Literateca

N u m ă r u l 1 M a r t i e , 2 0 2 3 Revista Liceului Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași LiTeraTeCa Desen de Maria Musteață, XI D

Echipa redacțională Redactor-șef: Georgiana Andrian, X A Redactor-șef adjunct: Eduardo Hera, X C Graphic designer: Maria Musteață, XI D (editare, conceptualizare copertă) Redactori și reporteri: Ștefan Cojocaru, X A, Ștefan Andrei Oprea, IX C, Carina Raspopa, XI D, Melinte Dariana Mihaela, XI D, Beatrice Mîrț, X B, Sebastian Cauciuc, XI A, Elena Bianca Maftei, XII A, Robert Nagâț, XI A, Cristian Valentin Bostan, XI A Fotoreporter: Cristiana Bițică, IX C Tehnoredactare computerizată: Claudia Fotache Colaboratori: Profesori, Anca Iuliana Roşu, Valentin Tufescu, Silvia Garmacea, Robert Sîrghea, Mihaela Lungu, Ciprian Rusu, Anca Pavăl, Eugenia Baciu, Mihaela Gorgan, Valentin Lupu, Laurențiu Adam, Laborant, inginer Cristina Patricia Rotaru, Economist, Carmen-Lăcrămioara Pintilie, Pedagog, Doru-Vasile Mihalache, Bibliotecari, Oana Epure, Marius Domițian Director: prof. dr. ing. Anca Eugentina Roznovan Director adjunct: prof. ing. Petronela Simion Coordonatori: bibl. prof. Claudia Fotache, prof. Alma Brumă LiTeraTeCa (Iași) ISSN 2972 - 1318 ISSN-L 2972 - 1318

LITERATECA ARTIȘTILOR LITERATECA REPORTERILOR LITERATECA CITITORILOR ARGUMENT 5-44 45-66 67-90 91-106 LITERATECA MENTORILOR CUPRINS LITERATECA PASIONAȚILOR 107-133 3-4

Dacă ne gândim la forţa cuvântului scris de a învinge timpul, o revistă școlară poate însemna foarte mult într-o lume cu valori incerte... O publicație școlară constituie, în fond, o modalitate excelentă de exprimare, oferită deopotrivă elevilor și profesorilor, un spațiu comun de analiză și introspecție, unde barierele catedrei se estompează, granițele dintre elevi și mentori sunt disipate, iar demersul lor cu tentă jurnalistică se unește într-un efort comun, pe o scenă a cuvintelor, expresie a nevoii universal umane de învățare continuă și de cunoaștere. Ideea realizării unei reviste școlare proprii stăruia de multă vreme în gândurile noastre, primii pași pentru acest proiect au fost parcurși la început ca idee. Suita densă și diversificată de evenimente, rezultatele și performantele școlare ale liceului nostru – ca efect al unor reflexe pedagogice consolidate deja - trebuia să-și găsească un loc de ilustrare, altul și altfel decât cel din prezentările rigide, statistice, din rapoartele specifice. Prin structura sa caleidoscopică – așa cum s-a convenit a fi structurată – revista vizează obiective pedagogice, culturale, estetice și informative, se adresează și invită la colaborare pe toți cei ce au sau nu legătură directă cu școala noastră: elevi, profesori, părinți deopotrivă. Creațiile literare, artistice, informațiile, reflecțiile și chiar sugestiile ce se vor regăsi în paginile ei, venite prin extensie și diversitate de autori, se vor constitui într-un „portret de școală” definitoriu. Înflăcărarea specifică începuturilor e mobilizatoare și reprezintă o importantă oportunitate, atât pentru dezinvolți cât si pentru timizi, de etalare a gândirii și gândurilor, stimulând exercițiul comunicării. Cred că revista noastră va stârni curajul manifestării publice, de expunere a potențialului creativ, și nu numai, și va oferi spațiu de formulare atât a certitudinilor cât și (de ce nu?) a amăgirilor. Considerând că cel mai vizat eșantion al revistei este reprezentat de școlari, sugerez cititorilor să intre în paginile acestei reviste cu oarecare indulgență, acceptând, după caz, fireasca şi frumoasa inconștiență specifică vârstei, identificând prioritar entuziasmul, sinceritatea gândurilor, mesajul intenționat. Doresc nou înființatei noastre reviste școlare, pe care o intitulăm metaforic şi sugestiv „LiTeraTeCa”, să adune-n paginile ei multe informații şi creații alese, gânduri și idealuri ce vor atinge orizontul râvnit, însoțind credincios şi simbiotic școala noastră. Ca dascăli, ne situăm de partea sprijinirii acestui demers creator, pentru că este menirea noastră, dar și pentru că desăvârșirea educației tinerilor se realizează prin căutări, întrebări și răspunsuri pe care le poate naşte o revistă creată, cultivată şi lăsată moştenire viitorului de o mână de oameni care cred în ea. De aceea, „LiTeraTeCa” este un simbol al culturii liceale și locale, din care își trage sevele. Cuvântînainte „Să nu lăsăm cuvintele nici să doarmă, nici să amorţească... Ele sunt comoara noastră de mare preţ.” Tudor Arghezi prof. ing. dr. Anca Eugentina Roznovan, director al LTTC Iași 3

4

Inaugurare Argument „Prin cuvinte, mintea prinde aripi.” Aristofan. De ce... o revistă şcolară? Pentru că ne dorim „o carte de vizită”. Pentru că ne dorim să formăm un curent de informare şi mediatizare a activităţilor Pentru că ar putea constitui un mijloc de a dialoga cu generaţiile viitoare. Totodată, În fiecare număr încercăm să aducem ceva nou, astfel încât să ne apropiem de o Acum vom lăsa paginile, deloc puţine, ale revistei să vorbească. Pretexte de lectură, Am creat revista școlară, intitulată „LiTeraTeCa”, din toată inima și cu multă dragoste pentru școala noastră. Apariția revistei liceale este un prilej de bucurie imensă atât pentru cadrele didactice, cât și pentru elevii dornici de a-și așterne gândurile, idelile, emoțiile și visurile în paginile acesteia, care au prins astfel aripi. Alături de dascălii noștri, care ne încurajează, revista își propune să stimuleze și să valorifice potențialul artistic al elevilor. desfăşurate în şcoala noastră. Dorința noastră de a ne face cunoscute ideile¸ și în același timp realizările, precum și pregătirea și capacitatea de exprimare, au dus la mobilizare pentru a scoate o revistă proprie. Așa a apărut LiTeraTeCa. revista reprezintă o legătură cu trecutul, odată ce noi, elevii de astăzi, vom părăsi băncile acestei instituţii. publicaţie profesionistă, să placă şi să fie utilă, iar conţinutul este conceput pentru a atrage. Cu siguranță că vom continua să cuprindem în aceste pagini, și în numerele viitoare, toată activitatea şcolii, fiindcă suntem convinşi că revista ne reprezintă! Ne-am propus ca obiectiv pe termen lung să realizăm o revistă „puternică” și comparabilă cu cele mai prestigioase și de tradiție reviste ale adolescenților. Ne străduim să fim la înălțimea exigențelor și așteptărilor cititorilor noștri. Revista aceasta a adunat în jurul ei din ce în ce mai mulţi oameni. Şi mai ales oameni tineri. LiTeraTeCa a coagulat deja un anume entuziasm, o efervescenţă de a fi activ, creativ, divers, viu. Faptul de a chema oamenii mici şi mari să participe la revista aceasta, să se exprime valoros şi autentic a avut reacţii peste aşteptări. Nu putem decât să le mulţumim acestor oameni care au avut încredere în noi şi au consimţit să participe la LiTeraTeCa. deci. Vă rugăm să pășiți cu încredere în această călătorie a sensibilității și a cunoașterii. Vă dorim lectură frumoasă, cu multe zâmbete de încântare! Colectivul de Redacție 5

Performanță, educație, dedicare și talent. Toate acestea alcătuiesc revista Liceului Tehnologic de Transporturi și Construcții Iași, numită pe scurt LiTeraTeCa. Cu un colectiv format din 12 elevi ai liceului, revista a hotărât să readucă în atenția colegilor, dar și a tuturor liceenilor ieșeni, sub un aspect modern, realizările, preocupările și pasiunile acestei echipe cu vechi tradiții, numită LTTC Iași. Colectivul redacțional este format din elevi care abia au călcat pe treptele liceului, dar și din adolescenți ce au gustat deja din viața de licean, iar în scurt timp vor trebui să hotărască pe ce cale o vor lua. Revista are caracter educativ și conține subiecte de interes pentru elevii școlii; tot ce e în strânsă legătură cu interesele elevilor, de la cele mai importante evenimente la care participă școala, implicit elevii și profesorii, până la literatură, științe exacte sau tehnologie. Obiectivul pe care revista își dorește să-l atingă e acela de a oferi elevilor liceului nostru altceva, pe lângă lecțiile predate zi de zi de către profesori. Revista este scrisă de elevi, pentru elevi și va fi o sursă de „hrană a minții”, dar și de relaxare în timpul liber. Publicația își dorește să oglindească viața de liceu chiar prin ochii elevilor săi, fapt evidențiat si prin acronimele din numele revistei: LiTeraTeCa. Vrei să faci parte din echipa noastră? Trimite-ne un email cu un text scris de tine (articol, eseu, prezentare de carte etc) pe adresa [email protected]. Vă urăm lectură plăcută și dacă aveți poezii, proză, eseuri, texte cu caracter științific, comentarii critice, desene, fotografii sau orice alte creații pe care credeți că vreți să le împărtășiți cu ceilalți colegi, vă rugăm să ni le trimiteți la adresa indicată. Numărul 2 este deja în lucru! 6

- Ce frumos! - O, bună! Nu v-am văzut! - Ascultam baletul „Lacul lebedelor”! Este o muzică atât de liniştitoare… - Vă plac păsările? - Mie îmi plac în special lebedele. De pe un raft ia o carte groasă. Când Povestitoarea începe să o răsfoiască, din pagini se ridică uşor un praf magic. - Să vedem… la ce poveste ne putem gândi azi… - Am găsit!Locul în care s-a întâmplat această poveste nu este departe, poate la două case distanţă de aici. Astăzi este ziua de naştere a lui Andrei. Dar părinţii au uitat şi s-au dus la muncă. El stă singur în toată casa, fără a face altceva decât să se joace cu o minge mică de cauciuc. Mingea sare foarte bine când e aruncată în pereţii camerei. Andrei o aruncă cu multă forţă şi îndemânare într-un perete şi mingiuţa sare cu viteză în toată camera. Când cade pe podea, se rostogolește direct într-o gaură de șoarece. Andrei gagă mâna după minge, dar... ceva de necrezut se întâmplă: gaura se mărește, se mărește... până ce e destul de mare ca să se poată trece prin ea... Cine ar fi crezut că dincolo de peretele camerei lui Andrei se găsește o pădure verde și luxuriantă! Înaintează cu teamă, atent la tot ce vede în jur... Într-un copac zărește atârnat un costum de rață, dar foarte cenușiu. Într-un imbold pe care nu-l poate controla, Andrei își pune costumul și, curios din fire, se adâncește tot mai mult în pădure. Când începe să creadă că tot ce va găsi este doar desișul verde și misterios, se trezește în fața unei ferme. În jurul ei sunt multe animale, mari și mici, păsări de toate culorile, dar și alte rațe. Lucrul acesta îl bucură nespus și aleargă, dornic să se împrietenească cu ele. Dar rațele din fermă îl resping hotărâte, căci ele văd în rața care s-a apropiat o creatură urâtă și ciudată. Rățușca cea urâtă, rănită de purtarea lor, se îndepărtează supărată... un motan o oprește: - Ce ai pățit? - Celelalte rațe nu vor să fim prieteni! Spun că sunt urât! Mica rățușcă are lacrimi în ochi... - Au dreptate!, spuse motanul. - Cum adică? Aniversare LiTeraTeCa artiștilor LiTeraTeca artiștilor se derulează sub semnul lui Nichita Stănescu: „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi”. Cojocaru Ştefan, X A 7

NOI - ARTIȘTII - Culoarea ta e de vină! Rațelor nu le place culoarea asta cenușie. Așa cum taurii nu suportă culoarea roșie. - Asta era?, spuse uimit, dar și un pic înseninat. Va să zică nu mă resping pe mine, ci culoarea. - Da! - Și ce să fac? Eu îmi doresc prieteni! Motanul îi spune că în pădure există un râu cu apă fermecată și că oricine bea din acea apă se transformă în cel mai frumos animal. - Mulțumesc, domnule motan! M-ai salvat! - Cu plăcere! De asta sunt prietenii, căci eu așa cred: cine vrea prietenia celor de la fermă devine și prietenul meu! Rățușca cenușie îl îmbrățișează pe motan, își ia rămas bun și pleacă spre râul fermecat. Chiar în inima pădurii găsește un luciu de apă limpede ca cristalul. Ceva din sclipirea lui îl face să creadă că nu poate fi decât locul magic care îi va dărui prieteni. A băut emoționat, cu sete, din apa răcoroasă. Simte transformarea în toți porii... Rățușca cenușie este acum o lebădă frumoasă și albă, cu pene ca de înger. Întors la fermă, este pe loc înconjurat de toate vietățile, mari și mici. Cu toții se minunau de frumusețea lebedei – mai ales rațele, care acum se întreceau în complimente. Dar grațioasa lebădă nu le poartă pică, ci este bucuroasă de tovărășia lor. De aceea au stat de vorbă până la asfințitul soarelui. Cu părere de rău, lebăda și-a luat rămas bun de la fermă și de la noii prieteni. A mers prin pădure până la gaura șoricelului și a trecut din nou prin ea. Ajuns în camera lui, Andrei redevine băiețelul dintotdeauna. El e fericit că a ajuns din nou acasă, dar deja îi este dor de noii lui prieteni. Îl trezește din starea aceasta huruitul unui motor. Este mașina părinților, care s-au întors de la serviciu. Ei intră în camera lui Andrei cu un tort mare de ciocolată și cu multe cadouri! Până la urmă nu au uitat de ziua fiului lor! Când desface primul cadou, Andrei găsește o lebădă drăguță de pluș... ... Acum să lăsăm bătrâna carte să se odihnească. E, totuși, foarte veche... LiTeraTeCa artiștilor Aniversare Cojocaru Ştefan, X A 8

L NOI - ARTIȘTII iTeraTeCa artiștilor Musteață Maria, XI D Desene 9

L NOI - ARTIȘTII iTeraTeCa artiștilor Cristiana Bițică, IX C Fotografii 10

L NOI - ARTIȘTII iTeraTeCa artiștilor Cristiana Bițică, IX C Fotografii 11

NOI - ARTIȘTII „Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care și-l zugrăvește omul în sufletul său.” (Liviu Rebreanu) LiTeraTeCa artiștilor Georgiana Andrian, X A Distanța Tu acolo-n depărtări, Iar eu aici departe.... Ne despart priviri spre zări… Și distanța ne desparte. Tu acolo mori de dor, Eu aici la fel ca tine… Cât aș vrea acum să zbor, Ori tu ca să vii la mine.... Să te văd aș vrea acum, Să te strâng cu drag la piept… Visele îmi sunt doar scrum Și n-am parte de-acest drept.... Distanța nu pot s-o distrug Și nici ea nu vrea să scadă, Parcă ard de viu pe rug Și nebuniei eu cad pradă. Fierbe doru-acum în mine Nu știu cât voi rezista Să mă gândesc doar la tine Și să nu te pot avea.... Iubirea, sentimentul interzis Mă-ntreb de ce iubirile ne dor Când lacrimi reci privirea ne îngheață, Iar noi, căzând în vraja lor ușor, Îmbrățișăm o umbră de speranță. Ce efemeră e iubirea! Ea se trece Precum un nor ce ploile-l topesc! Ne spunem că nicicând nu o să plece… Dar ochii triști în urma ei privesc. Doi ochi au plâns cândva pentru iubire, Alți ochi vor plânge într-o altă zi. Vom fi mereu străini de fericire, Rostind în glumă verbul „a iubi". Iar dragostea ades ne-ademenește Să o primim asemeni unui vis… Și cât trăim pe rând ne ispitește Să mai gustăm din fructul interzis! Poezii 12

NOI - ARTIȘTII Persoanele care fac promisiuni și nu se țin de cuvânt pot răni un om atât de tare, încât acesta să nu mai creadă în nicio promisiune făcută de altcineva. Așa că nu uita: poate pentru tine nu contează, dar pentru acea persoană poate să valoreze foarte mult!! Omul care ține la tine cu adevărat va face în așa fel încât să te vadă, chiar dacă tu crezi că doar trece pe acolo. Niciodată să nu ai încredere în omul care ți-a făcut rău și să nu-l uiti pe cel care ți-a vrut doar binele. Omul care a fost rănit de multe ori se poate răzbuna, sau alege a nu mai vorbi cu persoana respectivă. Se spune că te obișnuiești cu timpul, că uiți durerea. Nu există așa ceva. Este o minciună. Nu te obișnuiești. Nu uiți! Când te aștepți mai puțin, atunci dai cu ochii de persoana dorită. Nu uita niciodată de unde ai plecat și mai ales cine te-a ridicat să ajungi în ziua de azi unde ești acum. Pentru că fără acea persoană puteai să fii un nimeni! LiTeraTeCa artiștilor Gânduri - cristale Georgiana Andrian, X A 13

L NOI - ARTIȘTII iTeraTeCa artiștilor Eduardo Hera, X C Desene 14

NOI - ARTIȘTII Era o Vineri ca oricare alta. Mama și tata erau la serviciu, iar eu de abia ce terminasem cursurile. Mă gândeam că mă așteaptă o nouă după-amiază monotonă, în care sunt singur acasă, fac teme și vorbesc doar cu puișorii de vrăbiuță, care mă așteaptă la pervazul geamului de la bucătărie ca să le dau de mâncare. Sunt cafenii și pufoși, fragili de ți-e frică să-i atingi, dar atât de mâncăcioși! Cea mai mare bucurie a lor este să mă vadă deschizând fereastra: atunci să te ții ce gură fac! Ieșind pe poarta școlii, am putut observa un porumbel care avea prins de trup un aparat de fotografiat minuscul și un microfon. Curios din fire, am decis să-l urmăresc, ca să văd unde se duce și de ce acesta are prins de gât acele aparate. Pornind pe urmele sale, acesta m-a dus chiar în ultimul loc în care m-aș fi așteptat să ajung, mai exact într-o clădire foarte cunoscută, care am aflat că aparține de Serviciul Român de Informații. Suspicios din fire, am decis să intru în clădire, pe urmele voiajorului. Dar am fost oprit de paznici, care m-au și luat la întrebări: de ce mă aflu aici și ce probleme am. Eu, îndrăzneț din cale-afară, i-am spus fără ocolișuri de ce am venit și l-am rugat frumos să mă lase să aflu ce era cu acel porumbel. Paznicii au început să râdă de naivitatea mea: „Nu este de mintea ta ce se petrece aici! Refă traseul în sens invers!”. Atitudinea lor m-a supărat; le-am spus că voi afla cu orice preț ce se întâmplă și am luat-o la fugă pe scări. Le-a cam zburat râsul de pe față când au văzut că nu scapă de mine așa ușor! Au fugit după mine ca să mă scoată afară și să nu aflu ce este de fapt cu acel porumbel. Dar te pui cu tinerețea? Sigur că am ajuns la etaj înaintea paznicilor! Am bătut grăbit la ușă și am intrat, fără să mai aștept invitație. Imediat ce am deschis, m-a izbit un zgomot surd, de fâlfâit de aripi. Mi s-a părut ciudat să văd atâția porumbei cu camere și microfoane puse pe ei. Un bărbat înalt și uscățiv le verifica dispozitivele; văzându-mă, nu părea deloc surprins. Mi-a făcut semn să mă apropii și mi-a spus că mă știe. Înainte să pot rosti vreo întrebare, a început să îmi povestească tot ce știa despre mine: unde locuiesc, la ce școală învăț, unde lucreză părinții mei și multe alte lucruri, pe care până acum nici eu nu le știam. Văzându-mă speriat, a decis că pot rămâne, doar să nu afle cineva că eu călcasem vreodată în acel loc. Ajunși cei de la pază, mi-au spus că voi avea mari probleme. Dar pentru că deja vorbisem cu domnul misterios (care era de fapt un agent de la organele de spionaj), nu m-am lăsat impresionat de amenințările lor. Mai ales că șeful le-a spus că sunt cu el și că nu este nicio problemă. LiTeraTeCa artiștilor Porumbelul Voiajor (poveste imaginară) Oprea Andrei Ștefan, IX C 15

LiTeraTeCa artiștilor După ce au părăsi biroul, agentul a închis ușa și m-a întrebat de unde am aflat de acest loc. Panicat fiind, i-am spus că am urmărit acel porumbel, hotărât să aflu ce se întâmplă. Agentul mi-a explicat mai apoi că aceste păsări sunt porumbei voiajori, care se ocupă cu spionajul infractorilor. Îmi mulțumește apoi, fiindcă, dacă eu am reușit să pătrund în clădirea lor doar urmărind niște porumbei, asta înseamnă că trebuie să întărească măsurile de securitate. Auzind aceste vorbe și fiind lămurit, am cerut voie să plec. Agentul mi-a pus condiția să nu spun nimănui ce am văzut și ce am aflat eu aici. Am confirmat și am plecat liniștit acasă, nemaiscoțând nicio vorbă. Eram mulțumit și mândru că acum dețin un secret major. Când voi fi mare, cred că voi fi agent de informații! Oprea Andrei Ștefan, IX C Porumbelul Voiajor (poveste imaginară) 16

L NOI - ARTIȘTII iTeraTeCa artiștilor Maftei Elena Bianca, XII A Desene 17

NOI - ARTIȘTII O clipă O clipă de-ai sta cu mine, Aș iubi ziua de mâine Fiindcă te văd doar pe tine, Draga mea iubire. O clipă dacă ai sta, Ziua s-ar face dor, Speranța ar fi covor Țesut cu vise de amor. LiTeraTeCa artiștilor Poezii Dariana-Mihaela Melinte, XI D Aș vrea Aș vrea să rămân Știind că nimeni Nu ne desparte Ce spun alții sunt Doar vorbe deșarte. Aș vrea să trec marea, Să număr munții... Când ești cu mine, Totul e bine. Îmi e dor de tine... Și iar mă trezesc Și iar mi se pare Că-mi lipsești... Uneori doare. Mama Când razele de soare apar pe cer Mami, eu iarăși îți cer Să-mi arăți ce-i aia lume. Știu că sună nebunesc Dar în vis călătoresc. Cu tine mă sfătuiesc Doar la tine mă gândesc Oriunde m-ar duce zborul. Știu că nu o spun prea des, Dar eu, mamă, te iubesc. Doar tu Primul gând al meu ești tu. Mereu ai fost, mereu vei fi. Ți-am lăsat inima mea, Dar tu te-ai jucat cu ea. Ți-am dat încrederea mea - Ai plecat cu tot cu ea! Am șansa de-a te uita. Dar cum te-aș putea uita Când ești mereu în preajma mea? Adorm ca să te pot visa. Ești aproape, dar departe... Mi-e dor de-mbrățișarea ta! Promite-mi că nu vei pleca - Sigur nu vei regreta! Aș opri timpul, de-aș putea Doar ca inima mea Să te poată săruta. Amintirile cu tine Mă faci să uit cum să respir, Și totul pare un delir. Mă gândesc la tine mereu, Mă faci să uit cum sunt eu. Suntem două stele paralele Ce se gândesc mereu la ele; Suntem ca soarele și luna Eu sunt focul, tu, căldura. Îmi amintești de fericire, Căci amintirile-s cu tine. Îmi amintești cum să zâmbesc. Omule, eu te iubesc! Te-am iubit și o tot fac, Zilele goale nu-mi plac. Încerc să-ți scriu o poezie, Dar mă pierd în reverie Așa cum făceam cândva: Mă pierd în privirea ta. Inevitabil Și când credeam că voi scăpa, Inevitabil voi cădea! Aceleași chinuri și durere Când sunt făr-a ta privire. Înțeleg – asta-i iubire! Îmi spuneam: mă voi schimba. Șoapta ta îmi spulbera Ceea ce credeam cândva - Că voi fi iubita ta. Dar am văzut cum te privea - Șansa nu mai este-a mea! 18

L NOI - ARTIȘTII iTeraTeCa artiștilor Beatrice Mârț, X B Desene 19

Bătrânelul Era o zi mohorâtă de toamnă. Mama și tata erau la serviciu, iar eu de abia ce terminasem orele de curs. leşind pe poarta şcolii, am observat un restaurant și am luat hotărârea să merg până acolo, cu gândul de a-mi comanda ceva care să-mi satisfacă apetitul. Am intrat în restaurant, care s-a dovedit a fi de fapt un fast food, mi-am comandat o pizza şi am aşteptat. În local a intrat un bătrânel care cerea de mâncare. Când comanda a fost anunțată de către angajați, m-am ridicat de pe scaun pentru a o prelua, apoi m-am aşezat la masă. Vârstnicul, care era un cerşetor, a venit la mine și m-a întrebat dacă îi pot oferi și lui din porția mea de mâncare. Înfometat fiind, i-am spus că nu şi l-am împins din fața mea, ca să mănânc liniştit. Mâncarea parcă nu mai avea gust; mă tot gândeam la ce am făcut și mi-am dat seama că am greşit. Stăteam pe gânduri, dezamăgit de fapta mea. Am decis să mă duc acasă ca să iau nişte bani și apoi să mă întorc ca să mai comand o pizza. După ce am luat banii, am fugit cât am putut de repede! Speram să mă revanşez. Ajuns din nou în acel fast food, am mai comandat o pizza şi am aşteptat. Când comanda a fost anunțată, am ridicat-o și am plecat în căutarea acelui vârstnic. După ore în şir de umblat prin tot cartierul, l-am găsit la o ghenă de gunoi, unde căuta ceva de mâncare. Ruşinat şi dezamăgit de fapta mea, i-am oferit acea pizza, în semn de scuză, și i-am spus că îmi pare rău de ce se întâmplase. Auzind aceste vorbe, bătrânelul mi-a spus că a înţeles gestul meu, pentru că și el avusese nepoţi şi ştia cum se comportau aceştia la masă. Am primit în plin cele spuse! Mi-am luat rămas bun de la bătrân şi m-am întors acasă, încercând să îmi revin după tot ce se petrecuse în acea zi. LiTeraTeCa artiștilor Oprea Andrei Ștefan, IX C 20

NOI - ARTIȘTII Din geam se vede clar întrega curte a școlii. E un început de septembrie ploios, dar totuși, parcă sec. Mă gândeam: unde o să fiu oare peste un an, fix în această zi? Revin cu gândurile la realitate, brusc deranjată de gălăgia de pe hol. Bate la ușă și intră în clasă… nu prea înalt, bine făcut, cu o privire întrebătoare. Era Matei, feciorul profesoarei de Limba și literatură română, și băiatul cel mai admirat din școală. Cerându-și scuze de întârziere, Matei vine hotărât spre banca mea, îmi zâmbește și se așază lângă mine. Mereu întârzie la ora de istorie, chiar dacă știe că profesoara nu agreează comportamentul lui arogant și rebel. Cu Matei ne cunoaștem din copilărie, mereu a fost o legătură între noi, însă niciunul nu făcuse primul pas până într-o seară, la banchetul prietenilor noștri, Ana și Ovidiu. Totul mergea bine, ne distram, vorbeam, râdeam… Pe neașteptate, s-a apropiat un băiat de mine; mi s-a prezentat ca Marius, coleg de-al Anei. Zicea că m-a mai văzut cu ea și i-am plăcut. Pe fundal se auzea o melodie lină și plăcută. Atunci m-a invitat la dans; nevrând să fiu nepoliticoasă, am acceptat. Să fim sinceri, era un băiat frumos, înalt, brunet și cu un zâmbet cuceritor, nu aveai cum să-l refuzi. M-a luat de mână și am început un dans lin, romantic. Mă simțeam așa de bine lângă el, îmi dădea un aer de protecție. Începeam să-mi dau seama că, în sfârșit, aș putea să-l uit pe Matei. Dar flacăra care îmi ardea în suflet pentru el era de nestins, oricât aș fi încercat. Și totuși, uite că în acest moment parcă dispăruse undeva… s-a ascuns într-un colțișor al inimii mele… „Ema, Ema…”, aud o voce care tot repetă numele meu. Revin la realitate: Marius mă îmbrățișa! Și atunci, apărând de nicăieri, Matei mă smulge din brațele lui și mă scoate afară. Mă uit uimită la el - nu înțelegeam ce se întâmplă - părea neliniștit, abia își ținea emoțiile sub control. Brusc mi se uită fix în ochi și îmi zice că mă iubește, că în momentul când Marius m-a îmbrățișat parcă l-a trecut un fior, la gândul că m-ar putea pierde. S-a apropiat încetișor de mine, m-a sărutat gingaș… În acel moment flacăra din sufletul meu a luat stăpânire asupra mea: nu o mai puteam ține ascunsă! I-am mărturisit că și eu îl iubeam. Din seara aceea am decis să fim împreună. Au trecut trei luni, însă noi ne simțim la fel, dornici de a fi mereu unul lângă altul. Iubirea noastră înflorește pe zi ce trece, devine asemenea unei perle, care la început este un fir de nisip, pentru ca mai apoi să devină o adevărată comoară. Astfel și prietenia noastră a devenit ceva prețios - IUBIRE. „Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care și-l zugrăvește omul în sufletul său.” (Liviu Rebreanu) LiTeraTeCa artiștilor Carmina Raspopa, XI D Prietenia - perla iubirii 21

LiTeraTeCa artiștilor Adelina Cîrjă, XI B Fotografii 22

LiTeraTeCa artiștilor Anastasia Gisanu, VIII Poezii Iubirea primăverii mele... Bun venit la noi în țară, Draga noastră primăvară, Te-am așteptat cu nerăbdare Să ascult a ta cântare. Sper că n-ai uitat de mine, Am făcut un pact cu tine, Ca să îmi găsesc iubirea, Liniștea și fericirea. Sunt tânără și cuminte, Cu multe visuri în minte, Dar simt ceva ciudat în mine, Însă cred că e de bine. De când ne-am văzut, n-am stare Mă tot plimb pe deal și-n vale. Pare că el nu mă vede… Și mi-e greu parcă a crede. Eu te rog mult, primăvară, Măcar pentru prima oară Mă vei saluta cândva? Măcar mă vei observa? Fata ce s-a-ndrăgostit Dintr-o clipă de privit Te iubeste atât de tare, Tace și are răbdare. Vreau să știi tu, dragul meu, Că-n inima mea, mereu, Iarna n-o să se termine Până nu te-ntorci la mine. Dar nu pot să mă opresc, Chipul drag să ți-l privesc, Căci prea mult eu te iubesc. Să mă vadă, să-mi vorbească… Să nu mă mai ocolească. Nu-ți cer mult - și știi prea bine Ce-mi doresc eu de la tine: Să sădești în el, aș vrea, O iubire ca a mea. Să mă plimb cu el de mână, S-admirăm frumoasa lună, La pieptul meu să adoarmă Pe când trec îngeri-n turmă. Timpul trece așa-usor... De tine deja mi-e dor! În scurt timp tu vei pleca, Dar curând ne-om revedea. Ca și-acum, te-oi aștepta Cu toată dragostea mea, Să te chem cu mare drag Să ne calci din nou în prag. S-a așternut omătul pe câmpii A venit iarna - tu nu mai vii… Privesc pe geam fulgii de nea Și mă întreb în mintea mea: Cum poate oare un cuvânt Să lege oameni pe pământ? Iubirea asta, bat-o vina, Tare îmi mistuie inima! Nu mă lasă să adorm, Mă tulbură chiar și-n somn... Chiar de-ncerc, nu reușesc - Tot la tine mă gândesc. Alungă iarna din inima mea Scoala Gimnazială Balțati jud. Iași 23

Georgiana Filote, IX A LiTeraTeCa artiștilor Fotografii 24

Înainte de a vă bucura de creațiile literare originale ale elevilor noștri, vă invităm să descoperiți un experiment literar realizat tot de ei cu un talent artistic care dovedește un potențial însemnat în traductologie, spunem noi, dublat de o sensibilitate aparte. Proiectul se numește ,,Poesis”. Având ca suport lingvistic o poezie a talentatei lor colege, Georgiana Andrian, de la clasa a X-a A, mai mulți elevi au tradus-o în limbi de circulație. Este interesant de urmărit capacitatea de transpunere a textului, dar și modul diferit de receptare a acestuia, a semnificațiilor lui. Demersul este unul de pionierat, cel puțin la nivelul liceului nostru, și pare să fi suscitat interesul și pasiunile lingvistice ale elevilor-traducători. Produsul inovativ al acestui experiment îl puteți urmări în paginile următoare ale revistei. Poesis Un proiect literar inedit al liceului nostru Rubrică realizată de colectivul de redacție, sub îndrumarea redactorului-șef, Georgiana Andrian, X A Sursa foto: pinterest.com Capitolul - artiștii se derulează sub semnul lui Nichita Stănescu: „Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi”. LiTeraTeCa artiștilor 25

Love, a forbidden fruit Sometimes, I wonder why it hurts to love As cold tears Froze our sight And we eazily fall in theyr enchantment Embracing a shade of hope. How memorable love is cuz its unforgetable As a cloud in rain it melts And we tell ourselfs that it wont ever leave But with teary eys watching its path. Cristian ValentinBostan, XI A (engleză) Love, a forbidden feeling I often wonder, why is it that love pains us When cold tears freeze our sight, And we`re easily falling for their glamours Embracing the shade of hope. How ephemeral love is, for she does not leave As a cloud in the rain it melts, Telling ourselves it will never leave But teary eyes in its path seek. Robert Nagîț, XI A (engleză) Iubirea, sentimentul interzis Mă-ntreb de ce iubirile ne dor Când lacrimi reci privirea ne îngheață, Iar noi, căzând în vraja lor ușor, Îmbrățișăm o umbră de speranță. Ce efemeră e iubirea! Ea se trece Precum un nor ce ploile-l topesc! Ne spunem că nicicând nu o să plece… Dar ochii triști în urma ei privesc. . Любовь, запретное чyство Интересно, почему любовь причиняет нам боль Когда холодные слезы, леденят наши глаза Но мы, легко поддавшись их чарам Обнимаем тень надежды. Как эфемерна любовь! Она проходит Как облоко что тает от дождя! Мы говорим себе, что она никогда не уйдет... Но грустные глаза, за ней следят. Maxim Pastuh, XI B (rusă) L’amore, il sentimento vietato L’amore, il sentimento vietato Mi sono domandato perché l’amore ci fa male Quando fredde lacrime ci gelano lo sguardo E noi, cadiamo lentamente nel loro incantesimo, Abbracciando un briciolo di speranza Com’è effimero l’amore! Lui passa Come una nuvola che viene sciolta dalla pioggia! Diciamo a noi stessi che non se ne andrà mai… Mentre i nostri occhi tristi lo guardano da lontano Ramona Șchiopu, XI B (italiană) LiTeraTeCa artiștilor 26

L'amore, il sentimento vietato Mi chiedo perché l'amore ci ferisce Quando le lacrime fredde lo sguardo ci raffredda, E noi, facendoci ingannare piano piano, Abbracciamo un'ombra di speranza. Che effimero è! Lui passa Come una nuvola che la pioggia scioglie! Ci diciamo che mai se ne andrà... Ma gli occhi tristi dietro di essa guardano Larisa Vînă, IX B (italiană) El Amor, sentimento prohibido Ne pregunto poque los anores nos duelen Cuando lagrimas frias nos congalan la mirada Y noso tros, cayendo en su hechiso despacio, Abrazanos una sombra de esperanza. Que efímero es el amor! Ella se pasa Cono una nube que las lluvias derriten Nos decimos que nunca no se va air Pero los ojos tristes miran detras. Ramona Șchiopu, XI B (spaniolă) Iubirea, sentimentul interzis Mă-ntreb de ce iubirile ne dor Când lacrimi reci privirea ne îngheață, Iar noi, căzând în vraja lor ușor, Îmbrățișăm o umbră de speranță. Ce efemeră e iubirea! Ea se trece Precum un nor ce ploile-l topesc! Ne spunem că nicicând nu o să plece… Dar ochii triști în urma ei privesc. . Любовь, запретное чyство Я питаю себе: за якою любов'ю сумую Коли холодні сльози погляд заморожують А ми, легко падаючи в їх чари Обіймаємо тінь надії Яке швидкоплинне твоє кохання! Воно проходить Немов би хмара, що тане від дощів Собі говорим, що воно ніколи не не піде Але сумують очі вслід за ним... Maria Musteață, XI D (ucraineană) Любовь, запретное чувство Интересно, почему мы скучаем по любви Когда холодные слезы замерзают наши глаза, И мы, легко впадая в их чары, Мы принимаем тень надежды. Как эфемерная любовь! Она проходит Как облако, которое идет дождь, тает! Мы говорим себе, что он никогда не уйдет… Но грустные глаза смотрят за ней. Maria Musteață, XI D (rusă) LiTeraTeCa artiștilor 27

NOI - ARTIȘTII Tradițiile - dimensiune a identității românești Realizat din dorința de a păstra comoara neamului românesc, proiectul Tradițiile - dimensiune a identității românești urmărește să valorifice creații locale, zonale, chiar naționale de artă populară. Și ediția din acest an a cuprins expoziții de cusături, de broderii, de cuverturi, piese de vestimentație ale costumului popular, ii, catrințe, fote, brâie, cu motive autentice și o cromatică deosebită. Expozițiile de ceramică, de obiecte din lemn, de obiecte de uz casnic și de rit creștin au evidențiat dragostea pentru frumos și preocuparea de îmbinare a utilului cu plăcutul. Dacă în edițiile anterioare piesa de rezistență a fost Lada de zestre, în acest an s-au remarcat exponatele din Golăiești și din Basarabia. Organizatorii acestei ediții au încercat să transmita elevilor cât de important este să știi să coși, să tricotezi, să croșetezi, să fii autentic și original, să exprimi frumosul. Desfașurată în săptămâna premergătoare Zilei Naționale, expoziția a cuprins o diversitate de activități dedicate zilei de 1DECMBRIE 1918. Ne exprimăm convingerea că, astfel, suntem recunoscători înaintașilor și, cu dragoste, vom duce mai departe creația lor. Un proiect de tradiție al liceului nostru Profesor îndrumător, Eugenia Baciu 28

NOI - ARTIȘTII Tradițiile - dimensiune a identității românești Un proiect de tradiție al liceului nostru 29

Viaţa de student este ca în filmele americane ? Răspunsul la această întrebare este NU! Sper că nu te-am întristrat prea tare, căci, dacă airăbdare să citeşti tot articolul, vei afla că aceasta este chiar mai frumoasă decât îţi imaginezi, căci filmele nu pot surprinde chiartot. Terminarea liceului vine la pachet cu luarea unei decizi importante, alegerea facultăţii. Și nu orice facultate, ci ACEA facultate ce îți promite că va fi pe măsura așteptărilor și te va aduce mai aproape de visul tău. Totul sună atât de oficial și de pretențios, ceea ce pe cei mai mulţi dintre noi ne sperie. Ca să fim sincere cu voi, şi pe noi ne-a speriat aceasta alegere, dar este în regulă. Nimeni nu s-a născut pregătit pentru tot ce viaţa are de gând să îi ofere. Cu toții trecem prin această etapă, iar cu timpul ne dăm seama că ea intră în rândul amintirilorfrumoase din viața noastră. Viaţa de student este considerată cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om. Este o perioadă care te invită să te acomodezi cu tot ce este nou, dar extrem de interesant. Ai în sfârșit libertatea de a te dezvolta și de a-ți construi propriul drum de unul singur. Te confrunți cu multe piedici, dar după ce reușești să duci la bun sfârșit ce ți-ai propus, satisfacția este pe măsură. Socializarea este un punct-cheie pentru a reuși să te acomodezi. Dar nu îţi face griji, căci sunt asociaţii studenţeşti care te vor ajuta cu integrarea. De exemplu, asociaţia ASAFCI, de la facultatea nostră, în primul an ne-a primit cu braţele deschise şi a fost dornică să ne arate cum este viaţa de student. Aceasta organizează diverse evenimente cu scopuri caritabile, la care poti participa şi cunoaşte oameni, poţi să îţi dezvolţi noi pasiuni sau să le perfecţionezi pe cele pe care deja le ai. Adesea organizează şi jocuri în echipă, pentru a ne învăţa că pentru a realiza ceva în domeniul nostru ai nevoie să colaborezi cu alte persoane, să ştii cum să le asculţi, dar şi să le comunici ideile tale. Socializarea şi implicarea în activităţi poate să te stimuleze şi să te ajute să cunoști persoane care mai târziu ar putea să îţi devină prieteni. Ceea ce niciun profesor nu v-a spus despre facultate: Facultatea are propriul ei calendarînainte de sesiune, în timpul sesiunii şi după sesiune. Vor exista perioade stresante, nopţi nedormite doar pentru a preda un proiect, lacrimi şi păreri de rău, promisiuni că data viitoare vei învăţa materia din timp. Dar airăbdare, căci va trece și această sesiune, iartu veirămâne surpins de cât de multe informaţii vei putea acumula în trei zile. Dartoate acestea ajung să fie amintirile cele mai dragi ale studenților, căci nicăieri nu vor mai putea să învețe, să greșească și să se distreze cum o fac în timpul studenției (sau cel puțin nu pe gratis). Ceea ce trebuie reținut, totuși, este faptul că viața de adultresponsabil începe chiar din facultate, care din nefericire nu constă doarîn libertatea mult visată, petreceri sau plimbări. Ea vine şi cu foarte multe responsabilităţi. Dar studenția de asta este minunată: pentru că îți dă timp să ai o trecere mai lină între statutul de elev, ce împarte responsabilităţile cu părinții, și statutul de student, ce trebuie să-și asume responsabilitatea pentru fiecare decizie pe care o ia. Când o să vă alegeți facultatea la care doriţi să mergeţi, gândiţi-vă la ce aţi face cu drag, pentru ce v-aţiridica din pat în fiecare dimineaţă cu zâmbetul pe buze și la ce v-arîmplini. Noi suntem sigure ca o să faceţi alegerea corectă! Mult succes! NOI - ARTIȘTII Viaţa de student Andreea Negrușer, Alexandra Adnana Olariu, anul III Facultatea de Construcții și Instalații îndrumător, prof. mentor Mihaela Gorgan Un mesaj de suflet: 30

Pentru interviul primului număr al revistei, am ales o persoană specială și foarte dragă nouă, doamna prof. dr. ing. Anca Eugentina Roznovan, director la Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții Iași, adică liceul în care suntem eleve. Doamna director ne-a impresionat din toate punctele de vedere, începând de la postură, eleganță și vorbire, până la sentimentele de admirație pe care ni le-a transmis. LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Anca Eugentina Roznovan profesor doctor inginer directorul LTTC - Bună ziua! Bine v-am găsit și mulțumim că ați acceptat să ne acordați acest interviu cu tema „O persoană importantă cu realizări semnificative”. Sunteți unul dintre liderii instituțiilor de învățământ ieșene, un manager și un conducător talentat, sunteți o persoană respectată datorită abilităților înnăscute, iar de realizările dumneavoastră avem parte noi, elevii din acest liceu. Dar noi, ca multe alte persoane, ne întrebăm cum este doamna director Roznovan ca om. De aceea, prima întrebare este: Cine este și cum este omul Anca Roznovan? Stimată doamnă director, sunteţi managerul Care au fost cele mai importante etape din evoluția dumneavoastră ca om și ca dascăl? Sunt un om obișnuit, care a luptat mereu pentru mai bine. Am o familie frumoasă, de care sunt mândră. Profesional, mă simt împlinită, întrucât am urmat studii de învățământ tehnic din pasiune, parcurgând toate etapele: facultate, master, doctorat. Dar dorința de perfecționare continuă, fiindcă permanent urmez cursuri de instruire de specialitate și de management. Sintetizând, cuvintele lui Eleanor Roosevelt: „Viitorul aparține celor care cred în frumusețea visurilor lor” au reprezentat pentru mine dintotdeauna un model și îi sfătuiesc pe toți tinerii de astăzi să le urmeze. unei instituţii de învăţământ liceal dintr-un mare oraș. Cât de important este acest lucru? Înseamnă mult, înseamnă o doză de curaj, înseamnă putere de muncă. Este nevoie de multă abilitate pentru a conduce o școală. La prima vedere pare simplu, dar în momentul în care intri un pic în detaliu, înseamnă relația ta cu elevi de diferite vârste, înseamnă munca alături de colegi adulți, fiecare cu problemele sale, fiecare cu personalitatea sa. Trebuie să ai putere de adaptabilitate, trebuie să cobori la nivelul copilului și să-l Care este, în opinia dumneavoastră de faci să înțeleagă că anumite lucruri se pot produce în școală sau nu. Să te cobori la nivelul copilului este dificil, dar și mai sensibilă este situația în care trebuie să intri în pielea tânărului adolescent și să încerci să îi înțelegi starea lui la un moment respectiv, sau într-o anumită etapă. Mă asigur de feedback-ul din partea tuturor celor amintiți și pot să spun că e în regulă. Este un efort colectiv. Sigur că liderul dă tonul, dar punerea în aplicare se face împreună, de către noi toți. director, dar şi de cadru didactic, formula performanţei în educaţie, în ceea ce-i priveşte pe elevi? Singura menire a elevilor este de a învăța; toți copiii sunt buni, merg la concursuri și primesc diplome. Fiecare elev e bun în felul său. Chiar dacă unii nu învață la fel de bine ca alții, cu siguranță sunt buni la altele. Bineînțeles, așteptările celor de la liceu sunt maxime. Apariția olimpiadelor și a concursurilor de specialitate înseamnă extrem de mult pentru tineri și mă bucur foarte mult că se implică, participă la multe concursuri și fac cu pasiune și plăcere acest lucru. 31

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Anca Eugentina Roznovan profesor doctor inginer directorul LTTC Care este nivelul de performanță la olimpiade Fiind foarte ocupată cu lucrurile ce țin de conCe ar trebui să știe părinții despre liceul nosși concursuri școlare? Olimpiadele școlare se adresează tuturor elevilor care au aptitudini și interese speciale pentru domeniile tehnicii, sau elevilor care au înclinații deosebite pentru materii interdisciplinare din domeniile tehnologice. De-a lungul anilor, elevii noștri au obținut numeroase premii, de la nivel local și până la cel național. Revista liceului exemplifică, la capitolul LiTeraTeCa Pasionaților, doar câteva dintre ele. ducere, cum reușiți să împăcați viața profesională cu cea de familie? Trebuie să recunosc faptul că îmi este foarte greu să mă deconectez. Cei aproximativ 1000 de copii înseamnă mult. Cu siguranță, sunt ajutată și de ceilalți colegi. Atunci când ajung acasă, îmi reproșez faptul că nu reușesc să mă deconectez de ceea ce înseamnă școală. Vorbeam de pasiunea și determinarea cu care fac totul. Nu o să mă plâng niciodată de cât de greu este. Pot fi zile foarte grele sau zile mai ușoare dar, cu siguranță, toate foarte pline! tru, înainte de a lua decizia de a-și da copiii la această școală? De ce absolvenţii de gimnaziu trebuie să vină la LTTC? Această școală este apreciată pentru rezultatele obținute și activitățile organizate, imaginea școlii este una care s-a construit în timp și cu multă muncă. Nu ai cum să nu fii mulțumit când în cadrul unor activități oficiale se pomenește mereu despre școala ta în termeni onorabili. Este cel mai bun instrument de evaluare al muncii depuse de către tot personalul școlii, atunci când oameni din afara școlii și chiar din afara localității apreciază în mod pozitiv tot ceea s-a făcut și se face în școală. Dotările unei instituţii școlare joacă un rol Ce se vede în viitor pentru LTTC? Cum Ce schimbări ați observat de la o geneimportant în alinierea la învăţământul european al secolului XXI. Pe ce se sprijină din acest punct de vedere LTTC? Sunteți mulțumită de ce s-a obținut? Niciodată. Întotdeauna există loc de mai bine. Important este să îți evaluezi corect starea în care se află instituția școlară și să îți fixezi obiective imediate, pe durată medie și, cel mai important, obiective de lungă durată. O schimbare majoră constă în modul de lucru la clasă cu elevii și copiii. În urma proiectelor care au fost implementate în școală, dar și faptul că aproape toate cadrele didactice au participat la stagii de formare, se constată o atitudine diferită de lucru cu elevii. Aceștia au parte de lecții mult mai atractive, deoarece se desfășoară sub influența instrumentelor didactice moderne (metode de predare interactive, accent pe lucrul practic, dotarea bună a școlii cu instrumente tehnice și electronice). vedeţi devenirea acestui liceu în spaţiul învăţământului ieșean? Atunci când pronunți LTTC, toată lumea știe despre ce anume este vorba. Vorbim despre o muncă în echipă. Desigur, traseul traiectoriei este total altul față de cum era înainte. Realitatea ne confirmă faptul că suntem pe drumul cel bun. Trebuie doar să ne menținem. Este o școală în plină dezvoltare. rație la alta pe parcursul anilor? Sigur, schimbările sunt majore. Am avut parte de elevi buni, cu sprijinul familiilor lor, preocupați de ceea ce înseamnă școală. Schimbările sunt radicale, dacă mă gândesc la generațiile de când am preluat direcțiunea și până astăzi. Acum, în 2023, vorbim despre 32

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Anca Eugentina Roznovan profesor doctor inginer directorul LTTC Dacă elevii școlii v-ar lua drept model, ce ați facilități de care elevii de dinaintea lor nu se puteau bucura. Bineînțeles, trebuie să fim atenți, deoarece aceste lucruri pot avea un rol benefic sau îi pot îndepărta de scopurile propuse. dori să le transmiteți? Prin natura funcției și poate prin natura meseriei, cred că mă aflu în situația de a da sfaturi în orice moment. Dacă mă refer la elevi, ele nu vizează neapărat latura cu învățătura. Poate că o notă de 6, pentru un tânăr, înseamnă mai mult decât o notă de trecere. Nu toți copiii pot avea doar note de 9 și de 10. Important este să fie educați și să-și fixeze obiective realiste. Ca dascăli, avem chemarea de a fi corecți față de elevi, de a fi onești cu ei, să ne pese și să ne intereseze frământările copiilor. Nu trebuie să începem ora până nu ne aruncăm privirea asupra tuturor elevilor. Și este imposibil să nu observăm ceva. Cum ar fi tristețea, îngrijorarea sau chiar starea de bine. Foarte mult contează aceste lucruri. De aceea îi asigur pe elevii noștri că vor găsi în dascălii lor nu doar îndrumători profesionali, ci și Oameni care să-i sfătuiască și să-i sprijine la nevoie. Le-aș aminti, la final, cuvintele lui Thomas Edison: „Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, am fi cu adevărat uimiți de noi înşine”. (A consemnat, echipa redacțională) 33

Dragi colegi, Vă propunem în acest prim număr al revistei să cunoașteți o personalitate culturală deosebită, fostul director al Institutului Cultural Român Beijing, diplomat și ambasador, domnul Constantin Lupeanu Constantin Lupeanu (n. 4 august 1941, Murgași, Dolj, România) este scriitor, traducător, sinolog, diplomat și ambasador român. A studiat la Colegiul Național Carol I din Craiova și la Universitatea din București, Limba și Literatura Chineză. A publicat articole, studii și traduceri în revistele de cultură, a colaborat la emisiunea Teatru radiofonic. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1978. La 23 August 2016, Constantin Lupeanu a primit Premiul pentru Merite Speciale, la cea a zecea ediție a Târgului de Carte de la Beijing, China, oferit celor mai renumiți sinologi ai lumii. Este primul sinolog român premiat. Obține și: Meritul cultural, 1985, Ordinul pentru merit în grad de ofițer, 2000, Premiul pentru Diplomație Culturală, 2005 Vorbește limbile: română, engleză, franceză, chineză. Interviu cu LiTeraTeCa reporterilor Constantin Lupeanu Cine este Constantin Lupeanu? Ați fost director al ICR Beijing. Funcția pe care o aveați presupune Director al ICR Beijing între anii 2014 - 2019. Diplomat și Ambasador, începând din Ianuarie 1967, după satisfacerea serviciului militar de șase luni. Am absolvit Universitatea București, Limba și Literatura chineză, în vara anului 1966. De fapt, eu sunt Prinț, urmaș, probabil la cea de-a noua sau a zecea generație a regelui Litovoi, secolul al 13-lea, țara sa numindu-se probabil Litua, în vremea când pe teritoriul de astăzi al României existau circa optsprezece mici regate. Pe linie maternă, coborâtor din os regesc, iar pe linie paternă Lup Alb, strămoșii venind de undeva din Țara Hațegului, miezul dintotdeauna al Daciei, din neamul Arimilor. să promovați cultura română în China. Vă rugăm să ne împărtășiți care sunt aspectele și personalitățile culturii române care ați considerat că trebuie promovate. Eu cred că pentru orice diplomat român, orice funcționar la institutele culturale, dar și pentru orice român care lucrează în străinătate etc. există datoria de a promova Cultura României și în primul rând de a publica poeziile lui Mihai Eminescu în toate limbile pământului, pentru că, până în prezent, Eminescu ne reprezintă pe noi, românii, cel mai exact și cel mai plenar. Eu am ajutat la publicarea a două cărți cu Poezii de Mihai Eminescu în limba chineză la Beijing, în 1978 și 2018. Cea de a treia carte Eminescu fusese publicată în anii 60, cele mai multe traduceri fiind atunci realizate prin intermediul limbii ruse. 34

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Constantin Lupeanu Activitatea culturală (selectiv): Roman: -Concubina Imperială, Ed. Qilinul din Jad, 1991 -O lume de Sfincși, publicat de Uniunea Scriitorilor din România, 2004 -Între Cer și Pământ, Ed. Niculescu, 2013 -Templierul din Carpați, Ed. Rawex Coms, 2021 -Ambasador în Musonia, Ed. Rawex Coms, 2021 -Crima la MAE, Editura Rawex Coms, 2021 -Calea înțelepciunii, în lucru. Eseu: -Pași în lumea chineză, Ed. Sport Turism, 1975 -Viața intimă la chinezi, Ed. Qilinul din Jad, 1992 -Toți oamenii sunt frați, Ed. Rawex Coms, 2019, cu versiune în limba chineză, Ed. Zhonyi, 2019 -O istorie a civilizației chineze (în lucru) Traduceri: -Cao Yupao, Ed. Junimea, 1973 -Mituri repovestite, nuvele de Lu Xun, Ed. Albatros, 1976 -Întâmplări din lumea cărturarilor, roman de Wu Jingzi, Ed. Univers, 1978; -Teatru modern chinez, antologie, teatru din secolul 20, Ed. Univers, 1981 -Patru generații sub același acoperiș, roman de Lao She, Ed. Militară, 1983 -Piersica de Primăvară, antologie, nuvele din secolul 20, Ed. Univers, 1983 -Lacul adânc, nuvele de Wang Meng, Ed. Cartea Românească, 1984 -O viață, roman de Ye Shengtao, Ed. Univers, 1985 De ce limba chineză? Cum este China, văzută la ea acasă? Cum a fost Am publicat o primă traducere în limba thai la Bangkok, Thailanda. Am publicat o ediție bilingvă româno–chineză în Singapore. Am publicat prima traducere în limba vietnameză la Hanoi, Vietnam. Ar trebui realizată de un jurnalist cultural o sinteză pe glob. În ce țară încă nu a fost tradus Eminescu? În ce țară au apărut mai multe ediții? Cine a activat pentru publicare? Cine s-a opus și se opune? De ce nu se publică anual undeva în lume o carte Eminescu? De ce Institutul Cultural Român din București cheltuie banii ro-mânilor și publică autori fără valoare și nu editează, mai ales în principalele țări ale lumii noi, și noi ediții de Poezii de Mihai Eminescu? Eu am citit, elev fiind, poezii chinezești traduse din germană de un poet român de valoare, Alexandru Stamatiad - Din flautul de jad. Antologie chineză, București, 1939. El ia tradus și pe Baudelaire, Maeterlinck, Omar Khayyam și alții. Am fost fascinat de poeții antici ai Chinei și am hotărât să învăț limba chineză pentru a traduce literatură chineză din original. Al Stamatiad m-a determinat să învăț limba chineză! Astăzi ar fi necesar un tânăr îndrăgostit de istorie, care să studieze în China și să caute în arhivele chineze însemnări despre legăturile noastre bilaterale, un fel de Nicolae Iorga pe Extremul Orient! Sunt semne că, de la Cultura Cucuteni, au existat dese legături între imperiile chinez și dac. Cine le va descoperi? Să fie oare un tânăr cărturar din Iași, un moldovean? prima vizită în această țară? China este fascinantă, o țară unde cultura se află la fiecare pas. Oamenii Chinei sunt curtenitori, plini de omenie și simțire. A se citi cartea mea apărută în două ediții deja la Editura Rawex Coms din București, în anii 2019 și 2021, „Toți oamenii sunt frați”, 424 pagini. Acolo scriam: „Există diferențe între români și chinezi? Eu cred că ne apropie cu siguranţă vechimea. Chinezii din vechime au creat o limbă, o scriere, o filosofie a vieţii răspândite în Asia. 35

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Constantin Lupeanu Activitatea culturală (selectiv): -Cartea poemelor, culegere de poezie populară și cultă, de Confucius, secolul 5 î.Hr., colecția Cele mai frumoase poezii, numărul 195, Ed. Albatros, 1985 -Întâmplări din lumea mandarinilor, roman de Li Baojia, Ed. Univers, 1986 -Crizantema de munte, roman de Feng Dezing, Ed. Militară, 1986 -Poezie Chineză Contemporană, antologie, 77 poeți din secolul 20, Ed. Dacia, 1986 -Rogojina de rugă a cărnii, roman, Ed. Qilinul din Jad, 1996 -Yi Jing, Cartea Schimbărilor, carte de filosofie și divinație, Confucius, 2 volume, Ed. Qilinul din Jad, 1997 -Lao Zi și Confucius, textele fundamentale ale taoismului și confucianismului, Ed. Qilinul din Jad, 1997 -Ho Chi Minh, Jurnal din inchisoare, poeme, Ed. Qilinul din Jad, 2005 -Ho Xuan Huong, Poezii, Ed. Qilinul din Jad, 2006 -Părinții Sistemului Filosofic Taoist, Ed. Rawex Coms, 2013 -Flacără și cuvânt, versuri de Jidi Majia, Ed. Ideea Europeană, 2014 -Culoarea Paradisului, versuri de Jidi Majia, Ed. Ideea Europeană, 2016 -Însemnarea călătoriei de întoarcere, versuri de Zhang Wei, Ed. Ideea Europeană, 2018 Teatru: -De ce am murit, de Xie Min, Teatrul Mic, București, 1984; -De ce am murit de Xie Min și Cartea poemelor de Confucius poezii recitate de doi actori, Teatrul Național Iași, 1986; -Taifun de Cao Yu, Teatrul Nottara, București, 1988-1990. Care este cea mai mare dorință a dvs din punct Sunteți cel mai mare sinolog al țării. Ce eforturi Acelaşi lucru l-au făcut în Europa geto-dacii, strămoşii românilor. Iată o cheie a succesului. Diferențe de fond nu există. Eu nu văd nicio diferenţă între oameni, între rase şi seminţii, între bărbat şi femeie. Singurele deosebiri dintre oameni ţin de gradul de inteligenţă, de educaţie, de cutumele locului... Aș atașa atât poporului chinez, cât și românilor, următoarele valențe: pragmatism, seriozitate, hărnicie, dăruire, puritate, înţelepciune, creativitate, cinste, adevăr, bogăţie, energie, şi în plus conştiinţă socială evidentă, frăţie în înţelegerea taoistă ajunsă proverb: toţi oamenii sunt fraţi. de vedere profesional? Visez să ne transformăm din lucrătorii Europei la cazma, la sapă, la rindea, din căpșunari, în cărturarii desăvârșiți ai lumii. Ca românii să studieze, intelectualitatea să domine România, să avem 70 - 80% oameni cu studii universitare. Din nefericire, astăzi, românii sunt pe ultimul loc din Uniunea Europeană, au studii numai 28%! are în spate această distincție? Vă rugăm să ne vorbiți despre munca dvs. Pentru a fi scriitor, este nevoie de puțin talent și multă muncă. Cărțile se scriu sau se traduc după ore, zile, luni și ani de meditație, investigare și lucru. Dacă te dedici cu tot sufletul, această muncă, la fel ca orice profesie pe care un om o practică cu pasiune, înseamnă bucurie fără de margini. Viaţa este pentru fiecare o căutare a sinelui, a candorii şi a simplităţii cu care ne naştem. O zi ar fi prin urmare scormonirea, prin intermediul profesiei fiecăruia dintre noi, pentru a regăsi începutul. Eu o fac prin scris. Altul prin muzică. Altul prin muncă fizică. Reuşesc cei care nu se plictisesc, cei care nu se supără 36

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Constantin Lupeanu de monotonia repetării aceloraşi gesturi, aceia care descoperă bucuria şi plăcerea de a întârzia iar şi iar asupra aceloraşi lucruri, cu scopul de a desluşi perenitatea. Într-un interviu recent, exageram puțin, socotind că eu am construit un imperiu Lupeanu. Eu oricum mă trag din neamul regelui Litovoi din Litua. Se cuvine să mi se spună Alteța Voastră Regală, prinț de Litua! Am un imperiu care îmi aparține pe de-a-ntregul. Imperiu al cărții, de care se vor fi speriat unii, din invidie, dar un imperiu cu totul civilizator, lumină și dăruire. Un teritoriu cărturăresc, în care – este adevărat – transpunerea în limba română de esență dacică (eu sunt adeptul lui Nicolae Densușianu. Îl mai citește cineva?), a creațiilor literare și filosofice cu valoare universală ale Chinei, care ocupă un spațiu imens și sunt susținute de creațiile noastre proprii: poezie, roman, eseu, literatură pentru copii și s.f., teatru și chiar cărți de medicină tradițională. Un imperiu rezistent, aș zice, durabil, care își va dovedi valențele în viitor și va rezista cât timp va dăinui limba română. El are caracteristici proprii, se distinge prin el însuși, este atractiv, luminos, necesar, încărcat de farmec, înțelepciune, frumusețe estetică. Cărțile tipărite de mine există în aproape toate marile biblioteci din capitală și județe. Dar oare mai sunt cititori în biblioteci? Eu nu am tradus la întâmplare. Nici nu am tradus ceea ce era la un moment dat la modă. Spuneam că eu am căutat ca, pe lângă ce se tradusese până la mine, să traduc mai întâi capodopere ale literaturii chineze. În același timp, am avut în vedere realizarea unor traduceri pe epoci, încât să se închege o istorie în cărți românești a literaturii chineze din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Am ales marile Ce particularitate a Chinei considerați că Pe lângă activitatea de traducător, ati romane clasice și ți le-am prezentat în corespondența de luna trecută, cărțile antichității - confucianismul, taoismul, și am făcut o radiografie a secolului XX chinez în literatură, publicând: Teatru chinezesc din secolul XX - șapte piese de teatru; Proză scurtă chineză modernă – douăzeci de prozatori; Poezie chineză contemporană - șaptezeci și ceva de poeți. este cea mai valoroasă? Hărnicia. O alta este prietenia. Oamenii uită adesea când cineva le-a făcut un bine. Chinezii au un proverb. Dacă ești prieten cu cineva sau îl ajuți, îi acorzi sprijin într-o anumită chestiune, dacă îi ești alături, spune: Fie ca în viața viitoare să fiu câine și să te slujesc, pentru ca astfel să te răsplătesc pentru bunătatea ta. publicat și creații personale. V-am fi recunoscători dacă ne-ați vorbi despre asta. Eu am scris literatură proprie, original, de copil. Am scris poezie, proză, teatru. Numai că, din studenție, m-am dedicat studiului limbii și literaturii chineze, iar vastitatea acestora și vechimea, profunzimea și originalitatea acestora m-au făcut să mă neglijez pe mine însumi. Deși am scris în continuare, nu am publicat. Abia după 1989 am început să public literatură originală. Până în prezent, șase romane: -Concubina Imperială, 96 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1991 -O lume de Sfincşi, 384 pagini, publicat de Uniunea Scriitorilor din România - Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate, în 2004, prin concurs organizat de USR 37

LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Constantin Lupeanu -Între Cer şi Pământ, 256 pagini, Editura Niculescu, 2013 -Ambasador în Musonia, 242 pagini, Editura Rawex Coms, 2021 -Crima la MAE, 117 pagini, Editura Rawex Coms, 2021 -Templierul din Carpați, 292 pagini, Editura Rawex Coms, 2021. Vor urma cărți de poezie, teatru, eseuri. La acestea, se adaugă și alte două cărți despre cultura chineză, care pot fi găsite în biblioteci: -Paşi în lumea chineză, 276 pagini, Editura Sport – Turism, 1975 -Viaţa intimă la chinezi, 160 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1992 Care sunt aspectele lumii de astăzi pe În încheiere, vă rog să transmiteți un gând/un care ați dori să le schimbați? Nu am o asemenea dorință. Lumea nu este ceva de neclintit. Lumea a fost, este și va fi în continuă transformare. În anii noștri sunt semne de schimbări mai bune sau mai puțin bune în concepția noastră tradițională, dar nimeni nu este în măsură să oprească sau să schimbe acest curs. Numai Dumnezeu hotărăște. sfat cititorilor revistei noastre. Mulțumiri pentru acest dialog. Omagii tuturor celor care îl vor citi. Sfatul meu pentru orice om și mai ales pentru tineri este să meargă în biblioteci, să citească, să studieze. Cultura nu se face pe google, pe site-urile moderne, ci în bibliotecă. Am dreptate? Cu gratitudine, C L A consemnat, Bianca Vornicu, clasa a IX–a D, Îndrumător, prof. Silvia Gârmacea 38

Dragi colegi, Vă propunem în acest prim număr al revistei să cunoașteți o personalitate culturală, directorul Muzeului de Istorie ,,Alexandru Ioan Cuza”din Ruginoasa, doamna Simona Hărmănescu LiTeraTeCa reporterilor Interviu cu Simona Hărmănescu Astăzi, mai mult poate ca altădată, ne gândim că trebuie să cunoaştem foarte bine trecutul, să gestionăm, corect şi temeinic, prezentul şi, îndeosebi, să anticipăm sincer şi obiectiv viitorul nostru şi, mai ales, al copiilor noştri. Misiunea muzeului, în prezent, este aceea de a cerceta, interpreta și celebra trecutul într-un context al prezentului și viitorului, de a fi util comunității prin informațiile oferite. De aceea considerăm necesar ca vocea personalităților care ne sprijină în această direcție să nu fie închisă într-o instituție, ci să fie auzită tot mai mult și prin mijloace cât mai diversificate. Vă rugăm, așadar, Doamnă Simona Hărmănescu, să răspundeți la câteva întrebări de interes pentru elevii noștri, dar și pentru întreaga comunitate. • De cât timp sunteți directorul Muzeului de Istorie ,,Alexandru Ioan Cuza” din Ruginoasa? Din anul 1999, luna august. Anul acesta se împlinesc 23 de ani. • Fiecare muzeu are o istorie personală, o poveste de împărtășit. Care este povestea Muzeului de Istorie de la Ruginoasa? Palatul, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial ,,Alexandru Ioan Cuza”, a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea de vistiernicul Săndulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reşedinţe, în stil neoclasic, pe locul vechii case boiereşti a strămoşilor săi. Tot Sturdzeștii au construit, în apropierea palatului, biserica, având la intrare coloane cu capiteluri ionice - ce servea de capelă a curții și zidul de incintă cu bastioane în stil gotic. În anul 1847, logofătul Costache Sturdza, preface casa de la Ruginoasa după arhitectura stilului ,,gotic”, angajând pentru aceasta pe arhitectul Johan Brandel. Potrivit cu moda apuseană, a fost amenajat un parc frumos, cu alei largi și vegetație exotică, de către grădinarul neamț, Mehler. Asemănarea frapantă cu Palatul de la Miclăușeni, judetul Iași, nu este întâmplătoare, acesta fiind construit de o altă ramură a familiei Sturdza. În anul 1862 moşia a fost cumpărată de Alexandru Ioan Cuza, cu prețul de 52011 galbeni și amenajată ca reședință de vară. Între anii 1890 - 1900, proprietatea Palatului și moșia Ruginoasa revin Mariei Moruzi (văduva prințului Alexandru Cuza), care a trăit o poveste de dragoste cu Ionel Brătianu, dând naștere marelui istoric Gheorghe Brătianu, care a copilărit la Ruginoasa. După 1900, reședința de la Ruginoasa, conform clauzelor testamentare ale Domnitorului, a trecut în proprietatea Epitropiei Spitalului ”Caritatea” din Iași, funcționând aici Interviu realizat de Teodora Chelțoi, clasa a IX–a D 39

Simona Hărmănescu LiTeraTeCa reporterilor Spitalul de copii ”Cuza Vodă”, iar după anul 1936 a fost concesionat Regiei C.F.R, care a organizat în clădire un Sanatoriu T.B.C. Distrugerile din timpul celui de-al doilea război mondial (1944) a afectat grav ansamblul arhitectonic de la Ruginoasa. După două decenii de paragină, Palatul a cunoscut o restaurare (1969-1979), fiind deschis publicului Muzeul Memorial ”Alexandru Ioan Cuza” în anul 1982. Un nou proces de restaurare – reamenajare a avut loc în perioada 2008-2013. • Ce ați schimbat, de când sunteți director, la muzeu? Cel mai important lucru care mi s-a întamplat de când slujesc în acest palat este faptul că am avut onoarea să trăiesc acei ani cand s-a putut realiza restaurarea și reamenajarea muzeală din 2008-2013, să întocmesc noua tematică a muzeului. Practic, pentru mine nu e un proiect, ci e un ,,nou copil”. Schimbarea a venit din munca unei echipe frumoase de muzeografi, conservatori, restauratori. · Reusiți să atrageți la muzeu vizitatori tineri, dat fiind faptul că trăim în secolul tehnologiei și al vitezei? Da, reușim să atragem tineretul prin diferite proiecte educaționale, proiecte privind pedagogia muzeală iar în zilele mai importante, precum: Ziua Internațională a Muzeelor, Noaptea Muzeelor sau zilele dedicate realizării Unirii de la 24 ian. avem voluntari din rândurile tineretului. · Care sunt cele mai valoroase exponate ale muzeului din Ruginoasa? A fost o provocare să găsiți toate informațiile și documentele necesare? Toate piesele îmi sunt dragi și prețioase, dar avem într-adevăr piese ce datează de la 1863-1864, piese de mobilier din comanda specială făcută de Doamna Elena la Paris. Plecând de la documente certe, ce prezintă Reamenajarea spațiului expozițional, documente originale, printre care amintim: «Commande de son Altesse, la Princesse Alexandre Couza, Pour etre expedice a sa Residence de Roujinossa pres Tzutzora sur le Pruth, par Galatz», document aflat la Biblioteca Academiei și care este format din 12 file mari, cuprinzând descrierea amănunţită a fiecărei piese din mobilierul comandat, însoţită de schiţe pe calc şi de eşantioane din stofă pentru draperiile unora dintre încăperi, și un manuscris în limba franceză din colecția Muzeului Unirii din Iași, intitulat: «Inventaire de tous les meubles et autres objets et trouvant dans le palais Ruodzinoassa», documentul însumând 36 de file, a aparținut Elenei Cuza, din dorința căreia s-a și scris. Documentul a fost datat în perioada imediat urmatoare anului 1864, dată la care palatul este deja mobilat și efectiv locuit de familia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Elementele de mobilier și stofe din interioarele palatului, și făcând analogii cu exemple similare din perioadă pentru partea lipsită de documentare, fiind vorba în special de tratarea pereților și a tavanelor, amenajarea actuală își propune să reconstituie cât mai fidel reședința Domnitorului Al.I. Cuza. 40

Simona Hărmănescu LiTeraTeCa reporterilor În baza documentelor originale, enumerate mai sus, și a schițelor din conținutul acestora au fost reconstituite un număr mare de obiecte de mobilier: galerii din lemn sculptat (din esențe de nuc sau stejar, funcție de destinația inițială), bibliotecă în stil gotic din lemn sculptat, cuier din lemn, lambriu și ancadramente din lemn sculptat pentru holul de intrare, console cu oglinda în stil Loudovic, cufăr de călătorie, scaune pentru salonul de recepție. Toate aceste obiecte reconstituite au fost plasate în încăperile muzeului conform acelorași indicații – din documentele originale ale vremii. Pereții și tavanele au fost decorate cu elemente de stucatură și pictură realizată manual, cu elemente specifice perioadei. Totodată, s-au restaurat și retapițat, conform indicațiilor din documentele originale, un număr mare de obiecte de patrimoniu prezente în vechea expoziție. · Ce am învăţat noi toţi din exemplul înaintașilor, care sunt foloasele culturale, spirituale şi duhovniceşti pe care le-am deprins noi? S-au păstrat ele, undeva, cu adevărat? Prin apărarea/cultivarea valorilor, principiilor şi tradiţiilor acestui popor, bimilenar, apostolic şi voievodal, prin preţuirea, cu recunoştinţă sinceră, a tuturor semenilor/conaţionalilor noştri, care, prin toate acțiunile lor au contribuit la afirmarea ţării noastre în panoplia tuturor celorlalte state europene, vom duce mai departe sacrificiul lor de neam și țară, învățand de la ei că în primul rând trebuie să fim uniți, să iubim valorile neamului și cultura. Pentru că, așa cum spunea Emanuel Kant, „Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”. · Dumnezeu a înzestrat acest neam cu multe calităţi, dar şi cu câteva chemări sau misiuni. Avem misiunea de a contribui la bunul mers al acestui popor, avem obligaţia de a apăra şi de a sluji această ţară. Cum credeți că putem face mai bine acest lucru în contextul actual? Dumnezeu a înzestrat, de fapt, acest neam şi popor cu multe calităţi, dar şi cu chemări sau misiuni. În acest fel, bunăoară, remarc faptul că, dincolo de o Românie furată, ciuntită, ciopârţită, minţită, speculată, trădată, prădată, vândută şi cumpărată, dezbinată şi externalizată, avem şi o Românie profundă, sinceră, onestă, discretă, dar concretă, modestă, dar inteligentă, elegantă şi corectă, harnică şi darnică, generoasă şi ospitalieră, misionară şi apostolică şi creştină. Da, depinde de noi, de fiecare în parte şi de toţi laolaltă, în mod colectiv şi solidar, cum tratăm această ţară, cum abordăm acest popor şi cum cinstim sau preţuim acest neam. · Credeți că acești ani ar putea genera un nou şi bun început care să asigure, apoi, o continuitate, o permanenţă trainică, solidă şi stabilă? Cum vă imaginați România peste încă o sută de ani? Îmi doresc, cred, ca orice român, să putem trăi într-o Românie unită, liniștită, unde valorile ei nu se contopesc cu non-valorile altor țări. Suntem generația privilegiată că am trăit Centenarul. Nu știu cum va arăta România peste încă 100 de ani, dar mi-aș dori să lăsăm moştenire României din 2120 ideile, gândurile, visele şi speranţele nostre de acum pentru următorii 100 de ani. 41

Simona Hărmănescu LiTeraTeCa reporterilor · Care este cea mai mare provocare profesională pentru dumneavoastră? Am precizat mai sus, cel mai motivator, provocator moment profesional a fost să iau parte și să contribui efectiv la realizarea sau Reamenajarea muzeală a palatului în anii 2008-2013. · Ca specialist bine-cunoscător al istoriei locale, ne puteți spune de ce anume ar avea nevoie zona și încă nu s-a realizat? Cum credeți că se va dezvolta zona noastră, în anii următori, atât cultural cât și administrativ? Ruginoasa este o zonă plină de istorie și tradiții culturale. Ruginoasa apare în documente la sfârşitul secolului al XVI-lea. Cele mai vechi documente despre Ruginoasa datează din 21 februarie 1596 și 10 martie 1598, de pe vremea domniei lui Ieremia Vodă Moghilă, în cancelaria Sucevei. Din secolul al XVII-lea, mai bine de douăzeci de documente vorbesc despre Ruginoasa. Astăzi, Ruginoasa este una din cele mai mari şi mai frumoase comune din judeţul Iaşi. Ruginoasa e acum împresurată de o întinsă şi mândră aşezare, cu o istorie pitorească, bogată în fapte memorabile, care îndeamnă călătorul la popas şi meditaţie. Însă poate neajunsul, să zic așa, al acestui loc este nereușirea până acum a restaurării și reamenajării vechiului Han Domnesc, încărcat și el de o istorie a locului foarte importantă. Marele Han din inima satului are o vechime de câteva sute de ani, fiind construit cu mult înaintea palatului. Aici făceau drumeţii popas de noapte. Rădvanele, poştalioanele şi căruţele umpleau toloaca din faţă. Noaptea, călătorii se strângeau în jurul meselor, începând să curgă, la un pahar cu vin de Cotnari, poveştile şi povestirile populare. Aici se zice că ar fi apărut şi tânărul de Vereşti care a fugit cu preafrumoasa soţie a boierului Balş, din Dumbrăveni, la care era în slujbă, şi tatăl lui Eminescu. Se istoriseşte că tânărul Mihai Eminescu, impresionat de romantica poveste de dragoste, ar fi venit la Ruginoasa pe urmele tinerilor îndrăgostiţi şi la han ar fi scris vestitul poem Făt -Frumos din tei... Tot la Ruginoasa, la han, ar fi sosit şi Bardul de la Mirceşti - Vasile Alecsandri, scriindu-şi cunoscuta Dridi. Au mai poposit, în timp, multe personalităţi ale vremii, ca să chibzuiască căile de înfăptuire ale actului “Unirii”. În cercul înalt al clanului se adunau criticul Ibrăileanu, alături de Constantin Stere, Carp, Botez, Pătrăşcanu, Topârceanu. Aici s-au oprit M. Sadoveanu, Ion Creangă, N.Iorga, A.D.Xenopol, P.Andrei, P.Poni, D, Gusti, T. Arghezi. Multe din povestirile despre Cuza-Vodă îşi au fundalul în încăperile primitoare ale hanului sau ale palatului. Se spune că domnitorul, deghizat, avea plăcerea de a merge la han, pentru a afla despre necazurile poporului, pentru a-l prinde pe hangiu cu „ocaua mică”. · Care este rolul muzeului într-o comunitate sau societate? „Muzeele, cea mai desăvârşită expresie a culturii unei ţări”, spunea Al. Tzigara– Samurcaş! Muzeul este o instituţie în interesul societăţii, care achiziţionează, conservă, comunică şi îndeosebi expune, în vederea studierii şi delectării, mărturiile materiale 42

ale evoluţiei naturii şi omului. Muzeul bine făcut este acela în care obiectele unor timpuri trecute şi diferitelor generaţii se regăsesc într-o atare legătură logică, ce decurge din interpretări, care eliberează în mod convingător istoria. Muzeele sunt, concomitent, obiect şi subiect ale realităţii istorice, o parte a conştiinţei duratei. Ele comprimă trecutul, respectiv timpul fizic al generaţiilor, oferind motive temeinice de reflecţie asupra viitorului din perspectiva experinţelor trecute. Ocrotirea bunurilor culturale a devenit în ultimile decenii o problemă care preocupă tot mai stăruitor o sferă tot mai largă de specialişti, instituţii, ceea ce reprezintă reflexul înţelegerii valorii şi semnificaţiei pe care aceste bunuri le prezintă. Palatul de la Ruginoasa este un punct turistic important şi foarte vizitat, nu numai prin ceea ce a însemnat cândva familia Cuza, cât şi pentru ceea ce înseamnă astăzi pentru noi: un pios loc de pelerinaj, luminat de amintirea celui care a fost Alexandru Ioan Cuza, simbol viu al Unirii din 1859. Orice comunitate îşi croieşte drumul raportându-se la trecut, cu repere sigure, cu valori incontestabile. La mulți ani, România! La mulți ani, români! Vă mulțumim, doamna director Simona Hărmănescu, pentru cuvintele și informațiile dvs. foarte interesante, dar, cu precădere, fiindcă ne-ați învățat că unirea şi unitatea noastră nu trebuie să constituie doar o referinţă simbolică, istorică şi omagială, ci să ajungă a fi un proiect, un deziderat continuu, căci numai astfel vom rezista. Ne dorim să trăiască România prin noi cât mai mulţi şi binecuvântaţi ani! Simona Hărmănescu LiTeraTeCa reporterilor 43

NOI - REPORTERII Simona Hărmănescu 44

NOI - REPORTERII Mihai Jitaru Dragi colegi, Vă propunem în acest prim număr al revistei să cunoașteți și o personalitate culturală - sculptorul, pictorul și graficianul Mihai Jitaru. (Interviu realizat de Teodora Chelțoi, clasa a IX–a D, Îndrumător, prof. Silvia Gârmacea) Sculptor, pictor, grafician Mihai Jitaru s-a născut la Poiana, Brusturi, județul Neamț. De timpuriu, artistul a început să simtă „parfumul lemnului” și să aprecieze calitățile acestuia. A dat formă ramurilor de copaci, creând adevărate opere. Pasiunea sa a prins contur în proiectul de suflet 101 Frânturi de inimă, prima sa expoziție de sculptură în lemn, având ca teme: geneza și credința, familia, femeia ca o enigmă, foametea – ca fenomen mondial, poluarea și efectele ei negative, durerea umană și dorința de însingurare, frumosul, creația și speranța de mai bine. Expoziția «Povara vieții II», se dorește a fi, prin cele 227 de lucrări: 141 – sculptură, 76 – grafică și 10 – pictură, o continuare și, în același timp, o completare a primei expozi-ții deschisă la Muzeul de Artă Roman, în 2017. O expoziție completă și complexă prin care Mihai Jitaru ne surprinde cu abordări picturale și grafice echilibrate, care întregesc opera sculpturală, formând un tot artistic vizual, tematic și de o sensibilitate creatoare aparte. Fiecare lucrare este o filosofie, o idee de trăire personală a artistului. De la teme religioase, la cele sociale, totul este văzut și transmis prin modelarea unui material atât de tradițional și atât de românesc. De la nuc la tei, de la plop la cedru, de la pix la pânză, pe toate mâinile sale le-a modelat și au dat viață trăirilor artistului, completate armonios prin formă și cromatică. ·Cum v-aţi descoperit pasiunea pentru artă, încât să realizaţi că asta este meseria pe care vreţi să o urmaţi? Pasiunea pentru artă, în general, își are rădăcinile chiar în copilărie. Urmăream atent lucrările de tâmplărie ale tatălui meu. Din cei zece frați, trei au cochetat cu pictura și chiar au realizat multe tablouri în ulei. Apoi, formarea mea ca învățător m-a pus față în față cu desenul, pictura, muzica, literatura... ceea ce mi-a creat cadrul propice pentru pătrunderea mai în profunzime a valorilor artistice. Așa a apărut dorința de a crea frumosul în sculp-tură, grafică și pictură. Visam deseori că voi face ceva pe tărâmul artei, dar momentul a venit destul de târziu, pe la 45 de ani. ·Aveaţi şi alte pasiuni în afară de pictură, sculptură, grafică în copilărie? Vă imaginaţi că ați putea să deveniţi altceva decât artist? De-a lungul timpului am avut și alte pasiuni. Concomitent cu formarea mea ca învățător am urmat și cursurile Școlii Polulare de Artă Piatra Neamț, secțiunea „dansuri populare”, fiind mai târziu și instructor al elevilor și tinerilor. Rebusul a fost și este o mare pasiune de-a mea. Am făcut parte din cercul de rebus EDIP din Roman, ca dezlegător și compunător de probleme. Muzica, populară bună și cea clasică, m-a acompaniat mereu. Poezia și romanele de calitate m-au pasionat întotdeauna. Un loc aparte l-au ocupat istoria neamului, arta tradițională, meșteșugarii și rapsozii populari. Visul meu a fost să devin învățător și consider că sunt mai întâi dascăl, „cioplitor de suflete” și apoi artist. „Atingerea lemnului, dăltuirea și pătrunderea parfumului său mi-au adus, în sfârșit, acele minunate momente de tihnă și de libertate!” Mihai Jitaru 45

Mihai Jitaru NOI - REPORTERII Sculptor, pictor, grafician Expoziții personale: 2014 – 101 frânturi de inimă”–Introdacqua, Italia. 2015 – „Vorbele lemnului”–Galeria MAW, Sulmona, Italia. 2016 – „Parfum de lemn”– CGIL, Sulmona, Italia. 2017 – „Povara vieții I”– Muzeul de Artă Roman. 2018 – „Jos masca”–Gran Caffè Letterario, Italia. Expoziții colective: 2016 – „10×10 MWA”, Sulmona Italia. 2017 – „Beyond the Shape”, Rotonda di San Francesco, Sulmona, Italia; Burghausen, Germania. 2017-2019 – „Anuala de pic-tură, grafică, sculptură și fotografie” – Muzeul de Artă Roman. 2018 -2020 – „Salonul de primăvară” – Muzeul de Artă Roman. 2018 – 2020 – Galeria Wallof Art Roman. ·V-aţi gândit vreodată ce aţi fi făcut dacă nu ați fi urmat acest drum? M-am gândit, date fiind timpurile actuale, că mi-ar fi fost foarte greu de înfruntat stresul, viteza, aglomerația, modul de funcționare a societății dacă nu m-ar fi pasionat arta, în speță sculptura și grafica. Pot afirma că țelul artei mele, pe lângă mesajul moral – didacticist, este acela de transformare a artei în modalitate de luptă împotriva nedreptății, falsității, nonvalorii, împotriva răului în general. ·Cât de clară este distincția între „ce este artă“ și „ce nu e este artă“? După mai mulți ani de muncă, timp în care s-au sedimentat ideile mele și am urmărit și activitatea multor artiști, vizitând expoziții, urmărind emisiuni, reviste, albume pot afirma că se poate face distincția între arta adevărată și pseudoartă. În lume se practică și una și cealaltă. Pentru un artist adevărat pseudoarta nu va crea niciodată emoții. Operele de valoare ies în evidență la prima vedere. ·Aţi depus eforturi extraordinare și pasiune în munca dvs., iar acestea au fost răsplătite. Vă rugăm să faceţi o scurtă prezentare a succeselor pe care le-aţi obţinut. Dacă trebuie să mă refer la rezultatele muncii mele, aș putea să recunosc faptul că plecarea în Italia pentru o perioadă de 17 ani a fost benefică. Acolo am început să sculptez, mai întâi jucându-mă cu ramuri și cioate din lemn, apoi realizând sculpturi adevărate. Tot acolo am realizat și expoziții, care m-au satisfăcut și la care mi-am făcut mulți prieteni, artiști de valoare ai Italiei. Întoarcerea în țară a fost încununată cu o colaborare „Atingerea lemnului, dăltuirea și pătrunderea parfumului său mi-au adus, în sfârșit, acele minunate momente de tihnă și de libertate!” Mihai Jitaru minunată cu Muzeul de Artă din Roman, unde am realizat personale și colaborări la Saloanele și Anualele muzeului. Printre expozițiile de suflet face parte și o expoziție organizată în satul natal, Poiana, Brusturi-Neamț. În mare parte, expozițiile mele au în centrul mesajului parfumul lemnului și povara vieții. ·Ce înseamnă succes în artă? Vorbind despre succesul în artă, trebuie să amintesc faptul că fiecare artist are așteptările sale în înțelegerea și explicarea succesului. Personal, am o atitudine destul de temperată în fuga după succes. Mulțumirea sufletească reală ar fi succesul adevărat. Majoritatea artiștilor plastici consideră că valoarea operei trebuie să primeze, dar există și artiști de conjunctură, care vor elogii cu orice preț și cu orice mijloace. Succesul adevărat vine din recunoașterea valorii de către ceilalți artiști. 46

Mihai Jitaru NOI - REPORTERII Sculptor, pictor, grafician ·Cum apreciați arta românească? Care sunt marile schimbări din ultimii ani și ce direcții noi se prefigurează? Arta românească a fost și va rămâne valoroasă și recunoscută pe plan național și internațional. Tendința artei contemporane este, după părerea mea, de renunțare în mare parte la clasic și de promovare a multor idei moderne. Cred că artiștii de valoare știu ce au de făcut, fac și încearcă singuri să-și promoveze arta. Existența galeriilor de artă private reprezintă câteodată o piedică în promovarea artei, multe probleme rezumându-se la partea administrativ-financiară. Activitatea Institului Cultural Român nu se ridică întotdeauna la nivelul așteptărilor privind selecționarea personalului care trebuie să păstreze și să promoveze arta românească peste hotare. Deseori artiștii se descurcă prin mijloace proprii. Există parcă și diluare a activității UAP privind criteriile de selectere și promovare a artiștilor plastici. Totodată, se simte parcă un amestec exagerat de siluri și de curente, care nu are ca rezultat întotdeauna prezentarea unor opere de valoare. ·Ce vă place să citiți? La ce filme vă uitați? Ce muzică ascultați? Îmi place lecura, chiar dacă nu mai citesc atât de mult ca în tinerețe. Citesc cu precădere cărți cu conținut filozofic și psihologic, romane de calitate, dar și „Viețile Sfinților”. Ascult muzică populară bună, muzică clasică, ador melodiile cântate la pian și chitară clasică, muzica ușoară românească, anii 8o-90, muzica veche și muzica bizantină. În ultimul timp, urmăresc cu precădere filmele românești mai vechi și mai noi. ·Considerați că există ceva pe lumea asta care nu are nicio legătură cu arta? Consider că există multe acțiuni care nu au nicio legătură cu arta. Activitățile mafiote, atacul, în diverse forme, la adresa naturii, promovarea nonvalorilor în funcții publice de mare importanță, vorbăria goală, lupta pentru înavuțire și putere, neglijarea sănătății poporului, folosirea uneori a artei în scop pur comercial nu au nicio tangență cu arta. Chiar dacă unii consideră că fac aceste acțiuni ca la carte, acești „artiști” sunt deplorabili. ·Ce îndemn aveţi pentru generaţiile viitoare? Ce aţi dori să transmiteţi cititorilor revistei noastre? Generațiile viitoare trebuie să preia doar valorile adevărate, să le continue, să le îmbogățească și să le promoveze, acasă și peste hotare. Să se aplece mai mult asupra frumosului din jur. Să fie convinse că, în afară de credință, istorie și tradiții, arta poate salva omenirea. „Atingerea lemnului, dăltuirea și pătrunderea parfumului său mi-au adus, în sfârșit, acele minunate momente de tihnă și de libertate!” Mihai Jitaru Din Creația divină S-a desprins un grup aparte: Truditorii care-alină, Visătorii cei din arte, Creatorii de frumos, Care-n opere sădesc Harul lor miraculos Și talentul cel zeiesc, Dar și mintea creatoare, Toată inspirația, Trudă multă și candoare, De la muze, grația. Mâna-n care harul arde, De frumos e făcătoare, Atingând clape și coarde, Scoate cânturi uimitoare, Ia peneluri și culori, Cu migală le așază, Scoțând pânze cu valori, Lumea de se minunează, Prinde lutul și-l frământă, Îl învârte, pus pe roate, Îl mângâie și-l descântă Și ies vase minunate, Un artist cu dalta-n mână, Calm, esența o învie, Sapă-n lemn ca să rămână Mari sculpturi pentru vecie. Un omagiu pentru mână, Fredonat de un naist Și un titlu să rămână, Simplu: MÂNĂ DE ARTIST! MÂNĂ DE ARTIST 47

Mihai Jitaru NOI - REPORTERII 48