Blandiana, Ana - La cules de ingeri - retail

La cules ]ngeri CUPRINS

Mii de vorbe þipate
Pentru-un sens care piere;
Îmi e sete de somn,
Îmi e somn de tãcere.

MILÃ

O cucuvea lãtra
Pe casa noastrã azi-noapte
Ca un cãþel pãrãsit
Singur printre simboluri,
Jalnic lãtra,
Disperatã ea însãºi
De ceea ce spune,
Hidoasã ºi singurã,
Pe casa noastrã
O cucuvea.
O priveam
În lumina speriatã a stelelor
ªi nu-nþelegeam
Ameninþarea pe care-o rostea,
Îmi era numai milã
ªi aº fi vrut sã i se împlineascã
Urarea
Ca sã se poatã ºi ea bucura.

ORICE URMÃ

Orice urmã-i o ranã,
Nu-ntoarce capul
ªi nu zgândãrî cu privirea

187

Ana Blandiana CUPRINS

Amprentele inflamate
Pe care le-ai lãsat pe obiecte
ªi plãgile, sângerând cu noroi,
Ale paºilor.
Orice urmã-i o ranã
În carnea albã-a ratãrii,
Nu-þi mai lãsa visul
Sã se rãsuceascã
Avid de suferinþã
În trecut.
Treci înainte
Îmbãlsãmat în uitare,
Golit de-amintiri ca un mort
De putrezitele lui mãruntaie.

TOTUªI

ªi dacã, totuºi, ne vom trezi
Cândva din somnul acesta grãbit
Vom þine minte cum într-o zi
Cu multã zãpadã-am murit?

Cum se fãcuse pãmântul de platinã,
Orele-n turnuri ºi fulgii în aer sã-ncapã?
Gândul mirat încã se clatinã
Ca o limbã de clopot sub apã.

Prea mult alb ca sã poþi þine ochii deschiºi
ªi ce liniºte-n moarte ºi-n lume!
Sã fi fost, oare,-anume uciºi
ªi zãpada sã fie anume?

188

La cules ]ngeri CUPRINS

ACASÃ

Era un timp când mã simþeam
În trupul meu acasã,
ªtiam locul fiecãrui lucru µ
Fereastra în care rãsare soarele
ªi peretele dinspre nord,
Nu-mi era niciodatã urât,
Îmi gãseam de dimineaþa
Pânã seara de lucru,
Iar dacã plecam undeva
Abia aºteptam sã mã-ntorc.
Acum de-atâta ordine mi-e silã
ªi de ºtiutulpederost mi-e somn,
Nu mai þin minte când am fost adusã
În încãperea prea frumoasã pentru mine.
Cãutam pe cineva ºi i-am rãmas în loc?
Sau poate-a fost o cursã
În care-s prinsã încã?
Aºtept de mult ºi am uitat pe cine...
Oh, mi-e atât de frig în casa asta!
Dac-aº pleca acum, ar fi detot.

IN MEMORIAM

Cum va fi vântul
În stare
Sã scuture stelele
Toamna;
Cum va fi toamna
În stare

189

Ana Blandiana CUPRINS

Sã ofileascã aºtrii
În cer;
Cum va fi cerul
În stare
Sã se clatine
De trecerea timpului
ªi sã cadã în bot;
Cum va fi timpul
În stare
Sã treacã
De tot?

CERCUL

N-am cum sã mã bucur de cercul
Bãnuit în jurul capului meu,
Abia dacã noaptea în vis
Îmi mai amintesc forma lui minunatã µ
De pe vremea când mã jucam
Rostogolindu-l prin þãrânã cu-un bãþ,
Alergând sã nu-l pierd
ªi lovindu-l din nou
Ca sã se rostogoleascã
Încã o datã.
În oglinzi nu se vede,
La pipãit nu se simte,
Numai ochii uimiþi
Ai celorlalþi îmi sunt dovadã µ
Încleºtat cu raze în craniu,
Mi l-aº rostogoli cu cap cu tot în þãrânã,
Dac-aº fi sigurã cã umerii mei ºtiu sã vadã.

190

La cules ]ngeri CUPRINS

ELEUSIS

Totul se terminã cu spicul de grâu
Arãtat mulþimii pe treptele templului
Tãinuitor de orgii.
Oh, puteam sã ne rostogolim
Pe lespezile reci lovite de trupurile
Încã vii, încã vii,
Încleºtate de dorinþã ºi urã pe rând,
Iubind sau luptând,
Aceeaºi zbatere fãrã frâu
Care cere mai mult decât sperã,
Când cine nu ºtie
Cã totul se terminã cu spicul de grâu...

EPITAF

Aici sã dormi,
În miros de hârtie
Scrisã cu greu
ªi-abia pe înþeles,
Prea firav zeu din templul
Numit copilãrie µ
Jertfe întregi
ªi sferturi de eres.

Aici sã dormi,
Înmormântat în rime
Pe care nu mai poþi
Sã le auzi,
Sfânt fãrã voie

191

Ana Blandiana CUPRINS

ªi în întregime
Printre episcopi laºi
ªi îngeri cruzi.

Aici sã dormi,
În pace ºi visând
Apoteoza
Nu ºtiu câtor Iovi,
Trecut prin închisori
ªi flãcãri blând
Spre-un paradis
Din zahãr de cartofi.

Aici sã dormi,
Mutat a doua oarã,
Fie-þi þãrâna literei uºoarã.

PRINTRE VÂRFURI DE PRUN

Printre vârfuri de prun împletite de viermi,
Peste vii scuturate,
Porumbiºti neculese,
O jumãtate de lunã
ªi liniºtea spartã de-un tren
Trec maiestuoase, ridicole, ca douã
Detronate de mult,
De foarte de mult,
Împãrãtese
Care mai cred cã sub ochiul lor mare
Imperii
Tresar

192

La cules ]ngeri CUPRINS

ªi se-nalþã palate...
Singurãtate þesutã din ierburi, ºi foi, ºi ciulini,
Sateliþi ºi stele amestecate
În acelaºi cer uruitor
Rãsturnat peste pãmânt brutal,
Aripi însemnate roºu-n vârf
Unor îngeri singuri, de metal.

Totuºi încã greieri,
Totuºi încã frunze,
Focuri mari de crengi rupte ºi de fân,
Vorbe nerostite,
Pãsãri mari de pradã
ªi pãmântul aspru ºi stãpân.

PLANETÃ FIERBINTE

Planetã fierbinte exploratã de-un greier,
Febrã cântãtoare ascuþit,
Trupul meu vrãjit de sine însuºi
Se ascultã fericit.

Prizonier cu lanþuri moi ºi foºnitoare
ªi purtând cãtuºe încã vii de fân,
Dulce-nvins de ierburi ºi pe jumãtate
Îngropat în cântul marelui stãpân µ

Cel supus ºi aspru, fermentând miresme,
Inventând alcooluri, viermi ºi buruieni,
Gata sã primeascã trupul meu subþire
Ca pe un ºtiut de mult refren.

193

Ana Blandiana CUPRINS

Câtã frumuseþe sfântã risipitã
Ca sã-ascundã lumii durerosul creier
Reîntors în þãrnã mândru de-a fi fost
Hãituit de-un greier...

RESPIR, RESPIR

Respir, respir,
Cum stau cu ochii-nchiºi,
Simt stelele-ascuþite prin pleoape
Scriindu-mi pe retinã semne moi
Ca peºtii morþi pe luciul unei ape.
Se-ntâmplã ca în vis µ respir, respir,
Bolta de sticlã groasã dã sã crape
Când sângele luceferilor îngheþat
Se umflã-n ea ºi nu îl mai încape;
ªi-atunci lumina scârþâie prelung,
Ca un pietriº sub botul unei sape,
ªi paºii tãi îndepãrtându-se rãsunã
Cu dangãt surd de clopote sub ape
Înaintând atât de transparente
Cã nu se vãd µ aproape, mai aproape;
Se-ntâmplã ca în vis, µ respir, respir
Cleºtarul care vine sã mã-ngroape.

VOCALÃ

Aºa cum cel în care bisturiul pãtrunde
Nu-ºi cântã durerea,
Aºa cum cel înjunghiat pe la spate

194

La cules ]ngeri CUPRINS

Nu are timp sã-ºi versifice
Revolta ºi moartea
ªi nu reuºeºte sã scoatã
Decât un A înfundat,
Superior în concentrare
Poemelor lumii rãmase în viaþã,
Aº putea pur ºi simplu
Sã strig o lungã, nestinsã vocalã,
Pentru cã nu ºtiu
Ce poem
A reuºit sã strãbatã
În mãruntaiele suferinþei
Mai adânc decât litera A.

CÂT Aª FI VRUT

Cât aº fi vrut sã fie
Totul perfect ca o plantã
Pe care doar toamna târzie
Are puterea s-o stingã
ªi peste care ninsoarea
Are norocul sã ningã
Viaþa cealaltã.

Cât aº fi vrut
Sã nu semãnãm nimãnui,
Frumoºi ºi curaþi
Sã nu ºtim lupta niciodatã,
Sã trecem prin lume
Strãini de minciunã,
De durere miraþi,

195

Ana Blandiana CUPRINS

Fericiþi de-a ajunge-mpreunã
În viaþa cealaltã.

Cât aº fi vrut
Sã fim egali totdeauna,
Tineri mereu alunecând pe o pantã
La capãtul cãreia umed, adânc
Rãsfrânge-se luna
În viaþa cealaltã.

Cât aº fi vrut.
N-am pierdut
Decât o clipã înaltã,
Destulã urii sã ne împroaºte
Cu moarte,
Sã ne rostogoleascã tot mai departe
Deolaltã,
Singuri ºi-atât de bãtrâni
Cã nu ne-am putea recunoaºte,
Chiar de ne-am mai întâlni
În viaþa cealaltã.

PÂNZA

Rãstignitã pe-o pânzã de pãianjen
Cãreia îi admir murind þesãtura,
Nu-ncerc sã scap de ceea ce mi-e scris
Cu propria mea mânã. Ca ºi ura
Poemul a þesut nãvoade-n jur
Sã prindã-n ele semne ºi cuvinte.
Învinsã astfel: un cuvânt eu însãmi,
Al cãrui sens nu mi-l aduc aminte.

196

La cules ]ngeri CUPRINS

REFLEX

Vãzduhul e un ocean
Tulbure uneori,
Altãdatã curat,
Dar niciodatã destul de transparent
Pentru ca fiinþele
Care trãiesc acolo sus
Pe plajele lui
Sã ne poatã zãri
Prinºi în mâlul adâncurilor
ªi sã plonjeze,
Þinându-ºi respiraþia
Pânã la noi,
Dar, vãzându-ne,
Nu ºi-ar închipui
Cã se rãsfrâng
Ele însele în noroi?

ÎN LOCUL

În locul viitoarelor mãri
Legãnate senzual de furtuni
ªi umflate de lunã,
Ascunzând în adâncuri de-a valma,
Splendori ºi dezastre,
Eu am ales
Punând în balanþã
Aceastã picãturã de rouã
În echilibru nesigur pe-o frunzã,
Unde încape soarele întreg

197

Ana Blandiana CUPRINS

În lupa scurtã a privirii noastre.
Eu singurã am ales,
Fericitã ºi fãrã speranþã.

ALA-BALA

Doamnã toamnã, iartã-mã cã te întreb,
Cum þi se par prunele putrezite în ierbi?

Doamnã þãrânã, ai putea sã-mi rãspunzi
Ce gust au sâmburii umezi, rotunzi?

Doamnã vreme, poate sunt prea curioasã,
Îþi place obrazul meu prins în plasã?

Doamnã moarte, tare-aº vrea sã îmi spui
Ce simþi înghiþind cuvinte amãrui?

Doamnã veºnicie, doar o întrebare,
Sufletul meu cum þi se pare?

SEMNUL

Cu blana lor de pãduri
Miºcatã de-un tremur nervos
Colinele încã aºteaptã
Un semn de sus sau de jos;

Cu ochii lor caºti
Miraþi de o presimþire

198

La cules ]ngeri CUPRINS

Cãprioarele tot mai pândesc
Semnalul subþire;

ªi orbi lilieci,
ªi pãsãri în zbor,
Stau gata la semnul
Hotãrâtor.

Rãbdare, pãduri,
Pãsãri oarbe, rãbdare,
Mai rãmâneþi la pândã,
Caste cãprioare.

Nu pot sã plec,
N-am înþeles
Rostul întreg
Al acestui eres

Sortit sã-l încheie un semn
Fãcut fãrã voie de mine:
Mai daþi-mi o varã, pãduri,
Fiþi blânde, coline.

SUNT DIMINEÞI

Sunt dimineþi în care
Zeii seminþelor mã recunosc,
Mã privesc cu uimire
ªi-mi spun
„Parcã te-am mai vãzut undeva“,
Eu am aceeaºi impresie

199

Ana Blandiana

Dar nu-mi amintesc unde
ªi ca sã nu-i dezamãgesc
Le zâmbesc
ªi le fac semn cã da.

„Azi primãvarã
În palatul acela de sub pãmânt
În întunericul gingaº
Nu erai dumneata?
Se auzeau paºi din când în când
Desluºit...“
Iar eu, fãrã sã-mi fi amintit,
Murmuram µ da, da.

Da, eu trebuie sã fi fost,
ªi eu vã cunosc,
Zei mititei
Risipiþi în þãrânã ºi rouã,
Chiar dacã minte nu þin,
ªi eu simt cã vin
Dintr-o lume
În care mã închinam vouã.

O lume în care
Avusesem un rost
ªi cãreia o sã-i cer cândva
Adãpost.

200

La cules ]ngeri CUPRINS

PORTRET CU CIREªE
LA URECHI

Mi se mai coc
Lângã urechi
Astãzi perechi
Mâine deloc
Cireºe dulci
Copilãreºti
Tu încã eºti
Ca ºi atunci

Uºor din umeri
Când te-ndoi
Foi de trifoi
Tu încã numeri

Tu încã-mi pui
Ca alteori
Cununi de flori
Pe sub gutui

ªi pe sub pruni
Pe sub caiºi
Cu ochii-nchiºi
Tu încã-aduni

Luni ºi cu marþi
ªi joi cu vineri
De anii tineri
Sã mã desparþi

201

Ana Blandiana

Cireºe port
Cercei de-o oarã
Ce-mi înconjoarã
Obrazul mort
ªi cât de straniu
Cununi de flori
Maci ºi bujori
Îmi stau pe craniu.

202

REVISTA
„AMFITEATRU“

( 1 9 8 4)

Ana Blandiana CUPRINS

EU CRED

Eu cred cã suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniºtea
În care aºteptãm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Pânã aproape de moarte,
Cu siguranþa
Cã vom mai fi în stare sã ne naºtem
Din nou?
Eu cred cã suntem un popor vegetal –
Cine-a vãzut vreodatã
Un copac revoltându-se?

CRUCIADA COPIILOR

Un întreg popor
Nenãscut încã
Dar condamnat la naºtere,
Foetus lângã foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înþelege,
Dar înainteazã
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.

204

La cules ]ngeri CUPRINS

DELIMITÃRI

Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boalã,
Nici de nebunie
(N-aþi vãzut niciodatã
O plantã
Înnebunitã,
Încercând sã intre
Cu mugurii în pãmânt?),
Nici de foame,
Nici de fricã
(N-aþi vãzut niciodatã
O tulpinã galbenã
Încolãcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.

TOTUL

Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodatã, cozi la fãinã,
gãrgãriþe, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzinã,
steguleþe, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,

205

Ana Blandiana

maºini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinãri la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucureºti, iaurt dietetic,
þigãnci cu kenturi, ouã de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbãtã seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
producþia la hectar, Gerovital, aniversãri,
compot bulgãresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidaºi,
bancuri, bãieþii de pe Calea Victoriei,
peºte oceanic, Cântarea României,
totul

206

STEA
DE PRADÃ

(1985)

Ana Blandiana CUPRINS

FUNINGINE

La ce te gândeºti când vezi
Un arhanghel murdar de funingine?
La poluarea stratosferei, desigur.
ªi la mai ce?
La obiceiul îngerilor
De-a se vârî peste tot.
ªi la mai ce?
La sobele care primãvara
Încep sã fumege ºi sã se înfunde.
ªi la mai ce?
Oh, dacã mã gândesc bine,
Un arhanghel murdar de funingine
Poate fi ºi un arhanghel care
ªi-a dat foc
Uitând cã nu poate sã ardã...

ALB

Cãzând de sus, acoperind,
Ca o-ncercare eºuatã
De a lua totul de la capãt,
Dacã astfel putuse fi cândva începutul,
Curat, cu germinaþia opritã, amânatã.

Cãzând de sus, acoperind,
Disperatã secreþie

208

La cules ]ngeri CUPRINS

A trupului cosmic
În tentativa de a se uita,
De a se elibera
De propria sa imagine
Devenitã insuportabilã.

DEFINIÞIE

Sã fii frunzã
ªi obligatã
Sã te porþi
Asemenea tuturor frunzelor,
Deºi înþelegi
ªi chiar poþi
Cu totul ºi cu totul
Altceva:
Fapt din care
µ Uluitor µ
Sã nu tragi concluzia
Cã eºti altfel decât frunzele,
Ci cã ele, frunzele,
Sunt altfel decât ele însele.
Iatã o definiþie.

GEMENI

Gemeni în uterul spaimei,
Locuitori ai aceleiaºi celule,
Orbi ºi muþi
În bezna sonorizatã sãlbatec

209

Ana Blandiana CUPRINS

Numai de pulsul hrãnitor,
Smulgându-ne din nevertebrate,
Din peºti ºi din pãsãri, din fiare,
Ca sã ne poatã naºte
Dupã chipul ºi asemãnarea Ei.

Fãrã drept de apel
Condamnaþi la naºtere,
Singuri ºi neputincioºi în faþa
Creºterii noastre-nvelite
În trupul ei crescãtor
Ca-ntr-un mormânt ce dospeºte viaþa viitoare.
Noi doi,
Gemeni în uterul spaimei.

TU TRECI

Tu treci prin ceaþã
ªi eu ºtiu cã treci,
ªi e destul ca norii
Sã nu-mi mai parã reci
Sicrie fãrã saþiu
Umflându-se sã-ncapã
Întreaga omenire
În pulberea de apã,
Inconsistent ºi acru
Dospindu-se-n vãzduh.
Tu treci prin ceaþã:
Clar ºi-nalt, un duh
Ordonator de sensuri,
Scoþând din moarte lumi

210

La cules ]ngeri CUPRINS

Ce tremurã uimite
Pe când uºor le-ndrumi
Þinându-le de umeri
Sã nu le fie fricã:
Tu treci prin ceaþã
ªi-ochiul tãu despicã
Logice pârtii-n
Haosul de veci;
Tu treci, iubire,
ªi eu ºtiu cã treci...

ICOANÃ

Femeia cu pruncul în braþe,
Serioºi amândoi ºi bãtrâni
Privind spre un colþ al tabloului:
Cu naivitate ºi tristã luminã femeia,
Cu înþelegere mai presus de a ei
ªi mai tragicã, fiul.
Împotriva voinþei lor
Uniþi prin verbul a naºte,
Cel iradiind suferinþã
Prin toate sensurile vãrsate din dicþionar,
Stau îmbrãþiºaþi, lipsiþi de apãrare ºi singuri,
Salvaþi doar prin iubirea
Care i-a legat
Fãrã sã-i întrebe
ªi µ cine ºtie? µ
Poate chiar fericiþi, solidari
În spaima egalã
Care-i face sã priveascã
Spre un colþ al tabloului.

211

Ana Blandiana CUPRINS

PE CER

Treceau clipe mari zdrenþuite pe cer,
Miºcând pe zãpadã umbre-abia colorate,
Le priveam cum rãsar, cum vâslesc ºi cum pier
În lumina din care izvorâserã toate.

Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau
Înmulþindu-ºi himera în omãtul complice,
Ca ºi cum s-ar scuza cã-s prea gingaºe sau
Ca ºi cum, uluite, ar cerca sã explice

Veºniciei fiorul împãcat ºi intens
Al fãpturii lor lungi, de nor auster.
Cãci, scãpate istoriei ºi curate de sens,
Treceau clipe mari zdrenþuite pe cer.

CEL VIU

E chiar atât de greu sã ghiciþi?
Dupã numãrul de frunze cãzute
Nu vã daþi seama?
Nici dupã foºnetul de ziar
Al norilor?
Nici dupã aceste pietre
Gata sã mã urmeze prin vãzduh
Vâjâind?
Nu bãnuiþi dupã ochii mei
Semãnând atât de tare cu Ochiul,
Dupã mâinile mele atât de asemenea
Mâinii supreme,
Dupã rãnile mele zugrãvite

212

La cules ]ngeri CUPRINS

De atâtea milioane de ori?
Nici dupã excitaþia
Arborilor-femele
Gata la trecerea mea
Sã lepede crucile înainte de vreme?
Iertaþi-mã, uit mereu
Cã e totul prestabilit.
ªi totuºi, un ultim cuvânt:
„Nici dupã cele ce spun
Nu ºtiþi cine sânt?“

CÂNTEC DE LEAGÃN

Închide ochii, dormi ºi tu,
Lasã-þi pleoapele sã cadã
Ca un cuþit de ghilotinã
Pe gâtul lumii din afarã,
Închide ochii, spune nu,
Nu e nimic de înþeles în
Eresul care începu.
Înalt ca într-un turn de veghe
Sfãrâmã punþile ºi du
Þãrânei ultima din arme:
Închide ochii, dormi ºi tu,
Întreg poporul clipei doarme.

LA CELÃLALT CAPÃT

Totul neterminat.
Sau numai mi se pare?
Frunza aceasta n-ar fi trebuit
Sã mai continue cumva?

213

Ana Blandiana CUPRINS

Sau fluturelui
Sã i se isprãveascã într-un fel
Desenul de pe aripi?
Dar liniile mele din palmã,
Evident, numai schiþe ale unui
Tablou abia început?
Totul neterminat
ªi aºteptându-ºi emoþionat
Întregirea
Care nu se poate distinge
În orbitoarea luminã
De la celãlalt capãt.

SOARE AL INSOMNIEI

Soare al insomniei,
Alb metal topit,
Insuportabil retinei,
Strãbãtând prin pleoapã,
Nesomn orbitor,
Privire fãrã nici o speranþã de umbrã
Þinându-mã suspendatã
Sus, deasupra tuturor simþurilor,
Deasupra întunericului dulce,
Promiscuu, de iad,
În cea mai nemiloasã ºi indecentã
Luminã
Din care nu-mi doresc decât
Sã cad, sã cad...

214

La cules ]ngeri CUPRINS

TÂRZIU

E prea târziu:
Celula însãºi se destramã,
Nu mai recunosc nici un pact µ
Apusul de soare e rânced
ªi rãsãritul trucat.
O stea de pradã pândeºte
Clipa lucirii supreme
Pe cerul acid ca un scâncet
Care dizolvã blesteme;

Dar raza se face prãfoasã
ªi vântul o spulberã scurt,
Grãmezi de nisip luminos
Se troienesc prin unghere.
E prea târziu:
Seninul, de este, e doar furt,
Când norii etaleazã
Cereºtile viscere

Cu o neruºinare exorcizând iubiri.
Indiferentã sieºi, celula se destramã,
Lumina se usucã de propria ei putere
Asupra universului pustiu,
Când þipãtul e moarte,
Tãcerea e infamã
ªi bezna are rãdãcini subþiri
În prea târziu.

215

Ana Blandiana CUPRINS

INFLAÞIE DE PÃSÃRI

Cuib în care-ºi aºteaptã ouãle
Pãsãri adesea strãine,
Având cel mult dreptul
Sã alegi pasãrea,
Nu ºi destinul de cuib,
În analele tale
Nu s-a înscris
De la facerea lumii
Nici o revoltã
Împotriva acestui univers
Tot mai
Sortit falimentului
Din cauza
Inflaþiei de pãsãri.

ÎNLÃUNTRU

O fugã neopritã decât rar
Între douã aniversãri,
Cât sã-þi tragi rãsuflarea
Ca sã poþi fugi din nou,
O fugã în somn, în tãcere,
În cãrþi, în alcool,
N-are importanþã unde,
În urã, în dragoste,
Tot ce conteazã este sã fie
Cât mai completã;
O fugã în tine însuþi cât mai adânc,
De afarã, din calendar,

216

La cules ]ngeri CUPRINS

Sã nu se mai vadã
Decât cel mult o spinare acoperitã de muºchi
Sau, când bate vântul,
Douã palme miºcându-se,
Lovindu-se fãrã convingere între ele;
O fugã fãrã oprire,
Mereu înlãuntru,
Mereu mai adânc, mai fetid,
ªi totul ºtiut de milenii,
Frumoasele milenii de altãdatã
Când fugeam în pãduri...
Acum, numai în propriile noastre mãruntaie.

25 MARTIE 1942

Durerea aceea,
Bãtrânã de mult,
Începutã la 5 dimineaþa,
Ale cãrei rãcnete neomeneºti
Le ascult
ªi le rãscumpãr
Cu viaþa;
Durerea, în vidul cãreia
Toate literele mele,
Ca sã îl umple, se-aruncã,
Dar, mai realã decât istoria
Literaturilor lumii, femeia
Se zbate urlând
Sub cea mai totalã poruncã
A universului
Expulzat înainte

217

Ana Blandiana CUPRINS

De contracþii ºi hohote
Nemaiînnãbuºite de plâns;
Durerea aceea
Cuminte,
Schimbatã pe mine
Spre prânz...

DACÃ

Dacã aº fi fost fãcutã
Sã mã plimb printre frunze de mentã
Pe margini subþiri de pâraie
Curgând peste ierburi
Cu mirosuri strãvechi;

Dacã nu mi-ar fi fost
Zidit între tâmple
Clopotul a cãrui bãtaie
Sparge pereþii de os ºi inventã
Spaime legate-ntre ele prin rime perechi;

Dacã nu mi s-ar da mereu
ªi mereu aceeaºi dovadã dementã
Cã stelele curg ºi munþii se-nmoaie
Sub marea poruncã
Rostogolitã ameninþãtor în urechi...

218

La cules ]ngeri CUPRINS

CURAJUL

Mã uit la mâinile mele:
Rãmurele pe care
N-au clipit niciodatã
Pleoape de frunze;
Vârfuri de aripi pe care
Penele n-au îndrãznit
Niciodatã sã creascã;
ªi nici mãcar gheare
N-au fost în stare, la capete,
Sã dea colþ ca niºte
Gingaºi muguri de fiarã.
Mã uit la mâinile mele
Ca la niºte litere
Care nu au curajul
Sã formeze singure
Un cuvânt.

NEC PLUS ULTRA

Mi s-a spus sã te caut
ªi eu însãmi nu voiam decât cãutarea.
Nici mãcar nu mã gândisem
Ce m-aº face cu tine
Dacã te-aº gãsi.
Te-aº pune în pãmânt ca pe o sãmânþã?
Te-aº hrãni ca pe-un animal domestic
Socotindu-þi foloasele blãnii ºi cãrnii,
Lânii ºi laptelui?
Sau, dimpotrivã, m-aº lãsa eu devoratã

219

Ana Blandiana CUPRINS

Ca de o fiarã?
Sau ca printr-o pãdure
M-aº rãtãci cu spaimã prin tine?
Sau ca într-o prãpastie
M-aº lãsa sã cad nebãnuind adâncimea?
Sau ca într-o mare
M-aº înmormânta în peºti?
Mi s-a spus sã te caut,
Nu sã te gãsesc.

CHIHLIMBAR

Atâta luminã în aer,
Atâta miere în cer,
Încât vãzduhul întreg pare
Un bulgãre de chihlimbar
În care
Zei fosilizaþi
ªi proiecte neterminate de îngeri
Se întrevãd
Uimitor de exact
ªi aproape se miºcã.

GREUTATEA OMÃTULUI

Arborii s-au frânt sub greutatea omãtului.
Cine-ar fi crezut?
Pãreau atât de fericiþi,
Îmbrãcaþi în nori eleganþi
Croiþi pe mãsurã,

220

La cules ]ngeri CUPRINS

Încât nimeni nu s-a gândit
Sã inventeze
Un aparat de cântãrire a norilor!

UNIRE

Unire de care mã mir ºi acum,
Cum mã mir primãvara de frunze:
Tot ce e firesc e miracol.
„S-a întâmplat“
Ce imn mai complet
Decât aceste douã cuvinte?
Înaintau prin zãpadã pãstorii,
Coborând de pe munþi
Cu turmele lor de umbre mirate.

ORGA DE GHEAÞÃ

Se aude ceva,
Nu-i aºa?
E muzica
Orgii de gheaþã
Care-mi atârnã de streaºinã.
Nu reuºesc sã disting
Nici un sunet,
Dar ºtiu,
Sunt convinsã,
Cã nu se poate
Sã nu se audã nimic,
Iar acest instrument

221

Ana Blandiana CUPRINS

Perfect
ªi atât de repede pieritor
Sã fi fost inventat
Numai
Pentru cine ºtie ce
Nevãzut, îndepãrtat,
Indiferent
Ascultãtor.

DEZGHIOCARE

Totul se micºoreazã
Într-un fel mãsluit:
Secundele intrã unele într-altele
Ca pãpuºile.
Îmbrãcatã fiecare în trupul urmãtoarei
ªi goalã pe dinlãuntru,
Pentru a putea cuprinde la rândul ei
Alta.
O dezghiocare din ce în ce mai rapidã,
Hoaspe ºi coji risipite în grabã,
Pleavã-a grãuntelui inexistent...

CÂT DE UªOR

Dacã zeii ar fi plante,
Cum însuºi Platon înclinã sã admitã,
Cât de uºor ne-ar fi
Sã-i cultivãm,
Sã le satisfacem minimele nevoi

222

La cules ]ngeri CUPRINS

(Puþinã apã, puþin bãlegar),
Cerându-le în schimb
Florile, frunzele, rãdãcinile, fructele,
ªi chiar ºi secretul, vegetal,
Al învierii din morþi...

CER SAU PÃMÂNT

Cer coborât pe pãmânt
Material, consistent,
Linguºitor puþin,
Încercând sã semene þãrânei
ªi aproape reuºind;
Cer în care,
Dacã aº fora spre înalt,
Aº gãsi sfinþi ºi zei
Îngropaþi strict ierarhic,
Asemenea scheletelor
Cronologic depuse
În straturile arheologilor,
Dar nici o pasãre vie
În stare sã vâsleascã
Prin pasta groasã
Unde
Eu încã mã miºc,
Greu, cu gesturi bãtrâne,
Uitate la jumãtate,
Fãrã sã ºtiu dacã substanþa
Din care abia mai respir
E cer sau pãmânt.

223

Ana Blandiana CUPRINS

SCHIMB

Ca douã mari oglinzi
În care crezi cã vezi
ªi numai tot pe tine
Te regãseºti rãsfrânt,
Unul pe lângã altul
Alunecãm, dând totul
ªi reprimind mereu
Ce-am dat ºi pânã când.

DESCÂNTEC

Fã-te frunzã, îi spun ochiului meu
Oricum clipitor,
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia privirea
ªi din adâncul pãdurilor
Îl aud strigând rãzbunãtor
Vãd vãd vãd vãd.
Oh, atunci n-ai decât sã te faci
Ochi din nou, îi spun ameþitã,
ªi el mã ascultã
Dar uitã sã nu mai fie verde.

Fã-te peºte, îi spun ochiului meu
Umed oricum ºi lunecãtor,
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia privirea
ªi din adâncul mãrilor
Îl aud strigând rãzbunãtor

224

La cules ]ngeri CUPRINS

Vãd vãd vãd vãd.
Oh, atunci n-ai decât sã te faci
Ochi din nou, îi spun obositã
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia ºi marea.

Fã-te stea, îi spun ochiului meu
Oricum strãlucitor,
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia privirea
ªi din adâncul cerurilor
Îl aud strigând rãzbunãtor
Vãd vãd vãd vãd.
Oh, atunci n-ai decât sã te faci
Ochi din nou, îi spun înspãimântatã
ªi el mã ascultã, dar uitã
Sã nu-ºi ia ºi zeul.

ÞIPÃTUL

O virgulã, câteva pietricele,
Puþinã zãpadã,
Un fir subþire de soare,
Mai multe case ºi crengi µ
Ce recuzitã modestã
Pentru declanºarea þipãtului!
Þipãtul
Încercând sã se-agaþe cu unghiile
ªi lunecând mereu înapoi
Pe pereþii de sticlã,
Încercând sã urce

225

Ana Blandiana CUPRINS

Rupt în bucãþi
Clãdite una peste alta,
Echilibru nesigur,
Pânã la dinþii
Încleºtaþi cu sãlbãticie
În tãcerea fãrã sfârºit.

CU FAÞA SPRE MUNÞI

Dacã aº înceta sã aud,
Lumea mi s-ar pãrea deodatã ridicolã
Ca o emisiune cãreia i s-a luat sunetul
La televizor?
Un Dumnezeu surd
Peste care apele se fac de lânã ºi cad,
Iar norii se ciocnesc fãrã tunet
Ca niºte ghemotoace de hârtie
În coºul de gunoaie al cerului
Ar da semnalul încetãrii de sens
Acestui univers ce nu existã
Decât prin scrâºnetul produs.
Iar palmele lui mari,
Care-i amplificã uneori
Pavilionul urechii,
Mi s-ar pune pe umeri
Întorcându-mã încet
Cu faþa spre munþi.

226

La cules ]ngeri CUPRINS

DESTUL

O frunzã cu cinci degete,
O stea cu cinci degete,
ªi mâna mea
Cãreia nu-i e destul
Sã se lase bãtutã de vânt,
Sã stãpâneascã în noapte.

ÎNTREBÃRI

De ce nu se-amestecã totul?
De ce nu se-acoperã
Pielea lucioasã a pãmântului cu blanã?
De ce nu rãsare iarba verde ºi fragedã
Pe spinarea fierbinte a fiarelor din pãduri?
De ce nu le cresc pomilor aripi
ªi pãsãrilor rãdãcini?
De ce nu ciripesc pietricelele fericite
De pe marginea râului?
Eu de ce nu învãþ sã urãsc?
Eu de ce?
µ O, Doamne, ce copil obositor,
Ofteazã îngerul.

TRUP

Doar aureolã
În jurul cuvântului µ
O aureolã palpabilã, desigur,
ªi chiar voluptuoasã,

227

Ana Blandiana CUPRINS

Dar nu mai puþin inconsistentã,
Nu mai puþin trecãtoare;
O aureolã care poate fi biciuitã,
Flãmânzitã, siluitã, ucisã
Sau care poate muri pur ºi simplu
Stingându-se de la sine
Dupã ce ºi-a fãcut datoria,
Dupã ce a luminat ca un semn,
Ca o flacãrã deasupra comorii.

TATÃL

Nu eu hotãrãsc.
Atomii se fac nisip,
Nisipul formeazã pietricele,
Pietricelele se transformã în litere,
Literele încolþesc, dau muguri,
Rodesc cuvinte,
Cuvintele se fac animale, se împerecheazã
ªi nasc.
Nu eu hotãrãsc.
Niciodatã
Când vãd o vorbã gravidã,
Nu ºtiu cine e tatãl.

STEA ADUSÃ DE VÂNT

De la început ai fost adusã de vânt
Ca o sãmânþã.
Am ºi glumit: „Cine-a mai vãzut

228

La cules ]ngeri CUPRINS

Stea adusã de vânt?“
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aºezat pe frunte
ªi-ai început sã-ncolþeºti
Am înþeles cã eºti o sãmânþã.
Lacomã, înfiptã sãlbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rãdãcini,
Eºti o sãmânþã.
Ce pãcat
Cã planta pe care,
Luminã din luminã, o naºti
Nu se poate vedea
Decât dupã ce
Mã voi fi întunecat.

REMEMBER

Toþi µ oraºul, þara, planeta µ
Dormeau.
La urma urmei,
Ce altceva ar fi putut face,
Mã întrebam
ªi-i priveam înduioºatã cum dorm:
Unii cu eleganþã ºi graþie,
Alþii grosolani, lãbãrþaþi peste ceilalþi,
Alþii zvârcolindu-se, munciþi de coºmaruri,
De remuºcarea cã dorm,
Alþii, dimpotrivã, fericiþi
Cã au reuºit, în sfârºit,
Cu neuroleptice, cu exerciþii yoga,
S-adoarmã.

229

Ana Blandiana CUPRINS

O mare de trupuri inerte µ
Acoperind pânã în zare
Strãzile, vãile, munþii µ
Pe valurile cãreia oricine
(Cu singura condiþie sã fie treaz
Sau cel puþin somnambul)
Ar putea înainta
(Dar spre ce?),
O mare fãrã þãrmuri, inertã,
Aproape moartã.
Aproape moartã?
ªi deodatã m-a cuprins o spaimã nebunã
Cã nu vor mai fi în stare sã se trezeascã
În zori,
Cã vor uita pânã atunci gesturile trezirii,
Cã vor uita chiar ºi somnul,
Aceastã ultimã dovadã a fiinþei.
ªi am început sã le strig µ
Vã implor, vã conjur
Nu uitaþi cã dormiþi,
Aduceþi-vã aminte
Cã sunteþi în viaþã...

ÎMBLÂNZITORUL CÂNTEC

Blândã visare a palmei lunecând
Pe mãtasea electricã a unei blãni
Sau zvâcnet al micului trup
Sub cutremurul trilurilor
ªi chiar ochiul meu cufundându-se
Ca într-o apã mai caldã

230

La cules ]ngeri CUPRINS

În ochiul lor plutitor
Printre frunze µ
Ce grosolanã eroare sã crezi
Cã îmblânzitorul cântec
A putut fi topit de Orfeu
Din cuvinte...

UN ANIMAL ORBITOR

Lumina este ºi ea carne,
Dacã o smulgi se rupe
ªi sângerã µ
N-aþi vãzut niciodatã
O halcã de luminã
Aruncatã la marginea cerului
ªi începând sã putrezeascã?
Sau n-aþi simþit niciodatã
Mirosul de sânge
Al câte unui pârâiaº prelins încet
Dintr-o razã,
Gata sã se poticneascã
De la o piatrã la alta,
ªi nu v-aþi gândit atunci
La zeiasca durere
Consumatã acolo
În inima lumilor,
Unde un animal orbitor
ªi în eternitate rãnit
Ne þine pe toþi
În viaþã?

231

Ana Blandiana CUPRINS

41

Numãr penele verzi
Din aripa bradului.
Dacã îmi vor ieºi
Mai puþine de 41
El va avea dreptul sã zboare.
Îmi ies chiar 41.
Da, e mai complicat,
Dar oricum de mine depinde
Sã-i acord dreptul în continuare.
µ Zbori, îi spun.
µ Eºti o proastã, îmi rãspunde bradul.
µ Nu, sunt o luptãtoare pentru drepturile bradului,
Zbori!
µ O, murmurã el, se vede
Cã n-ai încercat niciodatã
Sã-þi încleºtezi rãdãcinile-n nori.
µ Nu. De altfel, am greºit numãrãtoarea:
Îþi creºte ºi urmãtoarea.

AX

Înãlþat între bine ºi rãu,
Ascunzând la un capãt zeul,
La celãlalt antizeul,
Sã fie numai o falicã rãzvrãtire
A celui de-al doilea
Împotriva celui dintâi?
Sau este o punte
La mijlocul cãreia, în echilibru nesigur,
Deasupra prãpastiei am fost aºezaþi,

232

La cules ]ngeri CUPRINS

Între prima ºi ultima clipã a lumii
ªi depinde numai de noi sã schimbãm ceva,
Târându-ne un milimetru într-o parte sau alta,
În raportul nebunesc al puterii?
Sprijinit puternic la un capãt ºi la altul,
El este axul
Pe care nori învolburaþi de nesiguranþã
ªi straturi mereu mai adânc sãpate de þãrnã
Îl rotesc în jurul lui însuºi
Ca niºte aripi neînstare sã-l smulgã
În zbor.

COMPROMIS

Împãcarea dintre întuneric ºi luminã
Nu e umbra,
Cum nu e mlaºtina
Împãcarea dintre mare ºi pãmânt.
Întinde mâna în somn
ªi nu respira pânã-mi atingi
Vârful suspendat spre tine al degetelor µ
Pe deasupra stinghiei
Mai pot face punþi
Numai braþele noastre
Visând.

URME

Pãºesc în urme mai mari
Decât ale mele ºi rare,
Îngheþate-n zãpada
Duioasã ºi moale cândva.

233

Ana Blandiana CUPRINS

Merg în aceeaºi direcþie
Cu necunoscutul, dar fãrã
Sã bãnuiesc spre ce se-ndrepta;
Mã cãznesc sã-l urmez
ªi e ca un spasm lubric
Repetata-ncleºtare
În întrebare ºi nea.

OCHIUL MEU

Ochiul meu este
Un animal
Care a încetat de mult
Sã fie omnivor.
La început
Se mulþumea cu puþin:
Câteva crengi, câteva frunze,
O floare, un fir.
Apoi a trecut la esenþe
ªi numai boabele, grãunþele, seminþele
Îi mai stârneau interesul
ªi pofta de sens.
Iar acum refuzã pur ºi simplu
Sã mai înghitã ceva,
κi încleºteazã genele ca pe niºte dinþi
Înfricoºaþi de ei înºiºi
ªi nu mai acceptã nimic,
Strigând cã are tot ce-i trebuie înlãuntru.
Cantitãþi enorme de merinde
Pe care le devorã cu lãcomie,

234

La cules ]ngeri CUPRINS

Dovadã lacrimile care picurã din când în când
De sub pleoapele închise
Ca o salivã scãpând indecent ºi senil...

HOHOTUL

În fiecare hohot
Un zeu se dezvãluie
Umflându-ºi faldurile
Hainei lui largi prin vãzduh.
Sunt atâtea feluri de zei
Pe pãmânt
Încât nu vom prididi niciodatã
Sã plângem sau sã râdem destul
Pentru a-i scoate din ascunzãtori.
De râs sau de plâns,
Nici nu conteazã:
Important este hohotul.

LA CULES ÎNGERI

...Din când în când
Un pocnet înfundat
Ca la cãderea
Unui fruct în iarbã.
Cum trece timpul!
S-au copt ºi-au început sã cadã
Îngerii:
S-a fãcut toamnã ºi-n cer...

235

Ana Blandiana CUPRINS

CLOPOTUL PE CARE-L AUD

Clopotul pe care-l aud
Bate atât de departe,
Încât nu pot sã spun
Dacã prin pãmânt, sau prin cer, sau prin apã
Strãbate
Glasul lui, ca un animal
Obosit de moarte,
Mai târându-se un
Metru pânã-n bârlogul-mormânt
În stare sã-l tãinuie ºi sã-l încapã,
În înspãimântata ascunzãtoare
Ce sânt,
În care moare
De fiecare datã
Înainte de-a spune
Unde e clopotul,
Al cui ºi de ce
Începuse sã batã...

ÞÃRM

Somnul pulseazã ca un ocean
ªi ritmic loveºte în þãrmul viu
Ce încã mai sunt, ºi mã surpã, ºi scriu
Cu spinii pleoapei plecate viclean;

Mai smulg o silabã din ape, pãmânt
Moale de somn, lângã una mai veche,
Oceanu-mi scandeazã chemãri în ureche
ªi ritmic loveºte în þãrmul ce sânt;

236