Pamflete parodii glume

Pandele

Ion Pribeagu

Bunicuţa lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla gras şi burtos?
Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi oftă cu-nfrigurare

Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată.
Drept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit, cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!

Nedreptate divină

Nu ştiu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la şaizeş’cinci de toamne, mă crucesc ca tot săracul,
Auzindu-i şi prin piaţă cum se plâng, fără temei,
Că, noroc n-avură-n viaţă, de când sunt ei, la femei,

Fi’ndcă, după cum văd treaba, mitocani, beţivi sau chiori,
Şi cum dracu’ şi-a pus laba,-s însuraţi de şapte ori,

Tot la fel, şi divorţaţi, cum mi-au spus-o ei, pe şleau,
Mari bascule de bărbaţi, că…noroc în viaţă n-au!

Blonde, brune, platinate, ochi albaştri, verzi, căprui,
Mai cuminţi, mai deocheate, cum e Leana nu ştiu cui,
Şi-au avut…fără mişto, unele cu un mijloc,
Şi ce pept, şi ce popo’, de… sub plapumă luau foc!

De-aia, tot gândind, Părinte, fiind vorba de noroc
Şi femei, ca om cuminte, mi-a rămas mintea în loc,
Fiind…cum eşti informat, în patru’j-de ani şi-o vară,
Doar o dată însurat, cu aceeaşi Mărioară,

Aşa că, Ţi-o spun şi basta, că nu sunt trăit în crâng!
Poa’ să zică-orice nevasta, fi’ndcă eu tre’ să mă plâng,
Socotind, dintr-un condei…fără glume, caragaţă…
Că, de fapt eu, la femei, norocos n-am fost în viaţă!

***************

O măicuță pleacă din mănăstire și bântuie pe
stradă.

La un moment dat întâlnește o tipă și o întreabă:
− Auzi, da’ ce lucrezi tu de ai mașina așa frumoasă?
− Nimic. Mă întâlnesc cu un neamț, îl fac să se simtă
bine și mi-a dat mașina.
− Da hainele astea faine de unde le ai?
− Mă întâlnesc cu un italian, îl fac să se simtă bine și
îmi dă haine.
− Da’ totuși de unde ai atâția bani?
− Mă întâlnesc cu un francez, îl fac să se simtă bine
și îmi dă bani.

Măicuța se întoarce dezamăgită la mănăstire și
seara merge la culcare.

Pe la 12 noaptea se aud bătăi ușoare în ușă . La
care măicuța răspunde:
− Du-te de aici, părinte Ilarie, cu biscuiții tăi cu tot.

***************

Stau la bar în localul meu preferat..... deodată intră pe
ușă cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o
vreodată....
Mă gândesc cum să intru cu ea în vorbă și comand o
sticlă de șampanie.
Trimit chelnerul la masa ei, cu sticla și un bilețel pe ca-
re îi scriu dacă dorește să bem șampania împreună.
Ea citește bilețelul și îmi zâmbește - ce frumoasă e!
-scrie ceva și îmi trimite mesajul ei prin chelner.
Pe bilet sta scris: "Onorate Domn, dacă aș bea cu
dvs. din această sticlă,ar trebui ca în garajul dvs. să
existe cel puțin un Mercedes, pe contul dvs. cel puțin
un milion de euro, în pantalonii dvs. ar trebui să fie 17
cm, iar o vilă în Insulele Canare ar fi deasemenea de
dorit."
Citesc..?? OK, și ca un om educat și de caracter, îi
scriu înapoi puțin supărat:"Dragă Doamnă, în garajul
meu se află un Ferrari, un Porsche și un Mercedes,pe
fiecare din cele 8 conturi ale mele se găsesc câte 2
milioane de euro, am case de vacanțe în Bali, Florida
și Elveția...însă niciodată - nici pentru cea mai frumoa-

să femeie din lume - NU MI-AȘ TĂIA 6 cm... Vă
rog,deci, trimiteți-mi sticla de șampanie înapoi ! "

***************

Pe vremea lui Ceaușescu burlacii până-n 25 de ani
plăteau tribut.
Bulă un impotent oarecare trimite o scrisoare lui
Ceaușescu:
- Mă numesc Bulă Căciulă om al muncii fără pulă da-
că eu nu pot să fut ce să mai plătesc tribut?
Peste un an primi răspuns:
- Tovarășu Bulă Căciulă, om al muncii fără pulă cât ai
degete și limbă legea țării nu se schimbă.

***************

***************
Cinci tâlhari prind în pădure o călugăriță și o violează.
Aceasta, mergând mai departe, își face cruce și zice:
- Mulțumesc Doamne! Și fără păcate și pe săturate!



ȘEDINȚĂ

Un șef dintr-o unitate
De profile laminate
Ține-o scurtă cuvântare
Către clasa muncitoare:

-Oameni buni,e treaba groasă
Criza tot mai greu apasă
Aș dori să vă consult
Ce credeți că-i de făcut?

-Eu propun, zice Vasile
Să muncim mai multe zile
Să trudim din greu,cu râvnă
Fără zile de odihnă.

Apoi un altul,Virgil
Zice pe un ton umil
Scărpinându-se la ceafă
-Ia-ne,șefule din leafă!

Take din ultimul rând
Se înscrie la cuvânt
-Din cârciumi să fie scoase
Băuturile spirtoase
Berea,vinul să dispară
Și să bem doar apă chioară
După țuică,vin sau bere
Omul cată la muiere
Și-apoi peste nouă luni
Ce se-ntâmplă oameni buni?
Nevastă-sa-i face-un plod
Prost,tâmpit,zălud,nărod
Oligofren,bou,debil
Ca Vasile și Virgil.

Câinele ovreiului

Într-un an, cândva-ntr-o vară,
Nu știu unde, în ce sat,

Un ovrei mergând cu marfă
Într-o curte a intrat.

Și cum intră el pe poartă
Cu bagajul la spinare,
Hop, îi sare înainte
Un dulău urât și mare.

„Ce să fac acum? se-ntreabă
Bietul Ițic supărat.

Dacă strig să vie omul,
Pân’ să vie — m-a mâncat!
Dacă plec pe poartă iară, —

Aș pleca eu bucuros,
Dar dulăul e în stare
Să m-apuce pe din dos...
Nici încolo, nici încoace,
Eu mai bine stau pe loc;
Și-am să-l iau cu vorbă bună, —

Chiar așa să am noroc!"
— Moi Grivei, zic zou, ascultă,

De când umblu eu pe jos
N-am văzut în toată lumea

Un cățel așa frumos!
Mă mai duc la târg eu, lasă,

Ți-oi aduce un covrig.
Ce folos ai dacă latri?
Parcă-ți iese vrun câștig?
Moi Grivei, tu ești cuminte,
Ce-ai cu mine de-mpărțit?
Am venit la badea Gheorghe, —
Ei și ce-i dac-am venit?
N-am să stau un an la dânsul,
Plec îndată la haham...
Dar dulăul se repede
Și mai tare: Ham! ham ham!
— Stai pe loc! Ai-vei mi-e frică!
Ci păcat că n-am o pușcă!
Badi Gheorghe, badi Gheorghe,
Ieși afară că mă mușcă!

Badea Gheorghe iese-n ușă,
Dă c-o piatră după câine

Și-apoi zice: — Nu te teme!
Ține-ți inima, jupâne!

Nu știi vorba românească
De la moși-strămoși lăsată,

Că un câine care latră
Nu te mușcă niciodată?
— Știu proverbul — zice Ițic —

Că-l avem și la ovrei,
Știu prea bine... dar e vorba

Dacă-l știe și Grivei!

BALADA CHIBRITULUI

Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universităţii,
Casă mare cu grilaj.

Casa asta, din păcate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate…
Dar încolo avea tot:

Scări, balcoane, coridoare
Şi - ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe -
Fel de fel de locatari.

Într-un rînd, venind acasă,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud paşi în urma mea.

Şi-o uşoară siluetă
Îmi vorbi abia şoptit:
“― Dacă nu sînt indiscretă,
Domnule, n-ai un chibrit ?”

O fi tânără? Frumoasă?
Doamnă măritată, sau…?
Fără multe marafeturi,
Scot chibritul şi i-l dau.

Urc apoi o scară-n fugă
Dar când trec prin coridor,
Drept în faţa mea o uşă
Se deschide-ncetişor.

Şi prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasă:
“― Domnule, n-ai un chibrit?”

Pe-asta o cunosc eu bine:

E frumoasă ca un paj,
O servesc la repezeală
Şi mai urc înc-un etaj.

Când, prin razele de lună
Ce treceau printr-o perdea,
Ce să vezi? O doamnă brună
Îmbrăcată-n pijama.

Este Ea! Chiar Ea! -
Femeia după care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Şi nimica nu-ndrăznesc!

N-aveam încă cunoştinţă:
"Scuză-mă dacă-mi permit,
Soţul meu e dus de-acasă,
N-ai matale un chibrit?"

Un chibrit? Ce fericire,
Mai aveam vreo două-acum,

I-aş fi dat chiar patru dacă
Nu făceam risipă-n drum.

Altă scară, cea din urmă,
Pe culoar aud un zvon,
Ce-i? Un drac de fată-n casă,
Numa-n bluză şi jupon.

Mă opreşte cu sfială:
" ― De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de îndrăzneală,
V-aş ruga…" ― Ce? "― Un chibrit…"

Trebuia să-i dau că altfel
Asta-mi scoate vreun ponos,
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos:

"Am găsit o gămălie,
Doar atât, îmi pare rău,
Nu ştiu dacă s-o aprinde.

S-a aprins? Norocul tău!"

Când, în fine, ajuns-odată
În odaia mea: tablou!
O amică (are cheie)
M-aştepta ca pe-un erou:

"De trei ceasuri stau în beznă,
Zice, eşti nesuferit,
Sunt grozav de enervată,
Scoate fuga un chibrit."

Iar chibrit? Simţi-i că-mi sare
Ţandăra, curat pârjol:
"Ce-s eu fabrică de fosfor?
Sunt regie? Monopol?

De când am intrat în casă
Tot chibrit, chibrit, chibrit,
Dracu` să vă ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!"

Parodie Scrisoarea A III-a, varianta Bush & Saddam
Iată un inspector ONU
Cu-n steag alb în vârf de băț.
Hussein privind la dânsul
Îl întreabă cu dispreț:
- Ce vrei, măi?
- Eu, gând de pace
Și de n-o fi cu banat,
Domnul Bush ar vrea să vadă
Cât de mult te-ai înarmat.
La un semn deschisă-i calea
Și se-apropie de cort
Un texan foarte puternic
După vorbă, după port.
- Tu ești George?
- Da, Saddame,
Și-am venit să mi te-nchini.
De nu, iau a tale arme
Și le dau la beduini.
- Orice gând ai junioare,
Și oricum ai fi venit,

Nu-ți dau ție nicio armă,
Să nu crezi că sunt tâmpit.
Cât privește dezarmarea,
Niciodată n-am spus nu.
Sunt de-acord să-mi dau demisia
Numai când ți-o dai și tu.
- De-o fi una, de-o fi alta
La Bagdad eu sunt Emir,
Cât suntem încă în luptă
Eu îți spun cinstit:
- Sictir!
- Cum, când lumea mi-e deschisă,
A mai sta gândești că pot?
Ca întreg al vostru ONU
Să mă-mpiedice cu-n vot?
O... tu nici nu gândești Saddame
Câți în cale mi s-au pus.
Toată floarea cea vestită
A întregului apus,
Schröder, Putin, Jaques Chirac,
S-au pus toți să intervină

Să mă-mpiedice-n Irak.
Cu o ură ne-mpăcată
I-am privit atunci în față;
Cum crezi tu că pot acuma
Să mă-mpiedic de-o mustață?
- De-o mustață? Da texane,
Căci mustața ce-o privești
N-ai s-o uiți tu multă vreme
"Ca-cartofii" franțuzești.
Eu nu voi ca să mă laud,
Nici nu voi să te-nspăimânt
Dar eu știu ce vrei de-aicea,
Vrei petrol de sub pământ.
Și de-aceea tot ce arde-n țara asta,
Gaz, petrol, și chiar butan
Mi-e prieten numai mie,
Iară ție dușman este
Le voi da la ruși pe toate
Făr-a prinde tu de veste.
------
Cum nu vii tu, Țepeș Doamne,

Că punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete,
În teroriști și în yankei?
Și-n consiliul de la ONU
Cu de-a sila să-i aduni,
Și să le arăți obrazul.
Oameni buni:
- Sunteți nebuni?

Scrisoarea a III (parodie)

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta și rosti către șofer:
“Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras mașina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur…”
“-Și mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Așteptând vreo 5 minute , își pierdu orice răbdare,
Și trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se oprește un X5.
Și din el coboară Mircea, în bermude și opinci.
Printre turci porni agale, și privindu-i cu nesaț,
Le-arătă un “Sony Vaio”, care-l ține la subraț.
Agitat , la el în Jeep, și-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă și îl sună pe mobil:
“-Tu ești Mircea?”…” -Da-mpărate, am uitat să îți dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Și-am luat-o și pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat mașina. Unde ești?, că vin la tine…”
“-Sunt la mine în mașină și te văd, te-ndrepți spre mine”.
Și de-ndată ajunse Mircea și urcă la turc în jeep.

Și-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să își strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Și să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, știi că-i criză, și-acum viața-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la “Heroes” în rețea.
Sau în loc să cucerești, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless , să jucăm “conQUIZtador” ?
“-Cum când turcii-mi sunt în vamă , și-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ți se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopți întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, și nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz…”
“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste , iar tu faci mișto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii și-ți declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nțelegi,
Căci de-ajungem la cuțite, voi nu mai plecați întregi.
N-aș vrea să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morți,videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, dacă asta ți-e dorința, mâine ne vedem la luptă,
Și-ți promit că pleci d-aici cel puțin c-o mână ruptă.
“Și zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Și trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.

Când ajunse la mașină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roată, c-ați parcat pe “interzis”.. .”
Și dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-și strângă toți oștenii și să-i îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toți cu pantalonii-n vine.
Toți văitându-se de moarte, ghemuiți prin iarba scurtă
Rezemați de câte-un ciot, și ținându-se de burtă.
“-Baiazid , hai să ne batem…!! , Unde ești, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos în oraș oștenii, și i-am dus la KFC.
Și-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am știut că la “fast-foud”- uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindcă riști să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.
Dă-ne niște “triferment” și-o să facem cale-ntoarsă” …
Și așa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă că “fast-food”- ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiți voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au văzut pe Mircea și-au făcut pe ei de frică”….

M ih ai V it eaz ul și t ur c ii

Oștile păgâne pasă la hotare.
Mihai-vodă șade la o masă mare.
Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc,
Când deodată-n sală intră-un sol turcesc.
— Padișahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătești tributul ce i se cuvine!...

Mihai-vodă tace. Oaspeți, mare-mic,
Cu onor din teacă spadele-și ridic.
Luna varsă raze dulci și auroase,
Căpitanii-și scutur coamele pletoase.
Iat-acum se scoală doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i sân,
Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngân,
Părul pe-a ei frunte joacă grațios,
Ochii cu tristețe cat-acum în jos:

— Unde este timpul cel de altădată

Când Mihai Viteazul știa să se bată?
Cela ce-n primejdii stă și se gândește
Inamicii țării jugu-i pregătește.
Pentru tron, mărire, dulcea-i soțioară
Gata-i să se ducă și-n locu-i să moară!
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi,
Du-te, mori în luptă, dulcele meu mire,
Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire!

Atunci Mihai-vodă se scoală deodată
Și spre sol întoarce fața-i gândurată:
— Mergi și spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voiești pe țară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe Națiune?...
Padișahul vostru, fără de-nconjor,
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decât cu rușine, mic și atârnat!

Și zicând acestea, ia o bardă-n mână,
Iute strânge-n juru-i armia română
Și cu ea de-a valma, făr' să zăbovească,
Sfarmă și respinge armia turcească.
Chiar și Sinan-Pașa, plin de umilinți,
A căzut în apă și-a pierdut doi dinți.

Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Nalță-o mănăstire și trei parastasuri!

Balada celor zece membri de partid

Zece membri de partid
Visau viață nouă

Unul a vorbit în vis
Și-au rămas doar nouă
Nouă membri de partid

Au plecat la vot
Unul n-a votat alesul
Și-au rămas doar opt
Opt membri de partid

Au citit o carte
Unul a și comentat
Și-au rămas doar șapte
Șapte membri de partid
Și-au construit case
Unul și-a făcut o vilă
Și-au rămas doar șase
Șase membri de partid

Au avut amici
Unul l-a avut în Vest
Și-au rămas doar cinci
Cinci membri de partid
Au plecat la teatru

Unul n-a aplaudat
Și-au rămas doar patru
Patru membri de partid

Au avut idei
Unul n-a avut-o bună
Și-au rămas doar trei
Trei membri de partid

Au dorit război
Unul l-a dorit cu rușii
Și-au rămas doar doi
Doi membri de partid
Au umblat cu tunul
Unul l-a-ndreptat spre El
Și-a rămas doar unu
Și un membru de partid

Cel mai instruit
A plecat cu ONT-ul…

Și n-a mai revenit!

Zece membri de Partid - PARODIE

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă.
Unul s-a uitat spre Prut
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De pragmatism s-au copt!
Unul s-a răscopt de tot,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte...
Unu-a fost atent filat
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase.
Unu’ l-a-ntrecut pe şef
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul nu s-a proFilat
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
La congres, la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Nu aveau idei.
Unul mai avuse una
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Pregăteau război!
Unul a murit de frică
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unu-a vrut la primărie,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai emerit
Toţi vorbesc că-i dus cu pluta
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Ne cheamă la votare,
Ca să facem împreună
Încă-o treabă mare!

Oda partidului Antenist

Zece membri umaniști
Visau spagă nouă;
Unu-a luat-o și n-a zis…
Și-au rămas doar nouă.

Nouă membri umaniști
Făceau bani din copt;
Când la loto au pierdut
Au rămas doar opt…

Opt membri umaniști
S-au pus iar pe fapte:
ICA ei au cumpărat…
Și-au rămas doar șapte.

Șapte juni conservatori
Dau bacșișuri grase;
CNA iau înmuiat…
Și-au rămas doar șase.

Șase membri anteniști
Tot urlau lozinci;
Mugur a urlat greșit…
Și-au rămas doar cinci.

Cinci tovarăși de partid
Dau cu subsemnatu’;
Chirieac s-a tot semnat…
De-au rămas doar patru.

Patru membri anteniști
Vorbesc între ei
Badea a vorbit prea mult
Și-au rămas doar trei.

Trei membri anteniști
Nu mai vor război;
Gâdea s-a făcut mason
Și-au rămas doar doi.

Doi membri conservatori
Luminau cătunul.
Unul chiar s-a curentat…
Și-a rămas doar unul.

Un membru conservator,
Cel mai lămurit,
A plecat la tribunal
Și n-a mai venit…

Zero membri anteniști
Luptă pentru pace
Căci partidul lor măreț
Știe el ce face!

MORALA LUI FELIX
Cu fața spre securiști
Și cu curul spre băsiști,
Nu e greu de presupus
Ce-o să-ți intre în apus.

***************

A-nceput de ieri să cadă
Câte un comunist pe stradă,
Nemâncat de-o săptămână,
Cu carnetul roşu-n mână.
Ne-mbrăcat şi neîncălţat,
Dar cu geantă diplomat.

***************************************************

Îmi place munca, bani de-ar fi
s-aduc în firmã zi de zi.
Îl plac pe șefu’ cel mai tare!
și șefii lui, pe fiecare…

Iubesc biroul meu fãrã luminã!
Mã simt în el ca vulpea-n vizuinã!
Iubesc mobila gri, plinã de praf,
Dulapuri burdușite, hârtii crescute vraf.
Concediul nu-l iubesc de fel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie sã dorm! Nu vreau sã am odihnã!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnã

De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viațã n-am iubit !

Iubesc computerul fereastrã
Cu scãfârlia lui albastrã.

Iubesc ședințele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vã spun acu’ din nou,
Sã stau o viațã la birou!

Îmi place munca! Aș munci
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimã!
Mi-ajunge critica drept primã.

Nu vreau prea mult ! Numai un pat,
Chiar în biroul meu bãgat,
Sã pot munci aici non-stop
Pânã se urcã firma-n top!
Și dacã-o fi și-o fi sã mor,
N-am sã regret! Am doar un dor:
Vreau la biroul meu sã mor,
Înmormântat între hârtii
Și-n ceruri șefii sã îi pot servi….

Geneza reloaded

parodie după pseudosatira "Zece negri mititei"

Zece fete mari au fost –
Adevăr zic vouă!
Eva îşi făcu un rost
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă fete - gaşca-n păr -
Trag de-un fruct necopt,
Una a căzut din măr
Şi-au rămas doar opt.

Opt virgine, naşpa rău,
Se bârfeau în şoapte,
Una a picat în hău
Şi-au rămas doar şapte.

Şapte fete-şi numărau
Frunzele rămase,
Pe-a brunetei n-o găseau…
Şi-au rămas doar şase.

Şase fete şi-au promis
C-o să işte-un clinci:
Blonda-n mame le-a trimis
Şi-au rămas doar cinci.

Cinci fetiţe au făcut

Prin Grădină teatru,
Una rolul n-a ştiut
Şi-au rămas doar patru.

Dintre patru prinse bând –
Le-a găsit pe-alei -
Una-L înjură… în gând
Şi-au rămas doar trei.

Trei fătuci, parşive-n cord,
Se făceau că plouă
Când căzură de acord
Să rămână două.

Dintre două-n mariaj,
Studiindu-şi… pruna,
Una cade la… triaj
Şi… rămâne una.

Frate,-ţi spun, sub jurământ:
"Cauţi o fetiţă,
Fată mare pe pământ?!
E la… grădiniţă!"

Moș Gerilă dacă vii
Să nu ne-aduci jucării
Moș Gerilă, dacă vrei,

Adu-ne niște ulei
Dacă vii cumva pe jos,

Adu-ne și zahăr tos
Dacă vezi cumva că plouă

Stai la rând și ia-ne ouă
Dacă treci prin vânt și apă

Adu-ne și niște ceapă
Și poate de Sfânt' Ion

Ne aduci și bulion
Mai avem și un alt of
Să ne-aduci și un cartof
Și în loc de fulgi de nea

Adu-ne niște cafea
Iar de gerul vine crunt

Adu-ne și niște unt
Dacă vrei s-avem noroc

Adu-ne carne de porc
Dacă vii cu săniuța
Adu-ne și hârtiuța

Ca măcar de Anul Nou
Să ne ștergem la popou.

Testamentul pensionarului risipitor

dupa Tudor Arghezi

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
decât o casă, fiule, o-mparte
cu fraţii tăi, aşa cum socotiţi,
căci altă casă n-o să mai primiţi!

La anii mei (destui!), eu nu am ştire
ca-n "epoca de tristă amintire",
hulită ieri, dar astăzi regretată,
să-şi fi făcut atâtea griji un tată
că, după ce va trece-n nefiinţă,
copiii n-or să aibă locuinţă.

Tu, vezi de pune banul peste ban,
balconul să-l închizi cu termopan,
să-l faci o locuinţă potrivită
pentru Getuţa, dacă se mărită,
Gigel, cu-ai lui copii, câţi or să fie,
să locuiască în bucătărie,
sufrageria, de-i compartimentată,
s-o foloseşti tu cu Mioara, tată,
iar dormitorul, de-l închiriaţi,
aveţi şi nişte bani asiguraţi.

Ca să pot, azi, acest apartament
să vi-l asigur printr-un testament,
am fost cu stăpânirea în prigoană
şi-am mers din garnizoană-n garnizoană,
am locuit în câte-o chichineaţă
şi ceaiul mi-am făcut la o zăgneaţă,

sudoarea muncii zecilor de ani
am pus-o-n casa asta, nu în bani,
gândind că voi avea, la bătrâneţe,
un loc în care să îmi daţi bineţe,
când veţi veni la mine, oarecând,
în jur nepoţii să îi văd râzând
şi să dau huţa-huţa pe genunchi
vlăstarele din prea bătrânu-mi trunchi.

Nu crede în programul "Prima casă",
că asta-i, tată, vorbă mincinoasă
cu care vor, desigur, guvernanţii
să îşi atragă, cât mai mulţi, votanţii
şi nici în Nuţi Udrea să nu rişti
să te încrezi, că vin specialişti,
nu zece, dar niciunul pe la sate,
nici de le-ar face dânsa chiar palate!

Durerea strânsă, surdă şi amară,
au pus-o-n geamantan, plecând din ţară,
s-ajungă "căpşunari" prin Danemarca,
văzând c-aicea se scufundă barca.

Să revenim, eu zic, la testament!
La bancă ţi-am trecut, prin virament,
în contul tău deschis acum doi ani,
la sfatul mamei tale, nişte bani.

E suma ce a fost agonisită
din pensia aceasta nesimţită
pe care Boc şi doamna cea bălaie
se dau de ceasul morţii să mi-o taie.

Cu banii ăştia ştii tu ce-o să faci,
sunt bani pentru colivă şi colaci
şi, s-ar putea, din ei să-ţi mai rămâie
şi pentru două boabe de tămâie.

Cu astea, eu închei acest legat
pe care, astăzi, iată, l-am semnat...

Tatăl risipitor

CÂND OI MAI ÎMBÃTRÂNI
de Rodica Botan

Când oi mai îmbătrâni,
Mă mut sigur la copii!
Vreau să-i bucur, să-i distrez,
Să le-ntorc ce datorez!
Toate bucuriile, toate măgăriile,
Toate zilele cu soare,
Toate zilele cu nor…
Și-are maica multe-n stor!
Și abia de pot să suflu,
Și abia de pot să țin,
Gândurile care-mi vin!
Cu creioane și cu pix,
Pe pereți am să scriu X!
Pe covoarele de soi,
O să intru cu noroi…
…Iau galonul cu lăptic,
Pun la gură câte-un pic,
Și-am să vin să-l pun `napoi,
Tocma-n ziua de apoi!
Și când oi mai îmbătrâni…
Hi,…hi…hi…

Mă mut sigur la copii!
Și cu gândul tot la ei,
Beau la apă și apoi,
Pe măsuțe, pe covor,
Pe afară, pe pridvor,
Las pahare peste tot!

…Dacă stau și mă socot,
Îs…bătrân, și nu mai pot!
…Sau mai uit și eu…și ce-i?
Doar spun “sorry”…everyday!!!
“Sorry”-i leac pe orice rană!
“Sorry”-i scuza universală!
Tot așa, udând gâtlejul,
Cat pricina și prilejul!
Că las urme c-am băut,
Când de fiecare dată,
Și cu fiecare strop,
Dintr-un alt pahar mă-ndop!
Și beau într-una, beau de zor,
C-am aflat…c-așa nu mor!
Nu râdeți! Că-i de gândit!
Cam așa , cu ani în urmă,
Duceam viața grea de slugă…
Si zbieram: “Iară e plin,
Mi-ați făcut viața un chin!”
Și când or mai îmbătrâni,

Toate astea le-or plăti!
Și-am să mă invit la alții!
Și-am să-i chem pe ei la noi!
Și mi-oi chema toți prietenii!
Și-am să țin contact cu lumea!
Și-am să chem la telefon,
Pân` n-o să mai aibă ton!
Numa` long distance și des…
Că nu prea am înțeles,
Că-i pe bani și că se-adună!
…Că pe vremuri nu era

O problem-așa de grea,
Când plătea tăticu bilul…
Era tare simplu dilul!
Și încet trecea furtuna,
Și purtam cu mine-un dor…
Să fac o baie și să mor!
Când, sub duș, cu capu-n spumă,
Mă trezesc cu-o altă glumă…
Când, ca un dușman șiret,
Apa-i rece-n robinet!
Vreau să-mi spuneti, fiți cinstiți,
Trebuie că v-amintiți!
Cam de câte zeci de ori,
Ați sfârșit baia-n fiori?
Și când oi mai îmbătrâni,

Mă mut sigur la copii!
Și-am sa fiu primu la baie!
Oi cânta, m-oi bălăci,
Și-apa caldă…n-o mai fi!
Oh, da stați numa un pic,
Că de tron mi-am amintit,
Și de sulul de hârtie,
Sau vreo altă jucărie…
Am să-l umplu până sus!
Le mai fac o bucurie!!!
Numărul la Roto-Rooter
Ca pe apă o să-l știe!
Și când oi mai îmbătrini,
Oi mânca pe înfundate,
Și-oi dormi pe săturate!
O…când oi îmbătrâni,

Mă mut sigur la copii!
Și-am să cer să îmbrac tot nou!
Ba pantofi, ba căciuliță,
Ba un sfetăr cu fundiță,
De la Macy ’s și Norstrom!
Că doar și eu sunt tot om,
Și-s în drepturi…și-alții au!!!
Și-apoi tot în casă stau!!!
Vreau să ies afar’ mai des,
Că de-atâta stat…am stress!!!
Când or fi pe telefon,
Iau la rând toți cabineții…
Aragazul, vreun buton,
Frigiderul, robineții…
Oooooo
Și-n sfârșit…când m-oi culca,
Vreau să-mi cânte…muzica!
Populară…Ce plăcere…
(Mi-amintesc de zile grele,
Și de gălăgii târzii…)
Și vreau să-mi cânte…Lătăreața…
Volum maxim, ciocănele,
De amar și de durere!
…Până vine dimineața!!!
…Și-or pleca …distrați la lucru…
Plini de-o dulce bucurie…
Și le-oi zice:…”Dragii mei
Mi-a venit acu’ și mie,
Rândul la…copilărie.”
Și când om mai îmbătrâni…

Hai să stăm toți la copii !!!

ÎN PIAȚĂ LA O TARABĂ

În piață la o tarabă
Undeva spre Casa Albă
Take bea țuică la halbă.

Cu el soacra-i, și-i nervoasă
Că, bețivu', nu se lasă,
Dus de-acolo către casă.

Takita,beat chior,catran,
Se ia de un milițian.
-Tu,mă sticlete,zevzec
Dacă eu îți dau un bec,
Poți să îmi produci dovezi,
Că știi să-l înșurubezi,
Făr'să ai o masă mare
Învârtită de-ajutoare?

Milițianul ofensat
Iute l-a încătușat.

Soacra,încercând s-o dregă,
Umil de "organ" se roagă:
-Iartă-l, domnu' ofițer!
Nu-i om rău,dar așa-i el;
Dacă bea peste măsură
Cu toți proștii se ia-n gură.

Milițianul,dilimake,
Îl slobozește pe Take.
-Soacra, mă, să îți trăiască!
Vezi? Ea știe să vorbească.

Balada bășinii

de George Topârceanu

Ați văzut prea bine că la consultații
Doctorii te-ntreabă despre emanații.
Vor să știe totul: abundență, faze,
Unii le zic "vânturi", alții le zic "gaze".

Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "bășina".
Fiindcă, biologic, pentru toți e clar,
A băși e-un lucru foarte necesar.

Toată lumea beșe, asta-i axioma
Nu interesează sunet sau aroma.
În privința asta toți suntem la fel

Floarea nobilimii, preoți, prinți, prințese,
Papa de la Roma beșe și iar beșe.
Îns-o chestiune trebuie-nțeleasă