Interventia-timpurie-la-copii-cu-dizabilitati-Ghid-Practic_Web (1)

Bistrița, 2016

INTERVENȚIA TIMPURIE LA COPILUL CU DIZABILITĂȚI
NEURO - PSIHO - MOTORII
• GHID PRACTIC •

SUB COORDONAREA
MARIN MIC

ADELA CÂRCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Intervenţia timpurie la copilul cu dizabilităţi neuro-psiho-motorii : ghid

practic / sub coord.: Marin Mic, Adela Cârcu. - Bistriţa : Nosa Nostra,
2016

ISBN 978-606-93286-1-3

I. Cârcu, Adela (coord.)
II. Mic, Marin (coord.)

3-056.26-053.2

Autori:

Marin MIC - asistent social principal- director executiv Fundația Inocenți Bistrița
Adela CÂRCU - medic specialist in medicină de familie- director de programe

Fundația Inocenți Bistrița

Co-autori:

Ioana MIRON - psiholog clinician specialist- Fundația Inocenți Bistrița
Romana IEPUREANU - psiholog clinician autonom- Fundația Inocenți Bistrița
Rozalia ȘUTEA - psiholog- Fundația Inocenți Bistrița
Ildiko COROI - animator socio - educativ- Fundația Inocenți Bistrița
Dochița POP - asistent social specialist- Fundația Inocenți Bistrița
Andrada MIRON - asistent social debutant- Fundația Inocenți Bistrița
Alina SICOE - psiholog specializat in logopedie- Centrul de recuperare de zi

pentru copilul cu dizabilități Bistrița, din cadrul DGASPC Bistrița
Năsăud 
Răzvan CHIRLEJAN - kinetoterapeut principal- Fundația Inocenți Bistrița
Erika FORRAI - kintoterapeut specialist- Centrul de recuperare de zi pentru copilul
cu dizabilități Bistrița, din cadrul DGASPC Bistrita Năsaud
Mihaela Amza POP - economist- Fundația Inocenți Bistrița

Această lucrare a fost editată în cadrul proiectului intitulat: „Program de intervenţie timpurie
pentru copilul cu dizabilităţi”, proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului
ONG în România (www.fondong.fdsc.ro)- Componenta 4, Servicii sociale şi de bază (număr de
referinţă RO2013_C4_07).

Lucrarea este destinată pentru informarea tuturor celor interesați de domeniul serviciilor pentru
copiii cu dizabilități și pentru instruirea profesioniștilor din domeniu, medici, asistenți sociali,
psihologi, educatori, kinetoterapeuți și alți profesioniști membrii ai echipelor transdisciplinare de
intervenție timpurie.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor
SEE 2009- 2014

Editura Nosa Nostra, 2016
Str.Gheorghe Șincai, nr.26
Bistrița
Tel: 0363 103 666
E-mail: [email protected]

CUPRINS

Cuvânt introductiv........................................................................................................................................................ 5
ACRONIME..................................................................................................................................................................... 7
Glosar............................................................................................................................................................................... 7

CAP 1. DIZABILITATEA ȘI CALITATEA VIEȚII.............................................................................................................................. 15
CAP 2. TEORII ȘI DEFINIȚII ALE INTERVENȚIEI TIMPURII........................................................................................................ 17

2.1. Ce este intervenția timpurie și de ce este importantă?..........................................................................17
2.2. De ce intervenție timpurie?.............................................................................................................................17
2.3. Care este situația în România? De ce nu se face prevenție și intervenție timpurie?.....................19

CAP 3. SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI EFICIENȚA INTERVENȚIEI TIMPURII...................................................................................20

Argumente pentru crearea unui serviciu de intervenție timpurie

CAP 4. BENEFICIARII INTERVENȚIEI TIMPURII..........................................................................................................................22

4.1. Criterii de eligibilitate pentru programe de intervenție timpurie.........................................................22
4.2. Etapele de dezvoltare a copilului și semnele de avertizare
pentru tulburările de dezvoltare............................................................................................................................24

4.2.1. Dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională..............................................................................24
4.2.2. Semne de avertizare.......................................................................................................................26
4.2.3. Dezvoltarea limbajului ..................................................................................................................27
4.2.4. Autonomia personală ....................................................................................................................30
4.2.5. Dezvoltarea mișcării (Dezvoltarea neuro-motorie) ..............................................................31
4.3. Traseul copilului beneficiar pana la CIT (identificare, trasee)..............................................................33

CAP. 5. PROGRAMUL DE INTERVENTIE TIMPURIE.......................................................................................................................36

5.1. Evaluare și reevaluare.......................................................................................................................................36
5.1.1. Evaluarea primară în echipa pluridisciplinară și transdisciplinară...................................36
5.1.2. Reevaluarea.......................................................................................................................................36
5.1.3. Conferința de caz.............................................................................................................................37

5.2. Admiterea și ieșirea din CIT............................................................................................................................38
5.2.1. Proceduri de admitere a copilului ..............................................................................................38
Ancheta socială
Planul de intervenție specializată (PIS)
Contractul cu familia
5.2.2. Ieșirea din programul CIT..............................................................................................................39
5.2.3. Managementul de caz................................................................................................................... 40

5.3. Activitățile de reabilitare cu copiii.................................................................................................................41
5.3.1. Activități de consiliere / terapie psihologică............................................................................41
5.3.1.a. Evaluarea psihologică......................................................................................................41
5.3.1.b. Terapia psihologică...........................................................................................................42
5.3.1.c. Stimularea cognitivă........................................................................................................42
5.3.1.d.Terapia comportamentală...............................................................................................43
5.3.1.e. Consilierea psihologică...................................................................................................45
5.3.2. Activități de kinetoterapie si fizioterapie..................................................................................45
5.3.3. Mijloace fizioterapeutice................................................................................................................48
5.3.3.a. Hidroterapia........................................................................................................................48
5.3.3.b. Hidrokinetoterapia............................................................................................................48
5.3.3.c. Termoterapia..................................................................................................................... 49
5.3.3.d. Electroterapia................................................................................................................... 49
5.3.3.e. Kinetoterapia pasivă - Masajul.....................................................................................50

5.3.4. Activități de recuperare logopedică:..........................................................................................50
5.3.4.a. Generalităţi.........................................................................................................................50
5.3.4.b. Evaluarea logopedică primară......................................................................................51
5.3.4.c. Tehnici recuperatorii pentru dezvoltarea .................................................................52
limbajului în intervenţia timpurie
5.3.4.d Program de intervenție pentru dezvoltarea abilităților
articulatorii și co-articulatorii........................................................................................54

5.3.5.Terapie ocupațională: Ludoterapie, Art-terapie, Meloterapie.............................................55
5.3.5.a. Definiţii ale Terapiei Ocupaţionale...............................................................................55
5.3.5.b. Ludoterapia........................................................................................................................57
5.3.5.c. Stimularea şi dezvoltarea capacităţilor psiho-individuale
în vederea adaptării la mediu........................................................................................59
5.3.5.d. Formarea unor abilităţi manuale
şi a unor deprinderi practic-aplicative....................................................................... 60
5.3.5.e. Formarea conduitelor independente
pentru integrarea în plan social.................................................................................. 60
5.3.5.f. Art-Terapia...........................................................................................................................61
5.3.5.g. Meloterapia.........................................................................................................................63

5.3.6. Activități de stimulare senzorială...............................................................................................65
5.3.7. Activități de dobândire a autonomiei..........................................................................................67
5.3.8. Activități de educație timpurie.....................................................................................................67
5.4. Activități cu și pentru părinți și familia extinsă.........................................................................................69
5.4.1. Părintele ca și co-terapeut în procesul de recuperare.........................................................69
5.4.2. Consilierea părinților......................................................................................................................70
5.4.3. Grupuri de suport............................................................................................................................71
5.4.4. Lucrul cu familia extinsă...............................................................................................................72
5.4.5. Cursuri de formare cu părinții (biologici și familii substitutive).........................................73
5.5. Echipa mobilă......................................................................................................................................................74
5.6. Integrarea socială si școlară...........................................................................................................................75
5.6.1. Socializare..........................................................................................................................................75
5.6.2. Pregătirea integrării școlare.........................................................................................................76
5.6.3. Integrarea școlară...........................................................................................................................79

CAP. 6. CENTRUL DE RESURSE....................................................................................................................................................... 81
CAP. 7. INFRASTRUCTURA CENTRULUI DE INTERVENȚIE TIMPURIE.........................................................................................82

7.1. Localizare..............................................................................................................................................................82
7.2. Construcții / amenajări / structura spațiu...................................................................................................82
7.3. Dotări cu materiale și echipamente..............................................................................................................83
7.4. Structura minimă de personal........................................................................................................................84
7.5. Rețeaua locală de profesioniști......................................................................................................................84

ANEXE...............................................................................................................................................................................................85

Finanțare și sustenabilitate financiară.................................................................................................................85
Legislație selectivă privind protecția copilului cu dizabilități.......................................................................92

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................................................................. 94

Scopul lucrării

Lucrarea justifică și descrie funcționarea unui program de intervenție timpurie pentru copilul cu
dizabilități de natură neuro – psiho – motorie, așa cum este văzut de către profesioniștii Fundației
Inocenți, care au inițiat, dezvoltat și profesionalizat un astfel de program în Bistrița, începând cu
anul 2006.

Manualul reprezintă o pledoarie pentru crearea de servicii care să se adreseze problemelor
copiiilor la vârste cât mai mici, cât mai curând după naștere sau, atunci când nu este posibil,
cât mai curând după descoperirea lor, deoarece acest lucru crește șansele de reușită și scade
semnificativ costurile.

În timp ce intervenția timpurie este un concept care ghidează filosofia și strategiile serviciilor
pentru copiii în țările din vest, indiferent dacă e vorba de protecție socială, sănătate sau educație,
la noi programele de acest tip sunt foarte puține și insuficient profesionalizate, motiv pentru care
credem că acest manual, izvorât din experiența de 10 ani a unor profesioniști în domeniu, s-ar
putea dovedi foarte utilă.

Lucrarea este redactată într-un limbaj accesibil tuturor, indiferent de nivelul de pregătire
și descrie programul ca fiind la intersecția mai multor domenii precum: medicină, psihologie,
educație, servicii terapeutice și protecția socială.

Cui se adresează?

Lucrarea vine în întâmpinarea nevoii de informare a trei categorii principale de beneficiari.
Prima categorie o reprezintă părinții care au întrebări legate de dezvoltarea copiiilor lor și care
vor găsi aici atât descrierea stadiilor de dezvoltare a copilului și semnele de alarmă, cât și pașii
pe care trebuie să-i urmeze pentru a găsi soluții.
Lucrarea este de asemenea utilă specialiștilor din domeniu, deoarece, deși nu insistă foarte mult
pe metode și tehnici de lucru, explică foarte bine diverse proceduri administrative, accentuează
importanța lucrului în echipă transdisciplinară și, foarte important, a lucrului cu întreaga rețea
familială, nu doar cu copilul.

Recomandăm însă cu insistență acest manual celor care iși doresc să creeze în comunitățile lor
servicii similare și care pot găsi aici majoritatea argumentelor și informațiilor de care au nevoie
pentru a porni acest demers.
Mulțumesc organizației Romanian Children’s Relief din SUA și președintelui acesteia, dl Michael
Carroll pentru întreg sprijinul acordat copiilor pe parcursul celor 26 de ani de activitate în România
și de asemenea tuturor colegilor mei de la Fundația Inocenți pentru implicarea, devotamentul și
profesionalismul lor.

Mulțumesc de asemenea reprezentanților unor organizații din alte țări precum federația APAJH
și centrelor de intervenție timpurie CAMPS din Haute Loire din Franța, organizației Triade din
Olanda și organizațiilor partenere AHEAD - Moldova din Norvegia și Centrul de Intervenție Precoce
Voinicel din Republica Moldova, care de-a lungul ultimilor 10 ani ne-au ajutat să înțelegem și să
învățăm cum să dezvoltăm acest program.

Nu în ultimul rând, mulțumim finanțatorului, Fondului ONG în Romania și granturilor Spațiului
Economic European (SEE) și norvegiene 2009-2014, pentru sprijinul acordat în perioada 2014–
2016 pentru parcurgerea a încă unei etape în procesul de profesionalizare a programului de
intervenție timpurie a Fundației Inocenți din Bistrița, inclusiv pentru apariția acestui manual.

Marin MIC

5

Aim of this mannual

The manual justifies and describes the operation of a program of early intervention for children
with disabilities such as neuro - psycho - motor, as seen by professionals from Inocenti Founda-
tion who initiated, developed and professionalized such a program in Bistrita, since 2006.
The manual is advocating the creation of services that address children’s problems at young
ages, as soon as possible after birth or when not possible, as soon after their discovery, in order
to increases the chances of success and to significantly decreases costs.
While early intervention is a concept guiding philosophy and strategies for children’s services in
western countries, whether it’s social protection, health or education, in Romania this kind of pro-
grams are very few and insufficiently professionalized, which is why we think that this manual,
sprang from the 10 years of experience of professionals in the field, it could prove very useful.
The book is written in a language accessible to all, regardless of education level and describes
the program as being at the crossroads of several fields such as medicine, psychology, education,
therapeuticaly services and social protection.

Who is it for?

The mannual contain information that might interest three main categories of beneficiaries.
The first category is the parents, who have questions about their children’s development and
which will find here the description, of both the stages of child development and warning signs,
but also the steps they need to follow to find solutions.
The manual is also useful to the professionals in the field, because although not insist very much
on the methods and techniques of working, explains very well the various administrative proce-
dures and emphasizes the importance of trans-disciplinary teamwork and, importantly, to work
with the entire family networks, not just with the child.
But we strongly recommend this book to those who want to create similar services in their com-
munities in Romania and who can find here most of the arguments and information they need to
start this process.
Thank Romanian Children’s Relief organization in the US and its President, Mr Michael Carroll for
all the support provided to children during the 26 years of activity in Romania, including creation
of this program and also all my colleagues at Inocenti Foundation, for their dedication and pro-
fessionalism.
I also thank the representatives of organizations from other countries like federation APAJH and
early intervention centers CAMPS from Haute Loire in France, Triade organization in the Nether-
lands and partner organizations AHEAD Moldova Norway and Early Intervention Centre Voinicel
in Republic of Moldova, which over the last 10 years helped us to understand and learn how to
develop this program.
Finally, we thank the donor, NGO Fund in Romania and European Economic Area (EEA) and Nor-
wegian 2009-2014 grants , for the support they provided us in 2014 - 2016 for completion of
another step in the process of professionalisation of the early intervention program of Inocenţi
Foundation in Bistrita, including with this manual.

Marin MIC

6

Acronime

Acronim Denumire completă

AMP Asistent maternal profesionist
ANPH Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap
ANPDCA Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie
CAS Casa de Asigurări de Sănătate
CIT Centru de Intervenție Timpurie
CJ / CL Consiliul Judeţean / Consiliul Local
CP Centru de Plasament
CPC Comisia pentru Protecţia Copilului
CS Complex de Servicii
DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
DSP Direcţia de Sănătate Publică
HG Hotărâre de Guvern
IJP Inspectoratul Judeţean de Poliţie
ISJ Inspectoratul Şcolar Judeţean
MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
ONG Organizaţii neguvernamentale
OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului
SPAS Serviciu Public de Asistenţă Socială
UE Uniunea Europeană

GLOSAR

Accesibilitate - înlăturarea obstacolelor care împiedică mişcarea liberă în mediul ambiant şi
accesibilizarea diverselor zone ale societăţii cum ar fi: spaţiile de locuit, instituţiile publice, ser-
viciile de transport public, mijloacele de transport, străzile, mediul exterior etc. (O.U.G. 102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Activitate - executarea unei sarcini sau acţiuni de către un individ. Ea reprezintă funcţionarea la
nivel individual - conform Clasificării Internaţionale a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF)2

Adaptare curriculară/curriculum adaptat - corelarea conţinuturilor componentelor curricu-
lum-ului naţional (conţinuturi educaţionale, metode de predare- învăţare, metode şi tehnici de
evaluare) mediului fizic şi psihologic de învăţare cu posibilităţile aptitudinale, nivelul intereselor
cognitive, ritmul şi stilul de învăţare a copilului cu cerinţe educative speciale în concordanţă cu
obiectivele şi finalităţile propuse prin planul de intervenţie personalizat. Aceasta se realizează de
către cadrele didactice de sprijin împreună cu educatoarele de la grupă prin eliminare, substitu-
ire sau adăugare de conţinuturi, metode, tehnici etc.

Afectare - o pierdere sau o anormalitate a structurii corpului sau a unei funcţii fiziologice (inclu-
siv funcţiile mintale). Prin noţiunea de anormalitate înţelegem aici variaţiile semnificative de la
norma stabilită statistic (adică o deviaţie de la media populaţiei stabilită conform normelor stan-
dard măsurate) şi ea trebuie utilizată exclusiv în acest sens – conform CIF*.

Anti-discriminare - acţiuni care se întreprind, printr-o abordare pozitivă, pentru a înlătura efect-
ele discriminării.

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - organ de specialitate, cu personal-
itate juridică, ce coordonează la nivel central activităţile de protecţie specială şi promovare a
drepturilor persoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile şi standardele în domeniul

7

promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor din
domeniul propriu şi controlul activităţilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap (O.G nr.
14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele
cu Handicap, cu modificările şi completările ulterioare).

Boală - Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces pato-
logic care afectează organismul; maladie, afecțiune.

Capacitate psihică - atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea
drepturilor civile sau a unor activităţi specifice (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor
cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Centre - Instituţii de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap (Legea nr.343/2004 pentru
modificarea şi completarea OUG nr.102/ 1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă
a persoanelor cu handicap).

Centre - centre pilot; centre de îngrijire şi asistenţă; centre de recuperare şi reabilitare; centre de
integrare prin terapie ocupaţională; centre de zi; centre de intervenţie timpurie; locuinte protejate,
de tip familial.
(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea
socială a persoanelor cu handicap din România).

Centru rezidenţial (de protecţie specială) - unitate de protecţie specială care, pe lângă serviciile
de asistenţă (medicală, psihologică, socială), asigură utilizatorului cazare şi masă (de obicei, pe
termen lung) (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap;
Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Per-
soanelor cu Handicap - 2003).

Centru de zi (de protecţie specială) - instituţie de protecţie specială care asigură servicii de asis-
tenţă prin frecventarea sa zilnică de către utilizatori. Spre deosebire de centrele rezidenţiale,
centrele de zi nu asigură cazare utilizatorilor (Standarde naţionale minimale de calitate a servici-
ilor pentru unităţile de protecţi specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel
Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu
Handicap - 2003)

Cerinţe educative speciale - desemnează acele necesităţi educaţionale complementare obiec-
tivelor generale ale educaţiei şi învăţământului, care solicită o educaţie adaptată particularităţilor
individuale şi/sau caracteristicilor unei anumite deficienţe de învăţare, precum şi o intervenţie
specifică (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi
integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Cerinţe speciale (nevoi speciale) - cerinţe specifice ale unei persoane, determinate de existenţa
unor dizabilităţi, de natura şi gravitatea acestora (Standarde minimale de calitate - Locuinţe
protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Contract / convenţie - înţelegere, acord scris între unitatea furnizoare de servicii şi utilizator, prin
care se stabilesc condiţiile în care se furnizează serviciile, drepturile şi obligaţiile fiecăreia dintre
părţi (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia
Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor
cu Handicap - 2003).

Criză - este momentul culminant în evoluţia unor fenomene, evoluţia care precede vindecarea
sau agravarea unei boli (fr. crise). Crise – înseamnă lipsă, penurie, criză, dezechilibru, perturbaţie
(Standarde naţionale minimale de calitate pentru unităţile de protecţie specială tip „centru de
criză” – adulţi; Virginia Bădescu – Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziuni
Sociale a Persoanelor cu Handicap – 2003).

8

Deficienţă - reunifică absenţa, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcţii (anatomică,
fiziologică sau psihologică) a persoanei. Deficienţa poate fi rezultatul unei maladii, al unui ac-
cident, dar şi al unor condiţii negative de mediu(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei
naţionale privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Discernământ - componenta capacităţii psihice, care se referă la o faptă anume şi din care decurge
posibilitatea persoanei respective de a aprecia conţinutul şi consecinţele acestei fapte(Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Dizabilitate - termen generic pentru deficienţe (afectări), limitări de activitate şi restricţii de
participare (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza cărora se stabileşte
gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora nr.
725/12709/2002).

Echipă terapeutică - totalitatea profesioniştilor în domeniul sănătăţii mintale implicaţi în
asigurarea sănătăţii mintale, a asistenţei medicale şi în îngrijirea unei persoane cu tulburări psihice,
cum sunt: medic, psihiatru, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut
şi personal paramedical; (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice
nr. 487/2002).

Educaţie incluzivă - aceasta se referă la grădiniţele, şcolile, centrele de instruire şi sistemele
educaţionale, care sunt deschise pentru TOŢI copiii. Ca acest lucru să aibă loc, educatorii,
profesorii, instituţiile educaţionale şi sistemele ar putea avea nevoie de schimbare, astfel încît să
poată satisface mai bine diversitatea necesităţilor copiilor şi să-i includă în toate aspectele vieţii
şcolare. Acest termen mai semnficiă un process de identificare a oricăror bariere (din cadrul şi
din apropierea grădiniţei/şcolii) care împiedică învăţarea, cu reducerea sau eliminarea acestor
bariere. Este un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei educaţionale (grădiniţă, şcoală),
avînd ca scop exploatarea resurselor existente (materiale, didactice, umane, financiare), pentru
a susţine participarea la procesul de învăţămînt a tuturor persoanelor din cadrul unei comunităţi.
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale trebuie să corespundă nevoilor de dezvoltare a
lor, prin evaluarea adecvată a potenţialului de învăţare/dezvoltare şi prin asigurarea reabilitării–
recuperării şi compensării deficienţelor ori tulburărilor, dificultăţilor de învăţare.

Educaţie specială - formă adaptată de pregătire şcolară şi asistenţă complexă (medicală,
educaţională, socială, culturală) destinată persoanelor care nu reuşesc să atingă temporar sau
pe toată durata şcolarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vîrstei, cerute de
învăţămîntul obişnuit.

Egalizarea şanselor (crearea de şanse egale) - procesul prin care diferitele sisteme sociale şi de
mediu (infrastructură, servicii, activităţi informative, documentare) devin accesibile fiecăruia şi, în
special, persoanelor cu handicap (HG. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind
protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Evaluarea cerinţelor - proces prin care sunt determinate, în unitatea de protecţie specială,
cerinţele de îngrijire, asistenţă, recuperare, etc. ale utilizatorului în vederea stabilirii şi
implementării planului personalizat de servicii al acestuia; se efectuează de către o echipă
multidisciplinară şi include 3 perspective de abordare: biofizică, psihologică şi socială (Standarde
minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul
Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Evaluare complexă (diagnostică) - presupune evaluarea sub aspect psihologic, pedagogic,
medical şi social a copilului cu CES, pentru etapa stabilirii diagnosticului iniţial, desfăşurîndu-
se în cadrul unei instituţii abilitate. Evaluarea Complexă Periodică se organizează, ori de cîte ori
se constată necesitatea la un copil cu CES şi, în mod obligatoriu, la toţi copiii în momentele de
trecere de la o etapa la alta a intervenţiei educativ-compensatorii, de exemplu, la sfîrşitul anului
şcolar.

9

Evaluare prin raportare la standarde sau norme - măsoară performanţele unui copil într-o
anumită arie de dezvoltare, pornind de la un standard stabilit, cu scopul de a determina o
întîrziere sau o neconcordanţă faţă de respectivul standard. Fiecare copil evaluat este comparat
cu standardul aplicat, de regulă, cu punctajul mediu şi astfel se poate determina performanţa
particulară a copilului respectiv.

Evaluare prin raportare la criterii - este un tip de evaluare care se axează pe evaluarea punctelor
forte şi a deprinderilor unui copil, precum şi pentru identificarea nevoilor acestuia. Aceste
evaluări ajută la elaborarea planului de servicii personalizat (PSP), precum şi a diverselor planuri
educaţionale individualizate (PEI). Testele raportate la criterii şi aplicate copiilor cu dizabilităţi,
stabilesc deprinderi şi comportamente-ţintă, pe care copiii urmează sa le realizeze.

Factori contextuali - factori care împreună (mediul şi factorii personali) constituie contextul
complet al vieţii unui individ (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza
cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a
acestora nr. 725/12709/2002).

Factori de mediu - toate aspectele externe sau intrinseci ale lumii, care formează contextul
vieţii unui individ; ei include: lumea fizică naturală, lumea fizică artificială (făcută de om), ceilalţi
oameni, în diferite relaţii şi roluri, atitudini şi valori, sisteme şi servicii sociale, politici, legii şi reguli
(Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de
handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora nr. 725/12709/2002).

Factori personali - factori contextuali legaţi de individ, cum ar fi: vărsta, sexul, statutul social,
experienţa de viaţă etc. (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza cărora se
stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora
nr. 725/12709/2002).

Factor de risc - acel factor, care prin natura lui, frecvența și intensitatea cu care apare în viața
unui om, determină dezvoltarea semnificativă a unei anumite afectiuni.

Facilitatori - factori din mediul unei persoane, care, prin absenţa sau prezenţa lor, ameliorează
funcţionarea şi reduc dizabilitatea (Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei privind criteriile pe baza
cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a
acestora nr. 725/12709/2002).

Funcţionare - termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului, activităţi şi
participare. Ele denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de
sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi personali) – conform CIF
2001.

Handicap - se referă la dezavantajul social, la pierderea şi limitarea şanselor unei persoane de
a lua parte la viaţa comunităţii la un nivel echivalent cu ceilalţi membri. El descrie interacţiunea
dintre persoana cu dizabilităţi şi mediu (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale
privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Handicap psihic - incapacitatea persoanei cu tulburări psihice de a face faţă vieţii în societate,
situaţia decurgând direct din prezenţa tulburării psihice (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei
persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Incapacitate - desemnează un număr de limitări funcţionale cauzate de deficienţe fizice,
intelectuale, senzoriale, de condiţii de sănătate ori de mediu. Limitările pot fi parţiale sau totale
şi nu permit ca o activitate să fie îndeplinită în limitele considerate normale pentru o fiinţă umană
(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea
socială a persoanelor cu handicap din România).

Includere (incluziune) comunitară - apartenenţă participativă (efectivă şi responsabilă) a
persoanelor cu dizabilităţi la comunitate (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate

10

pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Incluziune - procesul de pregătire a unităţilor de învăţămînt pentru a cuprinde în procesul de
educaţie pe toţi membrii comunităţii, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau dificultăţile
acestora.

Incluziune socială - se referă la schimbarea atitudinilor şi practicilor din partea indivizilor,
instituţiilor şi organizaţiilor, astfel încît toate persoanele să poată contribui şi participa în mod
egal la viaţa şi cultura comunităţii din care fac parte.

Individualizare - valorizare individuală (a persoanelor cu dizabilităţi) în cadrul comunităţii de
apartenenţă (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap;
Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003).

Irecuperabil - termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece
acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităţii umane (O.U.G. nr.102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Inapt - termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece
acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităţii umane (O.U.G. nr.102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Integrare comunitară – acces şi participare, în condiţii de autonomie personală, la oportunităţile
(educaţie, muncă, cultură, etc.) oferite de comunitatea de apartenenţă a persoanei cu handicap
(Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip
„centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea
şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Integrare familială – participare la viaţa familiei, atitudine de acceptare a persoanei cu handicap
în familie (Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţie
specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional
pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Integrare şcolară - este aplicată în special atunci, cînd copiii cu dizabilităţi frecventează instituţii
(grădiniţe, şcoli) obişnuite, care au efectuat puţine schimbări sau nici o schimbare pentru a
satisface necesităţile copilului.

Învăţare individualizată – prevede selectarea acelor strategii şi sarcini de învăţare care ar facilita
progresul copilului, valorificarea resurselor individuale, în dependență de vîrsta, necesităţile lui
individuale, ritmul de dezvoltare, stilul de învăţare şi tipul de inteligenţă.

Management (al unităţii de protecţie specială) - gestionarea activităţilor şi resurselor (materiale,
umane, financiare) la nivelul unităţilor de protecţie specială, efectuată de conducerea unităţii, în
baza prerogativelor legale (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Materiale şi dispositive speciale – acestea urmăresc să reducă incapacităţile care provin din
deficienţe. Dispozitivele auditive şi amplificatoarele reprezintă exemple evidente, dar pot fi
menţionate şi scaunele speciale pentru susţinerea copiilor la masă; cărucioarele care îi ajută să
se mişte sau carcasele speciale pentru susţinerea lor în picioare. Există şi obiecte care facilitează
comunicarea, precum tablele cu imagini sau fişele cu simboluri.

11

Metode interactive, participative de învăţare - sunt metode care stimulează interesul copilului
pentru cunoaştere şi explorare, rezolvare creativă a problemelor şi sunt bazate pe învăţarea
experienţială, pe valorizarea şi dezvoltarea potenţialului fiecărui copil. Aceste metode presupun
lucrul în perechi şi grupuri mici şi mari, lucrul în cooperare/ colaborare.

Necesităţi speciale - acesta este un termen destul de general şi destul de controversat, folosit
cu referire la copiii care au nevoie de ajutor suplimentar. Nu este posibil să se dea o definiţie
exactă a acestor necesităţi, dat fiind că ele variază foarte mult.

Needucabil - termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităţi, deoarece
acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităţii umane (O.U.G. nr.102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Normalizare - viaţă (a persoanelor cu dizabilităţi) cât mai apropiată de tiparele obişnuite ale
comunităţii de apartenenţă (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Obiectiv (al standardelor de calitate) - rezultat aşteptat, obţinut ca urmare a aplicării unui
standard de calitate, în unitatea de protecţie specială (Standarde minimale de calitate - Locuinţe
protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Orar zilnic - intervalul de timp zilnic, stabilit pentru desfăşurarea activităţilor cu utilizatorii
(Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip
„centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea
şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Personal (al unităţii de protecţie specială) - colectiv al persoanelor angajate cu retribuţie în
unitatea de protecţie specială (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Persoanele cu handicap - sunt acele persoane pe care mediul social, neadaptat deficienţelor
lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale
la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând
măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale (O.U.G. nr.102/1999,
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Planul personalizat de servicii - stabileşte în detaliu obiectivele, etapele şi acţiunile ce vor fi
întreprinse de personal pentru a răspunde tuturor cerinţelor de sănătate, îngrijire, recuperare şi
socializare ale utilizatorului precum şi modalităţile de monitorizare, evaluare şi implementare a
procesului de furnizare a serviciilor (Standarde de calitate pentru serviciile furnizate în instituţiile
de protecţie specială a persoanelor cu handicap, aprobate prin Ordinul nr.22/2003).

Plan de intervenţie personalizat (PIP) - constituie o parte a Planului Specializat de Protectie;
el este un instrument de lucru permanent pentru unul sau mai mulţi membri ai echipei
multidisciplinare care îşi coordonează intervenţiile în direcţia realizării scopurilor stabilite în PSP
pentru persoana respectivă şi precizează modalităţile de intervenţie, prin care se ating scopurile
vizate.
PIP se limitează la un singur scop de dezvoltare şi implementare a acestuia.

Procedură - conţine, de regulă, scopurile şi domeniul de aplicare a unei activităţi; conţinutul
activităţii; cine, când, unde şi cum efectuează activitatea; ce materiale, echipamente şi documente
trebuie utilizate; cum trebuie controlată şi înregistrată activitatea (Standarde minimale de
calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru
Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

12

Protecţie socială - cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse de societate în vederea diminuării
sau chiar înlăturării consecinţelor pe care o deficiență cauzatoare de handicap o are asupra
nivelului de trai al persoanei cu dizabilităţi.

Protecţia specială - cuprinde măsurile luate pentru exercitarea dreptului persoanelor cu handicap
la un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de
integrare socială a acestei categorii de persoane.
(O.U.G. nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap,
cu modificările şi completările ulterioare).

Program individualizat de recuperare / reabilitare - secţiune a planului personalizat de servicii
care precizează coordonatele activităţilor de reabilitare, socializare, re/integrare comunitară,
familială şi socio-profesională, care cuprinde:
• obiectivele pe termen scurt, mediu, lung;
• activităţi şi procedee recuperatorii;
• activităţi de consiliere şi sprijin psihoterapeutic acordate membrilor familiei în vederea
optimizării perceperii de către aceştia a persoanei cu handicap şi pentru antrenarea lor în
activităţile de reabilitare;
• personal implicat în program - specialişti şi personal auxiliar;
• responsabili de program (persoana care urmăreşte aplicarea programului).
(Standarde naţionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip
„centre de zi” şi indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea
şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Reprezentant legal (pentru persoana cu tulburări psihice) - persoana desemnată, conform
legislaţiei în vigoare, pentru a reprezenta interesele unei persoane cu tulburări psihice (Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Reabilitarea - se referă la un proces destinat, a da posibilitatea persoanelor cu deficienţă să
ajungă la niveluri funcţionale fizice, psihice şi sociale corespunzătoare, furnizându-le acestora
instrumentele cu ajutorul cărora îşi pot schimba viaţa în direcţia obţinerii unui grad mai mare de
independenţă în societate.
Există tendinţa de a utiliza în cuplu noţiunile abilitare-reabilitare, prima referindu-se la acele
funcţii care nu mai pot fi recuperate. În schimb, prin mecanismele de compensare se pot forma
abilităţi, capacităţi bazale pentru integrarea socială şi profesională (H.G. nr.1215/2002 pentru
aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu
handicap din România).

Responsabil de caz - lucrător „cheie” care coordonează serviciile de rezidenţă şi sprijin pentru
viaţă independentă în locuinţele protejate (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate
pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).
Servicii :
• servicii de prevenţie şi intervenţie timpurie
• servicii de educaţie şi şcolarizare la domiciliu a persoanelor nedeplasabile
• servicii de terapie şi recuperare la domiciliu
• servicii de prevenire a abandonului, prin monitorizare, asistenţă pentru femeia gravidă
• servicii rezidenţiale de tip familial
• orice alte servicii care să conducă la bunăstarea persoanei cu handicap alături de familia sa
(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea
socială a persoanelor cu handicap din România).

Servicii complementare - serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrice,
precum: consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-
psihosociale(Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).
Servicii comunitare - serviciile care permit îngrijirea pacientului în mediul său firesc de viaţă
(Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

13

Servicii de sprijin - servicii care asigură atât independenţă în viaţa de zi cu zi a persoanei cu
handicap, cât şi exercitarea drepturilor ei (dispozitive de asistare, servicii de interpretare, asistent
personal, servicii de îngrijire comunitară, servicii de asistenţă psihopedagogică şi de specialitate
pentru copiii cu deficienţe integraţi în şcoala publică)(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea
Strategiei naţionale privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din
România).

Servicii de sprijin - se referă la acele servicii care asigură independenţa în viaţa de zi cu
zi a persoanei cu dizabilităţi şi exercitarea drepturilor ei.

Specialist - acest termen este utilizat în cazul persoanelor care deţin cunoştinţe specifice
în ceea ce priveşte maladiile şi deficienţele care afectează copiii. Specialiști sînt medicii, inclusiv
terapeuţii, psihologii şi lucrătorii sociali. Kinetoterapeutul, spre exemplu, este un profesionist
care poate recomanda și realiza exerciții adecvate pentru a menţine supleţea membrelor
copilului (sau, dupa caz, a adultului), activitati necesare pentru ca acel copil sa exerseze și
să-şi dezvolte mişcarile, precum și recomandări privind necesitatea unor dispozitive speciale cu
ajutorul cărora să se mențină în diverse poziţii sau să se deplaseze.

Standard - normă care reglementează calitatea (Standarde naţionale minimale de calitate a
serviciilor pentru unităţile de protecţi specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică;
Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003)

Standarde de calitate (a serviciilor) - nivele minimale de performanţă ale procesului de furnizare
a serviciilor, obligatorii la nivel naţional, prin care se realizează anumite obiective (rezultate),
în beneficiul utilizatorului de servicii (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate
pentru adulţi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Solicitant (de servicii) - persoana cu handicap care, direct sau prin reprezentantul său, solicită
să devină utilizator al serviciilor oferite de o unitate de protecţie specială (Standarde naţionale
minimale de calitate a serviciilor pentru unităţile de protecţie specială de tip „centre de zi” şi
indicatori de bună practică ; Viorel Hâncu - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

Trimitere/referire - cînd o persoană precum o educatoare/un profesor trimite un
copil la un specialist, precum un doctor, aceasta poartă denumirea de trimitere. Trimiterile
sunt efectuate, de obicei, prin intermediul unei scrisori conţinînd o caracteristică a copilului şi
preocupările cadrului didactic în legătura cu acesta.

Utilizator de servicii - beneficiar al procesului de furnizare a serviciilor asigurat de o unitate de
protecţie speciala; termenul este preferabil celui de asistat, a carui conotaţie pasiva nu concorda
cu viziunea moderna asupra protecţiei speciale; nici termenul de client nu este indicat, data fiind
tenta sa rece, usor mercantilă (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Unitate (de protecţie specială) - furnizor de servicii de protecţie specială pentru persoanele
cu handicap (dizabilităţi) (Standarde minimale de calitate - Locuinţe protejate pentru adulţi
cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Voluntar - persoana care lucrează în unitatea de protecţie specială, fară retribuţie sau numai
în schimbul unor servicii de cazare-masă (Standarde de calitate pentru serviciile furnizate în
instituţiile de protecţie specială a persoanelor cu handicap, aprobate prin Ordinul nr.22/2003).

14

Capitolul 1

DIZABILITATEA ȘI CALITATEA VIEȚII

1

Foto: Fundația Inocenți

Cuvântul „dizabilitate” reprezintă termenul care redă cu acurateţe implicaţiile pe care deficienţele neuro-
motorii, care conturează tabloul clinic al copiilor care au acest diagnostic, le au atât asupra copilului în cauză,
cât şi asupra membrilor familiei acestuia. Dizabilitatea este văzută ca o limitare impusă în special de către
oportunităţile şi experienţele sociale care restrâng abilitatea individului de a relaţiona cu ceilalţi sau de a
accesa anumite locaţii. (Cherecheş (Oşvat) Claudia, 2011)
Asta înseamnă că dizabilitatea poate conduce la excluziune socială şi prin faptul că este percepută în raport cu
barierele sociale impuse, neagă oportunitatea de angajare în relaţiile cu ceilalţi (Burke, 2008).

Este bine de reținut această definiție pentru conform necesităţilor fiecăruia, sunt
a putea distinge diferența față de modul răspunzători de existenţa handicapului în
în care se utilizau termenii de dizabilitate, viaţa persoanelor cu dizabilităţi.
deficiență și handicap până de curand. Astfel, Deficienţele neuromotorii afectează
se susținea că boala generează dizabilitatea componentele motrice ale persoanei,
(diminuarea abilităţii) sau deficiențe ale fiind determinate în principal de afectarea
anumitor funcții ale organismului iar lipsa structurilor neuronale de la nivel central sau
accesibilităţilor pentru aceste persoane periferic, dar şi de calitatea proceselor psihice
generează handicapul în raport cu mediul, care influenţează controlul şi funcţionarea
care este o problemă socială. Vorbind de mecanismului neuromuscular (Gherguţ, 2007).

„DIZABILITATEA ESTE VĂZUTĂ CA O LIMITARE IMPUSĂ ÎN SPECIAL DE CĂTRE OPORTUNITĂŢILE ŞI

EXPERIENŢELE SOCIALE CARE RESTRÂNG ABILITATEA INDIVIDULUI DE A RELAŢIONA CU CEILALŢI

SAU DE A ACCESA ANUMITE LOCAŢII.” Pe lângă tabloul clinic incluzând simptome

“social” ne referim la oameni. neuro-motorii marcante, paraliziile şi
Toţi cei care se opun sau ignoră sa facă toate problemele neurologice sunt însoţite
demersurile necesare pentru a ajuta persoana frecvent şi de probleme de ordin psihologic.
cu dizabilități pentru a-și dezvolta și atinge Dintre acestea, cele mai frecvente par a fi
potențialul maxim, pentru a funcționa social tulburările cognitive, deficitele senzoriale,
și pentru a fi cât mai puțin dependenți de cei tulburările de comunicare şi problemele
din jur și de mediu, pornind de la asigurarea emoţionale (Popescu, 2001). În aria cognitivă
evaluărilor de specialitate și oferirea terapiilor apar dificultăţi însoţite uneori de reducerea
recuperatorii de la vârste cât mai mici, nivelului de inteligenţă. Apar de asemenea
trecând prin integrarea școlară și socială dificultăţi de învăţare şi probleme de
și continuând cu amenajarea mediului fizic, concentrare a atenţiei.

15

Performanţele mnezice ale copiilor cu de activităţi de conştientizare a opiniei

probleme neuro-motorii pot fi reduse, publice cu privire la problematica/nevoile

comparativ cu cele ale copiilor sănătoşi de familiilor care au un membru cu dizabilităţi,

aceeaşi vârstă. În ceea ce priveşte sfera pot contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii

emoţională, se apreciază că până la 50% acestora.

din copiii cu hemiplegie (una dintre forme) Politicile şi strategiile naţionale adresate
persoanelor cu dizabilităţi au la bază o
1 au o tulburare emoţională. La acestea se

adaugă stima de sine scăzută şi dificultăţile serie de principii care vizează protecţia,

de integrare în colectiv, izolarea socială fiind integrarea şi incluziunea socială a acestora

comună acestor copii. Izolarea, retragerea în vederea eliminării barierelor care ar putea

sunt în acelaşi timp o consecinţă a stigmatului exista între acestea şi ceilalţi membri ai

social asociat cu deficienţele neuro-psiho- comunităţii. Astfel, la nivelul ţării noastre,

motorii. Integrarea în anturaj este redusă şi au fost propuse o serie de măsuri de natură

datorită deficitului în sfera cogniţiei sociale a socială, psihologică şi psihopedagogică

acestor copii. Se pare că problemele neuro- care vizează intervenţia timpurie, facilitarea

motorii sunt frecvent însoţite de dificultăţi în a accesului la servicii educaţionale, medicale

înţelege comportamentul celorlalţi, intenţiile şi sociale, integrarea profesională şi socială

şi atitudinile acestora, probleme în a identifica a persoanelor cu dizabilităţi. Toate aceste

corect indicatorii sociali şi emoţionali precum măsuri iau în calcul şi implicarea membrilor

şi de dificultăţi în sfera metacogniţiei familiei persoanelor cu dizabilităţi în acest

(Goodman, 1997). proces, familia jucând un rol extrem de

Acesta este tablolul clinic care creionează important în viaţa acestor persoane. Dar

problemele cu care se confruntă copiii cu totuşi, în afara familiei, măsurile de asistenţă

deficienţe neuro-psiho-motorii şi totodată socială deţin un rol primordial în menţinerea

provocările cărora trebuie să le facă faţă stabilităţii la nivel individual şi societal.

membrii familiilor acestora, având în vedere Obiectivul principal al intervenţiilor în

faptul că intervenţia presupune un proces de domeniu îl constituie protejarea persoanelor

recuperare care durează în marea majoritate care, datorită unor motive de natură

a cazurilor toată viaţa. Dizabilitatea copilului economică, fizică, psihică sau socială, nu au

este o experiență de triadă, implicând co- posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să

interacţiunile dintre copil, care trăiește îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe

disfuncția, familia care este afectată de pentru participarea activă la viaţa socială. În

problema copilului și mediul extern în care se acest context, asistenţa socială ca şi parte

manifestă dizabilitatea (Heiman, 2002 apud componentă a sistemului de protecţie socială

Cherecheş (Oşvat) Claudia, 2011). este văzută ca reprezentând „serviciile

Criza generată de diagnosticul care arată sociale şi prestaţiile sociale acordate în

că ceva nu este în regulă cu copilul lor, vederea dezvoltării capacităţilor individuale

este probabil experiența cea mai dificilă și sau colective pentru asigurarea nevoilor

paralizantă pentru părinți. În cele mai multe sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea

cazuri, reacțiile părinților sunt negative, principiilor de coeziune şi incluziune socială”

similare reacțiilor în urma unei pierderi (Legea 47/2006, p. 1).

ireparabile. Familiile fie se adaptează în După cum putem observa din cele specificate

mod flexibil și se mobilizează într-o acțiune anterior, ideea care se desprinde este aceea

eficientă, fie se blochează în reacții de diferite de creştere a calităţii vieţii persoanelor cu

grade de rigiditate și ineficiență. Există şi dizabilitati. Această idee este des vehiculată

situaţii în care părinţii tind să opună rezistență când în centrul discuţiilor se află persoanele

sau chiar să nege diagnosticul. cu dizabilităţi „considerate una din categoriile

Schimbările în rutină sunt necesare în vederea sociale cu risc ridicat de excluziune socială

asigurării unei bune îngrijiri a copilului, având multiplă”, consecinţele răsfrângându-se atât

efecte semnificative în funcționarea familiei, la nivel individual, cât şi familial, comunitar şi

deoarece viaţa într-o familie unde există un societal (Lazăr, 2009, p. 206).

copil cu dizabilităţi suportă o serie de modificări, Însă creșterea calității vieții nu poate să

stresul amplificat de oboseala resimţită fiind însemne doar asigurarea unor beneficii

asociat cu moralul scăzut al membrilor adulţi financiare sau asigurarea de servicii

din familie raportat la progresele copilului, care alternative la îngrijirea în familie, ci trebuie să

în cazul dizabilităţilor neuro-motorii sunt de însemne servicii de cea mai bună calitate, de

cele mai multe ori mai mici, dacă ne raportăm evaluare, de terapie și servicii educaționale

la aşteptările părinţilor (Heiman, 2002). adaptate, care să fie asigurate de la cele mai

Comunităţile locale, prin serviciile medicale, mici vârste și această abordare se regasește

educaţionale şi sociale oferite, prin derularea sub denumirea de „intervenție timpurie”.

MIC Marin

16

Capitolul 2

TEORII ȘI DEFINIȚII ALE INTERVENȚIEI TIMPURII

2

2.1. Ce este intervenția timpurie și de ce Foto: Michael Carroll
este importantă?
IT se poate concentra pe copil singur sau pe
”Primele luni și primii ani de viață au o influență copil și familia lui luate împreună. Serviciile
atât de importantă asupra dezvoltării copilului, variază de la identificare, la diagnostic și
încât acest timp nu poate fi comparat cu nici o altă furnizarea de programe directe de intervenție.
perioadă ulterioară de vârstă.” (Shonkoff, 2000)
2.2. De ce intervenție timpurie?
Serviciile de intervenţie timpurie în copilărie
(ITC) sunt instituite pentru a soluţiona nevoile Există 3 motive principale pentru a realiza
de dezvoltare a copilului de la naştere până intervenția timpurie la un copil cu nevoi
la vârsta de 3 ani, în cazul în care acesta speciale:
prezintă tulburări de dezvoltare fizică, • Impulsionarea dezvoltarii copilului, pentru
cognitivă, neuro-psihică, a comunicării, sferei recuperarea întârzierilor în dezvoltare;
emoţionale, sociale, de adaptare sau în cazul • Oferirea de suport și asistența familiei,
când el are o stare de sănătate cu un grad în vederea adaptării funcționării familiei la
înalt de risc de manifestare a acestor tulburări condiția existenței unui copil cu dizabilități;
[American Academy of Pediatrics, Committee • Maximizarea beneficiilor aduse de copil și
on Children with Dizabilities, 2001; Bailey, familie pentru societate.
D.B., Hebbeler, K., Scarborough, A., 2004;
Bailey, D.B., 2006; Belkin, M, 2000; Blackman, Cercetările legate de dezvoltarea copilului au
J.A, 2003]. stabilit faptul că rata de învățare și dezvoltare
Intervenția timpurie se aplică copiilor cu umană este cea mai rapidă în anii preșcolari.
vârste cuprinse între 0-3 ani sau, în unele țări, Perioada de intervenție devine extrem de
0 – 6/7 ani, care sunt descoperiți a avea sau importantă atunci când la un copil apare
sunt la risc de a dezvolta o dizabilitate sau riscul de a pierde o oportunitate de a învăța,
care prezintă alte nevoi speciale care le pot în perioada în care el se află într-o stare de
afecta dezvoltarea. pregatire maximă. În cazul în care momentele
Intervenția timpurie constă în furnizarea cele mai potrivite pentru învățare sau
de servicii acestor copii și familiilor lor în etapele de pregatire maximă nu sunt luate în
scopul diminuarii efectelor acestei condiții. considerare, copilul poate avea dificultați în
Intervenția timpurie poate fi corectivă sau învățarea unei abilități specifice la un moment
preventivă, adică remedierea problemelor de ulterior.
dezvoltare existente sau prevenirea apariției *Karnes si Lee (1978) au constat ca “doar prin
lor. identificare timpurie și programe adecvate
copii pot sa-și dezvolte potențialul maxim”.

17

http://www.kidsource.com/kidsource/content/ acestea având beneficii nu doar sociale ci și

early.intervention.html economice.

Dificultăţile copiilor cu dizabilităţi impun Nu în ultimul rând, cercetările au demonstrat

modalităţi organizate şi sistematizate de ca investiția în sanatatea și dezvoltarea

intervenţie psiho-pedagogică, medicală copilului mic are beneficii nu doar sociale ci și

şi socială, care ar fi centrate nu atât pe economice (de ex. Barnett 2000; Karoly et al.

deficienţă, cât pe ceea ce reprezintă 1998). Capacitatea de a demonstra eficiența

2 potenţialul restant sau poate nevalorificat al programelor este vitală pentru factorii de
copilului.
decizie politică, care trebuie sa cântareasca
In acest context, o importanţă deosebită o
între beneficiile furnizarii serviciilor și
are intervenţia timpurie, care se dovedeşte
a fi eficientă atat in prevenirea handicapului, costurile de furnizare a programelor (Barnet
2000).

„INTERVENȚIA TIMPURIE SE APLICĂ COPIILOR CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 0-3 ANI SAU, ÎN
UNELE ȚĂRI, 0 – 6/7 ANI, CARE SUNT DESCOPERIȚI A AVEA SAU SUNT LA RISC DE A DEZVOLTA O
DIZABILITATE SAU CARE PREZINTĂ ALTE NEVOI SPECIALE CARE LE POT AFECTA DEZVOLTAREA..”

prin stimularea dezvoltării, prevenirea Foto: Fundația Inocenți
complicaţiilor, cat şi în diminuarea impactului
psihologic negativ al dizabilităţii copilului Exemplu: Wood (1981- apud Smith, Barbara) a
asupra părinţilor, fraţilor, surorilor şi rudelor. calculat costurile totale cumulate până
De asemenea, intervenția timpurie constituie la vârsta de 18 ani de servicii de invățământ
o modalitate eficientă de prevenire a special de la inceputul intervenției: (1) de la
abandonului şi instituţionalizării copilului. naștere; (2) de la vârsta de 2 ani; (3) de la
Misiunea intervenției timpurii este de a vârsta de 6 ani. Ea a descoperit ca, costurile
identifica și evalua, cit mai repede posibil, acei totale sunt mult mai mici daca intervenția
copii (sugari, copii mici) a caror dezvoltare a început de la naștere. Costul total al
este compromisă și oferirea unei intervenții serviciilor demarate de la naștere a fost de
corespunzatoare pentru îmbunătățirea 37.273$ și costurile totale dacă s-a demarat
dezvoltarii copilului și a familiei. la 6 ani au fost între 46.816$ si 53.340$.
Programele de intervenţie timpurie işi propun Una din caracteristicile fundamentale ale
în primul rând să contribuie la depistarea cât intervenţiei timpurii o constituie natura
mai timpurie a întârzierilor de dezvoltare, interdisciplinară şi transdisciplinară a
pentru a le putea corecta optimal şi, de activităţilor, fapt corelat cu diversitatea şi
asemenea, pentru a preveni agravarea lor. complexitatea procesului de dezvoltare a
Este un fapt bine stabilit, identificarea copiilor copilului şi cu necesităţile sale crescânde
cu deficiențe trebuie facută cât mai precoce, de servicii şi suport. Realmente, intervenţia
depistarea precoce fiind unul din imperativele timpurie întruneşte o multitudine de modele şi
majore ale intervențiilor ulterioare și este programe, furnizori şi servicii, care antrenează
hotarâtoare în obținerea unui rezultat o gamă largă de profesiuni, inclusiv din
optim. Serviciile de intervenţie timpurie, sfera educaţiei, psihologiei, medicinei,
de asemenea, au un impact semnificativ asistenţei sociale, creşterii şi educaţiei
asupra părinţilor şi fraţilor unui copil cu copilului, logopediei şi comunicării, terapiei
probleme. Intervenția timpurie poate duce la ocupaţionale şi ergoterapiei, nursingului şi
imbunatațirea atitudinilor părinților despre medicinei publice. (Ellen Fish, 2002)
ei inșiși și despre copiii lor, poate îmbunătăți Obiectivele de bază ale acestor servicii
abilitațile parinților de a-și educa propriul sunt: promovarea sănătății și bunăstării
copil și le poate da mai mult timp pentru
odihnă și muncă.
Un al treilea motiv de a interveni mai devreme
este că societatea va culege beneficiile
maxime. Un copil își crește dezvoltarea și
câștigurile educaționale și scade dependența
de instituțiile sociale, familia își crește
abilitatea de a se descurca cu un copil cu
probleme și, poate, crește eligibilitatea
copilului de a ocupa un loc de muncă, toate

18

copilului, sporirea competențelor, promovarea „stigmatizarea copiilor cu dizabilităţi continuă 2
capacităților de adaptare și de îngrijire ale să fie o problemă” şi unii părinţi, din teama de
părinților, pentru o bună funcționare a familiei. marginalizare datorită mentalităţii generale
sau lipsa de informaţii, preferă să îi ţină
2.3. Care este situația în România? De ce nu ascunşi în casă, izolaţi, privându-i de educaţie,
se face prevenție și intervenție timpurie? reabilitare şi participare la viaţa socială. În
consecinţă, copiii cu dizabilităţi continuă să fie
Extras din Raportul naţional din cadrul discriminaţi, fiind încă priviţi, chiar şi de către
proiectului “Drepturile copilului pentru toţi” profesionişti, din prisma dizabilităţii şi nu a
derulat de Inclusion Europe: resurselor şi potenţialului lor de dezvoltare.
Diagnosticul şi intervenţia timpurie pentru De-a lungul anilor s-a dovedit ca sistemul
copilul cu dizabilităţi, mai ales în zona rurală, românesc de servicii sociale este un sistem, în
sunt slab dezvoltate. Comitetul ONU pentru cel mai bun caz, reactiv și nu unul preventiv.
drepturile copilului ia notă că „mulţi copii cu Asta înseamnă că decidenții nu stabileasc
dizabilităţi sunt identificaţi, încadraţi în grad de strategii viabile de anticipare a problematicii
handicap şi îndrumaţi spre serviciile adecvate sociale și de crearea unor servicii care să
doar în momentul înscrierii în învăţământ” prevină apariția problemelor, mulțumindu-
(Recomandările din 2009). Totodată, accesul se să reacționeze prin soluții și servicii care
părinţilor la diagnostic precoce este limitat intervin tardiv, atunci când problemele se
datorită costurilor ridicate ale testelor şi a acutizează și persoana în dificultate nu mai
numărului redus de aparatură necesară. are alternative.
Accesul la consiliere pre- şi postnatală este La fel se explică insuficiența serviciilor de
de asemenea limitat datorită numărului redus intervenție precoce / timpurie care, chiar daca

de psihologi din maternităţi şi a faptului că Foto: Fundația Inocenți
nu sunt pregătiţi pentru consiliere. Numărul
de medici specialişti este insuficient şi medicii nu previn apariția problemelor, contribuie
nu sunt pregătiţi pentru comunicarea cu esențial la ameliorarea lor si recuperarea
copilul cu dizabilităţi şi familia acestuia, parțiala sau totală a restanțelor funcționale
inclusiv comunicarea diagnosticului privind ale copiilor la vârste mici. Intervenția timpurie
dizabilitatea. Asigurările de sănătate nu (IT) nu doar că scurtează procesul de
acoperă toate costurile pentru medicamente recuperare funcțională, dar mai mult de atât,
(de ex. antiepilepticele), terapii specifice (de crește capacitatea recuperatorie cu costuri
ex. psihoterapia cognitivă), fişele medicale infinit mai mici decat se poate face la vârste
şi psihologice pentru încadrarea în grad de mai mari și aici ne referim atât la costuri
handicap. financiare cât și „cost” în suferință, atât ale
Aşa cum remarcă şi Comitetul ONU pentru copilului cât și ale ocrotitorului.
drepturile copilului (Recomandările din 2009),
MIC Marin, CÂRCU Adela

19

Capitolul 3

SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI EFICIENȚA INTERVENȚIEI TIMPURII

3

Argumente pentru crearea unui serviciu de Foto: bikeriderlondon/ Shutterstock.com
intervenție timpurie
abilitare, cu atât vor fi mai mari șansele de
1) Copilul mic, în special cel cu varsta pâna recuperare. (Ivan PUIU, Intervenția timpurie
la 3 ani, are cele mai mari posibilități de în copilarie, 2012)
recuperare.
Aceste capacitați sunt legate de potențialul 2) Abordarea unidisciplinară și cea
excepțional al sistemului nervos central de multidisciplinară nu pot face față problemelor
a-și reveni dupa un traumatism, o expunere la complexe în cazul unui copil cu dizabilități,
factori negativi în perioada intrauterină, etc. implicarea familiei în planificarea și realizarea
Specialiștii folosesc în acest context termenul activităților este de o importanță crucială
de “plasticitate” înaltă a sistemului nervos pentru dezvoltarea copilului; acestea pot fi
a copilului mic (neuroplasticitate), adică realizate doar în echipă transdiciplinară.
capacitatea de a se modela ușor. În cazul modelului tradițional multidisciplinar,
Spre exemplu, gradul de recuperare a unui membrii echipei activează independent unul
nou-nascut care a suferit o hemoragie de celălalt. Familia se întâlnește cu fiecare
intracraniană în timpul nașterii este membru al echipei separat în funcție de
incomparabil cu gradul de recuperare a unui specialitatea lucrătorului. Membrii echipei
adult care a îndurat un accident vascular evaluează copilul separat în funcție de
cerebral, adică, într-un fel, tot o hemoragie specialitatea pe care o dețin. Membrii echipei
elaborează planuri separate de intervenție.
Membrii echipei realizează separat planuri

„SERVICIUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE TREBUIE SA FIE BAZAT PE O COLABORARE FOARTE STRÂNSĂ

ÎNTRE SPECIALIȘTI ȘI ÎNTRE SPECIALIȘTI ȘI FAMILIE (ECHIPA INTERDISCIPLINARĂ ȘI ECHIPA

TRANSDISCIPLINARĂ” de activități. Echipa multidisciplinară are

intracraniana. La copilul mic, funcțiile aceleași obligații, dar membrii ei activează,

emisferei creierului afectat pot fi preluate de independent unul de altul.

emisfera neafectată, uneori cu un rezultat În plus, o altă caracteristică importantă este

spectaculos de recuperare. aceea că în echipa multidisciplinară nu sunt

De aici rezultă unul din principiile de baza condiții pentru o conlucrare eficientă cu

ale intervenției timpurii in copilarie: cu cât familia.

mai timpuriu, cu cât mai devreme vor Serviciul de intervenție timpurie trebuie sa

fi depistate problemele de dezvoltare fie bazat pe o colaborare foarte strânsă între

ale copilului și vor fi inițiate activități de specialiști și între specialiști și familie (echipa

20

interdisciplinară și echipa transdisciplinară). între 0 și 3 ani, care au cerințe speciale 3
Toti aceștia trebuie sa colaboreze pe întreg de îngrijire și educație, condiționate de o
parcursul intervenției, de la evaluare, la terapii oarecare dizabilitate sau de riscul apariției
si până la integrarea copilului în școală și acesteia. După vârsta de 3 ani se presupune
comunitate. continuarea activităților de educație specială,
însă în cadrul altor programe, corespunzător
3) Numarul copiilor cu dizabiliți în Romania, vârstei.
conform buletinului statistic al Ministerului Copil ,,eligibil” pentru servicii de intervenție
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și timpurie este copilul cu vârsta cuprinsă între
Persoanelor Vârstnice din trimestrul III al 0-3 ani, care are recomandarea specialiștilor
anului 2015, era de 12,066 de copii cu vârsta și consimțământul părinților.
intre 0 si 4 ani si de 18,360 de copii cu vârsta Copilul este eligibil pentru programe de
cuprinsă între 5 si 9 ani. intervenție timpurie, dacă are o stare fizică

http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_ Foto: Fundația Inocenți
statistic/dizabilitati_III2015.pdf
Acești copii sunt răspândiți în toate județele sau mentală cu un risc mare de a cauza o
țării și ar trebui să aibă acces la servicii de intârziere de dezvoltare.
intervenție timpurie cât mai aproape de
domiciliul lor. MIC Marin, CÂRCU Adela
De menționat ca aceste cifre includ doar copiii
încadrați într-un grad de handicap, adică cam
două treimi din copii care au diverse deficiențe
și întârzieri în dezvoltare din România.

4) Un argument indirect în favoarea creării
serviciilor de ITC în România este acela
că servicii similare funcționează de câteva
decenii în țările dezvoltate; spre exemplu,
în SUA legea pentru implementarea acestui
serviciu a fost adoptată în anul 1986.
Fiecare copil are un ritm individual de
dezvoltare. Copilul, al cărui ritm de dezvoltare
este mai scăzut decât nivelul “tipic” poate
beneficia de programe de intervenție
timpurie. Pot beneficia de programe de
intervenție timpurie copiii cu vârsta cuprinsă

21

Capitolul 4

BENEFICIARII INTERVENȚIEI TIMPURII

4

4.1. Criterii de eligibilitate pentru programe Foto: Criss and Sally
de intervenție timpurie
• dezvoltarea cognitivă,
Beneficiarii programului de intervenție • dezvoltarea comunicării (inclusiv cea
timpurie sunt identificați și evaluați de către expresivă și receptivă),
profesioniști care utilizează instrumente și • dezvoltarea emoțională sau socială.
proceduri care sunt validate la nivel național
de către autoritățile responsabile. Pentru c. Sugarii și copii mici aflați în risc de a
o recunoaștere mai facilă a potențialilor dezvolta o întârziere în dezvoltare – această
beneficiari, putem să afirmăm că aceștia pot fi categorie include:
incluși în trei mari categorii:
a. Sugari și copii mici cu boală/boli c.1 - Sugari și copii mici, cu un istoric prenatal,
diagnosticate; perinatal, neonatal sau în viața timpurie, de
b. Sugari și copii mici cu întârzieri în dezvoltare afecțiuni ale sistemului nervos central care
stabilite; cresc probabilitatea de dezvoltare atipică
c. Sugari și copii mici aflați în risc de a ulterioară:
dezvolta o întârziere în dezvoltare; 1. Greutate la naștere mai mică de 1000
grame;
a. Sugari și copii mici cu boală/boli 2. Vârsta gestațională mai mică de 28
diagnosticate: această categorie include săptămâni;
sugari și copii mici cu afecțiuni neurologice, 3.Perioada de spitalizare în terapie intensivă
metabolice, tulburări genetice, anomalii pentru nou-născuți e mai mare de 5 zile;
cromozomiale sau alte afecțiuni medicale 4. Scor APGAR mai mic de 5, la 5 minute;
diagnosticate și care pot determina întârzieri 5. Numărul de zile de spitalizare este mai
în dezvoltare. mare de 25 de zile în 6 luni (nu se aplică
prematurilor);
b. Sugari și copii mici cu întârzieri în 6. Hipotrofia fetală – copil cu o greutate mai
dezvoltare stabilite: categoria include sugari scăzută decât cea normală pentru numărul
și copii mici care, de cele mai multe ori, în cel de saptămâni de sarcină. Copiii SGA sunt
de-al doilea an de viață, încep să manifeste mai mici cu 90% decat copiii de aceeași
întârzieri în dezvoltare, cel mai frecvent de vârstă gestațională. Copiii mici pentru vârsta
etiologie necunoscută, în una sau mai multe gestațională pot fi dezvoltați firesc din punct
arii precum: de vedere fizic și neurologic dar sunt mai
• dezvoltarea fizică (inclusiv motricitatea mici decât cei de aceeași vârsta gestațională,
grosieră si fină), având proporții mai mici sau având greutate și
masa corporală mai scăzute.

22

7. Dificultați cronice de alimentație – pentru *NOTĂ: 4
un sugar sau copil există acest factor de risc - Factorii de risc 1 – 4 se aplica sugarilor si
în cazul în care oricare dintre următoarele copiilor care au vârsta cronologică sub 18
condiții există pe o perioadă extinsă de timp: luni la data evaluării.
colici severe; mese stresante; refuzul sau - Factorii de risc 1 – 6 și 9 trebuie sustinuți
incapacitatea de a mânca; imposibilitatea de a printr-un act medical care trebuie să existe
progresa în competențe de alimentare. în dosarul copilului. Factorii de risc 7, 8, 10
8. Atașament nesigur / dificultăți de sunt determinați de percepția mamei.
interacțiune - un sugar / copil mic îndeplinește
acest factor de risc în cazul în care acesta c.2 - Sugari și copii mici care biologic sunt
pare să aibă relații sociale inadecvate sau sănătoși, dar a căror experiență de viață
perturbate, depresie, comportament agresiv timpurie, inclusiv îngrijirea în familie, îngrijirea
sau fără discernământ și părintele percepe sănătății, nutriția, oportunitățile de exprimare
acest lucru ca pe o problemă. a comportamentelor adaptative și modelele
Notă: În cele mai multe cazuri, atașamentul de stimulare fizică și socială au fost/sunt
nesigur la sugari și copii mici este evidențiat limitate, conferind astfel o probabilitate mare
printr-un comportament caracterizat prin pentru dezvoltare întârziată:
eșecul persistent de a iniția sau a răspunde 1. Vârsta mamei sub 17 ani sau mai mult de 3
la interacțiuni sociale, frica chiar și față de nașteri până la vârsta de 20 de ani;
îngrijitori sau sociabilitate fără discernământ. 2. Nivel scăzut de școlarizare al mamei;
9. Anomalii suspecte ale Sistemului Nervos 3. Boli cronice sau dizabilitate a unuia
central – pot include, dar nu sunt limitate,
următoarele:
• Infecții: meningită, encefalită, infecții

„PENTRU A ÎNȚELEGE CÂND ESTE NECESARĂ INTERVENȚIA TIMPURIE, ATÂT PĂRINTELE CÂT SI
SPECIALISTUL TREBUIE SĂ CUNOASCĂ ȘI SĂ ÎNȚELEAGĂ CE ESTE “TIPIC” SAU NORMAL, PENTRU A
PUTEA IDENTIFICA EVENTUALELE ÎNTÂRZIERI ȘI DIZABILITĂȚI”

maternale pe perioada sarcinii (infecțiile dintre părinți, ce afectează abilitatea de
TORCH – toxoplasmoza, sifilis / HIV, rubeola, îngrijire a copilului - Acest factor de risc
citomegalovirus, herpes). se aplică în cazul în care un părinte are o
• Traume: hemoragii intracraniene, hematom boală cronică diagnosticată sau un handicap
subdural, hematom epidural. senzorial, mental sau de dezvoltare care
• Metabolice: hipoglicemie profundă și ar putea să interfereze sau să afecteze
persistentă; convulsii asociate cu dezechilibre negativ dezvoltarea sugarului sau copilului
electrolitice; hiperbilirubinemie neonatală mic sau au un impact asupra abilităților de
profundă și persistentă; acidoza. îngrijire. Exemple de acest factor de risc pot
• Asfixia: apnee prelungită și recurentă; fi: tulburări afective, schizofrenia, limitări
sufocare; hipoxie; aspirație de meconiu; înec. senzoriale, inclusiv limitele vizuale sau
• Expunere intra-uterină la droguri: nicotină, auditive și limitări cognitive.
etanol, cocaină, amfetamine, hașiș/ marijuana, 4. Părinte lipsit de suport social – acest factor
etc. de risc se aplică dacă este izolat geografic sau
Această categorie poate include și social și are nevoie de suport emoțional sau
următoarele constatări clinice: de servicii.
• Tonus muscular anormal; 5. Alimentație, îmbrăcăminte sau adăpost
• Persistența mai multor semne de reacții inadecvate, inclusiv părinte ce trăiește pe
senzoriale și motorii mai puțin decât optime, stradă – acest factor se aplică dacă lipsa
inclusiv sub-reacție sau supra-reacție, la hranei, îmbrăcămintei sau a unui adăpost
stimulare auditivă, vizuală, tactilă. stabil provoacă stres pentru familie.
10. Multiple traume - un sugar / copil mic 6. Copil aflat într-un serviciu de protecție a
îndeplinește acest criteriu de risc dacă el / ea copilului, inclusiv în sistemul de asistență
a experimentat o serie de traume sau pierderi maternală.
extreme care pot avea un impact asupra 7. Abuz de substanțe sau dependență la
îngrijirii și/ sau dezvoltării. De exemplu, mai părinți. Acest factor de risc se aplică în cazul
multe spitalizări sau plasare în sistemul de utilizării de către mamă de substanțe ce au
protecție a copilului. sau ar putea avea un impact negativ asupra
copilului sau a dezvoltării copilului.

23

8. Violența domestică în familie- Acest factor achiziționarea limbajului îi permite copilului

de risc se aplică în cazul în care violența să fie independent și să comunice sentimente

în familie are sau ar putea avea un impact și nevoi, spre deosebire de sugar, care este

negativ asupra dezvoltării emoționale a complet dependent de cei care îl îngrijesc.

sugarului sau copilului mic. Această categorie

poate include abuzul fizic, sexual sau 4.2.1. Dezvoltarea cognitivă și

emoțional. socio-emoțională

CÂRCU Adela
• La 0-1 ani

Bibliografie: • Descoperă multe obiecte, le cunoaște pe

4 cele care produc zgomot, pe cele care se
• Massachusetts Department Of Public Health mișcă, pe cele care-i produc plăcere, pe cele
- Early Intervention , Operational Standards- care nu trebuie atinse.
• Recunoaște persoanele apropiate din familie
DRAFT November 7, 2012 Approved by ICC
și reacționează la cele care sunt necunoscute.
•„Urmărirea nou-născutului cu risc pentru
• Răspunde prin plânsete, râsete.
sechele neurologice şi de dezvoltare” -
Colecţia Ghiduri Clinice Pentru Neonatologie • Imită mimica feței adultului.
• Își înțelege numele, înțelege expresii simple
Ghidul 13/Revizia 1 3.12.2010; Publicat de
și sensul cuvântului “nu” ( între 6 și 12 luni)
Asociaţia de Neonatologie din România
• Nu crede că obiectele există dacă nu le
Editor: Maria Livia Ognean © Asociaţia de poate vedea (fază durează până la vârstă de
Neonatologie din România, 2011 7-9 luni).

4.2. Etapele de dezvoltare a copilului și • Simt nevoia să se joace, să exploreze pentru
semnele de avertizare pentru tulburările de a învăța (de la 10 la 18 luni)
dezvoltare • Se bazează pe cele 5 simțuri (văz, auz, miros,
pipăit, gust) pentru a înțelege lumea

Pentru a înțelege când este de necesară • Plânge când vrea să comunice durerea, frica,
intervenția timpurie, atât părintele cât discomfortul sau singurătatea.
și specialistul trebuie să cunoască și să • După 6 săptămâni apare zâmbetul ca
înțeleagă ce este “tipic” sau normal, pentru a răspuns dat altei persoane (zâmbetul social),
putea identifica eventualele întârzieri. Pentru după 3-4 luni râde în imitație sau dacă ceva îl
aceasta trebuie urmarită evoluția copilului în bucură.
parcurgerea unor etape în intervale de timp • Recunoște vocile părinților și diferite
cunoscute deja de specialiști. Așa cum corpul mirosuri (de obicei când au 3 sau 4 zile).

bebelușului se maturizează an de an, așa și

creierul lui are propriul ritm de dezvoltare.

Copilul înțelege pas cu pas cum se rezolvă

problemele, cum funcționează lucrurile și cum

gândesc ceilalți oameni.

Dacă îi cunoști ritmul de dezvoltare cognitivă,

vei ști ce anume să aștepți și ce să nu aștepți

de la el.

Iar pentru asta îi suntem recunoscători

elvețianului Jean Piaget. El a studiat

capacitățile intelectuale ale copiilor, nu prin

testele psihologice clasice, ci prin interviuri Foto: Michael Carroll
clinice, care încurajează manifestările lor

spontane. A discutat cu sute de copii între 3 și • Recunoaște fețe (de obicei la 3 sau 4 luni).
12 ani și a observat ce cred ei despre lucruri • S-ar putea să racționeze la stres prin
precum Dumnezeu, univers, dreptate. El e sugerea degetelor, îi place să fie atins și luat
cel care a constatat că inteligența noastră în brațe.
se dezvoltă încă de la naștere, în etape bine • La 6 luni se conturează teama de străini care
definite și că până la 7 ani, copiii gândesc va dispărea în jurul vârstei de 1 an.
calitativ diferit de adulți. • Se formează atașamentul față de persoana
Cu fiecare etapă, copilul dezvoltă noi care-l îngrijește (mama sau un substitut
capacități cognitive și învață și noi forme al acesteia, persoana care-i oferă în mod
de comportament. El dobândește abilități constant satisfacerea nevoilor).
care îi permit să acționeze asupra mediului

din ce în ce mai eficient. De exemplu,

24

• La 1-2 ani alături de urs”; “pune ursul deasupra cubului”; 4
• Reacționează la întrebări și comenzi simple. “pune într-o parte cubul și într-altă ursul”;
• Dă nume anumitor obiecte. “treci pe langă mine fără să te uiți la mine”;
• Se recunoaște atunci când se vede în oglindă “du-te dincolo de pat și ascunde-te” .
și își recunoaște și părinții. • Din coloanele de cifre care urmează și care îi
• Se atașează de anumite lucruri sau jucării. sunt citite pe rând, reține și repetă minimum 3
• Repetă la nesfârșit negația “Nu”. cifre: [3, 2, 5, 7] [3, 2, 5, 7, 1, 2] [ 2, 8, 0, 5,
• Își dezvoltă propriile gusturi în materie de 2, 4, 9, 8] [6, 5, 3, 4, 9, 3, 7, 7, 4].
jucării, cântece etc. • Știe ce inseamnă și poate să explice prin
• Încearcă să te imite. “cine/ce/cum face” următoarele verbe:
• Îi place sa exploreze și să descopere lucruri zboară (“când pasărea dă din aripi” sau “când
noi. avionul e sus pe cer” sau “când vrabia vine cu
• Resimte frustrări atunci când nu poate să mâncare la puiul ei”), arde (“cand iei foc dacă
ducă la bun sfârșit o sarcină. umbli la aragaz” sau “cand umbli cu chibritul și
• Se uită cu plăcere la ilustrațiile din cărți. nu e voie” sau “cand pui lemne în sobă că afară
• Se joacă singur pentru o bună perioadă de ninge), doarme (“cand copilul stă în pat cu
timp. ochii inchisi” sau “cind am învelit eu păpușa și
• I se dezvoltă sentimentul posesivității. am culcat-o” sau “cand e noapte și mașina stă
• Își aranjează jucăriile în funcție de categorii. la garaj pană mâine și nu merge”),
• Își dezvoltă imaginația și memoria. înoată, taie, scurtează, înțeapă, mușcă, suflă,
• Începe să aibă anumite ticuri sau obiceiuri umblă, explodează, roșește (“la față” sau
care îl calmează. “când te ceartă” sau “când se coace mărul în
• Își manifestă din ce în ce mai mult firea pom”…..)
independentă. * Precizare: nu interesează o explicație
• Înțelege foarte mult din ce aude. științifică deoarece copilul are concepte
• Apare comportamentul agresiv. empirice; ne interesează o “explicatie” intuitivă
• Își explorează propriul corp, inclusiv dar corectă.
organele genitale. • Descrie o imagine printr-o mică istorioară de
• Vrea să facă totul în stilul său. 4-5 propoziții.
• Apar momentele de frică pe perioada zilei, • Se poate juca singur un timp îndelungat.
dar mai ales pe perioada nopții. • Este afectuos – se manifestă ca atare față
• Îi place să mâzgălească. de părinți – și solicită afecțiune – să fie alintat,
* Precizare: să povestească și să fie ascultat, să pună
• I se pot modela manierele. intrebări și să primească explicații.
• Poți să începi să-i modelezi
comportamentul și să-l răsplătești atunci • La 4 –7 ani
când se comportă bine. • Poate să participe uneori la un program
• Poți să stabilești un set de reguli pe care schimbat, fiind capabil să se abțină de la somn
să le respecte . și hrană.
• Știe să povestească o istorioară.
• La 2-3 ani • Desenează un romb.
• Este nerăbdător să exploreze totul. • Poate trasa linii drepte, oblice, curbe și
• Imită mișcările adulților. cercuri.
• Îi plac activitățile cum ar fi proiecte de artă • Poate desena din imaginație un om/copil cu
simple unde este nevoie de mișcarea mâinilor toate părțile corpului.
și degetelor . • Poate să sorteze la cerere, obiecte după
• Arată la cerere 7 imagini (“mașina”, “copilul”, mărime sau apartenență la un gen – jucării,
“patul”….) și denumește 4-5. fructe, unelte, etc.
• Trasează prin imitație (după demonstrația • Știe și indică cu ușurintă care este mâna
adultului), o linie orizontală și una verticală. dreaptă și ochiul stâng.
• Construiește un turn de 8 cuburi. • Cunoaște minimum 4 culori ( 4 – 8 culori).
• Execută următoarele ordine: “pune jucăria • Poate explica prin acțiunea pe care ele o
pe masă”, “pune jucăria sub masă”, “pune presupun, verbele: a spăla, a mânca, a dormi,
jucăria după dulap”. a cânta.
• Compară două linii care sunt vizibil inegale • Se interesează cu regularitate de cauza
(“care este mai mare?”; “dar mai mică?”). diferitelor întamplări, situații.
• La 3– 4 ani • Este foarte interesat de tot ceea ce este nou
• Execută următoarele 5 comenzi: “pune cubul pentru el – persoane, lucruri, evenimente.

25

• Descoperă cu ușurintă greșelile din desenele face ceva, pentru a vedea ceva.

care infățișează obiecte, ființe, situații • Poate desfăsura o activitate continuă timp

cunoscute lui. de 30 – 40 minute.

• Are un anume sentiment al datoriei (“trebuie • Își formează cu ușurință noi deprinderi și

să mănânc ca să mă fac mare”, “trebuie să obiceiuri.

nu alerg ca să nu răcesc”, “trebuie să merg la • Îi plac cărtile cu povești, poveștile.

școală ca să învăț”) • Poate merge undeva (la pâine, la ziar…),

• Își exprimă atitudinile față de evenimente și respectând regulile de circulație.

oameni – plăcere, încantare, bucurie, tandrețe, • Îi place să fie tratat cu încredere și să i se
încredințeze sarcini.
acord…../enervare, mânie, frică, neplăcere,
4 refuz, dezacord, gelozie etc. • Se interesează de evenimentele sociale

• Are preferințe motivate pentru alți copii (“eu (aniversări, sărbători, nașterea unui copil,
decesul unei persoane….).
mă joc / eu nu mă joc cu….pentru că..”).

• Are preferințe motivate pentru grupuri de
copii (“eu / noi nu ne jucăm cu ăia de la grupa 4.2.2. Semne de avertizare

mică…..cu ăia de la scara 2 (a blocului)…..cu Buna dezvoltare neuropsihică cât și
fetele….pentru că….). dezvoltarea deficitară este evidentă în
• Face aprecieri ale faptelor pe criterii morale- comportamentul copilului. Este indicat ca
este bine / este rău. părinții și profesioniștii să observe și să
• Face clasificări estetice – este frumos / este urmarească achizițiile copilului în planul
urât. dezvoltarii lui neuropsihice, sa țina cont de
• Manifestă rușine și îi place să i se graficele de dezvoltare cât și de ce face, cum
păstreze intimitatea actelor fiziologice, băii, face, cand face o anumita mișcare copilul.
întâmplărilor penibile (faptul de a fi fost Deci, ce poate sau ce nu poate copilul să
pedepsit). facă, raportat la vârsta lui de dezvoltare
• Îi place să participe la manifestări publice neuropsihică, reflectă buna dezvoltare sau din
solemne. contră, o dezvoltare deficitară care necesită
• Se comportă adesea ca un om mare (imită intervenție precoce de specialitate.
reacțiile și comportamentele adultului,

cuvintele acestuia într-o împrejurare sau alta).

• Este politicos și utilizează formule verbale

(salutul) și comportamente de acest tip

(nu smulge lucrurile din mână altcuiva, nu

întrerupe adulții cînd vorbesc, este rezervat cu

străinii).

• Face spontan deosebirea, în funcție de ce

face fiecare, între un copil cuminte și unul

obraznic /rău.

• Îi plac jocurile cu roluri, cu reguli, cât și cele

în care el inventează.

• Cunoaște profesia părintilor și știe în ce Foto: Fundația Inocenți
constă ea.
• Dorește să se facă ceva anume – numește o Prin urmare, este de sesizat medicul si
meserie sau mai multe care îi plac. psihologul clinician, dacă copilul:
• Își îngrijește cu plăcere frații mai mici. • Până la 3 luni nu zâmbește
• Ia parte la treburile familiei. • Până la 3 luni nu face contact vizual frecvent
• Îi place să facă servicii părinților dar și • Până la 6 luni zâmbește rareori atunci când
persoanelor străine. persoanele care îl îngrijesc se apropie de el.
• Nu reacționează zgomotos la pedepsele date • Până la 6 luni nu râde
“pe drept”. • Până la 8 luni nu îți urmărește privirea când
• Nu plânge fără motiv și chiar cu motiv, se o întorci de la el
poate abține în funcție de imprejurări (îl văd • Până la 10 luni încearcă rar să imite sunete
alți copii, îi este rușine, “este băiat mare”). și mișcări pe care le fac alții, cum ar fi
• Poate suporta durerea fizică și zâmbetul sau râsul.
admonestările reținându-și plânsul (din • Pâna la 10 luni nu gesticulează pentru a
ambiție, de rușine). comunica
• Respectă un program impus. • Pâna la 12 luni nu răspunde la numele lui cu
• Poate renunța la joc în favoarea altor consecvență crescută
preocupări – pentru a merge undeva, pentru a • Până la 1 an solicită atenția rar

26

• Până la 1 an nu vorbește pe limba lui • 22-36 luni - începe să combine două cuvinte, 4
• Până la 1 an nu se îndreaptă spre tine, atunci povesteşte ce s-a întâmplat, amestecând
când te duci să îl iei în brațe cuvintele corecte cu jargoane; foloseşte
• Până la 1 an nu se întoarce când îl strigi propoziţii din două-trei cuvinte; începe
• Până la 1 an nu a început să facă cu mâna „ utilizarea pronumelor personale; foloseşte
la revedere ” tot mai multe adjective şi adverbe, foloseşte
• Până la 12-14 luni nu îți arată cu degetul ce pluralul şi timpul trecut, recită poezii,
îl interesează utilizează două-trei propoziţii, pune întrebări
• Până la 18 luni nu se joacă “de-a .....” etc.
• Își rigidizează în mod repetat brațele, După aspectul sonor, limbajul copilului
mâinile, picioarele sau afișează mișcări începe să devină tot mai clar. După locul
neobișnuite ale corpului, posturi mai puțin de articulare, ordinea generală de însuşire
frecvente sau alte comportamente repetitive. a fonemelor este următoarea: labiale,
dentale, velare, palatale, iar după modul
MIRON Ioana de articulare ordinea este următoarea:
Bibliografie selectivă: ocluzivele labiale (p,b); nazale(m,n);ocluzivele
velare(c,g);fricativele (f,v) şi mai la urmă
Scale de dezvoltare Gessel siflantele (s,z), şuierătoarele(ş,j) şi vibranta
Scala de evaluare Portage (r). Sunetele complexe, de tipul ce, ci, ge,gi,
Developmental Programing for Infants and che, chi, ghe, ghi se însuşesc între doi, trei ani
Young Children, Assessment and Aplication, şi jumătate. Sunetul r este adeseori înlocuit
Sally Rogers and Diana B. D’ Engenio cu l.
• După trei ani copilul ştie să-şi spună numele,
4.2.3. Dezvoltarea limbajului să enumere diferite obiecte, să descrie şi să
observe o anumită figură şi învaţă primele
Limbajul copilului începe să se dezvolte în cuvinte abstracte. Începe să formuleze corect
jurul vârstei de 1 an. Un an, aceasta este frazele simple, chiar dacă sunt alterate
vârsta la care cei mici încep să articuleze frazele mai lungi, în special cele interogative
primele cuvinte, să devină amuzanți datorită şi negative. Este prima vârstă a ,,întrebărilor”,
pronunției, să “stâlcească” anumite sunete. copilul de trei ani întreabă frecvent ‚”de
Însă, știm că aceasta este perioada în care ce?”,,unde?” sau ,,de unde?”. Copilul se
părinții își pun constant o serie de întrebări autodenumeşte cu ”eu”. Vocabularul este
precum: “Oare limbajul lui se dezvoltă normal? format din 1000-1100 cuvinte. Se formează
Va vorbi corect până la urmă? Ar trebui să atât ritmul cât şi continuitatea vorbirii.
mă amuz atunci cand pronunță greșit? Ce
ar trebui să fac pentru ca vorbirea lui să fie Particularităţile dezvoltării limbajului şi
clară?” comunicării- indicatori de screening- semne
de avertizare pentru tulburările de limbaj:
Evoluţia limbajului copilului în primii ani de
viaţă este următoarea: • 0-8 luni - dificultăţi de alimentaţie a
bebeluşului, îmbolnăviri repetate, tulburări
• 3, 4 zile -1 luna - copilul plânge, ţipă; motorii sau deficite senzoriale, absenţa
1-2 luni - copilul începe să vocalizeze, este focalizării privirii, gesturi sau vocalize reduse,
atent la vorbirea celor din jur; copilul nu se linişteşte atunci când aude vocea
• 3-6 luni- începe gânguritul, apar combinaţii mamei, nu răspunde la sunete prin zâmbet
simple de consoană-vocală, dublarea silabei. sau prin întoarcerea capului, nu răspunde
• 6-9 luni - produce lalaţii, combinaţii la schimbările din inflexiunile vocii, jocul
complexe de consoane-vocale, poate să explorator este sărac sau absent;
identifice cererea, emite tipare de intonaţie, 3-8 luni copilul nu manifestă comportamente
încearcă să repete secvenţe de sunete, intenţionate prin care ar trebui să exprime
vocalizează silabe diferite. refuzul, dorinţa de a continua o anumită
• spre 12 luni - spune primele cuvinte, începe acţiune sau de a obţine un lucru din jur.
vorbirea cu scop de a comunica, răspunde prin • 8-12 luni - absenţa interesului pentru
acţiuni la comenzi verbale; persoanele din jur, atenţia împărtăşită
• 14 luni - pronunţă cuvânt/frază, foloseşte scăzută, dificulăţi de focalizare a privirii,
unele cuvinte corect amestecate cu jargonul lipsa de interes pentru jucării, incapacitatea
propriu; de anticipare a unor situaţii viitoare, nivelul
• 16-20 luni - repetă cuvintele pe care le aude scăzut de manifestare a bucuriei şi interesului,
în jur, imită sunete de maşini, diferite animale, lipsa comportamentului de a cânta şi a dansa,
imită propoztii din două sau trei cuvinte;

27

nu zâmbeşte când se priveşte în oglindă. pronumelor personale („eu”, ,,tu”, „pe mine”) şi

După vârstă de un an un semn important a pronumelui posesiv „al meu”. Pentru ca un

cu valoare de screening este lipsa lalaţiunii, copil să poată elabora propoziţii, are nevoie de

absenţa vocalelor(a,e,i,o,u) şi consoanelor un volum al vocabularului activ de cel puţin

(p,b,m,d,t,n,l). Un semn distinctiv important 50 de itemi lexicali. Copiii care nu ajung să

este şi cel al lipsei primelor cuvinte bisilabice: utilizeze cel puţin 50 de cuvinte până la vârsta

mama, papa,apă; alţi indicatori de screening: de 2 ani, se încadrează în categoria de risc de

lipsa jocului „cucu-bau”, nu manipulează a dezvolta tulburări de limbaj şi comunicare şi

jucăriile, nu trece obiectele dintr-o mâna în trebuie monitorizaţi. O altă categorie de risc

cealaltă, nu recunoaşte obiecte familiare, nu sunt copiii timizi, care nu caută interacţiune cu

4 imită o acţiune fizică, nu se supără când i se ia cei din jur, cei care nu preferă fiinţele umane
jucăria sau obiectul căruia îi oferă atenţie, nu în jocurile lor, cei care se sperie atunci când

asociază o acţiune cu un obiect reprezentativ, vin persoane necunoscute, mai puţin familiare,

nu răspunde la râs sau zâmbet prin repetarea să interacţioneze cu ei , cât şi copiii mai tăcuţi,

acţiunii sau sistarea ei. mai interiorizati, mai pasivi şi nonresponsivi.

• 12-18 luni- lipsa mişcărilor care să transmită În concluzie o altă componentă importantă

reciprocitatea, lipsa abilităţilor de asumare pentru dezvoltarea limbajului în intervalul de

de roluri conversaţionale, abilităţi deficitare vârstă: 18-24 luni este cea socio-emoțională.

de înţelegere verbală: cuvinte, comenzi • 2-3 ani – lipsa jocului simbolic şi al angajării

simple, dezvoltare motorie deficitară. La în activităţi de joc solitar (important semn

nivel verbal avem următorii indicatori de de avertizare). În jurul vârstei de 3 ani se

screening: lipsa abilităţilor de exprimare, structurează o componentă morfologică, care

lipsa utilizării unor cuvinte simple prin care apoi se dezvoltă şi se exinde prin componenta

să transmită informaţie legată de nevoile sintactică. Lipsa unor desinente verbale în

imediate, lipsa abilităţilor şi a intenţiilor acord cu timpul şi persoana, lipsa acordului

comunicaţionale pragmatice (copilul nu adjectival , lipsa relaţiei gramaticale dintre

salută, nu solicită diverse obiecte sau subiect şi predicat pot fi importante semne

atenţie, nu iniţiază comunicarea, nu caută cu valoare de risc pentru a dezvolta ulterior

interacţiunea cu adultul, lipseşte dialogul, tulburări de limbaj şi comunicare. Vocabularul

nu înţelege întrebările simple „Cine?”,”Ce?”,” copilului creşte semnificativ, componenta

Unde?”, „Când?”). Alţi indicatori: nu utilizează pragmatică a limbajului este direct

formule de politeţe, nu poate saluta, nu dependentă de cea semantică.

interacţionează cu alte persoane decât cele • 3-4 ani – lipsa sau nivelul foarte scăzut

din familie, nu împarte jucăriile, mâncarea, al abilităţilor conversaţionale (copiii nu pot

obicte comune, nu răspunde la întrebări cu iniţia, menţine sau încheia corect un act

„da” sau” nu”. conversaţional), lipsa interacţiunii cu copiii

• 18-24 luni- nu apare jocul simbolic, de aproximativ aceeaşi vârstă, structura

vocabularul activ şi pasiv este foarte redus gramaticală este foarte slab conturată,

cantitativ, nu utilizează structuri verbale în ceea ce face ca nivelul inteligibilităţii vorbirii

mod autonom, ci mai degrabă reproduce, acestora să fie foarte redus, nu pot povesti

imită structurile auzite în mediu sau chiar aspecte care au avut loc în trecut, rămânând

dezvoltă o vorbire ecolalică. Există două tipuri la nivelul anterior de dezvoltare. În intervalul

de vorbire ecolalică: imediată (când persoana 3-4 ani copilul poate înţelege limbajul

repetă cuvintele receptate în mediu imediat complex, mai ales în raport cu aspectele

după ce acestea au fost rostite) şi întârziată semantice care exprimă acţiune, înţelege

(când persoana repetă structuri, cuvinte utilitatea, funcţia diverselor obiecte, poate

auzite cu ceva timp în urmă, fie la TV, fie în face diferenţe între diferite prepoziţii, începe

momentul când cineva a vorbit). Acest tip să înţeleagă conceptele de cantitate şi se

de vorbire este specifică copiilor cu tulburări extinde sfera de înţelegere a pronumelor

din spectrul autist, dar şi altor tulburări cu personale ( „el”, „ea”, „noi”, „ei”), înţelege

componentă neurologică. Din punct de vedere concepte temporale şi poate realiza

al comprehensiunii verbale este important raţionamente de tipul („ce lipseşte?”, „ ce se

ca în această perioadă copilul să înţeleagă potriveşte?”). În planul limbajului expresiv:

propoziţii care exprimă comenzi simple, dar începe să numească culorile, se referă la

şi instrucţiuni care presupun secvenţialitate( sine folosind pronumele „eu”, numără până

„ia mingea şi arunc-o!”). La vârstă de 2 ani la doi, reproduce structurile ritmate şi

copilul trebuie să înţeleagă 250-300 cuvinte, cântecele preferate, exprimă negaţia atunci

ceea ce înseamnă că vocabularul pasiv este în când răspunde la solicitări , exprimă genul,

extindere. Începe chiar să înţeleagă utilizarea îşi spune numele şi prenumele, conversează

28

utilizând propoziţii simple din 3-4 cuvinte, Sindromul Down. 4
utilizează şi răspunde la întrebări de tipul
:”ce?”, „cine?”, „unde?”, foloseşte în anumite Dificultăţile la nivelul limbajului se pot
cazuri şi formele de plural, exprimă posesia, observă de la vârste mici, limbajul atipic
începe să utilizeze conjuncţia „şi”. Pronunţia manifestându-se prin: vorbire canonică,
devine mai corectă, vorbirea devine mai imitaţie vocală şi producere de sunete
inteligibilă şi începe să alterneze vocea nonverbale. Limbajul receptiv nu este aşa de
normală cu vocea şoptită. afectat în comparaţie cu cel expresiv.
• 4-6 ani - lipsa preachizitiilor limbajului, Dezvoltarea limbajului la copiii cu sindrom
nivel scăzut al inteligibilităţii vorbirii, Down parcurge aceleaşi etape şi repere ca
abilităţi conversaţionale reduse, tulburările în cazul copiilor fără dizabilităţi cu câteva
componenţei expresive şi impresive caracteristici: ritmul lent de achiziţii,
a limbajului, tulburările emoţionale şi stagnarea pe o perioada mai lungă în fiecare
comportamentale- indicatori de screening. etapă a dezvoltării şi chiar nefinalizarea sub
La intrarea în clasa I, copilul are configurate aspectul dezvoltării unor abilităţi.
abilităţi comunicaţionale funcţionale, ceea Profilul dezvoltării limbajului şi comunicării
ce îi permite achiziţia scris-cititului şi a la copiii cu Down cuprinde următoarele
calculului matematic.Toate preachizitiile caracteristici: comunicarea nonverbală în
limbajului, la intrarea în clasa I, ar trebui să copilăria mică este dezvoltată şi utilizată în
fie conturate: schemă corporală, lateralitate, interacţiunile copilului, deprinderile de limbaj
structurile senzorio-perceptive, conştiinţa verbal sunt întârziate în raport cu abilităţile
fonologică (asocierea sunetelor cu literele nonverbale, vocabularul este învăţat lent, dar
corespunzătoare), auzul fonematic, conştiinţa constant, producţia cuvintelor este întârziată
morfologică, orientarea spaţio-temporală, în raport cu comprehensiunea, gramatica de
înţelegerea conceptelor mai abstracte bază este învăţată târziu şi este reglementată
(calitate, cantitate, structura), înțelegerea de mărimea vocabularului. Progresul în
structurilor adjectivale („ gol”, „plin”,” la comprehensiunea şi producerea vocabularului
fel”,” diferit”). În intervalul 4-6 ani copilul are poate fi afectat de deficitul de auz, de
deprinderi funcţionale de dialog şi comunicare, producerea sunetelor specifice vorbirii.
are capacitate empatică în timpul dialogului,
realizează raţionamente simple, poate să SICOE Alina
înţeleagă o serie de concepte şi poate oferi
răspunsuri elaborate din cel puţin trei itemi
lexicali, numărul cuvintelor inteligibile pe care
le utilizează este de aproximativ 500, în timp
ce înţelege în jur de 900 de cuvinte, pronunţia
este considerată mai stabilă (apar grupurile
consonantice de tipul :”pr”, „pl”, „tr”, „br”,”dr”,
„gr”, „fl”, „pt”), şi diftongii/ triftongii, intonaţia
şi accentul sunt corect manipulate, precum şi
intensitatea vocii în actul comunicaţional.

Particularităţile dezvoltării limbajului în Foto: Michael Carroll
unele stări speciale:
Bibliografie:
Tulburările de limbaj şi vorbire sunt asociate
cu patologii genetice şi cromozomiale. Copiii 1. Roșan, A., Psihopedagogie specială – Modele
cu sindrom Down au câteva tulburări de de evaluare şi intervenţie, Polirom, 2015.
limbaj caracteristice : tulburare globală de 2.Verza,E.,Tratat de logopedie, Editura
limbaj şi dislalie. Copiii cu sindrom X fragil şi Fundației Humanitas, București,2003
sindromul Klinefelter pot avea tulburări de 3.Moldovan,I.Corectarea tulburărilor
limbaj asociate cu particularităţile fizice. Copiii limbajului oral, Presa Universitară
cu sindrom Williams au probleme de limbaj Clujeană,2006
cum ar fi tulburarea globală de limbaj şi 4.Puiu,I.Servicii de intervenție timpurie
dislalia. Copiii cu Paralizie Cerebrală Infantilă pentru copilul cu disabilități și risc
de obicei au dizartrie şi dislalie. sporit,Chișinău,2006

29

4.2.4. Autonomia personală • 12-15 luni - Se hrăneşte singur cu lingura (dă

pe jos multă mâncare); ridică cana şi bea (mai

Procesul dezvoltării autonomiei, în perioada dă şi pe jos); mestecă bine.

copilariei mici, debutează odată cu achiziția • 16-19 luni - Bea din cană fără ajutor;

mersului. Copilul începe sa exploreze manâncă singur cu linguriţa (toată mâncarea);

mediul din jurul său fără ajutorul adultului face diferenţa între alimente.

și descoperă că poate interacționa cu • 20-23 luni - Desface hârtiile de la bomboane;

obiectele din mediu, le poate manipula, se decojeşte sau găureşte fructele; bea lichide cu

poate deplasa în direcțiile dorite, fapte care îi ajutorul unui pai.

sporesc încrederea în sine. • 24-35 luni - Începe să folosească furculiţa;

4 Evoluția în ce privește achiziția unor deprinderi îşi ia de băut fără ajutor; mănâncă cu lingura
poate fi grăbită sau încetinită de părinți, astfel, (nu dă pe jos).

putem întâlni multe situații în care copilul, la

varsta de 5-6 ani, poate și mai tarziu, continuă Îndemânarea copilului în ceea ce priveşte

sa fie hrănit de mamă, îmbrăcat, încălțat, toaleta:

situație în care procesul de autonomizare

este stagnat, carențial, deoarece copilul nu • 12-15 luni - Rămâne uscat pentru perioade

este motivat, și nici nu îi este permis sa se de 1-2 ore; dă semne că trebuie să fie

dezvolte. Sub masca grijii față de el, părinții îi schimbat.

favorizează prelungirea dependenței, care nu • 16-23 luni - Are scaun regulat; începe să

poate decât să îi dăuneze pe termen lung. înveţe să meargă la toaletă.

Prin urmare, capacitatea copilului de a se • 24-35 luni - Rămâne uscat între toaletele

hrăni singur în mod corect, de a se îmbrăca regulate; foloseşte gesturi sau cuvinte pentru

și de a-și asigura igiena personală, sunt a indica că are nevoie să meargă la toaletă;

bazele dobândirii autonomiei, care îi asigură merge singur la toaletă, dar are nevoie de

satisfacerea trebuințelor fundamentale în cineva care să îl şteargă; se mai întâmplă să

mod independent. scape pe el.

„PROCESUL DEZVOLTĂRII AUTONOMIEI, ÎN PERIOADA COPILĂRIEI MICI, DEBUTEAZĂ ODATĂ CU
ACHIZIȚIA MERSULUI. COPILUL ÎNCEPE SA EXPLOREZE MEDIUL DIN JURUL SĂU FĂRĂ AJUTORUL
ADULTULUI ȘI DESCOPERĂ CĂ POATE INTERACȚIONA CU OBIECTELE DIN MEDIU, LE POATE MANIPULA,
SE POATE DEPLASA ÎN DIRECȚIILE DORITE, FAPTE CARE ÎI SPORESC ÎNCREDEREA ÎN SINE.”

Odata cu intrarea, dupa vârsta de 6 ani, în Îndemânarea copilului în ceea ce priveşte
colectivul școlar, copilul va întampina noi îmbrăcatul şi igiena
provocari legate de mediul relațional, social,
formal și informal, cadru în care capacitatea
sa de a fi autonom se va extinde și la alte
tipuri de comportamente și interacțiuni.

Niveluri de dezvoltare:

• 0-2 luni - Suge bine din sticla sau la sân; Foto: Fundația Inocenți
coordonează suptul, înghițitul şi respiraţia
• 3-5 luni - Suge şi înghite mâncarea din • 12-15 luni - Îşi scoate căciula, şosetele,
linguriţă; mestecă sau ţine în gură mâncarea; mănușile atunci când i se cere; cooperează
integrarea reflexului de a muşca. când trebuie schimbat scutecul prin mişcări
• 6-8 luni - Molfăie şi înghite biscuiţi; închide ale mâinilor şi picioarelor; încearcă să se
buzele când i se dă mâncare cu linguriţa, pieptene.
pentru a înlătura mâncarea de pe suprafaţa • 16-19 luni - Încearcă să se spele pe faţă şi pe
ei; bea din ceaşcă cu ajutor; ridică linguriţa; mâini; cooperează la spălatul pe dinţi.
mestecă mâncarea cu mişcări laterale ale 20-23 luni - Se dezbracă complet cu excepţia
limbii. hainelor care au fermoar sau capse; încearcă
• 9-11 luni - Îşi foloseşte degetele pentru a să se încalţe; îşi încheieşi îşi descheie
mânca bucăţi mici de mâncare; muşcă din fermoare mari.
biscuiţi; mestecă biscuiţi; linge mâncarea
din lingură; mănâncă mâncare normală, dar
zdrobită; nu mai salivează; înghite mâncarea
cu gura închisă.

30

• 24-31 luni - Se îmbracă cu articole simple de capul și corpul și - eliberat de reflexul tonic 4
îmbrăcăminte fără ajutor (căciulă, pantaloni, cervical asimetric - se rostogolește pe burtă.
papuci); se spală şi se şterge pe mâini cu La sfârșitul celor trei luni, ajuns în decubit
ajutor. ventral, se sprijină pe antebrațe și coate, cu
• 32-35 luni - Se şterge singur pe mâini; se palmele și degetele extinse. Acest moment
îmbracă singur cu haină, rochia, tricoul, dar nu reprezintă în dezvoltarea motorie un punct de
se încheie; îşi desface singur nasturii mai mari, referință; este ceea ce numim, după Bobath,
capsele sau şireturile de la papuci. postura păpușii.
Nou-născutul prezintă încă de la naștere o
COROI Ildiko serie de reacții primare, care dispar treptat
Bibliografie între a doua și a patra lună:
a) Reacția de ortostatism (reacția pozitivă
1. Ioan Bontaș, 2007, Pedagogie, tratat, de sprijin). Dacă nou-născutul este susținut
Editura All, București de torace sau de sub axile, în poziție
2. Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, 1993, ortostatică, se produce o extensie progresivă
Dicţionar de Sociologie, editura Babel, a segmentelor membrelor inferioare. Uneori,
Bucureşti pentru producerea acestui reflex este
3. Anthony Giddens, 2000, Sociologie, editura necesară extensia pasivă a capului. Această
All, Bucureşti reacție locală de sprijin dispare către luna a
4. Early Intervention Developmental Profile, doua.
BySally J. Rogers, Carol M. Donovan, Diane B. b) Mersul automat. Nou-născutul, menținut
D’Eugenio, Sara L. Brown, EleanorWhiteside în ortostatism, cu picioarele pe un plan tare,
Lynch, Martha S. Moersch, And D. Sue Schafer dacă este propulsat, va face pași, cu ritm
regulat și cu un bun rulaj al piciorului.
4.2.5. Dezvoltarea mișcării c) Reflexul de pășire peste obstacol. Dacă
(Dezvoltarea neuro-motorie) sugarul mic este pus lângă marginea mesei,
în ortostatism și fața dorsală a unui picior
• Stadiul I (0-3 luni). întâlnește obstacolul marginii mesei, el
Stadiul mișcărilor neorganizate (Denhoff). va flecta segmentele membrului inferior
Stadiul primului model de flexie (Vojta) respectiv și va sui piciorul pe masă.
Bineînțeles, aceste reacții reflexe primitive se
Acest stadiu este caracterizat prin producerea șterg către vârsta de 6 săptămâni, apărând
unor mișcări fără scop și fără un efect anumit, inconstant și mai slab evidențiate până către
fiind puternic subordonate reflexelor tonice de 8-9 săptămâni.
postură. Copilul prezintă o postură simetrică, d) Reflexul Moro. Aceasta este o reacție
predominând tonusul flexorilor. Este ca și cum caracteristică a nou-născutului, provocată de
postura fetală - de ghemuire - s-ar prelungi în mișcarea suprafeței de susținere, tapotarea
afara vieții extrauterine. Copilul nu poate să-și abdomenului (Schaltenbrand), suflarea
extindă complet membrele, dar poate să facă asupra feței și mai ales de lăsarea bruscă în
mișcări alterne cu membrele inferioare. jos a palmelor care susțin copilul în decubit
În primele săptămâni, copilul nu are control dorsal. Reacția constă în abducția și extensia
asupra extremității cefalice. Ținut în brațe, membrelor superioare cu deschiderea
copilul își bălăngăne capul în față, într-o parte palmelor și extensia degetelor în abducție,
sau alta. Abia către sfârșitul lunii a doua urmată de (al doilea timp) flexia membrelor
începe să mențină capul în poziție ridicată, superioare la piept cu strângerea pumnilor.
la început un moment, apoi din ce în ce mai Membrele inferioare urmează o mișcare
mult. În luna a treia, odată cu ștergerea inversă: flexie în primul timp și extensie în cel
reflexelor tonice primitive, copilul începe de al doilea.
să-și controleze poziția ridicată a capului, e) Reflexul de prindere. Apăsați în palma
iar la sfârșitul lunii, așezat pe burtă, este copilului, de la partea cubitală spre police,
capabil să urmărească ce se întâmplă în jurul degetul sau un obiect convenabil ca mărime și
său, cu capul în extensie, rotindu-l. Aceasta vom observa că degetele copilului se închid și
nu înseamnă că sugarul nu este capabil prind obiectul, fără modularea forței. Reflexul
încă din prima lună să rotească capul și să apare în prima lună și durează până la vârsta
urmărească ce se întâmplă în cameră (atunci de 3 luni.
când este treaz, ceea ce nu i se întâmplă prea f) Reflexul de deschidere a mâinii. Dacă pe
des). mâna strânsă pumn, de obicei ca urmare a
În toată această perioadă, urmărim cum unui reflex de prindere, se face o mângâiere
sugarul, obișnuit cu ghemuirea, își câștigă sau o zgâriere ușoară pe marginea cubitală a
treptat tonusul de extensie. Își extinde

31

ei, mâna se deschide. Reflexul acesta nu se

observă decât în prima lună.

g) Reacția de supt. Introducerea între buzele

copilului a unui deget, a mamelonului sau

chiar a unui obiect (un creion) produce

contracția buzelor, a obrajilor și mișcările

maxilarelor caracteristice suptului.

h) Reacția implantării (rooting). La atingerea

obrazului nou-născutului, acesta întoarce

capul de partea respectivă. Reflexul este

4 prezent tot până la trei luni. Foto: Michael Carroll
În ceea ce privește dezvoltarea senzorului

și a activităților generale, nou-născutul La 6 luni copilul se rostogolește complet,

reacționează încă din prima săptămână la de mai multe ori. Aduce un genunchi flectat

sunetul clopoțelului. Fixează chipul adultului, lângă trunchi. Copilul se târăște în toate

urmărește cu privirea mișcarea, încetează să sensurile și în toate modurile. Poate fi

plângă când i se vorbește. poziționat în șezând, își ține capul ridicat și

La două luni urmărește un obiectiv pe direcție îl rotează. Extinde cotul și, în decubit ventral

orizontală de la un capăt la celălalt. Distinge se poate sprijini pe brațele extinse. Prinde

sunete diferite (clopoțel de sonerie), distinge obiectele în mod precar, cu grifă palmară

inconstant două mirosuri și apa simplă de apa cubitală și opoziție parțială a policelui.

îndulcită. Își duce obiectele dintr-o mână în cealaltă.

La trei luni distinge două culori, de obicei roșu Este avid; scotocește prin cutii; prinde un

de verde, deosebește sunetele la o octavă, obiect, se repede după un altul, caută cu

recunoaște gustul sărat, dulce, acru. privirea un al treilea. Încearcă să imite expresii

La început întinde mâinile spre obiecte, dar faciale. Își recunoaște numele când este

nu totdeauna le ajunge. Se agață cu reflex strigat. Are gusturi particulare la mâncare.

de prindere de părul maniei sau de cravata Începe să manipuleze singur biberonul. Se

tatălui. Prinde obiectele care sunt aproape de străduie să ridice de jos obiectele care-i cad.

el. La trei luni trage cearșaful și îl ghemuiește

în palme. Prinde mai ales obiecte mai mari, • Stadiul al III-lea (7-10 luni).

în mod grosolan, cu priză totală. La trei luni Stadiul de debut al coordonării (Denhoff).

poate să-și întindă mâinile complet. Către Stadiul al II-lea de flexie (Vojta 6-9 luni)

sfârșitul perioadei își examinează mâinile cu

interes, ca și picioarele, combinând observația La 7 luni copilul se ridică în șezând din

cu mișcarea lor. decubitus dorsal. Șade fără sprijin sau cu ușor

Experimentatorii ne asigură că în luna a treia, sprijin lombar și își folosește mâinile pentru

copiii pot face deosebirea între obiectele a se juca sau pentru menținerea echilibrului,

apropiate și cele depărtate. indiferent de poziția capului. Examinează cu

Începe să gângurească. interes o jucărie. Vocalizează câteva silabe.

Pe măsură ce se dezvoltă tonusul de extensie, La 8 luni se rostogolește cu alternarea

influența reflexelor tonice cervicale scade, coordonată a flexiei și extensiei brațelor și

ceea ce face posibilă rostogolirea. Stă în gambelor. Se ridică eventual în picioare, dar,

decubit ventral, cu bazinul pe planul de sprijin, uneori, încercând să-l punem în picioare, își

se susține pe antebrațe și coate, cu palmele flectează membrele inferioare.

deschise, în pronație. Aceasta este postura La 9 luni, copilul se poate ridica „în patru

păpușii. labe”.

Ridicarea în picioare (între 9 și 10 luni) se

• Stadiul al II-lea (4-8 luni) poate face în două moduri:

Stadiul mișcărilor necoordonate (Denhoff). - din „patru labe” își îndreaptă trunchiul si

Stadiul I de extensie (Vojta) se agață de un suport: apoi aduce un picior

La patru luni deschide complet mâna pentru înainte - în fandat - („postura cavalerului”) și

a se sprijini în postura păpușii. Reține cu se ridică prin sprijin pe acest membru inferior;

mâna obiecte, se agață de părul și hainele - se ridică sprijinindu-se, cățărându-se cu

persoanelor care se apleacă asupra sa. Râde. mâinile pe propriile sale membre inferioare.

La 5 luni, culcat pe spate, face mișcări dirijate Mâinile îl ajută în acest caz să extindă

pentru a se debarasa de un prosop pus pe genunchii, până când - în picioare - poate

față. Pedalează. Își prinde coapsa, eventual prinde cu mâinile un suport.

piciorul. Începe să poată fi sprijinit în șezând. La 10 luni șade fără ajutor, cu bună

Controlul capului este foarte bun. coordonare, prinde și se poate roti fără să

32

piardă echilibru. Trece în poziție ventrală, se cadă. Merge rulând piciorul „călcâi-degete”. 4
târăște și se ridică din nou în șezând. La 30 de luni merge pe vârful degetelor pe o
Echilibrul lateral în șezând este independent linie trasată, după demonstrație. Sare de la
de poziția membrelor inferioare. Merge „în o înălțime de 20-30 cm cu picioarele lipite.
patru labe”, cu încrucișare homolaterală, de Aruncă mingea (fără direcție), menținându-și
obicei. Deși poate să se ridice în picioare și să echilibru).
fie susținut chiar de o singură mână, nu are • Stadiul al V-lea.
reacții de echilibru în ortoslatisin. Stadiul controlului total al corpului (Denhoff)
La 36 de luni copilul normal urcă scările
• Stadiul al IV-lea (10-24 luni). sprijinindu-se de balustradă și alternând
Stadiul coordonării parțiale (Denhoff). picioarele, dar coboară cu amândouă
Stadiul al II-lea de extensie (Vojta - 8 luni) picioarele pe o treaptă și urcă la fel, dacă nu
se ține. Merge, urmărind cu aproximație o
La 11 luni copilul merge „în patru labe”. În linie dreaptă, făcând 1-3 greșeli în 30 m. Sare
picioare pășește, cu sprijin ușor. Stă singur de pe ultima treaptă a scării cu amândouă
câteva secunde. picioarele lipite.
La 12 luni nu are încă reacții de echilibru’’ în La 48 de luni copilul coboară scara alternând
mers. Merge lateral ținându-se de mobilă picioarele. Stă singur pe un picior de la 4 la
sau ținut de o singură mână, cu bază largă de 8 sec și poate sări parcurgând 2 m. Sare în
sprijin. lungime cu ambele picioare lipite între 60 și
Între 12 și 18 luni dispare reacția Landau. 85 cm.
Copilul capătă o mai mare mobilitate în mers; La 5 ani copilul poate sta pe un singur
se întoarce într-o parte sau înapoi, cu tot membru inferior minimum 8 sec. Merge pe
corpul („dintr-o bucată”, „ca lupul”). vârfuri distanțe lungi. La această vârstă,
La 13 luni merge în sprijin pe mâini și cu dezvoltarea motorie a copilului a ajuns la un
membrele inferioare extinse („mersul nivel înalt.
elefantului”).
La 15 luni merge singur, pornind și oprindu-se CHIRLEJAN Razvan, FORRAI Erika
fără să cadă.
La 18 luni merge lateral independent (la Bibliografie:
16 1/2 luni în medie), trage jucării după el
mergând cu spatele. Urcă scările ținându- Nicolae Robănescu, Reeducarea neuromotorie,
se de balustradă. Poate merge cu păpușa editura Medicală, Bucuresti, 1992
în brațe. Când aleargă are tendința să țină
genunchii țepeni și uneori aleargă pe vârfuri. 4.3. Traseul copilului beneficiar pana la CIT
Se alimentează singur, dar nu fără să se (identificare, trasee)
murdărească.
„Riscul imediat la care pot fi supuşi copiii cu
Foto: Fundația Inocenți dizabilităţi care nu beneficiază de servicii de
recuperare este legat de separarea de familie,
La 20 de luni stă pe un singur picior cu dar şi de neglijare, exploatare economică
asistență. sau abuz. Pe termen lung însă, lipsa acestor
La 21 de luni mototolește hârtia, după servicii reduce drastic şansa copiilor de a fi
demonstrație. recuperaţi pentru societate şi de a avea o viaţă
La 24 de luni copilul aleargă bine fără să cadă, independentă şi împlinită. În ciuda eforturilor
de fapt aleargă mai degrabă decât merge. de educare a populaţiei cu privire la drepturile
Urcă și coboară singur scările, dar, dacă sunt copiilor cu dizabilităţi, lipsa de vizibilitate a
ceva mai înalte, duce amândouă picioarele pe acestor copii în comunităţile lor alimentează
aceeași treaptă, suind sau coborând cu același atitudinile de discriminare şi marginalizare
picior. Ridică obiectele de pe podea fără să care de multe ori se răsfrâng asupra întregii
familii.”(Analiza situației copiilor din România,
autori Marian Preda (coordonator), Doru
Buzducea, Dana Fărcăşanu, Vlad Grigoraş,
Florin Lazăr, Georgiana-Cristina Rentea -
Facultatea de Sociologie şi Asistența Sociala
şi Reprezentanţa UNICEF în România,
Bucureşti, 2013
Părinţii unui copil pot sau nu să solicite
demararea procedurilor pentru încadrarea în
grad de handicap şi/sau orientarea şcolară,
în cazul în care există suspiciuni legate de

33

afectare/deficienţă. Unii părinţi refuză să serviciile de IT care există în aria geografică

înceapă sau să desfăşoare demersul de în care activează și să utilizeze materiale

încadrare, printre motive aflându-se teama informative de tip: pliante, broșuri, website

de stigmatizare a copilului, lipsa de informaţii specializat, astfel încât el să-i poata îndruma

sau de cunoaştere sau faptul că au resurse pe potențialii beneficiari catre aceste servicii

suficiente pentru serviciile necesare. de recuperare.

Pentru a putea fi inclusi într-un program În cazul în care copilul este nedeplasabil sau

de interventie timpurie copiii beneficiari părintele nu poate asigura transportul CIT,

trebuie mai întâi să fie identificați, iar aceasta atât evaluarea cazului cât și procedurile de

activitate poate fi efectuata de o serie de recuperare corespunzatoare se administrează

4 specialiști și instituții care au responsabilitati prin intermediul echipei mobile din structura
legate de copilul mic, dupa cum urmeaza: centrului, la domiciliul beneficiarului.

a) Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul În situațiile în care cazul este depistat de

Direcției Generale de Asistență Socială medicul de familie, de asistentul social de la

și Protecție a Copilului – care realizează domiciliu sau de alte persoane din comunitate,

evaluarea și încadrarea într-un grad de dar părintele refuză să colaboreze pentru

handicap a copiilor. efectuarea evaluarii și pentru includerea

b) Neonatologi – imediat dupa naștere; copilului într-un program de terapie

Evaluarea la naștere este necesară pentru a recuperatorie, acesta va trebui să beneficieze

stabili nivelul de funcționare a copilului nou- de informare și consiliere în vederea

născut, precum și pentru a avea un prognostic conștientizării asupra riscurilor la care expune

al dezvoltării ulterioare și al eventualelor copilul. Ședintele de consiliere se vor face, de

posibile anomalii în dezvoltare. preferință, la domiciliul beneficiarului de catre

În primul minut dupa naștere și apoi dupa asistentul social sprijinit de specialiștii echipei

5 minute se apreciază scara Apgar. Nou- mobile (atunci când este nevoie) pentru ca

nascutul este cântărit, măsurat (foarte părintele să fie cât mai bine informat cu

important: diametrul cutiei craniene), se privire la urmările negative pe care le are

verifică pielea, fața, spatele (spina bifida), orice fel de întarziere în evaluarea copilului și

organele interne, zona genitală, membrele, intervenția specializată și costurile pe care le

șoldurile (luxație congenitală de șold). presupune aceasta intarziere.

În urmatoarele zile se fac o serie de teste http://www.scribd.com/doc/77788786/Ghid-Pt-

enzimatice (fenilcetonurie, hipotiroidism), Evaluarea-Copilului-Cu-Dizabilitati#scribd

se urmărește icterul fiziologic (intensitate, MIC Marin, CÂRCU Adela, POP Dochița,

durată) și, foarte important, se verifică MIRON Andrada

reflexele. Bibliografie:

Un nou-nascut are peste 70 de reflexe

testabile. Cele mai importante sunt: Analiza situației copiilor din România, Marian

• reflexul de prindere – dispare în mod normal Preda (coordonator), Doru Buzducea, Dana

în jurul vârstei de 5 luni; Fărcăşanu, Vlad Grigoraş, Florin Lazăr,

• mersul - dispare în câteva săptămâni; Georgiana-Cristina Rentea – Facultatea

• reflexul de supt. de Sociologie şi Asistența Sociala şi

c) Medici de familie – examenele de bilanț Reprezentanţa UNICEF în România, Bucureşti,

obligatorii: la externarea de la maternitate, la 2013

2 luni, la 4 luni, la 6 luni, la 12 luni, la 18 luni,

la 4 ani si la 7 ani.

d) Medici specialiști pediatrii, neurologi,

psihiatrii.

e) Asistenții sociali de la Serviciul Public

de Asistență Socială din cadrul Primăriilor

(SPAS)

f) Părinții – adesea ei sunt primii care

suspectează o problema, însă și în acest caz

medicul de familie este persoana abilitată să

coordoneze investigațiile ulterioare.

În cazul în care la evaluare nu s-a identificat
o problema certa, dar exista unele indoieli,
copilul trebuie monitorizat.
Toate aceste persoane trebuie sa cunoasca

34

HARTA SCHEMATICĂ
CENTRUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE INOCENȚI

Serviciul Evaluare Centrul pentru Protecția
Complexă- DGASPC Copilului Bistrița- DGASPC

Medici de familie, CIT Autorități locale
medici specialiști, spitale
Centre de recuperare pentru
Unități de învățământ copiii cu dizabilități Bistrița,
Beclean, Năsăud- DGASPC

Alte servicii pentru copiii cu
dizabilități: ONG-uri,
cabinete private

4
35
Fig.1. Pozitia CIT in rețeaua locală de servicii

Capitolul 5

PROGRAMUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE

5

5.1. Evaluare și reevaluare Foto: Fundația Inocenți

5.1.1. Evaluarea primară în echipă social, va completa informațiile despre copil
pluridisciplinară și transdisciplinară interogând părintele.
Fiecare specialist trebuie să identifice
Indiferent dacă copilul ajunge la CIT cu un întârzierile apărute în dezvoltarea copilului în
diagnostic și cu un plan de recuperare deja aria sa de competență și să ofere informații
întocmit de alți specialiști și de serviciul și intervenții specializate, atât copilului cât și
de evaluare complexă din cadrul DGASPC familiei acestuia.
sau nu, includerea copilului beneficiar în
programul CIT este precedată de o evaluare În urma evaluării se întocmește Planul de
pluridisciplinară efecuată în echipă, de către recuperare sau, dacă este cazul, copilul
specialiștii programului. este îndrumat spre alte servicii. Planul de
Evaluarea primară are scopul de a identifica recuperare cuprinde metodele de intervenție
eventualele întârzieri în dezvoltarea psiho- și pașii intervenției adaptate fiecărui caz în
motorie a copilului. Procesul evaluării are parte. Elaborarea planului de recuperare
loc într-o încapere spațioasă și bine luminată se înscrie într-un proces global în care sunt
implicați specialistul, copilul, părinții și
colaboratorii/partenerii.

„EVALUAREA PRIMARĂ ARE SCOPUL DE A IDENTIFICA EVENTUALELE ÎNTÂRZIERI ÎN DEZVOLTAREA

PSIHO-MOTORIE A COPILULUI.” 5.1.2. Reevaluarea

natural, în care există posibilitatea ca toată Evaluarea trebuie privită ca un proces
lumea, coordonatorul programului, terapeuții, complex, continuu, dinamic, de cunoaștere
asistentul social și părintele, să poată ocupa și estimare cantitativă și calitativă a
un loc în jurul copilului, într-un mod relaxat. particularitaților dezvoltării și a capacității
Unul dintre terapeuți (de preferința de învățare a copilului, motiv pentru care ea
psiholog) interrelaționează cu copilul care trebuie reluată periodic. Intervalul la care se
se află de preferință jos pe covor sau saltea, face o nouă evaluare depinde de problematica
stimulându-l pentru ca acesta să efectueze copilului și de evoluția stării lui de sănătate,
anumite mișcări sau pentru a avea anumite însă nu ar trebui să depașească maxim 3 luni.
reacții, care sunt observate și consemnate Ea presupune colectarea de informații cât mai
de catre fiecare dintre ceilalți specialiști. În complete, interpretarea de date, punerea și
același timp, un alt specialist, cel mai adesea rezolvarea de probleme în scopul orientării
coordonatorul programului sau asistentul

36

deciziei și intervenției. Evaluarea se prezintă 5.1.3.Conferința de caz 5
ca parte esențială din procesul de recuperare
și urmărește nu numai investigarea Ce este o conferință de caz?
capacităților de moment ale copilului dar
și posibilitățile ulterioare de recuperare, Conferința de caz este în fapt o întâlnire a
potențialul de învățare și de dezvoltare, tuturor celor responsabili într-un fel sau altul
sugerând programe ameliorative pe anumite de evoluția copilului beneficiar al programului
arii de dezvoltare. Prin evaluare se evidențiază de intervenție timpurie. Conferința de caz
elementele pozitive din dezvoltarea copilului, trebuie să fie convocată atunci când este
mai precis, punctele de la care se va structura nevoie de a se lua decizii majore în ce privește
intervenția terapeutică ulterioară. Sistemul copilul.
de intervenție în care este cuprins copilul cu Din experiența noastră putem confirma că
dizabilități trebuie să cuprindă următorii pași: utilizarea acestei metode este extrem de
identificare - diagnoză - orientare - măsuri și utilă, mai ales dacă se face cu o anumită
servicii de intervenție (de exemplu recuperare periodicitate. La fel ca și întâlnirile pentru
și reabilitare) și suport - reevaluare - reevaluarea situației copilului, periodicitatea
integrare și includere socială. În consecință, cu care se organizează conferințele de caz
evaluarea este un proces continuu, de trebuie să depindă de nevoile și interesele
planificare și programare care orientează copilului, însă nu trebuie să fie organizate la
elaborarea planului de servicii personalizate și intervale mai mari de 6 luni.
programele de intervenții personalizate.
De asemenea, evaluarea copilului cu Cine participă la conferințele de caz?
dizabilități are la bază următoarele principii:
1. evaluarea trebuie sa fie subordonată Conferința de caz trebuie să fie convocată
interesului superior al copilului- creșterea de către managerul de caz al copilului, care
nivelului superior de funcționalitate; trebuie să fie asistent social, fie desemnat de
2. evaluarea trebuie să fie axată pe potențialul către DGASPC pentru copiii încadrați în grad
de dezvoltare a copilului; de handicap, fie asistentul social al CIT, în
3. evaluarea necesită o abordare complexă și cazul copiilor fără încadrare, care vin direct la
completă a elementelor relevante (sănătate, program.
nivel de educație, grad de adaptare psiho- La conferințele de caz participă părinții
socială, situație economică, etc) precum și a sau alți ocrotitori (dacă e cazul) și toți
interacțiunii dintre acestea; profesioniștii care lucrează cu copilul atât din
4. evaluarea trebuie sa fie unitară, să CIT cât și din afară. Ideal este ca la aceste
urmărească aceleași obiective, criterii, întâlniri să participe inclusiv medicul curant/
metodologii pentru toți copiii; de familie și cadrul didactic, care sunt din
5. evaluarea trebuie să aibă un caracter afara CIT.
multidimensional, altfel spus să determine În mod normal, în afara părinților, asistentului
nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un social, medicului și cadrului didactic, la
prognostic și recomandări privind dezvoltarea conferințele de caz trebuie să participe
viitoare a copilului; coordonatorul programului și echipa de
6. evaluarea presupune o muncă în echipă, terapeuți care lucrează cu acesta, din care
cu participarea activă și responsabilizarea poate face parte: medicul neuro psihiatru,
tuturor specialiștilor implicați; psihologul, logopedul, kinetoterapeutul,
7. evaluarea se bazează pe un parteneriat fiziterapeutul, educatorul specializat,
autentic cu beneficiarii direcți ai acestei meloterapeutul, specialistul în stimulare
activități – copilul și familia care îl are în senzorială, etc.
îngrijire. Întâlnirea debutează cu o prezentare a
MIC Marin, MIRON Ioana, IEPUREANU Romana istoricului cazului facută de către managerul
de caz, care va fi urmată de intervențiile
Bibliografie selectivă: fiecărui specialist care lucrează cu copilul, în
care prezintă evoluția copilului de la ultima
Ghid metodologic pentru evaluarea copilului evaluare și face propuneri pentru continuarea,
cu dizabilități și încadrarea într-un grad de modificarea sau întreruperea intervenției de
handicap. Sinteze de psihopedagogie specială, care este responsabil.
Alois Ghergut, Editura Polirom 2013 Toate observațiile sunt consemnate de
către managerul de caz care reunește
concluziile tuturor și propune părinților un

37

set de măsuri care pot fi identice sau diferite de pe raza primăriei de domiciliu. Înainte de

de precedentele. Acordul părinților pentru începerea discuției cu beneficiarii, asistentul

pachetul de măsuri este esențial, în lipsa social trebuie să aibă un plan al interviului

acestuia fiind interzisă aplicarea sa. Având care să includă următoarele întrebări :

în vedere că înțelegerea acestor măsuri • care este scopul interviului?

presupune un anumit nivel de educație, este • ce subiecte trebuie abordate?

necesar ca toate propunerile să fie explicate • ce dorește să realizeze în timpul interviului?

pe înțelesul părintelui înainte de a-i solicita • cum trebuie să abordeze problemele?

acestuia acordul pentru planul de măsuri. Ancheta socială va cuprinde:

Scopul conferinței de caz este acela de • data întocmirii și numele asistentului social;

a permite un schimb direct de informații • date privind copilul: nume, data nașterii,

5 cu privire la copil între toți cei care au CNP, domiciliul, diagnosticul copilului și
responsabilități față de acesta și optimizarea istoricul bolii;

în acest fel a procesului de implementare a • date privind familia: numele părinților,

acestor măsuri. profesia și locul de muncă;

Având în vedere că este vorba de lucrul • date privind ceilalți copii din familie (dacă

cu copiii cu dizabilități, conferințele de caz este cazul);

trebuie să se încheie cu un nou plan de • date privind locuința: proprietatea, mobilier

recuperare și alte măsuri complementare și dotări, condiții de igienă;

care să contribuie la creșterea calității vieții • situația materială: veniturile familiei și

copilului și să sprijine integrarea în școală și aprecierea nivelului de trai;

în comunitate. Deciziile trebuie să fie agreate • informații sociale și familiale: istoricul și

de toți participanții. Dacă nu există consens structura familiei, probleme de sănătate,

atunci se va vota și decizia se va lua cu atitudinea părinților față de copil;

majoritate de voturi, în care votul final este • așteptări ale familiei în ceea ce privește

dat de părinte. programul;

Atât dezbaterile cât și concluziile se vor regăsi • servicii apelate anterior;

într-un raport care se semnează de către • concluzii și recomandări (formulate de

participanți și au caracter confidențial. O copie asistentul social în ceea ce privește intrarea

a raportului se va înmâna părintelui. copilului respectiv în program).

De câte ori este posibil, este de preferat ca și

copilul beneficiar să fie prezent la întâlnire. Planul de intervenție specializată (PIS)

MIC Marin

5.2. Admiterea și ieșirea din CIT 1. PIS este realizat de fiecare specialist în

parte, pe baza evaluarii detaliate a copilului.

5.2.1. Proceduri de admitere a copilului 2. PIS este elaborat în funcție de nevoile și

particularitătile fiecarui copil în parte.

Ancheta socială 3. PIS este avizat de către coordonatorul CIT

și elaborarea se face cu consultarea familiei /

Ancheta socială este o metodă de cercetare reprezentantului legal al copilului.

ce include tehnici, procedee și instrumente 4. PIS conține informatii despre toate

interogative de culegere a informațiilor activitățile și serviciile oferite copilului și

și are ca și obiect de abordare realitatea familiei în cadrul CIT.

socială, evenimente, fenomene și procese 5. PIS conține:

caracteristice, precum și atitudinea oamenilor - date personale ale copilului;

față de acestea, semnificațiile pe care ei - numele specialistului;

le atribuie, sfera lor de aspirații, interese, - obiectivele pe termen lung, mediu și scurt;

preocupări. - activitățile corespunzătoare acestor

Metodele folosite în realizarea anchetei obiective;

sociale sunt: interviul și observația. - durata aferentă activităților;

În timpul interviului avut cu șeful centrului/ - alte persoane implicate în activități;

coorodonatorul programului, asistentul social - modalități de monitorizare a activităților și

stabilește împreună cu părintele data și ora evaluare / reevaluare a evoluției copilului.

unei vizite la domiciliu în scopul întocmirii 6. Obiectivele sunt evaluate periodic și

anchetei sociale. Abia apoi se programează actualizate în funcție de gradul în care au fost

copilul pentru evaluarea psihomotrică. atinse.

Ancheta socială se face de către asistentul 7. Părinții / reprezentantul legal sunt informați

social sau, la cerere, de către asistentul social cu privire la conținutul PIS și rolul care

38

le revine în operaționalizarea obiectivelor pentru identificarea problemelor, stabilirea 5
acestuia. modificărilor și rezolvarea conflictelor;
Revizuirea PIS se realizează periodic, în - Revizuirea planului de servicii personalizat în
urma reevaluării; noile obiective stabilite în funcție de schimbările care apar;
PIS vor ține seama de ritmul de achiziție al - Modificarea sau reziliera contractului cu
copilului, de schimbările înregistrate în urma familia, atunci când este cazul;
intervenției, de nevoile identificate ca fiind - Evaluarea modului în care implementarea
prioritare pentru dezvoltarea copilului. planului de servicii personalizat ajuta copilul
și familia sa la îndeplinirea scopului propus;
PIS conține obiective de lucru operaționale, - Transmiterea informației monitorizată
realiste, adaptate nivelului global al copilului, către părțile implicate și interesate: servicii,
data stabilirii obiectivelor, activitățile prin care profesioniști, copil și familie;
se urmărește atingerea lor și durata aferentă - Organizarea și coordonarea sesiunilor de
fiecăruia (3-6 luni/1 an). Totodată PIS mai lucru ale echipei multidisciplinare;
cuprinde și responsabilitățile altor persoane - Păstrarea documentației scrise în legatură
implicate în implementarea programului de cu toate activitățiile monitorizate, inclusiv a
recuperare. rapoartelor solicitate profesioniștilor care
În funcție de aceste obiective sunt alese oferă serviciile specializate.
metodele și tehnicile de lucru, în vederea
maximizării eficienței și atingerii potențialului 5.2.2. Ieșirea din programul CIT
maxim al copilului.
Încheierea relației profesionale trebuie să
Contractul cu familia fie discutată cu familia încă de la începutul
intervenției și trebuie pregatită pe parcursul
Contractul cu familia este un instrument desfașurării planului de recuperare.
utilizat de către managerul de caz în cadrul Managerul de caz se va asigura că familia
procesului de monitorizare, se bazează pe a ințeles termenii de incheiere a relației
rezultatele evaluării complexe a copilului și profesionale și că acest lucru nu inseamnă că,
familiei și stabilește modalitățile concrete de la nevoie, familia respectivă nu va mai avea
aplicare a planului de servicii personalizat. acces la informații și servicii.
Managerul de caz are responsabilitatea Încetarea participării copilului beneficiar în
de a prezenta și explica familiei și, după programul CIT se poate face atunci când:
caz, copilului scopul acestui contract, - Au fost indeplinite obiectivele prevăzute în
responsabilitățiile părților, rolul contractului planul de intervenție individual;
în implementarea planului de servicii - Copilul a depășit vârsta maximă admisă de
personalizat și posibilitățiile părțiilor și program;
condițiile în care acest contract se poate - Când se impune necesitatea de a accesa
modifica sau rezilia. Contractul cu familia serviciile unui alt program specializat care
este revizuit periodic și modificat de către răspunde mai bine nevoilor copilului într-o
managerul de caz de câte ori este nevoie, anumită etapă de dezvoltare;
în funcție de progresele care intervin sau - Când copilul a atins potențialul maxim pe
schimbările survenite în derularea planului de care îl poate atinge în condițiile limitărilor
servicii personalizat. Familia și profesioniștii impuse de forma de dizabilitate pe care o are;
implicați în derularea intervențiilor specifice - La solicitarea părintelui.
de caz vor comunica managerului de caz - Dacă s-au acumulat absențe repetate ale
orice schimbare ce intervine și care necesită beneficiarilor la activitățile programate în CIT;
modificarea planului de servicii personalizat și - Dacă părinții se fac vinovați de încălcarea
a contractului cu familia. repetată a regulamentului CIT.
Încetarea participării la programul CIT trebuie
Monitorizarea planului de recuperare sa fie agreată în cadrul unei conferințe de
presupune din partea managerului de caz caz și confirmată printr-o dispoziție de ieșire
următoarele atribuții: emisă și semnată de catre conducătorul
- Verificarea modului de furnizare a serviciilor organizației în baza unui raport emis de către
în limita de timp stabilită; coordonatorul programului CIT. Dispoziția
- Indentificarea dinamicii progreselor copilului se transmite atât părintelui cât și, după caz,
și a familiei în indeplinirea obiectivelor; managerului de caz.
- Comunicarea directă cu familia și cu
profesioniștii care oferă serviciile specializate MIC Marin, CÂRCU Adela, POP Dochița,
MIRON Andrada

39

5.2.3. Managementul de caz planului de recuperare personalizat, bazate

pe adăugarea de informații sau schimbarea

Managmentul de caz: se aplică în cazul condițiilor din familia respectivă, pot influența

protecției copilului cu dizabilități; este o revenirea la o etapă anterioară sau trecerea

metodă de coordonare a tuturor activitățiilor către o altă etapă.

de asistență desfașurate în interesul copilului

și familiei, cu scopul de a dezvolta și valorifica Managerul de caz este profesionistul care

la maximum potențialul și resursele de care îndeplinește toate activitățile specifice de

aceștia dispun, precum și oportunitățile planificare, coordonare și monitorizare

existente în comunitatea unde își desfașoară a intervențiilor și serviciilor pentru

activitatea; prin această metodă se realizează copil și familie, stabilite de către echipa

5 coordonarea tuturor acțiunilor din domenii pluridisciplinară, descrise în planul de
variate (medicale, educațional, psihosocial) recuperare personalizat și stipulate în

oferite de profesioniștii programului CIT, contractul cu familia. Rolul managerului de

urmărind rezolvarea problemelor copilului caz aparține fie unui asistent social al echipei

sau familiei din care face parte. De asemenea, multidisciplinare din cadrul serviciului de

managementul de caz contribuie la reducerea evaluare complexa, fie unui asistent social

problemelor care apar din cauza fragmentarii din cadrul unei alte instituții sau organizații cu

serviciilor și intervențiilor, fluctuației de responsabilități majore în îndeplinirea planului

personal sau coordonarii inadecvate a de servicii personalizat. În desemnarea

ofertanțiilor de servicii specifice necesare managerului de caz, șeful (fie al serviciului de

copilului și familiei. evaluare complexă, fie al CIT sau altei entități

Managementul de caz este un proces care care îl desemnează) va lua în considerare:

implică parcurgerea următoarelor etape expertiza profesională necesară unui manager

principale: de caz, numărul de cazuri în responsabilitatea

- Indentificarea și preluarea copiilor cu acestuia, complexitatea cazului rexpectiv,

dizabilități care au nevoie de servicii, relația sa cu copilul și familia, colaborarea cu

intervenții specializate și asistență; rețeaua de servicii și cunoașterea în ansamblu

- Evaluarea complexă, comprehensivă a problematicii respective. Managerul de

și multidimensională a copilului, familiei caz înregistrează și documentează primele

acestuia și mediului în care traiește; informații relevante în legatură cu copilul

- Planificarea serviciilor și a intervenților, și familia acestuia: datele de indentificare a

inclusiv elaborarea unui plan de recuperare copilului și părintelui sau reprezentantul său

personalizat, cu participarea familiei și a legal care face solicitarea și orice alte acte

copilului; anexate solicitării.

- Furnizarea serviciilor și a intervențiilor:

asistarea copilului și familiei în obținerea și Managerul de caz conduce faza de evaluare

utilizarea serviciilor necesare și declanșarea, inițială care presupune:

la nevoie, a unor proceduri legale; - Culegerea informațiilor relevante privind

- Monitorizarea și (re)evaluarea periodică copilul și familia acestuia;

a progreselor înregistrate, a deciziilor și - Evaluarea propriu-zisă realizată de către

intervențiilor specializate; profesioniștii din afara sau din cadrul echipei

- Etapa de încheiere sau etapa finală a serviciului de evaluare complexă;

procesului de furnizare a serviciilor și - Înregistrarea evaluărilor și recomandărilor,

intervențiilor specializate pentru copil și prin completarea fișei de evaluare primară în

familie. echipă interdisciplinară și transdisciplinară;

Activitățile desfășurate în cadrul acestor - Formularea propunerilor la finalul procesului

etape, serviciile și intervențiile rezervate de evaluare complexă.

copilului și familiei se bazează pe principiile Evaluările și recomandările specialiștilor sunt

individualizării și personalizării. Este foarte folosite la elaborarea planului de recuperare,

important ca, atunci când este posibil, ce va conține informații ce reflectă situația

profesioniștii să încurajeze și să susțină actuală în care se afla copilul și familia sa,

implicarea și participarea copilului și a resursele și nevoile acestora, precum și

familiei în toate etapele acestui proces. Toate resursele disponibile.

etapele sunt interdependente, în unele cazuri Managerul de caz are responsabilitatea,

se întrepătrund și nu se desfașoară în mod împreună cu echipa interdisciplinară și

obligatoriu în ordinea prezentată anterior; transdisciplinară, de a implica familia pentru:

spre exemplu, unele decizii de schimbare a indentificarea ariilor de intervenție sau a

40

problemelor, stabilirea obiectivelor specifice și instrumente specifice care vizează anumite 5
din planul de servicii personalizat, stabilirea procese psihice, inteligența, aptitudinile și
tipurilor de servicii și intervenții specifice, personalitatea în ansamblul ei.
asumarea responsabilităților și delimitarea
termenelor de implementare. Rolurile Foto: Fundația Inocenți
principale ale managerului de caz în această
etapă sunt următoarele: Examenul psihodiagnostic inițial vizează
- De a facilita stabilirea priorităților următoarele arii de dezvoltare:
în colaborare cu familia și echipa de a) dezvoltarea în plan cognitiv: funcționarea
profesioniști; intelectuală (cunoștințe, abilități cognitive,
- De a stabili cu claritate rolurile și memorie, atenție, nivelul de dezvoltare al
responsabilitățile tuturor celor implicați operațiilor gândirii); funcționarea perceptivă
în implementarea planului de recuperare (organizare perceptivă, percepție formă-fond,
personalizat: părinți, copil, profesioniști, percepția poziției în spațiu, relațiilor spațiale,
instituții, comunitate etc. nivele de stimulare senzorială, structuri
De asemenea, managerul de caz se va asigura perceptiv-motrice, etc.)
că serviciile și intervențiile recomandate b) achizitii pe linie relational - socială și
răspund nevoilor reale și priorităților copilului emoțional - adaptativă (tip de relaționare
și familiei, că familia și copilul au acces la în grupul de egali, relaționarea cu adultul
serviciile și intervențiile recomandate. familiar/nefamiliar, raportarea la regula,
tipuri de joc accesibile în funcție de nivelul de
POP Dochița, MIRON Andrada dezvoltare, etc.)
c) achiziții în planul limbajului (volumul
Bibliografie: vocabularului activ, structura propozitiei/
frazei, sintaxa, dificultăți de pronunție/
Gherguț, A. 2003, Managementul asistentei articulare, ritmul, fluxul verbal, accentul în
psihopedagogice si sociale. Ghid practic, pronunție, nivelul de dezvoltare și de adecvare
Editura Polirom, Iasi. a limbajului non-verbal, postura, expresie
facială, gestica, limbajul scris etc.)
Mucchielli, R. (1982), Metode active in d) achiziții pe linie de autonomie personală -
pedagogia adultilor, Editura Didactic si deprinderi de autoservire (nivelul de achiziții
Pedagogica, Bucuresti. în autohrănire, îmbrăcare, igiena corporală,
control sfincterian, modalități de transmitere
Gherguț Alois, Sinteze de psihopedagogie a nevoilor personale, etc.)
speciala, Ghid pentru concursuri si examene e) dezvoltarea motricității (nivel de
de obtinere a gradelor didactice, Stiintele dezvoltare al motricității fine și grosiere,
Educatiei, Structuri, Continuturi, Tehnici, coordonare membre, coordonare vizual-
Editura Polirom, 2005 (pagina 348-351) motorie, lateralitatea, schema corporală,
capacități fizice: forța, apăsare, efort, viteză,
5.3.Activitățile de reabilitare cu copiii amplitudine, capacitate de manipulare,
precizia etc.).
5.3.1. Activități de consiliere / terapie A fost dezvoltată în domeniu o diversitate
psihologică de metode și instrumente validate știintific,
aplicabile în situații formale dar și informale
5.3.1.a. Evaluarea psihologică (în situațiile concrete ale vieții copilului).
Aplicarea acestor metode și instrumente
Dupa evaluarea complexă multidisciplinară se realizează într-o anumită perioadă și
si intocmirea planului de recuperare, cu precauții adaptate situației particulare
fiecare terapeut iși va face propria evaluare fiecărui copil. Pentru a sumariza, în ceea
individuală. ce privește evaluarea psihologică și
Evaluarea psihologică, parte integrantă a
evaluării complexe multidisciplinare, alături 41
de cea medicală, pedagogică și socială
are în vedere cunoașterea caracteristicilor
psihologice ale personalității fiecarui copil,
fiind vizate ariile de dezvoltare motorie,
senzorială, cognitivă, afectiv-motivațională,
socio-relațională și de autonomie personală.
Evaluarea psihologică se realizează prin
raportarea la standardele existente, prin teste

evaluarea psihopedagogică, instrumentele Bibliografie selectivă:

psihodiagnostice sunt următoarele:

- Teste și probe psihodiagnostice, inventarii Sinteze de psihopedagogie specială, Alois

de abilități, analiza de sarcini (care vizează Ghergut, Editura Polirom, 2013

nivelul de dezvoltare al copilului în mai multe Interventia Timpurie in copilarie – suport de

arii: socializare, limbaj, cognitiv, autoservire, curs Ivan Puiu, Chișinău 2012

motric);

- Observație clinică și comportamentală 5.3.1.b. Terapia psihologică

directă, dirijată - orientată către surprinderea

anumitor particularițăti psihice ale copilului; Prin sesiunile de terapie psihologică

- Discuții cu parinții/interviu anamnestic și copilul beneficiază de o abordare cât mai

5 psihodiagnostic care vizează cunoșterea complexă privind dezvoltarea cognitivă,
dezvoltării copilului, originea dizabilității, senzorială, emoțională, adaptarea și

istoricul intervențiilor (internari, tipuri de relațiile interpersonale, având ca finalitate

intervenții urmate în trecut, proceduri, etc.). adaptarea acestuia la mediul social. Prin

Informațiile culese prin intermediul acestor urmare, în cadrul terapiei psihologice se

instrumente ne ofera o adevarata “hartă” desfasoară activități care vizează stimularea

a evoluției copilului și a comportamentelor senzorială, stimularea cognitivă, terapia

sale în domenii fundamentale precum : comportamentală sau consilierea psihologică.

relațiile cu activitatea și cu mediul, relațiile

cu ceilalți, relațiile cu sine. Instrumentele, 5.3.1.c. Stimularea cognitivă

fișele de observație, testele de evaluare vor fi

selectate de profesioniști, în acord cu situația Dezvoltarea cognitivă este foarte importantă,

copilului în cauză și cu respectarea normelor perioada primilor trei ani fiind una crucială

profesionale deontologice. pentru dezvoltarea abilităților vizate de acest

În urma examenului psihodiagnostic se domeniu, mai ales datorită disponibilității și

stabilesc terapiile de care are nevoie plasticității creierului. Dezvoltarea cognitivă

copilul, consemnate în planul de intervenție

specializat.

Evaluarea inițială în cabinetul psihologic are

ca punct de plecare informațiile consemnate

în documentele beneficiarului, precum și

informațiile furnizate de către aparținătorii

acestuia; urmează alegerea instrumentelor de

evaluare și evaluarea psihologica propriu-zisă.

Evaluarea implică observarea copilului,

interviuri clinice cu parinții sau aparținătorii

copilului și aplicarea unor teste psihologice,

probe practice de evaluare, scale de

dezvoltare, discuții libere, etc. După Foto: Michael Carroll
aplicarea testelor/probelor de evaluare,

sunt cotate și interpretate rezultatele prin și cunoașterea lumii se refera la capacitățiile

raportarea la etaloanele de varstă și la copilului de a gândi, de a asimila noi informații

teoriile dezvoltarii psihomotorii a copilului. și a utiliza ceea ce știe, de a descoperi și a-și

Informații suplimentare despre performanțele construi ințelegerea prin interacțiunea cu cei

și funcționalitatea copilului sunt furnizate de din mediul social apropiat si cu mediul fizic în

asemenea de aparținătorii copiilor, printr- care trăiește. De aceea, abilitățile din acest

un interviu nestructurat care are loc tot în domeniu nu se reduc doar la ceea ce mulți

etapa de evaluare inițială. Parteneriatul în consideră a fi necesar să știe copilul înainte să

evaluare este esențial; părinții au dreptul să intre la grădiniță, un anumit set de cunoștinte

fie consultați, să participe la luarea deciziilor (culori, forme, numere, cifre, etc.), ci cuprind

consecutive evaluării, să cunoască planurile o gama mult mai largă și foarte importantă

și programele de intervenție și progresele pe de capacități precum gândirea, explorarea

care le realizează copilul. mediului pentru a-l cunoaște, pentru a

stabili relații, conexiuni între caracteristicile

obiectelor sau ale ființelor, între fenomene,

evenimente și situații, rezolvarea de situații

problematice, toate acestea însemnând

42

să-l învățăm pe copil să gandească, să-și Dezvoltarea cognitivă a copilului cu dizabilități
construiasca cunoașterea, pe lânga a-i oferi este necesară și specifică mai ales în
un set cât mai divers de cunoștinte. cazul copiilor cu retard psihomotor sever,
Dezvoltarea cognitivă abordează achiziția mediu sau ușor, care posedă capacitatea
cunoașterii, cu ajutorul unor procese psihice de a asimila informații noi și de a-și
precum gândirea, memoria, atenția și imbogăți repertoriul psihomotric. Universul
limbajul, prin care conferim sens realității acestuia trebuie descompus în termeni de
și ne adaptăm mediului în care traim. Jean experiență interindividuală printr-un proces
Piaget, vocea dominantă în studiul dezvoltării de direcționări care să ducă la achiziții de
cognitive a copiilor, a propus abordarea cea comportamente de învățare satisfăcătoare.
mai comprehensivă de până astazi despre În consecință, structurarea proceselor de

„ÎN CADRUL EVALUĂRII PRIMARE ÎN ECHIPĂ, PSIHOLOGUL ARE ROLUL DE A DEPISTA EVENTUALELE 5
ÎNTÂRZIERI ÎN DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE A COPILULUI, DE A OBSERVA COMPORTAMENTUL
COPILULUI ÎN RAPORT CU PERSOANELE STRĂINE ȘI CARACTERUL CONTACTULUI/ INTERACȚIUNII CU
ACEȘTIA”.

modul în care aceștia ajung să înțeleagă cunoaștere constituie un modul complex
lumea. și dominant, caruia îi urmează dezvoltarea
Principalele concluzii ce se desprind din teoria cognitivă și invățarea instrumentală, într-un
stadialității dezvolării cognitive propuse de el parcurs diferit de învățare a copilului obișnuit.
sunt: Dezvoltarea cognitiva urmăreşte stimularea
- copiii au un rol activ în învățare, explorând şi dezvoltarea proceselor cognitive precum:
lumea și experimentând, ei joaca rolul de memoria, atenția, limbajul, gândirea și
„mici oameni de știința”, înca din primele luni imaginația. Aceasta se realizează individual,
de viață. Dar nu fac acest lucru aleator, ci prin activități structurate sau jocuri educative.
construiesc cunostințele prin selectarea din
experientele lor, a oricarui element care se MIRON Ioana, IEPUREANU Romana
potrivește cu organizarea psihologică de care
dispun deja; Bibliografie selectivă:
- gândirea copiilor este calitativ diferită de
a adulților, iar natura acestor diferențe se Dezvoltarea umană , Diane Papalia, Sally
schimbă de la o perioadă de dezvoltare la alta; Wendkos, Ruth Duskin Feldman, Editura Trei,
- dezvoltarea intelectuală este continuă de la Bucuresti 2010
naștere, există o continuitate bazală în ciuda Introducere in psihologia copilului, Rudolph
modificărilor ce apar pe masură ce copilul Schaffer, Editura ASCR, cluj-Napoca 2010
progresează de la un stadiu la altul. Repere fundamentale in invatarea si
dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere
la 7 ani, UNICEF, 2010

Spre deosebire de acesta, psihologul rus Lev 5.3.1.d.Terapia comportamentală
Vigotsky, a considerat că mediul particular în În cadrul cabinetului psihologic se desfasoară
care cresc copiii și interacțiunile cu persoane de asemenea activități care au la bază principii
mai competente sunt parte integrantă din ale terapiei comportamentale.
dezvoltarea lor cognitivă. Acesta este, în
esență, un proces social ce integreaza trei Foto: Michael Carroll
aspecte: cultural, interpersonal si individual.
Vigotsky a argumentat faptul ca nivelul optim
al copilului este atins atunci când lucrează,
precum un „ucenic”, cu o persoana care știe
mai mult, iar intervalul între ceea ce știu deja
copiii și ceea ce pot să invețe în condiții de
indrumare, are o semnificație foarte mare,
fiind numita „zona a proximei dezvoltări”. Davi
Wood introduce conceptul de eșafodare care
descrie tipul de îndrumare și ajutor oferit de
adulți copiiilor în rezolvarea de probleme,
ajustând atât tipul cât și cantitatea de ajutor
la nivelul de performanță a copilului.

43

Terapia comportamentală pleacă de hiperkinetism, istericale, comportamente

la premisa că cele mai multe tulburări obsesive) și de a forma, a dezvolta și a modela

psihologice își datorează existența comportamentele deficitare (limbaj, abilități

unei învățari greșite. În intervențiile sociale, abilități de joacă, abilități academice

comportamentale există trei modele de și abstractizări, abilități de autoajutor și

invățare care pot fi identificate: condiționarea autoservire.)

simplă, condiționarea operațională și învățarea Este foarte important să stabilim care

prin observație. Relația dintre comportamente este funcționalitatea comportamentului

și mediul înconjurator este descrisă de pe care dorim sa îl schimbăm, ce anume

principiile condiționarii operaționale care are castigă persoana prin manifestarea

trei componente: comportamentului, care este scopul lui.

5 - antecedentele eveniment care s-au De asemenea se urmărește diminuarea
întamplat înainte să apară un anumit comportamentelor dezadaptative și creșterea

comportament și care îi declanșează acestuia celor adaptative.

acest comportament ; Comportamentul dorit trebuie sa întrunească

- comportamentul în sine pe care un individ îl urmatoarele caracteristici:

are ca raspuns la antecedent - sa fie incompatibil cu comportamentul

- consecința pe care comportamentul o indezirabil;

declanșează ulterior. - sa aduca aceleași beneficii ca și

În cadrul sedințelor se urmărește modelarea comportamentul indezirabil;

comportamentală, prin tehnica condiționării - sa fie adaptativ.

operante fiind folosite elemente din cadrul Se utilizează mai multe tehnici de intervenție

analizei comportamentale aplicate care la nivel comportamental: de accelerare

pot fi adaptate în cadrul centrului (ex: a unui comportament (care urmărește

incercările discrete, promptarea, modelarea creșterea apariției comportamentului dorit)

comportamentală, întărirea pozitivă / și de decelerare a comportamentului (care

negativă, extincția, sațietatea, tehnica lanțului, urmarește descreșterea apariției unui

recompense / întăriri pozitive, pedeapsa, comportament).

tehnica izolarii/time-out, penalizarea, tehnica Pentru ca această tehnică să fie eficientă

„SCOPUL TERAPIEI COMPORTAMENTALE ESTE DE A DIMINUA COMPORTAMENTELE INDEZIRABILE
ȘI DE A CREȘTE COMPORTAMENTELE DEZIRABILE, DE A FORMA/DEZVOLTA/MODELA
COMPORTAMENTELE DEFICITARE. ”

amorsajului și tehnica excesivei corecții). trebuie sa luam în calcul urmatoarele
Tendința de imitare spontană și preluarea aspecte:
necritică a unor modele comportamentale se - identificarea clară a întăririi care menține
transformă odată cu progresele obținute pe comportamentul și funcționalitatea lui;
linia recuperării și a dezvoltarii personalității - schimbarea nu apare imediat;
în condiții de analiză a informațiilor primite, - posibilitatea creșterii apariției
ceea ce face din învățarea socială, o altă comportamentului indezirabil, în momentul
modalitate formativă pentru copilul cu introducerii tehnicii;
dizabilități. Orice om învață de la ceilalți, - generalizarea comportamentului în diverse
dar copilul cu dizabilități devine în multe situații, acasă, școală, joacă și de către
cazuri dependent de ceea ce i se transmite persoane diferite.
și asimilează prin intermediul contactului Activitățile care urmează principiile de baza
cu alții. Atât invățarea cât și activismul din terapia comportamentală sunt folosite
subiectului trebuie stimulate printr-o serie de în programele de recuperare ale copiilor cu
întăritori aplicați cu consecvență pe bază de tulburări din spectrul autist, precum și în
recompensă, laudă, mustrare, etc. Este foarte cazul copiilor cu hiperactivitate, a copiilor cu
important ca învățarea să nu se limiteze dificultăți de concentrare a atenției și alte
numai la asimilarea de cunoștinte ci să se tulburări comportamentale.
pună un accent deosebit pe formarea de
comportamente, atitudini, stări emoționale, Bibliografie selectivă:
reacții motivațional – voliționale. Scopul
terapiei este de a diminua comportamentele Psihopedagogie speciala. Modele de evaluare
excesive (autostimulare, agresiune, si interventie, Adrian Roșan, Editura Polirom
2015

44

Curs de formare continua: “Interventii care se află acesta, dezvoltare cognitivă, 5
cognitive-comportamentale - aplicatii la copiii emoțională, socială și biologică.
cu tulburare de spectru autist”, organizat Dupa Kanellakis (2010), disponibilitatea
de Asociatia de Psihoterapii Cognitive si servicilor de consiliere psihologică reprezintă
Comportamentale din Romania in colaborare unul din drepturile legale ale persoanelor cu
cu Asociatia Autism Transilvania dizabilități, conform legislației europene și
internaționale în vigoare. Dintre categoriile
5.3.1.e.Consilierea psihologică de persoane cu dizabilități care pot prezenta
indicație pentru consiliere psihologica autorul
Consilierea psihologică urmeaza doua direcții: menționează:
consilierea copiilor beneficiari ai centrului, - Persoane cu dizabilități fizice și probleme de
atunci când nivelul dezvoltarii intelectuale și sănătate mentală;
gradul de maturitate a copilului permite acest - Dizabilități temporare, care se manifestă
lucru și consilierea aparținătorilor copiilor, în anumite condiții de mediu social, fizic
dacă aceștia solicită acest serviciu. (în anumite anotimpuri, anumite momente
În cazul persoanelor cu dizabilități, consilierea ale zilei, anumite condiții de temperatură,
vizează urmatoarele aspecte: umiditate etc);
• Învățarea unor abilități de a face fața cât mai - Dizabilități provenite din evitarea unor
bine problemelor cu care se confruntă; situații, a unor adaptări sau tratamente;
• Înțelegerea propriilor emoții, exteriorizarea - Dizabilități cu impact moderat asupra
lor și învățarea unor strategii de a face fața abilităților necesare activităților cotidiene și
emoțiilor negative; sociale;
• Dezvoltarea strategiilor de coping la - Efecte negative minime la nivelul mai multor
problemele emoționale determinate de activități, care cumulate determină deficite
prezența, achiziția dizabilității; semnificative;
• Formarea unor abilități de relaționare; - Dizabilitate sau dizabilități în istoricul
Autocunoașterea, dezvoltarea personală, personal;
formarea și consolidarea unei imagini de sine - Alte persoane asupra cărora dizabilitatea
pozitive; individului are impact datorită relației în care
• Dezvoltarea responsabilității pentru propriile aceștia se află (membrii ai familiei).
acțiuni și decizii;
• Formarea unor atitudini pozitive fața de lume MIRON Ioana, IEPUREANU Romana
și de ceilalți;
• Promovarea sănătății și a starii de bine, în Bibliografie selectivă:
vederea obținerii unei funcționări optime.
Psihopedagogie specială. Metode de evaluare
Consilierea copiilor are scopul optimizării, și intervenție, Adrian Roșan, Polirom 2015
autocunoașterii și dezvoltării personale sau
scopul prevenției și remiterii problemelor 5.3.2. Activități de kinetoterapie și fizioterapie
emoționale, cognitive și de comportament.
Consilierea încurajează copilul să-și exploreze Primul act al kinetoterapeutului în procesul
sentimentele și să și le exprime. Gândurile asistenței de recuperare este evaluarea
și sentimentele care rămân neexteriorizate inițială. Aceasta este necesară pentru
tind să devină foarte intense și pot genera o aprecierea deficitului ce urmează a fi
serie de probleme pe termen lung. Consilierea recuperat și a restartului funcțional pe care
oferă un spațiu securizat în care se poate vorbi se bazează capacitățile pacientului. Evaluarea
despre lucruri dificile. Copiii gasesc deseori începe cu analizarea scrisorilor medicale, a
ca fiind mai greu să vorbească cu adulții diagnosticului stabilit de medicul specialist
care sunt semnificativi pentru ei, deoarece și apoi continuă cu anamneza (culegerea
vor să-i protejeze și se simt responsabili informațiilor despre pacient, de la aparținătorii
de reacțiile lor. Un consilier poate garanta acestuia printr-un interviu nestructurat). Prin
siguranța copilului, pentru că nu se va înfuria anamneză se stabilesc principalele simptome
sau supăra din cauza celor povestite de el și câteva aspecte caracteristice ale acestora:
și astfel consilierul oferă oportunitatea ca modul de instalare, tipul, durata, intensitatea,
anumite gânduri și emoții să se exteriorizeze alte simptome asociate, factori de agravare,
și să devină mai ușor de stăpânit. Procesul de etc. Se stabilește de asemenea caracterul
consiliere va fi unul adecvat vârstei copilului, acut sau cronic, primar sau secundar al
va ține cont de perioada de dezvoltare în suferinței. Tot în acest interviu sunt urmărite
și antecedentele heredo-colaterale și
personale ale pacientului.

45

În urma evaluării sunt stabilite obiectivele apariția semnelor de oboseală să nu întrerupă

operaționale pentru următoarea perioadă care sedințele de lucru.

sunt înscrise în PIS. • Individualitatea tratamentului. Kinetoterapia

Readaptarea unei persoane cu handicap este este în esență un exercitiu fizic individualizat

un complex de măsuri medicale, educaționale în functie de: afecțiunea pacientului, gradul de

și sociale cu ajutorul cărora gradul de pregătire anterioară, capacitatea de adaptare

handicap este redus la minim din punct de a organismului la efort, vârstă, alte afecțiuni
vedere fizic, psihic și social, astfel încât în asociate.
măsura posibilităților respectivul individ să

fie redat unei vieți potrivite posibilităților sale.

Readaptarea din punct de vedere funcțional

5 reprezintă o problemă care aparține unei
specialităti numită fiziokinetoterapie.

Aceasta cuprinde două ramuri: fizioterapia și

kinetoterapia.

Kinetoterapia reprezintă în esență totalitatea

metodelor și mijloacelor fizice folosite în

recuperare. Există desigur o multitudine de

scheme de tratament, de metodologii aplicate

în numeroase afecțiuni care beneficiază

de terapie kinetică. În corelatie cu aceste Foto: Michael Carroll

afecțiuni există și o multitudine de scopuri Derularea activităților
terapeutice pe care și le propune asistența

kinetologică în fața fiecărui pacient în parte. După evaluarea inițială efectuată împreună

Obiectivele de bază în kinetologie sunt : cu psihologul, în urma căreia aflăm vârsta
motorie a copilului, urmează o evaluare

• relaxarea; kinetoterapeutică mai amănunțită pentru
• corectarea posturii și aliniamentului; a vedea cu exactitate care sunt achizițiile
• creșterea mobilității articulare; motorii ale copilului în momentul respectiv
• creșterea forței musculare; și în ce etapă a dezvoltării motorii se află.
• creșterea rezistenței musculare; Această evaluare se poate întinde pe
• coordonarea, controlul și echilibrul; parcursul mai multor ședințe în funcție de
• antrenarea la efort; cât de repede se acomodează copilul și cât
• reeducarea respiratorie; de bine cooperează cu kinetoterapeutul. La
• reeducarea sensibilitații. Individualitatea unele întrebări pot răspunde și părinții dar cel
acestor obiective este conferită și de mai bine este să se insiste până când copilul
specificul tehnicilor și metodologiilor pe care va realiza mișcarea cerută. Dacă se dă credit
le necesită fiecare în parte. Principiile de bază unor itemi pe care copilul nu îi îndeplinește
ale kinetoterapiei sunt: la momentul evaluării se îngreunează munca
• Să nu faci rău! Kinetoterapeutul trebuie să kinetoterapeutului, în sensul că scopul
cunoască foarte bine cum și când se aplică propus în activitatea viitoare cu copilul devine
anumite procedee kinetoterapeutice, care nerealist.
sunt posibilitățile dar și limitele lor. În urma acestei evaluări kinetoterapeutul
• Participarea activă și conștientă a își completează planul de intervenție
pacientului. Kinetoterapeutul trebuie să fie kinetoterapeutică individualizată care va
sigur că pacientul a înțeles modul în are se cuprinde pe scurt: datele copilului (nume,
efectuează fiecare exercițiu fizic. data nașterii, diagnostic, data completării),
• Comunicarea eficientă între kinetoterapeut scopul propus pentru următoarele 6 luni de
și pacient este necesară pentru realizarea intervenție, obiectivele și metodele folosite.
unei atmosfere de lucru favorabile scopului Atunci când se completează această fișa
terapeutic și pentru susținerea pe plan trebuie avute în vedere posibilitățile reale ale
psihic a eforturilor depuse de pacient. Este copilului astfel încat scopul propus sa fie cat
foarte importantă și pentru motivația micului mai aproape de realitate. O alta fișă pe care
pacient. o va completa kinetoterapeutul este planul
• Gradarea treptată a efortului. Se începe de activitate kinetoterapeutică care, pe lângă
întotdeauna cu exerciții simple, care nu datele copilului, scop și obiective va cuprinde
necesită eforturi mari și se trece apoi la în detaliu descrierea metodelor și tehnicilor
exerciții mai complicate având grijă ca kinetoterapeutice aplicate, timpul de lucru,

46

materialele folosite. atins scopul stabilit în planul de intervenție, 5
Se stabilește apoi programul de lucru, pe zile dar și pentru discuțiile din cadrul conferințelor
și ore, de comun acord cu părintele, în funcție de caz care se desfașoară împreună cu toată
de : echipa. După cele 6 luni de tratament, în urma
• programul zilnic al copilului (program de reevaluării, daca se constată că scopul a fost
somn, ore de joacă, ore de masă); atins, se face un nou plan de intervenție în
• disponibilitatea părintelui sau asistentului care se stabilesc noi scopuri și obiective, de
maternal profesionist (program de muncă, data aceasta mult mai realiste pentru că deja
altele); kinetoterapeutul cunoaște foarte bine copilul
• orele libere din programul și ritmul de achiziție al acestuia.
kinetoterapeutului. Punerea în practică a programului de
În general, este bine ca un copil să fie recuperare în cabinetul de kinetoterapie se
programat la terapie de 1-2 ori pe săptămână, realizează prin tehnici și metode kinetologice,
în funcție de necesități. Nu trebuie să uităm că alese în funcție de diagnosticul fiecarui copil și
în acest proces părinții trebuie sa devină co- de obiectivele programului.
terapeuți și deci vor fi implicați direct și activ
în recuperarea copilului. Foto: Fundația Inocenți
Având în vedere că părintele va lucra zilnic
cu copilul acasă, dacă acesta mai și merge Dintre tehnicile kinetologice amintim:
în fiecare zi într-un centru de recuperare, • tehnicile kinetice vizează modificarea
totul ar deveni mult prea solicitant pentru tonusului muscular fără să determine
copil și progresele vor întarzia să apară. mișcarea segmentului și pot fi:
Timpul de lucru variază în funcție de vârstă, - statice: contracția izometrică- relaxarea
diagnostic, posibilitățile si necesitățile musculară;
copilului, de la 30 de minute la o oră. Chiar - dinamice: active - reflexe sau voluntare;
dacă la început timpul de lucru este minim, - pasive: prin tracțiuni, prin asistență sub
pe masură ce copilul se acomodează cu anestezie, autopasiva, pasivo-activa, prin
terapeutul, cu programul și cu mediul, durata manipulare;
ședinței poate să crească până la o oră. Între • tehnicile akinetice se realizează în absența
două programări este indicat sa existe o mișcărilor musculare voluntare și nu
perioadă de timp în care terapeutul poate să determină mișcarea segmentului vizat;
discute cu părinții, pentru a le răspunde la Acestea sunt:
întrebări și pentru a le da noi sarcini sau să - imobilizarea de corecție, de contenție sau de
completeze în fișa copilului ceea ce consideră punere în repaus;
că este relevant în ședința respectivă. Tot în - posturarea coercitivă (cele mai des folosite
acest timp poate să se pregătească pentru în kinetologia de recuperare) sau de facilitare;
următorul copil programat (își revizuiește • strechingul este utilizat pentru recuperarea
fișele, își alege materialele de lucru, etc.). În deficitului de mobilitate articulară și poate fi:
timpul ședinței de kinetoterapie este indicat ca balistic, dinamic, activ, static sau izometric;
părintele să stea în sală și să asiste la terapie. • tehnici de facilitare neuromusculară
Sunt și cazuri în care copilul nu va lucra dacă proprioceptivă - reprezintă ușurarea,
părintele este în sală și atunci este necesar încurajarea sau accelerarea răspunsului
ca acesta să aștepte afară până la terminarea motor voluntar prin stimularea
ședinței, când va putea sa stea de vorbă cu proprioceptorilor din muschi, tendoane,
kinetoterapeutul pentru a afla cum a decurs articulații;
terapia, ce anume s-a lucrat cu copilul și ce • tehnici pentru promovarea stabilității;
trebuie să se lucreze acasă. Este indicat ca, în • tehnici pentru promovarea mobilității
cazul fiecarui copil, kinetoterapeutul să aibă o
fișă de evoluție a copilului în care să-și noteze
tot ceea ce consideră relevant pentru cazul
respectiv: achiziții noi, felul în care cooperează
copilul, schimbări în comportamentul
copilului, dacă se simte lipsa lucrului acasă
(acesta fiind una dintre obligațiile părinților
stipulate în contractul cu familia), eventuale
absențe la terapie.
Toate acestea sunt importante mai ales în
cazul în care dupa 6 luni de terapie nu s-a

47

utilizate în cazurile de hipotonie sau • organizarea schemei corporale și formarea

hipertonie; imaginii de sine;

• tehnici pentru promovarea mobilității • formarea și dezvoltarea posturilor corporale

controlate care urmaresc: corecte;

- tonifiere musculară; • formarea și dezvoltarea conduitelor motrice

- obișnuirea pacientului cu amplitudinea de baza (mers, alergat, urcare/coborare,

funcțională de mișcare; săritură);
- antrenarea pacientului de a lua singur • formarea unor calități motrice necesare
variate posturi; prin exerciții de dezvoltare a vitezei, forței,
• tehnici pentru promovarea abilității. îndemânării, rezistenței în activitățile motorii;
• dezvoltarea și educarea echilibrului static/

5 dinamic.
b) Formarea și dezvoltarea abilităților

manuale prin exerciții/jocuri de prehensiune,

apucare, manipulare, rupere, presare,

modelare, tăiere etc., urmarind:

• formarea, dezvoltarea și consolidarea

gesturilor manuale fundamentale

• formarea abilitaților manuale de bază.

c) Formarea și dezvoltarea controlului și

coordonării psihomotrice prin exerciții/jocuri

de înșirare, înnodare, încheiere/descheiere,

înșurubare/deșurubare, construcție, aruncare,
Foto: Michael Carroll lovire de obiecte, exerciții pregrafice, jocuri de

Metodele de kinetoterapie aplicate în mișcare pe ritm / dans și care doresc:

centrul de recuperare sunt: • dezvoltarea coordonării bi-manuale;

• formarea și dezvoltarea coordonării oculo-

Metodele de kinetoterapie aplicate în centrul manuale;

de recuperare sunt: • formarea și dezvoltarea coordonarii ochi-

• metode de relaxare; mână-picior;

• metode de educare/reeducare neuromotorie: • formarea și dezvoltarea coordonării auditiv-

- conceptul Bobath al cărui obiectiv pricipal motorii.

este de a facilita activitatea motrică d) Formarea capacității de percepere și

controlată și a inhiba simptomele patologice orientare spațio-temporală prin exerciții/

ale hemiplegiei, cum sunt: spasticitatea, jocuri pentru perceperea direcțiilor și pozițiilor,

reacțiile asociate mișcării în masă; de intuire a momentelor zilei, de intuire a

- metoda Kabat se aplică în leziuni de neuron succesiunii zi/noapte, a zilelor săptămânii și a

motor periferic/ central și în recuperarea anotimpurilor, prin care se vrea:

insuficienței motorii cerebrale; • formarea și dezvoltarea capacității de

• metode de reeducare posturală; orientare spațială;

• metode de recuperare a afecțiunilor • formarea capacității de orientare temporală.

lombare: ex. metoda Williams CHIRLEJAN Răzvan, FORRAI Erika

Activități de terapie ocupațională 5.3.3. Mijloace fizioterapeutice

Obiectivele activităților desfașurate în 5.3.3.a. Hidroterapia
cadrul cabinetului de terapie ocupațională
sunt în stransă legatură cu cele ale Hidroterapia este în general folosită pentru:
activităților desfașurate sub îndrumarea - modificarea unor procese cronice
kinetoterapeutului, dar și ale psihologului / inflamatorii;
educatorului specializat, dat fiind faptul că - efectele sale tonice generale;
cele trei specializări se întrepătrund și se - decontracturare, prin acțiunea sa sedativă;
intersectează sub anumite aspecte, diferite - favorizarea contracției musculare prin
sunt însă metodele de lucru prin care se hiperemie;
urmărește atingerea obiectivelor. - ușurarea mișcării prin efect mecanic.
Astfel, activitațile desfășurate în acest cabinet
diferă în funcție de obiectivul urmărit: 5.3.3.b. Hidrokinetoterapia
a) Formarea conduitelor motrice prin exerciții
și jocuri care vizează: Mișcarea în apă, deși controversată, este
larg aplicată în reeducarea neuro-motorie.

48

Se folosește mai ales în leziunile nervoase ușor de aplicat. Se aplică în pensulări și 5
periferice. Pacienții sunt scufundați în băi (32- împachetări. Ultimele se fac în straturi groase,
35°), fiind așezați pe paturi special amenajate care se înmoaie în termostate speciale,
- hamace, colaci, saltele de cauciuc, astfel mulându-se apoi pe regiunea respectivă.
încât capul să rămână afară, iar trunchiul Pentru pensulare, parafina se topește în Bain-
și membrele să fie scăldate mai mult de Marie, întinzându-se apoi pe tegumente cu
jumătate. Se face mobilizarea pasivă, apoi ajutorul unei pensule de vopsitorie. Parafina
activă dacă este cu putință. Se folosesc băile se topește la 37º, deci trebuie aplicată de
„în treflă” care permit kinetoterapeutului să îndată ce se topește, această temperatură
se apropie, să mobilizeze și să supravegheze fiind maximum de suportabilitate pentru
fiecare segment. tegumente, în special la copii. Se pensulează
Se poate face în apă și un program general până la obținerea unui strat de 3-4 mm și se
de gimnastică: înot, precum și reeducarea menține sub o pătură 15-30’, după care se
mersului - bolnavul fiind suspendat parțial înlătură ușor, urmând procedeele kinetice,
cu ajutorul unui căpăstru Glisson de un troliu dacă este cazul.
rulant, sau sprijinindu-se cu mâinile de barele
laterale ale bazinului, reglate la înălțimea Foto: Fundația Inocenți
corespunzătoare pacientului.
Avantajul hidrokinetoterapiei este dat de 5.3.3.d. Electroterapia
ușurarea greutății segmentelor de membru,
care introduse în apă își pierd o greutate Electroterapia folosește curenți de joasă
egală cu aceea a volumului de apă înlocuit. frecventă (până la câțiva kHz) și curenți de
Gimnastica în apă face posibilă reeducarea înaltă frecvență (de la 100.000 Hz la 3 000
activă a unor grupe musculare care în Mhz).
aer liber nu sunt în stare nici să schițeze Galvanizarea folosește curentul continuu
mișcarea. de joasă frecvență. Galvanizarea produce o
Contraindicațiile hidroterapiei sunt: bolile de hiperemie importantă, de durată. Acțiunea
inimă decompensate, astmul bronșic, bolile este profundă, ridicând temperatura locală,
infecțioase în stadiul acut, epilepsia, atetoza, la nivelul electrozilor, cu 2-3°. Ca urmare,
eczemele și plăgile deschise, tulburările sunt descrise efecte trofice constând din
sfincteriene. îmbunătățirea metabolismului și regenerării
țesuturilor subiacente. La nivelul sistemului
5.3.3.c. Termoterapia nervos. în special, se notează o întărire a
reacțiilor și a conductibilității nervilor motori.
Căldura are o acțiune vasodilatatoare, Galvanizarea poate avea loc longitudinal, în
produce o hiperemie superficială și adesea o sensul axului longitudinal al corpului sau
deschidere a shunt-urilor capilare profunde, segmentelor și transversal în sensul grosimii,
fiind astfel o puternică activatoare a când se folosesc electrozi mai mari.
circulației. În acest fel hiperemia profundă Galvanizarea este folosită în special pentru
de stază este înlăturată, se produce un rolul său în menținerea troficității musculare.
efect antiinflamator, antialgic, sedativ. Este
un adjuvant prețios al fibrolizei (țesuturile Ionoterapia (ionoforeza) reprezintă o
cicatriciale, retractile, devin mai suple). modalitate de a introduce în organism
Este spasmolitică, deci decontracturantă. medicamente prin piele sau mucoase cu
Favorizează resorbția exsudatelor și ajutorul curentului galvanic.
transsudatelor. În procesele inflamatorii acute Printr-un proces de disociere electrolitică,
delimitează focarul și contribuie la exprimarea hidrogenul, metalele și unii radicali încărcați
lui. pozitiv sunt atrași spre polul opus (cationi), în

Contraindicații. În sângerări, în hematoame
recente.
Termoterapia folosește următoarele metode:
- prin conducție, cu ajutorul: apei, aerului sau
substanțelor rău conducătoare de căldură;
- prin convecție, cu ajutorul: razelor calde,
mijloacele hiperemiante, prin curenți de înaltă
tensiune.
Parafina este cea mai la îndemână și mai

49