Herriot, Edouard - Viata lui Beethoven - ctrl

Colec.ţia Clt!osidra

Coperta de
Sergiu Dinculescu

EDOUA-R·D HERRiOT :~
·--
VIATA W1BEEOOVEN

) Tradujjere de
.u_, -'1--_y-1 •
- - H7 ~l l ~ ' o l C U L E S C U

.

f 'l/J..· ./ l-( / Prefată de

'1·JL~h~:.J!. ·~u GHEctu

Colec.ţia Clepsidro

EDITURA EmtnESCU-----·----. ------
- -- -- ----·- - -
Bucures.ti 1979

ETJOU:\1rn HERRIOT

LG rie de IJcetlwven

Llbrniric Gul!imard
Paris, rn:;G

cuvînt înilintc

Viaţa lui Beethm:en povestită de Ed01.iard Herriot este
mai puţin o biograJi.c cît un portret moral. Este modelarea
idealului etic propriii unei anmnile tendinţe republicane
franceze, pe care Herriot îl 1·egăse.~te în destima tragic şi
înălţător al creatorul.ui Simfoniei a IX-a. Apărută într-un
nwment în care, îndeosebi în literele frqnceze, ,,biografiile
romanţate" aveau o largă căntare, Viaţa lui Beethoven se
desprinde însă, prin voinţa de a snrprincle esenţa perso-
nalităţii evocate proiectînd-o pe fundalul evenimentelor
epocii, de scrierile salon.arde ale unui Guy de Pourtalcs,
ridicîndu-se căt1·e o po1·trelisiică de mare subtilitate, com-
parabilă poate cti cea a lui Andre l\!faurois.

Apariţia acestei cărţi, mai bine zis scrierea ei, apar-
ţine unui moment istoric bine definit. Edouard Herriot
- care avea atunci 57 de ani - a fost prezent la Viena
în 1927, la manifestările care celebrau cenienanil morţii
lui Beethoven. Era în acel moment unul dintre fnmta.1ii
vieţii publice franceze, leade1· al puternicului partid rn-
dical-socialist, fost în repetate rînduri ministru şi pre-
şedinte al Consiliului de miniştri şi ern, nu în ultimul rînd,
p;-estigiostu deputat-primar al ora.~ului Lyon. La Viena
nu sosise însă, spre a se înclina la mormîntul lui Beethoven,
demnitarul, reprezentant al naţiunii învingătoan~ în „ma-
1·ele război", ci purtătorul unei generoase gindiri unwniste,

pentru care opera beethoveniană şi coniandamentele mo-
rale ce prezidaseră geneza ei devin proiecţfo unor probleme
de filozofie politică europeană a secolului al XX-lca şi,
într-un sens 1nai larg, a unor siiperioare c:rileri-i de urdu-
ncire a vieţii oanienilor.

S-a spus despre partidul radical.-soc-ialist câ era „parti-
d11l învăţătorilor", a fost ridieulizat republicanismul. tineori
nair, al repre.zentanţilor săi „de Ici bază", clar astăzi istoria
ni-i desemnează pe acc.~ti oameni drept continuatori ai
spiritului revoluţiei ele la 1789 într-o societate rural-in-
diistrială în care clericalismul şi casta militară de extrac-
ţie nobiliară îşi conserrwwră prestigiul şi o mare putere
de influenţare. Celebra ..Afacere Dreyfus" marcase punc-
tul de criză ma.rimă dintre reacţiune şi tendinţele avan-
sate ale democra(.iei burgheze, şi acea.sta fi1,sese ambianţa
în care s-a cristali::at personalitatea lui Herriot. Triada
celebră „Libertate. Egalitate, Fraternit«te", anticlerica-
lismul - ca senin al descătuşării gindirii - antimilita-
rismul, toate aceste dominante ideologice ale mişcării ra-
dicale sînt liniile c].e .forţă în concepţia politică a lui Herrio1.
Dar Edouurd Herriot nu era doar un profesionist al poli-

ticii. ci şi un pasionat istoric ~-i distins om de litere, un

iubitor de frumos cu propensiune anwne către muzică.
Cartea pe cure i-a închinat-o lui Beethoven şi-a hrănit.
fibra din substanţa muzicii pe care, neîndoielnic. Herriol
a cunoscut-o operă cu operă, pagină cu pagină. şi această
justificare a existenţei i,o::t<>rice prin perenitatea creaţiei
conferă şi astăzi deplin illte-i·es documentat.ei biografii
literare alcătuită cu atîta sîrgid:nţă şi dragoste.

Viaţa lui Beethoven este. într-un anmnit fel, un juma.l
ele călătorie, o rninunată arentură spirituală imaginată 11n
secol mai tîrziu pe locurile în care a suferit. fii'nţa luţ
Beethoven şi a scăpărat geniul său. Ca şi alţ,i comentatori.
Herriot este copleşit de n anumită dimensiune : măreţia.

6

pe care Beethoven o adnce în rpocă. Titanismul e.~te al

operei, clar şi al omului în demna sa înălţare printre con-

temporani. Herriot sublinia~'.ă Ul insistenţă că Beethoren,

format sub influenţa ideilor ruxmsate ale secolului. al

XVIII-lea, contemporan cu Re;·olvţia, martor al epopeii

napoleoniene, a trăit o epocâ constant eroică. Rapo;t,area

lui Beethoeen la destinul lui 'IVapoleon Bonaparte este un

laitmotiv al acestei biograj'i'i. Pornind clcsignr de la docu-

niente şi mărturii di1·ecte, Herriot a prniectat _în aW udi-

nile muzicianului si în anumite crcatii beethoveniene fas-
cinaţia îngemănatii. cu o reacţ.ie 0
pe c.:are
clc respingere

marele împărat, fi1t şi trădător al Reroluţiei, o exercita

asupra sa. Sînt pagi.ni de 1m entuziasm comunicaii1.: ale

acestei cărţi cele care crocă înălţarea astrulid napoleonian

prin reuolu.ţie dctr împotriva ei, în numele oamenilor dar

întpotr-iva voinţei popoarelor.

Napoleon şi BeeUwvt::n, a:;;a de aprn.ape unul de alt ul !

Ce temă pentru a aprinde imaginaţia noa;;tră ! (...)

Te părăsesc pentru un timp, Beethoven. Vreau s{l văd

în acţiune, pe o cimpie din Moravia, într-un decor de brazi

impunători, geniul care semă.na cel mai puţin cu tine dar

care te-a obsedat cînd ai scris cea de a treia simfonie ;

vr~au să cunosc rîul cu sdipiri aurii sub soarele de decem-

brie, podişul de la Pratzen pe care l-a umplut de sînge

una dintre cele n.ai îngrozitoare bătălii ale S€colului. Nu

numai pitorescul tragic al ace1or zile de decembrie şi-ar

păstra interesul pe care li-1 atribuie manualele de istorie,

dar pentru că acest episod este totuşi o f.antasică epopee,

o izbîndă a spiritului uman. Faptul că un om de arme a

electrizat trupele sale inspirîndu-le o încredere mistică

şi a putut să le impqnă toate oboselile, toate jurămintele,

toaie primejdiile; că, b.azindu-sc pe devotamentul lor, şi-a

putut organi7.,a planul în zgomotul bivuacului cu precizia

,;,::\van1u1ui în cabine-tul lui de :-1udii ; c-ă, sigur pe jocul

1

adversarului iot .ntît c„L şi pe propriul lui joc, .a putut şi
a cut<~zat să anunţe dim:.inte manevra îndreptată împotriva
lui şi felul cum o va ~ă-dărnici printr-o ripostă fulgeră­

triare ; că şi-a minduit întregul dispoziLiv 1n r.ap-01:t cu

gre5eala scon~ată dinainte, ac,)w,ta e:o:t>; incon~e6tabil, o
dunonstraţie_a puterii' spiriluiui. Caut cu o(."hii minţii, pe
acest cîmp de bCi:.ai{' - ::;i nu pot si°l nu tresar evodndu-l -

pe lupt.[1ton!l care, inaink clc rcvfo·.s.atul zorilor, hi pă­
răS{'.;;te cui"Lu1 ::;i se duce pP cîmp pentru a vede.a el în-;u:;;i
dacă kmenn·.c1 lui .ani.icip,:ll'e se v.a rPaliza. Vă,d chipul in-

gîndumt, cbrazul tînăr şi lotoriută puternic, pe care sculp-
torul Hm1don îl va surpt·inde peste ciîeva luni la Saint-
Cl.aud. Ace.astă bătălie e un silogism şi cel mai rigun;s
inh·e tn.-1le. Se poat,e aplica şi acestui om, cel puţin 1n parte',
fr.a7.a 1ui Goethe d~spre Bedhov<:n : ,,N-am văzut nkiodată

artist mai c<,m:L·ntrat, mai energic t··

Dar -- -~i cu::1tm Titanul 1-:e inalţ.d în :fa/a Tiramdui -
în acele ::ile c:ind E·uropa întreagă este snpusă, o fiin 15.
t{iluşi tresare: este conştiinţa muli artist cetăţean pentru
care respingerea oricărei _forme ele opresiune era. cuaI
exislcnt,ci nw1·ale. Din acea clipă, între Napoleon şi Bee-
thoren începe duclu1. BecU1oven ure, asemeni lui BPno-
purle, ca1tul .forţei - ,,Forţa. cgte nwl'ala omnenilor carP
se deosebesc <le al/.i-i şi este şi a mea" - dar onwl au'sla, al

eărui drnm în riaţă ci Jost o cont·in11ă lvptc'i, are un cocl

moral opHs ccl1.1i al cttccriton1lui : ,.Nu mă 11 eţi re·z;edca
decît foarte nwre; nu pe artist îl 1.·eţi reredca mai mare,
ci pc om : pe om îl reţi revedea mai bun, mai perfect şi

Jichwă pal·ria noastră -z:a alHnd mai prosperă, ?.:oi con-

sana cirta mea pentru binele celor săraci".

ln ri:iunca lui Herriot, Bcetiwn~n este o n,cc a z--remii
sale. mw din marile conşl-i'inţe ale mnanitiitii efernc, în
deplinii consmwnţă cu l·oti cei wre, prin semnele înaUe

8

ci.Ie art.ci. an ,·ibmt pcnfrn 1rn destin. mai fcricit aI p1anetei.

Goethe_. Klopstocl,, Schiller - de care se va lega în vcş•

nicie prin ,,Oda bueurici", f'iiE1Iul Simfoniei a IX-n, - sînt
iluştrii termeni de referi.nţâ in lumea germană a literelor,
Fid1te îi călăuzise fO'rmapa ideologicii, ~i. în rreme ce
Beethoven medita ui Viena asupra lamentabilei e.~·uări în

bonapartism a icle<ilicrilor tinereţii sale, la un dlt capăt

al Europei nn pictor de geniu. surd şi el, exprimă un t'i-
guros proiesl 'Împotriva ororilor războiului. 1n viziunea
acelei unanimităţi a nwrilor spirile enropene (aIe vremii
lui Bcethm:en ? a1e rremii lui f-lqriot ?) com:ergenţa de
ideol din Goya şi Heethoi,en i se pare biografului deplină :

Pe el nu-l ~tr.ag as-pE>ctek seducătoare aie gloriei ; emo-

t ia şi-o păstrează pentru mizei-ia care, sub mii de forme,

torturează bietele popoare a:mprit-e. S-ar putea ci-cdc, cînd
i:;;i datează din 1811 cele mai viguroase acquaforLe. că era
dt:znădăjdL,it pentru dl î;;i făcnse prea mulk iluzii.. Ade-
v{tn:1 e mort (.,Murio la vcrdad'·), strigă el. Va reinvia?
,,Si resu;;c.:itara '!" Avusese acelea9i idei toată viaţa şi nu
:;;i 1e pfll'ăsise niciodată. Dar, cînd acvila im~rială e în-
\·:nsă, cînd „vulturul carnivor" (,.el buitre canuvoro")
cade la păm1nt, speranţa r-enaşi{'. Concluzia ,.Dezastrelor
războiu:ui" ne e dată de acea plan~ă din fericire 1~egiisi1ă.
„falit D.d<.:Yă.rul", ,.Eslo es lo v,:rdndero". Sub un cer sdt1dat
de razele soarelui, o funeie c:u sinii goi, cu flori în păr,
pune o mini:\ pe um{trul unui bărbat istovit de muncă şi de
sufrrintă ; pentru acest nenorocit, pentru acest om din
b_:ak: timpurlit\ gestul ~,imbolizează un orizont unde slrll-

luceşte lumina unui nou viitor. Pe p[1mînt, coşuri pline cu

fructe, jo·be mari de flori ; sub mantia tinerei frmei, un
mid, simbol al piicii. Idtx·a rnre a inspirat această p:an}ă,

e.stc însfo;;i ideea din care se ,·a naşte Simfonia a IX-ct.

Pe Jonclu1 ac<'i;tei preocupări pentru raportările lui.
Beelhcncn cu artişti_, gînditori şi oameni ele litere care uu.

•

marcat epoca cu sigiliul geniului lor, H.en-iot este vădit
afectat de puţina consideraţie pe care Goethe a arătat-o
ilustrul-ni său con!einporan. Cei doi oameni care simbo-
lizează spiritualitatea germa.nă în ceea ce are ea mai înalt
erau însă făcuţi să se întilnească sub 11n titlu : ,,Egmont".

1n această dramă de tinereţe a lui Goethe, istoria vorbea

despre prezent : Limbajul <l<•mn cu care Egmont vorbeşte
Ducelui de Alba, dcdaraţiil-c lui curajoase în Iavnhrca li-
bertăţilor popoarelor îl înflăcărează pc B€ethovcn : mu-
zica lui e un protest împotriva ocupaţiei .străine. ·

Herriot - care sesizează cu mare :(ineţe tot el' este
se1nnificat:ieă noutate în demersul creaţiei beethove11iC'ne -
acordă însemnătatea cuvenită muzicii de scenă scrise
pentru „Egmont" şi îndeosebi uverturii, preludiu extras din
sufletul piesei, compoziţi€ care pregi.Hea apariţia po-ernului
simfonic. Astfel, şi ideea de eroism, care îmbraca la Bee-
thoren forma spectaculoasă a unei înnoiri în con.figuraţia
ideilor niuzicale şi în proporţiile, clezvoltătom·e ale far-
melor - fie că este vorba despre Simfonia a III-a sau
a V-a, despre Sonata pentru pian în fa minor, cunoscută şi
sµb denumirea .,Appassionctta" sait despre opera „Fi-

delio" - dobîndeşte in viziunea lui Herriot investitura

tinei înalte semnificaţii pentru destinul geniului care re-
găseşte în imboldul creaţiei aspimţiile tăcute ale semenilor
săi. Efigia literară prin care 1-lerriot fixează loe1tl Sim-
fonici a III-a în istoria culturii 1iniversale rezumă hnpli-
nirea vocaţiei titanice în opera lui Beethoven:

Simfonia a III-a pre7Jntă, în felul legendelor antice,
un erou impunător prin prestigiul personal şi, dacă e ade""
vă1-at că cea mai frumoasă şi mai adevărată istorie e cea
care tinde cel mai mult spre poezie, nu există o plăsmuir€
sonoră a ideii de eroism mai înălţătoare, mai sublimă, ca
această nemuritoare şi mereu tînără Simfoni,e a UI-a în
mi bemol major de Beethoven.

10

ls,uric prin i:ocaţie, Herriot întregeşte de-a lnngul

acest ei biografii o imagine în culori vii şi puternice re-

/-ie.f 11 ri a întrepii epoci căreia Beethoven i-a .fost contern-

pornn, o frescă populată de marile şi micile ei figuri_, de

înizmplârile care an marcat clestimd popoarelor pentru un

.~reoi '?~ mai bine. Personajul principal este,· binein/e'les,

Bcellwven, şi în j11ru1 să11 reinde -- spre pildă - ani-

bianp artist'icâ a sf-irşitului de reac, acei ani c'ind dru-

mH rile geniilor se intersecteazâ : MozC1rt merge spre o

stî,nyere obscură, Haydn spre gloria Hrzie care îi t'a

înc-11 nu.no bătrîneţea, astrul lui Beeth01.:en răsare ... li ·rom

urmări. dramatica existenţă în acea Vienă care era locnl
geome,ric nu 1w1rwi al polilicii continentale ci şi al marilor

e.qwrienţe artistice. Este ceea ce îl îndeamnă pe Herriot,

neclunwlit comparatist, să subUnie.ze raportnl de contin'lli-

tate in rare se sitiwa.ză Beethoren fată de clasicii vienezi,
Hcrriot percepe ca esenţială ofranda' haydniană : Un ele-

mcr. ! nou s-a introdus în muzică, tot aşa cum în F'r<:!.n1,a
c.e anunţa o revoluţ.ie cînd Andr6 Chenier se adresa un<:'i

pastorale pe un fon pe care nu-l cw10.scusert1 a1ţi poeţi din

c.ecolul al XVIII-le.a. Astfel, pitorescul acestei biografii

documentare devine argument în explicarea tem,einică a

op2rr·i beethoveniene, iar evenimentele biografice sînt. me-

nite .-;ă descij'reze deopotrivă con.figuratia gîndirii şi cea a

creaţi.ei. .

Herriot regizează cu înaltă ştiinţă spectacolul de lt!-

mini ţi umbre ale vieţii muzicianului, cletaşînd în imagini

JJregnante punctele nodale ale acestei patetice existenţe.

Peisajul în care tînărul Beethoven, avînd revelaţia infir-

mil ii:ţii sale ire1:ersibile, a fost pe punctul de a se despărţi

ele riaţă este căutat de biograf şi, împreună cu Herriot_.

rom vizita acest Heirigenstadt unde, în acel cumplit an.

1802, Beethoren a scris faimosul TeBtament în care a adt1-

nal i11treaga sa suferinţă şi nespusa lui iubire de oamen'i.

11

Structura acestui t:olum urmărc.1te dem('rsul -croao-
logic al creaţiei paralel cu ei,eni1nentele biografice. Ined-
tabil a apărut Tiscul transgresiei de se1nnificoţie înt,re
faptele de viaţă şi operă; din fericire, Herriot era un prea
,;ubtil, înţelegător al muzicii pentrn a nu se de.,;prinde
- cîteodat.ă, es~e adevărat, cu un consideralJU efort ! -
de ispita uşoara a convergenţelor şi el subliniază deta-
şarea creaţiei de conjunctura biografică ; un exemplu
oportun subliniat este Sinifonia a II-a, a cărei ewborare
se situează în vremea crizei de la Heiligenstadt.

ln schimb, const.ant p1·eocupat de detennirwrea socială

a artei, Herriot situează într-un judicios raport de cauza-·
litate apariţia operei „Fidelio", produs spiritual al ilumi-
nismului, ca şi fenomeruil de respingere pe care a:lit. 01·-
gumentul dramaturgie cît şi muzicci acest.ei opere l-an cle-
ierminat în societatea vremii. Herriot snblinia;::;ă şi aci -
f'eferindu-se la ttna din cele mai celebre pagini ale ope-
rei - dominanta semnificaţ:ie umanistă a nwzidi beetho-

veniene:
Cînd, precedaţi de acord't.ui . foarte biînde, det.tnuţii

apar unii după alţii, toţi îmbrăcaţi în zdrenţe, cu bărbile
nerase şi cîn<l, printr-un cor de un lirism profund sincer,
preamăresc „sotto voce" frumuseţea cerului, hucuria de
a respira liber, groaza de celula întunecoasă, cînd se în-

trevăd speranţa odihnei şi a libertăţii, ceea ce Beethoven

exprimă cu atîta emoţionantă simplicitate este. adoraţia

lui pentru viaţă ; el schiţează deja Imnul Bucuriei.

Herriot vădeşte nu numai capacitatea de a surprinde
noutatea în apusurile beethoreniene, dar şi o remarcabilă

intuîţ ie a organicităţii de stil a întregii creaţii, distanţîn­

du-se astfel de celebra teorie a lui W. von Lenz asupra

;,eelor trei stiluri", care au avut in·em,e îndelungată un atit

de larg credit ; tinzînd sp1·e genemIL:ări, el diagnostt-

1Z

chează o inclinaţie a lui Beethoven în a sublinia ekmen-
tele liric€ ale subiectului său, văzîn<l în „Fhlelio" o anti-
cipare a Missei Solemni:; şi a Simfoniei a IX-a. Chiar şi
în latura teatrală a lucrării, se arată mai mult poet dedt
dramaturg, observaţie pe care numai imprecizia meta-
forei o face nesigură : Beeth01.:en - am spune noi - este
în „Fidelio" mai întîi compozitor şi apoi om de teatru şi
această covîrşitoare acoperire a convenţiei operistice de
diJre sublimul muzical situează şi astăzi „Eidelio" pe un
loc c-u totul aparte în istoria genulni.

Traversînd, practic, :pe Jirul biografiei, întreaga creaţie

beethoveniană, Herriot rezistă deci acelei tentaţii de f abu-

lare ahecdotică pe marginea faptului muzical, căufrnd
semnificaţiile în însâ.1i configuraţi-a ideilor muz'icale. Ex-
plicaţia acestei reuşite stă î:n faptul că Herriot - care
şi,-a declinat, cu modestie, orice competenţă muzicală -
„simţea" extraordinar muzica : se ap_ropie de Bcc11wn:n

c1t tm respect infinit, înfăţişîndu-ne partiturile rînd pe

rînd, cit·· migală de colecţionar şi patimă de zndriigost it.
Cînd trece l.a caracterizarea lucrărilor - pînă şi a celor
camerale a căror ideatică m1i:zicală este cel mai gren de
tradus într-un limbaj nespecific - concizia formulâ.ri-
lor exprcsfre nu este 11ltima dintre calitâţile de stil ale
lui Herriot ! 1n numai cinti rînd-nri avem imaginea e,:;en,-
ţializată a cetebrci Sonate op. 13 „Patetica".

Pasiunea care însufleţeşte celebrul allegro are tot
elanul, tot focul tinereţii, se calmează in purul şi clarul

adagio, se reînsufleţeşte şi se luminează in capriciile

rondo-ului.. Patetica dezvoltă germenii care erau ascunşi

în concluzia eliptică a primei mlşdrri din Sonata în fa

(opus 2).

Alteori, nez.·oia de metaforă primează, şi scriitoni1 uare

a dobhzcli 1m ascendent. wrnpra analistului,

13

Al doi~ea quartet, în sul, e un episod ; a primit nu-
mele de „quartetul reverenţelor" ; se aseamănă cu ,,~p-
tetul" ; un comentator pretinde că el suger--ează divertis-

mentele de salon cu scni01·i n-s-cli, c:u perud împletite
graţios, cu zîmbete şi pa:;;i u:;;ori de dans, civilizaţia cea
mai rafinată, spiritul, cochc~ă.·ia, amabilitatea de cui-te...
conversaţii ritmate, punctate cu s:1luturi. ,,Allegro-ul·', în
maniera lui Haydn, ne duce în inima unei serbări galant<.'
şi, cum în acest decor vechi pasiunea trebuia ·să aibfl un
loc mai mic decît veselia, nobilul .,adagio" atît de pur, atît
de profund, este înti·cn1 pt de un nou „allegro". La rindul
lui, menuetul pare a .sugera riscul'ile îndrăznelilor u:;;ura-

tice şi provocatoare. !n final, vorbele şi mişcările devin

mai aprinse : gesi.uri mai vii, un lt}n mai l"idicat. 111.:,i multă
libertate şi mai puţină ceremonie ; S€ sting lumîn~1rile...
serbarea a luat sfîrşit.

Herriot se situează evident pe un plan imagiiwr. dar
nu pentru a-i atribui operei muzicali! un „emitinul", ci
doar ca o lectură subiectivă pe care eseistul o prop-ime
ascultătorului vfrt.ual al c1.:artetului de coarde, liber să
primească sau nu această dimensiune facultativă a d-is-
cursiilui muzical; este - fie spus in treacăt - întocmai
planul estetic al celebrului motto beethovenian „Mehr
Ausdruck der Emp:find·ung als Malerei" - ma.i degrabă
expresie a senti1neniului decît pictură, în.scris pe prima
pagină a „S-im.Joniei pastorale".

Credi-nt,a lui Hcrriot în cauza pe care o pledeu.:ă este
neţărmurit.ă şi cuceritoare. Scriitorul francez m,ca un ,,en-
tt,ziasm muzical" pe care puţini proJesionişti l-au afinnat
cu o comparabilâ ardoare şi care îşi găseşte exprimarea
nn numai în obiectul evocării ci şi în surprinzătoare - de-
altJel şi discutabile - generalfaări esicti.cc, cărorn armo-
niile beethoveniene le sînt chenwte în sprijin, ca Clrgu-
mente irezistibile! In viziunea lui Herri.ot, nw.zica clepă-

H

şeşte prin capacitatea ei de cuprindere şi de comunicare
toate celelalte domenii ale artei şi culturii.

Sculptura şi pictura nu pot <lecit să fixeze în spaţiu

un moment din viati1 : marii ma.eştri ai artei plastice au

înc,'rcat să depăşească limitele oe îngrădesc arta, dar cîte-
od"ttf1 t'fodurile 1or au 1·ăm,-1s fără rezultat. S-a făcut com-
para\k între Beeth{)Vl'l1 şi Michelangelo. Inch.işi in noua
Sacristie de la Florenţa. în faţa mormintefor lui Julius
,:i Laun:nţiu, în faţa statuilor Zilei şi Nopţii, observăm
t:u c1Li'i strădanie un m-tist de geniu a încercat să redc-a,
prin l){.'rsonajelc &\le, propria sa durere patriotică şi să
fixeze. în alegorii inevitabil artificial~, îna1ta lui idee
despn' eroism. La Sixtina, în prezenţa unei opere executate
în mijlocul unor dificultăţi şi nelinişti a.semăn[tio.are cu
t·ck pe care le va cunoaşte mai tîrziu Beethoven, se simte
că <1ccastă compoziţie, cu toată bogăţia ci, nu a epuizat
toalft ardoarea cr<'[l.torului. toată furtun.a din el. Muzica
dispune de timp şi di.' spaţ-iu. (...) În peisajele spiritului, ca
~i în JWisaj,elc din natură, continuitali~a se slabil-e.şte prin
nuante pe caee pictura le redă prin rnijlo.acde ci, dar pe
cal'e muzica le pune în lumină cu o şi mai mare bogăţie.

Pentru aceste 1not.ive, poate, în orke caz pentru liber-
tatea şi bogăţfa ei. muzica reprezintă arta sub formele cele

mai abundente şi mai suple. Dar poate că precizia cuvin-

tului. deschiderile infinite ale metciforei oferă poeziei ori-
.::onturi. laryi? Dimpotrfoă, argumenteaz:ă Herrivt: O apro-

pien· între Novalis şi Beethoven prezintă interes prin

faplul că ne face să vedem înc-J o dată prin ce muzica e su-

perioară poeziei. Cu tot farmecul talentului lui, Novalis nu
reuşe::,te să ne dea impresii profunde şi durabile ; teoriile

lui ne par nesigure şi confuze. uneori învăluite în ceaţ:ft.
Aceasta. pentru di tentativa lui nu putea să reuşească.

Dincoln de Hrismu1 car(' sr :;nveşte dt> cuvinte pentru a

15

exprima <>moţii sau idei, nu există dccît o poezie pură :
muzka. 1ncă şi mai sus, pentru cine poate să ajungă act)lo,
este înlănţuirea mutii a s·forelor, este eehilibn.11 din- uni-
vers. Be2thoven ne-o va dovedi.

Întreaga biograJie devine astfel o p!edoarie pentm uni-
'IH'r!wlitatea limbajului muzical, ca mijloc alJsolitt de co-
1n~;1icare şi o demonstraţie a înaltei raţiuni sociale a. artei,
cînd est.e călăuzită de un infleJ..·ibil cod moral~ cum, a fost
cel al lui Be<>Uwren.

Herriot nu uită să sublinieze în numeroase pagini
accast,ă. dimensiune a personalitătii artist.ului. Aust.cr,
de1nn, dorninat de un înalt senlim.ent al responsabilităţii,
Beetlwr·en a re,r.:pins .facilitatea, şi oric2 implimre a frii,o-
lităţi.i în muzică, chiar şi at1inci cînd m.:ea acoperirea ge-
niului, i se părea incompatibilă cu m.enil'ea artei (est:e
semni.Jicath:ă reprobareci pe cam o maniJesla faţă de
I\tlo:mrt:. pentru că a scris „Don Gio1;a.nni" ).

Prin raporturil,~ pe care le stabile.~te cn .<:ocietatea
rrcmii sale, cu nobilii săi comanditari sau cn editorii, ra-
poiliui de ·dependenţ,ă desigur, dar în care afirmă per-
manent o superioară conştiinţă socială, Beethoven este
primul artist-cetăţean din istorfa muzicii. Poate că Herriot
are dreptate san nu. cînd, căutînd nedomolit izvoare şi

echiralenţe, 1:ede în Beetho1:en un Rousseau fără noma-

dismu} acestuia iar în autorul „Noii Heloise'' sorgintea ne-

ţărm nritei încrederi în om, despre care mărturise.~te în-

treaga operă a lui Beethoz;en ; sigur este că înalt1ll respect

fafă de arta sa era forma prin care Beethoven îşi exprima

raţiunea socială, solidaritatea cn umanitatea. Herriot, as-

cnltî-nd la Viena Missa Solem.nis un decenin după sfîr-

şitul „marelui război" - care, spera el, ar fi trebuit să fie

nltimul ! - , nu poate să nit pmiecteze în prezent mesajul
Tita1wlui, şi noi eom face la fel, căci veşnic aduaiă e die-

16

nw1·ca spre înfrăţire a .oameni:m· pe care o poarlă opera
beethoveniană : Şi as!ftJ, dnd .seri<:> man~a lui capodoperă,
Bce.thoven exprtmă gîndurile de pace ale ti..ttm·m·, în mo-
dul cel nni siniplu şi m'.ii fo'c~c> ; este prui-estul impotdva
violenţei, împotriva nedn:p~.ătii, C' nprnpie1·ca d1' cei umili
şi obidiţi, cs:e cîntec:ul prnprici lui vieţi, c<m~ în curînd
va lu.a sfirşit ; t'ste <lragos,ca de oam,..,ni in toată splen-
do~n·e.a ei morală.

RADU GHECIU

I ,,

o viuţd intt:nsd

OntcnsionslclJcn)

In ultimele zile ale lunii mal"ii,! 1927, Statul Auslriac şi
Primăria oraşului Viena au să1·bătorii cu multă strălucire
a o suta aniversare a zilei c:înd a murit Ludwig van Bee-
thoven. Au avut loc ceremonii emoţion~mte. La Ballplatz,

adică în vechiul Minister al Afacerilor Străine şi în renu-

mita sală cu cinci uşi unde, odinioară, s-a adunat Congresul
din 1814--1815, pre~cdinte!e noii republici şi cancelarul
ei reuneau la un dejun prietenesc pe reprezentanţii sta-
telor care pe vremuri se luptaseră atît de înv€rşunat între
ele. Nu poţi trece printr-o astfel de casă fără să te loveşti
de umbre ; trecutul se trezeşte ; Viena aminteşte de
luc1·ările, de serbările şi de numeroasele incidente care

au marcat începutul conferinţelor. In timp ce suveranii se

dbtrau între ei, miniştrii căutau să se înţeleagă cît mai
bine, ca să ajungă la un acord. ,,Congresul îşi păstrează
secretul pentru că nu are secrete", murmurau scepticii.
Treburile au mers multă vreme anevoie. Dar, la recepţiile
dintre şedinţe, ce splendoare ! Nesselrode, în plină tinereţe,
povesteşte amintiri de la Paris, de pe vremea cînd nu era
decit consilier de ambasadă şi supraveghea înarmările lui
Napoleon. Wilhelm von Humboldt înţeapă cu epigrame pe
Domnul von Mctternich, acest încrezut care vrea să gu-
verneze lumea şi se scoală la ora 1O dimineaţa, ca să se

19

2"

ducă să suspine lingă. Doamna Sagan. Aceasta, sătulă de a

tot servi rente foşt.ilo1· d s1>ţi, declură că măritişurile au

ruinat-o şi că nu se va mai lăsa tititfl în astfel de aventuri.
.În fiecare ·,'.i ,1.llc veşti, alte birkli. Regele Pm.sici suferă de
reum<t,tism, dar c nebun după Julia Zichy : în afani de
Sa..xa, nu iubeşte nimic mai mult. '.farul .Alexandru, acos-
tînd cu o prea mare insistenţă o contesă, primeşte acest
răspuns : ,.Mă credeţi o provincie ?". La ultimul bal mascat
de la Reduta, cine era acl:!a graţioasă mască, cu o pălărie
mare şi o pană neagră ? O dansatoare venită de la Paris :
i se spune Mica Iubită. Castlereagh îşi plimbă aroganţa,
deşi mlinile îi sînt mînjite de sîngele Irlandei. Dalberg î:;,i
uită documentele şi o poliţie bine stilată i le gftsc~te.

Domnul de Talleyrand, mai mult decît oricine, e în

ccnirnl atenţiei tuturor şi nelinişteşte Congresul. îl evoc

aşa cum îl vedem într-o sală de la Quai d'Orsa)·, pe tabloul
pictat de Jean-Baptiste Isabcy, care se pftslrează la cas-
telul din. Windsor, sau .:,-;;a cum arată studiul în st~pia ele
la Luvru. Esle aşezat in dreapta scenei ; Castlereagh stă
la mijloc. în faţa baronului von Humboldt care zimbeşte,
lîngă rusul Stachelbei-g care perorează. Ce om viclean !
Ce bine şi-a compus inJăţişarea de care are nevoie, aerul
acela de dcmnilate liniştită a omului venit numai ca să
apere principiile dreptului public ! Observaţi ochii lui
iscoditori ; sînt privil'ile care ieri demascau pe împără­
teasă, şi vedeau cochetăria sub graţiile cc altora le păreau
fireşti ; sînt privirile care ştiu să citească o scrisoare, să
deosebească mu.mţC'le unei invitaţii, să pîndească un· 1oc
liber şl avantajos unde va veni să se aşeze cu indiferenţă,
pentru a marca voinţa şi autoritatea lui ; sînt privirile
care descoperă pe chipul lui Mctternich efectul unui ri'is-
puns improvizat in aparenţă, dar calculat cu îndcminare.
Accnsiă figm·ă se contureazr, prin nuanţele ~i rezervele e:i,
dup[1 t:um diplormiţia omului se clăde~te pc expediente,

29

sub apa1·enta gonernzităţii şi a grijii de dreptate. Candoarea
nu e.ste prn1rJ l'l dccît forma c,~a mai rafinată a şireteniei ;
o impun,! <l 6:'ntilor lui cum şi-o impune şi lui însuşi. Revuu
acest subtil obraz incadn1t ele nn păr oridulat, susţinut de
un guler brndai şi ţeapăn ; rcv2d mai ales ochii, ochii
«ceia rn~uitaţ.i, ochii aceia de vîniitor Cal'(", sub vălul pt)
jumătate cobm·it al plcoapdor, văd depai·te. Printre tm1tc
al'cste pc1·s(maje suprnincărcate ele uniforme şi de .firetm·i
(este, in acest tablou, un oarecare lord Stewal'Cl care pai·c
foarte mîndru că seamiină puţin cu Napoleon), Talleyrand
zimbeşte înt·-un mod abia perceptibil. Se vede că a pierdut
orice iluzie despre sinceritatea nffbelor omeneşti, c,\ toate
inteevcnţiile lui şi chiar şi tonul spuselor lui îi sînt impu;-;e
d2 interes, de dispreţul faţă de fiinţa umană, de pcsimisnwl
cc stă la originea politicii şi diplomaţiei tradiţionale.

În acest salon al Congresului, spiritul mondcn triumfi"i.
Se repetă cuvintele ambasadorului francez. De pildă, cînq
prinţul de Lignc i-a spus : ,,Trebuie să mărturisiţi că sink\i

un Tai'iuifo !'" a primit numnidccît 1iposta : ,,Pot să o

mA1iurisesc rnră teamă, fiindcă ştiu că mă credcţi u;1
mincinos !;' Ială-I deci pe ambasadorul Franţei, împodobit
cu decoraţii, îndrcptîndu-se şchiopătînd spre masa de whbt
şi profitînd de mersul lui şovăielnic spre a strecura o în-
tilnire miniştriior bavarezi. Invizibil şi prezent, Napoleon
dor.:.ină adunarea. Este adevărat că Maria-Luiza a lăcl'imat
cînd i-a regăsit portretele ? Papa se va hotărî oare să prr>-
nunţe div01iul ? Va fi lăsat a~a de aproape de coastele
Europei acest uzurpator ? Dl. de Talleyrand mancvTează cu
abilitate aceste temeri, ca şi tot ce poate servi ţiirii sale
rănite. Sala Congresului îşi aminteşte de emoţia savantă
cu care îşi învăluia planurile politice sub prestigiul moralei

şi al dreptului. ln acest timp, în magnificul lui pnlat, prin-

ţul Rasumo\vsky, ambasadorul Rusiei, prezintă invitaţilOi'
săi pc un anumit muzician care trezeşte mai multă curiozi-

21

leite dt~cit admiraţie. Acesl senior care, spre sfirşitul seco-

lului precedent, luase în căsătorie pe sora prinţesei Karl.

Liehnowsky, primea. din timp în timp, diletanţi. IntreFnca

un qua1·tet celebru în care el cînta la vioara a doua, parte-

nerii sili fiind la pi-ima vioară Schuppanzigh, la violă Weis:s,

J;i vio)!mcel Linkc. Ern mînclru rle operele pe care Beetho-

\·en i lt.: df:'dicasc. ·'

Cc modesUt pare intîlnirca no;1stră la Centenar în cadrul

în cure c închisă a1itu istmic ! Dar cH de bogat este micul

nostru ospăţ spiritual ! O frază din Testamentul de la

Heiligenstadt îmi revine în minte, ideea fundamentală care

stă la ba:1.a întn,gii conc~pţii de viaţă a marelui compo-

zitor : ,,di-agostea dl' oameni şi dcn-inta de bine sălăşluiesc

în inima mea". Aud g<'metele din Cavatina din QuartetHI

al XITI-lca, acea dureroasă rugă pe care Bl:cihl>VE'n a scris-o

e:u lacrimi în clipa cind viata lui se, sfirşca, atunci cînd

încc'.rca încă o dată să atingă idealul pentru care luptase.

Se vol" ridica oare alti zuri, pc care B<:,cthovcn nu i-a

cunoscut? Mi-aş putPa aduce aminte că centenarul naş­

terii sale a fost celebrat în momentul C(:'lor mai crude

în.frîngeri ale ţării mele : că, asupra Franţei martirizate,

Richard Wagner lăsa ~ă cadă în acel moment toată greu-

tatea brutalităţ.ii lui. Nu voi abuza de act'astă amintire.

Oameni care au văzut suferind naţ.iunile lor au răspuns la

chemarea unui popor capabil să lupte cu curaj impotriva

nenomcil"ilor, pentru independenţă şi pentru pace. Un

nume, multă v1·eme luat în derîdere, a pus între ci legătura

unei năzuinţe comune ; un martir şi un geniu. a proclamat.

din străfundul unei singurătăţi deznădăJduite, ,datoria

umană de înfrăţire. ŞL din respect pentru eL rnîinilc se

strîng in tăcere ; mîini care se voiau prietem•.

După un an, Serbările umane Beethoi;en au fost urmate

de Serbările germane Schubert. Austria ezită încă în pri-

vinţa destinului ei.

22

Iar noi, cei ce credem că problemele europene nu sînt
soluţionabile prin vechile formule, noi, cei ce căutăm cu
bună credinţă un regim nou în care geniul fiecărei na\iuni
să se dezvolte liber şi într-o orînduirc paşnică, noi ră­
mînem credincioşi spiritului lui B2ethoven. Şi gîndim că
orice fiinţă omenească, dacă are o inimă caldă, ir<·buie
să ceară un exemplu şi sfaturi acestui creator incomparabil
care ne învată ce e devotamentul fată de artă. căutarea
perfecţiunii n;orale, strădaniile pasiom;te pentru pace.

*

Muzicografii să fie lini:;,tiţ.i ! Nu ne gîndim sft p,Urun-
dem în domcnl'ul care c dreptul lor. Studiul tehnic al operei
beethoveniene ar cere cunoştinţ.e aproape infinite. Sub ce
influenţă tînftrul organist de la Bonn a compus primele
sale piese ? Ce-i datorează lui Philipp Emmanuel Bach
sau lui Clcmenti, lui Fri2drich Wilhelm Rust sau Şcolii de
la Mannhdm '? Ce schimbări a introdus el în forma
trio-ului şi de ce înlocuieşte menuetul printr-un seher.zo ?
Din ce moment şi în ce fel întrebuinţează el timpanii ale
căror sunete prelungite însoţesc aşa de misterios o reluare
de motiv în Simfonia a IV-a? Se poate analiza celebrul
adagio din Sonata a doua quasi una fantasia, se poate
cerceta prin cc prnccdee autorul trece de la major la minor,
din registrul grav în cel acut, de la crescendo la dimi-
nuendo ; dar această cercetare nu ne-ar da dl'cî.t nişte
indicaţii exterioare : rămîne de explicat pentru ce ace.'.lstă
rugă atît de duioasă şi de dureroasă ne emoţioneaz.:'t şi în
acelaşi timp ne dă impresia unei scriituri desăvîrşite.

Dealtfel, diferitele părţi ale acestei opere, complexă şi
armonioasă totodată, au fost studiate cu cea mai marc grijă.
Volumul prezentat congresiştilor Centenarului conţinea lu-
crări savante despre fugă sau despre întrebuinţarc•a obo-

iului la Beethoven. S-a scris o carte întreagă despre opera

23

Videlio şi variantele ei. Elevii sau prietenii lui Beethoven,
Rics, Schi..ndle1·, I\/Iosclwles, ne-au lăsat aminliri care nu
se poate să nu fie consultate. ln a dema jumătate a seco-

lului XlX. Martin Gustav Notlebohm, mai tînfrr decît bio-
grafii prec(•ck-nţi, elev al lui Mende!ssohn şi al lui Schu-
mann. s-a pasionat pl)ntru opera lui, Beethoven şi i-a con-
sacrat nBi multe lucrări : S1dzzenbiicher, Thematisches
l/erzeidmiss, Beethoreniana, Neue Beethoi,eniana, pregă­
tite chiar la Viena, în mediul în care a trăit Mae.strul, cc-ca
ce dă şi mai .multă autc;1·itatc ştiinţei autorului.

lvfai libere, mai puţin inful'malive, lucrările consilierului

cude stat impedal rus Wilhelm von Lenz se consultă plă­

cere pentru sinceritatea admiraţiei care k-a dat naştere ;
lui Lenz i se datorează celebra teorie a cc-lor trei stiluri.

.Ş. i mice ,urieten al lui Beethoven cunoaste istoria acelui

Alexandre Wheelock Thaycr, cetăţean american care şi-a
consac:ral înli'caga viaţă studierii operei Maestrului, a în-
treprins in acest scop, între 1850.şi 1860, mai multe călăto1ii
în Europa, a devtmit consilier fa ambasada ţării sale pe
lîr:.gă Curtea Austriei, iai- mai tîrziu a acceptat funcţia de
consul l.a Triest, ca sii-şi satisfacă dorinţa lui sacră : cultul
lui Beethoven.

1n 1927, Karl Lothar Mikulicz a publicat unul dinlrc ca-
ietele de schiţe (Notiernngsbuch) păstl'ate la Bibliotcea de
Stat din Berlin. Theodor Frimmel a tipărit în 1926, la
Leipzig. sub titlul Bccthove-n-Handbuch, un dicţionar în
două \'olume unde se găsesc referiri despre operele l\facs-
trului ~i despre personajele c-are au jucat un rol în viaţa
lui. Se gă;;esc de asemenea foarte folositoa1·e informaţii în
Nc11es Beethoven Jahrbuch, înfiinţat de Adolf Sandbcrgcr,
cck•brnl profesor de la 1\/Ii.inchen, căruia îi datorăm ţ;l
Studii prc\iuasc asupra lui Orlando di Lasso.

ln Franţa, literatura beethoveniană reprezintă un an-

samblu considerabil. Dacă cineva şi-ar propune să facă un

:u

studiu SE1vant, ;:ir fi nedrept dacă nu ar cita minuţioa<;de
lucrări ale lui Prod"homme, o carte elegantă şi sigură de
Jean Chanta,·oi11c, studiul lui Henri de CurZ(m de-spre
Lieduri, pioasa biografie a lui Romain Rolland completaiă
de cui-înd cu două volume remarcabile. Cu o conştiincio­
zitate t'xcmp1ură, Marcel Hcrwcgh a alcătuit Tehnica in-
terpretării aplicată la Sonatele pentru pian şi vioară.
Aceşti scriitori vor îng[tc1ui să rezervăm un loc de cinste
celui mai emoţionant dintre ei, eroicului Joseph de Ma.rliave
a cărui lucrare despre Quartete, ,.monument viu de ştiin\ă
şi de iubire", nu ne-a fost revelată dccît după moartea
autorului pe cîmpul de luptă. Nimeni mai mult decît acest
muzieian-soldat nu a intrat în intimitatea celui căruia i se
poate decerna cu deplină conştiinţă numele de multe ori
prea uşor atribuit de Maestru. Nimeni nu a pătruns cu
atîta insistenţă in taina vieţii lui lăuntrice, în kgile mis-
terioase ale compoziţiei sale ; unul cite unul, Marliave cer-
cel.cază quarletcle, d€ pildă acel opus 59 pe care-l cînta
el însuşi 'impreună cu colegi de ai lui, cum făcuse pe vrc-
mul"i prinţul Hasumowsky. Cuulă să cunoască mediul şi
timpul cînd au fost concepute aceste creaţii, se apleacă
asupra caietelor de schiţe, se zbate să descifreze adăugi­
rile şi ştersăturile, smulge inţdcsul unui s,emn scris în-
tr-o i:,,:bU(:nire de febră, desprinde temele, marchcnză tran-

ziţiile, analizeaz[t rolul diferitelor instrumente, şi tou1e

acestea cu o mînii aşa de uşoară şi cu un zel atît de aprins,
încît nu d{1ur,cază nici unităţii operei nici originalităţii ci,

şi nici nu tulbură în vreun fel misterul cc clocoka în su-

fletul zămislilorului operei. Şi un astfel de discipol a pic-
rit, într-o zi de august 1914, lingă Etain, dobor'lt de un

glc,nţ german. E3tc aceasta indt o dovadă - şi nu dintre

<:ele mai puţin tulburiitoarc - ele-spre ba:-bi.:nfa ~i îngr0-

zit-0arca stupi.dilate a rfizbo.iului.

.,-

„J

Dm· muzicienii nu au scris numai pentru discipolii lor
sau numai pentru eonfraţ-ii 101·.• ,Muzica este făcută ca să
placă şi ignornnţilor- ~i savanţilor·', scria Voltaire mar·-

chizei du Deffand. In Lettres cl'un voyageur, George Sami,

ad1·esîndu-sc lui Meycrbeer, îi spune păreri preţioase :
protestează împotriva obiceiului de a pune pc un erou
muribund să debiteze o cavatină în regulă şi avînd şi o
coda ; cîntul, zice ea, ar trebui să devină un adevărat
p-ianio capabil să frez-cască alte sentimente decît o îndu-
ioşare convenţională. ,,Va veni oare vremea, mai spune
ea, cînd publicul se va sătura de acele riturnele pe care
Liszt le compară cu formulele de la sfîrşitul scrisorilor ?·'.
Sand semnalează deja ce este vag şi odios în patosul
meyerbeel'ian. Şi roagă pe autorul Hughenoţilor să nu se
lase orbit de succes, să-şi impună voinţa sa publicului,
să tindă spre o puritate pe care acesta nu o cunoaşte, să
sacrifice prezentul pentru viitor. Această femeie, care
avea o voce falsă şi nu cînta la nici un instrument., îşi făcea
despre muzică id.ei mai judicioase dccît cazuiştii criticii ;
şi, spontan, liber, a apărat pe Berlioz care lupta cu eroism
împotriva unui public ingrat.

Tbt astfel ne propunem şi noi să căutăm a cunoa:;;te, a
înţelege - pentru a-l iubi şi mai mult, pentru a adînci
şi mai mult lecţiile lui - .o fiinţă de cel mai nobil geniu.
:M:uzica lui Beethoven, deosebit de lirică, îşi dezvăluie va-

loarea mai ales prin personalitatea creatorului ei. Exce-

lentul compozitor boemian Tomaschek, care l-a auzit la

Praga în 1798, semnalează că acest nou Maestru, ci:'u-uia îi
admiră geniul, nu se impune prin ştiinţa sa despre „ar-

monie, contrapunct sau euritmie". Altele sînt medtL'le lui.
Prin alte daruri se deosebeşte el de Mozart sau de !-Iaydn :
prin originalitatea unui caracter sensibil dar indcp<'n-

!6

dcnt, brusc şi aproape sălbatic. Beethoven nu pare nici cel
mai abundent nici, poate, cel mai savant dintre muzici-
enii austriaci ai timpului lui. Prietenul lui, Paul Wranitzky,
maestru de capelă la Opera Curţii, va lăsa, la moarte, mai
multe opere, balete, concerte instrumentale, trio-uri, patru-
zeci şi dnci de quartete şi douăzeci şi şapte de simfoni,i.
Un alt prieten, Ignaz Seyfried, care a trăit pe lîngă el şi
<:arc a dirijat multă vre:me orchestra teatrului lui Schika-
nedci-, a scris nu numai peste şaizeci de piese pentru
sct'nă, d şi misse, off.ertorii, sonate, o operă considerabilă
pentru cameră, şi nimeni nu stăpînea ca el teoriile bătrî­
nului Albrechtsberger, educatorul unui întreg grup. Tot
astfel, Salic1·i, vVoelfl, Fu:rster, abatele Stadlcr, toţi ex-
celenţi muzicieni.

Şi Pleyel a scris quartete ; dar, luînd ştima vioarei a
doua, Beethoven improvizcazfi pe loc, transformă întreaga
lucral'e şi scoate din ea melodii atît de emoţionante, ar-
monii atît de uimitoare, în.cit bătrînul Ignaz se înclină în
faţa tînărului maestru şi îi sărută mîinile. Geniul care crea
aceste splendori sonore nu poate fi definit ; impresia pro-
dusrt de un asemenea artist se explică prin bogăţia vieţii
lui lăuntrice. ,,Existenţa mea, Intensionsleben a mea, măr­
tui-isea el tînăn11ui poet Johann Sporschil, este o ncînoetală

meditaţie.;,

Cu un astfel de om, într-o astfel de creaţie, muzica
î"i capătă tot înţelesul ei, îşi manifestă întreaga ei supe-
rioritate. Sculptura şi pictura nu pot decît să fixeze în
spaţiu un moment din viaţă; marii maeştri ai artei plastice
au încercat să depăşească limitele ce îngrădesc arta, dar
cîteodată eforturile lor au fost zadarnice. S-a făcut com-
paraţie intre Beethoven şi Michelangelo. Inchişi în noua
Sacristie de la Florenţa, în faţa mormintelor lui Julius şi
Laurenţiu, în faţa statuilor Zilei şi Nopţii, observăm cu
cită stTădanic un artist de geniu a încercat să redea, prin

27

personajele sale, propria sa durere patriotică ~i să fixe~,:,,

în alegorii inevitabil artificiale, înalta lui idee clespi-e

ei-oism. La Sixtina, în prezenţa unei opc·n:> executate in

mijlocul unor dificultăţi şi nelinişti ascm'.'.\năt:oarc cu cele

pe care le va cunoaşte mai tîl·ziu Beethoven, se- simte că

accaSifl. compozi(ic, cu toată bog:}ţia ci, nu a epuizat tuată

ardoarea creatorului, toată fm·tuna din el. Muzica dir.;pune

de timp şi de spaţiu. Să a:~eultăm Simfonia a IX-a, chim·

de la allegro, sunetele viorilor sau ale violoncc!clo1· în

tremolo, cîntul clarinetelor, al flautelor şi al oboiului co:-

respund culorilor variate ale frescei ; cele două grupe

esenţiale ale orchcstxei, in,;trumentele de suflat şi coar-

dele, se despart sau se rctnwsc ; dar muzicianul po::itc să

ritmeze după voinţa sa şi să prc:lungească după inspira-

ţia sa acest dialog sau arx·astft convm·birc din mişcarea a

doua prin valuri de umbn·. Pl'nfru a sugera bucuria sau

durerea, peniTU a marca inflexiunile prin cm:e trecem

de la una la alta, pentru a retine incidcntde care survin

în meditaţiile noastre cele mai adînci, el foloseşte tonali-

tăţile, modulaţia, resm·sde de piano şi de forte ; fantezia,
înloi.deauna prizonieră cînd se fixează în cuvinte, aici îşi

ia zborul în toată libortatea, se impune în primul plan

sau se pierde în depărtări ; frăm:intările intermediare p1·in

cm·c sentimentele noastre sînt deformate sau exprimate,

dispar ; inconştientul îşi păstrează rolul şi partea lui. În

peisajc1c spiritului, ca şi în peisajele din natură, continui-

tatea se stabileşte prin nuanţe pc cm·e pictura le redă prin
mijloacele ci, dar pc can~ muzica le pune în lumină cu o şi·

mai mare bogăţie. ·

Pentru aceste motive, poate, în orice caz pentru liber-
tatea şi bogăţia ci, muzica reprezintă arta sub formele cele

mai abundente şi mai suple. Ea susţine viaţa sufletească

a oricărui, fie el credincios, fie păgîn ; ea înveşmîntă cele

mai scumpe~ amintiri ale noaskc şi le înfrumuseţează. ~rin

28

ea, pasiunea se împacă cu ra~iunea ; prin ea viaţa î:;i ex'."_
primă toHte clanurile ; de sînt supus-e disciplinei unor
legi variabile după şcoli şi talente dar întotdt!auna diri-

seguite de inteligenţă. Pină azi nu i s-a dat locul ce i

cuvine, nici în educaţie nici în istoria civilizaţiei umane.
Dar, pentru că ea nu utilizează decît elemente spirituak
pentru a-şi îndeplini menirea, poartă în sine germenele
nemuririi. Timpul a înnegiit puţin Judecata de Apoi a lui
Michelangelo, Cina lui Leonardo da Vinci capătă putin
cite puţin o tentă pală, în timp ce alături de ea, o frescă
mediocră de Montorfano îşi păstrează o oarecare tinereţe.
Dar cînd finalul Simfoniei a IX-a izbucneşte, după cele
şapte măsuri introductive ale violoncelelor şi contraba-
şilor, opera pe care o ascultăm astăzi retrăieşte aşa cum era
dnd a dezlănţuit entuziasmul la celebrul concert din 7 mai
1824. Nimic nu a îmbătrînit, pentru că nimic în ea nu c
perisabil. Cu muzica, şi numai cu ea, gustăm bucuriile
pe care le dtl spiritul pur. _

N€ va fi deci de ajuns să căutăm a discerne, printr-un:

studiu atent ~i cinstit, sub rezerva propriilor noastre im-
presii, intenţiile celui care a creat-o.

Beethoven ne-a indicat el însusi în ce fel se cuvine
a fi interpretată muzica lui. ,,Mehr :4usdruck der Empfin-
dung als Nlalere-i,", scrie el în fruntea S-imfoniei pastorale.
,,Expresie a sentimentelor, mai mult decit pictură". Sen-
timente ! Bucuria omului în mijlocul naturii, voioşia ţăra­
nilor adunaţi laolaltă, cintece de slavă, precizează indi-
caţiile de pe manuscrise. Programul scris de Nottebohm
pe un carnet completează aceste note : ,,Se lasă audito-
rului liberlatea de a alege situaţia... Orice descrie-re, dacă
e împinsc"t prea departe in nmzica instrument-ală, pierde".

Beethoven nu spune nicăieri că ar fi voit să prezinte ta-

blouri prin muzică, Tongemăhlde. Ştim de la Moschcles
că refuza s[t comenteze sau să lase pe ·alţii să comcnt1:zc

29

lucrările lui cind era el de· faţă ; discipolii lui trebuiau să
recurgă_ la propria lor imaginaţie pentru a descoperi gîn-
durile şi sentimentele pe care voia să le exprime.

Venind la Viena, doresc să văd Heiligenstadt, aşa cum

am dorit, pe vremuri, să văd pustietatea de la Port-Royal.
.,Ai putea crede, scrie Pascal, că, apropiindu-te de o orgă

obişnuită, te apropii de om. Este într-adevăr o orgă, dar
ciudat, schimbătoare, variabilă (ale cărei tuburi ntl ur-

mează unul după altul peintr-o legătură treptată şi strîns5).
Cei care nu ştiu să cînte decît pe cele obişnuite nu pot
obţine acorduri pe celelalte. Trebuie să ştii pe care clape
să apeşi". Acest gînd prefigurează pe Beethoven.

Este oare îngăduit ca autorul Simfoniilor să fie trans-

format înrt-un fel de muzician literar? Această pretenţie
indigna pe Debussy şi îl irita pe bună dreptate pe Maurice
Ravel. Nimic nu îndreptăţeşte ca autorul Simfoni-ilor să fie
considerat compozitor de muzică programatică ; astîel de

comentarii, care dealtfel se contrazic, trebuie eliminate de
urgenţă. Un critic a încercat să explice scherzo-ul din
Eroica printr-o luptă între cavalerie şi infanterie. Pură

naivitate. In 1860, cînd Fidelio a fost reprezentat pentru

prima oară în franţuzeşte, libretişii au îndrăznit să înlocu-
iască scenariul lui Bouilly printr-o dramă a cărei acţi­
µne se petrecea la Milano către sfîrşitul secolului al

XV-lea. Florestan devenea Jean Galeas, Leonora se trans-
forma în Isabelle d'Aragon, iar regele Franţei în persoană

lua locul ministrului Don Fernando. O astfel de traves-
tire ni se pare azi ridicolă.

Se pot distinge în-viaţa lui .Beethoven perioade sau,
cum se spune, maniere ? Mi se pare că cei care o fac se

înşală şi că aceasta înseamnă a nu cunoaşte unitatea pro-
fundă a acestui geniu. Intre toate operde lui există o le-
gătură intimă. începutul ariei lui Florestan în Fidclio a
devenit prima temă din sonata Les adieux. Faimoasa

t,:x>ric a lui W. von Lenz despre cele trei stiluri are inconve-
nientul că stabileşte un fel de compartimente într-o crea-

ţie în care ascensiunea spre independenţă este continuă.
Dar, dacă iubim pe Beethoven, dacă vrem să-,l reaşe~

.z[un în timpul şi în cadrul lui, putem să reţinem în minte.
<le pe acum, cîteva date : 1770, naşterea la Bonn; 1787,
prima călătorie la Viena şi întîlnirea cu Mozart; 1790, can-

tata asupra morţii lui Joseph II; 1792, instalarea defini-
tivii la Viena; 1800, execuţia Simfoniei I şi publicarea pri-
mC'/or şase quartete de coarde, dedicate prinţului Lobko-
witz (op. 18) ; 1802, Sonata quasi una fantasia (op. 27),
impropriu numită Sonata Lunii, şi Testamentul de la Hei-
ligenstadt ; 1804, terminarea Simfoniei eroice ; 1805, prima
reprezentaţie şi eşecul operei Fidelio ; 1808, execuţia, la
marele concert din 22 decembrie, a Simfoniei pastorale,
a Concertului pentru pian in sol major, a Fanteziei cu cor
şi a Simfoniei în do minor; 1811, Trio-ul Arhiducelui ; şi,

pentru a simplifica, pentru a merge direct la operele de la

::;fîrşit, 1824, celebra audiţie a Missei în re şi a Simfoniei

a IX-a, în concertul· din 7 mai dat în beneficiul Maestru-

lui : ultimele quartete; 26 martie 1827, moartea. Beetho-
ven avea cu 10 ani mai puţin decît Schiller şi cu 20 ani
mai puţin decît Goethe, care i-a supravieţuit. Datele aces-
tea arată că, format sub influenţa ideilor liberale ale seco-
lului XVIII,. contemporan cu Revoluţia, martor al dramei
napoleoniene, atras în mişcările ce vor genera romantis-
mul, el a trăit într-o epocă constant eroică. Ludwig Rells-
tab introduce în relatări.le lui despre convol'birilc cu Bee-
thoven un gînd adînc şi just : cînd :arta se ridid't la astfel
de înălţimi, cînd ea serveşte ca mijloc de exprimare unui
~,stfc1 de suflet, ca aparţin{) istoriei generale a omenirii.

II

în {UPtlil de ln Dona

într-o zi frumoasă de vară renană, oraşul Bonn apai·e ca
o insuliţ.:'.t de piatră în mijlocul unui talaz de verdeaţii.
Desi orasul s-a tram;format cu timpul, s-au fra<;at străzi,
s-a' clădit o mare - şi excelcnt,1 - sală de concert, s-au
desd1.is magazine pentru clasele mijlocii, el şi-a păstrat
vechea lui tihnă şi, în tăcerea grăc.linii1li' sale, farmecul
propriu. Casele nu au mai mult c.le trei etaje. În castelul
Eicctm·ilor s-a instalat Universitatea, care absoarbe aproape
ioahi activitatea locală ; ea populează străzile cu numeroşii
studen\i mîndri de şepcile lor in formă de budan turtit
şi în culori variate şi izbitoare. Aici, in a doua jumătate
a secolului XIX, va veni să lucn'zc fiul unui pastor saxon
care, pentru a interpreta personajele elenismului, va evoca
pămîntul „îndepărtat şi albastru" unde sălăşluiau zeiţe
frumoase şi scă.ldate în lumină. Fried1·ich Nietzsche s-a
plimbat îndelung prin aceste parcuri gindindu-se la
Dionysos şi la Apollo. O altă amintire şi mai neliniştitoare
ne copleşeşte : mormîntul lui Robert Schum,mn. In apro-
piere, la Endenich, în sanatoriul doct01·ului Hichartz, Schu-
mann a murit la sfîrşitul lui iulie 133G, după ciţiva ani
de ;-;u(erinţă.

Plimbar0a de-a lungul Rinului te poartă cu ~îndul la
malul mării. Cîteva hanuri vechi, ca Ga,st.lwJ zum. alten
Kell.cr, cu silueta lui din veacul al XVI-lca, evocă viaţa

marinarilor de altădată. Centra al ca;:ticru~ui. vechi, Piaţa
:~ suferit modificări în p:"ăvăliile sale, în casele sale înalte,

unnînd leJile a ceea cc se numl'şte progresul modern.
Dar l'a îşi păstrează fm ma 1wrcgulată, pinm1ida în[ilţată
în on<>arca lui Maximilinn Friodrich şi în fund, apr,mpe

de Gas!Jicms znr Blomen, pensiunea de la finele secolului

XVII care î„i justifictt nu!11·~le prjn muscatele rnsii care o
decorca:di. P1·imifrin, n1w1·ă de gust fr~nt:ez plă~ut dese-
nată, cu penmul Fi, cu fcn'stn·le ei elegante, cu cele

dteva ornamente în aur i;wruslatc pe frontispit:i.u ca

-pentru a spol'i graţia acL·stci frumoase pagini de arhitec-
tură.. În tot ora::,;u!, parcul.'i s,.m livezi, arbori, ziduri vechi,

tticere ~i prospclime.
Oras de castani, de măccsi n>z si de s'.înjl"l1.(·i. B,)gabl

p:imlnt · de la Bonn e o.-;pi'.alier. E () plăccTe să vizih~;.i; la
poalele Vcnusberguiui, mica gr{i.dină de la PoppeJsdorf,

f:\ră indoială mai bogată :;;i mai ingrijiU-i decît pe vremea lui

Maximilian Franz, creatorul t>i. Studenţi îndr,î;:;ostiţi merg

agale pe sub bolta acoperitr1 de clematite fragede şi prin-

tre boschetele unele candidele g1oburi ah: t::,pr;foiului

mijesc alături de trandafiri.

Pe colinele întrcţ,inute cu dra~ostc inflorosc alături
ane:nona violetă, embk·m,\ a tristeţii (numită :;;i. iarba
vînlului .pentru că se destraină la adiei-ile acrului), mel:.m-

driul i·o:;;ietic, aristolot:ul cu ca}idul f..lnl corolii, gc1zonul de
Olymp cu mărgărităr-c1e azurii, un curcubeu de crini cu
parfum îmbătăt01·, -ffacăd albastre pl'intre alte flăcări.
Cone1:rt de o varietate şi de o hlîn.deţc neasemuită. Din
arborii falnici cad pe alei flod albe cu pete de purpură.
Mirosul puternic al atîtor "fiice ale pămîntului'' -,- fbd
de toa~e fe1m:ile-şi de toaic eu1orile - urmăresc şi tulbt!1'ă
pe- vizitator, cuţ11, tulburau şi tinereţile ngastre... A,x'a~:,ă

gl.'tdină ,este, vara, o s;mfonie în alb m:.1jor... Dar mb, n-ii
ţinutului domină : ei leagă micul Eden de la Pl)ppelsd,;i·.f

cu restul peisaj-ului. In desişuri se îngrămădesc măceşii

iubiţi de privighetori şi ale căror tufe înveselesc cu rozul

lor delicat toat,e parcuri!€ regiunii. Mai sus, st€jarul,

castanul şi teiul cu frunze în formă de inimă şi cu lem-

nul mult căutat de constructorii de viori.
!n comparaţie cu aceste splendori, la o distanţă res-

pectuoasă de Rezidenţa cu vechi şi graţioase culori, ce

umilii. ce săracă, apare biata locuinţă a familiei Beet-

hoven ! Trei camere spre curte, în spatele unei case de pe

Bonngasse, nu departe de piaţă. S-a păstrat acolo, cu pie-

tate. o grădină minusculă, cu cîţiva pomi modeşti printre

can' un soc cu scoarţa cenuşie, o peluză pe care se odih-

neşte bustul Maestrului. O mierlă în căutare de grăunţe

umple văzduhul cu frînturi de melodii. în această locu-

minitnăaffm1izdeeraboil1ău'caurmnăe,dăs;bfănriăştelugmriinnăli fără s ae r sl anbăscluut-
e, ~-a
groa

Ludwig van Beethoven, la 14/15 decembrie 1770. O iesle
ar fi mai puţin respingătoare. Intr--o cocioabă asemănă­

tomT. tînărul Wilhelm Meister se muncea să compună

pentru nişte biete păpuşi roluri eroice şi costume orbi-

1.oar·c..,Nu pot să nu observ, scrie Goethe în primul său

Wilhelm Meister, ce impresie misterioasă produc asupra co-

piilor cocioabele, şoproanele, locurile retrase unde, scăpaţi

de sub povara dascălilor lor, pot singuri sau aproape sin-

guri, să fie ci înşişi : senzaţie care se destramă cu 1irnpul

şi reapare uneori mai tîrziu cînd aceste loce.ri. neîngri-

jite dar necesar2, dL·vin un n•f'ugiu secret pentru îndră­

gostiţi". Cocioaba aceasta a fost locuinţa familiei Bect.-

hovcn.

Excelentele lucrări ale lui .Prod"homme ~i Schicdermair
descriu locurile şi evocă tinereţea ilustrului fiu al Bon-

nului. 1\/Iax-Friodrich, car€ guv<'rna la Bonn, era un om

34

mărunt, viguros, amabil, interesat mai mult de femei dedt
de cartea de rugăciuni ; predecesorii lui iubiseeă fastul,
construcţiile, echipajele, spectacolele, muzica. Rezidenţa
auzise adese01·i oratorii şi drame italieneşti. Casanova ne
povesteşte un carnaval unde doamne de clasă înaltă dan-
saseră îmbrăcate în costume de tflrănci. Acum trebuie
să se facă economii, să se reducă t{,upcle de teatru şi nu-
mărul ele concerte, să se suprime vînătorile, să se micşo­
reze luxul de la ospeţe şi risipa de la mesele de joc.
După 1784, devine domnitor Maximilian Franz, ultimul
fiu al Mariei-Tereza, fratele lui Joseph al II-lea, al ·cărui
portret se păstrează în micul muzeu de la Bonn. Brusc,
totul se schimbă. Noul arhiepiscop cedează în faţa miş­
cării reformatoare, incurajează învăţămîntul şi literatura,
înfiinţează grădina botanică, simplifică procedura şi des-
fiinţează toriurct. Maximilian iub2a ::;i el muzica şi îl pro-
tejase pe Mozari. Spirit lucid. d a înţeJcs primek semne
ale mişcării c:are avea să ridice pe t;;ranii din Franţa îm-
potriva abuzurilor Vcehi ului R:,gim ~i care ar fi putut
foarte bine să ajungă şi la malurile Rinului. A fost preocu-
pat de acest gind şi a menţinui. cu grijă neutralitatea sta-
telor sale. E uimii.or cu cită circumspecţie a evitat el să
dea azil emigranţilor. Cind contck d'Ar1.ois a părăsit
Franţa, după căderea Bas1.iliei, ca să se ducă să recruteze
pe la curţ.i adepţi pentru cauza regală, Maximilian a refu-
zat să-l întîlncască. Dar cum va scăpa ora~ul Bonn de
agitaţia pe care o va provoca în toată regiunea intrarea în
Germania a trupelor franceze ? Să notăm chiar de pe
acum : Bee1.hoven va pleca înainte de Elector, înainte de
incorporarea tcritodului Koln la Republica cisrcnană. El
nu va vedea decît primele efecte ale Revoluţiei ; dar vă­

zuse în cadrul unei mici curţi sărăcite decăderea vechiului

regim, decorul aristocratic veştejindu-se puţin cîte puţin,
moravuri burgheze subs1.i1.uindu-se luxului de altădată,

35

P,~1fri lip:,esc pentru h:minan·a sfr1ii tc:atrului, şi Max Franz,

C"J !.oatc• ('i'(lrLUi'ile lui gcncToc:,;c,, i~i va sfirşi viaţa în exil,

în ::1\m·cjw·irnih.· Yien{•i, sL:b <• haină de cu1oarca c:rdeziei,

mart,;r eirn:JiiPmrn1 al mizeric·i lui.

Familia ·van Bec1.hovc·n \"{.•,;('::! din Flandra ; ea aducea

în ace&;;tă :,1ică suci<.>tatc, c·It:ctora!i:-t imagini ele la 1Vfa1lnc~s.

I,·. i:__tvc!ir~ ~i ./l.n\'"Pr~. \_,.an Bcc.--thovc·n. n.i SC:.' spune, inset1n1nJ.

,.p;.\di1~.:t cu s(ecL···. DupII cu.rn H.rată Hayrnond v::m Aerd.2

şi !-'.:n,::,l C!r,:,,~r,n, Ludwig bf;tr1nd s-ar fi n[,scut la Mali-

r::·, :n 171~, ur fi fost admi:,; ca dcv la şcoala de cor a

bi:-c.c·:·icii mctropolilane de l,i Sc1int-Rombaud, aperi m· fi

ir.' t·;;,t i n ,,(·t-vici ul catedr~!'.ci din Liegc ca ba.s şi c.ntor

gr"gori:.:n. P1·in 173:J Ludwig s-a it:sta1at la Bonn ca mu-

zi, :·:nl Ia curte•, Kurfiirsliic/;er Hoj Mvsil~er şi s-a 61sf:tori.t

cu o Lilă de· 19 ani, Maria .Joscr,h,t Poli. Era. pentrn Flcc-

t ,.,, .. ,, "l" Jni C'1-·-. , ._, • f_•p.,(l"1,.".,_'4 ·,:·1)ii. )l•c,nd,1, ()l". l·1· •• 1°J,'•'H.• 'l'(•l.:,C.._,.·'.I,._,.)_.,-.._. \"I'('.lD.Lt 'lS;l. (:I, I._. Ll •1,....

nrn.s August, Ckmt.'n.s fR-'! r:c:,ul. Actori de t{'ettru şi

c',;l.:in:·\i di;: luat<: t{tri.le n.?nc·:: 1.; cLt duiumul pentru a:11uza-

rc·r.tul Printului. Ludwig. mai tîr:;:iu, a fost invitat M1 diri-

jL·zr· m1 numai la slujbele bis(·rk·c:~ti dar ~i conccrL-L-.

rm:ziea de sc:(·nă, balurile, ,:;c:1·~n2.l'!'.:le, muzica de la b::m-

ch··tc·: !a 1.e2,t:·u, a intcrpr<·tal diferite ruluri !5i, în 1771, in

Su:1,ain eh: Gn":fry, a cînLt în iimba franceză ro1ul lui

Dainwn. Ct:m Ckrncns August î:;;i plătea foart<> prv~t a.n-

g~0_ia\ ii. Lud\v1g ţinea [;>i o prtn·[dic cu \'inzare de \'inuri ;

se p:.m:- d sc,ţia lui era cca mai bună clientă n „magazinu-

deh./. Dealtfel. c:ra un om foarte (lrdr-nat. respectat to\i.

dnrnic. A nrnrit în 1773. in ~:c•cir::i c.e Cr[,ciun. Un portret,

pc c:.m~ Beethoven i! păstra lingii el la Viena, ni-l arc,tii 1n-

ti··-o :;;ubă von1e, cu b1anf1 pc- m,n-f._}ni, cu o IJ<•ret[1 pc- rnp,

cn en obr:o,z grm· şi colorat gi·n flamand. l\Jai 1î1-;,iu. în

S("'bftri1e de fomilîe, se vor ag[c\a !';Ub ,',cest port~·et buri.

h;·(•îhoV(·n va avea tot timpul pentru el mult resp-::ct. ,,Era,

sp1.men c-1, un om de.' onoare''.

36

Al doilea fiu al lui Ludwig, Johann, va cic·\·u1i şi (]
muzicant de curte, foarte prnst plătit, conform tn.1diţiei ;
s-a căsătorit cu o văduvă Unară din Ehrcnbrcitsi.t.'~n, l\far:,1
Magdalena Keverich, fiica unui bucătar-şef. De dam
aceasta, în căsnicie, femeia c aceea care merită con:-::i-
dcraţ:ie prin seriozitatea ci, prin sî1·guinţa cu cm·c, cu toaL."i
sănătatea ei şubredă, se îngrijea de casă. Johann era bru-
tal, autoritar si iubitor de băutură. Din sanie co:Jii. pairu
au murit de ri1ici. O adevărată gcncraţid de ackpţi ai L,i
Bachus. Copilul botezat la 17 dcn'mbrie (viitornl compo-
zitor, n.n.), îşi va datora sensibilitatea lui aleasă, încli-
narea către duioşie, dragostea de familie, bunicului lui,
bătrînu1 muzicant flamand şi mamei lui, Maria Magdalena,
servitoarea. Mai tîrziu, în al şaselea caiet de conversaţie',
el va evoca amintirea ei faţă de naşa lui, mătuşa Baum--;,
o bună vecină. Cînd aprnpiaţ.ii lui vor voi să-l convingă
să modifice pc Fidelio, principesa Lichnowsky nu va în-
vinge îndărătnica rezistenţă a lui Beethoven decît invo-
cînd amintirea mamei lui.

"

Cititorul aşteaptă cu nerăbdare primele indicaţii des-
pre Ludwig însuşi. Iată, în faţa unui clavecin, un copil de
patru ani, scăldat în lacrimi, silit să repete la infinit exer-
-ciţiile. Cei din jur voiau să facă din el un virtuoz, ceea
ce nu înseamnă un muzician. Pentru rest, şi deşi a fost
trimis la şcoala elementară de la Neugasse, nici un copil
n-a fost mai rău instruit, mai rău îndrumat. Rochlitz
va compara mai tîrziu pe Beethoven cu un om care a trăit
ani îndelungaţi într-o insulă pustie. Indată ce a ajuns la
vîrsta de opt ani (în program se va scrie şase ani pentru a

.impresiona şi mai mult publicul), tatăl lui 1-a pus să

apară în public, în sala Academiilor muzicale de la Koln.

Era, probabil, tot atît de precoce ca şi Mozart; se pă.s-

37

trează cîteva mici menuetE-, fragmente de sonate, com-
puse de el (dacă e să-l credem pe tatăl lui), la vîrsta d(·
.şase ani. HaendeL la zece anL scria motete. Spre al noulea
an de vîrstă, Dclacl'Oix desena figuri uimitoare. Anglia
cita cu mîndrie pc cel mai uimitor copil-minune. tinărul
\Villiam Crotch care. la doi ani şi jumătate. începuse
deja să cînte la orgă pc un instrument fabl'icat de tatăl lui.

P1-i_mul profesor al lui Ludwig a fost Tobias Pfeiffer,
muzicant fantezist şi rătăcitor. Alţii au urmat după el :
organistul Willibald Koch, pianistul flamand Van den
Eden. Dar, pe cît se pare, nu se poate vorbi de studii regu-
late pînă în ziua cînd tînărul, care urmase cu multe in-
termitenţe cursurile de la Tirocinium şi nu reţ.inuse, în
afară de cunoştinţele elementare, decît puţină latină, a
găsit în Christian Goitlieb Necfe călăuza inteligentă şi
sigură căreia îi va datora prima sa orientare.

Neefe era un om cult, un teoretician instruit. Primisl·
·învăţătură de la acel Friedrich Wilhelm Marpurg. el însuşi
elev al lui Rameau care, după ce scrisese cîteva sonate şi
lieduri, va deveni celebru prin lucrările lui istorice şi cri-
tice. Numărul publicaţiilor lui este considerabil ; la moar-
tea lui Beethoven. se va găsi în biblioteca lui faimosul
'l'ratat al Fugii. Prin Neefe, Beethoven a cunoscut dease-

menea Clavecinul bine temperat al lui Johann Sebastian

Bach, a cărui glorie nu va fi consacrată dccit mai tîrziu,
graţie lui Mendelssohn. Contemporanii preferau acestui
Maestru, pe care spiritBle de elită îl considerau cel mai

mare muzician german, pe Karl Philipp Emanuel, Bach-ul

de la Berlin, cel de-al doilea fiu al lui Johann Sebas-
tian ; lumea descoperea~ şi nu fără dreptate, în imensa
lui producţie, noutăţi interesante pe care muzica nouă şi.
le va însuşi. Oamenii se pasionau pentru sonatele şi con-
certele muzicianului de cameră care avusese marca onoare

38

de a acompania la clavecin pe regele flautist Friedrich.
Graţie lui Neefe, om de mare cultură (făcuse, ca şi Philipp
Emanuel Bach, studii de drept), Beethoven, redus pînă
atunci la tehnica empirică a clavecinului, violinei şi orgei,
şi-a lărgit orizontul. Noul dirijor al capelei iubea poe-
zia şi compusese muzică pe versuri de Klopstock. Putea
să înţeleagă şi să comenteze marile tratate ale lui Mar-
purg, a căror influenţă va fi considerabilă în toată Eu-
ropa. Un articol anonim, dar scris de Neefe în 1783, ne
precizează ce valoare avea la data aceea tînărul muzician
de treisprezece ani : ,,Ludwig van Beethoven... cîntă la
pianoforte cu un talent remarcabil... descifrează foarte
bine... cîntă cursiv Cla-veciniil bine temperat de J. S. Bach...
Dl. Nccfc l-a învăţat şi contrapunctul... Acum îl învaţă
compoziţia şi, ca să-:I stimuleze, a făcut să i se tipărească
la Mannheim nouă variaţiuni pentru pian pe un mai·ş.
Acest tînăr geniu ar merita să fie încurajat să călăto­
n~ască. Va deveni cu siguranţă un al doilea Wolfgang
Amadeus Mozart, dacă va continua cum a început". Iată
revelaţia iniţială a lui Beethoven. Este timpul primelor
lui opere, cu cele nouă variaţiuni şi cele trei sonate. Era
drept ca în una din serile vieneze ale Centenarului să se
introducă în program o serenadă languroasă de Neefe, în
stilul barcarolei din „Povestirile lui Hoffmann", şi o so-

nată de Philipp Emanuel. In sălile micului muzeu de la

Bonn, te opreşti cu recunoştinţă în faţa portretului atît de
expresiv al tînărului dirijor de la capella electorală : o
privire ca a lui Jean-Jacques, iradiind inteligenţă şi vîl-

vătaie lăuntrică.

Beethoven e salvat. Tînărul mărunt de statură şi mo-
dest, pe care toţi îl laudă pentru purtarea lui rezervată
şi care la serbări apare în costum de curte, frac verde,
vestă înflorată, pantalon cu bucle şi sabie la şold, secun-
dează la teatru pe maestrul său Neefe, repetă cu actorii

39

fa daa·cin şi inval.ă repertoriul : Orfeu şi A/ceste d~

Gh.H.:k ; Marchi-::a di Tlllipano ~i Idolul chinezci:ic cie Pai-

~~icllo, c,u·e va fi muzicianul favorit al Pririrnlui Consul
,~i va scrie• marşul funebru pentru gene.ralul Hoche ; opc~
n:lc comice a1c lui Gretry ; Felix sau Copil11l gcfait cu care
I\fonsigny. cieznădf1jduiL că nu po:.ite da ceva mai bun,
,i..,;;i tcrminiI cc1ricrn. Antonio Salicri, care s-a format la
\-icna :ji p,:· care Beethoven îl ,:a regăsi acolo ca dirijor

de on.:hcstr.:.'l la Curte, Salicri, rival al lui Mozart şi maes-
tru c1i îui Schubcrt, a fermecat publicul parizian prezen-

tind c,pera lui, Danaidele. Chamfort a luat în dc1·:i.der2 cei
rn,uăzeci şi opt de n,or~i din ca : ,.Spuneţi-mi, vfl rug. în
cr~ parohie s-a clezli'.nţuit o astfel de cpidem~e ? Probabil
cj i-a adu:; multi buni preotului·'. Se rcprezinti."i Dcm«i-
clel!.' !.a :Cc,nn. Trupele vin una după alla, din Frnn\a sau
cih Gr.,rmcmi:,. În acest timp. darvăzător şi seve:·. ]\cd,~
J:t dcvului ::;ău favorit lec.:tii. discutabile poate cLn punct
ci•· vedcrz>. tehnic, dar apte ca s[1-i dezvolte pcrsor.ali lalea.
,,'i'eoria lui. ne spune Nottcbohm. era că legile şi fen<J-
rnem·lc muzicii tn.~buie să fie în legătură cu via\a psibo-
lt,gică a omului şi, prnpriu-zis, ele trebuie si'i se bazc:':c
1x- ca". Formulă poate pednntă în aparenţă dar fccund(1
fkll"tru un tinăr care gîndcşte. car() caută impresiile ce1e
mai pun·, care în acelaşi timp cuncuşk pc Shakcspean',
(• atras de• Schiller şi arc deja gravitatea şi rccuk·gt'!·ed
.,:.'it de frecn:ntc la copiii nenorociţi suflctc:7te.

Linia formării lui e · simp]ă. Nccfe, dirijor fi]u~flr, \i

st·1-vc:;;te de indrum[tlor. F\nnilia Brcuning îl . încor,j,!arii

cu d11dura de care nu av1.i::,e:;c p1:rle at:bs[i b el. ;,\bi mulL

t·htur : Eleonora (Lorchcn), care se va căsători cu Wc-;-.:<·ici·,

(., tntiia dintre umbrele pc care Beethoven va ince!-ca. 't:1
n,dar, să le reţină. Toţi cei care au cunoscut ele tin-~:ri
p,·ufesiunea de preceptor. cu nCtd('jdilc şi r:mănicim:ile t,i,

Vf•r ia\elegc ce se petrecea in in:ma h~i Ludwig van D( d-

hovC'n, lingă o l'lcvă ele virsta lui, după care alerga pe
dmp în zilele cu soure, ling[i earc rc\·enca cinel \·izilele
obliga!orii îl intimidau sau îl tJlicli~cau. DcH,nit el insu~i
profesor, Beethoven învii.ta pc ~colarii lui îndeosebi t·xprl'-
.sia. Dad'i elevul era o fal.l linără, dadt ca asculta cu drng
improvizaţiile minunate pc care elipa lt! inspira 1în[1rnlui
nrncsl.t·u, lucrul ern fuart:: frumos, clar ,::i primejclic,:-o ! Cin:!,
in primăvara lui 171:î, Ludwig \',1t1 Beethoven a l"(:eut
prima lui cfdătoric acll'vfm:,.t[t. era un aclo!0sccr~l vigurns,
cu un cup puternic. eu umeri laţi, moştenitor al unc'Î t·a,e
robuste. În casa pi:',l'in!caşcă, unde piute::i. r,minlirea bt•ni-
cului venera1, el a cu:1oscul multe tristeţi, trisll'\i\, de
care copiii c-=ufPră că nu le pot mărturisi ; a supol'lat bru-
t«liUHik tat[dui lui :;;i. fără incloială, a cunoscut :rn,ti,·cle
loL Sărăcia. cinel nu-i degradează. ('onfer[1 accs\t>r u,pii.
o nobll·(e gra\'ă !;'Î îngîndurati:'i. Ar fi pulu! să nu fiL· c:ccît
unul dint1C' acei rn'mlll1iiraţi instrumentişti ce mi~unau pe.
la curţile gcnnanc, ar fi putut să rămînă în LC'atru. cu spi-
ritul mCt1·ginit ~i pcnlrn totdeauna umiiit de josn1ciiL' di.n
Jum(·a culiselor. Dar s-a ori.entat spre frumuse\ilc \"(Tita-
bilc all' arlci, s-a !'upus unei legi care va fi rlc acum

.inctinte legi.':.. 1ntrcgii sale vicii.

Tir,crc-\·c' s:mp15.. în fond, şi armonioasă. Înc:f\ o dult1. ori-
zont ul se \·a dcschick I:u·g în fata lui Ludwig. Viena. unde
Fleclorul ii dă voie ~Ct se ducă în primăvara lui 17137. era
•Cl:pitala lui ,Joc-=cph II şi era :;ci capitab lui l\fozart. Ce putea
s::i rcsimlă un muzician de şaplc:;prezcce ani intrlnd în
cffc.1:;ul îmbibat de muzică, unei~ dftinuia încă amintirea
serb0,ri1or muzieak date cu cinci ani mai înainte, în cins4
t<:u n1cd·c!ui duec Paul ni Husici ?

Fiul mai mm-c al l\ifariei-Tercza se considera un prinţ
filu:-;of. D~ duispl\:ZL·ce ani el purta titlui de lmpărat al

Germanici ; dar, instruit de călătoriile lui, de relaiiile cu
scriitorii .francezi, critic sever al surnrii sale Maria-Antoa-
neta, el îşi urmărea gînclul de a instaura don;.nia raţiunii
în statele lui, supuse tradiţiilor şi prejudecăţilor. Program
scandalos, chiar într-o republică. 1'.Ipştenitorul Mariei-Te-
1'€za era adeptul ideilor istoricului gennan care, sub pseu-
donimul de Febronius, pusese în discuţie orgai~izarea Bise-
ricii şi autoritatea Papei asupra cpiscopiloi-. In concepţia
lui Joseph, suveranul avea dreptul să intervină în tre-
burile ecleziastice, să legifereze în materie de cult şi de
liturghie, să delimiteze teritoriile episcopatelor (diocezele),
-să pună· seminariile sub controlul Universităţilor. să în--
chidă unele mînăstiri şi să le înlocuiască cu şcoli. La Kdln,
Maximilian aproba această doctrină. În 1786, clectm·ii
ecleziastici întruniseră congresul de la Ems pentru a re-
dacta o „punctaţiune", adică un memoriu în douăzeci şi
trei de articole, care îngrădea drepturile Papei conform
doct-rinelor lui FPbronius. Nunţiul de la Koln, Pacea, va
zădărnici această încercare îndrăzneaţă. Dar Joseph II
.încuraja pe inovatori, voia să desfiinţeze ordinele con-
templative şi puse pe cerşeală, să instituie ciisătoria civilă
şi divorţul; el a îndrăznit, prin edictul de toleranţă din
1781, să asigure protestanţilor şi catolicilor greci exer-

citarea liberă a cultului lor ; voia să desfiinţeze iobăgia,
să anuleze, în favoarea unui stat unitm·, privilegiile lo-

cale ; să interzică tortura, să introducă egalitatea în im-

pozite ; să creeze o asistenţă publică, să autorizeze cău­

tarea paternităţii, să înlocuiască înrolarea voluntară prin

J:ecrutare. Ciudat suveran care detesta regimul despo-
·tic, apărea în haine militare şi încălţat cu cizme la ma-

:rile ceremonii, spre indignarea maestrului lui de protocol,

nu permitea servitorilor să îngenuncheze în faţa lui, pri-

mea el personal pe oamenii ele jos, lucra cu regularitate şi

42

se cuka pe un pal din frunze de porumb, înfăşurat într-o

piele de cerb, ca să sublinieze oroarea lui faţă de lux ! La
drept vorbind, el nu scăpase de contradicţii ; menţinea pe-
deapsa bătăii cu ciomagul şi confiscările. Ţăranii îi erau
devotaţi pentru că îi proteja împotriva aristocraţiei şi le
permitea să devin[1 proprietari, pentru că voia să unifice
legislaţia Imixriului şi să facă să dispară drepturile feu-

dale. Joseph II nu a reuşit să-şi aplice diferitele proiecte,

dtci s-a izbit de rezistenţa propriilor lui popoare mai mult
decît. de reaua voinţă a agenţilor lui. Dezvoltarea socială
a Austriei nu era suficientă ca să se poată aplica un pro-
gram de politică raţională. ,,Pămîntul, ne explică Albert
Sorel, era prea gl'ijuliu plivit de Iezuiţi, ~a că nu era
bun pentru o vegetaţie violentă. !n 1774, s-a încercat s[t

se înfiinţeze la Viena o Academie şi să se propage acolo

literatura germană : a fost chemat însuşi Lessing, · dar

opinia publicii s-a eschivat. Austria, în vremurile acelea
de efervescenţă universală, nu năştea decît muzicieni şi
nu arăta interes decît pentru plăceri : faimoasa Comisie
de ca:,titate instituită de împărăteasă şi riguroasele exem-
ple pe care le dfadea Maria-Tereza în preajma ei nu au
reu~it să înfrînczc frivolitatea sen:::ur,Et c:::rc domnea la
Viena şi trans.forma această capitală într-un adevărat
pămînt al făgăduintei pentru intriga veselă şi libertinajul

uşuratic".

Muzica lui Mozarl încînta elita aceski societăţi ama-
bilă şi pusă pe glume, pasionată de teatru şi de concerte.
Mozart avea acum treizeci de ani. Dacă ne gîndim la isto-
ria debutmilor lui. e evident că ca a fost modelul după
cart! .Johann vun Beethoven voise sfi îndrume copilăria
fiului lui. Din partea ambilor taţ.i, aceleaşi procedee, aceeaşi
ambiţie şi, fără u1doială, aceeaşi lăcomie. Voiau, şi unul
.şi altul, să uimească curţile pl'inciare cu aceşti copii-mi-
nune. Mozarl, ni se spune, a cîntat la şas(' ~mi în faţa

43

arhiducesei care avea să devină regina Frantci ; mai tîr-

7.iu, Maria-Antoaneta va evoca, în celula de la Concie1·-
gcrie, amintirea aces1.or şedinţe de clavecin care se des-
făşurau, de faţ[t fiind şi tatăl d, la Schonbrunn. Dedicaţia
către Elector, publicată în 1733 în fruntea celor trei so-
nate ale lui Beethoven, reaminteşte foarte exact pc cea
eare roagă pe Doamna Victoire de France să accepte pri-
nml caiet al lui Mozart. Tot la Viena, chiar şi în grădina
de vară unde un Mesmer susţinea că vindecă pe bolnavi

prin magnetismul lui, Wolfgang Amadeus a compus, ca
~ă dea urmare cererii împăratului, prima lui operă, La
.Finia semplice, care nu a fost 1·eprezentată; a pus însă în
scenă Singspiel-ul Bastien şi Bastienne. Influenţa lui
J can-Jacques Rousseau, care va fi atît de adîncă asupra
]ui Beethoven, se vede şi aici : mica operă comică a copi-
Jul-ui genial se inspiră dintr-o parodie a Ghicitornlui satu-
Zili (Le devin du village). Şi timpul cit a stat la Salzburg
reaminteşte anii lui Ludwig la Bonn, numai că pămîntul
11atal exercita mai puţină atracţie asupra tînărului creator
decît malurile încîntătoare ale Rinului asupra gloriosului
lui succesor. Ce vedea Mozart la Salzburg? O orchestră

episcopală compusă din muzicieni beţivani şi vulgari ; or-
ganistul, chiar dacă se numea Michael Haydn, venea la
~erviciu cam prea burduşit cu vin, iar episcopul, celebrul

Hieronymus Colloredo, fiu al unui vice-cancelar al Impe-
;riului, nu avea largheţea şi liberalismul pe care le avea

la Bonn, pentru orchestra sa, Maximilian Franz, fratele
lui Joseph II. Mufti-ul, cum îl numea Mozart, nu catadic-
sea să se coboare pînă la acel autor de serenade, obligat
să compună arii pentru cortegiile de nuntă care străbă­
teau străzile oraşului. Wolfgang Amadeus a trebuit să eă­

};ltorească, să-şi caute norocul la Mannheim unde a in-

tiln it pentru prima dată dragostea, să revină la Paris unde
a pierdut pe mania sa şi unde, în zarva stîrnită de bătă-

Ea dinlr{~ gluckişli şi piu:ini::;li \ nu a obtinut dc:.:1t un.
SUC{'.e:-; mcdiol'.ru. S-a dus p{: Ul'mă la lVIiinchcn şi .a prezen-
tat publicului mLinc.:hcn~·z opera !:ia ldomenen. Hi,Tony-
mus il cheamJ la Viena, îi l'czcrvi't tm ioc in an1ichmcră.
printre vakţii lui. Dar într-o zi, sftrnl de umilinţele cu
ec,re era tratat, ncmaipulind suporta purtarea injuri('rt,ă
a unui intendent, tînttru1 şi frcundul muzician se clibc-
1 cază. Mai foricit decît va fi Bcdhovcn. lVIozar1. a cuno~-
cut, dut{1rită Konslanzei Wdx~r, bucuriile dragoski ctm,iu-
gale impurtăşitc. El va gZisi un kc demn d:.! el 1mii. tirziu,
în 1789, cind va dcvPni compozitor al C,mierci imperiale,
cu un salariu el~ 8UO lkrini. Dar, la Viena. a putut com-

pune în Iinişlc mai'ilc sale capodopere. In 1731, împfrratul

ii comundă i;;i fac~ sZt se pună în sccnt1 Riipirca din Sercâ ;
în 17U5, Mozal't dă fcrnwcătcmea sa Nunta lui Figaro.

DocLm1c'nkl0 publicak dt> J. - G. Prod'hommc r:e ajulă
s.:\ întrezărim mediul muzical vienez din aed timp. Scri-
sol'ile lui L,'r1pold Mo7.m·t către fiica ,;a Nmmerl ne ing[1-
duie s[1 asisl,lm la acel prim cPnce:rt prin subscripţie pu-
blid cind. în faţa unui auditoriu de calitate, Mozart a
executat Co;1cc,-tul său 111 re minor. •Joseph Haydn :;alutii
pc mtturul quartclclor ca p<' .,cel mai marc compozltor
pc care îl cunoa~te". Ka:scni 1, d j n::;u•:d, sfrig[1 : ,,Bravo,
1\fozurt !'· Salit'i'Î conduce cabala impotriva Nuntii lui Fi-
fJtl ro, ceea C'-' nu împil~clică publicul să biseze şaplc bucăţi
din l·a la a tn:ia reprc2cntc:1ţic. Cunoscătorii admirau pc
:wc::;-;t irn:omµ~:rabil ai·tist cart·, pc o temă dată, pt: cuvint~

• Est<' nll"ba de f:.imonca lupt:1 de icki dintrc „glu<"k'şti·' ~i
„Dice!r~is1 j~~ ~ c1iii li-4\.ut't spus din! re muzica gcnnaut1 şi 1ntv.ica
iiali·mi:1.de oper[t. dezl:',n\uit:l b l'aris în a doua jumi,tah.- a seeo-
lt;Jvi al XVI11-ka. A fost o cHsputu înverşunată, între partiz:mii
lui Gluck pe t'C: o put'te şi cei ai lui Picx-ini. (cr;mpozikr Hulimi'i.
oe· de ::Ha. A inten·cnit în „luptii·· şi Maria-Antoaneta, rcgi;na
Fr.:ir.10\ în fo\'C,arca lui Gluc,,. {:'-J. tr.)

4;;

propu~t·, se gindca muli şi apoi dfidca frîu liber in1agina-
ţid sale. Noaptea, în mijlocul tăcerii, departe de orice con-
tact cu lum2:1 dinafară, sensibilitatea lui îi inspira ideilt•
pc care le fixa pe urmă cu mină uşoară şi pL•ntrn tot-
deauna. Nu mai era un muzician. ci un poet cu suflet
delicat şi generos, în stare să redea nuanţele cele mai
fine ale emotic.•i. gata să admire frumosul şi să se enlu-
ziasmcze de el. puliticos şi bincvoitol'. fecund pînă la pro-
digiozitate, abundent dar mereu original, zămblitor J'ărCt
răgaz de noi şi noi ginduri muzicale împodobite cu flori

,gingaşe. Împăratul .Joseph II îl aprecia just cînd n apro-

pia de Klopstock sau cind, vorbind cu Dittcrs von Dittcrs-
dorf, .compozitor vienez destul de in•;cntiv, declm·a : .,Com-
par compoziţiile lui Mozart cu o bbJchcră de aur făcută
la Paris şi pc c:.:le ,1le lui I-faydn cu d tabacheră manuf::ic-
i urată la Londra'·. Aur ! Muzica lui Wolfgang are vibraţia
sonoră a aurului. Piatră preţioasă. scrie libreti:-;tul Lo-
1·cnzo da Pontl~ şi cuvintul acesta e şi el just. Cc bine în-
ţelegem deci d un geniu cu atîta îndrăzneală. cu atîta
libertate, cu atita fineţe s-a îndrăgostit de opera lui
Dcaumarchais şi că, în pofida intc1·dicţiei procbmată dt'
împărat, el a voit să o înghirlandeze cu o muzică fării
pereche, rnuzica lui ! Acest omuleţ slab şi palid, cu p::ir
frumos şi fin, cu priviri de foc, entuziasma toată Viena ;
ca să-l descrii. zice cintăreţul O'Kdly, e tot atît de impo-
sibil ca să pictezi raz-ele soar-elui". fală-1 p,e scena trutru-
lui, conducînd repetiţiile cu Nunta, în costum de epocă :
haină stacojie, pălărie galonată cu aur : nwrcu în mişcare,
mereu sub slăpînirea inspiraţiei, lovind cu piciorul pină la
,a. rupe bucle]e pantofului cînd voia :să insuf1eţcasc:1 or-
chestra. Şi cind o sală întreagă îl aclama, mulţumea mo-
_dest şi simplu. Era cu adevărat imaginea vie a goniului
şi multe trăsături comune îl apropie pc Maestrul de :a
Salzburg de Maestrul de la Bonn : admiraţta pentru marii

-16

prnfo\i ai muzi<:ii, Johann Sebastian Bach, Haenclel, ,lc,-
seph Haydn : voinţa de a libera Germania de gustul mu-
;dcal italian : sinceritatea, ndîncimea, varietatea inspira-

pei. oL ca să definim şi. mai mult pc cei doi oanwni.

bunăi.atea.

1n 1787, Mozart compune Don Juan.. pentru a r[ts-
pundv invitaţi-ei dilctanţ,ilor de la Praga şi, in acelaşi
timp. seri(' două admirabik quintdc pentru instrument1·
cu coarde. Tradiţia spune cfi Beethoven i-a fost pr0zen-
lat atunci şi a improvizat in faţa lui. I se atribuie lui
lVIozart fraza multă vreme reprodusă : ,.Uitaţi-vă cu aten-
ţie la acest om ; se va vorbi despre el în lumea întreagă".
Dealtminteri, dacă aceastf1 călătorie la Viena marcheazf1
influenţa considerabilă pe care a avut-o asupra lui Beet-
hoven uimitorul lui înaintaş. nu trebuie să exagerăm im-
portanţa episodului în sine ! Şederea la Viena a fost doar
un fol de plimba1·c : Ludwig, hărţuit dL· nenorocirile din
:familia lui, nu va putea rămîne mai mult timp în capiLala
aush'iaeă. Dar amintirea ei se va păstra întipăriE1 în ~uflt>-
tul lui ca o cht·marc. ca o îmbietoare ch<'man·.

&· i:11oarcc ac:is[i, undL) vede murind de tubL·t·culozf1.
:-:;i puate $i de supărare, pe mama lui, buna Maria Magda-
lena. Mama lui Weber va muri în acelaşi fel. Mizeria dom-
neşte în căminul ]ui Beethoven, o atît de cruntă mizeri(~
'incît sî.nt vînduk în piaţă veşmintele celei care fuscs(·
,.cea mai bună·p1·ictcnă" a lui Ludwig. Nu s-a putut păstra
nici măcar boneta de dantelă a bietei şi bunei femei ! El

.însu~i se simte sau se crede bolnav ; melancolia ·n cu-

prinde :;:i o impării'1şe~te, într-o scriso.are, consilierului von
Schaden din Augsburg. Totuşi, se arată atît- de pudic, atît
de timid, încît un binefăcător ca Waldstein nu poate să-l

4'1

ajute dccît cu multă şi afcciuoasă precauţiune. Din no:..1,
<.:iieva umbre feminine trl'c pl"in viaţa lui. TaUH se afundtt
din ce în ce mai mult în viciul bcţiPi ; e ne-voie ca fiul
lui să-l implore să aibă grijă de copiii lui. Puţi.i1c dis-
iractii în afarii de excursia Capelei Electorale la 1\-Icrgent-
hcini. Un martor care a asisiai la sccbări ne-a E'isat o rela-
tare ce trebuie r2ţinută; el ne arată cu cliscen1ămînt pc
Bc;:-thov(·n la acea epoc~t : ...,,L-am auzit improvizînd :;,i
am fost chiar rngat să-i dau o temă spre a o vai·ia. Se
poRtc, după pi:irerca mea, aprecia cu siguran1}t virtuozita-
tea acestui om cL! p~·c~ şi delicat, c!Ltpă bogăţia aproape in-
epuizabilă a ideilor lui, după felul cu totul original de a-şi

nuan1a jocul pianistic şi după perfecţiunea cu care cîntă.

N-aş putea spune ce-i lipseşte ca să fie un mare artist.
Am auzit pc Vogk)r la pian... Dar Bccthon~n este, în
D.fară ele perfecţiunea tehnică, mai elocvent, mai impur-
tant, mai expresiv, pc scurt, cu mai nmltă inimă : tot aşa
de bun executant în adagio ca şi în aUegro. Excelenţii
instrumentişti din această orchestră îl admiră şi ei şi as-
cuHă cu încordare cind cîntă el. Numai că e modest, fără
nici o prctcnţ:ie" ... Un cunoscător compară din nou pe
muzicianul de la Bonn cu ilustrul abate Vogle1· care a în-
fiinţat cdcbra şcoală muzicală de la Mannhcim. Cunos-
cătorul acesta arată deosebirile dintre ei. Vogler era un
tem·etician excelent, un virtuoz al orgii, un fecund com-
pozitor. Rotărit lucru, pc pămîntul german muzica ţîş­
neşie din toate pă1·ţile. Cu Beethoven, vedem formindu-se
încet, dczvoltîndu-se puţ.în cite puţin un nou poet mu-
:t.ical, un liric pentru care căutarea expresiei e mai esen-

ţială decît cunoaşterea tehnică a meşteşugului. în orchestra

Electorului, unde el cînta la partida de violă, s-a împrie-
tenit cu flautistul Anton Rcicha, pe care îl va regăsi mai
1:irziu la Viena şi care va veni să caute succesul' la Paris.
Şi el, Reicha, va produce o operă considerabilă, va com-

4.8

pune quintete, quai·tetc, trio-uri, sonate, va r;,;dacta nu-
mcroosc tratate.

În act!st mediu suprasaluro.t de armonic, Beethoven
îşi dezvăluie puţin dtc puţin ori~inalitatea. Ctnd moan.,
,Joseph II, în fcbn1arie 1790. d'.~ -o fcbi·i cuntrnctată în
m.la:-;;1:in ile Duni'u-ii de JoS: această originalitate se
nfin11ă in Cantata funebrii, penîc·u voci şi orchesteă, pc cax·e
Beethoven o scrie alunei. Sau, mai bine ,:is, ca s-ar fi afii·-
mat dacă lucrarea, compus:} cu o sinceră convingere, ar fi
fost cîniată ; dar Cantata nu va fi auzită dccit dup[l un
S'.'COI. Comitetul se1·bărilor de la Viena a avut feriei1a
idee de a o relua. Aria sopranci Da stiegen die Menschen
un·s Licht va fi inclusă în al doilea final al lui Fidelio :
O Gott, 1celch'ein .4ugenblick ! ; acordurile d-2 la început
vor n:-apărea în scena închisol'ii. În acelaşi an, Beethoven
compunr~ o a doua Cantaf,ă pentru a celebra urcarccl pc
tron a împărntului Leopold II ; tot în ac,)h::şi scop, Mozart
scrie Clemenţa lui Titus. Prima operă ne interesează mai
mult. Beethoven a voit să-şi pHHească îndatorirea de re-
cunoştinţă faţi't de bunul Elector Max Fricdl'ich, filan-
tropul, reformatorul. Sfirşitul lui Joseph II - obligat să

J·evoce aproape toate reformele sale - fusese jalnic ; de
aceea el nu a voit pentru mormîntul lui decît acest epitaf
concis : ,,Aci zace cel ce a fost nenorocit în tot ce a făcut''.
Artiştii, oamenii de liter,2 îl iubeau. Wicland fus:.cse prie-
tenul lui ; el i-a consacrat - chiar în acelaşi timp în care
Beethoven compunea Cantata sa - un elogiu unde il dc-
plîngc că a trebuit să ia cu el în groapă ideile sale ge-
neroase şi compară încercările lui cu iniţiativele îndrăz­
neţe ale legiferatorilor francezi. Mai tîrziu, _scriitorul. li-
beral Anastasius Gri.în, cînd îşi va redacta cekbrele Plim-:-
bări ale unui poet vienez, va saluta în trecere statuia aces-
tui suveran „prieten al oamenilor". Cantata lui Beetho-
ven păstrează încă ·reminisc-enţ-e din g.cnu] italian ; dar,

4.9

în COJ'Ul'i. palpit[, dE·ja sufletul pasionat al tînărului Ma-es-
tru. Cantata asupra morţii lui Joseph II. care nu a fost
cîntalâ, poate din cauza dificultăţilor de execuţie, 0slt:0
deopotrivă un omagiu adus Electorului, un rămas bun tn:-
cutului şi, fără să cxag,,răm această as0mănan-, o primă

meditaţie asupra temelor de bunătate, de înfrflţire. i:lE·

pace. can' mai tirziu. cu mult mai ti1·ziu. \·or înf'lc,ri in
Si111fr,11i11 a IX-a.

•

O viz.ită a lui Haydn Ia Bonn va determina pk'-:area
.lui Beethoven. Evcnim<:>nt destul de important i;;i care mc-
ritf1 s."1 insistăm asuprn lui. Concediat a doua zi după moar-
tea p0rinţ:ului Nikobus Esztci:hazy, ,,papa Haydn„ se duct-
în Anglia. Este condu.~ acolo de violonistul Johann Peter
Salomon. care odinioal'i'l făcuse parte din orchestra de la
Bonn şi care, după un triumfal turneu de concerte, se insta-
laS<.! la Londra unde s:..' producea ca solist la violină şi violă.
quartetist şi dirijor : organiza concerte în abonament pen-
tru care căuta să angajeze compozitori şi virtuozi celebri.
Haydn acceptă sft compun[t o operă pentru impn.'sarul
Gallini şi, pentru Salomon, şas2 mari simfonii, plus allc
dou[izeci de piese. Anglia plătea generos pc artişti. După
ce îşi ia rămas bun de la Mozart, pc care nu-l va mai
revl•cba, Haydn părăseşte Viena la 15 clecembl'Îe 1790,
şi ia drumul Lond1·ci. El reprezenta o generaţie anterioară.
căci era cu aproape patruzeci de ani mai în vîrslă decît
Beethoven. Haydn era fiul unui rotar şi primise în tine-
ret.e educaţia tradilională cîntînd în eorul de copii al ca-
tedralei Sf. Ştefan ; şi (;'1 lucrase într-o mansardil şi
suportase, înainte de a-şi publica primele sonat~', to.ate mi-
zeriile v.ieţii ele slujba..~ mărunt, ca să nu ziC('m chim· ck
servitor. în plină iarnă, cînta serenade sub ferestrele bo-
găta:;;iior. Mich.cl Brenct. într-o carte încîntătoai:.t.·. ni-l

50