Revista Noi, numărul 12, Luna aprilie 2020

NOI - REPORTERII

Dragi colegi,
inițiem un proiectul drag nouă din seria interviuri cu Oamenii centenarului.
Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca
vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-am întâlnit și au valorificat întâlnirea în

aceste interviuri inedite.

Proiect: Oamenii Centenarului
Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect: Raluca Tulbure (clasa a IX a

B) și Mihaela Ciupercă (clasa a IX-a A-P)

Reporter: Cum vedeţi viitorul României?
1.'’Și bine, dar şi rău.’’
2.’’Eu văd viitorul României din ce în ce
mai rău; scumpirea prea mare a pâinii şi
alimentelor, dar alocaţiile la copii rămân
tot pe loc.’’

Nume intervievat 1: Reporter: Ce vă doriţi cel mai mult
Panţiru Elena, născuta pentru anii ce vor urma?
la data de 15.06.1921, 1.’’În anii ce vor urma, îmi doresc
in vârsta de 99 de ani, sănătate şi pace în lume.’’
2.’’Multă sănătate şi un loc de muncă cu
locuieste in satul un salar mare pentru a întreţine cei trei
Fărcăşeni, com Strunga. copii ai mei, o fată şi doi băieţi.’’

Vă mulţumim şi vă dorim viaţă lungă
şi bună în continuare. Iar nouă ne dorim
să revenim an de an la dvs., ca să mai
povestim şi să ne învăţaţi din experienţa
dvs.!

Nume intervievat 2:
doamna Nataliţa,

născută în anul 1934, in
varsta de 86 de ani

48

NOI - REPORTERII

Dragi colegi,
continuăm proiectul început în numărul trecut al revistei cu opinii ale altor părinți ai elevilor din

liceul nostru. Invităm cu această ocazie la libera exprimare și pe alți părinți/bunici/tutori.

Proiect: Interviu cu părinții
Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect: Andrei Bîncă (clasa a XII a C)

și Rață Alexandra (clasa a XII a A)

,,Pentru ca un copil să devină om, trebuie ca din copilărie să educi în el omul,
altfel va rămâne copil toată viaţa.” Rabindranath Tagore

Proiectul de față, inițiat de redacția revistei „NOI”, pornește de la necesitatea asigurării unei
depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate. Dacă este
adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii
umane, tot atât de adevărat este că educaţia nu poate face abstracţie de rolul familiei în
această comuniune.Şcoala şi familia sunt două instituţii care au nevoie una de alta.

Orice părinte îşi doreşte ca cei mici să devină adulţi respectuoşi cu cei din jur, amabili şi
responsabili. „În fiecare etapă a copilăriei, ei au nevoie de adulţi care să-i ajute să devină buni,
respectuoşi şi responsabili în comunitatea în care trăiesc“, spune Richard Weissbourd. Cu toate
acestea, foarte puţini dintre ei îşi învaţă copiii ce este compasiunea, potrivit unui studiu realizat
de specialistul american.

Psihologul de la Harvard le oferă părinţilor câteva recomandări despre cum să crești un copil
bun:
• Grija pentru ceilalţi trebuie să devină o prioritate
• Oferiţi copilului ocazii în care să-şi exerseze empatia
• Extindeţi preocupările copilului
• Fiţi mentori pentru copil
• Învăţaţi copilul să-şi controleze emoţiile negative

Urmăriți în paginile ce urmează punctele de vedere ale părinților elevilor școlii noastre.
Proiectul va continua în numărul viitor al revistei, cu opinii ale altor părinți.

49

Interviu cu părinții NOI - REPORTERII

1. Ce apreciați cel mai mult în Pascal Nicoleta, mama elevei Pascal Rebeca, XI E
relația cu copilul dvs.?
2. Ce lucru credeți că, dacă ați 1. Sinceritatea.
schimba la dvs., ar îmbunătăți 2. Mai multă răbdare.
relația cu copilul? 3. Injurii de orice fel.
3. Care sunt acele lucruri pe 4. Sunt casnică, din fericire.
care un părinte NU ar trebui să 5. Da, fără a încuraja totuși mândria de sine.
le spună niciodată copilului? 6. Să ne dăm pe noi înșine exemplu, copii vor face ce
4. Obligațiile zilnice ne țin, fac părinții, nu ce spun părinții.
deseori, departe de copiii 7. Să ne rugăm: „Doamne, dă-mi mai multă răbdare!”
noștri. Cum putem compensa 8. Rolul de a le asigura cele necesare (rechizite,
acest lucru? îmbrăcăminte).
5. Considerați că este o idee 9. Fiecare să își facă datoria: părinții - de a educa;
bună să ne lăudăm copiii? profesorii - de a preda; elevii - de a învăța.
6. Din experiența de până acum, 10. Să fie cât mai aproape de copiii lor. Atâta vreme
ce mesaj/sfat ați vrea să cât îi ai aproape, când vor crește mari (adulți) vor mai
transmiteți altor părinți? dori să
7. Ce am putea face să avem îi aibă prin preajmă. Dar atunci vor fi departe (e
mai multă răbdare cu copiii posibil și cu trupul, dar și cu sufletul).
noștri?
8. Ce rol au părinții în viața Vieru Vasilica (mama elevului Vieru Alexandru, IX D)
școlii?
9. Știm că nu există o relație 1. Comunicarea..
perfectă părinți-școală-elevi, 2. Mai mult timp petrecut împreună.
dar cum ar putea deveni 3. „Nu poți să faci…”, „Nu ești în stare să…”.
aceasta perfectibilă? Ce ar 4. Să comunicăm cât mai mult când suntem cu ei.
putea face școala? Părinții? 5. Să ne punem în locul lor și să ne gândim la ce au
Elevii? ei nevoie.
10. Cum credeți că ar trebui să 6. Să-i recompensăm atunci când au făcut ce le-am
procedăm pentru a-i determina cerut.
pe copii să facă ce ne dorim? 7. Da și să-i îmcurajăm.
8. De a-i îndruma pe copii să facă alegeri corecte.
9. Comunicarea părinte – diriginte, diriginte –
profesor – elev, părinte – elev, elev – diriginte.
10. Copiii iau încă de mici exemplul din familie, deci
suntem un exemplu pentru ei, așa că trebuie să avem grijă
de acest aspect.

50

Interviu cu părinții NOI - REPORTERII

1. Ce apreciați cel mai mult în Anicăi Gabriela, mama elevei Anicăi Georgiana,
relația cu copilul dvs.? X D)
2. Ce lucru credeți că, dacă ați
schimba la dvs., ar îmbunătăți 1.Cel mai mult apreciez în relația cu copilul meu
relația cu copilul? încrederea.
3. Care sunt acele lucruri pe
care un părinte NU ar trebui să 2. Cred că, dacă aș fi mai calmă și mai
le spună niciodată copilului? înțelegătoare, relația cu copilul meu ar fi cu mult
4. Obligațiile zilnice ne țin, îmbunătățită.
deseori, departe de copiii 3. Consider că problemele de familie grave,
noștri. Cum putem compensa serioase, nu trebuie spuse unui copil.
acest lucru? 4. Nu putem compensa absența noastră din viața
5. Considerați că este o idee copilului. Cred că este obligatoriu să-i acordăm
bună să ne lăudăm copiii? copililui nostru cât mai mult timp.
6. Din experiența de până acum, 5. Ca să avem cât mai multă răbdare cu copilul,
ce mesaj/sfat ați vrea să trebuie să-l înțelegem cât mai mult.
transmiteți altor părinți? 6. Pentru a-i determina pe copii să facă ce ne
7. Ce am putea face să avem dorim, trebuie să le explicăm faptul că tot ce vrem
mai multă răbdare cu copiii noi este doar pentru binele lui.
noștri? 7. Da, este o idée bună; copiii au nevoie de
8. Ce rol au părinții în viața încurajări.
școlii? 8. Părinții au un rol important, deoarece au rolul de
9. Știm că nu există o relație a-i sprijini pe copii în viața de școlar.
perfectă părinți-școală-elevi, 9. Relația celor trei factori importanți în procesul de
dar cum ar putea deveni învățământ se poate îmbunătăți printr-o mai
aceasta perfectibilă? Ce ar intensă comunicare în legătură cu lucrurile care țin
putea face școala? Părinții? de școală.
Elevii? 10. Un sfat bun pentru alți părinți ar fi să comunice mai
10. Cum credeți că ar trebui să mult cu proprii copii, să-I înțeleagă și să-i sprijine.
procedăm pentru a-i determina
pe copii să facă ce ne dorim?

51

Interviu cu părinții NOI - REPORTERII

1. Ce apreciați cel mai mult în Teodorescu Gabriela, mama elevei Teodorescu
relația cu copilul dvs.? Elena, X A
2. Ce lucru credeți că, dacă ați
schimba la dvs., ar îmbunătăți 1. Relația dintre mine și copiii mei este una de prietenie.
relația cu copilul? 2. Poate ar trebui să fiu mai dură cu ei.
3. Care sunt acele lucruri pe 3. Copilul nu trebuie comparat cu alți copii, fiecare are
care un părinte NU ar trebui să le talentul său, ritmul său și menirea lui.
spună niciodată copilului? 4. Nu se pune problema, sunt casnică și am fost tot
4. Obligațiile zilnice ne țin, timpul în preajma lor.
deseori, departe de copiii noștri. 5. Să-i încurajăm mai mult. Mai puțin lăudați.
Cum putem compensa acest 6. Copiii nu trebuie să facă ce ne dorim noi, c ice le
lucru? place și își doresc ei să devină.
5. Considerați că este o idee 7. Răbdarea vine din interiorul nostrum. Trebuie să ne
bună să ne lăudăm copiii? rugăm pentru ei, altfel este foarte greu să ne stăpânim.
6. Din experiența de până acum, 8. Rolul părinților în viața școlii: „Cei șapte ani de-
ce mesaj/sfat ați vrea să acasă”. Educația în familie spune tot.
transmiteți altor părinți? 9. Să ne respectăm unii pe alții
7. Ce am putea face să avem mai 10. Să pună pe primul loc educația copiilor și mai apoi
multă răbdare cu copiii noștri? celelalte: serviciu, carieră, avere etc.
8. Ce rol au părinții în viața
școlii?
9. Știm că nu există o relație
perfectă părinți-școală-elevi, dar
cum ar putea deveni aceasta
perfectibilă? Ce ar putea face
școala? Părinții? Elevii?
10. Cum credeți că ar trebui să
procedăm pentru a-i determina
pe copii să facă ce ne dorim?

52

Un scriitor pe lună NOI - CITITORII

Grupaj realizat de Cristina Rîpă, XII C

Scriitorul lunii ianuarie: Scriitorul lunii februarie:
Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850) Grigore Vieru (14 februarie 1935)
Cel mai mare poet român. Capodopera Poet basarabean, membru al Academiei
literară este considerată poemul Române. În anul 1957 debutează editorial (fiind
„Luceafărul”. student) cu o plachetă de versuri pentru
Pe lângă activitatea de poet, a mai lucrat la copii, Alarma, apreciată de critica literară. Se
Biblioteca Centrală din Iași, revizor școlar, angajează ca redactor la redacția revistei pentru
sufleor şi copist, redactor al copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și
ziarelor „Timpul” și „Curierul din Iași”. Opera ziarul „Tânărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”.
sa a rămas vie până în prezent, La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în
fiind tradusă în numeroase limbi. Este prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din
cunoscut și ca prozator (Sărmanul Basarabia, textele sale având un mare rol în
Dionis, Cezara etc.) deșteptarea conștiinței naționale a românilor.
fragment din „Luceafărul” În 1970, apare Abecedarul - mult timp bază pentru
„…El asculta tremurător, învăţăcei. Se stinge din viaţă la 20 ianuarie 2009 la
Se aprindea mai tare Chișinău.
Și s-arunca fulgerător, „Frumoasă-i limba noastră”
Se cufunda în mare; Pe ramul verde tace
Și apa unde-au fost căzut O pasăre măiastră,
În cercuri se rotește, Cu drag și cu mirare
Și din adânc necunoscut Ascultă limba noastră.
Un mândru tânăr crește…”. De-ar spune și cuvinte
Luceafărul. – Chişinău, s.a. – 58 p. Când cântă la fereastră,
Ea, le-ar lua, știu bine,
Din limba sfântă-a noastră.
Cartea ghioceilor – Chișinău: Prometeu, – 55 p.

53

Un scriitor pe lună NOI - CITITORII

Grupaj realizat de Cristina Rîpă, XII C

Scriitorul lunii martie: Scriitorul lunii aprilie
Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploiești) Camil Petrescu (22 aprilie 1894)
Poet, scriitor și eseist român, ales post- A fost un romancier, dramaturg, doctor
mortem membru al Academiei Române. în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt
Considerat atât romanului tradițional și rămâne în literatura
de critica literară cât și de publicul larg drept română, în special, ca inițiator al romanului
unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care modern.
i-a avut limba română. Nichita Stănescu fragment din romanul „Patul lui Procust”:
aparține „…Mă iubea de cincisprezece sau şaisprezece
temporal, structural și formal, poeziei ani. Ştiam că sunt pasiunea lui rămasă din
moderniste sau neo-modernismului adolescenţă, cum rămâne puţin ilogică şi
românesc din anii 1960-1970. A debutat în copilăroasă mintea bolnavilor după meningită.
1957 în revistele „Tribuna” din Cluj și în Acum cincisprezece ani eram, mi se spune şi
„Gazeta literară” cu trei poezii. astăzi, cea mai frumoasă fată din orăşelul
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru nostru. E foarte important acest „cea mai” în
volumul de poezii ” O viziune a orăşelele mici. (…) Cea mai frumoasă
sentimentelor”; Premiul Uniunii Scriitorilor recoltează toate visurile, toate ambiţiile
pentru volumul de poezii adolescenţilor din oraş…”
”Necuvintele”; Premiul Uniunii Scriitorilor Petrescu, Camil. Patul lui Procust –
pentru volumul de eseuri; Premiul București, 1997 – 257 p.
Internațional „Gottfried von Herder”; Premiul
“Mihai Eminescu” al Academiei Române
pentru volumul de poezii “Opera Magna”. A
decedat la 13 decembrie 1983.
Odă în metru antic
„Nu credeam să-nvăț
a muri vreodată,
nu credeam să mă zarzăre
să mă piază de murgure
înlăuntru de roată”…
Stănescu, Nichita. Necuvintele, Chișinău:
Litera,. – pag, 318

54

Un scriitor pe lună NOI - CITITORII

Grupaj realizat de Cristina Rîpă, XII C

Scriitorul lunii mai: Scriitorul lunii iunie
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm) Mircea Cărtărescu (1 iunie 1956)
A fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, Scriitor român, a debutat cu poezii la Cenaclul
jurnalist, profesor universitar, academician și de Luni și în România Literară în anul 1978 și
diplomat român. Personalitate impunătoare și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a
polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a citit și proză la Cenaclul
marcat perioada respectivă prin elemente de de proză „Junimea”, condus de Ovid S.
originalitate compatibile cu înscrierea sa în Crohmălniceanu. Actualmente, Mircea
universalitate. Copilăria i-a stat, după cum Cărtărescu este conferențiar universitar la
mărturisește el însuși, „sub semnul unei Catedra de literatură română a Facultății de
fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet – Litere a Universității din București
care se va autodefini mai târziu într-un vers Opere: Visul chimeric; Frumoasele străine;
celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – Parfumul aspru al ficțiunii; Vreau să-mi
neputând să vorbească până la vârsta de patru spui, frumoasă Zaraza etc.
ani. fragment „De ce iubim femeile”
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii …Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii
şi nu ucid tale cînd le priveşti ca un maniac. Pentru că se
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc trag din fetiţe.
în calea mea Pentru că au un fel de a gîndi care te scoate
în flori, în ochi, pe buze ori morminte. din minţi. Pentru că iau viaţa în serios, pentru
Lumina altora că par să creadă cu adevărat în realitate.
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi
în adâncimi de întuneric, sau altceva. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele
dar eu, ne întoarcem…
eu cu lumina mea sporesc Cărtărescu, Mircea. De ce iubim femeile
a lumii taină – București, Humanitas, 2009. – 170 p.

55

Zile internaționale NOI - CITITORII

Cătălina Zaharia, XII C

Ianuarie
27 ianuarie Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului
30 ianuarie Ziua Internațională pentru Nonviolență în Școală
Februarie
11 februarie Ziua Mondială a Bolnavului
13 februarie Ziua Mondială a Radioului
15 februarie Ziua Internațională a Copilului Bolnav de Cancer
21 februarie Ziua Internațională a Limbii Materne
Martie
3 martie Ziua Mondială a Scriitorilor
8 martie Ziua Internațională a Femeii
20 martie Ziua Internațională a Francofoniei Ziua Internațională a Fericirii
21 martie Ziua Internațională a Poeziei
22 martie Ziua Mondială a Apei
27 martie Ziua Mondială a Teatrului
Aprilie
1 aprilie Ziua Păcălelilor
2 aprilie Ziua Internațională a Cărților pentru Copii
7 aprilie Ziua Mondială a Sănătății
22 aprilie Ziua Pământului
23 aprilie Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor
Mai

1 mai Ziua Muncii
3 mai Ziua Mondială a Libertății Presei
9 mai Ziua Europei
12 mai Ziua Internațională a Asistenților Medicali
15 mai Ziua Internațională a Familiei
18 mai Ziua Internațională a Muzeelor
21 mai Ziua Mondială a Diversității Culturale

pentru Dialog și Dezvoltare

56

NOI - CITITORII

Zile internaționale

Cătălina Zaharia, XII C

Iunie

1 iunie Ziua Părinților Ziua Copilului
4 iunie Ziua Internațională a Copiilor Victime ale Agresiunii
5 iunie Ziua Mondială a Mediului
8 iunie Ziua Oceanului Planetar
12 iunie Ziua Mondială împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor
14 iunie Ziua Mondială a Donatorului de Sânge
21 iunie Ziua Muzicii
26 iunie Ziua Internațională de Luptă împotriva Abuzului și Traficului Ilicit de Droguri
Iulie

17 iulie Ziua Justiției
30 iulie Ziua Internațională a Prieteniei
August

12 august Ziua Mondială a Tineretului
29 august Ziua Internațională împotriva Testelor Nucleare
30 august Ziua Internațională a Victimelor Disparițiilor Forțate

57

NOI - CITITORII

Grupul Editorial ALL: Editura Polirom
„Vocabularul european al
„Loialitate totală”, de Leena Rinne, filosofiilor"
, de Barbara Cassin, traducere de
Sandy Rogers, Shawn Moon, cuprinde Anca Vasiliu şi Alexander
Baumgarten, este o lucrare
11 puternice „adunări” de echipă – monumentală, realizată de un
colectiv de aproape o sută de
sesiuni scurte, cu un țel precis. autori şi acoperind circa 15 limbi
europene, "Vocabularul european
Acestea se concentrează asupra NOUTĂȚI EDITORIALE al filosofiilor" prezintă şi compară
mai bine de 4.000 de termeni
abilităților și instrumentelor pe care te Venim și în acest număr în specifici unei limbi. Mulţi termini
au fost preluaţi de ştiinţele
poți baza pentru a inspira loialitatea. întâmpinarea voastră, dragi umaniste sau au trecut în limbajul
Principiile prezentate te vor învăța să colegi, cu câteva propuneri cotidian, ceea ce
generezi loialitate totală în rândul celor de noutăți editoriale de la face volumul și mai interesant
cu care interacționezi. pentru publicul larg.
"Postscript", de Cecelia Ahern, câteva dintre cele mai mari "Toţi copiii librăresei", de Veronica
continuarea bestsellerului "P.S. Te edituri din țară, cu precizarea D. Niculescu, va apărea în
colecţia "Ego. Proză". Silvia Albu
iubesc" al autoarei irlandeze, un titlu că veți găsi pe site-urile este o tânără librăreasă întoarsă
de curând în oraşul natal, după o
foarte aşteptat de cititoarele din acestora mult mai multe noi absenţă forţată de aproape cinci
ani, în România anului 1983.
România, va apărea în limba română apariții care vă pot interesa Mâncarea e raţionalizată, lumina
se ia timp de o oră pe zi,
în primăvara lui 2020. La 15 ani de la Echipa redacțională. dragostea vine laolaltă cu
ameninţarea morţii. În cartierul de
debut, Cecelia Ahern s-a întors în la marginea Piteştiului Complexul
este un întreg univers, planetele
lumea lui Holly. ce se rotesc în jurul propriilor axe
sunt Alimentara, Măcelăria,
Cofetăria, Merceria, Librăria,
Ceasornicăria, Poşta. În viaţa
librăresei, marcată de traumă pe
când avea doar 17 ani mişună o
mulţime de copii. De-a lungul
verii, o idilă se înfiripă între ea şi
ceasornicar, un bărbat cu şapte
ani mai în vârstă.

58

NOI - CITITORII

Editura Litera

"The Beekeeper of Aleppo",
de Christy Lefteri, este o
carte extrem de actuală.
"Volumul va deveni cu
siguranţă un #mustread
printre pasionaţii de ficţiune
din România", arată cei de la
Litera.

Grupul editorial Nemira Editura Humanitas Este o poveste emoţionantă
şi plină de compasiune
"Leii Siciliei", de Stefania Auci, "Dumnezeu: O istorie umană", de despre o familie simplă din
bestseller absolut în 2019 în Italia, Reza Aslan, într-o traducere de oraşul sirian Alep, distrus de
o trilogie fascinantă despre viaţa Andreea Eşanu. Cartea publicată în război. Forţaţi să scape, Nuri,
unei familii siciliene, documentată colecţia "Istorie“, semnată de autorul apicultor, şi soţia sa, Afra,
pe mai multe generaţii, apare faimosului bestseller "Zelotul", este artistă, fac o călătorie
în colecţia Babel de literatură o lucrare la fel de fascinantă. În periculoasă.
străină. "Dumnezeu: O istorie umană", Aslan
"Institutul", de Stephen King, cel nu este interesat să dovedească "The Boy Who Followed His
mai nou roman, este combinaţia sau să nege existenţa lui Father into Auschwitz", de
perfectă între farmecul prieteniilor Dumnezeu, nici să traseze o istorie Jeremy Dronfield, spune
şi solidarităţii dintre copii în faţa a religiei (văzută ca limbaj simbolic povestea reală a unui tată şi
unui pericol (care aminteşte de şi metaforic), ci să surprindă fiu care au luptat să
"It"), în lumea tulburătoare a unei "inefabila experienţă a credinţei", o supravieţuiască
instituţii misterioase, unde copiii constantă universală a naturii Holocaustului. Bestseller
cu puteri supranaturale sunt umane. internaţional, cartea va
cercetaţi şi exploataţi. "Copiii de pe Volga", de Guzel apărea la Editura Litera.
Iahina, traducere din rusă şi note de
Luana Schidu. Apare în colecția
„Raftul Denisei”. După cartea-
fenomen "Zuleiha deschide ochii",
un nou roman de Guzel Iahina, la fel
de profund şi de tulburător: lumea
coloniilor de germani de pe Volga,
în anii '20-'30 ai secolului trecut, o
lume în care basmele sunt la fel de
verosimile - şi la fel de crude - ca
realitatea.

59

Portret de scriitor NOI - CITITORII

Cassian Maria Spiridon

Prezentare realizată de Bianca Antonilă, X C

Cine este Cassian Maria Spiridon?

Poet, eseist, director și editor, Cassian Maria Spiridon s-a născut la data de 9 aprilie 1950, în Iași.
A absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti. A fondat noua serie a revistei
Timpul şi a înfiinţat Editura Timpul, pe care o conduce şi în prezent. A fondat Poezia, revistă de
cultură poetică şi a fost cofondator şi redactor-şef al Caietelor de la Durău. Din 1995 este directorul
revistei Convorbiri literare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societăţii
Ziariştilor Români şi al Asociaţiei Ziariştilor Români, membru al PEN-clubului european, şi preşedinte
al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi.

A debutat în revistele Amfiteatru şi România literară. A publicat peste 45 de volume de poezie,
critică şi eseu. A primit două premii ale Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române
pentru poezie şi alte numeroase premii şi distincţii. distins cu Meritul Cultural în grad de Comandor.
Este Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi. Poezia lui a fost tradusă în peste douăzeci de limbi şi
publicată în diverse antologii din ţară şi străinătate. Prezent, ca invitat, la festivaluri naționale și
internaționale de poezie (Festivalul Internațional de Poezie de la Medellin – Columbia, Bienala
internațională de Poezie de la Liège – Belgia, Luna culturii românești de la Marsilia – Franța, Întîlnirea
Poeților Lumii latine, Mexic, Festivalul Internațional de Poezie de la Havana, Cuba etc.) Prezent cu
texte la radio și televiziune (locale și naționale). Numeroase articole publicistice și eseuri în presa
locală și națională.

Cărți publicate (selectiv)

Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Ed. Axa, Botoșani, 1997 (Premiul pentru poezie al Uniunii
Scriitorilor – Filiala Iași); Arta nostalgiei (poeme cuantice) – versuri, Ed. Cartea Românească, 1997
(Premiul Uniunii Scriitorilor, revista „Tomis“, Constanța, Premiul pentru poezie al Salonului de carte
Oradea, 1998). Clipa zboară c-un zîmbet ironic (versuri), Ed. Dyonisos, Craiova, 1999, (nominalizată
la Premiul pentru poezie al USR) (Marele premiu al Festivalului internațional de poezie de la Sighetul
Marmației, 1999); Farmecul discret al dreptei cumpăniri, Editura Eikon, Cluj, 2010, (nominalizată la
premiul USR ); 101 dialoguri în libertate, interviuri, vol. II, Editura Ideea Europeană, 2011; Despre
împărăția omului surogat, Ed. Tracus Arte, București, 2014 (nominalizată la premiul USR), Premiul
Zilelor revistei Poesis-25, 2015); Eminescu, ziarist politic, Ed. Junimea, Iași, 2018; Cu gândiri și cu
imagini, Ed. Cartea Românească, București 2018

60

NOI - CITITORII

Portret de scriitor, Cassian Spiridon

o mînă îndrăgostită norul de astre globulare

zădărnicia acoperit de pînza albă a florilor de in
te afli
în valuri pline de nămoluri culcat pe piatra rece
și nimeni nu se află în preajmă
se înalță peste piept ești
cu totul palid
și inima tornadă în cenușă
sub cămașa zorilor
îi asculți bătăile pe luciul apei în destrămare
cînd noaptea se desparte
în care stelele-s cenușă își părăsește mantia
punctată
adunată de o mînă de magica lumină
de la stele
îndrăgostită și ziua se strecoară
călăuzită de razele
– ca nostalgia unui cerb întîi piezișe
de la Soare
însingurat te afli
cuprins de rigor mortis
între înalte stai cu trupul părăsit
de sufletul cel călător
meterezele de crengi eliberat acum
din carapacea cîndva vie
un cerb boncăluind se înalță fără aripi
însoțit
cu întristare de îngerul necruțător
străpunge norul
ce se petrece prin liziera ce desparte – de astre globulare
urmează îndrumătorul
seara cuprinde întinderea pădurii pe fluviul de lacrimi
și-ndurare
oamenii și case

vine răcoarea

privirea răscolește

după clipocitul leneș

cu mici vîrtejuri

și sclipiri incerte

e doar un fiu

în risipire

prins între cîrlige de inox

puternice

cu vîrfuri ascuțite

bune de străpuns în inimi

și în creier

sînt scos din marele Ocean

din lichidul amniotic am guler

cordonul ombilical

din carnea mamei

să mulțumim la zodii

la nouri la sfintele icoane

îmbrăcate-n rugăciune

cu glas mare 61
sînt slobozit în lume

NOI - CITITORII

Prezentare de carte

„Blândeţea nopţii”, de F. Scott Fitzgerald

Ionela Podgoreanu, X A

„În mai puţin de două minute, ea îşi cuceri izbânda, şi se justifică faţă de sine însăşi fără
minciună sau subterfugiu, tăie pentru totdeauna legăturile.”

FRANCIS SCOTT FITZGERALD s-a născut în St. Paul, Minnesota, la 24 septembrie 1896.
A urmat Princeton University.
Publicat în 1920, primul său roman, Dincoace de Paradis (This Side of Paradise), s-a bucurat
imediat de o mare popularitate, urmat, în 1922, de Cei frumoși și blestemați (The Beautiful and
Damned). În 1925 lui Fitzgerald i-a apărut capodopera Marele Gatsby (The Great Gatsby),
care nu a avut succes decât după moartea sa. La sfârșitul anilor '20, Fitzgerald a început să
lucreze la al doilea mare roman al său, Blândețea nopții (Tender Is the Night), apărut în anul
1934. Fitzgerald este autorul mai multor volume de povestiri, printre care Tales of the Jazz
Age (1922), All the Sad Young Men (1926), Babylon Revisited and Other Stories (1960). A mai
scris volumul autobiografic The Crack-Up (1945) și eseuri.

Publicat în 1934, romanul Blândețea nopții (Tender Is the Night) l-a ridicat pe F. Scott
Fitzgerald, așa cum au remarcat criticii, la înălțimea unui „Orfeu modern“. În 1998, Modern
Library l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului XX. A
fost ecranizat în 1962, iar în 1985 BBC a lansat o miniserie. În 1995, The Fountain Theatre din
Los Angeles a dramatizat romanul, câștigând PEN Literary Award.

Este una dintre marile cărţi ale secolului trecut, pe care vrei s-o reciteşti de nenumărate ori,
apărută în traducere la noi, numai în ultimul deceniu, la toate editurile mari (Polirom,
Humanitas) Apărut la nouă ani după alt mare roman al scriitorului american, "Marele Gatsby".
"Blândeţea nopţii" e un roman de iubire, dar înainte de toate unul al deziluziei şi prăbuşirii.

Acţiunea se petrece într-o primă parte în atmosfera magică a Rivierei franceze a anilor 20,
când abia se stinseseră ecourile războiului: "Cam la jumătatea drumului între Marsilia şi
graniţa italiană, se afla un hotel mare, superb, de culoare trandafirie. (…) Dimineaţa, devreme,
imaginea îndepărtată a oraşului Cannes, străvechile fortificaţii trandafirii şi albicioase, Alpii
vineţii care străjuiau Italia se răsfrângeau în apă şi tremurau acolo în unduiri şi cercuri urcate
prin ierburile marine din limpezimile-i nu prea adânci (…)".

Prin ochii unei actriţe aflate la început de carieră, Rosemary Hoyt, vedem un cuplu
perfect, Nicole şi Dick Diver, frumoşi, bogaţi, amestec de candoare şi oportunism. Dick e
medic psihiatru, Nicole e o tânără afectată de schizofrenie. Partea a doua a romanului, relaţia
lui Dick cu Nicole, care i-a devenit şi pacientă, se deteriorează treptat, până la distrugere. Dick
se hotărâse să o vindece pe Nicole, de care se îndrăgostise, şi să devină un medic de
excepţie:

62

NOI - CITITORII

Prezentare de carte

„Blândeţea nopţii”, de F. Scott Fitzgerald

Ionela Podgoreanu, X A

"În ceasurile moarte şi albe din Zurich, privind din salonul vreunei case străine în strada
de unde urca strălucirea câte unui felinar, se gândea că visase să fie un om bun, plin de
iubire, curajos şi înţelept, dar că acum constata că totul era foarte dificil. Ar mai fi vrut de
asemenea şi să fie iubit, dacă şi-ar fi găsit şi el locul într-un asemenea sentiment".
Nicole se însănătoşeşte treptat, vindecarea ei coincide cu moartea iubirii; începe o relaţie cu
un alt bărbat, în vreme ce Dick cade în beţie, pleacă din Europa înapoi în Statele Unite (în
blânda noapte americană) şi se pierde în orăşele prăfuite de provincie.
Despărţirea celor doi e o pagină memorabilă:
"- Profesia mea mă pune uneori în contact cu companii îndoielnice.
Ea începu să plângă de mânie la insulta aceasta.
- Eşti un laş! Ţi-ai ratat viaţa şi vrei să arunci vina pe mine.

Când nu-i mai răspunse nimic, ea reîncepu să simtă fascinaţia hipnotică a inteligenţei lui,
uneori exercitându-se fără putere, dar totdeauna cu substraturi de adevăruri peste adevăruri
pe care ea nu le putea frânge, şi nici măcar fisura. Şi, iarăşi, încercă să i se împotrivească,
aruncându-şi în lupta cu el ochii ei frumoşi, aroganţa catifelată, de câine de rasă, trecerea ei,
acum înfiripându-se, spre un alt bărbat, resentimentul acumulat de-a lungul anilor; lupta
împotriva lui cu banii ei, cu credinţa că sora ei îl antipatiza şi că acum era alături de ea; cu
gândul la noii duşmani pe care el şi-i făcea datorită amărăciunii lui, cu viclenia ei alertă
împotriva încetinelilor lui la masă, sănătatea şi frumuseţea ei împotriva deteriorării lui fizice,
lipsa ei de scrupule împotriva moralităţii lui în lupta aceasta lăuntrică se folosi chiar şi de
slăbiciunile ei, făcând uz, cu bravură şi cu curaj de cutii vechi şi farfurii, ceşti şi sticle, de
receptaculele golite ale păcatelor, greşelilor, jignirilor ei ispăşite. Şi deodată, în mai puţin de
două minute, ea îşi cuceri izbânda, şi se justifică faţă de sine însăşi fără minciună sau
subterfugiu, tăie pentru totdeauna legăturile. Apoi se îndreptă, cu picioarele moi şi scuturată
de suspine reci, către căminul acum, în sfârşit, al ei.”

Dick va fi incapabil să redevină ceea ce a fost sau să îşi refacă viaţa.
Dick si Nicole inițiază un periculos pas de deux pe granița dintre nebunie și normalitate, dintre
iubire și moarte.

63

NOI - CITITORII

Autorul numărului 12 al revistei NOI

Sorina Bălănescu

Prezentare realizată de Cosmin Condur

Sorina Bălănescu (25 decembrie 1941, Iaşi) - traducătoare, critic şi istoric
literar, fiica Virginiei şi a lui Constantin Bălănescu, actori la Teatrul Naţional din Iaşi.

Dragostea faţă de teatru a dobândit-o încă din copilărie, de la părinţii săi. Micuţa
Sorina Bălănescu, ce a crescut în Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, a scris
ulterior numeroase studii, eseuri, articole de teoria şi istoria teatrului.

Urmează cursurile Şcolii Medii „Vasile Alecsandri” din oraşul natal, absolvindu-le în
1959. Este licenţiată a Universităţii „Al. I.Cuza”, secţia limba şi literatura rusă - limba şi
literatura română (1964) şi apoi în specialitatea limba şi literatura engleză(1972).
Preparator, din 1964, la Catedra de limba şi literatura rusă a Facultăţii de Filologie din
Iaşi, ajunge în 1995 profesor titular. În 1979, obţine titlul de doctor în filologie, cu teza
Simbolul în dramaturgia lui Cehov. Din anul 2001, este profesor-asociat al Universităţii de
Arte „George Enescu” din Iaşi, unde predă un curs de istorie a teatrului universal.

Debut: Poemele lui Maiakovski, în traducerea lui Cicerone Theodorescu (în „Analele
ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza Iaşi”, secţ. III, tom XIII, 1967, pp.221-232).

Colaborează cu numeroase studii, eseuri, articole de istorie şi critică literară, de
teorie şi istorie a teatrului, cronici dramatice şi recenzii la „Convorbiri literare”, „Cronica”,
„Arlechin”, „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Ateneu”, „Adevărul literar şi artistic”, „Teatrul
azi”, „Viaţa românească”, „Dacia literară”, „Timpul”, „Kitejgrad”, „Romanoslavica”, „Studii
de slavistică”, „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza»” etc.

Cărţi publicate:

Dramaturgia cehoviană – simbol şi teatralitate, Editura Junimea, Iaşi, 1983; Simple
propoziţii. Încercări de poetică, Editura Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, 1994; O viață în sute de
roluri.Margareta Baciu, Revista “Teatrul azi” (Fundaţia “Camil Petrescu”), Bucuresti,
2002; Peisaj ieşean cu oameni de teatru şi spectacole, Princeps Edit; Iaşi, 2004; Şcoala
ieşeană de teatru. Istorie şi actualitate (Coordonator: Anca-Maria Rusu), Editura Artes,
Iaşi, 2005; Surâzător comediantul trecea. Miluţă Gheorghiu, Revista “Teatrul azi”
(Fundaţia “Camil Petrescu”), Buc.

64

NOI - CITITORII

Ediţii critice îngrijite: A.P.Cehov, Opere, vol. 1-5 (Ediţie critică
de traduceri),(Îngrijire de ediţie, Studiu introductiv, Cronologie,
Repere de istorie literară şi Note), Editura Univers, Bucureşti
1986- 1999; A. P. Cehov, “Stepa” şi alte povestiri; Logodnica” si
alte povestiri (Studiu introductiv, note și îngrijire de volum) Editura
Polirom Iasi, 2001-2002; Vasile Harea, Dimitrie Cantemir şi fiul său
Antioh, Editura Universităţii “Al. I.Cuza” din Iaşi, 1999, 239 p.;
Alexandru Zacordoneţ, Probleme de stilistică comparată privind
limba română şi limba rusă, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” din
Iaşi, 2000, 284 p.; N. Barbu, Semnul cumpenei. Patru decenii de
istorie a Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri” Iaşi. 1942-1984,
Prefaţă de Florin Faifer, Antologie, note şi indice de nume de
Sorina Bălănescu, Editura ARTES, Universitatea de Arte “George
Enescu” Iaşi, 2010, 680 p.

Traduceri: Mihail Roşcin, Anul Nou pe stil vechi. Comedie în
patru acte, Direcţia Teatrelor, Ministerul Culturii, Buc., 1980, 100
p.; Mihail Bulgakov, Suflete moarte. Comedie (după poemul Suflete
moarte de N.V.Gogol). Teatrul Naţional din Iaşi, 1996, 65 p.;
Natalia Reşetovskaia, Soljeniţîn, Editura Mydocenter, Iaşi, 1995,
287 p.; G.V.Ivanova, Pensionarii puterii, Editura Polirom, Iaşi,
1998; V. E. Meyerhold, Despre teatru (Traducere, note şi postfaţă),
Fundaţia Culturală “Camil Petrescu”, revista “Teatrul azi”,
Bucureşti, 2011, 231 p.

Premii: Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1995).
În 2018, a obţinut din partea UNITER premiul pentru întreaga
activitate.

Sorina Bălănescu – “Spectacolul vieţii”

65

NOI - CITITORII

Limbi foarte rare
selecție realizată de Claudia Petrea, clasa a XI a D

LIMBA DACĂ este o limbă indo-europeană vorbită LIMBA YANGKAM este limba aflată în cel
în antichitate de daci. Este considerată de unii mai mare pericol de dispariție. Face parte din
savanți ca fiind înrudită cu limba tracă. Nu există familia nigero-congoleză. În afară de acest
practic niciun text în limba dacă a cărui fapt, nu se mai știe nimic despre această
autenticitate sau a cărui apartenență la această limbă. Este vorbită de grupul etnic bashwari.
limbă să fie unanim certificată de specialiști. Există
ipoteze și speculații, uneori contradictorii. LIMBA UMBRIANĂ este o limbă indo-
europeană, care aparține familiei limbilor
LIMBA DALMATĂ a fost o limbă romanică de est, italice, din grupul sabellic, azi dispărută, ce s-
la fel ca româna, italiana sau dialectul istroromân a vorbit în Umbria. Face parte din subgrupul
al limbii române, limbile cu care se asemăna cel umbro-falisc. A dispărut în secolul I d.Hr.
mai mult. Spre finalul secolului XIX, a murit ultimul Limba umbriană este
vorbitor de limbă dalmată ca limbă maternă. cunoscută din aproape 30 de inscripții datând
din secolul al VII-lea î.Hr. până în secolul I
LIMBA ETRUSCĂ a fost o limbă vorbită și scrisă d.Hr. Cea mai mare colecție, Tabletele
de etrusci în diverse zone ale Italiei, în vechea Iguvine, constă din șapte tablete de bronz,
regiune Etruria, în Câmpia Padului (actualele conținând notițe despre ceremonii. N.B. A nu
regiuni Lombardia și Emilia-Romagna). Potrivit se confunda cu dialectele umbriene ale limbii
celor mai mulți cercetători, limba etruscă nu făcea italiene.
parte din limbile indoeuropene și nu s-a putut
identifica o înrudire clară cu o altă limbă. LIMBA UDMURTĂ (удмурт кыл, udmurt kıl)
ese o limbă uralică vorbită de nativii udmurți
LIMBA RETOROMANĂ este una dintre cele patru din republica constituentă rusească
limbi naționale ale Elveției, începând cu 20 Udmurtia, unde, alături de limba rusă, are
februarie 1938, totuși nu are statut de limbă oficială statut oficial. Este scrisă cu
deplină precum germana, franceza și italiana. Din alfabetul chirilic, la care au mai fost adăugate
punct de vedere lingvistic, retoromana este un încă cinci litere: Ӝ/ӝ, Ӟ/ӟ, Ӥ/ӥ, Ӧ/ӧ și Ӵ/ӵ.
grup de dialecte. Vocabularul udmurt are influențe din partea
limbii tătare și a limbii ruse. Udmurta este o
LIMBA RUTEANĂ este o limbă din subgrupul limbă aglutinantă. Folosește afixe pentru a
oriental al limbilor slave. Unii lingviști o consideră exprima posesia, pentru a specifica modul,
ca fiind o limbă distinctă, care își are propriul cod timpul și altele.
ISO 639-3; alții spun că este doar un dialect al
limbii ucrainene.

66

NOI - CITITORII

Limbi foarte rare
selecție realizată de Claudia Petrea, clasa a XI a D

LIMBA IDIȘ (‫ייִדיש‬, Yiddish) este un dialect sudic LIMBA OCCITANĂ sau limba òc (occitan,
al limbii germane, vorbit de aproximativ lenga d’òc, cuvântul òc însemnând „da”) este
3.000.000 de evrei în toată lumea, cu o o limbă romanică vorbită în partea de sud a
concentrație mai mare în Europa Centrală și Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane
Europa de Est. Limba s-a format în Europa și Guardia Piemontese) în Spania de nord
Centrală între Secolul XI și Secolul XIV, (Vall d’Aran) și în Monaco. Spațiul lingvistic și
desprinzându-se din graiurile meridionale cultural occitan se numește Occitania.
ale germanei din germana înaltă de mijloc. Dialectele occitanei includ auvergnat
(auvernhat), gascon, languedocien
LIMBA ISTROROMÂNĂ (în surse mai vechi (lengadocian), limousin (lemosin), provençal
istriano-româna), după unii lingviști, este o limbă (provençau) și vivaro-alpin (vivaroalpenc).
distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor
romanice, la fel ca româna, aromâna și LIMBA OSCĂ (sau oscană) este o limbă
meglenoromâna. Alți lingviști consideră că indo-europeană, care aparține familiei limbilor
istroromâna este un dialect al limbii române, italice, din grupul sabellic, azi dispărută.
împreună cu dialectele dacoromân, aromân și
meglenoromân. Istroromâna este vorbită în LIMBA LEONEZĂ (cunoscută ca mirandeză
câteva sate din nord-estul peninsulei Istria, în în Portugalia) este o limbă romanică vorbită
partea de nord a Mării Adriatice, în Croația, de în părți a Leon în Spania și în Braganza,
către o populație ai cărei membri își zic vlåș sau Portugalia. Deși istoric a fost considerată ca
rumâń (varianta rumâri), dar care sunt numiți un dialect spaniol, acum este considerată o
ćiribirci sau ćići de către croați și istroromâni sau limbă separată. În León, limba este protejată
vlahi istrieni de către lingviști. de legile comunității autonome și este materie
de studiu în școli.

LIMBA NUIT este o limbă amerindiană din familia
eschimo-aleută, vorbită în Groenlanda, Canada,
SUA (Alaska), Rusia (Siberia) de cca. 90.000 de
persoane.

67

NOI - CITITORII

Pentru că s-a scris mult în ultimele luni despre scriitoarea
rusă de origine tătară și pentru că romanul său, „Zuleiha
deschide ochii”, a cucerit publicul cititor român (mulți dintre
voi sigur ați citit-o deja) am realizat o selecție din interviul
Guzel Iahina în dialog cu Nona Rapotan, 4 mai 2018, preluat de
pe https://bookhub.ro/iahina-in-dialog-cu-nona-rapotan/.

Sper să vă facă plăcere întâlnirea cu Guzel Iahina și s-o
(re)descoperiți dintr-o nouă perspectivă în acest interviu.

„O splendoare de om, întâi de t-oa-te. Foarte sigură pe ea, cu o

cultură solidă pe care și-o pune în valoare fără prea mult efort, cu o
deschidere a minții care-i condimentează dialogul, cu o prezență
fizică discretă, dar, în același timp, impunătoare. Cam asta aș spune
despre Guzel Iahina dacă mi-ar cere cineva să o prezint în câteva
cuvinte.

Vă asigur că o să vă surprindă multe dintre răspunsurile ei.” (Nona
Rapotan)

R: Ce-a fost mai întâi: povestea sau personajul?
La început au fost tema și interesul pentru perioada timpurie

sovietică, iar acest interes a fost trezit de istoria familiei mele. Bunica
mea a fost deschiaburită, mai precis părinții ei au fost deschiaburiți;
ea avea șapte ani la momentul respectiv și a fost trimisă în Siberia
împreună cu părinții ei, unde a petrecut 16 ani, pe malul râului
Angara. Ea a crescut practic ca o fetiță/fată siberiană. Și s-a întors în
Repulica Tatarstan, în satul natal, un om complet schimbat, o femeie
adultă, cu o profesie – pedagogă, vorbind limba rusă, în loc de limba
tătară și, desigur, un om cu un cu totul alt caracter. Și acest caracter
puternic m-a interesat foarte mult, pentru că aveam relații foarte
apropiate cu bunica și voiam să înțeleg ce a putut să i se întâmple în
Siberia, ce-a format-o, ce a făcut din ea un om atât de puternic, un
om de fier. De aceea m-au interesat tema și epoca. Și a mai fost și
acel resort interior care mi-a permis, în cele din urmă, să scriu despre
asta.

R: În ce măsură v-a încurcat istoria personală?

Eu cred că nu poate să te încurce; cred că interesul acesta

personal este singurul punct de sprijin, o punte de care ai nevoie

atunci când vrei să scrii. Celelalte lucruri te încurcă: o grămadă de

idei personale, fantezia proprie, ceea ce-ți reprezinți despre diferite

episoade, despre personaje, linii narative. Te încurcă chiar și faptele

istorice, care sunt nenumărate și care nu vor nicicum să intre într-o

poveste coerentă... Scrii6t8oarea Guzel Iahina

NOI - CITITORII

Te încurcă totul! Dar interesul și emoția care te încearcă atunci
când te gândești la această epocă, acestea sunt singurele lucruri
care-ți permit să depășești lucrurile care te încurcă.
Acest interes este punctul de pornire pe care autorul construiește
pe teritoriul unei istorii străine – capul de pod este metafora – și de
la acest cap de pod începe desfășurarea istoriei. Uneori ești obosit,
ai un blocaj și în momentul acela te poți întoarce la acest cap de
pod și-ți recapeți puterile, ca să poți continua să lucrezi și să-ți
desfășori povestea ta.

R: Ați adus în fața lumii o întreagă istorie a tătarilor ascunsă
bine în spatele poveștilor, obiceiurilor și ritualurilor respectate
cu sfințenie de către tătarii culaci. Cât din lumea aceasta mai
există astăzi?

Tot ce-am descris în prima parte a romanului – partea națională
sau tătărască – sunt amintiri ale copilăriei mele petrecută în casa
bunicilor mei. Era o casă țărănească, la marginea orașului Kazan.
Acolo viața era perfect țărănească, ca la sat. De pildă, la fel ca
Zuleiha, niciodată nu călcam pragul, ci trebuia să trecem peste!
Cât de greu v-a fost să ieșiți din poveste, să vă raportați la
personaje în mod obiectiv (până și cele mai negative dintre ele au
ceva bun, ascuns bine)?

Mi se pare că autorul nu se poate detașa niciodată de poveste,
nici măcar după o lună, o jumătate de an sau un an, nemaivorbind
de procesul scrierii în sine. De aceea, e foarte important să ai lângă
tine un om în opinia căruia ai încredere și căruia poți, din când în
când, să-i arăți câte ceva. În cazul primului meu roman, Zuleiha
deschide ochii, am arătat profesorilor mei de scenaristică scenariul
pe care l-am scris. În cazul celui de-al doilea roman, Copiii Volgăi,
care urmează să apară peste câteva zile în librăriile Moscovei, am
arătat romanul agentului meu literar, care m-a ajutat foarte mult.
Pur și simplu, m-a încărcat cu optimism și inspirație, m-a susținut
din punct de vedere psihologic.

De aceea, aș răspunde că nu ai cum să te detașezi singur și să
vezi de deasupra și, mai degrabă, ai nevoie de o privire din afară.
Deși, în ceea ce privește energia textului, pe aceasta poți să o simți
și singur. La câteva zile după ce ai scris, poți să recitești și să vezi
dacă te atrage sau nu, dacă te prinde sau nu.

R: Ați pomenit de noul dvs. roman, „Copiii Volgăi”. Să înțeleg
că pentru dvs. apa este un element central? Vă fascinează apa
ca element natural?

Eu sunt de pe Volga, toată copilăria mea am petrecut-o pe
Volga, într-o cas6ă9 de vacanță de pe o insulă de pe acest râu.

În primul roman avem Angara, dar în al doilea roman Volga joacă NOI - CITITORII
un rol și mai important. Este un arhetip; este viața însăși. Este o
istorie care curge pe lângă ei și prin ei, iar Volga devine chiar
personaj.

R: Care dintre personaje s-a lăsat cel mai greu de construit?
Care s-a „arătat” cel mai greu?

Cele mai multe temeri le-am avut legat de imaginea doctorului
Leibov, pentru că era un personaj născut cu mult înainte de
Revoluție, de o altă etnie, care avea o profesie pe care n-o
cunoșteam deloc și mă temeam că n-o să-mi iasă descrierea. Dar, în
mod surprinzător, istoria aceasta cu oul (care îl protejează pe erou de
lumea înconjurătoare) a apărut foarte ușor și mi-a permis să scriu
capitolele despre el foarte repede.

R: Da, aici fac o paranteză: Leibov, la un moment dat nu mai are
vârstă. Ba chiar pare că întinerește.

Nu m-am gândit să-l întineresc, dar, într-adevăr, trăiește până la
o vârstă înaintată și nici nu se gândește să renunțe, viața lui o ia la
deal, el practic e la început de carieră la cei 70 și ceva de ani ai săi.

R: A deschide ochii” nu este doar un act reflex. De ce ați ales
văzul, ca poartă a cunoașterii, și nu un alt simț? Credeți că
raționalizarea (ca mecanism psihologic) celor „văzute”, punerea
în ordine a lumii cu ajutorul minții, îi ajută să supraviețuiască?
S-ar fi putut și altfel?

Toți cei care trăiesc în Colonie au motive de supraviețuire diferite.
Zuleiha, care supraviețuiește strict din dragoste pentrul fiul ei, iar
această dragoste o împinge să caute hrană, să strângă provizii,
pentru că doar astfel îl poate susține pe fiul ei. Este, mai degrabă, o
supraviețuire animalică și nu cred că ajunge la o înțelegere rațională,
conștientă. Și decizia sa de la final, o decizie foarte importantă,
aceea de a-i da drumul fiului ei, ei bine, asta este, mai degrabă, o
decizie intuitivă. Este născută dintr-o comuniune la nivel mental cu
Strigoaica și din dorința sa de a nu fi ca ea (ca Strigoaica).

R: Eu mi-am intitulat recenzia „Memoria ca formă a
(supra)viețuirii”.

Mi se pare un titlu minunat, pentru că în spatele lui se ascunde o
temă mult mai largă decât cea din Zuleiha deschide ochii. Vedem aici
rolul romanului istoric în Rusia de astăzi. Mi se pare că acest tip de
roman are trei roluri: primul – și cel mai evident – este cel de manual
de istorie, pentru că din el chiar poți afla ceva despre faptele istorice.

Scrii7t0oarea Guzel Iahina

NOI - CITITORII

Al doilea, mult mai important, este cel de terapie psihologică –
prin acest tip de roman reușești să treci și să depășești acele
traume care au afectat societatea sovietică. Iar al treilea rol, poate
cel mai important, este acela de legătură cu generațiile precedente.
Scriind și citind un asemenea roman, putem și vrem să simțim mai
bine acele generații anterioare cu care n-am putut întotdeauna să
comunicăm și care, adesea, nu vroiau să povestească ce s-a
întâmplat cu ele. Și de aceea un titlu ca al dvs. mi se pare un titlu
foarte bun.

R: Evgheni Vodolazkin mi-a spus că el nu concepe literatura
rusă fără Dostoievski și Tolstoi. Care dintre autorii ruși vă este
mai apropiat de suflet și de ce?

Pe Dostoievski îl simt mai apropiat. Este acel autor care m-a
făcut în adolescența mea. L-aș numi, de asemenea, pe Gogol,
lectura lui a fost prima experiență cu adevărat metafizică. La fel și
Bulgakov.

E. Hemingway, pentru scriitura lui extrem de cinematografică,
iar eu ca o îndrăgostită de cinema, am apreciat foarte mult chestia
asta, îmi pică foarte bine. Dintre scriitorii contemporani i-aș numi pe
Vodolazkin, nu pentru că a venit vorba despre el acum, ci pentru că
este un scriitor minunat, care cu virtuozitate stăpânește limba rusă
și poți să te delectezi citind textele sale. Nici măcar nu trebuie să-ți
bați capul să înțelegi ce vrea să spună, ci pur și simplu să te bucuri
de limba lui, de felul în care stăpânește limba.

selecție realizată de Andreea Bîncă, clasa a XII-a C

Scriitoarea Guzel Iahina sursa imagini: dilemaveche.ro
71

NOI - ÎNVINGĂTORII
„Floare albastră”
concurs interjudețean de interpretare lirică eminesciană
ediția XXI, 15 ianuarie, 2020

Anul acesta, elevii liceului nostru au sărbătorit 170 de ani de la nașterea Poetului pe scena
Ateneului Național din Iași, alături de mulți alți participanți din 20 de școli ale județelor
Moldovei.
Poeziile alese de colegele noastre, armonia muzicală și calitatea recitării au fost apreciate de
juriu cu cele mai înalte distincții ale competiției: Elena Tudoran, din clasa a XII-a C, a obținut
Marele Premiu și Trofeul festivalului, iar Miruna Varzar, clasa a X-a C, deși aflată la prima
participare, a fost răsplătită cu Premiul I!

Suntem mândri de ele și le felicităm din toată inima! Mulțumim, de asemenea, doamnei
bibl. prof. Claudia Fotache, pentru implicare și îndrumare.

Echipa redacțională

72

NOI - ÎNVINGĂTORII
„Floare albastră”
concurs interjudețean de interpretare lirică eminesciană
ediția XXI, 15 ianuarie, 2020
Pe scenă

73

Lăzărescu Vasilica NOI - ÎNVINGĂTORII

Elevă a liceului nostru, în clasa
a XII-a A, Lăzărescu Vasilica
este laureată a Olimpiadei
Naționale domeniul Tehnologii
cu Premiul I! Excepțională
realizare! Motiv pentru care am
rugat-o să ne împărtășească din
experiența ei, convinși fiind că
poate reprezenta un model și un
bun exemplu de urmat pentru noi
toți.

O felicităm cu mândrie și
prezentăm opiniile sale în
rândurile următoare.
Echipa redacțională

74

NOI - ÎNVINGĂTORII

NR: Felicitări, de asemenea, elevei Rusu Sabina Elena din clasa a-XII-a C pentru rezultatul
obținut la Olimpiada Națională de Economie, administrație și comerț, elevei Coroabă Maria din
clasa a-XII-a D pentru rezultatul obținut la Olimpiada Națională de Electronică, automatizări și
telecomunicații, elevei Stanciu Gabriela Alexandra din clasa a-XI-a A pentru premiul obținut la
Olimpiada Națională de Agricultură-Cultura plantelor.

„Adeptă a filosofului chinez Confucius, cred cu tărie că natura ne aseamănă, însă educația
ne deosebește, iar succesul fiecăruia stă doar în voința de a învinge.

Fire introvertita si extrem de sensibilă, am învățat datorită acestei competiții să cred în
mine, să muncesc cu drag si să fiu sigură că voi atinge succesul mai devreme sau mai târziu.

Olimpiada națională în ,,domeniul Tehnologii" a reprezentat pentru mine un prim pas în
lumea valorilor, câștigul în universul imens al medicinii veterinare, pe care l-am deslușit prin
îndelungi meditații și colaborări cu profesorii de specialitate, concretizate în locul I la proba
practică și, implicit, punctajul maxim.

Motivată mai ales de propria familie, dar și de către domnii profesori, am descoperit că
fiecare necunoscută a vieții poate fi asimilată mai ușor prin determinare și muncă inepuizabilă.

Participarea la faza națională a reprezentat cea mai serioasă provocare, o lecție de viață
concretă, datorită căreia m-am format ca om și mai ales ca personalitate.

Sunt convinsă că fiecare treaptă a umanității implică o muncă, titanică dacă ne dorim cu
adevărat să ne impunem și să excelăm, de aceea mărturisesc sincer că, în ciuda oboselii
acumulate, am avut doar de câștigat, drept pentru care le mulțumesc sincer tuturor celor care
au crezut în mine și în capacitățile mele cognitive.”

Lăzărescu Vasilica, clasa a XII-a A, Premiul I

75

NOI - ÎNVINGĂTORII

Ștefan Alupei, clasa a IX-a A

Mă numesc Ştefan Alupei , am 16 ani și sunt elevul Liceului Tehnologic „Haralamb
Vasiliu”.

Pasiunea mea este muzica și studiez pianul și acordeonul. Am descoperit această
pasiune în urmă cu trei ani. Am ajuns să cânt la spectacole, evenimente, concursuri. De doi
ani sunt înscris la Școala Populară de artă ,,Titel Popovici", din Iaşi. Primul meu concurs a
fost în urmă cu doi ani, în Iași. În trei ani de zile de când am început să studiez pianul și
acordeonul, nu mi-a venit să cred mie cum de am ajuns să cânt alături de marii artişti ai țării.
În fiecare zi îmi petrec timpul în faţa pianului câte 7-8 ore.

Când sunt supărat, mă duc la pian și cânt, încep să uit de toate supărărările pe care le
am. Muzica face parte din din viața noastră, de la început până la sfârșit. Datorită muzicii,
fiecare din noi se regăsește în acea melodie fredonată în gând. Poate nu toți iubesc
același fel de muzică, dar atunci când auzim un cântec pe care l-am îndrăgit, inima se
zbate mai tare ca niciodată, fața noastră se face mai luminoasă, iar ochii strălucesc ca
două cristale. Prin muzică, unii își exprimă sentimentele pe care nu au curajul să le spună.

Muzica este un moment de reculegere pentru cei care permanent sunt ocupați. Atunci
când asculți un cântec bun, totul se face parcă de la sine. Muzica este ca o poveste!!
Muzica mă face să mă simt în al nouălea cer! Muzica este totul pentru mine !

76

NOI - ÎNVINGĂTORII

Elevi de succes. Interviuri
Rubrică realizată de Andreea Bîncă, XII C

Continuăm proiectul din numărul precedent al revistei noastre. Elevii noștri de succes din
acest număr sunt: Ionela Podgoreanu, clasa a X a A, Ștefan Mușat, clasa a XII C, și Ștefan Rîpă,
clasa a IX a D.

Echipa redacțională

1. Cum îți alimentezi dorința de a face mereu mai bine, mai mult? Ce te motivează să
performezi?

Ideea de a putea ajuta pe cineva este cea mai puternică motivație. (Ionela Podgoreanu, X A).
Gândul la un viitor mai bun pentru familia mea mă motivează să încerc mai mult. (Ștefan

Mușat, XII C).
Ceea ce mă ajută să îmi alimentez dorința de a face mereu mai bine, mai mult, este timpul

petrecut în sala de antrenamente, alături de colegii mei sportivi de acolo. (Ștefan Rîpă, IX D).

2. Încep în curând primele etape ale concursurilor școlare. Spune-ne ce concursuri ai în
vedere în acest an?

Eu sunt sportivă. Îmi doresc să particip la toate concursurile sportive care se vor organiza.
(Ionela Podgoreanu, X A).

Pasiunea mea este limba engleză, dar m-am gândit și la matematică. (Ștefan Mușat, XII C)
În primul rând, mi-am propus să particip la campionatul de ping-pong, iar dacă dă Dumnezeu
să am rezultate de nivel înalt, mi-aș dori să ajung și la etapa națională. (Ștefan Rîpă, IX D).

3. Ce crezi că face diferența între un elev conștiincios, care se pregătește la fiecare
disciplină școlară și un un elev ce face performanță?

Cei care fac performanță se preocupă mult mai mult cu studiul pentru domeniul lui de interes,
atunci când, teoretic, este timp liber. Un elev de persormanță nu prea are timp de pierdut. (Ionela
Podgoreanu, X A)

Un olimpic învață mai mult decât ceea ce este predat în clasă, ei cunosc mai multe
la materia preferată, chiar dacă acest lucru nu se observă în note. (Ștefan Mușat, XII C).

După părerea mea, nu ar trebui să existe diferențe prea mari… ar trebui să acordăm în egală
măsură timp, atât pentru învățat cât și pentru performanțe. (Ștefan Rîpă, IX D).

4. Ce rol au părinții în educația copiilor?
Părinții au un rol foarte important. Ei trebuie să își motiveze copiii foarte mult, pentru a putea

ține pasul atât în ceea ce privește școala, cât și în privința sportului practicat. (Ionela P., X A)
Părinții ne pot motiva să învățăm mai mult. (Ștefan Mușat, XII C)
Cel puțin pentru mine, părinții au cea mai mare importanță în educație… adică trebuie să știe

când să îi dea frâu liber copilului și și să îl stimuleze să vrea mereu mai mult, să fie mereu mai bun
în ceea ce face. (Ștefan Rîpă, IX D)

77

NOI - ÎNVINGĂTORII

Elevi de succes. Interviuri
Rubrică realizată de Andreea Bîncă, XII C

5. Ce alte pasiuni mai ai, în afară de domeniul tău de performanță? Ce preferi să faci atunci
când vrei să te relaxezi?

Aproape tot timpul meu se împarte între școală și sport. În puținele momente libere, prefer
plimbările în natură, de preferință împreună cu prietenii mei. (Ionela Podgoreanu, X A)

Când vreau să mă relaxez citesc sau joc jocuri video. (Ștefan Mușat, XII C)
Pasiuni am destul de multe… (cititul, fotbalul, informatica), dar ceea ce mă relaxează cel mai
mult este muzica. (Ștefan Rîpă, IX D)

6. Noi avem tineri valoroși, dar se vorbește despre calitatea slabă a învățământului, sau
despre rezultate slabe la bacalaureat. De ce crezi că apar diferențe atât de mari?

Consider că atunci când ai o pasiune pentru ceva, aceasta te acaparează și te face să pierzi atât
noțiunea timpului, cât și timpul alocat învățatului, care ar trebui să fie egal cu cel pentru sport.
(Ionela Podgoreanu, X A)

Eu nu cred în calitatea slabă învățământului în România, rezultatele mici la bacalaureat pot fi
explicate destul de ușor, uneori din neputință, alteori din lene. (Ștefan Mușat, XII C)

Probabil pentru că atunci când faci ceva ce îți place, uneori pierzi noțiunea timpului și uiți de
lucrurile cu o importanță la fel de mare. (Ștefan Rîpă, IX D)

7. Ce drum profesional vei alege, unde îți dorești să studiezi în continuare, în ce dorești să te
specializezi?

Îmi ador sportul, dar îmi doresc să devin medic veterinar. (Ionela Podgoreanu, X A)
Eu nu sunt decis încă, dar înclin înspre Academia de Poliție. (Ștefan Mușat, XII C)
Îmi doresc să studiez la universitatea din București Automatizări și calculatoare. (Ș. Rîpă, IX D)

8. Care este cel mai ambițios vis al tău?
Îmi doresc să pot îmbina pe viitor cariera în sport cu cea profesională. (Ionela Podgoreanu, X A)
Nu am niciun vis ambițios, asta, doar dacă nu se ia în calcul faptul că cea mai mare dorință a

mea este aceea de a avea o viață plăcută. Din punctul meu de vedere, este foarte important ca,
indiferent ce planuri de viitor avem, să avem în vedere ca acestea să fie în contextul unei vieți care
să ne placă. (Ștefan Mușat, XII C)

Îmi doresc foarte mult să ajung informaticianul acestui liceu. J După modelul unor actuali
profesori ai noștri, care au fost elevii liceului. (Ștefan Rîpă, IX D).

9. Ce îi îndemni pe tinerii elevi din generația ta?
Recomand colegilor mei să viseze si să lupte pentru ceea ce își doresc!!! (Ionela, X A)
Pe elevii din generația mea nu-i pot îndemna, dar pot da un sfat folositor. Toată lumea îți va

spune să înveți pentru tine, pentru un viitor mai bun. Eu, în schimb, te sfătuiesc să înveți acum
pentru a putea lenevi în viitor. (Ștefan Mușat, XII C)

În primul rând, să termine toate studiile dar7ș8i să nu renunțe la dorințele lor. (Ștefan Rîpă, IX D)

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea – tradițiile populare românești
Mărțișorul

Alexandra Rață, XII A

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că a apărut pe
vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte.
Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată
în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul - război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1
martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii
de ani care pot fi considerate mărţişoare. Au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu,
înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât.

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa
Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de
sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a
îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O
picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins
Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.

Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba
Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la
naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea,
mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate
într-un şnur bicolor".

Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic
obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în
chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a
luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în
care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.

În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca
semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare
băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai
reprezentativă fiind ghiocelul.

79

NOI - PASIONAȚII

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache
Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea "Sărbătorile la români" că în
Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1
martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. În unele zone, copiii purtau
mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi
mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe
ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca
florile acestor arbuşti. Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl
poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte
cu demnitate".

În prezent, mărţişorul este purtat pe toată durata lunii martie, după care este prins de
ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că
dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La
începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de
mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor
domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Decizia de a include mărţişorul în lista patrimoniului imaterial al UNESCO a fost luată de
Comitetul pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii. Dosarul a fost depus
de România alături de alte trei ţări - Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova - în care această
frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă, dar în acelaşi spirit al
sărbătoririi renaşterii naturii.

80

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, vocabularul
Cuvinte lungi din limba română

Claudia Petrea, XI D

• Cuvântul ULTRAREVOLUŢIONAREI (19 litere) are toate cele 5 vocale principale
repetate exact de 2 ori. Alte cuvinte cu aceeaşi proprietate sunt: EUROOBLIGAŢIUNEA
şi SEMIAUTOPROPULSATEI
• Cel mai lung cuvânt care conţine toate cele 5 vocale principale (a, e, i, o, u) doar o
singură dată: BILDUNGSROMANESC (16 litere)
• Cuvântul AUTOÎNSĂMÂNŢĂRILE conţine toate cele 8 vocale din limba română (a, ă, â,
e, i, î, o, u). Cele mai scurte cuvinte care conţin toate cele 5 vocale principale (a, e, i, o,
u) sunt: OLEIAU, OUATEI, MOAIEU, NOAIEU (6 litere) AUROREI, BUBOAIE,
BUTOAIE, OPIACEU, SEQUOIA, LUPOAIE, URSOAIE etc. (7 litere)
• ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE (25 de litere) este cel mai lung cuvânt din
DEX'98. Există însă cuvinte mult mai lungi. Unii termeni medicali sau din chimie pot
ajunge chiar la peste 30 de litere. Iată câteva exemple:
DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZĂ (36 de litere)
ENCEFALOMIELOPOLIRADICULONEVRITĂ (32 de litere)
GASTROPILORODUODENOJEJUNOSTOMIE (31 de litere)
DICLORDIFENILTRICLORMETILMETAN (30 de litere)
• Cea mai lungă denumire de localitate din România ar putea fi: Staţiunea Climaterică
Sâmbăta (27 de litere), un sat din jud. Braşov. Cea mai lungă denumire de localitate din
România formată dintr-un singur cuvânt: Streisângeorgiu (15 litere) Cea mai scurtă
denumire de localitate din România: Ip (2 litere)
• Cele mai lungi cuvinte alcătuite dintr-o singură silabă: STRINCHI (8 litere) (regionalism
pentru "ciorapi"), STRÂMPŢI, STRIMPŢI (variante pentru "strâmţi") ŞTREANG,
TRUNCHI, CHIOMPI, GHIONŢI, STRÂMŢI, STRÂNGI, STRÂNŞI, STRICŢI, SCONCŞI,
SFINCŞI, PROMPŢI, STRÂMBI, SCHIMBI, SCHINGI, ŞCHIOPI, ZBENGHI (7 litere)
• Cel mai lung cuvânt din DEX alcătuit doar din vocale: UIUIU (5 litere)
• Cel mai lung cuvânt care conţine o singură consoană: ACIOAIEI (8 litere)
• Cele mai lungi cuvinte care conţin aceeaşi consoană: CIOCOAICEI, LĂLĂIELILE,
LILIALULUI, LOAIALULUI(10 litere)
• Cel mai lung cuvânt care conţine doar două vocale: TRANSPLANT (10 litere)
• Cel mai lung cuvânt care începe şi se termină cu o vocală, iar în rest nu conţine decât consoane: ÎNSPRE

81

Pasiunea mea, inventica NOI - PASIONAȚII

Cata Alexandra, XI E

Invenții și inventatori
Cine a realizat calculatoarele personale?

Primul calculator personal (sau PC) de succes a fost realizat de Steve Jobs și Steve
Wozniak în 1978. La început, doar puțini oameni și le puteau permite, dar astăzi,
calculatoarele personale pot fi găsite în școli, birouri și locuințe din întreaga lume.

Când au devenit mobile telefoanele?
La începutul anilor 1980, calculatoarele au permis ca telefoanele să nu mai aibă

cabluri și să devină mobile. Un sistem de stații radio de putere mică leagă telefonul
mobil de o rețea de calculatoare, care ține evidența abonaților.

Inima artificială
Dr. Robert Jarvik, unul dintre cei mai bătrani membri ai echipei de cercetători care

au creat stimulatorul cardiac, a realizat în 1982, prima inimă artificială operațională,
Jarvik-7, care i-a fost implantată pacientului Barney Clark. Folosind un sistem de pompe
hidraulice, Jarvik -7 a pompat sângele în sistemul circulator al pacientului.

Internetul (1983)
Termenul Internet, sau și internet, are mai multe sensuri strâns înrudite, în

funcție de context:
Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la World Wide Web,

rețeaua mondială unică de computere interconectate prin protocoalele (regulile)
de comunicare Transmission Control Protocol și Internet Protocol, numite pe
scurt TCP/IP. Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence
Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenția pentru Proiecte de
Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense
sau DoD din SUA) a creat prima rețea de computere interconectate, sub numele
ARPAnet. Super-rețeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea rețelei
Arpanet.

Substantivul comun internet (scris cu minusculă) desemnează în marea
majoritate a cazurilor aceeași rețea, însă văzută ca un mediu de comunicare de
mase, împreună cu informația și serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin
intermediul acestui mediu. Tehnic, termenul mai poate desemna și o rețea ce
interconectează două sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare
unele față de altele.

Exemple de rețele mari, pentru care folosința acestui nume este justificată,
sunt SIPRNet si FidoNet.

Cuvântul "Internet" provine din împreunarea artificială și parțială a două
cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

82

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, informatica
Legile lui Murphy despre calculatoare

Ștefan Rîpă, IX D

1. Unul din motivele pentru care computerele pot să facă mai multă treabă decât oamenii
este faptul că nu trebuie să se oprească pentru a răspunde la telefon.
2. Un program pentru calculator face ceea ce îi spui tu să facă, nu ceea ce vrei tu să
facă.
3. Un calculator este la fel de deştept ca şi persoana care îl foloseşte.
4. Indiferent de problema pe care o are calculatorul, întotdeauna este vina programului
Microsoft.
5. Profesoara va trece întâmplător pe lângă calculatorul tău tocmai în momentul în care
ai accesat un link nepotrivit.
6. Un computer face tot atâtea greşeli în două secunde cât doi oameni care lucrează în
douăzeci de ani.
7. Singurul program care funcţionează perfect de fiecare dată este un virus.
8. Cel mai înspăimântător dintre viruşi este acel virus care nu ştii că există deja în
calculatorul tău.
9. Când în sfârşit ţi-ai cumpărat suficientă memorie, constaţi că nu ai suficient spaţiu pe
disc.
10. În momentul în care înveţi să foloseşti calculatorul pe care îl ai, realizezi că e depăşit
şi ai nevoie de unul nou.
11. Dacă lucrezi la calculator şi uiţi să îţi salvezi munca la fiecare 5 minute, calculatorul
va pica după ce aproape ai terminat tot de lucru.

12. Persoana de la service venită să îţi repare calculatorul cel mai probabil nu a mai văzut un
model de calculator ca al tău.

83

Pasiunea mea, curiozitățile NOI - PASIONAȚII

Mihaela Ciupercă, IX A - P

Ştiaţi că...

...stiloul a fost născocit de un român pe nume Petrache Poenaru în 1827?
...cabina catapultată de avion este invenţia românului Anastasie Dragomir?
...pe un kilometru pătrat de uscat trăiesc mai multe insecte decât oameni pe întregul pământ
...orice exces de alcool îl costă pe om distrugerea a 10 000 000 de neuroni care nu se mai pot

genera, ceea ce duce la scăderea performanţelor creierului?
...hemoglobina este alcătuită din 287 molecule de acizi?
...omul consumă în 24 de ore, prin alimentaţie, cca. 15 g azot?
...un om care cantăreşte 70 kg conţine cca. 50 kg apă?
...omul foloseşte în 24 ore 750 l oxigen şi expiră 650 l dioxid de carbon?
...într-o viaţă de 70 de ani inima bate de un miliard de ori?

Maxime

Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău. (Socrate)
Cât mi-aş dori să existe undeva o insulă numai pentru cei înţelepţi şi binevoitori. (Einstein)
Există o înţelepciune a creierului, dar şi o înţelepciune... a inimii. (Dickens)
Copilul râde: înţelepciunea şi iubirea mea este jocul. Tânărul cântă: jocul şi înţelepciunea mea
este iubirea. Bătrânul tace: jocul şi iubirea mea este înţelepciunea. (Blaga)
Fiecare are atâta noroc şi nenoroc câtă înţelepciune şi nechibzuinţă are. (Gracian)
Înţelepciunea vine odată cu învăţătura. (Balzac)
Cei înţelepţi învaţă şi de la duşmani. (Victor Duţă)
Este înţelept nu acel care este preocupat de ce-i lipseşte, ci acel care se bucură de ceea ce are.
(Democrit)
Înţeleptul este un om care are experienţa vieţii. (Petre Ţuţea)
Înţelepciunea înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce este interzis. (Tolstoi)
Înţelepciunea vieţii e simplă: “Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte”. (N. Iorga)
Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă. (Socrate)
Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de-a o dobândi. (KarlPopper)
Cel ce dobândeşte înţelepciune iubeşte sufletul său şi cel ce ţine cu tărie la pricepereaflă fericirea.
(Pilde 19, 8)
Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea greşelilor. (Pilde 19, 11)

Prietenia uni om înţelept este mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor. (Democrit)

84

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, istoria

Rebeca Pascal, XI E

Înţelepciune antică: Ce înseamnă un rege adevărat?

Legenda spune că odată exista un regat al maimuţelor într-o pădure. Regele maimuţelor
era extrem de mare, dar şi foarte bun la suflet şi înţelept.

Într-o zi, regele se plimba şi a observat copaci de mango de-a lungul malurilor unui râu. El a
observat, de asemenea, un castel al oamenilor în aval. Atunci le-a ordonat maimuţelor să
adune toate fructele de mango din acei copaci altfel "va fi un dezastru".
Maimuţele nu au înţeles intenţia regelui, dar au respectat oricum porunca acestuia. Toate
frunctele de mango au fost luate din copaci cu o singură excepţie. Una din ele era ascunsă în
spatele unui cuib.

Într-o zi, fructul de mango s-a copt şi a căzut în râu şi a fost purtat în aval, ajungând la
regale oamenilor care tocmai făcea o baie. El a observat fructul de mango şi l-a întrebat pe
prim-ministrul care îl însoţea ce este aceasta. Primul-ministru i-a spus că este un "mango", un
fruct cu un gust minunat. Regele a ordonat apoi ca fructul să fie tăiat în bucăţi mici şi le-a dat
câte o bucată fiecăruia dintre miniştrii săi. Când s-a convins că nu era otrăvitor, a mâncat restul
de mango şi a realizat că întradevăr era foarte gustos. A voit mai mult.

A doua zi, regele oamenilor a mers cu trupele sale în pădure pentru a căuta mai multe
asemenea fructe. A găsit o mulţime de copaci de mango, dar şi o mulţime de maimuţe. Regele
oamenilor nu vroia să împartă fructele cu maimuţele, aşa că a ordonat ca toate să fie ucise. A
început un masacru.

Când vestea a ajuns la înţeleptul rege al maimuţelor, el a comentat: "A venit şi ziua
aceasta...". Miile de maimuţe au fost urmărite tot drumul până la marginea pădurii. Pădurea se
termina lângă o prăpastie, după care începea un crâng de bambus. Totul părea pierdut. Regele
maimuţelor a observat că dacă supuşii lui ar putea ajunge în crângul de bambus ar fi salvaţi.
Cu corpul său uriaş el a format un pod peste prăpastie şi mii de maimuţe au călcat peste el
pentru a ajunge în pădurea de bambus care le oferea siguranţă.

Cu toate acestea ajutorul acordat de regele maimuţelor a venit cu un pret. Una din maimuţe
nu îl plăcea pe rege şi a folosit ocazia pentru a-i veni de hac. În timp ce trecea peste trupul
regelui, ea a înfipt o suliţă în inima acestuia. Regele a strigat de durere, dar a îndurat chinul
până când toţi supuşi lui au ajuns în siguranţă pe partea cealaltă. Apoi s-a prăbuşit.

Regele oamenilor a asistat la toată scena. A fost atât de impresionat încât a ordonat ca
regele maimuţelor să fie îngrijit. Atunci când şi-a recăpătat cunoştinţa, regale oamenilor l-a
întrebat: "Eşti regele lor, de ce te-ai deranjat să mori pentru ei?".

Regele maimuţelor a răspuns: "Pentru că eu sunt regele lor". Apoi a închis ochii şi a murit.

85

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, istoria
Rebeca Pascal, XI E

Ultimul împărat al Chinei

Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, înainte ca acest stat să cadă sub regimul comunist al lui
Mao Zedong, a avut o viaţă deosebit de interesantă şi un sfârşit greu de imaginat pentru un
asemenea conducător.

Ultimul împărat al Chinei a fost totodată ultimul împărat al dinastiei manciuriene. El a
ajuns pe tron în anul 1908, pe când avea doar doi ani, iar trei ani mai târziu, China a devenit
republică, dar noua putere i-a permis să-şi păstreze titlul şi o parte dintre prerogative.
Ultimul împărat a trăit apoi în condiţii artificiale, în interiorul Oraşului Interzis din capitala
Beijing.

Pe când avea doar 17 ani, tânărul împărat Pu Yi a scăpat din lagărul de la Tietsin,
găsindu-şi ulterior refugiul în Armata Japoneză, care cucerise atunci o mare parte din
China. Japonezii i-au găsit o întrebuinţare politico-practică acestui împărat păpuşă, căci
după anexarea Manciuriei, niponii l-au instalat ca împărat al noii provincii, Manchuko.

După anul 1945, în care Japonia a pierdut războiul, Pu Yi a încercat să fugă în Coreea,
dar trupele sovietice l-au prins pe aeroportul din Mukden şi l-au predat comuniştilor chinezi
în anul 1950. Pu Yi era sigur că Mao îl va executa, doar că noul regim l-a plasat într-o
închisoare destinată criminalilor de război. Acolo, fostul împărat al Chinei a primit numărul
de prizonier 981 şi a fost numit grădinar al închisorii unde era deţinut. După câţiva ani de
„reabilitare”, Pu Yi a devenit un
susţinător al comunismului şi a fost iertat în mod oficial.

Pentru tot restul vieţii sale, fostul împărat a muncit ca ajutor de grădinar la Grădina
Botanică din Beijing, iar la vârsta de 61 de ani, Pu Yi a murit de cancer la rinichi.

86

Pasiunea mea, literatura NOI - PASIONAȚII

Maria Muntenașu, XI D

Dragi colegi, vă propun un material în mai multe părți, cu lucruri mai puțin cunoscute
despre scriitorii noștri. Pentru început, Curiozități despre Marii clasici. Vom începe cu

MIHAI EMINESCU
1. A scris poezii până în ultimele clipe ale vieţii – în buzunarul halatului în care a murit i s-a găsit
un carneţel, în care erau scrise ultimele sale poezii: „Viaţa” şi „Stele în cer”.

2. A murit într-un halat ponosit, încuiat într-un salon – a decedat la ora 4.00 dimineaţa în
Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, pe un pat
metalic, închis în „celula” sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a
vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă
paharul cu lapte: „Sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit.

3. Muza din spatele poeziei “Pe lângă plopii fără soţ” – se pare că ar fi Cleopatra Leca Poenaru,
fiica pictorului Constantin Lecca şi verişoara lui Caragiale. Strada pe care locuia aceasta era
una cu plopi, pe care Eminescu i-a numărat şi a observat că îi dă un număr fără soţ.

4. Îşi speria tatăl cu şerpi - În copilăria sa, obişnuia să îşi sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea
în pădure să prindă serpi şi-i punea de vii în apropierea casei sale.

5. A urât matematica – „N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică,
tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Şi, deşi aveam o memorie
fenomenală, numere nu puteam învăţa deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că
matematicile sunt ştiinţele cele mai grele de pe faţa pământului”.

6. Pasionat de fotbal şi înot - Una dintre pasiunile sportive din tinereţea lui Eminescu a fost
fotbalul. Cunoscuţii poetului spuneau că îi plăcea să joace fotbal şi că avea reale calităţi pentru
jocul cu mingea. Cu toate acestea, sportul la care se spune cu siguranţă că Eminescu excela
era înotul. Poetul era un foarte bun înotător, capabil chiar de mişcări acrobatice şi trucuri în apă.
A continuat să înoate şi la Cernăuţi unde, spune Călinescu, şi-a făcut o formă fizică de invidiat.

7. A vrut să se călugărească - Pe 23 iunie 1883, când poetul era „stricat cu toată
lumea”, ştiind că nu mai e cale de salvare pentru el şi când Maiorescu proiecta o viitoare
„internare” la sanatoriu, Eminescu a dat semnalul călugăririi. „Foarte excitat, sentiment al
personalităţii exagerat, vrea să se călugărească, dar să rămână în Bucureşti”, scria
eminescologul Theodor Codreanu în lucrarea sa „Eminescu şi mistica nebuniei”. La ce
mănăstire şi-ar fi dorit Eminescu să se călugărească, nu ştie însă nimeni.

87

NOI - PASIONAȚII

8. Citea cu voce tare - Eminescu citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile. Când
scria, se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie şi se lua la harţă
cu toată lumea care îl întrerupea. „Îi băteam în perete, el stingea lumânarea şi se liniştea, dar era
de rea credinţă şi nu se culca... Mă sculam atunci, mă duceam la el şi îl rugam să mă lase să
dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor şi el se făcea tot mai îndărătnic şi zicea că abuzez de
afecţiunile lui şi-l terorizez”, scria Ioan Slavici despre prietenul său.

9. Se încuia în cameră, zile şi nopţi întregi, ca să citească - În zilele şi nopţile în care Eminescu
se încuia în cameră pentru a citi, nimeni nu putea să-i tulbure liniştea. Uita noţiunea timpului şi
mai ales a lucrurilor gospodăreşti. „Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin
casă, nici să-i perie hainele sau să-i cureţe ghetele. Răpus de oboseală, el dormea adeseori
îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş. Barba şi-
o uita nerasă şi fiindcă-l supărau ţepii ei, lua briceagul şi pierdut în gânduri sau adâncit în lectură
şi-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n faţă. Când nu mai putea să o ducă aşa, schimba
locuinţa, îşi cumpăra haine şi albituri noi, se rădea şi iar se simţea bine”, mai povestea Slavici
despre prietenul Eminescu.

10. Salutul lui Eminescu: „Trăiască naţia!” - Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască
naţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său stârnea, de obicei,
simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei «Trăiască naţia!». El
răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!».

11. Sărăcia - În 1877, pe vremea când lucra la „Curierul de Iaşi”, Mihai Eminescu răspundea
scrisorii lui Ioan Slavici, care îi propusese să meargă de la Iaşi la Bucureşti, pentru a lucra la ziarul
„Timpul”, principalul organ de presă al Partidului Conservator. În răspunsul oferit lui Slavici,
Eminescu se vaită de situaţia financiară. „N-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi ţin gura până
acuma. 100 de franci am pe lună. Din ce dracu’ să plec? Am şi bagaje. Cu ce să transport aceste
roiuri de avere, mobilă în sensul larg al cuvântului? În acest sens îi scriu şi maestrului nostru: A nu
munci şi a nu avea – just. A nu munci şi a avea – superb! A munci ca mine şi a nu avea –
deplorabil! A munci şi a avea – just. Prin urmare, deja considerentul din urmă m-ar face să vin la
Bucureşti pe aripile lui Aeolos (n.r. zeul vânturilor în mitologia greacă). Aşadar, dă bani de drum şi
vin!”, îi scria Eminescu lui Slavici.

12. Fotografii - Cea mai cunoscută imagine a lui Mihai Eminescu este aceea dintr-o fotografie
realizată pe când acesta avea 19 ani. Fotografia a fost realizată în 1869, în Piaţa Sf. Wenceslas
din Praga, de către fotograful Jan Tomas. De altfel, există doar patru fotografii despre care se ştie
cu siguranţă că îl reprezintă pe Mihai Eminescu.

13. Asteroidul - Există un asteroid cu un diametru de 6 kilometri, care se numeşte Eminescu.
Asteroidul 9495 Eminescu a fost descoperit în anul 1971 la Observatorul Palomar, California. La
început, asteroidul s-a numit doar 9495. În 2000, declarat „anul Eminescuǁ, Uniunea Astronomică
Internaţională i-a atribuit asteroidului numele lui Mihai Eminescu.

88

Pasiunea mea, cuvintele încrucișate NOI - PASIONAȚII

Andrei Bîncă, XII C
Scriitor român

Dacă vei completa corect rebusul, în cadrul haşurat vei descoperi... numele
unui mare scriitor român.

Completează numele scriitorilor:

1. ................ Gârleanu
2. .................Cassian
3. ............... Christian Andersen
4. Otilia ..................................
5. Fraţii ...................................
6. ............... Labiş
7. ................Sadoveanu
8. ................Slavici
9. ................Creangă
10. ...............Farago
11. Nichita ...............................
12. George ...............................
13. .............. Arghezi

89

NOI - PASIONAȚII

Drepturile copilului
Dacă vei completa corect rebusul, vei afla/reaminti cele mai importante
drepturi ale copilului, garantate prin lege.
Completează punctele de suspensie:

1. Dreptul de a fi … indiferent de rasă;
2. Indiferent de credinţă sau …;
3. Indiferent de grai sau …;
4. Dreptul la o …;
5. Dreptul de a se odihni, de a se …;
6. Dreptul la o …;
7. Respectarea libertăţii de …;
8. Respectarea libertăţii de …;
9. Dreptul de a se … liber;
10. Învăţământul fiind …;
11. Dreptul de a se exprima …;
12. Dreptul la …;
13. Respect faţă de valorile …;
14. Să i se asigure dezvoltarea ….

90

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, biologia

Lăcrămioara Tescovină, XI D

Bioluminiscența – celule emițătoare de lumină

Istoric
În octombrie 1492, seara, marinarii lui Cristofor Columb au observat focul tremurând pe faţa

apei asemenea unui imens dans de lumini. Marinarii au rămas cu convingerea că era vorba de
focurile Infernului. Încă din Antichitate Plinius cel Bătrân explica fenomenul pe seama ciocnirii
dintre valuri și corpul unor vieţuitoare.

Prima explicaţie ştiinţifică a bioluminiscenţei a fost elaborată de fizicianul Robert Boyle, care
demonstra că bioluminiscenţa este în strânsă legatură cu reacţiile chimice, care încetează în
absenţa oxigenului şi că orice superstiţie legată de acest fenomen nu-şi găsea justificarea. Abia
în 1885 zoologul francez Raphael Dubois a descoperit cele două substanţe din corpul plantelor
şi animalelor care dau naştere la lumină printr-o reacţie chimică. Aceste substanţe sunt
luciferina si oxiluciferina.

Definiţie
Bioluminiscenţa este procesul biologic de producere a luminii de către organismele vii.

În organismele bioluminiscente se sintetizează o substanţă fotogenă numită luciferină, care
sub acţiunea O2 şi a enzimelor catalizatoare (luciferaze) se oxidează.

Organisme bioluminiscente
Cele mai spectaculoase manifestări ale bioluminiscenţei le întâlnim la suprafaţa mării şi sunt

produse de organisme unicelulare cunoscute sub numele de noctiluci, care cuprind protozoare
din grupa flagelatelor si a radiolarilor. Se produc 20-30 de flash-uri pe secundă.

Soldaţii care au trecut prin războaie povestesc că citeau scrisorile de acasă noaptea, lângă
copacii putrezi ai pădurilor, unde îşi găsiseră sălaşul hifele luminiscente ale unor ciuperci.

Cea mai cunoscută, întâlnită şi în ţara noastră este gheba de copac - Armillaria mellea - la
care partea luminoasă o formează cordoanele ramificate ale miceliului, dezvoltate în lemnul
copacului putred. La alte ciuperci, care cresc mai ales în regiunile calde, lumina poate fi produsă
și de pălărie. Spectaculos este şi muşchiul luminos, Schistostega osmundacea, a cărui
protonema prezintă celule cu membrana îngroşată. Această membrană concentrează lumina
cât de slabă şi o reflectă asupra grăuncioarelor de clorofilă, care la rândul lor o radiază în jur.

Dintre animalele terestre, licuricii sunt cei mai renumiţi fabricanţi de lumină. La aceste
insecte traheile străbat aglomerarea de celule fotogene. Pe traiectul acestora se gasesc
sfinctere muscular, care pot micşora sau mări cantitatea de aer ce ajunge la celule şi prin
aceasta pot opri sau declanşa producţia de lumină.

Sursa: http://scoalavasileparvan.ro/wp-content/uploads/2018/02/rev_discipol_15_2017.pdf

91

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, curiozitățile

Ceornea Denisa, XI D

Coincidențe bizare

Desigur, coincidențe se întâmplă tot timpul: ne gândim la cineva și doar câteva clipe mai
târziu primim un telefon de la respectiva persoană sau avem în minte un cântec, care în
secunda următoare începe la radio. În majoritatea cazurilor, coincidențele nu au o
semnificație importantă, dar uneori ele sunt extrem de bizare sau au un impact major
asupra lumii în care trăim. Iată câteva dintre cele mai uimitoare, remarcabile și ciudate
coincidențe din istorie.

Legătura J. F. Kennedy –Abraham Lincoln

Președinții americani John F. Kennedy și Abraham Lincoln sunt legați de o serie de
coincidențe cel puțin ciudate. Ei au fost aleși în funcție la exact 100 de ani distanță (Lincoln
în 1860, Kennedy în 1960), amândoi au fost urmați la conducerea țării de persoane cu
numele „Johnson”, iar cei doi Johnsoni s-au născut la exact 100 de ani distanță unul de
celălalt (Andrew Johnson în 1808, Lyndon B. Johnson în 1908). Atât Lincoln, cât și Kennedy
au murit asasinați. Asasinii lor s-au născut la o distanță de 100 de ani unul de celălalt (John
Wilkes Booth în 1939 și Lee Harvey Oswald în 1939), iar amândoi au murit înainte de a fi
judecați. Lincoln a fost împușcat într-un teatru și asasinul lui a fost capturat într-un depozit,
iar Kennedy a fost împușcat dintr-un depozit și asasinul lui a fost prins într-un teatru.
Coincidențele nu se opresc, însă, aici: Lincoln avea o secretară pe nume Kennedy, iar
Kennedy avea o secretară pe nume Lincoln.

Titanic și Titan

În 1898, scriitorul Morgan Robertson a scris o nuvelă cu titlul „Inutilitate sau epava lui
Titan”, care a prevestit în detaliu scufundarea legendarului vas Titanic, ce avea să se
petreacă 14 ani mai târziu. Cartea are drept subiect călătoria unui vapor de lux britanic,
HMS Titan, care lovește un aisberg în timpul traversării nordului Oceanului Atlantic și se
scufundă, iar mii de pasageri mor din cauză că nu existau suficiente bărci de salvare.

Similitudinile dintre evenimentul descris în cartea lui Robertson și scufundarea vasului
Titanic din 1912 sunt frapante. Atât Titan, cât și Titanicul erau vase de lux cu o lungime de
aproximativ 240 de metri, ambele au lovit un aisberg în luna aprilie, în timp ce traversau
Oceanul Atlantic cu o viteză de 25 de noduri. Atât în ficțiune, cât și în realitate, 2.500 de
oameni au pierit în tragicul eveniment.

92

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, curiozitățile

Ceornea Denisa, XI D

Regele Umberto I și proprietarul de restaurant din Monza

Pe 28 iulie 1900, Regele Umberto I al Italiei se afla în orașul Monza și a decis să ia masa la
un restaurant local. Proprietarul restaurantului l-a servit personal pe rege, iar întâlnirea dintre
cei doi a fost foarte ciudată. Pe lângă o puternică asemănare fizică, cei doi au descoperit că
poartă același nume, s-au născut în aceeași zi (14 martie 1844), î același oraș.

Coincidențele nu s-au oprit la asta: soțiile amândurora se numeau Margherita și ambele
cupluri aveau un fiu, pe nume Vittorio. Și pentru că viețile celor doi erau atât de asemănătoare,
nici morțile lor n-au diferit prea mult. A doua zi, proprietarul restaurantului a fost împușcat din
greșeală și a decedat, iar regele Umberto I a fost asasinat câteva ore mai târziu.

Cometa Halley și viața lui Mark Twain

Cometa Halley trece pe lângă Pământ o dată la 76 de ani, astfel că puțini sunt cei care
prind trecerea ei de două ori în viață. O astfel de persoană este scriitorul Mark Twain, care s-a
născut în 1835, în timp ce cometa tocmai trecea pe lângă planeta noastră, și a murit în 1910,
exact când cometa era din nou vizibilă de pe Terra.

Mai ciudat însă este faptul că în 1909 Mark Twain chiar a prezis în ce circumstanțe își va
găsi sfârșitul: „M-am născut odată cu cometa Halley în 1835. Ea vine din nou anul viitor şi mă
aştept să părăsesc lumea aceasta odată cu ea. Va fi cea mai mare dezamăgire din viaţa mea
dacă nu plec odată cu cometa Halley. Cel Atotputernic a spus, fără îndoială: „Acum se află aici
aceşti doi ciudaţi de neînţeles, ei au venit împreună şi trebuie să plece împreună”.

93

NOI - PASIONAȚII

Pasiunea mea, alimentația sănătoasă

Andrei Blaga, IX A

„Minte sănătoasă în corp sănătos”
Mă simţeam de mult timp stresată, nervoasă, obosită şi lipsită de energie. Puneam totul pe

seama şcolii sau a unor nemulţumiri de-ale adolescenților. Adevărul stă, de fapt, în alimentaţia
pe care eu o refuzam cu încăpăţânare.

Auzeam de multe ori în jurul nostru pe cei mai mari spunând: „M-a lăsat motorul!”. Nu prea
înţelegeam ce vor să spună: ce motor, că doar nu-s maşini? Acum înţeleg că era vorba de
lipsa de putere a organismului de-a mai face faţă activităţilor zilnice. Şi ce-i trebuie unui motor
ca să funcţioneze bine? Benzină bună, ulei de caliate şi îngrijire. Deci, întrebarea este ce-i
trebuie corpului nostru pentru a funcţiona şi el bine? Gândiţi-vă bine ce mâncăm noi, tinerii, de
obicei: ciocolată, bomboane, cartofi prăjiţi şi... McDonalds sau KFC. Cum să ne simţim bine cu
o asemenea alimentaţie?

Acum ştiu că între hrană şi sănătate e o strânsă legătură, aşa că a sosit timpul să ne
schimbăm. Pentru aceasta, m-am gândit să devin, pentru scurt timp, un fel de „doctor specialist
în alimentaţie”. Nu vă trebuie decât puţină răbdare să ascultaţi „sfatul medicului”.

Să-ncepem:
1. Mâncaţi trei mese pe zi – nu săriți peste niciuna dintre mesele obligatorii de peste zi.
2. Nicio dimineaţă fără lapte – laptele este o sursă importantă de vitamine şi minerale, în special
de calciu, bun în menţinerea sănătăţii sistemului osos şi al dinţilor.
3. Multă vitamină C – o găsiţi dacă mâncați în fiecare zi roşii şi mere, dar şi multe citrice.
4. Puterea spanacului – este leguma care conţine 13 substanţe benefice, ce au rol de
antioxidanţi, şi e bogată în vitamina A, vitamina C şi minerale, magneziu şi fier.
5. Sarea în bucate – ştii că nicio mâncare nu are gust dacă nu-i pui sare, dar ai grijă: dacă adugi
prea multă nu mai e sănătoasă deloc!
6. Nelipsita miere – este foarte bună pentru copii în perioada de creştere şi în tratarea unor boli
(bronşite cronice ).
7. Orez din plin – oricum ştii că e bine să mănânci orez pentru că are multe fibre, care ajută la
digestie, dar ceea ce nu ştiai, probabil, este faptul că mâncându-l vei reuşi să faci mai bine faţă
stresului şi vei da dovadă de mai multă bună dispoziţie.
8. Pufoase şi gustoase – dacă eşti alergic sau suferi de obezitate, atunci piersicile nu sunt pentru
tine. Însă dacă starea de sănătate îţi permite, nu ezita să le consumi pentru că ele elimină
toxinele din organism. Sunt fructe bogate în potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, vitamina A,
vitamina B1, vitamina PP şi vitamina C.
9. Iaurtul – este recomandat atât ca gustare, cât şi ca mic dejun, iar laptele din el este foarte bun
organismului. Conţine proteine şi carbohidraţi, substanţe care întăresc imunitatea, prevenind
infecţiile.
10. Miraculoasa apă – fără ea nu poţi trăi. Favorizează digestia, metabolismul şi funcţionarea
celulelor.

94

Pasiunea mea, alimentația sănătoasă NOI - PASIONAȚII

Andrei Blaga, IX A

11. Ceapa şi usturoiul – au multe proprietăţi medicale şi atâtea vitamine că te-ai plictisi citindu-le.
Dar fii sigur că merită să le consumi.
12. Strugurii – au multe vitamine: A, B1, B2, B6, C,PP şi K, dar şi potasiu, fosfor, magneziu, fier,
calciu, mangan şi, cel mai important pentru cei ...mofturoşi... (aşa, ca mine), măresc pofta de
mâncare!
13. Cerealele – sunt unele dintre alimentele care te încarcă cu energie, conţin vitamine B şi, datorită
fibrelor, ajută la digestie.
14. Peştele – orice dietă sănătoasă va fi bogată în peşte. Este una dintre cele mai sănătoase alegeri,
pentru că are rol în activitatea sistemului imunitar.
15. Avocado – acest fruct exotic are rol în reglarea funcţiilor organismului şi stimulează creşterea.
Are mult fier şi cupru, previne anemia, deci luptă cu oboseala şi stresul.

Voi încheia scurtul meu drum prin lumea alimentelor tot cu câteve sfaturi.
Deci:
• alimentele sănătoase sunt cele bogate în nutrimente;
• alimentele sănătoase sunt cele integrale;
• alimentele sănătoase sunt cele cunoscute;
• alimentele sănătoase sunt la îndemână;
• alimentele sănătoase nu sunt scumpe;
• alimentele sănătoase sunt delicioase.

Nu uitaţi că din ceea ce mâncăm trebuie să ne administrăm cantitatea necesară de proteine,
glucide şi lipide în corp. Astfel, când luăm micul dejun nu trebuie uitat că e prima masă din zi şi
această masă îţi dă energia pentru restul zilei. Consumaţi lactate, cereale şi fructe. Prânzul, de
asemenea, este o masă foarte importantă; nu trebuie să lipsească proteinele din peşte, carne de
pasăre, vită şi porc, ouă, lactate, mai puţin prăjelile în ulei. Seara, la cină, ar trebui să consumaţi
ceva uşor: carne de pui, o salată de legume sau fructe. Între aceste mese principale este necesar să
aveţi şi aşa zisele gustări, fructele fiind cele mai potrivite şi sănătoase.

Cam asta a fost„lecţia” mea în calitate de „doctor specialist în alimentaţie”. Sunt sigură că v-am
făcut poftă de mâncare, nu? Pentru că, mie una mi s-a făcut poftă de-o masă bună şi gustoasă. Dar
nu uita: hrăneşte-ti zilnic şi mintea! Ea are nevoie de-o mâncare specială!

Citind rândurile mele, tocmai ţi-ai luat porţia zilnică necesară minţii şi sufletului tău. Cred că la
asta se referă cunoscutul proverb: „Minte sănătoasă în corp sănătos”!

95

Pastila de artă NOI - PASIONAȚII

Expresionismul
Tulbure Raluca, clasa a IX a B

Asemenea altor noțiuni, ca baroc, manierism, clasic etc., expresionismul are două
accepțiuni: una de curent artistic și alta de însușire constantă ce străbate întreaga istorie a artei,
caracterizând anumite etape, anumite școli naționale sau creația anumitor artiști.

Ca precursor al curentului expresionism modern este considerat Van Gogh, așa cum
Cezanne este considerat precursor al cubismului, iar Gauguin al simbolismului – toate aceste
curente fiind reacții la impresionism. Spre deosebire de celelalte mișcări de avangardă, a căror
patrie a fost Franța și Italia, expresionismul bântuie mai ales țările nordice, în lumea slavă și
germanică, patria lui fiind Germania. Cu o mențiune însa, și anume contribuția norvegianului
Munch, cu renumitul său Țipăt, expresionismul fiind în general considerat un țipăt, un strigăt.
Pentru că, asa cum declara Kandinsky, “prin mijlocirea unui colț din natură”, arta dezvăluie de fapt
lumea spirituală a artistului, acesta recreând lumea din imagini zămislite în sufletul său.

Ca reprezentare a trăirilor sufletești ale artistului și deci nu a obiectului, arta apărea astfel,
pentru expresioniști, ca “dare, nu ca redare”, cum spunea Herwarth Walden. Întrucât arta germană
încă din vremea supremației goticului și a Renașterii, își demonstrează înclinația spre potențarea
expresiei prin distorsionări ale formei, era firesc ca, urmând tradiția, artiștii germani să promoveze
înaintea altora expresionismul. Pași hotărâtori în acest sens au făcut gruparea “Die Brucke” (Podul)
și gruparea “Der Blaue Reiter” (Călărețul albastru), în care, în afara de germanii Marc si Macke, au
participat ca fondatori și rușii Kandinsky, Jawlensky și Mariana Veriovkin.

Din punctul de vedere al stărilor de spirit subiective exprimate de artiști, în expresionism au
fost două direcții: una mistică, decepționistă și alta presupunând militantism social în numele unui
crez. Aceasta din urmă, cea mai bogată în personalități, a avut un rol important în luptele sociale,
în lupta contra războiului și în afirmarea curentului în Europa și pe alte continente.

Dintr-o listă nici pe departe completă fac parte, ca adepți ai expresionismului, germanii
Kirchner, Schmidt-Rottluff, Pechstein, Macke, Marc, Heckel, Grosz, Beckmann, Barlach,
Dix, Nolde, francezii Rouault si Gromaire, austriacul Kokoschka, belgianul Ensor, lituanianul
Soutine, mexicanii Siqueiros, Orozco, Rivera.

Cât privește arta românească, aici nu s-a putut constata un impact prea puternic al
expresionismului: un Mattis Teutsch, un Hans Eder, un Lascar Vorel, un Țuculescu și unele
realizări mai vizibile în grafică.

Bibliografie:

“Mica encinclopedie de artă universală”, Vasile Florea și Gheorghe Szekely, Editura “Litera
International”, 2005

96

NOI - PASIONAȚII

Alexander Sakharoff, 1909 Tipatul Capul lui Hristos
Edvard Munch, 1893
Alexej von Jawlensky Georges Rouault
Galeria Nationala, Oslo

Moartea si mastile Privirile umbrei Vedere pe o alee

James Ensor Ion Tuculescu August Macke, 1914

Fereastra In cenusiu Violoncelistul
Vasili Kandinsky, 1919
Hans Eder Chaim Soutine
Muzeul National de97Arta Moderna, Paris