Ursa, George - Din luptele mele - scan

ne stăpânesc pe noi azi americanii. Aveau un reprezent~nt I~ f~ţa

locului şi garnizoană militară. Sigur, în condiţiile astea_ nu-ţ1 poţi ~h,~r

face de cap, dar ai şi tu propriul rege, Irod Agripa .. Nuvma, ca,

romanii, şi noi astăzi, constatăm, că,. iud_eii, ~u ~u~a, ca n~ se

considerau inferiori romanilor ce, chipurile, 11 s~~p~neau. ~' s~
considerau net superiori, iar romanii erau „spurcaţi ş, samarinen11

,,câini". Asta chiar că ar deranja pe oricine... V "• • •

II). ,,Dacă mă afund în cercetări deV ge~~I asta, 1~1 zise P1s~an,

ajung să înnebunesc". Unde să mai puna ca 1ncepu sa parcurga cu

creionul şi Psaltirea. Şi începu să noteze de zor versetele care-l

intrigau. Aici găsi, după el, chestii şi mai scandaloase, _care lu~te a~

literam îl făcură să abandoneze „cercetarea". Nedu~~rire~ se_mst~la

chiar la citirea psalmului 2. versetele 8 - 9. Ac~lo c,t,se_ ca lu, David,

v~,şi evreilor deci, li se vor ,,<<da neamurile moşte~1re... eaşte pe ~le

cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le ve, ~drob1! »v _cum vin~

problema? Asta nu a fos~ n~mic,_~ar l~p~almulu, 14? gas,:e ceva ş,
mai clar: ,,şi săbii cu doua taişuri ,n ma,rnle ~or, ca sa .se r_?zb~ne ~e

neamuri şi să pedepsească pe popoare, ca sa lege pe 1~~ar~~11 l_or 1n
obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de :,ier"... In:red1b1I, 1ş1 zisese

Piscan! Apoi, blesteme contra „neamurilor care te 1~groze_scyre~u~

cele din psalmul 134: ,,El a bătut neamuri multe ş, a" u~~s 1m_p~raţ1

puternici" şi „Asemenea lor să fie toţi cei ce-i fac pe d~nş11 (~d1c_a pe

dumnezei) şi toţi cei ce se încred în ei." Ajungea ~a smmtea,~a oricum

ar fi dat-o. Citirea Bibliei îl smintea de-a dreptul. In „Estera ~er~ta-1

cuprinse de tot şi nu mai ştia ce să facă: Să ~enunţ~ la credinţa, la

tot ce moşteneşte de la înaintaşi ... Şi-apo,, ce-, ~u f~lla asta? Sunt~m

urmaşii tracilor sau ai romanilor, sau ai I~periu_l_u, ~oman care ş,-a

,a,bdaumnndeozeniait",,ndauţimonnaeliz,eişi"i naţionali? Dar ş, ~~tiracs1u1~teşm1-vauun abandonat
Deci, alt Isr~~I,
chiar grecii.

,,cel altoit" cum zice Sf. Apostol Pavel. Ad1ca, .mar pad_ureţ!_ Ad1ca,

„noul Israel!" Adică, suntem iudeii cei no, .. Nu b1olog1c, .dar

conşcienţial cum s-ar zice. Aceasta de! :-ar per_m,te acest barbarism.

Dar, numai noi? Nu! Ci chiar rasa alba m totalitate,_ toate popoa~~I~

albe sunt iudei din punct de vedere spiritual-duhovnicesc. Sunvt ''.ca,~~
care mănâncă firmituri de sub masa stăpânilor"... Asta dupa 1~de11

cei vechi adică cei ce Csăucnit după trup _(uAr~miacşăipeai li~luuis)Avnrua-almşt_işmi de
prooroc îl Moise. pe „Acesta d~
au pe

unde este!"... zic ei în minunea orbului vindecat din naştere. Dec,,

49

sunt - îşi zise Piscan - un evreu, nu după trup (Căci nu m-am
circumcis - ,,tăiat împrejur!''), ci după apă şi după Duh, îşi zise. Una
din două: ori mă străduiesc să înţeleg totul, cu „mintea mea", ori,
dacă nu, bat la uşa celor lăsaţi de Sf. Apostoli să „lege şi să
dezlege"... Dar, şi aceştia, cum zice Sf. Apostol Petru, sunt şi ei
oameni. Aşa zice el în „Fapte". ,,Scoală-te! Şi eu sunt om!" Ei le-au
dat din Harul Sf. Duh lăsat lor, trimis lor la Cincizecimi. Deci, nu-s
Ales!, îşi zise Piscan, resemnat şi trist. Nu m-am învrednicit şi o să
mă ducă la deznădejde. Aici nu e problema Esterei şi a
maşinaţiunilor ei pentru uciderea lui Aman şi a fiilor lui şi ai altora din
Imperiul persan. Cartea asta a Esterei e o adevărată piatră de
poticnire, duce la necredinţă. Cum să te ghidezi moral după o
asemenea mişelie pusă la cale?

III). Iată ce citea el în „Cartea Esterei"...
„La băutură regele a zis către Estera: «Ce dorinţă ai? Ea ţi se va
îndeplini. Care este cererea ta? Ea ţi se va împlini chiar şi până la
jumătate din regatul meu!»"
Normal, Estera, ca şi urmaşa ei mai modestă, Irodiada, în alt
timp şi cu alt scop (care cere capul lui Ioan Botezătorul), cere
uciderea lui Aman. Dar nu e mulţumită cu atât, vrea baie de sânge în
Imperiul persan şi-o obţine:
„Atunci regele a zis către regina Estera: ,,În cetatea Suza, au ucis
iudeii cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi
făcut ei în celelalte ţări ale regelui? (Se întreabă cu o undă de tristeţe
regele prizonier, marionetă, de fapt, în mâna celor doi complotişti
sângeroşi - Estera şi Mardocheu; n. n.) Care este dorinţa ta? Ea ţi se
va împlini. Şi ce dorinţă mai ai? Că ea îţi va fi împlinită".
Atunci au stârpit iudeii pe toţi duşmanii lor, ucigând cu sabia,
omorând, pierzând şi făcând cu duşmanii lor după voia lor.
În cetatea Suza, au ucis iudeii cinci sute de oameni.
Estera a răspuns: ,,De binevoieşte regele, să se îngăduie iudeilor
celor din Suza să facă acelaşi lucru şi mâine, pe care l-au făcut
astăzi, iar pe cei zece fii ai lui Aman să-i spânzure".
Şi a poruncit regele să se facă aşa; s-a dat porunca în Suza şi pe
cei zece fii ai lui Aman i-au spânzurat.
Şi s-au adunat iudeii cei din Suza şi în ziua a paisprezecea a lunii
lui Adar şi au omorât trei sute de oameni, dar la jaf nu şi-au întins
mâinile.

50

Iar ceilalţi iudei care se aflau în ţările regelui s-au adunat ca să-şi
apere viaţa lor şi să fie netulb~ra_ţi _de_vrăjm.~ş(i lor. .Aceştia . au
omorât din duşmanii lor şaptezeci ş1 c1nc1 de m11, iar la Jaf nu ş1-au

întinsNomrmâianli,le".după aceste cumplite asasinate u .
urmeaza ve~elle,.

petreceri, chefu~i, î~nebuneşti, con~luzi~nas_e Piscan_! Unde ma, pui
că asta e o sarbatoare de veselie ş, azi. Num~, 1848~~8~9 al

ungurilor a mai devenit o astfel de sărbătoare. Ad~ca~ ungu~11 ~,n, an
de an, în Ardeal, şi se bucură, la 15 martie, pe _pamantul v1ct1melor,

sărbătoresc ucideri de români făcute la 1848. Fain!
în ce fundătură s-au putut vârî rasa asta albă, îşi zise Piscan. Era

disperat, nu în sensul trupesc, or, aşa, metafizic, cum ar zice cinE_:va,
ci în perspectiva mântuirii. Că ce v~e~ oumul trupescy Vre~ ca dupua ce
moare acest trup - că el vede ca mea tot trupu-, muritor - sau nu
moară de fapt. Dar unde şi ce să se întâmple cuA el? Să învie maca~
cândva, în viitor. A înviat Hristos şi ne-a promis Invierea pentru _a f1

nemuritori. Dar, nu ca trup de muritor. Ast~ eupr_?~lerna ... Ne~unr_e~
de un fel sau altul, izbăvirea de moarte ş1 staparntorul ~0'111'. a_d~c~
Diavolul. Deci, omul nu vrea să fie în tovărăşia D(a?olulu1. N1c1 ~1c1 ŞI
nici dincolo. Problema este aceasta şi alta nu e ş, in vederea e1 s-au
nevoit sfinţii din totdeauna. Anticii nu erau sfinţi, nu năzui~u la
sfinţenie. Năzuiau să devină eroi, făptuitori de fapte omeneşti ~pre
laudă şi pomenire omenească. Altul este ţelul aspirantului la
sfinţenie. El nu vrea să fie capră!... [...]

= Aici, ,,Gelu Piscan" şi-a abandonat meditaţiile scrise spre publicare.
Istoria umanităţii a intrat În fundătura iudaică. Cum va ieşi din ea, sau

de va mai ieşi, este greu de prevăzut.

DUPĂ 20 DE ANI!
20 de ani sunt un bilanţ! România Mare a durat nici 22 de ani.-~
clasă politică bicisnică şi situaţia internaţional~ ~e fel favora_b,1~.

României ne-a adus în starea de a ceda fara lupte provmc11
româneşti vecinilor hrăpăreţi: sovie!ici, _bulgari, ~nguri. 1?47 a
pecetluit pierderea a 4 provincii romaneşti: Basarabia, B~c~v,na de
Nord, Ţinutul Herţa, Cadrilaterul. Anul 1948 ne-a adus ş1 pierderea

51

Insulei Şerpilor. Un Guvern trădător a cedat-o pe proces verbal. Că
România are de unde da şi URSS-ul n-avea destul. Cred că de lua tot
globul, nu se sătura. După 1989 situaţia se repetă. De data asta
avem tot trei duşmani declaraţi şi trădători interni câţi vrei. Cel mai
gălăgios e Ungaria şi minoritatea ei din România. Urlă pe la toate
cancelariile cât de nedreptăţită este ea de tratatul de la Trianon (De
cel din 1947 nu pomeneşte!). Dar, ce să spună Marea Britanie,
Franţa, Spania că au pierdut imperii uriaşe? Cum de nu se vaietă ele
la Budapesta pentru a le oferi îndărăt imperiile pierdute. Ungaria uită
că era un regat conglomerat de naţiuni. Acum ce-ar vrea ungurii
ăştia? Să redevină stăpâni peste Croaţia, Slovacia, Transilvania, o
parte din Slovenia, Austria, Italia, Voivodina, Transcarpatia? Că pe la
toate demonstraţiile la care urlă „să piară Trianon" plimbă o hartă
care înglobează aceste ţări, provincii şi teritorii. Adică, dumnealor vor
a stăpâni 6 mii. de români, 5 mii. de croaţi, 2 mii. de sloveni, 5, 5
mii. de slovaci, vreo 500. OOO de alte etnii din Voivodina, alte 300.
OOO din Transcarpatia, başca 200. OOO din Austria şi vreo 50. OOO din
Cehia şi care, adunate, fac peste 19 mii. Deci peste 19, 5 mii de
oameni neunguri! Asta după pretenţiile lor! Asta s-ar numi „dreptate
Ungariei!" Este ceva ce depăşeşte schizofrenia. Şi de ce ar accepta
aceste popoare să devină supusele ungurilor? Răspuns invariabil:
Făceau parte din „regatul Sf. Ştefan! Şi ungurii sunt civilizaţi şi
occidentali"... Şi, culmea, ţări precum Germania, Marea Britaniei,
Italia, Franţa chiar, li se uită-n gură şi impun acestor ţări vizate de
unguri pentru a re-fi cotropite să-i cadorisească - în calitate de
minoritari - cu drepturi pe care ei nici nu au de gând să le ia măcar
în discuţie pentru minoritarii din propriile ţări. Şi biata Românie
tremură de groază, să nu cumva să se „mânie" minoritatea
ungurească din României şi să o reclame la UE, CUIE, SUA, ONU,
CEDO, sistemul solar, galaxie, univers. Un actual vicepriministru al
Guvernului declara pe şleau că scopul lui şi al minorităţii ce o
conduce este „dezmembrarea totală a statului român" şi nu că nu
este arestat, anchetat pentru declaraţie, nu, e făcut demnitar al
statului pe care vrea să -l „dezmembreze". Asta pentru a putea s-o
facă mai eficient. Cine se roagă de el şi cei din minoritatea al cărui
lider este să vină la guvernare? Chiar şeful statului zis „român". Adică
onorabilul domn Traian Băsescu. Unde mai pui că-l cheamă Traian?
Ad ică poartă numele celui care a distrus statul dac, statul nostru cel

52

adevărat şi al cărui urmaşi şi suntem noi. Dacius~ntem şi . Dacia
trebuia să se numească ţara noastră. Cu ce ne-a rap1t _URSS ş1 a d~t
Ucrainei o rezolvară doi trădători ce vor fi blestemaţi s_ute ~e ani:
Constantinescu şi Severin. Moţul Boc, ardeleanul Blaga ş1 Tra1~n vor
să rezolve - că în parte au „rezolvat-o" Ilici şi banda, Constan~inescu
şi banda - şi problema Ardealului. Faptic, au rezolvat-~! ~u t1u cum

7s-o rezolve juridic, aşa ca să fie „cuşer" cum spun un11 . ţnca se tem

că ne-am putea „deştepta din somnul cel de ~oart~! I~, care ne-
aruncară barbarii de tirani!" Şi cine erau „barbaru de tirani ~ _care ne~
au chinuit în iobăgie sute de ani (,,în civilizaţi:(:')? Pai t':c~~1
înaintaşii vice-ului care vrea „dezmembrarea totala .. . a Romanie1.
Păi, ce rost mai are imnul, nea Boc? Moţul:\ urm_aş de Iancu_!_
Teoretic cel puţini Păi, de ce a luptat Iancu? Sa se ~ll~be _,,b~rbar~1
de tirani" pe „graniţa de o mie de ani" cu stea_gun ş1 zbierate sa
„moară Trianon" şi tu să dormi la Palatul Victoria? Ba,. un de~u~at
ungur îşi deschide birou parlamentar la Tg. Mureş, 1n_ R~mania'.
pentru - declară dumn:aului - ua. lupta p~ntru_ ';~utonom1a ţ1nutulu1
secuiesc şi limbă oficiala ungara in Transilvania . Bok-ul tace, MAE
tace, Preşul tace!

DEZNĂDEJDEA DE A FI ROMÂN AZI

De ce acest titlu? Mă întreb şi eu! N-o fi cel mai indicat ş~ nici
aducător de nădejde. Numai că, rea1ment~, nu putem sa n:
considerăm altceva decât deznădăjduiţi. In penoa~a d1n_t~e ~ele ~oua
războaie mondiale fiinţa în România în legalitate ş1 apoi 1_n 1legal1~at~
un partid care era o secţie a partid~lu! c?munist b?lşev1c al Uniun11
Sovietice. Acest partid minuscul, alcatu1t, in proporţie de peste 95 0Yo,
din alogeni şi cetăţeni ai altor state, avea în program~! upe care-l
oferea locuitorilor României câteva puncte de-a dreptul t1cal~ase (c~
să nu zic altfel). Bunăoară, PC (din) R (Aceasta era denumirea lui)
spunea că România Mare era „un stat imper_ialist" care „ocupa~e
teritorii străine" şi milita „pentru autodetermina~ea popoa~~lor d~n
cadrul acestei ţări până la despărţire ... " etc. Deci, lupt~, n:i_1llta pn~
membri lui pentru destrămarea statului român: _Con?ucatorn sta~ulu1
român de atunci l-au scos în afara legii. M1lltanţ11 nu ~-au la_sat
impresionaţi de măsură. Au „fugit" - cum se va spune dupa al doilea

53

război mondial despre frontierişti - la centru, adică la stăpâni, la
Moscova. Clasa politică românească din acele vremuri s-a mulţumit
cu atât şi nu i-a prea luat în seamă. Că ea se baza pe Anglia şi
Franţa, cum că cele două nu vor permite destrămarea României
Mari. Tovarăşul Stalin era de cu totul altă părere şi el ştia ce ştia, că
doar avea slujbaşi în toată lumea şi aştepta ocazia. Şi ea se ivi.
Prostul de Hitler, şi poporul german se hotărî în 1939 să-i
împlinească politica, şi declanşă războiul. Tov. Stalin şi gaşca de
alogeni era pregătită pentru orice variantă, la fel micile state
revizioniste - Ungaria şi Bulgaria. La început tov. Stalin se alie cu
,,rasistul" şi mâncătorul de evrei Hitler. Semnă un pact. Tov.
Kaganovici şi alţi de ăştia era (u) alături de tov. Stalin, nici tovarăşii
comunişti născuţi în România nu puteau fi decât alături de aceştia
(Mă gândesc la tov. Hanah Rabinson, tov. Nikolski, tov. Răutu, tov.
Chişinesvski etc.). Domnul Hitler şi domnul Mussolini, ,,revizuiau"
graniţele la vestul Carpaţilor şi tov. Stalin cu tovarăşii din preajmă

„revizuiau" la est (Stalin, iute din fire, le-o luă înainte cu revizuirea

graniţelor României). Cei trei aliaţi îşi asociară şi dbi coioţi la
„revizie", respectiv Ungaria prin Horthy şi gaşca şi Bulgaria prin
gaşca de la conducerea acestei ţări. Anglia şi Franţa, aliatele noastre,
ne traseră chiulul. Franţa nu se putu salva pe sine şi Anglia avea
grijă de sine cu mare greutate. Dar, domnul Hitler - nebun de legat
- îl atacă pe tov. Stalin, aliatul la „revizie" şi domnii capitalişti, Anglia
şi SUA şi-l luară de aliat pe tov. Stalin, ,,revizorul" şi. .. ce a urmat se
ştie. ,,Revizia" lui Stalin în privinţa României se prelungi - cu acordul,
de data asta, al „democraţiilor occidentale" - până astăzi. Dar, veni
1989! Tov. Gorbaciov şi domnul Reagan renunţară la „războiul
rece".. . Asta însemnă pentru România, ,,revizuită" la est încă din
1940, o baie de sânge, două asasinate în ziua de Crăciun şi aducerea
la suprafaţă a alogenilor. De data asta ţigani şi iarăşi unguri. Ce vor
aceştia? Ce vroiau şi cei din perioada dintre cele două războaie.

Adică, ţiganii vor să ne conducă şi exploateze (şi o fac cu brutalitatea

şi mizeria caracteristică) şi ungurii să ne sfârtece şi să ne conducă.

Locul domnului Hitler a fost luat de „tanti UE", locul URSS a fost luat
de Rusia şi Ucraina, Ungaria e prezentă, Bulgaria tace. N-are
pretenţii! Că şi le-a satisfăcut! Serbia, în schimb, ca şi în 1918, vrea
Banatul. Toţi îşi bat joc de români. Au reuşit ceea ce tov. Stalin nu a
reuşit. Să ne linşeze simbolic. Românii au dispărut, locul lor l-au luat

54

„rromii". Adică, ,,rromii", _după cap~I c~lo~ de mai •s~s, locuies~
România şi, pe şest, romanii sunt ţigani. Limba r~m_a~a a devenit
„romana" (romanians) şi ţigăneasca limba Romarne,_. E~t~ ca-n
blestemele din cărţile de vrăji. Un neam este şter_s !1ng~1~t1c, a~
spune din istorie şi toţi îşi dau ~oate.şi zic_ că e) nu ex~sta,; ca limba 1~1
nu-i a lui, că ţara lui e a ungurilor ş1 slavilor ş1 „rromilor . E şte~s dm
istorie, aşa cum l-au şters ungurii după ce ~u luat_ cu J_ap~a
Transilvania. Românii, dacii, deşi existau, nu existau. B!n~, n~c~ ~n
Bulgaria evului mediu nu s-a întâmplat altceva cu romanu, nici 1~
imperiul bizantin grecizat, nici în regatul. Serbiei. Complot~! ştergem
românilor a tracilor din istorie este vechi de 2. OOO de ~ni. Acum se
duc ultim~le lupte pentru a fi ştearsă ulti_'.TI~ rămăşiţă. I~tr~bare_ d~
baraj? Unde a dispărut marele po~or tra~ 1~tm_~ pe un tent?n~ unaş ·.
Păi, prin analogie, unde au disparut ,,~nd1_en1111?u ~ercetaţ1. ş, vedeţi
cum poate fi ştearsă din istorie o rasa ~' o sa mţele~ep ~um au
dispărut şi tracii, dacii (românii). Numai ca rasa euuropo1d~ ~1-a ca~
semnat sentinţa în ritmul în care se mişcă. Aşa ca vom '.' raz?unaţ1
cât de curând. Desigur, asta nu ne aduce o n_:iare sat!sfacţ1e~ U~
popor dispare pentru că el vrea )i el său dispar_a, ..aş~ ŞI o ra:a. ~,'.
chiar de nu vrea, poate fi ajutat sa dispar~. _Roma~11 ~z, sunt „aJutaţ1
să dispară şi ei chiar vreau aşa ceva. De a1c1 deznadeJdea .. .

LISANDRUŢ (portret)

Cap cu frunte teşită, labe mari, antebraţur~ pă_r~as: şi uurech}
mult ieşite lateral. Pe antebraţul drept are tatuat~ o 1~1~a strapuns~
complet, la 45°, de o săgeată. Sub ~a ~unt mscnpţ~onate doua
iniţiale „B~" şi dea~upra ei a~ul ,,_197~ . Llsan_dr~?, d~haneşte, bea,,

suduie scarbos (,,91 Dumnezo , ,,91 Maica Precista , 91 „Presucr~ luu
Dumnezo" şi Satana şi dracule pomenit de el mai me:eu), are o iapa
roşietică la păr, căruţă, nevastă grasă, ~a. un ':!1~nute }' alte alea. _v~ra
poartă o pălărie de pai şi iarna o şapca 1mblarnta. In f~ţa casei ş,-~
Psăllacni.taDt unşimştaenuplrulnuii şi ",fa,ţ,uarac~atuse.'!,",:
e' pe marginea gârlii ce-i trece pnn
bărbosul de peste ga• rlau ,
,,,r1.,t?so",'u'~!
Ăsta e un ins pe care l-ar strânge de gât pentru ca are m faţa :a~_e1

izlazul mult mai lat (200-250 m. de la casa acestuia la m~lul garl11),_
are plantate „pe marginea gârlii" sălcii mari, un dud unaş, un te,

55

bătrân şi nişte nuci rămuroşi, ba şi circa 50-60 de pruni. Lisandruţ şi
consoarta ar dori ca toate relele, adică gâştele, caii, vacile, căruţele,
curcile, porcii, găinile, bibilicile(pirchiţe), ciurda, bivolii să se plimbe,
să stea, la păscut, râmat, scurmat, pe izlazul din faţa casei
„filosofului". ,,Filosoful" e cam de vârsta lu' Lisandruţ - ca la 60 de
ani şi, de regulă, doar vara se abate pe la casa lui. În rest, Lisandruţ
e fericit, dar circa o lună fierbe de dimineaţa până seara. De cum se
crapă de ziuă iese în faţa porţii şi goneşte gâştele, vacile peste gârlă :
„ Libahaa, libhahaaa!" îndeamnă el gâştele să treacă gârla. Dar
zburătoarele nu se îndeamnă. Atunci, Lisandruţ ia pietricele şi le
zburătăceşte cu îndemnuri ca cele de mai sus: ,,Libahaaa, libahaaa,
f... vă dracu'!". Apare ciurda. Lisandruţ intră în fibrilaţie. Înjură
ciurdarul, ia bâta şi aplică vacilor bâte pe spinare. ,,Uîa, uîa! " le strigă
el vacilor şi le tufleşte - la nimereală - bâte pe şolduri, spinări.
Ciurda a trecut. În sfârşit, scoate calul din grajd, îi deschide uşa de la
ocol şi-l îndeamnă să treacă gârla la „filosof". Calul nechează, mai
culege câteva prune de sub prunii lui Lisandruţ şi trece gârla să le
culeagă de la vecin. Lisandruţ se simte mulţumit abia în momentul

când calul a trecut gârla. Poate intra acum în ocol. Consoarta în
timpul ăsta îl priveşte ţinându-şi mâinile în şolduri. Probabil îl admiră.
E un munte de grăsime umană. Uriaşă! Are cel puţin 120 de kile
neto. Dumneaei şi-a scos curcile (,,tuccile!''), găinile şi le huşuie
peste gârlă, la prunii „filosofului". În primăvara asta, Lisandruţ s-a
răzbunat. I-a tăiat „filosofului" două sălcii. Cât a suferit din cauza
acestor cinci sălcii mari ale „filosofului". Două le-a ras. ,,Filosofu'!" de
abia a venit la casa de la ţară, nici n-a observat că i s-au tăiat sălciile
de la înălţimea unui om. Lisandruţ nu are nici o mustrare de
conştiinţă. Doarme bine noaptea, duhăneşte, bea ţuiculiţă şi
duminică de duminică merge la biserică, se duce spăşit la miruit,
sărută Sf. Evanghelie, ascultă slujba, ia anafură şi suduie când are
chef pe oricine, şi-l urăşte pe „filosof", goneşte animalele în fiecare zi
sub pomii lui şi se drotdeşte mai ales când sunt parastase, pomeni,
alte situaţii similare . Intr-o vară s-a luat de „filosof". Acesta îşi
permisese să-i gonească iapa din preajma porţii lui. Lisandruţ - cu
colopul tras pe ochiul drept - sta turceşte pe cimentul din faţa porţii,
veghea să vadă dacă îndrăzneşte „ filosoful" să-i deranjează cabalina.
Când a văzut că „filosoful" a îndrăznit l-a „luat la omor" gâjâind din
fundul gâtului : ,,Thăăăt-i a tâhăăău, mhâaaa?" ,,Tăt! " a răspuns

56

filosoful" scurt. Ba a mai adăugat că „poate să-şi ţină cabalina la
prunii proprii" şi i-a mai zis lu' Lisan~ruţ _cum, el, L!~an?ruţ, a luat la
bâtă vacile ce îndrăzneau să treaca printre prurn1 ~u1. Lis~nd~uţ ~-
replicat că „mâncau prunele!" ,,Păi, ve~i,. a spus „f1lo_soful , ~~ cai~

voştri mănâncă prunele mele şi se baleg~ 1~ uş~ mea ? la ~ru~11 vme~

şi cred că ştii şi dumneata precept~! - ~a vad ca mer~1 la b1senca - .
„Ceea ce ţie nu-ţi place, apro~pelu: nu-1 fac~! 11 C_re~ ca evclar! _Sau de
ce mergi la biserică? Mergi sa te induhovrnceşt1 ş1 nu sa fac, mereu
aceleaşi rele pe care le făceai înainte de a merge"~.. Li~and~uţ Vs~~
mulţumit să suduie şi s-~ ~p~c~t ~ă-şi suf!ece m~nec~e ~a_,ma_ş,\

zicând: ,,la, cine are coraJ sa vina sa ~a bata cu mine sa vina a1~1.
Hai aici ... " ,,Diavolul!" a zis „filosoful". Asta e Lisandruţ: bea~ su~u1e,
duhăneşte adună cele trupeşti, merge lav biseric_ă,_ e ha_P;an ŞI vnu

poate suferi pe cine i-ar lua fie şi o pruna. su ca_ţ1va am in _urma_ a
otrăvit gâştele „filosofului". Le-a dat „boabe! a zis el cu sat1sf~cţ1e.

1.usandruţ a fost şi este încântat de fapta lui (Consoarta, la fel _I~ alt

an i-a tăiat o cracă din salcia cea bătrână. Cum am zis: Dur:nin1ca de
duminică şi în sărbători merge la biserică şi ori de câte ?n un p~r~
sau alt animal, pasăre se abate la ~runii. lui,v poarta _c~se1, ,,le ap~1ca
constituţia" şi dacă i-a schilodit se simte 1mpaca~ cu 1rn!11a. Bomban~
şi suduie... ,,Cuţule!" strigă el după ce l-a poem~ ~u b~ta pe porc ŞI
dă ... Usandruţ, un ţăran urât, cu nasul mare ş1 rau ş1 are el boa~a
lui... pe „filosof". Nesimţitul acesta. d: ,,filosof" are iz/~z prea r:nare 1n

?efaţa casei, sălcii pe porţiunea de garla pe part~a lui, fragan (d~d),

ceva pruni, trei nuci şi un tei falnic. E 1nsupo~ab1l pentru el. D~c~ ar
putea ar urca gârla în deal, la uşa fi/osofulw. De cum vede ca ies:
filosoful /a izlaz iese şi el să-l supravegheze sau ~dmone:tez~ da~?
mişcă-n front. Când e pilit are obră:nicia ~e ~ stng~. dupa „f1lo~of ·
Ba să-i lase iapa în pace, să pasca pe langa prunu lu 1, ba .sa ~-u
gonească porcii, gâştele lui, curcile(tucile)'. găinile de la uş~ ~u1.vGnJa_

lui e izlazul „filosofului" şi nu poate dormi b~ne !1?aptea_caVinc~ rl;~'

sunt în picioare sălciile filosofului. Astea, c~ca, - IJI p_erm1t sa _sc~rţa1e

noaptea şi-l împiedecă să doarmă. Aşa ca doua din cele cinci le-a

culcaAtcelastpaămeânpterdseonlaajîunlă, lţ,i,ţmăeraanu",nu,i,aormde. lean . . . ,, vorba V ..
civilizat , alu1a .

arză-I-ar focul

57

STATUL DESCREŞTINAT
Statele de-a lungul timpului au fost, în general, state în care
sacrul intra în însăşi structura lor. Imperiul roman a fost stat creştin
9up~ 325, biserica lui era una sobornicească şi apostolească,
1mpar~tul era uns împărat creştin. Nu intrăm în amănunte. Începând
cu ?liver Cromwell, unsul ajunge prilej de răzbunare a plebei
manipulate ingenios, iar odată cu bulversarea de la 1789 nu numai
că unsul este lapidat de revoltaţi, dar statul, în sine, este lipsit de
componenta sacrală, devine un stat „raţional", ,,laic!". Cei care

mânuiesc mecanismul cu pricina se declară „slujitori ai raţiunii", ucid
preoţi creştini (catolici), dărâmă bisericile în numele „libertăţii şi
raţiuvnii" a „fraternităţi şi libertăţii şi egalităţii" (!! !) şi „poporului".
Dupa un secol şi mai bine, bolşevicii acaparează cu ajutorul
bancherilor din SUA şi agenţilor Kaiserului, Rusia. Ei descreştinează
statul complet şi-l transformă în stat a-teu. Adică, luptător contra lui
Dumnezeu (Pe care, culmea, îl neagă ca existând. Curată
s~h}zOfrenie! Cum :ă lupţi contra a ceea ce declari că nu există?). Nu
faraV Dumnezeu. Ca aşa ceva este deja statul burghez. Ce a urmat
dupa aceasta se vede, se trăieşte. Europa s-a sinucis în numele
invocatei „libertăţii" a omului de a fi „măsura tuturor lucrurilor".
Principiu vechi al filosofului Protagoras. Normal că nimeni nu-l
inv_ocă, dar acesta este. Adică, fiinţa muritoare, limitată biologic şi
raţional se vrea pe sine etalon şi închinător sieşi. De unde statul
precreşti_n se înc~ina la un „strămoş" animal (taur, leu, lup), pasăre,
şarpe ŞI-I covn~,d~ra zeu, fiinţă sacră, dătătoare de energie,
protectoare, calauz,toare, de unde statul creştin îndemna - credem
că, măcar atât - omul muritor să se închine Trinităţii (Tatăl, Fiul şi
Sfan~ul Duh), statul modern, postbelic, fost creştin, postcomunist,
s-a instaurat, cu forţa, ca aşa numit stat laic, adică fără nici o
legă~ură_ cu o, divini_tate an~me,_ adică - momentan - acceptă ca,
~casa, f1eca~e 1n coC1na sa sa se inchine cui pofteşte atâta vreme cât
1n cetat_e, in a~ora,_ recunoaşte holocaustul făptuit de creştinii

europeni asupra 1ude1lor europeni, recunoaşte perversiunile sexuale
ca fiind ceva normal şi pe cei ce le practică oameni normali

lree':1.untnroeaţ1~nta: cfaănteezs1t~1ledaşitoprrestăensţliuiljee,asacăccemipntoăritsăăţiplloărtedaescoăricdeinfevleşniitsuil
ce-i asigură existenţa pentru a îmbogăţii pe stăpânii băncilor private,

58

suportă o clasă parazită planetară şi pe sine ca sluga care munceşte

pentru ea. Deci, statul descreştinat, fără Dumnezeu în general, a

„ppurs~creînştinlo".culObldiivgiănităsţuipiu,şii,,disvăinistlăţuij"eastcrăecăştioasrăe, muandciceăascaă devenit
pentru

;;id,ionolir"itătţriecădteorib.uzSutnăapâr,nicodnesubmănacito,ri inşi bolnavi ddeizdoelvviăaţiaiutsoerxituaatelea,
droguri,
de

creând dezordine planetară în vederea unui control total al întregii

suflări de oameni, în ce scop? Răspuns: ,,Al toleranţei!" Al toleranţei

intoleranţei unora asupra majorităţii. Ce urmăreşte, de fapt, statul

descreştinat? Momentan nu o declară pe faţă. N-a sosit timpul!

Turma încă mai are în mijlocul ei berbeci care văd semnele ascunse

ale vremii şi nu se lasă îmbrobodiţi de vorbele mieroase ale

reprezentanţilor statului descreştinat, fără Dumnezeu, statul viţel_ului

de aur, zeului căruia i se închină şi îi slujeşte de fapt. Al banului de

hârtie şi a instituţiei în care este el depozitat. Deci, statul,

despărţindu-se de Dumnezeu, de biserică, a devenit, în final, s~atul

băncilor, servitorul bancherilor, cămătarilor, înmulţitorilor de ban,. Ce

va face el în viitorul apropriat? Se va supune lui Moise sau va

continua să deservească cu puterea sa bancherii în detrimentul

cetăţii, supuşilor. Momentan, statul, ca stat al unor naţiuni, vrea să

se desfiinţeze pe sine ca stat naţional, laic, fără Dumnezeu, pentru a

se înstăpâni ca stat universal peste o turmă nediferenţiată, cu o

slitmăbpăânuăniacă o rasă mmeitjliosaacteă,lorundiceă,exînistseenrţvăic,iucl ausntăei caste planetare,
tuturor de_ zei ~urit9ri,

uzurpatoare a divinităţii, conducătoare şi profitoare d1screţ1onara a

turmei imbecilizate, de animale vorbitoare, adică se ajunge din nou

în sclavagismul precreştin, dar, de data asta fără speranţa unei

mântuiri. Căci Mântuirea prin Iisus cel răstignit şi înviat e aproape

abolită de către statul aservit castei necreştine, diabolice. Deci,

scopul deJ·a vizibil şi zic noii diavoli, realizabil, al statului ivit din
I II V

„revoluţii", este instaurarea unui stat unic, atotputernic, apt sa

slujească unei caste care se va decreta pe sine ca fiind Lucifer cel

decăzut din demnitate. castei nu-i lipseşte decât nemurirea acestuia

şi pe care, casta, speră să o dobândească pentru sine şi s-~

monopolizeze doar pentru sine, cu ajutorul ştiinţei şi să nu o dea ş,

turmei cuvântătoare aflată în starea de sclavie perpetuă.

59

MIZERII FORUMISTE ANTIROMÂNEŞTI!

Ziua veche.ro:
• .... #10 ZI Nationala ???? Zi de Doliu in Transilvania si Banat. -
NEO... 19-11-2010 15:08
Ziua Unirii Romaniei cu Transilvaniei ar trebui sa fie zi de doliu
pentru toti ardelenii, banatenii si bucovinenii.
Inseamna extinderea dominatiei unui stat criminal-fascisto-comunist
asupra unor teritorii autonome DE SECOLE si începutul unei decaderi
fara precedent in toata istoria lor. Romani semnatari ai
Memorandului si luptatori de seama pentru cauza romaneasca in
aceste teritorii s-au lamurit cum stau lucrurile dupa Unire si au fost
repede eliminati in închisori romanesti. Capii bisericii greco-catolice,
esenta constiintei roamnesti in Ardeal au devenit martiri fiind
exterminati tot acolo. Pana acolo a mers bestialitatea romanilor incat
IULIU MANIU NICI MACAR NU ARE MORMANT. Comemorarea
acestor martiri ar fi trebuit facuta in Ungaria pentru ca in Romania
nici o speranta.Cererea romanilor de a sarbatorii in casa victimelor
succesul lor arata cat tupeusi nesimtire poate avea acest neam
de_* .Ziua Unirii Romaniei cu Transilvaniei ar trebui sa fie zi de doliu
pentru toti ardelenii, banatenii si bucovinenii.
Inseamna extinderea dominatiei unui stat criminal-fascisto -
comunist asupra unor teritorii autonome DE SECOLE si începutul unei
decaderi fara precedent in toata istoria lor.
Romani semnatari ai Memorandului si luptatori de seama pentru
cauza romaneasca in aceste teritorii s-au lamurit cum stau lucrurile
dupa Unire si au fost repede eliminati in închisori romanesti.
Celor care se vor grabi sa ma eticheteze bo_zgor si altele le
reamintesc ca sant roman din Ardeal dar ma pis_pe ziua VOASTRA
,,nationala" iar cu tricolorul vost ma sterg la fund.

Curentul

2. 19-11-2010 07:42
• .... Porcism dimbovitzean
Necsutule, iara ti-ai dat arama pe fatza. Ungurii au perfecta
dreptate atunci cind afirma ca sarbatorirea zilei de 1 decembrie in
Ungaria este o provocare, o încercare de bataie de joc rusinoasa.

60

Adrian Nastase ca premier a sarbatorit la Budapesta ziua asta, la
receptie fiind prezent si primul ministru de atuunci al Ungariei,
dovedind cu virf si îndesat europenismul acestei tari.

Niciun oficial de rang inlat n-a venit in Remania sa sarbatoreasca
nicio zi nataionala a Ungariei (in nicio zi nationala a Ungariei nu se
sarbatoreste nimic in legatura cu romanii), n-a solicitat un spatiu
public, toate manifestarile de acest gen ale maghiarimii din Remania
s-au sarbatorit într-un cadru privat, tocmai ptr. a nu va

"hipersenzibiliza".
mai mult, acum citiva ani, presedintele Ungariei, Solyom Laszlo a

dorit sa faca o vizita privata de 15 martie in Remania, iar autoritatile

voastre "ioropene", i-au interzis sa aterizeze cu avionul, motivind ca
aceasta este o aeronava militara. (Cinci a venit pres. american la
Bucuresti Cu Air Force One, asta n-a fost problema, mai jmechere) .

Ptr. Ungaria, ptr. toti ungurii pierderea Ardealului (si nu numai,

nu este o zi de sarbatoare, dimpotriva. Tie daca ti-ar muri ma-ta, ai

fi in doliu, ti-ar conveni, ca cineva sa va faca discoteca in casa? Nu?
No daca nu, atunci nu va mai dati loviti, si lasa tu acuzele cu

so~ismul la adresa ungurilor, ca de vreo citeva decenii tot voi va

comportati ca tziganii. .. . .

Ati primit exact raspunsul pe care-l meritati din partea of1c1la1tat1lor

din Ungaria, in speranta ca va vine mintea la cap, si veti invata un

pic de bun simt.
Si scoate UDMR-ul din ecuatie, ca n-are nimic de a face cu

treaba asta.
Voi v-ati bagat in rahat, n-aveti decit sa iesiti singuri din mizerie, nu

pe spinarea altora.

•..,. Conform cu originalul; comentarii de prisos (n. a.)

BESTIA DIN CAPITALISMUL SĂLBATIC

Domnia bestiei nu-i de azi de ieri, dar după 1989 aceasta s-a
dezlănţuit precum leul scăpat din cuşcă. Autoritatea comunistă s-a
prăbuşit precum castelele de nisip de pe plajă, elib:rând bru~el~
bipede de orice constrângere şi frică. ~c_es~ea _au _1~c~~u_t sa-ş1
croiască drum, cu pumnii şi picioarele, cu 1nJuratun, tnv1alltaţ1, fapte

61

abominabile, spre vârful ierarhiei sau numai să-şi asigure averi, o
poziţie dominantă într-un grup de bipede asemănătoare psiho-
mental. De la teroristul de scară de bloc până la ţiganul răpitor de
fete o gamă întreagă de bestii ne distrug nervii şi ne macină timpul şi
sănătatea. De la teroristul cu bormaşina de găurit pereţii şi picamărul
şi până la haita de belitori de crengi din pomi o întreagă gamă de
criminali psihici îşi fac veacul pe spinarea amărâtului de locuitor al
oraşelor noastre din care autoritatea publică a dispărut cu
desăvârşire. Poliţia este formată dintr-o hoardă de oameni care nu
„se bagă! Nu se amestecă!" Atât îi auzi: ,,Ai martori?!" Dacă aude că
nu ai martori, nici nu mai stă la discuţie cu tine. Martorul e un tip laş,
la fel: nu „se bagă, nu se amestecă!" Suferă în tăcere agresiunea
bestiei şi e bucuros că l-a lăsat în viaţă, ,,că nu i-a luat gâtu'!"
Suportă cu seninătate, timorat, dejecţiile verbale emise de bestii,
suportă îmbrâncelile, chiar pumnii şi este bucuros că a scăpat fără
caoăa-îsinefpiparutspăînted,ienninamesăcsanpzuaurrmtil,eacicaaoprteicdriceăepnaectoşsimateurancituuaţl.ictChîlnainsfiuapittpîaonll icbteiuctrăătăţh.eăaCnhuăăliudeia,şciăcaniricel-i
mai dă un bob zăbavă pe comportamentul civilizat. Plină de bani, de
vile, de maşini, înconjurată de paznici, de zidurile ce le împrejmuiesc
viloaiele, se cred veşnici şi puţin le pasă de starea de decădere
moral-socială a supuşilor, care le-au acordat votul pentru le
administra treburile publice. Au şubrezit în asemenea hal statul încât
de el nu se mai teme şi nu mai ţine cont nimeni. Ţinta întregii
adunături de bestii fiind adunarea de lovele şi nimic altceva. Bestia
grohăitoare, căreia nu-i pasă de nimic ce ar putea fi numit „cultură",
respect pentru aproapele, valori creştine adică, s-a înstăpânit
rânjitoare peste întreaga lume românească. Ar băga în el cât mai
mult: mâncare, bani, case, maşini, haine de fiţe, aur, ar petrece în
neştire, ar bea şi s-ar distra până crapă rânza-n el de cât s-a îndopat
şi i se pare că valoarea supremă este burdihanul lui sătul şi
satisfacţia lui „culturală" este - zice el - invidia ce ar trezi-o,
burdihanul lui sătul de plăceri, pensionarului sau pârlitului de
salahor. Da, flămândul - zice el - salivează văzându-l pe el, bestia
sătulă de cât a adunat, lăfăindu-se în nesimţirea lui. Bestia din omul
comunist descreştinat şi-a aflat menirea în capitalismul hunic. Între
invazia hunilor şi instalarea capitalismului postcomunist în Europa de
Est nu e nici o diferenţă de stare. În loc de năvala hoardei călare s-a

62

petrecut ridicarea unei vho~rd~ din_chi~r masa populaţiei_ sed~ntare

locale cu aceleaşi apucaturi salbat1ce ş1 la fel de cruda _ş1 P?ft1toa_re

de averi nemuncite. De fapt, trăim în înc:p~t vde ~euda!1sm ~1mpuriu:

Clasa ce s-a format nu mai este alcatu1ta din bngan_z1 ca~e-?

Jidobândesc averile mobile şi imobile cu sabia (care ma1v ofera

riscuri). Nu! Este alcătuită din briganzi de cu totul alta ~atur~.

Aceştia nu se urcă pe cal şi atacă sedentarul po~esor _de c~vaş1lea_ ş1-

şi însuşeşte acel ceva în urma atac_ului_ armat ş1 ~po1 devine senior.

Brigandul ieşit din comunism, te Jefu1eşt~ _cu pixul, cu leg~~, cu

mârlănia, cu şmecheria, cu terorisi:!'ul ps1h~c, cu ''.democraţia '. :u

promisiunea, cu oferta de a 5e s_luji m _treburile publice, cu funcţia m

stat (Poliţie, Vamă, Judecatone, Tribunal, ~ot~nat~, Parlam~nt,

Guvern, instituţii de interes obştesc) sau jocuri p1ram1dal~, te!ons_m

de bloc, de piaţă, răpiri, taxe de protecţie, furt de le~ne d_1n padunle

private şi publice, vânzare de plăceri erotice, ~i~tracţ11'. satisfacere ~e

vicii etc. Trăim în vremea şi la cheremul best1e1! Bestia ~-are nevoi~

de credinţă, de cultură, de linişte, d~ ordine fireas~a, de vaio~,

creştine, de valori religioase. Din contra, toate astea-I_ incomodeaza

şi deranjează puţinii neuroni. Pe sc~rt, el este un ~ee"'.;or perfe~t ~I

Satanei. Vorba unui disperat: ,,Diavolul nu exista! . _Nu exist~,

prostule, pentru că bestia a ajuns să fie diavolul de _se~~-c1u al epoc11.

Diavolul poate să doarmă liniştit, bestia postcomunista II face treaba

cu aplomb şi punctualitate. .. . .

Mai putem spera să ieşim din epoca best1e1 capitaliste, generate

în post-comunism, generată chiar de acel sistem? Slabe ~pe~a~ţe!

1Dar, poate s-o îndura bunul Dumnezeu. Că de la om slabe nadeJd1.

TRĂDAREA GUVERNANŢILOR ROMÂNI
FAŢĂ DE GUVERNAŢI

Titlul acestui demers al meu ar fi putut mira în urr:iă cu 1~ ani.
Azi nu miră, nici nu interesează. Când prin_ toamn~ lw _1996 ~1rcul~
printre gazetari, după primul tur la alegerile prez1denţ~ale~ ca Emil
Constantinescu are şanse de a fi ales se pomenea ş1 _ca,,, 9a, va
câştiga, dar că are „sarcină" să semneze „trat~tul cu Ucraina . 1n care
să recunoască că Basarabia de sud, Bucovina de Nor~ ŞI Insul~
Şerpilor sunt ale Ucrainei. Onorabilul geolog a fost ales ŞI aşa s-a ŞI

63

întâmplat. Adică, şeful statului român şi ministrul său de Externe de
atunci (alintat de jurnalişti şi de „Ciobănaşul Severin") au semnat un
tratat prin care cedau teritorii româneşti unui stat care nu le avusese
niciodată, mai mult acest stat nici nu exista atunci când aceste
rapturi se făcuseră. Nu cred că există în istorie un asemenea
exemplu de ticăloşie. S-au revoltat românii de rând contra unei
trădări şaicelaaşsittăăţi,traădcaerreu?t Nexup!licMaăţciiarceplorercduomi,
asemenea pentru FPaarrflaumrideinstuălufii
de atunci,
zis: ,,Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi" pentru ce? Adică, de ce s-au
Tcscreteăaddtlăaect-taeo-rinripăupedilteet,i-maaptpruainnvdcuefitop(rnţpaiărcc,eieşosed-ădait,nărt.efevăliNrenă,oărlGmusptuatavălt,euerlrcunaeui elcd,aaepcdaleaurlpancămea-rdeaeinsatapapauarririifţţodiisaneutstar,ttăauptuniuntcleuui.,ii
excepţii) doar să anunţe prostimea că
cu unele trebuie să faaucă catadicsit istorice" pentru un ceva care s-ar
„România sacrificii

numi „Europa" sau NATO sau UE. .. Poporul dobitocit nu i-a întrebat
ipnestacnrţime innael-iausă-oiblisgpautnăsă ccineedăamnutmereitordiiintnraeţiocnoanldeucăşitoprieintraucecsatroer
dcăortmrăedaătolriiniiştşiti-şaiu îtnrăciăt
avantaje simaunumluoi tinvaeţ?ionPalo.poArşual nu urma chiar
îndemnul mandatul de 4
ani şi s-au pensionat alţii poplăitlicăavraăcgteisvcă, alţii ne
ulencţiii,i s-„aduemroectrraasţide"in,
dau în continuare de despre

îddî„aîn,n,MenrrEciejtpRlhuuăpăiorertcşoămuiăşaepilsâRaacenu"toUe,ieamlnohş,bivgnâ,diUiiantşuecEerinpaăiluae"ă,,iziutgp",bun,rşeliuiecn.nuuttrremomAuaidgmldntirapoecsaârtlăenari,etrcip,esă"Uă,ţppşliignuria,ou,gnmumdbieadunuoarăuonissarlgt.UiîuinctprcnăuÎreuţgnimlşmitaautieUrieirnidaauantinleigdilgşsde,aiiunmrrreilgtaei"nopo,şR.tlgttuăuo,işAn,mliUdec,ddşrâDeertenseMidpit,paaetRuttust-rrutdaeilalrvlerdtăaaeaîdrenmpăiotrştameduicdslioraăuetisevdlIuelcecilciucaa"aeu,ii

drepturi mai mari decât majoritatea. Avea dreptul la segregare,
aînveşacolşicocliu
auto~egregare, dforreţpa,tucl odpeiiiaaflibistsautnînt asmteastt, edceaţai segregate
etc. In SUA, cu cei negri,
„îdmndeeemfomxacivcoroaacaţnrriaieetaiice)",tu.cn.iAaedrii(cşîmniăi,nRoţrroaoirmtmaăâţâinniaiaicicesusau-samntatiensnscettoaisştltuiietiatdtisendeegdccrlleeăadgrsiaareţticilăoeolnpciXuasIbmI-uliXcoleIVmca.pjueoŞlrnmiitteraăusţtiaaai

sta acolo numai ungurii. Ceva nemaiauzit! Ca în Africa de Sud din

64

anii 60. Nici un intelectual român (cu excepţii ~esemnifica~!ve) nu a

rotestat nici un scriitoraş nu a pornit campan11 contra
~egregaţionismului, ~st~~contra unor astfel de ~bera!ii. D~r
auv fost

doar începutul. Trădătorii au continuat sa faca_ noi tra?an. Că a_u

văzut că merge. Au dat drepturi speciale ţig~n~lor, ap?1 au ~err,:11s

ungurilor să-şi sărbătorească ucigaşii de romani ~~ ch1a~ tentonul

celor ucişi, apoi le-a permis să-~i aş~ze s_~atu~ insultatoare P~

teritoriul celor cărora le ucisesera stra~o~11, s~ flu!u~~ steaguri

ale statului unguresc, apoi le-a dat pamantun, clad1r1 ce nu li

se cuveneau, apoi i-a luat la guvernare pentru a putea ~uc~a ş1

mai eficient la dezmembrarea României, la segrega~1~nism,
,,discriminare pozitivă", apoi le-a dat dreptul de a solicita P~
faţă, din poziţii guvernamentale, de}m~mb~area statului

român, apoi a sprijinit pe un Tokes sa ~Junga. p~rlamenta~

european şi chiar vicepreşedinte al acestui for ş1 d1_n aceas~a
poziţie să ceară un nou ar?it~aj tip V~e~a 1_94~, apoi a per~1s
oficialilor Ungariei să vina 1n Roman1a ş1 sa lupte, oficia~

pentru realizarea „Ungariei Mari", apoi au_ abando~at (~~pa

2010) chiar şi bruma de demnitate ce o mai ave~m _şi astaz1 _s-
a ajuns acolo că o parte a României este condusa din ~ngar~a'.
de la Budapesta fără ca Parlamentul României să ia I~ intreban
Guvernul de la Bucureşti. S-a ajuns în suecolul XI~ ŞI nu m-~r

mira ca Parlamentul de la Bucureşti s~ ?ea legi _Pr:cum in
Pactul Werboczi şi să ne oblige pe roman11 ar~elen1 sa ~u n:
mai aşezăm în oraşe, celor din Mold~v_a ş1 Munte~1a sa

prezinte auswaisuri pentru a putea de~~:,' Bruaş~vu~. ŞI toate
astea în numele „Europei" şi „democraţ1e1 . Tradatoni precu~

Boc, Constantinescu, Băsescu, Ilici, Seve:in.: ~~rlame_ntarn
legislaturilor 1992-2012 ne-au adus aici. Trad~torn a:eşt1a au

batjocorit prin lege numele de român .,~ccept~nd ca 1.~, actei~
oficiale ţiganii să fie nu~iţi „rromi , ap~1 „rromi , . a~o1
„rominians" şi la urmă „romani". Hoardele au invadat penf~rule

oraşelor din UE şi, normal, ~u pus î~ aplicar~ ,,cult_ura Io_~
(adică, cerşeală, scormonit 1n g_u~?a1e, !u~u:1 de 1~sta_laţ11
electrice, jafuri, prostituţie etc) onp1land pana ş1 pe africani cu

65

„cultura" lor. Ne-au adus un aasjeumnsenseăa prejudiciu de ivmăadginune
încât africanii de culoare au întrebe, când
român muncind, dacă este român pentru că au „auzit că
românii nu muncesc". Trădătorii din toate partidele ce au
condus România de după 1989 ne-au adus în halul acesta.
Loviturile lor au fost concentrice şi simultane. Adică, pe lângă
trădări grave în favoarea alogenilor, prin cedări teritoriale, de
suveranitate în favoarea Ungariei au avut grijă să distrugă
agricultura şi industria (câte erau ele şi cum erau) şi să

încurajeze emigrarea segmentului activ al României în UE
pentru a munci acolo. Odată cu golirea Românei de populaţia
activă (adică cea cu vârsta cuprinsă între 18-50 de ani),
extincţia noastră ca popor este aproape înfăptuită.
Parlamentari ticăloşi susţinători ai unor guvernanţi criminali şi
ai unor preşedinţi la fel de criminali au desfiinţat România în
momentul de faţă. Cine să mai lupte cu ei? Pensionari cu
pantaloni rupţi în dos, copii abandonaţi de părinţi, ,,rromii"
jefuitori de cabluri şi şine de cale ferată, cerşetori şi oameni ai
străzi? Nici o speranţă! Un singur segment a mai rămas să
lupte contra aleşilor şi guvernaţilor României: Alogenii şi
imigranţii. Şi aceştia luptă şi obţin victorii după victorii contra a
ce a mai rămas în România din români. Ungurii aproape îşi văd
visul cu ochii, separarea provinciei dintre Carpaţi şi Tisa de
sdtăispcânriimi inabasroeluţpiozaiitirveăs,tudlueis. pJăagfu,bitrraii
statul român, ,,romii" sunt
deasupra legii, ajutoare,
un aşa zis „hdoinlocjaafu,stc" einnvueşăntapt,us,,ăsărîbnătocrai"p,ulchrioomlhaânnuilorir,
pentru
palate construite
pentru că i-ar fi persecutat pe indo-romi mai nou, muzee, ,,zile
ale eliberării", apoi tot soiul de organizaţii şi ong-uri parazite
(adică finanţate de la bugetul de stat) care ne ocărăsc pe noi
români că persecutăm minoritarii dându-le drepturi şi bani.
Trădătorii aleşi parlamentari şi apoi guvernanţi au recunoscut
holocausturi inventate, au dat clădiri, şcoli, alogenilor, au
cedat companiilor transnaţionale apele, pământuri, păduri,
gazele, petrolul, electricitatea, minele, primesc imigranţi din

66

cele 4 colţuri ale planetei, scuipă pe cultura rom~nă şi o
populaţie românească îmbătrânită - că tineretul_a em_1g:_at - a

rămas să plătească o dat~rie publică ce ~r fi, zic_ ofic1~!11, cam
de 70 miliarde de euro. In plină aceasta tr~ge~1e, m1Jloacel~

de informare (mai ales tembeliziunea~ ofera circ, scan?alu:1

erotice şi mondene, muzică ţigăneasca, t~lenovele cuv ţ_i_garn,

filme erotice şi trilere pline de scene cu violenţe, _PO:ca:11 gen

Cduizvae,rtsisc"riiîtnoricianreaţieonsateliştteirfşei liptopŞutleafţaina cel t:Jare, ~1ha1. V~t~azu1
ro~aneasca e}19a~1zat~

cu forţa prin mass-media c~re model_eaza totul dupa c_h1~ui' ŞI

?mintea ei complet pervertita. Ce mai putem sp~ra?. N1m1c.
asemenea clasă politică criminală n-a cunos<:_~t 1~tona. E a~a~
de grăbită să ne termine încât cere ajutor strain ş1 d~ la_ vecini

pentru a-şi putea îndeplini cât mai repede ~n~aba .. Ş1 pnm~ş~~
~eneroasă ajutor. Acum mai are de indepllnit ultima sarc1~a.

Intoarcerea românilor la starea de dinainte de 1918, ap?1 la

cea de dinainte de 1881, apoi la cea de dinai~te vde 1859 ŞI ce-
o mai da Dumnezeu după acestea. Doamne, 1arta-ne.1

DISCRIMINAREA ŞI JIGNIREA
MAJORITĂŢII ROMÂNEŞTI

După 1989 s-a dat liber la insultarea, jignirea, apoi as~prirea

majorităţilor de către aşa numitele „m(norităţi".. Brusc ~-u aparu~ ul~

suprafaţa vieţii sociale dezaxaţi sexuali, ~rogaţ1, P:d~f1h, r::i1~ontaţ1

etnice de buzunar, nomazi înrăiţi şi au incep~t sa-? _bata J~~r~:

(mGayjăorrgityariScshăwadretzm) ofnisntarneţzâendup-elestarcăţziiu,~iflileanşitrotopti d~b1oş1 ge_n. . .
o:1c1~_11 din
so!ul ~e
?eSUA şi UE căinându-i i-au încurajat. In . 2~ a~1, ~montam, d1~
Asoulicoitbalniţgiatde~~djorerpitaturriii",săau itnesrtoitruiţşitii ş1 veritabili
devenit statale ucu ecaxp~eloast~at-_~onşi:
le dea

constrângă pe majoritari să ţină capul plecat, ba s~ I~ ~lateasca ~1

lefuri şi despăgubiri băneşti pentru vini închipuite. E1, v~~an~ a~et'.?

că "ţine" cum se spune au început să c~ar~ ,~~uton~m11 tentona e '

să îi dea afară din serviciu pe majoritari, sa li considere un fel de

67

sclavi buni de exploatat şi muls, să mintă pe seama lor să îi facă
„ho_ţi"Jvezi . cazul „rromului" Voicu) fără să păţească nimi~, şi câte şi
ma, cate. Zilele acestea toate limitele au fost depăşite de aşa numita
minoritate „nedreptăţită istoric". Aceasta vrea Ungaria Mare"
blest~mă un tratat de pace de mult abrogat de fapt~ urlă pe la toat~
forurile UE ce „nedre~tăţi istorice" suferă ea şi plânge, plânge
uvngureşte cu stea~uri, . cu uniforme din secolele revolute, îşi
rasuceşte mustaţa ş, batJocoreşte pe toate forurile pe „valahi". Vrea
,,~utonomie", vrea „segregare" pozitivă, a obţinut în plin secol XXI
cand UE urlă pe toate tonurile despre „integrare" să aibă şcoli etnice
exclusiv, m~gazine etnice, totul etnic şi urlă că e persecutată. Aceştia
sunt ungurn. De 15 martie unul din ei l-a spânzurat în sub formă de
păpuşă pe Avram Iancu, erou al majorităţii. Şefii oficiali ai acestei
majorităţi hăhăie dezinte-resaţi. Acesta e ţara mea azi - sclavă.
Ofi~iali ai statului ungar cer dezmembrarea României pe chiar
t~ri~oriul acesteia şi oficialii români dorm. Imnul naţional nu le spune
nimic. Nu doar dorm, sunt surzi, chiar morţi.

DEŢĂRĂNIZAREA ROMÂNIEI $I

,,RUŞINEA DE A FI ROMÂN"

Î~ 1989,}_aşca Ili~scu-Roman a restituit „ţăranilor" parcelele cu

care intrasera in GAC intre anii 1949-1961. Dar „ţăranii" din 1989 nu
mai erau ţăranii de dinainte de 1949, nici măcar cei de dinainte de
1961. Aceşya _în pa~e yecuseră la cele veşnice, partea încă în viaţă
era forumata ~,n f~şt, ţarani _peste care trecuseră 20 de ani şi care în
acea~ta perioada fusesera angajaţi ai diferitelor întreprinderi
(şantiere_ d_e_ co~strucţii, IAS-uri) şi aveau o pensioară. Aceştia nu
erau apţi f1z1c sa se apuce de agricultură la modul serios. Cel mult
puteau munci o grădină şi mai ceva pe lângă aceasta. Tractoare
maşini şi ~nelte agricole nu aveau (exceptând sapa, hârleţul, grebla;
vreo coas~ sauu secere), puterile îi părăsiseră şi pensia îi ajuta să
suprav,eţwasca onorabil, pentru că legumele şi produsele animaliere
sau avicole le obţineau î~ gospodăria proprie. Copiii lor, angajaţi în
1989, erau maturi, nepoţ11, nu se mai punea problema să muncească
în agricultură aşa cum o făcuseră bunicii lor. Aşa că după doi, trei ani
de la retrocedare, dezamăgiţi, reîmproprietăriţii au abandonat

68

pământurile pârloagelo~,. fostele s:dii şi avuţi~!~ CAP-urilor ~u tos~

devalizate, animalele ta1ate sau vandute la taiere, descurcareţ11 ş1

disponibilizaţii, bucuroşi de libera circulaţie, au luat drumul

străinătăţii. Iniţial, au pornit-o cu micul comerţ: Furau din

întreprinderi, din depozite, la întrecere cu ţiganii şi vindeau tot ce

poate fi vândut pentru a acumula un mic capital (care, se va vedea,

se va devaloriza cu viteză astronomică). Se vindeau rulmenţi,

ferăstraie, ustensile casnice, orice şi se aducea în România marfă de

calitate îndoielnică. Aşa ieşea valuta şi intra sărăcia. Unde mai pui că

piaţa era invadată de ciurucuri din Ungaria, mai ales în Transilvania.

Ungurii din România aduceau tot ce poate fi adus: făină, mălai,

cârnaţi din care, de mâncăi, te îmbolnăveai, până şi seminţe de

floarea-soarelui ambalate în pungi frumos colorate şi cu steagul

Ungariei imprimat pe pungă, alune râncede, vechi de ani, pui

congelaţi, produse afumate din porc crescut în complex, pixuri,

medicamente expirate, tot feluri de sclipiciuri ce luau ochii unui

popor neavizat. Moldoveni, bănăţeni, ardeleni, disponibilizaţi din

fabricile falimentate, invadau Ungaria şi fosta Yugoslavie ca salahori

pe câmpurile din cefe două ţări şi lăsând de izbelişte pământurile

primite de părinţii lor. Toţi doreau să adune repede mărci, dolari,

franci elveţieni sau forinţi ungureşti şi să construiască eventual o vilă

cu aspect occidental. Nu mai interesa pe nimeni conservarea tradiţiei

în construcţia de noi case. Mulţii dintre salahorii plecaţi nu s-au mai

întors. Şi-au întemeiat familii, s-au deromânizat şi au început să

debiteze celebra sintagmă negativistă: ,,Mi-e ruşine că sunt român!"

Nu există nici un popor care să debiteze o asemenea inepţie despre

sine ca popor. La noi, mass-media, prostimea, care preia formule, se

întrecea şi încă se întrece în a ponegri poporul din care provine,
închipuindu-şi că ea nu face parte din poporul pe care-l ponegreşte

(nu vorbesc aici de minoritari; normal, că unui ungur îi e ruşine să fie

luat ca fiind român. 1. 100 de ani lasă urme). O întreagă haită de

români au devenit masochişti sadea, invadând forumurile şi mass-

media cu insulte la adresa neamului din care provine. Nimic pozitiv!

Intelectual, muncitor, sau ţăran român se dorea englez, american,

lmăauidaaleUs~gnaeriaamţş.i Cpeumunpgruinrdi.eaAzoi cîanzciăa ponegrea Dţearap,illdoăc, uditorurimi ueirilşei
e la fel!

judeţene aveau şi au hârtoape. Imediat, gazetarul, ţărănoiul ce

călătorise dincolo de Tisa, dădea exemplu Ungaria; nu scria un pix

69

adus din Turcia, imediat se făcea raportare la Ungaria şi la pixurile ei
nemaipomenite. Mergea mârlanul în piaţă, la alimentară, să cumpere
salam de porc, afumături, ieşea furios din magazin sau din piaţă şi
lăuda şunca ungurească sau cârnatul piperat unguresc de parcă, de
mii de ani, românul, ţăranul român nu-şi pregătise porcăriile şi acum
vedea prima oră preparate din carne de porc. Curcanul unguresc era
nemaipomenit, chiloţii unguroaicelor miroseau a parfum franţuzesc
de lux, ungurii aveau prezervative ieşite din comun, unguroaicele
erau dive porno, noi nu aveam astfel de dive. Vai, ce înapoiaţi! Eram
necivilizaţi! Uleiul de floarea-soarelui din Ungaria era „rafinat", al
nostru, făcut în unele părţi la presa tradiţională (adică eco), era prea
gros, adică era natural şi, normal, eram înapoiaţi şi, evident, de aici
"ruşinea de a fi român"... Eco, eco da, dar nu era unguresc. Nu mai
aveam nici interpreţi de operă, de muzică simfonică. Ne dădeau
ungurii! Propagandă zgomotoasă şi din om în om, în laude aduse
Budapestei, ca oraş, birturilor cu unguroaice ce serveau clientul în
îpnieapleoaiaţigoşailţăi-eşi"rufrşuimneossă pădărică şi, vai, românii
epilate la şi tot aşa. Cui îi mai ardea ssăusnet
fii român",
facă ţăran, să are cu plugul tras de boi sau cai, să crească vite, capre
şi să n-aibă la dispoziţie o divă care să-l servească la masa din
cârciumă în pielea goală. Asta era, apoi ungurii erau pro-homo. Altă
nenorocire. Noi nu eram, şi de aici „ruşinea de a fi român". Ungurii
tractoraşe luDcirnezneoupă11 rmuâşnitnuela
aveau fi român". aduse din Austria, noi nu aveam.
de a Unii
românaşi se apucară să
tradiţional. Vai, asta e "agricultură de subzistenţă", ungurii nu au. De
ce nu „luăm notiţe ruursm, aburlăgsapru, nnsiucliocpur1o1rbulşeimnăe.a
a fi român". Ţigan, de la ei"? Imediat de
negru, arab, turc, Nu
era "ruşine!" Decât să se lucreze aşa, mai bine pârloagă şi de aici
iarăşi "ruşinea de a fi român". Un prost făcea un accident de
11circulaţie... Imediat apărea criticul de serviciu căruia-i era ruşine că

e român". Venea un troglodit din Marea Britanie, SUA, făcea un
accident, nu-i era nimănui „ruşine" că e englez, sudamerican. Un
arab lua de nevastă o româncă. Imediat ăleia îi era „ruşine" că e
româncă şi ortodoxă şi trecea la islam şi se drapa de sus până jos cu
după tradiţia riesploarmtiecrăi.ţaCudme îşi făcea o babă roomfiâlmnacăşicrduecebitşai
shăarinutea Sf. Moaşte,
la televiziunea X
formula ştiută: "ruşinea de a fi român". Poporul român ortodox, ce
mergea la biserică, se ducea şi se duce, nu pentru credinţă, ci pentru

70

a „se călca în picioare", ,,pentru a se îmbulzi", pentru ~ _"mânc~

sărmăluţe", a bea un11 pahar de vin" şi nu pentru ca e~a rellg10~. Alta

„ruşine de a fi român". Cân~ se film~ ~,n cerem?ni_al cat~lic :au

7musulman, altă viaţă. Nu-i mai era „ru ine repo~enţe1, aceleia ~and

împărţeau daruri şi ăia... nu se „1mbulzeau , erau urmaşi d~

;;mtuarrntăitroi"~i" pşrieoiaţiri„ruloşrinefausdeesearăfi „martiri", Preaoiţiiroumnâ~nuinl?, rt!a_~?~aOtdo~ncşa!1
ro~âni"..

României erau şi ei „martirii". De aici „ruşinea de ~ _fi ro~an pent_ru

că îi persecutaseră securiştii pe re~izion~ştii c_u pnc~n~; 1_n :oncluz1e,

cum ai da-o, trebuie să-ţi fie 11 ruşine ca eş51 !oman ş1 ~ara~ care
lucrează pământul tradiţional. ~LI mai S~ma~a~, nu n ~ al aramn CU

plugul tradiţional şi boi pentru ca e o :,ruş1n~ sa f11 rom~n 1 pr~c.edand

astfel. Mai bine, pârloagă! Dar, numai la noi era atunci aşa ~1 iar, d~

aici, ruşinea de a fi român"... Deci, pură schi~of~e~ie._ Aş~ ~a nu mai

:1, _avem ţărani, avem o populaţie trăitoare la ţara ş1 car~1a,? norm~I,
ea"friuşţiignaen,căneegrroum, âmnu".suDlme acne, o fi aşa hooţmac_rea~„itraulişsitn~ein_sa?,fm11_~roemntano
îşii homo,

„mândrie"!? Adică, vine un „investitor strategic in Rom_ania .(girat ?e

Guvernul României), cumpără pe doi creiţari un combinat :1der~r~1c:.

promiţând că-l modernizează, numai că el disponibili:e~za (a~1ca ..11

transformă în muritori de foame pe muncitorii '.ornam) l_ucr~ton~

fierul din construcţiile combinatului îl vinde în_ Turcia, }~~on1,~ ŞI nu II

e 11ruşine" că e englez, evreu, turc. Ba e ~ons1derat „c1v1l1z~t ,unu. h?ţ

şi jefuitor, şi mie, muncitorului român, ramas pe ~run:_un, sa-m1 fie

,,ruşine" că-s român. De ce, mă rog? Vine ţiganul ş1 fura ,~upr~lude I~

liniile ferate şi nu îi e „ruşine că e ţigan". Nu! _El e „rr~m . Ad1ca'. ma

,P~lămureşte un alde Mădălin Voicu, ,,om". Ş1 nuuma1_ ce-l au~1
reporter, că îi e „ruşine că e român". Hoţu~ de alta etnie _e „ron:,an ş1

etnicul ne-român care face aceeaşi fapta ~u poate f~ numit "hoţ

ţigan", ,,hoţ ungur", ,,hoţ englez" pen~r~, c~ eu sunt in a~estucaz

„ultranaţionalist" sau „fascist", sau 11ras1st . Ş_1, normal, !rebu1e s_a ~e
fie „ruşine că suntem români". Vine uun pedofil, a~u~ea~a un cop1~ d1~

România ... Normal, nu îi e „ruşine ca e olandez sa ZJ~E_:m. Noua sa

ne fie ruşine că „suntem români" şi nu ~vem_ gnJa de ~l~dul

ademenit de ticălos. Pentru vini reale sau imaginare, aparţin~n~,

neetnicilor români, nouă trebuie să ne fie „ruşine că sunt:m '.ornam .

şi de aceea nu mai lucrăm pământ~), nu vrem s~ ~1~ tot1

homosexuali, şi suntem „ruşinea Europei ... etc. Ce clasa t1caloasa

71

ne stăpâneşte, ce elită de derbedei cu diplome universitare ne
formează conştiinţa, ce minte ne-a mai rămas că nu vrem să
judecăm şi preferăm să ne atribuim toate viciile şi păcatele cu asupra
măsură şi pe ale celor ce ne ponegresc astfel nu le vedem. Un
criminal în serie din SUA e criminal şi atât şi „poporului american"
(inexistent de altfel) nu-i e „ruşine că e american". Un disperat
disponibilizat de Guvern se sinucide după ce şi-a ucis femeia şi
întregului neam românesc trebuie „să-i fie ruşine că e român", ne
spune reporterul ce comunică ştirea. De unde, până unde, această
logică 7 Sunt ore speciale când suntem bombardaţi mediatic doar cu
ştiri de acest gen: furturi, jafuri, violuri, omoruri, găinării, înşelăciuni,

funcţionari corupţi şi toate conced că „e o ruşine să fii român".

Ţăranul român e „opincar", e „mămăligar", e „beţiv" şi câte şi mai
câte. E o „ruşine să fii român"! Similar din alte ţări, nu e! Revizioniştii
unguri din România, care luptă pentru autonomizarea şi destrămarea
ţării româneşti, sunt ţinuţi la guvernare pentru a îşi putea îndeplinii
misiunea, românii care se opun acestui demers sunt „extremişti" şi
ne fac să ne fie „ruşine că suntem români". A fi revizionist ungur în
România e o virtute de care ungurul trebuie să fie şi este mândru.
Oare, cum de s-a ajuns la această schizofrenie? Prin propagandă
negativă la adresa unui întreg popor, poporul român, pentru că în
România, tunau şi tună pe toate posturile „formatorii de opinie", este
„o ţară frumoasă! Păcat că-i locuită!" Adică, ea trebuie depopulată
de români prin orice mijloac (inclusiv de ţărani) şi în locul românilor
trebuie aduşi africani, musulmani, indieni, pakistanezi, populată cu
toţi ţiganii din Europa. Şi ce furie contra noastră. Mai ales a
conducăt~rilor francezi începând cu Mitterrand şi terminând cu
Sarkozy. Incă mai respirăm şi cu toate că ne e „ruşine că suntem
români" procesul de dispariţie a noastră e prea lent: trebuie închise
spitalele, distrusă cultura, şcoala adusă în stadiu de ne-şcoală, istoria
nu mai trebuie predată, domnitorii şi personalităţile românilor trebuie
demonizate, noi am fost mai „nazişti" ca naziştii (altă „ruşine de a fi
români"); am exterminat ţigani şi evrei, Mihai Viteazul şi Ştefan
aveau amante, copii naturali. E o „ruşine de a fi român!" Normal! Păi,
Henric al IV-iea al Franţei nu a avut, dar Ludovic al XIV-iea nu a
avut? Şi spune un francez din cauza asta că îi e „ruşine că e
francez"? Nici ţăranii francezi şi nemţi nu prea-şi mai lucrează ei
pământurile. Au salahori din ţările estice şi Africa. Şi nu li-e „ruşine

72

ă sunt francezi" sau nemţi. Câţi regi ai ţărilor admirate de
~uguştiucii _războ~i_edin mass.-m:dia n_u .au pierd~t
dez_,astr~oase?

sDuapuşdiarlanutumracii?doPămi,nituonrngurroiimnauni nu fa?ust,carşut~1~giatnunicaiuunfosratzbsou1p,uşei~aIu~
a~

mongoli, polonezii la ruşi. şi a~stnec1,. nemţ11 la_ Napol~on_ ~1, ~upa

Hleitleesrteso„vriueştiicnielor,căfrasnucnetzilnoermţşi1".e.n.gleGzrielocri,i americanilor. Şi, 1ata, nu
au fost supu? -~omple~

7turcilor, nu mai aveau stat şi"nu suferă_ ~e. com~l:xul ,,r~ 1n11 d: a f1

greci", complex inculcat noua de o elita 1~bec1la. Evreu _au ramas

fără ţară şi stat 2. OOO de anii. Nu am a~z1t ca ~ personal1t~te a lor

să declare că îi e ruşine că e evreu. Ba, din contra, se declara „popo~

ales"! Ungaria a fost desfiinţată ca stat de la 1?6 la 191~ ş1

ungurilor nu le e „ruşine că sunt ungur~"· Polonia a_ fost" ŞI ~a

desfiinţată ca stat de câteva ori." N-a~ auzit c~ po_lonez1lor _sa le f1~

,,ruşine că sunt polonezi!" Sau ca, un11, sunt ţar_~,ni polone:1. Num_~,'.

nouă trebuie să ne fie „ruşine că suntem romani pentru ca ,,rro~_11
9enăscuţi în România devalizează cuprul de la j~antele
la c~1I~
?ferate, cerşesc la Paris sau cotrobăiesc prin gunoaie, st~u 1n co~ur!

au cetăţenie română. Eşti minoritar, ai identitate pro~n~, asu1!1a-ţ1 ş1

faptele rele şi nu pune în cârca altuia răutăţile._ Ce-1 tamperna asta

vehiculată cu asupra măsură privitor doar la noi? De ~nde porneşt~

valul acesta de ură şi ponegrire? Vine, de pildă, o gaşca de ş~echen

şi ne fură aurul de la Roşia Montană, hoţi_ veri~abili, tolera!a „de _o

conducere trădătoare şi mie să-mi fie „ruşine ca sunt r?~a~ . Vin

oficiali unguri în ţara mea şi solicită să le dau bucaţ1 din ea~

conducătorii neamului meu tac, adică acceptă că cererea acestor ~oţ1

este îndreptăţită şi eu, dacă scriu, undeva'. că n~ s~nt de ,ac,~rd, "vine

reporteriţa X şi debitează :ă e „o _r~şme :~ f!1 }oman , ~a s:

,,inflamează pipota" debiteaza un alt t1ca~o_s." Pai, t1cal_osule, ,,p~ota"

s-a inflamat" în oficialul Iuanncguur.şiU-ln scpu~tnaznucraă construieşte o papuşa
înch\'puindu-1 pe Avram ,ri:~alic_în Jara m~a.

Normal, mie trebuie să-mi fie „ruşine ca-s roman . ~u1 _nu llv e__,,ruşme

că e ungur!" procedând în felul acesta. Pe tenton~I ţaru ~ele,

„civilizatul" vine şi plantează statui de crim!nali, flutura_ steagu_n a!e

altei ţări, mă face „balcanic" _(e,~ asi~ticul~~ ş1, nor~a~~ m~e trebuie sa-

mi fie „ruşine că sunt roman . Lui nu ~1 e ,,ruşine ca ~ ungur. _E

mândru! Mă guvernează! Sigur, permiţand aşa ceva, c~1ar _t:eb~1e

să-mi fie „ruşine că sunt român". Dar, numai pentru mcal1f1cab1la

73

mea toleranţă faţă de toţi cei care mă insultă, ne răpesc teritoriile
ne fură bogăţiile, trebuie să ne fie „ruşine". Uite, ucraineanului nu-i ~
„ruşine" că îmi deţine ilegal teritorii româneşti, nici rusului că ne-a

9er~pit ~asarabia. ~a neruşinarea e at~t mare, că, tot el, îl face pe
pagub1t de „h~ţ , mereu ne ameninţa, mereu ne atrage atenţia,
mereu ne consideră ei „agresori". E ca în fabula cu lupul şi mielul.
Mielului trebuie să-i fie „ruşine" că e miel! Ce neobrăzare să nu ai
„ruşi~e" că eşti miel... Vo~ba ungurului: ,,budos olah!" Ungurul e
creştin, aşa pretinde el. II agresează bisericile ortodoxe limba
română şi, de fapt, îl „agresează" existenţa noastră îl agr~sează"
"' să că I „rulşf ine să
.d~ ,;o~. Ar dori ne sinucidem pentru e fim
rau o
romani ! ş1-n felul acesta s-ar realiza „Ungaria Mare". Guvernanţii de
la Bucureşti se străduiesc din răsputeri să le realizeze ambiţiile.
P/aud,te, cives/... Mai cu seamă pentru moţul Bok... Dar, ajunge
atâta „ruşine "!

DRUJBĂ LA MÂNA A DOUA (DRUJBA,
TRACTORUL ŞI REMORCA)

Titlul! ar putea suna altfel, mai la obiect am zice: Tractoristul
remorca şi drujba. De ce acest subiect sau ce vrem să tratăm când
anunţăm acest titlu? Din experienţă! nimic altceva decât dintr-o
cruntă realitate. Azi nu mai avem ţărani, nici ţărănci. Astăzi avem
,,fermieri" ( the farmer.0, ,,oameni de afaceri" ,,oamini care să
giscurcă ". lună vară ţară 1 nişte
Petrecându-mi o de la surprins
m-au
f:nomene de-~ dreptul halucinante. Din spusele poştaşului am aflat

ca la o localitate (sat) de circa 850 de locuitori sunt 266 de
pensionari pe caz de boală, ,,handicapaţi". Unul nu vede, altul e
,,nebun", un altul suferă cu piciorul, altul cu o mână, altul cu inima,

altul cu stomacul, un altul cu ficatul, altul cu fierea în fiecare familie
•u ,.,. grijă celăI lalt
un „handicapat" de care are membru din
exista cate
familie . Acesta are carte de muncă „şî îi mere vecimea". Familia în
4:care se aflăuo :ituaţie s~usă ~ai sus are pământ în proprietate (între
10 ha). Pamantul e parloaga sau, mai nou, ,,fâneaţă" şi „ie ajiutori
91 ~a UE". ~amilia cu pricina are tractor în faţa porţii, remorcă,
cositoare, g1pan. Pensie de boală, de handicap, tractor remorcă
cositoare, ~rujba~ pârloa~ă, ajutor de la UE, lanţ de aur la gât, inel
pe deget ş1 cont 1n banca. Pensia de handicap sau de boală e aşa -

74

başca, îţi oferă un statut social (Ca să o dobândeşti poţi da mită şi
până la 6. OOO de euro. Banii nu lipsesc!). Ei, de aici începe
aventura. Pensia de handicap poate fi şi de 800 lei, cea de boală cel
puţin 400 lei şi merge şi până la 600 - 700 lei (Unul care a munc~ în
uzină sau pe şantier 30 de ani poate avea o pensie cam tot atata.
Câtă nedreptate!). ,,Bolnavul" şi „handicapatul" cu pensia amintită
mai sus are - de unde? - maşinile şi agregatele amintite şi ele mai
sus. Urmează faza a doua! ,,handicapatul" şi „bolnava" pornesc
tractorul, mai iau cu ei şi un ajutor, două, agaţă remorca, pun drujba
în remorcă şi pleacă la pădure (Aici dau peste o rudă pădurar, sau
un pădurar pur şi simplu). ,,Pădurea" este a „poporului" sau a unuia
demult plecat din sat, uitat prin lume, sau o babă neputincioasă,
senilă, or pur şi simplu a unuia care locuieşte şi are slujbă la oraş (Să
zicem Arad, Cimişoara (Că aşa le place la ăi de-s frunceaJ Bucureşti,
Australia, SUA, Spania), în ţară sau străinătate. Coboară drujba din
remorcă, taie, fasonează, încarcă, seara, pe întuneric, ,,handicapatul"
şi „pensionara de boală" şi ajutorul cam cu acelaşi statut social, se
întorc cu remorca plină de „dupi" (trunchiuri de cel puţin 2 m.) şi îi
depozitează în ocol, ţarc, undeva „pa vale" (şes) şi mâine reiau
operaţiunea; în o săptămână adună de un tir. Sâmbătă, luni apare
tirul „cu unguri", încarcă, dau banu', pleacă în Ungaria. Operaţiunea
tractorul, remorca, drujba, se reia şi după o săptămână apare tirul
,,cu unguri", încarcă, dau banu', pleacă cu lemnui brut în Ungaria.
Apoi, să vezi, ,,handicapatul" cu pensie de handicapat şi consoarta
,,în pensie gi boală" cheamă meşteri şi comandă: Baie cu gresie,
faianţă etc. , termopane, covoare, mobilă din lemn masiv, renovare
generală a căsoaiei, gipan „pântru micuţ'!" şi alimentează contul.
Odrasla cu gipan, fiu, fiică, de handicapat şi pensionară pe caz de
boală, este înscrisă la facultatea particulară - ,,pa bani!" - din
orăşelul X (Să zicem Sebiş) la ID, la „finanţă-bănci", sau „la drept",
sau la „jurnalism", sau la „comunicaţii publice", sau „pablic releişîn"
şi după trei ani primeşte o patalama; între timp, odrasla, activează
într-un partid politic agreat de „establishment" (Să zicem PDL,

UDMR, PSD (fost comunist, fost FSN, fost FSD(din)R), PNL - fost tot
PNL sau „roşii" sau „colectivişti") şi avansează pe scara ierarhică în
partid în care s-a oploşit. Poate fi de sex feminin sau de sex
masculin. Dacă e de sex feminin este cooptată, mai întâi, ,,conseler"
pe lângă un primar ales din unul de partidele enumerate mai sus.

75

Primarele candidează, după un an doi de primariat, la Parlament şi e
ales. N~rmal,_el organizează alegerile. Ajunge dipotat, ,,conselera" e

chemata la Biroul Parlamentar al noului parlamentar. Parlamentarul e

numit ministru, ,,conselera" ajunge şi ea la cabinet. Deja s-a înscris la

ma,:te:at, dacă nu l-a şi luat (tot ID) şi se pregăteşte de doctorat. Ce
se intamplă cu autorii „conselerei"? Cu „handicapatul" şi „pensionara

p_e ca~ d~ boală" ~e timpul cât odrasla urma cursurile facultăţii, la ID

ş1 activa in ~-nul ~in partidele enumerate mai sus? Şi-au descoperit că

sunt urmaşu boierului, grofului X, care a murit înainte de 1900
toamna în Canada şi care, grof, boier, ţăran bogat, avea circa 1. 500
d~ ha. de pământ (acum împădurite) tocma peste deal de pădurea
d!n care furau lemne ca simpli hoţi şi le vindeau în Ungaria. Notarul

din raza lor de activitate este tocma membru şi el în partidul unde

activează ~,conselera". Caută la CF şi - ce noroc - dă tomna peste
lotul de padure cu pricina. Ce urmează ... vă închipuiţi. Bunica de 98

de ani a conselerei e declarată moştenitoarea pădurii cu pricina ...

A_~um ,,~ons~lera'~ ~ deja fac-totum la cabinetul şefului partidului şi
v11_torul~1 prim-ministru. Şi e pe lista de viitori parlamentari sau

~in1şt_n. Notarul e şi el în cărţii. ,,Handicapatul" are portar deja la

casoa1e, are 1. OOO ldainneţtruasrivtuilpdaien,dainduor,fuoăcnedrvucilreeii, de la UE are 3 tiruri 4
5 terenuri 3 tract~are remo~ci
cg~ipma?niu~răi,.'. 3 kile de inele. Toat~ s numel~

pe

batra_n1c11 de_ 98 9e ani. El, consoarta, trăiesc din pensioara de
han?1cap,at ş1 boala. ~-au nimic~ Nici „conzelera!" Şi totul după ce, cu
ban_i de 1mprur:n~t, ş1-au cumparat de la un ţigan - ţigan ce furase
d~uJba - o dru~?a. se,cond-hand. Ca să vezi ce generos e capitalismul
salbatec cu unii ş1 cat de feroce cu amărâţii ce avuseseră naivitatea
de a lucra 30 de ani uzină, la catedră, pe şantier... Aceasta este

glorioasa po~:ste a ?~ujbei second-hand sau, pe româneşte, la mâna

a"doua ... ad1ca folosita ceva timp de un alt proprietar. Dacă povestea

va place sunteţi liberi s-o experimentaţi. Puteţi schimba sexul

conselerei din feminin în masculin ...

76

,,OAMINI CARE SĂ GISCURCĂ!"

• ~ Cînd eram student, pe vremea viitorului „odios şi

sinistra lui soţie" (Normal, atunci nu li se spunea aşa; li se spunea:
,,conducător genial", respectiv „tovarăşa academician dr. ing."),
mereu mi se răspundea, atunci când spuneam că sunt student - de
câte o lucrătoare la CAP - , cu următoarea formulare: ,,X, copilul
vorbitoarei, să giscurcă!" Adică , n-are nevoie de şcoală şi cu atât
mai puţin de facultate. Cea care îmi zicea formula - fără să o întreb
- începea să-mi spună în ce consta „gisucurcatu'!" Să zicem că
vajnicul ei urmaş era tractorist la CAP, la IAS, era căruţaş sau
paznic la livadă. Bun! Dacă era tractorist era ca şi cum - pe vremuri
- ţăranul avea căruţă şi cal. Ce făcea el atunci? Căra! Atunci căra din
munca lui, puţin dar din a lui. Ce făcea noul „ţăran", cu
tractor „proprietatea întregului popor"? Căra şi el! Evident, căra
pentru ,,întregul popor" de data asta, dar el „să giscurca!" Adică,
uita, azi, un, doi, trei, zece (,,după facultăţi!") sac de grâu în râpa X
doar de el ştiută. Mâine, la fel; cât ţinea recolta de grâu. Aşa la cea
de porumb, de mere, de prune, de floarea soarelui, la cărat buşteni
etc. Vedeţi, ,,se giscurca!" Adică, avea salariu de la „întregul popor"
şi „să giscurca" cu ceva în plus - destul de mult tot de la ,,întregul
popor". Dar, el nu era băiat prost! ,,Uita" şi la domnul preşedinte de
CAP, IAS, la dom' milâţan, la dom secretari câte ceva ... Tov. preş.
sau secretar de bază avea şi el grijă de omul nostru, adică, ,,îl vegea
cu uăci buni!" Aşa susţinea mă-sa. Cum omul „să giscurcă" şi alţi o
vedeau, dar mai cu seamă altele şi iată-l însurat cu una „gi frunce!"
Adică având şi ea un tătic ce „să giscurcă!" La un nivel ceva mai sus.
Acum cei doi „să giscurcau" cum mult mai uşor şi mai cu un folos
material mai mare. Studentul îşi zdrobea creierii să treacă examene,
la materii în care învăţa cum devine „cu învăţăturile genialilor dascăli
ai popoarelor" şi X „să giscurca" fără ele. lată ce va să zică să nu pui
cine ştie ce preţ pe zăcutul prin şcoli.

• ~ Profesoara X este tot un astfel de exemplar. A auzit că
tembelii din Occident se dau în vânt să dea bani pe mâzgăleli cu
tentă de pictură primitivă, picturi făcute de „micuţi"! Adică de plozi,
trimişi la grădiniţă sau aflaţi în primele două clase primare.
Mâzgălitorii sunt popularizaţi de reporteri şi reporteriţe pe toate
canalele şi câte unul, una, sunt numiţi „mica Picasso", ,,micul

77

Brîncuşi"! Profesoara „să giscurcă"! Adună într-o sală circa 10-20 de

prichindei şi le pune acuarele în mână, pensule, alte vopsele şi la

muncă ... Dar şi la întins mâna! Mâzgălelile sunt adunate, înrămate şi

duse la o sală de expoziţii. Sunt chemate tembeliziunile, ONG-urile,

UE CUE BUE, se dau telefoane, e-mailuri, saituri etc. Se adună
II u

fonduri, se primesc de la UE, se primesc şi mai cu generozitate daca

printre „micuţi" (Aşa sunt botezaţi de reporteri) se află copii cu

„dizabilităţi". Toţi vizitatorii se declară entuziasmaţi şi se converge că

prof. X este un cadru didactic cu mare vocaţie şi la fel şi „micuţii" ei.

Una, unul, doi, două sunt scoşi, scoase, în evidenţă şi botezaţi u cum
amintirăm mai sus „mica Picasso", ,,micul Brâncuşi"! Sunt cumparate

tablourile, cotidienele scriu articole lungi şi prolixe, se iau interviuri
celor botezaţi astfel, întrebaţi „de când pictează", ce mănâncă, cum

se „distrează" şi alte alea şi kitsch-iurile se vând cu zeci, sute, mii de
euro şi „micuţii" mâzgălesc, mâzgălesc şi maşinăria de bani merge în

disperare, sunt declaraţi genii, profa este invitată peste tot în lume,

călătoreşte, se îmbogăţeşte, promovează noi „micuţi", ,,micuţe

Picasso" etc. Termenul „micuţii" se vântură prin toate mediile,

televiziile, radiourile, ziarele, devine cuvânt tabu. Atunci când e

pomenit toţi cad pe spate, se extaziază, îşi dau cu presupusul, nu

mai judecă, doar aplaudă, cumpără şi caută noi „micuţe Picasso", noi

„micuţi Brâncuşi" şi chiar de nu îi găsesc îi inventează şi îi

popularizează în disperare, cheamă tembeliziunile şi acestea se dau

de ceasul morţii de admiraţie. Nimeni nu bagă în seamă, nu ajută,

nu popularizează, nu botează un superdotat care munceşte în

anonimat, sărac, neajutat, nesprijinit şi care va muri în sărăcie, ros

de boli, foame etc. şi de care se va vorbi cu admiraţie în viitor, i se

vor vinde tablourile, schiţele cu milioane de euro şi care în viaţă nu

reuşeşte să vândă un tablouaş, o schiţă, ceva acolo pentru a-şi

sprijini moralul pentru noi creaţii. Dar, ,,micuţii", cu mâzgălelile de

şcolari, slab dotaţi, vând, se îmbogăţesc, dau interviuri, ajung

miniştri, directori şi se joacă de-a arta. Şi după ce mor sunt uitaţi cu

totul sau nici măcar nu se ştie că au existat. Bietul van Gogh! El nu

era „micuţ!" Nu zugrăvea pe coli A4, tip carte poştală, sori, lune,

pomi schematizaţi, iarbă sau roţi de car. Naiv mai putea fi, amărâtul!

•..,.. 11Toaletatorii de pomi" ... Indivizii aceştia - de regulă
,,rromi" - au apărut, cam după 1995, în număr masiv. Cine sunt ei?

Sunt nişte indivizi angajaţi ai unei întreprinderi sau ai Primăriilor,

78

sunt dotaţi cu o maşină cu macara, drujbe şi un tractor ce tractează

o remorcă. Numai ce-i vezi apărând pe aleile dintre blocuri, pe marile
artere. De regulă apar de cu noaptea în cap (fie vară, toamnă, iarnă)
şi încep să ciuntească pomii de crengi, îi belesc de crengi. Belirea
pomului de crengi mai ales în plină vară, primăvară, duce, după o
lună sau două, la uscarea lui. Pomii din faţa blocurilor sunt beliţi
până la trunchi, gărduleţele din faţa blocurilor sunt împinse până la
un metru de zidul blocului, se betonează tot în jurul trunchiurilor de
pomi belite de crengi şi se fac locuri de parcare, orice spaţiu verde
ceva mai întins şi cu pomi este redus la o fâşie de un metru, pomi
beliţi de crengi, betonarea şi gipanurile apar şi se va plăti taxă la
Primărie, se pun borduri, se dau jos altele, iar se mai belesc pomi, se
îngustează trotuarele, se taie pomii de pe margine marilor artere, cei
lăsaţi sunt beliţi de crengi până către vârf (Li se lasă în vârf un ciuf
de crengi! Şi acela ajustat, tuns) pentru a se vedea firmele de la

apartamentele de la blocuri, de la parter, apartamente transformate
în buticuri, farmacii etc. Tot ce e verde e belit de crengi, tuns,
ajustat până se usca. După aceea e tăiat, pus în remorcă şi vândut.
Aerul oraşului devine irespirabil. Ba un primar burduhănos (pe
vremuri „justiţiar" şi care şi-a luat şi nume după un cunoscut
personaj de film) s-a gândit că e mai bine să tai pomii de pe
marginea şoselelor şi în locul lor să pui ghivece uriaşe în care sunt
plantaţi pomişori exotici şi pe lângă ei să pui o placardă pe care se
scrie: ,,spaţiu verde!" De marginea ghivecelor se sprijină celebrele

„rroame", care vând „8 banane cu 5 lei". La un pas de ele, sub un
pomişor, şed „romii" (cu un singur „r" de data aceasta!), consorţii,
supraveghetorii, şi joacă barbut, remy, suduie, beau bere, duhănesc
kentane şi, la o adică, dacă îndrăzneşte vreun ceva poliţai să întrebe
,,rroamele" de sănătate, îl iau cu huideo, îl ameninţă că îi „iau gâtul"
etc. Mai colea, câtre piaţă, haita de vânzători de mobile furate. Tot

,,rromi". Asta e „cultura" dumnealor. Dincolea: pui de „rromi"...
cerşesc un „bâhan dâh-o pâne!" Numai „bâhan" vor! Acolo şa:
„rroame", în fuste creţe, ciordesc de pe tarabele vânzătorilor români
tot ce poate fi subtilizat sub fuste. Şi aici e vorba tot de „cultură
tradiţională" (Dacă le prinzi şi le ridică (fustele) în cap şi-ţi arată,
ostentativ, ruşinea; ba mai şi trag cu degetele de ea ca să fie văzută
bine; ,,tot cultură!"). Şi mai încolea, alte „rroame"; vând şosete (,,6
bucâhăţ', mânca-ţ'-aş' p... ta! , ... cu zâhăce lâhei"), dresuri, ţigări de

79

contrabandă (,,ţigări, vând!") şi tot ce pofteşti. Nu casă de marcat,
nu taxă, nu impozit, nu factură. Doar profit! Urâte, cu burdihanele
revărsate, cu părul nepieptănat, în şlapi de plastic, duhănind
ostentativ sau mâncând seminţe - piaţa „românească!" Poliţai i nu
văd, nu aud. Apare o babă, gârbovă; o româncă. Ce vinde b i ată
femeie cu pensie de 200 lei de la CAP? Leuştean, mărar, busuioc,
chimen. Imediat e văzută de poliţai şi amendată. Baba plânge,
„rroamele" rânjesc şi strigă: ,,8 bahînane cu cihînci lîhei!" Ce
discriminafi e „rromii!'') Vedeţi, tot „uoamini care să giscurcă !"

ŢARA CARE A AJUNS SĂ NU MAI FIE ŢARĂ

România se numeşte ţara ajunsă în această situaţie. Prin propria
voinţă a liotei de politicieni ce o conduc de după 22 Decembrie
1989. Aceştia au cesionat minoritarilor drepturi speciale în raport cu
majoritatea alcătuitoare de stat. Minoritarul din orice ţară din lume -
exceptând România - se luptă să fie recunoscut ca având drepturi
cel puţin egale cu majoritarul. Negrul din Africa, debarcat clandestin
la Marsilia, se declară francez şi vrea să fie considerat ca atare. De
ce oare ne-am întreba7 Pentru a se bucura de toate drepturile
francezului băştinaş şi nu de „drepturile negrului". Alogenul din
România - care se defineşte pe sine ca fiind minoritar istoric -
doreşte să fie orice numai majoritar român nu. De ce? rie-am putea
întreba. Din cauza situaţiei nenorocite a acestui popor numit român,
ajuns supus tuturor imperiilor după cel puţin 1. 700, dacă nu mai
devreme, în cele două principate extracarpatice, şi de la anul 1. 100
în Transilvania. Pe meleagurile fostei Dacii a lui Burebista, alogenul
avea şi are situaţie specială. Avea drepturi civice, avea un statut,
românul era sau iobag sau „rumân"; ceea ce era cam acelaşi lucru.
Supus oprobiului şi dispreţului stăpânului, trimis al regelui Ungariei,
împăratului Austriei, apoi Austro-Ungariei, turcului, ţarului. Din
Principate, turcul lua bir, lua fete, băieţi. Punctele strategice ale
acestor Principate aveau garnizoane ale Sultanului, cu puteri
discreţionare în treburile Principatelor, Domnii stăpâneau norodul
românesc ca mandatari ai Sultanului şi erau detronaţi când i se
năzărea Sultanului sau celor ce-l sfătuiau. După 1. 700 peste români
au fost trimişi, pentru exploatare mai eficientă în folosul

80

Istambulului, paraziţii greci din Fanar şi Insulele greceşti. Majoritatea
domnitorilor vor fi greci sau mixturi de greci rezultaţi din căsătorii cu
femei din boierimea locală. Grecii aduc alţi greci pentru căpătuială,
întemeiază mănăstiri închinate. Toată această şleahtă venetică
superpusă are superdrepturi în raport cu masa de români supuşi, toţi
adună şi cară în Grecia sau îşi cumpără pe nimic domenii imense, din
averile adunate, sprijină şi dezvoltă cultura neogreacă. După 1. 700
apare rusul la Nistru; ca „eliberator". Rusul constată, că, începând
chiar de la Nipru, populaţia de jos nu e slavă, nu e slavofonă. Ţelul
lui este Constantinopolul şi aşa numiţii „slavii sudici" (populaţie
tracică românizată şi pe ici colo slavizată) pentru a-i „elibera" de sub
dominaţia turcă şi a-i ataşa imperiului rus. Fiecare din cei trei de mai
sus (turcul, grecul şi rusul), pentru a stăpâni şi emite pretenţii, au
nevoie de persoane din rândul propriilor popoare pentru a fi plantate
în marea de români ce se întindea de la Nipru la Adriatica şi din Pind
în Pocuţia. Celălalt duşman ereditar al românului - ungurul - a urmat
o cale ceva mai clasică de întindere. A pornit cu sabia şi a sfârşit cu
asimilarea selectivă la început şi cu cea de masă a românilor după 1.
867. Regii unguri gândeau modern, numai că nu dispuneau de
suficienţi unguri pentru a ne termina şi atunci s-au servit de nemţi şi
secui pentru a ne sfârteca mai întâi pe Carpaţi. De aceea de la Nord
la Porţile de Fier au gonit românii de pe coastele intracarpatice pe
coastele extracarpatice şi i-au îndemnat, poate sprijinit chiar, să-şi
întemeieze voivodate româneşti şi în locul lor a plantat neamuri
străine atât faţă de români cât şi faţă de unguri. Clasa mai răsărită a
românilor a fost ademenită să se maghiarizeze (prin căsătorii, prin
religie) iar ţărănimea a fost aservită feudalilor unguri plantaţi în
punctele strategice ale Transilvaniei. Apoi, de-a lungul secolelor XI-
XVI, pe toate căile, a căutat să sporească elementul maghiar
(asimilări voite, forţate, asimilări ademenite) creând regatul „piele de
leopard". Adică, trei-patru sate de români, cel puţin unul de unguri
cu sarcină de „model" pentru a ademeni satele de români să aspire a
deveni unguri. Mai mult a creat „naţiuni" fictive în Transilvanii (sau
politice) cu rol de forţe de teroare asupra majorităţii româneşti. Aşa
au devenit secuii, saşii şi ungurii din Ardeal „naţiuni" dominante,
adică cam ceea ce sunt azi minoritarii în România. Membrul
aparţinând „naţiunii" dominante era liber de a se deplasa în voivodat,
de a purta arme, de a se instrui cultural şi militar, de a avea

81

proprietate, de a exercita profesiunile zise liberale (nE:_gOţ meseriaş,

învăţat), românul avea doar „dreptul" de a lucra pamantul, de a

produce „produse ecologice" pentru a se hrăni stăpânii. Aşa şi~a

creat stăpânul minoritar, alogen, psihologia de ins mai egal decat

epgrianliiforîţnăarcmelaet trfeiinbdu,inncieomaseernvicieuţil,i bderiglaanrdouml,ânp.urNoşirmsiaml pclău-lîşdiisîpnrseuţşueiaa

şi nu se dorea a fi ca el. Anul 1. 526 a salvat cât de cât de_~a

ungurizare romanitatea ardeleană şi a legat-o şi mai mult de cond1ţ1a

de hilot. Nemaiexistând regat, nu mai exista nici rege care să aibă

nevoie de ostaşi şi, deci, românii nu mai puteau evada din condiţia

de hilot. Apoi, nemaiexistând regat, feudalii mici şi mari s-au retras

în Transilvania devenind mici tirani locali, satrapi cu supuşii. Fiind

prea puţini, nu-i interesa ca program ungurizarea românilor cât

menţinerea lor în condiţia de vite vorbitoare. Aceasta ne-a salvat

oarecum, dacă salvare se poate numi aceasta. Nobilul ungur,

ungurul obişnuit se mulţumea să ucidă din când în când pe acei

români cu conştiinţă de români, de urmaşi ai dacilor. De ce? Pentru

ca nu cumva să se nască lideri capabili să îi organizeze şi să

răstoarne situaţia, statu-quo-ul. Dar nu era suficient atâta. Trebuia

îngrădită orice posibilitate. Aşa că românului i s-au interzis să poarte

arme să înveţe meserii legate de făurirea armelor, să poarte alt~e
I ce şi le putea confecţiona cu unelte •
decât cele din lemn m
haine

propria gospodărie, să-şi construiască locuinţe ce necesită

cunoaşterea artei de a lucra fierul etc. Aşa, românul, neam ieşit din

comun într-un fel, a dezvoltat cultura zisă populară, cea mai

diversificată cultură ţărănească din lume, cultură de împăraţi ţărani.

o cultură nescrisă, dar vie. Priviţi numai cum se îmbrăcau ţăranii

români, la ce nivel aduseseră arta lemnului, a construcţiilor de

biserici din lemn, a caselor, la ce nivel creşterea animalelor şi

pomăritul, albinăritul etc. Dar din acestea se hrănea alogenul

confiscându-He. Cum să nu te consideri, tu, alogen, fiinţă superioară

atunci când iei de la gura producătorului de hrană pe degeaba. Aşa a

trăit românul de la plecarea lui Aurelian până la 1. 821 în Principate

şi până la 1. 848 în România intracarpatică. Alogenul (el însuşi grec,

turc, ungur, alt tip de etnic) era stăpânul local al românului în

numele grecului, ungurului, turcului, rusului. Adică, era o slugă a

supra-stăpânului (austriac, rus, turc). Se ştie că sluga se vrea

întotdeauna mai ceva decât cel ce l-a investit în administrator al său.

82

De pe la acei ani, românii se vreau şi chiar dobândesc egalitate
formală cu alogenul ce reprezenta puterea sultanului, regelui ungur,
ţarului, împăratului hapsân de la Viena. Curentul general european
cerea „egalitatea". Numai că astea-s poveşti gazetăreşti sau
legislative generale. Cum să accepte alogenul minoritar acum în
masa de români să fie egal cu românul? Psihic este de neconceput.
Doar sute de ani el era ceva diferit şi care profita în numele a ceva
de munca românului şi, mai cu seamă, psihic avea pe cine beşteli,
dispreţui, a considera inferior lui biologic, cultural, religios. Pentru

turc, românul era ghiaur, pentru mongolul europenizat (,,ungurul")
românul era „împuţit" (normal, dacă lucrezi la grajd şi la oi, la porci
şi nu ai voie să te instruieşti), era „venetic" (Culmea culmilor!

Mongolul migrator, numea „venetic" europeanul de dintotdeauna),
pentru grec era „barbar'; pentru rus era 11slav românizat" sau şi mai
rău „ţigan". Rusul invadator se făcea că plouă! Declarându-ne
,,ţigani", el îşi aroga dreptul de a ne lua ţara pentru că, de, ,,ţiganii"
sunt nomazi veniţi din India şi, deci, ţara numită impropriu - după
rusnac - ,,România" nu e ceea ce pretinde a fi, este „ţigănia" şi poate
fi ocupată. Ceea ce şi face! Războiului de imagine contra românilor
dus de unguri, greci, nemţi, ruşi, li se asociază la alt nivel şi-n alt
scop evreii goniţi pe pământuri româneşti luate de Rusia, vechea
Polonie, Austria. Aceştia îi declară pe români „rasişti". De ce7 Cică
pentru că nu le-ar da drepturi politice aşa cum prevăd noile directive
ale ceea ce se numea „Europa civilizată". Aceştia se făceau că nu
pricep grebla. Că nu despre aşa ceva era vorba. Cum-necum, evreii
acaparaseră economia Principatelor după plecarea grecilor. Cedându-
li-se drepturile politice, când masa românească era abia ieşită din
iobăgie, ar fi însemnat mozaizarea statului român, transformarea lui
în stat evreiesc sau într-un stat binaţional. Cu judeii clasă
conducătoare. Boerimea şi clasa cultă - câtă era ea - românească nu
putea accepta un asemenea deznodământ. Judeii se doreau români,
nu pentru a se asimila, că aşa ceva nu e posibil, ci pentru a beneficia
de drepturile formale ce le aveau românii şi pe care, datorită
condiţiei, nu şi le puteau exercita în fapt. Condiţia economico-
culturală nu le-o permitea chiar de ar fi dorit-o. In consecinţă,
„românii" de conjunctură le-ar fi exercitat ei în locul românilor
autentici. Aşa că toţi alogenÎi s-au asociat, teoretic, şi subteran,
contra populaţiei de români lucrând la surparea din interior a statului

83

românilor. Ungurii lucrează din interior în contra ro mânilor în
favoarea statului ungar din vremea lui Matei Corvin sau „Sf. Ştefan"
cum le place s-o spună (nu contează!), ruşii ş i rusofo nii în favoa rea
întinderii panslavismului (Asta însemnând că, automat, bulgarii,
sârbii, ucrainenii ne sunt duşmani chiar de nu ar vrea), grecii nici ei
nu ne iubesc, le-am tăiat la 1. 821 sursa directă de venituri, j udeii ne
tratează de goy pentru că aşa le spun tuturor neevrei lor ş i apoi nu
ne-o iartă că peste aproape 100 de ani i-am împiedecat să dev i nă
clasă politico-culturală a noului stat de la Dunăre, în 1944 ei şi -au
atins scopul. Au devenit clasă politică şi cu lturală a României. Au
pierdut temporar puterea economică (Că asta era ideologia!) . Cuza,
Kogălniceanu şi Alecsandri ne-au ma i pus în cap o minoritate -
ţiganii. Cică i-au „eliberat"! Ţiganul , fost s lugă la mănăstirile greceşti
şi la boierii greci, s-a trezit de capul lui ş i cine îi sta în cale? Românul!
Incă un minoritar anti-român? De ce? pentru că românul nu vroia să
se lase exploatat de acest minoritar nomad cu totu l tică loşit şi nici să
se mixeze cu el pentru a-l scoate formal, psihologic, din ţigănie . De
aici ura feroce faţă de românul ce nu se vro ia asimilat cu ţiganul.
Minoritarii alogeni şi-au atins parţial scopurile în 1944. Adică, toată
lumea din arealul zis românesc devine „om al munci", nu „proletar".
Nu mai există naţionalitate. Există „naţi u nea socia listă" şi-i formată
din români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi... Nu le
convenea nici românilor, nici ungurilor, nici nemţi lor, nici celorlalţi,
dar Uniunea Sovietică veghea. Lucrurile însă s-au stratificat cum
trebuie. Alogenii au invadat PCR şi au guvernat absolut între 1944
1964 în numele aşa numitului „popor român muncitor"; în 1964 s-a
petrecut un lucru ciudat. SUA, clasa conducătoare a SUA a ajuns la
concluzia că comunismul se naţional izează în virtutea mersului
normal al lucrurilor dacă nu va fi distrus şi atunci au încurajat
„naţionalisme" legate cu lanţul. Adică, aşa numitele partide

comuniste independente de centrul de la Moscova . Moscovei se pare
că nu îi displăcea chestiunea. Mai era 6 problemă: Statul Israel
trebuia populat cu judeii europeni. Aşa că marea masă de judei a
părăsit România, locul ei la conducerea Român iei a fost luat de
românaşi. Românaşii aveau nevoie de tehnologie, aşa că au plecat şi
nemţii. Că aşa cerea RFG. De ce o cerea? Cică pentru că nu aveau
drepturi nemţii. Aveau câte aveau şi românii ... , numai că Germania
se depopula de nemţi şi atunci mai bine să vină nemţi în Germania

84

decât alţii. Acesta e motivul plecării nemţilor. Plecând ăştia,
comuniştii aveau nevoie să se înmulţească românii aşa că s-a
încurajat prin decret sporul demografic. Numai că, românul, nu s-a
înmulţit. În schimb, ţiganul a făcut-o! Se dădea alocaţie, ţiganul s-a
„integrat în muncă", era spion al Securităţii şi PCR, era lăsat să fure
de la CAP, din „fabrici şi uzine". Aşa a început explozia demografică

ţigănească. El era liber să facă ce vrea în socialism. Şi ne-a prins 22
Decembrie 1989 şi minoritarii, alogenul a căpătat drepturi speciale
de la noua ordine numită UE. Românul a redevenit paria cel de

dinainte de 1848, batjocura ungurilor, ţiganilor, acuzat de
„holocaust" de către evrei şi ţigani, atacat din toate părţile de o
mass-media ticăloşită, a plecat capul în cenuşă fără speranţă de mai
ridica din ea capul. Alogenii ne-au devenit stăpâni absoluţi, grofimea
şi nemeşimea ungurească a primit averea „clasei muncitoare",
ungurii s-au segregat, despărţit de statul român şi atacă prin toate

mijloacele integritatea acestui stat. Sunt ajutaţi cu brio de ţigani şi
de zecile de mii de ONG-uri antiromâneşti, pline de bani, de la Saros

(Gyărgy Schwartz), cu propagandă, cu reclam~ţi(_ Iau c5mdu:er~a U~
contra românilor. Mai mult, au demonizat romanii facandu-1 „ţigani

şi pe ţiganii i-au numit „rromi", ,,rroma", uşor de confundat,

nominativ scaulvate. rSmteăpnâunlulderormomânâunl,uiroemstaenţiaigna.nuNluşmi auingDuurmuln.eMzeaui rnăeu
mai poat~

ca la 1. 800. Că acum, bietul român, nu mai e analfabet, nu mai

lucră pământul pârlogit şi exploatat în exces de CAP şi IAS. Populaţia

de români e îmbătrânită, totul e la pământ, aşa că românul a ajuns

nomad şi ţiganul posesor de palate. Alogenii au reuşit surparea

statului român: cultural, biologic, economic, psihic, psihologic,

imagistic. L-au aruncat în haos!

22 Decembrie 1989, peste timp, de va mai exista timp românesc,
va fi considerată cea mai neagră zi din istoria României, alături de 28

iunie 1940, 30 august 1940, 7 septembrie 1940, 23 August 1944, 19

August 1601 etc.

85

PROVOCATORUL 15 MARTIE AL UNGURILOR

Începând cu 1990, ungurii din România aniversează zgomotos,
an de an, revolta lor naţională de la 1848. Li se asociază şi ungurii
din Ungaria. Tot în România! În primul rând, problema e desuetă! A
trecut de atunci destulă apă pe Tisa şi Dunărea ungurească. Care e
sfârâiala acestei anuale şi zgomotoase aniversări în România
(Normal, Transilvania, după unguri, nu e România. Dar asta e opinia
lor, nu poţi să le-o schimbi. Când noi spunem că Dacia lui Burebista
se întindea până la Dunărea ungurească şi până la Pojon (recte
Bratislava) dumnealor protestează zgomotos; invers nu e voie! Se
supără ungurul!) a nefericitului an 1. 848? Păi este! Prin această
provocare, ungurii vor să arate că Transilvania e a lor şi fac ce vor în
această provincie. Şi de ce nu se potolesc? Pentru că ştiu că noi nu
vom reacţiona. Două sunt motivelel Dacă statul român ar reacţiona -
cum e firesc şi cum ar face-o orice stat din lume - propaganda
ungurească (Ungurii bagă miliarde anual în propagandă contra
României şi românilor şi românii nu reacţionează) şi statul ungar ar
urla ca din gură de şarpe şi puterile interesate le-ar căuta imediat în
coarne şi gata prilejul de a-şi vârî nasul pentru a "reglementa starea
de conflict etnic" din România. Aşa că, statul român tolerează
provocarea, în speranţa că făcându-se că plouă... ursul furiei
ungureşti va trece. De ce nu reacţionează românitatea insultată pe
faţă (Toată lumea ştie că la 1. 848-1. 849 armata de „revoluţionari"
unguri şi populaţia ungurească din Transilvania acelor anii a săvârşit
crime ieşite din comun asupra românilor şi mai mult a(u) forţat
alipirea Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului istoric şi Banatului la
ceea ce era atunci Ungaria de sub suzeranitate habsburgică.
Transilvania de atunci ca şi Ungaria nu erau state de sine stătătoare
care cu de la sine voie puteau se unească. Ambele erau componente
ale unui imperiu, ale unui stat. Revoltaţii, ungurii au provocat o
desprindere violentă din componenţa imperiului austriac a neamului
lor. Numai că nu s-au mulţumit să-şi vadă de destinul lor, nu! Ei s-au
apucat de cuceririi şi de hotărât soarta altor neamuri şi, ca de obicei,
pentru a-şi frânge gâtul s-au aruncat asupra Transilvaniei şi a
românilor. Sfârşitul se ştie! Românii au fost victime ale acestor
barbari. Ce n-au realizat la 1. 848 au realizat la 1. 867, după ce
imperiului austriac i s-au administrat în 19 ani două înfrângeri

86

usturătoare. Pentru a-şi consolida hardughia şi-au asociat cei mai
zgomotos dintre supuşi - ungurii - şi le-au cesionat jumătate din
imperiu reconstituind, ei - austriecii - , regatul lui Matei Corvin sau
ceea ce numesc ungurii „regatul Sf. Ştefan". De data asta mai ceva
decât atunci. Adică, li s-a dat voie ungurilor să ungurizeze români,
slovaci, croaţi, sârbi, ruteni, nemţi pentru a forma 11 naţiunea
maghiară". Dacă nu venea primul război mondial, ungurii, cu violenţa
ce-i caracterizează, ar fi reuşit să ungurizeze arealul de la Trieste la
Carpaţi în secolul XX şi Austria ar fi devenit o provincie
semiungurizată a Regatului Ungar. Asta dacă ar fi permis Imperiul
German. Războiul mondial i-a redus la dimensiunile fireşti, ba le-a
oferit prea mult. Ungaria nu s-a resemnat, nici ungurii. Cu austriecii
nu îşi puteau permite, cu sârbii mai puţin, cu slovacii nu, cu croaţii
nici atât, dar cu românii da. Timoraţi de tupeul unguresc le-am
permis să-şi desfăşoare lupta contra noastră. Dacă nu existau cei doi
tartori - unul din ei de-a dreptul tâmpit, Hitler - ungurii n-ar fi
realizat nimic cu tot zgomotul lor şi astăzi - mai mult ca sigur -
problema ungară în Europa ar fi fost de mult moartă şi ungurii din
România plecaţi. Stalin şi Hitler le-au oferit o nouă şansă de a se da
criminali. Atât Hitler, cât mai ales Stalin era interesat strategic de
România. Hitler nu avea pretenţii teritoriale asupra României, dar
Stalin avea şi încă mari. N-avea el, Hitler, dar aveau ungurii şi
bulgarii pe lângă sovietici. Şi de ce i-a sprijinit pe aceşti doi Hitler (cu
acordul tacit al lui Stalin şi sprijinul Italiei, "sora noastră de gintă
latină'')? E, aici e schepsisul! Din răzbunare! Germania hitleristă
curtase România, ba chiar se oferise să-i garanteze graniţele, dacă
se va arăta binevoitoare faţă de al III-iea Reich. Numai că regele
Carol şi camarila preferau să sacrifice România şi să satisfacă
interesele oculte. Şi au făcut-o! Constelaţia anilor 40 s-a refăcut sub
altă umbrelă în anii 90 şi la o scară şi mai catastrofală pentru
România. Ungaria - de data asta - îşi imaginează că sub umbrela UE
şi cu sprijinul trădătorilor de la Bucureşti şi prin paşii mărunţii ai
ungarofonilor din România va realiza ceea ce n-a reuşit din 1. 918
până azi, recucerirea Transilvaniei. Şi de data asta acţiunile ungurilor
sunt tolerate de stăpânii momentali ai Europei. Deşi noul imperiu
economico-politic (UE) este anti-naţiuni, anti-etnic, permite şi
încurajează revizionismul belicos unguresc, segregaţionismul,
apartheidul, de fapt, unguresc. Deşi militează pentru integrarea

87

naţiunilor europene, integrarea etniilor, în aceeaşi măsură
încurajează extremismul şi separatismul unguresc. Că de nu ar face-
o, ăstora li s-ar tăia scurt macaroana. Pescuitul în ape tulburi al
ungurilor şi prostia UE va costa Europa. Ei, de ce nu reacţionează
masa de români din ţară după întâmplările din martie 1. 990 şi de ce
nu a reacţionat atunci până la capăt? Trebuie să recunoaştem că a
reacţionat şi ar fi reacţionat cum trebuie şi dacă treburile mergeau
normal problema se rezolva încă din 1. 990. Numai că statul român,
conducătorii statului român (neokominterniştii care acaparaseră
pârghiile statului după uciderea lui Ceauşescu) i-a trădat şi
culpabilizat zi de zi, cedând în fiecare zi favoruri minoritarilor în
general şi ungurilor în special. Asta pe parcursul a 23 de ani şi astfel
cu ajutorul conducătorilor statului român se va realiza Ungaria
„mare". O parte a României nu mai este sub controlul statului român
şi românii au ajuns naţiune tolerată în propriul stat, au ajuns naţiune
discriminată şi umilită, populaţie flotantă şi fără ideal. Dacă românii
erau lăsaţi să reacţioneze aşa cum ar fi făcut-o orice naţiune, de
mult se termina cu sărbătorirea criminalilor unguri de la 1. 848 pe
teritoriul României, nu se ajungea să fim scoşi de minoritarii unguri
din şcoli, din clădirile statului român, din judeţe etc. Cum se va
termina lupta milenară dintre noi şi unguri? Numai viitorul va decide.
De data asta, ungurii au conducători mult mai abili ca în 1. 940 şi 1.
945. Recurg cu abilitate când la şantaj, când la violenţă, când la
ameninţare cu violenţa, când la reclamaţii la UE, ONU, când mai ales
la bani. Afacerişti de limbă ungară, ONG-uri ciudate finanţează
trădători români pentru a cesiona suveranitatea României asupra
Transilvaniei. S-a ajuns departe de tot şi până şi un infantil de
politician USL a pomenit de posibilitatea de a se oferi unei părţi din
România un fel de „autonomie". Imaginaţi-vă unde am ajuns din
1990 până azi? Fără să-l întrebe nimeni de sănătate, Tokes vorbeşte

despre „lupta pentru libertatea Transilvaniei", ,,planul Miko Imre"
(Adică, ea e ocupată şi a venit el s-o elibereze, el cu Miko Imre) ...
iar primul ministru al României, cu nume predestinat, felicită ungurii
din România de „ziua" lor. Adică, felicitări pentru că strămoşii lor au
ocupat o parte din România şi au ucis pe românii care s-au opus
cuceririi lor de către înaintaşii actualilor unguri. Nimeni nu
reacţionează! Poporul român doarme, românii din provincia cu
pricina, majoritari în proporţie de 80%, tac. Cum s-a ajuns aici?

88

Graţie conducătorilor trădători şi presei vândute, demonizării
permanente a neamului românesc şi prezentării lui ca fiind altceva
decât este - adică neam de ţigani (Exact ce spune propaganda
ungurească încă din evul mediu). Prezentându-ne astfel, ungurii ar
avea dreptul să ne „civilizeze" pe noi ţiganii. Că, adevăraţii ţigani
sunt acum „rromi". Presa vândută este plină de trădători de cea mai
joasă speţă a intereselor naţiunii noastre şi nu numai că face jocul
ungurilor, dar ne prezintă şi ea ca fiind „ţigani", mai exact îi prezintă
pe ţigani ca fiind români şi invers, în străinătate ţiganii sunt
prezentaţi ca români şi în ţară, pe faţă şi în subsidiar, românii sunt
făcuţi ţigani. Cât despre aşa zisele partide româneşti ce să mai
vorbim, adevărate pepiniere de vânduţi, ignoranţi şi laşi, duşmani
declaraţi ai neamului românesc. Scriitorii ce se dau mari? Se aliniază
în spatele ăluia de ne prezentă ca fiind „fecale"! Omul fecaloid,
nefiind român, îşi permite să ne prezinte pe noi ca fiind „cur"-uri.
Noi, românii! Conducătorii „cur"-urilor îl decorează pe respectivul, îi
dau funcţii şi onoruri. Cum l-ar fi tratat „fraţii" noştri ungurii? Vai de
mama lui.,. Să fi îndrăznit numai...

SĂ IASĂ BANU'! 23 DE ANI DE TICĂLOŞIE

De peste 22 de ani, rătăcim ca nişte bezmetici! Cu ce scop? Să
,,intrăm în Europa!" De parcă am locui în Filipine şi nu în Europa şi,
aşa, fără să ne dăm seama ne trece viaţa. UE este o organizaţie, sau
ce-o fi infinit, mai periculoasă decât fosta URSS.

Şi acum să discutăm şi despre ce se întâmplă astăzi. S-a întâmplat
în România următorul lucru. De neimaginat în altă parte! Ce s-a
întâmplat? A fost debarcat prin moţiune de cenzură guvernul MRU şi
- fără alegeri cum ar fi fost firesc - se formează altul care este
sprijinit în Parlament de traseişti, fripturişti, plimbăreţi şi
reprezentanţi ai minorităţilor. Adică, din jeguri morale. Cum vine
asta? Un „golănas" (cum ar spune cei din trupa lui Tony Grecu) este
trimis în Parlament de către un alegător naiv pe motiv că e „social
democrat" (ce o fi aia?), este „liberal", este de al lui Iliescu, Năstase,
Tericeanu etc. şi el, o dată ajuns acolo, trece la Bok şi primeşte o
sinecură. După un an, o lună, revine la „sociali democraţi", formează
Guvernul - Parlamentul nu se dizolvă - şi capătă iar sinecură. Soiul

89

acesta de individ mi-a vândut pădurile între timp, petrolul, aurul,
metalele rare, a dat la fier vechi 2. OOO de întreprinderi construite de
„odios", a îndatorat ţara cu 197 miliarde de :uro, a gonitA din ţară 3
milioane de oameni calificaţi şi apţi de munca, a aruncat m marasm
moral restul, a votat legi de-o imoralitate satanică (acceptarea
homosexualităţii, a discriminării pozitive pentru alogeni), a distrus
şcoala, a pângărit istoria, a tăiat salariile amărâţilor, a distrus
agricultura, iniţiativa românească, a vândut pământul neamului şi ce
n-a făcut? Şi acest soi de criminal, trădător cum n-a existat în istorie,
ne conduce şi ne cere votul începând cu 22 Decembrie 1989.
Criminalul şi asasinul, gen Iliescu, Stănculescu, Roman, Măgureanu
etc. au inaugurat o epocă criminală, antiromânească şi antiumană
cum n-a existat de la întemeierea Voivodatelor şi Cnezatelor pe
aceste meleaguri. Acest soi de fiară cu chip de maimuţo-om ne
călăreşte şi exploatează, ne vinde şi ne cumpără şi noi nu
reacţionăm, nu-l măturăm, nu-l judecăm, nu-l băgăm după gratii.
Suntem paralizaţi de atâta mârşăvie. Ne-a îngheţat conştiinţa. Fiinţe
abjecte de foşti activişti PCR de mâna a zecea au ajuns să decidă
pentru secole poate dacă neamul românesc va mai exista. Nu ştim
ce să ne facem, e atâta inerţie în noi ca neam cum nu s-a mai
pomenit! Suntem jigniţi, călcaţi în picioare la noi acasă de unguri,
oficialii unguri fac declaraţii inacceptabile pentru orice stat şi naţiune,
se amestecă direct în deciziile guvernelor româneşti, se plimbă prin
România cum poftesc, vin aici şi zbiară, răcnesc „jos Trianon" şi nici
un oficial român nu ia poziţie, nici un om de cultură, plimbăreţ pe la
posturile TV, nu scoate un cuvinţel, mai mult nici un post tv sau
radio nu dă cuvânt celor care ar dori să ia poziţie contra acestor
obrăznicături. De peste 22 de ani se cântă „Deşteaptă-te, române!"
şi nu ne deşteptăm. Toate neamurile europene mai dau semne de
viaţă, noi ne lăsăm călcaţi în picioare de unguri şi de Ungaria. Un
tuciuriu ajuns primar într-un oraş din Transilvania e mai ungur decât
un ungur veritabil (unul cu trăsături huno-mongole). Ţiganii din
Timişoara ocupă abuziv clădiri istorice în complicitate cu funcţionari
ai Primăriei, judecători, notari şi statul nu-i întreabă de sănătate. Ba,
din contră! În curând vom fi deposedaţi de întreaga avuţie naţională,
vom fi scoşi afară din propriile locuinţe, în ele se vor încuiba tuciurii
şi noi vom deveni neam vagabond, neam pribeag, amărât, fără
patrie, fără trecut, fără viitor, fără parte în împărăţia Domnului. Cum

90

e posibil? Prin anii 1991-1992, pe când eram jurnalist la revista
„Naţiunea", scriam că neamul nostru se îndreaptă de la condiţia de
naţiune la condiţia de „populaţie". Bolşevicii care încălecaseră revista
(Ion Mărgineanu, fost hăulitor la RI şi alţi de aceeaşi teapă), nu doar
că-mi refuzau publicarea reflecţiilor, nu doar că îmi ciunteau

articolele, nu, ei promovau de-a dreptul cultul asasinului Ion Iliescu,
a celui care ordonase asasinarea lui Nicolae Ceauşescu, a celui pe
care îl ridicaseră în slăvi cu ceva luni înainte. Când scriam despre
lipsa de drepturi a românilor din Timoc în anii 1991-1992, despre
asaltul hungarismului în Covasna-Harghita-Mureş, un Ilie Purcaru îmi

fasona articolele, le dilua mesajul sau de-a dreptul mi le arunca în
sertar şi le făcea uitate, el care scria, pe vremea deceniului ticălos
1948-1960, despre ,,înfrăţirea" lui Ion cu Janoş, în RMAM, în
cultivarea cartofilor şi a sfeclei, asta ,,în ciuda chiaburimii" şi cum se
iubeau cei doi şi condamnau „naţionalismul burghezo-moşieresc",
care, nu-i aşa, ,,învrăjbea buna convieţuire între popoarele din
Transilvania". Realitatea nu că poate fi ignorată, ea este, odată cu
apariţia mass-mediei, complet falsificată şi falsul acesta poate fi cu
uşurinţă inoculat în creierele unei naţii ajunsă populaţie. Aşa cum
astăzi, zilnic, eşti bombardat cu „toleranţa" faţă de cuplurile de
homosexuali, cu aventurile ţiganilor, cum ţi se cere să „accepţi" ca
fireşti comportamente de-a dreptul criminale şi acestea-s prezentate
ca fiind „o anume cultură!" , tot aşa pe vremea comunismului făcea
ravagii „înfrăţirea" noastră cu ungurii. Ei ne cereau Transilvania, ne
făceau - în conversaţiile lor - ,,opincari" (Vezi revărsarea de ură de
pe forumuri după 1990), ,,ţigani", ,,invadatori" şi noi îi numeam „fraţi
maghiari"... După cine? Aveam strămoşi comuni? Adică, kazarul
Arpad era strămoş al lui Menumorut, înaintaş al lui Badea Cârţan,
Iancu, Şincai, Maior? Acum mass-media, slugile ce o slujesc, îi trage
cu „Europa", cu „toleranţa", cu „civilizaţia", linge cururi austro-
ungureşti, laudă „civilizaţia" acestora, ,,ordinea" etc. Cum s-a clădit
„ordinea" acestor ticăloşi ocupanţi? Prin aducerea în sclavie a
băştinaşului român ortodox. Cum ne-au „civilizat" nemernicii ăştia,
criminalii ăştia? Cu tragerea pe roată, cu deposedare de drepturi
fireşti, cu tunurile. Aceşti criminali „austrieci" şi „unguri" ne-au adus
în condiţia de populaţie „tolerată", ne-au distrus bisericile ortodoxe,
ne-au luat dreptul până şi de a ne îmbrăca altfel decât cu ceea ce ne
puteam produce în gospodăria ţărănească. Aşa am ajuns noi,

91

românii din Transilvania, să dezvoltăm cea mai frumoasă cultură

ţărănească din Europa şi lume, aşa am ajuns a dezvolta şi _r~:p~n9i

acea nemaipomenită artă „populară" cum nu se vede nica1en m

lume. Da, am purtat opinci. Opinci din piele de porc, vită, cioareci, ii,

cojoace, şube, căciuli, pentru că „civilizatorii" ne-au oprit prin lege să

purtăm altfel de haine. Ticăloşii ăştia, fără să realizeze, ne-au oferit

şansa de a fi unici în hainele noastre de ţinută regală, bizantină dacă

vreţi. Românul îşi producea totul în gospodăria lui. Trăi~ ecolog(c!

Haina lui de in, cânepă, lână, încălţămintea din piele de animal, traiul

frugal, credinţa creştin ortodoxă l-a salvat de „civilizatorul" criminal -

ungur şi austriac. UE, iată nu ne mai salvează. Opinca din piele de

vită - sănătoasă - am înlocuit-o cu cizma de gumă, ciorapul de lână

cu cel de plastic, pantalonii dacici de pânză de cânepă sau in, cu

salopeta sau treiningul de plastic din China, şuba de lână cu fâşul din

plastic, cojocul cu geaca din acelaşi plastic, cămaşa de în, cu căm_aşa

de plastic şi sănătatea cu bolile „civilizaţiei" UE, obiceiurile fireşti ~u

„obiceiurile pidosnice" aduse de „Europa!", vinul de butuc cu sucurile

dhoinrăp,raîfnuri~omsteurmsul nlaaţiboinsaelr,icăînctrue mersul la discotecă şi bar, mersul la
orele 14°0 la 20°0, când apunea

soarele, cu mersul la discotecă între 23°0 - 5°0, armonia horelor cu

bâţâiala „occidentală", moralitatea şi decenţa fetelor noastre (Fe~e!e

ce mergeau la horă pe vremea copilăriei mele plecau de la hora m

aşa fel ca să nu apună soarele pe ele în afara casei părinteşti. Şi

acum le văd cum plecau în şiruri de la horă, când soarele era de un

braţ la apus, cu busuiocul şi batista în mâna dreaptă sau „şcergura"

cusută de ele cu motive de o frumuseţe fără seamăn, în poalele lor

albe, catrinţele unicat. Fiecare fată avea modelele ei de cusături

moştenite de la mamă, bunică, străbunică, stră-stră-bunică, pe

generaţii de câte 7-8, de la 1. 700 şi ele de la 1. 400, şi ele de la 1.

200 şi tot aşa) e înlocuită acum cu imoralitatea, promovarea şi

practicarea curvăsăriei, inversiunilor aduse de „civilizatori!" Ne-au

adus viciile şi ne-au luat averea, cultura, credinţa, creştinătatea şi

ne-au oferit surogatele şi noi înghiţim surogatele lor renunţând la

originalitatea noastră ancestrală. Şi toate graţie criminalilor ce ne

conduc din 1. 938 încoace. Bietul Ceauşescu poate e cel mai puţin

vinovat, dar bandiţii de după 89 au întrecut măsura a tot ce pbate fi

mai satanic pe aceste meleaguri.

92

UN AN NEBUN!

Să facem iar comentarii politice... deşi ne e silă.I Cum putem
caracteriza ceea ce trăim de la îneceputul anului şi până în această
lună (Octombrie 2012)? După opinia mea: anarhie, disoluţia
cvasicompletă a autorităţii, pierderea în proporţie însemnată a
suveranităţii naţionale, a autorităţii statului într-o mare parte a
teritoriului naţional, lăţirea peste întreaga ţară a „autorităţii"
clanurilor interlope „romeşti" (că aşa vreu autorităţile să numească
minoritatea ţigănească), ridicarea minciunilor politicienilor ce ne
conduc la rang de politică de stat, cesionarea ultimelor resurse din
avuţia naţională, o cedare completă în faţa revizioni~mului un~~r~s~,
acceptarea de către autorităţile naţionale a duble, suveran1taţ1 m
provincia de peste Carpaţi, deprecierea catastrofală a leului,
scumpirea fără precedent a produselor de orice fel şi serviciilor, haos
administrativ, afaceri fără precedent sub pulpana autorităţilor locale
(Distrugeri de parcuri, borduriade, tăieri de pomi, scouaterea
gazonului, punera gazonului, înlocuirea lui cu dale etc. , scapa_rea
completă de sub control a mafiei de comercianţi ţigani), înflorirea
fără precedent a cerşetoriei, declaraţiile complet iresp~nsabile ale
politicienilor de la putere şi din opoziţie, show-ul nemtrerupt al
gazetarilor pe sticla tembelizoarelor, exchibiţionism~I făr~ întrer~p~~e
al aşa ziselor „vedete" din show-biz-ul regional ş1 naţional, bataha
politică de-a dreptul scârboasă dintre coaliţia i~~rovi:ată din_ ~r~se_işti
politici şi preşedintele Băsescu, demagogia labarţata a .poht1c1eni_l~r
din perioada de suspendare a şefului statului, trase1smul y~11~1c

P:practicat de parlamen~a~i fără ~uş(n~ ~i cu rânjetu~ b~ze~ tra~aunl~

de orice fel, lipsa oncaror pnnc1p11 m lupta politica, lipsa oricare,
doctrine politice după care să se conducă - fie şi de faţadă -
organizaţiile politice româneşti (Sigur, cu o e~cepţie: Ao:gan(zaţiil~
politice, culturale şi paramilitare ale ungurilor dm Roma~1a. Smguni
care au un scop bine precizat: destructurarea completa a statului
naţional român, dezmembrarea lui în cele trei pr~vin~i( istoric_e şi
alipirea provinciei Transilvania I~ Unga:i~. _Aceştia u 1ş1 p~r~1! -:-
împotriva legilor - practicarea unui neorev1z1ornsAm deJanţat ş1 f~r~ sa
primească ripostă din partea statului ror:ian ş_i _au roman1lo:)
româneşti, agresivitatea fără preecdent a ras1smulu1 ţ1ganesc, hoţia
generalizată a acestora, distrugerea de către mafia ţigănească a

93

infrastructurii feroviare a ţării, toleranţa absolută a Poliţiei şi
organelor judecătoreşti faţă de infracţionalitatea economică
ţigănească, faţă de atacurile acesteia asupra tuturor sectoarelor
economiei naţionale şi nu numai, atacul subuculturii minorităţi i
ţigăneşti asupra culturii naţionale fără ca cei în drept să reacţioneze
sub vreo formă ... Şi ar mai fi multe de înşirat. S-a ajuns la culmea
culmilor: Parchetul să ceară dizolvarea unei organizaţii politice care
luptă pentru salvarea naţiunii şi nu se deranjează că organizaţi i ale
minorităţii ungureşti şi aleşi locali şi parlamentari ai acesteia l uptă pe
faţă pentru desfiinţarea statului în graniţele actuale. Ca român rămâi
mut, paralizat psihic că ai ajuns să trăieşti asemenea vremuri. Ce să
mai vorbesc de catastrofala imagine în UE a ţări i. România şi românii
ca naţie sunt demonizaţi cvasicomplet de propaganda neo-
revizionismului unguresc, de mârşăviile „rromilor" confundaţi cu
românii, de necinstea gazetarilor occidentali care confundă voit
cetăţenia cu naţionalitatea, de ipocrizia fără precedent a unor
miniştrii din ţările occidentale care în declaraţii sunt campionii
„drepturilor omului", iar, în fapt, privesc realitatea aşa cum este şi nu
tolerează în ţările lor infracţionalitatea ţigănească, dar cer României
şi românilor s-o tolereze; ei nu reuşesc să-i pună la muncă (la
„integrare"!), în schimb ne-o cer nouă s-o facem. Comportament
schizo! Ţigănimea nu a putut fi integrată de secole în viaţa corectă
social şi i se cere României s-o „integreze". România - şi nu doar ea
- le-a oferit occidentalilor (Adică următoarelor ţării îngrijorate de
,,drepturile" ţiganilor: Franţa, Spania, Italia, Marea Britanie,
Germania, ţările nordice) şansa de a-i „integra!" Aceşti campioni ai
,,integrării" au dat chix şi în loc să ofere soluţii - altele decât forţa -
învinuiesc România, Bulgaria, Ungaria de comportamentul de nomad
al ţiganilor şi în loc să-i oblige prin forţă să se „integreze" ei în UE,
ni-i retrimit nouă pe cap. Intolerabil!

Acum, să mă ocup puţin şi de ceea ce a încins ţara - pe lângă
vara de o ferbinţeală insuportabilă - privind debarcarea preşedintelui
Băsescu (Ca să nu z ică lumea că ocolesc subiectul altfel lamentabil
gestionat, lamentabil comentat). În luptă pentru înlăturarea lui s-au
confruntat două ramuri ale FSN-ului anilor 89-90 şi aliatul de u ltimă
oră al uneia dintre ramuri - anume una ceva mai conservatoare -
„roşii". Nu-i numesc liberali pentru că nu sunt. Eticheta le-a pus-o
Eminescu acum peste 140 de ani şi este valabilă şi azi. Caragiale le-a

94

dat un nume ceva mai blând în aparenţă, dar mult mai devastator:
„colectivişti!" Desigur, ar fi, totuşi, grav să confundăm generaţia de
liberali care au reuşit împreună cu toate forţele româneşti Unirea cea
mare şi şleahta de „colectivişti" ai zilelor noastre. Să te aliezi în 2009-
2012 cu cei care în 1990 îţi spărgeau sediile şi capetele depăşete
puterea de înţelegere a unui biet român. Mă rog, ,,meandrele
concretului!" În fine, în această luptă, o parte a FSN-ului acuza
partea adversă de „puci parlamentar", ,,fascism", ,,hitlerism",
„lovitură de stat" etc. ; nici cealaltă nu se lăsa mai prejos şi acuza
partea adversă cam de aceleaşi metode de luptă politică. De
bolşevism nu se acuzau domnii adversari. Doamne, ce mană
cerească pe televiziuni, pe „analişti", pe politicieni, chibiţi! Normal,
protagoniştii, în delirul lor verbal, în demagogia deşănţată, au uitat
că România nu era de capul ei, că era şi este o semicolonie, că era şi
este complet dependentă de organisme suprastatale, că ei,
protagoniştii circului şi jocului de-a lovitura de stat sau suspendarea,
sunt laşi şi fără şira spinării, că domnii occidentali sunt, la rândul lor,
„democraţi" în vorbe şi că atunci când căţeii se cred dulăi le arată
ciomagul şi-i trag de lanţ. Aşa că gestionarii suspendării preşedintelui
Băsescu terminară în ridicol acţiunea lor politică şi întreaga
vânzoleală, toate strigătele cu ,,încălcarea democraţiei", toată
cheltuiala, chemarea la referendum din 29 iulie 2012 se termină
demonstrând că actorii politici de pe scena politică românească sunt
simplii pioni ai conducătorilor UE, SUA şi, culmea-culmilor, chiar ai
conducătorilor Ungariei. În disperare de o cauză mai bună, liderul
„colectiviştilor", ,,roşiilor", declară sentenţios în şedinţa Camerelor
reunite ale Parlamentului că, el, liderul, aspirantul la postul de
preşedinte al României, o să părăsească scena politică în caz~I că
preşedintele suspendat o să revină, după referendum, la carma
statului. Referendumul fu organizat atât de prost încât eşuă. Normal,
liderul „colectiviştilor", ne spuse - spre compromiterea lui definitivă -
, după eşec, aceste cuvinte stupefiante: ,,Ei bine, am spus că îmi voi
da demisia dacă preşedintele Băsescu nu va fi suspendat... ei bine,

nu-mi voi da demisia!" Ce mai putem comenta? Este inutil!
Referendumul demonstra - dacă mai era necesar - că biata Românie
este de peste 22 de ani o corabie în derivă, că echipajul se comportă
anarhic, că n-are comandant; că atât comandantul cât şi echipajul
sunt iresponsabili, nu iubesc România, o trădează în orice

95

împrejurare, industria i-au distrus-o, bogăţiile naturale i le-au
înstrăinat, suveranitatea au cesionat-o cui s-a oferit s-o ia, naţia au
transformat-o în populaţie, au depopulat-o de segmentul activ, au
gonit tineretul în cele 4 zări, au transfbrmat România în piaţă de
desfacere pentru economiile ţărilor occidentale, mândria naţională au
terfelit-o complet, nu le pasă de tinerele generaţii, care sunt lăsate
de izbelişte, că aceste generaţii nu sunt învăţate istoria neamului şi
iubirea de romanitate, că neorevizionismul unguresc zburdă chiar şi
la guvernarea României, nesocoteşte complet autorităţile statului
român, că autorităţi locale de extracţie ungurească sprijină pe faţă
din bani publici manifestări antiromâneşti pe teritoriul României, că
sunt pline forumurile de insulte la adresa românilor, că tipi precum
Cibi Barna îşi permit lucruri de neimaginat chiar în timpul dua lismului
austro-ungar şi chiar pe timpul lui Horthy. Asta este! Şi nu prea mai
e nimic de comentat. Preşedintele Băsescu este iar preşedinte,
Guvernul susţinut de parlamenari traseişti guvernează haotic un
popor complet apatic, chiar aşa cum şi-l doresc aceşti guvernanţi -
cu capul plecat în speranţa că sabia economiei de piaţă, capitalismul
sălbatic, ,,capitalismul de cumetrie" nu-i va tăia capul. Numai că
această orânduire - capitalismul - nu e un ONG de caritate! Este o
orânduire fără adversar în momentul de faţă. Idolul este profitul
nelimitat, exploatarea sclavilor prin ei înşişi, adică sclavul îşi plăteşte
condiţia de sclav modern. Sclavul din capitalism este infinit mai jos
decât sclavul orânduirii sclavagiste. Sclavul orânduirii sclavagiste se
pare că avea un loc unde să-şi pună capul, i se asigura hrana,
îmbrăcămintea etc. şi unii din ei adunau şi ceva averi şi deveneau
liberţi. Sclavul orânduirii capitaliste îşi plăteşte toate acestea. Nu i le
asigură nimeni. Şi moare - în proporţie de 99, 99% - sclav, plătind
rate băncilor. Pălăvragelile politicienilor noştrii despre „democraţie",
luptă politică, egalitate de şanse etc. sunt doar o metodă de - hai să
folosesc un cuvânt urât şi care îmi displace - manipulare psihică a
minţii votanţilor. ,,Colectiviştii", bătuţi de minerii FSN-ului lui Ilici în
1990, aliaţi de nădejde ai lui Ilici în 2012. Adversari? Cealaltă ramură
a FSN. La mijloc? Noi, ţara aceasta. Deasupra tuturor: UE,
Gitenstein, Orban şi cine o mai fi în spatele şi a ăstora. Bravos!
frumoasă sar!atanie! - vorba coanei moaşe din schiţa „La moşi" a
neîntrecutului Caragiale.

96

T., A., L., C. şi P.

Decor I: Poetul a venit la ]eră să-şi odihnească creierii osteniţi.

Numai că cine-l lasă? Dimineaţa, latră în disperare câinii, ies porcii

vecinilor din cocini la înfulecat prunele căzute din pruni, nucile căzute

din nuci, sunt scoşi caii la păscut şi, la concurenţă cu porcii, la

înfulecat prunele căzute, sunt duse vacile la ciurdă (,,Mu, mu!"...

trapa, trapa. ,,Ho, ne Milca, mânci-te viermii!" - vecina M... Ca să

vezi, a botezat-o după reclama la ciocolată), vin gâştele sub

fereastră la „gâgalit", trece unul cu motoreta (E o invazie de

motorete la ]eră... de speriat) - un puşti de 11 ani; către amiaz,

ciurdarul C... aduce ciurda la adăpat (,,Ho, ne!" ,,Maaa, muuu!" Vacile

beau apă!). Ciurdarul le buluceşte pe sub ferestrele poetului. Vacile

se balegă la întrecere, urinează, poetul are palpitaţii. Oftează adânc,

în dreptul inimii simte câteva ţepe. Vacile ajung la „zacatoarea" de

amiază. Se întorc caii la cules prunele căzute; e ora 13°0 : Caii ar sta

la umbră. Vin la teiul poetului, sub tei bălegarul calului e de un lat de

palmă; ar mânca mere din mărul de la ferestrele casei poetului. O şi

fac! Rompăne merele. Disperat, poetul îi goneşte cu un korbaci (bici

din fâşii de piele). Locul lor e luat îndată de gâşte. Acestea trag şi ele

găinaţuri peste balegile de cal, ,,gâgalesc". Cu nervii la pământ,

poetul ia un băţ lung şi le alungă la gârlă. Gâştele, într-o gălăgie de

„gâgaleli", se despănează (daţi-mi voie!). De lehaminte, poetul dă a

silă din mâini. Vecina deschide uşa la ocol (A.): ,,Cuţule!" aude

poetul. E clar, a scos porcii la scăldat şi cules fructe de sub pomii de

pe izlaz. Porcii grohăie, se tăvălesc în noroiul gârlii, zburătăcind

gâştele. Bine unşi cu noroi, ies la cu/duit (la înfulecat, furat de-ale

gurii); grohăie sub ferestra poetului. Au găsit mere căzute. Le

mestecă ridicându-şi de plăcere râturile spre cer, apoi, împinşi ca de
un arc, o iau la goană la prunii lu' nana R. E Aora 16°0• Ciurdarul

scoate cireada de vreo 40 de vaci din zacatoare. In 10 minute ciurda

e sub ferestrele poetului. Vacile pasc cu poftă iarba uscată de secetă,

îşi deşertează vezica, se balegă. Ciurdarul C. strigă: ,,Ho, ne!"... Ora
1s00
: Ciurda s-a deplasat mai hacana. Ciurdarul (C. sau colegul P.)

stă proptit în bâtă. Caii lu' Neprea nechează, iapa umblă de la prun la

prun şi culege prunele (,,Cleampt!" scuipă sâmburii printre buzele

groase) ce nu au fost „culese" de porcii lu' A. , de gâşte sau de vaci.

Tacticoşi, caii ciugulesc şi prunele de pe crengile de la poala prunilor.

97

Nechează urinează Cvâiurrtdoasr,utlraagdavpâăntuvraiczii~g;omdoutpoăas~ece, usebebaauleagpă_ă bine
din
dispuşi. Ora 1950 :

jgheab le lasă de izbelişte. Acestea o iau pe langa gardurile ce

străjuiesc casele şi taleciurile (grădinile) oamenilor - deci şi pe lângă

cele ale poetului - să pască (Pasc până noaptea târziu), să tragă
baligi. În fine, trec agale spre domiţiliile proprii. Gâştele nu se

grăbesc spre case. Strigă a toamnă, bat din aripi, trag găinaţuri,

porcii vecinilor A. et L. râmă prin muşuroaile cârtiţelor, caută pe sub

pruni sâmburi de prune să îi spargă între măsele ("Cranţ, cranţ!"), se

mai tăvălesc, ca pentru noapte, încă o dată în gârlă şi sunt chemaţi
(11Cuţii, cuţii!" E deja 21°0!) la masa de seară. Caii nu se grăbesc. De
abia se mai tăvălesc în paraf pentru a scăpa de muştele şi ţânţarii ce

le ciuruiesc pielea. Soarele cade după deal ("Dupa Ciulitu"!). Puştii

fac 8 (11opturi") cu motoretele, tractoarele bârâie. L. , bărbatul
vecinei A. , se întoarce (11bâr, bâr!") cu tractorul, cu remorca plină de
mere de la fostul IAS ajuns al nimănui. Vin angajaţii cu maşinile de la

cârcă, se lasă noaptea. Câinii latră, la întrecere, urlă a pustiu, a

secetă, cucuveaua (buha-buha) fluieră a moarte-n arini, becurile de

noapte se aprind, sclipesc stelele. Ursa Mare veghează-n cer, Luna e

11 moartă", poetul e epuizat trupeşte şi sufleteşte. S-ar ~ulca, dar oare
o putea dormi? Urât timp, urâtă vreme, haină lume. II doare inima,

n-are aer pentru ea. Ar blestema, ar ucide pe cineva, dar nimic din

astea nu se vor petrece. El doar se autoucide!

Decor II: Altă zi; ora 1630 (după ora impusă de imbecilii ăştia ce
ne guvernează după 1989): 41°C. L. suduie "gi Dumnezo!" pe vacile

ce au îndrăznit să îi treacă pe lângă locuinţă, Ioan a lu' T. - I suduie

„pa paiet; că nu-i a lui tăt izlazu'!" (Al poetului!); nevasta lui goneşte

gâştele (11Libaha, libaha, haaa!") pe pajiştea din faţa casei poetului.
Se simte uşurată în urma reuşitei operaţiei. Un puştiulache se plimbă

cu motocicleta. C. - ciurdarul! - a scos ciurda la păscut în faţa casei

poetului, a nanei R, şi a lui baci T. "Ho, Florica! Ho, ne

Bomboana!"... strigă el cu o voce de tunet. Nu adie nici o pală de

vânt, presiunea atmosferică a depăşit 80 anunţă la radio "regional".

Plesneşte ciripa (ţigla) de puterea arşiţei. Caii lu' M. şi Neprea şi P.

(cinci şi trei mânji) sunt la prunii poetului şi a lu' nana R. şi baci T.

Culeg prunele căzute (11clemf, clemf!" - chelfăie maxilarele
cabalinelor), porcii cuplului L.-A. au ieşit şi ei la scăldat în iazul din

faţa casei. Grohăie zgomotos, ies, năclăiţi de noroi, să culeagă

98