Herriot, Edouard - Viata lui Beethoven - ctrl

Ce întrebare îşi ptmc BL:.ethoven în recitativul atit de
e.x:presiv şi atît de simplu din largo? Adagio, cu adorabilul
lui cantabile, vrea poate să redea extazul tînărului prinţ
din Furtuna la apaliţia gingaşei Miranda ? Să ne ferim de
comentariile simpliste ale muzicii cu program. Se pare că
în alt mod Shakespeare a putut înrîuri pe Beethoven, lăr­
gind el însuşi domeniul strîmt al poeziei, introducînd feeria
în dramă, descriind nu numai gesturile personajelor ome-
neşti. ci şi tablouri din natură (în Furtuna, se văd pft-
durilc Insulei, se aud pîriurile din Caliban). Tot astfel,
Beethoven, în opusul 31, numai prin neîncetata tram-
formare a tonalităţii, reuşeşte să redea efecte ca schimbările
de culoare ale cerului şi ale mării şi să îmbrace temele
într-un înveliş poetic. El nu descrie şi nici nu imită, dar
deschide larg porţile gîndirii. Lectura textelor declanşa în
el mccanisniul interior ; sublinierile cu creionul făcute pc
exemplarul din Shakespeare cu care lucra, indică luările
directe de contact. Nu e nevoie de precizări prea multe, de
analize pedante - dacă nu chiar imprudente - pentru a
cons.tata o influenţă care a fost constantă şi adîncă.

Beethoven citea de asemenea pe Thomson, mai cu sr-wnă
Anotimpur-ile ; îi plăcea la el dragGstea sinceră de natură,
viaţa lui modestă, în căsuta de Ja Kew, sensibilitatea lui.
O notă din caietul al patrulea de conversaţie (p. 67) ne
semnalează că urmărea cu interes ~i furtunoa::a ca1·i,·ră a

lui lord B~Ton.

•

ln patrimoniul german, autorul pe care Beethoven îl
prefera oricărui altul, cel care l-a inspirat direct şi constant
este Klopstock; aşa va fi pînă în ziua cînd, întîlnind pe
Goethe la Teplitz, se va simţi subjugat. Pină la acel mo-

ment, se pasionase pentru poetul ca,r,e îi îneîntase tinereţea,

cum n mărturisit musiCDgrafului Rochlitz. ,.L-am purtat

cu mine ani întregi, d,;clară d, şi pretutindeni, chiar cirul
mă duceam să mă plimb. Desigur, nu l-am înţ,eles în-

totdeauna. Se înalţă aşa de cutezător şi începe mereu prea
de sus, apoi cade maestoso. Dar c marc şi purifică sufletul.
Cînd nu-l înţelegeam, ghic(:)am totuşi - mai mult sau
mai puţin".

De data aceasta, descoperim clar unul din izvoarele in-
spiraţiei beethoveniene. Muzicianul a suferit îndelung in-
fluenţa unui poet dotat mai mult pentru elegie decît pentru
epopee, care domina toată această epocă, era liricul naţional
al Germaniei şi, în Odele sale, sau în Messiada, deschidea
căi muzicii, a7a cum a arătat foarte precis Schille1·. Con-
vorbirile dintre Goethe şi Eckermnnn ne fac să înţelegem
pe K.lopstock. în orice scria, chiar şi într-un poem epic, el
îşi asculta inima, cînta reveria şi melancolia, decepţia. Dar
nu a trăit numai într-o lume artificială, creată de ima-
ginaţia lui. S-a înflăcărat pentru ideile liberale, pentru Re-
voluţia franceză, de la care aştepta emanciparea Europei şi
care a făcut din el un cetăţean francez. Crezul lui politic era
şi crezul lui Beethoven. Asemănare şi mai frapantă : acest
poet îndurerat, care plînge atît de des, era obsedat de ideea
fericirii. Încă din tinereţe, scriind Oda către prieteni, îi
invita „să se îmbrăţişeze sub aripa Bucuriei, ca eroii ne-
muritori din Cîmpurile Elizee". Şi, evocînd amintirea unei
plimbări pe lacul Zurich cu Fanny, sora p1·ietenului lui,
Schmidt, invocă tinereţea, zeiţa care ştie să facă din cea
mai mică vîlcea un alt Elizeu". ,,Vina să reverşi în cîntecul
meu seninătatea juvenilă a ta, o, dulce Bucurie ! Să sune
ca strigătul entuziast şi emoţionat al unui tînăr ! Să fie
dulce ca faţa gingaşei Fanny !".

Klopstock îşi aduce aminte de tinereţea lui, petrecută
în Saxonia de Jos, în împrejurimile lui Quedlinburg,
aproape de muntele Harz, ,,bogat în legende şi în metale".
Îi place cîmpul cu frumuseţile lui, ex2rdţiile violente vara

252

şi cursele pe gheaţă, iarna. Beethoven· aprecia firea lui
mîndră, dorinţa de justiţie şi de egalitate, pasiunea lui
pentru singurătate.

S-a spus despre personajele lui Klopstock - mai ales
despre cele din Messiada - că ocupaţia lor principală era
meditaţia. De fapt, ele nu"servesc autorului decît ca să în--:
şiruie o serie interminabilă de teme, rugăciuni, lamentaţi.4
efuziuni, cîntece de bucurie. Messiada este un poem liric,
cu mult mai mult decît unul epi-c. Astăzi nu-l mai citeşte
ni.meni, şi nu e de mirare. Cine se mai interesează acum
de aventurile îngerului căzut, Abbadona ? Sînt totuşi, în
această nesfîrşită succesiune de cîntece, şi episoade pli't-
cute. Beethoven îşi va aduce aminte de unul din ele cînd va
scrie Isus pe Muntele Măslinilor.

Către mijlocul secolului al XVIII-lea, Klopstock s-a
îndrăgostit de verişoara lui, Sofia Minia Schmidt, spirituala
Fanny, şi va scrie pentru ea versurile adresate „iubitei
viitoare" (die Kunftige Geliebte). Fanny nu i-a cedat ; cel
mult, într-o seară, i-a aruncat de la fereastră o floare
poetului care a trebuit să se mulţumească doar cu speranţa
că îşi va reîntîlni iubita în cer, după învierea morţilor. ..
Mai tîrziu, Klopstock s-a căsătorit cu o tînără femeie, Meta,
care însă a mmit după cîteva luni de la nuntă. Cu toate
aceste lovituri, autorul imnurilor a rămas credincios
bucuriei. Sărbătoarea Primăverii a lui anunţă Simfonia
pastorală a lui Beethoven. Cind a apărut ediţia Odelor,
Herder a voit să marcheze originalitatea acestei poezii
declarind-o, înainte de orice, plină de suflet : eingegeistete.

în lirica germană este prea multă mitologie, sînt prea multe

alegorii, prea rnult-e amintiri livreşti pentru ca ditirambele
.ei să fi supravieţuit; intenţiile lui Klopstock depăşeau mij-
lpac.:ele lui, dar nobleţea ambiţiilor lui, demnitatea per-
soanei lui, unele noţiuni simple şi puternice impuse de el,

auca :revenirea la inspiraţie şi la sinceritate, exercitat

253

asupra tinerimii germane o influenţă lungă şi durabilă,
au iniţiat-o în dragostea pentru libertate, au înlocuit
teoriile pedante cu o concepţie mîndră şi umană despre
artă şi au influenţat moravurile în mod rousseauist.

Astfel, Klopstock, chiar de departe, a pregătit calea spre
romantism, a îndrumat pe tinerii poeţi de la Gottingen spre
ţeluri noi, a introdus, dacă se poate spune aşa, pasiunea în
poezie. Goethe însuşi a fost înrîurit de el ; îl considera ca pe
un strămoş şi avea pentru operele lui un respect religios.
l'ot astfel, Beethoven simţea că în contact cu acest suflet
generos, se întărea credinţ.a lui în ideal, speranţa într-o
omenire eliberată şi combativă, entuziasmul lui p:::ntru
libertate. In Simfonia a IX-a, el a redat acelaşi sentiment
ca şi cel care a inspirat pe Klopstock în Oda către germani.

.In oda Freud und Leid, Klopstock, deşi indignat de ce

se petrecea în Franţa sub Teroare, îşi exprima iarăşi ideile
lui liberale : ,,Dacă Europa oferă azi un spect2.col întris-
tător, oamenii de bună credinţă să-şi întindă mîinile ca
ntşte fraţi !... Să trăim cu gîndul la wfletele nobile din
trecut şi să opunem bucuria, tristeţci".

Unul din ultimele lui p(Kme a fost tot un imn cf.tre

bucurie, der Frohsinn. Beethoven nu a rt'mas insensibil b
relatările despre funeraliiie lui Klopstock din prim0Yara
lui 1803, cînd o mulţime imensă a însoţit pînă la pTcapa
aleasă de el, sub teiul sădit cu mîna lui, pe apostolul li-
bertăţii şi al fraternit[ltii urnane.

Se vor mira unii că nu întîlnesc aici numele Iui 0;;:o.iarî
pe care Klopstock îl revcndica pentru Germania „cir~'pt

Caledonian." Tînărul poet Johann Sporschil, care a'>'{'a de
gînd să scrie cu Beethoven o operă Apoteoza în temp'.ul lui

Jupiter Amman, în care ar fi înserat partitura Eufnele
Atenei, declară că Maestrul, prin aspectul. lui fizic, ii re-

aminteşte tle grey haired bards oJ Ullin şi de insu~i „prin-

tul cîntecelor", aşa cum îl reprezenta un .portret r~;splndit

în comerţ. Prin lJlistcrul lor, contrafacerile patetke ale

lui Macpherson fascinau Europa, Goethe însuşi s0 lăsa

convins. '

Klopstock avea discipoli ; unul dinh·e ei va inspira lui

Beethov,en liedul Adelaide.

Friedericll Matthison, n[tScut în 1761 lingă l\,'La.gdc-bw-g,

studiase îndelung, la cursurile de la Halle, teologia şi filo-

logia, literele şi ştiinţele naturale. A fost profesor, dar

mai ales a călătorit, împreună cu prinţesa ele Anhalt

Dessau ; cunoştea bine Italia. Cînd a devenit prim-biblio-

tecar la Stuttgart, reputaţia lui de poet s-a răspîndit în

toată Germania ; se lăudau descrierile lui scăldate în re-

verie, melancolia lui. ,,Poezia lui, scria Schiller, e însufle-

ţită ·de o omenie luminată şi senină; frumoasele imagini

din natură se reflectă în sufletul lui calm şi luminos ca pe

suprafaţa apei". Beethoven a cunoscut desigur Lieclcr-udle

lui, care au apărut pentru prima oară la Breslau şi poeziile

lui (Gedichte), publicate la Mannheim în 1787. Luc1·ările lui

Matthison sînt lipsite de personalitate şi succesul lui nu a

durat ; dar el putea să placă unui muzician prin graţia :::u

care descria un peisaj sau cu care zugrăvea anotimpurile

anului sau orele zilei, printr-un anumit farmec elegiac.

Grupaţi în şcoala de la Gottingen, alţi poeţi prelungeau,

slăbind-o, inspiraţia lui Klopstock. Să cităm, împreună cu

Matihison, pe Salis (Jean-Gaudenz, senior de Salis-Seewis),

al cărui rol în serviciul Franţei ar merita un studiu ;

pe Christoph August Tiedge, a cărui Uranie, ,,poem lirico-

didactic în şase ciuturi, despre Dun1nezeu, nemurire şi

libertate", a rămas mult timp populară. Beethoven a pus

:în muzică lied ul Către Speranţă.

Mai emoţionant decît fraţii săi prin moartea sa pre-

matură, la douăzeci şi opt de ani, este Ludovic Henric

Chrisl.oph Hoe1ty. Două strofe dintr-o odă ci.'itre Voss ex-

prima credinţa tînărului poet : ,,Urcă cu curaj, nobile
prieten, poteca de spini care duce spre nori, pînă cînd
coroana de raze care nu străluceşte decît pe fruntea poeţi­

lor înţelepţi se va aş-eza deasupra ta. Inspiră nepoţilor noştri
o dragoste înflăcărată pentru Dumnezeu şi pentru na-
tura pe care a creat-o el. Fie ca, prin tine, gingaşele legă­

turi frăţeşti, simplitatea, libertatea şi nevinovăţia, virtutea
şi cinstea germană să le fie scumpe !".

Heisser liebe durch dich Enkel und Enkelin
Gott und seine Natur, herzliche Brudertreu,

Einfalt, Freiheit imd Unschuld,
Deutsche Tuge-nd und Redlichkeit.

Beethoven a pus în muzică Tînguirea (Die Klage) a
lui Hoelty. Evocînd grupul pe care îl domina autorul
Messiadei, descifrăm una· din originile cele mai sigure ale
inspiraţiei sale.

Am putea, ar trebui, să urcăm şi mai sus. Beethoven
citea cu plăcere pe Christian Gellert, pe textele căruia a
compus şase lieduri în 1802. Gellert, în care Germania
saluta un poet naţional, a murit cu un an înainte de naş­
terea lui Beethoven ; mormîntul lui, ca şi odinioară am-
plasamentul rugului lui Caesar, deveni.se obiect de atît
de numeroase pelerinaje şi de atît de dese demonstraţii
încît autorităţile au trebuit să interzică accesul pînă la el.
E de crezut că Beethoven a fost sedus de caracterul, de

probitatea acestui om cu ochi blînzi, în faţa căruia Goethe
însuşi se înclina. Gellert p.reconiza ca arta să fie subor-
donată moralei : e teoria pe care o preda la catedra lui de

la Leipzig şi pe care a aplicat-:o în culegerea sa de Fabule
şi povestiri.

Dar ceea ce ne interesează cel mai mult e să stim ce
datorează poetul-muzician iluştrilor săi conten\porani
Schiller şi Goethe.

*

De la Schille1·, Beethoven a împrumutat mai ales, şi
l-a imortalizat, Imnul Bucuriei, publicat în 1785. Sînt toate
indiciile că el a cunoscut această operă la Bonn, în familia
Breuning, lingă Eleonora.

Acest poem îşi are istoria lui. Lipsit de venituri, pe
timpul cînd pregătea pe Don Carlos, Schiller a înfiinţat o
revistă. Numărul iniţial, care poartă data de martie 1785,

conţinea primul act al dramei la care lucra, precum şi o

traducere parţială a lui Jacques le Fataliste de Didcrot.
Din nefericire, Schiller a înserat acolo şi unde critici îm'."
potriva reprezentaţiilor date la teatru, critici atît de greu
suportate de public încît a fost imposibil ca scriitorul să
mai rămînă la Mannheim. Printre încurcăturile si neca-
zurile lui, Schiller a primit încurajai-ea lui GoUfried
Koerner; a fost, între cei doi oameni, începutul şi cauza
unei prietenii durabile. Puţin după aceea, poetul era primit
cu afabilitate de ducele de Weimar, Karl August, şi obţinea
de la el o funcţie la curte. La lVIannheim, iubise pc Char-
lotte Ostheim, măritată cu un ofiier care servise Franţa în

arăzboiul Americii. în momentul cînd părăsit-o pentru a

se duce să-şi ia în primire pos1.ul pe lingă Karl Augu:;t,

a adresat prietenilor lui din Leipzig o scrisoare care re-
aminteşte în unele privinţe, testamentul de la Heiligenstadt.

.,Vă scriu într-o stare inexprimabilă de deprimare... Timp

de do:uăsprezece zile, am purtat în mine, pretutindeni, gîn-
dul de a părăsi această lume. Oamenii, toate relaţiile mele,
pămîntul şi cer:ul îmi sînt odioase. Nu am nici UTl suS:Jet,

nici unul, care să umple golul din inima mea ; nici o

257

17 - \'i:J.ţa lul Bccth<;>Y=

prietenă, nici un prieten. Oh ! inima mea are nevoie de o
hrană nouă, de oameni mai buni, de prietenie, de iubire...
Nu am fost încă fericit" ...

In aprilie· 1785, Schillei· părăseşte Mannheimul şi se

duce la Leipzig ; apoi, în mijlocul verii, se întîlncşic cu

prietenul Koerner în satul Gohlis. Acolo, în voluptatea
odihnei, a compus el Imnnl Bucuriei. Regnier povesteşt€,
foră să garanleze autenticitatea anecdotei, că într-o dimi-
neaţă, plimbîndu~se prin Rosenthal, poetul a zărit pc ţăr­
mul rîului un tînăr pe jumătate dezbrăcat, care se ruga

înainte de a se arunca în valuri : un bici student în teolo-
gic, înnebunit de mizerie. Schiller îl ajută, il consolează şi,

sub impresia acestui eveniment. rnmpunc imnul lui cu

coruri.
,,Bucurie - strigă poetul -- bucurie, scînteic divină,

focă a Elizeelor, noi intrăm, îmbl'ttaţi de focul iubirii, în
sanctuarul tău. Vraja ta aduce laolaltă pe c-ci despărţiţi ;
toţi oamenii devin fraţi acolo unde aripa ta SC' opreşte

din zbor".

Freude_. schoner Giitterfunken.

1'ochter aus Elisium,

Wir betreten fe1iertrunken,
himmlische, dein Heiligtlwm.

Deine Zauber binden wieder
was die Mode streng getheill,

Alle Menschen 1.cerden Bruder.

-wo dein sanfler Fffigel weilt. *

* Traducerea româncasd1. rămasă clasică. a lui I. U. Soricu :
Vraja ta aduce iar[1
Slavă ţie, stea eurată,

Voie bună pe pămînt, Pe popor lîngă popor.

Astăzi te simţim aproape. Toţ.i pe lume fraţi noi sintem,

Sol din rui, tu, soare sfînt. Unde vii uşoarc-n zbor.

Şi corul răspunde : 'M-ilioane de oameni, j'iţi cu toţi îm-
brăţişaţi. Lumii întregi acest sărut! Fraţilor, ... deasupra
bolţi.i înstelate trebuie să locniască un Tată."

Seid unischlnngen, Millionen !
Diesen Kuss de1· ganzen We1t !
Briider, iibenn Sternenzelt

1Vluss ein lieber Vater wohnen,

Oda exprimă mai ales recunoştinţa poetului pentru prie-

tenul lui Gottfried Koerner şi tînăra Minna, care îl ajuta-
seră -cu toată dragostea. Astfel credem noi că trebuie inter-
pretată strofa :

„Voi care aţi avut destinul fericit de a fi prieten cu un

prieten, voi care aţi înfăptuit o întovărăşire plăcută, uniţi
bucuriile voastre cu alte noastre !" (traducere liberă. în

originalul francez al cărţii lui Ed. Herriot). In traducerea

românească a lui I. U. Sori.cu, versurile accs1('G au,
parcă, un farmec aparte (n. fr.) :

Cine a avut norocul Fericit ie poate face '-,

De prieteni buni să dea Bucuria pe 1Jămînt_.
Cine ştie ce-i iubirea; Cine n-a simţit iubirea
Ungă noi cîntînd să stea. Plece dintre noi" piîngînd.

Dar corul exprimă o idee generală : ,,Tot ce trăieşi.e
pe întinsul pămint să· aducă omagiu iuoirii. Ea ne călăuzeşte
înspre aştrii unde sălăsluieşte Necunoscutul. Toate fiinţeJe
sorb viaţă şi bucurie din sînul Naturii. Toţi cei buni, toţi
cei răi urmează drumul ei semănat cu flori. Ea ne dă
sărutările, viţa-de-vie, un prieten nedespărţit pînă la
moarte. Viermuşorul îşi are şi el partea lui de plăcere, iar
heruvimul stă drept în faţa lui Dumnezeu".

Schiller, care intenţiona să se facă pastor, suferă in-
fluenţa mistică a mamei lui ; el nu a uitai ziua cind, um-

blînd prin munţi, ea îi povcstcâ istoria discipolilor lui

259
li*

era.::mmaus. La şcoala militară a Singurătăţii, hrana lui

Klopstock şi Messiada. Apoi a scris Hoţii. Fixînd datele
istoriei după propriile noastre evenimente naţionale, uităm
prea adesea spiritul revoluţionar pe care o astfel de piesă
îl avea, cu patru .ani înainte de publicarea Imnului către
Bucurie, cînd Schiller adună într-o Antologie primele lui
incercări lirice. Neliniştit cu privire la libertatea ideilor lui,

nSchiller nu a încercat oare să fugă de la Stuttgart ?

regăsim cu întreaga lui independenţă de judecată în Fiesco.
Schiller rămîne>a deci fidel propriei lui gîndiri scriind

c1.clmirabilul lui Imn căt1>e Bucui'ie, ,,resort puternic al na-
turii eter.ne". Această Bucurie pc care o proslăveşte el o
putem numi tot aşa de bine Viaţa. Este forţa care face să
încolţească seminţele, car:: rb\spîndcştc pe firmament stelele,
ca.re conduce pe croi şi susţine pe martiri. Entuzi.asmul
scriitorului îşi ingăduie toate îndrăzDclile expresiilor. ,,Pe
piscul radios al credinţei flutură stindardele Bucuriei prin-
tre resturile de coşciuge care plesnesc : o vedem st-ind în
picioare în corul îngerilor".

.ll.uf des Glau!>ens S011ne11berge,
sieht man ihre Fahnen v.:ehn

durch den Riss gesprcngler Siirge
sie im Chor cler Engel stehn.

Ci.>ml va inviia deci fiinţele ca să sufere cu curnj în
a;,tep-J.arca unei recompense_ supra-pămînteşli. ,,Să uităm
ura şi răzbunarea ! Să iertăm pe duşmanul nostru de
moarte ! Nici o lacrimă să nu mai curgă în sufletul lui !
Nic.i o remuşcare să nu-l roadă ! Să distrugem cartea cu

poliţe."

Unsei' Schuidbuch sey i-ernichtct !

Curaj şi putere în suferinţele grele ! Ajutor acolo unde
plinge nevinovăţia! Crcdin1[1 eternă faţă de jurămbtele

făcute! Adevărul pentm toţi, prieteni şi duşmani! Mîn-
qrie neînduplecată faţă de tronul regilor !" Piesa se ter-
mină cu strofa următoare: ,,Eliberarea de lanţurile tira-
nilor ; generozitate chiar fulă de sceleraţi ; speranţa la
patul muribunzilor, graţiere pe eşafod ! Chiar şi morţii să
trăiască ! Fraţilor, beţi şi cîntaţi laolalt[l : <·Să fie iertaţi
toţi păcătoşii şi infernul să nu mai fie !,.,".

Beethoven nu va înceta niciodată să citească pe Schiilcr.

în amintirea prietenului lui, Wenzd Krumpholz, deced,:rt

în mai 1317, el va pune pe muzică Cîntccu.l Călugărilor din
Wilhelm Tell. Dar Imnul Bucuriei e cel care a prod1.,15 ·
asupra lui impresia cea mai veche şi mai adîncă ; gindul de
a scrie IllUZica p€ntru el il urmărea încă din 1793 : există
o scrisoare (semnalată de Julicn Tiersot), din 26 ianua-

rie 1793, prin care un locuitor din Bonu anunţa Charlottci

Schiller că tînărul Beethoven îşi propunea să compună

muzica pentJ.·u versurile poeziei Au die Frewlc, scrisă d-e

fratele ei.

Iniluenţa lui Goethe a fost mai tardivă ?
Pentru că Beethoven nu l-a întîlnit pe ido1ul luî <lcdt

destul de tîrziu, la apele minerale de la Teplitz, s-a crezut

de către unii că m-..i.zicianul nu i-a cunoscut multă vreme
op€ra. E o eroare. Incă din copilărie - scrisorlle lui con-

fo:mă acest lucru - Beethoven a fost adînc impresionat de

Goethe. In catalogul cronologic al lucrărilor lui găsim încă

din 1789 sau 1790, un lied după Es war einmal ein Kunig.

Puţin înainte de 1800, Beethoven ia din Faust fragmentul.

Gretel's Warnung (mit Liebe~blick), nr. 4 din op. 75 a;părut

în 1810 şi compune după Gqcihe trei lied·Jri, ră..r11.ase n1:c-
terminate: Neue Liebe, neues Leben (Dragoste nouă,

viaţă nouă), Wechsellied zum Tanz (Cîntecul alternat p-en.-
tru dans) şi Năhe der Geliebte (Lîngă iubită). în J800, a.;Jjcă

imediat după Simfonia I, a scris după Ith dcnlce dein a
lui Goethe o arie cu variaţiuni pentru pian la patru mîini.

1n 1808, chiar în anul în care termina Simfoniile a
V-a şi a VI-a, concepea, după Sehnsucht de· Goethe,
patru melodii pentru soprană şi pian, 1n a.nul următor, în
timp ce lucra la Egmont, împrumută nu mai puţin de nouă
subiecte de licdm-i de la el. Scurta lui aventură cu Bettina
Brentano i-a inspirat dorinţa de a întîlni pe scriitorul uni-
versal, căruia i-a adresat, prin ea, omagiile cele mai res-
pectuoase. Era foarte preocupat să ştie ce părere avc•a des-
pre el puternicul poet liric.

Consilierul muzical .al lui Goethe era, precum se ştie.
Kad Friedrich Zelter, cu care scriitor.il a schimbat o
abundentă şi interesantft corespondenţă. Zelter, care cu-
noştea şi admira enorm pe Beethoven, dirija la Singaka-
demie şi înfiinţase asociaţia Liedertafcl de la Berlin..Este
destul de curioasă istoria acestui fiu de zidar, zidar e1
însuşi, care va exercita o atît de mare influenţă asupra
dezvoltării niuzicii corale în Germania. Goethe prefera
oricăror alte compoziţii muzicale melodiile lui Zeller,
liedurile lui, quartetele lui pentru voci bărbăteşti. Dacă,
pe cît se pare, el nu a înţeles întreaga noutate şi întreaga
putere a muzicianului venit de la Bonn, sau cel puţin
dacă nu l-a ajutat, Be"'-'thoven în schimb nu a scăpat nici-
odată ocazia de a proclama cultul lui pentru .autorul lui
Faust. ,,Ce influenţă a avut ,el asupra mea ! declara Beetho-
ven în 1822 lui Friedi'ich Rochlilz... M-a.1 fi lăsat omorît
pentru el. Din vara de la Karlsbad, îl citesc în fiecare zi,
cînd citesc. A ucis în mine pe Klopstock. .. Nici un poet nu
e mai potrivit pentru muzică decît el. Şi totuşi, eu nu scriu
cu plăcere lieduri". Editorii de la Leipzig i-au propus prin
Rochlitz să compună o partitură pentru Faust şi probabil
că ar fi acceptat această ofertă dacă, fot atunci, nu ar fi
fost ocupat cu Simfoniîle n IX-a şi a VI-a.

?62

Se vede, totuşi, destul de bine, ceea ce despar.te pc
Goethe de Beethoven. Două copilării profund deosebite. Nu
departe de oraşul Bonn, unde Ludwig va cunoaşte de mic
nPplăccrile mizeriei, vVolfgang se formase într-un mediu
înstărit, sub mîngîierile unei mame încîntătoare, ducînd
viaţa uşoară şi fără griji pe care o pl'ocura o bunăstare
burgheză, sever orînduită. Universitatea din Leipzig, sa-
loanele, scriitorii cei mai celebri ai Germanici sărbătoreau
un tînăr student pe care nici o preocupare materială nu
îl îndepărta de ]a cercetările lui liniştite ; bogaţii editori
BrciUrnpf îi propuneau să seric ei muzică pentru primele
sale lieduri. F-crncile alunecaseră doar ca nişte umbre prin
viaţa lui Beethoven ; aclokscentul Goethe a fost înconjurat
clP timpuriu de un roi de admiratoare şi Werther se com-

pune deja din amintiri. Rousseau şi Klopstock sînt înclni-
mălorii spfrituali ai act':-;ior d'.ii oc1.mcni, sfMuilorii lor clin
t'mbră ; la ambii disc.:ipoli, aceeaşi natură bogată, aceeaşi
forţi't de expansiune lirică ; o imaginaţie atît de abundentă

incît se scurge în improvizaţii. o personalitate atît de pu-
ternică încît se îndepărtează de invătămintde trecutului ;

supunere faţă de inspira\ic, dragoste de risc şi, cum spune

scriitorul, ,,furtună de pasiuni în largul mării". Să obser-
văm pc Goethe în primele ]ui aycn11tri amoroase sau, cinel,
fără un cuvînt ele rămas bun, se îndept'trtează de Frcderica

Brion. ,.moi de LiH Schocncmann... Timiditate? Nu. A ho-
tărît să "'se lase tîrit de O ardoare care il împinge ill('l'eU
inaink', să nu cedeze decît în faţa legilor propriului lui
geniu, :;;i pune pe seama unui fat:alis:rn riguros hotărîrile
pe care in realitate le ia numai din dragoste faţă de sine.
Beethoven se lasă constrîns de morala comună, îşi refuză
orice bucurie obişnuită, exagerează scrupulele şi îndatori-
rile sale. Cc reguli puteau să îngrădească pc scîntcietorul
însoi,itor al lui Karl August, adevăratul st[tpîn de la Wei-

mar, pe acest seducător ca1·p la mai puţin de treizeci de ani

preluase întreaga autoritate ? Cind riscă să se împotmo-
lească, Goethe se salvează prin magnificul lui egoism ;
părăseşte biroul de ministru cum a părăsit şi grădina de la
Sesenheim ; un nou avint il poartă în Italia şi puţin ii pasă

de doamna Stcin şi de lacrimile ei ! Un capriciu, sau ne-
putinţa de a se fixa. il aduce înapoi. E de admirat această

splendidă forţă vitală, acest dispreţ agresiv pentru con-

venţii, această oroare de obiceiuri şi de n1tină, această
voinţă neîncetată de înnoire, această impasibilitate ia
judecăţii care il pune la adăpost de a-şi arăta simţul

critic chiar în f:aţa unor evenimente ca cele ale Revo-

luţiei franceze. In!eligenţa, la el, comandă sentimentu-
lui ; destul de întinsă. destul de informată penh-u ca să-i
permită să domine deopotrivă arta şi ştiinţa, raţiunea
îşi află forţa în ea însăşi şi se păzeşte de emoţiile
facile, de credinţele răspîndite, de iluziile politice.
Goethe impune altora ordinea de care deseori s-a lipsit el
însuşi. După cum îi scrie lui Jacobi in 1793, el îşi frasează
,,un cerc în care, în afară de prietenie, de artă şi de ştiinţă,

nimic nu poate pătrunde". Este la antipodul lui Beethoven,
cum era şi la antipodul lLri Schiller. într-unul din frag-
mentele b-a<luse de I'orchat, se dcfin-eşte pe el, cum era la
v'irsta matură: ,,N-am cunoscut niciodată tL'l. om mai
încrezut ca mine şi, cînd o spun, dovedesc ceea ce susţin.
N-am crezut niciodată că trebuie să mă zbat ca să ajung la

ceva: am crezut întotdeauna că dacă hotăram ceva era
deja r~aHzat. S-ar fi putut sfi mi se pună o coroană pe cap :
mi. ~-ar fi pi'i.rut foarte simplu. Şi tocmai prin aceasta, er::un

un om ca oricare altul. Dar, ceea ce mă deosebea de un
adevărat nebun e că eu căutam să îndep1inesc ceva ce era
mai presus de puterile mele şi să merit ceea ce obţinu.sem
nu prin meritele mele".

Prin aceste definiţii, Goethe se .ipropie de Napoleon,
chic~:· in timpul cînd Beethoven se depă1ia cu 01'oare: de

r€voluţionarul necredincios ; fie că o mărturiseşte sau nu,

scriitorul îşi face o mîndric din a asigura prin prestigiul
lui securitatea unui oraş plin de mareşali ; omagiile care
îi sînt adresate îl flatează ; cum era să reziste la onoarea de
a lua masa la un ministru francez de externe, sau să fie
l)rimit de un Împărat care! citise de şapte ori pe Werther?
Dar, să nu-l micşori:'im. Napoleon întruchipa în ochii lui
ordinea şi, pină şi în cosmopolitismul lui, Goethe rămînea
devotat ideii care c cuprinsă în acest cuvînt imperios.
Ca şi Beethoven, îşi aduce şi el contribuţia ia bucuria
naţională in 181'1 şi scrie o lamentabilă alegorie care pare,
in unele pi·ivinţ-2, o renegare. În realitate, nu se int~re-
sează decit de propria 1ui persoană, de iluziile pc care i le
mai di:'1 încă poezia Orientului şi speranţa într-o ultimă dra-
goste. Trebuie si:',-1 comparăm cu Chateaubriand al nostru
pentru egoismul seduci'1tor, pentru voinţa neclintită de a
reînnoi la ncsfiqi.t iznmrde vieţii, pentru refuzul de a îm-
bătrlni, pentru s,enină[atca lui imperturbabilă, în care intra
mult <lispt·-eţ. Grillpal'Z{'l', care se va pasiona pentru Be-et-
hoven şi care îl va întovărki.şi in 1827 pînă la groapă,
tremura cu un an mai înainte în faţ.a acestei Excelenţe
încărcaiă cn decoralii, glacială şi solemnă ; dar obs~rvas-e
că la masă sau în intimitate, Goethe se destindea, consimţea
să redevină nn om ; Maestrul ultimelor quartete nu
c-0ncepea însă aceasUi dedublare. Nici un scriitor nu în-
trecea pc Goethe in amploare ; nici unul n-a făcut mai
mult ca să înceroe să ct·ecze acea literatură universală
cure să fie ea însăşi imaginea raţiunii universale ; spi-

ritul lui merge şi mai departe : el concepe nu nu.mai m'li-

tatea gîndirii dar unitatea chiar a naturii, căreia el îi con-
feră un plan logic, legea ordinei. Nu putem să nu admirăm
spiritul lui, splendidul lui spirit ca.re pînă în ora ultimă îi
va impune cfo:rturi, îi va stăpini trupul îmbătrînit, va căuta
încă s[t se întincreasci:'1 şi se va ridica, spre sfîrşitul acestei

2G5

lungi ascensiuni, deasupra moralei, deasupra religiilor,
deasupra codurilor. Privită de pe înălţimile unde s-a ridicat
Goethe, ce devine durerea omenească, chiar aceea a unei
femei sau a unui fiu ? Cinel autorul Missei în re intona
chemarea lui deznădăjduită, Goethe nu o va nuzi.

*

Pentru a înţdcge complet pe Bcdhovt>n, caracterul :;;i
inspiraţia lui, e indispensabil să consultăm, ~ Bibliutcca
de Stat din Berlin, celebrele Caiete ele con1:ersaţie, în care,
începînd din luna aprilie 1819, sînt înscrise răspunsul'ile
interloc-utorilor ş'i, citcodată, întrebările Maestrului. Schintl-
1-er, în 1845, a vîndut cele 137 de caiete cu hil'tie grna;-;ă a
căror descifrare a intreprins-o Wallher Nohl (primul vo-
lum al publicaţiei lui a apărut în 19~2 la Miinclwn,
Allgemeine Vcrlagsanstalt). Citiiorul încearcu, în fa\a
acestor foi, o impresie la fel cu CL'a pe care ne-o inspira
examinarea manuscrisului operei Pensees de Pascal. St•
citesc foarte greu ; note rapide, ;.;crise cu foarte di fvri te~
caligrafii, complicate şi mai mult _de abreviaţiuni sau clipst)
în conversaţie. Cu concursul doclornlui Lachmann, ataşat
la departamentul muzical al mardui fond german, am în-
cercat, la rîndul nostru, o explorare. Karl, celebrul nPpo1,
intră în scenă. Incă de la p1imde file c.lin <::aietul întii, Sl'
vede că Beethoven se preocupă s:i-i caute o pensiune mai
bună, să ceară pentru €1 diferite mobile de care are nevoit·.
Urmărim diferitele demersuri ale poetului muzician. Se
prezintă la arhiducde Rudolph ca să aCle ce mai face ;
persoana care îl primeşte scrie pe cm·net că profesonil
Alteţei Sale va fi convocat îndată ce va putea să fie primit.
Mai departe, indicaţii de cărţ.i, cu preţurile lor. Beetlfovcn
notează adresa unei fernei onorabile (au.s cinem snlid0n
Hause), care îşi oferă serviciile ca doamnă de compani,~

sau ca să facă menajul. A aflat că mama lui Karl \T,':.l

266

sfi ceară sprijin -de la arhiducele Ludwig şi se hotărăşte să
intervină şi el în favoarea nepotului.

Prima culegere ne a·rată pe Maestru convcrsînd des cu
Karl Bernard, tinărul editor de la VViener Zeitung, cel care

san,vizuise o Crtntată a lu: Weissc:nbach. Ce mai încerc~

s;1-l salveze pl' îngrozitoru] nepot ? I<:s!e subiectul care
n'virw in formele• cele mai vhriatc'. Şi. de asemenea, cum
st1 uţureze sw·zenia rare se agravează ? Bunard anunţă că
un doct-or Mayei· a dc:,,,chis, pe Landstrasse, un stabiliment
unde' el pretindea c[\ vindf,eă pc surzi combinînd acţiunea
sull'ului cu aceea. a vibraţiilor. Beethoven se arată pre-
<H.:upc1t şi de cht>stiuni dv dobim:i : se ştie cu cită ordine, în
inl(·resul lui Karl. î~i administrn veniturile. AnunFl că
B«nc:a naţionaHi c:en' :3 la sută dobîndă pe an, pentru îm-
prumuturi. Cit val1m~az[1 un ludovic de aur '? într-eabă el
în al patrulea cai('1. Socotelile gospodăre:;;ti se interpun între
dr,u[1 convorbirj dr·~pn· procesul lui Karl sau despre muzică.
Diri timp în timp, o cugetare viguroasă a Maestrului se de-
ia~c·ază din umila a·me-;tecăiură de întirnplări mărunte. La
pagina 87 b din primul cail't. noh--ază cu creionul: ,,Forţa,
can· este una. poate' io1l.tl impo_triva numărului, care e
lip,-,il de unitate··. Printr-() astfrl ele frază, descoperim o
dală în plL1s pl' T:k·nhovc·n în luplă cu un acc{:·s de
nic·lzscheism anticipat. _

1n altt1 zi. hi manifestă admiraţia pentru Cherubini.
InlerlocutoruT protcsteaât : ..E un muzician prea manie-
rat !'·. Bernal'd, all[1 dată. glumt·:;,;tL· : ,,Czerny cunoaşte o
vt"tduvă care vă iubeşt•c' mult şi v1·pa să vă ia de bă!"bat. Se
nunwste Stramm. Sînt rivalul dumneavoastră. Să ne ducem
.nmindoi să o vedem, împ-reunh cu Czc,rny". Iată şi pe Karl;
v<>:-l)c·~1e, fără îndoiaEL de mama lui : ,.Mi-a spus că do-
re:;;ic ca eu să rămîn aci, dar că i-ar fi greu să dea 1 2-00 de
flmfoi in loc de 900. N-.ai putea să scoţi ceva din banii
·U1i ·: ...Nu ~!iu dl· unde vin at'.i[i;~ pftduchi ?" Răspunsul lui

26'2

Beethoven nu se aude. Karl replică : ,,Da, dar e. foarte
sănătos si:i ai pftduchi".

Oare în legătură cu acest ciudat băiat, veşnic contro-
versat, a scris Beethoven cu melancolie, pe o pagină din
caietul al cincilea : ,,Ncrccunoştinţ;a faţă de mine e lău­
dabilă !" (Undankbarheit gegen mich winl gelobt). Dar
intră bucătăreasa şi pune mîna pe carnet: .,,Vreţi heringi
prăjiţi ?". Unul dintre interlocutorii cei mai frecvenţi
este Franz Oliva, căruia Maestrul i-a dedicat opus-ul 76,
adică variaţiunile pe o temă rusă care se regăsesc în Rui-
nele Atenei. Oliva, foarte vesel fiindcă medicul lui i-a
recomandat vin de Tokaj, îl sfătuieşte pc Beethoven să
mi'mîncc mai puţin. Şi convorbirea reîncepe. Se percep
uneori rîsete, jocuri de cuvinte greu de tradus. ,,Vinul de
Cipru dă gută". Glumele devin îndrăzneţe. Un interlocutor
seric în franţuzeşte: ,.,Dumnezeu nu este dccît o marionetă,
care n-a venit niciodată pe p~rnînt" (Dieu n'est qu'une
bcmbouche (sic), qui n'est jamais venu sur la terre). Un
altul spune : ,,Aristocraţii au găsit acum un sprijin în
Austria şi spiritul republicane mort". Apoi, din nou, soco-
teli ; Karl e în centrul tuturor preocupărilor Ma2strului,
rlim1nc mai departe o caricatură. Bernard susţine că nu
există drept natural, că regulile apar numai odată cu starea
socială, că o fiinţă izol~tă nu are titluri. ,,Dacă aş ci7tiga
m1inc 50.000 de florini, declară unul dintre personaje,
înnintc de orice aş distruge dreptul natural." Un citat din
Schiller se amestecă printre vorbele lui Karl, care invită

pc unchiul lui la o reprezentaţie dată de elevi. Cineva face

o glumă d-esprc Hoffman „care nu e un om de Curte". Să

nu mai prelungim această investigaţie. Să ne oprim la acest

gînd din caietul al optulea a cărui importanţă ne-a ară­

tat-o Schindlcr : ,,Lumea este ca un rege care vrea să fie

linguşit pentru a se arăta binevoitor. Dar arta este fermă în

268

opinii. Col decis să o slujcaseă nu poate fi constrîns să

linguşească pc nimeni". Arta e lungă şi viaţa e scurtă, zice

proverbul. Chiar dacă viaţa e lungă şi arta e scurtă, chiar

dacă sufletul artei nu durează decît o clipfl, ea ne înalţă

pînă la ceruri.

Soll uns ihr Hauch zu den Giittern heben, so ist er eines

Augenblickes Gtmst. Greşim noi? Dur această reculegere,

aşa de miraculos vie, ne interesează infinit mai mult <lecit

Afinitiiţ'ile Electfre.

XII

MJst:r tt puupcr

Caietele de converSJţ.ic devin n,ai clare.
Puţin cite puţin, pas cu pas. Beethoven se afunJi'l îr
nenorncire. Prinţul Lichnowsky - întrebuinţăm expl'csi.i
lui Schindler - şi-a luat rămas bun ele la lume ; Schup-
panzigh părăseşte Viena şi infră in serviciul unui senior
rus. Oliva predă literatura germană la Petersburg. Bc'eilm-'
vcn s-a certat cu Brcuning. Zmeskall, chinuit de gută, stă
în casă. Pe lîngă Maestru nu mai găsim, împreună cu nelip-
situl „om de casă" Schindler, decît pc avocatul Bach şi unii
prieteni de berărie în foţ.a căruia îşi expune zgomotos
ideile lui republicane. Beethoven frecventează şi palatul
·arhiducelui Rudolph şi casa lui Rasumowsky, de curînd
ridicat la rangul de prinţ ; dar considcra\ia pe care i-au
adus-o succesele oficiale nu i-.au îmbunt'ttăţit situaţia ma-
terială : conflictele cu Maelzel, moârtea lui Lichnowsky,
lipsa de bani, dificultăţi le constante cu editorii, procP:,cle
ndncd.ate, generozitatea lui pentru operele de bineîaccre,
care îi adusese, din partea Consiliului oraşului Viena,
numai titlul de cetăţean de onoare, destrămarea q_um-Lc-
tu1ui ambasadorului rus, indiferenţa unei societăţi oho-
sită de o serie de evenimente grave şi înclinată spre plă­
ceri uşoare, toate acestea contribuie la deprimarea lui.
,,Nu am prieteni, scrie c-1, şi sînt singur pe lume". Foştii

t71)

camarazi au plecat ; cei noi n-au putut încă să facă do-
vada devotamentului lor.

O nenorocire in familie îi aduce o supărare neprevăzută.

Karl Beethoven, funcţionar la Banca Naţională a Ausi:riei,
moare în noiembrie 1815 lăsînd fratelui lui, Ludwig, -un
fiu născut din căsătoria llti cu Johanna Reiss, un copil de
noui:\ ani a cărui educaţie i-o încredinva luL Beethoven

ajută cît poote aceste rude apropiate, mergînd pînă la a

cheltui zece mii _de florini pentru ele. Dar să nu i se vor-

bească de Johanna, ,,Regina Nopţii!". E o femeie rea; o
uriişte. Tot C<:' ştiam noi despre valoarea morală a Maes-
trului, el o va confirmu p-rin zelul înverşunat cu care se
va ocupa de mi-eul Karl. Dorinţa fratelui defunct o va
îndeplini pină la ·limita extremă a mijloacelor lui. Dar va
avea multe necazul'i, va trebui să .susţină procese, fiinddt

Regina Nopţii n va aduce în faţa Tribunalului şi vor urma

discuţii fără sfîr:;;it cu avocaţi, procese pierdute şi dştigatc,
apeluri, negocieri, prezentări la o comisie heraldică însăr­
cinată să &e pronunţe dacă Beethoven avea drept la juris-
dicţia nobilitară. Aceste n,~c.c,zm·i au exercitat cu siguranţă
influenţ.a cea mai supâr..U-oare asupra producţiei artistice

a muzici.anului. De pe acum, sacrifidt iotul pentru acest

nepot din cal''-· \Tea .sa focă un om ('Ult, un cetăţean lu-

minat.
Între Johanna ~i el. duelul continu{t fără răgaz. Cu toate

că veniturile lui erau modeste, plasează copilul la spa-
nio1ul Gianastasio clei Rio şi însărcinează pe Czerny ca
.să-l înveţe muzica. Cu o pasiune tenace, atent la cel mai
mic amănunt, se ocupă de educaţia acestui nou Emil, fără
să neglijeze nici cele mai mici chestiuni de îmbrăcăminte.
<le hrană, de sănătate. La aniversări. îl ia pe Karl de mină
şi îl du{:-e la mormîntul tatălui lui. li controlează pe pro-
fc.sori ; dacă situaţia lui băneas-că i-ar fi îngăduit, s-ar. fi
dus i,;[1 locuiască la Gianustasi(,, intr·-un pavilion din gră- ·

271

ctină. Fiica UilJl-i negustor din vecini, Fanny, ne-a povestit
cum, aproape în fiecare seară, venea după veşti. Sosea adu-
cînd, pc timp frumos, cîteva violete şi strigînd : ,,Ha ! Ha !
Iată primăvam". Se aşeza lingă masa familiei, îşi desfăcea.
fularul, spunea glume sau, fiindcă nu auzea ce i se spunea,
scotea un ziar din buzunar, se amuza în tăcere cu copiii,
visător, adeseori dL~trat şi, în aparenţă, chiar incoerent.
Karl tiraniza pc biciul surd, îi sărea pe umeri, îl dădea jos
de pc scaun : Bcelhoven era încîntat. Cînd s-a mai mărit,
nepotul începe să-şi arate caracterul recalcitrant ; pentru
el, un:chiul închiriază un apartament mai mare, dar bă­
iatul se înţelege cu bona ca să fugă la mamă-sa ; într-o
zi, refuză să se mai întoarcă. Nimic nu descrn:ajează pe
tutore ; cînd Karl e mare, îl ajută să int-re la Bloechlinger,
c.a să se poată prepara penhc1 secţia comercială a Institu-
tului politehnic. De acum înainte, acest netrebnic va fi
chinul vieţii lui.

Pc de altă p,.'1rte, boala s,e complică. în iarna lµi 1816 -

1817, o bronşită prelungită îi lasă un catar cronic şi face
să p1aneze asupra lui ameninţmea tuberculozei. Servitoa-
rele N.anny şi Babd îl îngrijesc rău, nici măcar nu-şi dau
osteneala să aprindă la timp focul din sobă. Unele con:solă1i
îi vîn din afară. Simfonia a VII-a e cintată cu succes la
concertele săptămînale de la. Leipzig; dar F. Wieck, tatăl
Clarei Schumann, declara că nu poate recunoaşte în ea

decît opera unui om cu mintea tulbure.
O stea nouă se ridicase.
ln ItaJia, Rossini triumfa cu Bărbierul, cu Othello, şi

succesele lui vor transfonnia gustul publicului vienez. ln
cursul anului 1813, reprezentaţiile cu Tancred la Teatrul
Fenice din Veneţia arăt~ră că opera na.ţională italiană
avea acum un nou mm.estru. Bătălia care se dăduse la
teatrul ,.Arg{'ntina" djn Roma în jurul Bărbierului, consa-

crase iriumfu] ,,1cbedci de la Pcsaro". Franz Schubert nu

272

reuşise tncă să-şi creeze resurse suficiente ca să se de-ilice
gustului lui pentrn muzică ; continua să-i înveţe alfabc'.:ul
pe copiii din Lichtenthal şi suferea, ca şi alţii, văzînd moc.a
nouă. Cînd i se vorbea despre Rossini, Beethoven zicea :

,,E un bun pictor de teatru". în caietul al patrulea de con-

versaţie, care datează din decembrie 1819, e notată o dis-
cuţie desµre compozitorul italian ; cineva voia să ştie
ce zicea Maestrul despre el. ,,Posedă, replică cel întrebat„
oarecare geniu, aceasta nu i se poate nega ; dar e un măz-:
gălitor (ein Sudler) fără gust." S-a vorbit.mult despre du-
elul simbolic dintre muzica germană şi muzica italiană; se
vorbeşte despre el şi în numeroasele scrieri ale muzicogra-
fului vienez, Mosel, conducătorul grupului care susţ.inea
muzica naţională. Mosel dirijase concertul „Pri-etenilor
muzicii" şi se spune că ele primul care a întrebuinţ.at ter-
menul de Tondichter (poet al sunetelor), pentru a c.u·;:c:-·
teriza pe Beethoven ; termenul a fost foarte des reluat mai
tîrziu de \Vagner. Dezvoltarea rossinismului \"U accentua
ostilitatea sau cel puţin indiferenţa publicului din ci.lpiiaia
austriacă faţă de un muzician care se încăpăţîna să Yo-·
iască a reda în operele sale dramele vieţii interioare.

E greu de crezut că un om ca Beethoven să se fi descu-
rajat din cauza atîtor complicaţii pe care i le hăTăzea
Destir1.ul. Este totuşi un fapt că, de la admirabilele sonate
pentru violoncel şi pian op. 102 şi pînă la marca sonată
pentru Ham-mer Klavier, dedicată arhiducelui RudoJph
(op. 106), el nu a compus decît canoane şi lieduri. Vfocerrt
d'Indy, în Cursul său de compoziţie muzicală, a descris
precis canonul, această piesă polifonică, vocală sau instru-
mentală, în care tema propusă de antecedent c imitată apoi
de toată seria consecvenţilor. Beethoven se distrează C"'.J
acest joc pe care îl învăţase pc vremuri de la Albrechts-
berger şi măreşte numărul exemplelor : Kurz ist der S.ch-
merz ; Lerne Schiceigen (canon enigmatic, în .si.ilul Ha,-

18

lianului ricercar); Rede, rede etc. Lioourile se succed :

An d-ic Ho.f.fnung ; clclul de şase cîntece pentru „iubita

absentă·'. Der Mann -i:on Wort; Ru.f von Berge; So und

so ; Resignation. 1n noiembrie 1817, scrie Fuga (op. 137),

pentru pridl'nul lui, Tobias Has1ing,er. Vincent d'Indy a

arătat cum Beethoven a utilizat o formă moştenită de la

anticul motel pentru a renova simfonia; cum fuga lui,

inferirx1ră celei a lui Bach ca plasticitaie, este în schimb mai

dnunaii6t :;;i mai umană; şi cum această formulă, genial

.aplicali't. avea s[t îmbogăţească partea .ultimă ,a operei lui,

deschizînd artei viito„ffe orizonturi noi, dar rămînînd fi-

dr·l~\ lcgilm· tradiţiei. · .

In nrimCivara lui lHlî, un nou doliu e cauzat de moartea
lui Wl:nzcl Krnmpholz, d<:! la Opera Curţii, iautor al unei

df•stul dt· cclcb1·e Abendunterhaltimg. (Convorbire în fapt

de sc'.ar[1). Bt.>-elhoven il iubea, îl numea „nebunul" lui, îl

SDcoil'a cel mai entuziast şi perseverent dintr-e prietenii lui,

î.i cr.t n'cunost.:i:ilor pentru c[t îi prezentase pe Karl Czcrny.

În amrntirut ac-2stui scump coleg, scrie, pe cuvinte de

Schiller, Cinlecul cdlugărUor pentru trei voci bărbăteşti.

Dar opffa cPa mai importantă din aceşti ani trişti, a doua

zi după splendorile artificiak de la Congres, este fără în-
doialit sonata pentru_ pillilo-fortc. dedicată Dorotheei Ert-

mann :;;i d'hlati't în februarie 1316 ; descoperim în ea pri-

mde indicii ale unei neorînduicli care nu va înceta să se

agi-avez<..'. cu tr{:cerea timpului. Această sonată (op. 101),

zisi.'.t ,.sPniitiva". singurn, după Schindler, care.a fost exe--

cutată în public în timpul vieţii Maestrului, purta pc

titlu indicaţia: sen:wţii de 'l.'is. Dorothea trecea drept

prima pianisUi a Vienei ; i se recunoştea o artă excep-

ţională de a sublinia nuanţele şi a pune în valoare inten-

ţiile cele mai ascunse ale unei piese. Fără această femeie,
dealtminteri frumoas[t şi cu o edueaţie ale.asă, care a adus

muzicii. t•a .c;ingurit. tot a:l't1,<~1 servicii cîl un înti-eg Con-

siervator, poeticele invenţii ale lui Beethoven ar fi dis-

părut din repertoriu, ne spun cei mai buni martori. În
lumina acestei amintiri, înţelegem mai bine opera 101,
originalitatea din care se va inspira mai tîrziu toată mu- .
zica simfonică modernă. dar pc care Beethoven nu o căuta.
Mişcar<?a intîia, cu cele doua teme expuse rapid şi dez-
voltate pe scurt, redă-Pmoţia unui .sufl('t neliniştit. Sclzer-
zo-ul e tratat în manieră de marş ; Jirwfol introduce şi
dezvolt~t .fu.ga care va dew•ni din ce în ce mai mult pentru
Beethoven, poate toc-mai din cauza compkxităţ.ii crescîndc
a sentimentelor şi- ideilor lui, un mijloc favorit d-e expresie.
Noi nu credem şi nici nu va.im să S(! creadă in ce.a de „a
treia manieră", ace-ste diviziuni tran.şantc .avînd ds'::fectul
că strică unitatea org.c,nidt a evoluţiei beethoveniene ; dar
e sigur ci"'t sonata către Dorothca marchează tranziţia spre
fonne mai profund intime, mai .subtili~. m~,i spiritu.ale, nle
artei lui.

La Mădling, în 181 B. a fo.c;t începută sp1l•ndi<la ;=;,onată
(op. 106) qedica1.ă arhiducelui Rudolph, de curînd numit
arhiepiscop de Olmi.itz. Nu ne putem apropia de un astfol
de poem <lecit cu sentimente de emoţie şi de cald respect.
Beethoven se zbătea încolţit de necazuri d.e tot felul ;
cam pe atunci seri..:. el în jurnalul său : Miser et pauper
s-um. În unele momente, nu mai putea să plătească nici

chiria şi hrana nepotului lui. ,,Sînt nevoit să cerşasc", scrie
el lui Rics.1 Polirdul pictat de Ferdinand Schimon şi păs­
trat la Muzeul din Bonn, ne arată un Beethoven încă plin
de viaţă dar obosit de această neîncetată luptă, cu privirea

în vag. Ne gîndim, prin contrast, la pastelul prin care Du-
pkssis a reprezentat un Gluck extatic, cu ochii ridicaţi
spre cer şi strălucind de fe1·icire, cu părul pudrat, cu fracul
de mătase, de culoare albastru deschis peste cumaşa albă,
calm şi somptuos <'a un marc :pontif al muzicii, înconjurat de

275

18*

tm adevărat cult. Lui Beethow~n i se contesta pînă şi titlul

de „maestru de capelă".

în anii aceştia 1818 şi 1819, care dau naşte:re Opus-ului

106, Beethoven trebuie să trudească. din greu ca să-şi cîş­

tige existenţa. Societatea vieneză „Prietenii muzicii" nu-l
mai ajută, după cum reiese din scrisoarea, ironică şi dure-
roasă, a,clresată violoncelli;tului Hanschka. ,,Mă plimb cu

o bucată de hu-tie prin munţi, rîpe şi văi şi încropesc fel
ele fel de lucruri pentru pîine şi bani ; căci, în această
atotputernică şi mizerabilă ţară de ignoranţi, dacă vreau
să-mi. găsesc timpul necesar pentru o operă mare, trebuie
mai întîi să scriu măzgălituri ca să .am ce mînca". Cînd

trlmiie lui Ries, în aprilie 1819, indicaţii despre mi.ş.cările

sonatei, adaugă: ,,Scuză-mi confuziile. Dacă ai cunoaşte
isituaţia mea, nu ai fi surprins ci mai degra,bă mirat că

mai pot produce". Nu mai poate nici să-şi plătească copia-

torul de note. Scrisoarea din 19 aprilie 1319 precizează
şi m.ai brutal. ,,Sonata a fost compusă în împrejurări pre-

sante, fiindcă e greu să scrii pentru o bucăţi.că de pline ;

iată unde am ajuns".

Această mare sonată către Rudolph este poemul deznă­

dejdii o,rneneşti. Scriind-o, Beethoven se preocupă din nou

să facă loc fugii, pmclamată de toţi muzicienii timpului
ca dovadă decisivă de ştiinţă a compoziţiei. Dar conţinutul
ia[cctiv îl constituie viaţa interioară, cu toate complicatiile
ş~ chiar confuziile ei. Analiza muzicală ne-ar face să
pătrundem în secretul acestei opere cu mult mai bine <lecit
comentariul abstract. Vincent d'Indy, care o consideră un
:model de iarhitectură muzicală, descompune cu minuţio­
zitate prima mişcare, atît de celebră prin începutul ei impe-
tuos ; el desprinde cele două coloane fundamentale kgate
int.re ele printr-o tranziţie pe care Ce.sar Franck o numea
rnrnţi melodice şi arată că ideea secundă se află inclusă
ln pnima. Să reţinem concluzia că, prinir-o expoziţie astf€1

construită, ţesătura muzicală este, deopotrivă, şi densă şi
strălucitoare. în dezvoltare, Beethoven dă frîu liber irn,pi-

raţiei spiritului său, urmează sinuozităţile gindirii şi ale
vieţii, alternează „trans1aţă.a şi imobilitatea tonaltt·', îşi
,,orientează modulaţiile spre lumină sau umbră", dese-
nează planuri difei-ite. Sonata 106 face să reiasă dife-
renţa genială care desparte creaţiile lui de piesele în formă
de sonată scrise înainte de el, cu vorbăriile şi repetiţ.ii!e
lor, cu retorica lor convenţională. Simţul ordinei şi al m.ti-
surii orînduicşte arhitectonica ei. Reexpoziţia reia ideile

deja auzite va.dind de~nele, întunecîndu-le, accentuînd

impresia de tristeţe care domină-în toată compoziţ.ia.
Pasajul în minor din scherzo declanşează viziuni fan-

tasfa:e, imagini nebuneşti de coşmar ; după unii, el' su-
gerează spînzurătoarea pe sub care trec Faust şi Mefisto

în galop pe caii lor negri. In adagio, Tondichterul (e cu-

vîntul care i se potriveşte mai mult ca oricind), se cufundă
în lamentaţiile lui pasionate şi dă multe indicaţii pentru
a călăuzi pe interpret : con molto se11,timento, doloroso,
con grande espressione e liberta. Aşa încît a definit el
în.suşi serusul şi stilul acestei meditaţii, dar a insistat mai
ales asupra caracterului de reţinere pe care îl vrea penh·u

această tîngui:re : dolcîssimo, calmato, nobilmente, tran-
quillo, misterioso e solenne şi, spre sfîrşit, perdendosi, come
lontano. In expoziţ-ia primei teme apare o modulaţie· acci-

dent1ală (în sol), care zguduie pe ascultător aş.a cum n vor

zgudui şi elanurile şi strigătele din ultimele quartete ;
din contră, tema a doua se stinge încet în suspine înăbu­
şite, ca o şuviţă de fum pe bolta cere.ască. Sfîrşitul aclagio'-
ului exprimă epuizarea omului copleşit de suferinţă şi de

lacrimi ; apoi un larga liber introduce fuga, tratată înfr-o
formidabilă şi stufoasă dezvoltare în care Beethoven, uzînd
de toate resUT.scle contrapunctului şi introducînd în special

faimosul canon recurent (sau al racului), expune chinurile

lui suf}.cteşti, o clipă domolilc sub acţiunea unei teme ce

anunţă viitoare.a Missă în re... ·

1-n această operă excepţ.ională, aproape unică, lirismul

îşi epuizează klate resursele, de la se-ninătate pînă la delir,

pînă la l'cvo!tă [:ii dur-ere, în pasai<' aproape intraductibile

fa pian. •

*.

înl'rntru a-[:ii imbunfrlăti t.iluuţia, Bel'lhovcn se gindea,

pc' la 1319, să plece Anglia. lnţdcgem motivele lui. Mu-
zicienii din Au.stria întreprindeau dese turnee pentru a găsi
în străiniHate re:-:ursele care, la ci acasă, le lipseau. Ries,
înainte de a se fixa pe Rin, parcurge Franţa, Ţările Nor-
die(•, Rusia, Man.·a Britanie care onora pc artişti şi îi re-
mun2ra cum se cuvine. l\foseheles se stabileşte la Londra
în 1821 :;;i ob\ ine cel 1nai viu succes acolo. El va atrage şi
pe tînărul. M<'ndPlss<,hn, can~ va face să i S€ execute de
căll'~' c:·lvbra socidatl' Iiiarmonieă Simfonia în do minor
şi Visul 1tne·i napţ i de Fani. ln 1820, Instituţia regaUi dc-
semne,a:âi ca lt'c1or ci~ muzic:l pe \Villiam Crotch, admi.raL
odinioai·ă pentru 1.akntul lui <le copil-minune iar acum
reputat cnmpozitor, (ll"ganist şi profesor. Ataşat la capela
particulară a regelui Gem·gc IV.· Thomas Attwood răs­

pindeşte 1nv[1ţăturn primită ele la Mozart. Pianistul PoHer.
car<:' îl inter?s,1 pc' Beethoven: va fi chemat de către Royal
Aca::ienw of lVlusic. J. B. Cramcr va înfiinta în curînd
cel<!bra ~a t>ditură mm:i<"ală. După eşecul relativ al Scmira-
midei. Rossini d.:i eonc:.!rte la Londra şi cî~iigă, în cinci

luni, mai mult dt• zt•ce mii de lire sterline. Teatrul

Covent Garclen ecn' lui \Veber pe Oberon. Ju1i1,1s Benc--
dict. elev ~i priekn al lui Webe1·, fost şef de orchestri'.1
la KăL·ntherthorthcak'r, va deveni cetăţean cngle-.1. şi.

din ataşament faţ~î. de noua :-.a patrie, î:;;i va uita ori1:;;ul

nat.al, Stuttgart.

278

Be~thoven ar fi imitat bucuros pe aceşti confraţi ; îi lip-
seau însă banii. Totuşi, doctorul Max Reinitz Il€ semna-
lează rezult.'.l.tul cercctă1·ilor dectuate în arhivele Băncii
Naţionale. Se vede de ncolo că muzicianul Beethoven a
subscris, la 13 iulie 1818, opt acţiuni aJL, Ei\ncii austriece
(nr. 28 623 şi 28 630). Nu se ştie dacă văr.sărnin.Lul a fost
f,1cut de el însuşi sau de o terţă persoană. Dar aceste sume-,

Maestrul le va păstra cu grijă pentru nepo\ul lui, Karl ;

şi cu siguranţă că tot din afecţiune pentru acest nemernk
va renunţa să plece în Anglia, veritabil Ptunint al Făgă­
duinţei. Se va mărgini de-ci să scrie, concomilent cu ope1·elc
lui mari, compoziţii mai uşor de vîndut : şase leme cu
variaţiuni, p€ntru pi.an solo sau cu acompaniament de flaut
ori de vioară (op. 105) ; alte zece teme cu variaţim;i, pe
arii tiroleze, elveţiene, ruse, scoţiene (op. 107) : din nou
canoane şi lieduri ; Serenada s-u,b ·cerul în.,telat: : şi, cenl
mai tîrziu, noi bă/{,.11:l'Jc, .. uşo.::iro şi pll'teu!<:" (op. 119).

*

în aceşti ani de tt·iskţi, Beethoven se va refugia dest'{H"i
la ţară ; e5te locul cel mai potrivit. Jn .sinul naturii mă
bucur ca un copil - scria el în 1810 Theresei Malfatti. Ce
bucurie simt să pot rătăci prin păduri. printre copaci, flori,
stînci ! Nimeni nu iubeşte naluea cum o iubesc eu. Pădu­
rile, arborii, pietrele sînt ca un ecou al nevoii noastre de

evadare."
La sud-vest de Viena se întinde pădurea vieneză „Wle-

ner Wald", străbătută de rîuleţe care coboară spre Dunăre
1,ăpind văi primejdioase. Acolo, pe Schwcchat, s-a clă­
d;t oraşul Baden, iale cărui ape termale erau· cunoscute
încă de pe timpul legiunilor romane. Mică cetate galbenă,
destul de .asemănătoar:e cu AL'{ al nostru, dar construită

în stilul Austriei de Jos. Fastuoasa istork: a Vienei se re-
flectă în :1ceastă oglindă cl.f' apă. Napolenn s-a oprit acolo ;

279

.fiul lui a stat şi -el acolo şi a dormit în aceeaşi cameră in

Ca['e poposise tatăl lui. în timpul, războiului, statul ,major

deimperial s-a instalat acolo. Oraş grădini ; în ziua în care

am trecut ·cu prin el, copiii ofereau primele violete ; în
jurnl vilelor, pa1:curi1c începeau să se trezească. Bătrînul
primar ne-a însoţit ~i ne-a ,,rătat cu mîndrie plaja arti-
ficială care avea să c'.clcn;ge o atracţie nouă staţiunii.

Baden ~i-a p5.sl1·at ~,spcctul tradiţional şi fa.rmecul lui.
Arnatorii de specialitt\~i culinare vin să mănînce supă cu
pateuri de ficat şi cr::,pi din Dunăre şi să bea un anume
\<ni.0 rw care se cam urc{i la cap, hundling. Beethoven a
compus fa Baden mai multe dintre ultimele lui quartete.
Fn-.muscti felurite îl chnnau în valea de lîngă oraş, în
«1C:ea Heknenthal de la ieşirea din Ba<l.cn, cu aerul ei
pitoresc !;,i puţin sălbatic. In zilele calde ieşea la plim-
bare <lucindu-şi haina nc<1gră în vîrful ~astonului.

Tragedianul Anschi.itz, in vara lui 1822, îl zăreşte culcat
pc .ia1b5. cu capul sprijinit pe mîna stingă, cu dreapta
scriind pc un caiet ni<;,te semne neînţelese de nimeni altul
decît c1. Peisajul aminteşte de masivul Chartreuse din Alpii
noştri. Primăvara, ciuboţica-cucului şi brebeneii se ivesc
pe ici pc colo, cu umbrek1c lor galbene şi codiţele lor firave.
Pc stinci, c101·m ruine : C'.:lstcle de pe vremuri, cu :ascunză­

tori sec:i'elc, cu locuri de întîlnirc pentru vînătoare sau

pentrn dragoste. Mcycrling evocă am.intirea tragică din

Hll:39, moartea mislcrioasă a fiului unic al lui Franz Josef

şi a Elisnbcthei. Pe costişe, printre păduri, largi spaţii ne-
locuit€, pajişti bătute ele vînt, codri de brazi şi de fagi.
Sate cu -clopotniţe roşcate şi rotunde ca bulbii de ceapă.

Privelişti variate, zări nemărginite, refugii pentru oclihni'ţ

şi visare, pentru meditaţie. In bătrîna mînăstire Heiligcnk-

reuz se aud cîntări ; vitraliile multicolore, faţada scînteiază

sub razele soardui ; platani falnici stau de strajă în cwie.

:280

Inlr-o fint"mă, murmură o muzică liniştită, .ace-caşi acum

ca şi altădată. Luxul secolului XVIII italian, fantezia arhi-

tecţilor veneţieni nu au .alterat cu nimic severa măreţie,

:robusta simplicl tate a ac.estui lăcaş de reculegere.

Beethoven, care venea pe aceste meleagw.·i încă de la.

începutul secolului, nu caută aspecte atît de tragice. Ca şi

Schubert, el se mulţumeşte cu un decor mai moderat, mai

uman. ,

Plirnbarea lui predilectă, cind venea la Baden, era pe

valea He.lene iar la lVIodling, pe Brlihl. Devenea vesel, ex-

pansiv ; se lăsa dus de fantezie, de partea copilăroasă din

caniclernl lui : se pierdea printre lăstari, părînd că aşteaptă

nlcnfe şi fauni. Un pîdu, 'o cărare îl îmbiau. Schubert, de
ascmeriea, a trecut pe acolo ; a locuit în acelaşi han, Hol-

drichsmiihle. lnr:hipuirca evocă, de la sine, pe acest frate

mai mic al lui Beethoven care va muri la treizeci şi unu

de ani, fiul unui umil învăţător, poetul delicat, muzicianul

ne;.·inovăţici. La Heiligenkreuz, mă gîndcam la el şi îi in;.

\'ocam Yocea dulce de sopran în corul de copii. Privesc ha-

nul mediocru unde a compus, pe cuvintele lui Muller, me-

lodiile limpezi din Călătorie de iarnă şi din Frumoasa

Morărifă. Se află acolo fără îndoială o fîntînă şi un td.

O atmosferă delicată, aproape feminină, pluteşte în aer ;

cîntecc de kagăn şi chemări de păstori sună lin. ln acest

amurg inmir0smat, ne revin în minte frînturi din Quartetul

în la minor. vreun menuet mai mult rustic decît monden,

u-nd~ melodii prelungi, subţiri ca firele de mătf,se, cîntate

cu o discrel[t melancolic de voci duioase.

Cc miracol foricit aducea alături, de-a lungul vreunui

dnc..'11 de ţară, pe poetul fulgerător din 1\!Iissa şi pe poetul

vi:;ător caTe, .ascultîndu--şi numai bătăile inimii, vesel şi

trlst, îndrăgostit şi el de vreo Thercse, venea să culeagă de

p1-jn aceste livezi lied-miile uşor umbrit,e de vise neîmplinite,

in can' se încadra un gînd al lui Schilkr sau al lw Goethe ?

%81

Se afirmă că ei nu şi-au vorbit niciodată, în timpul vieţii,
de::;;i Schubert vedea în Beethaven un Dumnezeu. Este o
greşeală. Ştim prin Rochlitz Ctl Schu~1·t întilne.a din cind
în cînd pe Maestru 1n hanul pe cm·e îl frecvenb şi el.
Vecini de mormînt mai tirziu, s-au înlilnit cel puţin aici ;
orizQnLul lui Schubert Qra po.alc mai rc>str'in:-- ; el nu voia
s,1 fie decit () floare de cîrnp ; in muzica lui nu e iup~ă,
cum este la fratele lui mai marc.

Şoseaua coboară ; unele privt'li:;;li i<lll un aspect mai )'()-
mantie. Parcă auzim un corn sunind în depărtare ca în
Simfonia în do a tînărului compozitor. Pini pitici crese
pe stînci ; vîntul dă năvală, apoi se potok')k La Miid'.ing.
ca şi fa Ba<len, regăsim viaţa. Iatf1 lcx·uinţde ,.sacre" : an·c'a
în care a stat Beethoven în HH8, 1819, 1820 : apoi, pc o
sti·adă dosnică, aceea în care, în vara lul 1820, a scris u1wle
pasaje din Missa Solemnis. Schindk,1· ]-.a văzut 1wTînd
la Credo, în casa lui Hafner .;;i l-a auzit cum, încuia\ m
cameră, urla, tropăia, cinta. ,,S-ar fi sp'us că dă o luptf1 ;w
vîaÎă şi ·pe mo.art,e împotriva în1rPgii legiuni a contra-
puncliştilor". Cînd ven€a primi'ivara - povesteşiR cava-
lerul Scyfried - Beethoven îndn:a într-un camion cu
patru cai ceva mobilă şi muliă muzil:ă, şi venea aici. Chiw·

şi clnd se plimba, ţinea în mină o c-oali'l de muzică ;i· un

creion. Purta un frac albastru deschis cu nasturi ga1lx~ni,
dar era neglijent ; îi plăcea să se culce pe pămînt, sub pini,
ca. să privească îndelung CPl'll.1, apusul de soare, norii plu-
tind maiestuos.pe firmanwnt, ca o m(1rcaţă m<1niilă b:-odaitt
cu aur.

*

Trebuie .să ne ducem din nou la Caietele de conversat i1!
ca .-;ă ill'mărim această viaţă în freamătul ei zilnic. Cd ~le
al nouălea, din ma,rtie 1820, conţine citeva idei pentru o
m;m~ M·issă. Boethov<>n ia notiţe în vederea fui CrnciJi;rus

şi a lui Credo şi adaugă : ,,Toată orchestra la patrcm onmi-
put entem. După reflexiile interlocutorilor, ne dăm seama

de tonul vesel al unor convorbiri. Un vizitator îl invită la
un pahar : Wo man trin1ct, da ist est schon.. Dar ceva mai
departe, este un plînset sau, din nou, o indicaţie pentru
Missă ? Pagina 45 pom-tă : ,,Miserere nobis. Ah ! O !" Şi
ce înseamnă, la începutul caietului al unsprezecelea, aceste
cuvinte sci-ise cu o scriitură mare, furioasă? ,,Rossini.
Scrisori filosoficc". Philosophische B1·illen Glăser. Unele
rînduri din aceste carnete, cînd sînt scr.ise de Beethoven,
seamănă cu un şir de arbori răscoliţi de vînt. Din timp în
timp, parcă am dislingt, un nume, pe al lui Bach sau al lui
Schiller şi am voi din toate puterile să ştim ce înseamna
semnele cu care ace.c;te nume sînt încadrate. Dar scrisul
cel gros se confractă in semne sibilice sau se lărgeşte în
.arabescuri neînţe]e.se. Cifrele escaladează micile pagini

gl"is-bleu. Pe una din ele, deasupra unei socoteli, credem
i.:ă dh;cernem ac-east[t reflecţie : ,,Wie ist es denn mit Treu'
und Glauben in Oeskrreich !" ,,Ce sînt loialitatea şi cre-
dinţa în Austria !'' O indicaţie muzicală urmează după o
ob:,,t>rvaţie despre cumpărarea unei curse de şoareci. Întîl-
n1m în mijlocul acestui desiş pe doctorul Smettana, pe
carl' Beethoven îl cunoscuse în pensiunea del Rio cu ocazia

unei operaţii fiicu1.ă nqxJi.ului lui şi la care fac-e apel ca

:-;ă-i îmbunătăţească auzul. Una dintre conversaţii, în iu-

nie' 1820, priveşte poemul Rose enchantee de Ernst Schulze,

c,:ll'l" ar putea deveni un subi-ect de opeţ"ă.
lntr-o zi, Blochlinger vine şi spune că a avut iarăşi o

scen[t cu Karl. TînăruL avînd de.dat un examen. a fugiL

la mama lui : a trebuit. să fie ameninţat că se va recurge

iar la politiie. Doamna Beethoven nu a voit să predea doam-

nei Blochlinger prizonierul d~H după c:e a obţinut pro-

mi.-;iunea că nu va fi p<:.'<lcp.,;;il. Cu to.1!e ac0.;k ab.ate?·i,

Beethoven nu încetează să se preocupe, pînă în cele mai

mici amănunte, de ceea ce .c necesar lui Karl.
în iulie 1820, slujitorul lui credincios ar vTea să ştie

dad't Benedictus c scris în întregime în partitură. Pe masă
S-l: află, după toate apar-cnţ.2lc, citeva compoziţii ale Macs-,
trnlui. ,,Sirit oare, întreabă Schindler, schiţele lui A.gnus ?...
Să lucraţi mai tîrziu tlmp de cîteva zile. Mîine ne_ vom
plimba. în curînd am să vin cu Sonata opus 10 m·. 1, în
clo minor (e vorba de Sonata în do niinor dedicată contesei
Brmvne). Largo din, Sonata în re niajo1· e foarte greu de
înţeles (Schindler vrea să vorbească despre largo e mesto
din opus 10,3 în 1·c majo1"). Veţi fi foarte nemulţumit de
mine. (Intr-adevăt· Beethoven nu aprecia deloc cum cînta
Schindkr la pian). Altă dată, un vizitator anunţă c.ă a în-
tiinit pe Rossini şi că acesta ar voi să-l salute pe Beethoven.
„Operele lui l-au îmbogăţit, adaugă prietenul ; a'l' trebui
să compui şi tu ca el." Dar ce subiect îl va fi iritat .:itit
de tare pe Maestru cînd un interlocutor îl îndemna să aibă
răbdare şi, ca să-l liniştească desigur, emitea propozitia
următoare : ,,Poeziile austriece sînt nişte chiftele !" Oester-
reichische Poesie sind Knodl.

Unele conversaţii continuă la masă, judecind după
pa.La de ou care îngălbeneşte o pagină întreagă. ,,Tu ai să

.fii tînăr pînă la şaizeci de ani, îi spunea un conviv". ,,In

acest fel, reţeta e bună" afirmă un altul, mare mîncăcios.

Ştim că Maestrul prcHndca că se pricepe la bucătărie. ,,Ca
şi romanii, declară un al treilea, eu fac din supeu, din

Nachtmahl, masa mea principală". Mai departe şi pc
cînd ciocnesc paharel-e, unul dintre băutori protestează.

,,Berca e cam prea tare şi pe de altă parte miro.:1.sc a tutun".

Unul dintre convivi, un cintăreţ, mărturiseşte că aria lui

preferată este : Bibile vi1wm q1wd miscui vobis. Alt rînd

de băutură.

28!

Un filosof dă sfatul fugit irrevocabile ternpus şi co!l-

versaţiia circulă prin mitologie, literatura veche, opera

divină a lui Homer, anecdote vieneze ; rămas singur, Beet-

hoven îşi reia socotelile băneşti, notează. cursul acţiunilor

Băncii. Caietele de conversaţie sînt un jurnal al vieţii

Mae.itrului. ,
Caietul nr. 21 (din 1823), conţine povestirea despre con-

tesa Giulietta Guicciardi, pe care Beethoven i-a relatat-o

lui Schindler, în limba franceză. După mai mult de două­

zeci de ra..-rri distanţă în timp, Beethoven îşi aduce a.ininte,

dar nu cu plăcere, de dragostea lui din tinereţ.e şi despre

.acrea care îi zăpăcise mintea, -care nesocotise iubirea lui

.şi se m[iritase cu contele Gallenberg, şi pe care pînă la

urmă el a ajuns să o dispreţuiască. Reproducem sfîrşitul

acestui pasaj. ,,Est-ce qu'il y a longtemps qu'elle est mariee

avec Mons. de Gallenberg ? - Elle est nee Guiccia:rcli. Elle

Hoit enoore qu'epouse de lui (sic) avant son voyage de

l'Italie. Arrive (sic) a Vitmne, ,elle cherchoit moi pkurant,
mais je la meprisois" *.

Conversaţia continuă în limba germană : ,,Dacă ar fi

fost sf.-.'lli consacru acestei dragoste toată forţa mea

vitală, zice Beethoven, nu mi-ar fi rămas nimic pentru ce

e nobi}. pentru ce e bun". Apoi, deodată, convorbirea alu-

necă a.supra unor probleme de gospodărie, cum ar fi dacă

oţetul frantuzcsc c mai bun <lecit oţetul german.

* Fragmentul acesta de conversaţie din caietul 21, pe care

Herriot l-a copiat tule quale la Berlin, e scris într-o limbă franceză
destul de aproximativi.'! şi cu greşeli de gramatică. Herriot îl re-
produce in extenso cu o oarecare ironie îflgăduitoare. Noi ne-am
mărginit numai la aceste cîteva rînduri, întrucît, în rest, conţine
lucruri ştiute, cu privire Ia acest episod din ,iaţa lui Bcdhm·en
şi dealtfe:-l nici n-ar pute.:i fi tradus decit intr-o românească

stl.lcitr1. (N. trad.)

Cîteodată, izbucneşt~ furtuna între Beethoven şi
Schindler, de pildă scena din feb1uarie 1823 (caietul 23),
cu privire La uvertura Inaugiirarea casei. Această lucrare
a fcx,t scrisă pentru inaugurarea teatrului Josephstădter
Theater, care a avut loc la 3 octombrie 1822. Beethoven
reproşa. fără încetare lui Schindler că îl sfătuise să- scrie
această _compoziţie. ,,Nu e vina mm, răspundea prietenul,
dacă orchcstrel,e o execută rău. Trimite-o la Leipzig, la
Bedin, unde îşi vor da, poate, mai multă osteneală. Mai
tîrziu, să sperăm, va merge mai bine". Beethoven insistă.
Schindler replică : ,,Faci prea multă onoare discipolului
dumitale (Jiinger) punînd pe scama lui astfel ele erori... Te
eog să termini cu acest subiect. E scuzabil că publicul

nu admite un astfel de charivari (sk) care persistă în în-

treaga fugă". Beethoven se inverşunează. Schindler ri-
postează : ,,Iar eşti rău dispus (launisch). Am făcut cc am
putut ; 1a teatru era un frig îngrozilo1· ; totul era gheaţă ;
viorile nu mai puteau să contimte". Astfel de discuţii lăsau
să se prevadă ruptura apropiată. Schindler îşi îngăduie si.i
rîdă de faptul că în casă venise o nouft femeie de menaj.
Apoi încearcă în zadar să se facă iel'tat anunţîndu-i suc-
cesul lui Christos pe Muntele Măslinilor, care fusese exe-
cutat cu un cor excelent. Beethoven.devine din ce în ce mai
dificil ; cu o admirabilă răbdare, Schindler continuă sci-ia
rnpoartelor lui zilnice şi acoperă cu scrisul lui mărunt pa-
ginile caietelor. Muzică, politică, litPratură, filosofie, re-
ligie, toate subiectele sint abordate în această suită de

concerte improvizate.
S-a crezut, poate, că am exager.at nirbind despre inilu-

enţa lui Napoleon asupra lui Beethoven. Iată însă că .Tcan
Chantavoine a descoperit şi a publicat un caiet de convn-
saţie din 1820, din care reiese obsesia permanentă a Maes-
trului şi felul eum judeca el în 18.20. ,,Dacă Napoleon ar

reveni .wum, ar fi mni bine primit în Europa. El a c-u-

286.

noscut spiritul tiimpului şi a ştiut să ţină frinelc. Urmaşii
noştri vor şti să-l aprecieze mai bine. Ca german, am fost
cel ,mai mare duşman al lui, dar condiţiile aduale m-iau
~mpăcat cu el. Jurămintele de cr0dinţă şi încrederea în ele
nu mai există; cuvînlul lui avea mai multă valoare. Avea
simţul arlei şi .al ştiinţei şi detesta nqtiinţ,a, Ar ii trebuit

sfl prcţuja.scă pc germani şi să le protejeze drepturile. ln

ultimul timp, era înconjurat de trădători; cei mai buni
m;,n'C'Şali se retrăseseră. Copiii Revoluţiei şi spiritul timpu-
lui voiau acest tt.•mpcrament dt fier, şi el a ruinat pre-
tutindeni sistemul fcucl„il ; a fo:-;t protectorul dreptului şi
al l<~gilor. Căsătoria cu pri.nNpes.a Lui?.a a fost pentru el
punctul culminant. Atuni:i ar Ii trebuit să dea lumii pacea
~i legi bune ; atunci ar H trebuit s[t se oprească şi să nu
mai vuiască alte cuceriri. Momentul acela a fost cea mai
înaltă culme a ascensiunii lui dar, din exces de orgoliu,
şi incC'pu1.ul pr[tbu~irii lui"'. Ce odă lirică, această conver-

sa\ie ! Chateaubriand, mai iirziu. gindea la fel : ,,Tot ce
,;-;t petrecut în Germania, după căderea lui Napoleon, este
ca si neavenit. Acesti (}ameni care s-au ridicat ca să-~i cu-
c-er~ască independenţa naponală, luptînd cu ambiţia lui
Bonapark', nu se gindc-st' acum decit la el'·.

Caietele ne permi! d<:.' asemenea să urmttrim cariera lui
Weber care, în 18~1, fac,· să i se reprezinte· Freischiitz 1a
Berlin şi reuşeşte, de~i 1..t modtt ci;a maniera italiană. Evc-
ninwnt c-onsiderabil în istoria muzicii germane şi a mişcării

romantice. Fină atunci, Karl Maria Friedrich Ernst
Weber nu cunoscu.se marele succes. Cu zece ani mai îna-
int(.', h·ankfurt primise bine Silnma sa ; liedurile lui, după
lucrarea lui Korner Le-ier tmd Schicert (Liră şi spadă), plă­
cuseră patrioţilor. De data aceasta, el a ales subiectul cel
mai capabil să ~ducă sufletul german. La teatrul din
Praga, unde era dirijor, ~1 prezentat F-idelio de Beethoven
şi Don J1can de Mozarl : la Dr1-·sda, a apărat cit .a putut

287

teatrul german contra producţiei italiene. Voind să
imbogăţească el însuşi m·.ta ţării sale, alege o legendă tipic
r..aţion.ală, aceea a Vinătorului negru. Impresia în toată
Germania a fost adîncă. Beethoven, ne povesteşte Ma.-...:
Tu'Iaria ron Weber, a cei·ut partitura şi a studi.at-c0 serios,
deşi nu prea gusta o~relc şi poate nici persoana acestui
rival. Striga de faţă cu prietenii lui : ,,Acest moşuleţ deli-
cat (într-adevăr Weber şchiopăta), n-aş fi crezut niciodată
că poate da a<;:a ceva ! Trebuie acum ca. Weber să scrie
ope1·e, numai opere, una după alta, fără să şteai·gă nimic!"

Muzicianul englez Edward Schulz ne dă o indicaţie
puţin deosebii.ă. Cineva îl întreba într-o zi pe Beethoven
despre Freischiitz. El a răspuns : ,,Cr(;Xi că a scris-o un
oarecare Weber". Tot atunci, Pacr compunea Jfaestrul de
capelă în care ridiculiza excesele şcolii italiene._

Aceste agitaţii exterioare, aceste lupte între compo-
zitorii străini şi cei naţionali, capriciile modei nu au nici
o influenţă asupra creaţiilor lui Boethoven. Dad prnducc
puţin, cel puţin rilrnîne credincios concepţiilor care i-au
dictat, în 1806, opus-ul 106. Doi ani mai tîrziu, în timp
ce lucra la Credo din Missă, scrie pentru Ma.ximilian Bren-
t3.no capricioasa Sonată opus 109. Trei mişcări : prima, în
formă foarte liberă (vivace şi adagio), cu două motive scurte

şi condensate, ca şi în Sonata 106 „a deznădejdii" ; un pres-

tissimo, pe o temă aspră şi colţuroasă, putemic subliniată
de bas ; un andante final, molto cantabile ed ·l}spressi'l..~o,
pe un cîntec pe care îl prelucrează în şase variaţiuni, a

cincea ·variaţie fiind tratată în stil fugat.

Hans von Billow o interpretează pe a patra ca şi cind
ar fi inspirată de versurile din Faust, în care Goeihe arată
puterile cereşi.i trecîndu-şi din mînă în mină găleţil.e de

aur. Sfîrşitul sonatei reia cele două teme iniţiale, într-un

sentiment d2 calm şi dulce intimitate.

288

Sonata opus 110 marchează şi mai adînc personalitatea

.lui Beethoven : terminată în luna decembrie 1821, cum

spune indicuţia de pe manuscrisul autograf, nu poartă nici o
dedicaţie : este un adevărat soliloc, în înţelesul arhaic Dl
acestui cuvînt. O frază venită din trecutul cel mai înde-
părtat, o frază pe care o reţinuse poate de la Haydn şi pc
care, spre sfirşitul secolului trecut, o utiliza.se şi 1ntr-o
sonată oferită contesei Browne, se ful'işează ca o aminii1·0
din tinereţe în cantabile din prima mişcare. Recitativul
central reaminteşte pe de o parte acea inovaţie atît de
plină de promisiuni care în sonata a doua din opus-ul 31
constituia originalitatea ci, iar' pc de altă parte am.mtă
viitoarea explozie a corurilor din Simfonia a. IX-a. Beetho-
ven a voit să ne facă să auzim nu un sunet de instrument,
ci o voce omenească. Vocea lui. El stă aproape de noi ; sus-
pină ; ne arată rănile lui ; ne vol'bcşte, ne cere c;ă-1 ascultăm
~i să-l înţelegem. De două ori fuga, menită să redea în-
cordarea voinţei, intră în luptă împotriva unui arioso do-
lente, în care e zugrăvită o suferinţ.ă zguduitoare ; de două
ori, luptătorul cade pc drum şi de două ori se ridică. Cînd
revine cantilena, în sol min61·, partitura poartă indicaţia :
perdendo le forze, dolente, iar reapariţia fugii e însoFtă
de a<:este cuvinte : poco a poco di nnovo vivente. Chiar

dacii aceste comentarii nu au fost scrise de mîna Maes-

trului, ele sînt datorate unui. elev bine infonnat despre

intenţiile lui, după toate aparenţele, lui Czerny. Pe de altă

parte, această muzică vorbeşte de la sine mai limpede dccît

orice cuvinte. Fuga, adică voinţa, învinge durerea ; orice

altă concluzie ar fi contrarie crezului moral al lui Beet-

hoven. Dar, o dată mai mult, suferinţa se exprimă aci

prin accente care ne sfîşie inima; puţin cite puţin, ne în-

dreptăm către ultimele quartete, acele preludii solemne în

care Beethoven a descris mersul lui gîfîind înspre moarte.

289

19 - Vi.aţa lui Beethoven

Sonata op. 111, terminală la 13 ianuarie 1822 şi dedi-
cată de editor arhiducelui Rudolph, reprezintă un nou so-
liloc, redus la două mişcări : rezistenţa şi supun,e.,..ea. Vi-
goarea gîndirii se exprimă aci într-o formă foarte liberă

dar de o perfecţiune fără cusur. Hans von Bulow a arătat
j.ust că această sonată nu e deloc o operă mutilată, neter-

minată, că ea formeazl1 un tot o.rganic şi complet. Mai întîi

rezistenţa. Prin f,em1itntea şi dens-itatea structurii, această
r.ompoziţ~ corespunde foarte exad sonatei deznădejdii ;
dezvoltarea porneşte din prima temă, care închide în ea şi
o parte din motivul secund. S-ar spune că Beethoven se
înverşunează să lege strîns aoeste noduri şi apoi să le
dezlege cu o indemînare absolut personală.

Apoi supunerea. Din inima compoziţiei ţîşneşte, pentru
ultima oară în sonate, liedul, arietta variată de patru ori.

Beethoven se înalţă pînă la seninătate; dar nu poate ajunge
acol:9-- decît înarmînd.u-.se cu stoidsm şi după multe fră­
mîntări şi agitaţii ; întreaga v.ariaţie a treia şi însăşi com-
plicaţia scriiturii e)C{)rim:ă a.ceastă nouă încordare a voinţei.
Din ruru. ascultăm glasul lui. Partitura poartă indicaţia :
parlando. Se aud întrebări şi răspunsuri ; se văd curgînd
la.crnnile acestui nenorocit. Mizeria lui fizkă, oboseala se
agravează în fiecare zi ; peste cîteva luni, tî.năra Wilhel-
mina Schraeder, care devenise celebră prin interpretarea

personajului moza11:ian Pamina, va triumfa în Fidelio ; în
onoarea ei, Beethoven va voi să dirijeze orchestra, dar va
trebui să cedeze bagheta lui Umlauf şi să se mulţumească
să .asisre 1a reprezentaţie, aşezat pe un scaun în spatel€
capelmaistrului, cu capul şi corpul înfăşurate în manta.
Wilhelmina va păstra amintirea a doi ochi ficşi care luceau.
Aceste priviri neliniştite, :ni se pare că n~ străpung şi. azi,

cînd ascultăm 'tragica ariettă din Siniata op. 111, cu dez-
voltările ei, cu arabescurile ei de o delicateţe aeriană.

Am voi să-l vedem şi mai bine pe acest Maestru al
neliniştii. Iată-l venind la el pe Gioacchino Rossini, vizi-
tatorul anunţat de Caî.,etele din conversaţie. Intră, însoţit
de compatriotul lui, Giuseppe Carpani, bine cunoscut de
Stendhal. Convorbire penibilă. Trebuie să sLl"ige ca să se
audă unul pe altul. Beethoven face corecturi l.J1: tiplirituri
muzicale. Il felicită pe autorul Bărbiernlui. dar îi dă şi
sfaturi excelente. ,,Să nu cauţi niciodată să faci a1tci:va
<lecit operă-bufă ; ar însemna să Iaci ceva forţat dacă ai
voi să reuşeşti într-un alt gen... Opera 8eria nu este în
natura italienilor". Carpani protestează. Oare Italia nu a
dat dovada de aptitudinea sa pentru genurilP nobile cu
Missa solemnă a lui Pergolesi şi cu acel Stabat nwter pe
care tinărul compozitor l-a scris înainte de a muri, pe ma-
lurile mării napolitane? Nu, răspunde Beethoven, ocup,1t el
însuşi cu Missa în re. ,,Este în Stahat al lui, sînt de acord,
un sentiment foarte emoţionant ; dar :forma c lipsită- de
varii,itate, efectul este monoton ; în i imp ce Sen_,,'a pa-
drona ..." Dar Cimarosa ? 1iposteaz[1 Carpani. Nu a ferme-
cat el odinioară Viena cu a lui Căsătorie secretă?. .,Prefer
partea 1::ornică din operele lui", replică Beethoven. Vizită
scurtă. Rossini nu vrea să s-e retragă fără .să mărturisească
marea lui admiraţie pentru Maestru. Beethoven protes-
tează: ,,Eu nu sînt <lecit un infelice". Jalnicul loc unde
se afla confirma această declaraţie : plafonul c-amer€'i era
plin de crăpături. ,,Ceea ce nici un peI1€l nu ar putea să
exprime este t]'.listeţea indefinisabilă răspîndită pe toate
trăsăturile acestui nenorocit, în timp ce sub sprîncenele.
groase străluceau, ca din funduri de peşteri, doi ochi care,

291

21

deşi mu:1, pfircau d1 îţi prttnmd toată fiinţa. Vocea era
blindă, puţin voalată", va scrie Rossini.

Ochii. Mereu ochii lui. Muzicieni care vă încumetaţi
să interpretaţi ultimele sonate, aceste poeme crepusculare.
faceţi să străluce.,scă pentru noi flacăra acestor priviri.
Sînt mărturisirile unui nefericit genial care priveşte cum
se scurge viaţa, cum totul se duce, se pierde în neant.

Voiţi o ultimă dov.ndă. cea mai patetică din toate?
ln prcf.aţ.a la L1onea ca voinţă şi reprezentare (Dr{'sda,
august 1813), Schopenhauer, filosoful care avea să influ-
enţeze atît de adînc pc \Vagncr, căutînd să pătrundă sensul
profund al muzicii. deosebeşte net muzica de cefola1 le arle,
studiaz{1 raporturile- dintre armonie şi lume şi recunoaşte
muzicii meritul rn1· de a putea cuprinde „ceea cc nu ::;c
poate inkg1-a în .:.;b:-;lracţiuniJ.e raţiunii·'. Şi mai .spune
Schopenhauer : ,,i1T·,cntatorul unei melodii lumineazC:-1 fon-
dul cd mai tainic al voinţei şi al scntimcntelo1· omt.>ncşti".
Gîndul se duce la u lt imclc S{)nate ale lui Bct·th-tWl'n.
Trecerea de la o ionalitate la o tonalitate diferită .sea-
mănă cu moartea cînd distruge individul ; dar alte vIC'ti
se rnanifestă după aceea. Alte vieţi, sau cel pu·pn altt: min\i,
nevăzute, dar cu un suflet şi cărora imaginaţia noastr..'t le

atribuie un chip. Vcckm dmemnîndu-.s,e variaţiunile din

ari.etta, cu oe-ea ce s-a numit „emanaţiunile lor .m·moniee",

multe din modulaţia în mi bemol. Aslf.cl definită, muzica

apare ca arta superioară, arla limbajului univcr~al.

Să închdem tot cu m1 citat din Schopenhauer. ,.Este

în muzică, scrie el, ceva jndescriptibil şi intim ; ca este un

paradis familiar deşi etern inacC€sibil ; este, deDpotriv{1,
pcr.fect inteligibilă dar şi inexplicabilă; şi aceasta pentrn

că ca pune în lumină tot zbuciumul fiinţ-ei noastre, gindu-

rile noastre cc-k mai .as-cuns-e, eliberate de realitate.a care
le ddormează şi le alterează". Dar, ,,ccl care clădeşte opera,

cel care se sacrifică pentru a-i da viaţă c artistul. El însuşi

este voinţa care s.e obiectivează şi care rămîne singură cu

veşnica ei durere". Admirabilă analiză ! Trebuie s{l se dea

publicului un nume pentru a ilustra această descriere
splendidă. Definind astfel, fără să-şi dea scama, sonatele

lui Beethoven, Schopenhauer ne spune numele la care se
gindeştc : Rossini.

XIII

t:onccrtul din l 11u1i rnt-1

In acela~i timp în care sci-ia ullimck' sonate. Beethoven
purta în sine opere :;i mai grnndio;:1se : Missa în re şi
Simfonia a IX-a. Ln rnissă se gîndea încă din 1813. de 1n
numirea arhiducdL,i Rudolph ca arhiepiscop de Olmi.itz, ~i
Schindler. ne spun,· di în octombrie 1819 terminas<'
deja Credo. Caieh•lt• din 18~0 ne-au furnizat unelt'.
indicaţii asupra eh1bon\rii lui CrnciJi.:i:ns. Allegro final din
opus-ul 106 C' s!riibi-U.ut de o lemă care se va regăsi în
Gratias. Schiţe din Agnns şi din· Benedi.ctus au stat mult
timp pc masa Maestrului. înainte dt> a li se da forma ultimf1.

Pentru Simfonia a IX-a, primul motiv se afla indicat
în culegerea de tîccl11ri Cătrf' i.nbita hu.lepiirt'aiă: în 1817
şi 1818, notiţele clcVL·niset·ă numeroase. Planurile mişcări­
lor a doua şi a treia ,iu fost terminate în 1823. Pu\in cîtE'
puţin îşi făcea loc in g1ndul stm ideea de a înlocui finalul
instrumental printr-un final cu cor. Prin acest adaos,
sau mai bine zis prin nccust[1 încoronare, ultima lui
simfonic se lcag(t ele· trecutul ecl mai depărtat al com-

pozitorului, ele celebra Fantezie, de c[mtările lui din ti-
nereţe. Încă din anul 1792 era preocupat de Oda Bucuriei
a lui Schiller, pc care o va utili·,m in Fante:?:ia cu cor şi ale

cărei prime schiţe datează din 180B. Dar nu va fixa sudura
noii simfonii decîl în focul entuziasmului, în toiul unei
inspiraţii 1a care Schinclk-r a fost martor.

2!1t

- Dacă cslc adeviirat că ,'Vlissa în re ~i Simfonia a I X-a,
aceste monumente nepic1·ito:m.: ale muzicii. p6t fi com-
parate cu cca mai îndrăzneaţă ('l'<':1ţic din istol'ia picturii,
plafonul Sixtinei, procesul de gestaţie pentru aceste trei
capodopere pare asemănt'tlor. iVIiclwlnngcln a conc,'put
mai îhtîi o reprezentare a celor cloisprczecc apm;loli; după
aceea, sub impulsul imaginaţiei, a constrllit ansamblul
athitecionic în care se incadn,az[t celt' nout't compoziţii ne-
muritoare, eelc nou[t simfonii picturale. Starea sufletc,tscă
a lui Beethoven reaminll'~t(, şi ea suferinţa rnatcrial[t şi
morală a lui Michelangelo. închis în capelă cu chinurile
lui, fără bani, ros dc o familie nemiloasă. 1.dtind în săr;""ici<',
dar negînclindu-se, totuşi, dccît la ai săi ::;i la art.a sa.

„Trăiţi în modest.ie ... cum fac şi cu aici, căci sînl de
plîns·', ...scrie tatălui său oi'nul de _gl'niu can' a pictat pe
Creator despărţ.ind cu o mişcare a bratului lumina de în-
tuneric. .,Sînt aici în marc lipsă -- m[n-iuriscşte el lui
Gismondo - şi într-o mare oboseală a corpului. Nu am
nici un prieten de nici u:1 fel şi nici nu vreau să am ...
De multi:\. vreme nu mai am mijloacele de a mînca ciupii
placul meu·'. Michelangelo, Beethoven, acelaşi destin. Con-
cert ul din 7 mai 1824 reprezintă în islori:a artei o d.;Jtă
asemănătoare, prin gloria ci, cu acm zi de 1 noiembrie 151~
cînd autorul plafonului Capelei Sixtine n dat jos schC'kle
şi a dezvăluit lumii opera terminată.

Cel care va transpune în muzică Oda Bucuriei se afundă
în pripastia durerii. La grozăvia surzeniei se adaugă o
gravă boală a ochifor ; nu poate să revadă el însuşi va-
rbţiunile pe care le-a scds după valsul lui Diabelli.
La 15 martie 1823, învins, scrie lui Cherubini scrisoarea
a cărei ciornă se păstrează la Biblioteca de Stat din Berlin.
„Situaţia mea critică cere să nu-mi îndrept ochii, ca de
obicei, spre cer ; dimpotrivă, trebuie să-i îndrept în jos,
pentru nevoile vieţii." Consilieru1 muzical al regelui Franţei

295

nu s-a învrednicit să-i răspundă ; era, poate, ocupat cu
ultima lui operă man'. illi Baba. A ,pretins că nu a primit
niciodată acea.siă înlristăloare scrisoare. La 25 aprilie,

Beethoven se îndreaptă c.Itre Ries, ca să obţină ceva bani.

Prietenul lui, dirijorul nm Seyfried, relatează că at unei
căzuse în ipohondrie, se plîngea de răutatea şi falsitatea
lumii şi declara că nu urni există oameni cinstiţi. Cind
bucăiăreasa, doamna Sdrnaps, zisă „Fregata rapidă·', re-
fuză să mai „nnvigheze'·. c nevoit să se ducă el la piaţă
ca să cumpere cC'-i 1..rebuia pentru ca să-şi gătească prînzul.
Au fost zile cînd nu pulc'a ieşi din casă din cauza pnniofi-
lor lui găuriţi.

în această stare de deznădejde, Beethoven avu ideea
stranie de a se adt1esa Excelenţei sale Goethe. Nu-i dedi-
ca5e car<:>, pe vremuri, Liniştea mări-i şi Călătorie fericită '!

Nu era el, oarecum, discipolul lui ? îl ·roagă, în termeni nu

numai respectuoşi dar umili. să int,cr-vină pentru ca mar-ele
duce de vV-cimar să subscrie o sumi\ pentru Missa Solemnâ.
Excelenţa Sa nu a răspuns. Cu cîţiva ani mai înainte nu
primise mai bine nici cererea lui Schubert ca;:e il ruga
să-i dea voie să-i dedicc o culegere de lieduri. Va binevoi
s5. răspundă numai lui 1\/kndelssohn, fiu al unui bancher
bogat de la Berlin, cînd ace.sta îi va trimite quartetele lui
pentru pian şi coarde. Bunul Schindler, in care putem să
avem încredere, ne arată pc Beethoven zdrobit de datorii.
ruinat de cheltuielile pentru procesul şi nevoile nepotului
lui, ncmaiavîn.d decît pensia de nouă sule florini şi primind
foarte puţini bani penim compoziţiile lui, obligat să se
i.mprumutc ca să nu înstrăineze preţioasele lui acţiuni
de bancă.
. Făcînd socoteala, subscripţia pentru Missa în re nu i-a
lăsat dccît „un beneficiu neînsemnat, atît numai cît să-l
despăgubească de timpul pierdut cu corecturile". Curtea

Austriei nu a trimis nimic ; Beethoven contase în zadar pe

296'

ve:chile lui legături cu Bernadolte, devenit rege al Suediei ;
dar acesta a trădat pe toţi, chiar şi. pe prieteni ; regele
Prusiei îi propune să aleagă in(re o :-:umă oarecare de bani
şi o decoraţie ; (de unde rczult:l s;\ suveranii au inventat
Ordinele din dorinţa de a face economii !). Demn de laudă
e faptul că Ludovic XVIII a trimis Maestrului o medalie
de aur, de aur adevărat. Este exact că „bătrînul încăpăţînat
ni:·erlandez", cum îi spunea contele Lichnowsky, refuza să
lucreze după indica1/ilc pe care i le trimitea intendentul
ge:neral al muzicii imperiale. Împi"'1rnlul Austriei detesta pe
acest democl':,t furtunos. lvfai degrabă decît să ceară sau
s~î ,,ccepte o favoare, Beethoven continuă să se lupte ·cu
editorii lL,l. Un-ul dintre ei îl ameninţase chiar că îl va da
în judccată pentru ci:'1 nu respectase unele clauze... A tre-
buit iar[tşi ca un prieten al lui, avocatul Bach, să intervină
c:1 să-l scape. Să adăugăm la aceste necazuri dificultatea
de a g~i~i o locuinţă, de a se împăc.'cl cu proprietarii sau

cu Io-catarii yccini. Cum putea un onest burghez din Baden
S:lU din l\fodling să primească bine pe acest om nebun
pe jmn[1tatc', care se întorcea acasă cu capul gol, care ttrla
în bucătăria lui, de unde se auzeau mereu strigăte de
ha - ha !, care scria pc obloane şi pe pereţi ? Copleşit de
[1t:itea grcuEtţi, Beethoven cheamă în ajutor pe prietenul
cd mai credincios. Sehindlc1· aleargă şi încearcă să-l pro-
te,ieze impntriva acestui permanent asalt al Destinului.

O schi(~\ a lui Edouard Klosson ne rt>prezintă pe Beet-
hoven toc.ffi:1i în acest an 18:23. asezat la o masă intr-o
caff·m:a, singur, cu un ziar în ntină, fumînd din lunga lui
lulea, cu pi"'U'ul dat pc spate, cu aerul unui bm·ghez
supărat. Karl, simpatic prin unele laturi ale firii lui,
provoacă mereu scandaluri ; se îmbată adesea, chit că se

scuză pc urmă în scrisorL_finic ingenue. Ciudat băiat !

Ştie să ofere unchiului lui, judecind după caietele de
conv.::rsaţ:ic, omagii care dovedesc şi inteligenţă şi oarecare

291

căldură sufletească. ,,Toiul iese din tine în~nţi - ii dcda:·i.='1
el - în vreme ce alţi compozitori. chiar- de geniu, iau şi
de la alţii cîte ceva". Dar Karl aecsla işi pierde timpul
tu o femeie pe care Beethoven o numeşte .,murdara", care
îi adusese soţului ei, ca dar de nuntă, un copil din flori şi
căreia nu-i displăceau aventurile. Maestrul îşi dă sPama
singur că devine din ce in cc mai irnp1Tsionabil şi mai
iritabil. Are presentimentul sfîrşit.ului aprnpiat. ,,S-ar
putea - scrie el în 1823 - ca viaţa m2a să nu mai durezr)
mult". Muzicianul englez Edward Schulz il întîlneşte la
Baden, toamna : e frapat de triste1ea lui, emoţionat de
gîndurile lui negre: Dar, în cursul convorbirii, ajung să
vorbească despre H,wndel. Beethoven se însufleţeşte :;;i,
o dată mai mult, îşi exprimă entuziasmul pentru cel pc
care îl considera primul între toti Maeştrii. Interlocu-
torul încearcă să-i laude unele lucrăii mai vechi ca :;cp-
t,etul şi trio-urile, dar observă că aceste elogii nu-i [ac
plăcere fiindcă sînt ,.producţie de ti1wreţE.', pe care speră
că le vor face uitate creaţiile noi".

în acest amurg al vieţii, ială că un copil, el însu"i

genial, cu admirabila intuiţie a tinereţii, strecoară o ra;,:ă

de lumină. !n decembrie 1822, publicul vienez e invitat

la un concert unde un mic miracol de \Tt'o zece ani w·ma
să cinte Concertul în la minor de Hummd şi o fantezie
compusă de el pe andantele din Simfonia în do mincn· de

Beethoven. Succesul a fost aşa de· mart', ne explică Guy

de Pourtales, încît a doua zi un critic putea să exclanw :

Est deus in nobis. Copilul-minune e condus la Maestru in

sărăcăciosul lui apartament. Cîntă o bucată de Ries şi o

fugă de Ba~h, transpunînd-o. ,,Ha ! ha ! strigă Beethoven.
Ce băiat admirabil ! Eşti de pe· acum_ cineva ! Tu eşti un

om fericit şi vei face fericiţi şi pe alţi oameni !". Din

frageda copilărie, Franz Liszt îşi dăruise inima Maestrului ;

un purtn,t dl' al lui era în permanenţă agăţut pe perele

deasupra pianului, în casa părintească de la Raiding. din
dmpia ungară ; tinărul interpreta1w· deja muzica Idolului
lui în faţ.a nobilimii din Pr;•ssburg. De doi ani, de cînd
pilrinţii lui se siabiliscră la Viena, în timp ce urma
cursurile ]ui Czt.'rny şi Salicri, Liszt se consacrase cultu-
lui pentru el, cu toată admiraţia pe care mulţi o afişau pen-
1ru itafo.,ni şi pPntru Rossini. Reeompensa? Cînd Franz,
inainle el'"' a pk•ca la Paris. a dat în 18~3 concertul lui de
adio la sala Reduta. Bcl'thoven a venit şi l-a consacrat
săntiîndu-1 pe frunie. În Caiet.ele de conversa.ţie, sînt

t:îtcva fraze ale' lui Sd1Lndler dcspn' acest ..eveniment.

..Copilul Litizt vn:'a su aibă o temă de la Dumneata ca să

improyi7..CZ\:.' miin<c•... Czt>rny e profesorul lui. - Are unspre-
zece ani. .. Bine... să vie. Karl va fi bucuros să-l vadă

dntînd:' Iah°l eu ad('Varat fiul spiritual al Maestrului. Pe

firmamentul muzical al Gc,rmanki. ap[trea o stea nouă.
:Viind Liszt in viziLâ l,t Ei~'ns1.adt. l.,1 prinţul Eszter{1zy,

,;;:, alătură glorioas,'i tradiţii de d('mult. împrospăkază

,1mintir-!:'a lui Glut:k ~i a lui Haydn : în ac,::-:,;1 început de ca-

rieră, in prok-cţia p,· can.-' o c-er-e cîtorva magnaţi unguri,
apare a~mănarz,a cu destinul lui Bc?tb:j\·:::n. Alt2 fapte o

vm· aceentua : b,Hrinul Clwl'ubini va arăta r,2a-voinţă faţ.ă
de Liszt şi î1 va indepăi'1 a din Cons{:rvator. Acest copil, ca <;,i
::VI.aestrul inimii lui, se v:1 forma prin viaţa liberă, prin de-
\'lJtamentul intransigent faţă de artă, prin o arzătoare
eăutare a resurselnr podice alf' muzicii. Mai tîrziu,
îl' 1839, el va garanta t:U produsul muncii sale sumele ne-
(iesare pentru ridicar~~a monumc-ntului lui Beethoven. De
pe acum, acest si:trut pe care-l primeţ,te, această pasiune
pe care i-o închină, sînt ea o aureolă peste anii de sfîrşit
ai bătrînului maesti-u, de atîţia alţii părăsit şi ponegrit.

Succesul lui Fideli.o, la relUc1reH din 182"2, autoriza pe
BN·thovc-n sfi :--0 gîndească din nnu la teatru. Poate că

Opera Imperială va accepta să-i ceară o operă. Intre mai
multe librete care i-au fost propuse, Maestrul a reţinut pe
cel al Melusinei, adus de Grillparzer. Se apucă de lucru,
discută dispunerea scenelor cu poetul, căruia îi acordă
întreaga încredere. Dorea din toată inima să îmbogăţească
teatrul german cu o operă nouă, să reacţioneze împotriva
fanatismului rossinian. Vienezii rcgrc1tau plecarea trupei
italiene, în iulie 1822, şi nu se consnlau. În octombrie 1823,
Weber le oferă pc Euryanthe, compusă la cererea expresă
a teatrului de la Poarta C.al'intiei.

Eveniment muzical aproape tot aşa de important ca
şi reprezentarea lui Freischiitz cu doi ani mai înainte. Mai

întîi prin alegerea subiectului. Autorul poem.ului îi ducea
pe auditori în secolul XIII, timpul truverilor, al lui Gerard
de Nevers şi al Romanului Violettei. Legenda povestea
aventura unui Liziard, conte de Forez, care făcuse prin-
soare că va seduce pe cumintea Euryanthe, prietena lui
Gerard ; ca miză a pariului, comit.atul Nevers. Forez nu
reuş€Şte, dar el a văzut în baie pe tînăra fată şi a surprins
pe corpul ei frumos un mic semn în formă de violetă.
Şiretlicuri de senior ca să tragă profit de pe urma acestei
descoperiri, desperarea lui Gerard, Euryanthe bănuită şi
părăsită, calomnia descoperită şi pedepsită : aceste aven-
turi provocaseră nenumărate romane, inspiraseră pe BoccG.-
cio şi pe Shakespeare. Friedrich Schlcgel tradusese ver-
siunea tradiţională. Planard scosese din ea un subiect
pentru compozitorul Carafa, iar doamna Hclmina von
Chezy un libret pentru Weber. Povestea Euryanthei făcea
deci parte din acel grup de aventuri din Evul Mediu pc
care romantismul german se străduia să-l aducă la modă.

Dar opera lui Weber avea valoare mai ales prin
noutatea muzicii, prin originalitatea declamaţiei melodice,
prin grija de a îmbina interpretarea lirică cu exigenţele
dramei, prin libertatea ritm·urilor şi culoarea orchestraţiei.

3H