Revista Noi, numărul 12, Luna aprilie 2020

Numărul 12 NOI Aprilie 2020

REVISTA LICEULUI TEHNOLOGIC „HARALAMB VASILIU”,
PODU ILOAIEI

Echipa redacțională

Redactor-șef: Andrei Bîncă, XII C.
Graphic designer: Ștefan Mușat, XII C (editare și concepție), Mihai Paul, X B
(idee & concepție), Condur Cosmin, XI E (media).
Redactori și reporteri: Claudia Petrea, XI D, Rîpă Ștefan, IX D, Burciu Ema, X C,
Nicoleta Mihai, X D, Andreea Bîncă, XII C.
Secretar: Ștefan Mușat, XII C.
Fotoreporter: Marius Trifan, XII B.
Coordonatori: bibliotecar prof. Claudia Fotache și prof. consilier școlar
Andreea-Mirela Mandia.
Tehnoredactare computerizată: Andrei Bîncă, Claudia Fotache și Andreea
Mandia.

ISSN 2069 -489X
Editura PIM

CUPRINS

ARGUMENT
3-34 NOI - ARTIȘTII
35-52 NOI  - REPORTERII
53-71 NOI - CITITORII
72-78 NOI - ÎNVINGĂTORII
79-97 NOI - PASIONAȚII
98-101 NOI - NOSTALGICII
102-115 NOI - MENTORII

Argument

,,Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului universului” spunea Mihai
Eminescu, iar cheia de descoperire a acestor interogații în spațiul educațional
este, cel mai adesea, arta prin creațiile artistice literare, plastice, muzicale,
cinematografice, documentare sau de alt fel. De aceea, un cadru potrivit,
accesibil și încurajator pentru elevi în sensul invitației de a se exprima pe scena
școlii, o reprezintă revista școlară, un avanpost care asigură, de fiecare dată,
prin promisiunea poetului că nu va strivi corola de minuni a lumii, dimpotrivă, o
potențează și îi permite o descătușare a reverberațiilor interioare, a
manifestelor sociale. O expresie a revoltei adolescentine, dar și a exprimărilor
stângace, a încercărilor timide, a tentativelor nereușite de sondare a propriei
ființe sau, pur și simplu, produse ale copilăriei timpurii, care traduc o prospeţime
a imaginaţiei și o curiozitate neobosită.

În acest registru jurnalistic se încadrează și revista liceală Noi, a Liceului
Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu” din Podu Iloaiei o publicație școlară care își
propune să ofere elevilor, dar și profesorilor, o modalitate liberă de exprimare,
un spațiu comun de analiză, reflecție și dezbatere unde granițele catedrei se
estompează, limitele riguroase dintre mentor și elev se rispisesc, unde efortul
editorial se contopește ea nevoii perpetue de învățare și de cunoaștere. Revista
Liceului Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu” este deschisă tuturor informațiilor
corecte, verificate și verificabile, opiniilor subiective, dar argumentate, criticilor
constructive, abordărilor novatoare, articolelor manifest (așa cum a fost
perceput articolul elevei Ioana Axinte, din clasa a X a, din nr. 8/2018 al revistei),
creațiilor originale din sfera literară și plastică.

Revista noastră este coordonată nu de profesioniști în tainele jurnalismului,
ci de diletanți în mânuirea condeiului și în editare grafică, dar experți în
sinceritate, profesioniști în entuziasm, specialiști în creativitate, inocență și
candoare, competenți în originalitate, exuberanță și exprimare de opinii.

Această paradigmă este reflectată și în structura revistei Noi, rubricațiile
cuprinzând grupaje de articole, creații, materiale pe următoarele secțiuni: Noi-
artiștii (fragmente de romane, poezii ale liceenilor, eseuri de opinie, desene și
picturi realizate de elevii noștri), Noi-reporterii (interviuri realizate de elevi cu
personalități locale și naționale, chiar internaționale, cum este cazul scriitorului
și profesorului univ. dr. ieșean Dorin Popa, în nr. 10/2019, al muzeografului dr.
Simona Ionescu de la Muzeul Ruginoasa), Noi-cititorii (dedicată recenziilor
literare și proiectelor literare ale liceului nostru, aniversărilor culturale,

1

scriitorilor născuți în luna publicării numărului revistei, noutăților editoriale
etc.), Noi-învingătorii, Noi-nostalgicii, Noi-folcloriștii, Noi-pasionații și, în fine,
nu întâmplător, încheiem cu Noi-mentorii. De regulă, fiecare număr al revistei
este dedicat unui elev, care se evidențiază printr-un talent deosebit, o abilitate
specială, o aptitudine aparte. De exemplu, în nr. 8/2018 a fost prezentată opera
Mădălinei Mandache, o tânără pictoriță, elevă în clasa a XI a C, nr. 9/2019 a fost
dedicat elevilor Ramona Condur, clasa a XII a C și Ștefan-Felix Avasilcăi, clasa
a XI a B, doi adolescenți pasionați de poezie, descoperiți de redacția revistei, cu
ajutorul căreia au fost încurajați să-și publice un volum colectiv în al doilea
semestru al anului școlar 2018-2019, ediție îngrijită de prof. Claudia Fotache (Sub
cupola poeziei, publicat la editura Spiru Haret, 2019).

Proiectul jurnalistic ,,Noi” are meritul de a scoate pe scena emoțiilor și
povești de viață autentice, așa cum este cazul elevului Constantin Struț, din
clasa a X a A profesională, în nr. 9/2019, care i-a sensibilizat pe colegi prin
talentul artistic de a realiza grafică în creion, dar și prin experiența sa personală
transformatoare și inspirațională, de elev care-și depășește condiția de copil
aflat în plasament și aspiră la a se realiza profesional.

Revista liceală ,,Noi” strânge în mănunchi cele mai bune articole și din
departamentul secretariat al școlii, departamentul administrativ, dar și al unor
cadre didactice ale unor școli partenere, colaboratori fideli, prieteni constanți în
proiecte și activități comune, fiind o veritabilă călătorie prin diverse sectoare de
interes pentru liceu, un portal și o cale de acces pentru comunitate într-un spațiu
care articulează opinii și viziuni, modelează sensibilități și propune repere
morale în conștiința socială.

În concluzie, în calitate de coordonatori ne situăm de partea sprijinirii
acestui demers editorialist realizat de către elevi, pentru elevi și comunitatea
locală, pentru că în accepțiunea noastră o revistă școlară este și trebuie să
constituie un stindard al culturii și al expresiei artistice libere care să legimiteze
esteticul, să descurajeze mediocritatea într-o lume tot mai pulverizată de
nonvalori, să cultive un teritoriu al acceptării și toleranței sociale, al
sensibilității și lucidității, o formă de exorcizare a frământărilor generate de
durerosul proces de devenire personală, dar mai ales de vindecare prin apel la
terapia prin artă, prin informare, prin cunoaștere.

2

Poesis NOI - ARTIȘTII

Un proiect literar inedit al liceului nostru

Rubrică realizată de colectivul de redacție, sub îndrumarea redactorului-șef,
Andrei Bîncă, clasa a XII a C

esnpedodeooieriiitcțns,geiuecudinn.Îomuunțaipbanaeleellișantrîatiatntțeelildseeu,eend,nePmteoloaeenaerxvsatspivietlsoiăesnîtrnir”scbinmiștubroiccaeișleauidnttsrarruteitat,ecleidtvtdeodoăaerlevpoaijcenagarrdvriereltieeaeta,ășa.țsamitliPeiplzedruasuoonltăniiuteeteaocmrttaudrlee

tinsrnmCMXpaiptvreâudIoaeiIsrnlurDntleateueăcAiiseonalăCvluamlalităiâm()olcca,enRșureșbAirdim.XliîsiuppniuiIctinăadaîlaanntsrlee(ioeiasaAlusrsiiunnm)tnXtBe,păaribuIlîAo)țeInuiaronîșacntnlnidirăunloCiaprl,lngiemmla)(dgevearleâvibeeas(niXae-stpsaiBănItcirăIiou,îcgeonanȘlfmtpecaiertCaăozselâreaădu)efn(,at,uszeaă,Gncigsl.iceXieeMtnevaIdroeIlimutliroptnagșraruaaem-Cnțdtiă)nau(,așislaie
rpeuvtiesțPtieruio.rdmuăsrui lîninpoavgaitnivilealuarcmeăsttouai reexpaeleriment îl

Sursa foto: pinterest.com

3

Affluence NOI - ARTIȘTII
By Mydavolu Venkatasesha Sathyanarayana
Afluență

traducere de Ștefan Mușat, clasa XII a C

The dark muddy puddles Bălțile negre noroioase de pe stradă, de ploaie

on road, by rain Nu pot să aducă, credeam,

can’t bring, I thought, timpurile trecute.

the times bygone again. Ultima mea casă în colonia posh a orașului

My latest home in town’s Mi-a îngropat bine vechile mele

posh colony suferințe și dureri.

has well buried my past

travails and pain. Zilele în care m-am văitat și

am fugit în chin.

The days I whined and Zilele în care am flămânzit și

ran with agony; am cerșit pentru bani puțini.

the days I starved and nu mai există în memorie.

craved for small money; Am pus

no more exist in memory. un capac

I laid peste acea ironie dramatică.

a lid on that dramatic

irony. Pentru marele câștig

ce am dobândit recent, mi-am luat

For great windfall I Rămas bun de la colegi

gained of late, I bade care, pentru mine, au plâns și s-au rugat.

good bye to mates, for Am uitat zilele în care beam

me, who cried and prayed. supă de orez în șură

Forgot the days I drank cu prieteni și bazine

rice-soup in grange în care ne-am stropit și ne-am jucat.

with friends and pools

in which we splashed and played. Mai bune erau zilele dificile

decât acestea bolnave,

Better were days of need în chef, în ciuda

than these deranged, acestui extravagant melanj.

in binge, in spite of Mâncarea mea are gust acru și

piled fancy mélange. amar ca șampania.

My food tastes sour; and Am averi; de la mine

bitter my Champaign. dar de somn înstrăinat.

I got riches; from me

but sleep estranged.

Mydavolu Venkata Sesha Sathyanarayana, numele de scriitor, este un cunoscut poet

indian, de limbă engleză, ale cărui creații sunt cunoscute pentru imagini bogate, expresii poetice

înfloritoare. Poeziile sale au apărut într-o serie de antologii internaționale, site-uri web și, de

asemenea, în reviste tipărite precum Rock Pebbels, Poet`s International, Societatea Poetelor

clasice. 4

Vals en las Ramas NOI - ARTIȘTII
de Federico Garcia Lorca
Vals pe ramuri
traducere de Andreea Bîncă, clasa a XII a C

Cayó una hoja A căzut o frunză
y dos două
y tres. trei
Por la luna nadaba un pez. Pe lună înota un pește .
El agua duerme una hora Apa doarme o oră
y el mar blanco duerme cien. și marea alba doarme o sută.
La dama Doamna
estaba muerta en la rama. era moartă pe ramură.
La monja Călugărița
cantaba dentro de la toronja. cânta din interiorul grapefruit-ului.
Pero el ruiseñor Dar privighetoarea
lloraba sus heridas alrededor. își plângea rănile prin jur.
Y yo también Și eu de asemenea
porque cayó una hoja pentru că a căzut o frunză
y dos două
y tres. trei.
Y una cabeza de cristal Și un cap de cristal
y un violín de papel și o vioară de hârtie
y la nieve podría con el mundo și zăpada ar putea cu lumea
si la nieve durmiera un mes, dacă zăpada ar ardormi o lună,
y las ramas luchaban con el mundo și ramurile ar lupta cu lumea
una a una, una
dos a dos, câte una,
y tres a tres. două câte două.
Una a una și trei câte trei.
alrededor de la luna, Una câte una
dos a dos În jurul lunii,
alrededor del sol, Două câte două
y tres a tres În jurul pământului,
para que los marfiles se duerman și trei câte trei
bien. pentru ca fildeșurile să doarmă
bine.

Federico García Lorca a fost un poet, prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru
talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole, este cel
mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Lirica este rezultatul sentimentului tragic al
vieții. În ea se îmbină armonios tradiția populară cu cea cultă. „Impresii și peisaje”, „Carte de
poeme”, „Poema cântului andaluz”.

5

NOI - ARTIȘTII

L'enfance Copilăria

de Jaques Prevert traducere de Rîpă Cristina-Petronela, clasa

a XII-a C

dans le lointain de la jeunesse

l'adolescent la méprise et ne veut pas Adolescentul e departe de tinerețe,

l'entendre etapă a vieții netangențială cu dorința lui.

ce n'est plus moi dit-il Acum nu mai e el…

c'est un petit qui ne sait pas ce qu'il dit Chiar dacă nu știe ce vorbește

mais le petit dit ce qu'il sait copilul din el vrea înapoi…

même et surtout quand il se tait Înapoi cu râsul inocent și lacrimile

L'adolescent grandit il n'a pas étouffé tous les stârnite din

cris orice fapt ridicol.

Il n'a effacé ni les rires ni les larmes... Chiar și educatorii se simțeau copii

Les éducateurs veulent le jeter dans le grand văzând atâta

pareil au viață în jur…

même Adolescentul de acum nu vrea a mai gândi în

il ne veut pas penser au pas viitor

il ne veut pas rêver à la baguette... nici să-și construiască visuri deșarte.

il veut l'enfance. El vrea înapoi copilăria!

Jacques Prévert a fost un poet și un scenarist francez, asociat cu suprarealismul. După

succesul primului său volum de poezii, ,,Paroles” devine, grație limbajului familiar și jocurilor de

cuvinte, un mare poet popular. Poeziile lui sunt celebre în cadrul statelor francofone și sunt

învățate în școlile franceze.

Das Karussell Caruselul
de Rainer Maria Rilke traducere de Andrei Bîncă, clasa a XII-a C

Jardin du Luxembourg, Paris Grădinile Luxemburgului, Paris
Mit einem Dach und seinem Schatten dreht C-un acoperiş şi umbra se roteşte
sich eine kleine Weile der Bestand mulțimea de cai multicolori, ca la minut
von bunten Pferden, alle aus dem Land, toți din ținut
das lange zögert, eh es untergeht. Nici a muri nu îndrăznește.

Zwar manche sind an Wagen angespannt, Iar unii-s prinşi de mici trăsuri, povară,
doch alle haben Mut in ihren Mienen; ei totuşi privesc dârz şi bărbăteşte;
ein böser roter Löwe geht mit ihnen un leu roşcat şi rău îi însoţeşte
und dann und wann ein weißer Elefant. din când în când și-un elefant - zăpadă.

Sogar ein Hirsch ist da, ganz wie im Wald, Chiar şi un cerb i-acolo, ca-n pădure,

nur daß er einen Sattel trägt und drüber Dar are şa şi-o fată-albastră, mică

ein kleines blaues Mädchen aufgeschnallt. Îl călărește fină, fără frică.
Rainer Maria Rilke a fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă

germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură.

6

Забава NOI - ARTIȘTII
de Serghei Esenin
Zăbavă
Мне осталась одна забава: traducere de George Morea, clasa a XI-a A
Пальцы в рот - и веселый свист.
Прокатилась дурная слава, Mi-a mai rămas o distracție:
Что похабник я и скандалист. Degetele-n gură - un vesel fluierat
S-a rostogolit și proasta reputație,
Ах! какая смешная потеря! Că vulgar sunt și neastâmpărat.
Много в жизни смешных потерь.
Стыдно мне, что я в бога верил. Ah! Ce pierdere amuzantă am avut!
Горько мне, что не верю теперь. Îs multe pierderi pân-la ultimul drum!
...................................................... Și mi-e rușine că-n Dumnezeu n-am crezut;
Mi-e amar că nu cred nici acum.
Дар поэта - ласкать и карябать, …………………………….
Роковая на нем печать.
Розу белую с черною жабой Darul poetului - să mângâie și să rănească,
Я хотел на земле повенчать. Ca o fatală semnătură.
Trandafirul alb cu neagra broască.
Пусть не сладились, Pe lumea asta el cunună.
пусть не сбылись
Эти помыслы розовых дней. Bine ca n-a mers, că nu se potrivesc
Но коль черти в душе гнездились – Gândurile din timpul cel fericit!
Значит, ангелы жили в ней. Iar dacă-n suflet azi dracii se cuibăresc,
Atunci cândva îngerii acolo au locuit.

Serghei Alexandrovici Esenin a fost un poet liric rus celebru. Născut într-o familie de
țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a
fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la
nouă ani. Copil-minune al literaturii. A scris poezii inspirate din folclorul rus.

7

NOI - ARTIȘTII

A Silvia Silviei
de Giacomo Leopardi traducere de

Silvia, rimembri ancora Silvia, îți mai aduci aminte

quel tempo della tua vita mortale, Acea perioadă a scurtei tale vieți muritoare

quando beltá splendea Când frumusețea strălucea în ochii tăi

negli occhi tuoi ridenti e fuggitivi, râzători și timizi.

E tu, lieta e pensosa, il limitare Iar tu, fericită și grijulie, te-ai apropiat

di gioventú salivi? De înflorirea tinereții?

Sonavan le quiete

stanze, e le vie dintorno, Cântarea ta perpetuă suna

al tuo perpetuo canto, În liniștea camerelor și a străzilor din jur,

allor che all’opre femminili intenta Când te-ai așezat și ai început

sedevi, assai contenta munca de femeie,

di quel vago avvenir che in mente avevi. Fericită cu acel viitor misterios

Era il maggio odoroso: e tu solevi pe care încercai să-l imaginezi.

cosí menare il giorno. Era într-un maiparfumat: și petreceai zilnic așa.

Giacomo Leopardi s-a născut la Recanati, Italia, pe 29 iunie 1798. A murit în 1837. Motivele
centrale ale operei sunt constituite de meditația neliniștită a eului poetic, pierdut în infinitul
misterios al universului, efemeritatea iubirii și imposibilitatea atingerii fericirii umane, conștiința
durerii cosmice și a neantului. Viziunea lirică este predominant idilică, cu unele accente polemice,
survenite din acceptarea solitară a salvării și din înțelegerea inutilității revoltei.

8

NOI - ARTIȘTII

Punei Florin este elev la Liceul
Tehnologic „Haralamb Vasiliu”,
Podu Iloaiei, în clasa a IX-a A.

Talentul lui? Desenul în creion.

9

NOI - ARTIȘTII

10

NOI - ARTIȘTII

Miruna Varzar, X C

Miruna este, incontestabil, vedeta acestui număr al revistei
NOI. Foarte talentată, de o sensibilitate cu totul specială, colega
noastră are toate atuurile unui viitor poet adevărat. Suntem
mândri de tine, Miruna!

Atât de inexistent Și simți plăcere, plăcerea de
A mă vedea strângându-mi
Mă simt atât de străină În brațe cioburile.... de fericire
În întunericul în care m-ai adus
Mereu un sec apus Mă simt atât de străină
Aici nu e nimeni sa mă aline În întunericul plin de cioburi
De săruturi scurte
Mă simt străină în locul De laude multe
Pe care-l iubesti
Simt cum pielea-mi devine tot mai neagră Străină într-un loc întunecat -
Cum o să mă înec în întuneric Cu totul străin pentru mine
Sunt aici?
Cum să-mi dai otravă Sunt, dar nu cu sufletul
Cu zâmbetul pe buze? Sunt o străină și atât.
Cum să mă legi strâns și
Să imi spui că mă iubești

Tu! Cu mâna-nfiptă-n a mea fericire
Cum să-mi arunci fericirea
Ca pe o sticlă goală de vin.

Foto: album personal Miruna Varzar 11

NOI - ARTIȘTII

Miruna Varzar, X C

La mine-n vis 00:00 - Iubirea va dura toată viața

Acum îți scriu Mâna ta dreaptă se lasă
Dar în al meu vis Prea apăsat.
Unde te aștept. Umărul meu e sfârșitul.
Haide, hai la mine-n vis! Între noi doi e o dragoste.
Vrei ceai? Sau o cafea tare? Un infinit mic.
Vrei să-ți aduc o amintire Pe mierea ochilor tăi
Sau vii tu cu una, cadou mie? Se lasă o ceață
Hai la mine-n vis… Amarnic de dulce..
Putem fi orice: Într-un infinit mic până la mine
Doar noi, să ne topim Poate era locul tău
În amintiri… Dar era…
Nu ne mai salutăm Îmbibat în stejar uscat.
Și nici nu ne uităm - Auzi? Călcăm pe frunze.
Unul la altul. - Șșșș, liniște… distrugi universul
Nu ne mai facem semne Nostru de 00:00.
Și nici nu ne îmbrățișăm.
Dar la mine-n vis
Astea încă sunt.
Haide!
Te aștept eu, copilăroasa,
Hai tu, hai, copilule!
Fii tu cu mine!
Hai să fim niște simpli copii
La mine-n vis.

12 Foto: album personal Miruna Varzar

NOI - ARTIȘTII

Miruna Varzar, X C

Mamă? De azi zâmbesc

Mamă, de ce mă doare sufletul? Azi nu mai sufăr
Oare pe el îl doare? Azi nu mai ascult muzică tristă…
Oare el îmi simte absența?
Oare în ce își trece lipsa mea? Nu mai scriu poezii
Oare bea puțină apă? Nu mai mint oamenii că-s bine
Oare e o altă fată? Nu mai râd la orice
Oare va căuta o fată Numai am încredere
Cu mâinile mele, reci, Nu mai vreau să dansez cu tine
Ca să i le încălzească? Să fiu dusă, să zbor
Oare îi va fi dor de mine? În brațele tale, dragule,
De îmbrățișările mele? Să ajung la stele, dar
De râsul meu nebun? Când să le ating, să mă trântești
De copilăria mea? Să-mi trosnești oasele.
Mamă, oare de ce m-a lăsat? Să mă lauzi că-s o regină
De ce nu înțelege Să mă faci să plâng…
Că eu înghit în sec
Când mă gândesc că Nu mai vreau să fiu fericită
Nu a fost al meu Doar la exterior
Și nici nu va mai fi… Nu mai vreau plăcerea nimănui
Mama, spune-mi, De a mă ține de mână
O să-l găsesc în alt băiat? Da! Și nu te mai vreau, dragule,
Te-am uitat.

13 Foto: album personal Miruna Varzar

Poveste de viață NOI - ARTIȘTII

Cătălina Zaharia, XII-a C

- Ninge, ninge atât de frumos! Superb!, strigă entuziasmată.
O priveam atent analizând-o: avea un zâmbet larg şi ochii sclipitori. Eram fericită că

dorința de a ninge de Crăciun i s-a împlinit.
Seara s-a lăsat cu chicoteli și o petrecere în pijamale, ca între surori. La miezul nopții a

venit vremea să ne dăm cadourile mult așteptate. I-am întins cutia învelită în hârtie
colorată și așteptam nerăbdătoare să o deschidă mai repede. Desfăcea cu mâinile
tremurânde panglica roșie, confecționată cu propriile mele mâini și, în sfârșit, ambalajul, ce
parcă se încăpățâna să se nu se desprindă de misterioasa cutie, a cedat.
- Sunt superbe!, exclamă încântată. Nu am văzut patine mai frumoase ca acestea!
Încă de mică își dorea o pereche de patine doar ale ei, să le îngrijească personal cu
mânuțele firave, să atingă cu degetele lungi și subțiri tăișul lamei. A mai participat la câteva
concursuri de patinaj, însă echipamentul era fie închiriat, fie îngrijit de altcineva.
Patinajul a fost mereu o pasiune a ei. Mergeam vara să hrănim porumbeii din Piața Unirii
și din împrejurimi, dar de fiecare dată ajungeam să admirăm vitrinele magazinelor cu
echipamente sportive. Însă doar unul mi-a atras atenția: Decathlon. Sara pusese ochii pe o
pereche minunată, care, ce-i drept, și mie îmi făceau cu ochiul. Norocul meu, nu am mai
fost nevoită să pierd ore în șir în căutarea cadoului perfect.

Am intrat cu speranță în bine cunoscutul mall și le-am văzut, erau acolo, așezate în
spatele magazinului de data aceasta, parcă ferite de ochii celorlalți. Le-am luat grăbită,
fără ca măcar să mă mai uit la preț, și am întins cardul vânzătoarei din mers. Pe drum am
avut grijă să mă opresc la o papetărie să mai iau cele necesare. Am umplut o cutie de
carton cu puf alb și am așezat patinele negre cu franjuri aurii în cutia frumos ambalată. Am
vrut să fie un cadou de neuitat, acum, că a împlinit frumoasa vârstă de 18 ani, dar și pentru
că este cea mai importantă zi din an, Crăciunul. Mi-a întins cadoul ei, care era de
dimensiuni mai mici, și l-am desfăcut cu grijă. Am ridicat capacul cutiei de catifea vișinie și
am privit fascinată spre micul lănțișor de argint cu inimioară. Ne-am strâns în brațe cu
lacrimi în ochi, mulțumite de cadourile primite.
- Sara, nu pot să respir! Mi-a dat drumul și am izbucnit amândouă în râs.
- Hai să testăm patinele!
- E târziu acum, să lăsăm pe mâine. Acum trebuie să dormim!
- Să mergem acum... Te roog!
- Bine, îmbracă-te gros!
A plecat ca un fulger, aproape să se împiedice de scări, dar nu i-a păsat, a urcat cu și mai
mult avânt treptele, fredonând o melodie.

14

Cătălina Zaharia, XII C NOI - ARTIȘTII

Mi-am luat un palton lung și gros agățat în cuier și ghete lungi până peste genunchi. Nici
nu am apucat să închei fermoarul, că micuța Sara era gata de plecare. Am luat cheile de
pe masă din mers și mi-am afundat nasul în fularul gros.

Drumul către cel mai apropiat lac a fost presărat cu fredonări de colinde duioase, pentru
ca, în final, să fie tăcut și încărcat de emoție. Am oprit în dreptul unei păduri destul de
dese, cu arbori înalți, de unde se zărea sclipirea patinoarului improvizat de micii localnici
pe timpul zilei. Luna se reflecta feeric în apa înghețată a lacului, dându-i un aer de scenă
pentru spectacol.
- Nu vom sta mult, Sara, este destul de frig; ceea ce este bine, lacul este sigur. Acum
pe gheață, micuța mea balerină!
Am pășit ușor pe gheața rece până în mijlocul lacului, pentru a ne dezmorți încheieturile.
Sara face o plecăciune și își începe numărul. Era unul din preferate ei, câștigase locul întâi
la multinaționale la doar 10 ani. La prima vedere, Sara, era o fetiță firavă, ce nu putea face
niciun pas singură. Însă ea era puternică, sigură pe sine, dezinvoltă și independentă din
toate punctele de vedere. O analizam din cap până în tăișul încălțărilor: părul lung și blond
îi trecea de mijlocul spatelui, zâmbetul și ochii îi erau desprinși din poveștile cu prințese
frumoase cu chip angelic. Era o mogâldeață de copil pe care nu aveai cum să nu o iubești.
Chiar dacă nu avea mai mult de un metru și jumătate, știa să se impună în societate și să
se facă înțeleasă. Totodată era grațioasă și mereu cu zâmbetul pe buze. Nu cunoscuse
durerea, foamea sau grijile, fusese crescută departe de defectele omenirii, într-un loc
frumos, cu oameni inimoși, la o margine de Iași, în Tomești. Grația și puritatea ei se
vedeau în ușurința cu care executa piruetele cele mai complicate.

Cuprinsă de vraja Sarei, timpul parcă s-a oprit în loc... M-am trezit ca din visare și m-am
uitat în jurul meu cu un presentiment ciudat. Am zărit printre copaci farurile mașinii aprinse,
deși sunt sigură că le-am stins, pentru a nu atrage atenția viețuitoarelor sălbatice. M-am
ridicat încet, ca să nu remarce Sara, și am plecat în fugă spre marginea pădurii. Totul
părea în regulă; am deschis mașina și am stins farurile. Nu îmi permit să rămân fără
baterie în mijlocul pădurii. Am apropiat cheia de portieră bâjbâind și am simțit cum am atins
un lichid rece și ușor vâscos. Retrag mâna cu repezeală și încerc să îmi dau seama ce
este. Un miros metalic îmi inundă nările și încep să caut din instinct șervețelele din
buzunar. Hârtia de un alb imaculat îmi curăță sângele negricios de pe mâini. Încep să caut
o explicație logică: nu am văzut niciun animal rănit, niciun om, nicio pasăre. Curăț mașina
și reușesc de această dată să o încui. Un zgomot dinspre tufișuri îmi atrage atenția și mă
îndrept într-acolo precaută, cu o creangă găsită pe jos. Feresc frunzarul uscat cu grijă și
zăresc tremurând un pui de căprioară. Era rănit și părea să fie ud. Am alergat fără să stau
pe gânduri și am luat o pătură, l-am acoperit și am reușit să îl ridic din zăpada rece și

15

Cătălina Zaharia, XII C NOI - ARTIȘTII

bătucită. Părea foarte speriat și respira greoi. L-am așezat încet în portbagajul mașinii și
am alergat printre copaci spre lac.
- Sara, trebuie să mergem, am găsit un animal rănit!
- Ce fel de animal este? întreabă ea în timp ce patinează grăbită spre mal.
- Un pui de căprioară; am reușit să îl pun în mașină la adăpost.
- Haide, să mergem!
După câteva momente mașina se lasă brusc într-o parte și refuză să plece de pe loc.
- Sara, cred că am făcut pană!
- Asta ne mai lipsea... știi să schimbi o roată?
Dau afirmativ din cap și coborâm din mașină.
- Cauciucul din față este spart, mă duc în portbagaj să caut roata de rezervă!
După câteva minute mă întorc cu fața lungă spre mica patinatoare umbrită de razele lunii
- Nu avem roată de rezervă...
- Ce vrei să spui, sunt sigură că era săptămâna trecută, când am participat la slujba de la
Mitropolie.
- Nu e... chiar nu îmi explic. Voi suna pe cineva să ne ajute.
- Ai semnal aici, pe câmp?
- Nu..
- Suntem blocate aici. Căprioara e bine?
- Da, am acoperit-o bine, acum doarme. Hai și noi în mașină, este frig.
- Să așteptăm să treacă cineva care ne poate ajuta.
- Sara, este trecut de miezul nopții, nu cred că avem vreo șansă! Dar să nu ne pierdem
speranța. Încearcă să dormi. Stau eu de pază.

Noaptea trece greu, nu văd nicio rază de lumină, niciun om... privesc spre bord și
observ că este abia ora 3. Cred că ațipisem fără să vreau pentru câteva clipe..., când simt
printre pleoape o lumină ce urcă spre cer. Inițial am crezut că răsare soarele, însă era o
mașină ce venea spre noi de după deal. Mă ridic amorțită și fac semn să oprească.
Un bunic în jur de 60 și ceva de ani, acompaniat de o bătrânică, se apropie și mă salută
călduros.
- Bună, copilă! Ce faci în mijlocul pustietății la ora aceasta?
- Am venit împreună cu sora mea să patinăm... am făcut pană în drum spre casă.
Un zgomot înfundat ne întrerupe discuția.
(...)

(Poveste bazată pe fapte și întâmplări reale)

Dragii noștri, continuarea povestirii va apărea în numărul viitor. Dacă nu mai aveți răbdare,
o veți citi în „Poveștile Iașului” – sperăm noi; lucrarea este înscrisă în concursul de proză.

16

NOI - ARTIȘTII

Ceva coase un fir negru în coloana ta
Chelaru Adrian, X A

Sunt conștient. Repet asta și mișc subtil, respir și simt când o
fac. Da, clar! Sunt conștient, dar doar că dorm… nu știu cu ce mă
ajută această informație, dar cred că sunt în faza de
semiconștiență a somnului.

Nu e bine, nu e bine… Încerc să mă trezesc, doar că în acest
moment nu pot… îl simt…, o simt…, o siluetă neagră, care îmi
spune „Nu ar trebui să te trezești!?” cu o voce groasă și slabă, dar
plină de încredere. Pe cel mai serios ton pe care l-aș fi putut avea
îi arunc: „Nu acum”.

Un oftat se aude din spatele meu. În doar o fracțiune de
secundă, cât am clipit, m-am mutat într-o cameră diferită: un pat,
din care nu reușeam să mă ridic, era în mijlocul camerei, dar eu
eram și într-un colț; putem să vad toate detaliile... A deschis ochii,
cu privirea îndreptată înspre mine, dar s-a culcat înapoi, de parcă
nici nu mă observase… eram calm, dar totodată și precaut.
O mână complet neagră iese ușor prin așternuturi și cu o mișcare lină chestia asta se întinde
peste față și șoptește: „Nu ar trebui să te trezești?”. Tăcere a primit întrebarea. Un zâmbet
deformat, cu lame în loc de dinți, se ivi. Din antebraț scoate un ac și dintr-un picior, un fir negru de
ață. Cu finețe începe să coase cu firul acela nenorocit în coloană. Presiune și teamă… miros de
sânge umpleau toată camera…
Totul s-a terminat când am clipit din nou… tot ce văd e negru… și trei persoane care îmi stau
în față. O figură cunoscută îmi apare. Colega mea, Ștefana, cu încă două figuri necunoscute încep
să danseze îmbrăcate în majorete… Când s-au oprit, Ștefana a îndreptat un deget spre mine și-mi
cere să mă trezesc acum. Dar sunt treaz! Ca să mă asigur, dau cât de tare pot în dulapul meu…
Durerea mă cuprinde…, dar și neliniștea, căci o gaură a apărut în așternuturile mele! Un fior mă
apucă și cu cel mai puternic și mai furios pumn lovesc fața chestiei, care încerca să se agațe ca
un parazit de mine. Speriată de toate cele întâmplate, fuge din camera mea direct către ușa ce dă
afară. Sunt hotărât să nu las umbra să mă stăpânească. Și nici frica. Ies val-vârtej din casă… doar
ca să văd o umbră dizolvată în lumina soarelui...
Buna și liniștitoarea lumină!!!

17 Sursa imagine: www.fineartamerica.com

Justiție oarbă NOI - ARTIȘTII
Chelaru Adrian, a X a A

Acum sunt în Mexic, în orașul Playa del Carmen. Fug de autorități. Creierul meu nu mai
procesează acest joc - sau glumă bolnavă. E ca și cum ai pierdut logica, tot din jurul tău, ca zona
de confort, se sparge, iar neliniștea și nesiguranța te acaparează; totul în fața ta se încețoșează,
lumina care te înconjoară a dispărut în neant și tâmpenia de joc a unor demoni se abat asupra ta,
ca și când într-un câmp deschis un drum luminat ți se arată din senin iar tu îl urmezi. Drumul acela
este de fapt o cărare către cea mai sigură moarte.

Asta mi s-a întâmplat și mie, un șef de poliție din U.S.A.
Sunt Mark și trebuie să vă spun ce am descoperit. Am 50 de ani, iar la această vârstă mi-e mai
greu să lupt cu infracțiunile. Cel mai probabil, după ce scriu și trimit scrisoarea presei o să mor sau
o să trăiesc o viață de fugar, dar în niciun caz nimic nu o să mai fie la fel… ce o să vă spun în
continuare o să vă șocheze.
Este 25 septembrie 2014… Conducerea unei secții de poliție este mult mai grea, având în vedere că este
atât de mare. Nu e de mirare că descopăr lucruri noi în fiecare zi. Sunt șef de doar o săptămână, dar parcă a
trecut o veșnicie de când sunt aici și cunosc toți acești oameni de atâția ani. Din această cauză m-au surprins
toate cele întâmplate...
Prietenul și cel mai bun polițist din stație, Eric, un caracter amuzant, care te face să te atașezi
foarte repede de el, este foarte blând. De aceea nu îl credeam în stare să-l lase conștiința să
omoare nicio insectă, darămite un om! Însă acum, când l-am văzut cum scormonește în cadavrul
unei fetițe, nu îmi venea să cred! Am avut un șoc! În afară de fața plină de sânge, bucăți de
organe și de creier se prelingeau pe fața lui!
Pe lângă Eric mai erau încă doi tipi care nu erau din secție și cred eu că nici de pe planeta aceasta - din
cauza aspectului. Înălțimea lor depășea cu mult doi metri, pielea le era roșie ca a unui rubin, vocile lor te
făceau să îți dorești să mori mai bine decât să te prindă ei.
Toate aceste grozăvii s-au petrecut într-o cameră descoperită întâmplător, când făceam curat
în propriu-mi birou, după ce am mutat biblioteca. Dacă vă întrebați cum de nu am auzit nimic, este
simplu: camera era izolată fonic. De pe planurile clădirii, îmi amintesc că acolo fusese fostul
poligon interior de tragere.
Un strigăt infernal, ca din iad, a ieșit din gura lui Eric, care îi alertase și pe ceilalți polițiști…
Acum înțeleg de ce nimeni nu a vrut acest post de șef al dreptății: dreptate nu se face cu sânge pe
tine!
Evadarea din stație a fost cea mai dificilă, deoarece toți îmi erau dragi. Nu puteam să omor
criminali din „familie” deoarece rămâneam singur. În schimb, ei ar fi vrut să mă ucidă cu sânge
rece. Erau în stare de orice ca să își păstreze secretul și ca să se mai distreze...
Am decis să fug. Nu aveam familie, tatăl meu a murit în război iar mama mea acum o lună; copii
sau iubită nu am, deci fuga de moarte era cea mai bună alegere la acel moment.

Vreau să trăiesc! Asta repet întruna, dar numele meu e strigat din depărtare.
Un singur lucru vreau să știți: dacă mă găsiți șef la acel post de poliție, omorâți-mă pe mine și
pe restul personalului!
Un ultim sfat: să nu ascultați de mine, orice v-aș spune! Doar trageți cu plumbul justiției!

18 Sursa imagine: www.pinterest.com

NOI - ARTIȘTII

Felix Avasilcăi - cu câteva creații noi, neincluse în volumul de versuri:

Am o speranță oarbă... sunet divin orfan
încă mai clipocește ce mapamond uitat
aprinde o lumânare să vezi a pierzaniei voință
iertarea cum se risipește mă cheamă lângă magma
zile și nopți murdare raze false mă resetează
gânduri în carouri cenușii iar am capitulat
mă obligă să renunț la perioade timpurii ce frumos
cine mai găsește plăcere în bani și avere tu moarte
răspunsuri false apar la cotituri de probleme îmi ții loc de mamă
bucuria de a mă simți neînțeles lăcrimează parcă nici plânsul
lasă poveștile anecdota ta nu mai primează nu-și mai culege roadele
totul se-neacă în falsitate petale cad în van
apoi renaște lăsând în uitare timpul
ai grijă la ziua de mâine nu știi ce te paște cuvintele pot spune clar
săruți semne sângeroase ce nonsens au faptele
vezi copile apusul până și umbrele azi își caută trupul
în întuneric doar orbii dincolo de strâmtoarea naturii
îți pot vedea surâsul plâng șinele de tren
îmi caut plânsul viteza prinde rădăcini
lacrimi reci se prăpădesc stai pe loc unde pleci
în priviri calde de asta ochii-mi învelesc prinde-mi dorințe în brațe de lemn
las o ultimă scânteie cântec de infern
să-ți lumineze calea acolo ninge de ani buni
la sfârșit de drum tu cu focul te întreci
cât de dulce e chemarea spune nu chemării
lasă-ți ființa liberă
mult prea des să negi
pasiunea ce te cheamă
din paharul vieții
am gustat venin de viperă
pleci iar în necunoscut
iartă-ma frumoasă doamnă...

19 Pictură, Tudorel Predan

NOI - ARTIȘTII

Felix Avasilcăi

***

langă leagănele pustii în speranța că din întuneric
a apus clipa răzbunării umbra ta apare
tu ai decis să lași ce-i al tau În continuare mă vei vedea
să spui da chemării ca pe-un nenorocit
între zale de iubire poate că așa a fost dar eu te-am iubit
ai avut multe nopți pierdute azi te ține altul de mână
blestemai timpul și tu spui că-i minunat
orele păreau secunde dar în basmul inimii mele
eu am rămas același copil de fier nu vei ști ce s-a întâmplat
cu suflet ruginit orice poveste începe cu a fost odată
împins de mulți de la spate povestea mea ești tu nu se termină niciodată
maturitatea m-a scârbit pentru inimă mireasă
acum alerg în trecut pentru minte amantă
dar cu mai multe dureri de cap așa ai fost dar sufletul meu
prins în lanțul amintirii tale vrea să te mai vadă
de el nu am cum să scap amintirea ta poartă pecete
știu bine că am greșit veșnică blestemată
din greșeli nu se-nvață și chiar de mai trăiam ca om
totul se repetă dureros tot nu era uitată
până se ajunge la ignoranță sunt vrăjit și acum de parfumul ochilor tăi căprui
tu azi mă ignori ce ți-am spus sub clar de lună să nu spui nimănui
te privesc de sus de printre nori vei rămâne veșnic trandafirul meu
căci am ținut capul plecat și aplecat de sfori ce se hrănește din esența mea
diamante neșlefuite tre să rămâna nedescoperite prin mii și mii de rădăcini
că fericirea trebuie lăsată pentru zile fripte

ultima palmă primită m-a trezit la realitate

dar realitatea mea nu-i aici e mult prea departe

Iar de azi totul e cald

ne lipseste acea culoare

dacă vezi lumea-n negru

culoarea ce sens mai are

am să rămân pe veșnicie

în pustiul minții tale

20 Sursa imagine: www.pinterest.com

Meditații NOI - ARTIȘTII

Felix Avasilcăi, a XII-a B

Ce vreau eu să-ți zic ție e că toată munca depusă în anii ăștia parcă a fost în zadar. S-ar
putea să mă înșel, doar că, vezi tu, asta simt eu în interiorul meu, în sufletul ăsta care a
adunat atâtea povești, atâtea traume, lucruri pe care mi-aș dori cumva să le scot de acolo.

E așa de trist totul, parcă prea trist; zic asta poate pentru că am crezut că am scăpat de
depresie, se pare că nu; e nașpa... îmi schimb starea de nu știu câte ori pe zi, sunt vesel, sunt
trist, melancolic, nervos, descurajat; pot să bat câmpii de multe ori prin tot ce zic. Am zis de
atâtea ori că o să iau o pauză, așa că nu am avut ce să fac decât să iau pauză. De la ce? Nu
știu... Că parcă toate izbucnirile astea sufletești sunt mai puternice, mai urâte, mai agresive;
mă frământă mai tare decât orice lucru. Uite așa mă trezesc, fumez o țigară, îmi beau
cafeaua; în fiecare zi la fel, nimic nou, surprinzător, ieșit din comun. Primul lucru pe care îl fac
e să pun mâna pe telefon înainte să deschid ochii - cred că am devenit dependent de el. Îl
pornesc și pierd timpul pe facebook, instagram, sau ascult muzică pe youtube, sau caut ceva
care să-mi atragă atenția sau poate caut atenție. Vorbesc cu o gramadă de oameni, crezând
că atenția lor mă va face important sau fericit sau puii mei. Și uite așa, caut mereu conexiuni
noi și ți se ia grav; ajungi în momentul în care îți vine să arunci telefonul pe geam și să stai
singur; doar tu cu tine. Deschizi geamul, pornești televizorul, să ai mai mult zgomot de fundal,
că, altfel, în prea multă liniște ajung să o iau razna, grav s-o iau razna, razna grav. Până la
urmă ajung să mă deconectez și să stau singur.

După asta începe ce urăsc eu cel mai tare: sentimentul ăla de singurătate profundă; atât
de profundă încât îmi vine să plâng, să țip, să ies din casa asta din care prea rar ies și atunci
când ies realizez că am devenit antisocial, pentru că în viața reală nu am niciun prieten mai
apropiat, am doar cunoștințe, nu am prieteni, am doar cunoștințe.

În fine, mă întorc din nou în camera mea, pe care am încercat să o fac studio, sperând că
visul meu va deveni realitate. Ce trist! Știi de ce e trist? Pentru că nu am reușit, a fost doar o
speranță infantilă a unui copil idealist, care a crezut ca într-o zi va ajunge cunoscut.

***

Am trecut prin perioade și perioade și până la urmă a trebuit să fac alegerea asta. Și ce

am ales? Am ales să renunț la visul meu pentru bani, din cauza presiunilor din exterior. Doar

din cauza asta, știi, pentru că nu poți să reziști așa la nesfârșit, am ajuns să cred că e mai

bine așa. De fapt, ei m-au făcut să cred că e mai bine așa, dar am rămas cu o durere în suflet,

cu un regret foarte, foarte mare. Și asta nu e bine. În fiecare zi mă urmărește și nu pot să stau

liniștit, nu mă liniștesc, dar poate ai mei au avut dreptate: nu aș fi reușit niciodată; poate

prietenul meu a avut dreptate că ar trebui să-mi bag mințile în cap; poate colegii mei, când mi-

au spus că sunt un prost dacă sper ca un puști ca mine o să aibă succes; poate, poate că au

avut dreptate toți.

Zi-mi, tu ai fi în stare să lupți până la ultimele puteri pentru visul tău, sau alegi să fii un laș,

așa, ca mine?

Ahm, zi-mi tu ce e mai bine! 21

NOI - ARTIȘTII

Continuăm și în acest număr al revistei seria de povestiri
ale colegei noastre din clasa a IX-a, Moldoveanu Ioana, cu

Viața mea în pagini de caiet II

O zi de primăvară, ca oricare alta. O zi normală.

Ajunsă acasă de la școală, mă încearcă o umbră de nemulțumire: sunt obosită, mi-e foame,
iar mama vorbește… și vorbește la telefon. Ea știe că, înainte de orice, vreau să mă
îmbrățișeze, să vorbim despre cum ne-a fost ziua, în timp ce mănânc cu poftă din bunătățile
pregătite de ea. Acum, însă… nimic! Nicio privire, niciun zâmbet, nimic pe masă!

Deja începusem să mă îngrijorez: simțeam în glasul ei o agitație necunoscută! Și totuși, parcă
un fir de fericire se chinuia să-și facă loc printre atâtea stări confuze.

Aparent calmă, dar cu gesturi bruște care îi trădau emoția, mama mă asigură că totul e bine și
mă trimite să-i chem pe tata și pe frații mei… Din ce în ce mai nedumerită și speriată, îmi dau
seama că familia mea era la curent cu ceva, de vreme ce s-au ridicat tăcuți, fără să pună nicio
întrebare, și m-au urmat docili. În timp ce ne apropiam de mama, deja mă rugam pentru ea, să fie
bine; atât mai puteam să fac, nu știam ce se întâmplă. Mama a așteptat răbdătoare să ne așezăm
și mi se părea că își caută cuvintele, dar și vocea:
- Știți că acum câteva zile unchiul ne-a spus că va pleca din țară și că băiețelul lui va rămâne în
spital. Ne ruga să nu-l uităm și să-l mai vizităm câteodată. Vă amintiți că am vorbit despre
sacrificiile imense pe care sunt nevoiți să le facă unii oameni pentru a supraviețui. Știu că v-a fost
greu să îl vedeți pe unchiul vostru cu ochii în lacrimi și de asta ați plecat din cameră.
- Nu ne mai fierbe, am izbucnit eu! A pățit ceva verișorul nostru? Trebuie să mergem la spital?
- E bine. Cosmin este puternic, un mic luptător.
- Atunci ce s-a întâmplat? Hai, mamă, spune odată! Sunt mare de-acum, pot suporta orice veste
ar fi!

Zâmbetul încântat al mamei m-a aruncat într-o confuzie totală!
- Dragii mei, a continuat mama, acum liniștită pe de-a-ntregul, tocmai am fost anunțată
de la Direcție că putem începe demersurile pentru adopția lui Cosmin!

22 Sursa imagine: www.pinterest.com

NOI - ARTIȘTII

Viața mea în pagini de caiet II
Ioana Moldovanu, clasa a IX a A

Woooow!!!! Capul îmi vâjâia, ochii au prins un văl fumuriu, buzele îmi tremurau, încercând să
scoată un sunet… Ca un ecou, o mai aud pe mama: „Va mai dura, nu-i atât de simplu, trebuie să
avem răbdare. Dar vom putea să-l aducem acasă la sfârșit de săptămână, ca să se obișnuiască cu
noi și cu noua lui casă.”

***

Timpul a trecut repede, împărțită între școală și Bubu, căci așa îl numeam noi pe Cosmin.
Mergeam la el în timpul săptămânii în fiecare zi, iar vinerea venea el la noi. La nici trei luni de la
depunerea actelor, am fost anunțați că îl putem lua acasă.

Îmi amintesc atât de viu momentul când l-am ținut pe Bubu în brațe ca frate al meu! El era un
pic speriat de agitația și de entuziasmul nostru și mă privea cu ochii lui imenși, albaștri. S-a lipit de
inima mea și s-a atârnat de gâtul meu ca o medalie! Și chiar așa mă simțeam: victorioasă!

Sunt patru luni de când Bubu este fratele meu. Și copilul părinților mei.
Am hotărât ca ziua lui de naștere să fie 26 iulie, ziua când a intrat în familia noastră. Cred că
asta spune tot ce ați fi curioși să mai aflați despre viața noastră împreună.

23 Sursa imagine: www.pinterest.com

Poezii NOI - ARTIȘTII

Podgoreanu Ionela, a X a A ***
Lasă-mă să îmi iau zborul
Iubirea mea Iar tu să-mi îndrumi amorul
Când iubita ta voi fi
De dragul iubirii *** Iubirea mea nu va păli.
Cântă glasul inimii... Ceartă-te cu tine Prea mică-i inima mea
Răsună în gândul meu Că n-ai vrut să fie bine. Să-ncapă minunea ta.
Cântecul duios al tău – De dragul iubirii S-a-ntâmplat să te-ntâlnesc
Vis și speranță. Plâng toți trandafirii. Și de-atunci să te iubesc.
Deschide ochii De dorul iubirii Știu acum că-n viața mea
Ca să-mi vezi iubirea Trandafirii mor Doar tu ești pe totdeauna.
Vezi cu sufletul chemarea. Și eu plâng de mila lor. Ești lumea, universul meu
Nu mă certa, Doamne, pe mine În care voi trăi mereu.
Dragostea nu-i jucărie C-am vrut doar să fie bine...
Nici o simplă melodie Dar tu nu mă strigi, nu
Poezie-n gândul meu mă vezi,
Muzică în pieptul tău. Nu pot să-ți ating
iubirea...
Oare dacă inima mea ar Tu mi-ai spulberat un
vorbi ai asculta? vis...
Inima nu ți-am atins...
Tu suflet de gheață, emoție De-ar trece căldura prin
în repaus. inima-ți de piatră
Iubirea ți-ar fi soartă.
Viața mea e un chin, iubirea
– un destin

Mic și negru în pustiul
morții.

Când noaptea cade, gândul
meu la tine visează

Cum în brațele tale aș sta

Inima ți-aș dezgheța.

24 Sursa imagine: www.artpal.com

Doar prieteni NOI - ARTIȘTII
Silviu Condur, XI E
Doi fluturi

Șerban Elena Alina, IX A P

Prieteni doar ai vrut să fim - În zori de zi
Eu credeam că ne iubim, Ne trezim și ne privim;
De te ignor, credeam că vei veni la mine Zburăm peste tot
Acuma plâng și îmi e dor de tine. Ca doi fluturi călători.

Am încercat după un timp îndelungat Când mă trezesc lângă tine
Să aflu de ce în friend zone m-ai lăsat Nu-mi trebuie nimic special:
Dar mi-am dat seama, suflet chinuit, Doar o privire și o vorbă dulce
Că nici măcar nu m-ai iubit. Precum...,,Te iubesc!”

Eu îți spuneam sincer tot ce simt Noi suntem doi fluturi
Tu îmi ziceai că am vrăjeală și te mint. Plini de culoare;
Nu eram curios de ce te-ai despărțit de mine, Cu iubire ne încălzim
Eram sâcâitor, răspunsul venea de la sine. Când apare o supărare.

Îți respect decizia am zis
Să fiu cu tine ramâne doar un vis.
Și totuși, am ceva sa îți mai zic:
Eu chiar te-am iubit .

25 Sursa imagine: www.deviantart.com

NOI - ARTIȘTII

Poezii

Mihaela Vatră, a IX A - Profesională

Mai am un singur dor Mama De-aș avea

Mai am un singur dor… Mama este ca un sfânt. De-aș avea o floricică
Un cuvânt și-apoi să mor… Ea ne-a adus pe pământ. Gingașă și frumușică
Pentru că azi stelei mele Mama mea este frumoasă! Lângă mine ea ar sta
Îi curg lacrimi de durere. Tristețea ar dispărea
Astăzi s-a-ntâmplat ceva: Mi-aș fi dorit să trăiască Durerea s-ar alina…
De când te-am văzut cu ea, Ca să poată să mă crească. Dar poate de ziua mea
Inima îmi bate tare Se va întâmpla ceva…
Și acum mă tem că moare… Lângă ea să stau mereu
Pe la mine nu mai vii. Și la bine și la greu. De-aș avea o floricică
Știu, nu mai suntem copii… Mama mea este frumoasă! Gingașă și frumușică
Dorul tău e boală grea, Sigur s-ar numi mămică!
Nu vreau să trăiesc cu ea! Mi-aș fi dorit să trăiască
Ca să poată să mă crească.

Mama mea e ca o floare -
Reînvie pe răzoare-n
Diminețile cu soare.

Mi-aș fi dorit să trăiască
Ca să poată să mă crească.

Mama mea e ca o stea -
Îmi luminează mereu noaptea
Și-atunci viața nu e grea.

Mi-aș fi dorit să trăiască
Ca să poată să mă crească.

Uneori, în timpi fierbinți - Sursa imagine: www.fidzi.com
Viață cu ascuțiți dinți –
Vino, mamă, să m-alinți!

26

NOI - ARTIȘTII

Adolescent fiind

Ema Burciu, clasa a X a C

Adolescent fiind,
Iubesc cu nerăbdare
Seara doar mă uit pe cer
Și văd luna ca pe-o floare.

Mă uit apoi către stele:
Tot te caut printre ele;
Ești acolo, undeva,
Fiindcă-mi luminezi seara.

Și tot la această vârstă
Te privesc și rămân mută!
Ochii tăi sunt înverziți -
Muguri cruzi, abia ieșiți.

Cât despre a ta guriță -
Pare dulce, măiculiță!
Și nemaiavând ce face
Îți spun: vino mai încoace...

De când te-ai apropiat
Ne iubim neîncetat.
Fără glas, dar cu speranța
C-așa va fi toată viața!

27 Sursa imagine: www.pinterest.com

*** NOI - ARTIȘTII

Tudoran Elena, XII C

Știi,
Dacă ar fi mai mulți de tine
Nu mi-aș mai bea cafeaua
În mijlocul pădurii.

Aș renunța ...
Să simt dimineața
Mirosul ierbii uscate
La sfârșit de toamnă.

Chiar aș încerca
Să ma confrunt
Cu acea diversitate de parfumuri
Amestecate cu probleme.

Dar,
Cum nu sunt mai mulți de tine
Hai tu în pădure
Și să nu uiți, te rog, cafeaua.

***
Conturul buzelor tale
Sărutul tău
Îl mai simt și acum
În nopțile fragile
Cum îmi mângâie pielea...
Și conturul buzelor tale
Îl mai simt pe umărul drept
Acolo unde mă sărutai, dimineața,
Când mă lăsai în cearșaful
Care-ți purta parfumul.
Gust din cafeaua, proaspătă,
Care are miros de disperare.
Tu ești în alt cearșaf
Lăsându-ți parfumul
Și sărutându-i umărul stâng.

28

Raluca Tulbure, clasa a IX a B NOI - ARTIȘTII

Talentata noastră colegă, pe care v-am prezentat-o în numărul trecut, revine și ne
încântă și de data aceasta cu câteva creații plastice.

29 Desene de Raluca Tulbure, clasa a IX-a B

NOI - ARTIȘTII

Cea mai plăcută întâmplare...

Amalia Pribeagu, clasa a X a B

Cea mai plăcută întâmplare a mea în acest liceu este una emoționantă pentru mine.
Este vorba de ziua în care eu împreună cu două colege am participat la concursul ,,Liceenii
au talent”.

Poate vă întrebați de ce am ales să vă povestesc despre ziua asta. Ei bine, țin minte că
sărbătoarea s-a ținut pe data de 11 iunie. Noi am avut un număr de dans modern, la care am
lucrat mult timp, dar pentru noi nu a contat așa mult să câștigăm acest concurs, ci să ne
simțim bine făcând asta. Pe mine mă pasionează dansul și de aceea mi-a plăcut ideea de a
concura alături de colegele mele.

Înainte de intrarea noastră pe ,,scenă,, nu eram emoționată, ba chiar eram pozitivă. Dar
în timpul dansului am început să tremur din ce în ce mai tare… Din fericire, dansul a ieșit
bine. Însă nu perfect! Puteam să dăm ce e mai bun din noi, dar nu am făcut-o…

M-am bucurat că pe parcursul dansului elevii liceului ne-au susținut și ne-au aplaudat.
Am luat premiu de participare, dar pentru mine a contat distracția și felul în care m-am simțit.

În viață nu trebuie doar să câștigi și să fii axat pe premiu, ci pe felul în care te simți în
ceea ce faci.

30 Desen, Mihai Paul, a X a B

NOI - ARTIȘTII

Grupaj de desene
realizate de

Elena Iancu, XII C

31

NOI - ARTIȘTII

Rubrica Desene diverse realizate de
Popa Georgiana, X B

32

NOI - ARTIȘTII

Desene realizate de
Elena Iancu, XII C,
Marius Trifan, XI B

33

Speranța naște viață NOI - ARTIȘTII

Nicoleta Mihai, clasa a X a D

„Ce este viața?” - a fost și este una dintre cele mai dificile întrebări la care oamenii încearcă să
găsească un răspuns. Unii oameni spun că viața este viață, că viața asta e pasăre, o insectă, un om, o
pisică, un cățel, chiar și o plantă… dar oare viața înseamnă doar atat? Ei bine… nu există un răspuns
la aceste întrebări, deoarece ea ne surprinde în mod constant.

Viața poate însemna distracție, amintiri, jocuri dar și probleme, eșecuri, greșeli din care trebuie să
învățăm și cu ajutorul lor să devenim mai puternici. Uneori suntem de părere că viața este un mare
eșec, că problemele, lacrimile, stresul vin unele peste altele, uneori avem gânduri necugetate, pentru
că da, suntem oameni, avem inima, sentimente, limite și uneori vrem să punem capăt luptei noastre cu
viața, crezând că așa scăpăm de tot. Însă nu este bine, nu gândim bine; atunci ne cuprinde o stare de
slăbiciune, neputință, de aceea trebuie să sperăm la bine chiar și în cele mai întunecate momente din
viață și să credem că Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce!

„Cum se face că speranța este esența vieții?” Ei bine, atunci când spui „speranță” pui în discuție
ceva enorm, sublim. Ea apare în caracterul nostru, în discuțiile noastre (speri că există ziua de mâine,
speri să fii sănătos cât mai mult timp, speri să ai o moarte liniștită), tot timpul sperăm fără să realizăm
asta, fără să realizăm că orice acțiune este însoțită de speranța reușitei ei, orice intenție este însoțită de
speranța de a reuși să o dobândim.

Viața este traversată în permanență de speranță, orice am face sperăm să reușim, să fie
bine (sperăm ca părinții noștri să ajungă cu bine acasă, sperăm ca prietenii noștri să nu
pățească ceva rău), sperăm mereu; cuvântul ,,sper” constituie nu doar dorința de a fi bine, ci
și conștiința că în egală măsură se poate întâmpla și ceva rău. Acest cuvânt este ca o balanță,
pe o parte binele, pe o parte răul; balanță pe care nu o putem controla, însă sperăm, ne dorim
să se încline spre bine.

Opusul speranței este frica. Speranța este o formă de așteptare, însă ea poate fi colorată
pozitiv (o încredere, o promisiune). Dar poate fi și o panică permanentă (frica de faptul că
ceva rău se poate întâmpla în orice secundă). Speranța este o aspirație, nicidecum o
certitudine.

Un scriitor francez vorbea despre speranță că ar fi o taină a primăverii, un mister al
veșnicului reînceput. Am stat și am meditat la aceste cuvinte și am realizat că dacă sperăm la
bine și gândim pozitiv, depășim orice problemă, moment disperat, întunecat din viața noastră,
iar apoi totul prinde culoare, totul capătă sens din nou, totul renaște asemenea anotimpului
de primavera, când totul prinde viață.
Niccolo Machiallo a spus că ,,Nu există situație, oricât de disperată, din care să nu se poată
ieși!”. Acest citat m-a ajutat să realizez că totul are o rezolvare, oricât de complicat ar fi și, de
asemenea, că Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât am putea duce. Totul are un sens,
un scop, iar ca să câștigăm orice luptă grea cu viața trebuie să sperăm și să avem credință.

Sunt multe definiții, atât pentru viață, cât și despre speranță, dar am preferat să scriu
despre definiția mea, aceea că speranța naște viață!

34

NOI - REPORTERII

Emilian Marcu

laureat al Academiei Române,
cu premiul „Ion Creangă” pentru proză

Dragi colegi,
Vă propunem în acest număr al revistei să aflati̦ mai multe (unii dintre voi) sau să cunoașteți
(ceilalti̦) pe unul dintre cei mai importanti̦ scriitori contemporani, personalitate culturală a tă̦rii
si̦, ne mândrim noi, a Iașului.
După a succintă prezentare (facem precizarea că informațiile reprezintă doar o foarte scurtă
selecție din impresionanta carte de vizită a scriitorului), vă invităm să vă bucurati̦ împreună cu
noi, fiindcă Emilian Marcu ni se adresează direct, răspunzându-ne la întrebări.

Scriitorul Emilian Marcu s-a născut în comuna Helesteni, judetul Iasi, la 28 sept. 1950.
Debutează în revista școlară Miorița, din Tîrgu Frumos (1967).
În presa literara debutează în 1974, concomitent în Familia (prezentat de Șt. Aug. Doinaș)
și în Amfiteatru (prezentat de Constanța Buzea).
Debutul editorial este în caseta Zece poeți tineri, cu placheta Nunta în sîmbure (1975).
În anul 1996 a fost primit în USR.
Premiul „Nicolae Labiș" (1975); Premiul Editurii Junimea (1975); Premiul Scînteii tineretului
(1976) și Premiul CC. al U.T.C. (1980; 1985).
Cărţi publicate: Nunta în sâmbure; Amiaza câmpiei; Sigiliul toamnei; Neliniştea
singurătăţii; Lecţie pe ostrov; Îngândurat ca muntele de sare; Flori pentru Augusta; Scoică
amară; Umbra şi îngerul; Ţăranul zidit; Feţele insomniei; Muzeu de sate; Coroanele
împărăteşti; Atlet moldav; Melancolia şarpelui; Mormânt în metaforă; Foşnetul mătăsii în
manuscrise; Cartea celor optzeci şi opt de taine; Mirări din alte veacuri (poezie); Iadul de
lux; Suburbii municipale; (I-IV) Mormântul căluşarului; Zăpada timpurie; Arta grădinarului şi
volume de comentarii critice. Mult apreciat la festivaluri naţionale şi internaţionale.
Referințe critice:
Șt. Aug. Doinaș, în Familia, nr. 4, 1974;
Constanța Buzea, în Amfiteatru, nr.5, 1974;
P. Grigore, în Convorbiri literare, nr. 3, 1983;
I. Holban, în Cronica, nr. 8, 1983; idem, ibidem, nr. 31, 1987.
„Emilian Marcu scrie o proză modernă fabulosul şi realul se substituie şi se optimizează
prin recursul la deodorantul poetic, care matlasează, întreaga structură narativă. Poetul
Emilian Marcu nu se dezminte nici atunci când se refugiază în registrul epic.” (Ionel Necula)

35

Emilian Marcu NOI - REPORTERII

De unde vine Emilian Marcu?
Vin dintr-o lume care este pe cale de dispariție, adică dintr-un sat din Moldova, din

comuna Heleșteni. Această localitate se află undeva la intersecția drumurilor care duc la
Tg. Frumos, Pașcani și Roman, adică la exact 12 km. de fiecare dintre aceste centre
urbane. Aceste date, plus multe altele, le-am expus pe larg în cartea de interviuri luate de
poetul și prozatorul Constantin Marafet, ce se intitulează: Setea muntelui de rouă.

Vă rugăm să ne oprim puțin la perioada dvs. de şcoală: cum arăta şcoala în acei ani,
ce se întâmpla în școală, în ce măsură v-a format?

După părerea mea, nu există școală comunistă, capitalistă sau fascistă, decât în mintea
unor politicieni. Școala este un lăcaș unde încercăm să acumulăm cât mai multe
cunoștințe, de la ținutul condeiului, pixului sau creionului între degețele până la cunoștințe
despre călătoria omului în cosmos. Totul depinde de calitatea educatorilor, învățătorilor și
profesorilor, cei care se străduiesc să fie cât mai buni, severi sau blânzi, îngăduitori sau
puțin mai... morocănoși.

Ce se întâmpla în școala... comunistă? Nimic mai mult decât se întâmplă în școala de
astăzi. Și atunci ca și acum ne străduiam să aflăm cât mai multe, să obținem note mari, ca
la sfârșitul anului să ne aflăm printre cei premiați.

Ați urmat apoi Institutul de Biblioteconomie din București (1973). Ce însemna o
facultate de acest profil? Cum erau viaţa şi studiile, cine erau studenţii, cum erau
profesorii?

Viața în mijlocul cărților pentru un om care scrie, care este doritor de a ști ce au scris
alții, de-a lungul timpului, este ca apa pentru un marinar, care vede uscatul drept ceva
neprietenos, dacă nu chiar ostil.

Din promoția mea au devenit scriitori mai mulți colegi, printre care Lucian Vasiliu,
George Calcan, Luca Onul, Marian Drăghici, Patrel Berceanu etc., scriitori cu o operă
importantă fiecare. Studiile, de specialitate, desigur, erau interesante, pentru că intram în
lumea bibliotecilor și a cărții, mai ales a cărților vechi, incunabulelor, la care cititorul obișnuit
nu are acces, din motive de protecție a acestor valori inestimabile. În bibliotecile pe care
le-am cercetat am descoperit manuscrise sau cărți rare, în valoare și de peste 2 milioane
de dolari. Profesorii pe care i-am avut au fost aproape toți personalități de marcă în
domeniul biblioteconomiei, bibliologiei și a studierii cărților vechi, dar au fost și Oameni.
Mulți, dacă nu chiar toți, erau ei înșiși autori de cărți, fie de specialitate, fie de beletristică.
Am avut, aș putea spune, ca profesori cele mai valoroase personalități din acest domeniu,
din acea perioadă. Și nu erau deloc puține aceste personalități.

36

NOI - REPORTERII

Emilian Marcu

Ce rămâne în literatură din perioada comunistă? Ce ar trebui neapărat să citim? Şi
ce ţine mai degrabă de raftul al II-lea?

O, din literatura comunistă, nu rămâne mare lucru, poate că nici literatură de de raftul al
II lea, dar din marea literatură care s-a creat în acea perioadă, de către scriitori mari de
scriitori de geniu, rămân foarte multe cărți. Dacă ar fi să vorbim despre operele lui Arghezi,
Sadoveanu, Dumitru Radu Popescu, Eugen Barbu, Fănuș Neagu, Marin Preda, Nichita
Stănescu, Nicolae Labiș, Augustin Buzura, Șt. Aug. Doinaș, Adrian Păunescu și lista ar
putea continua cu și mai multe nume de scriitori fundamentali. Nu i-am menționat aici pe
Bacovia sau Blaga, Ion Barbu, Emil Botta, George Călinescu, Camil Petrescu, pentru că
marea lor operă fusese realizată până în 1946-1950, deși au scris și publicat și după acești
ani.

Cred că ar fi foarte bine să nu facem catalogări și fracționări ale literaturii, ale artei în
general. Să nu uităm că în Germania nazistă a scris Thomas Mann Muntele Vrăjit, iar în
Rusia comunistă au scris Maxim Gorki (Azilul de noapte), M. Șolohov (Pe Donul liniștit și
Soarta unui om) sau Valentin Rasputin, cu ale sale romane, Despărțire de Matiora și
Trăiește și ia aminte).

Povestiți-ne, vă rugăm, despre evoluţia ca scriitor. Când v-ați dat prima dată seama
că există putere în cuvintele dvs? Când ați folosit limbajul pentru a obține ceea ce vă
doreați? Cum ați debutat, cum ați ajuns de la poezie la proză?

Evoluția mea ca scriitor a fost destul de anevoioasă, deși pentru ceilalți ar putea părea
că a fost rapidă, fiind văzută prin prisma premiilor pe care le-am primit și în adolescență și
la maturitate și a cărților publicate. Premiile încununau un succes în ceea ce scriam și
publicam, dar nu în evoluția mea ca scriitor. Aici lucrurile sunt mult mai complexe. Până la
publicare, o carte are foarte multe etape de evoluție. Fiecare carte se aseamănă cu un
om. Se naște, ca idee, se așează pe hârtie, sau mai nou în calculator, după o
documentare imensă, după cercetări în arhive și, mai ales, după cercetări în minte și în
suflet. Ca să devii scriitor nu-ți trebuiesc foarte multe: doar har de la Bunul Dumnezeu.
În rest, este o muncă de ocnaș. Scriitorul are nevoie de 1% mesaj de la Dumnezeu și 99%
trudă, de muncă. Putere în cuvintele mele nu știu dacă există, dar știu că există trăire
sufletească.

Simțiți că scrisul vă energizează, sau vă epuizează?
Scrisul și mai ales rezultatele scrisului mă bucură. Cum să nu te bucuri atunci când

realizezi lucruri deosebite, care îți plac și ție, dar mai ales plac celor din jur, semenilor,
pentru care de fapt scrii?

37

Emilian Marcu NOI - REPORTERII

Cum vi s-a schimbat stilul de a scrie după ce ați publicat prima carte?
Stilul, care este totuși un organism viu, ca și limba, evoluează, dar fibra fundamentală se

păstrează. Aduci cu tine câteva semne care îți aparțin și pe care trebuie să le păstrezi cu
sfințenie, pentru că altfel nu te-ai putea regăsi. Elemente ale stilului din prima mea carte se
pot regăsi în toate cărțile ulterioare, doar că prin lectură, prin educație, prin experiență se
îmbogățește.

Ce vă place cel mai tare la scrisul dvs? Care e partea preferată sau citatul de care
sunteți cel mai mândru?

Ce îmi place cel mai mult în scrisul meu? Cred că limpezimea gândurilor și claritatea
sentimentelor. Nu am un citat preferat, cum un părinte nu poate avea un copil preferat. Toți
copiii unui părinte sunt la fel de frumoși.

Știm că scrieți și proză, pentru care ați fost premiat de Academia Română. Atunci
când conturați un personaj, știți deja cine e, sau îl lăsați să se dezvolte pe parcurs,
surprinzându-vă?

Multe dintre personajele cărților mele, care la început sunt conturate doar schematic, se
dezvoltă pe parcurs, pentru că eu le consider chiar vii, chiar în preajma mea și așa le dau
posibilitatea de a se desfășura. Poate că uneori chiar mă și surprind și de aceea cred că
proza este interesantă.

Dacă ați fi putut să creați un personaj/să scrieți o carte din literatură română sau
universală, care ar fi fost acela/aceea?

Sunt multe cărți pe care mi-aș fi dorit să le fi scris eu, și din literatura română și din
literatura universală, și de aceea îmi vine foarte greu să mă limitez la o singură carte și la
un singur personaj. Mi-ar fi plăcut să creez pe Ștefan cel Mare și Sfânt, din Frații Jderi, al
lui Mihail Sadoveanu, de exemplu.

Dacă ați scrie despre dvs., ce perioadă din viață ar căpăta cea mai mare importanță?
Cred că despre perioada copilăriei și adolescenței mi-ar face plăcere să scriu, să mă

regăsesc acolo, în satul meu, cu oamenii dragi, și mai ales cu părinții mei, de care mi se
face mereu tot mai dor. La foarte multe dintre întrebările dumneavoastră am răspuns în
cartea de interviuri, Setea muntelui de rouă, editată în 2017, carte realizată cu poetul
Constantin Marafet.

Cum arată o zi obișnuită pentru dvs.?
O zi obișnuită? Cred că toate zilele sunt neobișnuite, pentru că mereu fac ceva nou.
38

Emilian Marcu NOI - REPORTERII

Dar în această perioadă mai dificilă pentru omenire, și deci și pentru mine, cel mai mult
citesc și scriu. În alte vremuri, mergeam la serviciu, mergeam la pescuit, mergeam cu
nepoții (Alexandru și Anastasia) în diferite locuri. Sper să putem relua viața așa cum a fost
înainte și zilele să devină toate neobișnuite.

Vă considerați o persoană împlinită din punct de vedere profesional? Ce urmează,
domnule Emilian Marcu?

Acum, când deja sunt pensionar, pot spune că sunt o persoană împlinită din punct de
vedere profesional. Am publicat aproape 60 de cărți, de poezie, de proză, de critică literară,
de interviuri. S-au scris 3 cărți despre creația mea și sunt în pregătire altele două. Eu am
terminat în aceste zile două romane, pe care sper că le voi publica în curând, și am în
pregătire două volume de poezie și o carte de critică literară. Voi publica și volumul al
doilea cu articolele scrise despre cărțile mele, volum care cuprinde aproape 900 de pagini.
Primul volum are 570 de pagini.

Care e întrebarea pe care v-ați dori ca un fan să v-o adreseze, dar pe care nu ați
auzit-o niciodată?

Trebuie să recunosc faptul că această ultimă întrebare este și întrebarea încuietoare.
Am primit de-a lungul timpului enorm de multe întrebări la care am dat răspunsuri mai mult
sau mai puțin interesante și nu aș putea să mă hazardez să spun ce întrebare nu mi s-a
pus. Dar, așa, pentru frumusețea acestui joc, pentru că un interviu este de fapt un joc, am
să-mi adresez o întrebare:
Cât mai aveți de gând să scrieți, Domnule Emilian Marcu?
Și la această întrebare singurul care ar putea să dea un răspuns precis nu este altul decât
Bunul Dumnezeu.
Vă mulțumim, domnule Emilian Marcu, și vă dorim sănătate, inspirație și putere de
muncă!

Interviu realizat de

Andrei Bîncă și Andreea Bîncă, a
39 XII a C

NOI - REPORTERII

Profesor Dirijor Stepanida Postelnicu, Școala Gimnazială ,,Al. I. Cuza”,
Podu Iloaiei în interviu cu reporterul Elena Tudoran, elevă a clasei a
XII a C (fostă elevă în gimnaziu)

R: 1. Sunteți cadru didactic pasionat, respectat în comunitate
pentru munca pe care o desfășurați la catedră de ani de zile.
Care este în linii mari parcursul dvs. profesional?
S. P: Născută la Chișinău, Moldova, am ales sa studiez la Colegiul
de Muzică Ștefan Neaga, o instituție prestigioasă in domeniu, urmată
de Academia de Arte din Chișinau, apoi Facultatea de Muzică din
București, Romania. Pe parcursul a 10 ani am fost interpreta de
muzica ușoara in formația Bahna din Chișinau. Fost director adjunct.
Actualmente sunt profesor, dirijor, interpret, autor, compozitor si
textier.

R: 2. Când v-aţi hotărât să deveniţi profesor de muzică
şi cum a evoluat această decizie în timp? Au existat oameni
care v-au influențat într-o manieră decisivă?
S. P: În urma căsătoriei, împreună cu soțul meu ieșean am decis
să ne stabilim în Romania. Deși, visul meu era să-mi continui cariera
muzicală ca interpretă, destinul de a fi profesor a aparut mai degrabă
dintr-o necesitate. Iașul nu-mi oferea la acea vreme niciun viitor în
domeniul artei interpretative. Atunci a trebuit să ma orientez spre
altceva. Fiind vorbitoare nativa de limba rusă, am obtinut un post de
profesor pe catedra de limbă rusă la Liceul „Mihai Eminescu” din
Iasi. Seara cântam la restaurantul „Iașul”, astăzi Astoria. În urma
concursului de titularizare, am obtinut postul de profesor de muzică
(singurul post disponibil) la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan
Cuza” din Podu Iloaiei. Aici, trebuie sa recunosc că o mare influența
a avut-o inspectorul de specialitate de la acea vreme, Popa Mihai,
care a avut încredere in capacitățile mele profesionale.

Stepanida Postelnicu R: 3. De mic copil aţi iubit muzica sau pasiunea pentru aceasta
a venit pe parcurs? De unde şi de la cine aţi dobândit, de fapt,
dragostea faţă de această artă?
S.P: Dintotdeauna am fost pasionată de muzică și artă, în
general. Îmi amintesc adesea un episod: eram singură, acasă, în

40

NOI - REPORTERII

Profesor Dirijor Stepanida Postelnicu, Școala Gimnazială ,,Al. I. Cuza”,
Podu Iloaiei în interviu cu reporterul Elena Tudoran, elevă a clasei a
XII a C (fostă elevă în gimnaziu)

în veranda. Era sărbatoare – Sfânta Treime, atunci când conform
tradiției, oamenii își pun crenguțe de tei la poartă. La noi se pune și
in fața casei. Stând în veranda acoperită pe dinafară cu tei, mă
vedeam ca într-o oglindă. Aveam ca tema pentru acasa de învățat
un cântec. Și atunci, am luat o perdea pe care am înfășurat-o în
jurul meu asemenea unei rochii lungi, cu pantofii mamei cu toc, cu
tei în mână, și cântam uitându-mă „în oglindă”, cu gesturi, atitudine,
pasiune, chiar daca subiectul cântecului era patriotic. Eram
curioasă și, astfel, peste ani, am constatat că eram în clasa a doua
deoarece acel cântec „Stai, cine ești?” se afla în cartea de muzică
din clasa a doua și pe care îl avusem ca tema pentru acasă.

De asemenea, parinții mei cântau mereu. Îmi amintesc cu
nostalgie și cu bucurie de părintii mei. Împreuna cu cercul lor de
prieteni se adunau acasă la noi cu diferite ocazii și întotdeauna
cântau. Mama mea avea o voce foarte frumoasă, caldă. Probabil
de la ea moștenesc acest talent.

R: 4. Liceul constituie o perioadă a marilor întrebări
existențiale. Erați o elevă silitoare sau o adolescentă rebelă?
Care sunt cele mai frumoase amintiri ale dvs. din perioada
liceului? Dar a facultății?
S. P: Toata lumea spune că cei mai frumoși ani sunt cei din
liceu. Pentru mine, cei mai frumoși ani au fost cei ai facultății din
Chișinău. Poate si pentru că învățam foarte bine. Am absolvit liceul
cu media 5 (maximul atunci, echivalentul notei 10 acum), iar pentru
aceasta nu prea aveam timp de alte lucruri. Totdeauna îmi
construiam proiecte de viitor. Totuși, cele mai frumoase amintiri din
perioada liceului sunt cele legate de concursurile de muzică,
olimpiadele la care participam totdeauna si le caștigam.
Viața din facultate a fost o reala viată frumoasă: plina de concerte,
proiecte, festivaluri, filmări, prezentări de moda. Eram mereu în
mediul acesta plin de cultură și frumos! Cea mai frumoasă amintire,
printre multe altele, este aceea cand am sustinut examenul de

41

NOI - REPORTERII

Profesor Dirijor Stepanida Postelnicu, Școala Gimnazială ,,Al. I. Cuza”,
Podu Iloaiei în interviu cu reporterul Elena Tudoran, elevă a clasei a
XII a C (fostă elevă în gimnaziu)

licență. Sala era plină. După ce am dirijat orchestra, toata lumea s-a
ridicat în picioare. Pentru mine, acesta a fost cel mai frumos
moment din viața mea de pana atunci! A fost o recunoastere a
tânărului specialist pe plan profesional. Mi-a placut! Dar, aș
mai vrea să vă spun că pe langa muzica eram pasionată de artă
vestimentară. Îmi coseam singură tot ce vroiam. Nu-mi plăcea sa
cos, dar ce voiam eu, nu se regăsea prin magazine. Și atunci
cumpăram materialul pe care îl voiam, alături cineva îmi croia
modelul pe care il spuneam și acasă coseam eu singură, astfel
că mereu aveam lucruri foarte frumoase și unice de care îmi
amintesc cu multă plăcere.

R: 5. Ce înseamnă pentru dvs. muzica? Ce resorturi implică?
Ce rol joacă în viața dvs?
S.P: Muzica este parte din viața mea! Ea îmi conferă o
anumită stare de spirit, îmi dă încredere absolută, se mulează
perfect pe sufletul meu. Mă regăsesc în ea, ceea ce
ma face să afirm ca muzica chiar mă completează. Este de fapt o
extensie a gândurilor și sentimentelor mele. Eu cred că sunt facută
pentru a face muzică... Îmi place să scriu. Îmi place să lucrez cu
corul meu. Dar dintre toate cel mai mult îmi place sa cânt și să-mi
iubesc copilul meu!!!

R: 6. Analizând contextul educațional de astăzi, considerați că
orele de educația muzicală din școală sunt suficiente pentru a
modela sensibilități și caractere? Ce apreciați și ce ați schimba
la sistemul de educație actual?
S.P: Arta oferă oamenilor un mijloc de exprimare a lumii interioare, a
aspirațiilor și dorințelor lor, de multe ori mult mai direct și onest decat
prin cuvânt. În ciuda diferențelor noastre, muzica ne unește și ne
adună pe toți, oferindu-ne o limbă comună prin care putem comunica
emoțiile noastre, care, de altfel, sunt universale, precum si gândurile.
Prin tot ceea ce fac, scopul meu este sa susțin schimbarea lumii în

42

NOI - REPORTERII

Profesor Dirijor Stepanida Postelnicu, Școala Gimnazială ,,Al. I. Cuza”,
Podu Iloaiei în interviu cu reporterul Elena Tudoran, elevă a clasei a
XII a C (fostă elevă în gimnaziu)

ceva mai bun și mai pur. Îmi doresc un sistem în care Educatia
Muzicala să fie o prioritate. Mă gândesc mereu la guvernul Elveției,
care a decis în 2012 ca Educația Muzicală sa fie introdusa in
Constituție, devenind un drept fundamental. Ei au recunoscut, de
altfel, importanța, rolul Educației Muzicale în educația și societatea
lor – și, de altfel, a tuturor.

R: 7. Dacă aţi fi din nou la început de drum, aţi lua exact
aceleaşi decizii de până acum? Adică, în ziua de azi, aţi fi fost
acelaşi profesor de muzică și dirijor de cor pe care noi toţi
îl cunoaştem?
S. P: Nu. Aș fi doar interpret! Iubesc copiii, arta dirijorală, dar cel
mai mult îmi place să cânt!

R: 8. În accepțiunea multor profesori, elevi şi părinţi sunteţi un
profesor-model, pasionat, iubit de copii, demn de urmat pentru
ceilalți colegi, cadre didactice. Ne puteţi dezvălui care sunt
principiile după care v-aţi ghidat în viaţă și în cariera
didactică?
S.P: Educație de calitate! Indiferent de schimbări, întotdeauna mi-a
plăcut să vin în fața elevilor cu ceva nou, atractiv, antrenant. Din
dragostea pentru artă, muzică si pentru oameni, viața mea
profesionala este într-un studiu continuu. Îmi place să descopăr și
să transmit! Vreau să rămân în gandul și sufletele copiilor prin ceea
ce fac. Așadar, principiul meu este să las o umbra în urma mea
oriunde merg!

R: 9. Pe lângă activitatea didactică și corală dvs. însăși
sunteți o artistă apreciată pe plan local, național și
internațional. Care este cea mai mare realizare a dvs.
profesională?

43

NOI - REPORTERII

Profesor Dirijor Stepanida Postelnicu, Școala Gimnazială ,,Al. I. Cuza”,
Podu Iloaiei în interviu cu reporterul Elena Tudoran, elevă a clasei a
XII a C (fostă elevă în gimnaziu)

Imi este greu sa fac o selectie. Poate cele 4 cărți de specialitate
scrise? Sau concertele de pe scenele din Europa, cu precadere cele
din Turcia? Probabil că una dintre marile realizări este cea de
compozitor si textier. În cadrul proiectului muzical „Europa 12
puncte”, am fost desemnată de către membrii celor 8 țări partenere
să compun imnul concursului Eurovision, activitatea finală din cadrul
proiectului. Astfel, „s-a născut”, să spunem, piesa „Vino
în lumea mea”. Sunt fericită ca piesa mea este cântata in 8 țări, cu
mii si mii de vizualizari pe rețelele de socializare.

R: 10. Ce alte proiecte culturale sau muzicale aveţi în lucru
pentru viitorul apropiat?
S.P: Lucrez la mai multe proiecte printre care lansarea următorului
album atât cu, corul cât și ca interpretă. Un al proiect este turneul
corului în Croatia la „Festivalul Coral International 2020” care va
avea loc in luna august. Momentan lucrez la o nouă culegere de
cântece care va fi lansată in primavara anului 2021.

Vă mulțumim pentru sinceritatea și amabilitatea
cu care ne împărtășiți din experiența și viziunea dvs!

44

NOI - REPORTERII

Dragi colegi,

inițiem un proiectul drag nouă din seria interviuri cu Oamenii centenarului. Proiectul jurnalistic presupune

identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca vârstă de nașterea României moderne.

Reporterii noștri i-au întâlnit și au valorificat întâlnirea în aceste interviuri inedite.

Proiect: Oamenii Centenarului
Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect: Raluca Tulbure (clasa a IX a B) și

Mihaela Ciupercă (clasa a IX-a A-P)

Nume intervievat: Începem din acest număr o serie de interviuri-document cu cei care au
Panţiru Elena, născuta împlinit sau împlinesc în 2020 și în anii ce vor urma venerabila vârstă de
la data de 15.06.1921, 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt
in vârsta de 99 de ani, martorii vii ai Centenarului sărbătorit de ţara noastră.

locuieste in satul Episodul pe care îl prezentăm face parte dintr-un proiect pe care ne
Fărcăşeni, com Strunga. dorim să-l derulăm cât mai mult timp, astfel învățăm să cunoaștem și să ne
prețuim bătrânii, care pot reprezenta modele pentru generația noastră.
Numele „centenarelor” prezentate astăzi sunt Ganea Natalița, din
Hărpășești, și Panțiru Elena, din Fărcășeni.

Doamna Natalița a împlinit în acest an 86 de ani, iar doamna Elena,
99 de ani! Cu acest prilej, au fost de acord să ne relateze cum s-a văzut
prin ochii lor ultimul secol al ţării noastre, din perspectiva unui om simplu,
pentru care evenimentele vremii nu ofereau alternative.

Ambele bunici ramifică prin răspunsurile lor experienţe din perioadele
cele mai brutale pe care le-a traversat România după Marea Unire,
culminând cu al Doilea Război Mondial şi epoca regimului comunist. Îşi
amintesc şi astăzi cum au reuşit să supravieţuiască războaielor, sărăciei,
foametei, atunci când „moartea venea din cer”, după cum ne-au povestit.

Bunica Natalița nu uită nici acum atmosfera în care se desfăşurau
alegerile electorale în perioada interbelică şi ne ilustrează în răspunsurile
sale etapa democraţiei în România Mare, la scurt timp după 1919.
Acurateţea cu care reuşesc să strecoare în relatările dânselor detalii pe
care poate alţii nu le-au remarcat nici la faţa locului ne arată profunzimea
și spiritul de observație ale unui om simplu.

Deşi vremurile traversate nu le-au scutit de greutăți, doamna Natalița,
ca și doamna Elena, rămân optimiste şi la vârsta aceasta, văzând viitorul
României într-o lumină mai bună decât mulţi dintre noi.

Prin urmare, vă invităm să parcurgeţi rândurile următoare, nu doar

Nume intervievat: doamna prin exerciţiul lecturii, ci şi prin cel al empatiei şi al imaginaţiei, pentru că
frumusețea vârstei bunicilor prezentate este dată de experienţa
Nataliţa,
născută în anul 1934, in acumulată, de optimismul și de atitudinea pozitivă, care sunt atât de
energizante pentru generația noastră.
varsta de 86 de ani

45

NOI - REPORTERII

Dragi colegi,
inițiem un proiectul drag nouă din seria interviuri cu Oamenii centenarului.
Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca
vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-am întâlnit și au valorificat întâlnirea în

aceste interviuri inedite.

Proiect: Oamenii Centenarului
Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect: Raluca Tulbure (clasa a IX a

B) și Mihaela Ciupercă (clasa a IX-a A-P)

Reporter: Cum vă simţiţi împlinind această vârstă?
1.La 99 de ani mă simt potrivit. Câteodată bine, câteodată rău.
2.Mă simt ca şi cum aş avea 20 de ani, plină de forţă de muncă şi
mobilitate în tot ce vreau să fac.

Nume intervievat 1: Reporter: Credeti că există un secret al vieţii lungi? Dvs. aţi făcut ceva în
Panţiru Elena, născută special, poate un ritm de viaţă anume, sau o hrană bazată pe anumite
la data de 15.06.1921, alimente despre care ştiţi că sunt sănătoase?
în vârstă de 99 de ani, 1.’’Mâncarea sănătoasă, în principal brânza şi laptele. Aşa am deprins de
mic copil de la părinţii mei, însuşi tatăl meu având o viaţă lungă, trăind
locuiește în satul până la vârsta de 99 de ani si 9 luni. ‘’
Fărcăşeni, com Strunga. 2.Nu există niciun leac sau vrajă care să te facă tânără veşnic şi
sănătoasă, însă mişcarea zilnică te menţine tânăr.

Reporter: Vă propun să vorbim mai mult despre trecut... V-aţi născut în
anul 1921/1934. Cum arăta viaţa românilor după Primul Război Mondial?
1.’’Erau lipsuri mari. Lumea era necăjită, le lipsea în special mâncarea.’’
2.’’M-am născut în anul 1934, când viaţa românilor era şi bună şi rea după
al doilea Război Mondial’’.

Reporter: Cum au fost anii dumneavoastră de şcoală?
1.’’Anii mei de şcoală au fost buni, am făcut 4 clase. Aveam tăbliţe de lut,
trebuia să am foarte mare grijă să nu le sparg.’’
2.’’Anii mei de şcoală au fost scurţi şi buni. Pe vremea aceea copii la
şcoală erau pedepsiţi şi puşi la perete cu cartea în mână sau cu genunchii
pe coji de nucă sau grăunţe.’’

Nume intervievat 2: Reporter: Când aţi văzut prima maşină?
doamna Nataliţa, 1.’’Îmi amintesc când am vazut prima maşină, nu credeam că poate exista
așa ceva, dar nu-mi amitesc anul.’’
născută în anul 1934, în 2.’’Prima maşină am văzut-o în anul 1940; cu combustibili.’’
vârstă de 86 de ani

46

NOI - REPORTERII

Dragi colegi,
inițiem un proiectul drag nouă din seria interviuri cu Oamenii centenarului.
Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca
vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-am întâlnit și au valorificat întâlnirea în

aceste interviuri inedite.

Proiect: Oamenii Centenarului
Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect: Raluca Tulbure (clasa a IX a

B) și Mihaela Ciupercă (clasa a IX-a A-P)

Reporter: Vă mai amintiţi de viaţa oamenilor din regat? Vă mai
amintiţi de regii ţării?
1.’’Pe timpul monarhiei a fost mai bine decât pe timpul comunismului.’’

Nume intervievat 1: Reporter: Cum a fost după întoarcerea armatelor? Povestiţi-mi cum a fost
Panţiru Elena, născuta când a intrat Armata Roşie în ţară. Au venit ruşii prin sat?
la data de 15.06.1921, 1.„Venirea Armatei Roşii a adus haos printre rândurile ţăranilor luându-li-se
in vârsta de 99 de ani, şi puţinul pe care îl aveau, oamenii neputând opune rezistenţă deoarece
erau ameninţaţi cu arma. De frică, oamenii, îşi îngropau în pământ hrana
locuieste in satul pe care o mai aveau.’’
Fărcăşeni, com Strunga. 2.Da, au venit, au rupt copacii, au dat foc la case. Ei au împuşcat oamenii
care le-au ieşit în cale şi pe cei tineri înrolându-i să meargă la război.

Reporter. Cu Ceauşescu cum a fost?
1.A fost bine, a fost şi greu. Greu din lipsa unor alimente de bază (carne,
pâine, ulei, zahăr), regimul comunist fiind unul sever şi strict.
2.’’La început toate bune şi frumoase, dar a fost rău pentru că din auzite
Nadia Comăneci a avut unghiile smulse de către dumnealui.’’

Reporter: V-aţi aşteptat să cadă regimul Ceauşescu?
1.’’Da ne-am aşteptat. Era prea greu de trăit, iar lumea era foarte
nemulţumită.’’
2.’’Da, pentru că a scos revoluţia în drum.’’

Nume intervievat 2: Reporter: După ‘90 a fost mai bine?
doamna Nataliţa, 1.’’Da, după ce a căzut regimul comunist ni s-au restituit proprietăţile şi nu
s-a mai simţit lipsa hranei.’’
născută în anul 1934, in 2. ‘’La început da, dar apoi preşedintele de pe vremea aceea se certa
varsta de 86 de ani întruna cu parlamentarii care luau salarii mari şi dormeau pe scaune.’’

47