Ion Pribeagu - Poezii multe

FACHIRUL 97

Un fachir, un fel de Bosco, -Eşti sub magica-mi putere-
Hipnotizator de casă, Zise el cu glas drăcesc,
Voiaja-n expres c-o doamnă Şi-ai să execuţi cu vrere
Tare dulce şi frumoasă. Tot ce am să-ţi poruncesc!

Profitând că-n ora-ceea -Da! răspunde adormita.
Nimeni n-o să-l deranjeze, Iară el cu gesturi iuţi
Hipnotizatoru-ncearcă A-ntrebat :-Ce fac acuma?
Doamna s-o hipnotizeze. -Ah...pe gură mă săruţi!

O fixează-adânc cu ochii, -Şi acum, ce fac, scumpo?
Gata gândul să i-l sfarme, A-ntrebat-o el sedus
Iar frumoasa-nchide ochii, -Ah!...răspunde ea-n delieu-i
Fără voie...şi adoarme. Îmi ridici rochiţa-n sus!

-Şi acum, ce fac, păpuşo?
Iar frumoasa-n letargie
A şoptit :-Acum te umpli
Straşnic de blenoragie!

Pacientu-achită taxa Pacientul se îmbracă 98
Şi apoi satisfăcut
AMICUL ION Îi dă doctorului mâna, Şi achită taxa-n grabă.
-Bună ziua, vă salut!
La vestitul doctor Costea Când, deodată, domnul doctor
Vine Ion de la Copou Peste-un timp, aproape-o lună
-Bună ziua, dom'le doctor Vine-amicul Ion din nou. Foarte curios întreabă :
Mi-a intrat o ţeapă-n...ou. -Uite, domnule doctor, iarăşi
Mi-a intrat o ţeapă-n...ou. -Ia să-mi spui, domnule dragă,
Pacientul se dezbracă, Care vii de la Copou,
Doctorul îl urcă-n pat Pacientul se dezbracă, Cum se-ntâmplă că într-una
Şi cu mare-atenţiune Doctorul îl urcă-n pat Îţi tot intr-o ţeapă-n ou?
Cercetează-n lung şi-n lat. Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat. -Mă iertaţi, domnule doctor,
Ia luneta A răspuns omul solemn,
O fixează Ia luneta Dar nevastă-mea e şchioapă
Ia penseta O fixează Şi-are un picior de lemn!
O flambează Ia penseta
Scoate ţeapa O flambează
Pensulează, Scoate ţeapa
Pune vată Pensulează,
Bandajează, Pune vată
Pune feşe Bandajează,
Şi-l pansează, Pune feşe
Scoală omul Şi-l pansează,
Şi-l aşează Scoală omul
Şi-l aşează

LA MASA FALIMENTARĂ 99

Din senin, Fi-vor amândoi la fel
O nenorocire mare Gross şi el.
A căzut vijelios Declaraţi într-un moment
Peste vechiul magazin În stare de faliment.
"Chic Berbin" -Nu-nţelegi de loc momentul
Herrman Weise David Gross. Bate-n uşă falimentul,
Au venit toţi creditorii, Ne'ndoios
Procurorii, (Zice Herrman Weiss lui Gross)
Mărfurile-au răscolit, Eu mă zbucium ca să scap
Catifele şi dantele Şi îmi zmulg părul din cap,
Şi diverse cifre grele, Şi tu stai ca un baron
În registre au găsit. Şi cu mâinile băgate-n buzunar
Weisse se plimbă agitat În pantalon.
Şi din cap îşi smulge părul -Îţi smulgi părul? Zice el,
Când constată adevărul Dar de unde ştii matale
Că-n curând, imediat, În acest moment de jale
Că nu fac şi eu la fel?

CINE E DE VINĂ OARE? 100

Domnu-Avram, om în vârstă Fii pe pace, n-ai nimic!
Şi cu maniere fine, -Totuşi, doctore, adesea,
Deşi e cărunt la tâmple Iartă că-ndrăznesc a spune,
Dar se ţine încă bine, Simt aşa, ca o sfârşeală,
Foarte-ades îl vezi c-o brună, Nu ştiu cum, o slăbiciune ;
Sau c-o blondă ce-I zâmbeşte. Primul merge suportabil
Într-o zi vine la doctor Nici prea-prea, dar parcă-parcă,
Cam ţinându-se de şale : La al doilea însă gâfâi,
-Doctore, se-ngroaşă gluma, La al treilea sunt ud leoarcă.
Am slăbit la balamale! Doctorul îl întrerupe :
-Ia dezbracă-te! Îi spune -Văd că nu respecţi regimul,
Doctorul prieteneşte, Dar la vârsta dumitale
Şi-am să-ţi spun eu într-o clipă De ce nu te opreşti la primul?
Ce te doare, ce-ţi lipseşte! -M-aş opri cu drag la primul,
Domnu' Avrami se dezbracă, Zice-Avrami cu curaj,
Doctoru-l consult-un pic Dar eu am garsonieră la al patrulea etaj!
Şi îi spune :-Cumpătare,

-S
F
A
R
S
I