Blandiana, Ana - La cules de ingeri - retail

La cules ]ngeri CUPRINS

E-acelaºi joc mecanic ºi meschin
Fixat în ale lumilor matrice,

Funcþionând isterizat în plin,
Alimentând motoarele puterii
Cu sângele ce-adapã stele ºi-n
Care se întunecã imperii

Ca totul sã se mai repete-odat’
Cu victime de sens contrar,
Ca valurile monotone care cad
Pe-acelaºi loc, ca sã revinã iar.

CLIO

Cãdere de frunze grãbite
Sã se întoarcã pe ramuri,
Timp ce devine istorie
Doar putrezind,
Goana aceasta spre moartea
Lipsitã de frâu ºi ruºine
Din care crime-n stindarde
ªi paºi de paradã descind.

Clipe-aºa blânde în parte
Strânse în haite sunt fiare
Din leºul cãrora stãpânul
Clãdeºte apoi piramide,
Stãpânul gândind el în locul
Celor uciºi de gândesc
ªi mult mai cinstit
Când ucide.

287

Ana Blandiana CUPRINS

Îndepãrteazã de mine
Cupa cu spermã-a puterii,
Zeiþã-ncleiatã în sânge,
Drapatã decent în grafit µ
Cãdere de frunze grãbite
Sã se întoarcã pe ramuri
Ca-ntr-o clepsidrã ce-nchide
Eresul fãrã sfârºit.

LIANT

Ce ne lipseºte? Ce liant
A fost sustras de la-nceputuri
Nisipului ce face valuri
Redesenate de-orice vânt,
Sau ca mortar fãrã de care
Zidul se-nalþã spre neant,
Ca sã se nãruie grãbit
De presimþirea unui gând?
Ce ne lipseºte? Doar petale
Ce nu se strâng într-o corolã,
ªi numai fire lungi de lânã
Ce nu pot þese un covor,
ªi pietre vâjâind prin aer
Nestrânse într-o baricadã,
Doar disperãri desperecheate
ªi conservate în umor.
(Ca niºte foetuºi otrãviþi
De chiar metabolismul mamei
ªi puºi în spirt µ dovezi ºi mostre µ
A vieþii scurse fãrã rost)

288

La cules ]ngeri CUPRINS

Ce ne lipseºte? Clei de oase
Frânte pe roatã, un cuvânt
Intraductibil în sfârºitul
Unde noi înºine am fost.

TERMOMETRU

„Principalul e sã nu ne pierdem minþile“,
Auzeam mereu
ªi-mi imaginam minþile
Ca pe niºte bobiþe de mercur
Neastâmpãrate, greu de stãpânit
ªi gata mereu sã se piardã,
Pe care mi-ar fi plãcut
Sã le strâng la un loc
Într-o singurã bulã strãlucitoare,
Aºa cum fãcusem o datã
Când se spãrsese termometrul,
Culegând în palmã
Sângele lui argintiu.
Adormisem atunci µ þin minte µ
Disperatã de somn,
Strângând pumnul cu încãpãþânare
Peste sâmburul viu,
În timp ce auzeam
Vorbele îngrijorate ale celor mai mari:
Sã nu ne pierdem minþile...

289

Ana Blandiana CUPRINS

GRAMATICÃ

De ce sã jignim lemnul?
Oricât de mort, el încã mai pãstreazã
Structurile vieþii, canalele sevei,
Fibrele melodioase ca niºte valuri
Ale unor de mult încheiate-oscilãri.
De ce sã jignim lemnul?
Prin el au trecut înainte de-a izbucni
Ideile frunzelor, culorile florilor,
Cromozomii geniali ºi ambigui
Navigând în seminþe.
De ce sã jignim lemnul
Numind cu fãptura lui dulce
Aceastã hecatombã
De vorbe ucise
ªi lãsate sã putrezeascã
În creierul nostru,
Acest wax museum al sintaxei
ªi morfologiei
În care adevãruri împãiate
Sunt aºezate în poziþie de drepþi
ªi fãcute sã umble
(Un pas înainte, doi înapoi)?

OBSESIE

Te-aº mai iubi, oare, la fel dacã
Ai fi puternic ºi înspãimântãtor
Asemenea altora? M-aº gândi la
Tine atât de mult dacã ai fi

290

La cules ]ngeri CUPRINS

Învingãtor ºi crud în rãzboaie?
Te-aº mai fi visat
Îngrijoratã, dacã îi stãpâneai
Tu pe alþii? Aºa cum copiii
Familiilor fericite pleacã de-acasã
Când cresc, liberi de orice rãspundere
ªi pot, dacã vor, sã nu-ºi mai aducã
Aminte de nimeni, în timp ce
Copiii sãraci trebuie sã se-ntoarcã
Mereu, sã-ºi ajute familia, trimiþându-i
Pachete ºi bani, þinându-i pe cei mici
La ºcoalã, tot astfel fericiþii
Poeþi ai unor popoare mai mari
Pot sã-ºi uite izvorul, sã plece,
Sã fie ai lumii...
M-ai obseda, oare, ºi dac-ai fi
Fericit? Dac-ai fi fost în stare
Sã asupreºti, sã cucereºti, sã semeni urã?
O, Doamne al Istoriei, dezleagã-i
Viitorul cu asupra de mãsurã!

BALADÃ

N-am altã Anã,
Mã zidesc pe mine,
Dar cine-mi poate spune cã-i destul,
Când zidul nu se surpã de la sine,
Ci-mpins de-o toanã
De buldozer somnambul
Înaintând de-a valma prin coºmar.
ªi iar zidesc

291

Ana Blandiana

Cum aº zidi un val,
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar,
O mãnãstire pururea lichidã
Sortitã sã se nãruie la mal;
ªi iar zidesc,
O, var
ªi cãrãmidã
ªi, fãrã de prihanã,
O fãpturã
Ca armãturã
Visului infam:
N-am altã Anã
ªi pe mine chiar
Din ce în ce mai rar
Mã am.

292

SOARELE
DE APOI

2000

Ana Blandiana CUPRINS

NORD

Puterea soarelui
Refuzând echilibrul cu noaptea,
Luminã neliniºtitoare
Aºa cum binele pur este ameninþãtor,
Dovadã cã omenirea
ªi-a condamnat la moarte
Nu atât criminalii,
Cât sfinþii.

OCEAN

Sarea din pãr, de pe piele, de pe sandale,
ªi sare uscatã pe gene, pe buze,
Reziduuri ale unor dureri neegale
Ca marea
Trecând dezgustãtor prin meduze;
Urme de plâns ale unor fiinþe
Neavând în comun decât rar
Disperarea
Mãsuratã-n minute
ªi, sãrat ºi amar,
Acelaºi gust
Al jumãtãþii trecute
De secol, de vârstã, de an.
Plajã în august,
Ocean.

294

La cules ]ngeri CUPRINS

SUFICIENTÃ MIE

Suficientã mie nu mi-am fost niciodatã,
Atârnând mereu ca un fruct de

o creangã în vânt,
Ca de un arc încordat, o sãgeatã,
Ca de propria sa etimologie, un cuvânt.

Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pãmânt,
Ce sens visat de demult devenit speranþã uitatã
Mã strãbate sãrind peste rând
ªi fãcându-ºi din mine dovadã

ªi verigã a unui mister amânat
Ca sã continue diferit însã viu,
Plãtind cu dobândã acelaºi pãcat

Pe care þi-l las moºtenire târziu,
Ca sã-l înþelegi ºi sã-l porþi mai bogat,
Numai tu, cititor nenãscut, ca un fiu...

OROLOGIUL

Nu stã în puterea orologiului
Sã-ºi aleagã orele.
El e obligat sã le spunã
Cum vin la rând,
Ceas rãu, ceas bun,
Fãrã sã ºtie ce spune
Atât de sonor
ªi în grabã:

295

Ana Blandiana CUPRINS

Ceas bun, ceas rãu,
Ceas indiferent.
Cine întreabã,
Când totul e timp
Trecut, viitor,
Niciodatã Prezent.

TANGAJ

Uneori aproape urâtã,
Alteori minunat de frumoasã.
Ce-aº putea sã-i cer
Oglinzii din uºa dulapului
ªtearsã de datinã,
Când eu mie nu îmi pot fi cântar
ªi toate punctele de reper
Ale lumii se clatinã
Rar, tot mai rar?

Nu oglinda
Râsfrângând când iarba, când norii
În nehotãrâtul tangaj
Hotãrãºte,
Nici timpul tors pe fusul aurorii
Bãtrâneºte,
Uituc,
Nici mirosul de frunze de nuc
Din dulapul copilãriei, uriaº;
Doar legãnarea
Între viaþã ºi moarte
Acasã,

296

La cules ]ngeri CUPRINS

Întoarcerea ºi plecarea
Pe acelaºi loc,
Precum marea;
Mai aproape,
Mai departe,
Uneori urâtã, alteori frumoasã.

RUGÃ

Ajutã-mã sã plâng ºi sã mã rog,
Sã îmi privesc destinul inorog
Cu steaua-n frunte rãsucitã corn
Spre care-n vis mulþimile se-ntorn;

Ajutã-mã sã plâng ºi sã îndur
Dispreþul laudei ce creºte-n jur
În ochii lacomi, fãrã de noroc;
Ajutã-mã sã plâng ºi sã mã rog,

Ajutã-mã sã blestem ºi sã plâng
Lumea supusã ochiului meu stâng,
Ajutã-mã sã plâng ºi sã accept
Lumea ascunsã ochiului meu drept;

Ajutã-mã sã plâng ºi sã suport
Catapeteasma ochiului tãu mort
ªi nemaidesluºitul paradis
Strivit în ochiul tãu închis.

297

Ana Blandiana CUPRINS

ALUNEC, ALUNEC

Sunt primul om care îmbãtrâneºte
Sub soare.
Singurã descopãr,
ªi fãrã sã mã poatã ajuta cineva,
Aceastã enormã mirare
A trupului încã al meu
Dar rãmas
Ca pe un þãrm pãrãsit în prãpãd,
În timp ce eu
Alunec, alunec pe mare
Pânã nu mã mai vãd.

FERICITÃ MI SE SPUNE

Fericitã, mi se spune cã trebuie sã fiu,
Pentru c-am ales moartea ca sã pot învia.
Ce-aº putea sã-mi doresc mai mult, mã

întreabã,
Dar nimeni nu aºteaptã rãspunsul.
Ferice de tine, îmi spun toþi,
(ªi eu repet: Ferice de mine).
Nu poþi învia fãrã sã mori,
Îmi mai spun
Cei care n-au înviat niciodatã
Pentru cã n-au murit.

298

La cules ]ngeri CUPRINS

AGÃÞAÞI ÎN CRENGI

Agãþaþi în crengi,
Unii pe jumãtate uscaþi,
Alþii abia dând în pârg,
Dar toþi cu hainele vestejite,
Fibroase,
Cu aripile încâlcite de vânturi,
De mult nemaiîncercând sã se desprindã
ªi sã cadã,
Ca ºi cum ar ºti
Cã mai jos sunt alte crengi,
Pe care se vestejesc
Alþi îngeri.

APOLLO

Vino, tras de delfini,
Cu cithera în mâini,
Printre valuri mereu cãlãtoare
Venind sã contemple,
Zeul unor altare
Cu statui ºi stãpâni
ªi cu oase, uscate la soare, de temple.

Vino lin, lunecând printre morþii de piatrã
Ferecaþi în muzee, fãrã milã-admiraþi,
Pe când greul pãmântului

de sub marmure latrã
Hexametrii uitaþi.

299

Ana Blandiana CUPRINS

Vino, Doamne, sã vezi poezia sãracã
ªi poeþii cãzuþi sub istorie blestem,
Vino, gol ºi frumos, ºi de þi-e frig, îmbracã
Haina strâmtã-a acestui poem.

DOUÃ CRUCI

Tu ai fost crucea mea
Înaltã, subþire,
În stare sã mã rãstigneascã
Grindã pe grindã.
Eu am fost crucea ta
Copilãreascã,
Rãsfrântã-n oglindã.
Aceeaºi miºcare
Pentru îmbrãþiºare
ªi rãstignire,
Pentru mire
ªi pentru mireasã.
Lasã
Vremea sã curgã de douã ori,
Dinspre searã, ºi dinspre zori,
Pentru unul, ºi pentru altul,
Sã ne asemene,
ªi sã ne-acopere sumbrã
Cu flori µ
Printre care sã privim spre înaltul
Desenat cu douã cruci gemene:
Una de umbrã.

300

La cules ]ngeri CUPRINS

ÎNTREGUL

Sã nu fii bãrbat sau femeie,
Nici bãtrân sau copil.
Sã nu fii piatrã sau arbore,
Nici apã sau foc.
Sã fii întreg µ sã fii întregul.
Tu ºi eu, luminã neîmpãrþitã
Reinventând zeul
În stare sã rodeascã singur.

P I E TÀ

Mai dormi, mai dormi atât de greul
Somn al seminþei în pãmânt,
Ca sã încolþeascã-n primãvarã zeul
Cu moartea pre moarte cãlcând.

Mai dormi, visând cum celor din morminte
Viaþã dãruindu-le, învii
În groaza bucuriei care-aprinde
Ochii bãtrâni ai foºtilor copii.

ªi-atunci când peste iarna veºniciei
Te vei trezi în soarele de-apoi
Ridicã-te din braþele Mariei
ªi-nvie-ne, Isuse, ºi pe noi.

301

Ana Blandiana CUPRINS

ÎN VIZITÃ

Bãtrâni venind cu duioºie la cimitir
Ca într-o vizitã protocolarã
În lumea cealaltã,
Obosiþi la gândul cã mai trebuie
Sã se întoarcã acasã,
Cã nu pot rãmâne
Definitiv.

CEARCÃN

Cearcãn albastru
În jurul ochiului care-a-nþeles,
Semn rotund
ªi eres
Pe suprtafaþa necurgãtoare a timpului
Unde sunt;

Cearcãn negru
În jurul ochiului care-a crezut
Semn oval,
Jumãtate de infinit,
Pe trupul meu, mal
De lut,
Unde istoria-a durut
ªi-a lovit
Val de val;

Cearcãn de aur
În jurul ochiului care-anviat,

302

La cules ]ngeri CUPRINS

Semn suprem
ªi triunghi
Al iubirii pe tâmplã,
Unde cad în genunchi
ªi îl chem
Când doar veºnicia se-ntâmplã.

DE-AR FI SÃ PIERIM

De-ar fi sã pierim prin zãpadã
Sã nu mai rãmânã din lume
Decât o imaculatã
Întindere fãrã de nume,

Ar fi doar un semn al iubirii
Trecând spre mai certe-nvieri,
Mâine tot noi am fi mirii
Înmormântaþi încã ieri,

Îndrãgostiþi ºi cãrunþi,
Mereu trecãtori, precum norii,
Dezvãluind genii munþi
Din anonimatul ninsorii...

CORABIA CU POEÞI

Poeþii cred cã e o corabie
ªi se îmbarcã.

Lãsaþi-mã sã mã urc pe corabia cu poeþi
Înaintând pe valurile timpului

303

Ana Blandiana CUPRINS

Fãrã sã-ºi clatine catargul
ªi fãrã sã aibã nevoie ca sã miºte din loc
(Pentru cã timpul se miºcã
În jurul ei tot mai repede).

Poeþii aºteaptã, ºi refuzã sã doarmã,
Refuzã sã moarã,
Ca sã nu piardã clipa din urmã
Când corabia se va desprinde de þãrm µ

Dar ce e nemurirea dacã nu
Chiar aceastã corabie de piatrã,
Aºteptând cu încãpãþânare ceva
Ce nu se va întâmpla niciodatã?

SFÂRªITUL LUMII

Sfârºitul lumii dac-ar fi sã fie
Ce-ar fi mai mult decât explozia-n vânt
A unui glob de pãpãdie
Care dispare semãnând?

Pe sine însãºi lume încã vie
Se înmulþeºte dispãrând:
Sfârºitul lumii care întârzie
Amânã alte lumi, la rând.

Trecutul care urcã în prezent,
Viitorul care îl înlocuieºte
Precum pe-un rege mort un biet regent,

304

La cules ]ngeri CUPRINS

Totul dispare dupã ce iubeºte
ªi fãrã judecatã curge lent
Sub zodia dublã-a cozilor de peºte.

LASÃ-MÃ

Lasã-mã sã desfac
Din carnea de fruct fericit
A obiºnuinþei-eres
Sâmburul înspãimântãtor;
Lasã-mã sã tac umilit
Despre ceea ce nu-i înþeles
Pentru cã-i ºtiut pe de rost;
Lasã-mã sã mor
Ca sã poþi întreba: A fost
Atât de aproape
Încât nu se vedea?
Umbra mea
Târâtã prin iarbã
Sã adape
Sâmburul de întuneric
Al orbitorului univers.

Întreabã,
Dar lasã-mã vers.

NIMIC NU E ÎNTÂMPLARE

Nimic nu e întâmplare:
Nici zvâcnetu-n trup,
Nici fructul pe ram,

305

Ana Blandiana CUPRINS

Când totul mã doare
Ca mierea pe stup,
Ca sarea pe mare
ªi totul e pus sã omoare
Copilul care eram.

UN SFÂNT

Un pom, dacã îi tai un braþ,
κi creºte un altul dintr-un mugure nou,
ªi dacã îi tai o rãdãcinã,
O altã rãdãcinã se va întinde în locul ei,
ªi dacã îi înnozi ramurile,
Ele vor continua sã înfloreascã înnodate,
ªi, dacã îi iei fructele,
El va face altele pe care þi le va oferi.
Un pom este un sfânt
Care nu poate fi umilit,
Pentru cã umilinþa se cuprinde
În noþiunea de sfinþenie.
ªi un luptãtor
Care nu poate fi înfrânt,
Pentru cã înfrângerea se cuprinde
În noþiunea de luptã,
Aºa cum sãmânþa se cuprinde în pom
ªi pomul în veºnicie.

DANGÃT DE FRUCTE

De ce nu ne-am întoarce în livezi,
În liniºtea-ntreruptã doar de poame,

306

La cules ]ngeri CUPRINS

Unde pe mii de ani nainte vezi
Rostogolindu-se aceleaºi toamne;

ªi orice grindini ar aduce norii
Din tulburate ceruri megieºe,
Ca-n cele mai de mult istorii
Cireºii murmurã cireºe;

Legile basmelor se schimbã
Adesea printre paradise,
În doar de ei ºtiuta limbã
Caiºii spun mereu caise;

ªi, ca ºi cum nimic în lume
Nu-i poate face sã dispere,
De mii de ani, mereu, anume,
Merii rostesc aceleaºi mere...

O, ceas al lumii-n care roade bat
Secunde sâmburi, ore dulci cu miez,
Ani deveniþi alcool, un secol beat
De dangãtul de fructe din livezi...

DEFINIÞIE

Prea frumos
Pentru a nu fi cucerit,
Prea tânãr
Pentru a nu fi stãpânit,
Prea bogat
Pentru a-ºi aparþine;

307

Ana Blandiana CUPRINS

Prea înþelept
Pentru a lupta,
Prea curajos
Pentru a nu fi rãnit
Prea sceptic
Pentru a nu fi înfrânt;

Prea înfrânt
Pentru a nu fi liber,
Prea liber
Pentru a nu fi umilit,
Prea umilit
Pentru a muri.

MIJLOCUL DRUMULUI

Mã caut
Aºa cum sãmânþa
Se cautã ºi nu
Se gãseºte
În floare,
Cu toate cã floarea
E-nscrisã copilãreºte
În drumul ei
Înspre sãmânþa urmãtoare.
Mã caut în floare,
Mijloc al drumului,
Jumãtate de depãrtare,
Aºa cum sãmânþa
Se cautã mergând mai departe
Prin floarea, jumãtate de moarte.

308

La cules ]ngeri CUPRINS

CONFUZIE

Nimic din ceea ce ne înconjoarã
Nu e mai simplu decât noi.
Sexe de îngeri încuiaþi afarã
De înjghebarea de noroi

ªi neînþelegând nici ei nimica
Din umbra picurând pe-altar –
Confuzie din care numai frica
E limpede, dar poate în zadar.

POEM

Nu e nevoe sã mai distrug
Aparenþele:
Aparenþele au putrezit
ªi au curs ca o spumã murdarã
De pe faþa esenþei,
Urâtã ºi veºnicã.
Pot doar s-o privesc,
Dacã am destulã putere.

ÎN RATE

Laudã þie, frângere, mãrunþire, nisip,
În care poþi sã te-ngropi
Cu gândul la stâncã;
Laudã þie, înþelepciune-a fãrâmei,
Mare de stropi,
Divizare adâncã;

309

Ana Blandiana CUPRINS

Laudã þie, putere de-a accepta mãcinarea
ªi umilinþa fãinei între pâine ºi grâu,
Între frunte ºi brâu
Între Eleusis ºi farsã;
Laudã þie, mirare,
Ca o cheie întoarsã
În lacãtul realitãþii
ªi-aruncatã în mare.
Nimic întreg, bãrbaþi, femei, fragmente
Ale fãpturii unice, visate,
Laudã þie, discontinuitate,
Laudã vouã, particule ºi elemente,
Trepte frânte, urcând
Pânã la ultimul gând,
Totul în rate...

CEAS DE NISIP

Nici bine, nici rãu,
Numai alge ºi peºti,
Numai scoici fericite
Ferecate în sine,
ªi ca o dovadã
Cã nimic nu se pierde,
Triumfale nisipuri
Curgând din ruine.

ªi bine ºi rãu,
ªi mare ºi timp,
ªi versuri înscrise
Pe plaje aride,

310

La cules ]ngeri CUPRINS

Când tot universul
E-o clepsidrã întoarsã
Prin care se scurg
Înspre cer Atlantide.

LAMENTO

Mi-e greu cu mine,
Cu ceilalþi amar,
Se scorojesc pe frunze
Culorile mai noi
ªi de sub straturi râncede de var
Ies rânjete de dinainte de rãzboi.

Mai rãul lasã-n dinþi nisip,
Mai binele dospeºte acru rime,
Singur mi-e greu,
Dar ºi mai greu mulþime,
Mi-e greu sã tac,
Dar ºi mai greu sã þip
Un adevãr fãcut fãrâme.

Dar, mai ales, mi-e fricã ºi mi-e greu
Sã-l car napoi în cer
Pe Dumnezeu.

PIAÞA BUZEªTI

Lasã, Doamne, câinele ºi copilul
Sã muºte din aceeaºi bucatã de pâine
Printre grãmezi de moloz

311

Ana Blandiana CUPRINS

ªi grãmezi de gunoaie,
Sub soarele moleºitor
Reuºind sã-i adoarmã
Încolãciþi ºi-mpãcaþi,
Cu universul redus
La bucata de pâine
În care se mai vãd
Dinþii îngerului.

BÃTRÂNI ªI TINERI

Bãtrâni ºi tineri,
Toþi stângaci,
Nu încã unii
Iar ceilalþi nu mai,
ªi-n sâmburul din care mã desfaci,
Un biet adult se înmulþeºte. Vai,

Ce jalnic fragmentaþi
ªi fãrã miez,
Timpi depãrtaþi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde sã m-aºez
Când toate vârstele îmi sunt strãine
ªi în zadar
Copilul care sunt
Cautã speriat un timp cãrunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasã moarte...

Dar nu gãseºte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.

312

ADDENDA

FRAGMENTE
DESPRE
POEZIE

Ana Blandiana CUPRINS

* În Domul din Florenþa se aflã o Pietà de Michelangelo,
rãmasã, se spune, neterminatâ. Este o compoziþie în formã
de piramidã, aºa cum obiºnuieºte sã-ºi aranjeze Leonardo
da Vinci figurile, o compoziþie în care trei personaje abia
schiþate în piatrã sprijinã de subsuori trupul, de-o mare
frumuseþe ºi de-o perfectã cizelare, a seninului mort.

Am privit întotdeauna aceastã operã, fascinatã nu numai
de covârºitoarea ei forþã, ci ºi de nesfârºitul mister pe care-l
închide în sine, de taina fârã dezlegare a naºterii ei întrerupte.
Oare cu adevãrat numai moartea l-a împiedicat pe Mi-
chelangelo sã aducã aceastã stranie Pietà la înfãþiºarea
perfectã, lustruitã, ireproºabilã a celei de la San Pietro din
Roma? Oare acest joc dintre schiþã ºi migalã, aceastã
contrapondere dintre trupul exprimat total ºi feþele estompate
de nerostire, acest contrapunct care realizeazã o atât de
acutã sugestie a durerii nu este decât o etapã a muncii
artistului în drum spre capodopera hotãrâtã sã spunã totul,
dornicã sã trezeascã nu tulburarea, nu frisonul, ci admiraþia
necondiþionatã ºi indiferentã? Nu cumva mâna artistului a
fost opritã sã continue nu numai de moarte, ci ºi de bãnuiala
cã nu totul trebuie spus, cã trebuie lãsate zone sugestiei,
umbrei, îndoielii, gândului rostit pe jumãtate pentru a fi întregit
de ceilalþi în milioane de feluri, într-o tainã mereu curgãtoare,
nelimitatã, ca un izvor? Nu se va ºti niciodatã. De ani de zile
încerc sã înþeleg privind aceastã capodoperã a neterminãrii,
a opririi drumului spre o perfecþiune tangibilã.

314

La cules ]ngeri

Am învãþat întotdeauna sã scriu mai mult din muzicã ºi
din plasticã decât din literaturã. Mi-e greu sã spun numele
unui poet tutelar, dar sunt supusul a doi sau trei pictori, a
doi sau trei compozitori. Artele nu seamãnã între ele, drumul
spre ele ºi consecinþele lor, da. Acea Pietà din Domul Florenþei
înþelege de ce poezia în forme fixe mã respinge, de ce
poezia ermetizantã sau liberã de sens nu mã atrage; ea ºtie,
cu sau fãrã gândul lui Michelangelo, cã arta adevãratã este,
pentru mine, numai linie de unire, raport suspendat, întotdea-
una altul, întotdeauna riscant, între perfecþiune ºi sugestie.

* Poezia nu influenþeazã decât pe cei dispuºi sã se lase
influenþaþi, nu sensibilizeazã decât pe cei sensibili.

* De nimic nu mã tem mai mult decât de scriitorii prin
ochii cãrora lumea se vede tragic transformatã într-un
somptuos muzeu de cuvinte, un muzeu imens ºi nelipsit de
frumuseþe, cu arbori în care în loc de frunze atârnã vorbe
foºnitoare pe ramuri, cu oraºe clãdite din proporþii, cu râuri
curgând din silabe, cu oameni modelaþi în ceara moale ºi
dulce la pipãit a frazelor, cu sentimente croite din pânza
finã ºi zadarnicã a literaturii. Pentru mine, cuvintele nu sunt
decât un rãu necesar, de care trebuie totuºi sã mã servesc;
pentru mine, nimeni nu e mai departe de „literaturã” decât
un mare scriitor.

* Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se exprimã
cu ajutorul scrisului.

* Curentele literare nu au cu poezia decât tangenþe
administrative.

* Istoria artei nu este µ la o cercetare lipsitã de
prejudecata progresului artistic (arta fiind singurul domeniu
în care se descoperã întotdeauna doar ceea ce existã) µ

315

Ana Blandiana

decât o istorie a perfecþionãrii mijloacelor de expresie ºi a
decadenþei fondului de exprimat. Veronese, sã zicem, are în
plus faþã de Giotto cunoaºterea perspectivei ºi strãlucirea
cãrnoasã a madonelor, iar în minus, intensitatea halucinantã,
privirea aceea arzând, ciudat de limpede ºi atât de sigurã cã
poate spune muntelui sa meargã ºi muntele se va miºca.
Poate cã în poezie lucrurile stau oarecum deosebit, ºi totuºi,
de câtã inteligenþã poeticã ºi de cât exces de sensibilitate
au nevoie marii poeþi moderni pentru a atinge intensitatea
liniºtii albe din versurle chineze ale mileniului trecut...

* Calitatea este despãrþitã adesea de defect numai prin
linia timidã a simþului mãsurii.

* Dincolo de imposibilitatea de a învãþa inefabilul, înãl-
þatã la o catedrã cu trepte de neant, ambiþia oricãrui vers
este aceea de a fi o ºcoalã de poezie. Un fel de ºcoalã a pã-
sãrilor în care fiecare nu face decât sã-ºi intuiascã, sã-ºi
descopere ºi sã-ºi mlãdie propria limbã.

* Nimic în afara talentului nu se primeºte în dar, ºi nimic
nu se plãteºte mai scump decât darul acesta.

* Singura scuzã a existenþei poeziei este faptul cã e
inevitabilã.

* Opera îºi creeazã cititorii în aceeaºi mãsurã în care
cititorii, sau mai precis cititorul, o creeazã pe ea. Rodul ar-
tistic se aflã totdeauna la jumãtatea drumului dintre crea-
tor ºi publicul sâu, fiecare dintre cele douã pãrþi µ opuse,
dar complementare µ fiind obligatã sa dea ceva din sine
pentru a putea intra cu drepturi egale în aceastã stranie ºi
aproape reversibilã relaþie. Între cel ce spune ºi cel ce înþe-
lege se naºte un raport numai aparent dominat de primul,
pentru cã orice gând exprimat nu existã decât în mãsura în

316

La cules ]ngeri

care este ºi receptat ºi existã în tot atâtea feluri câte sensi-
bile inteligenþe sunt dispuse sã îl recepteze. Existã atâþia
Hamleþi câþi actori dispuºi sã îl interpreteze, mai mult µ
câþi spectatori în stare sã-l înþeleagã. O capodoperã este o
operã care se multiplicã la infinit, care nu-ºi epuizeazã
niciodatã vieþile posibile.

* Poezia, ca orice artã, este ºi convenþie. Un cod cu
termeni bine stabiliþi ºi întãriþi de secole, uneori de milenii de
comunicare. Sugestia elipticã ºi graþioasã a poeziei extrem
orientale corespunde nu atât unei formaþii sufleteºti deosebitã
de a noastrã, cât unei îndelungate practici a semirostirii
care nouã ne lipseºte. Iatã un celebru poem aparþinând marelui
poet japonez Gochiku: „Lunga noapte/zgomotul apei/Spun
ceea ce gândesc eu“; o frazã care într-un poem european ar
putea fi un vers printre multe altele, dar care, adãugându-se
unui întreg sistem de semnificaþii filosofice, istorice, artistice,
religioase, comun poetului ºi cititorului devine poezie, este
recunoscutã ca esenþã a unui univers spiritual cãruia poetul
ºi cititorul îi aparþin în egalã mãsurã. Se pot scrie poeme
asemãnãtoare celor japoneze ºi nu le va lipsi nimic decât
universul din spatele cuvintelor, aºa cum se construiesc
uneori ziduri oarbe, perfect finisate, cu elegante ferestre cãrora
nu le lipseºte decât casa de dincolo de ele.

* Foarte multe versuri nu sunt scrise de anumiþi oameni,
ci de anumite vârste. Adolescenþa le aduce cu ea ºi tot ea le
ia la plecare, fãrã menajamente, o datã cu strãlucirea pãrului
ºi lumina fragedã a obrazului.

* Nimic nu e mai greu de stabilit decât momentul în care
o calitate se transformã într-un defect.

* Poezia nu trebuie sã strãluceascã, trebuie sã lumineze.

317

Ana Blandiana

* Nu mai existã de mult poeþi neînþeleºi, existã, cel mult,
poeþi înþeleºi prea bine.

* Un scriitor nu existã decât în mãsura în care s-a
realizat, singura lui ºansã este pagina scrisã. Ce a fost înainte
sau dupã ea nu ne intereseazã decât pentru a potrivi mai
bine lumina pe paginã. Dramele care n-au lãsat urme pe
hârtie pentru istoria literarã nici n-au existat. Anii de
ministerialã sterilitate ai lui Goga nu sunt pentru istoria
literarã decât o tristã picanterie, deceniile de nebunie ale lui
Hölderlin, un tragic epilog. Eminescu a existat între
ºaisprezece ºi mai puþin de patruzeci de ani, Hugo, între
douãzeci ºi optzeci. Nimeni nu remarcã diferenþa ºi nedrep-
tatea. Operele stau alãturi, cu ºanse egale, egal însetate de
nemurire ºi de neant. Suferinþele au importanþã în mãsura în
care se transformã în poezie, nimeni nu observã poezia care
se transformã în suferinþã.

* Oricât ar pãrea de paradoxal, marii poeþi seamãnã cu
toþii între ei, numai mediocritãþile sunt pline de originalitate.

* Artiºtii, poeþii sunt responsabili numai pentru ceea ce
scriu ei, nu ºi pentru ceea ce se scrie despre ei. De multe
secole, drama artistului nu mai este indiferenþa societãþii, ci
elanul cu care aceasta îl îmbrãþiºeazã ºi-l face simbol.

* Sunt prea orgolioasã pentru a-mi imagina cã gândurile
mele ar putea fi cuiva mai de folos decât mie.

* N-o sã obosesc niciodatã repetând cã nobleþea nici
unei teme nu poate salva sau scuza arta fãrã valoare care îi
apare în jur.

* Literatura copiazã de atâtea milenii viaþa, încât, din
când în când, viaþa îºi permite sã copieze cu maliþie literatura.

318

La cules ]ngeri

* Existã scriitori care au cu limba în care scriu raporturi
încordate, pasionate, de dragoste ºi de urã, scriitori care
schimbã limba, se joacã cu ea, ºi-o adapteazã, ºi-o croiesc pe
mãsurã, se revoltã împotriva ei ºi îi aduc jertfe. ªi existã
scriitori care par a nu observa mãcar limba pe care o folosesc:
obsedaþi de ei înºiºi, de ceea ce e de nespus în ei, ei bãnuiesc
nu numai cã limba e un mijloc de comunicare imperfect, ci
ºi cã limba nici nu e, poate, un mijloc de comunicare. Fascinaþi
mult mai mult de tãcere decât de cuvânt, ei trudesc nu la
crearea limbii, ci la renunþarea la ea. Existã mari poeþi care
ilustreazã prima sau cea de a doua atitudine, dar nu cred cã
existã poeþi care au avut de optat între cele douã posibilitãþi.
Te naºti ºi mori de aceeaºi parte a baricadei.

* Niciodatã, cred, n-o sã pot spune prin ce se deosebeºte
o poezie de dragoste scrisã de o femeie (sau de un bãrbat)
de o poezie de dragoste scrisã de un poet. Cel mai simplu ar
fi sã consider cã prima izvorãºte din tremurul sângelui în
apropierea inimii, în timp ce a doua numai din pâlpâirea
flãcãrii sfinte deasupra frunþii, dar ºtiu bine cã nu acesta e
adevãrul, pentru cã, în timp ce femeia sau bãrbatul nu sunt
niciodatã poeþi, poetul este întotdeauna femeie sau bãrbat.

* Talent? Dar talentul e ceva atât de greu de definit, atât
de capricios, de inefabil, încât nu numai o viaþã, dar nici o
operã nu se poate întemeia în întregime pe el. Dacã nu-l ai,
devine o râvnitã ºi intangibilã þintã, dacã-l ai, nu e decât
minim punct de pornire. Ani de zile ne preocupãm dacã
avem talent ºi, deodatã, nu înseamnã nimic. Nu suntem
întrebaþi dacã avem talent, suntem întrebaþi dacã avem
opere. Poate cã am talent, dar ce importanþã poate sã aibã
asta într-o þarã în care talent au ºi fructele pe ramuri, ºi
pãsãrile în zbor?

319

Ana Blandiana

* Îmi imaginez poezia asemenea oceanelor, a cãror suprafaþã
este nesfârºitã ºi nesfârºit de diversã µ îngheþatã sau pacificã,
strãbãtutã de curenþi reci sau fierbinþi, cu mãri de culori diferite
ºi de temperamente opuse, cu þãrmuri line sau abrupte, pustii
sau aglomerate de oraºe µ dar al cãror adânc este la fel,
nemiºcat, neschimbat, neluminat, absolut. Poþi sã te laºi sã
aluneci la Capul Furtunilor sau printre gheþurile arctice: dacã
reuºeºti sã atingi fundul oceanului, pierzi amintirea plecãrii,
într-una sfântã, uitatã ºi binecuvântatã de tãcere.

* Simþul detaliului pune în umbrã suflul artistic, anean-
tizeazã elanul. ªtiu cã o tapiserie trebuie privitã de la câþiva
paºi, dar nu mã pot împiedica sã mã apropii, hipnotizatã de
perseverenþa acului.

* Am visat întotdeauna o poezie simplã, aproape elipticã,
schematicã, având farmecul desenelor fãcute de copii în
faþa cãrora nu eºti niciodatã sigur dacã nu cumva schema
este chiar esenþa.

* Pentru un poet, crezul artistic are sensul pe care trebuie
sã-l aibã pentru un erou cauza luptei sale. Ea nu determinã
victoria; victoria depinde de forþã, de armele pe care le
foloseºte, de terenul pe care luptã, dar fãrã aceastã cauzã,
crezutã cu exaltare, învingãtorul nu ar fi decât un ucigaº de
rând.

* Sunt momente în istorie în care poezia nu este o artã,
ci o posibilitate de a gândi.

* Ne asemãnãm nu atât prin ceea ce facem, cât prin
ceea ce nu facem.

* Unii sunt fericiþi pentru fiecare vers frumos pe care
l-au scris, alþii sunt exasperaþi de fiecare nouã poezie. Pentru

320

La cules ]ngeri

cã fiecare poezie este o trecere din perfectul absolut imaginat
spre (chiar în cel mai bun caz) perfectul posibil real, deci o
coborâre de treaptã, o renunþare. Fac parte din aceastã a
doua categorie, cãreia i-ar fi atât de uºor sã renunþe la scris,
daca n-ar ºti cã poezia e inferioarã tãcerii, aºa cum viaþa
este µ cine ºtie? µ inferioarã morþii, dar numai un poet
poate sã înþeleagã tãcerea, ºi numai viu fiind te poþi gândi
la moarte.

* Poezia nu este povestea vieþii pe care o trãieºti, ci aura,
aburul care-þi rãmâne dupã ce ai reuºit sã uiþi ce-ai trãit.

* Nu folosiþi arta ca pe o oglindã în faþa cãreia vã
încercaþi podoabele!

* Important în poezie nu este ceva ce n-am mai auzit, ci
ceva ce ºtiam parcã dintr-o altã viaþã. Poezia nu trebuie sã
dea senzaþia cunoaºterii, ci a recunoaºterii.

* Unii oameni îºi imagineazã poeþii cãlcând serafic ºi
încununaþi cu flori. Alþii, mai penetranþi, ºi-i închipuie ca pe
niºte stâlpi de foc. De fapt, poetul nu este decât nehotãrâre
între iubire ºi revoltã, îndrãgostit de tot ce e omenesc ºi
revoltat de tot ce e omenesc, în acelaºi timp. În aceastã
frumoasã contradicþie, „sensul tragic al vieþii“ despre care
vorbea Unamuno se întãreºte ºi creºte uneori ucigãtor, pen-
tru cã, indecis, poetul este incapabil de a iubi cu ochii închiºi,
dar neînstare de a urî fãrã sã se înduioºeze; pentru cã el
continuã dramatic contradicþia dintre „Pace vouã“ ºi “Eu n-am
venit sã aduc pacea, ci sabia“.

* Gândindu-mã la poezia modernã, în fine, la ceea ce m-am
obiºnuit sã numesc poezie modernã, la acel nehotãrât univers
cu hotare fluide care-l cuprind mai uºor pe Novalis decât pe
Aragon, îmi vine în minte o comparaþie din lumea chimiei.
Poezia mi se pare asemenea acelor substanþe cu câteva
enigmatice valenþe rãmase nesatisfãcute, cãutându-ºi în

321

Ana Blandiana

permanenþã un echilibru ºi trãind pe muchia dintre starea
lor prezentã ºi o posibilã altã stare. În tîmp ce înainte po-
ezia era înþeleasã ca o operã riguros terminatã, rotundã,
suficientã sieºi, ea este înþeleasã acum ca un raport continuu,
ca o veºnicã întrebare, ca un perpetuu neechilibru. Este
misterioasã pentru cã este imprevizibilã, este mare pentru
cã nu are sfârºit.

* Sunt un poet, nu-mi pot îngãdui sã devin un autor de
versuri.

* Orgoliul de a descoperi umilinþa este mai strãin de
înþelepciune decât umilinþa de a accepta orgoliul.

* Frazele frumoase sunt faþã de poezie ceea ce statuetele de
bâlci sunt faþã de sculpturã, tablourile de gang faþã de picturã.

* Observ adesea cum dragostea pentru poet presupune
parafrazarea, banalizarea, imitarea, parodierea lui. Sã fie pastiºa
o formã de adoraþie?

* La început poeziile seamãnã acelor adolescente deºirate
ºi stângace care ascund ºi gospodina, ºi femeia fatalã. A
ghici nu este numai orgolios, ci ºi riscant.

* Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenþã
între inteligenþã ºi artã. Într-un timp încercam sã mã revolt
împotriva ei, dar când am înþeles cã poezia se înrudeºte cu
tãcerea, cu nemiºcarea, cu umbra, ºi nu cu strãlucirea, cu
zbuciumul, cu strigãtul, am înþeles ºi de ce zeii alegeau pentru
a coborî pe pãmânt fiinþe adesea nãtânge.

* Sunt convinsã cã unui cal obiºnuit aripile Pegasului i se
par numai o dovadã a neputinþei de a alerga.

* De nenumãrate ori, citind un poet, mai ales tânãr, am
avut senzaþia cã, talentat fiind, nu ºtie ce sã facã cu talentul

322

La cules ]ngeri

sãu, aºa cum unii actori nu ºtiu ce sã facã pe scenã cu
mâinile: stau stângaci, închipuindu-ºi cã trebuie sã înveþe
complicate gesturi, când, de fapt, nu trebuie decât sã nu
facã nimic. Dar ce se învaþã mai greu decât liniºtea?

* Nimic nu seamãnã cu nimic. Nu existã de la facerea lumii
douã mere identice, nici douã versuri în istoria poeziei la fel.

* „Fiecare din noi pãrãseºte viaþa cu sentimentul cã abia
s-a nãscut“, spune Epicur, fiecare din noi pãrãseºte scrisul cu
sentimentul cã abia a învãþat sã scrie. Dacã ai sentimentul cã
ai terminat de învãþat, înseamnã cã nici n-ai început încã.

* Inteligenþa nu e materialul cel mai indicat pentru a face
din el poezie. E adevãrat, însã, cã poate înlocui cu destul
succes materiale nu mai scumpe, ci mai rare. Perlele false
sunt la fel de frumoase ca ºi cele adevãrate, sunt doar mai
uºoare. Durerea cântãreºte greu.

* Pe nici un drum nu se ajunge mai greu la þintã decât
pe cãrãrile bãtãtorite de alþii.

* Cunosc atâþia scriitori inferiori propriilor lor opere, încât
un om mai înalt decât pagina sa îmi trezeºte respectul,
chiar dacã îi zãresc peste umeri aripile de umbrã ale ratãrii.

* Frumosul din artã trebuie sã semene frumosului din
naturã µ sã se nascã fãrã ideea ºi uneori fãrã ºansa de a
putea fi vãzut, admirat.

* Lacrima nu este importantã decât prin suferinþa care
i-a dat naºtere. De aceea, probabil, nu se produc lacrimi
sintetice.

* De la alþii poþi afla, cel mult, cum se scrie poezia, nu
poþi afla de ce s-o scrii.

323

Ana Blandiana

* Un vers ermetic trebuie sã conþinã mai mult, nu mai
puþin decât unul uºor inteligibil.

* Poezia poetului tânãr: un lichid dornic sã ia forma unui
vas care îºi cautã încã el însuºi forma.

* Din pãcate, versurile seamãnã adesea epatantelor bijuterii
moderne, valorând preþul lucrãturii lor, nu al metalelor din
care sunt lucrate.

* Despre sfaturile literare: Þin minte o anecdotã dintr-un
almanah de pe la 1900, cu o gospodinã care, respectând
toate indicaþiile cãrþii de bucate, nu reuºea totuºi sã gãteascã,
pentru cã în carte nu scria cã trebuie aprins focul.

* Iluziile noastre s-au întors de atâtea ori împotriva noastrã,
încât am descoperit cã a prefera adevãrul nu e numai mai
cinstit, ci ºi mai comod.

* Nimeni nu ne obligã sã scriem. Când o facem, o facem
întotdeauna pe propria noastrã rãspundere.

* Niciodatã n-o sã înþelegem în ce mãsurã un artist este
opera naturii sau numai a sa însuºi, în ce mãsurã un artist
se naºte sau se creeazã singur. Ideea de a sta obligatoriu la
masa de scris poate pãrea monstruoasã, ºi totuºi, atâtea
mari opere, dacã nu toate, s-au scris în felul acesta. Între
„românul e nãscut poet“ ºi Oda în metru antic stau manuscrisele
eminesciene ºi creierul întunecat de epuizare al celui ce fusese
copil în Ipoteºti.

* Poezia este ceea ce rãmâne dupã ce ai uitat tot ce-ai
suferit.

* Nemurirea e de genul feminin µ se lasã atrasã de cei
care o trateazã cu indiferenþã.

324

La cules ]ngeri

* De la un autor de literaturã la o conºtiinþã creatoare
este un drum infinit mai lung decât de la un analfabet la un
autor de literaturã.

* Nimeni nu va putea spune despre poezie mai mult
decât poezia. Ea este asemenea realitãþii supreme despre
care vorbeºte Lao Tzî: „Cine a cunoscut-o nu vorbeºte despre
ea ºi cine vorbeºte despre ea n-a cunoscut-o“.

* Am privit întotdeauna rima ca pe un duºman al poeziei,
un duºman periculos ºi strãlucitor uneori, un duºman cenuºiu,
uºor de ignorat altãdatã, un duºman considerat de toþi,
chiar ºi de el însuºi, un prieten ºi, ceea ce e ºi mai greu de
înþeles, un duºman din când în când necesar.

* Aveþi toate calitãþile, nu vã lipseºte decât curajul de a
vã teme de ele.

* Cuvintele sunt, poate, singurele fiinþe cãrora îngrãdirea
le sporeºte frumuseþea ºi sensul.

* Orice poezie e neterminatã atâta timp cât mai gãseºte
un cititor care sã îi adauge propria sa sensibilitate. Cel ce
îndeplineºte jumãtatea unui act artistic lansat în lume
sã-ºi caute împlinirea ºi împlinit de atâtea ori ºi în atâtea
feluri de câte ori ºi în câte feluri este înþeles. Sunt opere de
artã care, apãrute prea devreme, ºi-au aºteptat întregirea
timp de secole, ºi opere de artã ale cãror jumãtãþi de sferã
se pierduserã înainte de naºterea lor. Marile poezii trãiesc,
rãtãcind imperfecte prin lume, pentru a fi împlinite mereu
mai perfect.

* Complicitatea în materie de poezie nu este mai mult
decât o iluzie: suntem mereu de acord unii cu alþii, pentru cã
obiectul acordului nostru este indefinibil ºi veºnicii pereþi
care ne despart, transparenþi ca aripa fluturelui.

325

Ana Blandiana

* N-am sã înþeleg niciodatã dacã poezia naºte misterul
sau misterul naºte poezia.

* Existã ceva mai discutabil decât o capodoperã? Existã
ceva mai nesigur decât un talent? Existã ceva mai fragil
decât un geniu? Cine s-ar mai extazia în faþa marii forþe a
artei, dacã ea n-ar avea curajul de a se expune de milenii, în
fiecare clipã, infirmãrii? Din fericire, valorile artistice nu se
stabilesc prin ecuaþii. Cine vrea sã înþeleagã ceva nu cere
certitudini, se mulþumeºte cu miracole.

* A fi liber nu este un drept care þi se acordã, ci un
talent cu care te naºti, un talent care în literaturã se confundã
uneori chiar cu talentul literar.

* De nimic nu mã tem mai mult decât de mãiestria care
se descoperã de la prima vedere ºi de retorica pe care nu o
bãnuieºti de la început.

* Pentru un om de ºtiinþã orice lucru neînþeles este un
lucru neînþeles încã, pentru un poet, orice lucru neînþeles
este un binecuvântat mister. Deosebirea nu e de inteligenþã,
ci de viziune.

* Îndoiþi-vã mereu cã ceea ce auziþi este muzica sferelor,
dar nu vã îndoiþi niciodatã cã muzica sferelor existã.

* Uneori, prea marea concentrare dã impresia uscãciunii. Pe
acest drum se poate muri, dar nu se poate ajunge decât în vârf.

* În literaturã, tema nu poate salva niciodatã nimic, ea
poate, cel mult, fi salvatã.

* Ceea ce-i lipseºte talentului dumneavoastrã pentru a
exista cu adevãrat este teama cã poate nu existã.

* Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugereazã.

326

La cules ]ngeri

* Poezia trebuie sã fie mult mai aproape de viaþã ºi de
moarte decât de literaturã.

* Poezia se aflã întotdeauna dincolo, nu dincoace de
literaturã.

* Sensibilitatea nu poþi s-o deprinzi, poþi, cel mult, sã te
deprinzi cu ea.

* Poezia nu poate fi trãdatã de o altã iubire, ea poate fi
trãdatã doar neiubind.

* Cuvintele n-au fost fãcute pentru a fi frumoase, ci
pentru a fi bune conducãtoare de gând.

* Risipitã, rãspânditã la întâmplare, frumuseþea poate
pãrea superfluã; pãsãrile prea multe se pot ºi ele demonetiza,
ºi nimic nu e mai zadarnic decât o inflaþie de pãsãri.

* O poezie filosoficã nu este una în care se spun fraze
filosofice, ci una în care acestora li se preferã tãcerea.

* O metaforã trebuie, pentru a exista, sã aibã o logicã a
ei. Poezia absurdã nu e absurdã decât din punctul de vedere
al logicii prozei.

* Nu puneþi petale literare pe buza rãnilor încã deschise,
s-ar putea infecta.

* Liniºtea se poate, cu eforturi, învãþa, neliniºtea niciodatã.

* În poezie, ca ºi în aviaþie, numai profanii cred cã poate
sã se înalþe doar ceea ce e mai uºor decât aerul.

* Una dintre marile mele mândrii este aceea de a putea
sã recunosc poezia oricât de ridicolã ar fi haina sub care se
ascunde.

* În materie de artã, ce e mai sigur decât o bãnuialã?

327

Ana Blandiana

* Nimeni nu întreabã înainte de a bãnui rãspunsul.

* Temeþi-vã de echilibrul prea perfect dintre vorbã ºi
gând, nu uitaþi cã inefabilul se infiltreazã mai uºor prin
crãpãturile zidurilor poeziei.

* Sunt convinsã cã obiectivitatea nu este decât o
subiectivitate care se ignorã, cel mai adesea, din laºitate.

* Arta are nevoie de constrângere în aceeaºi mãsurã în
care are nevoie de libertate.

* Nu mi-e teamã de cei pe care aº putea sã-i nedreptãþesc
nepreþuindu-i destul, mi-e teamã de cei în care crezând fãrã
acoperire aº putea sã le sugerez un fals destin.

* Nu numai drumul spre iad, ci ºi cel spre poezie e pavat
cu cele mai bune intenþii.

* Cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multã
dreptate.

* Existã poeme a cãror citire devine aproape o indiscreþie.

* Sã nu uitãm, poezia nu e fãcutã de copii care seamãnã
oamenilor mari, ci de oameni mari care seamãnã copiilor.

* Existã versuri nefãcute pentru a fi publicate, având
farmecul hainelor prea vechi pentru a putea fi purtate pe
stradã, dar care, ponosite ºi roase, îþi dau, îmbrãcându-le în
casã, cãldura unui timp revolut.

* Poezia nu este o înºiruire de întâmplãri, ci o înºiruire de
viziuni.

* Sensurile pânã la tremur, tremurãtoare pânã la inefabil,
inefabile pânã la pierderea sensului, sunt poezii care mã
încântã ºi mã îngrijoreazã în egalã mãsurã µ atât de diafane
încât îmi vine sã mã întreb uneori dacã existã.

328

La cules ]ngeri

* Frumos, fãrã a încânta, dureros, fãrã a fi în stare sã
îndurereze.

* Existã scriitori care, obsedaþi de categoriile morale, ajung,
chiar dacã n-ar vrea, în atingere cu politicul. Este o atingere
uimitã ºi dramaticã, izvorâtã din contradicþia în virtutea
cãreia artistul îºi este suficient sieºi µ „sfânt trup ºi hranã
sieºi“ µ deci independent de circumstanþe, ºi, în acelaºi
timp, el este cel ce nu se poate împiedica sã sufere pentru
toþi, sã fie, deci, dependent de durerea tuturor.

* Formele fixe mã sperie prin priceperea lor de a îmbrãca,
adesea, în frumoase veºminte nimicul, prin perfidia de a
crea uniforme încopciate savant în care sã se poatã ascunde,
cu ºanse egale, poezia sau neantul.

* Caligrafice ºi îngrijite, îmi amintesc de versuri care au
farmecul foilor îngãlbenite, al florilor presate ºi al sentimentelor
pãstrate cu grijã. Ele sunt cuminþi ºi bune, nu lumineazã,
dar încãlzesc.

* Încãrcate de metafore ºi comparaþii, de epitete ºi
hiperbole, de personificãri, de toatã cohorta figurilor de stil
cât mai strãlucitoare, cât mai neobiºnuite, iatã niºte poezii
care seamãnã unui castel de pânzã de pãianjen, împodobit
cu marmuri ºi stucaturi.

* Misterul nu e niciodatã tulbure, el începe întotdeauna
dincolo, nu dincoace de limpezime. Nu întunericul e misterios,
ci raza de luminã care-l subliniazã. Misterul poetic se aflã
înotdeauna peste, nu sub înþelegerea medie. Poezia stranie,
dificilã, nu este aceea din care nu înþelegi nimic, ci aceea pe
care nu o poþi înþelege definitiv. Straturile de cunoaºtere
sunt numai succesivele interpretãri posibile. Unei mari opere,
epocile care trec peste ea îi adaugã, o datã cu fiecare nouã
explicaþie, încã un mister.

329

Ana Blandiana

* Atâtea întrebãri la care nu poate rãspunde decât timpul,
cu marele lui cusur de a nu fi în stare sã dea rãspunsuri
decât trecând. Exegi monumentum nu este decât o formã a
îndoielii lui Horaþiu.

* Poezia nu este un sport, o competiþie în care talentul,
perseverenþa ºi norocul se amestecã pentru a desemna, în
urma unei lupte cinstite, pe cel mai bun. În poezie, cel mai
bun nu existã nu numai pentru cã nu existã regulile dupã
care ar putea fi ales cel mai bun, ci pentru cã cei mai buni
sunt cufundaþi în ei atât de adânc încât le rãmâne în lume
numai tuiul înºelãtor al cuvintelor. Minunile nu pot fi
comparate între ele. E mai mare minunea transformãrii unui
dovleac în caleaºcã de aur sau minunea covorului fermecat?
Schimbarea apei în vin sau învierea din morþi? Odatã trecut
hotarul supranaturalului, nu mai conteazã decât faptul cã
suntem dincolo de el.

* Mã tem de orgoliul de a vrea sã înþeleg prin intelect
totul, pierzând astfel definitiv ceea ce nu poate fi înþeles
prin intelect.

* Mã emoþioneazã numai rimele care îmi lasã sentimentul
cã împerecheazã cuvinte care s-au cunoscut într-o altã viaþã.

* A considera poezia un vas, o formã, o îmbrãcãminte, o
podoabã numai, menitã sã prezinte în lume cât mai bogat,
cât mai atractiv, cât mai convingãtor un sens sau altul
înseamnã a nu înþelege nimic. Poezia nu este formã, ci jertfire
a formei pânã la rãmânerea sensului singur. Poetul nu este
bijutierul capabil sã execute odoare din aurul clientului, ci
regele blestemat sã prefacã ceea ce atinge în aur. Dacã Midas
învaþã sau nu meseria de bijutier, este mai puþin important.

330

La cules ]ngeri

* Toþi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc
de tracþiune cu care unii transportã diamant, alþii cãrbune,
ºi atât de mulþi materiale sintetice.

* O poezie limpede, limpede ºi atât de transparentã, încât
se insinueazã uneori bãnuiala cã nici nu existã.

* Elocvenþa poeziei nu se mãsoarã prin cuvinte, ci prin
liniºtea dintre ele.

* Cuvintele pe care un mare poet le-a atins rãmân, decenii
ºi uneori secole la rând, arse de atingerea lui, neîntrebuinþabile.

* Nu e greu sã fii nou, e greu sã fii etern.

331

Ana Blandiana CUPRINS

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

Nu se poate elogia destul efortul Anei Blandiana de a-=i dep[=i prin
medita\ie sus\inut[ poezia debutului. Schimbarea atitudinii lirice,
remarcabil[ ]n acest al doilea volum, nu =terge ]ns[ continuitatea unor
teme sau viziuni fundamentale. Poeta de recep\ie diafan[ =i de irepresibil[
exuberan\[, d[ruit[, alt[dat[, p`n[ la destr[mare, ploii =i ierburilor, se
reculege acum ]ntr-un peisaj glacial cu aer rarefiat =i z[pezi imaculate,
amintind arhitectura efemer[ a „Mun\ilor Candorii“ invoca\i mai de
mult. Apari\ie fulgurant[ ]n primul volum, „Mun\ii Candorii“ devin aici
o prezen\[ abstract[, implicat[ permanent =i pretutindeni, un teritoriu
etic ideal la care poeta se ]ntoarce ca la o copil[rie dep[rtat[.

Ne este propus[ o puritate ce dep[=e=te contactul originar =i fraged cu
lumea din jur pentru a se constitui ]ntr-o v`rst[ interioar[ dat[ de o op\iune
decis[. E vorba de o v`rst[ absolut[, c[ci aceast[ copil[rie sau aceast[
adolescen\[ nu sunt faze de tranzi\ie, ci ritmuri umane eterne. [...]

C[lc`iul vulnerabil e zona p[strat[ neatins[ — simbol al unei candori
ce nu vrea s[ se piard[. Regimul de existen\[ al acestei tinere\i spiritualizate
este intransigen\a =i frenezia tragic[. [...] }n viziunea de fermec[toare
intoleran\[ a poetei complexitatea dialectic[ a vie\ii ]nseamn[ alienare a
]ns[=i esen\ei umane. Nuan\ele nu ]mbog[\esc o culoare, ci o altereaz[. [...]

Adev[rata poezie trebuie s[ fie mereu un act responsabil ]n absolut.
Invoc`nd figura lui Torquato Tasso, poetul „de spaim[ ratat“, Ana
Blandiana impune con=tiin\ei noastre =i, desigur, propriei con=tiin\e de
creator, principiul, luminos =i sever ]n acela=i timp, conform c[ruia istoria
nu poate servi niciodat[ artei drept circumstan\[ atenuant[.

Mircea MARTIN, în volumul Genera\ie =i crea\ie, Editura pentru
literatur[, 1969.

C[lc`iul vulnerabil (1966) =i apoi A treia tain[ (1969) sunt c[r\ile
care o impun cu adev[rat pe Ana Blandiana printre creatorii de frunte ai
acestei genera\ii, revelându-i formula liric[ personal[. [...]

332

La cules ]ngeri

Noutatea de fond a poeziei mai noi a Anei Blandiana o putem des-
coperi, a=adar, ]n dou[ direc\ii fundamentale: pe de o parte, ]n aceast[
problematizare a atitudinilor, ce dep[=e=te simpla op\iune anterioar[
afirmat[ ca necesitate ideal[, =i pe de alta, problematizarea ]ns[=i a actului
de crea\ie, ca expresie a acestei medita\ii asupra lumii. Dac[ poeta are ]n
fa\[ un univers ce i se dezv[luie sub fe\ele sale complexe, ]n rela\ia eului cu
exteriorul apare cuv`ntul, bun conduc[tor al energiilor spirituale sau
numai iluzorie deschidere spre lume. [...]

Termenii ecua\iei, ]n care atitudinea liric[ specific[ poetei se a=az[, se
reliefeaz[ pregnant ]ntr-un poem precum Din auster =i din naivitate.
Abandonarea simbolicului Port-Royal are semnifica\ia unei intr[ri ]n
istorie, ]n lumea concesiv[ a „marii treceri“, a ]naint[rii spre moarte.
Cealalt[ fusese o zon[ de „auster =i naivitate“ — =i aceast[ asociere de
termeni spune aproape totul despre particularul „eleatism“ al viziunii
sale. Cele dou[ atribute calific[ de fapt o con=tiin\[ candid[ ]ns[ fascinat[
de absolut, interpretat ]n ordine etic[. [...] Poezia Anei Blandiana din
C[lc`iul vulnerabil se constituie ca discurs esen\ializat, echivalent acestei
austerit[\i a atitudinii, de o „rigiditate“ de erou tragic. Deconcertant[
prin simplitate, ea se transmite printr-o foarte clar[ trasare a desenului
ideatic în spa\iu aproape epurat de metafore. }nl[tur`nd orice obscuritate,
poeta se descoper[ singur[ ]n fa\a ideii =i pare c[ unicul s[u demers e acela
de a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[ poat[ suna
nestingherit. Cele mai bune poeme dau aceast[ senza\ie de identificare a
ideii cu o voce, suficient[ pentru a o face conving[toare: ideea devine ea
]ns[=i „spa\iu originar“, realizat astfel prin eleva\ia ritmic[ a restituirii.
Metafora nu mai este un ornament al discursului conceptual, ci, at`t c`t
e utilizat[, puncteaz[ doar un fel de situa\ie simbolic[, din care semnifica\ia
de natur[ intelectual[ cre=te organic.

Ion POP, ]n volumul Poezia unei genera\ii, Editura Dacia, 1973.

Ana Blandiana [...] este indiscutabil cea mai valoroas[ poet[ a ultimelor
decenii =i cred c[ nu voi exagera sus\in`nd c[ dup[ r[zboi nici un glas liric
feminin, afar[ de acela al Magdei Isanos, disp[rut prematur ]n 1945,
n-a avut un ecou mai ad`nc. [...] }nc[ de la ]nceput s-a putut observa
prezen\a unui temperament artistic autentic, capabil s[ exprime fiorul
contactului cu lumea, misterul existen\ial. [...]

Ca Nietzsche, ]n celebrul s[u preludiu asupra unei filosofii a viitorului
din 1866, Jenseits von Gut und Böse, poeta caut[ hotarul dintre bine =i

333

Ana Blandiana

r[u, limita dintre înnorat =i ]nsorit, dintre ploaie =i senin, imposibil de
g[sit, pentru c[ cele dou[ fenomene nu sunt dec`t aspecte particulare =i
efemere ale aceleia=i realit[\i, dou[ accidente ale absolutului. Lumea e,
sus\ine Ana Blandiana, reprezentarea mea =i, dac[ n-a= exista, n-ar exista
nici ea (Ochiul ]nchis): „Nu ]ndr[znesc s[-nchid o clip[ ochii/ de team[/
s[ nu zdrobesc ]ntre pleoape lumea/.../ Privesc cu disperare/ =i mi-e c`ine=te
mil[/ de universul f[r[ ap[rare/ ce va pieri ]n ochiul meu ]nchis“. Pu\ini
poe\i contemporani au mai exprimat cu at`ta concrete\e idei filosofice, ]n
fond noi raporturi de cunoa=tere ]ntre eu =i lume, punctul de plecare al
oric[rei poezii. }ns[ lirismul nu e numai drumul din[untru ]n afar[, ci ]n
acela=i timp o descindere ]n infernul interior (C[l[torie). [...]

Un volum excep\ional de versuri este Octombrie, noiembrie, decem-
brie (1972). Demn de relevat este c[, f[r[ a p[r[si vechile motive sau
teme, dac[ nu e contraindicat s[ vorbim de a=a ceva la o poet[ care cade
pe ele ]n chip cu totul spontan, nemijlocit, Ana Blandiana tinde totu=i la
unitate prin eliminarea tuturor chem[rilor exterioare, voind a da glas ]n
primul r`nd propriilor dispozi\ii lirice ]ntr-o formul[ din ce ]n ce mai
personal[, specific[. E mai ]nt`i pictura unui \inut straniu, f[r[ moarte,
de ba=tin[ (Despre \ara din care venim). }n volumele sale anterioare,
Ana Blandiana a c`ntat pu\in dragostea, poate dintr-o secret[ sfial[,
poate din teama de a nu c[dea ]n conven\ionalism. C[ut`nd mereu, ea a
g[sit ]n fine expresia cea mai potrivit[, de o mare gravitate =i de o suav[
vibra\ie (Dac[ ne-am ucide unul pe altul). De mult nu s-a mai atins
aceast[ ]n[l\ime ]n exprimarea (ca ]n balada popular[ Miori\a) senti-
mentului iubirii v[zut ca un rit nup\ial, premerg[tor contopirii cu natura,
mor\ii ]n\elese ca un somn vegetal.

Alexandru PIRU, ]n Poezia rom`neasc[ contemporan[, vol. II, Editura
Eminescu), 1975.

Octombrie, noiembrie, decembrie descoperea, o dat[ cu tema
dragostei, sentimentalitatea tandr[, senzualitatea, lenea somnoroas[ a
trupului, soarele, apa s[rat[ a m[rii, vegetalele, adic[ un ]ntreg univers
concret, palpabil, absent mai ]nainte. Multe din aceste poeme, reluate
acum, continu[ s[ mi se par[ nu numai frumoase, dar importante ca
moment de r[scruce ]n lirica Anei Blandiana. [...] Se remarc[ ]ndat[ nu
numai densitatea material[ a acestei lirici erotice, dar curgerea ei difuz[,
uleioas[. Imagini de paradis erotic, suave, l`ncede =i str[lucitoare, ca ]n

334

La cules ]ngeri

icoanele lui Fra Angelico, ne ]nt`mpin[, de exemplu, ]n Din ap[ ie=eau
trupuri albe de plopi, una din cele mai frumoase din carte.

Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1974.

}n ce prive=te nota moral[, prezent[ de la ]nceput la Ana Blandiana,
ea se manifest[ acum ca o nevoie a poetei de a se verifica prin contemplare
de sine. Tr[irea nu-i e suficient[ (=i, de aceea, nu confesiunea ne cucere=te
]n poezia aceasta), ea trebuie dublat[ de privirea introspectiv[, analitic[,
]n stare s[ prind[ trecerea fiin\ei, timpul ei curg[tor =i uciga=. }n aceast[
r[sfr`ngere lucid[ st[ ]n\elesul ad`nc. [...] Pe Ana Blandiana gravitatea o
prinde mai bine dec`t jocul; ea este acas[ ]n ceremonial =i chiar ]n mica
solemnitate dec`t ]n familiaritate =i comun; cerebralitatea liricii ei cultiv[
cu mai mult noroc seriosul dec`t umoristicul sau ironicul. +i totu=i! Voi
]ncheia cu o poezie (prin care trece parc[ o sub\ire umbr[ a lui Emil
Botta), admirabil[ tocmai ]n m[sura ]n care valorific[ liric jocul; de o
stranie, inenarabil[ triste\e: Portret cu cire=e la urechi [...]. Niciodat[,
poate, n-a fost Ana Blandiana mai suav =i sf`=ietor melancolic[ dec`t ]n
aceast[ pl`ngere infantil[ de Ofelie.

Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1981.

Cu o metafor[ care pl[cea =i lui Malherbe =i lui Paul Valéry, se poate
spune c[ ]n timp ce proza merge, poezia danseaz[. Proza are un cap[t,
merge spre o \int[, descrie, reprezint[, comunic[ o idee, poezia este un
balet de cuvinte, o aventur[ a limbajului, o experien\[ ce se are pe sine
scop =i cap[t. Dansul cuvintelor comunic[, totu=i, ceva unic =i esen\ial
despre fiin\a care, zice Sartre, se ridic[ ]n fa\a noastr[ „ca un turn de
lini=te“. Mi-a venit ]n minte aceast[ metafor[ recitind poezia Anei
Blandiana, de la Persoana ]nt`ia plural (1964), cartea de debut, p`n[ la
poemele din Stea de prad[ (1985). Poezia ei, cu adev[rat, danseaz[, are
for\[ =i gra\ie (o gra\ie a ideilor ]n primul r`nd), caut[, mai ales, la
]nceput, materiile sonore =i transparente, =i las[ impresia unui joc superior
al spiritului. [...]

Culoarea favorit[ a Blandianei este „albul f[r[ margini“, iar dintre
calit[\ile materiei cea dint`i este fr[gezimea. D[m ]n poemele ei peste o
veritabil[ reverie a fragedului. De la ]nger la vierme, obiectele poetice
ating ]n momentele lor de gra\ie sublimul fr[gezimii: „]ngeri umili =i
fragezi“, „st`lp fraged“, „fragede moa=te“, „fragedul vierme“, „frageda
moarte“, „frageda form[ a crengilor ude“. Dup[ fraged vine umbra.

335

Ana Blandiana

Lucrurile tind s[ se dematerializeze pe m[sur[ ce p[trund ]n acest spa\iu
de sublimit[\i corupte care este poezia. Starea lor ultim[ e starea de umbr[:
„Umbr[ de buburuz[/ urc`nd chinuitor/ o umbr[ de iarb[“. Am l[sat ]n
urm[ adormirea =i somnul spre care tind toate lucrurile din poezia
Blandianei. Soarele, ]ngerii, norii, poamele, zeul b[tr`n, viermele,
p[m`ntul — toate tr[iesc ]ntr-un regim hipnotic =i t`njesc spre starea de
adormire: „crucea cuprins[ de somn“, „p[m`nt apus ]n somn“, Avram
Iancu e „]nvinsul crai al adormirii noastre“, „p[m`ntul nostru pustiit de
somn“, „roi somnoros de albine“, norii care „adorm pe ceruri“, „ritmul
somnatic de und[“ etc. ... O treapt[ spre adormire este picotirea =i un
echivalent al somnului ]n lumea cosmic[ este picurarea: „soarele picotitor“,
„v[zduhul cum picur[ ]nspre amiaz[“, turme de picotitori miei trec prin
c`mpiile poemului =i pe cer st[ imobil un „soare picotitor“... Sensul acestei
adormiri, picotiri generale este curgerea, trecerea lent[ a fragedului hotar,
imaginat[ de Ana Blandiana ca o transhuman\[ sf`nt[ („=i-n transhu-
man\a sf`nt[ s[ curgem ]mpreun[“), ca o preg[tire ]nceat[ de moarte
(marea trecere).

Primind aceast[ viziune grav[, poezia Blandianei nu renun\[ la o
anumit[ dorin\[ de seduc\ie. Ea nu se hot[r[=te s[ p[r[seasc[ valea care
desparte t[r`murile =i nu-=i refuz[, vorbind de moarte, o anumit[ gra\ie
a jocului. Poemele sale sunt tr[ite ]n materii pure, gra\ioase =i fragile ca
ni=te balerine pe o scen[ vast[. Este greu s[ determini temele acestei poezii
=i s[-i analizezi ideile care au, uneori, o b[taie foarte lung[ =i r[zbat ]n alte
planuri. Vagul simbolist =i nelini=tea modern[, starea de reverie =i con=tiin\a
unei teribile complicit[\i a lucrurilor ]n univers se unesc =i se aproximeaz[
]n aceste medita\ii lirice delicate =i grave. Nu-i o poezie de cunoa=tere ]n
sensul vechi al conceptului, de=i cunoa=terea constituie o tem[ de care
Blandiana se apropie des. Cunoa=terea se organizeaz[ ]n acest caz ca o
arhitectur[ de ]ntreb[ri. [...]

De la romantici ]ncoace, to\i marii poe\i au dat asemenea imagini ale
sf`r=itului =i au sugerat dimensiunea metafizic[ a fiin\ei. Arghezi =i Blaga
au impus, ]n aceast[ privin\[, dou[ modele lirice. Blandiana traduce ]n
felul ei aceast[ tem[ cople=itoare, o implicare, ]nt`i, discret[ a subiectivit[\ii,
o imprecizie, apoi, calculat[ a obiectului =i mai multe straturi de aluzii =i
umbre care las[ ]ntredeschis[ ]n\elegerea simbolului grav. Poema devine,
]n cele din urm[, o mic[ fabul[ din care a fost eliminat[ morala de la
urm[. Morala =i-o imagineaz[ singur cititorul nevoit, astfel, s[ cioc[neasc[
de mai multe ori pere\ii versurilor =i s[ descopere miezul unor propozi\ii
]ndoielnice. [...]

336