Herriot, Edouard - Viata lui Beethoven - ctrl

r.Da ,,t·ifa:iului trnmpci ş1 mspn: amigdal~. mid cicat.rice.

Celule aparent,e ale apofizei mastoidiene acoperite <ie o
mucuasă foarte vasculaiizată. Ac:eeaşi vascularizare abun-
d.e.ntă pe totalitatea osului temporal, străbătut de o reţea
sanguină marcată, mai ales la nivelul rnc,1cu1ui, a cărui

lamă părea puţin înroşită".

Cu banii răma.<;,i, Schindler ::;i prietenii lui Beethoven

'-ci u pl'cgătit o înmormîntare ..dec(intf1 dar fC1ră pompă". q

m.arc mulţime de oameni se aduna5€ -p€ str~:'tzile pe unde
avea si.'1 treacă convoiul. De la Congre:;ul de la Viena nu
se mai văzuse atîta lume. În fruntea convoiului mergeau
Johann, familia Breuning şi Schindler. Opt maeştri de
capelă duceau postavul mortuar : Krcutzer, Gănzbacher,
Wiirfel, Eybler, Weigl, Hummel. Girowetz, Seyfried. Trei-
7.eci. şi şase purtători de torţe şi, printre ci, poeţii Grillpar-
zer, Castelli, art~ti de seamă şi editorii muzicali din Viena

Cu ocazia serbărilor Ct'ntena!'ului, SociPtntca Schubert
':t avut ideea de a reconstitui ceremonia funebră a lui Bc-e-
thoven în biserica Minoriţilor unde, cu o suia de ani mai
înainie. fusese adus cor,pul lui. O carpelă qarecare, încăr-
1:..ată cu aurării. Dar nimeni nu se gîndea la decor. S-au
auzit cîntările elegiace şi discursul funebru al lui Grill-
parzer. O acuarelă de Stober, păstrată la micul Muzeu din

:Semn, ne arată convoiul : cortegiul în fruntea căruia mer-
geau patru trombonişti, dirijorul corurilor, delegaţii socie-

tăţii de muzică, coşciugul purtat de cintăreţii de la Operă,
şirul de trăsuri pe lingă biserică şi mulţimea: treizeci de
mii de oame..."li în adîncă r-eculegere. De-a lungul străzii
Alserstrasse, o orchestră cinta marşul funebru clin Sonata
în La bemol. Cuvintele din Miserere, pe care el însuşi le
comentase aşa de emoţionant în Missa, alternau cu cin-
tecu1 grav al trombonilor ; ca un ultim omagiu adus celui
c.are atît de mult iubise natura, artiştii din cortegiu purtau

351

1a braţ, legat cu un crep, un bu{'het d1..~ tra.ndafili albi şi de
,crini. Schubert mergea după sicriu. La înapoierea d·1 J.a

cimitir, el s-a oprit într-un local cu doi prieteni. Au închi-
nat primul pahar în memoria Maestrului dispărut şi pe al
doilea în cinstea celui care va muri primul, de acum îna-
inte. Autorul Călătoriei de iarnă îşi dădea el seama că în
curind avea să întîlnească sub pă.mînt pe miri marclt·
lui ? La 3 aprilie, în memoria lui B(.,X>thţNen, s-a executat
în biserica Augw,tinilor Reqniem-ul de Mo:,;art, îndreptă­
ţită onoare a celui care, odinioarii, s-cri.~'"SC in amintirea
Maestrului de la Salzburg linţoliul unui splendid quartet :
celebrul Lablache a cintat partea de b~s. Imediat după
aceea, s-a hoiărît organizarea unui concert pentru ridicare;i
unui monument lui Betthoven. Detaliu macabru: gro-
parul de la Wahring a venit la Schindl0r şi i-a spus că j
s-a oferit o mie de florini ea să dea capul celui înhumat
de curînd.

Dintr-un sentiment de delicati:"t just i1.ie, Austria a voit
rsă asocieze la pre.5tigioasa. memorie a lui Beethoven du-
ioasa amintire a lui Grillpa1·zer ; o s.ală plină cu portrete]!,
lui la toate vfrstele, kl fost rezervat[t 1a Expoziţia de l.ci
Rathaus. Privesc dragă.Laşa in1·agim! a unui adolescent cu
ochii limpezi, cu părul blond, aşa cum 1-a imortalizat mi-

niaturistul Daf.fing-er; e omul căruia August Ehrhard, i-a

c:,onsacrat .o carte aşa de plrtcută. Iatţl un pue vienez, mai

tînăr decît Beethoven cu 20 de ani, ere.scut într-o familit'

severă după principiile liberale de pe vremea lui Joseph II,

muzician şi poet, apt m.ai mult decît oricaxe altul să înţe­

leagă puterea geniului care se zbătea sub ochii lui. Franz

(Mllparrer s-a devotat şi el cultului lui Goethe. Drama

lui St-răbiina e de un simbolism foarte complicat ; pentru a

reda conrlictul dintre artă şi vi.aţă, a scr:ilr,; o Sapho pe ca1·e

}ordu.1 Bymn o «dmfra. Prin 1::121. Ifofhlwgnl i-:l jucat o

interminabilă lrilogie Lina de o,nr. Dar, oa şi autonil Sim-

foniei a III-a, Grillp.arzer era. ob&t.--dat de imaginea; şi în

curînd de spectrul, lui Napoleon. Cînd, ·cu doi înamte de

moartea mareJui său prieten, dădea pentru teatru Sf-î-rşittt/.

·regelui Ottolcar, lumea a recunoscut în despotul din Boemia

eare voia să cucerească Imperiul de Apus pe soldatul în-

coronat în faţa căruia Viena 1Temurase de două orL În

cuvintele pronunţate de Rudolph von Habsburg, în această

piesă, se regăsesc temele din Sim,fonia a IX-a : ,,Timpul

eroilor, timpul celor tari a trecut. Popoarele nu se mai reped.

unele asupra altora ca o avalanşe ; după unele indicii, mi

se pare că sîntem în pragul unei ere noi. Ţăa:-anul merge în

pace in urma plugului, iar burghezul îşi duce activitatea

în ora5. Artele şi meseriile îşi iau avînt". Cu toată nobleţea

ideilor lui, cu tot sprijinul pe care îl dădea spiritului ger-

man, Grillparzer, persecutat, nu a putut să obţină favo-

rurile puternicilor zilei ;-;au pe cele ale opiniei publice. El a

povestit cum contele Morit:;,; Dietrichstein, directorul celor

două teatre de la Cw~te, i-a ce.rut din partea lui Beethoven

un libret de operă. Gdllparzer a ales fabula Melnsinei.

„Am înlăturat, scrie el, situaţiile accesorii şi am c[tutat, prin

predominanţa corurilor, prin finalm·i importante şi scriind

un act al treilea aproape melodramatic, să mă conformez

pe cit posibil ·caracteristicilor celei de a tr€i.a maniere a lui

Beethoven·'. Schindler fuse.c;e însăn:inat să aducă pe Grill-

parzer în apartamentul din Landstra-s..c;.e. Poetul a găsit pe

muzician culcat, în costum de noapte, pe un pat desfăcut,

nu .prea curat, ţinind o carte în mină. Beethoven. i-a cerut

să suprime un cor al vînătorilor ; au stabilit să încheie un

contract cu împărţire.a egală a beneficiilor. Ceva mai tirziu,

Grillparzer a revăzut pe Maestru La Hetzendorf, dar nu a·

mai fost vorba de Opet'a proiectată. ·'

Caietele de conversaţie vorbesc despre o întrevedere, în

prim,ăvara lui 1823, între Beethoven !;ii Grillparzer, anm-

23 - · v.uiţa lui Beet11ovf!n

j.ată de Sd1in-d]u. Ma.e.st.ru: s,· p.lîngc <l-c· supăr~1·.ik lui, de
persecuţiile cenzurii austriee1:• şi invită pe scriitor la o
întî1nir.e într-o cafenea. D.ad:i. e să credem o indL'>creţie a
lui Ludwig Rellsui:b, Beethoven declara intimilor lui că nu-i
~nvenea subiectul Melusinei şi că nu putea să se pună
~e aoo:rd cu colaboratoru.I lui. De fapt, şi după cum măr­
turiseşte scriitorul însuşi, nu s-a găsit mai tîrziu nici o notă
care să fi coresp~ unrui inoeput de ,ex-ecutare a proiectu-

lui. Cînrl Beethoven a intrnt în agonie, Schin<ller a cerut lui
Grillp.arzer să pregătească un discurs funebru pe rar,e să-l
citească la mormînt c1:ctorul Anschiitz. Grillpa:rz,er, emo-
ţionat de această cerere, că,ci el nu cunoşt,ea ;:<tarea Maes-

trului, a compus miş.că1orul adio în care 1-ievine, ca _un
laitmotiv, această frază : ,,Ce1 p,e care îl plîngem ,e·ra un
artist, dar era şi un om". Era ce.a 1n.ai bună şi mai succintă
definiţie care se dăduse vncodată despr-e B-edhoven.
De la gînguritul ,porumbit,ei pină la vuietul tunetului. de la
~mbinarea cea mai subtilă a resurselor unei tehnici ferme
pînă la punctul primejdios cînd <:>-ducaţi.a artistului faee
loc capriciului -care nu ţine seama de legile forfr-elor natu-
ra1e în plină luptă, el a trecut prin toate, a cuprins totul.
Pentru Grillparrer, Beethoven este Behemoth, fiinţ.a mis-
terioasă de care vo:rbeşte fov, păstrat de rabini pentru

ospăţul oelor aleşi care s-e va celebra La sfirşitul lumii.
Unii vienezi, al -căror gind era exprin1at într-o scrisoare

adresată Gazetei din Augsburg şi într-o scrisoare a lui

.Streicher către Stumpff, s-au plins de ceea ce ei numeau
(-~,colecta" făcută la Londra în favoarea defun~tu1ui. ,,Bee-

. thoven, zicea corespondentul, nu avea nevoie de un astfel

de ajutor ; nimeni nu avea dreptul să o ia înaintea unui

: guvern protector al tuturor artelor ,şi unui popor care le

: stimează într-un grad atit -de înalt. Un singur <!Uvint ar fi

; ţost de ajuns ca să facă să alerge mii de pe:rsoo.ne în aju-

~-

LJH

t,,rul unui mm·e arLisi.··. :jcuze l~u·divc '. La Paris, o noLi\ă
necrologică de o remarcabilă platitudine a fost 1·edactrf.ă
~i citită la Socie1Jatt~a Ac„i,demică a copiilor lui Ap<illo ..de
1'.ătre Dl. P. Porn,. din ;.1cct·~isi societate". Schindler. in
ultima parte a biografiei lui. pa.re dt vn~a. din p.c1.triotism
gr-r1nan, să justifiee soeietaka vieneză din vremea lui.

Un ultim dncunwnt ne va li1mrn·i.
în afară de cele cîteva bilete de bancă păstrate pentru
nepotul lui, Beethoven nu lărn deeît nişte mobile veehi :;;i
cîieva manuserise. Mi s-a permis, la Rathaus, să răsfoiesc

inventarul stabilit la domiciliul lui în ziua de rn august 1827

şi păstrat în Arhivele orn:;;ului Viena. ÎP. biblioteca sa mu-

zicală, figurează Haendel şi Bach, Tratatul despre fugă de
Marpurg, o ediţie p.1i-izi.ană a lui Haydn în 14 volume. Bi-
blioteca liternră conţinea, printre alte lucrări, pe Klopstock,
Schille1·, Goethe, o Biblie. lniitaţia lni Isus Christos. Mobi-
lientl a fost vîndut prin tribunal. Ama.toi-ii de curiozităţi
s-au n•pezit, n<.'gw;torii de haine vc-ehi au scormonit printre
veşmintele Maestrului. Bn~uning a salvat din mîinile lor
caseta neagră şi micul pupiil'u de l<'mn alb. Un interme-
diar a achiziţionai pianul Brnadwood. Pentru muzică şi
manuscrise, s-a ţinut o a doua vînzare la 5 noiembrie 1827.
Nici o bibliotecă publid1 nu s-a interesat de ea. Haslinger,
din fericire, a răscumpărat l~diţia <·u operele lui Haendel.

Estimarea globală s-a ridicat. ne spune Laurencie, la

480 florini şi 30 creiţari în monedă convenţională ; lici-
taţia a produs 982 florini :;;i 37 de c1·eiţa.ri. Grefierul a
marcat estimaţiile şi preţul de vînzare al manuscriselor
inedite : Sextet, 2 florini (s-a vîndut cu 2 fl. 30) ; Schiţă a
Missei, 2 florini (nevîndut). Iată pentru manuscrisele ope-
relor editate : Cîntecu.l p1·ivighetorii, 10 creiţari (vîndut
l florin) ; Către Speranţă, 20 creiţari (1 florin, 30) ; pruii-
tura SimfoniP.i a IV-o, 4 florini (6 fl. 40) ; LiP.duri scoţiene,

35ă

40 creit.ari (1 florin) ; Gloria din lllffasa, :3 florini ; Sim-

fonia a V-a, 5 florini (G florini) ; Andante din P(ls/ orala,
3 florini (2 fl. 53) ; un fragment din Egmont, 20 creiţari

(50 creiţari). ln uscăciunea lui, .acest document ne spune

mai multe despre nepa-;~1rea faţă de Beethoven decî1 cr,-

mentariil,e c-e1e mai patetice.

xn

lt rcsurrctit ttrfid die

Tenninînd o lucrare, chiar eu intenţ.ii modeste, de.'>-
prc un astfel de om, te simţi cuprins de umilinţă. Cît
de multe lacune ! După ce ai încercat să pui fiecare din
operele importante la locul lor în această creaţie de trP.i-
zeci de ani, ai voi să fi putut căuta şi regăsi în numeroasele
caiete de schiţe originile, dezvoltările progresive ale gîn-
rlirii lui. Inventarul odată stabilit, ai dori să descoperi le-
gile de care a ascultat, conştient sau inconştient, ac<~st
strălucit geniu ; el şi-a însuşit imagini, zgomote şi parfu-
muri din natură, a dat viaţă elanurilor din pasionata lui
viaţă interioară, a adunat în ritmuri, în fraze melodice.
în colocvii de inslnimcntc, un potenţial unic de expriman~
adPcvată a ideilor, sentimentdor şi rnizuinţclor sale. A:e
sal,e şi ale lumii întl·egi.

Acestor studii li s-au consacrat'. pentru edificarc'a noas-
tră, Romain Rolland în ceh) două remarcabile volume des-
pre Marile epoci creatoare şi Paul Mics într-o broşură
foarte de11să şi foarte bine ordonată, despre Schiţe (Die
Bed.entung cler Sl-cizen), publicată în 19~5. Explicaţiile bio-
grafice nu dau toat.e lămuririle. Afară numai dacă Ries nu
ne-a înşelat, partiturn Simfoniei a III-a aşa cum a văzut-o
el, purta numele lui Bonapartl', admirat de muzicianul re-
voluţionai· la fel cum admira şi pe cei mai iluştl'i consuli
romani, ia1· manuscrisul de'. la VÎ('na păstrează mcn~iunea

9eschrieben auf Bon.aparte. Cea publicată în 1820 preci-
zează că Eroica a fost compusă „pentru a celebra amintiref(

Lmui om mare". Deci nu e nici o îndoială : în centrul ope-
rei stă eroul ale cărui îndJ!'ăzneli şi promisiuni au înflă61-

rat imaginaţia lui Beethoven şi dacă reamintim acest lucru

nu înseamnă că dăm -o „explicaţie antropomorfică". Dar

L"Ste adevărat că Beethoven re---creează personajul, îl trans-
formă după viziunea lui personală, se încarnează în el ;

succesiunea schiţelor, analiza minuţioasă şi devotată a te-
melor pe măsură ce se ivesc, examinarea ezitărilor şi reluă­

rilor, lupta continuă împotriva neclarităţii, maturizarea
germenului iniţial, iată ce ne pasionează, ·atunci cînd cel
ce ne călăuzeşte este el însuşi un scriitor cu o bogată viaţă
interioară. Creaţia beethoveniană se desfăşoară după legile
vieţii îns~i şi nu prin aplicarea unor formule abstracte sau

mecanice, printr-un procedeu pur raţional. Dacă nu ne-am
teme de metafore, am spune că Beethoven extrage moti-

vele din străfundul fiinţei lui intime, aşa cum se extrag

din sînul pămîntului minereurile care trebuie apoi sepa-
rate d,e ganga lor, triate, spălate şi curăţate ; în caietele de
schiţe, temele lui strălucesc ca nişte cristale de aur în stare
naturală. Vine la rînd topirea şi turnarea minereului ; ve-

dem cuptorul cu flăcările lui, auzim strigătele acestui nou
Vulcan, înţelegem formidabilul lui efort de voinţă. Există
cel puţin cind sahiţe pentru Marşul funebrii şi trei patru
scherzo. Ideile prime se modelează, se mlădiază, se curăţă

de tot ce nu e personal ; faurul le pune din nou pe nico-

vală pînă ajung să exprime sentimentul întreg ; fraza din
Marş şerpuieşte, cîntă deprimarea cortegiului. Trebuie,
după chiar expresia genialului meşter, să s,coată 1a lumină
partea cea mai adîncă, oe.a mai secretă, a gindirii : die zu-
gru:ndeîiegende Idee. După ce a verificat astfel fiecare
piesă, le ajustează : allegro-ul capătă formă ; recunoaştem
tema vig1J,roa&ii încredinţată violoncelelor, însoţită de

pum,1;ările viulinelvr secunde ~i violelor, a,cc.ientuată de in-

drăznelile sincopelor ; tema ~ încrucişează eu un al doilea
motiv şi mai dzeiLat. Acum, d:upă un plan aile cărui repere
...,senţiale le-a fixat (R. Rolland a arătat că faimoasele di-
sonanţe fuseseră premeditate), dar fără exemplu care să-]
călăuzească, fără pund,e de sprijiru1,e pe tradiţie, Beetho-

ven construieşte acea fo1·midabilă -dezvoltare, acea DMrch-
fiihrwR,g care contribuie put.ernic ca să dea Erokei aspec-
tul ei grandios. Şi nu zărim, încă, decit o aripă a unui mo-
nmuent care acoperă to'l cerul. .

La Beethoven, totul vine din interior. Modelul, pen-
tru el, nu e regula de la :;;eoală, ci legea vieţii. Dacă ajunge

destul de devreme în cariera lui, la aode nei"ncetate trans-
formări .de tonalitate care dau, de pildă, sonatei a doua din
opus-ul 31 culoarea ei, e pentru ,că im.agi.nil-e din natură şi
cele din suflet se -0rîncluiesc în aoelaşi f:el. La originea lu-
crului lui, unele date esenţiale ; în prc~ntarea definitivă,
alternări de mişcări, unduiri ale formelor sau ale senti-
mentelor, furtuni din afară, fm·tuni dinlăuntru, jocuri va-
riate de umbră şi lumină. Se întîmplă c.iteodată ca inspira-
ţia să fie prea abundentă, seva pt--ea generoasă şi atunci,
ca şi grădinarul. taie o crae.l din pomul prea stufos ; aşa
procedează cu and-antde din sonata Aurora. Voinţa su-

praveghează şi domină, comandă această muncă înverşu­

nată al cărei exemplu foarlc caracteristic e Fidelio ; ea a

intervenit în momentul precis cind Beethoven a descoperit
temele pe care le lăsase să se nască spontan în e! ; coru1
deţinuţilor, care ne pare azi inseparabil de drama din 1805,
-era destinat iniţial unui Concert. Sub impulsul inspiraţiei,
lasă mlădiţele să răsară lţper din rădăcină apoi, daeă tre-
buie, le taie. Din eontra, i se va întîmpla să adauge, în

Sonata op. l06, după note, un la şi un do diez şi această
descoperire de geniu va d.a elanul său. începutului ada-

-'§io-ului. Opera astfel înţeleasă devine un ,porom libf'r şi

Vin<X'nt d'Indy :a arăt.al in minuţia.asa sa analiză a marei

sonate a arhiducelui că se găsesc aco]o elementele esenţiale

a1e formei tradiţ.iona1e, dar elaborate după metode cu totul

personale, prezentate sau legate după legile care guver-

neazi'i gîndirea.

Şi, în. această tehnică atît de independentă, cîtă minu-

ţiozitate ! După ce predase Qnartetul al XII-lea, Beethoven

îî scrie lui Galiţin şi îl roagă să adauge între două note

un semn de legătură, într-o măsură din adagio ; face un

demers asemănător ca să protesteze împotriva unui ex.ecu-

tant care voia, în partida lui de violă, să înlocuiască un si

bemol printr-un do. ln tot timpul lucrului lui, el a aplicat

progresiv această tehnică ; nu există nimic mai îndrăzneţ

şi mai savant totodată, ca vii,ace, din Quartetul al XVI-lea.

Pentru studierea amănunţită a acestor procedee creatoare,

ar trebui ştiinţa unor oameni ca Dl. Guido Adler care ne-a

fost, la serbările Centenarului, un eă1ăuzitor foarte 1u-
~nrt ·

*

Dar o biografie, - chiar cea mai infonnată, chiar t-xce-
lenta lucrare a lui Paul Bekk:er, - nu poate să fie decît
un prim pas îri cunoaşterea operei. Ne vom mărgini deci.
înainte de a ne despărţi de Maestru, să marcăm ce] puţin
prin cîteva notări importanţa şi continuitatea creaţiei lui.

Beethoven lăsa elevi. Karl Czerriy, care se născuse la
Viena în 1791, şi care, în afară de cîteva călătorii, îşi va
petrece ac~l~ toată viaţa şi se va consacra lecţiilor de pian,
se va referi m mod constant la el cînd îşi va scrie lucrările
pentru orchestră, missele, celebrele culegeri de studii sau
cînd, la rîndul lui, va forma elevi ca Liszt şi Thalherg.

Tot astfel, Beethoven, din prietenie pentru vechiul cama-

rad Franz Ries, concert-maestrul de la Bonn, a format pe
fiul mai mare al acestuia, Ferdinand ; a făcut din el un

excelent pia~ist şi un compozitor onorabil, deşi prea abun·-
dent. Ferdinand Ries, după pilda Maestrului lui, a scfr~
:;;ase simfonii, nouă concerte pentru pian, quintete, un sep-
tet, mai multe quartete, multe sonate.

Trebuie să considerăm ca al treilea discipol al lui Bee--
fhoven pe pianistul compozitor Ignaz Mos.cheles, cu 25 de
ani mai tînăr decît el. Tînărul virtuoz p1imise lecţii de ia
Albrechtsberger şi de la Salie1i. Cînd era copil, profesorul
lui l-a surprins citind Sonata patetică. A povestit cum a
întilnit, în 1813, pe Beethoven, la editorul Artaria ; admi-
rator fanatic al sonatelor ş1 simfoniilor, frecventa cu asi-
duitate şedinţele quartetului Schuppanzigh şi concertele
de la Augarten. Pe el 1-a însărcinat Beethoven în 1814, să
facă roducţia pentru pian şi voci a lui Fidelio. Moscheles
avea să dea, mai tîrziu. un ajutor preţios lui Mendelssohn
la organizarea Conservatorului din Leipzig şi publicarea a
numeroase producţii, în special Concertul patet-ic şi Sonata
1nelancolică. Cinel Schindler va scrie biografia prietenului
lui, Ignaz o va traduce în englezeşte şi o va îmbogăţ:i cu
documente noi. Moscheles imită, exagerînd-o, maniera
maestrului lui ; lirismul lui, fără să fie susţinut de o inspi-
raţie prea bogată, cade adesea în declamaţie ; totuşi Liszt
il va aprecia.

Dar adevăraţii elevi ai lui Beethoven, discipolii lui în

sens larg, se numesc Liszt, Berlioz şi Wagner. Va curge

mu.llă apă pe Dunăre, zicea: Schubcrt, pînă să fie înţeleasă
şi iubită o astfel de muzică. însuşi Grillparzer, cu toată

prietenia care îl lega de Ma-estru, exprimă într-o notă din

1834, multe rezerve asupra esteticii sale (prea multe urlete,

prea multe salturi ultra-lirice, prea multe abateri de la
reguli, un gust prea pronunţat pentru expresiile violente).

1n sufletul lui, acest clasic prefera pe .Mozart. Berlioz,

dimpotrivă, îl admira cu înflăcărare ~ Beethoven. ...,

3&1

La drept vorbind, marele public francez nu a t:unoseut
şi apreciat pe Beethoven, decît după moartea lui şi asta
graţie lui Franz Anton Ha:beneck. Se cm1oaşte lipsa d€'
entuziasm cu care Rudolph Kreutzer a acceptat dedicaţia
celebrei sonate ; devenit dirijor la Operă, îl preocupa mai
mult reprezentarea Mathildei lui decit să popularizeze ope-
rele muzicianului vienez. Poate că din cauza originilor lui
germane (tatăl lui, născut la Mannheim, îşi luase serviciu
'în Franţa ca muzicant de 1·egiment), Habeneck, care era
prim-violonist sub conducerea lui Kreutzer, a arătat mai
mult discernămînt. Ii datorăm înfiinţarea ilustrei Socie-
tăţi care a răspîndit în .Franţa gustul pentru· muzica sim-
fonică. După părerea lui Habeneck, quartetele fuseseră cu-
noscute de elita pariziană încă din primii ani ai secolului
al XIX-iea. 1n 1807, Simfonia în do major de Beethoven fi-
gura într-un exerciţiu pentru elevi la Conservator şi De-
cada filosofică îi lăuda stilul clar, străluci.tor, rapid".

Franc;ois Joseph Fetis se declara ,,elev al lui Beethoven".
Aceeaşi simfonie e mlată în 1810, iar Conservatorul dă şi
Simfoniile II ·şi III ; dar dnd Habencck va voi, cîţiva ani
mai tîrziu, să repete Eroica, orchestr.1 ,,va izbucni în rîs" :
aceiaşi executanţi se vor scuza într-o zi în faţa lui Schin-
dler şi vor recunoaşte în mod sincer şi expresiv că Lle la

Beethoven au învăţat ci .,poe--/ja muzicii"'. Rezistcnţelt:·

sau neînţelegerea nu au dezarmat însă pe Habeneck Gll"l'.

şi-a făcut un crez din admir:.iţia lui pentru Beethoven.

Nu putem avea prea rnultă recunoştinţă faţă de Castil

Blaze pentru că s-a gîndit la o adaptare a lui Fidelio în
care Florestan cînta Adelaide şi al cărei epilog era împru-

mutat din Simfonia in la. Drama lirică s-a cîntat în limba

germană, în sala Fava.rt, în 1827, de către trupa dirijată

de August Roeckel.. In. martie 1826, publicul parizian a

apla'ltdat allegretto din Simfonia a VII-a.

Unii amatori apreciau încă ele pe atunci opera lui Bee-

thoven la adevărata ei Yaloare. In 1822 şi 1823, Schlesingor

a fi'.lcut cunoscute francezilor Sonatele op. 110 şi lll. Cînd

a publicat, în 1829, broşura despre Războiul diletanţiloT

;;au revoluţia operată de Dl Rossini în opera franceză, Jo-.

seph d'Ortigue, după ce lua în ris din plin pe Stendhal.

,,acest miop", făcea dreptate lui Mozart, ,,Racine al muzi-

cienilor" si trasa un oortret entuziast al lui Beethoven :
,,Priviţi p~ acest gig~t din Germania, ale cărui improvi-

zaţii au depăşit toate compoziţiile de pînă acwn ; acest ui-

mitor Beethoven, acest compozitor mereu nou şi totuşi me-

reu acelaşi, capricios, chiar bizar de teama de a nu se re-

peta sau de a nu semăna cu alţii ; savant care găseşte în

resursele geniului lui un supliment la ceea ce ar putea

să-i lipsească ; care ghiceşte, creează reguli şi căruia nimic

nu-i stăvileşte fecunditatea, impetuozitatea şi entuziasmul.

E un fluviu care vuieşte între malurile ce-l reţin. Uneori,

el transportă imaginaţia noastră într-o lume de himere şi,

ca şi JKlopstock, o scaldă în reverii sublime. Acest om

extraordinar în simfonie, a mers poate mai departe decît

Haydn şi Mozart. Şi e firesc aşa, căci spiritul omenesc îna-

intează neîncetat, chiar cînd nu se depărtează de drumu-

rile bătute". ·

Chiar-în anul morţii lui Beethoven, redactorul muzical

de la Journal des Debats, în numărul de la 1 iunie, cere pro-

gramări mai dese ale simfoniilor lui, care „întrunesc toate

puterile muzicii". Dar meritul lui Habeneck este că a ini-

ţiat marele public în cunoaşterea operei beethoveniene.

La prima şedinţă a Societăţii de Concerte, la 9 marti~ 1828,
el dă Etoica în faţa unui public înnebunit de entuziasm.
La a doua, se cîntă Benedictus, prima parte din Concertul

pentru pian în do major, quartetul gin Fldelio, Concertul
pentru vioară, Christos pe Muntele Măslinilor. La a treia,

programul cuprindea uvertura Egmont şi Simfonia în do

minor. La 26 dcccmbi:ie 13:m, uv,,1:1.ura Coriulan, 111 mw·li,'

1829, Simfonia a VII-a. l!'ranz LL„zt, pe de a1tă parte, se
înverşunează să pună sonatele şi conc-ertcle pentru pian
în programele lui parizien<\ în ciuda opoziFei lui Clwru-

_bini care declara : ,,ACl'astJ muzică mă face "'i s1 l'iinu1 "·.

!)i B<'l'lio~ dă t'Xl'mp!ul l'ntu;,iasmului.

*
lati't primul m.-ll'l~ discipol ul lui lk0thiiv,_,n. lncă din
l!l2!:J, Bedioz organize1-1.ză cruciada pl~ care Adolphe B,)s-
chot a povestit-o aşa de frumos. Are 25 de ani : s-a format
in Dauphine, în dulcea casă părint€ască, într-un decor de
pastorală, pe lîngă cîteva fote ingenue cu care citeşte pl'
Florian ; adol€scenţa lui e ca o pajişte înflorită. Acest
tinăr înficrbîntat e trimis la Pal'is ca să studieze medicina,
dai· studiile medicale îl atrag mai puţin de:.:ît incîntărik
muzicii. Salieri triumfa la Ope1·ă cu Danaidele. Hecto1· :-w
entuziasmează ascultînd tragediile lirice ale lui Gluck,
compune el însuşi o cantată pentru ol'chestră mare şi, îritn·
două hoinăreli spre Palais H.oyal sau pe bulevardul Gand,
s:e închide în biblioteca Conservatorului. ,Jean Frarn;ois
Lesueur, ecu·e scrisese altădată Marşul încormiării p€ntru
Napoleon, îşi sfîrşeştl' în pacea onm·urilor academice o viaţii
deosebit de agitată ; pentru un t.înăr, ce nome să in.trr) în

eontact cu un maestru îndrăzneţ, plin de idei ! Lesueur
zguduise violent opinia publică în ultimii ani ai secolului
precedent. Îndrăznise să aducă o orchestră completă la
Natre-Dame ca să cînte o missă precedată de o uvertură
instrumentală. A deschis şi susţinut o campanie violenti't

împotriva Conservatorului. Era autorul unui Plan general
pentru instrucţia muzicaiă în Franţa. După pilda. lui, B(it·-
lioz seric o missă pentru biserica Saint-Roch ; se discern
în eu prinwl<' licăL·iri ale geniului. Familia şovăit\ pămînJul

31.i4

natal îl d1camă, dar e1 rămîne de pl' acum un om închinat.
muzicii şi pentru totdeauna.

Acestei fiinţ;e deja consacra1 e. îi lipsea însă iniţ.ierea
definitivă. Shakespeare şi Bc•ethoven i-o vor da. La 16 sep-
tembrie 1827, la Odeon, Kemble jom·ă Hamlet cu Harrictt
Smithson în rolul O.foliei. Bcrlioz se îndrăgosteşte la ne-
bunie de ea. În acelc,şi timp. Habeneck cîntii p,e B,:,.elhoven
la Conservator : să ascultăm pe tînărul muziei.-m expri-
mîndu-şi emotia : ,,Forţele mele vitale pm· clublatP... Agi-
taţ.ie ciudată în circulaţia sîngelui ; arterele îmi bat cu vio-
k,nţă; lacrimi ;... contracţii spasmodke ale muşchilor, tre-
murături ale tuturor m<mbrclor, amortire iotală a picioare-
lor şi a mîinilor, paralizie parţi.ală a nervilor vă.-.ului şi .nu-
;,,ului ; nu mai văd, nu mai aud : amorteal:L. le.'>in'·. Sub
,•ceastă inspiraţie care năvălc~;tc în el, Berlioz improvizPază
Opt scene din Damnaţiunea lui Faust; rătăcind pc cîmp,
cu traducerea lui Gerard în mînă, ritmează Balada rc[!elui
d:n Thule. Schlesingcr publică această primă operă, prece-
dală sub titlu de un motto luat din Goethe : ,,Vreau să
cînt tumultul vieţii, plăcerile ad uci'ltoare de dureri, iubi-
rea care îndepărtează ura, pacea care se instalează după

deznădejde".

Ca să' ne d[nn s.eama de ardoarea cu care Hector BPr-
li oz va mulţumi Maestrului care i-a dat orientai·ea deci-
sÎ\'ă, trebuie să citim Notiţ.a IJiograJică despre Bcetho1wn
;;i relatarea unei audiţii a Quartetului în do diez minDr, la
llna din seratele muzicale din ca.<;a lui Baillot..,Puţin cîte
puţ.in, am simţit o greutate dureroasă apăsîndu-mi pieptlil
ca un teribil coşmar, părul mi s-a zbîflit, dinj:ii mi s-au
slrîns cu putere, toţi muşchii mi s-au contractat şi, la urmă,
cînd a apărut o frază din _finale, redată cu ultima violenţ.ă
de arcuşul energic al lui :Şaillot, lacrimi reci, lacrimi izvo-

aurîte din nelinişte şi din groază, mi s-au scurs din ochi şi

pus capăt acestei doborîioare emoţii".

365

De::.igu1-, ţ;i cl:u.pă 1:um ~;c poate llbserva şi din ledur:-;
a.cestor api:ecie1·i cam prea încărcate cu epitete, Bc'1%1z
interpretează pe Beethoven în feJul lui ; îi atribuie inti!n-
ţii ultraromantice, explică SimJo'nia 1n do minvr prin
Othello şi andantel<-: din Qiiart;etul in la minor pr-in Waltff
Scott. Dar, pînă şi in exagerările ei, această campaniz-' â
servit mult cauza_ Mae~trului. Ber!ioz nu incetează de a--şi •
striga entuziasmul : ,,1\-1-am dus ieri la concert la Şcoală.
scrie el în martie 1829 lui Albert du Boys. SimJonia in lo
a făcut explor.ie. Mă temeam mult de faimoru;a meditaţie
din partea a doua. Publicul, care nu o auzise niciodată, a
eerut-o din nou. Cîtă suferintă, cîtă durere în această mu-
zică! A doua oară, dacă nu ~-ar fi podidit lacrimile, mi-aş
fi pierdut minţile. Această nemaipomenită realizare a ge-
niului celui mai sumbru şi mai meditativ este plasată
intre pagini. în care veselia oferă tot ce t' mai îmbătător.
mai naiv. mai tandru. Nu sînt decit două idei: AcPasta :
...Gîndesc; de-ci sufăr·,. Şi. c-cc!lalti'i : .,îmi aminte.;e, deci
sufăr şi mai mult,-. Oh ! m'noroci1ul Bt-ethoven ! Avea d{>.t:i
şi el în inimă o lunw icl(~lă, lunwa bucuriei· in care nu
i-a fost dat să intre··. Boieldieu îi deci.ară c-2i nu putu.sE> să
înţeleagă încă decîl jumătah\ din operele lui Beethoven.
Berlioz se înverşunează in admiraţia lui : n.u a fost nici-
odată atît de fericit ca in ziua m·c·ea din noiembrie 1829.
cind uvertura lui Les Francs Jnges a fost aclamată rlupă
Concertul în mi bemoi de Beethoven cîntat de Hill-er, sau
ca în altă zi din anul Ia38, cînd Paganini cade în genunchi
în faţa lui şi spune : ,,Beethoven, estinto, non c'era che
B-erlioz che poiesse_ Jarlo revivere" ...*. Mai tîrziu, va apăra

împotriva unor c1itici nedrepte sau unor lamentabile de-
fu.rmări, Simfonia a II-a p0 care nimeni nu a definit-o mai

•· Beethoven 1,tins rlin viaţă, numai Berlioz ar putea ~ă-l
reînvie.

bine decit el. Reamintim că la Viena chiar, într-o ,neapte,.
Berlioz a compus celebrul lui Marş ungar.

*

Cunoaştem admirp.ţia lui Liszt pentru Beethoven. Gă­
sim o nouă probă în notiţele culese în 1832 de Doamna
Auguste Boissier. ,,Liszt - scrie ea - ne-a cîntat o bucată
de Beethoven, sălbatică, neaşteptată, profundă, care îl
umplea de admiraţie şi de uimire. El se înclină cu umilinţă
în faţa lui Weber şi a lui Beethoven; spune că nu e încă
demn să execute operele lor şi, totuşi, le cîntă ca şi cînd
pianul ar Jua foc sub degetele lui". Intr-o ?.i, faţă de un
elev, Liszt comentează uvertura Coriolan, ,,una dintre ope-
refo cele mai mari, cele mai complete, cele mai admirabile
care au ieşit dintr-un crei,er gigantic". ,,Ne-a cîntat, adaugă
D-na Boissier, cîteva pasaje într-un mod fenomenal ; în-

eceputul exprimă groaza, ura, indignarea ; un acord brusc

ca o izbitură, urmat de un fel de disperare, de demenţă
mm:icală. Apoi urmează un cîntec angelic, care pare că
vine din cer. Liszt îl cintă admirabil, cu un tuşeu fluid,
în eare nu se mai simt nici degetele, nici unghiile, nici
instrumentul". Liszt era in mod special calificat ca să înţe­
leagă unele lucrări pe care Be-ethoven însuşi le sacrificase
ca fiind prea îndrăzneţe, de exemplu a doua uvertură
Leonora. Iar cînd interpreta un final, ascultătorii credeau
că ati.d o vijelie.

Schumann datorează mult lui Beethoven, unor opere
ca cel de al XV-lea quartet. Muzicologii semnalează că a
împrumutat de la el procedeul „armoniilor încrucişate" ;
ei apropie Simfonia în re a lui Schumann de unul din ulti-
In€le adagio-uri ale lui Beethoven. Acest contemporan al
lui Liszt semăna şi el cu Beethoven, prin întinderea şi ori-

ginalitatea culturii, prin grija ca opera de artă să aibă o

valoare moral~, prin cultul pentru marii Maeştrj ş-ţ în sp,e-

eja1 pentru .J,>hann :-;,,b,;t"linn Hm·b, prin furţ.a i1·czistibil.(\
n. inspiraţiei care ctnmini'l la 1d tt•irnica şi studiu], prin eăn­
tarea cxprcsi!'i original() :;;i prin disprPţul faţă el(! suoct-:s1)h'
uşoare. Sehumann, L"a :;;i 8!'<·1hnvcn, lw:1·;-1 gînJindu-si! la
1) elită ; (•] ~tia să a,:;tcpte ca publicul sfi devină elită la
rîndul lui. Ca si acc~('cl a Mrn'stri:!lui cit: la Bonn, muzica lui

porneşte~ din i~tcrinr, pn~supunc' ,i viaţ:5 activi'\ ;J sufldului,

redă nuanţe pc cai:1' ni,·i v,11·ba ni,·i sci-1·-;ul nu !1~ p1i1 ,'x-
prima. Cc'<'a cc îi lipsl':'!1:t' l',t scl 1·~·,J\l'Zt' pc.· în::i111.«>;,UI lui., ,,
puf:crea, ampl<m1·ca geniului. JW c.·an' un alt mLll'.Îl'.ian din
Gcnnania o va posi)da.

Richard vVngncr m·c,a dr,:•p1 ul .-;{l se mfo,o.an' eu Bee-
thoven ; ambiţia lui a fost dl' a-i fi continuator. I-.a c,>11,c;a-
aat un prim studiu 111 H<!1:i:-;tri .'fi [J(l.:etn muzicală (din

tn noi('mbi·ic-:3 cll'l't'mbl'i,' Hl40), sub titlul „O vi2i1â la

Heet/w1:e1i. Episod din 11iuţo 1rn11i m.11,:·ici.an gennan''. Wag-
IH'r locuia atum:i la Paris unde' se instalase cu tînăra lui
soţie ; se ocupa de tn)buri gospocli'u-cşti, dar a terminat
actllo pe Hie11::i ~i a compus Olandezul Zburător în ~;.apte'
săptăn1îni. La C()l'('J'l'a lui Schlt>singer, nxlactase o nuvl!W. al
ci\1,ei. <:'!'OU 1nur,)a mw·rnrn·înd această profesiune de en!-

dinţă: ,,C1·ed în Dumrn·zl'U. în Mo:rnrt şi Xn Beethoven··. în

schiţa lui autobiografică, \.Vagiwr povcst<~ŞtC' eît ele pUll!l'-
nie a fost şoeul cînd a auzil muzică dl~ Bodhnven într-un
concert la Lcip,;ig şi cum, rnmpunînd o tragedie el la'
Shakt>spl~art). o voia impodobită cu o uve11.ură în sti]ul lui
Egmont. A<!eastă uvertură. Pl a scris-o cu adevărat şi a
fost dntată la GL•wandhaus. Artieoiul intitulat O vizită...
m! pn'zintă t> cimvorbire imaginară între vVagner şi Bee-
thoven, în care ecl dintîi vedea pe adevărat ul creatm· al
dramei lirice. Maestr,.11 îşi explică teo1iile : . ,,Opera nu t!
deloc domeniul meu ... Dacă aş scrie o partitură conform
propdilor mele instincte, nimeni nu ar voi să o audă, pen-
tru că nu aş pune nici ariete, ni.ci duete, nici nimic din tot

.368

bagajul conv,enţtuual t:u can! se fabrit:;;1 asLaz: o ·•p--:;;L.
Cel· care ar face o dramă liric,1 demnă de acl':-.t fllHlie
ar fi luat di·ept un 1wb11n ... - - Dar, il întn•hai c'U .. t·um ;.,r
trebui să fi.n compus,) o astfol de opPră ? ---- Cum a f:ât:1it

Shakespeare în dranwle lui. rf1spuns1, el ~i acl[rnga : Cind
eineva consin1tt> să adaptl'1/.<' la 1irnb1·ul vo~ii unt•i actJ'i.ţe
acele n1izm·abile ornam1'.ntt• n1uziGtle dl0 stinnl.l' s:t provoat'e
strigătele :frenetice de bravo ah, unui parLPr frivol, e dt•ffm
să fie clasat print.re coafori ::;i fabrican\ii cit" t·,n-,Plt· ~i nu
.să aspire la titlul de compozitor··.

In 184fi, dupi'l 1·eprezentan•a lui Tannhii.nser. \,\!a;,;-ni·r
a dirijat o execuţie celebrft a Simfoniei a IX-a ; !.!l a r•-'b-
tat acest evenim.ent : ,,Este cu neput:inţD., seri<' d, ea vrr'•>.:.
-dată o operti a oricărui lVLaestru să fi cuprins suf!P!.ul
unui discipol cu o putere mai magidi drcît Cl'a ,·an' a

cuprins sufletul meu la prima mişcare clin a('.<'a:-.îă npc·1·,°i.
Dacă m-ar fi văzut cineva parcu1·gincl partitura ca sii pn-

tl'und birie mijloacele de exc~·uţie a r>i şi ar fi surprins -;us-
pincle :;;i exdamaţiile mek, s-ar fi întl'cbat clac.;1 acf-~astă ah-
tudirn~ era demnă de un capelmaistru regal stixun ~--.
Wagner a redactat chiai· un program. c'.a sil 1•:--:plil'l' audito-

rilor opera ; pentru redactarea lui. s-a St·1·vit dP Fn,u;t-ul
lui Goethe. A împins zelul pînă la a cet'l) clm.tasprc'1/.l'C<' n:-

petiţii speciale cu violoncell'le 7i con!rnba:;ii. pt•ntn, a
•Jbţint> <> bună t!xecu\ie a n'c-it.alivului. Celor 1r,•i su11-• de

corişti le-a cerut să ci'nk fraza S('id u,111..,c:hlunyen, MWi.o-

nen înt1·-un fel cl2 t'XLaz. Succc-sul a n"tspliilit acl'st l'fort.

In 1851, se.riind O c:om.unicar(' către prietenii. :;ăi, Wag-

ner reaminte:;;te influt•nţa pe cave au avut-u simfoniile lui

Beethoven asupl'a lui la vîrsta dl! 15 ani ::;i afirmă ci'l ,•a

i-a determinat vocaţia muzicală ; mai spune că, sub dubla

influenţă a Pastomlei :;;i a Capricinlui înclrăgbsl iţilor €le
Goethe, a începui să compun[1 o iciili% l:U muzica ~i versu-

rile de ci ; .apoi ccmfirmă că opera Zfauik i-:a fost inspirată
deopotrivă de Beethoven şi de Weber.

ln sfirşit, în 1870, la centenarul na5terii lui B,eethoveîil, .

a scris acel puternic studiu, dureros de dtit pentru noi
francezii, căci cuprinde în el o exalhu-e a sentimentwui
naţional provocată de recenta noastră înfrîngere, dar bogat
în învăţăminte despre kigile fundamentale ale muzicii.
Studiu foarte german prin rolul r,ezervat lui Schopenhauer,
prin pedantismul unor definiţii, puţin potrivite cu sublima
simplicitate a lui Beethoven. Este acolo multă vorbărie

metafizică, cel p1,1ţin în prima parte. 1n schimb, nimic mai

precis, mai pasionant decît analiza sonatei de tip beetho-
venian, sau argumentările prin care Wagnt:.'T ne arată cum
autorul Simfoniilor s-a dezvoltat în toată cariera 'lui după
legile profunde ale .geniului său. Ceea ce Wagner susţine
şi dovedeşte cu forţă, ceea ce dărîmă categoric teoria arti-
ficială a celor trei stiluri este că Beethoven nu si-a schim-
bat niciodată forma chiar dacă, printr-o -evoluţie normală, .
a îmbogăţit-o fără încetare. ,,În ultimele sale lucrări, so-
nate, simfonii, quartete ete... structura --este incontestabil
aceeaşi ca şi în primele". Triumf .al sufletuh.ti german care
subordonează lumea exterioară dezvoltării sale interioar-€,
declară biograful. ,,Un francez nu ar proceda aşa; el ar

acţiona nu prin transformare ci prin revoluţie". Se vede
bine că acest text a fost scris în 1870 şi că atunci' unii .îşi

făceau o glorie din a ne umili. Wagner generalizează obser-
vaţia lui. Geniul german a putut astfel, ne spune el, să
abaoarbă, asimillndu-1e, toate formele clasice al€ civiliza-

ţiei greceşti şi latine şi, mai mult chiar, să reţm.ă oe e mai
bun din forma italiană. Acest fel de exprimare e delirul
unui naţionalist exaltat. Mai just ar .fi .să .se vorbească
despre asimilarea .semnalată de Wagner ,de către _geniul
francez..Intre Germania şi elenism, contrastul .este evident.

1'11

Dar indata l:t: revine la· Beetbm;t~n :;,i la ()pera lui, in-

el'ată ce r.enunţ:ă la teoriile politice. ind~1lă ct; încearcă. să
descrie conţinutul sufletesl'. al sunatelor şi simfoniilm·. dnd,
di.~ exemplu, comentează QnartPtul în do die.: minor (opus

131), cind insistă asupra inocentPi mdodiei beethovenieni>,
~înd arată omenescul din această. muzică. Wagner işi r<.c'ia
i6ată superioritatea. Nu o vil picr·dp clceit in concluzia 1ui,
în- momentul in can', din nou, încearcă să interpreteze" în
profitul Germaniei singure şi cu intenţii agresiv(·' ae1•st
geniu a cărui universalitate a subliniat-o el însuşi.

Teebuie să insistăm asupra aet•stui ul-hm pund. St.1-
tfiullui Wagner despre Bl!t:thuven t!ste. in marp măsură. un

manifest împotriva Franţei. Spre sfîrşi-L stilul ia un ton
ele mînie. .,ln timp ce armatelt• germarn• pătnmd Yici.11-

rioase pînă în inima civilizaţiei franeezc. se t1·eze.-:;lL' elen-
dată în noi un sentiment de ruşine pentru d sîntcm d(·-

FJendenţi de aoeastă civilizaţie·'. Trebuia del'.i să se rem·-
ţione:1.e împotriva gustului latin. împotriva .-.;pirituJui
J_l)Oporului din Paris şi impotriva spii-itului de Ia Curtea din
Versaiiles. După ce se lanS€ază orbe'.;te în divagaţii pr-ei::.t11-

rice şi istorice, Wagner se porne:;;te împotriva stilului fran-
eez, împot1·iva modei franceze. Îşi însuşeşte l'.Uvintele iui

Schiller : ,,Farmc'cul tău împacă ceea ce moda a despăr­
ţit cu brutalitate·'. Astfel interpretată, Simfonia n IX-a d('-
vine un protest împotriva ţării .,modei imprndenh>". în1-

potriva Franţei, impo1..--riva „acestui om superficial care e

franeezul''. De astă dată, Richard Wagner e extravagant.
Un astfel de patos defăimează memoria lui Beethoven.

Wagner nu-si dă seama că se contrazice la o distantă de
douăzeci. şi cinci de ani pentru 'că, în Comentariul său' asv.-
pru, Simfoniei a IX-a, el saluta finalul acestei opere spu-
mnd· că e „strigătul iubirii universale între oameni" şi sus-
ţinea ideea că orioe fiinţă e născută pentru a se bucura

Oarf'." pentru· a reaeţiona im);'Otriva ned1·Pptăţii lui Wagner,

Debussy se va arirl.a şi eL mai tîrzi-u, ned1·ept faţ[1. de Beet-
hoven, din care caulă să facă un romantic exagerat, un
retor?

Sîntcm surprii\şi că autoru1 cărţ.ii Domnul Croc71e anti-
diletant a scris, după un concert în care Felix Weingartner
dirijase Simfonia pastorală, cî1.eva pagini spirituale poate,
dar severe şi inadmisibile, despre această simfonie. ,,Rîu
unde boii vin să se adape. Privighetoare de kmn. Cuc
elveţian. O artă inutil imitativă sau liv:l'escă". lnţdegem
lesne ce vrea Claude Debussy prin aceste reproşuri, căci
ştim doctrina lui : impresiile pe care ni le oferă natura
trebuie să fie transpuse în sentimcnt,e ; muzica trebuie să
redea nu atît vizibilul cît invizibilul, să caute esenţa tainică
a lucrurilor. Or, tocmai aceasta a voit-o Maestrul de !a
Bonn, printr-un efort sau graţie unui dar care îJ fac aşa
de net superior muzicienilor pui· romantici. Formula cele-
bră Mehr Ansclruck der Empjincl11ng als iVlalerei exprimă
convingerea lui. O scrisoare din 5 iulie 1817 către Wilhelm
Gehrard, o precizează. ,,Descrierea unui tablou e în sarcina
picturii ... Domeniu1 meu se intinde mai departe, în alte
regiuni şi Imperiul nostru nu poate fi atins cu uşurinţă".
Dacă ar fi consimţit, Debussy ar fi găsit uşor 1a B('Pthoven
elementele propriei lui estetici.

*
In afară de muzicieni. oamenii de lite1·e. artistii de

geniu au adus omagiile lor autorului Simfoniilor. ' ·
Nikolaus Lenau, cu sufletul lui cald şi chinuit. cu pa-

S!unea lui pentru natură şi devotamentul pentru omenire,
l-a preamărit printre cei d11ntîi. Lucrarea pe care i-a con-
sacrat-o a fost scrisă, după to.ale aparenţele, în 183B, anul
în care poetul a primit de la Gustav von Frank un bus't a1
l\_'fae.stru1ui ; această imagine se găsea, ni se spune, împr~-
ună cu un vultur împăiat şi un cap de mort, în camerci. lui

3'Ti

fr~11au de la Vielli:1. ,,Cu sufletul tri:-;!., mă Inturccam :inf.r-o
,;eară în cumera 1rn~a soli 1ară şi po:,omorită. Surpriză ! M-a
intîmpinat lumina bucur:iei. Un prieten descoperise crăpă­
tura prin care sumbra celulă a clispcrădi rămîne deschisă
pentru () rază d1) lt'ricirc. Îmi triniisesc bustul omu.fui în
1~are onoeez, 1nai presus de ori<.:c, p(' Mnc>strul 111(~U, aşa cum
iubesc muntele falnic şi man>.,-1. nt-mărginită. O furtună în
Alpi, vijelii pe Oct>an. Beethoven, omul cu suflet mare care
îşi înalţă vocea in n,ijlocul urnganului, iată ce îmi învio-
n~ază cui-ajul, rM1 f.ace să sfidez DestinuJ şi .să privesc :dm-
bind nun ultimul copac ·din Edc·n arde :;;i se prefaC'c in
cenuşă. învăţ ce e lupta făl'd Ul'ii, drag!)st,ea arzătoar-e,
renunţarea şi simt fiorul delicios al morţii dnd aud gemînd
dntocele lui Beethoven ; simt clol'.otul bucuriei cînd eh~
exultă Viaţa cu atî.ta putere încît mormintele cele mai
adînd se întredeschid şi o frenezie dionysiacă se dezlăn­
ţi.lie peste întrnaga l<~ire. Aud zburînd cu mînh) suliţele
voinţei umane şi văd cum, invinse, cetefo de de1noni, d,~
vrăjmaşi, se pie1·d în abisul neputinţei... Blîndă 1~,ganal'l'.
fugă graţioasă a valurilo1·, oare valurile reci ale Oeeanului
se însufleţesc pentru a deveni glasuri ale iubil'ii ? Cum
urcă, coboară, s.e uml1ă ! Pc fundul sidefiu, lucios, on-
dinele ; pui de p1ivighetoare visează pe crengile mărgea­
nului. Ascultă ! Vocile devin şi mai blînde. Sînt cintt:~ee
prinse din zbor, cînd natura le şopteşLe şi le stn'Coarf1 în
visele unui copil frumos. Glasuri ce cîntă pe coarde fă­
cute din raze de lună, revărsate peste p1·ăpiistii şi a.le cărn1·
ritmuri, în străfundurile întunecoa-,e ale pămîntului, se în-
cheagă în luciri de cristal ; pe cadenţele lor magice, tran-
dafirul îşi deschide bob_ocul iar coeorul, ca să fugă de tris-
teţea toamnei, îşi deschide. aripile pentru călătoria cca
mare".

- ,,Coriolan ! A pus capăt luptelor, e1ânuri1or lui Im-
petuoa~e. Iată, deodat.i, uliimPIP sunPte S<' sting înăbu-

373

şite; Eroul care doborîse toate barierele, învim;, tragic, se
opreşte adîncit în gîndurile lui. Acum, ace.ste annonii sînt
împăcarea cu sine după luptele şi suferinţele omenirii. în
vuietul simfoniilor, în aceste furtunoase averse, văd pe
Zeus printre nori apropiindu-se şi sărutînd fruntea însîngc-
rată a lui Cristos. Inima mea aude marea Iubire îmbră­
ţişînd universul, vede lumea veche, contopită cu cea nouă,
făcîndu-şi drum spre eternitate" ... Mai tîrziu, Richard Deh-
mel va relua această ultimă idee a lui Lenau, asociindu-i
numele lui BeethoYen, în poemul său Isus şi Psiche.

*

Omagiul Franţei, i l-au adus lui Beethoven, după. Ber-
lioz, George Sand şi LcW).ennais, Balzac şi Delacroix. Bal-
zac îl va răzbl.l!Oa împotriva lui Rossini şi a lui Stendhal.

.Vă reamintiţi sfîrşitul lui Cesar Birotteau ? Cînd. ,,eroul
cinstei comerciale" revine în vechea lui casă din strada
Saint-Honore, cînd îşi regăseşte prietenii, soţia în rochia
de catifea vişinie, vicontele de Vendenesse şi ilustrul Vau-
quelin, o emoţie bruscă îl cuprinde. Deodată, scrie Bal-
zac, mişcarea eroică din finalul marei simfonii de Beetho-
ven izbucni în capul şi în inima lui. Această muzică ideală
fu ca o scînteie pentru creierul lui obosit şi avea să fie şi

pentru el marele final". În centrul acelei curioase nuvele
Gambara, pe care a publicat-o pentru prima oară în Revue
et Gazette musicale de Paris, în 1837, şi pe care o va de-
dica marchizului de Belloy, prietenul lui, Balzac introduce
o lungă discuţie muzicală. Unul dintre personaje, Andrea,

susţine că Beethoven, .încă neînţeles, ,,a lărgit cadrele mu~

zicii instrumentale şi că nimeni nu l-a urmat pe acest
drum", apoi defineşte orgamzarea compoziţiilor lui, atacă
reputaţia europeană a lui Rossini şi muzica italiană.

„Aceste întorsături uniforme de fraze, această banalitate a

cadenţelor, aceste eterne înflorituri aruncate la întîmplare,

miuu:e ar fi situa\ia, ace,t monoton erescendo pe care R0t:;-
sini l-a adus în vogă şi care e astăzi parte integrantă din
orice compoziţie ; în sfîrşit aceste -,privigheto1isme» akă- ·
tuiesc un fel de muzică guralivă, o vorbărie parfumată,

care nu are alt merit decît că pune la încercare abilitatea
cîntăreţului şi u.şurinţa vocalizelor. Şcoala italiană a pier-
dut din .vedere marea misiune a artei. In loc să ridice
mulţimea pînă la ea, s-a coborît ea la mulţime ; ea nu şi-a
cucerit faima decît acceptînd sufragii din toate părţile, adre-
sîndu-se oamenilor de rînd, care formează majoritatea.
Această faimă este o scamatorie de răspîntie... Îmi ·place

mai mult muzica franceză şi aeeas1a spune totul. Trăiască
muzica germană !. .. cînd e bună. adaugă ,el cu glas scăzut·'.
Sen..,""Ualismului italian, contele Andrea îi pref.eră idealfa-
rnul german. Dealtfel, în acea;;tă nuvelă, Balzac, după ce

expune legile matematice pe care se bazează armonia,

anunţă pentru viitor unele descoperi1·i care, cel puţin în

parte, s-au realizat. ,,Unde am putea ajunge dacă am găsi
legile fizice în virtutea. cărni-a (notaţi cu atenţie) noi adu-

năm, în mai mică sau mai marc cantitate. o anumită sub-
stanţă eterată, răspîndit:ă în aer. şi care ne dă muzica
JJrecum -'ii lumina, f,enomeneJe vegetaţiei, ca şi cele ale
:1,oologiej ! Înţelegeţi ? Aceste 1t,g-i noi ar înarma pe com-

pozitor cu puteri noi oferindu-i insti·umt.mte superioare
celor actuale şi, poate. o .a1·moniC' g1·and10asă in comparat:ie

cu cea care guvernează azi muzica--.

In Scrisorile unui călător George Sand sprijină pe

exemplul lui Beei.hove.n cxmvingerea s.ci că, in afară de
ideea metafizică, muzica poate să exprime totul .. ,,Descrie-
rea scenelor din natură găse.;.-te în ea culori şi linii
ideale, care nu sînt nici exacte nici minuţioase dar care
sînt, prin aceasta însăşi, maf vag şi mai delicios poetice.

Mai încîntătoare şi mai vastă decît cele mai frumoase pei-

. 1saje din pictură, Simfonia pastorală de Beethoven desclrlde

a,s

imaiinaţi<.'Î pcrspective__ fermecătoare, un întreg paradis te-
restru unde sufletul îşi ia zborul, lăsînd în urmă-i şi vă-
7Jnd deschizîndu-se orizonturi fără limite, tablouri în care
bubuie furtuna, cîntă păsărelele, izbucneşte şi se potoleşte
vijelia; în care soarele bea ploaia de pe frunze, .în care cio-
cîrlia îşi scutură aripile umede, în care spiritul şi corpul
se rdnsufleţesc şi, identificîndu-se cu natura, recad într-o
L1rlihnă liniştitoare". Mă gîndeam la această pagină cind,
în mieul muzc>u de la Bonn, mi s-a pus în mîini manuscri-
sul Simfoniei pastorale. George Sand se înşală cînd pla-
sea:t.ă într-un margraviat saxon decorul în care Beethoven
şi-a zămislit opera; dar în aceste cîteva rînduri, dacă ea
nu atinge clarviziunea lui Balzac, judecă mai bine decît
criticii. timpului (cu excepţia lui Berlioz), mai bine decît
un Castil Blaze de pildă.

Prin 1840, Lamennais, scos din rîndurile preoţimii, de-
nunţat de o enciclică a lui Grigore XVI şi condamnat la
închisnar·e, îşi rezumă ideile în ar:ea largă Schiţă a unei
filo.<:ofii în care se regăsesc generozitatea, pasiunea libe-
rală, iubirea lui de oameni. Cărţile a opta şi a noua sînt
consacrate artei. Descoperim, nu fără surprindere, un în-
treg capitol despre dans, despre ritm, despre liniile miş­
c{irii. La sfîrşitu1 lungului său studiu despre muzică, La-
mcnnais invocă la rindul lui pe Beethoven şi în special
Simfonia a. VI-a, ale cărei cinci părţi le analizează cu tot
al:îta exactitate cît şi lirism. Cîntecul pastoral, imnul ex-
pus mai întîi de viorile prime şi reluat de viole, violoncele
şi fagoţi, această odă care domină toate celelalte teme, tre-
zeşte în el ideea unei lumi ce ia fiinţă şi se dezvoltă. ,.La
început totul este nedesluşit, compact. Pe rînd, obiectele
capătă contur, se desprind din fondul uniform... Deodată,
apare viaţ.a. Un cîntec care era în germene în armonic se

detaşează dintr-o dată din aceste învelişuri. Alte voci răs4

pund qcc'stei prime voci ; ele se amestecă, se înlănţuie, fug,

:n6

n·vm, cl1.eocta1a suspină solitare, alli'1dată izbul'nesc toate
1aolaltă, ca şi cum, din adîncul şi vastul piept al orchestrei,
1:tr vorbi însăşi vocea CreaţiunH". S-a spus. cu destulă vero-
simiiitate, că aceste pagini fuseseră inspirate de d'Or-

1igue. Celebrul istoric al muzicii preparn tot cam pe atunci
Abecedarul cintecelor gregoriene şi în aePlaşi timp îşi eon-
i inu a studij]e despre teatrul italian şi despre operele lui
Berlioz ; e de crezut că el' a inspirat ]ui Lamennais ideile
expuse în intffesantele dczvo.ltări consacrate orgii, nola-
\ iei gregoriene şi contrapunctului. Autorul Schiţei ex-
primă idei îndrăzneţ.e pentru epocă asupra disonanţelor ar-
monice sau „disonanţelor de ritm", pentru care caută
exemple la Beethoven. ,,Nimeni nu contestă - scrie el -
că se poate abuza de acest mijloc căci este supus şi el ace-
loraşi legi ale artei. Dar, fiindcă este necesar pentru a ex-
prima disonanţele umane {ca să întrebuinţăm acest cuvînt),
sau pentru dezvo1tarea completă a elementelor dramatice
şi pasionale, el va triumfa împotriva obişnuinţei şi legilor
arbitrare, aşa cum au triumfat şi inovaţiile cu mult mai
îndrăzneţe ale lui Monteverdi".

In sfîrşit, Eugene Delacroix, cînd redactează în 1854,
pentru La Re·vue des Deux-Mondes, studiul intitulat
Qu.eslions sur le beau, evită să facă deosebiri între diieri-
l(•le părţi ale operei beethoveniene, interpretată de el ca

un lung strigăt de durere, şi pe care o admiră în totalitate.
.. Pe măsură ce abundenţa ideilor lui îl forţează, într-un
fel. să creeze forme necunoscute, Beethoven nu le mai co-
rectează şi nu-i mai pasă de proporţii şi de cadre fixe 1
sfera lui de gînduri se măreşte şi talentul ajunge la cea
mai mare forţă. Ştiu că în privinţa ultimelor lucrări sa-
vanţii şi cunoscătorii stau la îndoială : în prezenţa acestor
producţii grandioase şi singulare, neînţelese încă sau des-
tinate poate să rămînă_ mereu neînţelese, artiştii, oamenii
de nwserie ezită cînd trebuie să se pronunţe ; dar, dac!

:sn.

m) amintim t:ă l.ul'.rari.le din a doua epocă a sa, sol'.otilc

indescifrabile la început, au cucerii cu timpul asentilll€n-

tu1 general şi astăzi sînt privite drept capodoperele sal{',

putem vorbi şi de astă dată despre geniu". Această jude-

cată profetică despre ultinwie quartete, pBsteritalPa nu a

întîrziat să o ratifice. ·

Mai tîrziu, naturalismul francez glorifica şi el pc

Beethoven. În Opera lui Zoln, pictorul Gagniere îşi ex-

primă entuziasmul in ciicva fraze subtil nuanţate..,Haydn

şi Mozart - spune ·el între altele - există mai ales, pen-

tru că au deschis drumul lui Beethoven... Ah ! Beethoven,

puterea, forţa în durere, Michelangelo la mormintul Medi-

dşilor ! Un logician eroic, un plămăditor de creieri, că.ci

toţi cei de azi purced din Simfonia cti cor". Se cun0uşte.

de asemenea, şi admiraţia lui Hippolyte. Tai1w 1wntr-u

Ma<>strul dt' ln Bonn.

*

În acest timp, l'.ritiea admirativă a lui Wagner acţ.iona

asupra Germaniei şi dezvolta cultul nuului Zeu. Nietzsche,
mai mult decît toţi, ,,.ra tulburat. El. interpretează în felul

lui Simfonia a IX-a. Vede in ea milioane de oameni pros-

ternaţi în ţ.ă1ină. dal' fremătători şi cuprinşi de freneziP

dionysiacă, bucuro~i de libertatea cucerită după oe au fost
dărîmate barierele ostile dintre ei, create de mizerie. de
abuzuri şi ele insolenţă. Evanghelia armoniei universale a
împăcat omenirea ; vălul ignor·anţei s-a rupt şj n-au mai
rămas d_in el decît fişii 1:,ttute de vint... Omul, cîntînd şi

dansind, se recunoaşte ca membru al unei comunităţi su-

perioare. ,,Gesturile lui dezvăluie o beatitudine in.cîntă­
toare. Aşa după cum pămintul produce lapte şi miere, vo-
cea _omu.lui răsună şi ea cu o forţă supranaturală ; omul se

simte puternic ; acum mersul lui e :tot aşa de nobil şi plin
-de extaz ca şi aeela al zeilor pe care i-a văzu.t în visurile

sale. Omul nu mal este artist ; el a devenit operă de artă" ...:·
Desigur, Nietzsche nu neagă legitimitatea interpretărilor
diferite pe care le poate suscita muzica lui Beethoven ;
dar el o pune pe seama acelui spirit dionysiac a cărui
opoziţie faţă de spiritul apollinic serveşte drept temă
lucrării sale Naşterea tragediei.

Astfel, opera lui Beethoven se reflectă, şi cîteodată
e deformată, în imaginaţiile cele mai aprinse. Tolstoi scrie
Sonata Kreutzer şi comentează impresia formidabilă pe
care o produce asupra lui muzica lui Beethoven. Efect pu-
ternic. ,,Primul presto, poate el să fie cîntat într-un salon
unde se află doamne decoltate şi unde, cînd se termină
bucata, lumea aplaudă, mănîncă îngheţată şi îşi poves-
teşte ultimul cancan ? Astfel de opere nu pot fi auzite
decît în anumite împrejurări importante, grave şi numaţ
în cazurile cînd trebuie a fi provocate acţiuni corespunză­
toare acestei muzici... Mie cel puţin, această piesă îmi
produce o impresie înspăimîntătoare".

Ultim· omagiu. Gabriele d'Annunzio, culcat în patul
lui şi rănit, aude „al cincilea Trio al flamandului Beetho-
ven" şi primele note îi străpung inima, îi zguduie tot
corpul, ,,cum bat ciocănelele pe tobiţa din marmura vie
a lui Luca della Robbia". Muzicanţii sînt ascunşi în ca-
mera vecină ; pianul, vioara, violoncelul, vorbesc cum ar
vorbi trei voci. La largo, poetul-soldat, cu ochii banda-
j aţi, e adînc emoţionat. Inima i se opreşte, apoi, deodată,

e ee posedată, umplută, copleşită. ,,Ecco al orlo, prossimo.

IZ cuore s'arresta, poi e subitamente poSBeduto, rempiuto~

ricolmo".

*

Acţiunea. acestei opere imense nu e epuizată cîtuşi de·

puţin. Niciodată ea n-a fost mai .viei mai :tînără ca .în

' 319

v1·f'murilc acestea dnd mulţimile din toate ţările se apro-
pie de r'a şi descoperă ce e profund uman în această muzică.

Desigur, geniul lui Beethoven aparţine în primul rînd
Austr.iei. Gîndindu-se cu deosebire la el, ea arc dreptul
d,\ a repeta versurile lui Anastasius Griin : ,,Poţi să ridici
,:apui, Austria, cu orgoliu, cu bucurie ; stema ta va stn.1-
luci prin negura timpurilor celor mai îndepărtate. - Cenil
a revărsat asup1·a ta toate bindacerile şi poţ.i spune, spre
lauda ta - că seminţele cele mai nobile au l't)dit din b,J-
-;;ug pe glia ta. Da.c;.<; bei dir die edle-n Keimt' reich und
hen·lich Frucht getragen".

Beethoven a vorbit de rău fără încetare pat.ria lui adop-
tivă, sau mai bine zis guvernul ei. Totuşi, ar fi putut să-şi
însuşească declaraţia ]ui Grillparzer : ,,Oricum, eu sînt în-
drăgostit de Austria". Societatea de la Viena îl irita prin
ataşamentul ~i la formalismul di:.r1 trecut, pdn nepăsarea
ei, prin dispreţi:.11 ei faţă de valori1e spiritului. Dacă am-
bianţa în care a trăit l-a jenat adesea sau chiar l-a jignit.
ar fi foarte nedrept să nu 1·ecunoaştem incomparabila b,)-
găţie a acestui mediu, fertilitatea lui artistică, nenumă­
ratele exemple pc care le dădea el unui muzician destinc.Jt
~ă în.treacă· pe toţi predecesorii lui dar format de ei, cel
puţin în parte. Republicanul, dPmocratul detc>sta regimul
imperial ; Austt·ia actuală, greu încercată şi ea ş-i întărită
moralmente prin ne:>norocirile ei, merită, după multe sacri-
ficii, să i se lase onoarea de a 1'i adăpostit acQ:;t geniu. Sa
_nu i-o contestăm.

Dar, sub această rez.et'vă, geniul lui Beethoven aparţine
umanităţii. E privilegiul mari}-or artişt~ să ~e arate că nu
Pxistă, pentru fiinţele care sm_tem nor, mai n~ulţe fel1;1ri
de a ne bucura sau de a sufen. Ce€a ce const1tu1e, ch1a;·
pentru necredincioşi, eterna frumuseţe_ c!- Psalmilor e fap-
tul că atunci cînd i-au cîntat, l~. revcmrea din captivitate,
pe trPptPle muntelui S\on, evreu au exprimat frămînta.rea

380

eternă a sufletelor noastre. Toate imnurile de izbăvirp nu

au depăşit cu nimic cîntările religioase ale copiibr lui
Ismel, strofele neostoite pe care femeile le acompani.ază
et1 sunete de flaute şi de tobe, pe ţărmurile n1ării. "F'iiea :tui

Suh•m a descris pentru nenumăratele ei surori. înfl{H:ăr,i­
rilc dragostei. Francesca lui Dante exprimi'1, într-un sin-

gur vers, emoţia primului sărut. Tot astfel. orice su fld
frămintat se r-egăseşte în furtunosul final al Appus1â01w-

tei. O operă ca cel de al XIV-lea quartet ne ridică dc•asu-
pra tuturor mizeriilor, tuturor mediocrităţilor vieţii. Ea ne
p1-.egăteşte ca să ascultăm sfaturi:te bunătăţii, alP b1încie:..

ţii, ale meditaţiei interioare. Aceste sfaturi, BL"elh<ivcn

k·-a pccizat el însuşi şi le-a dat tuturor oamenilor.

Durerea din opera lui este vechea durere a naţiunilor;:--­

Ca şi cortegiul din Marşul funebru, ca şi corurile care în:-

sotesc, în Missa în re, mersul spre supliciu repetînd cu-
vintele pro nobis, popoarele caută printre încei-ci\1.·i.le prin

earc trec acea pace despre care li s-a spus adesPa 61 o vor
întîlni într-o zi... cîndva. Impăcarea între oamf'ni. dacă va
veni, cum nădăjduim cu toţii, nu va putea fi intru totul

opera politicienilor. Mai mult decît fixarea frontierelor sau
ît1fiinţarea instituţiilor de arbitraj._pacea implică o reformă
sufletească a popoarelor, un efort al conştiinţelor indivi-
duale, asocierea de bunăvoie a celor ce cred în (',L Es1e
ceea ce a înţeles foarte bine Fichte, adică unul dintre gin-
di torii care pot fi apropiaţi, cel mai mult, de Bt-C'thovcn.
Spiritul revoluţionar care era în el şi care îi inspira o în-
rlăcărare atît de generoasă împotriva ncdreptii.ţ ii : raţiurH'a
intransigentă care îl făc~a să denunţe ridicolul !5Î aber2ţia
oricărui despotism ; credinţa sa în triumful sigur al civi-
lizaţiei, al păcii, al fraternităţii ; demnitatea Jui în muncă,

rcspectµl lui pentru atotputernicia spiritului. Fichte nu.
lE,-a. dezavuat niciodată. nici chiar în exil sc1u în nenoni·-
cire, şi chiar cînd îşi compW1ea Discursurile. Auto.rut Re·,

'Jlf.Lbl'tci,i ~rmani/01· nu a sacrificat, t:a :;;i Be,,rhuven, hbt::-
ra:lismu.l lui ,~publican necesităţii de a apiirn o patrie
ameninţată ; el anuntă :-;;i 1'edamă ziua cind popoarele, libe-
JTate de aventurile pe can~ li le impun p1·i.nc.:ipii. vor găsi
sub S€mnul egalităţii. al libertătii mijl()cul d~· a .'""!' bucu:·a
.te o educaţie cu adc:vănit rnornlă. Dacă Fichte şi B~1 eth1,-
ven, fiecare in felul lui. au lucrat pentru renaşterea ger-

mană pe care i·oman1.ismul se străduise să o pi·egăteast:ă.
ei înlătură, atît unul cit şi altul. îng1·ădirik clin lrecu1.
Îndeăznea:la filosofului ni Sl! pare mai- viguroasă : d dis-

pune de fol'mulc. mai prccist'. pc·ntru a defini tram.J1ormarea
rforită care trebuit' să inlocuia~că războiul cu armele prin
lupta in comun a oam,!nilor împotriva răului :;;i pentru cul-

tură. Sentimentul p,>etului-muzician nu f'Stc mai puţin

}ilrecis. Unul domină spiriteh' prin forţa dialecticii lui ; ce-
lâlalt, prin persuasiunea geniului lui. creează, după admi-
rabila formulă a lui .Joseph Conrad, ,,acea solidaritate a
a.rtei ea!.'€ une~k într-un tot nenumăeatek' inimi singu-
ratice-". Ce progni:; inTens s-ai· n.>aliza dacă, pe toate melea-
gurile lumii, pretutindeni unde Sim.fo-nia a IX-(]. îşi cîntă

menirea, cei îndrăgostiţi dp BeP1hovf'n s-ar simţ.i rPuniţi

într-un acela-;i cult !
Terminînd aceast[1 c:cffl•'. nu aseundem eă ·am voit s,)

~mtribuim la crearea aces1ei comunităţi iclPal~'- Suflt-tt'
s,,nsihile, suflete genemasr'. l';i.ceti din aePst 11m p1·i,'t.<>nui
vc,)stru de ·1.otrkatina !

Cuprins

Cuvînt înuinte 5
Capitolul I O viaţă intensă (Intensionsle~n) 19
Capitulul II tn capela de la Bonn 32
Capitolul III Un muzician liric apare 58
Capilolul IV Focul interior 78
Capitolul V Eroica 100
Capitolul VI Fidelio 127
.Capitolul VII Beethoven vrea să părăsească Viena 162
Capitolul VIII Simfoniile a şaptea şi a opta 196
Capitolul IX Beethoven, muzician oficial 216
Capitolul X Omul ; caracterul lui 232
Capitolul XI Omul ; inspiraţia lui 247
Capitolul XII Miser et pauper 270
Capitolul XIII Concertul din 7 mai 1824 294
Capitolul XIV Ultimele quartete 318
Capitolul XV Sfîrşitul 336
Capitolul XVI Et resun-exit tertia die 357

L<-"'-'tur : GABlU.lsLA lOAN
· Telmored.ael.or : AUREL BUCUR

Apărut 1979. Bun de tipar 5.05.1979.
Tiraj 60.000 ex. broşate. coit tipar 12.

&l Comanda nr. 80 563
Combinatul Poligrafic „casa Seintell"

Bucur,-,ştj - Pinţa Scinteli nr. 1

R<,pubU,-a ;;,wi.'llist:1 R•lm/\nla