
de la Mihăilă Cofariu la Boqdan lstrătoiu 1-3 (148-150)/201 O 3 Gicu de la Primărie
1-3 (148-150)/201 O 9 Licxăndrel VODĂ
15. Statul naţional român ajuns o ficţiune TIPUL de pe stradă -
1-3 (148-150)/201 O 13, 17,18
16. Timpuri şi vremuri 4-9 (151-156)/20'1 O 13 poezie
Maistoraşul AUREL
17. Marele POET! , Democraţii de profesie 10-12 (157-159)/2010 13 Maistoraşul AUREL

18. Greu, Urcuşul... (va urma) 1-3 (160-162)/2011 13 Maistoraşul AUREL

19. Greu, urcuşul... (din 1-3 (148-150)/2010) 4-9 (151-156)/2010 1 Maistoraşul AUREL
(va urma) 4-9 (151-t56}/20·10 3
4-9 (151-156)/2010 12, 13 Bok şi Tok
20. Greu, urcuşul ... li (din 4-9 (151- 4-9 (151-156)/2010 17 Gelu şi Menumorut
156)/2010) (va urma}
Gelu KURELIUK
21. Greu, urcuşul ... III (din 10-12 (157- Nicu SPADĂ- poezie
159\l201 O) (va urma)

22. După 20 de ani

23. Deznădejdea· de a fi român azi

24. Lisandruţ (portret)

25. Puiezea!

26 . Statul descreştinat 10-12 (157-159)t2010 1 Nelu ALUNELU
27. Puiezea cu tematică actuală 10-12 (157-159)/201 O 3 URBAN Victor jr. - poezie
28. Mizerii forumiste antiromâneşti 10-12 (157-159)/2010 3
Conform cu originalul:
29. Bestia din Capitalismul sălbatic 1-3 (160-162)/2011 1 comentarii de prisos (n .
1-3 (160-162)/2011 3, 16
30. Trădarea Guvernanţilor români faţă de 1-3 (160-162)/2011 rect.)
auvernati 4-6 (163-165)/2011 18 Nelu ALUNELU
7-10 (166-169)/2011 1, 3, 13 Niculăieş PLĂIEŞU
31 . Discriminarea şi jignirea majorităţii 7-10 (166-169)/2011
11-12 (170-171)/2011 1, 2 Bok+llici+Băse+alţii
româneşti 11-12 (170-171)/2011 3
1-5 (172-176)/2012 Nelu ALUNELU
32. Deţărănizarea României şi „ruşinea de a 1-5 (172-176)/2012 1, 3
fi român" 6-1 O (177-181 )/2012 7 Nelu ALUNELU

33. Drujba la mân a doua (Drujba, tractorul şi 1, 2 LN
remorca) 3 Nicolae GERULA
Şcoleru' GIGEL - poezie
34. ,,Oamini care să giscurcă!" 1, 12 Nicolae GERULA
Negru VODĂ jr.
35. Ţara care a ajuns să nu mai fie ţară
Nelu IONESCU
36. Poiet! în Parcul Izvor

37. Provocatorul 15 Martie al ungurilor

38. Să iasă banu! 23 de ani de ticăloşie

39. Un an nebun!

40. Luna ... 6-10 (1
6-1 O (1
41 . ,,T.", A. . L.. C. şi P. 11-12 (1
11-12 (1
42. ... ,,Astă plebe, ăst gunoi I Să ajung-a fi
stăpână şi pe tară şi pe noi!"

43. A vorbi vorbe!

44. De nedescris!... 11-12(1

45. ROMÂNIA, UNGARIA; minoritatea 1-4 (18
unqurească din ROMÂNIA si UE 5-9 (18

46. CÂTEVA TEME

47. CERŞITUL LA PORŢILE BISERICILOR 5-9 (18

ORTODOXE

48. 95 de ani!. .. 10-12 (1

49. AMINTIRE DE LA UN OARECARE 1 10-12 (1

DECEMBRIE - poezie

50. Dictatura unor ONG-uri - cu ajutorul 1-3 (19

Guvernului - asupra românilor

51. Imperiile ce se succed în istorie ca puteri 1-3 (19

ale momentului istoric

52. INDREPTAŢIREA DE SINE 4-6 (19

177-181 )/2012 2 Niku Maestru - poezie
177-181 )/2012 3, 15 Lae COCOŞILĂ
182-183)/2012 1, 3 Nelu tONESCU.
Lae COCOŞILĂ
182-183)/2012 3, 19, 20, Nesemnat
182-1s3y2012 21
84-187) / 2013 Gelu MENUMORUT
21,22 Nicu IONESCU

3 Laszlo KOVAcz

88-192}/ 2013 1,3, 16 Nicu IONESCU
88-192)- I 2013 2 Laszto KOVACZ
Nicu IONESCU
193-195) I 2013 1 Eliodor ÎMPĂRAT
193-195) I 2013 2 Elisei INOROGUL

96-198) / 2014 1

96-198) / 2014 3

99-201) / 2014 3

SPICUIRI ŞI ... COMENTARII ...

•~,,Dar noi spunem: Întâi să ne cunoaştem, să ne îndreptăm
păcatele noastre şi pe urmă vom vedea dacă avem dreptul sau nu de
a ne ocupa şi de ale altora"

• ~ ,,Intr-o organizaţie nu intră cine vrea, ci intră cine trebuie şi
rămâne cine e, şi atâta vreme cât e om corect, muncitor, disciplinat,
credincios"

• ~ ,,Noi plecam de la ideea de om ca valoare morală, iar nu ca
valoare numerică, electorală, democratică" - Corneliu Zelea
Codreanu

·~ ,,Legile ţării - (ale României, n. n.) - le privim din punctul de
vedere al eludării lor, sau ca să tragem eventualul profit pe care ni-l
asigură ( ... ) Cu cât vom avea mai multe libertăţi, cu atât vom lucra
mai intens, cu cât vom avea mai multe drepturi, cu atât vom fi mai
periculoşi pentru statul român, căci nouă drepturi şi libertăţi de la
români nu ne trebuie decât ca să le îndreptăm in contra lor". - un
lider maghiar despre noi Înainte de 1940.

• ~ ,,Posedăm câteva sute de focoase şi de rachete nucleare şi
am putea să le lansăm către orice ţintă, în orice direcţie, poate şi în
direcţia Romei. Majoritatea capitalelor europene constituie ţinte
pentru flota noastră aeriană ... Forţele noastre armate... nu sunt a
treia cea mai puternică din lume, dar mai curând a doua sau a treia.
Avem capacitatea de trage omenirea în jos odată cu noi. Şi vă asigur
că asta se va întâmpla, înainte ca Israelul să se prăbuşească". -
Martin van Creveld (istoric olandez-israelian), interviu din 30
ianuarie 2003.

•~Evreii sunt „un grup prin sine însuşi, deci izolat şi cu o viziune
diferită - şi asta încă din antichitatea timpurie. Toate naţiunile erau
uimite de ura lor faţă de alţii" - Werner Sombart: ,,Evreii şi
capitalismul modern '~

•~FALS (Un comentariu al unui forumist în Ev. Zilei)
Gogu (g [email protected]), 2007-04-13 06:55:46

nimic din ceea ce scrieti in articolul vostru denigrator nu e adevarat,
sunt numai minciuni si acuze fara acoperire aduse celui mai pacifist

133

stat din lumea asta. Sunteti niste antisemiti crunti care aruncati orice
vina atunci cand ceva rau se intampla asupra Israelului. Acei copii au
fost instruiti sa se sinucida si sa ucida cetateni ai Israelului care nu
fac altceva decat sa isi duca traiul pe pamantul ce le-a fost dat de la
bunul Dumnezeu chiar lor,copiii Lui. In loc sa sprijiniti cauza acestor
oameni iubitori de pace,nu faceti nimic altceva decat sa indoctrinati
masele cu mesaje veninoase si incitatoare. Poate cu ceva noroc
acum dupa ce negarea Holocaustului se pedepseste (prea putin) cu
închisoarea cam in toata Europa, in scurt timp si articolele de genul
celor de mai sus vor fi scoase împotriva legii mondiale, pentru a
proteja pe cei aleside nedrepattile celorlalti si veti sfarsi cu totii dupa
gratii, oriunde va veti afla in lume, chiar si la voi acasa. [cf originalul]

„SĂ BAŢ' GIN PĂLMI AŞA CA SĂ NU SCĂPI PITA GI
LA SUSUOARĂ!"

Titlul spune totul şi a fost spus mie de un bărbat din Cuiegi Uud.
Arad) prin anii 83-84. Este, era, o filiosofie de viaţă, un mod de a
exista! Dar nu că această filosofie trebuie s-o aplici, dar, cine vrea -
mai cu seamă ideologii, ,,oaminii gi nimic" - , poate s-o aplice şi o şi
aplică şi o aplicau. Ăştia fiind slugile din mass-media şi învăţământ.
Aceştia o aplică permanent, este modul lor de viaţă. Din lătratul
verbal, scris, sau prin imagine, reuşesc a nu „scapa pita gi la
susuoară!" Ei, ţăranii care se respectau, nu dispreţuiau şi nu
dispreţuiesc „şăfii", cei care poruncesc, adică marii mahări gen - cum
erau atunci cei din conducerea PCR - ci pe leprele, lătrăii (Aveau şi
o frază: ,,Traieşci gin latrat!" ,,Lătri: când aşa, când aşa! Dupa cum ţî
sa dă coajă!" Sau: ,,Lătri pântru cine-ţ' dă coajă!" ,,Ce uiţ' la şăf şî dai
gin coadă! Dacă-ţ' dă coajă .. . îl lătri gi bine! Dacă nu-ţ' dă .. . îl lătri gi
răul" ,,Tăt-i să nu lătri a bolându!" şi alte cugetări dispreţuitoare
foloseau şi folosesc când e vorba de păduchii ce se aciuează pe
lângă conducători, lăudacii, ,,consilierii". Ce-i care vin la mâncare şi
pleacă la primejdii. Simt ăştia unde-i de ciugulit... Ceva
nemaipomenit! ,,danpavelii" tuturor epocilor, tănaşil codifele,
alinteodoreşti, borţunii, tismănenii, ,,david-ogilvy-ştii" noii epoci)
ce le lustruiesc firma. Adică, ziarişti, dascăli de idologicale, ştefan­
gheorghişti, propagandişti gen Hrebenciuc, gen Tismăneanu, lătrăi

134

gen ştiristele de azi etc. Pe ăştia-i numeau „oamini gi_ nim~c". As~a

când discutau între ei, cu de-ai lor, şi-şi puteau permite sa spuna,

fără consecinţe, ce gândesc. În rest, oficial, se purtau defere~t c~

aceşti „câini de pază!"(,,câinele" acesta latră la duşman de langa

stână, de unde mănâncă. Când vine duşmanul cu o „pită" mai ma~e

se duce la el şi latră către stăpânul de la care plecase. Totul este din

ce parte latră. În orice caz, el, ,,câinele", latră l~ngă o astfE:_I d~

„democraţie". Cu o „pită" cât mai mare şi cu un ciomag zdravan ş1

noduros la îndemâna posesorului „pitei". Astăzi plutocraţia - evident

„democratică" - ,,evreiasco-anglo-saxonă"!) Ba chiar apelau şi

apelează la ei cu un amestec de oportunism şi dispreţ. Adică,. n-a( c_,e

face! ,,Au pita susuoară!" Minţăsc cu şcinţă! ziceau aceeaşi~ Ad1ca~

manipulează conştiinţele celor ce citesc, privesc sau _as~ulta! d~~~

cum dictează conducătorii. Dar, nu doar asta fac aceşti diavoli? E1 1ş1

şi pregătesc poarta de retragere spre viitorii şefi atunci când timp_ul îi

uzează când nu mai au priză la masa votanţilor şefii pe care sluJesc
1 şefii îşi
cad totdeauna în picioare! Numai frâng gâtul!
atunci. Tatulicii

Mânuitorii de fraze, imagini, ,,profesorii univ. doctorii" cad mereu în
picioare. Aşa este construită „democraţia" porno-capitalistă: că şeful

pleacă, dar gaşca rămâne mereu. Băsescu pleacă, (pardon!)
conzelerii" rămâne! Băsescu suferă consecinţele vorbelor sale,

l~trăul Cristoiu, Popiescu, Tatulici, david-ogilvy-stul rămâne şi

latră în mass-media şi mâine la un alt Băsescu. Latră şi aşa şi aşa 1
Dar, au început să latre a gudurală, cam de multişor, pe lângă noii
,,coane Griguţă" ai post-decembrismului. Au umplut )ara _d~
„universităţi" politice şi de „jurnalism"; pe bani. Pentru a inmulţ1 ş1
mai mult „canalia de uliţi!" Că asta sunt şi ei. Din gargară, fraze luate

din alte cărţi, adună lovele. Sunt „profi" de „capitalism ştiinţific", la
David Ogilvy, scribari la gazetă, lătrăi la tv, ,,conzeleri" la Parlament,
pensionari, ,,conzeleri" la Cotroce~i, la bancă, la „holo~aust", la
Strasbourg, la Becali etc. Şi aduna lovele. Ceva de speriat! Cresc

vilele, apartamentele. Din lătrat! Dăi cu Popper, c~ Fukuyama, cu X,

cu Y! L-au uitat pe bietul Lenin, Marx, Gramsc1, Lukacs, Adorno,
Garaudy-ul anilor 70 şi-i trag cu „capitalismul ştiinţific". Credeţi că. au
probleme psihice? Aş! Maestru' lor - ovreiul Brucan! - le-a fixat
deviza odată pentru totdeauna: ,,Numai bou-i consecvent!"

Adică, ţine brazda! Numai că, se vedea, că ovreiul nu pricepea
proverbul ţăranului român - şi nici ucenicii lui nu-l pricep! Proverbul

135

se referă - stricta senso, ţărăneşte - la boul de dreapta, de
brazdă adică! Adică a boului ce ţine brazda când ţăranul ară. Adică
este consecvent ! Numai aşa merge „treaba bine!" Adică se poate
ara, produce ceva real. Dacă acest bou (noi, adică plebea ne-david-
ogilvy-stă! ) ar deveni în-consecvent, ar părăsi brazda, adică
dreapta, nu s-ar mai putea ara, semăna, n-ar mai creşte grâu şi cu
palavre stângisto-ogilvy-ste am muri de foame. Deci, tocmai fiindcă
acest bou este consecvent... stă lumea în picioare. Boul de stânga
se mai numeşte şi „gi uom!" Adică, întocmai ca şi foştii ştefan -
gheorghişti, deveniţi „ogilvy"-şti, îşi poate permite să tragă şi aiurea,
să trişeze, să părăsească brazda. Adică să lase jugul doar pe „boul gi
brazdă", adică de dreapta! Care merge drept pa brazdă! Ca să
pucem ara! Dar, de unde minte la brucani, tănaşi, cog1Je, david -
og1!vy-şti , snapsa-işti, tismăneni, cristoi etc.

Deci, asta este cu consecvenţa boului, bade urmaş de brucan.
Bade, fost prof. de „socialism ştiinţific", bade scriitor de „mic
dicţionar de termeni politici pentru tineret". Da', dacă dumneata, fost
căcănar, te-ai fi ţinut de filosofia ta, de dreapta, de brazda ta .. . altă
căciulă! Când aş trece pe lângă dumneata mi-aş ridica, cu respect,
pălăria. Dar, dumneata, ca un nou Neftiotache Buhuş, "căcat ai
mâncat" (aşa se exprima maestrul) şi căcat mănânci şi acum. Numai
că nu mai există un 11principe", care să te apese, cu papucul bizantin
(semn că-i urmaş al împăratului creştin de la Constantinopol. Că de
aceea purta el acel papuc roşu aurit, papuc cu gurgui - vezi opincile
făcute din piele de porc ale ţăranilor noştri din secolele trecute! - ce
arăta că moşteneşte harul şi darul vechilor împăraţi romano-
bizantini), în haznaua cu pricina. Şi asta tocmai pentru
inconsecvenţă. Ceauşescu şi-a plătit consecvenţa. Era bou de
brazdă! David-Ogilvy-ştii sunt „de om"! De aceea, ce credibilitate pot
avea? Nici una! Bine, că sunt aciuaţi peste tot. Ceva de speriat!
Apostaţi care scriu despre fidelitate, stângişti care scriu despre
binefacerile „democraţiei" porno-capitaliste, foşti adepţi ai "dictaturii
proletariatului", prin reprezentanţii lui, scriind despre "libertatea de
gândire". Mă rog, david-ogilvy-ştii şi-au păstrat, totuşi, o
consecvenţă - că altfel ar fi atacaţi imediat cu furie de presa aservită
adevăratului stăpân - şi anume aceea de manifestare a dragostei
permanente faţă de „chinezi". Adică, ştiu că lângă "pita albă" ce o
primesc pentru 11 inconsecvenţă", în raport cu mine, bou de brazdă,

136

se află ciomagul noduros al stăpânului 11pitei" - "chinezul!" Desigur,
pot să-şi bată joc de Băsescu, de Tăriceanu,. Iliescu, pot său-i s~duie
şi apoi să-i lingă, pot să înjure pe legionari cat vr~au, pa! :a tradez~

un patron cu bani pentru un alt patron cu bani, pot sa-1 arate lu

Becali ce pasaje să citească din Noica, pot lătra cât îi ţine gura (nu

toţi! Numai cei ce sunt în cărţi!), dar a lătra indecent pe „chinezi" nu

li se va ierta. Nu li se ierta nici înainte! BăieJii ştie asta şi şi-au

interiorizat preceptul. Se autocenzurează şi "pita nu le pică gi
susuoară!" Aceasta este marea artă a supravieţuirii, a căderii pisicii

mereu în picioare. Acesta este 11ziaristul" de astăzi, absolventul de
,,nou jurnalism", cohorta de elevi ieşiţi din mâna david-ogil~y.-~til~;,'

,,andreelor'', 11analiştilor", ,,politologilor", ,,tinerilor pollt1c1en1.,
tinerilor promovaţi la conducerea partidelor", aceasta e:te ulu~ea 1~

11

care ne ducem existenţa, capitalismul prevăzut - n-o sa va vine s~

credeţi! - de către cei doi corifei ai comunismului: Marx şi ~ngels. Sa

dimăpmericuitavteunl:er~Dbiol rsimă numai ca burghezii care vor cumpara acest
fie burghezi cât mai ordinari, cât mai meschini,

să fie burghezi evrei. Acest guvern dezgustător care conduce cu

bâta acest tmicaăli otsicăgluovs,ercnât11 părintesc" merită să fie înfrânt de un
adv~rsar cât D-l
mai răpciugos, cât mai dezgustător.

Metternich poate fi liniştit. Mai târziu ne vom răfui cu acest

adversar cu aceeaşi necruţare (s. n.) cu care se va răfui. el foarte

curând cu d-l Metternich" (Marx-Engels, voi. IV, pag. 517, "Inceputul

sfârşitului Austriei''). Interesant, nu!

CIOCOI ŞI SLUGI - pamflet(*)

După 1989 s-a dat drumul la ciocoi. Mii de neisprăviţi, şantierişti
inculţi, ciubote la suflet au invadat scena politică şi au devenit ş.efi de
organizaţii politice. Ce ştiau ei, ce ştiinţă aveau? Aceea d~ a şicana,
de a da din coate, a apăsa cu ciubota capul subalternilor, aveau

ce?,,ştiinţa" învăţată pe şantier şi prin barăcile mu~cit~r~_şti. Adică,

Cum ce? ,,Ştiinţa" de a umili, de a beşteli m1c11 subordonaţi,
perseverenţa şantieristului belit şi aruncat, departe de oraş, de

(*) ,,Ciocoiul", Dumnezeu să-/ ierte; de cei d1_!şi... _doar de bine,·
(*) ,,Sluga '~ .. să-i trecem cu vederea toate, sa iertam/

137

sistemul socialist multilateral dezvoltat. Când s-a dat drumul la .. .
s/obozeală, în 1989, ciocoii, şefi de tot felul, erau pe fază. Le-a pus
Domnul mâna în cap şi au devenit, pe dai-boji, bogătaşi. Din condiţia
de zbiri de muncitoraşi s-au trezit patroni şi conducători. Care va să
zică - şi-au zis ei - o merităm. Dăi înainte! Dar numai atâta
merităm? Merităm mult mai mult! Merităm să conducem treburi
politice, organizaţii, fundaţii, să dăm indicaţii creatorilor de opere de
artă, literaţilor, ziariştilor, să îi cenzurăm, să le spunem ce să scrie,
să ne strâmbăm, să ne băgăm râtul în ce nu ne pricepem, să
terorizăm psihic. Şi, iată, nişte brute, ieşite din noroaiele neputinţei
spirituale, ajunseră să mânuiască suflete delicate sau de aceeaşi
teapă cu ei. Cu cei de categoria lor (brute de aceeaşi teapă) n-au
fost probleme. Îşi dau copite reciproc şi învinge cel a căr~i copită
este mai tare. Cu „artiştii" erau probleme, cu creştinii! Astora le
aplicau o copită şi ăştia în loc să-i dea bestiei de ciocoi o copită se
„interiorizau", ,,sufereau", ,,iertau", ,,tăceau", ,,se chinuiau". Ciocoiul
simţea victima şi sângele lui putred se aprindea şi mai tare în a-şi
exercita pofta de a chinui, insulta, apăsa, strâmba din nas. Sufletul
delicat scrie, ciocoiul, dă din copite: în stânga şi-n dreapta şi-şi alege
aliaţi, slugi (care au arta de a lovi!) care să comită aceleaşi insanităţi
ca şi el. Câini şi putori spirituale, flămânzi găseşti la fiecare cotitură.
Este suficient să le dai coajă de ros (funcţii, avantaje, posibilitatea de
a înjosi şi conduce pe alţii. Funcţia-I arată pe om dacă est om sau
bestie!). Nu există pe lumea asta ciocoi fără subalterni zeloşi şi de
aceeaşi structură sufletească. Evident, ,,creştini"! Că şi ciocoiul este
„creştin". Azi chinuie pe cineva, mâine-şi face cruce, se duce la
mănăstire, se spovedeşte (probabil!), dar, mai ales se pricepe la
condus, dat sfaturi, şi vorbit agramat (,,trebuieşte"! spune el. Noi
„trebuieşte" să avem încredere în el.). Deşi este bâtă în ale
ideologiei, nu citeşte decât din an în paşte, deşi, structural, creierul,
îi este neputincios în a formula fraze filosofice, ideologice, se avântă
şi comite aşa ceva. Pretinde să fie ascultat şi nu doar pretinde.
Vorbeşte autoritar, doct, el are „informaţii" (de unde?), dă „indicăţii"
de cum să se comporte ceilalţi. Nu suportă să stea decât la prezidiu.
Dacă nu-i la prezidiu luptă din răsputeri să-i înlăture pe cei care sunt.
Nu-l satură Dumnezeu de funcţii pământeşti. Neruşinat, îi face pe
alţii neruşinaţi, bate cu pumnul în masă (dacă e cazul). Cum nu i se
mai dau funcţii începe să tragă sfori, să-şi caute aliaţi, slugi

138

obediente. Sluga îi sare în ajutor în şedinţe. I se pune pata ciocoiului
pe cineva? Sluga este la datorie. Şi el sare cu gura pe nefericit, ridică
tonul, acuză . Odată ce s-a repezit sluga pe victimă, ciocoiul tace din
gură. El a dat numai „directiva" prin câteva fraze. Sluga face restul
cu devotament. Trebuie să ştii purta geanta ciocoiului. Altfel,
ciocoiul, îşi dă la o parte sluga devenită indolentă. Aşa, că, sluga,
este tot timpul în priză. Pe cine să mai latre, în cine să-şi înfigă colţii.
Are ochii mereu beliţi într-o direcţie sau alta. Să vadă, să muşte.

Sluga are „aliaţi de ocazie" la fel de zeloşi, familie, are ciraci şi toţi

ling pe lângă ciocoi. Linge-n sus, apasă-n jos! Deviza

microcefalilor. Ei, între astfel de jivine mi-am dus ultimii 17-18 ani de

viaţă. Între ciocoi şi slugi aspirante la condiţia de ciocoi. .

Am întrebat pe Domnul dacă aceasta mi-e pedeapsa? Din

moment ce trăiesc condiţia aceasta este clar că da şi trebuia să o

suport. Am suportat-o până n-am mai putut şi, mai ales, mi-am

adunat păcate. Dar, dacă cineva te împiedecă să trăieşti cât de cât

creştineşte, eşti dator să te desparţi de acel cineva. Azi (ma~ie

2007) am ajuns la capătul răbdării şi cizma ciocoiului şi a sl~g1lo~

sale de ocazie sau de lungă durată, n-o mai pot suporta ş1 nu-1

creştineşte să intru în păcate suportând şicanele ciocoiului ş! slu_gilo~
domniei sale. Se pune problema dacă eu sunt necesar sau c1oco1ul ŞI

sluga? Se pare că ciocoiul şi sluga sunt mai necesari. Am dedus

aceasta mirosind atmosfera. Vântul a bătut alături de ciocoi şi

slugă. O mie de ani pace! Nimic nu-i veşnic din ce-i ori:ienesc! ~ici

chiar voinţa şi viaţa ciocoiului şi a slugii de ocazie. Azi eu, mame

ciocoii şi slugile şi stăpânul lor şi toate câte sunt pe pământ! Praf şi

pulbere! Bine tuturor! Veselie, tot ce se poate şi mai mult decât

atât.

MĂRTURII UITATE

În una din zile am citit într-un cotidian mărturia unui veteran de
război despre cele de pe Frontul de Est. M-a izbit ceea ce spunea

acesta cu cele spuse de tata (în grai ardelenesc, de Zarand). Tata

mi-a povestit zeci de episoade din campania lui pe „frontu' gi iest!"
Că aşa ziceau ei. ,,Gi la Tiraspol la Stalingrad_,_ şadă drac~. ~-ac_lo!''.
spunea el. Era extrem de revoltat de inutilitatea .sacnf1c1u)~1 ş~
mizeriei îndurate de pomană. Fusese decorat cu „Virtutea militara

139

de război clasa a II-a". Decoraţia fusese obligat s-o arunce la o
percheziţie făcut prin toamna anu lui 1944. ,,Vine, zice tata, miliţanu'
gi la Bârsa şî dă pasta ie în fioc la ladă (adică lada de zestre a
bunicii) şî zâce: ,,Ţâp-o (arunc-o!; n. n.) amu' ia, după ce plec io, că,
gi vin past-o saptamănă şî o gasăsc, ţuhausu' ce mâncă!" Tata,
speriat, a aruncat-o în ţarină (Decoraţia îi da dreptul, după cum
zisese Antonescu, la 5 ha. pământ din fondul public, scutire de
impozit, gratuitate CFR şi respect comunitar. Nu s-a ales cu nimic.
Nici nu putea pomeni de asta pentru că era socotit „duşman al
Uniunii Sovietice"): decoraţia şi brevetul. ,,După două saptamâni,
miliţanu' vine iar drept la ladă. Coată, nu-i!" Aşa şi-a pierdut tata şi
„dreptul" acesta. Odată cu venirea puterii bolşevice şi a doua Oră la
căderea ei în 1989. Că ne-mai-având nici decoraţia, nici brevetul,
regimul nou instaurat l-a privat de pensia ce i se cuvenea cu toată
grămada de adrese la Arhivele de la Piteşti. De fiecare dată primea
acelaşi invariabil răspuns: ,,Nu se găsesc în arhive datele solicitate!"
Tata a trecut la cele veşnice, nedreptatea a rămas. Că asta li se
cuvine românilor. Bine că li se restituie grofilor şi nemeşilor unguri,
evreilor şi ţiganilor tot soiul de „proprietăţi". Cu oamenii aceştia care
au luptat pe Frontul de Est nedreptăţi le s-au ţinut lanţ. Să nu credeţi
că ruşii propriu-zişi n-au îndurat nedreptăţi. Au murit ca muştele
„mânaţi gi la space gi comisari evrei! In faţă era trupa, în space
ofiţăru' specialist şî în spacile lui comisariu politic evreu. Doi gi ploton
erau sau cel puţân doi gi companie. Ăsta ave ordin să puşce orice
ofiţări care nu forţa trupa la luptă. Nu era alee ordine gi cât ăşcia:
,,Înaince, nu ce preda! Ce retragi, ce împuşc!" Ce le pasa lor gi ruş'?
Ca gi-un câne! Şî lor gi noi tăt aşa! Nici la noi nu era mai bine, dar
nu ciar aşa. La noi, ofiţării, n-aveau altă boală gicât aceea gi aş
lichida trupa şî a vini în ţară. Suduieu pa noi numa' gi Dumnezo şî
strâgau când vinem înapoi: ,,N-ai murit, f... şî pa mama ta gi
legionari! Ori dupa cum le tuna. Da', gin legionari şî bolşăvic nu ce
scocea! Ce scocea în faţa companii şî începe să ce suduie ~î să

dascalească pa locotenent, sublocotenetvcu vorbe gi felu }sta: ,,Asta-

i legionari! Asta ţâne cu nemţî!" ori: ,,Asta-i bolşăvic! Asta fuge la
ruş!"... Şî dăi: gi Dumnezo şî gi mamă. Aşa era ofiţăriu român. Tăţ
ţâneu cu liberalii şî cu Anglia şî Franţa. Ii cregeu că o să vină Anglia
şi Franţa şî o să-i umple gi bani şî o să poată fura. Apoi, hrana trupei
era o batjocură cum nici în pustiu nu ar fi putut fi. Vinea gin spacile

140

liniei cu mâncarea. Ruşî învaţasără. Că la noi sacretu' era egal cu
zero. Galagie... harmalaie. Cred că aşa vreieu! Ruşî auzău! Trageu
două, tri salve de puşcă mitraleră, mortieră, auneori câta on brand.
Atâta le trebe la comandamentul de alimentarea trupei. Ţâpa
(arunca!) hrana şi tungeo înapoi. Tăt la 7-8 km. de linia frontului
stăceau. Dacă frontu era să zicem la Pregeal, bucataria era şî la 10
km. în urmă. Rămînem fără mâncare. O trupă flamândă, nu poace
lupta. La neamţ, nu era aşa. Puce să tragă rusu' şî cu bomba
nucleară, neamţu' vine cu mâncarea până acole, pa şanţ, inge stacei
şî îţ' dage să mânci. Şî gi nu puce atunci dage conserve, da' nu ce
lasa flamând. Noi am mâncat în iarna lu' 41 - 42 napi îngeţaţ şî
cartofi îngeţaţ. Eram plini gi paduci şî abge după ce ne-or luat nemţî
am avut mâncare ca lumea. Românu', mnilos, să caza la familii gi
ruş'. Marţ' gi foame erau. Păsat gi hrişcă cu puţîn ulei era toată
mâncarea lor. Noi, le dagem să mânce conserve. Ofiţărimea noastră
nu ave nici un fel gi respect. Nu erau chiar tăţ aşa. Da', gi la capitan
în sus nu pre erau decât învârtiţ. Apoi, ce să mai spun că eram slab
echipaţ, folosăm caii şî caruţăle şî pa trei talp, cum zic;a neamţu'.
Adică, pe jos! Că toată primavara şi vara lu' 42, ruşi, numa' sa
retrageu. Toată perioada numai am mers. Tătă zâua! Rare uări mai
tragem câta un foc pâna am ajuns la cotu' Donului. Numa' dăi! Pân'
stepa calmucă. Nasâp şî lipsă apă. Ajunsă~ să bem apă gin urma gi
copită gi cal. Apă gi ploaie, rouă adunată. In fine, am ajuns la Cotul
Donului. Pontoane, şî avioane în picaj pa noi. Da', n-o opus
rezistenţă! Numa' câta Volga. La Stalingrad! Pică Stalingradu' şî
mereţ acasă faceu ofiţării. Razboiu-i gata! Poveşci!" Aşa le povestea
tata. Apoi, aşa, după mijlocu' lu' agust, începură ruşî să opună
rezistenţă. În septembrie şî mai tare, ajungem cam la 25 km de
Stalingrad. Nemţî erau la periferie. Noi eram aripa gi nord şî gi sud.

Acole pe colinile gi la nord gi Stalingrad o cazut brandu' pa noi, cii
gin grupa a doua. Nu mai rămânsesem nici 12 gin ploton. Că nici
plotonu' nu mai era ploton şî nici grupa - grupă. Io fiind mai la
dreapta, nu m-o agiuns gicât o schijă la mâna stângă, cum ţânem
mâna pa puşcă, şî m-o retezat două degete. Numai le v~zui cum
spânzură. Vine sanitariu' la noi. Numai pamânt era pa noi. Ingropaţ'
eram, unii morţ' şî alţ' fara picioare, fără o brâncă! Le-o taiet, că
numa peliţa era şî m-o pansat şî m-o evacuat înapoi. Pergem sâge!
„Ursa, dacă nu mori până la spital, gi slab (avem 35 gi kile), ai

141

scapat gin razboi!" zâsă sanitariu'. M-am strâns cu galanile de la
bocanci să curgă sânge cât mai puţân! Asta era pa gatau' lu'
septembrie 1942. Camioane întregi cu raniţ. Pa mulţ i-o lasat aclo.
Pa mine nu vree să ma ieie: ,,Nu traieşce până la spital! Nu mai are

sânge-n el! face comandantu' gi camion. O perdut mult sânge!" Eu
mă rugam să ma ieie, că, dacă mor, pot să m-aruce gin camion. ,,Nu
mai îi loc. Inge să-l pun? Camionu-i plin!"... ,,Să-l luăm, domn
capitan, aici lânga oblon!" zâsă locotenentu' medic. ,,Fă ce vrei!
Treaba ta! Nu vezi că-i plin camionu'!" Aşa m-a luat la

supraîncarcare. Numa' zberau cei pa care i-o lasat aclo pa câmp.
Care perdusă mult sânge (şî io perdusăm), care era slabit rău acole
ramasă şî mure ca on câne. Până vinea al doilea transport mureu
aclo, dacă nu veneau avioanile englezăşci din Iran şî-i bombardau.
Aşa, haida câta vest! Ruşî dupa noi cu avioanile. Pâr, pâr! Nu erau
bune gi nimic. Am ajuns la spitalu' gi companie şî dup-aceea ne-o

oevacuat la Nikolaev, la spital. Pa masa gi operaţie era să mor.

bagat la morfină-n mine... L-am auzât pa sargentu' sanitari: ,,la,
domnu' locotenent, ăsta moare!" ,,Măi, zâsă, ce faci? Mori? Nu mai
baga în iei!" zâsă. Mi le-o taiet ce mai era gin ele, m-o cusut şî o lună
am stat în spital la Nicolaev şî apoi la Nipropetrovsk. După o lună,
zâce: ,,Ei, ce-ai vingecat cât gi cât! Meri acasă. Ţâni brâca-n faşă!
Pansată să nu să infecteză şî scăpi!" Era pa gatatu' lu' octombrie şî
câta noiemvrie. Aşa am scapat gi la moarce sâgură şî prizonerat".
Bine, cele reproduse sunt doar sumare şi doar acest episod. El

povestea de atacurile de la Odesa, Novo Uplat Noe, Cotelnicovo din
toamna şi iarna lui 1941 - 1942, cu ruperea frontului de către
sovietici, refacerea lui. Tocmai la Novo Uplat Noe şi Cotelnicovo
fusese tata. N-am avut istorici, nici gazetari adevăraţi, nici măcar inşi
preocupaţi de fapte şi întâmplări deosebite. Dacă ar fi fost astfel de
oameni multe adevăruri s-ar fi aflat şi multe enigme ar fi fost
desluşite. Nimic din toate acestea nu s-au aflat, psihologia trupelor şi
a C_?r_p~lui ofi~eresc român, ce a luptat pe frontul de est, este şi
astaz1 ignorata de specialişti, de comentatori avizaţi sau mai puţin
avizaţi, se uită că pe frontul de est, ca şi pe cel de vest, au murit cu
nemiluita fii de ţărani români. Minoritarii - poate cu excepţia nemţilor
- au fost lăsaţi la vatră şi au supravieţuit, evreii au fost cei mai
favorizaţi din acest punct de vedere. Se compară rânitul zăpezii în
Bucureşti cu moartea pe Frontul de Est, pe câmpiile îngheţate de la

142

Stalingrad şi Cotelnicovo? Cu ce s-a ales România din acest război,
pentru ce au îndurat chinurile acei fii de ţărani? În afară de umilinţă
n-au avut parte de nimic începând cu 1944. Toţi care au supravieţuit
îşi ascundeau trecutul de combatanţi pe Frontul de Est. A te mândri
cu asta între 1944-1989 te putea costa extrem de mult. Cei ce
luptaseră pe Frontul de Vest au mai căpătat câte o tinichea, ceilalţi
nimic. Doar batjocură! Şi uitare.

TRĂIASCĂ BOGAŢII, MOARTE SĂRACILOR,
URA DEMOCRAŢIA!

•..,.. Betoane, pomi tăiaţi, poliţai şi ţigani, gunoaie:

Capitala a ajuns cel mai mizerabil loc unde se poate locui.
Drumuri, trotuare sparte, perdele de pomi culcate la pământ pentru
a se amenaja parcări, munţi de gunoaie, cadavre de câini, o imensă
maree de tuciurii, care vând mărfuri expirate. Mai ales legume,
fructe de import: portocale, banane, legume modificate etc. În urma
lor munţi de lăzi, saci de plastic, hârtii, putreziciuni. Nimeni nu-i
întreabă de sănătate. În preajma oricărui fost „magazin universal",
construit de Ceauşescu, bande de vânzători de telefoane mobile -
furate. Poliţaii îi salută cu respect şi consideraţiune. Gândeşte pozitiv!

•..,.. Asistenta medicală: Ai un bolnav la pat, un nedeplasabil?
Trebuie să-i faci o injecţie? Ferească-te Domnul! Nu se deplasează
nici o asistentă să te servească cu o injecţie. ,,La privatizaţ'!!?"
Deplasarea unei asistente costă 50 de lei. Salariul unui amărât? Circa
500 de lei impozabil! Pensia unei amărâte? 300-350 lei. Injecţia la

domiciliu? 50 de lei! Nu te tntrista, o să te tmbo/năveştil Crape

sărăcimea, prospere bogătaşii! Ţeparii, tunarii, proxeneţii, ,,rromii"!
lată, măi dragă, cam cum se numeşte „democraţia" românească

[inventată de Ilici]. Deci, în ţara lui Nicolaescu şi Tericeanu nu există

organizată, pe străzi şi blocuri, asistenţa bolnavilor la domiciliu

pentru o banală injecţie. Incredibil, dar adevărat. Nu te tntrista, o să
te tmbolnăveşti! După noi potopul/ Mâine poate fi cel puţin la fel de

rău.

•..,.. Bestia de bloc sau, mai exact, de apartament:
Pe fiecare scară, palier de bloc, trebuie să existe cel puţin un
ascultător de muzică ţigănească. Această bestie, nu poate să-şi pună
muzică numai pentru propria ureche surdă. Trebuie să crape de

143

ci udă şi necaz cel puţin vecinii de sub propriu-i apartament şi cei de
deasupra şi de se poate întreaga scară şi blocurile vecine. ,,Să moară
duşmanii mei!" Şi se jăluie ţiganul şi bestia de apartament,
consumatoare de astfel de muzică, jubilează alături de sunetele
scoase din gâtlejul ţiganului gurist. Şi amărâţii de vecini trebuie să-l
suporte. Pot să cheme Poliţia. Aceasta deplasează doi agenţi . Aceştia
iau actul de identitate al reclamantului şi pe cel al reclamatului şi le
consemnează datele într-o agendă. Apoi îi solicită reclamantului să
aducă un martor, de pe palier sau scară, care să confirme alături de
tine că e şi el deranjat de muzica - dată la maxim de cel pe care l-ai
reclamat la „organ". N-o să-l găseşti! Frica de ţigan este patologică la
rumân. Aşa că degeaba legi, degeaba „organe". Rabdă şi taci. R.abd
şi tac! Dar cât o să mai rezist? Bestia are rânza şi capul tare. Ne-
având creieri în el suportă zgomotele „muzicale" ale muzicii ţigăneşti.
Există şi preşedinţi de scară, administratori, băgători de seamă, care
ştiu întotdeauna de cine se pot „lua" fără probleme, pe cine pot
scoate de „exemplu negativ", pe cine pot numi „recalcitrant!" Cui i se
pot face pagube şi şicane fără a avea probleme cel ce le provocă.
Totul e monitorizat de cine trebuie: adică de turnători, agenţi,
poliţaii, sereişti sau alţi de din ăştia de care nu se poate „lua nimeni
pentru că nu vrea să-şi bată cuie în talpă!" Dacă bestia-şi permite să
tulbure liniştea locatarilor înseamnă că are pe „cineva-n spate", ,,are
proptă!" Adică e în „reţea!" Rabdă şi taci! Fi calm! Ia pastile
antistres! Practică jogingu/! Bea ulei de sâmburi de struguri! Presat
la rece! Neapărat la rece! Şi pe stomacul gol! Fă zilnic cel puţin 30 de
minute de mers pe jos.

•~Bestia si tupeistul de partid: Te înscrii într-un partid, dacă

n-ai fbst fondator să zicem. Acolo vei găsi nişte şefi şi nişte aspiranţi
la şefie. Şefii, bine situaţi financiar, sunt şi cei mai stabili în funcţii.
Trepăduşii sau cei cu „coate tari" formează găşti prin preajma
acestora. Unii cu familii întregi de trepăduşi. Aici ai o singură şansă.
Să fii slugă vorbitoare, dar nu cârtitoare sau minte observatoare. Poţi
să fii şi acela în capul căruia se sparg toate oalele, celui „din cauza
căruia nu merg treburile", ,,om problemă", dat de exemple prin
şedinţele găştii conducătoare, subiect de discuţie şi bârfă printre
papagalii ce nu pricep cum merg lucrurile „cu politica". Nervi,
nemulţumiri, zbateri sufleteşti, pierdere de vreme şi lipsă de finalitate

144

a unor acţiuni folositoare neamului tău şi celor cu care activezi.

Neam şi ţară nefericită! Bestii! V .V

•~Bestia din ONG: După ce s-a dat drumul la latrat, ad1ca

începând cu 22 Decembrie 1989, s?u c~ns~ituit ~eci de ,~ii d~ VONG:
uri. Acişilea se adună 10-20 de c1umeţ1 sa „faca ceva . Ad1ca, ,,sa

activeze" pentru bunul mers la treburilor comunitare, culturale evt~:

Ba chiar pentru „propăşirea neamului", lupta contra „exploatam

femeilor", pentru „libertatea de conştiinţă", pentru v„aflar~a

adevărului istoric", pentru etc. Numai că, veşnica problema, bestia

este şi aici prezentă. Ori este bestia obişnuită, ori bestia „cu :oat~

tari!" Bestia care are o singură „filosofie": ,,Scoală - te tu ... , sa ma

aşez eu!" Aceasta fiind boala ce bântuie meleagurile valahice;

dihonia este gata. ,,Activitatea" dusă pe copcă!
• ~ Bestile de pe net: Ăştia, sub haina anonimatului dirijat, pot

înjura romanitatea, pe Eminescu, pot să numea~că ~a~a noast~ă

~răomvoarn„ikMao"1ldloăvuadaM„arrroe"m, ipi"oşti scăerneesîencveestieun-eacaTrreannse1lv~asr~nnet1,orpigoitnislecntei

,,învăţa" că moldovenii şi vlahii sunt diferiţi d~ romani, ucu t?~~~' c~

vorbesc o limbă aproape identică". Pot să batjocoreasca „m1t1c11 ş1,

băţoşi, să ceară „republica banat" sau „republica independe~_tă

secuiască". Dacă, pe acelaşi net, un român combate aberaţ11le

bestiei ori nu i se dă de către administrator ceovmideenntta,ri,u,lcesauaşui~t1"0,
bestii îi
dau răspunsuri insultătoare şi-l numesc,

comunist" şi „mitic"! Tot pe net, Ceauşescu (pe care l-au lins

;tâţia!) este numit, în derâdere: ,,ceaşcă", ,,pingelică!", ,,împuşcatul!",

„ciuruitul!", ,,odiosul!", ,,bâlbâitul!" etc. Normal, Vlad Ţepeş este

dhracuhulaa!" Bestia batjocoreşte reprezentanţii ce au condus-o! Nu

;ealizează ce bestie a fost acceptând ceea ce dispreţuia şi

batjocorind, după pe acela ce nu mai e, pe cel ce-i stăpânise. Adică,

este un patapiewici!

lată acest gen de comentarii de pe net:

Din Gândul:

Postat de SCUZE ITALIA la 2.11.2007 14:38: in discuţie, mă
Citind comentariile la articolele bazate pe tema

îngrozesc sa vad ca vasta majoritate a mesajelor sunt. tipic

mentalitaţii turbate de roman las, __min:in9s, pervers, _g~no1. ~le

diferfera la ce victimizati sunt romanu (vai sarac11!) de opm1a publica

italiana si mondiala. Ele se refera cat de mafioţi sunt italienii care si-

145

au deschis porţile unor gunoaie mioritico-balcano-tiganesti numite
romani. Ele se refera la ura incesta pentru rromi . Dar f. f. f. puţine se
refera la a reflecta asupra situatie în mod autocritic. De ce se
întâmpla ce se intampla? In comunism aveaţi scuze (Ceausescu),
acum aveţi scuze (ţiganii) si italieni mafioţi. Jeguri romanesti, sunteţi
gunoiul planetei si pana nu veti accepta acest adevăr nimic nu se va
schimba în bine. Da, si cei mai important: Scuze Italiei si italienilor,
scuze familiei doamnei omorâte de un animal ROMAN. Poate in
sufletul lor, italienii ne vor accepta scuzele, poate în cele din urma ne
vor si ierta, dar nu vor uita niciodată de picingina romaneasca care ia
i-a invadat."

Din ev. z.
elena(), 2007-12-2808:12:16
11în loc să-l studiem pe acest mare scriitor sau pe Negoitescu noi
împuţim (s. n.) elevii şi - studenţii cu 11marele" Eminescu, un neica-
nimeni romantic într-o epocă post-romantică.
•.,... Bestia din mass - media: Bestia din acest domeniu, în

primul rând, ştie tot, poate tot, vrea tot, obţine tot, mănâncă tot. Mai
ales mănâncă ... cu polonicul, cu oala, cu găleata un anume produs
şi, pentru că-l mănâncă, se consideră om realizat. Este de o
suficienţă absolută şi îşi închipuie a fi un mic zeu. El creează, el
desfiinţează, el şutează, el apără. Şi, evident, este 11VIP!" Mai cu
seamă dacă este o cititoare de promptere. N-ai ce-i cere. Este
definitiv pierdut(ă), iremediabil pierdut(ă).

•.,... Mica bestia care merge la biserică: Aceasta şi-a

descoperit vocaţia după 1989. Unele au avut-o şi înainte. Destul că
acum se poate manifesta nestingherită. Acest soi de bestie are
scaunul ei asigurat, ştie ce trebuie să facă un nou apărut în parohie.
De cum îl vede, îl trage de mânecă: ba că nu a păşit cum trebuie, ba
că s-a aşezat unde nu trebuie, ba că s-a aşezat în scaunul rezervat
lu' cutare, ba e încheiat la haine, ba este descheiat, ba tace, ba
vorbeşte prea mult, ba calcă strâmb, ba calcă ferm, ba nu dă
lumânările la preot cum trebuie, ba nu face una, ba nu face alta.
Acest soi de bestie are scaunul lui pe care nu îndrăzneşte să se
aşeze nimeni, vine devreme şi se apucă de trăncănit despre
politicieni cu vecinul de scaun, se plimbă de la unul la altul, de la una
la alta. Ce mai? Şi-a găsit locul şi rolul. Este şi el cineva! I se dă
atenţie! E pe val! Nu realizează că, de fapt, tulbură şi sminteşte

146

enoriaşii şi enoriaşele prin familiaritatea deşănţată pe care o
afişează, dându-se învăţător al altora sau îndreptător. Şi asta fără să­

i fi pus cineva în postul acesta.
•.,... Bestia din piaţă: De regulă e tuciurie. Te agresează verbal,

oferindu-ţi produsele de proastă calitate şi ieftine în comparaţie cu
cele din magazin. Tot ce vinde e din furat. Adică, produse furate,
sustrase din vagoane de marfă, tiruri, de pe tarabele urumânilor",
cumpărate cu toptanul şi vândute cu amănuntul. Pensionari amărâţi
şi pensionare amărâte dau târcoale acestor soiuri de bestii (de "îmbe
sexe") în speranţa unui mic chilipir, adică a unui preţ mic pentru o
marfă de trebuinţă. Bestia se dă amabilă şi binevoitoare. Da' numai
până când victima se arată interesată de ce vinde bestia. Dacă
îndrăzneşte să comenteze calitatea mărfii se trezeşte cu un potop de
vorbe triviale trântite pe nerăsuflate şi cu vehemenţă. Bestiei i se
alătură şi celelalte bestii tuciurii şi neatentul este "spălat" pe ziua în
curs şi gonit din raza de acţiune a bestiei. Bestia e protejata Poliţiei.
Este în cârdăşie cu alte bestii de aceeaşi culoare. Bestiile ştiu când se
aproprie poliţiştii. De unde? Şi dispar! Aşa e înţelegerea! Ca să vadă
„rumânika" - permiteţi! - că adică 11organili" îşi face datoria. Poliţişti
trece, bestia colorată apare - mânca-ţ'-aş! Bestia de piaţă este
nespălată, de e bărbat e nebărberit, cu burta revărsată, merge
crăcănat, ca raţa, înjură, scuipă vorbe pornografice la fiecare
propoziţie. Dacă e de parte femeiască e la fel de jegoasă şi pute într-
un anume fel, e în şlapi de gumă, cu ciorapii murdari şi căzuţi, cu
şort cândva alb şi pute a mahorcă de proastă calitate. Hainele îi sunt
lucioase de atâta slin adunat pe ele, părul neţeselat, legat în canci,
sub un batic murdar. Bestia de genul feminin e veselă, ia viaţa în
glumă, poliţistul drept un moft pentru alţii şi stresul o chesti~
destinată rumânilor cu service. Bestia de piaţă e însoţită de puradei.
Ei fură de la rumani, provoacă mici diversiuni, cerşesc, mănâncă din
mers pentru ziua în curs (mănâncă din furat şi pomană), i'nvaţă, se
pregătesc pentru viitor. Şcoală, sirvici? Vorba lor: canci/ Am putea

descrie bestia de acest gen pe sute de pagini. Nu acesta este scopul
acestor două pagini. Pe net, bestiile de această extracţie, ne numesc
pe noi, pe noi, încă majoritarii adică, ... rumani!" sau "românika!"
Gagii, adică! Adică, proşti! Nişte bipede care pot fi fraierite. N-ai
văzut bestie tuciurie cerşind de la bestie tuciurie, nici furând sau
înşelând altă bestie tuciurie, trăgând pe sfoară! Sunt bestii şi bestii.

147