Ion Pribeagu - Poezii multe

ION PRIBEAGUL

IMPERTINENTE

Materialul din prezentarea de fata este
preluat din site-ul :

http://www.eugenkarban.de/rom/literat/index.htm?pribeag/about.htm

Decembrie 2004 .‫ש‬.‫ס‬

La 27 octombrie 1887 s-a născut în târguşorul Suliţa, Isac Lazarovici,
acel ce mai târziu avea să devină poetul umorist Ion Pribeagul.
A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici şi în proză, dar mai ales
în versuri.Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber,
mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Creangă, Eminescu,
Alecsandri şi alţii.
Ion Pribeagul a scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea
numai pentru el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva "conspirativ" şi poznaş vreunui prieten bun.
În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot
ce a realizat în afară de aceste creaţii intitulate chiar de el "impertinente".
Vremea a trecut, multe s-au schimbat şi ceea ce se considera în urmă
cu 30-40 de ani ca material picant, impertinent, astăzi nu mai impresionează
pe nimeni.Din aceste considerente ne-am gândit să prezentăm în lucrarea de
faţă în primă apariţie o parte din aceste creaţii inedite, spirite uşoare,
unele cunoscute altele originale, frumos îmbrăcate şi dichisite de
pana lui inegalabilă.

Mai 1975

Louis Gallian

Cuprins

Pag. Pag. Pag.

AUTOPORTRET 1 TOT UNA E ! 35 72
LUPTE GRECO-ROMANE 3 73
JURIDICESTE 5 LA SCOALA 37 MOTIV SERIOS 75
TREI DORINTE 6 TINTASUL 78
PANDELE 9 NE-OM CAUTA 38 VERISOARA 81
DE UNDE ATI CUMPARAT ? 10 MITICA 82
DILEMA GREA 11 CHITANTA 39 VESELA FAMILIE 83
NU E DE LA NOI 12 POVESTE ENGLEZEASCA 84
DISPUTA RELIGIOASA 13 OM CINSTIT 41 N-ARE SOMN 85
CALM ARE 14 CONSULTATIE MEDICALA 86
CEL CU DOUA 15 CAPRITA SFANTULUI PETRU 43 PUTEA SA FIE SI MAI RAU 88
CENZURAT 17 ANTECARICATURA 89
NAUFRAGIUL 19 TREI NASTURI 47 SCHIMB DE TELEGRAME 90
M AC-M AC 21 DORINTA LUI DAVIDEL 48 BUNICA SI NEPOTII 92
PROBABIL 23 MARE PACAT 49 SFAT PRACTIC 93
PATRIARHALA 25 SUNT PACATOS PARINTE 51 DA-AS AVEA EU CE ARE EL 95
LA FEL 26 VILA BOMBONICA 53 NESIGURANTA 97
LA FUND 27 TESTAMENT 55 SI LUNA A INCHIS UN OCHI 98
COCOSELUL 28 NOI DOI 56 FACHIRUL 99
APRECIERE 31 AMICUL ION 100
DEOSEBIRE 33 NICI ACUM NU STIU MISTERUL ! 57 LA MASA FALIMENTARA
CINE E DE VINA OARE ?
SCANDAL IN FAMILIE 59

NU MAI SFORAIE DELOC 61

STRASNIC MEDICAMENT 63

AM INTIRI 64

METODA LUI SMIL 66
AGENT DE ASIGURARE 68

CLASIC SAU MODERN 70

1

AUTOPORTRET

Ca un savant din vremuri vechi De sunt urât şi nătăfleţ
Îmi plimb prin cafenele mutra De n-am nici muşchi, nici intestine
Am păr în nas şi în urechi Un singur lucru am măreţ
Şi-aduc puţin cu Brahmaputra Şi-mi pare foarte bine!

Mi-e capul bleg şi lătăreţ, Sunt mare cât un năpârstoc
Picioarele: două prăjine, Şi poţi să mă măsori cu cotul
Şi-un singur lucru am măreţ Din loje, nu mă văd deloc
Şi-mi pare foarte bine! Şi în tramvai mă pierd cu totul.

Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi-aşa cum sunt de fleculeţ
Şi am o mască incoloră Încât în palmă mă poţi ţine,
De cimpanzeu sau de mamut, Un singur lucru am măreţ
Tote femeile m-adoră. Şi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui Când intru-n baie, voluptos, 2
Şi o alură imbecilă. Urmat de membrele-mi confuze,
În loc de nas am un cucui Mă simt atâta de frumos
Şi-s cocârjat ca o gorilă. De parc-aş fi ales de muze.

N-am simpatii şi n-am dispreţ Mă oglindesc şi-n mod glumeţ
Şi n-am nici maniere fine; Mă felicit şi-mi zic în mine:
Un singur lucru am măreţ Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine! Şi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăi În fine, sunt un specimen
Şi pe chelie, fire creţe Cum nu-i al doilea sub soare,
Şi am luat chiar premiu-ntâi De n-am la Academie jeţ
La un concurs de frumuseţe. Şi n-am smaralde sau rubine,

Şi dacă n-am profil semeţ, Un singur lucru am măreţ
Nici umeri laţi, nici şolduri pline, Şi-mi pare foarte bine!
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

LUPTE GRECO-ROMANE 3

Se plimbau Avram şi Leibu Iar pe podium un Hercule
Într-un bâlci cu panorame Sta cu pieptu-i să mă-nfrunte
Cu menagerii, şi-n faţă Muşchiulos şi-nalt şi mare
C-o mulţime de reclame. Ca un taur, ca un munte.

Şarpele boa-constrictor Eu mă duc,-a zis Avrami-
Armăsarul Ducipal Tot sunt eu băiat sărac.
Tot ce-i zugrăvit afară Ş-apoi 500 de lire
Înăuntru-i natural. E o sumă, nu e-un fleac!

Leoparzi, cămile, zebre Eşti nebun?-Exclamă Leibu
Din Uruguay şi Niş Tu plăpând şi subţirel
Şi în faţa unui circus Cum poţi să te iei la trântă
Au citit pe un afiş: Cu o namilă ca el?

"500 de lire premiu -Nu se ştie! Dacă-am şansă
Va primi acela care Într-o clipă eşti salvat
Dacă într-un sfert de oră Parcă mititelul David
Va putea să mă doboare" Nu l-a-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus.Iată-i pe-arenă 4
În chiloţi pe amândoi
Ca un tanc este atletul -Cum stăteam covrig sub dânsul
Iar Avram ca un brânzoi. Mototol, strivit, năuc
Mă gândeam:ca să mă apăr
După doua-trei minute De unde dracu să-l apuc?
Se încolăcesc vârtos
Se trântesc, se-mping de-a tumba Şi deodată o minune!
Şi se tăvălesc pe jos. Îi văd alea...alea două
Pe la noi le spune altfel,
Nici Avrami nu se lasă Dar aici, le zice ouă;
Deşi spart, ghiontit şi rupt
Ba că iese iar deasupra Şi ştiind de la tăticu
Ba că-i iarăşi dedesubt. Că de-l strângi de ouă-odată
Cade jos şi se întinde
Cam după un sfert de oră Ca o cârpă leşinată.
Ca un trăznet uriaş
Avrămel e scos afară Într-o clipă, ca un fulger
Ca gunoiul pe făraş. Mă înfing cu mâna-n ele....
-Ale mele sunteţi!-urlu-
-Ce ţi-a trebuit Avrami? Şi erau chiar ale mele!
Leibu trist l-a întrebat
-Ştiu şi eu? Credeam că prinde.
Ei, şi cum s-a întâmplat?

JURIDICEŞTE -Cum e termenul juridic- 5
Zice el zâmbind agale-
Şi veniră din Craiova Dacă eu aş pune mâna
Şi din Iaşi, din Roşiori Sub rochiţa dumitale?
Toţi juriştii, toţi maeştrii
Şi-ai dreptăţii slujitori Fata, roşie ca macul
Dup-o scurtă meditare
Unii slabi, cu favorite, Îi răspunse:
Alţii sluţi ca Tutankamen -Este maestre
Toţi cu tomuri şi cu scripte Atentatul la pudoare!
Să asiste la examen.
-Foarte bine-a spus maestrul,-
Sala-i plină de discipoli Însă fii bună şi spune
Şi celebrităţi savante Dacă dumneata, mi-ai face mie,
Numai capete ilustre Această chestiune,
Şi figuri interesante.
Cum ar fi juridiceşte
Când, deodată Domn Profesor Domnişoară-n trei cuvinte?
Chel şi cu priviri absente Şi răspunse domnişoara:
S-adresează cu prestanţă -Profanare de morminte!
Unei nostime studente :

TREI DORINŢE 6

De la Hudson înspre Kansas Ce să facă bietul Tomy?
Într-o zi de mai frumoasă Deşi i-a venit cam greu
Tomy Bill, cowboy din Texas S-a lăsat în voia soartei
Vesel călărea spre casă. C-aşa a vrut Dumnezeu.

Urâţel era băiatul Şi cum străbătea şoseaua
Şi înalt n-a fost deloc Plină de nisip şi veche
De aceea el la fete Simte că ceva îl pişcă
N-a avut nicicând noroc. Dinspre ceafă spre ureche.

I-ar fi drag şi lui să fie Duce-o mână peste umăr
Fericit câteva clipe Şi prin boarea de lumină
Cu o fată şi s-o strângă Vede-n juru-i cum se-nvârte
În grădina cu tulipe. Şi cum bâzâie o albină.

Dar cum din vecinătate L-a pişcat din nou; atuncea
Fetele l-au ocolit Tomy mâna a întins-o
Fiindcă e ciupit la faţă, Şi-aşteptând să-i zboare-aproape
Şleampăt şi pipernicit. Într-o clipă a şi prins-o.

Şi cum o ţinea în palmă 7
Încă fără a o închide
El aude o voce:-Tomy, Să mă vrea, să mă dorească
Fii uman, nu mă ucide. Şi să vie fericite
Mai cu seamă să se lase
Că eu nu-s albina care Sărutate şi iubite.
Zboară din floare în floare
Ci o zână fermecată -S-a făcut! A doua care-i?
De o ursită vrăjitoare. -Cum sunt mic şi n-am fason
Să fiu zdravăn şi puternic
Şi dacă mă laşi în pace Ca şi biblicul Samson,
Vie, fără suferinţe
Îţi voi implini prin vrajă Să dărâm c-un pumn o casă
Într-o oră, trei dorinţe. Şi de-o fi să lupt cu hoţii
Dintr-o singură scatoalcă
-Bine! spuse Tomy-bine! La pământ să-i culc pe toţi!
Vreau să fiu, dacă-i pe alese,
Mai frumos ca Richard Burton -Se va face! zise-albina,
Şi la fete s-am succese. Dacă aşa ţi-a fost ideea
Dar să nu ne pierdem vremea
Spune-mi şi dorinţa-treia.

-Mi-e cam greu-răspunse Tom. 8
Stai să mă gândesc mai bine...
Vreau să fiu viril întocmai Fetele îi dau târcoale
Ca şi calul de sub mine. Cu-nţelesuri anumite
Toţi rivalii de-odinioară
-Şi-asta ţi-oi îndeplini-o! Vin spre el să-l felicite.
Zise albina cu emfază,
Şi acum te du cu Domnul Vasăzică, din dorinţe
Să te aibă el în pază. Două i s-au împlinit
Repede aleargă acasă
Ajungând la han se uită Se dezbracă gol, grăbit
În vitrină şi se vede
Înalt, frumos ca un Adonis Şi uitându-se-n oglindă
Chipeş, că nu-i vine-a crede. De necaz obrazu-i crapă
Fiindcă calul de sub Tomy
N-a fost armăsar, ci iapă!

PANDELE 9

Bunicuţa lui Pandele S-a speriat grozav Pandele
De pe strada Ghica Tei Şi ofta cu-nfrigurare
A băgat discret de seamă Când gândea că o să-i crească
Cum că nepoţelul ei Tot aşa o burtă mare.
Când nu-i observat de nimeni Dar primind cadou o tobă
Nici de Ţonc, nici de Rodica Şi un cerc şi-o muzicuţă
Se cam joacă cu puţica. De atuncea niciodată
N-a mai pus mâna pe puţă.
Şi i-a spus:-Pandele dragă
Vai de mine, nu-i frumos! Într-o zi, fiind la plimbare
Vezi pe domnul cel de colo, Pe şoseaua-nrourată
Ăla grasu şi burtos? A văzut şezând pe-o bancă
Tot aşa o burtă mare- O femeie-nsărcinată
I-a spus tainic bunicuţa- Drept la ea s-a dus şi-i spuse,
O să-ţi crească de vreodată C-a roşit şi bunicuţa:
Ai să te mai joci cu puţa! -Vezi ce ai păţit cucoană
Dacă te-ai jucat cu puţa?

10

DE UNDE AŢI CUMPĂRAT?

Din naltul plin de boare rece, Un aer greu, de naft, de varză,
Curg serpentine de carmin Ce-ţi intră-n nări, în gât, în oase
Şi-un domn, să-i zicem Toma, trece Se-mprăştie pân-să se piarză,
Pe bulevardul Bolentin. Suspecte gaze puturoase.

În urma lui cu doi-trei metri, Manole adulmecând aroma
Cu pasul rar şi săltăreţ Ce-ntreagă fiinţa-i ispiteşte.
Venea Manole, zis al Petrei Aleargă iute după Toma
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ. Şi-l opreşte:

Şi cum trecea prin filieră -Scuzaţi, vă rog-a spus Manole
Şi parc, şi oameni, şi decor Vibrând cu vocea-i ca o strună
Lui Toma-i scapă-n atmosferă Dar, unde-aţi cumpărat fasole
Un pârţ urât mirositor. De-o calitate atât de bună?

DILEMĂ GREA 11

Trecând prin centru, nenea Nae, Coniţa tânără şi tandră
Bătrânul curtean de viţă Voind să-i compenseze gestul
Văzu, privind într-o vitrină, L-a invitat la ea acasă
O foarte nostimă coniţă. Şi-acasă....înţelegeţi restul.

Apropiindu-se de dânsa, Un studio de pluş cu perne
Cu chibzuinţa sa acerbă Lumină roşie, domoală
O auzi cum îşi şopteşte: Şi dezbrăcându-se, frumoasa
-Frumoasă rochie! Superbă! Rămase goală, toată goală.

-Vă place mult? Întreabă Nae. Frecându-şi palmele amândouă
-Superbă! Spune ea din nou. De doru-i, Nae se sfârşea
-Dacă atât de mult vă place Şi-o savura din ochi şoptindu-şi:
Permiteţi să v-o fac cadou! -Aşa, aşa, aşa!

Şi au intrat în prăvălie. Hai vino, îl imploră dânsa
I-a-mpachetat-o, a plătit-o Nerăbdătoare şi lascivă
Şi foarte-amabil, nenea Nae Hai vino, vino mai degrabă
Politicos i-a oferit-o. Că nu-ţi stă nimeni împotrivă...

Bătrânul crai şopti ca prostul
Plimbându-şi ochii pe femeie:
-De broască mi-am făcut eu rostul
De unde îmi fac rost de cheie?

NU E DE LA NOI 12
Într-un sat pe-o cărăruie
Lângă cârciuma lui State Ş-apoi Hâncu, de vreo lună
Trei femei stăteau de vorbă, E la Vidra, la moşie...
Trei leliţe, trei surate. -Dar a cui să fie oare?
Doamne, Doamne-a cui să fie?
Şi uitându-se-n ţărână
Cu pătrundere destulă, Cum stăteau nedumerite
Măsurau un boţ de carne, Cercetând cu anevoie,
Care semăna c-o... bulă. A trecut plocon pe-acolo,
Primăreasa, Lelea Zoe.
-Fă, Mărie,-zise Safta-
Să tot fie a lui Tănasă! -Ce faceţi pe aicea?
-Nu e Lele, c-o cunosc eu -Uite, stăm cu mintea răvăşită
C-are cerc şi-i noduroasă. Şi nu ştim a cui să fie
Bula asta oropsită?
Poate a lui Drăgan?
-De unde-zice Tinca cu-nfocare- -Nu e nici a lui Vasile!
Căci a lui Drăgan e groasă -Nici a lui Marin Cucui!
Ş-are o dungă pe spinare! -Nici a lui Grigore Zgaibă!
-Nici a lui Mihalcea nu-i!
-Poate este a lui Hâncu?
-Nu se poate! sare Lina- Primăreasa o priveşte
A lui Hâncu-i Năzdrăvană Şi răspunde răspicat:
Şi vânjoasă ca prăjina -Bula asta, fă leliţe,
Nu e de la noi din sat!

DISPUTĂ RELIGIOASĂ 13

Deşi port o mare stimă Dar cel mai deştept dintrânşii
Şi am respectat mereu Mai dibaci, mai diabolic
Şi pe popă şi pe pastor Este fără îndoială
Şi pe rabinul evreu. Bruder, pastorul catolic.

Totuşi, eu am o remarcă. Auziţi, iubiţi prieteni
Deşi nu-i paradox, Ce abil, ce diplomat
Însă cel mai vesel popă Pe toţi tinerii-i însoară;
Este popa ortodox. El rămâne ne-nsurat.

Fie praznic, nunţi, botezuri, Cel mai crud însă-i rabinul,
Sau la orice slujbă sfântă, Ăsta merge-n contra Firii,
Chiar şi la înmormântare Vrea morţiş ca să distrugă
Popa cântă, popa cântă. Fericirea omenirii.

Auziţi, ce barbarie,
Zău că merită bătaie,
Unde trebuie s-adauge,
Rabinul, de-acolo taie!

CALMARE 14

A venit la doctor Smilik Tensiunea e normală,
Doamna Sprinţa Rosenstoc Pulsu-i iarăşi regulat...
-Doctore, de două zile, -Da, dar nu dorm toată noaptea
Nu mă simt bine deloc. Şi mă zvârcolesc în pat!

Simt în corp o-nfrigurare -Eh, la vârsta dumitale
Ce mă trece tam-nesam Şi zglobie şi frumoasă,
De la cap până la picioare Se strecoară câteodată
Ia vezi, doctore, ce am? O afecţie curioasă.

Doctorul îşi ia o lupă De aceea, scumpă doamnă,
Şi se uită în ochi drept Nu e caz de-ngrijorare,
O palpează pe spinare Dumitale-ţi trebuieşte
Apoi, delicat, pe piept. Un remediu de calmare!

O ascultă cum respiră, -Asta este! De cal mare!
O mai ciocăneşte-un pic Sare doamna radioasă,
Şi satisfăcut îi spune: Un remediu de cal mare
-Doamna mea, nu ai nimic! Că de cal mic am şi-acasă!

CEL CU DOUĂ 15

Se zvonise-n orăşelul Însă fetele-ntre ele,
De pe deal, Chilia Nouă, Ruşinoase, cum sunt toate,
Cum că Hună Hoşcolovici Îşi spuneau cu preciziune :
Zice-se că are două. -Nu se poate! Nu se poate!

Nimeni nu ştia ce-s alea Cum ne intră-n creier nouă
Dacă-s albe sau gălbui Toată lumea s-aibă una
Doar atât, că el le are Numai Hună s-aibă două?
Ş-amândouă-s ale lui.
Numai Hana Iosub, prinsă
Poate are două case? De-al amorului jăratec
Două vaci, două oiţe? Şi la gândul c-are două
Două găinuşi moţate? Şi e şi băiat simpatic,
Poate, două porumbiţe?
S-a îndrăgostit de dânsul
Nu, niciuna dintre-acestea. De la prima scăpărare.
Dar fiind sigur că le ştiţi Şi mai mult, să se convingă
Vă comunic că sunt alea Dacă-ntr-adevăr le are
Chiar la care vă gândiţi.

Îl pândea la ştrand să-l vadă Doar când una oboseşte 16
Dezbrăcându-se pe chei. Şi tu eşti încă în vervă
Ce nu face-o fată cultă Este bine totdeauna
Pentru viitorul ei? Să ai piesa de rezervă.

Azi aşa şi mâine iarăşi -Poate-aşa e ritualul?
A jucat în aşa fel S-a gândit Hana Iosub,
Până când, la urma urmei, Şi-n familia lui Hună
Ea s-a măritat cu el. Cele sfinte-s cu şurub?

Însă, vai, în noaptea nunţii Şi plângea sărmana Hana
După ce-a trecut furtuna Vărsând lacrimi mari cât roua
Hana-a observat că Hună Fiindcă Hună niciodată
A lucrat numai cu una. N-a întrebuinţat-o pe a doua!

Foarte indignată fata, A trecut o lună, două,
De metodele acestea Şi-ntr-o seară fără lună
L-a-ntrebat: -Ascultă, Hună, În alcovu-ndrăgostitei
Dar cealaltă unde este? Giugiulindu-se-mpreună

-Unde vrei să fie, scumpo? Ea i-a spus: -Ascultă, Hună
E la rabin, dragă fată! Ce-i în mână nu-i minciună!
La noi nimeni nu lucrează Aia de la rabin, dragă,
Cu-amândouă deodată! E cu mult, cu mult mai bună!

CENZURAT 17

Prea onorabila Cenzură Nu vreau să fac o glumă proastă
Dintr-un exces de zel fatal Nici disertaţie de clovn
Mi-a cenzurat o "aventură " Însă, cunoaşteţi dumneavoastră
Fiindcă subiectu-i imoral. Pe cineva născut în pom?

Sunt intrigat peste măsură În pat întins şi-n pielea goală
Şi trist de procedura-aceasta C-o plapomă acoperit
Şi vreau alături de Cenzură E un tânăr, Nicu Mototoală
S.-o judecaţi şi dumneavoastră. Ce meditează liniştit.

În actu-ntâi, sub luminiţe Dacă-i acoperit înseamnă
Şi flori,şi-un pat, un pat banal. Că nu-s motive de scandal
Spuneţi-mi domni şi cuconiţe Ş-apoi nici gândul nu te-ndeamnă
Dacă un pat e imoral? Să crezi că-i lucru imoral.

Ba pot susţine cu căldură La recrutare-n clipe grele,
Că e moral cum sunt şi sfinţii La baie sau la doctor Droc
Fiindcă în paturi se născură Nu te dezbraci până la piele?
Strămoşii noştri şi părinţii. Şi nu e imoral de loc!

Alăturea, de pat, sfioasă 18
Şi îmbrăcată-n şorţ închis
Stă o femeie, şi-i frumoasă
Ca un heruv din paradis.

Când o femeie şic, gingaşe,
Stă lângă un bărbat ideal
Şi-i spune vorbe drăgălaşe
Găsiţi că este imoral?

Deodată puica-ncântătoare
În glas cu-argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
-Vai, Nicule, tu eşti ovrei?

Ş-acuma, spuneţi-mi, scumpă doamnă,
Şi domnilor, în general,
Dacă a fi ovrei înseamnă
Un fapt atât de imoral?

NAUFRAGIUL 19

După un naufragiu groaznic Nu le mai lipsea nimica
Ce i-a scufundat în ceaţă Ba ades le prisosea
Şase marinari nevolnici Aveau hrană, ierburi, apă,
Care au mai scăpat cu viaţă Doar femeia le lipsea.

Înotând şi zi şi noapte Rabdă omu-o lună, patru
Peste apa plumburie Mai te-agiţi, te consolezi,
Fură azvârliţi de valuri Însă când te-ajunge jalea
Pe o insulă pustie. Mai că-ţi vine să turbezi.

Trei luni s-au hrănit cu ierburi Da-ntr-o zi, pe-un rest de barcă
Şi cu peşti găsiţi pe mal Ce-a rămas numai crâmpeie
Îşi făcură şi-o colibă Peste malu-abrupt deodată
Şi trăiau original. Fu zvârlită o femeie.

Una singură şi goală 20
Şi frumoasă, o ispită,
Care se-ndrepta, în soare
Spre colibă, fericită.

Marinarii, toţi, văzând-o
Năvăliră-n goana mare
Cari de care mai degrabă
S-o apuce la strâmtoare.

Ea văzându-se-n pericol
Ridică un braţ în sus
Şi c-un gest de curtezană
Marinarilor le-a spus:

-Ho, nebunilor sălbateci!
Nu vă repeziţi pe-alee
Ţineţi seama de un lucru:
Nu sunt şvaiţer, sunt femeie!

MAC-MAC 21

În tramvaiul care duce Doamna foarte intrigată
Din Lipscani în Ghica Tei L-a privit cu mult temei.
Plin de lume anonimă Însă tot mai mult măgarul
De bărbaţi şi de femei. Se-ndesa în...viaţa ei.

La o staţie din centru, Că deodată cuconiţa
Sau de prin împrejurimi, Nu s-a mai putut abţine
S-a urcat o cuconiţă Şi i-a spus:-Ascultă, june,
Cu superbe rotunjimi. Nu te simţi sau nu ţi-e bine?

Trup felin, plin de ispite, Ce te-ndeşi ca la pomană?
Dar rotund şi voinicel Când nici nu ştiu cine eşti!
Parcă-ar fi sculptat de dalta Cu metode de-astea brute
Lui Rodin sau Praxitel. Crezi c-ai să mă cucereşti?

După ea se urc-un tânăr- Află că sunt doctoriţă,
Tip de Donjuan sadea,- Chiar de nu m-arată faţa,-
Care nu ştiu din ce pricini Şi-ţi fac una s-o ţii minte
Se cam îndesa în ea. Toată viaţa, toată viaţa!

22

Că de mai mă atingi o dată
Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat! Şi-o dau la raţe!

Iar femeile-vreo zece-
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac mac, mac, mac, mac mac!

PROBABIL 23

La o şcoală -Foarte bine!
Specială : Tu, Marine?

-Spuneţi o propoziţiune- -Transpirat de-alergătură
Zice profesoru-amabil- Deşi încă-n luna mai,
Care să cuprindă musai Mi-am pus puloverul-probabil
Şi acest cuvânt: probabil. Să nu capăt guturai.

Nicu emoţionat -Hm, şi asta merge, zise

A răspuns imediat: Domnul profesor agale-

Şi acum să spuie una...

-Ieri văzând noroasă vremea Tu, Abramovici Ghidale.

Şi fiind cu haina nouă

Mi-am luat cu mine umbrela Stă Ghidale, se pătrunde

Că probabil o să plouă Şi apoi voios răspunde:

24

-La vecinul nostru, care-i
Pianist, vine de-o lună
O elevă frumuşică
Şi fac muzică-mpreună.

Curios cum sunt din fire
Ieri, discret ca un strigoi
Am privit prin broasca uşii
Şi-am văzut cum amândoi,

El îşi lasă pantalonii
Fata fusta-n sus spontan
Şi mi-am spus că vor, probabil
Să se "uşureze"-n pian.

PATRIARHALĂ Când să intre-n curticică 25
Preoteasa-n trei cuvinte
Fâlfâiri de boare rece Îl întâmpină smerită:
Se strecoară în infinit -Bine ai venit părinte!
Când pe drumul mare trece
Popa Neacşu obosit. -Să trăieşti!-îi spune dânsul
Luminat de-al lunei rază
Înalt e popa. De departe Şi trudit de atâtea slujbe
Cu un sfânt poţi să-l asemeni Popa în jeţul lui se-aşează.
Când cu dragoste împarte
Pilde bune între semeni. -Ce zici coană preoteasă
Hai părerea să ne dăm,
Urcă popa spre colină Vrei să stăm întâi la masă
Răsfirându-şi barba în vânt Şi apoi să ne culcăm?
Vesel c-a împărţit lumină
Şi iubire pe pământ. -Ce pot eu să spun părinte?
A răspuns în grabă ea-
Facem cum vrei tu, prea sfinte
Şi pe urmă vom mânca!

LA FEL 26

Sus, pe Văcăreşti pe dreapta O întoarce
Lângă cârciuma lui State O apropie de nas
Avea Şmil o prăvălie O suceşte, o miroase
Şi vindea păsări tăiate. Şi mi-o pipăie un ceas.

Găinuşe şi răţuşte, Pleacă apoi, şi-i pare scumpă
Câte-un puişor de-un kil Şi eu stau ca un tembel.
De voieşti găină grasă -Dragă, tocmai ca la tine
N-o găseşti decât la Şmil. Şi la mine e la fel...

Cum stătea el într-o seară -Cum, la fel e şi la tine-
Printre raţe şi gânsaci Zice Şmil cu răutate-
Intr-Avram în prăvălie Ai şi tu o prăvălie
Şi-l întreabă: -Ce mai faci? Unde vinzi păsări tăiate?

-Ce să fac? E criză mare -Eu, eu n-am păsări tăiate-
Şi vânzare nu-i de loc. Spuse Avram îngândurat-
Chiar de-mi vine unul, Însă, vezi, eu am acasă
După vreo găină, Trei fete de măritat!

LA FUND 27

Marea spumegă în valuri Dar deodată-un val năpraznic
Dăruind privirii noastre Smulge barca, o hurducă,
Stropi de-argint ce vin spre maluri O smuceşte-ncoace-ncolo
Când roz-albe, când albastre. Şi o saltă ca pe-o nucă

Plin de farmec e peisajul Vâslele s-au rupt, iar Samy
Cât cuprinzi cu ochii zarea A-ngheţat, parcă-i un sloi.
Parcă-ntinsul cer albastru Dacă se răstoarnă barca
S-a îmbrăţişat cu marea. Se îneacă amândoi!

Cum se leagănă-ntr-o barcă Vai de mine! -urlă dânsul
Prin talazuri ce se sparg Cu figura-ngălbenită.
Samy şi cu nevestica Dac-ajung la fund, Raşela,
De vreun ceas se plimbă-n larg. Peştii or să mă înghită!

-N-avea grijă, dragă Samy
Pentru ce să ţi-o ascund
Cu ce ai tu, niciodată
Nu poţi să ajungi la fund!

COCOŞELUL 28

S-a-nsurat boierul Fică Mai spre deal, un taur tânăr
Moşier din Drăgăşani, Şi-a găsit şi el de joacă
Cu o fată tinerică Şi se înfigea prozaic
De vreo douăzeci de ani. Într-o dolofană vacă.

După ce-au trecut prin vraja Mai-n spre vale-n iarba verde
Dulce-a lunilor de miere, Având martoră-o căpiţă
Petrecute-n seri de doruri, Ţapul îşi vedea de treabă
Voluptate şi plăcere, Cu o gingaşă căpriţă.

Fică şi-a luat soţia Pân-şi câinii de la curte
Să-i arate, cum vă spui Zambilica şi Grivei,
Moara, vitele, moşia Cam întorşi unul spre altul
Tot ce are-n curtea lui. Făceau dragoste şi ei.

Cum ajunseră la grajduri Ca-ngrozită de ce vede
Unde caii se adapă, Ea îi spuse ruşinoasă:
Tocma-atuncea armăsarul -E dezgustător aicea,
Făcea dragoste c-o iapă. Tot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandă -Uite dragă vătăşele 29
Au văzut, ca-ntr-un pastel De-azi încolo ce să faci:
Cum o găinuşă tandră Priponeşti toţi armăsarii,
Zbenguia c-un cocoşel. Pui oprelişte la vaci

Ciripeau voioşi şi sprinteni Îngrădeşti căpriţa, iapa,
Săltăreţi pe tot meleagul Şi-orice fel de mamifere
Şi se tot pupau în ciocuri Ca să n-aibe cu masculii
Că-ţi era mai mare dragul. Nici un fel de-apropiere.

-Uite, ăştia-mi plac-îi spuse Nu vreau, scumpa-mi nevestică
Ea cu glasul îngeresc- Cum e inocentă, ea
Uite ce frumos se joacă Şi timidă, şi subtilă,
Şi ce splendid se iubesc! Să mai vadă-aşa ceva!

-Da? Îţi plac?Întreabă Fică. Nimeni nu mai are voie
Bine puico, mă supui! Să îşi facă aicea felul
Şi-a chemat la el degrabă Fiindcă-n curte-aici iubeşte
Pe Bogdan, vătaful lui Numai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt.Şi nimeni 30
Nu crâcneşte un cuvânt
Dac-a poruncit boierul
Gata! Ordinul e sfânt!

Într-o noapte violetă
Când nici nu s-a aşteptat,
A intat Bogdan, vătaful
Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-s
Ale lui căutături.
-Coane Fică, coane Fică,
A intrat scroafa-n călduri!

Ce ne facem? mai întreabă
Plin de spaimă vătăşelul
Cine potoleşte scroafa,
Dumneata sau cocoşelul?

APRECIERE George-a devenit vulcanic 31
Şi e plin de nerăbdare
George-i negustor cu firmă Fiindcă Lily e-o păpuşă
Ş-are o prăvălie " Unic " Blândă şi fermecătoare.
Cumpără şi vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic, Că gândindu-se la glasu-i
Ca un zvon divin de harfă
Porţelanuri şi covoare Îşi şopteşte-ncins de doruri:
Chihlimbar şi abanos -Faină marfă, bună marfă!
Şi-orice marf-o preţuieşte
După ochi, după miros. Sâni frumoşi şi braţe durde
Pulpe dulci, piciorul mic,
Cum e logodit cu Lily, Cum să nu te-apuce dracii
O fetiţă fină-n mână, Lângă ea când stai un pic?
Iară nunta-i hotărâtă,
Musai peste-o săptămână. D-aia poate astăzi, George
Când a prinso-n odăiţă
A pupat-o plin de pofte
Şi pe ochi şi pe guriţă

Şi strângându-i trupu-n braţe 32
Plin de voluptăţi nebune
A alunecat cu mâna...
Unde... nu se poate spune!

-Vai, Georgică, spune Lily,
Ştiu ce lungă orice clipă-i
Stăpâneşte-te, mă turburi,
Prea mă strângi şi prea mă pipăi,

Fii cuminte! Ai răbdare
Mai ales, şi nu uita
Că peste o săptămână
Toată, toată e a ta!

George îşi miroase palma
Şi apoi distrat îngână.
-Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?

DEOSEBIRE 33

Moritz, elev cuminte Moritz însă nu se lasă
La liceul din Buzău Şi aşa cum şi-a propus
Într-o zi, pe negândite Plin de nevinovăţie
L-a-ntrebat pe tatăl său. La mămica lui s-a dus.

-Papalicule, ia spune-mi -Muterlein, să nu te superi,
Dar să nu fii supărat Dar aş vrea să am idee
Ce deosebire-i între Ce deosebire-i între
O femeie ş-un bărbat? Un bărbat şi o femeie?

-Vai de mine şi de mine -Asta e obrăznicie
Moritz, nu mă enerva Vai de mine şi de mine
Cum se poate tu, mein libchen Stau şi mă întreb într-una
Să mă-ntrebi aşa ceva? Cum de nu-ţi este ruşine?

Un băiat ca tine-nvaţă Tu, model în toată clasa
Şi nu întreabă aşa, hai-hui Şi în tot liceul chiar
Chestiuni neruşinate Să vorbeşti aşa cu mama?
Care nu-s de vârsta lui! Piei din ochii mei! Măgar!

Moritz-dezolat de-atâtea 34
Observaţiuni amare
Profesorului îi pune
Tot aceiaşi întrebare.

Dascălul, Albert, pe Moritz
Îl întreabă rugător:
-Ia să-mi spui, te rog, ce număr
Poartă mama la picior?

-Mama? 37 poartă!
Iară dascălul Albert
Mai întreabă:-Dar tăticul?
-Tata? 41. Cert!

-Deci mămica 37,
Tata 41 are
Precum vezi, deosebirea
Este numai între picioare.

TOT UNA E! 35

Rifca a venit la rabi Rabinul deschide-o carte,
Şi e plină de obidă : Murmură o rugăciune
-Rabi, sunt nefericită Şi cu ochii către ceruri
Iarăşi am rămas gravidă! Se inclină ş-apoi spune:

Dă-mi un sfat, că tu eşti ţadic -Uite ce-ai să faci femeie:
Eşti de Dumnezeu aproape Mâine dis-de-dimineaţă
Sau citeşte-un psalm şi roagă-l Mergi şi-ţi târguieşti o oală
Să mă scape, să mă scape! Cât mai mare de la piaţă

-Greu, femeie! Nu se cade Iar târziu, când vraja firii
Firii să vă împotriviţi Te învăluie domoală
Chiar şi în Scriptură zice: Toată noaptea, toată noaptea
"Creşteţi şi vă înmulţiţi" Ţii picioarele în oală.

-Da, dar am copii vreo şapte De se-apropie sortitul
Fete mici şi băieţei Pentru clipa de noroc
Numai Cel de sus mă ştie Tu, picioarele în oală
Cât de greu o duc cu ei. Nu le scoţi deloc, deloc!

Dac-asculţi povaţa asta 36
Care-i binecuvântată
Nu se poate, nu se poate
Să rămâi însărcinată!

Opt luni au trecut degrabă
Sau chiar nouă-mi se pare-
Şi într-o zi veni la rabi
Rifca, dar cu burta mare.

-Nu mi-a folosit povaţa
Zice ea foarte timidă
Fiindcă, uită-te la mine
Iarăşi am rămas gravidă.

-Cum se poate? Îţi spusesem
Când te-i duce la culcare
Tu, picioarele amândouă
Să le ţii-ntr-o oală mare!

-Păi, să vezi cinstite rabi,-
Zice ea cu mult lipici-
N-am găsit o oală mare
Şi am luat două mai mici...

LA ŞCOALĂ 37

Zvon şi ciripiri de glasuri -Ce înseamnă "mi-e ruşine"?
Joc de mingi şi de săgeţi Spune-mi dragă, că te pup.
Tote astea se întâmplă -Eu, când o să fiu mai mare
La o şcoală de băieţi. Vreau să-mi crească păr pe trup!

Într-o pauză, profesoara -Păr pe trup? Cum vine asta?
Pune câte o întrebare: Mie spune-mi momentan!
-Ce-ai vrea tu să ai Năftule Vrei ca să trăieşti în peşteri,
Când ai să te faci mai mare? Sau în junglă ca Tarzan?

-Eu aş vrea o bicicletă. -Nu vreau să trăiesc în peşteri
-Dar tu Şmil?-Un avion Sau în codru în Guyana
-Dar tu ăla mic de-acolo Ci aşa cum trăieşte
Ia răspunde, Natansohn? Verişoara mea Şoşana.

-Eu, răspunde ăla micu- Da! Frumoasă şi isteaţă
Cu privirile hai-hui- Ce mai? Straşnică muiere
Mă iertaţi, gheveret,însă Are-un smoc de păr în faţă
Mi-e ruşine să vă spui... Şi câştigă o avere!

NE-OM CĂUTA 38

De la Năsăud din vale Iar Leana lui frumoasă
Şi ţinându-se de mână S-a oprit lâgă fântână
Au venit Ion şi Leana Unde stau femei cu scoarţe
Căpăţână; Şi cu lână.

El cu coşul plin de ouă -Stai Ioane, stai o ţâră,-
Iar Leana lui cea dragă Zise draga lui mireasă,-
Avea lână de ţigaie Cum ne întâlnim să merem
În desagă. Către casă?

Cum ajunseră-n piaţă -No, că ghine, spuse dânsul,-
El s-a dus la poarta nouă Când va bate ceasul- două,
Unde stau ăia cu păsări Eu te voi căta la lână
Şi cu ouă. Tu la ouă!

CHITANŢA 39

Tanţa, domnişoara Tanţa Dar cum tanţa-i delicioasă

E-o duduie foarte şic, Ş-are maniere fine

Zveltă, cu ochi mari şi negri Nici nu vreau să ştiu ce face

Cap superb, năsucul mic, Nici cu ce şi nici cu cine.

Picioruşe dulci şi durde Ca vecini de bloc, se-ntâmplă
Şi, când trece ea prin Tei Ca să-i cer un ac sau aţă
Toţi bărbaţii o admiră: Sau îmi cere ea o carte
-Mă, halal de mama ei! Până mâine dimineaţă.

Ce profesie-are Tanţa? O vecinătate dragă
Uite, n-aş putea să spun! Ne prinde zilele-n cătuşe
Nici nu mă interesează Că ades intru la Tanţa
Chiar dacă o presupun. Fără să mai bat la uşă.

Tot aşa într-o seară, intru. 40
Era iarnă grea şi ger
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.

Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară Tanţa-mi spune:-Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat şi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
-Pentru ce staţi goală, scumpo
Lângă calorifer?

-Fiindc-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa,
Mi-am plătit la el chiria
Ş-uite-acum usuc chitanţa!

OM CINSTIT Zâna, roşie ca focul 41

În expres, un tânăr, Iană Şi cu buze-nsângerate
Mai acum o săptămână
Voiaja c-o cuconiţă A răspuns:-Nu ţi-e ruşine?
Mai frumoasă ca o zână.
Vai de mine, nu se poate!
Grecul, admirându-i chipul
Feciorelnic şi cosiţa -Nu e nimeni, cuconiţă
N-a răbdat ca să nu-i spuie: Să te vadă, să te ştie
-Ce frumoasă eşti coniţă! Cum ai ridicat rochiţa.
Ş-am pus mâna, iei o mie!
Lei o mie-aş da acum
Dacă m-ai lăsa agale Zâna strânsă-n faldul rochii
Să pui mâna, doar o clipă Se mlădie ştrengăreşte
Pe pulpiţa dumitale. Şi îi face semn cu ochiii
Că primeşte, că primeşte.

Grecul e robit de farmec
Iară zâna foarte fin
A săltat în sus rochiţa
Puţintel, câte puţin...

Pulpe roze vede Iane 42
Cum în lume multe nu-s
Durde, dulci şi dolofane;
-Ah, puţin mai sus, mai sus!

Se ruga mereu şi lacom
Şi-o sorbea cu ochii duşi:
-Încă puţintel coniţă!
Puţintel mai sus, mai sus!

-Gata! Îi vorbeşte zâna
Rochia-i peste sânii mei
Hai degrabă, pune mâna
Pune mâna unde vrei!

-Nu, nu!- răspunse Iane-
C-a rămas perplexă zâna-
Grecul om cinstit rămâne
N-are bani, nu pune mâna!

CĂPRIŢA SFÂNTULUI PETRU 43

Sfântul Petru, mare paznic -Bine, Petre! Se aprobă!
Peste-a raiului fântână Ce nu fac eu pentru tine
Plictisit de-atâtea veacuri Treci la Cadre, ia-ţi cartelă
Să tot stea cu cheia-n mână, Şi te du! Te du cu bine!...

Într-o zi s-a dus la Domnul Ajungând în Capitală
Prea supus şi prea smerit Fercheş, tânăr şi cu bani
Şi îngenunchind în faţă-i Că puteai să-i dai ca vârstă
Petre astfel i-a grăit : Douăzecişiopt de ani,

-Doamne, din străfund de vremuri S-a-ncurcat c-o femeiuşcă
Te slujesc fără prihană Nostimă şi dolofană
Am şi eu o rugăminte Şi la "Compescaria" într-una
Fie-ţi milă şi pomană La "Segarcea" şi "Crăcană"

Dă-mi concediu de odihnă Toată luna a ţinut-o
Doamne, pururi lăudat Numa-n chefuri şi antren
Doar o lună-nalt prea sfinte, Vizitând seară de seară
Căci sunt om şi sunt bărbat! "Pescăruş" şi "Mon Jardin"

Că-mbătat de-atâta farmec 44
Şi de patimi juvenile
Şi-a întârziat concediul Dacă n-ar fi fost căpriţa
Cu vreo trei sau patru zile. Să mă vindece de toate
Zău muream, muream de tuse,
-Bine Petre, nu ştii oare Doamne sfinte şi-ndurate!
Că după regulament
Orice-ntârziere-nseamnă A trcut o vreme lungă
Cum că n-ai fost vigilent? Petre Sfântul cum vă spui
Se topea de dor săracul
-Ba am fost, inalt prea sfinte,- După dulcinea lui
Zise Petru fericit,-
Însă-n timpii morţi, părinte O vedea frumoasă, durdă
Uite, m-am ămbolnăvit. Gură roşie, ochii adânci
Trup de nimfă care zburdă
Două nopţi şi patru zile S-o tot sorbi, s-o tot mănânci...
Am zăcut în odăiţă
Şi mă tot hrăneam cu lapte, Drept la Dumnezeu se duse
Doar cu lapte de căpriţă Şi îi zise rugător:
-Doamne, nu mai pot de tuse,
Dă-mi concediu, c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu mine Şi dacă mă sting, cu mine 45
Piere ultima mlădiţă... Piere ultima mlădiţă...
Să mă vindec, leacul este Să mă vindec, leacul este
Numai lapte de căpriţă! Numai lapte de căpriţă!

-Bine-ţi dau o lună,-zice -Bine-ţi dau o lună,-zice
Domnul zărilor senine- Domnul zărilor senine-
Dar când vii, aduci şi capra Dar când vii, aduci şi capra
O aduci aici cu tine. O aduci aici cu tine.

-O aduc, Înalt prea sfinte, -O aduc, Înalt prea sfinte,
O aduc numaidecât O aduc numaidecât
Cum o ştii, în patru labe Cum o ştii, în patru labe
Şi cu o funie de gât. Şi cu o funie de gât.

Şi mâhnit, gata să-i spargă Şi mâhnit, gata să-i spargă
Inimioara-i pătimaşă Inimioara-i pătimaşă
Se-ntreba:-Ş-acum, Petrache Se-ntreba:-Ş-acum, Petrache
Spune, p-unde scoţi cămaşa? Spune, p-unde scoţi cămaşa?

Dumnezeu nici nu prea vede S-a urcat în cer cu dânsa 46
Te strecori încet şi-atât Şi o îndemna mereu:
Goală şi în patru labe -Hai căpriţo, hai cu nenea
Şi cu funia de gât. Să te vadă Dumnezeu!

Ascensorul te aşteaptă Cum ajunseră-n zenituri
Te îmbarci în el frumos Şi-au deschis spre Tron portiţa,
Şi în două-tri minute Dumnezeu luă ocheanul
Scumpo, vei ajunge jos. Şi-ndelung privi căpriţa.

Ce să facă biata fată? A privit-o înc-o dată
A primit cu mult curaj Dinapoi şi dinainte
Şi de ce să nu profite Şi a izbucnit năvalnic:
De-un asemenea voiaj? -Ia ascultă, Petre sfinte!

Dezbrăcată, e-o minune Eu când zămislit-am capra
Trup de nimfă, ca-n poveşti Printre vite consacrate
Nea Petrică, nea Petrică Avea-n faţă ţăcălia
Ce pramatie îmi eşti!... Ş-avea ţâţele în spate.

Dar cu capra ta, Petrache
O brodişi ca Ieremia,
C-are ţâţele la faţă
Ş-are-n spate ţăcălia!