Interventia-timpurie-la-copii-cu-dizabilitati-Ghid-Practic_Web (1)

timp ce metaloidele și unele particule (SO4 de Bibliografie:
exemplu), încărcați negativ, se depun la polul
pozitiv (anioni). Nicolae Robănescu, Reeducarea neuromotorie,
Curentul diadinamic constă din impulsuri editura Medicală, Bucuresti, 1992
de joasă frecvență modulate; este vorba Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica,
deci de un curent sinusoidal de 50-100 terapeutica si de recuperare, editura Medicala,
Hz de 10 micro-sec., cu pauză egală sau Bucuresti 1987
modulat în perioade lungi sau scurte. Este David Werner, Disabled Village Children,
indicat în tratamentul contuziilor, entorselor, Hesperian Foundation, 1987
nevralgiilor posttraumatice sau reumatice, ca
și în tulburările circulatorii periferice. 5.3.4. Activități de recuperare logopedică

5 5.3.3.e. Kinetoterapia pasivă 5.3.4.a. Generalităţi

Masajul Comunicarea reprezintă procesul în cadrul
Masajul este unul din mijloacele terapeutice căruia o persoană face schimb de idei,
cele mai vechi. cunoştinţe, sentimente, prin mijloace
Masajul este un mijloc simplu și eficace verbale sau nonverbale, cu o altă persoană.
pentru încălzirea mușchiului înainte de efort, Ea nu poate avea loc în izolare. Oamenii
dar și pentru îndepărtarea oboselii. comunică prin intermediul limbii. Limba
În recuperarea funcțională masajul este implică emiterea şi recepţionarea mesajelor
indicat în special ca un mijloc de stimulare semantice. Aceste mesaje pot fi verbale
și tonifiere în atrofiile musculare cauzate de: (vorbite, scrise, citite) şi nonverbale (semne,
imobilizarea îndelungată, suferința articulară gesturi,desene). “Limbajul corpului” este
cronică, paralizii periferice, posttraumatice de asemenea, o componentă importantă
sau virotice, boli debilitante generale, în a comunicării verbale şi non verbale (
convalescență. tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia
În insuficiența musculară, definită ca oboseală corpului, gesturile corpului, etc).
musculară, întâlnită în special la vârsta Comunicarea eficientă presupune o
pubertății și care se asociază insuficienței combinaţie dintre limbajul verbal, nonverbal şi
vertebrale (cifoza adolescenților), piciorului cel ce începe la naştere prin ţipătul copilului şi
plat și altor diformități, masajul are un foarte răspunsul mamei.
bun efect. Uneori poate avea efecte preventive Actul de comunicare sau de exprimare a
asupra instalării unor diformități (atitudini comunicării (limbajul expresiv), cât şi cel
vicioase, contracturi antalgice, tulburări de de recepţionare (limbajul impresiv sau
statică). receptiv), poate fi considerat ca o modalitate
Masajul este contraindicat în: boli infecțioase, comportamentală sau o manifestare specifică
procese inflamatorii acute, tumori, afecțiuni a fiecărei persoane.
ale pielii (eczeme, infecții). Terapia logopedică se centrează pe
Masajul se practică sub formă de: mângâiere cunoaşterea particularităţilor psihice
(efleuraj), vibrații, frământare etc. ale formării şi evoluţiei limbajului, ale
caracteristicilor dezvoltării psihismului, având
CHIRLEJAN Răzvan, FORRAI Erika că principal obiectiv recuperarea tulburărilor
de limbaj. Tulburările de limbaj includ toate
Foto: Michael Carroll deficienţele de înţelegere şi exprimare orală,
de scriere şi citire, de mimică şi articulare.
Orice tulburare, indiferent de forma sa,
care se resfrânge negativ asupra emisiei
sau percepţiei limbajului intră în categoria
tulburărilor de limbaj.
Intervenţia timpurie logopedică presupune
depistarea întârzierilor în dezvoltarea
limbajului, acţionarea profesionistă asupra
palierului deficitar pentru că fiecare copil
să se dezvolte la potenţialul maxim şi să
poată fi integrat în societate. Se consideră
că intervenţia timpurie logopedică se
desfăşoară de la 0 la 6 ani. Cu cât întârzierile

50

de dezvoltare sunt depistate mai devreme, cu pregnant în direcţia dezvoltării motricităţii 5
atât şansele de recuperare sau diminuare a aparatului fono-articulator (musculatura
acestora cresc. obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea
echilibrului inspir-expir, dezvoltarea percepţiei
Dezvoltarea limbajului în normalitate: auditive şi auzului fonematic şi stimularea şi
promovarea limbajului.
Copiii în general însuşesc cu uşurinţă limbajul Este foarte important ca fiecare exerciţiu să
dacă trăiesc într-un mediu în care li se fie individualizat în funcţie de particularităţile
vorbeşte, li se acordă atenţie şi li se răspunde fiecărui copil. Urmărirea obiectivelor
la iniţierile lor. intervenţiei logopedice timpurii îl va ajuta pe
copil să emită unele sunete şi să articuleze
Foto: Fundația Inocenți cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a
musculaturii şi deficitul de auz fonematic le
Etapele de dezvoltare sunt bine definite şi împiedicau.
aceleaşi pentru orice limba. De-a lungul De asemenea, intervenţia timpurie este
însuşirii limbajului trebuie parcurse toate crucială în abordarea corectă a cazurilor
etapele. Pentru formarea vorbirii corecte de bâlbâiala primară, care apar deseori la
este necesar că bebeluşul să trăiască într- copiii cu Sindrom Down pe fondul motricităţii
un mediu vorbitor şi ca organele de vorbire deficitare, respiraţiei incorecte (bucală) şi
(fono-articulatoare), auzul şi acele arii ale a discrepanţei între gândire şi posibilitaea
sistemului nervos, ale creierului care răspund organelor fonatoare de a articula şi fără de
de limbaj şi gândire să funcţioneze normal. care această tulburare s-ar agrava.
Ritmul de dezvoltare a limbajului variază
mult de la un copil la altul. Unii copii rostesc Intervenţia timpurie logopedică în deficienţa
primele cuvinte înaintea vârstei de un an, iar mintală
alţii numai după vârstă de doi ani şi jumătate.
Activităţiile de terapie a tulburărilor de
În cazul copiilor cu Sindrom Down, intervenţia limbaj debutează cu activităţi centrate
timpurie este foarte importantă, asigurând pe formarea abilităţilor prelingvistice, cu
eficienţa sporită a recuperării, întrucât la accent pe dezvoltarea abilităţii de ascultare
copiii mici automatismele psiholingvistice şi pe comunicarea nonverbală (mimică,
nu sunt consolidate şi pot fi uşor înlocuite gestică şi pantomimă) şi imagistică. În etapă
cu deprinderi corecte de vorbire. Astfel este ulterioară, se formează, se precizează şi se
recomandată începerea terapiei logopedice dezvoltă vocabularul (introducerea noţiunilor
în jurul vârstei de 2-3 ani. La această vârstă, integratoare/ vocabularului tematic) până
cei mai mulţi copii cu Sindrom Down emit la dezvoltarea capacităţii de integrare
vocalele, însă consoanele dificile sunt omise propozițională (cu sprijin obiectual/ imagistic
sau înlocuite, grupurile de consoane fiind şi verbal).
înlocuite cu altele mai uşor de pronunţat,
diftongii sunt reduşi la o vocală, silabele Activităţiile logopedului în intervenţia
reducându-se spre sfârşitul cuvântului. timpurie:
Apariţia cuvintelor are loc după 2 ani şi
jumătate, chiar 3 ani, vocabularul fiind format • Evaluare logopedică primară a beneficiarilor;
din cel mult 20 de cuvinte (uneori şi acestea • Elaborarea unui plan de intervenţie;
pronunţate incorect şi neinteligibil). Copilul • Consilierea familiei în vederea continuării
nu formează propoziţii, nu diferenţiază demersurilor recuperatorii acasă şi în vederea
sunetele în cuvinte, are dificultăţi la trecerea integrării sociale;
limbajului intern spre cel extern, nu cunoaşte • Evaluarea intervenţiilor terapeutice;
semnificaţia multiplă a cuvintelor. • Referirea către servicii complementare.
Intervenţia logopedică timpurie este centrată
5.3.4.b. Evaluarea logopedică primară

Examinarea complexă are că obiectiv
precizarea diagnosticului și se face prin
aplicarea metodei convorbirii cu logopatul,
cu familia, cu ceilalţi specialişti implicaţi.
Rezultatele examinării sunt consemnate
în fişa logopedică. Examinarea cuprinde:
înregistrarea cazului (depistarea),
consemnarea anamnezei, examinarea

51

vorbirii, examenul lexic şi grafic, examinarea - Scala de dezvoltare(stimulare) a limbajului

motricităţii, examinarea dezvoltării mintale în normalitate( Scala REEL: 0-36 luni- scala

şi examenul psihologic, studiul personalităţii, clinică);

examenul medical. În cadrul examinării - Probe pentru cunoaşterea vârstei

se urmăresc: imaturitatea motorie la psihologice a limbajului (Alice Descoeudress);

nivelul regiunii buco-faciale, prezenţa unor - Testul Denver II;

malformaţii la nivelul maxilarului, danturii, - Proba cu logatomi

limbii, vălului palatin, surditate, tulburări - Proba cu alfabetul ilustrat; etc.

afective, paralizii – principalele cauze ale

tulburării de articulaţie. De asemenea Consiliere logopedică a părinţilor:

se urmăreşte analiza auditiv-verbală şi

5 a memoriei auditive insuficiente - cauza - Informarea părinţilor asupra PIS;
unor tulburări de vorbire. Se mai urmăresc: - Stabilirea obiectivelor pe termen lung şi

reglarea incorectă a limbajului, tulburări scurt raportate la nevoile copilului;

afective, encefalopatii, maladii diverse, nivelul - Prezentarea modelelor şi tehnicilor de lucru

lingvistic al familiei defavorabil, surditate, acasă;

instabilitate, atitudini educative eronate, - Prezentarea activităţii copilului raportată la

deficitul la nivelul structurilor perceptiv- programul terapeutic;

motrice- cauza unor întârzieri ale limbajului. - Sugestii referitoare la observaţiile

Evaluarea iniţială în cabinetul logopedic are comportamentale ale copilului în timpul

ca punct de plecare analiza documentelor programului;

( scrisori, certificate medicale, plan de - Prezentarea evaluărilor împreună cu echipa

recuperare, certificat de încadrare în grad de terapeutică;

handicap etc). În funcţie de cele constatate

din documentele beneficiarului sunt alese 5.3.4.c. Tehnici recuperatorii pentru

instrumentele de evaluare logopedică prin dezvoltarea limbajului în intervenţia timpurie:

aplicarea unor teste şi scale de evaluare.

Programe de intervenţie logopedice:

Foto: Fundația Inocenți - Intervenţia timpurie pentru stimularea
dezvoltării limbajului receptiv şi expresiv;
Evaluarea logopedică presupune: - Stimularea dezvoltării vocabularului şi a
vorbirii în propoziţii;
- Stabilirea vârstei psihologice a limbajului - Corectare diferitelor forme de dislalie
raportată la cea cronologică; (monomorfă, polimorfă, audiogenă şi
- Evaluarea tulburărilor de limbaj şi de rinolalică);
vorbire; - Corectarea formelor de balbism;
- Stabilirea indicelui de verbalizare; - Corectarea dificultăţilor şcolare (dislexie,
- Aprecierea stării ap. fonoarticulator; disgrafie, discalculie);
- Aprecierea nivelului de dezvoltare a - Stimularea şi corectarea limbajului la copilul
limbajului receptiv şi expresiv; cu întârzieri psihice;
- Aprecierea ritmului şi a fluenţei în vorbire; - Stimularea dezvoltării limbajului şi
- Analiză tulburărilor de voce; corectarea la copilul cu deficienţe locomotorii;
- Analiza comunicării funcţionale; - Stimularea şi corectarea limbajului în
- Elaborarea PIS; sindrom Down, ADHD, autism.

În cadrul evaluării logopedice scalele şi Program de stimulare a vorbirii după
testele utilizate sunt: sistemul PORTAGE:

- Scala de dezvoltare Portage; Iată care sunt itemii transformaţi în obiective
- Scala de evaluare a limbajului 0-3 ani (C. terapeutice. Programul vizează vârstă 0-6 ani.
Păunescu); - 0-1 ani copilul: - repetă sunetele emise de
alţii; repetă aceeaşi silabă de2-3 ori (ma-
ma-ma), răspunde la gesturi prin gesturi;
îndeplineşte comenzi simple însoţite de
gesturi;dacă i se spune „NU!”, întrerupe
activitatea, cel puţin pentru moment, în 75%
din cazuri; răspunde non-verbal la întrebări
simple; combină două silabe diferite într-

52

un joc vocal; imită variaţiile tonalităţii vocii; Program de intervenţie pentru dezvoltarea 5
foloseşte semnificativ un cuvânt pentru a preachiziţiilor limbajului.
defini lucruri sau persoane; vocalizează ca
răspuns la limbajul altuia; Acesta are următoarele obiective:
- 1-2 ani copilul: - spune cinci cuvinte diferite - structurarea lateralităţii ( activităţi de
(poate folosi acelaşi cuvânt pentru a indica denumire a părţilor corpului, a acţiunilor care
obiecte diferite); poate cere „mai mult”;spune pot fi realizate cu acele părţi ale corpului;
„Gata/Nu e.”; execută comenzi simple fără exerciţii de identificare a părţilor corpului,
a i se da indicaţii prin gesturi;poate da sau denumite mai întâi pe propria persoană,
arată la cerere; arată 12 obiecte familiare pe o altă persoană sau pe păpuşă, iar apoi
când sunt numite; indică 3-5 imagini dintr-o într-o imagine; exerciţii de completare de
carte, când acestea sunt denumite;arată 3 imagini lacunare cu părţi ale corpului; jocuri
părţi ale propriului corp; îşi spune la cerere de asociere a părţilor corpului cu obiecte
numele sau porecla; răspunde la întrebarea: de îmbrăcăminte corespunzătoare şi cu
„Ce e asta?”- denumind obiectul; combină anotimpul aferent; exerciţii de identificare a
cuvintele şi gesturile pentru a-şi satisface poziţiilor spaţiale: „stânga”, „dreapta”, „în faţă”,
dorinţele;numeşte 5 membrii din familie, „în spate”, „lângă”, „pe”, „sub”, „în”; exerciţii
inclusiv animalele preferate;numeşte 4 de identificare a mâinii stângi, urechii drepte
jucării; produce onomatopee şi foloseşte etc ( pe propria persoană, pe partenerul cu
sunetele pentru a denumi animalele; cere un care se află faţă în faţă, în oglindă); exerciții
aliment care îi este cunoscut, folosind numele de efectuare de sarcini complexe prin care
acestuia; pune întrebări; numeşte 3 părţi la o se demonstrează capacitatea integratoare de
păpuşă sau o persoană; răspunde cu „DA” şi utilizare în context a preachizițiilor (cu mâna
„NU”; stânga ridică cană verde de pe masă);
- 2-3 ani copilul: - combină substantive - dezvoltarea conduitelor motorii fine - pensă
sau adjective cu substantive în propoziţii digitală, mişcări de pronaţie şi supinaţie
din două cuvinte( mingea mea); combină ( exerciţii pentru antrenarea motricităţii
substantive şi verbe în propoziţii din două generale; exerciţii pentru musculatura mâinii;
cuvinte(„Tată pleacă.”); foloseşte un cuvânt exerciţii de antrenare în vederea achiziţiei
pentru a-şi exprimă necesitatea de a merge scrisului – formarea pensei digitale, redare
la baie; combină verbe şi substantive cu de reprezentări grafice după model, desen,
„acolo”şi „aici”, în expresii din două cuvinte dactilo-pictură, pictură etc).
( scaun aici);combină două substantive
pentru a exprimă posesia( maşina, tata); Foto: Fundația Inocenți
foloseşte negaţia „NU” în vorbire; răspunde
la întrebarea „Ce face?” în cadrul activităţii - dezvoltarea abilităţilor de orientare spaţio-
cotidiene; răspunde la întrebări privind locul temporală (exerciţii de identificare a poziţiilor
(unde este?); recunoaşte sunete din mediul spaţiale principale: ,,sus-jos”- ,,în faţă-în
familiar;indică imaginea unui obiect cunoscut, spate”- ,,stânga-dreapta”-,, pe-sub”- ,,lângă,
fiindu-i descrisă funcţia lui; arată pe degete aproape- departe”, primul-la mijloc-ultimul;
câţi ani are; îşi spune sexul, îndeplineşte două exerciţii de identificare a momentelor
comenzi simple; folosește forma continuă; temporale principale: azi, ieri, mâine, zilele
foloseşte forme regulate de plural; întreabă:” săptămânii, lunile anului, anotimpurile;
Ce e asta?”; foloseşte „asta” şi „aia” în vorbire; exerciţii de secvenţiere utilizându-se şi
spune „eu”, „mine/mie”, „al meu”mai mult numeralul ordinal aferent – primul, al doilea,
decât propriul nume; arată sau da obiecte ultimul; exerciţii prin care se materializează
la cerere; execută comenzi simple; arată gradele de comparaţie la adverbe- „mai
părţile din schema corporală; spune numele aproape”- „foarte departe”- „la fel de sus”);
la cerere; indică un obiect care nu este/
lipseşte; răspunde la întrebarea” Cu cine?”
indicând numele; foloseşte articolul hotărât
şi nehotărât; foloseşte câteva substantive
care desemnează categorii, foloseşte „pot”;
foloseşte „închis” şi „deschis”; relatează două
evenimente in ordinea întâmplării lor, etc.

53

- antrenarea musculaturii buzelor, feţei, limbii, terapeutic: formarea abilităţilor coarticulatorii

mandibulei, valului palatin (exerciţii pentru (exerciţii de consolidare a sunetelor în silabe

musculatura buzelor, feţei, limbii, mandibulei, deschise şi închise; exerciţii de consolidare în

vălului palatin; exerciţii de demonstraţie în cuvinte; exerciţii de consolidare a sunetelor la

faţa oglinzii logopedice; problematizarea nivelul logatomilor);

exerciţiilor în vederea îmbunătăţirii - etapa diferenţierii sunetelor în silabe şi

autocontrolului); cuvinte- obiectiv terapeutic: diferenţierea

- antrenarea abilităţilor respiratorii ( exerciţii silabelor şi cuvintelor pe baza principiului

pentru diferenţierea inspirului şi expirului; perechilor minimale ( exerciţii de diferenţiere a

exerciţii de diferenţiere a respiraţiei orale sunetelor sonore de cele surde, a sunetelor cu

de cea nazală; exerciţii pentru antrenarea loc de articulare comun, la nivelul silabelor,

5 respiraţiei verbale şi nonverbale; exerciţii cuvintelor, logatomilor; jocul „Deschide
pentru creşterea volumului respirator; urechea bine!”; exerciţii de analiză şi sinteză

exerciţii pentru îmbunătăţirea abilităţilor de fonematică; jocul „Telefonul fără fir!”; exerciţii

dirijare a undei de aer expirate, de creştere a de identificare şi asociere a cuvântului rostit

controlului în actul respirator; exerciţii pentru cu imaginea corespunzătoare; exerciţii cu

prelungirea inspirului); paronime;

- antrenarea memoriei verbale (exerciţii de - etapa automatizării sunetelor- obiectiv

reprodus serii de sunete, direct şi indirect; terapeutic: dezvoltarea abilităţilor de

exerciţii de reprodus serii de silabe, direct comunicare ( exerciţii de antrenare a

şi indirect; exerciţii de reprodus cuvinte cu sunetelor emise în propoziţii, texte scurte,

sau fără semnificaţie; exerciţii de reprodus ghicitori; jocuri de rol; jocuri cu frământări de

sintagme şi propoziţii audiate; exerciţii de limbă; recitare şi reproducere după model

repovestire a unei poveşti; jocuri de ordonare a a unor poezii, cântecele; repovestirea unei

imaginilor prin care se prezintă un eveniment întâmplări, a unui film, a unei poveşti citite;

în mod cronologic; exerciţii de memorare a continuarea unei poveşti prin găsirea unui final

unor scurte poezii şi cântecele; potrivit; povestirea după imagini );

- antrenarea abilităţilor perceptiv-auditive

-auz fonematic (exerciţii de detecţie, Program de intervenţie pentru dezvoltarea

discriminare, identificare şi comprehensiune abilităţilor pregrafice

cu foneme, cuvinte, sintagme şi propoziţii;

activităţi de denumire a animalului Obiectiv terapeutic – Dezvoltarea abilităţilor

corespunzător structurii onomatopeice pregrafice ( exerciţii pentru diferenţierea

audiate; ex. de diferenţiere a sunetelor din simetricului de identic; exerciţii pentru

natură; exerciţii de discriminare şi identificare discriminarea figurii de fond; exerciţii pentru

a vocilor umane - voce de copil, voce de desenarea de figuri geometrice cu şabloane;

femeie, voce de bărbat, voci familiare vs exerciţii de decupare cu foarfeca pe contur;

voci nefamiliare; exerciţii de diferenţiere şi exerciţii de colorat şi pictat respectând

identificare a diferitelor instrumente muzicale; conturul; exerciţii de înşiretare; exerciţii

exerciţii de diferenţiere a cuvintelor paronime; de construcţie din cuburi sau alte figuri

jocul „Deschide urechea bine!”, „Telefonul fără geometrice; exerciţii cu încastre şi puzzle-uri;

fir!”, „Cine te-a strigat pe nume?”); exerciţii de redare grafică a unei linii drepte, a

liniei oblice şi a cercului; exerciţii cu alfabetul

5.3.4.d. Program de intervenţie pentru magnetic pentru identificarea literelor şi

dezvoltarea abilităţilor articulatorii şi pentru dezvoltarea abilităţilor de citire

coarticulatorii globală).

SICOE Alina

- etapa emiterii sunetelor – obiectiv terapeutic: Bibliografie:

formarea bazei de articulare pentru sunetele

limbii române afectate ( exerciţiii de articulare 1. Roșan, A., Psihopedagogie specială – Modele

a sunetelor orale distorsionate, omise sau de evaluare şi intervenţie, Polirom, 2015.

înlocuite s/z, ş/j, ţ, r); 2. Burlea, G., Burlea,M., Dicţionar explicativ de

- etapa diferenţierii sunetelor izolate- logopedie, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004.

obiective terapeutice: diferenţierea sunetelor 3. Anca, M., Logopedie, Cluj- Napoca, 2005.

cu loc de articulare comun, diferenţierea 4. Vrăşmaş, E., Stănică, C (1997) Terapia

sunetelor sonore de cele surde ( exerciţii de tulburărilor de limbaj. Intervenţii logopedice.

diferenţiere auditivă ); Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

- etapa consolidării sunetelor- obiectiv 5. Vrăşmaş,E., Oprea,V. Set de instrumente,

54

probe şi teste pentru evaluarea educaţională a acela de a facilita participarea indivizilor la
copiilor cu dizabilităţi.Reninco 2001 activităţile de zi cu zi. Terapeuţii ocupaţionali
6.Puiu,I.Servicii de intervenție timpurie pentru ating acest obiectiv prin:
copilul cu disabilități și risc sporit, Chișinău, -antrenarea indivizilor în activităţi ce le
2006 argumentează capacitatea de a participa
deplin la viaţa cotidiană;
5.3.5.Terapie ocupationala: Ludoterapie, Art- -modificări/adaptări aduse mediului de viaţă,
terapie, Meloterapie fizic şi social.

Persoanele cu dizabilităţi constituie o 5.3.5.a. Definiţii ale Terapiei Ocupaţionale 5
categorie defavorizată în orice societate,
inclusiv în România. Prezenţa handicapului, Terapia ocupaţională foloseşte o abordare
starea materială precară, izolarea psihologică centrată pe client şi un mediu de activităţi
determinată de statutul de persoană exclusă, care facilitează performanţa ocupaţională
lipsa unor servicii alternative, dificultatea şi promovează starea de bine a individului
accesului la informaţii în domeniu, accesul în relaţie cu mediul înconjurător, în scopul
defectuos la servicii de calitate, legislaţia, ameliorării calităţii vieţii. (ENOTHE, 2000).
etc., prezintă dificultăţi suplimentare pentru Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa
această categorie de persoane. Nevoile direcţionării individului cu anumite deficiențe
de educaţie, instruire, formare, socializare spre participarea la anumite activităţi
şi dobândire a autonomiei persoanelor pentru a-şi reface, întări sau îmbunătăţi
cu handicap sunt stringente, deoarece performanţele, spre a facilita însuşirea acelor
întârzierea, amânarea sau ignorarea acestora abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru
duce la izolarea în familie sau instituţii a diminuarea sau corectarea patologiei, pentru
copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. Consecinţa menţinerea stării de sănătate, un tratament
directă este regresul sever al diverselor ce se concentrează în a ajuta oamenii pentru
componente ale personalităţii lor cu efecte a dobândi independența în toate zonele de
resimţite în familie, comunitate şi societate. activitate pe care le desfașoară.
Dezvoltarea sănătoasă a acestora se bazează Obiectivul terapiei ocupaţionale este
pe stimulare şi siguranţă, oferite de mediul promovarea sănătăţii şi a stării de bine prin
familial, de mediul înconjurător, de societatea încurajarea ocupaţilor semnificative, orientate
în care trăieşte. spre un anumit scop.
Prezenţa unei educaţii adecvate este factorul Din punct de vedere fizic crește rezistența la
cheie împotriva excluziunii persoanelor cu oboseală, se dezvoltă coordonarea motorie și
handicap. Până în prezent studiile medicale viteza mişcării.
şi psihologice din universităţi au fost Din punct de vedere intelectual, se dezvoltă
concentrate mai ales asupra deficienţelor şi atenţia, se micşorează emotivitatea, se
tulburărilor, asupra vindecării şi corectării. dezvoltă încrederea în sine, se dezvoltă
Studii cu privire la funcţionarea, participarea iniţiativa.
şi includerea persoanelor cu handicap în Din punct de vedere social, se dezvoltă

„NEVOILE DE EDUCAŢIE, INSTRUIRE, FORMARE, SOCIALIZARE ŞI DOBÂNDIRE A AUTONOMIEI
PERSOANELOR CU HANDICAP SUNT STRINGENTE, DEOARECE ÎNTÂRZIEREA, AMÂNAREA SAU
IGNORAREA ACESTORA DUCE LA IZOLAREA ÎN FAMILIE SAU INSTITUŢII A COPIILOR ŞI TINERILOR CU
DIZABILITĂŢI. ”

societate şi adaptarea mediului de viaţă responsabilitatea de grup şi cooperarea, se
casnic educaţional şi profesional aşa cum se încurajează contactele sociale.
face în învătământul de terapie ocupaţională Din punct de vedere economic se descoperă
lipsesc complet din universităţi, studiile din vocaţii personale.
domeniul social sunt de cele mai multe ori
abstracte, teoretice şi mai puţin practice. Ce oferă terapia ocupațională?

Terapia ocupaţională este o profesie menită Terapia ocupațională este un tratament ce
să promoveze starea de sănătate şi calitatea se concentrează în a ajuta oamenii pentru
vieţii prin intermediul ocupaţiei. a dobândi independența în toate zonele de
Principalul scop al terapiei ocupaţionale este activitate pe care le desfășoară. Oferă copiilor
metode variate, activități plăcute, distractive,

55

pentru a îmbogăți deprinderile cognitive, creșterea independenței. Peggy Denton

fizice și motorii și pentru a spori încrederea propune într-una dintre lucrările sale (1987)

în sine. Cu ajutorul terapiei ocupaționale, un o clasificare a principalelor arii de acțiune

copil cu probleme în dezvoltare va învăța în terapia ocupațională. În opinia autoarei,

să interacționeze cu membrii familiei și să acțiunea specialiștilor din domeniul terapiei

dezvolte relații sociale cu alți copii și parteneri ocupaționale, se exercită în următoarele

de joc. direcții de bază:

- stimularea responsabilității în diverse situații

de viață;

- formarea deprinderilor de autonomie și

igienă personală;

5 - cultivarea deprinderilor de muncă ;
- formarea imaginii de sine şi stimularea

încrederii în propria persoană;

- cultivarea autocontrolului şi expresivităţii

personale ;

- educarea capacităţilor cognitive;

- educarea capacităţii de reacţie la diverse

situaţii de viaţă;

Foto: Michael Carroll - antrenarea funcţiei neuromusculare ;

Tipuri de probleme căruia se adresează - antrenarea integrării senzoriale ;

terapia ocupațională. Principalele situații sunt: - sprijinirea relaţiilor interpersonale ;

- copii cu probleme senzoriale - educarea capacităţii de acţiune în funcţie de

- copii cu probleme de învățare constrângerile şi resursele de mediu.

- copii cu autism Procesul de terapie ocupaţională este

- copii cu tulburări de dezvoltare deosebit de complex, iar desfăşurarea

- copii cu tulburări mentale sau de lui în mod ştiintific necesită parcurgerea

comportament următoarelor faze :

„CU AJUTORUL TERAPIEI OCUPAȚIONALE, UN COPIL CU PROBLEME ÎN DEZVOLTARE VA ÎNVĂȚA

SĂ INTERACȚIONEZE CU MEMBRII FAMILIEI ȘI SĂ DEZVOLTE RELAȚII SOCIALE CU ALȚI COPII ȘI

PARTENERI DE JOC.” - evaluarea şi interpretarea nevoilor

- copii cu probleme fizice și motrice beneficiarilor;

- copii cu boli cronice. - planificarea intervenţiei;

Terapia ocupațională este necesară atunci - aplicarea şi adaptarea echipamentelor

când este afectată performanța în mai multe folosite;

domenii: a) Evaluarea este un proces de documentare,

- Abilități de motricitate fină: mișcarea și înregistrare şi măsurare a abilităţilor menită

dexteritatea mușchilor mici din mâini și să stabilească nivelul actual de dezvoltare.

degete. Indicatorii de măsurare se pot raporta la:

- Abilități de motricitate grosieră: mișcarea - comportament

mușchilor mari din brațe și picioare. - deprinderi

- Abilități vizuo-motrice: deplasarea unui copil - comunicare

pe baza percepției informațiilor vizuale. - motricitate
- Abilități oral-motorii: mișcarea mușchilor din - deprinderi creative
gură, buze, limbă și maxilar, incluzând suptul, Cu ajutorul evaluării se stabileşte nivelul
muscatul, mestecatul și linsul. actual de dezvoltare care ajută la realizarea
- Abilități de auto-îngrijire: îmbrăcat, hrănit și planului de intervenţie şi monitorizarea
mersul la toaletă. progresului.
- Integrare senzorială: abilitatea de a primi, Evaluarea este focalizată pe următoarele
sorta și răspunde la informațiile primite din aspecte :
mediu. - nivelul motricităţii grosiere şi fine - se
- Abilități de planificare motorie: abilitatea de referă la caracteristicile mişcărilor corpului
a planifica, implementa și împărți secvențele în ansamblu, precum şi la caracteristicile
sarcinilor motorii. unor mişcări specifice, cum ar fi de exemplu
Astfel obiectivele terapiei ocupaționale mişcarile de prehensiune şi manipulare
urmăresc creșterea încrederii în sine, implicate in acţiunile de scriere, tăiat, colorat
etc.;

56

- nivelul de dezvoltare a percepţiei acestui deziderat major, sunt necesare 5
mişcărilor se referă în principal la recepţia şi următoarele: cunoaşterea propriei persoane,
decodificarea stimulilor prin toate categoriile a mediului şi a normelor de compatibilizare
de analizatori (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, cu acesta, structurarea abilităţilor de ordin
proprioceptiv) şi la coordonarea mişcărilor psihomotric şi instrumental, ce îl susţin ca
- nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale membru activ al acestor grupuri, precum
şi de comunicare - se referă la caracteristicile şi cunoaşterea/ respectarea regulilor de
interacţiunilor subiectului cu persoanele din existenţă independentă, condiţionată de
jur în diferite situaţii, modul de înţelegere a maturizarea emoţională şi atitudinală, prin
mesajului verbal ; responsabilizarea sa faţă de activitate şi faţă
- caracteristicile activităţilor de viaţă de ceilalţi.
cotidiană, se referă la studierea deprinderilor ,,Jocul este o acţiune sau o activitate efectuată
implicate în igiena şi autonomia personală. de bunăvoie înăuntrul anumitor limite stabilite
b) Elaborarea planului terapeutic (PIS) - se de timp şi de spaţiu şi după reguli acceptate de
referă la descrierea metodelor şi procedeelor bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul
care se folosesc pentru atingerea obiectivelor în sine însăşi şi fiind însoţită de un sentiment
stabilite şi cuprinde sinteza activităţilor de încordare şi de bucurie, şi de ideea că este
desemnate în vederea realizarii unui nivel de altfel decât viaţa obişnuită’’ [Huizinga, 1998].
performanţă al deprinderilor şi capacităţilor
unei persoane. Principalele caracteristici Foto: Michael Carroll
ale unui plan terapeutic trebuie să fie
flexibilitatea şi mobilitatea, pentru a putea fi Astfel jocul se poate referi la joaca animalelor,
adaptat cu uşurintă în cazul în care o evaluare a copiilor, a adulților, jocuri de îndemânare, de
intermediară nu inregistrează progrese putere, de inteligenţă şi noroc, la reprezentaţii
semnificative realizate de beneficiar. şi spectacole. Jocul este considerat unul din
c) Aplicarea planului terapeutic - constă în elementele spirituale ale vieţii. Jocul deţine
desfăşurarea următoarelor faze distincte : un important rol în formarea personalităţii
- faza orientării - în care terapeutul explică/ copilului, oferindu-i posibilitatea definirii
arată beneficiarului activitatea pe care continue a trăsăturilor sale comportamentale,
urmează să o desfăşoare împreună cognitive, afective şi moral-volitive. Pentru
- faza dezvoltării - în timpul căreia terapeutul copil jocul este o activitate serioasă, în care
conduce subiectul în explorarea, practicarea ,,asimilarea realului se produce conform unor
efectivă a activităţii selectate; reguli precise chiar dacă ele sunt autoimpuse.
- faza finală - în care terapeutul evaluează Partcipând la joc, copilul -nu se joacă-, ci îşi ia
performanţele obţinute de beneficiar şi sarcina în serios şi are pretenţia de a fi tratat
stabileşte obiectivele viitoare. în consecinţă, cu respect şi corectitudine”.
În mod tradiţional, terapia ocupaţională este [Stănescu M., 2004].
aplicată în centre de zi, centre speciale, şcoli, Jocul aduce copiilor ocazia de a asimila ceea
în comunitate, în cabinete private, spitale, ce în viaţa reală ar putea fi dificil să înţeleagă;
precum şi la domiciliul pacienţilor. aceasta este forma lor de autoterapie,
modul în care lucrează asupra confuziilor,
Tehnici de lucru: Terapia ocupaţională anxietăţilor şi conflictelor lor. Mulţi copii
îmbracă mai multe forme: art-terapia, nu sunt capabili să exprime nevoile, trăirile
ludoterapia, meloterapia. şi sentimentele proprii, dar jocul devine un
mijloc de exprimare accesibil.
5.3.5.b. Ludoterapia

Ludoterapia implică jocuri de stimulare
a diverselor funcţii şi procese psihice şi
are valenţe multiple în sfera dezvoltării
structurilor psihice ale copilului cu deficienţă
mintală.
Acest program este conceput ca structură
interdisciplinară cu conţinut specific, astfel
încât să răspundă cerinţelor individuale de
dezvoltare, dar şi dezideratului general,
de formare a unei personalităţi apte de a
participa activ la viaţa în familie, de grup
profesional şi social. În scopul atingerii

57

Ludoterapia – caracteristici: reprezintă mijlocul principal de acţionare în

cadrul programului complex de recuperare.

Tot mai mulţi consilieri din şcolile elementare Prin joc, se creează acel climat afectiv ce

şi terapeuţi includ în munca lor cu copiii favorizează activarea tuturor proceselor şi

terapia prin joc, cunoscută şi sub numele de funcţiilor cu răsunet benefic asupra dezvoltării

ludoterapie. Această metodă este bine şi evoluţiei copilului.

,,Cel mai important aspect al terapiei prin joc

este funcţia simbolică a jocului, care le asigură

copiilor posibilitatea de a-şi evalua exprimarea

sentimentelor şi gândurilor. Studiile efectuate

de psihoterapeuţi americani demonstrează că

5 experienţele semnificative din punct de vedere
emoţional pot fi exprimate, într-un mod mai

confortabil şi mai sigur, prin reprezentarea

simbolică pe care o asigură jucăriile.”

[Brumariu, 2008]. Sub forma de joc este

mult mai uşor să-i mobilizezi pe copii şi să-i

determini să reacţioneze la stimulii externi.

Foto: Fundația Inocenți Cu multa atenţie şi răbdare, jucându-te cu ei,

studiată şi s-a dovedit eficientă în ameliorarea îi determinăm să-şi depaşească deficienţele
problemelor pe care le au cei mici, dar ajută psihice şi motorii.
şi la îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil. Activităţile ludice, prin funcţiile lor, deţin
„Limbajul copiilor rămâne în urma dezvoltării un rol esenţial în socializarea persoanei,
lor cognitive, iar ei comunică prin joacă ceea în vederea integrării ei optime în societate,
ce înţeleg din lumea care îi înconjoară. Astfel, nevoia de socializare reprezentând una din
principalele nevoi ale omului. De aceea,

„JOCUL DEŢINE UN IMPORTANT ROL ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI, OFERINDU-I

POSIBILITATEA DEFINIRII CONTINUE A TRĂSĂTURILOR SALE COMPORTAMENTALE, COGNITIVE,

AFECTIVE ŞI MORAL-VOLITIVE.” ludoterapia este una din componentele

jucăriile sunt percepute drept cuvinte, iar jocul deosebit de importante ale terapiei

ca limbaj”. [Brumariu, 2008] ocupaţionale şi trebuie utilizată din plin în

Funcţiile jocului: Funcţiile jocurilor sunt după procesul terapiei complexe a copiilor cu

Ursula Şchiopu ,,esenţiale, secundare şi deficiență. Integrarea lor, presupune trecerea

marginale” [Şchiopu, 1970, pg. 52-54]. dintr-o stare de izolare, de separare, către

o stare de apartenenţă la un grup social,

Funcţiile esenţiale sunt: educativ, profesional bazându-se pe principiul

• funcţia de cunoaştere – jocul conduce la normalizării.

descoperirea realității

• exercitarea complexă, stimulativă a Obiective:

mişcărilor – este demonstrată de jocurile

de mişcare şi jocurile sportive, precum şi de 1. Stimularea autocunoaşterii, cunoaşterii
unele jocuri simple de mânuire. celorlalţi şi a mediului înconjurător
• funcţia formativ-educativă – jocul devine 2. Stimularea şi dezvoltarea capacităţilor
,,instrument de educare intelectuală, morală, psiho-individuale în vederea adaptării la mediu
de formare caracterială” [Epuran M., 1999, p. 3. Formarea unor abilităţi manuale şi a unor
63]. deprinderi practic-aplicative
Funcţiile secundare sunt reprezentate de: 4. Formarea conduitelor independente pentru
• funcţia de echilibrare şi tonifiere – jocul integrarea în plan social

devine o activitate de recreere. Activităţi:
• funcţiile cataractice şi proiective – scot în

evidenţă caracterul compensator al jocului şi A. Stimularea autocunoaşterii, cunoaşterii
au o importantă amprentă socială. celorlalţi şi a mediului înconjurător
Funcţia terapeutică – este utilizată în cazurile

copiilor cu diferite deficienţe, este considerată a) Explorarea senzorială (vizuală, auditivă,
o funcţie marginală. gustativă, olfactivă, tactilkinestezică) a
La copiii cu deficienţe, terapia prin joc obiectelor, fiinţelor.

58

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii: “Piticii din poveste!”; jocuri analitico-sintetice: 5
- vizuale (“Recunoaşte obiectul!”; “Găseşte “Jocul Loto”, “Jocul perechilor”; “Jocul
diferenţele între obiecte/ imagini!”) umbrelor”; jocuri de redare a conturului
- auditive ( “De unde se aude?”, “Graiul pe bază de şablon; jocuri de colorat şi
animalelor”, “Cine te-a strigat?”, “Vocea desenat; Jocuri perceptiv-motrice în cadrul
şoptită”) software-ului educativ (ex: “Mica Sirenă”/
- olfactiv [“Ce miroase aşa?”, “Cum miroase...? “Albă ca Zăpada”etc.) ; Jocuri perceptiv-
(plăcut, neplăcut )] motrice de orientare şi organizare temporală
- gustativ (“Ce gust are ...?”, “Albinuţele adună (“Mergi în ritmul dat de mine!”, “Baloanele
miere”, “Salata de fructe”) cu zilele săptămânii”, “Stai pe roşu, treci
- tactil-kinestezice (“Trăistuţa fermecată”, pe verde!”); Exerciţiu-joc de memorare
“Recunoaşte obiectul cu ochii închişi!”) a zilelor săptămânii; Exerciţiu-joc de
b) Formarea şi dezvoltarea psihomotricităţii: asociere a momentelor zilei cu activităţile
- coordonare oculo-motorie - schemă corespunzătoare (“Orarul în imagini”);
corporală şi lateralitate; Jocul anotimpurilor; Joc de asociere a
Jocuri de coordonare oculo-motorie (aşezarea vestimentaţiei specifice unui anotimp cu
pionilor pe tăbliţă/ a mărgelelor pe aţă; genul corespunzător (fată-băiat); Exerciţiu-
simulare cusături; parcurgerea unui traseu joc de ordonare a imaginilor corespunzătoare
conturat cu degetul/ creionul, contururi după secvenţelor dintr-o poveste cunoscută.
şablon; colorare etc.) c) Cunoaşterea şi operarea cu elementele
- conduite perceptiv-motrice de bază (culoare, familiare din mediul înconjurător
formă, mărime); Jocuri de imitare a unor conduite (“De-a
mama”, ”Cântăreţul”); Jocuri de manipulare
Foto: Fundația Inocenți a unor jucării şi obiecte şcolare; Jocuri cu
1-2 reguli simple (“La cumpărături”; ”La
Jocuri perceptiv-motrice de organizare a telefon”etc.); Jocuri motrice simbolice
schemei corporale şi a lateralităţii (joc “Arată (”Bate vântul frunzele”; “Batistuţa”; “Ursul
ce-ţi spun eu!”; jocuri de sinteză perceptuală: doarme” etc); Jocuri simbolic-reprezentative
puzzle pe schemă corporală; joc “Aşază (“Fă ca mine”, “Mimul”) ;Jocuri concrete cu
obiectul unde spun eu!” (la stânga - la dreapta; operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparare,
în faţă – în spate”); Exerciţiu-joc de identificare asociere, ordonare, seriere, clasificare
a poziţiei corpului în imagini şi de redare a (ex: ”Descompune şi compune păpuşa”,
acesteia (“Siluete în mişcare”), Exerciţiu-joc “Puzzle”, “Mare-mijlociu-mic”, “Gaseşte şi
de completare a unor suporturi lacunare potriveşte”, “Caută vecinul!”, “Urcă/ coboară
(“Siluete lacunare”) Redarea/ reprezentarea scara! (şirul crescător-descrescător)” ,
schemei corporale în plan obiectual-acţional “Şirurile tematice” (vocabular tematic), joc
şi imagistic modelare „Omuleţul” din de asociere a culorii cu obiectele familiare
plastilină; desen/ test proiectiv “Omuleţul”; - (“Ce e roşu?”);Rezolvarea unor situaţii -
orientare, organizare, structurare spaţio- problemă (“Ce vei face când …?“, “Micul
temporală. pieton”etc.);Jocuri de construcţie (în plan
Jocuri de mişcare ritmate (“Bate la fel ca vertical, orizontal, în aer liber ( ex : ”Turnuleţul
mine!”) ; Jocuri perceptiv-motrice în plan vesel”); Jocuri de asamblare din 2-6 piese
obiectual şi imagistic; jocuri de identificare (“Puzzle”, “Incastre”, “Asamblează jucăria!”);
şi discriminare în plan obiectual/ imagistic, Jocuri onomatopeice (“Graiul animalelor”);
după 1-2 criterii: culoare, mărime, formă Jocuri verbale (recitări de poezii scurte,
(“Cuburile colorate”; “Încercuieşte obiectul!”, “frământări de limbă”, dialoguri situaţionale
“Sortează după mărime!”etc.) ; jocuri de “La telefon” etc.; Dramatizare (imitări de
ordonare/ seriere după criteriul mărimii: personaje din desene animate,)

5.3.5.c. Stimularea şi dezvoltarea capacităţilor
psiho-individuale în vederea adaptării la mediu

a) Stimularea dezvoltării intelectuale prin
exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice de
bază
- Jocuri de dezvoltare a reprezentărilor
vizuale, auditive, tactile, kinestezice (”Ce
obiect a dispărut?”, ”Telefonul fără fir”, ”Jocul
degetelor – Ploaia”etc.)

59

- Jocuri de stimulare a gândirii, memoriei, a aparatului fono-articulator; jocuri

imaginaţiei, atenţiei, limbajului: Jocuri onomatopeice; « frământări de limbă »; jocuri

sincretice (de analiză şi sinteză perceptuală de verbalizare a acţiunii cu obiectele; repetiţii

şi în plan mental): incastre; puzzles pentru serbări, fredonări individuale sau în

(reconstituire imagistică dintr-un număr grup etc.);

gradat de piese); alcătuirea unor obiecte din - Jocuri imitative : neverbală (jocuri de mimă/

corpuri mai mici (“Păpuşa demontabilă”; “Să pantomimă) şi verbale (jocuri de rol/ dialoguri

construim din piese lego”); alcătuirea unor situaţionale: “În vizită la bunici”, ”La plimbare”,

figuri (siluete umane, scheletul unor obiecte ”Să primim musafirii!”);

familiare) din elemente mici (beţişoare, c)Valorificarea structurilor psihoindividuale în

chibrituri, riglete, figuri geometrice); Jocuri conduite independente:

5 analitico-sintetice: Jocuri de comparaţie: Jocuri de acţiune cu obiecte pentru
“Jocul Loto” (comparaţii, suprapuneri, satisfacerea unor trebuinţe, necesităţi proprii/

asocieri, combinări între imagini reprezentând jocuri cu subiecte din viaţa cotidiana (”La

culori, forme, fiinţe); masă”, “La telefon”; “La piaţă” etc.); Jocuri

b) Stimularea dezvoltării intelectuale prin de exersare a deprinderilor de autonomie

exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice personală ( “Cum ne îmbrăcăm?”, “Cum

superioare aranjăm masa?”) ; Jocuri-competiţii pe

“Jocul perechilor”(alcătuirea de perechi diverse teme (”Cine stie, câştigă”, ”Ştafeta”,

între obiecte, fiinţe etc); “Jocul umbrelor” “Cel mai bun interpret”).

(asocierea de imagini, obiecte, fiinţe prin

identificarea umbrelor acestora);“Jocul 5.3.5.d. Formarea unor abilităţi manuale şi a

diferenţelor”(identificarea diferenţelor între unor deprinderi practic-aplicative

obiecte şi imagini ale obiectelor relativ

asemănătoare ) Exersarea şi valorificarea conduitelor

- Jocuri cu unele elemente de abstractizare manuale prin realizarea de produse în cadrul

şi generalizare: Jocul omisiunilor unor activităţi organizate, cum sunt jocurile

(excluderea elementelor nepotrivite dintr- de manipulare şi prehensiune (“Zmeul“,

un ansamblu/ sesizarea elementelor lipsă “Adună cât mai multe obiecte“, “Mingea la

dintr-un ansamblu); Jocuri asociative (“Jocul conducător”); Jocuri de îndemânare (”Sortăm

categoriilor”; “Familia de animale“; “Salata mărgelele”, “Să ţesem frumos”); Jocuri de

de legume”; ”Care este casa lui?”, ”La ce exersare a coordonării oculo-manuale şi

foloseşte ...?”); Jocul ghicitorilor bimanuale (“Aruncă mingea cu o mâna/ două

- Jocuri tip “rezolvare de probleme”: Jocuri de mâini”, “Împarte cărţile!”); Jocuri de incastre;

construcţie în plan obiectual şi/sau imagistic; Jocuri de construcţie (”Micul constructor” ;

Labirinte simple (identificarea unor trasee pe ”Turnuleţul”); Jocuri de asamblare (Lego ;

un suport grafic); trasee simple în relief sau ”Să asamblăm păpuşa!”); Jocuri de expresie

în plan imagistic (parcurgerea cu degetul/ grafico-plastică (modelaj, colorare, desenare

cu creionul); Jocuri de memorie vizuală şi după model ; jocul «Cu creioane colorate poţi

auditivă (« Ghici ce lipseşte! » (extragerea să desenezi de toate»;

unui element dintr-un set de 3-4 obiecte/

imagini percepute anterior); jocuri de memorie 5.3.5.e. Formarea conduitelor independente

vizuală în cadrul softwareului educativ; pentru integrarea în plan social

Jocuri de atenţie (“Fă ca mine!”; “Urmăreşte

traseul!”) - Jocuri de exersare a diferitelor a) Iniţierea şi stabilirea de relaţii cu cei din jur,

tipuri de comunicare: - jocuri de mimă/ utilizând diverse forme de comunicare

pantomimă (“Mimul”); - jocuri de mişcare -Jocuri de stimulare şi dezvoltare a diferitelor

şi ritm (“Mergi în ritmul meu!); - cântece tipuri de comunicare (mimico-gestuală,

însoţite de mişcare (“Dacă vesel se trăieşte!“; verbală): - jocuri de expresie corporală

“Bate vântul frunzele!”) - recitări; - dialoguri - mişcare şi ritm – («Dansăm în ritmul

tematice/ jocuri de rol (”Doctorul şi pacientul”; melodiei»; jocuri de dans în pereche şi în horă);

“Învăţătoarea” etc) - jocuri onomatopeice (“Graiul animalelor”)

- Jocuri funcţionale: - senzorio-motorii (Jocuri - jocuri de pronunţie corectă şi de dezvoltare

cu obiecte concrete: “Cald sau rece?”, ”La a vocabularului (”Să alintăm cuvintele”, ”Eu

ţintă”, “Trăistuţa fermecată” etc.) - perceptive spun una, tu spui multe”, “Dacă nu-i aşa,

(“Ce poate fi dulce?”, “Ce culoare are ?” “Care cum e?”; jocuri de integrare propoziţională

este mai mare? ” etc) după suport imagistic; Audiţii, vizionări

- Jocuri verbale (jocuri de exersare (cântece pentru copii, desene animate,

poveşti)

60

b) Participarea la situaţii de comunicare şi realizarea unor sesiuni de stimulare prin: 5
relaţionare socială desen, muzica, mişcare, joc, povești, teatru,
-Jocuri simbolice - jocuri de expresie afectivă lucru manual (arte combinate).
(“Masca tristă, masca veselă”, “Clovnul”); Numeroşi cercetători şi art-terapeuţi
mimarea unor stari afective: bucurie, tristeţe (Enachescu,1975;Blai,1979; Forestier,
etc; jocuri ce au conotaţii afective (“De-a 200) subliniază faptul că art-terapia este o
mama şi copilul”); veritabilă activitate terapeutică originală,
- jocuri de identificare cu un model activitate care are propriile sale obiective-
(“De-a mama”, “De-a vânzătorul”; “De-a chiar dacă unele dintre acestea sunt
doctorul”etc.) interrelate cu cele ale unor psihoterapii sau
- jocuri de socializare, de utilizare a formulelor ale ergoterapiei, in cazul acesteia din urma, ca
de politeţe şi salut adecvate situaţiilor/ şi în gestul grafic sau pictural, fiind implicate
persoanelor (“Aşa da, aşa nu“,“Se poate aşa si abilităţile mâinilor. Focillon (1977) aduce
ceva ?“, “Cuvinte magice”); un adevărat elogiu mâinilor:,,prin intermediul
- Jocuri de rol /dramatizări (“Între prieteni“, mâinilor omul intră în contact cu rigoarea
“În vizită“, “La picnic“, “La spectacol”, “La gândirii...ele îi impun o formă, un contur şi
biserică” ; “La teatru”; “În metrou”) ; jocuri de chiar o scriitură, un stil...gândirea formează
alternanţă de rol (“Vânzătorul“, “Postaşul“ mâna, mâna la rândul ei formează gândirea...
etc.); gestul care creează exercită o acţiune continuă
-Jocuri de stimulare, corectare a unor asupra vieţii interioare“.
comportamente (“Cine este vinovat?“; “Învaţă
din greşelile lor!”)

Concluzii:

• jocul este principalul mijloc de comunicare Foto: Fundația Inocenți
şi relaţionare al terapeutului cu copii deficienţi
mintal; Art-terapia este un domeniu hibrid bazat pe
• prin joc copilul se dezvoltă armonios, disciplinele artei și psihologiei, obiectivul
cunoscând universul înconjurător; ei principal fiind utilizarea creativităţii în
• jocul este activitate ce solicită capacitatea vindecarea şi îmbunătăţirea vieţii.Utilizarea
psihomotrică în totalitate; artei in terapie constituie o alternativă
• prin joc copilul socializează, se integrează în de exprimare non-verbală a emoţiilor şi
grup. cogniţiilor. Asemenea altor tipuri de terapii,
• afirmaţiile anterioare se constituie ca art-terapia este utilizată pentru a încuraja
argumente privind utilizarea jocului ca mijloc dezvoltarea personală, a îmbunătăţi
terapeutic, în timpul orelor de recuperare auto-întelegerea şi a sprijini dezvoltarea
medicală. emoţională.
Art-terapia înseamnă stimulare senzorială,
Bibliografie: achiziţie de deprinderi şi adaptare. (Malchiodi
2003).
Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului- Stimularea senzorială se referă la utilizarea
Aria Curriculară: „Terapia Educaţională artei pentru a dezvolta procesele senzoriale,
Complexă și Integrată”- Ludoterapie, motrice și abilitățile de interacțiune cu
Bucureşti, 2008 terapeutul sau ceilalți copii. Utilizarea unor
Brumariu, M.-C. (2008, 08 10). Terapia mijloace specifice ( precum nisipul, apa) sau
prin joc îi ajută pe copii să comunice. analizarea tactilă a unor materiale cu diferite
Preluat de pe http://adevarul.ro/ texturi pot constitui puncte de pornire pentru
sanatate/medicina/jocul-rol-terapeutic- activități cu specific art-terapeutic.
1_50ae646f7c42d5a6639c4ef2/index.html Achiziționarea de deprinderi subliniază
Şchiopu, U. (1970). Probleme psihologice ideea prin care art-terapia ajută copiii să-și
ale jocului şi distracţiilor. Bucureşti: Editura însușească numeroase deprinderi, de la cele
didactică şi Pedagogică. mai simple (de exemplu cele motrice, cum

5.3.5.f. Art-Terapia

Stimularea prin artă este o metodă de
intervenţie recuperatorie care presupune

61

ar fi: ținerea corectă a pensulei în mână, Metode si tehnici utilizate

îmbibarea pensulei în culoare și apă), până la

cele mai complexe (deprinderi de comportare Stimularea prin mişcare – vizează parcurgerea

prosocială față de consilier sau de ceilalți unui program structurat conţinând activităţi

copii). fizice care să conducă la dezvoltarea

Adaptarea este un alt concept cheie care psihomotorie a beneficiarilor (jocuri cu

caracterizează ședințele de art-terapie. Pentru mingea, cu cercuri, cu bile, popice, baloane

o bună desfășurare și într-un mod organizat, etc).

copiii trebuie să se adapteze în primul rând Metodele de lucru se bazează pe mişcări

mediului unde se desfășoară activitatea. naturale şi dorinţa copiilor de a interacţiona.

Copiii care pot beneficia de eficacitatea art- Activităţile se vor varia astfel încât să se evite

5 terapiei sunt copii cu tulburări emoționale și de plictiseala, monotonia.
conduită, cu deficiențe mentale, cu autism, cu Stimularea prin joc - vizează parcurgerea unui
probleme de dezvoltare, cu ADHD, suferinzi de program structurat conținând activități ludice
care să conducă la dezvoltarea armonioasă
leucemie.

„UTILIZAREA ARTEI IN TERAPIE CONSTITUIE O ALTERNATIVĂ DE EXPRIMARE NON-VERBALĂ A

EMOŢIILOR ŞI COGNIŢIILOR” a beneficiarilor în plan fizic, psihic și motor.

Art-terapia promovează convingerea că prin Indiferent de vârstă jocul este fundamental

artă, copiii se pot exprima creativ, subliniind

faptul că produsul final este mai puțin

important decât procesul terapeutic în sine.

Obiectivele stimulării prin arte combinate

sunt:

- dezvoltarea și consolidarea deprinderilor

și calităților motrice de bază, a abilităților

manuale, a motricității fine,

- creșterea autonomiei și exersarea

dominanței laterale

- însușirea corectă a schemei corporale Foto: Michael Carroll
- scăderea frecvenţei / dispariţia unor mişcări
stereotipe pentru comunicare. El eliberează stresul,
- educarea mişcărilor simultane şi coordonate stimulează creativitatea, iar pentru copii este
- imitarea gesturilor simple un mediu sigur de exprimare a sentimentelor,
- creşterea capacităţii de coordonare oculo- de explorare a relațiilor și de mărturisire a
motorii, de concentrare a atenţiei dorințelor. Limbajul copiilor rămâne în urma
- dezvoltarea capacităţii de identificare a dezvoltării lor cognitive, iar ei comunică
culorilor/formelor/obiectelor, etc. prin joacă ceea ce înțeleg din lumea care îi
- imbunătăţirea comunicării funcţionale înconjoară. Astfel, jucăriile sunt percepute
- creşterea gradului de sociabilitate drept cuvinte, iar jocul ca limbaj.
- stimularea creativităţii Jocul va fi formal/informal, structurat /
Prin atingerea obiectivelor, rezultă: nestructurat.
- creşterea gradului de încredere în forţele Stimularea prin muzică si dans
proprii Spre deosebire de alte forme artistice
- dezvoltarea stimei de sine muzica se adresează și este receptată de
- dezvoltarea autonomiei şi independenţei oameni în mod direct. Lumea sunetelor
personale, a creativităţii şi imaginaţiei este universală. Are elemente care reflectă
- creşterea capacităţii de interrelaţionare şi toate stările sufletești: manifestările de
stabilire de contacte sociale, a gradului de bucurie, melancolie, atingând toate aspectele
fundamentale ale sensibilității umane.

dezvoltare emoţională Muzica poate avea un efect liniștitor asupra

- îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare individului, reduce tensiunile individuale și

interpersonale, poate oferi consolare, dar

Programele oferă jocuri şi activități de poate avea efect activator, mobilizând pentru

stimulare potrivite vârstei, diagnosticului si activitate și imprimând ritm acesteia. Iar

nivelului de dezvoltare cu scopul formării dansul fiind o formă de exprimare liberă, o

şi educării abilităților fiecărui beneficiar. formă de comunicare nonverbală, spontană,

fără reguli, fără aşteptări redă bucuria şi

optimismul prin mişcări.

62

Stimulare prin artă vizuală Heinz Katschnig, Mugur Ciumăgeanu, Dan 5
În sesiunile obișnuite de artă, copii își dezvoltă Ghenea şi Raluca Sfetcu- Linii directoare
observația și învață să reproducă ceea ce pentru echipe multidisciplinare- Curs
văd sau simt. Ei își dezvoltă o mai bună structurat pentru terapie ocupationala-
coordonare oculo-manuală si motricitatea Bucuresti 2009
fină, creativitatea și imaginația. Copiii învață
să combine propria exprimare liberă cu a 5.3.5.g. Meloterapia
celorlalți în activități comune. Progresul are
loc în etape. Aplicând tehnici de lucru cu Ce este meloterapia?
diverse materiale şi instrumente, beneficiarii
învaţă etapele de realizare a unor produse Meloterapia reprezintă folosirea muzicii şi
simple, le realizează şi apoi analizează, a sunetelor într-un cadru structurat pentru
descriu şi apreciază produsul finit. Repartiţia a promova bunăstarea mentală, fizică,
în grupele de lucru se face în funcţie de emoţională şi socială a unui individ sau a unui
vârsta biologică si abilităţile existente de grup de indivizi. Terapia prin muzică nu este
către fiecare persoană în parte. În general, se doar o formă de educaţie muzicală a cărei
lucrează prin formarea şi exersarea abilităţilor scop este de a-i ajuta pe copii să deprindă
psihomotrice generale, prin intermediul abilităţi muzicale de bază, precum cântatul la
acţiunilor de explorare senzorială a mediului un instrument.
înconjurător, a materialelor folosite. Se
urmareste îmbunătăţirea motricităţii fine, Foto: Fundația Inocenți
aplicând tehnici de lucru precum: rupere,
pliere, rasucire, mototolire, tăire, îndoire, În literatura de specialitate referitoare la
bobinare, lipire, legare, înşiruire, modelaj; şi meloterapie sau la copiii cu nevoie speciale,
dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice s-au evidențiat studiile efectuate de către
de bază: culoare-formă, mărime,orientare psihologii Carl Rogers și Daniel Stern, care
spaţială. Se fac exerciții de recunoaştere a au conceput teorii interesante cu privire
diverselor instrumente de lucru: pensula, la atitudinea pozitivă necondiționată și la
foarfeca, lipiciul, rigla şi exerciţii practice acordajul afectiv. În spațiul românesc, trebuie
de recunoaştere a materialelor de lucru: să amintim studiile elaborate de Cristina
aţa, sfoara, şnurul, plastilina, carioca, lutul, Neamțu și Alois Gherguț, Dorina Sălăvăstru,
mărimea, grosimea şi culoarea hârtiei, Constantin Cucoș și Emil Păun.
beţişoarele, panglicile, etc. Tehnicile de
stimulare prin artă vizuală oferă beneficiarilor Care este scopul meloterapiei?
oportunitatea de a explora și exprima, prin
intermediul materialelor specifice creației Pe de o parte, scopul iniţial al meloterapiei
artistice, dificultățile în legătură cu diversele este de a stabili un punct de contact cu un
trăiri sau relații personale. copil, devenind mai apoi o modalitate de
adresare într-un mediu în care copilul să se
ȘUTEA Rozalia simtă în siguranţă, indiferent de dificultăţile
fizice și psihice cu care se confruntă.
Bibliografie: Pe de altă parte, meloterapia poate fi folosită
pentru a canaliza, într-un mod constructiv
-Metodologia ARACIS – cerinţe generale şi pozitiv, energiile unui individ foarte activ.
pentru specializări din domeniul „Psihologie” În egală măsură, munca în grup poate fi
Curriculum Bsc in Occupational Therapy, întrebuințată pentru a îmbunătăţi şi/sau a
Designed by ENOTHE in cooperation pune în practică o serie de deprinderi sociale,
with: Universitatea de Vest din Timisoara, precum conştientizarea şi aprecierea celorlalţi
Universitatea din Oradea, Universitatea din membri ai grupului, ascultarea, aşteptarea
Bacau, Romania, November 2005 – Proiect rândului și abilităţile de lider.
Joint Action, Facilitation and Participation of
Young Persons with Disabilities in an Enlarged 63
Europe (FPYPDEE), Youth no. 113161-JA-1-
2003
http://www.enothe.hva.nl/projects/tuning/fpypdee/
reportsection2b_final2006.pdf
-Runceanu.E.Laura-Hathazi.Andrea.-Educarea
persoanelor cu dizabilități multiple- Cluj-
Napoca 2006 (suport de curs)
-Drugas.Ioana- 101 aplicatii artterapeutice in
consilierea copiilor, Ed.Primus 2010, Oradea-

Care sunt categoriile de beneficiari ai să asocieze și alte tipuri de activități, să își

meloterapiei? dezvolte limbajul (execuția corectă a unei linii

melodice și pronunțarea corectă a textului se

Categoriile de beneficiari ai meloterapiei realizează prin sincronizare) prin accentuarea

includ copii cu vârste cuprinse între și repetarea unor sunete și structuri care, prin

câteva luni și până la adulți, activitățile ritmicitate, îmbogățesc tehnicile (observarea,

desfășurându-se într-o sală amenajată așteptarea, ascultarea, validarea, limitarea

corespunzător. și dezvoltarea) și procedurile de (auto)

In cazul beneficiarilor programului Fundației descoperire personală (observare individuală

Inocenți din Bistrița, aceștia sunt copii și tineri și de grup, descoperirea, problematizarea etc.).

institutionalizați care au fost diagnosticați cu: De asemenea, s-a constatat că aceşti copii

5 tulburări din spectru autist, sindromul Down, au în vorbire o paletă mult mai largă şi mai
întârziere de dezvoltare, paralizie cerebrală, nuanţată, formată în urma abordării unui

dificultăţi și/sau tulburări de comunicare, repertoriu diversificat, sunt mai sociabili şi mai

deficienţe de auz sau de vedere. Totodată, generoşi prin abordarea meloterapiei de grup.

meloterapia poate viza și copiii considerați

ca fiind izolaţi, retraşi, agresivi, temători/

„ ...SCOPUL INIŢIAL AL MELOTERAPIEI ESTE DE A STABILI UN PUNCT DE CONTACT CU UN COPIL,
DEVENIND MAI APOI O MODALITATE DE ADRESARE ÎNTR-UN MEDIU ÎN CARE COPILUL SĂ SE SIMTĂ ÎN
SIGURANŢĂ, INDIFERENT DE DIFICULTĂŢILE FIZICE ȘI PSIHICE CU CARE SE CONFRUNTĂ.”

anxioşi, hiperactivi, haotici sau care prezintă Care sunt instrumentele, materialele și
elemente de comportament comunicațional echipamentele folosite în meloterapie?
frustrant. Nu trebuie neglijați nici copiii care
au abilităţi sociale slabe, limitatări fizice și În meloterapie sunt folosite instrumente de
comportamente fixe. percuție (tobă, tamburină, maraca etc.) și
instrumente de suflat (muzicuță, nai, fluier
Care sunt metodele, tehnicile și procedurile etc.), materiale cu caracter educațional
folosite în meloterapie? (planșe, pictograme etc.) și echipamente
(clopoțel, xilofon etc.) care ajută la atingerea
În meloterapie sunt folosite o serie de metode, unui anumit număr de obiective propuse la
tehnici și proceduri care îi ajută pe copii să începutul sesiunii. Printre aceste obiective,
abordeze sesiunile alocate activităților de amintim: creșterea conștientizării de sine a
educație muzicală și să construiască relaţii copilului, creșterea conștientizării relațiilor
pozitive, de incredere atât între ei, cât și cu cu o altă persoană, motivarea de a comunica
liderul sesiunilor. și sprijinirea lui de a se exprima personal,
Cea mai folosită dintre metode este metoda oferindu-i perspectiva ascultării.
activității frontale, cu adresabilitate directă Practicianul are la îndemână fișa de
(salutul, improvizația instrumentală liberă sau observație, fișa de evaluare și jurnalul reflectiv
structurată, dansul în perechi, dansul pânzei, pentru a consemna, la sfârșitul fiecărei
jocul etc.), care induce implicarea grupului sesiuni, informațiile referitoare la fiecare copil
în activitate de tip individual și/sau colectiv. și/sau la întregul grup care a participat la
Relaționarea directă cu liderul de grup prin activitatea muzicală.
aceste tipuri de activități este preponderentă,
dar nu limitativă, întrucât copiii sunt încurajați Care este rolul specialistului în
să își elibereze stările interioare și să se meloterapie?
manifeste într-un mod deschis. Acest tip de
abordare ajută la obținerea sentimentului de Terapia educaţională prin muzică îi oferă
liniștire și de implicare emoțională pozitivă în specialistului posibilitatea de a întrebuința
activitate, fapt care le conferă o stare de bine limbajul muzical pentru a determina crearea
și o recunoaștere a acceptării necondiționate unei motivaţii pozitive, deschiderea individuală
într-un context determinat. sau de grup către actul de comunicare,
Suntem de acord cu opinia potrivit căreia precum şi creşterea performanţelor şcolare în
„Prin joc și doar prin joc un copil sau un adult rândul copiilor cu dizabilități.
poate fi creativ și să își poată folosi întreaga În egală măsură, prin participarea activă a
personalitate și doar fiind creativ se poate acestei categorii de beneficiari la derularea
descoperi pe sine însuși” (Winnicott, D.W. de activităţi cu caracter muzical se va
Playing and Reality, 1971). Astfel, copiii învață promova ascultarea centrată, se va dezvolta

64

concentrarea individuală și colectivă și va Bibliografie: 5
crește durata de atenţie acordată activității
în care sunt implicați. Prin meloterapie, 1. Music as Therapy International (Reg. Charity
copiilor li se vor oferi oportunităţi de a explora No. 1070760), tradus de Maria-Monika Szabo
conducerea unei activități în cadrul sesiunii, (psiholog, CSEI Nr. 1, Oradea)
precum și luarea de decizii în funcție de 2. Neamțu Cristina, Alois Gherguț, 2000,
anumiți parametri. Psihopedaggie specială, Editura Polirom, Iași
3. Sălăvăstru Dorina, 2006, Didactica
Foto: Fundația Inocenți psihologiei. Perspective teoretice și metodice,
Editura Polirom, Iași
Practicianul / liderul sesiunii trebuie să le 4. Cucoș Constantin, 2013, Educația.
ofere copiilor sprijin emoţional, verbal și Experiențe, reflecții, soluții, Editura Polirom,
comportamental atunci când aceștia încearcă țIași
noi experienţe sau dezvoltă noi abilităţi. 5. Păun Emil, 1999, Școala. O abordare
Toţi copiii implicaţi ar trebui să descopere sociopedagogică, Editura Polirom, Iași
că sesiunile de muzică reprezintă un prilej 6. Winnicott, D.W., 1971, Playing and Reality,
de a se bucura și de a împărtăşi experienţe Tavistock Publications
pozitive cu ceilalţi, simțind o atitudine pozitivă 7. www.inocenti.ro
necondiționată și acordajul afectiv manifestat
de către specialist. 5.3.6. Activitati de stimulare senzoriala

Care este utilitatea relaționării dintre Stimularea senzorială
specialiștii în meloterapie?
Un alt aspect al terapiei psihologice pentru
Interacțiunile dintre specialiștii și practicanții copiii cu dizabilități neuropsihomotorii este
activităților cu caracter muzical reprezintă utilizarea în cadrul terapiei a camerei multi-
un factor important atât în dezvoltarea senzoriale. Camera de stimulare senzorială
competențelor personale, cât și în direcția este un spaţiu controlat, securizant
descoperirii de noi strategii și metode şi familiar, în care putem prezenta o serie de
didactice care să contribuie la îmbunătățirea stimuli vizuali, auditivi, olfactivi şi tactili cu
folosirii meloterapiei la copiii cu dizabilități. garanţia că copilul trăieşte o experienţă de
Aceste interacțiuni se realizează prin urmarea învăţare. Spaţiul aproape magic din camera
de cursuri de formare specializată, prin de stimulare senzorială este un ambient
documentare individuală și/sau colectiv, atrăgător pentru copii, fiind un amestec
precum și prin receptare directă, ca formă de culori, sunete, arome, texturi şi efecte
de asistare la diferite tipuri de activități din luminoase. Camera senzorială este proiectată
această sferă. pentru a elimina distracțiile și-l ajută pe
Folosirea eficientă a informațiilor dobândite copil sa-și concentreze atenția pe diferite
în urma relaționării dintre specialiști îi va experiențe senzoriale.
permite fiecărui copil să aibă curaj și succes Printre tipurile de stimulare senzorială se
în inițiativa de a-i aborda pe ceilalți, îi va mări numără cea vizuală - prin utilizarea lămpii cu
încrederea în sine şi va conduce la un progres bule, perdelei de fibră optică, proiectoarelor
în dezvoltarea socială și a comunicării. de imagini, jocurilor cu lumini; auditivă - prin
Totodată, meloterapia poate fi folosită pentru folosirea trusei de instrumente muzicale și
a lucra cu copilul în vederea dezvoltării utilizarea muzicii terapeutice; tactilă - prin
acestor abilităţi de comunicare și îmbunătățirii folosirea diferitelor texturi conferite de plăci
stimei de sine. tactile si a piscinei cu bile; olfactivă - prin
folosirea aromoterapiei; gustativă - trusă
COROI Ildiko personalizata cu diferite gusturi.
Stimularea multisenzorială urmarește să
ofere copilului prin diferite jocuri și exerciții un
context de situații în care să-și poata antrena
capacitățile care-l ajută să se dezvolte pe plan
psihic. De aceea, când vorbim de stimulare
multisenzorială ne gândim la o influențare
complexă, prin exerciții în mai multe domenii:
vizual, auditiv, perceptiv, verbal, toate având
ecou pozitiv în manifestările afective și sociale
ale copilului.

65

Diferite zone ale creierului se maturizează mult antrenăm atenția. Pe atenție se bazează

doar în anumite perioade, prevazute genetic. mai târziu învățarea, voința, succesul.

Acestea sunt perioade propice (critice), în A stimula inseamnă, pe lângă interacțiunea

care sunt realizabile anumite funcții, anumite cu copilul, și pregătirea pentru copil a unui

„învățări”. loc, a unui spațiu care să corespundă cât

mai bine nevoilor lui, în care să poată explora

cu siguranță, să se joace, să-și folosească

mușchii, simțurile, atenția.

A stimula înseamnă a provoca interesul

pentru cunoaștere și pentru relație

interpersonală.

Beneficiarii camerei de stimulare senzorială

5 sunt copii cu întârzieri mintale, deteriorări

senzoriale severe sau probleme neurologice

(autism, ADHD, Sindrom Down), copii cu

dificultăți perceptuale sau disfuncție de

integrare senzorială, precum si copii cu

Foto: Michael Carroll dizabilități severe/profunde. De asemenea,

Dacă aceste conexiuni nu se produc în stimularea senzorială și-a dovedit
intervalul de timp prestabilit, este puțin eficiența și în cazul copiilor cu tulburări
probabil sau exclus ca ele să se producă comportamentale. Utilizatorii de scaun rulant
mai târziu. Pe de altă parte, sinapsele au o care nu au activitate motorie grosieră pot de
capacitate crescută de formare în perioada asemenea beneficia de camera senzorială.
copilăriei. La vârstă mică există posibilitatea Camera multisenzorială s-a demonstrat că
reantrenării unor porțiuni extinse din scoarța stimuleaza abilitățile cum ar fi dezvoltarea
cerebrală. Faptul că un copil are o anumită senzorială (auz, văz, gust, miros și atingere),
dizabilitate, o intârziere a dezvoltării într-o coordonarea oculo-motorie, cauză efect,
anumită privință, (pe plan motor, perceptiv, dezvoltarea limbajului, controlul asupra
etc), trebuie pus în balanță cu posibilitățile mediului și relaxarea, lucrând la început pe
de a-l ajuta pe plan psihologic, respectiv miros, muzică, atingeri și gusturi, ajungând
oferindu-i un mediu, niște stimuli care să-i să promovam activitatea intelectuală și să
susțină, să-i stimuleze dezvoltarea potrivit încurajăm relaxarea în timpul stimulării
nevoilor sale specifice. Este fascinant de simțurilor copiilor. Atenția trebuie concentrată
observat cum se întrepătrund domeniile pe diferite experiențe senzoriale. Stimularea
funcționale, cum stimulând de exemplu ușoară scade agitația copilului îl liniștește,
dezvoltarea auzului la un copil intervenim relaxează, le place și le crește perioada de
asupra reacțiilor sale emoționale, care concentrare a atenției asupra unei sarcini.
la rândul lor îmbunătățesc inteligența și Au fost constatate o serie de beneficii
capacitatea de cunoaștere. Cercetările au semnificative ale camerei de stimulare
dovedit că dezvoltarea copiilor sănătoși are senzorială asupra copiilor cu dizabilități,
la baza aceleași procese ca și dezvoltarea printre care se numără: creșterea stimei de
copiilor cu anumite dizabilități. sine, reducerea stereotipiilor, dezvoltarea
orientării spațio-temporale, creșterea

Cum trebuie ințeleasă stimularea toleranței la stimuli, a gradului de autonomie
multisenzorială? și control, sporirea receptivității privind
relaționarea.

Stimularea este o provocare la răspuns. Când În plus, asigură un mai bun control asupra
lauzi pe cineva, îl stimulezi, îl provoci să-ți mediului, induce o stare de relaxare, crește
acorde atenție. Când îi arăți ceva, îl provoci capacitatea cognitivă, reduce crizele de
să privească, cînd îl mângâi sau îl atingi, îl automutilare si heteroagresivitate, diminuează
provoci să facă o mișcare. stările de tensiune și anxietate.
Stimularea oferă un ajutor în plus normalizării,
MIRON Ioana, IEPUREANU Romana,

adică ameliorării copilului care are anumite Bibliografie selectivă:
întârzieri în dezvoltare. Fiecare simț, fiecare

parte a corpului său poate fi stimulată. Suport de curs - Sempronia Filipoi , Steluta
Activitatea de stimulare sprijină procesul de Palade, „Cum sa ajutăm bebelușul să se
concentrare a atenției. Timpul cât bebelușul dezvolte?”
este provocat să urmarească un obiect www.kreativity.ro/camerastimularesenzoriala
reprezintă un timp de atenție. Cu cât se repetă www.sensory-processing-disorder.com/sensory-
mai mult o activitate de stimulare, cu atât mai
room.html

66

5.3.7. Activități de dobândire a autonomiei întotdeauna pe deplin efortul intelectual și 5
munca depusă de persoanele implicate în
Demersul de formare a autonomiei acest proces complex de dobândire treptată
personale a autonomiei personale. Aceste activități sunt
realizate de educatorul specializat și vor avea
Autonomia personală presupune ca un individ 2 componente:
să își formeze și să își dezvolte atitudini - formarea şi dezvoltarea deprinderilor
și comportamente adecvate promovării primare: alimentare, fiziologice şi de igienă
unui stil de viață sănătos, fizic și psihic, să personală
parcurgă anumite etape de autocunoaștere - formarea de deprinderi sociale
și de dezvoltare personală care să îl ajute să
își cultive stima de sine și să își formeze o COROI Ildiko
imagine personală pozitivă. Totodată, acest Bibliografie:
fapt impune și o acceptare a diferențelor
care există între alți indivizi din societate, 1. Bontaș Ioan, 2007, Pedagogie, tratat,
prin identificarea tehnicilor și strategiilor de a Editura All, București
practica un comportament sănătos în raport 2. Vlăsceanu Lazăr, Zamfir Cătălin, 1993,
cu întreaga societate. Dicţionar de Sociologie, editura Babel,
Bucureşti

„AUTONOMIA PERSONALĂ PRESUPUNE CA UN INDIVID SĂ ÎȘI FORMEZE ȘI SĂ ÎȘI DEZVOLTE ATITUDINI
ȘI COMPORTAMENTE ADECVATE PROMOVĂRII UNUI STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS, FIZIC ȘI PSIHIC...”

În egală măsură, autonomia implică și 3. Giddens Anthony, 2000, Sociologie, editura
dezvoltarea deprinderilor de orientare, All, Bucureşti
relaționare și socializare în vederea 4. Fundația Inocenți, Olimpiada Inocenților 8,
funcționării normale în comunități 15 mai 2014, Bistrița (Broșura de promovare a
socioculturale bine determinate. În cazul evenimentului)
în care aceste etape nu sunt respectate 5. www.inocenti.ro
și aplicate corect în societate, se creează 6. Rogers Sally J., Donovan Carol M.,
o neconcordanță în raport cu valorile și D’Eugenio Diane B., Brown Sara L.,
normele sociale practicate, iar individul Whiteside Lynch Eleanor, Martha S. Moersch
poate fi marginalizat și izolat față de ceilalți and Schafer D. Sue, Early Intervention
membri ai comunității. Pentru evitarea acestor Developmental Profile
situații, sunt recomandate atât anumite forme
de educație, cât și consilierea individuală, 5.3.8. Activități de educatie timpurie
familială, instituțională etc.
În cadrul Fundației Inocenți, copiii cu Educația și tipurile de educație
dizabilități sunt orientați pas cu pas către
dobândirea unei anumite forme de autonomie „Din punct de vedere teoretic, educația
personală, prin aplicarea de strategii și reprezintă „un fenomen socio-uman care
metode didactice (de pildă, jocul și terapia asigură transmiterea acumulărilor teoretice
ocupațională) care să îi ajute să depășească (informațiilor) și practice (abilităților) obținute
dificultățile curente cu care se confruntă. de omenire de-a lungul evoluției social-istorice
tinerelor generații, formându-le personalitatea
Foto: Fundația Inocenți și profesionalitatea necesară desfășurării de
activități utile în plan social” (Ioan Bontaș,
Acest demers este condiționat de o serie de 2007).
factori externi care le imprimă un anumit Prin educație se realizează progresul și
ritm de viață ale cărui rezultate nu reflectă dinamica oricărei societăți, sub diferite
forme, printre care le amintim pe cele mai
des întâlnite în literatura de specialitate și
consacrate terminologic - educația formală,
educația nonformală și educația informală.
Pe de o parte, educația formală face referire
la formă, la precizie, organizare din punct de
vedere legal, la formă, potrivit etimologiei
latinești „formalis”. Ea reprezintă „actul
oficial complex de transmitere a cunoștințelor

67

Obiective de referință Exemple de activități de învățare

- cunoașterea corpului omenesc, structurarea - exerciții de discriminare și identificare a părților
schemei   corporale și a lateralității componente ale corpului
- identificarea  corectă a denumirilor senzațiilor - exerciții de recunoaștere și reproducere a
de bază diferitelor poziții și de conștientizare a dominanței
- cunoașterea corpului omenesc cu structurarea - exerciții de recunoaștere și identificare a
schemei corporale și a lateralității cuplurilor morfo-functionale
- identificarea  corectă a denumirilor sau a -exerciții de stabilire a direcției, poziției
senzațiilor de bază -exerciții de ordonare, seriere, pe bază de criterii
- dezvoltarea conduitelor perceptiv-motrice diverse
spațiale

5 Formarea și educarea unor abilități manuale și a unor deprinderi de muncă

Obiective de referință Exemple de activități de învățare

- dezvoltarea deprinderilor de igienă personală - exerciții de numire și utilizare corectă a sălii de
- dezvoltarea deprinderilor de igienă baie, a obiectelor de toaletă
vestimentară și a încălțămintei - exerciții de utilizare a denumirilor obiectelor
- dezvoltarea deprinderilor de vestimentare, de alegere a lor în funcție de
igienă alimentară momentul zilei
 - dezvoltarea deprinderilor de întreținere și - exerciții de curățare și depozitare a lor
igienizare a locuinței - exerciții de numire, alegere, asortare, întreținere
și păstrare a lor
teoretice și practice și de asimilare (învățare) - exerciții de familiarizare cu sala, mobilierul și
a acestora de către tânăra generație, în utilitățile bucătăriei
special în cadrul instituționalizat, adică în - exerciții de recunoaștere  a celor mai importante
cadrul instituțiilor de învățământ de toate alimente
gradele: școlare, postșcolare, universitare și - exerciții de însușire și utilizare corecta a
postuniversitare” (idem, pp.15-16). denumirii spațiilor de locuit și dependințelor
Pe de altă parte, educația nonformală nu - exerciții de identificare și utilizare corectă a
prezintă forme oficiale în afara structurilor pieselor de mobilier
organizate într-o modalitate oficială pentru - exerciții practice de aranjare și utilizare a veselei
desfășurarea de activități. Ea „se desfășoară și tacâmurilor
în cadrul unor instituții și unor forme specifice
altor activități, care direct, dar în mai mare educaționale fără forme educative speciale,
măsură indirect, își proiectează și mai ales deci spontane, involuntare, de la sine,
îndeplinesc și obiectivele educaționale: mass neașteptate, fără să le conștientizeze în mod
media – radioul, televiziunea, presa, teatrul, expres, dar care influențează personalitatea
cinematograful, ca și muzeele, expozițiile, tinerilor, dinamizând: viața și comportamentul
anumite activități cultural-artistice, științifice, pe stradă, în parcuri, în mijloacele de
sportive, economice etc.” (idem, p.16). transport, în întâlnirile și discuțiile
întâmplătoare etc.” (idem, p.17).
Foto: Fundația Inocenți Această prezentare a tipologiei consacrate
din literatura de specialitate este menită să
Cea de-a treia formă de educație, informală, ilustreze importanța modalității de abordare a
(de la latinescul „informis, informalis” - acestui sector de activitate extrem de valoros
întâmplător) este condiționată și „determinată pentru evoluția oricărei societăți.
de o serie de acțiuni socio-umane, culturale În ceea ce privește implementarea concretă
etc., care includ în ele și efecte (obiective) a acestor tipuri de educație în activitățile
socioculturale, este de la sine înțeles că
acestea nu își găsesc aplicabilitate în toate
formele de învățământ, cu beneficiari
aparținând unor categorii speciale. Astfel,
în cazul copiilor cu dizabilități, practica a
dovedit că numai două tipuri de educație sunt
preponderente la vârstă fragedă: educația
nonformală și educația informală. Pentru
reușita abordării eficiente a acestor tipuri
de educație este indicat să existe interes
pentru aplicabilitatea lor de la o vârstă cât
mai timpurie, să se opereze o intervenție

68

educațională timpurie care să le ofere care nu au nici o pregătire în îngrijirea și 5
copiilor cu dizabilități o șansă în plus pentru recuperarea copiilor cu dizabilități. Deci toate
dobândirea abilităților de comunicare, informațiile oferite părinţilor trebuie “traduse”,
autonomie personală și integrare socială. deoarece cu cât vin în contact cu mai mulți
De pildă, copiii aflați în Centrul de Protecție termeni de specialitate cu atât ideea de a
a Copilului din Bistrița beneficiază, în cadrul deveni co-terapeuți devine pentru ei mult prea
Fundației Inocenți, de activități nonformale greu de realizat. Astfel folosind un limbaj
și informale practicate de către animatori accesibil, prezentându-le lucruri practice,
socio-educativi care au dobândit competențe implicându-i activ în ședințele de recuperare,
de comunicare și de relaționare în această ei vor realiza cât de mare poate fi contribuția
direcție. Printre aceste activități, amintim: lor în recuperarea copiilor.
excursii la obiective turistice (muzee, Principalele mijloace de informare și instruire
castele, biserici, cetăți), la grădini zoologice a părinţilor sunt:
și botanice, parcuri și mini-ferme, bazine de • asistarea la ședințele de recuperare și
înot, ieșiri în natură, ateliere de artă populară implicarea activă în recuperarea copiilor;
și meșteșuguri tradiționale (olărit, pictură, • oferirea unor materiale care pot cuprinde
sculptură etc.), precum și la evenimente atât informații despre diagnostic cât și
organizate în cadre determinate (proiecții programul de lucru pentru acasă;
de film, spectacole de circ și de carnaval, • oferirea de cursuri.
festivaluri cu caracter istoric), ieșiri la
centre comerciale și alte instituții publice, Asistarea la ședințele de recuperare
organizarea Olimpiadei Inocenților (a se vedea
Broșurile de promovare a evenimentelor Prin participarea părintelui la ședințele de
anuale) și participarea la Gala Moș Nicolae cu recuperare, el va vedea cum se lucrează cu
minispectacol. copilul, cum se dau comenzile, care este
Toate aceste tipuri de educație practicate în tonul folosit, ce metode și tehnici se folosesc,
cadrul Fundației Inocenți ajută beneficiarii la care este succesiunea lor, ce materiale sunt
dezvoltarea cognitivă și emoțională, precum și necesare sau cum se pot improviza unele și
la integrarea socială. cum se oferă o recompensă.
Specialistul trebuie să-i explice părintelui în
COROI Ildiko permanență cum să stimuleze adecvat copilul,
Bibliografie ce activități sau exerciții să facă, ce materiale
să folosească și la ce anume folosește fiecare
Bontaș Ioan, Tratat de Pedagogie, Editura All, exercițiu.
București, 2007 De obicei la sfârșitul fiecărei ședințe
specialistul stă de vorbă cu părintele și îl pune
5.4. Activități cu și pentru părinți și familia la curent cu evoluția problemelor și se dau
extinsă părintelui câteva indicații pentru lucrul acasă
cu copilul. Atunci când facem recomandările
5.4.1. Părintele ca și co-terapeut în procesul trebuie să avem în vedere faptul că părinţii
de recuperare nu au instruirea necesară efectuării tuturor
metodelor pe care le folosește un specialist
Părinţii sau aparținătorii copilului trebuie să și deci se recomandă exerciții simple care
fie bine informați cu privire la nevoile copiilor nu implică nici un fel de risc. Uneori părinţii
cu dizabilități, diagnosticul și modul de vor avea nevoie de training parental pentru
manifestare al acestora și de asemenea, să fie probleme specifice.
implicați în procesul terapeutic. Nu trebuie să uităm de contraindicații, în
Recuperarea copilului nu se referă exclusiv special pentru recuperarea kinetică (ex.:
doar la programul aplicat de specialiști în copilul nu trebuie așezat în poziția… pentru
cadrul centrului ci ea trebuie să se extindă că….). De cele mai multe ori părintele refuză
și în viața de zi cu zi a copilului devenind să lucreze cu copilul pentru că îi este teamă
de fapt un mod de viață. Unul dintre că greșește sau că îi va face rău. De aceea
obiectivele specialiștilor este să-i ajute pe se începe cu explicarea exercițiilor simple și
părinţi să devină co-terapeuți în procesul de pentru ca aceștia să înțeleagă mai repede și
recuperare a copiilor. Este bine știut că dacă mai ușor pot fi puși să lucreze întâi în sală sub
munca specialistului nu este susținută și de supravegherea directă a kinetoterapeutului
părinţi, prin lucrul cu copilul acasă, atunci și care le poate ghida mișcările și corecta
rezultatele vor fi minime și progresele vor greșelile.
întârzia să apară. Trebuie ținut cont și de Părintele trebuie să învețe nu numai mișcările
faptul că în acest caz vorbim de persoane
69

care trebuie executate ci și cum să-și “simtă” aceștia să nu mai depindă doar de un astfel de

copilul la fiecare mișcare pe care acesta serviciu.

o execută, care este ritmul și succesiunea

exercițiilor, când este indicată pauza în timpul 5.4.2. Consilierea parintilor

programului, cum să-și încurajeze copilul și nu

în ultimul rând cum să-l recompenseze. Consilierea părinţilor se centrează pe:

Discuțiile cu părinţii sunt foarte utile, pentru - rezolvarea problemelor de adaptare,

că aceștia, petrecându-și majoritatea timpului - învăţarea unor comportamente adecvate

alături de copii, pot oferi informații importante care să-i ajute să fie eficienţi în procesul de

despre noile achiziții ale acestora. În acest educare a copilului,

fel specialistul va ști ce dificultăți întâmpină - autocunoaştere,

5 copilul și pe ce probleme și tehnici / metode - optimizarea şi dezvoltarea personală,
trebuie să insiste. - dezvoltarea strategiilor de coping la

problemele emoţionale.

Oferirea materialelor informative

Prin consiliere se oferă clientului ajutor şi

De cele mai multe ori părinţii nu au cunoștințe susţinere în condiţiile în care aceasta este

despre diagnosticul copiilor, despre solicitată de către client. Consilierea se

recuperare sau despre evoluția manifestărilor bazează pe parteneriatul profesionistului cu

bolilor sau sindroamelor. Ei știu doar că au clientul în vederea îmbunătăţirii capacității

copii cu dizabilități și, atât din teama de a nu de adaptare a clientului la situaţiile cu care

face rău cât și datorită lipsei de informații, acesta se confruntă şi găsirii resurselor şi

nu vor interveni în recuperarea copiilor lor, modalităţilor de rezolvare a problemelor şi

considerând că doar niște specialiști au depăşirii dificultăţilor cu care se confruntă.

acest rol. Drept urmare merg cu ei în centre Consilierea se realizează într-un spaţiu

specializate și crezând că acest lucru este special amenajat destinat şedințelor de

suficient, că au făcut tot ce este posibil pentru consiliere care să asigure intimitatea şi

copiii lor, acasă nu vor mai lucra nimic. Mulți siguranţa clienţilor pentru derularea eficientă

dintre ei nici nu se gândesc că își pot ajuta a sesiunilor de consiliere.

copiii și în alt fel, decât oferindu-le dragoste și Cadrul întrevederilor este stabilit prin

având grijă de satisfacerea unor nevoi de bază intermediul unui „contract terapeutic” ai cărui

(îmbrăcare, hrănire, toaletă, baie). termeni sunt negociaţi în cadrul primelor

În primul rând părinţii trebuie să înțeleagă şedinţe de consiliere. Contractul terapeutic

cât de important este ajutorul lor în terapie. se stabileşte între consilier şi client şi conţine

Primul pas în inițierea părinţilor în recuperare obiectivele ședințelor de consiliere, frecvenţa

este, așa cum am mai spus, asistarea la lor, drepturi şi obligaţii care apar în relaţia de

ședințele de terapie și explicarea procedurilor. consilier-client. Relaţia terapeutică reprezintă

Apoi, pentru a-i implica și mai mult, dar fundamentul sau mediul pe care tehnicile

și pentru a le da încredere, este necesară specializate acționează în vederea obţinerii

oferirea diverselor materiale informative rezultatului scontat în procesul terapeutic.

care să-i ajute să înțeleagă ce înseamnă Calitatea alianţei de lucru depinde de 4

diagnosticul respectiv și ce tehnici pot să componente:

folosească acasă. Aceste materiale conțin - caracteristici ale clientului (motivaţie,

numai lucruri practice care pot fi aplicate și deschidere, relaţii interpersonale, încredere

de persoane fără specializare: posturări și etc);

poziționări, exerciții simple (de bază), etc. Deși - caracteristici personale ale consilierului;

au asistat la terapie și chiar au participat activ, - tehnici utilizate de către consilier (modalităţi

odată ajunși acasă se poate întâmpla ca unele de interacţiune cu clienţii, metode terapeutice

exerciții să fie omise, altele să fie executate utilizate);

incorect și chiar ordinea de execuție să fie - suprapunerea dintre expectanţele clientului

alta. De multe ori părinţii sunt cei care solicită şi terapeutului în privinţa consilierii.

sfaturi și informații din partea specialistului.

Acesta trebuie să le răspundă atât verbal cât Instrumentul de lucru care stă la baza

și cu materiale scrise care pot fi studiate și consilierii este anamneza care reprezintă

reluate acasă de câte ori este necesar. totalitatea informațiilor obținute de terapeut

În concluzie specialiștii nu au ca și atribuții în urma unei discuții deschise cu clientul.

doar recuperarea copilului prin intervenția Așadar, prima etapă a relației dintre terapeut

proprie ci și instruirea părinţilor astfel încât și client o reprezintă realizarea unui contact

70

interuman de care depinde într-o mare precedente sau pot propune ei teme de 5
măsură rezolvarea cu succes a problemelor discuţie. Grupul poate fi format din minim
pentru care clientul solicită ajutorul. 5, maxim 10 persoane care se întâlnesc
Anamneza reprezintă o importantă sursă de periodic în funcţie de progresele obţinute
date subiective (simptome) despre problemele şi de disponibilitatea părinţilor. Grupul este
cu care se confruntă pacientul și urmărește flexibil, permite intrarea a noi părinţi în grup,
obținerea unor date clare, descriptive privind în măsura locurilor disponibile.
istoricul cazului, precum și a unor informații Grupul de suport se bazează pe:
privind fondul biologic, situația socială și confidenţialitatea celor discutate, respect
profesională, starea psihică și emoțională pentru fiecare membru al grupului, respect
a clientului, etc. În timpul discuției libere, pentru experienţa, sentimentele, punctul
între client și terapeut se stabilește o relație de vedere al celuilalt – fără critici, ascultare
psihologică importantă, prin care clientului reciprocă şi întrajutorare, dezvoltarea unei
îi este transmisă încrederea în terapeut și reţele de prieteni, cunostinţe, așteptări
în mijloacele terapeutice alese de acesta realiste şi promovează o atitudine de
pentru a-i rezolva problemele. Nefiind numai acceptare şi susţinere.
o discuție cu scop informativ, de culegere Grupul de suport este un ajutor pentru
a datelor, anamneza are printre altele un părinţii care vor să fie ascultaţi, sprijiniţi, care
obiectiv psihologic, de stabilire a unei relații de se simt izolaţi și neînţeleşi, care vor să-şi
încredere între parteneri, un obiectiv formativ, împărtăşească gândurile şi sentimentele, au
educativ pentru client și, bineînțeles, un nevoie de sfaturi, informaţii şi părerea unui
obiectiv terapeutic. specialist. Printre beneficiile participării la un
În general anamneza cuprinde evenimentele grup de suport se numără:
dezvoltării psihice, evenimentele educative, - posibilitatea de a împărtăşi experienţa şi de a
evenimentele privind mediul familial și social, învăţa din experienţa altora care se confruntă
boli și fenomene de stress. cu situații similare
- înţelegerea şi obţinerea unei imagini de
5.4.3. Grupuri de suport ansamblu a caracteristicilor şi dificultăţilor
copilului cu dizabilități
Grupul de suport este o metodă terapeutică în - obţinerea informaţiilor despre modalități de
care mai multe persoane se întâlnesc periodic restabilire a echilibrului familial
pentru a discuta anumite probleme, comune - dezvoltarea abilităţilor de comunicare
tuturor participanţilor. Grupul de suport nu eficientă în relaţia cu copilul, familia, prietenii
trebuie confundat cu terapia de grup, chiar - conştientizarea din partea părinţilor că nu
dacă moderatorul acestuia este psihologul. sunt singuri în „suferinţă”
Prin intermediul grupurilor de suport se - accesul la resurse pentru a găsi soluții
facilitează întâlnirea între părinţii care se eficiente
confruntă cu problematici similare, întâlnire în - managementul eficient al timpului, emoţiilor
care aceştia pot discuta problemele pe care le şi resurselor
întâmpină şi  beneficia de sfaturi profesioniste. - dezvoltarea abilităţilor de a lua decizii
Se bazează pe conceptul că acei oameni adecvate
care împărtăşesc experienţe comune îşi pot - medierea din partea unui specialist
oferi unul altuia suport emoţional, prietenie - îmbogăţirea cu noi perspective, noi abordări,
şi informaţii prin procesul de interacţiune noi puncte de vedere
specific grupului. Desfăşurat într-un cadru - încurajarea efortului părinţilor de a rămâne
securizat, membrii au ocazia să primească ei în contact cu copilul lor şi de a fi disponibili
însuşi răspunsuri şi să ofere totodată suport afectiv pentru el în orice circumstanţe.
pentru alţii. De asemenea, la începutul întâlnirilor se
Aceste întâlniri de grup se realizează în stabilesc anumite reguli care vizează buna
funcţie de interesele părinţilor pe baza unei funcţionare a grupurilor de suport, care
analize a nevoilor care se face în prealabil sunt puse în vedere fiecărui nou membru al
cu ajutorul chestionarelor, interviurilor şi grupului:
discuţiilor avute cu părinţii. Fiecare întâlnire - grupul reuneşte părinţi care sunt interesaţi
a grupului de suport are o temă specifică de îmbunătăţirea performanţelor lor în
impusă de moderator sau propusă de membrii îndeplinirea rolului de părinte;
grupului. Moderatorul va prezenta în linii - implicarea părinţilor în desfăşurarea
mari posibilele teme de discuţie iar membrii reuniunilor de grup, participarea deschisă a
grupului de suport stabilesc subiectele de fiecărui membru;
maxim interes pentru ei la sfârşitul întâlnirii - ascultarea şi acceptarea exprimării opiniilor

71

de către toţi membrii grupului, fără a emite de vârsta fraților, de vârsta copilului cu
judecăţi de valoare; dizabilități și de modul cum este abordată
- respectarea programului întâlnirilor- fiecare problema de către familie. Deoarece pot avea
absenţă sau întârziere trebuie anunţată; aceleași sentimente ca și părinţii lor este
- nu există un raport de putere profesionist - foarte important să fie ascultați și înteleși.
părinte în cadrul grupului.

Responsabilităţile moderatorului în cadrul

întâlnirilor de grup :

- asigură cunoşterea regulilor în grup şi

respectarea acestora de către membrii

5 grupului;
- evaluează nevoile grupului şi găseşte temele

de interes pentru grup;

- organizează întâlnirile: stabileşte agenda

de lucru, pregăteşte materialele informative

şi de lucru necesare, anunţă părinţii despre

program; Foto: Fundația Inocenți
- primeşte participanţii şi le distribuie

materialele informative; De multe ori aceștia nu înțeleg gravitatea

- organizează locul de întâlnire a grupului; situației sau nu au maturitatea emoțională

- încurajează participanţii să-şi exprime liber sau abilitatea să facă față unei asemenea

opiniile, sentimentele, experienţele personale; experiențe ceea ce poate duce la izolarea lor,

- identifică şi explică funcţiile parentale pot să fie afectați în plan emoțional, mental

necesare îngrijirii adecvate a copiilor; sau fizic. Efectele negative, includ, de obicei,

- facilitează schimburile informaţionale între anxietatea, retragerea, depresia, somatizarea,

părinţi; comportamentul atipic, probleme școlare și

- stabiliește o relaţie de încredere şi de durată nivel redus al stimei de sine. Cel mai frecvent,

cu părinţii; frații și surorile copiilor cu dizabilități trăiesc

- identifică dificultăţile, obstacolele şi soluţiile; sentimente de :

- evaluează rezultatele şi impactul grupului • indignare, gelozie și chiar resentimente,

asupra părinţilor; deoarece părinţii le acordă mai puțină atenție;

- încurajează relaţionarea în înteriorul şi în • culpa, sentiment de vinovăție, deoarece pot
afara cadrului grupului; fi mai sănătoși și pot avea mai mult succes;
- solicită permanent feed-back de la • jena – în prezența prietenilor care întreabă
participanţi; mereu ce s-a întâmplat;
- evaluează progresele şi impactul sesiunilor • teama că ei ar putea avea o dizabilitate;
de grup asupra participanţilor. • singurătate, izolare – ei cred că nimeni nu le

Bibliografie selectivă: înțelege sentimentele, sunt izolați și ignorați
de părinţi;

Yalom Irvin D.,Tratat de psihoterapie de grup. • tristețe, fiindcă fratele sau sora nu poate
Teorie şi practică, Editura Trei, 2008 face ceea ce poate el;
• frustrare – ei pot avea dificultăți în stabilirea

5.4.4 Lucrul cu familia extinsă relațiilor cu fratele sau sora cu dizabilități sau
în a discuta cu părinţii despre aceasta;

Atunci când familia este privită ca un sistem și • suprasolicitare – deoarece multe
atunci când apare vreun factor ce perturbează responsabilități sunt transpuse asupra lor;
funcționarea lui, toate părțile sistemului sunt • pressing din partea părinţilor și a altor
afectate. Un astfel de factor perturbant poate persoane – deoarece părinţii așteaptă de la ei
fi nașterea unui copil cu dizabilități. să fie “perfecți” și să nu creeze probleme;
Frații și surorile din familia cu un copil cu • neliniște față de viitor – ei sunt preocupați
dizabilități se confruntă cu o multitudine de de ce se va întâmpla dacă părinţii nu vor mai
riscuri. Desigur, nu toți copiii prezintă trăiri putea îngriji copilul cu dizabilități.
emoționale negative față de fratele sau sora Efectele pozitive – unul din efectele pozitive
sa cu dizabilități. Unii dintre ei își ajustează reprezintă relațiile interpersonale mai
comportamentul în concordanță cu situația, bune cu fratele/sora cu dizabilități, decât
însă pentru alții este o problemă dificilă. cu cel fără probleme de dezvoltare. Acești
Reacția lor depinde de natura dizabilității, copii demonstrează un nivel mai scăzut al
certurilor și competiției și mai multă intimitate

72

și afecțiune. Alte caracteristici pozitive includ Ce pot face părinţii pentru a-și ajuta copilul
toleranță și înțelegere înaltă a altor persoane, fără dizabilități?
compasiune, maturitate, răbdare, dedicație și
fidelitate. Apropierea și implicarea sporesc în • să îi explice clar și pe înțelesul lui cum să
timp. facă față faptului că are un frate/soră cu
dizabilități
Factorii determinanți ai adaptării fraților și
surorilor copiilor cu dizabilități

Adaptarea fraților poate fi influențată 5
de mai mulți factori cum ar fi lipsa de
informații cu privire la dizabilitatea copilului, Foto: Fundația Inocenți
responsabilizarea excesivă, sexul și ordinea
în frăție, mărimea familiei și statutul socio- • să îi explice cauza dizabilității fratelui/surorii
economic. Uneori frații sănătoși se simt și faptul că el nu are nici o vină și nici nu va
obligați să compenseze dizabilitatea fratelui “moșteni” dizabilitatea
lor și să depășească limitele acestora. Alteori • să îi permită să pună întrebări și să îi ofere
ei se pot comporta ca niște părinţi “surogat” răspunsuri la acestea
asumându-și anumite responsabilități în • să petreacă timp separat cu fiecare copil în
îngrijirea fratelui bolnav, pe care în alte parte, pentru a nu crea sentimente de gelozie
condiții nu și le-ar asuma. Ei pot trece prin sau inferioritate
perioade de izolare de familie, greutăți legate • să-l încurajeze să fie mândru de reușitele
de îngrijirea fratelui bolnav, relații conflictuale fratelui cu dizabilități
cu colegii. Alteori ei au acces limitat la • să-i protejeze lucrurile personale astfel încât
informații legate de afecțiunea fraților, fapt acestea să nu-i fie distruse de către fratele cu
care le crește sentimentul de anxietate și dizabilități
le menține starea de incertitudine legată de • să fie lăsat să se implice în educația și
viitorul lor și cel al fraților și de existența creșterea fratelui cu dizabilități, dar prezența
unui posibil risc să facă și ei aceeași boală. acestuia nu trebuie să fie simțită ca o povară
Cunoștintele legate de dizabilitatea fratelui pentru el.
și gradul de înțelegere al ei reprezintă de
asemenea factori importanți în procesul de Bibliografie selectivă:
adaptare al copiilor sănătoși la prezența unui
frate cu dizabilități cronice. Ivan Puiu, Intervenția timpurie în copilărie,
Copiii care au frați sau surori cu dizabilități suport de curs, Chișinău 2012
deseori sunt izolați, trăiesc sentimente Ivan Puiu, Servicii de intervenție timpurie
ambigue și nu ating acel nivel de depășire a pentru copilul cu disabilități și risc sporit ,
acestor sentimente, fapt care le determină Chișinău 2006
imaturitate emoțională. Tocmai de aceea,
suportul calificat al specialiștilor poate forma 5.4.5. Cursuri de formare cu părinții (biologici
la frații copiilor cu dizabilități un șir de calități și familii substitutive)
pozitive, inclusiv compasiune, toleranță și
echilibru. Chiar dacă părinţii sunt diferiți, aceștia au un
Obiectivele țintă în organizarea activităților cu singur numitor comun, dorința de a face ce
frații și surorile copiilor cu dizabilități: este mai bine pentru copiii lor. Prin cursurile
• susținerea fraților în oportunitatea de a oferite li se oferă o serie de informații și
întâlni semeni cu probleme similare într-un instrumente pe care să le folosească atunci
anturaj plăcut și prietenos, fapt care va reduce când simt că au nevoie de ele având ca și
izolarea lor; principal motiv dorința de îmbunătățire a
• acordarea ajutorului fraților în sporirea relației cu copilul sau copiii lor.
nivelului de autoapreciere; Pentru ca metodele și tehnicile de recuperare
• oferirea de informații despre dizabilitatea - la un copil cu dizabilități - să fie capacitate la
fraților;
• oferirea posibilităților de a-și exprima 73
propriile sentimente față de cei ce-l pot
înțelege;
• oferirea posibilităților de depășire a
situațiilor dificile, asfel sporind competențele
lor.

maxim, acestea trebuie să se extindă dincolo participând exclusiv părinţii ai căror copii au

de sălile de recuperare. Întregul său mediu de diagnosticul respectiv.

viață trebuie să contribuie în mod benefic la Suportul de curs va cuprinde:

recuperarea sa. Prin urmare toți cei implicați • informații generale despre diagnostic:

în recuperarea copiilor cu dizabilități trebuie definiție, etiologie, frecvență, manifestări

să fie bine informați cu privire la statutul și clinice, evoluția bolii, metode de tratament;

nevoile unui copil cu dizabilități, diagnosticul • informații despre etapele dezvoltării;

acestuia, mod de manifestare, măsuri de • metodele și tehnicile de recuperare specifice

prim-ajutor (dacă este cazul), modalități de diagnosticului;

relaționare cu copilul. Primii care trebuie să • sfaturi utile în ceea ce privește: așezarea

beneficieze de aceste informații trebuie să și poziționarea, îmbrăcarea /dezbrăcarea,

5 fie părinţii sau asistenții maternali care au în hrănirea, baia, transportul copilului (dacă
grijă un copil cu dizabilități. Acest lucru se copilul prezintă și o dizabilitate motrică);

poate face fie discutând cu părintele despre • importanța intervenției timpurii la copilul cu

diagnosticul copilului, în timpul ședinței dizabilități;

de recuperare, fie organizând cursuri de • importanța implicării părinţilor în

informare pentru părinţi, grupate în funcție de recuperarea copilului;

diagnostice. • recomandarea altor servicii atunci când este

Pe lângă satisfacerea nevoilor fiziologice ale cazul (ex.: ortopedic,chirurgical).

copilului, părintele e dator să îndeplineasca MIRON Ioana, IEPUREANU Romana

și nevoile educaționale și psihologice. Însă,

de cele mai multe ori, din păcate, părintele nu 5.5. Echipa mobilă

deține toate informațiile necesare înțelegerii

și abordării corecte a problemei de sănătate Echipa mobilă reprezintă o componentă

a copilului. Pentru ca acesta să fie pregătit funcţională a serviciului de sprijin pentru copil

să efectueze activitățile necesare recuperarii si familie. Prin intermediul echipei mobile

corect, devine importantă instruirea părinţilor. se oferă servicii de recuperare copiilor cu

Prin urmare, sesiunile de instruire destinate dizabilități severe, nedeplasabili sau celor

părinţilor au următoarele obiective: greu deplasabili, care nu pot ajunge la Centrul

• dezvoltarea abilităţilor parentale, de Intervenţie Timpurie. Evaluarea copiilor

dezvoltarea abilităților de îngrijire şi creştere și activitățile de recuperare se realizează la

adecvată a copiilor; domiciliul acestora.

• dezvoltarea capacității părinţilor de a face Obiectivele echipei mobile:

faţă provocărilor legate de creşterea şi • asigură beneficiarilor sprijin pentru a deveni

educarea copiilor; membrii activi ai comunităţii;

• informarea și pregătirea părinţilor pentru a • recuperare şi reabilitare;

face față cerințelor specifice de dezvoltare a • creşterea gradului de independenţă

copilului; personală până la atingerea autonomiei

• conștientizarea importanței activităților de maxim potențiale.

recuperare pentru copilul cu dizabilități; Personalul echipei mobile are o structură

• furnizarea de informații specifice (centrate flexibilă, adecvată nevoilor identificate

pe diagnosticul copilului - se realizează la nivelul beneficiarilor (asistent social,

grupuri de lucru – împărțirea pe grupuri se kinetoterapeut, psiholog, logoped,

face ținând cont de tipurile de diagnostice psihopedagog).

întâlnite în practică); Serviciile oferite constau în terapie de

• crearea unor abilități practice de lucru cu recuperare şi reabilitare. Copiii beneficiază de

copilul și stimulare a potențialului său restant servicii educaţionale, de terapie, de asistenţă

în funcție de nevoile și prioritățile sale de socială, de consiliere şi sprijin, prin toate

dezvoltare; se formează abilități de lucru și acestea urmarindu-se respectarea terapiilor

stimulare psiho-motrică, prin intermediul necesare recuperării copilului din planul de

unei politici eficiente de pregătire care îmbină recuperare, dezvoltarea fizică şi motorie,

obiectivele teoretice de pregătire cu cele dezvoltarea psihica, dezvoltarea comunicării,

practice; abilitățile practice sunt însușite prin socializarea şi o mai bună integrare în familie.

demonstrații și lucrul alături de specialiști; Activitaţile desfașurate de Echipa Mobila

• continuarea lucrului acasă părinte-copil și destinată asigurarii serviciilor la domiciliu

după finalizarea intervenției de specialitate. pentru copilul cu dizabilităţi si familia

Cursurile se organizează separat pentru accestuia sunt:

fiecare diagnostic, la fiecare dintre ele • evaluarea fiecărui copil la includerea sa în

74

programul de recuperare; activitățile sociale prin respectarea principiilor 5
• stabilirea unui plan de intervenţie care direcționează buna funcționare a
personalizat, centrat pe stimulare senzorială, societății.
cognitiva sau motorie, autonomie personală şi
autonomie socială; Foto: Fundația Inocenți
• consiliere psihologica pentru copil şi familie
• evaluarea periodică de către fiecare Omul, ca ființă socială, este dator să
specialist, evaluare analizată în cadrul echipei, cunoască aceste norme, valori, cutume,
pentru fiecare caz în parte; tradiții, să se includă în comportamentul de
• activități de kinetoterapie; zi cu zi, să le facă cunoscute în rândul celor
• activități de stimulare multisenzorială și cu care interacționează și să le transmită
cognitivă; și generațiilor viitoare. Cu toate că actul
• activități logopedice; socializării ar putea presupune și o anumită
• activități de educație, ludoterapie, artterapie, formă de constrângere care să ducă la
etc. inhibarea și la limitarea dezvoltării personale a
• informare cu privire la tehnicile de individului, ea reprezintă o condiţie importantă
recuperare ce trebuie utilizate de către părinţi pentru procesul de construire a conştiinţei
în procesul de recuperare; de sine şi, în egală măsură, pentru formarea
• informare şi consiliere în scopul facilitării identităţii personale, ca rezultat concret al
accesului la prestaţii sociale şi alte drepturi unei moșteniri culturale și a transmiterii
prevăzute de legislaţia în vigoare. unor elemente care influențează dezvoltarea
Echipa mobila este dotată cu un microbuz personalităţii.
adaptat, cu aparatură de recuperare, fiind de În societatea modernă, socializarea se poate
fapt un centru de recuperare ambulator. realiza prin raportare la cultura societăţii
globale fiind pozitivă, prin respectarea
MIRON Ioana, IEPUREANU Romana normelor, regulilor și valorilor consacrate
sau negativă, în contradicție cu aşteptările
5.6. Integrarea socială și școlară comunității socioculturale din care face parte
individul.
5.6.1. Socializare
Actul de integrare socială a copiilor cu
Socializarea – o scurtă perspectivă dizabilități
teoretică
O altă definiție a conceptului demonstrează
Din punct de vedere teoretic, „socializarea faptul că socializarea poate fi privită ca
este procesul psihologic de transmitere, fiind „un proces prin care copilul neajutorat
asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptelor devine treptat o persoană conştientă de sine,
sau modelelor de comportare specifice unui inteligentă, integrată în tipul de cultură în
grup sau unei comunităţi în vederea formării, care s-a născut. Socializarea nu este un fel de
adaptării şi integrării sociale a unei persoane. programare culturală în care copilul absoarbe
În acest sens socializarea este un proces în mod pasiv influenţele cu care intră în
interactiv de comunicare, presupunând dublă contact.” (cf. Anthony Giddens, 2000)
considerare a dezvoltării individuale şi a Din această perspectivă, se poate observa
influenţelor sociale, respectiv modul personal că integrarea socială a copilului implică
de receptare şi interpretare a mesajelor un demers complex de îmbinare coerentă
sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi și, totodată, concretă a unor activități care
influenţelor sociale” (cf. Lazăr Vlăsceanu, vizează mai multe paliere ale societății. De
Cătălin Zamfir, 1993) pildă, Fundația Inocenți din Bistrița, oferă
Așadar, socializarea reprezintă un proces
complex prin care individul pătrunde în
societate, încă de la cele mai fragede vârste,
într-un mod organizat și structurat, fiind
constrâns să respecte norme și valori socio-
culturale ale contextului (inter)național din
care face parte.
Reușita unui individ în abordarea acestui
complex fenomen depinde de modalitatea
în care își asumă și promovează normele
și valorile sociale, încurajează și sprijină

75

anual servicii unui număr foarte mare de Bibliografie:

copii aflați în situații de risc sau cu nevoi

speciale. Beneficiarii activităților organizate și Vlăsceanu, Lazăr, Zamfir Cătălin, 1993,

desfășurate de Fundația Inocenți sunt copii din Dicţionar de Sociologie, editura Babel,

familii biologice, copii din asistență maternală, Bucureşti

copii din Centrul de Protecție Socială și copii Giddens Anthony, 2000, Sociologie, editura

din unitațile de învățământ special. All, Bucureşti

Un eveniment public, cu totul deosebit, Fundația Inocenți, Olimpiada Inocenților 8, 15

devenit tradițional, referitor la demersul de mai 2014, Bistrița (Broșura de promovare a

integrare socială a copiilor cu dizabilități evenimentului)

este Olimpiada Inocenților. Evenimentul www.inocenti.ro

5 se desfășoară în luna mai și încurajează 5.6.2. Pregătirea integrării școlare
participarea la activități sportive de tenis

de masă, fotbal, basket, alergare, cursă Copilul este o fiinţă care evoluează de-a
de cărucioare cu rotile etc. a copiilor cu lungul parcursului său educaţional. Educaţia
dizabilități fizice si/sau mentale, sărbătorind reprezintă primul pas al copilului pe acest
reușitele acestora. drum al învăţării, în această experienţă a

cunoaşterii acordată la timp în societatea

din care face parte.

Este de presupus că, fie în paralel cu

participarea la programul terapeutic din CIT,

fie după finalizarea acestui program, marea

majoritate a copiilor vor fi integrați într-o

formă de învățământ care să răspundă cel

mai bine nevoilor sale. Având in vedere nevoile

lor speciale, forma de învățământ urmată

de copiii cu dizabilitați trebuie sa aibă câteva

particularități și să urmeze câteva principii de

Foto: Fundația Inocenți bază, care sunt oarecum diferite de cele ale
învățământului de masă.

În acest sens, trebuie să subliniem faptul că, Deși acest manual nu are ca si obiectiv să

prin broșura de promovare a evenimentului vorbească despre metode de educație, vom

(p.5), membrii Fundației Inocenți, în cadrul enumera doar câteva dintre aceste obiective și

celei de-a opta ediții a Olimpiadei Inocenților principii, care trebuie avute în vedere atât de

(15 mai 2014, Bistrița), precizau că își propun cei oferă activități cu caracter educativ în CIT,

să: cât și cei din unitățile de invățământ în care iși

• Sărbătorim, recunoaștem și premiem vor continua acești copii pregătirea școlară.

reușitele copiilor cu dizabilități; Pentru o pregătire cât mai bună a copilului

• Sensibilizăm publicul cu privire la situația pentru şcoală şi pentru viaţă, în perioada

copiilor cu dizabilități și a dreptului acestora la copilăriei timpurii este deosebit de importantă

integrare socială; atenţia acordată dezvoltării sale din toate

• Reducem discriminarea împotriva copiilor cu punctele de vedere.

dizabilități; Finalitatea educaţiei în perioada copilăriei

• Implicăm și pregătim tineri voluntari din timpurii fiind dezvoltarea globală a copilului,

comunitate, care să susțină, să participe și să care urmează să îi asigure un start bun în

ajute la eveniment; viaţă este structurat pe domenii de dezvoltare.

• Asigurăm succesul Olimpiadei an de an, Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni

prin atragerea a tot mai multor susținători convenţionale necesare, din raţiuni

și prin sensibilizarea comunității cu privire la pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării

nevoile și drepturile copiilor cu dizabilități din plenare, complete, ca şi pentru observarea

România. evoluţiei copilului. Între toate domeniile există

Evenimentul se bucură constant de sprijinul o intricare şi participare interrelaţională,

comunității sociale și mediatice, reușind astfel că fiecare achiziţie într-un domeniu

să dezvolte empatia socială și înțelegerea influenţează progresele copilului în celelalte

populației cu privire la dificultățile întâmpinate domenii;

de către copiii cu dizabilități. Exemplu: când copilul învaţă să meargă,

COROI Ildiko, POP Dochita chiar dacă în cea mai mare parte este implicat

76

domeniul fizic, cel al motricităţii grosiere, progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai 5
copilul este implicat şi din punct de vedere puţin raportarea la norme de grup (relative).
al receptării semnalelor auditive (dezvoltare Progresul copilului trebuie monitorizat cu
senzorială) şi din punct de vedere al atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu
dezvoltării socio-emoţionale prin interacţiunea părinţii(cu o anumită periodicitate). Evaluarea
cu adultul şi din punct de vedere al limbajului ar trebui să îndeplinească trei funcţii:
(receptează mesaje orale). Adultul comunică măsurare (ce a învăţat copilul), predicţie (este
cu el în acel moment, îi transmite emoţii, nivelul de dezvoltare al copilului suficient
îl încurajează, îi zâmbeşte, copilul înţelege pentru stadiul următor şi în special pentru
mesajul şi simte susţinerea adultului, simte intrarea în şcoală) şi diagnoză (ce anume
siguranţa. frânează dezvoltarea copilului).
Când copilul urmăreşte reacţiile celorlalţi O evaluare eficientă este bazată pe
şi învaţă semnificaţia lor, gesticulează, observarea sistematică, portofoliul copilului,
executa mişcări de motricitate fină. Aşadar, fişe ş.a.
este implicat din punct de vedere senzorial, Rolul familiei. Părinţii ar trebui să cunoască şi
stabileşte relaţii de cauzalitate, trăieşte emoţii participe în mod activ la educaţia copiilor lor
şi descoperă ce poate şi ce nu poate să facă desfăşurată în grădiniţă. Implicarea familiei
(imagine de sine) sau simte dacă are nevoie nu se rezumă la participarea financiară, ci şi
de ajutorul unui alt copil sau adult (dezvoltare la participarea în luarea deciziilor legate de
socio-emoţională). educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de
Domeniile de dezvoltare sunt instrumente grupă în timpul activităţilor şi la participarea
pedagogice esenţiale pentru a realiza efectivă la aceste activităţi şi, în general,
individualizarea educaţiei şi învăţării, acestea la viaţa grădiniţei şi la toate activităţile şi
dând posibilitatea de a identifica atât manifestările în care aceasta se implică.
aptitudinile cât şi dificultăţile fiecărui copil în D’Hainaut atrăgea atenţia asupra faptului
parte. că “punctul central în învăţământ trebuie sa
Educaţia timpurie, incluzând si educaţia fie elevul, nu materia…. şi că atunci când se
preşcolară, are un efect pozitiv asupra vorbeşte despre conţinutul unui curriculum
abilităţilor copilului şi asupra viitoarei trebuie să înţelegem ca nu este vorba de
sale cariere şcolare, în special pentru enunţări de materii de învăţat, ci de scopuri
copiii proveniţi din medii socio-economice exprimate în termeni de competenţe, moduri
defavorizate. de a acţiona sau de a şti în general nevoile
Diversificarea strategiilor de predare-învăţare- elevului”.
evaluare, au accent deosebit pe:
a) Metodele activ-participative, care I. Stimularea şi dezvoltarea comunicării
încurajează plasarea copilului în situaţia de
a explora şi de deveni independent. Situaţiile Mâna are cea mai mare arie corespondenţă pe
de învăţare, activităţile şi interacţiunile creier şi că implicit activitatea ei este legată
adultului cu copilul trebuie să corespundă de dezvoltarea creierului. Din acest motiv,
diferenţelor individuale în ceea ce priveşte activităţile de stimulare şi dezvoltare
interesele, abilităţile şi capacităţile copilului. a comunicării se vor desfăşura predominant,
Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri prin activităţi de mişcare a degetelor, mâinilor,
diferite de dezvoltare şi învăţare precum şi ilustrând astfel acţiunile descrise în versuri şi
stiluri diferite de învăţare . Aceste diferenţe în cântece.
trebuie luate în considerare în proiectarea
activităţilor, care trebuie să dezvolte la copil II. Cunoaşterea mediului
stima de sine si un sentiment pozitiv faţă de
învăţare. În acelaşi timp, predarea trebuie Foto: Fundația Inocenți
să ia în considerare experienţa de viaţă şi
modul de învăţare a copilului, pentru a adapta
corespunzător sarcinile de învăţare.
b) Jocul, este forma cea mai naturală de
învăţare şi în acelaşi timp, de exprimare
a conţinutului psihic al fiecăruia. Un bun
observator al jocului copilului poate obtine
informaţii preţioase pe care le poate utiliza
ulterior în activităţile de învăţare structurate.
c) Evaluare care ar trebui să urmărească

77

Cunoaşterea mediului ocupă un loc central în Modelând materia, mâinile copilului devin mai

activitatea grădiniţei de pedagogie curativă, active, mai precise şi mai puternice, urmărind

iar ca modalitate principală de realizare este atent conturarea fiecărui detaliu în scopul

jocul ritmic. El este o activitate complexă, reflectării în plan fizic a imaginilor interioare

în care are loc educaţia interdisciplinară, produse de trăirea basmelor. Tablourile de

prin îmbinarea artistică şi plină de sens a lână dezvoltă sensibilitatea artistică a copiilor

versurilor, cântecelor, mişcărilor şi gesturilor, prin efectul transparenţei culorilor şi al

în conţinuturi orientate după anotimp şi suprapunerii straturilor de lână. Lâna, prin

sărbători. calităţile ei (moale, uşoară) şi prin culorile

naturale, clare, aduc în copil linişte şi bucurie,

III. Activităţi matematice căldură şi echilibru, devenind astfel un mijloc
de terapie sufletească deosebit de eficientă.
5 Dezvoltarea mobilităţii degetelor şi a mâinii, Specific copilului este învăţarea prin acţiune,
iar învăţarea ce trece prin membre conferă
în general contribuie la dezvoltarea gândirii. o valoare superioară aceleia dobândite prin
Pedagogia curativă acordă o mare atenţie activitate cerebral. Prin activităţile manuale
acestei modalităţi de învăţare prin jocurile se aduce conştienţa în vârfurile degetelor.
de degete. În cadrul acestui tip de activităţi, Fiecare mişcare cu mâinile, ordonată şi
mişcarea degetelor este însoţită de versuri orientată dă formă în creier, constituind astfel
sau cântece care sugerează mişcarea premise dezvoltării vorbirii şi gândirii.
respectivă. Cu ajutorul jocului de degete Toate activităţile se desfăşoară în timpul
se fac diferite exerciţii de numărare, de jocului liber într-o sală sau în afara ei şi
identificare a unor grupe de obiecte etc. oferă copiilor posibilitatea să trăiască în mod

diferit procesele specifice fiecăruia. Temele

activităţilor manuale sunt ordonate în funcţie

de momentele anului – sărbători, zile de

naştere, expoziţii etc.

VI. Expresie grafică şi plastică

Foto: Fundația Inocenți În cadrul activităţilor de expresie grafică şi
plastică, educatorul nu dă teme, nu oferă
IV.Basm explicaţii şi nu evaluează lucrările copiilor,
dar are totdeauna o atitudine pozitivă faţă
Basmul este un domeniu de activitate care de manifestările lor artistice. Pentru a-şi
prin interdisciplinaritatea sa conduce la însuşi o tehnică corectă de lucru, copiii pot
educarea copiilor. imita modelul educatorului care, în prezenţa
Conţinuturile basmelor oferă copiilor lor, lucrează cu materiale specifice fiecărei
posibilitatea de a-şi lărgi sfera de cunoaştere, activităţi, evitând însă crearea de forme.
de a-şi îmbogăţi limbajul, de a veni în contact Activitatea de desen joacă rolul fundamental
cu modele şi valori morale demne de urmat. de instrument de cunoaştere al copilului.
Succesiunea logică a momentelor, Desenul constituie un limbaj specific acestuia,
evenimentelor, conduce la structurarea unei ca mijloc de comunicare prin intermediul
gândiri sănătoase, având la bază relaţia formelor şi culorilor; prin el îşi dezvăluie
cauză-efect. lumea interioară, interesele, orizontul
Elemente din natură: culoare, formă, mişcare, de cunoaştere, raporturile cu realitatea
ritm - regăsite în basm - redau copiilor stări înconjurătoare. În desen apare, deopotrivă,
de bucurie şi îmbogăţesc conţinutul afectiv al relaţia eu-lui cu lumea, dar şi reflectarea
acestora. întregii evoluţii a copilului.
Pictura este o activitate creatoare în care,
V.Abilitare manuală interesul copilului pentru forme şi culori,
ritmuri şi nuanţe se poate exprima viu,
Activităţile de abilitare manuală solicită nealterat. În intensitatea diferită a culorilor, în
curajul şi răbdarea copilului, oferindu-i mişcarea amplă sau lineară, în sensibilitatea
posibilitatea de a trăi angajarea întregii sale atingerii suprafeţei umede a foii se poate
personalităţi. descifra temperamentul copilului, trăirile lui,
dar şi felul în care el reflectă, în plan artistic,
propriile experienţe senzoriale, precum şi
calitatea percepţiilor şi reprezentărilor.

78

VII. Autonomie socială Jocul în aer liber satisface nevoia necesară 5
de mişcare şi favorizează dezvoltarea
Activităţile de autonomie socială se referă fizică armonioasă a copiilor. Jocul, este
predominant la aria de dezvoltare socială, activitatea specifică vârstei, care prin
având ca scop final independenţa copilului, interdisciplinaritatea sa contribuie în mod
precum şi integrarea lui într-un mediu în eficient la educarea copiilor cu deficienţă
continuă schimbare. Educaţia copilului cu severă, profundă şi asociată.
deficienţe este abordată sub aspectele În activitatea cu copiii cu deficienţe severe
ei pozitive cu scopul valorificării optime a sau profunde nu se poate pleca de la premisa
tuturor disponibilităţilor psihoindividuale cât că aceşti copii învaţă spontan să se joace;
şi a particularităţilor tipului şi gradului de jocul este o activitate, o deprindere ce trebuie
deficienţă. formată treptat, printr-o succesiune de etape
Achiziţiile de bază automatizate la nivelul cu grad progresiv de dificultate.
autonomiei personale, reprezintă o necesitate Copilul trebuie învăţat să descopere plăcerea
în formarea şi dezvoltarea autonomiei la nivel de a explora şi manipula mediul, prin strategii
social. Ulterior se creează premisele unei în coacţiune.
integrări optime în şcoală şi în alte grupuri Demonstraţiile frecvente trebuie însoţite de
sociale. stimulare emoţională pozitivă. Metoda jocului
Integrarea educaţională a copiilor cu trebuie adaptată la copil şi nu copilul la
dizabilităţi severe şi profunde nu înseamnă metodă.
înscrierea formală a acestora alături de copiii
fără dizabilităţi, ci presupune elaborarea Bibliografia:
unor programe de lucru proprii, articulate pe
principii comune şi strategii incluzive. Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Tineretului,
Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
VIII. Jocul cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani-
2008
Una din cele mai importante forme de Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Tineretului-
manifestare a copilului este jocul. Sub Centrul Naţional Pentru Curriculum Şi
influenţa jocului se formează, se dezvoltă şi Evaluare În Învăţământul Preuniversitar,
se restructurează întreaga activitate psihică Curriculum pentru grupele/ grădiniţele
a copilului. Prin joc copilul percepe, înţelege, pentru copii cu deficienţe grave , profunde sau
învaţă. associate prin alternative educaţională de
Jocul liber este iniţiat de copii, subiectul pedagogie curativă
şi acţiunea sa se construiesc treptat prin Panaite,D.,(2003)- Instrumente de lucru și
transfigurarea realităţii pe plan imaginar, strategii didactice în educația integrată,
copilul ajungând să-şi creeze o nouă lume Ed.Diagonal, Bacău.
proprie. Prin jocul liber, copilul învaţă să
cuprindă şi să cunoască lumea, acţionând prin 5.6.3. Integrarea școlară
voinţa de a imita, întrun mod personal, potrivit
particularităţilor de vârstă şi psihoindividuale. Integrarea în comunitate presupune
El se distinge prin reflectarea inedită, unică, acceptarea și participarea copilului la
la nivelul fiecărui copil, a impresiilor, prin diversele forme de viață comunitară, cu
originalitate şi spontaneitate. Jocul este asumarea de roluri și relații sociale în grupul
declanşat de un anumit grad de intensitate social în care traiește.
a trăirilor, a impresiilor copiilor şi un anumit Deşi este recunoscut ca principal factor care
nivel de prelucrare şi interpretare personală a intervine în creşterea gradului de incluziune
acestora. socială a persoanelor cu dizabilităţi în general,
„sistemul educaţional din România creează
Foto: Fundația Inocenți dezavantaje majore pentru persoanele cu
dizabilităţi. Astfel, incidenţa neşcolarizării
şi a abandonului timpuriu este de şapte
ori, respectiv de două ori mai mare, pentru
persoanele cu dizabilităţi faţă de populaţia
generală. Grupul cel mai dezavantajat din
punct de vedere al accesului la educaţie este
format din persoane cu dizabilităţi fizice,
somatice sau vizuale, grave, din mediul rural”
Sintezele iniţiale ale proiectelor de analize

79

socio-economice elaborate până în prezent la • unitatea de învățământ se alege de comun

nivelul Comitetelor Consultative, acord între părinte și specialiștii centrului de

www.fonduri-ue.ro/.../2012...2012/5.%20 recuperare;

Sintezele%20initiale%20ale%2 • asistentul social se va ocupa de identificarea

unei unități de învățământ care să corespundă

Primul pas spre integrarea socială este nevoilor copilului; împreună cu părintele vor

integrarea școlară, într-o unitate de întocmi dosarul necesar pentru înscriere;

învațământ. Integrarea socială nu poate fi

separată de cea școlară, ea nu este doar post- Formele de integrare școlară a copiilor cu

școlară, ci se construiește treptat, pe masura dizabilități pot fi urmatoarele:

devenirii copilului prin educație. Școala este • clase diferențiate, integrate în structurile

5 ea însăși o parte a vieții sociale. școlii obișnuite;
Integrarea socială are în vedere aceste • grupuri de cate doi-trei copii cu dizabilități

aspecte legate de includerea copilului cu incluși în clasele obișnuite;

dizabilități în toate activitățile comune din • integrarea individuală a acestor copii în clase

viața școlii, atât la cele propriu-zise de obișnuite;

învățare cât și la activitățile comune din • pentru copiii nedeplasabili: școlarizare la

pauze, de joc, alte activități cotidiene din viața domiciliu cu profesori de sprijin / itineranți;

școlii. • în ultimul rând, școlarizare în școli speciale.

Una dintre temele de advocacy ale coaliţiei

O singură voce pentru dizabilitate este Asistentul social reprezintă elementul de bază

asigurarea accesului la educaţie incluzivă. în echipa de IT pentru că asigură coerența și

„În foarte multe cazuri, copiii cu dizabilităţi nu legătura funcțională dintre toți participanții

sunt cuprinşi în sistemul de învăţământ. Nu și beneficiarii în IT: copil, părinți, familia

există formări ale cadrelor didactice cu privire extinsă, echipa profesională și alte instituții și

la problematica dizabilităţii, managementul persoane.

şcolilor în multe cazuri nu este conştient După înscrierea într-o formă de învațământ,

de legislaţia în vigoare iar părinţii nu sunt rolul asistentului social este de a monitoriza

informaţi şi consiliaţi corespunzător.” copilul la școală:

Întâlnire de lucru Comunicare şi advocacy • modul în care copilul cu dizabilități s-a

pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi, integrat în colectivul clasei ;

organizată de Reprezentanţa UNICEF în • verifică dacă cadrul didactic a înțeles

România, sediu, 23 aprilie 2013, reprezentant care sunt problemele și nevoile copilului

coaliţiei O singura voce pentru dizabilitate. cu dizabilități și aplică metode educative

Decizia de îndrumare spre o formă de adaptate;

învățământ a copilului cu dizabilități beneficiar • împreună cu psihopedagogul face

al CIT, este responsabilitatea managerului recomandări cadrului didactic cu privire la

de caz și se va lua pe baza recomandărilor metode de educație specifice copilului cu

specialiștilor. Specialiștii vor recomanda dizabilități;

integrarea într-o forma de învățământ după • verifică frecvența și rezultatele școlare;

ce vor constata că nivelul de recuperare, • asistentul social va media orice probleme

atât fizică cat și cognitivă la care a ajuns apărute între unitatea de învățământ și

copilul recomandă intrarea în această nouă părinte.

etapă. Nivelul de recuperare trebuie sa fie ȘUTEA Rozalia, POP Dochița

suficient pentru a face față cerințelor unității

de învățământ respective și se va alege de

comun acord între specialiștii centrului de

recuperare și părinte.

Asistentul social va fi responsabil de

identificarea unei unități de învățământ

adecvate pentru nevoile și cerințele copilului

respectiv, dupa consultarea psihopedagogului.

In concluzie, identificarea unei unități de

învățământ:

• se face atunci când gradul în care copilul

este recuperat permite frecventarea unei

forme de învățământ;

• se va face într-o unitate de învățământ în

care copilul va face față din punct de vedere

fizic și cognitiv;

80

Capitolul 6

CENTRUL DE RESURSE

6

Scopul Centrului de resurse este de a facilita Foto: Pixeljoy/ Shutterstock.com
dezvoltarea personală şi profesională a
tuturor celor interesați de domeniul serviciilor Centrul de resurse trebuie sa dispună de
pentru copii cu dizabilități, profesioniști o încăpere în care se pot purta discuții
în domeniu, părinți și orice altă persoană individuale cu părinții sau orice alta persoană
interesată să se informeze, să se implice sau care dorește ca primească informații și de o
să contribuie la procesul de ajutare a copiilor sală pentru activități de grup.
cu dizabilitați pentru ca aceștia să-şi realizeze Centru de resurse trebuie de asemenea
potenţialul, să obţină cunoştinţe, abilităţi să găzduiască și o bibliotecă fizică și să
şi aptitudini necesare pentru integrarea în gestioneze biblioteca electronică de pe
societate. website-ul specializat al programului IT.
Centrul de resurse poate presta o gamă Pentru activitățile de monitorizare a
largă de servicii pentru toți cei interesați, programării beneficiarilor la cabinete si cele
copii, părinți, profesioniști, voluntari sau orice de secretariat și de culegere date statistice
altă persoană din comunitate, prioritare fiind privind activitatea CIT, este nevoie de un
următoarele: program informatic de gestiune de date. La
• de informare şi consiliere părinți și alte Fundația Inocenți acesta este administrat
persoane care vizitează programul; de către persoana care lucrează în Centrul
• de monitorizare a programării beneficiarilor de resurse, aceasta fiind prima care intră în
la cabinetele din cadrul CIT; contact cu beneficiarii programului, copii și
• de secretariat și de culegere date statistice părinți. La acest program informatic sunt
privind activitatea CIT; conectați toți profesioniștii programului CIT,
• de editare și difuzare de materiale de care îl utilizează atât pentru programarea
informare în diverse formate, pe hârtie sesiunilor de terapie cât și pentru
(pliante, afișe, rapoarte), electronic (mesaje înregistrarea progreselor beneficiarilor.
informative în mediul online, clipuri publicitare Programul poate emite diverse tipuri de
cu caracter informativ-educativ, administrare date, statistici, rapoarte. Unul dintre acestea
website) este raportul lunar de evidență a participării
• de coordonare a procesului de instruire și beneficiarilor la terapii, care poate va fi
formare profesională pentru specialiști; raportat sponsorilor sau autorităților locale
• de comunicare interpersonală; care contractează serviciul.
• de mobilizare, organizare și coordonare
activități ale voluntarilor; MIC Marin
• de recreere şi timp liber ş.a..

81

Capitolul 7

INFRASTRUCTURA CENTRULUI DE INTERVENȚIE TIMPURIE

7

7.1. Localizare Foto: Fundația Inocenți

Centrul de intervenție timpurie trebuie să fie depozitarea de materiale și echipamente, de
situat într-un loc accesibil pentru beneficiari preferință încastrate în perete. Acest lucru va
și toți membrii comunității, ținând cont și de permite rămânerea unui spațiu cât mai mare
mijloacele de transport. pentru lucru cu copilul, fără obstacole care
Pentru copiii nedeplasabili, serviciile sunt încurcă activitatea sau alți stimuli care distrag
oferite la domiciliul acestora, prin echipa atenția copiilor care vin la terapie.
mobilă de specialiști. • vestibulele, coridoarele vor fi proiectate
astfel încât: să fie permis accesul la acestea
în deplină siguranță; circulația interioară

„PROGRAMUL DE INTERVENȚIE TIMPURIE NU POATE FUNCȚIONA FĂRĂ O FOARTE BUNĂ COLABORARE

CU REȚEAUA DE SPECIALIȘTI DIN TERITORIU.”

între diverse încăperi; asigurarea unui nivel

7.2. Construcții / amenajări / structura optim de iluminare ziua și noaptea; orientarea

spațiu rapidă și recunoașterea ușoară a traseelor;

asigurarea posibilității de rezemare, sprijin

În proiectarea unui centru de intervenție prin echiparea cu bare de sprijin din inox;

timpurie trebuie să se țină cont de o serie de • băile și grupurile sanitare vor fi proiectate

reguli: pentru a permite utilizarea obiectelor sanitare

• circulațiile vor fi astfel proiectate încât să atât de către persoanele în scaunul rulant cît

permită deplasarea în condiții de maximă și de către persoanele deplasabile;

securitate: evitarea alunecărilor, a micilor • accesele, cabinetele vor fi dimensionate și

denivelări sau praguri, nivelul limită al echipate astfel încât să permită circulația

înclinării rampelor, posibilitatea deplasării beneficiarilor și utilizarea acestor spații în

persoanelor aflate în scaun rulant; siguranță, atât a celor în scaun rulant cât

• încăperile utilizate pentru cabinetele și a celor cu dificultăți în deplasare; să fie

specialiștilor trebuie să fie spațioase (minim asigurate condiții de iluminare necesare

18 mp fiecare); trebuie să fie bine luminate pentru efectuarea operațiilor în deplină

cu lumină naturală, deci este nevoie să aibă siguranță;

geamuri foarte mari și sa fie bine încălzite, • accesul din exterior în aceste spații va fi

inclusiv în pardoseală, pentru a permite proiectat astfel încât să permită oricărei

derularea unor activități direct pe podea. persoane cu handicap să poată circula, urca/

• încaperile trebuie să permită amplasarea coborî, aștepta, fără efort și în siguranță;

de mobilier, în special dulapuri pentru • în vederea asigurării siguranței în utilizare:

82

- ușile vor fi proiectate astfel încât să nu logopedic, jocuri, fişe de lucru, cărţi de poveşti,
prezinte praguri care să nu poată fi trecute poveşti în imagini, cărţi cu poezii şi cântecele,
de persoanele în scaunul rulant; mânerul caiete speciale, figuri geometrice, cuburi şi
amplasat la h = 0.90 m, astfel încât să incastre, creioane, culori, carioci, puzzle-uri,
permită folosirea lui și de persoanele blocate alfabetarul magnetic, planşe cu părţi ale
în scaunul rulant; corpului, fişe pentru evaluarea privind părţile
- materialele folosite la pardoseală trebuie corpului şi lateralitatea,păpuşi, jocuri şi
să fie antiderapante, atât în stare umedă cât instrumente muzicale de suflat, spirometru,
și uscată, fără a îngreuna însă deplasarea jucărioare din plastic şi imagini cartonate pe
persoanelor; diferite teme pentru vocabular.

Accesul in Centru de intervenție timpurie: Cabinet de psihologie

Intrarea trebuie prevazută cu panta înclinată, birou cu scaun; laptop; dulapuri cu rafturi 7
respectând standardele, cu ușă cu lățime de pentru materiale și documente; teste
minim 90 cm ce permite accesul cu cărucior psihologice și scale de dezvoltare; jocuri
cu rotile. instructiv- educative (cărți, cartonașe, puzzle,
În situația în care centrul este situat la incastre, etc)- materiale și jucării pentru
etaj, accesul trebuie asigurat cu una din stimularea motricită și fine și a coordonării
următoarele variante: oculo motorii; materiale și jucarii de lemn;
• lift de persoane; jocuri de tip cauză-efect; jocuri pentru
• lift pentru scări (servoscară); dezvoltarea abilităților și deprinderilor
• platforme înclinate pentru scări; practice; materiale necesare activităților
• platforme verticale; practice (acuarele, creioane, pensule, vopsea
• dispozitiv mobil de transport pentru scaune pentru pictură cu degetele); rechizite
rulante.
Cabinet educație
Compartimentarea CIT:
3 birouri, 3 scaune, dulapuri, calculator,
Structura minimă de spațiu a unui CIT trebuie o măsuță specială, 2 masuțe de lucru, 6
să cuprindă: scăunele, scaun pentru bebe, CD-player,
- cabinet psiholog; trambulină, saltea, materiale didactice
- cabinet kinetoterapie; pentru educație, materiale pentru activități
- cabinet educație; terapeutice, jocuri și jucării
- cabinet stimulare senzorială;
- cabinet logopedie; Cabinet kinetoterapie și fizioterapie
- cabinet asistent social;
- spațiu pentru lucrul în grupuri; spalier (scară fixă); bicicletă ergometrică;
- sala de așteptare; bicicletă eliptică; mingi bobath; mingi
- birouri pentru personalul administrativ; medicinale; gantere; greutăți diverse (săculeți
- spațiu pentru personal / oficiu; cu nisip); cușca rocher (scripetoterapie);
- vestiar pentru personal; steper; saltele; oglindă de corecție; planșetă
- toalete separate pentru personal si vibrantă; covor rulant; cuburi și scărițe
beneficiari; de burete; bare paralele; perne de aer pt
echilibru; mingi de burete; goniometru;
7.3. Dotări cu materiale și echipamente benzi elastice; combina fizioterapie-
electroterapie-magnetoterapie- laserterapie-
Dotări pentru cabinetul de logopedie ultrasonoterapie.

Instrumente , materiale folosite: trusă Cabinet de stimulare senzorială
logopedică, profile articulatorii, reportofon,
cameră video, înregistrări audio, softuri de Efecte de lumini:
vizualizare a particularităţilor acustice ale - spoturi luminoase, lampa care face bule,
vorbirii, oglindă logopedică, liste cu sunetele proiector, lumini din fibre optica, minge de
surde şi sonore, liste cu sunetele cu loc de discotecă, jucării care se aprind sau fac
articulare comun şi loc de articulare diferit, zgomot, stralucesc în întuneric sunt calde sau
softuri educaţionale şi aplicaţii computerizate, reci.
album logopedic, profile articulatorii, discul - oglinzi care nu se sparg, forme care reflectă

83

lumina, mingi și jucării care se aprind, moriști rețeaua de specialiști din teritoriu, care sunt

și jucării care se învârt, baloane de săpun. în permanent contact cu comunitatea și în

special cu copii, de la cele mai mici vârste și

Jucării care oferă efecte vizuale care vibrează, cu familiile lor.

fac zgomot sau pot fi simțite tactil: Este vorba de medici, atât cei de familie cât

- plăcuțe tactile, pensule, pămătuf, perie de și specialiști (neonatologi, pediatri sau de alte

masaj, pensulă de pictat, manușă de masaj, specialități), asistenți sociali, psihologi, cadre

inele, jucării cu vârfuri ascuțite, bile tactile didactice sau preoți din comunități, rolul lor

colorate, jucării vibratoare, sac de dormit, fiind acela de a afla cât mai curând posibil

mingi care se pot strânge, plastelină, ladă cu despre apariția unor probleme în dezvoltarea

nisip, vopsele de pictat cu degetele, mingi de copilului, consilierea familiei și îndrumarea

bumbac, pene, cutii cu orez. Jucăriile folosite către specialiști, fie specialiști din evaluare, fie

trebuie sa se poată spăla. terapeuți.
Dintre toate aceste categorii, medicii de
7

Efecte sonore: familie, neonatologii și asistenții sociali sunt

- muzică pentru copii, jocuri cu sunete din categoriile profesionale cele mai importante

exterior-interior, muzică de relaxare, jucării pentru a constitui rețeaua din teritoriu a

muzicale, clopoței de ușă. programului de intervenție timpurie.

Aromoterapie: Medicii neonatologi au posibilitatea sa vadă
uleiuri și substanțe răcoritoare (folosirea unor copilul la naștere și să-l evalueze în primele
esențe care calmează și stimulează) zile de viață iar medicul de familie și uneori
pediatrul, au posibilitatea sa vadă periodic
Experiențe de testare a diferitelor gusturi, acești copii, să le evalueze dezvoltarea
folosind mâncăruri și băuturi diferite. psiho-fizică și să diagnosticheze eventualele
întârzieri în dezvoltare sau deficiențe, urmând
Stativ cu mirosuri diferite, Loțiuni, Uleiuri a îndruma părintele către serviciile de
esențiale, Spray de corp, Arome revigorante, evaluare și către programele terapeutice.
Ulei de masaj, Perne mirositoare, Aromă de Constituirea acestei rețele trebuie să
cameră reprezinte o prioritate pentru orice program
IT. Ea trebuie precedată și completată de
Mobilier: cursuri de formare profesională pentru
scaun, masă mică cu 2 scaune, dulapuri acești specialiști pentru a-i învăța să distingă
pentru materiale și documente, pat cu apă. orice este anormal în dezvoltarea copilului
și de informare cu privire la modul cum
7.4. Structura minimă de personal funcționează programul și modalitățile
practice de lucru în rețea.
Toți profesioniștii ce lucrează în centrul de Colaborarea cu rețeaua, scurtează atât
intervenție timpurie trebuie să aibă studii traseul cât și timpul pe care copilul îl
certificate de specialitate. parcurge până să ajungă să beneficieze de
Structura minimă de personal: servicii de recuperare și scade semnificativ
- psiholog; costurile, cu alte cuvinte eficientizează foarte
- kinetoterapeut; mult procesul și îl profesionalizează.
- educator specializat/ animator socio-
educativ; MIC Marin, CÂRCU Adela
- logoped;
- asistent social;
- coordonator centru;
- economist.
Pentru a oferi servicii de înaltă calitate,
specialiștii Centrului trebuie să fie la curent cu
cele mai noi metode de identificare, evaluare
și intervenție.

7.5. Rețeaua locală de profesioniști Foto: Fundația Inocenți

Programul de interventie timpurie nu poate
funcționa fără o foarte bună colaborare cu

84

ANEXE

ANEXA 1- Finanțare și sustenabilitate financiară

Programul de intervenție timpurie este un program costisitor atât în perioada de pregătire, care
presupune construcția infrastructurii la anumiți parametri, achiziția dotărilor și echipamentelor
și selecția și formarea personalului, cât mai ales în ce privește asigurarea cheltuielilor de
funcționare.
Dacă cheltuielile de pregătire a proiectului pot fi asigurate din bugetul propriu al unor autorități
locale sau prin accesarea unor granturi naționale și europene, cheltuielile de funcționare trebuie
asigurate în mod obligatoriu la nivel local. Acestea trebuie să acopere două categorii mari de
cheltuieli- salariale și cheltuieli de funcționare (materiale și utilități).
Cheltuielile de funcționare pot fi asigurate din surse private, cum ar fi prin plata directă de către
părinți sau sponsori și donatori, însă având în vedere că serviciul se adresează unor categorii
sociale extrem de vulnerabile, așa cum sunt copiii cu dizabilități neuro-psiho-motorii și familiile
lor, în opinia noastră, soluția optimă este ca programul să fie finanțat de către autoritățile locale,
care pot în acest fel să preia o povară uriașă de pe umerii beneficiarilor.
Finanțarea de către autoritatea locală, primărie sau consiliul județean, se poate face doar în
condițiile în care programul este înființat de către aceasta, preluat (atunci când e înființat de o
altă entitate) sau contractat, prin contract public de achiziții servicii.
Deși, la data finalizării acestei lucrări, cadru legal care să reglementeze contractarea serviciilor
sociale nu este încă complet, considerăm că este totuși util să prezentăm prevederile legale
existente în legislația românească, care în ciuda lipsurilor, este utilizat în multe județe din vestul
României. Implementarea acestui cadru legal a dovedit nu numai că o relație contractuală între
o autoritate publică și o entitate non-profit este posibilă și necesară, dar a dovedit mai ales, că
parteneriatul public-privat este soluția cea mai eficace de soluționare a problemelor sociale, cu
costuri mai mici și la standarde de calitate mult superioare celor din sistemul public de servicii.
Prezentăm așadar în documentul următor aceste prevederi legale, care pot fi utilizate de
către reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și de către beneficiari, ca și argumente
în campanii de advocacy în sprijinul contractării serviciilor sociale de către autoritățile locale,
grupate în patru capitole distincte:

A. Cadrul legal specific privind contractarea serviciilor sociale de către autoritațile
administrației publice locale

B. Prevederi legale complementare privind contractarea serviciilor sociale de către autoritățile
publice locale

C. Prevederi legale referitoare la finanțarea organizațiilor neguvernamentale

D. Modalități de contractare a serviciilor sociale

A. Cadrul legal specific privind contractarea serviciilor sociale de către autoritățile
administrației publice locale

LEGEA 215/2001 a Administrației Publice Locale actualizată și republicată

Art. 91
(1) Consiliul judeţean îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională;
(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), consiliul judeţean:
a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine,
inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor
acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean;

85

LEGEA 292 / 2011 - Legea Asistenței Sociale

Contractarea serviciilor sociale apare într-o multitudine de acte normative, dar referința
legislativă care reglementează aceasta procedură este Legea 292 / 2011 - Legea asistenței
sociale.

Art. 6.
În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
f) contractarea serviciilor sociale reprezintă procedura de achiziționare/concesionare
a serviciilor sociale, în baza unui contract, încheiat în conditiile legii, de către autoritățile
administrației publice locale;

Autoritățile contractante sunt autoritățile administrației publice locale, conform:

Art. 141.
(1) Autoritățile administrației publice locale, denumite în continuare autorități contractante,
contractează, cu furnizorii publici și privați, serviciile sociale organizate și definite conform
Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autoritățile
contractante, în condțiile legii.”

Potrivit aceluiași articol 141, alin. 1, co-contractanți sunt furnizorii publici și privați care
trebuie să respecte prevederile legale privind acreditarea:

Art. 37.
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat
(3) Furnizori privați de servicii sociale pot fi:
a) organizațiile neguvernamentale, respectiv asociațiile si fundațiile;

Art. 38.
(1) Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent
de forma lor juridică, trebuie acreditați în condițiile legii
(2) Serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă sunt acreditate în condițiile
legii
(3) Acreditarea furnizorilor, precum și a serviciilor sociale acordate de aceștia se reglementează
prin lege specială.
Serviciile sociale care pot face obiectul contractelor cu furnizorii publici și privați sunt definite la
modul general in Legea 292 / 2011 în:
Art. 27.
(1) Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a
răspunde nevoilor sociale, precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții
(2) Serviciile sociale sunt servicii de interes general și se organizează în forme/structuri diverse,
în funcție de specificul activității/activităților derulate și de nevoile particulare ale fiecărei
categorii de beneficiari.
Obiectivele urmărite prin contractarea serviciilor sociale cu furnizorii privați:

Art. 140
(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privați are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naționale și locale în domeniu:
a) promovarea parteneriatului public-privat;
b) dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c) construcția unei rețele naționale de servicii sociale;
d) asigurarea stabilității și continuității funcționării serviciilor sociale;
e) asigurarea calității serviciilor sociale;
f) implicarea comunității în identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor sociale;
g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privați și publici de servicii
sociale la fonduri publice;

86

h) respectarea dreptului persoanei beneficiare la liberă alegere a furnizorului de servicii sociale;
i) optimizarea rezultatelor obținute în urma furnizării serviciilor sociale;
j) performanța în administrarea serviciilor sociale
Potrivit Legii 292 / 2011, autoritățile contractante (administratiei publice locale) au
urmatoarele atribuții în domeniul organizării, administrării și acordării serviciilor sociale:

Art. 112.
(1) Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecției copilului, familiei,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, precum și altor persoane, grupuri sau
comunități aflate în nevoie socială, autoritățile administrației publice locale au atribuții privind
administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială și a serviciilor sociale
(3) În domeniul organizarii, administrării și acordării serviciilor sociale, autoritățile administrației
publice locale au urmatoarele atribuții principale:
k) elaborează proiectul de buget anual pentru susținerea serviciilor sociale în conformitate cu
planul anual de acțiune și asigură finanțarea/cofinanțarea acestora;
q) încheie, în condițiile legii, contracte și convenții de parteneriat, contracte de finanțare,
contracte de subvenționare pentru înființarea, administrarea, finanțarea și cofinanțarea de
servicii sociale;
Art. 118.
(1) Planurile anuale de acțiune privind serviciile sociale se elaborează de către autoritățile
administrației publice locale, în conformitate cu măsurile și acțiunile prevăzute în strategia
de dezvoltare a serviciilor sociale a județului de care aparțin, respectiv în cea a municipiului
București, pentru sectoarele de la nivelul capitalei.

În ceea ce privește finanțarea serviciilor sociale Legea 292 / 2011 prevede:

Art. 135.
(1) Din bugetele locale ale județelor se alocă fonduri pentru:
a) finanțarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenționate în
conditiile legii, ori cofinanțate în baza contractelor de parteneriat;

Art. 140
(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privați are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naționale și locale în domeniu:
a) promovarea parteneriatului public-privat;
b) dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c) construcția unei rețele naționale de servicii sociale;
d) asigurarea stabilității și continuității funcționării serviciilor sociale;
e) asigurarea calității serviciilor sociale;
f) implicarea comunității în identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor sociale;
g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privați și publici de servicii
sociale la fonduri publice;
h) respectarea dreptului persoanei beneficiare la liberă alegere a furnizorului de servicii sociale;
i) optimizarea rezultatelor obținute în urma furnizării serviciilor sociale;
j) performanța în administrarea serviciilor sociale
(2) Finanțarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităților administrației publice
locale care, pe baza planurilor anuale de acțiune prevazute la art. 112 alin. (3) lit. b), realizează
următoarele:
a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunității;
b) inventariază serviciile sociale existente;
c) evaluează eficiența și eficacitatea acestora;
d) identifică nevoia de servicii sociale noi
(3) Pentru contractarea furnizarii serviciilor sociale, autoritățile administrației publice locale
elaborează și publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii publici și
privați de servicii sociale
(4) Autoritățile administrației publice locale în colaborare cu furnizorii publici și privați
elaborează criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie
contractate.

87

Art. 141.
(1) Autoritățile administrației publice locale, denumite în continuare autorități contractante,
contractează, cu furnizorii publici și privați, serviciile sociale organizate și definite conform
Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autoritățile
contractante, în condițiile legii.
(2) Autoritățile contractante au obligația să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare
pentru finanțarea serviciilor sociale prevăzute în planurile anuale de acțiune
(3) Finanțarea din fonduri publice, prevazută la alin. (1), a serviciilor sociale acordate de
furnizorii publici și privați de servicii sociale se realizează pe principiile concurenței, eficienței
si transparenței si se supune legislației din domeniul achizițiilor publice.
Durata contractarii nu este reglementata expres în sensul că nu se impune o perioadă minimă/
maximă a contractului.
Trebuie însă avut în vedere principiul general al continuității și calității prevazut de art. 140
(1) lit. d si e.

Modalitatea de fundamentare a sumelor alocate de la bugetul de stat destinate susţinerii
funcţionării serviciilor sociale organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, este
prevazuta în:

Art. 134
(1) Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate susținerii funcționării serviciilor sociale
organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale se realizează în baza fundamentărilor
transmise de autoritățile administrației publice locale
(2) Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autoritățile administrației
publice locale se realizează în baza costurilor standard în vigoare pentru serviciile sociale
administrate, contractate sau subvenționate în condițiile legii, precum și în baza estimării
costurilor necesare funcționării serviciilor nou-înființate în anul bugetar respectiv
(3) Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotărârea Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Costul standard anual/beneficiar/
tip de serviciu/ se poate indexa cu rata inflației și se revizuiește ori de câte ori este nevoie
(4) Sumele fundamentate se aloca din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanțarea
serviciilor sociale, în condițiile alin. (2), si se realizează în următoarea ordine de priorități:
a) serviciile sociale adresate copilului separat de părinți care necesită protecție specială;
b) serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilități, în funcție de tipul serviciilor;
c) serviciile destinate copilului și familiei, precum și pentru persoanele vârstnice, în funcție de
tipul serviciilor;
d) serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost și persoanelor aflate în risc de excluziune
socială, în funcție de tipul serviciilor
(5) Nivelul sumelor acordate potrivit alin. (4) se stabilește prin legile speciale, pe tipuri de
servicii.

Costul standard este definit în Legea 292 / 2011 la

Art. 6
i) costul standard reprezintă suma minimă aferentă cheltuielilor anuale necesare furnizării
serviciilor sociale, calculată pentru un beneficiar/tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor
minime de calitate și/sau altor criterii prevăzute de lege. În legislația actuală se utilizează ca
termen echivalent standardul minim de cost;

B. Prevederi legale complementare privind contractarea serviciilor sociale de către autoritățile
publice locale

1. Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
modificată prin Legea 193/2015

Art. 32 
(1) Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate: 
a) la domiciliu; 

88

b) în comunitate; 
c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private. 
(2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate și adaptate conform
nevoilor individuale ale persoanei
Art. 33 
(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a organiza, administra și finanța
servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în condițiile legii. 
(2) Autoritățile administrației publice locale pot contracta servicii sociale cu furnizori de servicii
sociale de drept privat, acreditați, în condițiile legii. 
(3) Costul serviciului social contractat nu poate depăsi costul avut de serviciul respectiv la data
contractării sau costul mediu al funcționării serviciului la data inființării, în cazul unui serviciu
nou. 
(4) Modalitatea de contractare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare a
prevederilor prezentei legi.

2. Hotărârea nr. 268/2007 din 14/03/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap

Art. 21.
În vederea contractării serviciilor sociale în condiţiile art. 32 alin. (2) din lege, autorităţile
administraţiei publice locale vor proceda după cum urmează:
a) stabilesc costul maxim pentru fiecare serviciu social care se intenţionează a se contracta,
în baza unei analize privind cheltuielile aferente cu acel serviciu, pentru o persoană asistată, în
decursul unui an;
b) elaborează caietul de sarcini care include standardele minime privind asigurarea calităţii
pentru serviciul social respectiv, cu respectarea legislaţiei în vigoare;
c) contractează serviciul social, în condiţiile legii.

3. Ordonanța Nr. 68 din 28 august 2003, privind serviciile sociale

ART. 11
(1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private.
(3) Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi:
a) asociaţiile şi fundaţiile, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;
ART. 12
(3) Serviciile publice de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia
convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi contracte de
acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11.
(5) Modelul contractului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei.
(6) Convenţiile de parteneriat prevăzute la alin. (3) se referă la cadrul de cooperare stabilit în
urma negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din judeţe
diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale
acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat.

4. Ordin nr. 71 din 17 februarie 2005, privind aprobarea modelului Contractului pentru
acordarea de servicii sociale, încheiat de serviciile publice de asistență socială cu
furnizorii de servicii sociale

Modelul de contract este prezentat in ANEXA.

5. Hotărârea Nr. 23 din 6 ianuarie 2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru
serviciile sociale

C. Prevederi legale referitoare la finanțarea Organizațiilor Neguvernamentale

Organizatiile neguvernamentale si nonprofit pot acorda servicii sociale finantate din bugetele
locale.

89

Legea 272 / 2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, actualizată în
2009, Capitolul 8 - Organisme private:

Art. 113
(1) Organismele private care pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului
şi al protecţiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial,
constituite şi acreditate în condiţiile legii.
(2) În desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (1), organismele private acreditate se supun
regimului de drept public prevăzut de prezenta lege, precum şi de reglementările prin care
aceasta este pusă în executare.
Art. 118
(1) Prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit,
temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor;
b) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
c) bugetul de stat;
d) donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, permise de lege.

Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Art. 32 
(1) Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate: 
a) la domiciliu; 
b) în comunitate; 
c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private. 
(2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate și adaptate conform
nevoilor individuale ale persoanei.

Așa cum s-a mai menționat, pentru a furniza servicii sociale, atât organizația, cât și serviciul
prestat trebuie să fie acreditat conform Legii 197 / 2012, privind asigurarea calității în
domeniul serviciilor sociale, cu normele sale metodologice prevazute de HG 118/2014 și
Ordinul 424/2014 privind aprobarea criteriilor specifice care stau la baza acreditării furnizorilor
de servicii sociale
Conform acestei Legii 197 / 2012,

Art. 5
(3) Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce
reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în raport
cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele minime de
calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referinţă a calităţii
serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de
funcţionare. Standardele minime de calitate sunt reglementate prin legislatie specifică fiecărui
tip de serviciu social.

D. Modalități de contractare a serviciilor sociale

În două articole distincte, Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale face referire la tipurile de
contracte ce pot fi încheiate pentru finanțarea serviciilor sociale:

Art. 42.
(4) În scopul dezvoltării serviciilor sociale, autoritățile administrației publice locale pot încheia
contracte de parteneriat public-privat, în condițiile Legii parteneriatului public-privat nr.
178/2010, cu modificările și completările ulterioare
Art. 112.
(3) În domeniul organizării, administrării și acordării serviciilor sociale, autoritățile administrației
publice locale au următoarele atribuții principale:
q) încheie, în condițiile legii, contracte și convenții de parteneriat, contracte de finanțare,

90

contracte de subvenționare pentru înființarea, administrarea, finanțarea și cofinanțarea de
servicii sociale;
În ansamblu, principalele tipuri de contracte încheiate în prezent între autoritățile publice locale
și furnizorii privați (non-profit) de servicii sociale sunt următoarele:
D1. Contracte de achiziție publică, contracte de concesiune de servicii, reglementate
prin OUG nr. 34 / 2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 337 / 2006, cu modificările și completările ulterioare.
NOTĂ: având în vedere ca în perioada imediat următoare Ordonanța 34 din 2006 va fi abrogată
și înlocuită cu alte patru noi acte normative privind achizițiile publice în legislația națională,
ca urmare a Noilor Directive UE, nu detaliem articolele care fac referire directă la achiziția de
servicii sociale.
Prezentăm în anexă, documentația utilizată de către DGASPC Alba, pentru achiziția de servicii
sociale.
D2. Contract de acordare a serviciilor sociale în baza OUG nr. 68 / 2003, aprobată cu
modificări și completări prin Legea 515 / 2003
ART. 12
(3) Serviciile publice de asistenţă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia
convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi contracte de
acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11.
(5) Modelul contractului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei.
(6) Convenţiile de parteneriat prevăzute la alin. (3) se referă la cadrul de cooperare stabilit în
urma negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din judeţe
diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale
acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat.
Acesta este tipul de contract cel mai utilizat in prezent.

MIC Marin, CÂRCU Adela, POP Mihaela Amza

91

ANEXA 2- Legislație selectivă privind protecția copilului cu dizabilități

1. STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI -
2014-2020

2. Planul operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea
drepturilor copilului 2014 – 2020

3. HOTĂRÂRE Nr. 268 din 14 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap

4. HOTĂRÂRE Nr. 680 din 28 iunie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap

5. HOTĂRÂRE Nr. 787 din 17 iulie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării
Regulamentului (CE) nr. 1.107/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie
2006 privind drepturile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă care
călătoresc pe calea aerului

6. HOTĂRÂRE Nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului
serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor- cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor
sociale

7. HOTĂRÂRE Nr. 978/2015 din 16 decembrie 2015 privind aprobarea standardelor minime de
cost pentru serviciile sociale şi a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia
se stabileşte contribuţia lunară de întreţinere datorată de către susţinătorii legali ai persoanelor
vârstnice din centrele rezidenţiale

8. HOTĂRÂRE Nr. 691 din 19 august 2015 pentru aprobarea Procedurii de monitorizare
a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a
serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi pentru aprobarea Metodologiei de lucru
privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi
serviciile publice de asistenţă socială şi a modelului standard al documentelor elaborate de
către acestea

9. Legea 47 din 2006, privind sistemul național de asistență socială

10. LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011 - Legea asistenţei sociale

11. LEGE Nr. 221 din 11 noiembrie 2010 - pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor
Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România
la 26 septembrie 2007

12. LEGE Nr. 448 din 6 decembrie 2006 - privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap

13. LEGE Nr. 272 din 21 iunie 2004 - privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

14. ORDIN Nr. 253 din 28 noiembrie 2008 pentru aprobarea Metodologiei privind trimiterea
copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială la tratament medical în străinătate

15. ORDIN Nr. 286 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
Planului de servicii și a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de
protectie

16. ORDONANTA Nr. 68 din 28 august 2003 - privind serviciile sociale

92

17. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 124 din 27 decembrie 2011 - pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă
socială
18. ORDIN Nr. 189 din 12 februarie 2013 - pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ
privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu
handicap, indicativ NP 051-2012 - Revizuire NP 051/2000"*)
19. Ordinul nr. 1640/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului
mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate
20. LEGE Nr. 197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale
21. ORDIN Nr. 25 din 9 martie 2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
centrele de zi pentru copiii cu dizabilităţi
Legislație din domeniul sistemului național de educație
22. Legea nr 1_2011- Legea educaţiei naţionale
23. METODOLOGIE-CADRU - privind şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de grupe/
clase în spitale
24. ORDIN 5575 din 2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind şcolarizarea la domiciliu,
respectiv înfiinţarea de grupe/clase în spitale
25. ORDIN 6552 din 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea, asistenţa
psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor
cu cerinţe educaţionale speciale
26. ORDIN 5574 din 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de
sprijin educaţional pentru copiii, elevii și tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integrați în
învățământul de masă

93

Bibliografie:

1. Anca, M., Logopedie, Cluj- Napoca, 2005.
2. Barbara J. Source: ERIC Clearinghouse on Handicapped and Gifted Children Reston VA.
(http://www.ericdigests.org/pre-928/help.htm )
3. Barnett, W. S., Economics of early childhood intervention. In S. J. Meisels (Ed.),” Handbook of early
childhood intervention (2nd ed., pp. 589-610). New York, NY: Cambridge University Press., 2000.
4. Bontaș Ioan, Tratat de Pedagogie, Editura All, București, 2007
5. Brown Sara L., Whiteside Lynch Eleanor, Martha S. Moersch and D. Sue Schafer
6. Brumariu, M. C. “Terapia prin joc îi ajută pe copii să comunice”. (2008, 08 10). Preluat de pe
http://adevarul.ro/sanatate/medicina/jocul-rol-terapeutic-1_50ae646f7c42d5a6639c4ef2/index.html
7. Burke, P., Disability and Impairment - working with childen and family, Jessica Kingsley
Publisher, London, UK; 2008.
8. Burlea, G., Burlea,M., Dicţionar explicativ de logopedie, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004.
9. Cucoș Constantin, 2013, Educația. Experiențe, reflecții, soluții, Editura Polirom, Iași
10. Curs de formare continuă: “Intervenții cognitive-comportamentale - aplicații la
copiii cu tulburare de spectru autist”, organizat de Asociația de Psihoterapii Cognitive și
Comportamentale din România în colaborare cu Asociația Autism Transilvania
11. Filipoi Sempronia, Palade Steluța, Suport de curs „Cum sa ajutăm bebelușul să se dezvolte?”
12. Fish Ellen, „The benefits of early intervention” - Stronger Families Learning Exchange
Bulletin No.2 Spring/Summer 2002 pp.8-11 http://www.aifs.gov.au/sf/pubs/bull2/ef.html
13. Fundația Inocenți, Olimpiada Inocenților ediția a VIII-a, 15 mai 2014, Bistrița, Broșura de
promovare a evenimentului
14. Gherguț Alois, Psihopedaggie specială, Editura Polirom, Iași, 2000,
15. Ghergut Alois, Sinteze de psihopedagogie specială, , Editura Polirom, 2013
16. Gherguț Alois, Sinteze de psihopedagogie specială, Ghid pentru concursuri și examene de
obținere a gradelor didactice, Științele Educației, Structuri, Conținuturi, Tehnici, Editura Polirom, 2005
17. Gherguț, Alois, Managementul asistenței psihopedagogice și sociale. Ghid practic, Editura
Polirom, Iași, 2003.
18. Gherguț, Alois, Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într-
un grad de handicap, Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, 2013
19. Gherguţ, Alois, Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri şi examene de
obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
20. Giddens Anthony, Sociologie, Editura All, Bucureşti , 2000,
21. Goodman, R., Psychological aspects of hemiplegia, Arch Dis Child, 177-178; 1997.
22. Heiman, T., (2002). Parents of Children With Disabilities: Resilience, Coping, and Future
Expectations, în Journal of Developmental and Physical Disabilities, vol. 14, no. 2, June 2002;
23. Karnes si Lee (1978) http://www.ericdigests.org/pre-928/help.html
24. Lazăr, F., Persoanele cu handicap, în Riscuri şi inechităţi sociale în România, coordonator
Preda, M., Editura Polirom, Iaşi; 2009.
25. Maria-Monika Szabo (psiholog, CSEI Nr. 1, Oradea), Music as Therapy International (Reg.
Charity No. 1070760), tradus de Neamțu Cristina,
26. Massachusetts Department Of Public Health - Early Intervention , Operational Standards-
Draft November 7, 2012 Approved by ICC
27. Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Tineretului, Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani- 2008
28. Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului - Aria Curriculară: „Terapia Educaţională
Complexă și Integrată”- Ludoterapie, Bucureşti, 2008
29. Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului-Centrul Naţional pentru Curriculum și
Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, Curriculum pentru grupele/ grădiniţele pentru copii cu
deficienţe grave, profunde sau asociate prin alternativă educaţională de pedagogie curativă
30. Moldovan, I., Corectarea tulburărilor limbajului oral, Presă Universitară Clujeană, 2006.
31. Mucchielli, R. (1982), Metode active in pedagogia adulților, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
32. Ognean Maria Livia “Urmărirea nou-născutului cu risc pentru sechele neurologice şi
de dezvoltare” - Colecţia ghiduri clinice pentru neonatologie, Ghidul 13/Revizia 1 3.12.2010;
Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România Editor: © Asociaţia de Neonatologie din
România, 2011

33. Panaite, D., Instrumente de lucru și strategii didactice în educația integrată, Ed. Diagonal,
Bacau,2003,
34. Papalia Diana, Wendkos Sally, Duskin Feldman Ruth, Dezvoltarea umană , Editura Trei,
Bucuresti, 2010
35. Partenie, A., Logopedie, Editura Excelsior, Timişoara ,1999.
36. Păun Emil, Școala. O abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1999,
37. Popescu, V., Neurologie Pediatrică, Editura Teora, Bucureşti; 2001.
38. Preda Nicolae(coordonator), Buzducea Doru, Fărcăşanu Dana, Vlad Grigoraş, Lazăr Florin,
Georgiana-Cristina Rentea – Facultatea de Sociologie şi Asistența Sociala şi Reprezentanţa
UNICEF în România, Analiza situației copiilor din România, Bucureşti, 2013
39. Puiu Ivan, “Copilul cu dizabilități și risc sporit – Intervenții timpurii. Ghiduri practice”, Centrul
de intervenție precoce “Voinicel”, Chișinău 2006
40. Puiu Ivan, “Ghidul beneficiarului de servicii de intervenție tipurie în copilărie”, Centrul de
intervenție precoce “Voinicel”, Chișinău, 2014
41. Puiu Ivan, Servicii de intervenție timpurie pentru copilul cu disabilități și risc sporit, Chișinău 2006
42. Puiu Ivan, ”Intervenția tipurie în copilarie”, suport de curs, Chisinau, 2012
43. Robănescu Nicolae, Reeducarea neuromotorie, editura Medicală, Bucuresti, 1992
44. Rogers Sally J., Donovan Carol M., D’Eugenio Diane B., Brown Sara L., Whiteside Lynch
Eleanor, Martha S. Moersch and Schafer D. Sue, Early Intervention Developmental Profile, 1981
45. Rogers Sally, B. D’ Engenio Diana, Developmental Programing for Infants and Young
Children, Assessment and Aplication, 1981
46. Roșan Adrian, Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție, Editura Polirom, 2015
47. Roșan, A., Psihopedagogie specială – Modele de evaluare şi intervenţie, Polirom, 2015.
48. Roth Maria, Prof. univ. dr. coordonator ştiinţific pt doctorand: Cherecheş (Oşvat) Claudia
“Calitatea vieţii în familiile copiilor cu dizabilităţi neuro-motorii (rezumatul tezei de doctorat),
Cluj-Napoca 2011
49. Sălăvăstru Dorina, Didactica psihologiei. Perspective teoretice și metodice, Editura Polirom,
Iași, 2006,
50. Sbenghe Tudor, Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare, editura Medicală,
București 1987
51. Scala de evaluare Portage
52. Scale de dezvoltare Gessel
53. Schaffer Rudolph, Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca 2010
54. Şchiopu, U, Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, Bucureşti, Editura didactică şi
Pedagogică. 1970.
55. Shonkoff Jack P. and Deborah A. Phillips, From Neurons to Neighborhoods, The Science
of Early Childhood Development Committee on Integrating the Science of Early Childhood
Development, Editors Board on Children, Youth and Families, National Research Council and
Institute of Medicine NATIONAL ACADEMY PRESS, Washington, D.C., 2000
(http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=9824&page=R1 )
56. UNICEF, Coordonator: Dr. Mihaela Ionescu, Echipa de experți: Carmen Anghelescu, Cristiana
Boca, Dr. Ioana Herseni, Cristina Popescu, Ecaterina Stativa, Dr. Cătălina Ulrich, Cornelia Novak,
Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, 2010
57. Verza, E., Tratat de logopedie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2003.
58. Vlăsceanu Lazăr, Zamfir Cătălin, Dicţionar de Sociologie, editura Babel, Bucureşti, 1993,
59. Vrăşmaş, E., Oprea,V., Set de instrumente, probe şi teste pentru evaluarea educaţională a
copiilor cu dizabilităţi, Reninco, 2001
60. Vrăşmaş, E., Stănică, C (1997) Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenţii logopedice,
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
61. Werner David, Disabled Village Children, Hesperian Foundation, 1987
62. Winnicott, D.W., Playing and Reality, Tavistock Publications, 1971,
63. Yalom Irvin D., Tratat de psihoterapie de grup.Teorie şi practică, Editura Trei, 2008
64. www.kreativity.ro/camerastimularesenzoriala
65. www.sensory-processing-disorder.com/sensory-room.html