Blandiana, Ana - La cules de ingeri - retail

La cules ]ngeri CUPRINS

Mã surp cu o literã, cu o vorbã, cu-un an,
Din dulci calendare mã nãrui ºi-adorm,
Pe când, morfolindu-ºi poemul diform,
Somnul pulseazã ca un ocean.

LITERE

Aceastã spaimã a curgerii
Dinspre A,
Niciodatã spre A,
Aceastã spaimã
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le ºtii dinainte
De la ceilalþi
Care le-au strãbãtut
Cum le-a fost norocul,
Pânã la Q, pânã la T,
Cei mai fericiþi pânã la Z,
Dar neîntorºi niciodatã
Nici unul,
Nici unul în stare
Sã sarã înapoi
Peste A,
Nici unul care sã bãnuiascã mãcar
Ce este înainte
Sau dupã sfârºitul alfabetului:
Tot litere?
Tot litere?
Tot litere?

237

Ana Blandiana CUPRINS

CETINA

Spectre de brazi mai vânturã stindarde
De ceaþã, proorocind sfârºituri noi,
Dar cine are forþa în casandre
De cetini, chiar, sã creadã, dintre noi?

Pe-acelaºi loc, dar mãturând cu pãrul
Mult cãlãtoare zãri de cãpãtâi,
Topindu-ºi în rãºinã adevãrul,
Cel necrezut în scrâºnet, mai întâi,

Nu pot sã plece, nici mãcar nãluci.
În jurul lor ºi cerul ºi apa emigreazã
Vântul întreabã-ntruna „Nu te duci?“
Cetina plânge-n hohot „Sunt acasã“.

DANS

Trãdeazã litera
Tãcerea minte
Semnul e-ambiguu
Þipãtul fals
ªoapta nesigurã
Ochiul duplice
Îmbrãþiºarea
Numai un dans.

Mesaje infirme
Cifruri pierdute
De-a lungul de-a latul

238

La cules ]ngeri CUPRINS

Pe înalt sau pe cant
Cerul albastru
E doar adâncimea
Stratului gros
De neant.

BALANÞA CU UN SINGUR TALGER

Sunt vinovatã numai pentru ceea ce n-am fãcut.
Pãduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lãsat îngropatã,
Duºmani pe care nu i-am urât,
Sãbii pe care am refuzat sã le mânui,
Cuvinte pe care n-am învãþat sã le þip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Rãsãrituri pe care n-am apucat sã le vãd,
Piscuri pe care n-am ajuns sã le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodatã!
Toate vor avea dreptul sã mã acuze.
ªi faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reuºi sã menþinã un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru cã nu între bine ºi rãu
Va fi balanþa din urmã,
Ci între a fi fost ºi a nu fi fost.

239

Ana Blandiana CUPRINS

POVESTE

Înaintez cu grijã, încet,
Pe un drum
Pe care îl tai eu însãmi
Pãºind:
Ca sã ºtiu sã mã întorc,
Presar în urmã
Fãrâme de litere ºi de cuvinte.
Sunt pornitã de mult,
Mi s-au terminat
Puþinele silabe pe care le avusesem
Merinde de drum,
Din fericire, am descoperit
Cã totul
Poate fi transformat în cuvinte
ªi am continuat sã înaintez
Presãrând
Vorbele în care mã destram
Cum se destramã un pulovãr vechi
În cãpeþele de lânã-ncreþitã de atâta purtare...

NUMÃRUL PÃSÃRILOR

Ce am uitat?
Doamne, ce am uitat?
Sufletele-pãsãri care zboarã
Din mine când dorm
Nu se întorc niciodatã aceleaºi
În cuibul ce sunt,
Sau poate doar eu

240

La cules ]ngeri CUPRINS

Nu-s niciodatã sigurã
De-a fi aceleaºi,
Stãpânitã mereu de senzaþia
Cã am uitat ceva,
Cã am pierdut
Din nesfârºitul ºir de existenþe
Pe care le socoteam
Dupã numãrul pãsãrilor.

BOCET

Închide ochiul, ochiul gol
Rãmas deschis în piscul
Catapetesmei vechi,
Semn al privirii numai,
Orb acum,
Încremenit în primul lui eres.

Închide ochiul, fã ceva,
Miºcã puþin pupila de sub fum,
Apleacã-ncet pleoapa,
Zgâriind vopseaua veche
Cu genele,
În semn c-ai înþeles.

BÃNUIALA

Este liberã floarea
Cãreia i s-a stabilit cu precizie
Data când se va deschide

241

Ana Blandiana

ªi data când se va ofili,
Mireasma pe care
Trebuie s-o rãspândeascã
ªi culoarea pe care trebuie s-o aprindã?
Ea spune cã da.
ªi petalele spun da, fiecare în parte,
ªi staminele, ºi firiºoarele de polen,
ªi frunzele, ºi turnul subþire ºi fraged
Al gâtului. Da.
Dar ce este atunci libertatea? întreb
Stânjenitã puþin de bãnuiala rãspunsului.
Ce întrebare! se mirã
Îngerul clipind din petale.

242

ARHITECTURA
VALURILOR

(1990)

Ana Blandiana CUPRINS

CURSA

Aºa o sã fac:
În loc de piatrã, oglinda.
ªi-n loc de nume,
O oglindã de asemenea.
Va fi ca o cursã
În care veþi cãdea
În sfârºit.
Ce-mi pasã cã nimeni nu va mai ºti
Unde-mi este mormântul,
Când voi vã veþi apleca peste el
Curioºi sã vedeþi
Al cui poate fi
ªi vã veþi vedea
Pe voi înºivã.

ARHITECTURÃ-N MIªCARE

Cine ºi ce ar putea sã opreascã vreodatã
Aceastã arhitecturã-n miºcare
Mereu renãscând ºi murind,
Aceastã mãnãstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflã, ºi creºte, ºi iatã,
Cu bolþi ºi cupole de spumã
Ca niºte scufe-coroane atârnând,
Se-aruncã în aer, se-mprãºtie lent, se prãvale,

244

La cules ]ngeri CUPRINS

Se destramã-ntr-un nor de meduze,
ºi alge, ºi crabi

ªi se scurge-n pãmânt?

Cine-ar putea sã încremeneascã odatã
Miºcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
ªi pentru a nu mai renaºte prea muritoare,
Cine-ar putea sã strige valurilor „Staþi!“
ªi apelor sã nu mai fie mare,
ªi-acestei mãnãstiri mereu surpatã
În sine însãºi ca într-un ecou
Sã îi cloceascã stâlpii-osificaþi
În aerul fãcut în juru-i ou?

SEMNAL

Staþi,
Nu vã mai miºcaþi,
Încremeniþi!
Orice miºcare
E o degradare.
Fructul e începutul putrezirii
Ideii care se deschide-n floare,
Iar zãmislirea, primul pas greºit
Al celor ce iubesc ºi sunt iubiþi.

Staþi,
Nu vã mai miºcaþi,
Opriþi
În crisalida voastrã þãrãneascã
Fluturul navetist, fatal!
Dar cine, oare,

245

Ana Blandiana CUPRINS

Ar putea s-opreascã
Rostogolirea apei nebuneascã
Spre a se sparge iar ºi iar de mal...

Staþi,
Nu vã mai schimbaþi,
Speraþi
Sã nu mai moarã nimeni ºi nimic:
S-ar naºte alþi cãlãi
Mai rãi
ªi cel mai mic pitic
Ar fi mai mic.

Când orele sunt sfãrâmate, marele
Curaj e sã opreºti arãtãtoarele.

SEISM

Pãmântul cutremurat, neliniºtit, isteric,
Pãmânt cu valuri
Ca o mare,
Tainã zbãtându-se sã-ºi þinã
Ascuns în grâne
Sufletul de foc,
Vânat bogat ºi slab din fire-n stare
S-amestece cu spaimã la un loc
Strãvechi ruini ºi demolãri viitoare...
Ce-ar mai putea
Din val sã nascã decât val,
Sfãrmat ºi iarãºi luând-o de la capãt,
Oare?

246

La cules ]ngeri CUPRINS

Pãmânt natal
Fãcut ulcioare
Din care timpu-a curs la întâmplare
ªi-a devenit istorie
În treacãt...

TRECERE

Totul se schimbã,
S-a schimbat
Sau se va schimba,
Stâncilor le cresc rãdãcini
ªi dau muguri,
Apoi încep sã se miºte încet
Dupã credinþa cuiva,
Þãranii altoiesc abonamente de tren
Pe coarne uscate de pluguri.
Aha!
Plante cu gheare ºi aripi încearcã
Sã-ºi salveze seminþele învãþate sã treacã
Dintr-o lege într-alta,
Zbor
Lung de nori prin pãmânt,
Clorofilã cu puls,
Peºti pe ramuri cântând
ªi suspansul maºinii cu pâine
La un capãt de-ogor;
Intertimp,
Regn de trecere,
Eternitate
La fel de strãinã
De trecut ºi viitor...

247

Ana Blandiana CUPRINS

FRUNTEA MEA

Fruntea mea e o piatrã
Peste care trec ºi se-ntorc
Valurile fluxului ºi ale refluxului,
O spalã ºi o tocesc,
O sculpteazã,
O fac nisip,
Se scurg printre firele lui
Tot mai fine,
Tot mai fãrã chip,
La dus ºi la-ntors
Sub razele lunii
Coborâte în bernã µ
O piatrã de mult dispãrutã
ªi uitatã de mult
Sub miºcarea insultei, eternã.

ORA

Oasele mele de-argint
În jurul cãrora
Se torc lungi orbite de sori
Luminând disperãrii,
Simt cã se-apropie ora
Anunþatã de atâtea ori.
Totul e pregãtit.
Înºirã-þi, stãpâne,
Generaþiile mute de sclavi
Sub catarg!
Valurile mãrii se trag
Ca niºte gingii bãtrâne
De pe dinþii bolnavi.

248

La cules ]ngeri CUPRINS

DIES ILLE,
DIES IRAE

O sã vinã ea,
Nu se poate altfel,
O sã soseascã
ªi ziua aceea
Amânatã de veacuri,
O sã vinã,
Se apropie,
Se ºi aude
Pulsul ei bãtând
Între zãri,
O sã vinã ea,
Se simte în aer,
Nu mai poate întârzia,
Nu vã îndoiþi, o sã vinã
Ziua aceea
Orbitoare ca o sabie
Vibrând în luminã.

TOPIREA LA RECE

Decenii întregi aºteptând
Întoarcerea cheii în broascã;
Din ce în ce mai ruginitã,
Pândind-o decenii întregi
Fãrã cuvinte,
Fãrã destin.
Din când în când
Pãrând cã se miºcã puþin

249

Ana Blandiana CUPRINS

ªi atunci µ
Oh, împãrþirea pe voci
Dupã iluzia miºcãrii:
Cei cãrora li s-a pãrut
Cã s-a învârtit înainte,
Cei cãrora li s-a pãrut
Cã s-a învârtit înapoi,
Cei cãrora chiar nemiºcarea
Li se pare-un atu...
Cine ºi ce ar putea sã opreascã
Himera?
Dar, nu,
Numai înaintarea ruginii
În inima fierului,
Topirea la rece,
Praful roºu înlocuind
Moleculã cu moleculã zãvorul
(ªi iarãºi corul de semne,
Presupuneri, opinii:
Într-un secol, în douã,
Într-un mileniu...)
Istorie cu încetinitorul.

DRUM

Grinzi de vechime curbe, oase
Bãtrâne-n carnea stinsã de sub var,
Carii sãpând tuneluri nisipoase
În lemnul unui timp murdar

ªi streºini devenite moi de vreme,
Nemaizburãtãcite de lãstuni µ

250

La cules ]ngeri CUPRINS

Pe cine sã dispreþuieºti când geme?
Lipsa puterii cui sã o rãzbuni?

Cine ezitã încã sã strãbatã
Singurul drum pe care-l mai avem,
Când, prins sub roatã de buldozer, iatã,
Se sparge ultimul poem

Ca o clepsidrã neînstare
Sã mai prefacã suferinþa-n timp?
Un þipãt putrezit de amânare
Cerºind istorie în schimb...

TABLOU

ªase sau ºapte
Cu boturile încleºtate
În aceeaºi pradã,
Cu trupurile prelungite
De cozi halucinant
Aºezate radial
Pe asfalt,
Formaserã un soare
Cu raze grase, tremurãtoare,
Rãsãrite din canal.
Soare de ºobolani
Pe-un cer de-asfalt,
Apollo al gunoaielor, viitor
Astru cu blanã pentru alt
Ev de subsoluri ºi rigole
Scurse spre ziua de apoi,

251

Ana Blandiana CUPRINS

Zeu rozãtor
Hulpav din ani
Cu-aureole
De gunoi...

DE DRAGOSTE

Nu mã lãsa, aºeazã-mi-te-alãturi
ªi þine-mi capul strâns sã nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnatã
Se-ascute, rãsucindu-se-n coºmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aºa
Cum þii sã nu se verse un potir
ªi pune-þi gura peste gura mea:
Inspirã þipãtul care-l expir,

Sã nu se-audã hohotul de plâns
Ce-ºi hotãrãºte trupul meu contur;
Îmbrãþiºeazã-mã sã nu mã smulgã
Valul de spaimã care creºte-n jur

ªi duce totul, ºi în urma lui
Rãmâne doar moloz ºi ghilimele,
ªi se chircesc bolnave ºi se sting
ªi soarele ºi celelalte stele...

252

La cules ]ngeri CUPRINS

OMPHALOS

O piatrã e un zeu care
Se miºcã atât de încet
Încât ochiul meu repede muritor
Nu-i în stare
Sã-i recunoascã miºcarea,
Aºa cum nu poþi sã-i ceri
Unui val,
Unui nor
Sã înþeleagã ce-i marea.
Când totul se nãruie
ªi-apoi se dizolvã
Într-un toxic amestec
De ieri ºi de mâine,
O piatrã e sâmburul lumii
Viu încã,
Sensul chircit ce rãmâne,
Omphalos ºi mugur din care întreg
Universul ucis
Va mai creºte o datã,
Când zeu-mpãrþit
Între pietre egal
Se va strânge-ntr-o baricadã.

VIERMI CÃLÃTORI

Viermi cãlãtori, înaripaþi, pe roate,
Viermi cãrora li s-a repartizat
Un cimitir mai nou
ªi mai modern;

253

Ana Blandiana CUPRINS

Valuri de viermi,
Cadavre vechi mutate
În mai ambigua eternitate
A unui secularizat infern:
Valuri de viermi
Migrând în cripte noi,
Viermi cãlãtori
Spre ziua de apoi,
În timp ce-n viitorul lac, mai fermi,
Peºtii vor învãþa sã fie viermi.

SOMNUL

Ce rãzbunare!
Ultimul dintre sclavi,
Cãruia nu i-a trecut niciodatã prin minte
Cum ar fi liber
ªi care începe sã tremure
Numai la gândul
C-ar putea face
Cel mai neînsemnat gest de revoltã,
Evadeazã
Prin simpla plecare a genelor,
Scapã oricãrui control,
Fuge,
Nu poate fi urmãrit,
Pentru cã stãpânul
Rãmâne întotdeauna
Pe mal,
Muºcându-ºi pumnii de furie
ªi insomnie,
Veghind.

254

La cules ]ngeri CUPRINS

SUBIECT

A te descoperi
Închis în comparaþie
Ca într-o cuºcã
Pe care singur
Þi-ai clãdit-o în jur
ªi-n care nu mai poþi trãi,
Aºa cum nu puteai
Nici în afara ei;
A muri din lipsã de libertate
Ca din lipsã de aer,
Nu pentru cã eºti închis,
Ci pur ºi simplu
Pentru cã ea, cuºca, existã µ
Ce subiect
Pentru o propoziþie
Care îºi aºteaptã predicatul!

PE NEVÃZUTE

Pe nevãzute,
Aºa cum întinzi mâna
Sã numeri ouãle din cuib,
Abia atingându-le
Cu emoþie ºi spaimã
În faþa misterului etanº
Dinlãuntru
(Ouã pe care pasãrea
Va refuza sã le mai cloceascã
Socotindu-le impure),

255

Ana Blandiana CUPRINS

Pe nevãzute
Mâna lui se-ntinde-n somn
ªi nãruie
Cu fiecare vis
O mãnãstire,
În timp ce Pasãrea
Plutind deasupra apelor
Tot mai uºoarã, tot mai liberã de balast,
Se înalþã cu fiecare cãdere
Pânã nu se mai vede.

DE-A V-AÞI ASCUNSELEA

ªi iatã, bisericile
Pornesc sã alunece pe asfalt
Ca niºte corãbii
Încãrcate de spaimã,
Cu turnul catarg
ªi pânze umflate
De vântul
Bãtând mereu din altã direcþie,
Încât,
Dacã mergi neatent pe stradã,
Poþi fi oricând cãlcat de o bisericã
Înnebunitã,
Grãbitã sã se ascundã.

256

La cules ]ngeri CUPRINS

UN LANÞ

O funie rãsucitã ca un ºarpe
Înnodat de el însuºi,
Un lanþ
Strângând la un loc,
Aducând la aceeaºi culoare;
Un cuvânt intraductibil
Dintr-o durere într-alta,
Însemnând în fiecare loc altceva.
Ce este
Un cuvânt intraductibil?
O frunzã care vrea sã exprime
Funcþiile unui mamifer,
Un perete încercând sã realizeze
Fotosinteza,
O mãnuºã de forma unui pantof
Pentru mâini umblãtoare,
O tulpinã firavã
Clãtinatã sã scape
De propriile ei petale de fier:
Solidari-té-tá-ty-tate-nosc...
Gramaticã a lichidelor
Fãcând ape-ape
În vasele totuºi comunicante,
ªtiind pe de rost
Diateza activã, pasivã, reflexivã
(Ultimele douã confundate
Aproape),
Ape înlãnþuite, legate,
Scurgându-se printre nisipuri miºcãtoare
Fãrã speranþã, fãrã mâine, fãrã azi,

257

Ana Blandiana CUPRINS

Când toate frunzele
Îmi dau reþete de salvare
Strigându-mi
Ofileºte-te, cazi,
Mori, mori, mori...
Speranþã cu înlocuitori.

FÃRÃ UN GEST

Fãrã un gest, cu ochii-nchiºi,
Lãsând sã cadã peste mine timpul
Ca o insultã binemeritatã µ
Pentru cã sunt în stare sã-nþeleg
De tot ce înþeleg sunt vinovatã.

O neputinþã care urcã-n simþuri
Pânã le depãºeºte risipind
Bobi de mercur otrãvitor µ
ªtiu cã nu pot nimic ºi umilitã
Pe treptele batjocurii cobor.

Nu fricã, obosealã cã-i zadarnic,
Durere cã-i târziu, dispreþ de sine
ªi scrâºnetul de dinþi, ritmat cuminte µ
Cern semnele vieþii ºi gãsesc
O grãmãjoarã neagrã de cuvinte.

258

La cules ]ngeri CUPRINS

REFREN

La cei ce acum îºi încep cãlãtoria prin regnuri
În pântecele mamelor lor

(Ah, viitorul!)
Sau poate nici n-au ajuns pânã acolo
ªi mamele lor sunt încã fetiþe jucându-se
Cu elementele chimice nedevenite sãmânþã

(Ah, viitorul!)
La ei mã gândesc,
La momentul în care vor vrea sã afle
Cum am reuºit;

La cei ce vor fi
Incapabili sã-ºi imagineze
ªi neînstare sã vadã
Prin fereastra murdarã
Întotdeauna închisã
Între decenii

(Ah, viitorul!)
Cruzi ºi încã oneºti,
Netrecuþi prin târgul de sclavi,
Prin mezatul ideilor

(Ah, viitorul!)
Pe ei îi visez
Întrebându-se
Cum de nu mi-am pierdut
Nici viaþa, nici minþile;

Cei ce acum nu sunt
Decât o iluzie incertã,
O presupunere optimistã

(Ah, viitorul!)

259

Ana Blandiana CUPRINS

Mã vor întreba
În limba lor necunoscutã
Cum de am reuºit sã ajung
Pânã la ei,
Dacã voi ajunge

(Ah, viitorul!)

ªi eu voi simþi
Cã nu le pot rãspunde
„Prin absurd“,
Pentru cã absurdul e o noþiune
Intraductibilã
Dintr-o epocã în alta.

S I S T E M AT I Z A R E

Nostalgia arhitecturii
Într-un peisaj de chirpici,
Nostalgia munþilor
Printre coline de apã µ
Cine-ar putea sã priceapã?
Tot ce se nãruie-aici?

Înþelepciune dospitã
Din bãlegar ºi noroi,
Muruitã pe crengi încã vii,
Delirantã,
Împletind în aceeaºi ispitã
Arhitravele moi
ªi coloane sculptate-n paiantã.

260

La cules ]ngeri CUPRINS

Visul pietrei visat
Într-un somn de pãmânt
Vãlurit de-arãturi ºi de ploaie,
Dimineaþã cu temple
Ce rodesc vinovat
ªi bãtute de vânt
Se îndoaie.

FÃRÃ NUME (I)

Destin rostit de-o ursitoare
Întârziatã, jignitã,
Urându-ne pentru
Darurile prea multe
Pe care ni le-au dat celelalte;
Constructor
Al infernului nostru particular
În care zilele ºi nopþile
Se anuleazã între ele la nesfârºit
ªi nu obosesc,
ªi nu se dau bãtute,
Încât nici mãnãstirea,
Nici ruina ei
Nu se pot încheia vreodatã;
Arhitect de valuri
Înãlþate mereu
ªi mereu nãruindu-se
Ca s-o poatã lua de la capãt;
Meºter mare
Întrecându-i pe ceilalþi
Nu prin ºtiinþa,

261

Ana Blandiana CUPRINS

Ci prin exasperarea de a zidi;
Zburãtor cu aripi de ºindrilã
De douã ori victimã
A operei sale;
Blestem
În zidul de litere-al cãruia
E închis un popor.

MARTORII

Mai vinovaþi decât cei priviþi
Sunt doar cei ce privesc,
Martorul care nu împiedicã crima,
Atent s-o descrie,
Scuzându-se „Nu pot sã fac
Douã lucruri în acelaºi timp“,
Sau „Portretul victimei, îngeresc,
E mai important decât viaþa ei
Pãmânteascã“.
Vinovaþi nu pot sã fie
Doar unul, doar doi sau doar trei,
Când armate de martori privesc
ªi aºteaptã sã se sfârºeascã,
De bãtrâneþe sã moarã cãlãul,
ªi victima, a doua oarã, de uitare,
Sã se sfârºeascã de la sine rãul
Cum se sfârºeºte pur ºi simplu un tunel...
Stãm suspendaþi
De propria-ne-ntrebare
Ca de-o spânzurãtoare
Un drapel.

262

La cules ]ngeri CUPRINS

„În van, rãspunde timpul, aºteptaþi:
La judecata marilor coºmare
ªi martorii sunt vinovaþi“.

UN INFERN

Un infern fãrã diavoli
De cine-ar fi putut fi inventat
Dacã nu de cei ce se chinuie-n el? µ
Sunt obligatã sã mã întreb
ªi sã mi-i imaginez
Fãcând eforturi sã aprindã focul
În umezeala aceea din centrul pãmântului,
Apoi cãrând deºelaþi cãldãrile cu smoalã,
ªi furcile, ºi celelalte unelte,
ªi apoi, când totul este gata,
Repartizându-ºi rolurile cu schimbul
(Care sunt astãzi dracii, care sunt pãcãtoºii)
Ca într-un mister medieval
În care mascarada nu interzice delirul.
De altfel, faptul de a ºti cu exactitate
Orele între care diavolul eºti tu însuþi
Nu-i nici pe departe un argument
Cã diavolul nu existã.

ªI ÎN OGLINDÃ

ªi în oglindã sunt valuri,
ªi apa ei se supune
Fluxului zilelor bune
Suindu-ºi iluzia-ntre maluri

263

Ana Blandiana CUPRINS

De crizã, de plâns, de-ntrebãri,
Ca sã descreascã din nou
Cu undele silnicei mãri
Zbãtute-ntr-o coajã de ou

Din care se nasc ºi o sparg
Mutându-se-n alt ou mai mare,
Purtând clãtinat un catarg
Frânt de oglinzi miºcãtoare

Sub secera grea a-ntrebãrii
Tãiate stângaci dintr-un nimb:
În valul de sare al mãrii
Se clatinã valul de timp.

LUNÃ PLINÃ

Vino, lunã, ºi ne desprinde din somn,
Aruncã-þi în apele noastre nãvodul
ªi trage-ne-afarã,
Deºeartã-ne
În insomnia vãzduhului!
S-ar putea sã nu rezistãm,
De-atâta somn plãmânii sã fi trecut în

bronhii,
Dar,
Cu orice risc, trezeºte-ne
ªi lasã-ne, liberi ºi singuri, pe mare:
Sã înaintãm încet,
Cu infinitã prudenþã,
Pe suprafaþa lichidã,

264

La cules ]ngeri CUPRINS

Pe arhitectura valurilor mereu în schimbare,
Pe orizontul ca o frânghie întinsã
Între douã infernuri,
Cu ochii în ochiul tãu înnebunit de speranþã...

EXASPERAREA

Exasperarea de-a curge
Spre nimic ºi spre nimeni,
Cum curge sângele din ranã,
Am învãþat-o-n lungi istorii
Domesticite de neant,
Acolo unde munþii lumii
Se bat în capete ºi râuri
De lapte ºi de miere pier
Zadarnic ºi exorbitant;
Exasperarea de-a crede
Cã-i ridicol ºi chin
Sã zgârii veºnicia cu tranºee,
Sã construieºti pe-un plaur o cupolã
ªi un destin
Din nãzuinþi de-a gata;
Exasperarea-n stare sã încheie
ªi hazul, ºi necazul, ºi balada
Prin
Aceeaºi moarte benevolã...

265

Ana Blandiana CUPRINS

SUB INSULTÃ

Nu ºtiu nici cine, nici cum
Ridicã pe valuri de urã
Gunoaiele strânse în drum
Pe care curentul le furã,

Le face-mpãraþi de o clipã
Spumei murdare din vârf,
Apoi le rãstoarnã în pripã,
Redându-le marelui stârv

Al timpului. Taci ºi ascultã
Minciuna vuind în statui.
Îngenuncheaþi sub insultã,
De ce, pânã când ºi a cui...

PUNCTUL BÃTRÂN

Mã gândesc uneori µ
În timp ce visez
Cã mã rostogolesc pe o scarã µ
Ce pãcat
Cã scara aceea are un sfârºit.
Din moment ce nu mã pot opri sã cad,
Aº putea face ingenios
Sã disparã
Cãderea insãºi,
Dizolvându-i contururile,
Îndepãrtându-i-le la infinit,
Lipsind-o de definiþie,

266

La cules ]ngeri CUPRINS

De pragul de sus, de pragul de jos...
O rãsucire în zbor,
O zvârcolire spre-adânc
Ar fi identice,
Cu o condiþie:
Sã reuºesc sã amân
Punctul bãtrân
Al sfãrmãrii de lespede,
Fãrã ca asta sã mã împiedice
Sã cad din ce în ce mai repede!

A LOVI

Nu îmi e fricã,
Dar nu ºtiu: cum
Se ridicã
Glasul, braþul cum
Se întinde sã loveascã?
ªi când strâng pumnul
Trebuie sã strâng
ªi aripa-ngereascã?
ªi ca sã scuip în obraz
Trebuie sã adun
Salivã ºi urã
În loc de silabe
ªi trebuie sã-l împroºc
Pe cel mai de-aproape?
Aripa îmi sângerã ºi se despicã
Între rãzbunare
ªi alibi:
Nu mi-e fricã,

267

Ana Blandiana CUPRINS

Dar mi
Se pare
Mai mare
Umilinþa de a lovi.

GARA DE NORD

Peron murdar, pãzit cu grijã
Dupã explozii de hârtie,
Doi pumni la spate prinºi în fier
ªi între uniforme, fie

Acest stop-cadru chiar emblema
Speranþei sub un soare gri!
Prin ochelarii de cãtuºã,
Viitorul verbului a fi.

CÂMPIA

O, Doamne, dar eu?
Cumpãnã a unei fântâni
Cu cât mai în cer
Cu atât mai adânc
Tensionatã spre ape,
Privind de acolo câmpia
Arsã de secetã
ªi fantomele dropiilor
De mult dispãrute
Cum încremenesc cu gâtul întins
ªi ascultã.

268

La cules ]ngeri CUPRINS

MODEL

Oh, fuga celui singur
Cãtre Singurul,
Dupã modelul cãreia
Curg izvoarele
ªi se formeazã avalanºele µ
Câtã spaimã ºi cât eroism,
Câtã singurãtate.
Când se depãrteazã de mine
O urmez
Gata de orice,
Cu sufletul la gurã.
Când se întoarce,
Mã ascund înspãimântatã
ªi încerc sã dispar.
Fuga celui singur
Dinspre ºi spre
Centrul singurãtãþii,
Dupã modelul cãreia
Fac mãrile valuri!

ÎN MIªCARE

Eu însãmi doar vârtej,
Doar formã-a unor
Fãrâme ºi mai muritoare
Care din ºapte-n ºapte ani,
Valuri urmându-se, dispar µ
Un da crescând
Dintr-o negare
Înspãimântat mereu

269

Ana Blandiana CUPRINS

ªi totuºi viu,
Un val eu însãmi,
Dar un val mai mare,
Tot mai strãin de sine
ªi de mare,
Fragment al altei spaime,
Tutelar,
Neobosealã veºnicã-n miºcare
Pe-un þãrm rãmas mereu
Pustiu...

RÂND PE RÂND

Nu poþi sã-þi aperi zeul,
L-ai umili încercând,
Iar el nu se apãrã
Pentru cã-i mai presus
De-apãrare µ
Valul care-a mãturat
Toate templele
Rând pe rând
Se întoarce în mare.
ªi povesteºte ce frumoºi sunt zeii
ªi ce plãcut sã-i sfarmi
ªi ce uºor,
ªi alte valuri cresc
Visând fiecare
Sã aibã de spart
Zeul lor.

270

La cules ]ngeri CUPRINS

SINGUR

El este unul singur
Nu pentru cã, dintre toþi,
Este cel adevãrat,
Ci pentru cã
Sâmburele tuturor este acelaºi.
În frunzele stejarului,
În mãruntaiele pãsãrilor,
În iepurele din lunã,
În pâine ºi vin,
El este unul singur.
Atât de singur,
Încât i se face urât
ªi se naºte.

MÃSURÃ

Maibinele ºi mairãul
Nu existã.
Ele sunt doar fantasme,
Visuri fãrã mãsurã
Ale binelui ºi ale rãului,
Promisiuni
Menite sã amâne clipa
Înspãimântãtoare
În care am putea descoperi
Cã nici binele, nici rãul
Nu existã,
Ci sunt numai fantasme,

271

Ana Blandiana CUPRINS

Visuri fãrã mãsurã
Ale unor ºi mai neînsemnate,
ªi mai ambigue
Adverbe.

ÎN TEACÃ

Cei ce din laºitate n-au ales
(Infernul, cântul trei, 57)
Zadarnic stau ºi-aºteaptã pentru ei
Sã se mai facã vreodatã noapte,

Cãci timpul a încremenit crispat,
Nemaiînstare sã producã ore
De spaimã cã va trebui s-opteze
Între crepuscule ºi aurore,

Iar în clepsidra lumii rãsturnatã
Nisipul nu mai curge ca-n trecut,
Oprit în aer nu mai îndrãzneºte
Sã-ºi ia rãspunderea vreunui minut

Menit sã declanºeze iar rotirea
Eternei pietre mãcinând eres
ªi sã coboare pacea nopþii peste
Cei ce din laºitate n-au ales.

Astfel, lucizi mereu ºi vinovaþi
De tot ce n-au avut curaj sã facã,
Ei stau în ziua cutremurãtoare
Fãrã de rost, ca sabia în teacã.

272

La cules ]ngeri CUPRINS

MOLECULE DE CALCIU

Sã nu mã grãbesc,
Sã las timpul sã treacã,
Fiecare secundã-n cãdere
Erodeazã puþin
Suferinþa.
Sã aºtept.
Fiecare val ce se sparge
Sapã în stânca
De care-s înlãnþuit,
Fiecare fir de ruginã
Subþiazã lanþul.
Într-un mileniu, în douã,
Stânca va fi nisip,
Fierul verigilor pulbere,
Oasele mele, molecule de calciu
Risipite în apã,
Suferinþa nimic.

ARTA DE A MURI

Ars moriendi, înþelepciune
A lunecãrii încete
Pe lungile pante-ale serii,
Te-am învãþat pe îndelete
Ca pe o rugãciune
Din copilãrie,
Ca sã nu mã sperii
Când vine timpul
Sã mã îmbie,

273

Ana Blandiana CUPRINS

Ca sã nu-mi parã rãu
ªi sã nu mã scumpesc
La preþul nimbului, exorbitant,
Cerut de cãlãu
ªi adãugat atâtor dureri,
Schingiuiri, umilinþe, profanãri ºi incendii
Vãlurind de departe,
Din nenumãratele ieri
Salvate prin tine,
Cântec curgând fãrã ruºine
Spre moarte,
Ars moriendi...

SUNETE DE PÃMÂNT

Umilinþã nu asemenea celei a pietrelor
Cãlcate-n picoare
Sau muiate
În milenii de picurare,
Transformate-n argilã,
Rostogolite fãrã-ncetare,
Înmulþite în silã,
Fãcute nisip.
Nu.
Umilinþã de animal
În care fiecare celulã îmi cere sã þip
ªi eu nu ºtiu
Cu rãgetul cui
Sã înspãimânt,
Umilinþã a nimãnui,
Animal de pustiu

274

La cules ]ngeri CUPRINS

Fãrã chip,
Cu limba tãiatã,
Scoþând
Numai sunete de pãmânt.

CÃZUT ÎN CER

Cãzut în cer
Ca în adâncul unei fântâni,
Reverberat de umezealã,
Aproape stins
ªi travestit în lunã,
Nu reuºea sã facã noapte totuºi
ªi ziua rãmânea în juru-i tulbure
Ca un albuº gelatinos, nesigur,
În jurul gãlbenuºului stricat.
O, Doamne-al aºtrilor
Descurajaþi din spaþiu,
Încearcã totuºi sã îl recunoºti...

DE-A VALMA

Ceea ce peºtilor le pare zare,
Substanþa pe care-o strãbat fericiþi s-o respire,
E pentru mine valul ce prãbuºeºte-altare
ªi rãscoleºte cimitire,

Ca sã se sfarme-apoi la rândul lui,
Numai nisip ºi apã, de la sine,
Amestecând cadavre ºi statui,
Purtând de-a valma schele ºi ruine.

275

Ana Blandiana CUPRINS

Haos lichid, adâncu-i suitor,
Cerul afund ºi viitura soartã:
Respir vãzduhu-n care peºtii mor
ªi mã sufoc în valul care-i poartã.

INSCRIPÞIE

Tot ce se poate-nþelege
E fãrã speranþã ºi lege

ªi creºte dospind în eres
Tot ce e fãrã-nþeles.

CU CAPUL ÎN JOS

Rãstoarnã oglinda,
Varsã din ea conþinutul,
Lucrurile miºunãtoare,
Petele de ruginã care respirã
Lipite de sticlã,
Privirile miºcându-ºi labele genelor,
Chipul tãu
Mâzgãlit de ediþiile lui succesive.
Rãstoarn-o cu capul în jos,
Scutur-o bine,
Sã nu mai rãmânã nimic
Decât pieliþa sticlei
Luminoasã ºi rece.

276

La cules ]ngeri CUPRINS

PRIN NEFIINÞÃ

Purtând în loc de coarne crengi cu flori
Turma de cerbi trecea prin amintire
ªi ochiul meu, care acum o vede,
Nu se formase încã s-o admire;

Deci fãrã martori, ca un gând, treceau
Atât de lin cã nu clinteau vreun ram
ªi nu sfârºeau de-a trece-n timp ce eu
Cãzând din vârstã-n vârstã îi priveam.

Pãsãri dormeau pe fruntea lor în crengi
ªi-n lunecare gângureau uºor,
Fãrã sã se trezeascã, dar simþindu-mi
Prezenþa tulburatã-n viitor,

Cum îi aºteaptã pretinzând dovezi,
Cum îi contemplã fãrã sã îi creadã
Cã poartã-n frunte crengi cu flori ºi trec
Prin nefiinþa fãrã de tãgadã...

O LINIE DREAPTÃ

O linie dreaptã, atât,
O linie sigurã
Între cele douã pãrþi ale paginii
ªi posibilitatea de a spune:
De o parte sau de alta.
Dar nu, hârtia suge,

277

Ana Blandiana CUPRINS

Locul liniei îl ia o colonie
De râme târându-se
Dintr-o parte într-alta
Prin pãmântul arat de peniþã,
Tremurãtoare ºi nehotãrâte,
Dar rãzbãtând,
Dizolvând graniþa ºi cerneala.
Morala:
Nu-l întreba pe cãlãu
Diferenþa între bine ºi rãu.

NUMÃRÃTOARE INVERSÃ

Când nu mai pot sã suport
Încep sã numãr
(Dovadã cã numerele sunt superioare

cuvintelor
Sau,
Dacã nu superioare,
Oricum mai uºor de suportat),
Încep sã numãr, deci:
Becurile, robinetele,
Copacii care se vãd pe geam,
Creioanele de pe masã,
Trecãtorii, pisicile de pe acoperiºuri,
Apelurile telefonului.
Dar, mai riguroase decât cuvintele,
Numerele nu pot fi adunate de-a valma,
Cãrþi cu tomberoane de gunoi,
Claxoane cu vrãbii,
Trebuie þinutã o contabilitate obositoare

278

La cules ]ngeri CUPRINS

Al cãrui singur merit e
Cã nu produce
Dincolo de exasperare
Poeme.

SINGURÃTATE

Marea care se zbate-n celãlalt
E-ntotdeauna mai puþin amarã,
Valul poate sã parã numai fald
Atunci când îl contempli din afarã

ªi spasmul înãlþãrii doar maree
Urmând chemarea cãzãtoarei luni,
În alþii suferinþa e idee,
Spectaculare marile furtuni,

Prilej de faimã ºi invidie rana,
Moartea numai intrare în Parnas.
O, corurile intonând osana
Peste singurãtatea unui glas...

UN VÃZDUH
MAI PUÞIN ÎNCÃRCAT

Încerc uneori sã-mi închipui
Un vãzduh mai puþin încãrcat,
Dar nu reuºesc,
Pentru cã
Nici ochiul care vede mituri,
Nici ochiul care vede maºini

279

Ana Blandiana CUPRINS

Nu vor sã renunþe.
Iatã,
Chiar acum
Un avion
ªi Nike, înaripata zeiþã,
S-au ciocnit, prãbuºindu-se
Sub ochii mei uluiþi
Din motive opuse:
Unul nu-ºi poate explica
Defectarea avionului,
Celãlalt moartea zeiþei Victoriei.
ªi obosiþi
Adorm amândoi ºi viseazã
Un gol
Prin care trec
Numai nori ºi pãsãri.

DIN CE ÎN CE

Îmi seamãn cu-atât mai exact
Cu cât îmi sunt mai strãinã µ
Intenþie ucisã de act,
Speranþã-nglodatã în vinã.

Din vârstã în vârstã tot eu
Sunt cea care-mping înspre þãrm
Val dupã val ºi mereu
Când îl înalþ îl ºi sfãrm,

Val dupã val prin nisipul
Remãcinat tot mai fin µ
Identic cu sine mi-e chipul
Din ce în ce mai strãin.

280

La cules ]ngeri CUPRINS

PASÃREA DESCHISÃ

Pasãrea aceea era atât de deschisã
Peste lume
(Aºa cum o carte poate fi deschisã,
Cititã chiar, dar nu ºi înþeleasã,
Dacã nu ºtii limba în care e scrisã),
Încât o aripã a ei
Acoperea soarele
ªi cealaltã aripã
Luna,
Iar oamenii,
Nemaiputând sã vadã cerul,
Încercau sã-i citeascã voinþa
În mãruntaiele ei.

DIN HAOS

Ziduri de apã, turnuri lichide, castele
În clocot
Ca ºi oraºele cãlãtoare pe cer
Înrudite cu ele
Spre care se-ntind
ªi aproape le-ajung,
Spãrgându-se lent în explozii
Cu sfârºitul amânat îndelung,
Rãzgândindu-ºi durerea
Din spasme-ntr-un hohot
Pe care-ntre zãri îl auzi
Înmulþit triumfal
De ecouri lucioase ca de globuri de spumã
ªi brusc risipit în moloz luminos,

281

Ana Blandiana CUPRINS

Aºchii de raze, sori uzi,
Stinºi cu spaimã ºi astfel semnal
Unor noi ondulãri
Ale ritmului mumã
Care scoate din haos
Val pierind dupã val.

GOL SFªIAT

Putere de-a alege
Între a fi implicat
ªi a fi singur,
Curaj de-a opta
Între suferinþa þipãtului
ªi cea a tãcerii,
Forþã în stare sã se hotãrascã
Între fuga în afarã
ªi fuga înlãuntru,
Tu stãpâneºti universul
În care
Stelele ard
De nehotãrâre.
Gol sfâºiat în douã,
Eternitate dualã
De unde
Cad jumãtãþi de rachete
ªi ciosvârte de îngeri.

282

La cules ]ngeri CUPRINS

COLOSSEUM

Tot ce mai rãmãsese
Era o labã a piciorului stâng,
Enormã. Privind-o,
Abia dacã reuºeai sã-þi dai seama
Ce reprezintã, aºa cum era
Aºezatã în curtea muzeului
Pentru cã nu încãpea într-o salã.
Cine-ar fi fost în stare sã-ºi imagineze
Statuia întreagã
Din care rãmãsese doar fragmentul acela
ªi un cuvânt, Colosseum,
Despre care toatã lumea crede acum
Cã denumeºte arena vecinã?
Oraºul incendiat pentru a fi reclãdit
În jurul colosului
A uitat de mult sã se mai sperie
Sau sã râdã de el;
Doar turiºtii ating încântaþi
Ciobul gigant,
Îi citesc în ghiduri istoria,
Apoi îl mai cerceteazã o datã:
Laba piciorului stâng...

OROLOGII PE ªINE

Ceasurile din când în când
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sunt duºi astfel
Nu ºtiu cã ele s-au oprit

283

Ana Blandiana CUPRINS

ªi cât timp au stat,
ªi cât de tare accelereazã
Ca sã se-ajungã din urmã,
ªi cum în câte-o parte s-a fãcut gol
ªi câteva secunde pot sã se lãfãie
În compartimentul unei întregi zile.
Pe când în altã parte
Mulþimile fac valuri-valuri
ªi se caþãrã pe acoperiºuri, pe scãri,

pe tampoane.
Cei duºi rãspund conºtiincios
„Am patruzeci ºi doi de ani“,
Fãrã sã ºtie cã unele cifre sunt minute,
Iar altele milenii
ªi nici numele staþiilor
În care s-au oprit
Pentru a face cruce cu alþii
Sau fãrã motiv.

CA O SPUMÃ

Monarhi pe valuri
Regi plutind
Pe suprafaþa ondulatã a mulþimii,
Rãmânând deasupra printr-un miracol
Contrar legilor gravitaþiei µ
Suspendate între douã furtuni µ
Ajunºi ca o spumã murdarã
Deasupra,
Cu cât mai sus
Cu atât mai aproape de moarte.

284

La cules ]ngeri CUPRINS

FÃRÃ NUME (2)

Vorbim de el mereu
Cum tot mereu
Atingi cu limba dintele ce doare.
Când îl uitãm o clipã-i sãrbãtoare,
Iar pomenirea lui bolnavã
E ºi-n blesteme ºi în rugãciuni.
Îl luãm în doze zilnice
Ca pe-o otravã
La care devenim astfel imuni.

ÎN JAR

Ardeþi satele, strigã Criºan,
Ardeþi satele care nu se ridicã,
Faceþi-le holde mãnoase de foc
Sã rodeascã neascultarea prin vreme,
Sã se stârpeascã ultimul sâmbur de fricã,
Înãlþaþi biserici de flãcãri în loc
ªi cântaþi în ele blesteme!

Ardeþi satele, strigã Cloºca,
Ardeþi satele care nu se rãscoalã,
Sã se mistuie toatã rãbdarea din ele,
Nici un fir de umilinþã sã nu mai poatã-ncolþi,
Înãlþaþi din flãcãri pânã la nouri castele
ªi locuiþi-le cu îndrãznealã
În veacul veacurilor vii!

Numai Horia tace ºi se uitã în jar:
Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar...

285

Ana Blandiana CUPRINS

***

Ceva
(Nu am destulã putere
Sã spun cineva)
Va pune totuºi cândva capãt
Coºmarului ce pare nesfârºit.
Vom încerca atunci
Sã înþelegem
Cum am cãzut în somn,
Cât am dormit
ªi cum am fost în stare
Sã visãm
Atât de monstruoase forme.
Metabolismul nostru e de vinã?
Traumatismele enorme
Pe care în copilãrie le-am trãit?
Sau poate nici nu aparþine vieþii
Misterioasa spaimelor toxinã?
Cândva ne vom trezi
ªi-o sã ne parã
C-am fost în moarte ºi c-am revenit.

CA VALURILE

Ca valurile monotone care cad
Pe-acelaºi loc, ca sã revinã iar,
Aceleaºi crime, în acelaºi iad
Se tot reiau la nesfârºit ºi chiar

De ritmul e incetinit puþin,
Cãlãul plictisit, jertfa complice,

286