Herriot, Edouard - Viata lui Beethoven - ctrl

arată periind hainele, piept[mind pcrnca ilustrului Por-
pora. În Boemia, aproape de Pilsen, a compus el prima
sa simfonie şi deşi acum avea aproape şaizeci de ani. abia
atunci ajunsese să-şi cucerească independenţa, scump plă­
tită prin servicii lungi la curtea prinţului Eszterh{tzy. În
cursul călătoriilor lui în Anglia, va cunoaşte un mare suc-
ces, va Ii primit cu onoruri la Oxford, va triumfa la Pro-
fessional, Concerts. Dar în sufletul lui păstra recunoştinţă
ora.'?ului Viena care îl primise bine de fiecare dată cînd
EszLerhazy îl ducea acolo. Celebra simfonie Despărţirea
redă, într-un mod spiritual, dorinţa lui de a nu rJmînc
despărţit prea mult timp de plăcuta ·capitală; în muzica,
lui se oglindeşte viaţa vieneză şi înţelegem de ce. chiar
dacă ne lipsesc amănunte despre convorbirile dintre ei,
bătrînul Haydn, instruit de experienţă, l-a sfătuit pe 1.-înă­
a·ul autor al Cantatei să se stabilească în capitala aus-
triacă. Mai ales că Mozart, prietenul lui Haydn, murise
de curind. Sînt indicii că Ludwig avea ambiţia de a ocupa
;marele loc rămas gol. Nu e oare acesta sensul biletului,
deseori citcit, pe care i-l adresa la 29 octombrie 1792, con-
tele Waldstein ? ,.Te duci la Viena ca să-ţi împlineşti o
dorinţă de multă vreme exprimată. Geniul lui Mozart e

încă în doliu şi plînge moai:tca discipolului lui. în inepui-

zabilul Haydn el găseşte un refugiu dar nu o ocupaţie.
Printr-o neîncetată sîrguinţă, ai să primeşti din mîinile
lui Haydn spiritul lui Mozart". Beethoven pleacă spre
sfîrsitul anului. Nu va mai auzi sunînd clavecinul Elisa-
bethei Br€uning. Nu va mai vedea amurgurile de la Bonn
cu armoniile lor tainice, grădina pJină de miresme, nu va

mai asculta, cum se spunea pe at unei, ,,graiul florilor".

"

Ce amintiri, ce impresii, ce simţăminte a putut să pri-
mească Beethoven de la pămîntul lui natal, în cursul pri-

Sl

milor douii.z{·cj de ani de vjaV1, ne-a spus-o Hugo în pa-
gini admirabile. ,,Îndată ce zorile unei civilizaţii rcnfo;-
cinde inccpură să mijească pe Taunus, s-au ivit pc malu-
irHe Rinului un şirag de legende şi de poYcsliri : în locu-
,rile luminate de razele diafane ale soarelui strălucesc mii
rle figul'i înc:înli'ltoare, iar în cele intunccat.c, forme uri te
şi fantome înfricoşiitoare se agită ... O întreagă lume de

fiinţe imaginare, cu fete frumoase şi cavaleri de vis, mi-
şună prin păduri, prin ape, sub pămînt, printre stînci :
ore:adcle co.re se ascundeau prin pădm·i ; ondinele care st:!
afundau în ape ; gnomii care se pierdeau în aclîncul pă­
mîntuiui, spiritul stincilor ; vînătoru! negru travcrsînd

pajiştile călare pe un cerb mare cu şaisprezece coarne ;
fecioara din mlaştina neagră; cele cinci fecioare din
.mla:;;lina roşie... Mitologia se îmbină în aceste văi cu lc·-

gcndc despre sfinti, bizare flori ale imaginat iei uma1w...

În vn•murilc acdea pierdute în nC>gura veacurilor. cite u
lumini\ magică sc:întciază pe ici pc colo ; în crînguri. i'n
:.Stînci, în vîlccle, apariţii miraculoase la tot pasul, viziuni,
int'ilniri neaşteptate, vinători diabolice, castele infernale,
sunl'le de harpe în tufişuri, cîntcce mclodio:1se îngînatl'
rle c'int[tn•ţc nevăzute, rîsete înfiorătoare ale unor trecă­
twi ncstiuti'".

De_-a l~ngul fluviului înfloresc legendele. Ast[17-i înc,l_,
.asprck realităţi ale războiului, conl'irmutc de cîtcva sim-
boluri monstruoase, nu au reuşit să zdrobească grn\ia ~i
omenia în această vale unde s-au adunat atitea nearnuri.
Chiar la Coblentz, in oraşul pc care am1atele Republicii

l-au pC'depsit atit de greu in 1794 penlru cf1 Elcctc,rul de
la Tre\·cs r[1măscse credincios trecutului, spirltul ţ~,''tse:~te
satisfactii. Aproape de fortăr0aţă, iată casa cancelarului
e1cctora1, in care a locuit Goethe un timp. Porticul cask-
lului regal. faţadele şi coloanele ionice, au fost concepute

d~· minţi franceze. Un ordin venit ele la Huma a disciplinat

barbaria p1·imitivă a acestor păduri. Visarea pc malurile
fluviului transformă istoria în poem. În împrejurimile lui
Oberwesel apar, cînd scade -apa, şirm-ile de stînci pe care
imaginaţia populară le numeşte „Cele şapte Iccioarc", în
;.,mintirca fiicelor· castelului de la Schonberg. Iată pe Lo-
n::lci a lui Heine, ademenitoarea care, după ce seduce mulţi
maiJr..ari, cade şi ca victimă a dragostei.

In jurul vechiului sanctuar de la Remagcn, amintiri
religioase atrag pe pelerini. Se povest0şte că pc cind ar-
hiepiscopul de la Koln transporta pc Rin capul Sfîntului
Apollinaire şi ornamentele regilor magi, corabia care purta
aceste relicve s-a oprit şi a fost ţinută pe loc de puteri mis-
terioase pină în clipa cînd prctiosul depozit a fost adăpos­
tit într-o capelă. Păgînismul şi creştinismul trăiesc aLi

în familiaritate. Castelul de la Rolandscck a fost construit
de cavalerul paladin Roland. Cînd s-a răspîndit vestea că
el mmise la Ronccvaux, logodnica lui, frunrnasa Hild('-
gardc, s-a călugărit şi s-a închis în mîni"istirca de la Nlln-
ncnwc1-th. Venit acas,ă din război, Roland află că şi-a
pierdut iubita şi îşi construieşte un loc de sihăstrie pe
stîncă ; trăieşte acolo, trist şi singuratic, pînă în ziua cînQ
aude cintarea călugăriţelor de pe insulă şi at unei îşi dă
sufletul în sunetele muzicii. Şi tot pe aceste tărîmuri Sieg-
fried a omorît balaurul din poveste, afară numai dacă
monstrul nu a fost pus pc fugă de crucea Sfintei Margareta.

Maurice Barres, care dă dreptate lui Victor Hugo şi

merge chiar pîru\ la a vedea în el un om de pe valea
Rinului, a subliniat bine caracterul uman al acestei mito-
logii a Rinului. ,,Cînd îşi reamintesc aventurile care le

revin în minte în serile lor de clacă, oamenii se înduio-
şează într-un chip cu totul omenesc, dcplîng victimele

nedreptăţilor şi nu se alătură niciodată forţelo1· ce se dez-

lănţuie cu răutate şi în natul'ă şi în om". Aceste obser-

53

vaiii işi au valoarea lor pentru cine caută să înţeleagfl

ge-partea inconştientului şi partea mediului în formarea

111.iului lui Beethoven. De asemenea creştinismul, chiar

dacă nu pare a fi avut o influenţă adîncă asupra viitoru-
lui autor al Missei în re, a contribuit şi el la spirituali-

zarea acestor populaţii renane. · Sîmbăta după-amiază, în
catcd:·ala de la Wonns sau în cea de la Spire, o mulţime
de credincioşi se adună la uşile confesionalelor. în recu-
legl•re) şi vizibil ataşaţi cultului ei. Pe aceste ţărmuri, e
adevărnt, Wagm•r va aduce alţi Zei. Legendele pe car~Je
va w:bna către 1850 pentru a compune Aurul Rinului
vin din nord ; Wotan vrea puterea şi o va impune piticilor
închişi în pămînt : Alberich, făurindu-şi inelul, renunţă
la dragoste pentru putere ; Siegfried respinge orice con-
venţie, ol'ice lege, ca să nu asculte decît de instinctul lui.
Tetmlogia. se va chidi pe o mitologie cu totul nouă, destul
de incoe~·entă dealtfel, unde se vor regăsi toate tendinţele
printre can,~ şov[1ic geniul învolburat al lui Wagner. Bee-
thoven nu cunoa.ştc deloc această metafizid1.

Dt~ pc~ liniştita colint1 de la Mclhem, se zăreşte ruina
lui Drachonfels : ea domi.nă muntele presărat cu păduri.
Nenumăratele hoteluri - dintre care cel puţin unul e
monstruos -, . castele cu linii arhitectonice „moderne",
calea ferată au tulburat puţin peisajul ; dar el poate fi
uşor l'l'Constit.uit aşa cum l-a cunoscut Beethoven, cu viile
sak în terase coborînd spre apa cenuşie a fluviului, cu
cîrciumile periferice în cm-e se cîntau cîntece dedicate
Rinului patern. cu norii mereu în mişcare, cu roci cră­
pate sp1·ijinind stînd abl'Upte, şi cu fagii purpurii de la
Konigs\vintcr. lntr-o zi de primăvară, acest decor evocă
pentru vizitator scurta pngină care, în: sonata Aurora, între
allegro şi rondo, străluceşte ca o apariţie fugitiv[\ a soa-
relui între două furtuni. Un cîntec de luntraşi se des-
prinde : amintirea TTinu!ui.

54

De la Bonn, Beethoven aduce mai mult dedt impre-

sii. A conceput acolo şi chiar a publicat o primă scrie de

lucrări. Fapt remarcabil: Ace:,t muzician, care a auziL atî-

tea piese scrise pentru scenă, nu vrea să scrie pentru tea-

tru : el se consacră muzicii pure. Prod'homme a alcă1 uit
catalogul prnducţiei lui. În 1783, după nouă varia\iuni pe

un marş de Dressler şi o Iugă pentru orgă, a s<.Tis Por-

tretul unei fete (Schilderung eines !Vliidchen) )i Liedul

către un sugaci (An einem Siiugling). A mai compus. în

1785, trei quartete pentru „clavecin, ·vioară, violă şi bas·' ;

către 1789, un Concert in re ma_jor pentru pian şi or-

chestră şi cele douăzeci şi patru de variaţiuni pe arictta

Venni Amare ; mai multe lieduri şi apoi, prin 179.2, Rondo

pentru pianoforte cu vioară obligată, trimis Eleonorei

Breuning, un Allegro şi menuet în sol major pentru două

flaute, un Octet pentru instrumente de suflat (op. 103),

douăsprezece variaţiuni pentru clavecin sau pianoforte cu

vioară obligată, dedicate şi ele Eleonot·(:'.Î, scrise pc o arie

din Nunta lui Figaro. Această ultim[t luc.:rare va fi publi-

cată la Viena. în editura Artaria. ,,,

Aceste indicaţii nu epuizează lista întoemilă de
Prod'hommc. Însă autenticitatea unora dintre piese rf1mine

îndoielnică : altele au 1·ămas mult timp inedite ; unele sînt
neterminate sau greu de datat, ca Sim.fonia găsită la Icna.

Recent, G. de Saint-Foix a studiat în La Revue Musicale

şase quartete păstrate la Biblioteca din Berlin ; el le atri-

buie lui Beethoven tînăr, bazîndu-se pe faptul că se în-

tîlnesc acolo teme reluate în opera posterioară a Maes-

trului. Aceste şase quartete par că datează din acPeaşi pe-

rioadă ca şi cele trei publicate în 1832 de Artaria. Sînt în

ele influenţe din opera bufă care se cînta aşa de des în

teatrul Electorului şi reminiscenţe din Luigi Boccherini

ale cărui quartete pentru coarde şi 1:·io-uri obţinuseră la

55

Pa:-i., un succes alîl de răsunător cam pe vremea cînd sc
păştea Beethoven. Tolu:;;i, ele au un accent propriu. ,,Pl'.l"-
.sonalilatea autorului, scl"ie Saint-Foix, se vădeşte mai
.ales inlr-un foarte remarcabil final rondo, allegro nwllo.
Această parte arc o forţă şi o vioiciune care dovedesc un
limbaj original şi scînteietor cum, dealtfel, se întîlnesc
multe noutăţi de acest fel în opern tinărului Beethoven.
Sînt aduugate ornamente, cadenţe care evocă, mai ales !a

.sfir:;;it. ideile din teatrul de operă bufă... Din întregul

quartet al cincilea din această serie, se desprinde impre-

sia unei uimitoare purit[tţi de :;criitură, unilă cu o cu-

noaştu·,· precis[t a resurselor proprii ale celor patru in-

strumente. Iar în final apare o fugă caracteristică, robustă

~i antn'nantă, a cărei sorginte beethovcnian[t nouă ni se
pan, incontestabilă" ...

Astfel. prima perioadă din viaţa artistică a lui Deet-
ho\·vn r[1mînc încă, măcar în parte, nu îndeajuns cL1ns:1s-

cuti:L Ceea C{! e sigur e că, avînd în el al.îl<! muzică. şi-a

exersai pana în vai-iat.iuni, în sonate şi, cu toate influcnkle
con;;lil)ntc sau inconştiente pc care le-a suferit, persona-
litatea sa apare în inclinaţ.ia către melodic, în guslul at:-

ccntuat pentru cxpel'sic, în alternanţa atiL de sensibilă
in toală opera lui de mai tîrziu, dintre tristele şi b~1cu-
;rie, in sinceritatea patetismului. Nuanţa care î! dcsp~:rlt'
de Mozart se întrev0clc. Sonatele din 1783 nu .sînl in(.:[t
dec:it cxe1·ciţiile unui copil ; dar se aud deja smpinc ; sc
percep contraste cme marchează violen\a acestei naturi
vulcanice. Trio -în mi bemol dezvăluie de pe acum un anu-
mit simţ drmnatic. Multe dintre ideile schiţate în prin-d,:
.producţii vor reapărea în compozi1iilc viitoare. Cantula
conţine nu numai indicaţii ce vor fi reluate în Fidelio, ci
şi o temă care se regăseşte în finalul Simfoniei a IX-<!.
Nimic nu rezumă şi nu defineşte mai bine poziţia lui Beet-
hoven. dnd pleacă la Viena la finele lui 1791, dc)(·it ~cc,st

bllt:t ~tl lul Fisc:henich călrc Ch:iriot!c Yon Schil1er: ,.Vc"'1
trimit u compoziţie, Fenerforbc. şi aş dori să um părerea

dv. ckspre ca. Este a unui tînf:r ck• aci ale c5.rui talente•
·muzic~i1l· \'Dr deveni universa1 celebre ~i pe care prinţul
Eledo): 1-,: trimis la ViC'nu, ca să fie aproape ele Haydn.
El \'a pcme în muzică Bucuria h;i Schiller şi chiar tm,te
::-;tn,fc.k'.. Aştept de la el ceYa perfect citei, pe cît îl cLmose,
e;-;/:e cu lot.ul dotat pentrn mare şi sublim". Ace-st rnu;;i-

ci.an c.:u-.._, i-;;i lua ri:imas bun de la Bonn. scrbese si un
Balet caralerl'sc, cu care dovedise că deţine ·o tehnică f;iarl<·
,·.ariat[L Dar ceea ce l-a S{'mnalat atenţiei unui .Joseph
Haydn, c(•ea cc noi inşinc discc1·ncm pc mi'isuri"t ce lisla

primelor lui opere se prccizc·aziL ceea ce se anunţ.ă acum
în schiţe•, în cîteva măsuri şi îşi va afla dc-săvir:-;;irea in
adagio-uril(' din viitoarele sonate sau în 1\11:.u-şul funebru
din Eroka, l'.Sll' privik•giu1 lui c:d mai ele preţ : inspirnţia.

III

Un 1nuziCidn liric dlldfc

Beethoven se instalează la Viena la începutul iernii lui
1792, cîteva luni după somptuoasa încoronare, la Frank-
furt, a uscatului şi asprului Francisc II, care va domni
timp de patruzeci şi trei ele ani peste poporul blajin al
Austriei. După cum într-o sonată clasică tema secundă
aduce resurse noi în dezvoltarea lucrării, tot astfel mc-cliul
vienez oferă tînărului muzician renan sugestii bogate.

Stampele expuse !a Rathaus pentru serbările Cente-
narului ne permit să evocăm oraşul acesta şi atmosfera
de atunci. Cu străzile ei strîmte şi întortocheate, pe care
le înnobilau cîleva palate de stil florentin, deşi avea multe
iSiatui şi mausolee, Viena nu era încă metropola strălu­
cită, cu străzi largi, care avea să devină în a doua jumă­
tate a secolului XIX, mai ales după ce s-a creat celebrul
Ring. Zece ani mai Urziu, Madame de Stael va vizita oraşul
-şi îl va descrie. Ea va acuza Dunărea că „îşi pierde dem-
nitatea" în prea numeroase cotituri, cum fac unii bărbaţi -
şi unele femei. De peste o jumătate de veac, prin dărnicia

lui Joseph IL Praterul, cu cafern~lele lui, cu neîncetata lui

chermeză, oferă publicului aleile sale unde poporul se îm-
bulzeşte ca pe un Corso modern dintr-un oraş italian ;
prin pajişti se aud strigăte de cerbi. Lumea se plimbă
încet, în linişte. Impăratul şi fraţii lui, dacă circulă în
trăsură, iau loc la rînd. La intrarea în parcul Augarten,

68

.foscph II a aşezat o inscripţie care reflectă toată bono-
mia lui. : .,Loc de recreare dedicat tuturor oamenilor de
călre p:·iet enul lor"". ,Joia mai ales, intre orele şase şi opt
dimineaţ:a, oamenii vin acolo ca să asculte muzică, lîng8
aleea Suspinelor. Bărbaţi eleganţi, în redingotă albastră
şi pantaloni albi, cu pălăria sub braţ, se plimbă însoţiţi
de doamne elegante, care poartă pe cap pălării în chip
de fluturi şi se apără de soare sub umbrele mici ca florile
de piersic. VlnzătoruI de portocale sau de salam italie-
nesc circuli't printre mesele clienţilor. Un alt loc de plim-
bare foarte căutat e grădina publică unde, între Ballplatz
şi gl'ajdurile Palatului, şiruri nesfîrşite de plopi se alini-
ază în jurul unui templu neo-grec. Disciplinaţi, în unifor-

mele lor albe, grenadierii fac manevre, în rînduri strînse,
în faţa cazărmilor. Dimineaţa, moda vrea ca oamenii de
.lume să meal'gă la Augarten ; bunele maniere cer ca, scara,
ci sft se învîrtească în jurul pavilionului de muzică situat pc:
bastionul şi terasa Împărătesei. Polonezi, bosniaci, turci;
.ln costume naţionale, dau o notă exotică acestui decor po-
Lrivit pentru amuzamente mondene şi pentru intrigi amo-
roase. Uneori, o melopee ţigănească, aspră, pasionată, nos-
talgică, freamătă în depărtare.

Viena posedă mai multe scene. Joseph II a înfiinţat
Teatrv,l Naţional care nu are succes ; s-ar zice că un ade-
vărat blestem planează asupra tuturor încercărilor acestui
nefericit suveran. Se cintă opera la Poarta Carintiei şi ]a
An der Wien. Mai sînt si sălile din cartiere. in der Ros-
sau, beim Fasan. Emanuel Johann Schikancder, autoru1
libretului Flautului fermecat, muzician mult timp rătăci­
tor, dirijează Au.f der W-ieden şi masacrează, cînd are oca-
zia, opere de Mozart. Mu7Jcă pretutindeni, concerte pen-
tru diletanţi, flaşnet2 pentru oamenii de pe stradă. Se
dansează mult şi se văd,, după cum spune D-na de Stael.
..bărbaţi şi' femei ('XCcut'ind grav, unii în faţa altora. paşii

59

unui menuet care îi amuză clin plin". Împtl.1·a~ul Fr.s.n-
cisc cinlă la vioară, împărăteasa 1\faria-Terc-za dntă din
voce acompaniindu-se la cbvccin, organizează concerte,
pune .s:1 se reprezinte opere italiene la Schonbnum ; Jo-
;,;cph Haydn îi va dedica o 1'\1i.<;să şi Beethoven un Septet.
Altminteri, moravuri blînde, zîmbetc amabile, o politeţe
cordială înnăscută, gust penfru vizitc şi reuniuni. Este
mediul în care va trăi Beethoven ele aci înainte. O mi-
niaturii clin colecţia Stefan Brcuning ni-l araU'i : n faţă
.senină ; frţlsături care nu au încă relieful rccentuat al
portretelor celebre ; capul rotund ; un ten tînăr şi stmă­
tos, gurn largă şi finu, ochii plini de foc, cu toată vederea
lui slabă ; o pădure de păi· aspru şi ncgm ca smoala, tăiat
;_\ la Titus. Acest cuceritor locuie;;tc stdmtorat într-o man-
sardă şi îşi numără bănu\ii. Şi ele ar fi să se ocupe numai
de el ! Dar tatăl lui a murit, acolo departe la Bonn, şi cd
doi fraţi ai lui au nevoie de sprijinul său.

A venit prin Haydn şi pentru Haydn. Călătoria la
Londra a autorului simfoniilor, succesul lui de la Oxford
i-au conferit o consideraţie şi o autoritate incontestabilă
în ochii vienezilor. Prinţul Esztcrhazy îl roagă să se ina-
poieze şi să vină la încoronarea împăratului Franz II, şi
mar<~le compozitor vine ac.asă. Haydn, cu toată vîrsta lui

înaintată, nu compusese încă cele două capodopere culmi-
nante ale lui ; nu va da Creaţiunea decît în 1798, la vîrsta
de şaizeci şi şase de ani, iar Anotinipurile numai în 1801.

S-a reinstalat într-o căsuţă cu g1-ădină, dintr-un paşnic

foburg al Vienei. Dar, chiar în ianuarie 1794, va pleca din
nou în Anglia. Beethoven nu va putea să primească prea
multă vreme sfaturi de la el. Se afirmă - pc baza spuse-
lor unei doamne din Londra, ea însăşi repetînd spusele
unui flautist - că autorul simfoniilor londoneze l-ar fi
de.finit pe discipolul lui cu o uimitoare viziune a viitoru-

60

lui, anunţincl că, Ia el, imaginaţia va îndnge traditiilc
l)Î regul.ilc şi că, sumbru şi bizar, va sucrifica forma în fo-
losul gîndirii (după sfatul lui Ncefc). Anecdotă verosi-
milă dm· nu sigură. După Notlcbohm, Haydn îi impune
lui Beethoven studierea minuţioa-s[, a lui Fux. Acest Jo-
lrnnn-Joscph Fux reprezenta pentru vienezi traditia c1a-
sică; la sfîrşitul secolului XVII, era compozitor al curţii
imperi,:l!e şi mai tîrziu a fost dirijor la Catedrala Sfintului
ţ,tcfan ; a ~eris oratorii. open·. cincizeci de misse, piesp
pentru slujbe n:ligioasc, psalmi. ,;onatc. Se citează 111i.~sa
Canonica a sa drept o capodope:ră. A compus mai ak2
Gradus ad Parnassum, publicat in limbil<? latinu, gcrmanft,
ital ianf1, engleză, franceză. Trecea drept mac•:.:tru al con-
trapunctu1ui, dar teoreticienii pc,:;teriori i-au rcpro:7at că
lua ca origine a lucrărilor sale modurile liturgice şi nu t,i-
nalităţilc: moderne. Se parc însă că Hayc1n, fiind fo::1rlc
ocupat, n-a avut timp să se îngrijească tle îm·iHătura c!t:-
vului său, ţ;i an·sla, ob~crvînd repede accastfl neglijenţă,
s-a dcspflrţil de el. nu H'iră părere de rău.

Din kric:irc, în glorioasa Viena de pe alunei, erau ne-
numărutc re~m·sr~ pentru un muzician care nu-şi termi-
nase 'incă in'.'ăţă1 ura. Să ne, gîndim puţin la măreţia spi-
rituală din ac(·st ora::, pc la 1îH:~. Trrcusc1·ă numai cinci
ani de cînd cavalerul G]uck se stins-e:;e din viaţă clupit o
spknciidit carieră ca,·c a acoperit de g1orie pc fiul L;nui
neinsrnrnat pi~dui·,tr de pe mo~iile prinţttlui Lobko\•.-iiz.
Organi7.atorii serbărilor Centenarului au G\cut să rctdliasc-(1
-penti'tl' o se:i1·ă deliciosul lui b&lct Don Jllan. care [u:0,::s(·
reprczcnlc1t pc.•nt1·u prima oară la \'icna în 1761. Pe scena
italian:\ Cct ~;i pc scena austria61, muzica lui eb(im1'.0.c suc-
cese. chi<,r înainte de ziua c:ind. urmind sfotu1 unui (,rn
-inţc.•ir'.pl. Gluck a creat dn,m:i muzicală modernă. s-a im-'
pus în aria franceză, c[1rc·ia i-a descoperit adev[u·ata tradi'- ·
ţie, a .::;ubor<:l(Jr,at muzica pe:r:L:ci, sau mai bin~ zis. lt•-a

til

unit pe amînduuă şi a inventat forme a cărur nubilă ~cvc-
ilitate deschidea drumul teatrului liric din secolul următor !
Concert-maestru la Opera vieneză, Gluck s-a supus multă

vreme gustului capitalei pentru virtuozitate, pentru uriile
.strălucitoare. Pe scena de la Bonn, Beethoven adolescent
aude Pelerinii de la Mecca sau lntîlnirea nepreră.zuiă1
adică o operă care marchează sfirşitul primei maniere a
lui Gluck, una din acele mit:i open~-comice în stil fran-
ţuzesc, în genul lui Scdaine sau Favart, care plăc'2au atît
de mult pe atunci. Şi dacă ne uităm bine, geniul lui Gluck
s-a dezvoltat după aceeaşi linie armonioasă pe care o va
urma şi geniul lui Beethoven. La început o foarte puter-
nică educaţie de instrumentist, pt'aclică de vioară, orgă,
clavecin şi un adevărat cult pentru Haendel, cum va avea
şi muzicianul de la Bonn. În ciuda influenţelor italiene,
un progres nl'incetat cătr~ adevănitul lirism, pînă la re-
velaţia lui Orfeu şi a lui Alcesie. Beethoven a cunoscut
aceste opere prin spc-ctacolcle trupt>i Bifam. Fără îndoială,
cînd s-a stabi1it el la Viena. gloria băl;foului maestru nu
era încă stabilită: va 11'ebui timp penlru ca să fie remar-
cată originalitatea unei opere care înlocuia căutarea plă­
cerii uşoare cu nobila nl'linişte a căutării frumosului. La
Gluck, Beethoven găseşte un mare exemplu :' înapoi(·'rea
la izvoarele tradiţionale ale inspiraţiei. natura, pasiunea.
Şi tot la el, un sfat de bază : simplitatea.

De pe la mijlocul secolului XVIII. Gluck făcu:,e din
Viena centrul lui de acţiune. Maestru de capelă .al prin-
ţului de Saxa Hildburghausen, el a compus, cu mult îna-
inte de Haydn, simfonii, opere ~i balete. Se ştie ce in-
fluenţă a avut asupra lui contele DurazzD, intendent gene-
ral al teatrelor, prieten cu Favart ; micile arii compuse
la cererea acestuia, pentru a împodobi cu ele opere-co-
mice, au cunoscut repede popularitatea. La Viena, pe scena
ide la Hofburg, în prezenţa Curţii Imperiale şi Regale, la

.5 oc:Lumbrie 176~ - dată e.;;e:,nţială - el reprezintă OrJeo:
pentru serbările încoronării împăratului Joseph II. înso-
t:eşte curtea Austriei pînă la Frankfurt : ·1a Schonbrunn
,c.;crie cîteva acte destinate a fi jucate de arhiducese, iar
Maria-Antoaneta, copil, dansează într-un menuet ele la
sfirşitul unui spectacol organizat de el. ln 1767. teatrul
CU1·ţii reprezintă opera Alcesta, care ridica drama muzi-
cală la înăltirnea tragediei antice. Oricît de depăşite în
timp erau ac~:stc evenimente la vremea cînd Beethoven
venea ca să se fixeze şi el în Atena muzicală a secolului
XVIII, ele dominau întreaga istorie recentă a arki şunete­
lor. Revolu~b operată în OrJeu şi Euridice şi în Alccsta_.
importanţa dată de Gluck orchestrei, acel admirabil cfol't
de a înlocui artificiile convenţionale cu căutarea sinceră a
sentimentului adevărat şi a emoţiei naturale, toate aceste
reforme decisive nu aveau să acţioneze, dealtminteri, decit
puţin cite puţin asupra unui public stftpînit de rutină.
Alccsta, Don Juan, Fidelio vor cunoa-;;tc aceeaşi soartă :
şi aceasta e, fără îndoială, leg2a căreia i se supun 1.oatc
capodoperele veritabile, toţi cei care urnesc din loc iner-
ţia umană. Acest singur fapt ar fi de ajuns ca să întru-
nească în aceeaşi familie spirituală pe Gluck, Mozart şi
Beethoven. Gluck, după cc încercase fără succes să diri-
jE.:zc teatrele imperiale, blestemă Viena, cum o va blestema
mai 1.irziu şi Beethoven. Conflictul dintre muzica italiană
cŞi muzica germană, care va frămînta mai tîrziu pe autorul
Missei în re, se iveşte chiar în in.L:riorul operei lui Gluck,
între cele două scr·ii ale producţ.i0i sale, în unele crcalii
ale lui, dintre c::tre notăm în special opera Paride ed El.ena.
pc care teatrul Curţii de la Viena a montat-o în noiem-

brie 1770.
lnrudirea dintre Gluck şi Beethoven nu se intcmc-

iaz[1 numai pe asemănările dintre potrivniciile îndurate
de ci în viaţă, pc admiraţia lor pentru un Klopstock sau

63

un Jean-Jacques Rousseau. Mai lib·cr clccit genialul bi
Pmul, Gluck, grnţic judcci'ltornlui Roullct pc cai:e l-a in-
tîlnit la Amba,,ada Fi-antei, va putea să se transniaP-tez~

ir,:la Paris şi să dea acul.), ~u uvc1·tura sa Ifigenia .:lulida,

modelul din care se vor inspira uvcriurile Leonnra sau
Coriolan. Această muzică nouă, care entuziasma pe iVI-lk
c.le Lespinasse, oferea a.uditoriu!ui imprc.-;ii pină atunei
n~cunoscute ; ea indril.znea să exprime durerea, în formdt:
(:Î cek mai siîşidoarc, să se conc2ntrez2 la sent.i1rn?nL•.:!
simple şi profunde, să asol.'.iczc orchestra la exprimarea
unui lirism sincer uman, să 1,,gc corurile de acţiurn!, să
unească instrnmcntcle şi \'ocile (sînt în Alcesta, pagini
cm·c anunţă SimJonia a IX-a), să dea cîntului nobkţca şi
puritatea poeziei, să găsească patetism in viaţa insăşi şi. în
frumus2ţile c1·eate de om. Înalta idee pe can' Beethoven,
spre cinstea lui, şi-o va face despre artă, o intîlnim tl~ja
la Gluck în ullima lui manieră. Cel cc 1·cvenca la Viena
în 1776 cm un tl'iumfă.tor ; bătălia dezlănţuitrt împotri11a
lui de către muzica italiană sub conducerea lui Piccini
nu va fi te1·minată prin acest glorios. episod ; ca va rd1:i-
ccpc în jurul anului 1316, cînd succesele lui Rossini v,n'.
îndepărta publicul austriac ele Beethoven. Am văzut ·r<?.-
înnoindu-se conflictul sub forme diferite şi, fără îndoial'ă,
el mai du:·cază încă. În toate timpurile, muzica a fost in-
fluenţată ele specificul guografic. Arta cca mai proprie ca
să creeze un limbaj internaţional se inspiră. m2.i îhtîi din
realităţile locale : ca redă cai·acterele naţionalo, culcg,2 cîn-
tecde înflorite pe solul 101·. Succesul Ifigeniei în .Taurida
n fost ca o încoronare a vietol'iei lui- Gluck. Ultimii ,lui-. ani,
fie c1\ şedea în reşedinţa din cartierul. Wierhm, fie că işL
petn:eca timpul în apropiere de vîlceaua în ca1·,2, Bcdho-
Vt:n avea să conceapă Simfonia sa pastorală, siht- anii
unui r:ege cu prestigiu necontestat, încoajltrat d~ o cur1e
Cl'cdincioasă de pdcteu.i, salutat cu omagii cind, ţinînd in

6-t

mînă bastonul de trestie cu măciulie de aur, se ducea cu
pas solemn la biserică. Gluck a dominat întreaga lui epocă :
prin el muzica a încetat de a mai fi tratată ca o distracţie
şi s-a impus ca o artă completă şi suverană.

Mozart a murit lll 5 decembrie 1791, în vîrstă de treizeci
şi cinci de ani şi zece luni, după o dureroasă agonie ; ni-
meni nu a mers în urma bietului său trup aruncat în groapa
comună ; nu se ştie nici măcar unde a fost mormîntul lui.
Cînd Beethown îl întîlnise cu cinci ani mai înainte, Mo-
zart scria pentru Praga opera sa Don Juan. Lorenzo da
Ponte, poet de curte mediocru şi vanitos, i-a furnizat un
libret unde, sub masca eroului celebru, şi-a povestit pro-
priile lui aventuri. Mozart şi-a compus opera în mijlocul
excelenţilor şi binevoitorilor muzicieni din Boemia, aproape
de prietenii lui. Kucharz, Strobach, Graupner şi Dus-
chek. Satul Smichow, lîngă rîu, printre vii şi căsuţe, a fost
pentru el ce va fi mai tîrziu Heiligenstadt pentru Beet-
hoven. Mozart locuia la familia Duschek, şi vizitatorii pot
vedea şi astăzi masa de piatră pe care se spune că ar fi
terminat această capodoperă. Julien Tiersot, într-o carte
piică, a povestit această înduioşătoare istorie. Personalul
operei de la Praga nu avea experienţa tehnică dezvoltată
cum o avea cel din tnipele vieneze ; cîntăreţii şi orches-

tranţii nu arătau prea mult zel la repetiţii ; din fericire,

µn artist excelent, Bassi, s-a însărcinat cu rolul principal.

Imbrăcat în fracul lui albastru cu nastw.·i de aur, cu pan-

taloni de nanchin, încălţat cu pantofi cu catarame, Mo-

zart veghea la toate amănuntele, dădea satisfacţie preten-

ţiilor interpreţilor; succesul triumfal de la 29 octombrie

1787 i-a recompensat eforturile.

1 Cu inimă caldă, în cuvinte pline de admiraţia cea mai
fierbinte, Joseph Haydn salută „acest inimitabil lucru al

lui Mozart" şi urează ca Praga să ştie să reţină pe acest

65

S - Vtaţ:,i hd 13~oven

,,s.:'.ump om ... Dăr-, după Cf~ d cu;.;erit un c,ra~ de provind.e,
Mozart vrea să obţină sufragiilc capitalei ; la 7 mai 1788,
J)on Juan nu are un prea mare succes la Viena. Biblio-
teca Conservatorului de la Paris păstrează unul din rarele
ex:.emplare:- ale micului vc,Ium care- conţine versiunea vie-
1I1eză a lui nissoluto punitu. d-ramma giocoso in due atti, da
rappresentarsi nel teCltru di Corte . .,Este· o operă divină,
dcdară .Toscph !I ; num::ti cit nu e pentru vienezii mei"'.
In zadar modifică autorul partitura primitivă, adaugă o
arie strălucitoare pentru Donna Elvira, scrie un andante
pentru tenor, compunt-' un duet nou ; Viena se arată rece
faţă df:· interpreţi şi faţft de autor, deşi, după moartea h.ti
Gluck. el ·devenise maestru dt: capelă al Maiestăţii Sale
Imperiale. Beethoven însuşi, chiar dacă admira muzica Ju;i
Mozart (il va apăra mai tîrzi u cu emoţie, împreună cu
abatele Stadler), nu se va resemna niciodată să admită
tmbiectul acestei opere, din ostilitate faţă de fanfaronul şi
viciosul personaj central, iar Fidelio va fi, mai tirziu, un
fol de anti DO'YI Juan. Cînd Leporello descrie pe scelera-
tul lui stăpîn care iubeşte pe rînd blonde şi brune, slabe
şi grase, bătrîne şi tinere :

Nella bionda egl.i ha l'usanza
Di l.odar la gentilezza ;
V-uol d'inverno la grassotta,
Vuol a·estate la magrotta...

ca;;tul Beethoven nici măcar nu zimbeşte. EI nu aprobă
nici morala facilă a Zerlinei şi a lui Mazetto. ,,Sărbătoa­
rea nebunilor nu este lungă". Poco dura ,de'matti la festa.
;Libertatea pe care o va proslăvi el nu este libertatea de
a iubi şi de a dansa, sc:umpă invitaţilor seducătorului uci-
g.aş. Intr-o zi Beethoven va spune cavalentlui Lgnaz von
~eyfried : ,,Capodopera lui Mozart rămîne Flautul fer-
mecat; a.colo s-a revekt el ca un maestru german. Don

66

Juan pă!31:rează încă t,)ta1 !uY'.'"lura it„liană ; iar pe de altă

parte, arta pură nu ar tn·bui n;cindală să se 1ase dewno-
rată de un subieet atît dt· "'rancblos". Dup,1 insuccesul

vienez al oper·ei c,a]e, Moz~rt ple•ca:':e în voiaj la Berlin
împreună cu prinţ:.11 Lichn,m·sky. reflY1.:ase din patriotism
austriac funcţia şi -;.alariul 'lferitt, d~ Friedrich-Wilhelm II
(vom vedea că Beethoven va face la fel), compusese Cosi
fan tutte, scrisese pentru bin.evoitorul oraş Praga, cu pri-
Jt>ju] incoronării lui Leopold II, La Clemenza di Tit.o. Ul-
tima lui crcaţit'. Flautul fermecat, el o oferă ca omagiu
suprem Vienei. Încă o dată. vedem pe adorabilul Maestru
fa lucru, în micul pavilion din grădină, în cartierul Wie-
den, vesel. nepăsător, inepuizabil în inventivitate, gata

mereu să o reînnoiasdl şi -,ă ,> transforme după capriciile
prietenilor lui. Totu"5i. el e bolnav, e obligat să stea ade-
S(~ori în pat, mai palid ca niciodată ; ştie că scrie pentru
el însu~i Requiem-ul; despre care discută cu scumpa lui
soţie ln timpul plimbărilor melancolice prin Prater. Se
tîrăştc cu greu pînă la mica sală a berăriei Şarpele de
argint, unde vine cu plăcere, deşi sînt pe acolo mulţi cîn-
tăreţi italieni. Ncavînd lemne iarna, cum nu va avea nici
Beethove.n mai tîrziu, dansează cu Konstanze ca să se
incălzească. Cînd a adormit pentru totdeauna. cînd coş­
!Cil,1gul lui a fost acoperit cu vălul negru a] confreriei Mor-
ţii, cînd a .fost condus la cimitir prin zăpadă şi ploaie, in
acea zi de decembrie, furtuna a înspăimîntat pc cei cîţiva
prieteni care îl ur:nau şi ,;e refugiară la Şarpele de argint.

Sfirşi1.ul lui fusese, ca ?j viaţa lui întreagă, graţios,
surîzător, senin ; sensibilitatea lui se ascuţise intr-atîta

jncît putea să audă o pasăre în camera vecină. în jurul

)ui, oamenii care i1 vegheaseră în aceste ore de pe urmă
vor fi tot cei care il vor întîrnpina în curind pe tînărul

Beethoven : Albrechtsber~er, van Swieten. Viena l-a
pJms pe ·Mozart, dar t'.U mai puţină tandreţe d,;,dt Praga ;

ti7

5"' 2

mai recunoscător decît altii şi fără îndoială emoţionat de
acest sfîrşit tragic, noul sosit îi va închina, ca un splendid
linţoliu, cîicva fraze din Quartetul în la.

în clipa cînd l\/Iozart dispărea în groapa comună din
cimitirul St. Marx, fără nici o cruce de lemn care să-i mar-
cheze locul, la sfîrşitul lui 1791, Franz Schubert nu se
născuse încă. De abia în 1-797, în cartierul vienez Lichtent-
hal, familia unui brav învăţător, bun pedagog şi bun mu-
zician, se va îmbogăţi cu acest nou copil, sortit destinului
celui mai mişcător. Alt exemplu de impregnare muzicală
î:ry acest mediu excepţional, atît de fecund şi de bogat
în talente. Elev la Capela imperială sau la Convictul
municipal, Franz, încă de copil, va fi încîntat de operele
-lui Mozart şi Haydn, de patetica simfonie în sol minor,
ide uvertura la Nunta, sau de bogăţiile melodice din Flau-
tul ferm,ecat. încă de pe vremea lui Gluck, tradiţia îşi
urma cursul fără ruptură, fără şocuri. Istoria muzicii aus-
triece de la sfîrşitul secolului XVIII este o uimitoare în-
şiruire de forţe.

Mai tînăr decît Beethoven cu opt ani, Johann Nepo-
muk Hummel, fiul unui dirijor de la teatrul Schikaneder,
elev al lui Mozart şi al lui Albrechtsberger, succesor al lui
Haydn pe lîngă prinţul Eszterhăzy, va trăi şi el la Viena,
,în căutare de resurse ; îl vom găsi în doliu lingă patul
funebru al Maestrului. Astfel se completează o incompa-
rabilă familie de oameni superiori, unită prin comunitatea

de idealuri, prin modestia originilor, prin munca perse-

verentă, p1i11 geniu. Printre ei, Beethoven este un pisc,

dar un pisc dintr-un lanţ foarte înalt. Salieri, pe care
nu trebuie să-1 dispreţuim, se luptă ceva mai jos, mai
aproape de poale ; se cuvine să-i recunoaştem un talent
suplu şi abil ; la umbra lui Gluck, el a ştiut să cucerească
un renume onorabil şi, din 1788, dirija orchestra Curţii.

83

Signor Bonbonieri (cum îl numeau muzicienii vienezi), va
învăţa pe Beethoven arta de a utiliza textele italiene.

Pe o palmă de pămint îngustă, într-un aşa de scurt
interval de timp, prezenţa unor astfol de oameni ne umple
de uimire. Şi în muzică, ca şi în lumea literelor sau a pic-
turii, în istoria artelor, sînt puţine întîlniri asemănătoare.
Miracol omenesc la fel cu cel pe cat·e l-a dat secolul lui
Leon X sau secolul lui Ludovic XIV (cum sînt etichetate
aceste epoci în manualele şcolare). Dar acum şi aici con-
ducătorul statului, .Joseph II. nu a contribuit la această
concentrare de talente dr!cît printr-o protecţie binevoitoare
.,5i naivă. Ea e opera Vienei. a atmosferei ei, a sîngelui

ei. Ce loc mai bun pentru a aduna acele melodii slave
1 pe care le vom auzi ţîşnind. sub formă de teme ruse, în

quartetele lui Beethoven ? ·Viena nu e departe de porţile

llaliei. Domenico Cimarosa, care se dusese în Rusia spre

a imita exemplu] lui Paisiello dar nu a putut suporta clima
acestei ţări. se opreşte, la întoarcere, la Viena ; scrie

acolo, prin 1792, acel Matrimonio segreto care va avea un

succes imens şi care îl va încînta pe Beethoven. Ferdinand
Paer va părăsi teatrul de la Veneţ.ia, unde era dirijor al
orchestrei, şi se va stabili la Viena, fapt care va deter-
mina o influenţă sensibilă a lui Mozart asupra stilului
său. Se ştie că el va scrie, în 1821, opera Maestrui de
capelă şi va lua în rîs exagerările şcolii italiene. Şi Cheru-
bini va veni tot aci şi se va face cunoscut. Starea socială a
Austriei favoriza această abundentă înflorire. Lui ~zter-
hâzy îi trebuiau muzicanţi cum îi trebuiau şi bucătari;

monseniorului episcop de Salzburg îi trebuia un bun or-
ganist. Gluck, Haydn, Mozart, Beethoven, · Schubert au
respirat încă de mici un aer scăldat în muzică. Dar, de

unde le venea geniul ? Şi de ce geniul acesta a ales cîţiva

fii din popor, printre atîţia alţii care nu aveau decît talent?
Mozart, mică privighetoare, cine ar putea să explice taina

69

tnspiratiei tale miste.rioc1.!->f: ir-, pariu:·iie. :;finţ(t.e dt:' numele

tău, ale Salzburgului ?
Oricît am vrea să stăpinim emoţia care ar putea tul-

bura c-crcetarea obiectivă a faptelor istorice, nu putem de-
barca în această insulă cu inima finiştită. ·sau, dacă ne
păstrăm judecata limpede. e o judecată ca a lui Gluck,

o raţiune încălzită de pasiune.
Să ne transpunem în acei ani de cumpănă intre două

secole. Beethoven frecventează şi consultă pe Johann
Schenck, celebru pentru muzica lui religioasă, pentru
Missa lui cîntată la capela Sf. Mc1gdalena, pentru Stabat,
dar şi - pentru că e un ma,estru al Singspielului - pen-
tru Bărbierul satului, operă comică pe care au jucat-o
toate teatrele germane. Schcnck scria şi simfonii ; visul
lui era să compună o operă în stilul lui Gluck şi să se
malţe pînă la drama lirică. Noul venit îşi termină edu-
caţia teoretică cu J ohann Georg Albrechtsberger, regens
chori la Carmelite. Beethoven are aproape treizeci şi cinci
de ani şi totuşi învaţă mereu. Albrechtsberger preda com-
poziţia cu o autoritate pe care tratatele lui şi chiar unele
lucrări o justificau. Ştim de la pianistul Potter că Beet-
hoven a păstrat un cult pentru acest profesor. Deja, per-

sonalitatea elevului este prea puternică pentru a se pl€ca

în faţa exigenţelor scolastice ale rigurosului dascăl, care

.se plînge că trebuie să îndrumeze un adevărat „liber-cu-

getător muzical". Cu atît mai puţin deci se va mulţumi el
cu abilităţile pe care le recomandă Salieri. Deşi Beethoven
se produce numai ca pianist şi, trecînd treptat de la vir-
tuozitate la compoziţie, se exersează mai mult în arta va-
riaţiunilor, se simte că puţin cite puţin capătă încredere
în el, cu toate rezervele lui Haydn, cu toată ostilitatea
unor confraţi, dar ajutat de binevoit,oarea prietenie a cl-

:torva protectori.

ln ora:;;ul Viena, dciparte de războiul care tulbura

lumea in alte locuri, în mijlocul unei societăţi în care nu-
mai elita gusta muzica pură, departe de teatrele care nu
reprezentau dedt repertoriul italian, entuziast, înflăcărat,
doritor să observe şi să se instruiască, apreciat ca virtuoz
dar hotărit să nu se mulţumească cu primele succese.
noul Mozart frecventează saloanele princiare, se elibe-
rează de starea de servitute care împovăra pe muzicienii
din epoca precedentă, ia parie la reuniunile din casa in-
teligentului baron van Swieten, îşi încearcă noile compo-
ziţii la matineele prinţului LichnO\vsky, este pre-zentat ga-
lantului conte Rasumowsky şi cunoscătorii nu întîrzie să
discearnă în aoest tînăr cu faţa roşie, cu părul zbîrlit, cu
o înfăţişare degajată, care improvizează î~tr-un mod atit
de scînteietor, pe emulul sau moştenitoru1 Maeştrilor celor
mai mari. Partizani convinşi ai lui Joseph, Haydn şi Mo-
zart s-au afiliat la fracmasonerie, primul la Liga Adevă­
ratei Concordii, cel de al doilea la Loja Speranţei Incoro-
nate. După toate aparenţele, Beethoven îi imită : vom avea
dovada despre acest lucru examinînd manuscrisele Quar-
tetului al VII-lea. Se pare că îşi face o mîndrie din a păs­
tra în aceste saloane elegante, însufleţite de femei ama-
bile şi frumoase, un aer provincial, o ţinută aproape
neglijentă, accentul lui renan, firea lui aproape impulsivă.
Dar cei care îl cunosc, care îl ascultă sînt fermecaţi de
genialitatea lui şi, spre deosebire de prinţul Eszterhâzy care
i~ lăsa pe Haydn să aştepte în anticameră, bătrîna con-
tesă Thun îi cade in genunchi pentru ca el să consimtă

să. cînte.
Unele declaraţii ale tînărului ne autorizează să cre-

dem că adusese cu el numeroase manuscrise, pline de idei

muzicale. Comentatorii consideră totuşi că începutul pe-
rioadei vieneze e marcat de cele trei trio-uri penţru piano-

forte, vioară şi violoncel, df"dicate prinţului Karl von

11

Lichnowsky (op. 1) şi de cele trei sonate dedicate lui Haydn
(op. 2). Cel puţin acestea au fost primele lui suc:l!ese.
Artaria publică ac-este două serii de lucrări în 1795.
Trio-urile obţin aprobarea lui Haydn, afară de al treilea,
în do minor. Între cei doi muzicieni, divergenţele se accen-

tuează. Nu că Maestrul ar fi fost gelos, cum bănuieşte şi.
spune elevul, aşa de uşor supărăcios. Haydn se arată cel
mult surprins. Tînărul compozitor, pe care Electorul de la

Koln i l-a încredinţat lui şi care puţin cîte puţin se eman-

cipează, tratea,r,ă trio-ul cu o bogăţie, o amploare în frază

şi o putere expresivă necunoscute pînă atunci. Să remar-

căm de pe acum în ele acea alternanţă între durere şi ve-

selie care va reveni în toată opera beethoveniană, şi dacă

tea de a treia piesă a uimit pe ascultători prin forţa şi ener-
gia voinţei, prin gravitatea nobil umană pe care o ex-

primă, trebuie să-i înţelegem : Beethoven îşi cucereşte în-

cetul cu încetul personalitatea ; o apără împotriva criticii.,

,o va imprima de aci înainte în toate producţiile lui. Trei-

rz;eci de ani de muncă, sau aproape ; o răbdare nesfîrşită,
un studiu ndncetat i-au dat dreptul să-şi afirme origi-

nalitatea. Ries ne povesteşte această anecdotă. Autorul
Creaţiunii ar fi dorit să vadă pe Beethoven înscriind pe

partitură : elev al lui Haydn. Beethoven refuză. .,Mi-a
dat lecţii, spune el. dar n-am învăţat nimic de la el'".

lnsăşi înlocuirea unui menuet tradiţional printr-un
scherzo în compunerea trio-ului dezvăluie caracterul aces-
tei personalităţi. Menuetul îşi păstrează alura lui măsu­

rată cu compasul, nobilă şi c.lcgantă, pe care o datol'ează
originilor lu4 chiar dacă fiecare autor. Haydn sau Mo-
zart, îl nuanţează după geniul său propriu. Sherzo-u1 per-
mite mai multă mişcare, mai multă fantezie, mai mult
capriciu, mai multă viaţă. De asemenea, Beethoven trans-
formă şi îmbogăţeşte genul în care excela Rust, contem-
poran cu PI. Ascultaţi frumoasa frază, inspiram şi canta-

bilă (sem,pre piano e clolce) care se în.f!Jţă în mijlocul
prcstissimo-ului din prima sonată sau, în a doua, largo ap-
passi.onato (tenuto sempre la mîna dreaptă, staccato la mîna
.i-;tîngă) ; acest adagio, interpretat de un comentator ca o
meditaţie sub cerul înstelat, are un accent necunoscut pînă

atunci şi este deja Beethoven întreg. Inspiraţia muzicală
porneşte din străfundurile cele mai adînci ale sufletului.
Un element nou s-a introdus în muzică, tot aşa cum în
poezia din Franţa, o revoluţie se anunţa cînd Andre Che-

nier se adresa muzei pastorale pe un ton pe care nu-l
cunoscuseră alţi poeţi din secolul XVIII.

Despre această transformare făcută de Beethoven sona-
tei structurate de Philipp Emanuel Bach şi de Haydn, des-
pre libertăţile pe car,e şi le ia într-un gen a cărui înlfm-
tuire logică era fixată de tradiţie, despre supleţea cu care
înserează el în acest cadru viaţa, gî:ndirea, visarea, se gă­
sesc în studiul Beethoren de Jean Chantavoine pagini
clare, de o remarcabilă vigoare a analizei. ,,Beethoven mlă·­
diază, după placul dispoziţiei sau emoţiilor lui, instrumen-

tul puţin cam rigid pînă atunci al sonatei. Ii păstrează

unitatea şi i-o fortifică ; dar este mai puţin o unitate de

,plan sau de tonalitate decît o unitate de accent; în loc
să vină din afară, ea este internă." Romain Rolland a re-
luat această demonstraţie. Esenţialul fusese spus de Ri-

chard Wagner, care s-a oprit îndelung asupra acestui su-
biect fiindcă el îl considera pe Beethoven ca fiind mai

ales un neîntrecut compozitor de sonate ; este forma care
îi convine cel mai bine - zice Wagner - , ,,vălul prin
care el scrutează regatu] sunetelor".

Din acest gen, Emanuel Bach, Haydn şi Mozart făcu­
peră un fel de „compromis între forma muzicală germană
~i concepţia italiană". Sonata, aşa cum era gîndită şi clă·­

dită de Beethoven, trebuia să ofere publicului o recreaţie

prin virtuozitatea pianului, iar compoziţia în sine să-l dis-

tnze printr-o conversaţie agreabilă. Sîntem foarte de-

parte de nemuritorul .Jchann Sebastian din Oratoriul de
Crăciun sau din Magnificat. ,,O prăpastie adincă despăr­

ţt!a pe miraculosul maestru al fugii de autorii de sonate.
Arta fugii a fost tratată de aceştia ca un mijloc pentru a

fortifica studierea muzicii, dar nu a fost aplicată la sonată

decit ca un artificiu : asprele consecinţe ale contrapunc-

tului au trebuit să lase locul blîndetii unei euritmii sta-
bile ; să umple complet schema în se~sul eufoniei italiene,
aceasta părînd a fi atunci unica satisfacţ.ie can~ s-e cerea
de Ia muzică. In muzica instrumentală a lui Haydn,
ni se pare că vedem un demon dezlănţuit jucînd în faţa
if1oastră cu naivitatea senilă a unui bătrîn de viţă nobilă:'
Incontestabil, Beethoven a fost la început influenţat de
predecesorii lui dar, cu mîndria lui, cu independenţa lui,
s-a liberat repede de tot ce era convenţie sau retorică în
muzica înaintaşilor. In această reformă, Wagner între-

vede şi semnalează un triumf al spiritului german şi

aproape o înfrîngere a spiritului clasic francez. Punct de

vedere părtinitor şi fals, pentru că ideile care aveau să
:transforme muzica lui Beethoven au acţionat şi în Franţa
.şi au dus încetul cu încetul la doctrinele romantice, pen-

.tru că acest. impuls a plecat de Ia noi, de la Rousseau al
nostru, de la Revoluţie. Franţa este aceea care, la acea
-epocă, a modificat „spiritul popoarelor europene" şi a dez-
voltat inspiraţia personală în artă. Goethe şi Schiller nu
o vor nega. Sensibilitatea, individul, şi-au cucerit dreptu-

cile ; un suflu nou se revarsă. ,,Geniul interior" de care
vorbeşte Wagner se descătuŞ€ază ; sub formele tradiţio­

nale ale sonatei sale ale trio-ului, lirismul apare a5a cum
,ţîşneşte un izvor în inima pădurii. Să ne înfiorăm şi noi

_de emoţia care cuprindea pe invitaţii prinţului Lichnowsky

m dimineţile cînd ascultau primele tri-ouri sau primele

,sonate (mai ales a treia, cea mai bogată din grup). Ade-

vărutul Beethoven era acum format şi, fără să minimali-
z{,m importanţa varia'1iunilor, linia generală a operei lui
va r::imîne acePa~i. Iată-ne foarte departe de virtuozitate,
de· divel'tisnwntul muzical. Aeesle lucrări au va.lom·e prin
nditatea inspiraţiei ; aceste pagini - ca să rezumăm şi să
~iniplifieăm o imagine a lui Wagner· - sint luminate din
interior. ,.Melodia curge de la sine, fără îngrădiri; fie--
care· parte a acompaniamentului, fiecare notă ritmică, chiar
,-:;i pauzele. totul devine melodie." Ascultătorul nu se mai
(1pre<;,te la meritele formei ; el este emoţionat, fermecat.
Accaslă muzică sună, înainte de orice, ca o poezie ; ada-
gio este un lied.

Vincent d'lndy a consacrat unul din cel,e mai admi-
n,bile capitole· ale Cursului său de compoziţie muzica1.ă
studiului k.'hnit: al acestei sonate be-ethoveni-ene, dominată
d(· c,':'.utarea ideii, ,,scinteie smulsă infinitului".

1n iunie 1795, teatrul „Poarta Carintiei" joacă Amore

contadin.o sau l\llolinara (Morăriţa) de Paisiello. Compoy-
ll>rul italian. maestru în opera buf.fa, care triumfase cu
citiva ani mai înainte cu al său Bărbier din Sevilla, a com-
pu.:-: aeeas1Ct operă la Napoli, unde Ferdinand IV îl luase
Cel dirijor al orchestrei. Beethoven scrie o primă serie
de variaţiuni pe tema Quant"e piu bello l'Amor contadino~
ckdicate lui Lichnowsky, şi o a doua serie, ferm€cătoare
de graţie şi de prospeţime, pe duetul Nel cor piu non mi
:;ento.

în jurul Trio-urilor şi Sonatelor din 1795 se grupează
opere interesante : variaţiuni pe Se vuol ballare din
Nunta lui Figaro, dedicate Eleonorei von Breuning, alte
variaţiuni pe Mica Scufiţă Roşie de Ditters, douăsprezece
menuet€ şi douăsprez€ce allemande, cîteva arii. Opera
g.rnmană er.a condusă d€ Ignaz Umlauf, car€ suplinea cite-
odată pe Salieri la orchestra Curţii. Operele lui comice,

Die BergKnappen, Die pucefarbenen Schuhe ,(Die schone

15

Schusterin), Die Apotheke şi multe altele făceau furori şi
romanţele lui se cîntau pretutindeni ; Beethoven se inspiră
din ele p€ntru a scrie cîteva piese agreabile.

Germania de la sfîrşitul set:olului XVIII admira opera
,poetică a lui Friedrich Mattison. Schiller însuşi lăudaHc
.această poezie „însufleţită de omenie, luminoasă şi senină,
aceste frumoase imagini din natură, oglinzi ale unui su-
flet calm şi limpede ca suprafaţa apei". Acest scriitor cult,
cu orizontul îmbogăţit de numeroase călătoi-ii, a publicat
in 1781, la Breslau, un volum Lieder şi la Mannheim, iti-
1787, volumul Gedichte, care au devenit foarte repede
populare. Pe cuvinte luate din ele, Beethoven compnne
Opferlied (Cîntecul sacrificiului) şi Adelaide. Scrie şi cîntă

într-o mare „Academie" * un Concert în do major (op. 15)

şi, pentru a-şi arăta.ataşam€ntul faţă de memoria lui Mo-
zart, execută tot atunci un fragment din Titu,s.

Dar, oricare ar fi valoarea acestor piese asupra datării
cărom încă se discută şi dintre oare unele nu vor fi publi-
cate decît mai tîrziu, şi chiar dacă el acordă importanţ."l
Adelaidei, totuşi pentru noi Trio-urile şi Sonatele repre-
zintă esenţialul; ele marchează momentul cînd Beethoven
scutură jugul puţin cam greu al lui Haydn, pentru a-şi
afirma forţa lui tînără. Nu trebuie să se exagereze con-
trastele. In opera muzicianului devenit acum celebru, totul
este progre.siune, lentă maturizare; geniul lui se dezvoJtă
după procedeele naturii şi ale vieţii, cnn1 se deschide o

t].oare, cum cr~te an cu an un copac.

In lipsa unor lecţii bune, Haydn îi oferea exemple
€xcelente. Lăudăm, desigur, la bătrînul maestru, facilitatea,
flbundenţa imaginaţiei, graţia menuetelor lui. Şi ştim că
este o înrudire strînsă între operele lui Beethoven şi cele

* Aşa erau denumite pe atunci P-oncertele publice.

76

ale protectorului său. Pentru a vă da seama de aceasta;
recitiţi Sonata III de Haydn, in mi bemol major şi, mai
precis, admirabilut Adagio cantabile, de o atît de pură

emoţie. Beethoven, în căutările lui lirice, va merge cu

mult mai departe. Impetuozitatea temperamentului lui îl
duce la violenţe care erau gata să-l învrăjbească cu Breu-
ning şi de care se scuză într-o scrisoare către Eleonora;

unde o roagă să-i trimită, ca dovadă că a fost iertat, o
vestă din blană de iepure. Plinge şi rîde ; dar, printre emo...

ţiile şi descurajările lui, îşi găseşte salvarea în dragostea
pentru arta căreia a hotărît să-i sacrifice totul. Am recu~

noscut prezenţa geniului, o forţă încă stîngace oarecu.m;
dar irezistibilă ; o bogăţie de idei vii şi de teme care trans~
Jormă şi dă conţinut afectiv desenelor contrapunctic~
ale tradiţiei ; emoţie mai mult decît orice, căldură sufle--:
t,ească, pasiune; spiritul galant, gluma, badineria rămîn
pe alt plan. De acum înai.nte sîntem cuc.eriţi.

lf

f ocut interior

Iată-l pe Beethoven stabilit la Viena. În 1796, face o
scurtă călătorie la Praga şi la Berlin, despre care circulă
multe anecdote, dar pe care nu o cunoaştem în amănunt.
lncîntătoarea Praga e oraşul care a sărbătorit pe Mozart.
Găzduit la hanul Lioorne, Beethoven întîlneşte pe prie-
tenul lui, prinţul Lichnowsky, îndrăgostit ca şi el de mu-
zică. Cîştigă ceva bani, compune o arie pentru doamna
Duschek, irită pe unii auditori prin independenţa nă­
valnică a invenţiei şi a tehnicii lui pianistice. La Berlin,
se produce în faţa Curţii. Friedrich-Wilhelm II, suveran
oarecum liberal, filosof după moda timpului, cîntă el
însuşi la violoncel, aplaudă pe Haendel, pe Gluck şi pe
Mozart. Academia de canto (Singakademie), pe care o
susţine celebrul Zelter, e mîndră de corul ei de optzeci de
voci. Nepotul regelui, Ludovic.:..F,erdinand, compune.
Beethoven dedică lui Fri-edrich-Wilhelm două sonate mari
pentru clavecin sau pianofort,e, cu violom:::el obligat (op. 5).
Face cunoştinţă cu cei doi fraţi Duport, J ean-Piene şi
Jean-Louis, amîndoi violoncelişti; cel de al doilea va intra
mai tîrziu în serviciul împărătesei Maria-Luiza.

Evenimentele politice se agravează : Austria e în vrăj­
măşie cu Franţa. Carnat a făcut planul de a trimite trei
armate împotriva Vienei şi de a duce acolo culorile Repu-
blicii. Trei şefi : Jourdan, Moreau şi Bonaparte. Trei dru-

'18

muri : valea Mainulu.i. valea Dunării şi dmpi;_l Padului.
Planul francez eşuează în GcTmmiJa. Jaurdan <E" învins
de arhiducele Carol şi trece înapoi Rinul. Moreau. care
înaintase pînă la Muncht>n. se întoarce în grnbă în Alsacia„
Dar, în Italia. un tînăr cor::;ican de două,:eci şi şapte de
ani (aproape contemporan cu Beethoven). un fost elev al
Şcolii Militare, despre care instructorii lui emisescră ace-
eaşi părere c.a şi cea care i se atribuie lui Mozart cînd a

ascultat pe micul muzician de la Bonn. un prieten din
tinereţe al lui Robespierre, supusese Comile-tului Salvării
Publice un proiect de m,n-ş asupra Vienei. foarte asemă­
nător eu planul lui Carnet. Pus în frunte.a armatei din
Italia, zdrobind toate rezistenţele prin îndrăzneala ata-
cului. înaintează începînd din .aprilie 17!-16 din victorie
în vicîorie, împrăştie armatele ausiriaee superioare ca nu-
măr. le urmăreşte, le smulge cu fort.a n'.giunea Mil.anului,
eucercşie de la Wurmscr (care încearctt in 7.adat· să reziste)
fortăreaţa de la Mantua, vizează cukziltor să cucerească
însăşi capit<tla, forţează trecătorik0 , oeuptL rîurilE' şi, în
primăvara lui 1797. avangărzile lui triumfătoare apar la
Sc•mmering, la hotarele Styriei şi Aus1rici de ,Jos, la o
sută de kilometri de palatul imperial.

Alt liric ! Izolat de insuccesul C()legilor lui. ce geniu
c, tr-c•buit să desfăşoare pentru a rezista, el singur, întregii
gncutăţi a puterii austriace, pcnLru a lupta împotriva aflu-
xului neîncetat de rezerve ale inamicului ! Dar el poartă in
el şi în jurul lui entuziasmul ; ridi.că. în mers, legiuni
întregi ; negociază cu şiretenie, iar cînd atacă e ca un
trăzneL Are indemînarea luptătorului care scapă dintr-o
strînsoare grea şi, dacă întrevede putinţa de a zdrobi,
devine şi mai înverşunat. înainteaz.ă viteaz, iluminat de
prestigiu, senin şi înflăcărat, impunînd calmul lui unei
.armate mki care. fără el. ar intra în panicii ; pămîntut
părintc•sc î1 ocroteştP impo1riva superiorit.ăţii adversarilor,

11

i1 ajut..\ cu mlaştinile lui, cu şoselele lui, cu digurile lui.
Verona il vede trecînd, aceeaşi Verona care, odinioară, pri-
mise pe Dante. Intr-o zi, soarta Italiei, aceea a Aust.rid,
aceea a Franţd poate, se hotărăşte pe un pod strunt : dacă
podul e cucerit, se poate .njungc în spatele lui Alvinzy.
După trei zile de manevre prin noroaie şi sînge, printre
trestii şi păduri de sălcii, obţine victoria, răzbună pc
Moreau şi pe Jourdan. In depiirtare luceşte deja gloria
acestui tînăr general cu faţa slabă, cu privirea înfrigu-
rată, modest şi sever, care, prin ştiinţa sa despre mişcarea
trupelor, cu cincizeci de> mii de francezi, în sunetele im-
nu.lui Chant dn depart, a dat peste şaizeci de bătălii şi a
învins două sute de mii de austt'ieci.

Priviţi la Luvru, profilul lui desenat de pictorul Gro:c..
Ce contrast între viaţa pe care o creează în jurul lui ac-est
om şi liniştea locuinţei meschine, cu pereţii înnegriţi dt!
fum, unde trăieşte un împărat înconjurat de arhiduci. Go-
lovkin, care a trecut pe acolo cu doi ani mai înainte, n~
descrie pe acest suveran inst1uit, înzestrat cu bun-simţ,
dar mereu şovăitor şi încurcat; această curte pustie, acel
e<mte Colloredo, mai potrivit să conducă un seminar decît
o monarhie, ;,aceste mici petarde aprinse în fiecare seară
cu lumînarea de către cameriste pentru a amuza pe Maies-
tăţile Lor Imperiale şi Regale, aceste căpătini de varzft
cultivate în vaze de flori pe o terasă a castelului, bătrînul

baron van Swieten, deposedat de apartamentul pe care

n ocupase sub trei domnii, pentru că de la ferestrele lui

vedea toate acestea". Ce tristă ar fi Viena dacă nu ar fi
acolo prinţul de Ligne şi cîteva poloneze tinere ! Unii

se distrează, alţii suferă.
O fiinţă, tot~i, tresare. Dacă nu ne-am teme că dra-

matizăm, am zice că între Bonaparte şi Beethov-en încept~

duelul. Pe cuvintele locotenentului Friedelberg, pentru

IO

plecarea voluntnrilor, muzicianul scrie Cîntecul de adio al
cetăţenilor Vienei, (este exact epoca luptelor de la Areole).
Acest Abschiedsgesang spune : ,,Nu trebuie să ne lăsăm
cuprinşi de lacrimi cind drapelul pleacă. (Keine Klagc soll
erschallen wenn von hier die Fahne zicht). Lacrimile nu
trebuie să curgă din ochii care il urmează. Pe toate feţele,

străluceşte mîndria·' ... în aprilie următor, Be€thoven com-

pune un alt Kriegslied, care începe cu aceste cuvinte :
,.Sîntem un mare popor german ; sintem puternici şi drepţi.
Voi, francezilor, vă îndoiţi de ace.asta? Voi, francezilor, nu
ne cunoaşteţi bine. Căci lupta noastră e justă, curajul
nostru sublim". Totu.şi, mobilele Coroanei şi Arhivele
sînt îmbarcate pe Dunăre ; principesele sint trimise în
Ungaria. Arhiducele Carol însuşi sfătuieşte să se încheie
pace. ln grădina de la Leoben, austriacii discută despre
etichetă, în timp ce Bonaparte le declară : ,,Republica
franceză este, în Europa, ca soarele la orizont ; ea nu are
nevoie să fie recunoscută·'. Desenele lui Charles Meynier ne
arată episoadele variate ale acestei lupte : înfringerea din
1796 de 18 Berg.ame şi garnizoana franceză obligată să
se replieze în faţa forţelor lui Wurmser ; Bonaparte sem-
nînd .armistiţiul de la Pes-chiera într-o sală prin ferestrele
căreia se vede armata republicană defilînd în soare ;
Augereau bombardînd cu tunurile una din porţile Vero-

nei ; capitularea de la Mantua ; Madona lui Corregio
luată de la Academia din Parma şi predată învingătorilor.

Franz II părăseşte Milano şi Belgia, recunoaşte Franţei
frontiera pc Rin, consfinte.?te Republicile înfiinţate în
Italia prin avîntul re-voluţionru· al lui Bonaparte. Dome-

niile ultimului Elector din Koln sînt încorpornte la Repu-
blica cisrenană. Bonn devine capitala unui departament
francez, şi, în Martinplatz, un arbore aJ Libertăţii îşi ,răs­

firă frunzele sub lumina soarelui.

81

Inţelegem ce a putut 8ă sedllcă p(: BePthoni,~. t·l.i t,.1t
patriotismul lui german. văzînd gk>ria generalului revo--
luţionar de care plenipotenţiarii se apropie tremurîncl şi
pc care mulţimea exaltată îl aşteaptă or,e întregi Hl'b
f-erestrek pal.atului Serbelloni. Pînă şi în izbucnirile lui

de mînk:, tragice sau simulate, acest soldai al Republicii
.-ipare liberal, generos, curtenitor. ,.Am să z.drobesc stemele
vo.astr,e", declară el aristocraţilor de la V-eneţi..1. Să n-ci-
tim scrisoarea .at.it de respectuo.klsă. cătn, prinţul Karl, 'in
care 1sentim{•ntul popu1,ff_ Sf' exprimă îritr-·un ~1 ii <l'<"

mare senior : ,.Domnule g('nt'ral c·Prr...anda.nt supn•m, mili-
thrii viteji fac: război şi dor,psc pacf'. Aec'si' rfzbui dur-~az:ă

de şase ani. Am omorH dc·stulă lume ~i Dm c.:a1.n·.«l d~·.,tuk
suferinţe bi-E'tei omeniri. Ea se plîngc în i{.)clt,e părţi]<:>...
Va trebui să ne înţ.ele.g,ern pînă La urmă. p<:'nlru că totul
are un sfîrşit, chiar şi pasiunile pline de ură... Dv., dom-

nul~ general comandant supr<..'..111. care prin naştere sînteţi
atît de aproape de tron şi sînteţi d<:>.asupra mic.:ilor pasiuni
care frămîntă pe miniştri şi guvC'rnek. isînkli oan· hotă­
r:it să meritaţi titlul de binr>fa.eător al omenirii întregi şi
de adevărat salvator ~-d Germaniei ?".

în anii aceia 1796-1797. Bt·ethov<·n eontir.u[i c:.{1 .apară

în concerte public<:', compune şi face S[t icie -1.'Xl'CUte Qu.in·-

telul dedicat lui Schww-zenbcrg. pentm pianofor1c cu
oboi, clarin-et, fagot şi et)rn sau vioară. violă şi violoncel
(op. 16) şi îi place să improvizcz0 pe unele detalii ale acestei
lucrări. Deşi &ethov-en nu o mărturiseşte, &<:' poate dis-
cerne în andante cantabile surîzătoarea influenţă ~- lui
Don Juan şi, poate, în rondo, ecou1i din Flautul fermecat.
Scrie menuete, serenade, dansuri. Tot din această epocă
datează şi încintătoarele variaţiuni pentru pi.an şi violon··

rel, pe un-,duet din Flautu.l f eirmecat {op. ,6), ~dor.abil poem

muzical de o rară prospeţime. elegant şi pasional deop©-
trivă, pe care, il interpret.":m cu atîta nobleţe Alfred Cort@~

şi Pablo Casals. Bt--ethoven - spun unii bing'rafi -- frec-
venta legaţi.a Franţei, care avea in frw1te pe Berna-

dotte * şi unde a întilnit pe violonistul Franz Rudolph

Kreutzer. E un episod asupra căruia se cuvine ;;ă insistăm.

!n virtutea unui decret al Directoratului, pe baza legii

din 18 fructidor anul IV, Bernadutte a primit de la minis-
trul Afacerilor străine ordinul de a nu accepta „sub nici
un pretext şi din partea absolut nimănui, altă denumire
oficială decit cea de cetăţean". Orice persoane - zicf>
articolul 2 al decretului - dintre cele mai sus arătate, c:are
îşi vor da sau vor primi oficial altă calitate sau denumir-e.
sau vor răspunde la memorii, scrisori, note, etc., în care
li s-ar atribui altă calitate decît aceea de cetăţean, vor fi
îndepărtate din serviciu". Pentru baronul von Thugut,
ministrul de Externe al împăratului, cetăţeanul Berna-
dotte, numit după tratatul de la Campo-Formio, era .,unul
din acei oameni care nu valorează nimic, nici chiar prin
ce au mai bun în ei", însă Directoratul îl impusese. Pen-
tru Austria conservatoare, Bernadotte reprezenta Revo-
luţia, vinovată de a fi dus la eşafod o arhiducesă şi sim-
boliza armatele care, în mai puţin de doi ani, cuceriseră
Italia. Cu el, cum a scris Frederk M.a.$on, îns.¼i Revo-
luţia intra în Viena. înarmat cu instrucţiunile lui Talley-
rand, fostul angajat voluntar în Marina Regală, care îşi

cucerise toate gradele cu vîrful spadei, soseşte ca învin-
gător. Scandalizează aristocraţia austriacă cu părul lui

lung şi răvăşit şi cu favoriţii lui negri în formă de pisto].

* Charles Jean-Baptiste Bernadotte, născut la Pau (1763-1844),

mareşal al Franţei, rege al Suediei şi Norvegiei, sub numele de
Carol al XIV-lea (1818-1844). S-a distins în războaiele Revoluţiei
şi ale Imperiului, a fost numit mareşal în 1804 de către Napoleon
şi prinţ de Pontecorvo, în 1806. De.venit rege al Suediei, s-a aliat
cu Rusia împotriva FranţpJ şi a reunit cormme,Ie Suedie-i şi Nor-
vegiei. (N. tr.)

83

6*

Figură energica, luminată de ochi arzători. Vorbeşte

cu accent meridional. Poartă o uniformă fără aurării, sau
cu foarte puţine (cu cit se depărtează mai mult de răz­
boaie, cu atîta uniformele sînt mai scăldate în aur). Pe
pălărie, panaşul tricolor. Bernadoitc avea ordin să meargfi.
înaintea tuturor ambasadorilor, -cu excepţia tnunţiului
papal. Republica, cu prestigioasa ei tinereţe, îşi permitea

toate îndrăznelile.
Inconjul.'at de cîţiva secretari, dintre care cel mai în

vîrstă nu avea nici douăzeci şi cinci de ani, trecînd fron-
tiera fără paşaport, mulţumindu-se la sosire să trimită

pe secretarul lui la ministrul Thugut, Bernadotte locu-
ieşte într-un etaj întreg dintr-un palat de pe Wallner-
strasse. Afişează pe faţă convingerile lui republicane.

,,Deosebil'ile de rang, scrie el camaradului lui, Ernouf,
sînt atît de degradante încît stau şi mă intreb cum pot
să existe atîţla principi şi alîtea cordoane". Cere să fie

primit de împărăteasă şi îi adresează un mic compliment
în care ia act de relaţiile ce s-au stabilit intre Republica
franceză şi împăratul Austriei, .,soţul său", şi o felicită

pentru „principiile sale filantropice". în cerc.urile de la

Curte, cei prezenţi il linguşesc pe faţă. Dl. ThU:gut su-
portă îngrozit diplomaţia lui cu spada în mînă. Berna<lotte
primeşte la reşedinţa lui pe iacobinii francezi şi pe ger-
manil partizani ai unei revoluţii. În teatre, pune pe oa-

menii lui să flukre cînd se strigă „Trăiască Regele".

Pe de nltă parte, îşi dă seama că nu e potrivit pentru
meseria de diplomat şi cere să fie rechemat. Desfiinţează
abonamentul lui La T-eatrul Curţii. Pe faţada locuinţei lui,
a arborat drapelul tricolor; este răspunsul dat de el
guvernului austriac, oare autorizase o serbare în onoarea
voluntarilor din anul precedent. Mulţimea se a-dună, scoate
urlete, zvi.r]e pietre. Bernadotte, în uniformă, intervine el
însuşi. cu mîna pe minerul sabiC'i. ,.Ce vr<:a această gloată ?

strigă el. Am să omor cel puţin şase·'. Îmbrinceşie pe co-

misar. Drapelul e smuls cu cîrligcll', purtat pe Sehotzen-
Platz, ars cu torţele ; era 13 aprilie 1798. Esie adusă eava-
lffia de la Schănbrunn ca să degajeze ambasada.
Cetăţeanul Berna<lott€ pretinde o reparaţie imediată, re-
fuză o.rice anchetă, acuză pe marii seniori aust.riaci Sch-
wartzenberg, Kinsky, Lobkowitz, denunţă pe Rasumowsky
şi îşi cere paşaportul : nu rămăsese la Viena decît două luni
şi ş.ase zile, dar lăsa acolo amintiri d.e neuitat. Două vo-
lume cu documente păstrate la Ministerul Afacerilor Stră­
ine conţin istoria amănunţită a acestei aventuri ; ele cu-
prind rapoartele cetăţeruiului amba:sador, un proiect de
scrisoare a Directoratului Executiv către Maiestatea sa
împăratul, rege al Ungariei şi al Boemiei şi o depeşă vigu-
roasă a generalului Bonaparte către Domnul Louis, conte
Cobenzl, cu data de 6 floreal anul VI, care se termină
astfel : ,,Dar dacă această influenţă sau interese indi-
viduale ar determina acţiunile Cancelariei de la Viena,
cum se pare că au determinat acţiunile poliţiei din ziua
de 24 germinal, nu ar mai rămîne naţiunii franceze decît
să lase să fie ştearsă din rîndurile puterilor europene,
sau să şteargă ea Casa de· Austria dintre aceste rînduri".

Ne este greu să credem, cum s-a presupus uneori, că
Bernadotte a primit la Wallnerstrasse pe Beethoven şi că

i-a comunicat instrucţiunile pentru agenţii politici ai
Reptiblicii în ţări străine pe care i le-:-a transmis ministrul
relaţiilor externe, cetăţeanul Talleyrand. Articolul 3 zicea :
,,Cît despre certurile cu care s-a ocupat atît de mult ve-
chea diplomaţie, agenţii politici ai Naţiunii vor declara
sus şi tare că poporul francez vede în toate popoarele

fraţi şi egali şi că el doreşte să înlăture orice idee ·de su-
premaţie sau de precădere" ... ,,Trebuie să ştii, scrie Ber-
nadotte în una din depeşele lui, să accepţi ~moruTile cu
acela5i curaj ca şi mo.a:rtea". Am vrea să ne închipuim plă-

85

cerea tinărului compozitor. ex.i.ll.;;11·l!a lui ld con1.;;1dul cu
cepublicanii din Franţ.a, ale cărnr gin.duri l:I er.a fo.::r-L.:.
inclinat .să le înţeleagi1. Dar aceste wpoziţii ni se par rrw.1
mult roman dec'it realitate. Unul dinfre .advers.urii cei mat
declaraţi ai lui Eernado1te era Rasumow.sky. Ambasm'lo-
rul notează ace.st lucru într-un. raport : ,.Peesonaj cu
multă cultură, cu un orgoliu insuportabil şi de un egoism
exagerat, capabil să sacrifice totul, chiae şi familia. pentru
cauza regilor". Or, Rasumo\,vsky 'era prn1ec.:toru1 lui Beetho-
ven. Şi, pe de aliă parte, incidentul cu drapelul fusPsf:·
provocat tocmai de serbărik• ce aniversau acea plecare a
soldaţilor pentru care €1 compu.sese Cin tecul de adio.

Intre timp, Beethoven se duce din nou la Praga, und.i~
improvizează pe o temă din Titus de Mozart. Compozi-
torul Tomaschek îl aude. Reţinem mărturia lui, aşa cum
o citează Prod'homme ; est-e a unui om cult, considerat
la vremea lui drept cel mai bun tehnician din Boemia şi un
excelent improviz.ator ; a compus chiar un tratat de ar-
monie rămas, se pare, inedit. ,,Modu1 uimitor de a cînta
la pian al lui Beethoven - scrie Tom,1schek - remar-
eabil prin dezvoltările îndrăzneţe ale improvizaţiei sale,
m-a emoţionat într-un fel cu totul deosebit ; m-am .sim-
ţit at.it de adinc umilit in fiinţa mea cea mai intimă încît
n-am mai pus mina pe pian mai multe zile şi numai dra-

gostea nestinsă pentru artă şi judecata raţională m-au
făcut .să-mi reiau pelerinaje!€ mele pe clape, -cu o sîrgu-
inţă şi mai înverşunată... Admiram, <k·sigur, tuşeul lui
puternic şi strălucitor, dar salturil€ frecvrntt? şi nea.5tep-
tate de .La un motiv la altul mă surprinde.au fiindcă .rrvf.~m
impresia că strică unitatea organică şi dezvoltart>a gra-
dată a ideilor. Aceste defecte aruncă adesea il umbră
asupra marilor lui compoziţii pe c:are le--..1 cre.at într-un
mod aşa de inspirat... Neobişnuitul şi originalitatea păreau

86

să fie, pentru el, lucrul principal în compoziţie. Urnei

doamne care îl întreba dacă se ducea des să ascult!:'

caoperele lui Mozart, îi răspunse că nu le cunoştea şi

nu asculta bucuros muzică străină ca să nu-şi piardă ori-

ginalitatea". ·

1n ochii marelui public, Beethoven nu apare încă <lecit

ca un virtuoz al pianului, remarcabil mai ales în impro-

vizaţie. Lumea îl compară cu Joseph Wi::ilffl, elev al lui

Leopold Mozart şi al lui Michael Haydn, admirabil virtuoz

care tocmai triumfase în Polonia şi pe ca.re îl va aplaude.

Parisul peste cîţiva ani. Aceşti executanţi compuneau .-:,:

ei ; doar trăiau la Viena, unde la tot pasul apărea cite un

compozitor. Un prieten, Karl Amenda, deschide ~pi.ri-

tului lui Beethoven orizonturi noi. Acest teolog violonis:

venea din Kurlanda, din acea ţară bogată şi roditoare, cu

multe grîne şi lemne, . pe care Ecaterina a anexat-o ~.&.

imperiul Rusiei. Ducatul, în care Karl Amenda s-a nă.,­

cut şi unde a murit, păstra amintirea tragicelor aventuri

ale favoritului Annei, Johann von Biron, a cărui viaţă SE

desfăşoară ca un roman printre cruzimi, exiluri şi ră:='­

turnări bruşte de situaţii. Maurice de Saxe de a.semene.a

lăsase pe aceste ţinuturi amintirea pasiunilor şi intrigilor

lui, în timpul capricioasei sale tinereţi. Fiu de mu;dcian.

muzici.an el însuşi, Amenda studiase teologi.a în veche.a

Universitate de la Jena, pe unde trecuseră şi Goethe .5i

Schiller. Iată, pentru Beethoven, un preţios tovarăş care;

între două şedinţe de muzică, în cursul deselor plimbări.

va iniţia pe virtuoz în căutarea _speculaţiei filosoficc şi va

întări în el gustul pentru viaţa interioară. ,,Eşti un pr:e-

ten de nădejde, aparte, îi scrie Beethoven ; tu nu eşti

W1. prieten vienez ; nu, tu eşti un prieten .asemănă1or

cu: cei pe care patria mea ştie să-i prod.ucă". Se vede dec.'1

că el rămînea credincios geniului Rinului. In acelaşi tjmp.

dacă judecăm după anumitP bilPtP. &"f·thovP-n :=ipan :·-c.1

1/.')'

un înaintaş al lui Nietzsche. ;,Forţa -- scrie el lui Zmes-
kall - este morala 0c'U11enilor care se deosebesc de alţii
şi este şi a mea". Butadă a unei fiinţe care luptă din greu
pentru existenţă, care din cauza sălbăticiei şi originalităţii
ei se simte stingheră într-o societate ultrapoleită, o per-
sonalitate care tinde să domine şi se izbeşte la tot pasul de
obstacole. într-adevăr, acest morocănos este un om al
datoriei, de o cinste riguroasă.. Împreună cu Amenda, cu
Lichnowsky, de la care primeşte o rentă de şase sute flo-
rini, cei mai buni prieteni ai lui s,înt Stefan von Breuni.ng
şi doctorul Wegeler, fratele şi soţul Eleonorei. Lor li se
destăinuieşte. Patria lui e regiunea Bonn, ,,frumosul ţinut
unde a văzut lumina zilei". Ar voi să se înapoieze acolo,
atunci cind ambiţia lui va fi satisfăcută. Şi care este
această ambiţie? ,,Nu mă veţi revede.a decît foarte mare;
nu pe artist îl veţi revedea mai mare, ci pe om ; pe om îl
veţi revedea mai bun, mai perfect şi dacă p.c'ltria noastră
va fi atunci mai prosperă, voi cons.acra arta mea pentru
binele celor sfrraci."

Sensibil Ia farmecul fominin, după c-um spun prietenii,
Beethoven se gîndise poate să se ci1sătorească cu Magda-
lena Willman. eîntăreata venită de la Bonn, cînd fu chemat
să dea lecţii Giuliettei Guicciardi, vc:rişoora domnişoarelor
Brunswik şi fiică a unui consilier de Curte. Ea avea
cincisprezece ani, el treizeci. O miniatură împrumutată
de doctorul Stefan Brcuning expv7j ţiei de la Rathaus ne-o
arată : ochi liniştiţi, păr frezat pe frunte, nimic expresiv
anume. Ca profesor, Beethoven „era infinit de sever, pînă

cînd obţinea expresia exactă". Se în.furia uşor, arunca no-

tele, le rupea. Accepta ca plată ·nu bani ci rufărie, sub pre-
text că tînăra fată coscse ea lenjurUe şi deci plătise.
Aceasta era amintirea pe care o păstra despre dascălul ei
Giulietta, cincizeci de ani mai tîrziu. Beethoven îi ofe-
rise la înoeput Rondo-nl in sol major, dar i 1-a luat ca

88

si't-1 trimit.ii, după cît se parc, Eleonorei. Ii va dedica Sunata
în do diez minor, quasi una fantasia, a cărei idee e luată,

clupă cum spune Wyzewa, dintr-o baladă german,} şi care
va deveni celebră sub numele de Sonata Lunii.

În vara lui 1801, Beethoven iubeş~ şi crede că este
iubit; se gîndeşte să s-e însoore cu Giulietta. Dar, în 1803,
fiica consilierului de Curte se mărită cu un meloman
mediocru, compozitor de balete, purtător al unui titlu,
contel~ Robert von Gallenberg. O vom regăsi mai tîrziu, la
Congresul de. la Viena, supravegheată de poliţie ca o
posibilă emisară a lui Murat. Confidenţele lui Beethoven
către Schindler, dealtfel scurte şi cam confuze, ne auto-
rizează să credem că ea avea de pe atunci caracterul unei
,wenturiere ; nu-şi ascundea preferinţa pentru Gallen-
berg ; dar, lipsită de venituri cu tot titlul tatălui ei, accepta
ca maestrul ei să caute bani să o ajute. Beethoven, vom
vedea, va sfîrşi prin a o dispreţui. Veri.-:;oara Giuliettei,
Therese, contesă Brunswik, venise din Ungaria în primă-­
vara lui 1799, cu mama ei şi o soră mai mica. nc.--µasa-
toarea JoS€phine, c.are se va căsători cu conlt·i{' Dcvm.

*

La sfîrşitul lui aprilie 1798. S<> execută pentru prinlli
<,ară Creaţiunea de Haydn. Bibliotecarul van S,vieten,
furnizase textul literar, tradus după un poem englez de
Lindley. Primele două audiţii, în cerc închis, nu fost date
,Jcasă la prinţul Schwarzenbcrg ; prima producţie publică
nu va avea loc decît la 19 martie 1799, la Teatrul Na-
ţional. Pe urmă, Swieten propune bătrînului maestru o
adaptare germană după Anotimpurile lui Thomson ;
lucrarea va fi cintată cu cel mai viu succes tot La Schwar-

zenberg acasă, în primăvara lui 1801 şi, la 29 mai al

,<>celui,aşi an, la sal.a Redutelor. După acest efort, Haydn

se odihn0şte. P€ cărţ.ile lui de:: vizi1ă tipăre-.şte fraza LU'-

mătoan\ pu,-;ă :xlinioară pP muzieă de el : ,,Putt>rilc mde
i;int sfîrşite, sînt bătrîn şi slab··.

Dimpotrivă, în .acrnsUi perioadă, între 1795 şi 1800.
producţia lui Beethoven devine aş.a de abundentă încît
trebuie făcută o selecţ-ie pentru a găsi operele unde se
vede cel mai bine cum s-a dezvoltat geniul lui. ,,Trăiesc
în plină muzică : cum termin ceva, încep altceva. După
felul cum scriu acum, fac trei sau patru lucruri în ace-
laşi timp". Se aprnpi~ de vîrsta de treizeci de ani ; S€Va,
forţa, clocotesc în el. Nu putem să reţinem <lecit cîteva
e:x.emple mai de seamă din această profuziune de lucrări
compuse de un creator a cărui putere nu e limitată decît
de o infirmitate incipientă şi care, uneori, resemnat dar
mai des agresiv, vrea să se ia la luptă cu destinul. Să
lăsăm de o par-te producţii ca : două sonatine, variaţiuni,
menuete, bagatelle, mai multe piese pentru pian şi vioară,
pian şi violoncel, pian şi corn, pian şi orchestră, lieduri,
arii în gen italian sau cîntece în gen francez, numeroase
schiţe. Să ne oprim la marea Sonată pentru clavecin sau
pianoforte op. 7, publicată în 1796 şi dedicată contesei
Babette von Kcglevics, sonata-solo care marchează ea sin-
gură eflorescenţa inspiraţiei beethoveniene; publicînd

separat această lucrare, el indică vuinţa sa de a da o
importanţă nouă unui gen care îi convine de minune ;

într-un cadru mai bogat şi mai vadat decît cel al sonatelor
din 1795, spirituală şi veselă în primul allegro sau in
rondo-ul final, ea dovedeşte prin largo forţa patetică la
care a ajuns Beethoven. S-a vorbit de fineţe pentru a
aprecia o astfel de compoziţie. Desigur, nu acesta e cuvintul

potrivit pentru o operă calificată de autorul însuşi drept
cîntec de dragoste. Iată-ne a{!um în plin lirism muzical.
foarte departe de tehnicitat-2 şi de. formule savante : alle-
g1·0-uJ însuşi 5ndP.amnă la meditaţie.

90

Sub vălul ace.stoc fraz.e întretăiate de tăceri lr,c1.gwe,
toată viaţa interioară a muzicianului se cerne. Ce izvor-
bogat de informaţie, mai bogat decît orice biografie anec-
dotică ! Şi, fără îndoială, ne este imposibil să definim
ce sentiment a inspirat o lucrare sau alta ; muzica vor-
beşte prin ea însăşi ; aceasta e superioritatea ei faţ.ă de
confesiunea literară, care vrea nume şi cuvinte. Fiecare
din noi poate regăsi şi retrăi in ea propria lui durere, pro-
pria lui speranţă. Dintre nenumăratele sale improvizaţii,
Beethoven a reţinut şi fixat ce i-a dictat conştiinţa; din
grădina în care îl plimba imaginaţia, a preferat cîteva
flori. Cu ele formează acum un nou buchet, culegerea de

trei sonate dedicate contesei von Browne (op. 10), publi-
cate în cursul verii lui 1798. în primele două, care par
a fi cele mai vechi, înrudirea cu Haydn rămîne încă
foarte sensibilă ; reminiscenţele abundă, de.altfel, la un
muzician admirabil informat despre repertoriu şi despre
tradiţie, şi care caută ici şi colo teme pentru variaţiile
lui. Dar, cu a trcia, ca şi în sonata-solo, inspiraţia devine
cu totul personală. Ea înlătură savantele orinduieli ale
academismului, îşi ia zborul în elanul înflăcărat din
presto şi S€ tînguie în sfîşietoarea durere din largo. Me-
nuetul însuşi nu mai este decît un pretext pentru variaţi­
uni lirice. S-a remarcat, dealtminteri, că motivul din

care s-a inspirat compozitorul seamănă cu o arie a lui

Renaud d'Ast de Dalayrac şi va deveni tema cintecului
naţional Să veghem la salvarea Imperiului. Poetul muzi-
cian, în plină desf~urare de forţă şi de viaţă, coboară

în străfundurile cele mai ascunse ale eului său, îşi pune
întrebări. Melancolia, ca să întrebuinţăm de pe acum ter-

menul de care se va servi mai tîrziu în convorbirile cu

Schindler, melancolia care va izbucni în curînd 'in lit.e-
ratură se exprimă aici simplu şi oarecum pudic.

91

Altecnanţ;:1 ace;;1sta de nelinişte chinuito.are ,;;i de ve-
~t:,Jie evocă jocurile de lumini şi umbre dinll·-un peisc1j.
:'Jeliniştea, e adevani.t, e mai puternică : supărări de P'-'
vn~mea copilăriei, deeepţii amornase, presimţirea bolii
,:=ipropiat:f'. Ea se aceentuca;;.ă în Sonata patetică com-
pusă în 1798, publicată în 1799 şi dcdi"cată lui Lichnowsky

(opus 13). Pasiunea c.:we însufle\e:;;te celebrul allegro are
tot elanul, tot focul tinereiii ; se calmează în puruJ şi
clarul adagio, se reînsufleţeşte şi se luminează în capri-

ciile rondo-ului. Patetica dezvoltă germenii care erau as-

cunşi în concluzia eliptică a primei mişcări din Sonata
în fa (opus 2). Critka vieneză nu se înşela ; ea discernea
de pe atunci noul din aceste lucrări, se minuna de abun-
denţa ideilor, dar semn.ala caracterul lor straniu şi - spu-

nea ea - sălbatic, wild *. În sinul un€i societăţi care dorea

o artă elegantă, o personalitate se ridică, domină şi se
izolează. Beethoven nu se mărgineşte la o singură mani-
eră ; cele două sonate (opus 14) editate în accla.7i an 1799,
pentru baroneasa Braun, chi.ar dacă pot fi interpretate
ca nişte dialoguri între un îndrăgostit şi iubita lui, dcvt!-
desc inventivitatea lui nesecată şi în domeniul gr-aţiei şi
spiritului. În afară de varietate, ceea ce constituie origi-
nalitatea, noutatea grupulw acesta de sonate este pro-
funzimea, intimitatea, sinceritatea accentului.

Beethoven mai trebuie însă să ţină seama ,şi de modă,
fiindcă, oricum, trăieşte în lume ; de unde numeroasele
serii de variaţiuni, pe o temă de Haende1, P,€ una din
Don Juan (,,la. ci da.rem") sau pe alta din Flautul fermecat;
pe un cîntec elveţian, pe un motiv din Richard-inimă­

de-leu, pe unul d.in Falstaff de Salieri sau din Sacrificiul

întrerupt de Winter. Uneori se amuză: compune arii pen-
tru cutia de muzicuţă, dintre care una, se pare, pentru acel

.,,. în en~l. în orig. (N. tr.)

conte Deym, soţul Josephinei Brunswik, care avea 1îngă
Poarta Roşie un muzeu de figuri de ceară. Seric şi sonate
pentru pian ş:i vioară, pentru pim1 şi violoncel, pentru pian
şi corn ; &e spune chiar că Sonata patetică a fost iniţial
plănuită pentru mai multe instrumente. Jean Chanta-
voine, bun judecător, semnalează că în aceste genuri vir-
tuozul pianoforte-lui nu prea era la largul lui şi că aplica
regulile tradiţiei. Fără să exagereze, fără să nege superio-
ritatea posibilă a operelor pentru pian, a quartetelor şi a
8imfoniilor, Marcel Herwegh a scris o carte întreagă,
1'echnica interpretării, ca să demonstreze că la tot pasul
apare inovatorul cu toate îndrăznelile lui şi că în special
primele trei sonate pentru pian şi vioară, publicate în
1799 şi scrise sub influenţa lui Mozart şi Haydn (opus 12),
e::,...l)rimă originalitatea tînărului maestru şi farmecul lui.
Implorare sau ge.amăt, elan pasionat sau reverie, adagio-ul
din Sonata a treia (opus 12, 3) se înalţă spre stele ca o odă
sau ca o cantilenă legănată de valurile mării. E uimitor
cum muzicianul care a scris această parte tragică poate
imediat să se schimbe şi să anime cu veselia cea mai
sprintenă, cea mai vioaie, un final spiritual şi scînte-

ietor !

Un pasaj, scăldat în gratie, evocă dansurile din vre-
murile de demult ; un allegro se inspiră din scene cîmpe-
neşti, desenează un stol de păsărele zburlnd spre cer,
îngînă chemarea unui păstor. Un interludiu sugern.ază

umbra misterioasi1 a arborilor. Chiar cînd aceste opere

amintesc exemple mai vechi, cînd el,e par un adio spus

secolului XVIII, ele conţin o înduioşătoare emoţie ; tot

astfel Watteau, stăpînit şi el de influenţe flamande, cînd
zugrăveşte viaţa surîzătoare a contemporanilor săi, peisa-
jele înfrumuseţate de fantezia lui lasă să apară nuanţa
personală a mehncoli.ei sale : revenim iarăşi 1a :1ce~t

cuvînt.

Q-uintetnl cint.at in aprilie 1797, în cursul unei ,,aca-
df·mii·' a lui Schuppanzigh, reaminteşte, am mai spus-o,
oe Mozart Cele trei Trio-uri pentru vioară, vioJă şi vio-
loncel (opus 9}, dedicate contelui Browne, erau deosebit
de preţuite de Beethoven. Al treilea, mai ales, e plin de
t·nergie şi frămîntare. Dar, clacă lăsăm de o parte. com-
poziţiile vocal~ şi lucrările concertante, cele două opere
care îl definesc cel mai bine în această perioadă foarte
fecundă sînt Septetul pentru patru coarde, clarinet, fagot
şi corn (opus 20} şi cele şase Quartete dedicate lui Lob-
kowitz (opus 18}.

Septetule şi el un „rămas bun·' spus ti-ccutului. Avem
deci o nouă probă că Beethoven, aşa cum afirma mereu,
rămînea credincios patriei lui renane ; un vechi cîntec
populare expus de vioară şi violă. Bucuri.a de a trăi izbuc-
neşte, însă e îngrădită de respectul pentru tradiţie, de
grija de echilibru şi de eleganţă. Adagio, tema cu varia-
ţiuni, se desfăşoară cu o graţie curtenitoare şi uşoară. Ado-
rabilul tablou Concert într-un salon, pictat de Lancret şi

înaflat în colecţia David Weil ni-l evocă : jurnl clave::i-

nului sînt adunaţi muzicanţii ; o femeie urmăreşte după.
partitură ; în spatele fotoliilor, alie f.emci frumo.as,c as-
cultă cu gravitate muzica, în timp ce un personaj cu piep-
tul încărcat de decoraţ.ii pare că visează. Rînd pe rînd,
irutrumentele între.a.bă şi răspund, dar pe un ton plin de
măsură, şi melancolia care pluteşte în aer îşi pă.--;trează
discreţia. Sint aceleaşi cadenţe ca şi în poloneza sau în
tema cu variaţiuni din Serenada op. 8. Septetul a fo~t
compus în jumătatea a doua a anului 1799 sau în primele
hmi ale anului următor. După manuscris, prima execuţie
a avut loc într-un concert la teatrul Curţii, la 2 aprilie
J800 ; Schuppanzigh cînta la vioara I.

Cele şac;e Quartete op. 18, dedicate prinţului Lobko-

witz, sînt şi m;:ii impresionante ; ele vor apăre,a 111 m;ii

94

ş1 1n octombrie 1301, şi vor fi publicate în două serii ;
ş1im din caietele de schiţe că au fost compuse înrepînd
din 1798 şi că cel în re major (nr. 3 din culegere), a foşt

scris întîi. Deşi sînt încă „tutelate" de unele exigenţe,

deşi conţin oarecare stingăcii, originalitatea avîntatului

liric muzical, sfărîmător de rituri sco~astice, începe să se
focă simţită. Să ne oprim puţin la aceste opere, la aceste
libere reverii ; să căutăm în ele ceea ce, cu toată înrîur
rirea persistentă a lui Mozart şi a lui Haydn, semnaleazâ.
personalitatea din ce în ce mai afirmată a unui compozitor

de treizeci de ani pe care îl ameninţă surzenia, dar care

ţine încă ascuns acest îngrozitor secret. E un punct critie
în istoria lui Beethoven. Să reflectăm asupra acestui aspect

tragic din viaţa lui. în momentul în care îşi cucereşt.e

independenţa geniului, cînd aruncă pînă şi uşoara mantie
pe care autorul Simfoniei în sol minor i-o pusese pe umeri,

cînd caută să se scuture de jovialitatea pentru el prea
vulgară, a lui Haydn, chiar în acel moment începe să cadă

sub sclavia umilitoare a îmbolnăvirii trupului. Această
dramă S€ ghiceşt.e mai mult decît se exprimă, în opus-ul 18.

1n Quartetul în fa major, după un strălucit allegro care a

încîntat pe virtuozi, dar pe noi nu ne emoţionează îndea-
juns, durerosul adagio e inspirat, după cum spune Amenda,

de scena mormîntului din Romeo şi Julietta. Să fie oare
şi un discret omagiu adus Giuliettei Guicciardi? Beetho-

ven era aşa de timid în dragoste încît ne-am putea per-
mite această presupun€re, mai ales că schiţa mişcării

poartă indicaţia : Ultimele suspine. In orice caz, desco-

perim şi aci geniul propriu al marelui îndurerat în fra-
zele sfîşietoare intonat€ de vioara I, în gemetele voalate,
în cîntecele t.ăiate de pauz,e dramatice. Acest adagio se
înrudeşte îndeaproape cu larga din Sonata a III-a către
baroana Braun. Este la Beethoven - şi o vom observa

mereu --- un fel de 1,oluptate a durerii. Calitatea pateti-

eului t-eie.5€ din bogăţia acestui suflet atît de sincer, atît

de concentrat ; dacă am înC€rcat să cunoaştem omul în
sine, iată-ne recompensaţi p€ntru că il recunoaştem şi îl
regăsim cast, rezervat, armonios, pînă şi în violenţă. La
el inspiraţia nu suprimă tehnica, ci o stăpîneşte ; arta
lui e descătuşată de îngrădirile elementelor materiale
ale muzicii.

Al doilea quartet, în sol, e un epfaod ; a primit numele
de Quartetul reverenţelor ; se aseamănă cu Septetul ; un
comenta.tor pretinde că el sugerează divertismentele de
salon cu seniori veseli, cu peruci împletite graţios, cu
zîmbete şi paşi uşori de dans, civilizaţia oea mai rafinată,
spiritul, cochetăria, amabilitatea de curte... conversaţii
ritmate, puncta.te cu saluturi. Allegro-ul, în maniera lui
Haydn, ne duce în inima unei serbări galante şi, cum în
acest decor vechi pasiunea trebuia să aibă un loc mai
mic decît veselia, nobilul adagio atît de pur, atît de profund,
este întrerupt de un nou allegro. La rîndul lui, menuetul
pare a sugera riscurile îndrăznelilor uşuratice şi provo-

catoare. In final, vorbele şi mişcările devin mai aprinse :

gesturi mai vii, un ton mai ridicat, mai multă libertate şi
mai puţină ceremonie ; se sting lumînările... serbarea a
luat sfîrşit.

Cu cel de al patxulea quartet, în do minor, ascensiunea
lirică reîncepe. Allegro-ul reia tema chinului pasionat,

Dacă n-am fi întîlnit în sonate aceste elanuri ce vin din
adîncul inimii, o atare pagină ne-ar fi de ajuns ca să
pătrundem în centrul însli-;li al gîndirii lui Beethoven,
Joseph de Marliave a înţ-eles acest lucru, pentru că era
demn să-l înţeleagă ; în notele emoţionante pe care o
pieta.te de prieten ni le-a transmis, el interpretează acest
allegro ca o expresie a disperării cauzate de infirmitatea
eare de pe· atunci îl chinuia. Scrisoarea des citată către
Wegeler ne face să cunoaştem starea de spirit a lui B€etho~

96

ven în anii cînd compun.t'a opus-ul 18 : ,,Nu poţi să-ţi dai
$eama ce viaţă dezolată, tristă am dus în aceşti doi ani ;
slăbirea auzului îmi apărea mereu ca un spectru şi fu-
geam de oameni ; probabil că ei mă credeau un mizan-

trop ! Dar lucrurile s,-,au schimbat acum. Schimbarea este
opern unei fete încintătoare, care mă iubeşte şi pe c.:1-re o

iubesc ; de doi ani încoace, am din nou momente de feri-
cire şi pentru prima oară simt că dac~l m-aş căsăt01i aş fi

fericit. Dar vai ! ea nu e de acelaşi rang cu mine... Dacă

nu ar fi auzul meu, de multă vreme a5 fi parcurs jumă­
tate din lume... Pentru mine, nu e plăcere mai mare decît
arta mea". Această scriso.are defineşte 9 epocă din viaţa
lui B;eethoven. Chinuri ale boalei care se agravează, sufe-
rinţe din dragoste, ambiţii, elanuri frînte de teamă, delec-

tare artistică şi mai cu seamă voinţ.ă înverşunată de a
trăi - căci aceasta înseamnă la el bucuria - toate aceste
sentimente se întîlnesc şi se întrepătrund în allegro-ul
fremătător din al patrulea quartet. În dosul vălului acestor
fraze, care e umbra care trece ? Therese '? Josephine, cînd
încă nu se căsătorise cu contele Deym "? În prezenţa ei
dntase noile sale compoziţii la Palatul Artelor şi ea decla-
rase cunoscuţilor că le găseşte ,,non plus ultra".

Poate zvelta Giulietta, pe care o însoţise cîndv.a pe sub
frunzişul des al castelului de la Korompa. Dar chiar prin
misterul ei, această pagină înfrigurată a omului care a
aşternut pe hîrtie tulburătoarea scrisoare către nemu-
ritoarea iubită ne înduioşează. S-ar putea spune că „llln-
bra" aceasta a adus-o cu el de acolo, de pe plaiurile tăcute

ale Ungariei.
Pentru a găsi o replică acestei somptuoase invenţii

melodice, trebuie să parcurgem culegerea clin 1801
pînă la finalul Quartetului al şaselea, în si bemol. Temele
din allegro con brio sînt tratate aci la modul hazliu, cu

o fantezie debordantă, în maniera lui Haydn. în adagio,

97

'i - Viaţa lni Beethoven

prima viQ.ar.ă pling<\ la uniS<!m eu basul, intr--o frază dure-
roasă îmbogăţilă însă cu arabescuri ~i pe care o susţinE­
viola. Compozitorul pare că ne pregăteşte pe nesimţite pen-
tru emoţii şi mai vii. O scurtă haltă în sc:herzo, cîteva iz-
bucniri de veselie, rîscte de femei, glume uşo.are, şi iată că în
loc de allegro-ul aşteptat, apare un nou adagio. De asH't dată,
Beethoven şi-a precir..at intenţia ; a dat el însuşi un titlu
piesei : La Malinconia. Beethoven suspină ca şi Rousseau
în Iieloise : ,,O, melancolie încintătoar-e ! O, duioşie... cit
de mult sînteţi voi mai presus de plăcerile tulburătoare, de
bucuriile nestăvilite, de dorinţele arzătoare ale îndrăgos­
tiţilor !" Finalul e parcă un comentariu .al acestor fraze,
deşi mi-;;cări de dans şi melodii rustice întrerup dezvolt.arca
tînguitoare a adagio-ului. Sîntcm acum foarte departe de
Haydn şi chiar de Mozart : fără să fi avut în mod expres
acest gînd, Beethoven desc'Operă o formă de art..ă nouă, o
muzică mai bogată decît poez4t, mai .aptl\ decît ea să de-
scrie frămîntările suf.leteşti, cont.r<1.dicţiile vieţii şi .ale

cugetării. In adagio din Quartetul în fa, în all.egro din

Quartetul al patrul.ea, în ultima mişcare din al şaselea, e
cuprins deja, încă din 1800, tot ce va crea romantismul.
Amintire din Rust, va spune Vincent d'Indy. Nu putem
să-i dăm crezare. Accentul e mult prea personal, prea
adînc, prea plin de .avînturile şi izbucnirile cure defi-
ll{.'SC geniul propriu al lui Beethoven, visul lui, himera
lui. Finalul Quartetului al şaselea dovedeşte unitatea desă­
vlr,şit.ă de inspiraţie şi de concepţie la Beethoven : este
fratele mai mare al lento-ului atît de sfîşietor din quar-
tetul al ş.aisprezeci?lea. Trei stiluri ? Nu ! Rotărit lucru,
nu e dedt unul singur, însă desfăşurat pe încetul. Pentru
că o istorie a artei, din ce în ce mai inteligentă, consimte în
fine să îmbine diferitele forme de cercetare -estetică,
pentru că ea admite că nu se pot separa -~lioz <le Hugo
sau -de Delacr-oix, trebui€, dacă vrem să înţelegem revo-

98

luţ.ia t:arc \'a u·.msfon11<1 cxpn,si<1 ;ii"tistică. să urcăm pinf1
la Mu.linconia, lui Beethoven. Unul din izvoare este acolo.
Şi tocrrwi Delm:roix. în cadea Questions sur le· beau, va
simţi cel mai deplin noutatea unor astfel de compoziţii. .. ·
„Lăsînd de o parte unele reminiscenţe din Mozart, care
vorbe:$te o ·1imbă a zeilor. simţim I.a B~,ethoven melancolia,
d,murile pasionak, car-e mocnesc în focul interior, aşa cum
La unii vulcani se aud mug-ete chiar 0i atunci cînd din cra-
t,,rcle lor nu ţişnesc flăcări:' Fucul interior l In cele patru-
z<·ci şi :;,asP de m,ăsuri din Mulinconia, în 1:o"'1tP ,i1w:--c·Je

din .1ct•asti1 pl'J'ioa<l,"i. al·0l:1•:;i (']:,:·ot ne-inii-erupt !

V

troica

Iată-ne în sala Teatrului Imperial, la 2 aprilie 1800.
Ludwig van Beethoven dă un concert în beneficiul lui.
După ce se cîntă o simfonie de Mozart, o .arie şi un duet
din Creaţiunea, el execută un mare concert pentru piano-
forte şi apoi improvizează pe o temă dintr-un imn al lui
Haydn. Programul anunţa pentru sfîrşit prima sa s~m-
fonie. Opera va fi dedicată bătrînului baron Gottfried van
Swieten, pe r;are l-am amintit mai înainte, director al
Bibliotecii Imperiale, prieten intim cu Moz::i.rt şi cu I-fayJn,
admirator al lui Bach şi al lui H.aendel şi· în casa căruia
se făcea muzică. Simfonia I ne P,are astăzi foart,c simplă,
chiar prea simplă; partea cea mai originală era menuetul
cu trio. Totuşi, s~a reproşat autorului întrebuinţarea ex-
cesivă a instrumentelor de suflat ; s-a rnaî remarcat .apoi
că introdusese în orchestră doi timpani care răpăiau pianis-
simo pentru a acompania andantele. Haydn, într-una ,lin
simfoniile lui, şi Mozart în uvertura la Don Juan, utili-
zaseră acest instrument, dar numai pentru a obţine un
efect ritmic. Intrebuinţînd timpanul estompat, Beethoven
îi încredinţa un rol dramatic, cum făcea şi Weber, cum
vor face mai tîrziu şi Richard Wagner, Richard Straufis
(Simfonia domestică) şi mai ales Berlioz (Simfonia fan-
tastică, Romeo şi Ji,,lietta~ Te Deum). Cîteva luni mai
tîrziu, Simfonia I va fi cîntată din nou 1a. IR-ipzig, în cele-

100