Blandiana, Ana - La cules de ingeri - retail

La cules ]ngeri

Trebuie s[ ne schimb[m impresia pe care am avut-o p`n[ acum despre
poezia Anei Blandiana. Caligrafia impresionist[, senzorial[ de ]nceput a
evoluat spre o poezie cu implica\ii metafizice. O poezie din ce ]n ce mai
mult (]i folosesc o imagine) gravid[ de idei. Dansul nu este numai un joc.
Este =i o g`ndire a jocului.

Eugen SIMION, ]n vol. Scriitorii rom`ni de azi, Editura Cartea
Rom`neasc[, 1974.

Ca orice poet autentic, cu o sensibilitate =i un talent matur constituit,
scriitoarea =i-a alc[tuit o lume coerent[, pe care =i-o consolideaz[ de la o
carte la alta, f[r[ repeti\ii inutile =i f[r[ reveniri monotone, pentru c[,
tr[indu-=i viziunile cu sinceritate, =tie s[ le ]mbrace ]n frumuse\i lirice
mereu noi. Poemele ]n proz[ care formeaz[ Cele patru anotimpuri ne
las[ acum s[ constat[m mai limpede ceea ce austeritatea (chiar dac[
uneori incandescent[ de sensibilitate) a versurilor nu permitea s[ se
disting[. Structura acestei poete este cea a unui romantic at`t de vulnerat
de ce simte ca degradare =i impuritate ]n intrarea ]n fapt, adic[ ]n fluxul,
]n marea trecere a vremii, ]nc`t ]=i tr[ie=te ca mai autentice nostalgiile
spre puritatea originar[, spre amintirile, cu sau f[r[ leg[turi de anecdot[
cu propria biografie, spre tr[irile l[untrice. S-a vorbit despre ne]ncrederea
poetei ]n capacitatea cuvintelor — ale sale proprii, ale altora — de a spune
adev[rul fiin\ei, =i, mai mult dec`t o ne]ncredere ]n literatur[, este fire=te
vorba de ne]ncrederea oric[rui scriitor de structur[ romantic[ ]n ce poate
da trup pieritor viziunilor =i adev[rurilor pe care le tr[ie=te ]n sine ]nsu=i.
(Paradoxul dintotdeauna al literaturii, care nu se poate crea =i exprima
altfel dec`t prin ceea ce b[nuie=te a fi impropriu vie\ii adev[rate.) +i
fascina\ia pe care o exercit[ poezia scriitoarei const[, de fapt, tocmai ]n
m[rturisirea acestei drame ]n victoria — amar[, ca orice dep[=ire a unei
drame proprii — asupra ei. }n poezie, prin epurarea liniilor melodice ale
discursului, prin economia imaginilor =i prin controlul lucid asupra
sim\[mintelor, drama se joac[ precum pe scena clasic[. Interesant este
]ns[ c[, ]n textele ]n proz[, ea apare mai liric exprimat[, mai aproape de
sensibilitatea romantic[. F[r[ a folosi ]n nici un fel o proz[ „poetic[“ —
dimpotriv[, urm[rind toat[ vremea men\inerea unei fraze deta=ate,
precise, pure de emotivitate =i excese declarative — povestitoarea acestor
texte ]ncarc[ totul ]ntr-o aur[ mai aproape de poezie dec`t s-ar p[rea c[
se constituie ]n jurul poemelor sale propriu-zise.

Fire=te, nu e adev[rat. Pentru c[ nu exist[ nici un risc ca poemele Anei
Blandiana s[ par[ vreodat[ prozaice. Ele exprim[, cu egal[ putere poetic[,

337

Ana Blandiana

exact ceea ce trebuie s[ exprime poezia ]n ]n\elesul superior al cuv`ntului.
+i, de fapt, lumineaz[ poemele ]n proz[ care, la r`ndul lor, dau culoare
mai intens romantic[ versurilor.

Mircea IV{NESCU, ]n revista Transilvania, 1977.

Motivul somnului =i al dorin\ei de repaos, cu vechi r[d[cini ]n poezia
rom`neasc[, de la Eminescu la Blaga =i mai departe, ]=i leap[d[ crusta de
tem[ literar[, se ]mbog[\e=te cu o varietate de sensuri, adesea divergente,
]=i regenereaz[ substraturile =i redob`nde=te o nou[, surprinz[toare
prospe\ime la Ana Blandiana. Numeroase titluri alese din ultimul ei volum
pot figura ]n orice antologie a acestei teme at`t de fertile pentru medita\ia
liric[ de totdeauna. Din perspectiva ei, polaritatea via\[-moarte,
terestru-spiritual cap[t[ un relief memorabil. Particularitatea acestei
rostiri este c[ ]ntr-o form[ echilibrat melodioas[, calm elegiac[, de felul
unui bl`nd =i inofensiv murmur abia dac[ muzical, spune lucruri deloc
temperate, nelini=titoare, dureroase. Materialitatea percep\iilor directe se
filtreaz[ ]n sunete de o mare puritate. }n[bu=irea con\inutului dramatic
]ntr-o formulare dulce somnolent[ este de un nea=teptat efect. Con\inutul
se conserv[ mai bine dec`t ]ntr-o form[ agitat[, aparent mai potrivit[.
Densitatea unor straturi reflexive, ale l[untricului, =i eleva\ia, densitatea
topit[ ]n eleva\ia remarcabil[ a tonului, merg foarte bine ]mpreun[ =i din
bizara lor ]ncruci=are se na=te originalitatea nec[utat[, absolut fireasc[ =i
curg[toare a acestor versuri capabile s[ ]ntrerup[ o clip[, clipa de poezie,
iner\ia sufletului.

Lucian RAICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1977.

Poezia poate s[ propun[ enigme, poate s[ pun[ ]ntreb[ri, dar, de obicei
=i din cele mai vechi timpuri, nu propune solu\ii =i nu dezleag[ probleme.
Misterul, surpriza, neprev[zutul sunt prielnice producerii fiorului poetic.

}n aceast[ ordine de idei, =i iar[=i spre folosul poeziei sale, Ana Blandiana
evit[, ]n general, ]ncerc[rile de simbolizare (primejdioase de obicei pentru
valoarea poetic[) =i las[ lucrurile s[-=i continue =i ]n poezie mersul lor
firesc, ascuns uneori, enigmatic, dar niciodat[ for\at cu scopul de-a
demonstra ceva, =i f[r[ alt imbold dec`t acela al g`ndirii poetice care afl[
corela\ii ]n ad`ncime =i ]nal\[ ]n poezie, f[r[ s[ le ]nfrumuse\eze artificial,
cele mai simple =i mai fire=ti lucruri. [...]

Poezia Anei Blandiana inspir[ simpatie =i ]ncredere. Te ]ndeamn[ s-o
recite=ti =i trece cu succes deplin proba recitirii. Observ de asemenea cu

338

La cules ]ngeri

mul\umire c[ ea nu se supune influen\elor vreunei mode literare. De aici
=i absen\a oric[rei poze. Cei mai buni poe\i din toate timpurile au sim\it
nevoia s[ se fereasc[ de asemenea tenta\ii =i ]n acest chip au r[mas
credincio=i lor ]n=ile =i poeziei adev[rate. Este o calitate pe care, pe l`ng[
cele pomenite deja, poezia Anei Blandiana o are din bel=ug =i care ]i asigur[
=i mai bine tr[inicia.

Al. PHILIPPIDE, prefa\[ la volumul Ana Blandiana, Cele mai
frumoase poezii, 1978.

Versurile [...] Anei Blandiana sunt frumoase — ]n accep\ia veche,
prebaudelairian[ a cuv`ntului — cu un curaj care ne uime=te. At`\ia
poe\i mari de azi evit[ aceast[ ]nsu=ire demodat[ ca pe o insul[ a lui Circe
sau o parodiaz[ m`na\i de un fel de demon al persifl[rii =i iat[ c[ o
autoare sfioas[, mereu mirat[, ]ntruchip`nd vulnerabilitatea ]ns[=i, o
]nfrunt[, f[c`ndu-ne s[ sim\im c[ ni se taie respira\ia, ca =i cum am
urm[ri mersul unui echilibrist pe s`rm[ la o mare ]n[l\ime. Poezia Anei
Blandiana respir[ un fel de demnitate, de puritate moral[ care, ]n cazul
s[u, se transform[ ]ntr-o categorie estetic[. Sentimentul trecerii ireversibile
a timpului — at`t de intens tr[it ]n acest ultim volum — se manifest[, de
pild[, nu prin grimase grote=ti, ca la at`\ia al\i poe\i ai contradictoriului
secol 20, ci printr-o expresie senin[, de o bun[tate f[r[ margini, poeta
\in`nd ca extinc\ia ]ns[=i s[ semene cu o a=ezare de t`mpl[ l`ng[ t`mpl[,
cu o iertare din inim[ a ]ntregii lumi.

Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1977.

Este adev[rat c[ ]n unele dintre poemele sale moralitatea imaculat[,
dus[ p`n[ la un fel de sfin\enie, inund[ poezia ]ntr-o lumin[ de basm =i o
face lipsit[ de dramatism, idilic[, minor[. }ns[ ]n cele mai multe cazuri, ]n
cupa de ambrozie exist[ dizolvat[ =i o pic[tur[ de otrav[, care d[ t[rie
b[uturii lirice. Cu aerul ei de fiin\[ angelic[, dornic[ s[ nu tulbure pe
nimeni, poeta este, de fapt, foarte tulbur[toare. Retorica sfielii constituie,
]n fond, tot o retoric[, o art[ a persuasiunii. [...] Cea mai bun[ dovad[ c[
]n poezia Anei Blandiana exist[ =i pu\in[ „vinov[\ie“ o constituie ideile.
Aproape fiecare poem este rezultatul unei medita\ii, al unei ]ncerc[ri de a
privi ]n alt fel realitatea ]nconjur[toare.

Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1981.

339

Ana Blandiana

O constatare preliminar[ poate fi aceea c[ fiecare carte semnat[ de
Ana Blandiana ]=i are individualitatea proprie. Poeta nu-=i str`nge versurile
]n volume oric`nd =i indiferent cum: buc[\ile asamblate ]ntr-o culegere
ader[ la un acela=i timbru sufletesc fundamental, pivoteaz[ ]n jurul unui
motiv sau unui sens orientativ centrant.

Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1978.

Cu Octombrie, noiembrie, decembrie, Ana Blandiana ancoreaz[ ]n
mitologic, mai propriu spus ]=i mitologizeaz[ medita\ia liric[, ]=i proiecteaz[
]n mit aventura pe t[r`mul crea\iei, aventur[ orientat[ de o continu[ =i
implicit[ medita\ie asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce
compun volumul se integreaz[, prin convergen\a semnifica\iilor, ]ntr-o
viziune totalizant[, ]ntocmesc, de fapt, un singur poem, ]n care este celebrat
miracolul na=terii Poemului. [...] Aceast[ culegere preludiaz[ Somnul
din somn, volum ]n care poeticul nu tinde s[ se realizeze — sau s[ provoace
o impresie c[ s-ar realiza — ]n afara artisticului, c[ s-ar comunica ]n
starea genuin[. Avem aici o poezie de rafinament, generat[ de fine\ea
sugestiei, de efectele de ton =i culoare, de accentul insolit al emo\iei, de
imprevizibilul nuan\ei, de inefabilul pictural, de magia verbal[. Resorturile
lirismului sunt declan=ate de vibra\ia senza\iei fine, a senza\iei intelec-
tualizate, care, transmi\`nd palpitul vie\ii elementare, sugereaz[ implicit
mi=c[rile cosmice la care particip[ f[r`ma de existen\[ imobilizat[ ]n
imagine. Propensiunii spre reflexivitate din precedentele volume i s-a
substituit, ]n Somnul din somn, o tehnic[ special[ a select[rii detaliului
percutant =i a filtr[rii lui prin senza\ia con=tientizat[, o art[ sui-generis
a ]n[l\[rii cu mijloace pur lirice a reprezent[rilor sensibile la idee. Priveli=ti
de toate zilele dob`ndesc prin transfigurarea artistic[ propriet[\i
incantatorii, copacii, fructele, frunzele, p[s[rile r[sp`ndesc iriz[ri de t[r`m
fantastic. }n imagina\ia Anei Blandiana via\a este vis: vis ]ntr-un alt vis,
visat la r`ndul lui de c[tre cineva care e visat de c[tre un altul, =i el visat —
=i tot astfel, la infinit. De aici =i titlul: Somnul din somn. Prin absolutizare,
poeta construie=te viziunea unui univers himeric, aflat ]ntr-un stadiu
precreatural, existent doar ca pur[ posibilitate, ca n[lucire difuz[. Totul,
]n acest spa\iu al increatului, e doar o p[rere, iluzie, proiec\ie a fantasmelor
spiritului celui ce „m[ viseaz[“.

Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1982.

340

La cules ]ngeri

Ce frapeaz[ ]n poezia mai nou[ a Anei Blandiana este, ]n planul
sensului poetic, al fondului principal de sentimente =i idei, al st[rii lirice
deci, tendin\a de ad`ncire ]n metafizic, de revizuire a condi\iei psihologice
]n numele unei con=tiin\e a frustr[rii =i al orgoliului nelimit[rii, iar, ]n
planul semnului poetic, al expresivit[\ii, o anume usc[ciune a dic\iunii,
decolorarea stilistic[ prin migra\iunea imagina\iei propriu-zis poetice spre
discursul reflexiv care sacrific[ deseori plasticitatea ]n favoarea subtilit[\ii.
„Sunt ca o s[m`n\[-ngropat[/ Care nu vrea s[ se fac[/ Nici plant[, nici
p[m`nt“, spune poeta, =i acest refuz echivalent cu o indecizie poate fi
socotit premisa afectiv[ a unui excurs reflexiv-liric cu multe varia\iuni pe
o aceea=i tem[: g`lceava spiritului cu litera; iat[ =i varia\iunile, ]n simetrie
semantic[: suflet-trup, vis-realitate, entitate-nume; cele dint`i sunt
cuprinse, exprimate sau condi\ionate de celelalte, locuiesc ]n ele, dar sunt
sau tind s[ fie mai mult ori dincolo de ele; sunt, oricum, de o alt[ esen\[.
Nu e un lucru nou la Ana Blandiana frecventarea acestei teme cu r[d[cini
]n antichitatea elin[ =i recuperat[ de toate marile poetici de dup[ Rena=tere,
dar ]n nici una din c[r\ile anterioare ale poetei nu era at`t de insistent[ ca
acum, ]n Ochiul de greier, preocuparea de exprimare ]n poezie a incon-
fortabilei tensiuni ]ntre spirit =i liter[. [...] Toate acestea sunt consecin\ele,
tulburi =i nelini=tite ]n fond, limpezi =i calme ]n expresie ale insisten\ei
reflexive asupra fatalei scind[ri ontologice, asupra inadecv[rii treptate =i
dureroase a „literei“ la „spirit“, a „trupului“ la „suflet“, a „realit[\ii“ la
„vis“, ]n fine a „numelui“ la ceea ce nume=te; con=tiin\a limitei ]nseamn[
aici recunoa=terea naturii ne]nduplecate a „literei“; ]n contrapunct, un
sentiment paradoxal: ]ncrederea ]n „liter[“ tocmai pentru c[, ne]nduple-
cat[ fiind, las[ „spiritului“ iluzia unei revan=e ]n timp, ]n sensul ]n care
]nghe\area este =i moarte, =i am`nare a mor\ii. O astfel de am`nare prin
]nghe\ este poezia.

Lauren\iu ULICI, ]n revista Contemporanul, 1981.

Cu c`t poezia Anei Blandiana se clasicizeaz[ ca \inut[ =i expresie (p`n[
la eminescianizare uneori), cu at`t ea ]=i scoate mai la suprafa\[ sursele
de nelini=te, de alarm[, de panic[. Un mod securizant de a scrie, ordonat,
geometric, ]n care cuvintele: „Rotunde suprafe\i de sunet/ Zim\ate-n jur
de ]n\eles“ sunt monede temeinic b[tute, transmite aici un ascu\it
sentiment de insecuritate. „Cu viziera z`mbetului/ Cobor`t[ etan= peste
fa\[“ poeta emite un „\ip[t continuu“. Cele dou[ aspecte, „de form[“ =i
„de con\inut“, ale acestei opere lirice: tendin\a spre concentrarea clasic[ =i

341

Ana Blandiana

=tiin\a de a cristaliza un fel de suferin\[ difuz[, ne]n\eleas[, se conjug[ ]n
utopia unui poem monovocalic. [...]

Ana Blandiana creeaz[ o lume miraculoas[, str[lucitoare [...]. La
prima vedere am putea spune c[ lumea evocat[ de poet[ este cea mai
bun[ dintre lumi. Nu e ]ns[ a=a, pentru c[ o angoas[ discret[, dar mereu
perceptibil[, ]nfioreaz[ fiecare atom din acest univers zugr[vit ]n alb
tragic (culoarea poeziei Anei Blandiana). Aceast[ angoas[ e de natur[
filosofic[ (poeta scrie cu marile c[r\i ale culturii ]n fa\[, cu Platon ]n
primul r`nd) =i ea provine din con=tiin\a scind[rii existentului, a dedubl[rii
fiin\ei. Ecranul poeziei Anei Blandiana e ]n volumul de fa\[ (Ochiul de
greier, n. e.) memoria trecutului fabulos, mitic, al unei alte st[ri, de
plenitudine, memoria oului primordial evocat ]ntr-o splendid[ cosmogonie
spus[ ca o roman\[. [...] Teama, nelini=tea exprim[ aici nostalgia originilor
mitice, de care ne amintim prin reminiscen\e =i la care, poate, c`ndva, ne
vom ]ntoarce: „Cine-a gre=it =i p`n[ c`nd?“ (s. n.) se ]ntreab[ poeta,
n[d[jduind c[ ]n al\i timpi se va na=te un nou „ou perfect plutind pe ape“.
P`n[ atunci ]ns[ trebuie s[ ne supunem celui care „a gre=it“. P[r\ile care
rezult[ din scindare se dedubleaz[ la r`ndul lor. E ceva ce explic[
sentimentul de incertitudine propriu acestui univers poetic ]n care lucrurile
au c`nd o fa\[, c`nd alta, opus[ celei dint`i. P[m`ntul e un eden, dar
unul bolnav. [...] Ana Blandiana ]ncearc[ ]ns[ s[ corecteze ceea ce s-a
„gre=it“, eroarea tragic[ a ]njum[t[\irii =i fragment[rii unit[\ii primordiale
(„oul perfect, t[iat ]n dou[“) experiment`nd pe cont propriu noi feluri de
a muri, dar =i de a se na=te =i de a tr[i. Profesori ]i sunt ]n aceast[ privin\[
mai ales frunzele, plantele, pomii. Se poate vorbi ]n acest sens de un
„model vegetal“ ]n poezia de azi a Anei Blandiana.

Valeriu CRISTEA, ]n revista Rom`nia Literar[, 1981.

Aproape cu fiecare poezie, ]n Stea de prad[, poeta impune sentimen-
tul ancor[rii ]n esen\ial. Prin drastice comprim[ri, prin filtr[ri repetate,
prin densific[ri de sugestii ea creeaz[ un spa\iu auster =i de tensionate
tr[iri, un spa\iu ]n care Poezia nu mai este „c`ntec“, ci „\ip[t“: „O virgul[,
c`teva pietricele,/ Pu\in[ z[pad[,/ Un fir sub\ire de soare./ Mai multe
case =i crengi—/ Ce recuzit[ modest[/Pentru declan=area \ip[tului!/
|ip[tul / }ncerc`nd s[ se-aga\e cu unghiile / +i lunec`nd mereu ]napoi /
Pe pere\ii de sticl[, /}ncerc`nd s[ urce / Rupt ]n buc[\i / Cl[dite una peste
alta./ Echilibru nesigur./ P`n[ la din\ii / }ncle=ta\i cu s[lb[ticie / }n
t[cerea f[r[ sf`r=it.“

342

La cules ]ngeri

Concizie, directitate, transparen\[, ]ncredere ]n eficien\a poetic[ a
„recuzitei modeste“, acestea sunt elementele de atitudine literar[ care struc-
tureaz[, stilistic vorbind, volumul de acum, Stea de prad[. Dar ele nu apar
abia azi la Ana Blandiana. }nc[ ]n 1973 Ion Pop, ]n Poezia unei genera\ii,
remarca la ea un spa\iu aproape epurat de metafore, p[r`ndu-i-se c[ „unicul
demers e acela de a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[
poat[ suna nestingherit“. Mai trebuie spus c[ tendin\a semnalat[ de Ion
Pop azi s-a accentuat, =i c[ ea a fost ]nso\it[, pe parcurs, de activarea tot mai
pronun\at[ a fondului dramatic al acestei poezii, a resurselor ei de nelini=te
=i ]ncordare. La ]nceputuri acestea erau, ]n poezia Anei Blandiana, realit[\i
mai mult b[nuite, latente.

Ne apare acum ]nc[ mai limpede c[ laconismul, at`t de severele
compact[ri de materie liric[, elimin[ri =i contrageri sunt la Blandiana
reflexe ale unei determin[ri interioare: acea nedomolit[ sete de recluzi-
une, de retragere, de ]nchidere ]n sine, resim\it[, ]n Stea de prad[, ca un
impuls c[ruia nimic nu i se poate opune. S[ nu se vad[ aici un refuz al
realului, al concretului vie\ii, fiindc[ nu este, ci o c[utare dramatic[, de o
st[p`nit[ fervoare, a identit[\ii esen\iale, a sinelui profund. C[tre “o fug[
]n tine ]nsu\i c`t mai ad`nc, / De afar[, din calendar“, ]ndeamn[, =i se
]ndeamn[, poeta: „O fug[ f[r[ oprire, /Mereu ]nl[untru“. Act de
„]nchidere“ care ]ns[ taie un drum, desface o necesar[ cale spre t[inuitele
sedii ale omenescului din ad`ncuri.

Gabriel DIMISIANU, ]n revista Romania literar[, 1986.

[...] dac[ lucrurile ar sta doar astfel, ]n frumuse\e, eufonie, solaritate
de fream[t pur, numai ]n alinturi, candori =i plin[t[\i, totul ar deveni nu
at`t monoton, c`t fals. Adev[rul este c[, r[zuind strat dup[ strat
palimpsestul, vom putea citi textul originar ca pe o monografie a nelini=tii
(nu Angst, ci inquietude). „Mi s-a spus s[ te caut,/ Nu s[ te g[sesc“, sun[
un final de poem al Anei Blandiana, iar Sensul (altfel, adic[ barbian, spus,
drumul „dup[ melci“) nu se las[ prins dec`t at`t c`t s[ scape. „Jos, ]n
vraful de foi ude“, „zidul de var“ nu ]nvie dec`t pentru a se pierde din nou,
dar pentru „ungherul ad`nc“ al g`ndului, abia „morm`ntul de foi“ =i
cornul f[r`mat transform[ c`ntecul (simplu) ]n desc`ntec. Sub „]nz[uatul
argint“ din cuvintele Anei Blandiana se ascunde adeseori, fragil dar
ame\itor, semnul de ]ntrebare, dincolo de faldurile catifelate palpit[
nelini=tea, incertitudinea, =i ceea ce primeaz[ este tocmai voin\a de exo-
rcizare, sau, mai degrab[, de estetizare a acestora.[...]

343

Ana Blandiana

+i dac[ pentru Ana Blandiana poezia este, cum ]ns[=i afirm[,o „]nain-
tare logic[ din cuv`nt ]n cuv`nt, p`n[ ]ntr-un loc ]n care sensul se de-
schide deodat[ nea=teptat deasupra golului“, ]naintare al c[rei sens este
„aceast[ realizare a golului de dedesubt, aceast[ emo\ie brusc[ ]n fa\a
hotarului asumat, aceast[ oprire, mai revelatoare dec`t continuarea
incon=tient[ a drumului pe deasupra pr[pastiei“ — atunci proza repre-
zint[ tocmai ]naintarea con=tient[ a drumului, prefer`nd ]ntotdeauna
miraculosului „]ntreb[rile f[r[ r[spuns din care (acesta) se na=te ]n cele
din urm[“.

Dan. C. MIH{ILESCU, revista Ateneu, 1987.

Gestul de-a scrie constituie pentru Ana Blandiana un act existen\ial
definitoriu, un destin la care a fost „condamnat[“ dar pe care =i l-a asumat,
o formul[ de echilibru „]ntre perfecta, precara materie =i spiritul fragil, de
ne]nvins“, statutul ei ontologic, o modalitate catexochen a ceea ce poeta
]n\elege prin o ]nflorire a verbului a fi“, o arm[ eficace de o exagerat[
simplitate a unei con=tiin\e „nelini=tit[ de fragilitatea libert[\ii sale“
opun`ndu-se cu obstinat[ demnitate ofensivei devoratoare =i mutilant[ a
tehnolatriei, reific[rii, a ipostazelor lui a avea („orice posesie e o de-
penden\[“). Se ]nt`mpl[ uneori ca o scriitur[ august[ s[ disimuleze o
pernicioas[ incon=tien\[ existen\ial[. Dar fumisteria stilistic[ nu poate
dura la infinit, p`n[ la urm[ î=i deconspir[ ipostaza de sordid[ incurie
etic[. La Ana Blandiana scriitura nu e, dimpotriv[, dec`t expresia „pu-
blic[“ a unei intimit[\i genuine, de o distinc\ie =i integritate moral[ „sans
reproche“. Ana Blandiana nu experimenteaz[, nu mimeaz[ scriituri, ci
stilul o reprezint[, \`=ne=te spontan, dar egal cu sine, f[r[ note disonante,
din ad`ncul unui suflet „setos de durat[ =i amintire“, ca unicul sens care
i-a fost oferit sub soare.

Radu ENESCU, revista Familia, 1988.

Ultimul volum al Anei Blandiana, Arhitectura valurilor, ofer[ un
exemplu de radicalizare moral[ ]n limitele unei formule lirice bine cunoscute,
inconfundabile. Poeta, torturat[ de imaginea unei realit[\i degradate, este
acum o con=tiin\[ invulnerabil[, miz`nd — se pare — totul pe cartea
curajului. Faptul este echivalent cu un nou pact, desigur tensionat, cu
realul. Mul\i se ]ntreab[ dac[ lirica sa are de c`=tigat sau de pierdut de aici.
De=i datate (cf. prefa\a), poemele acestea nu ni se par conjuncturale. Au
mai degrab[ semnifica\ia unui nou ]nceput, a unei adev[rate resurec\ii,

344

La cules ]ngeri

f[r[ s[ anuleze — cred — nimic din ce a scris ]nainte poeta. Introduc doar,
mai pregnant, dimensiunea etic[ ]n ecua\ia liric[. Vindec[ de gratuitate.

Privind mai ]n urm[, poezia Anei Blandiana d[ expresie, cu gra\ie =i
naturale\e, unei confesiuni impregnat[ acut de sentimentul vinov[\iei.
Poeta ]=i transcrie propriile experien\e =i revela\ii ]ntr-un limbaj rafinat,
de o stranie somnolen\[ impresional[, ca la Blaga, dar printr-o tr[ire
intens personal[, delicat[ =i ]n acela=i timp concret[ a lumii. Incertitudi-
nile interioare ]=i afl[ corespondentul poetic ]n incertitudinile exterioare,
iar zbuciumul gra\ios al fiin\ei — mai t`rziu — ]n inconfortul ideii =i al
metaforei esen\ializat[ p`n[ la abstract. }nfr[\it[ cu tot universul, cu
toate lucrurile, poeta le ]nv[luie ]ntr-un sentiment de mil[ comp[timitoare.
Bucuria o ]mparte cu al\ii, dar suferin\a o adun[ toat[ ]n sine. Nu refuz[
inefabilul =i nici ritmul ceremonios, aproape solemn; ]n schimb, detest[
retorica =i literaturizarea excesiv[ a realului. Tendin\a reflexiv[ din unele
poeme, eviden\iind un substrat de emo\ii pure, de o suavitate u=or cochet[,
confer[ mai mult[ incisivitate discursului, sub aparen\a pierderii de viziune
=i a desubstan\ializ[rii materiei verbale. Este, de fapt, trecerea de la detaliu
la esen\ial, de la senzualitate la ascez[, de la concretul imagistic la con-
structe lirice pu\in mai complicate, ca visul din vis ori „somnul din somn“.

Cornel MORARU, ]n revista Vatra, 1990.

E greu s[ scrii despre acest volum arestat o bun[ bucat[ de vreme f[r[
s[ te opre=ti asupra fenomenului Blandiana. F[r[ s[ iei ]n considerare
starea de excep\ie pe care o reprezint[, ]n literatura de azi, aceast[ poet[.

Anii ’60, care ne-au obi=nuit cu cultul scriitorului, au transformat ]n
vedete o seam[ de autori. }n sensul frumos al cuv`ntului, vedete au fost =i
Nichita St[nescu =i Ilie Constantin =i Cezar Baltag =i Ion Alexandru =i Ion
Gheorghe =i Adrian P[unescu. Ideea de talent se lega de ideea de har, iar harul
r[m`nea, chiar =i ]n anii dictaturii, apanajul celor ale=i. Noul val nu ]ntrunea
doar simpatiile cititorilor, ci ale tuturor acelora care sperau c[ aceste voci vor
rosti adev[rurile unui popor. Blandiana se num[r[ ]ntre ace=tia =i, cu toate
contesta\iile, popularitatea ei, mereu urc[toare, s-a hr[nit cu prisosin\[ toc-
mai din credin\a ]n poezie. Din credin\a c[ el, poetul, e un ales.

Prea multe dintre vedetele anilor =aizeci au intrat ]n maturitatea
aduc[toare de ranguri =i pozi\ii sociale, abandon`nd tocmai aceast[ idee:
c[ el, poetul, e deasupra ]nt`mpl[rilor zilnice ale puterii. C[ el e deasupra
tranzac\iilor cu puterea. Ana Blandiana a refuzat mereu onoarea admi-
nistrativ[. Dup[ revolu\ie, nu =i-a valorificat extraordinara popularitate.

345

Ana Blandiana

Dimpotriv[, n-a vrut s[ adauge vreun titlu titlului de poet. A r[mas
consecvent[ ideii morale pe care o reprezint[.

Fiecare scriitor al anilor =aizeci s-a specializat, cu timpul, ]ntr-un
limbaj dublu. Dar nici un scriitor al acestei genera\ii nu a dat acestui
limbaj autoritatea pe care i-a dat-o Ana Blandiana. Nici un scriitor nu a
invitat, cu at`ta consecven\[, la o lectur[ subversiv[.

Cornel UNGUREANU, ]n revista Orizont, 1990.

Reflec\ia asupra propriei condi\ii consun[ cu ]ntoarcerea, ini\iatic[ =i
problematic[, asupra aventurii scripturale, asupra modului ]n care
cuv`ntul ]=i asum[ sensul, iar textul izbute=te s[-=i ]nfr`ng[ limitele =i
inhibi\iile pentru a trasa chipul lumii, figura unei existen\e polimorfe.
Departe de a z[bovi ]n extazul rostirii, poeta resimte „cerneala“ ca ]nsemn
malefic, ca vin[, ]n m[sura ]n care ea e incapabil[ s[ transcrie subte-
ranele sufletului, subtextul realului, oprindu-se la „text“, la simplele
aparen\e. Nu cuv`ntul este, ]n viziunea poetei, cel c[utat, mai degrab[
reflexul metafizic al acestuia, umbra lui de tain[ =i de ]nfiorare, de suges-
tie =i agonie gra\ios ritualizat[ („Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai frageda
moarte/Pe care-o ascunde/ Ca pe-o \ar[ ]mb[t[toare/ +i f[r[ sf`r=it/ }n
care cine p[trunde/ Uit[ s[ se mai ]ntoarc[ =i moare/Ca s[ poat[ merge
mereu/Mai departe/ +i mai fericit/ Plantele doar,/Pentru c[ nu sunt ]n
stare s[ povesteasc[/ Ce v[d,/ Sunt l[sate s[ se ]ntoarc[ mereu/ Din \ara
aceea copil[reasc[/ De care/ Un misterios pr[p[d/ Ne desparte/ }n van,/
Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai frageda moarte/ }n care/ Viseaz[ o dat[
pe an“ — Eu nu c`nt frunza, sau: „N-am alergat niciodat[ dup[ cuvinte,/
Tot ce-am c[utat/ Au fost umbrele lor/ Lungi, argintii,/ T`r`te de soare
prin iarb[,/ }mpinse de lun[ pe mare;/Nu am v`nat niciodat[/ Dec`t
umbrele vorbelor —/ O foarte iscusit[ v`n[toare/}nv[\at[ de la b[tr`ni/
Care =tiu/ C[ din cuv`nt/ Nimic nu e mai de pre\/ Dec`t umbra/ +i nu
mai au umbr[/ Cuvintele care =i-au v`ndut sufletul“ — V`n[toare).

}ntre elanul vizionar ori percep\ia sentimental[ =i tonusul livresc se
sap[ astfel un hiatus pe care versurile Anei Blandiana caut[ s[-l estom-
peze, fie =i doar prin preluarea propriului text ca pretext al scriiturii sale,
prin vizualitatea intens[ a imaginilor scripturalit[\ii, prin autoreflexivi-
tate =i autoreferen\ialitate, cu alte cuvinte. Un soi de abulie, de dezabuza-
re intervine aici, ]ntr-un poem ca Oh, trupul t[u, unde scriptura adopt[
toate semnele unei tr[iri deceptive, iar „cerneala“ are conota\ii aproape
infernale, ea opaciz`nd perceperea fiin\ei iubite, instaur`nd o intolera-

346

La cules ]ngeri

bil[ distan\[ spa\io-temporal[ =i dovedindu-se un soi de scriitur[ ]ndr[-
gostit[ „arebours“. Cerneala — asimilat[ „v`n[tului noroi“ — atrage dup[
sine imagini ale h[ului, ale neantului ]n care fiin\a se afund[, ca ]ntr-un
co=mar alc[tuit dintr-o arhitectur[ infernal[, animat de reprezent[ri
cvasiteratologice, chiar dac[ av`nd toate datele himericului imponderabil
=i translucid: „Oh, trupul t[u ]l v[d printre cerneal[,/ Cerneal[-nn[mo-
lindu-se =i-n somn/ Ca o sudoare acr[, animal[./ Vreau s[ te-ajung/ +i
degetele-mi lunec[,/ Nu te mai v[d,/ Abia te-aud/ Spune-mi, mai spune-mi/
C[ la fel se-ntunec[/ V`rtejul ]n care m-afund./ Te chem/ Dar violent ca
dintr-o ran[,/ Cerneala izvor[=te ]ntre noi/ M[ mai prime=ti ]n v`n[tul
noroi? Mai vii/ peste c`mpii albastre,// M[ri pustii,/ }nl[crimat =i mut/
Ca s[ ]\i pot ]ntinde/ O gur[ tremurat[ spre s[rut/ Cu buze-nvine\ite de
cuvinte“.

Iulian BOLDEA, ]n Ana Blandiana. Monografie. Editura Aula, 2000.

Reg[sim fire=te ]n aceste poeme aproape toate temele mai vechi ale
Anei Blandiana, lucru care nu surprinde, c[ci, de-a lungul timpului,
poeta a r[mas cu consecven\[ fidel[ unui registru stilistic =i unei arii
tematice care se conturau, ]n coordonatele lor esen\iale, ]nc[ din primele
sale volume. }n c[r\ile ei mai noi, Ana Blandiana ]=i aprofundeaz[ propri-
ul univers, iar atunci c`nd atinge c`te un registru ]nc[ neexplorat o face
cu o total[ lips[ de ostenta\ie. Ast[zi poemele sale par s[ fi dob`ndit un
plus de reflexivitate, elanurile vitaliste au disp[rut, accentele patetice sunt
repudiate, tr[irea e interiorizat[, filtrat[ de o mult mai acut[ con=tiin\[
introspectiv[. Ele tind spre acea „austeritate“ pe care o evoca autoarea
]ntr-una din poetiz[rile sale de ]nceput, iar peste patetismul de odinioar[
al Fedrei (pentru a parafraza p`n[ la cap[t textul amintit) se suprapune
acum tot mai mult litera sever[ a Port-Royal-ului.

Octavian SOVIANY, ]n revista Luceaf[rul, 2000.

Ochiul de greier este, ]ntre altele, =i cartea ]n care Ana Blandiana
]ncearc[ s[ nu se mai „mire“ de singur[tatea-i, ci s-o tr[iasc[ (liric, fire=te).
Un volum al c[rui dramatism e retras ]n subteran, dar ]n care drama
dezicerii de sine, a imposibilit[\ii ei ]n fond, adaug[ ]nc[ un cerc tragic
acestei poezii. F[r[ a ajunge la o practic[ poetic[ a misterului, poemele
au, totu=i, tensiunea =i ]nfiorarea contactului iminent cu acesta. }n dia-
lectica prefacerii de sine a poemului blandian, volumul de fa\[ reprezint[
momentul nega\iei de sine — fire=te, ]n m[sura ]n care un astfel de

347

Ana Blandiana

spectacol poate avea loc ]n cadrul unei evolu\ii organice, quasiliniare.
Muta\iile din spa\iul poemului nu antreneaz[ dup[ sine =i o schimbare a
poeticii, Ana Blandiana fiind unul dintre pu\inii poe\i ai genera\iei sale
care nu-=i schimb[ formula liric[ cu u=urin\a cu care se schimb[, dup[
dispozi\ie =i anotimp, garderoba.

Al. CISTELECAN, ]n revista Familia, 1981.

Acest refuz al imaginarului de a se l[sa contaminat de angoas[ =i de a
cultiva flora anxioas[ induce elegiilor o voca\ie luminescent[ ce transcende
instruc\ia ideii ca atare. Nu at`t „ideile“ sunt tonice ]n poezia Anei Blan-
diana (cu at`t mai mult cu c`t abstrac\iile sunt cele care seam[n[ pani-
ca), c`t senzualizarea lor imaginativ[. Imaginarul poetei are o funciar[
repulsie fa\[ de orice dizarmonie, iar intrarea lui ]n ecua\ie e o garan\ie
imediat[ c[ poemul va r[m`ne ]n stare de gra\ie. Imaginarul e perna
moale pe care tema dramatic[, air-bag-ul care o fere=te pe poet[ de
impact. }n economia poemului, func\ia lui e cea de ]nger p[zitor. Oric`t
s-ar str[dui poeta s[ intre ]n infernul temelor tragice, el o trage ]napoi ]n
limbile armoniei.

Al. CISTELECAN, ]n revista Cuv`ntul, 2000.

Mai important[ dec`t aceast[ lectur[ de semnalare a desenelor de
suprafa\[ a poeziei Anei Blandiana ar fi o alta care s[ asculte sunetul de
avertizare al p`nzelor freatice ale lirismului s[u. Socotesc c[ ei n-ar
trebui s[-i scape nota de resemnare luminos-tragic[ a con=tiin\ei poetei,
care ]=i poart[ cu demnitate crisparea =i dezvoltarea unui fel de cunoa=teri
definitive; o cunoa=tere prin excelen\[ poetic[, pentru care vulnerabili-
tatea fiin\ei umane — obsesie a g`ndirii lirice a Anei Blandiana —, mereu
=i mereu dezv[luit[, nu e prilej de lamenta\ie sentimental[ ci o parado-
xal[ surs[ de energie moral[ rodind ]n iluminare =i ]n triumf spiritual.

Ioan MOLDOVAN, ]n Familia, 2000.

Desigur, Ana Blandiana e azi cea mai cunoscut[ poet[ din Rom`nia.
Celebritatea sa literar[ e ]nso\it[ =i argumentat[ de una de ordin cet[\enesc,
asociere de ast[dat[ benefic[, menit[ a sp[la ru=inea bardului politizat,
aflat la remorca propagandei totalitare, a=a cum s-a ]ntrupat ]n nu-
meroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian P[unescu.
}ntrebarea care se pune (=i-o pune poeta ]ns[=i) e dac[ aceast[ reputa\ie
de excep\ie ar putea fi sinonim[ cu o suprem[ satisfac\ie, cu „fericirea“. }n

348

La cules ]ngeri

cazul ]n care marele public ar fi predispus la un r[spuns afirmativ, Ana
Blandiana se m[rturise=te, ]mpotriva aparen\elor, ap[sat[ de un renume
]n \es[tura c[ruia se profileaz[ doar p[relnic un destin literar-monden cu
str[lucire ]mplinit. }ntruc`t condi\ia de persoan[ celebr[ presupune o
alienare, o desp[r\ire de sine m[surat[ prin abisul moral al nostalgiei.[...]

}ns[ lucrurile sunt departe de simplitatea unei scheme istorice ori
etice, ]mprejurare con=tientizat[ pe deplin de poet[ — =i aici credem c[
rezid[ un punct cu deosebire dureros al inadapt[rii sale. }n fa\a unor
abera\ii ale realului, poezia se repliaz[, resorbindu-=i idealismele,
transform`ndu-le ]n propria-i substan\[ iremediabil dramatic[. Jocul
intelectual =i sentimental pe trapezul civic cade ]n abisul deziluziilor, asu-
pra c[rora specificul liric poate referi cu acuitate. „Corabia cu poe\i“ e un
simbol al ]mplinirii doar par\iale, adic[ al ne]mplinirii: „Dar ce e nemu-
rirea dac[ nu/ Chiar aceast[ corabie de piatr[,/ A=tept`nd cu ]nc[p[\`nare
ceva/ Ce nu se va ]nt`mpla niciodat[?“ [...]. Dizgra\ia istoriei nu e dec`t
un simptom al dizgra\iei statutului omenesc. Realizarea idealului aduce
un miraj cu efect scurt („+i eu ]ns[mi vedeam/ La lumina mea/ P`n[
dincolo de orizont/ O lume mai frumoas[/ Dec`t b[nuisem vreodat[,/ O
mul\ime care luneca/ Lin ]n toate direc\iile,/ Ca pe patine sau ca pe un
luciu de ap[,/ C`nt`nd fericit[ ’S[ ne gr[bim,/ S[ ne gr[bim,/ P`n[ mai
este lumin[’ — Peisaj), c[ci solu\iile nu sunt dec`t relative („Pentru c[ nu
exist[ lumin[/ Oric`t de deplin[/ Pe m[sura beznei ce-a fost / +i-o s[
vin[“ — Nu exist[ r[spuns), iar comportamentul umanit[\ii ofer[ fu-
neste deziluzii, p[r`nd a confirma g`ndul sumbru c[, indiferent de con-
text, „binele pur este amenin\[tor“: „Dovad[ c[ omenirea/ +i-a condam-
nat la moarte/ Nu at`t criminalii/ C`t sfin\ii“ (Nord). Elocvent este
peisajul suav-macabru al ]ngerilor at`rn`nd ]n crengi, aidoma unor
fructe uscate sau al unor sp`nzura\i, „To\i cu hainele vestejite,/ Fibroa-
se,/ Cu aripile ]nc`lcite de v`nturi,/ De mult nemai]ncerc`nd s[ se de-
sprind[/ +i s[ cad[./ Ca =i cum ar =ti/ C[ mai sunt jos alte crengi, pe care
se vestejesc/ Al\i ]ngeri“ (Ag[\a\i ]n crengi). S[ fie viziunea democratic[
doar o viziune transcendent[? C`inele =i copilul, gata s[ se hr[neasc[ din
aceea=i bucat[ de p`ine, „}ncol[ci\i =i ]mp[ca\i,/ Cu universul redus/ La
bucata de p`ine/ }n care se mai v[d/ Din\ii ]ngerului“ (Pia\a Buze=ti),
precum o imagine a suferin\ei eterne, dau impresia a ]nclina ]n favoarea
visului irealizabil, indic`nd totodat[ caracterul absolut al inadapt[rii pe
care poezia Anei Blandiana ne-o ]nf[\i=eaz[ ca pe un stigmat.

Gheorghe GRIGURCU, ]n Rom`nia literar[, 2001.

349