Literateca

Mihai Jitaru NOI - REPORTERII 49

NOI - REPORTERII 1. Bună ziua, tanti Duța! Cum vă simţiţi la 93 de ani? Pentru anii pe care-i am, mă simt potrivit. Câteodată bine, câteodată rău. 2. Credeti că există un secret al vieţii lungi? Dvs. aţi făcut ceva special, poate un ritm de viaţă anume, sau o hrană bazată pe anumite alimente despre care ştiţi că sunt sănătoase? Mâncarea sănătoasă, în principal brânza şi laptele. Aşa am deprins de mic copil de la părinţii mei. Chiar tatăl meu a avut o viaţă lungă. Nu există niciun leac sau vrajă care să te facă tânără veşnic şi sănătoasă, însă mişcarea zilnică te menţine tânăr și în putere. 3. Vă propun să vorbim mai mult despre trecut... Cum arăta viaţa românilor după Primul Război Mondial? Erau lipsuri mari. Lumea era necăjită, le lipsea în special mâncarea. M-am născut în anul 1930, când viaţa românilor era şi bună şi rea după al doilea Război Mondial. Era și bună, fiindcă eram tineri și ne plăcea să muncim. 4. Perioada războiului cum aţi petrecut-o? Povestiţi-mi cum era o zi din viaţa dumneavoastră cu războiul în preajmă. În timpul celui de-al doilea Război Mondial lumea din sat a fost evacuată în diferite localităţi mai îndepărtate, pentru siguranţă. Pagubele produse de război au fost pierderi de vieţi nevinovate, distrugerea unor locuinţe, câmpiile cultivate erau, tot așa, distruse de bombarament și de aceea nu aveam mâncare. Au năvălit prin sate luând porci, păsări, alimentele ţăranilor şi au facut multe stricăciuni. Viaţa noastră cu războiul în preajmă era foarte tristă, abia aşteptam să se termine, pentru a fi o Românie liberă. 5. Cum a fost pe vremea comunismului? La început, toate bune şi frumoase, dar apoi a fost greu. Greu, din lipsa unor alimente de bază (carne, pâine, ulei, zahăr). Regimul comunist a fost unul sever şi strict. Prin urmare, vă invităm să parcurgeţi rândurile următoare, nu doar prin exerciţiul lecturii, ci şi prin cel al empatiei şi al imaginaţiei, pentru că frumusețea vârstei bunicilor prezentați este dată de experienţa acumulată, de optimismul și de atitudinea pozitivă, care sunt atât de energizante pentru generația noastră. Dragi colegi, Inițiem un proiect drag nouă din seria interviuri cu Oamenii centenarului. Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-au întâlnit și au valorificat marea șansă în aceste interviuri inedite. Nume intervievat: Elena Nechita, în vârstă 93 de ani, sat Țuțora NOI - REPORTERII Oamenii Centenarului Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Ștefan Cojocaru, X A Proiect: 50

NOI - REPORTERII Ne-a fost destul de greu, atât mie, cât și familiei mele. Soțul meu a fost închis trei luni pentru că nu a plătit o taxă. Copiilor mei le-a fost și lor greu în timpul liceului, pentru că noi nu aveam prea mulți bani. Copiii mei au fost nevoiți să meargă la un liceu pe care nu și l-au dorit, dar care era mai aproape de casă. Chiar și așa, plecau la șase dimineața și veneau la cinci după-amiază. Eu nu m-am putut angaja, așa că am avut grijă de copii și de gospodărie. 6. Dar dumneavoastră de ce nu v-ați putut angaja? În acele vremuri, femeile nu prea aveau unde să lucreze, foarte puține găseau un loc de muncă. Ca om trăit la sat și fără prea multă școală, găseam de lucru doar la CAP. Dar eu nu aveam cu cine să las copilașii, ca să stau pe câmp până la apusul soarelui. 7. Soțul dumneavoastră ce a lucrat? El era un om deștept și bun la toate! Făcea bani reparând lucruri pe la oameni. Repara uși, ferestre, sobe. Era bun și de meserie. 8. Ce ne puteți spune despre Nicolae Ceaușescu? La cât rău o făcut, o să-l chinuiască Satana în Iad. Merită, pentru câte o făcut! 9. V-aţi aşteptat să cadă regimul Ceauşescu? Da ne-am aşteptat. Era prea greu de trăit, iar lumea era foarte nemulţumită. Viața grea a scos revoluţia în drum. 10. După ‘90 a fost mai bine? Da, după ce a căzut regimul comunist ni s-au dat înapoi pământurile şi nu s-a mai simţit lipsa hranei. La început da, era mai bine, dar apoi preşedintele de pe vremea aceea se certa întruna cu parlamentarii, care luau salarii mari şi dormeau pe scaune. Prin urmare, vă invităm să parcurgeţi rândurile următoare, nu doar prin exerciţiul lecturii, ci şi prin cel al empatiei şi al imaginaţiei, pentru că frumusețea vârstei bunicilor prezentați este dată de experienţa acumulată, de optimismul și de atitudinea pozitivă, care sunt atât de energizante pentru generația noastră. Dragi colegi, Inițiem un proiect drag nouă din seria interviuri cu Oamenii centenarului. Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-au întâlnit și au valorificat marea șansă în aceste interviuri inedite. Nume intervievat: Elena Nechita, în vârstă 93 de ani, sat Țuțora NOI - REPORTERII Oamenii Centenarului Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Ștefan Cojocaru, X A Proiect: 51

NOI - REPORTERII 11. Cum credeți că sunt vremurile pe care le trăim astăzi? E mai bine ca pe vremea mea, dar tineretul ăsta nu este prea serios. Acum tot mai mulți fumează, înjură, beau. Și vor bani fără muncă. De biserică, nu mai spun! 12. Cum vedeţi viitorul României? Eu văd viitorul României din ce în ce mai rău; scumpirea e prea mare - a pâinii şi a alimentelor – iar alocaţiile pentru copii rămân tot pe loc. 13. Ce vă doriţi cel mai mult pentru anii ce vor urma? Îmi doresc sănătate şi pace în lume. Oamenilor le doresc sănătate şi un loc de muncă cu un salariu mare, ca să aibă din ce-și întreține copiii. 14. Ce sfat ați da tineretului din ziua de azi? Să puie mâna pe carte și să învețe! Să mai lase prostiile! Vă mulţumim, tanti Duța, şi vă dorim viaţă lungă şi bună în continuare. Iar nouă ne dorim să revenim an de an la dvs., ca să mai povestim şi să ne învăţaţi din experienţa pe care ați adunat-o de-a lungul anilor. Prin urmare, vă invităm să parcurgeţi rândurile următoare, nu doar prin exerciţiul lecturii, ci şi prin cel al empatiei şi al imaginaţiei, pentru că frumusețea vârstei bunicilor prezentați este dată de experienţa acumulată, de optimismul și de atitudinea pozitivă, care sunt atât de energizante pentru generația noastră. Dragi colegi, Inițiem un proiect drag nouă din seria interviuri cu Oamenii centenarului. Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-au întâlnit și au valorificat marea șansă în aceste interviuri inedite. Nume intervievat: Elena Nechita, în vârstă 93 de ani, sat Țuțora NOI - REPORTERII Oamenii Centenarului Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Ștefan Cojocaru, X A Proiect: 52

,,Pentru ca un copil să devină om, trebuie ca din copilărie să educi în el omul, altfel va rămâne copil toată viaţa.” Rabindranath Tagore Proiectul de față, inițiat de redacția revistei „LiTeraTeCa”, pornește de la necesitatea asigurării unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate. Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia nu poate face abstracţie de rolul familiei în această comuniune. Şcoala şi familia sunt două instituţii care au nevoie una de alta. Orice părinte îşi doreşte ca cei mici să devină adulţi respectuoşi cu cei din jur, amabili şi responsabili. „În fiecare etapă a copilăriei, ei au nevoie de adulţi care să-i ajute să devină buni, respectuoşi şi responsabili în comunitatea în care trăiesc“, spune Richard Weissbourd. Cu toate acestea, foarte puţini dintre ei îşi învaţă copiii ce este compasiunea, potrivit unui studiu realizat de specialistul american. Psihologul de la Harvard le oferă părinţilor câteva recomandări despre cum să crești un copil bun: • Grija pentru ceilalţi trebuie să devină o prioritate • Oferiţi copilului ocazii în care să-şi exerseze empatia • Extindeţi preocupările copilului • Fiţi mentori pentru copil • Învăţaţi copilul să-şi controleze emoţiile negative Urmăriți în paginile ce urmează punctele de vedere ale părinților elevilor școlii noastre. Proiectul va continua în numărul viitor al revistei, cu opinii ale altor părinți. NOI - REPORTERII Proiect: Interviu cu părinții Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Geanina Călin, XI B 53

Elena Călin, mama elevei Geanina Călin, XI B 1. Apreciez cel mai mult la copilul meu respectul. Sinceritatea și respectul. 2. Nu aș schimba nimic, pentru că fata mea mă iubește așa cum sunt eu. 3. „Nu eşti capabil de nimic!”, sau „Îți dau eu motiv să plângi!” Asta nu se spune niciodată unui copil! 4. Compensăm vorbind mai des şi sprijinind-l. 5. Bineînțeles că e bine să ne lăudăm copilul, mai ales când lauda este sinceră și meritată. 6. Comportându-ne frumos cu ei, copiii ascultă ce le spunem. 7. Să te pui în „pielea lui", să-l înţelegi, dar să te înţeleagă şi el, la rândul lui. 8. Părinții au rolul de a sprijini copilul și de a-l susţine, indiferent de situație. 9. Niciodată să nu îți compari copilul. El este unic în felul lui, iar notele nu reprezintă adevărata valoare a unui copil. 10. Sfatul meu: Dragi părinți, bătaia nu este o soluție! NOI - REPORTERII Interviu cu părinții 1. Ce apreciați cel mai mult în relația cu copilul dvs.? 2. Ce lucru credeți că, dacă ați schimba la dvs., ar îmbunătăți relația cu copilul? 3. Care sunt acele lucruri pe care un părinte NU ar trebui să le spună niciodată copilului? 4. Obligațiile zilnice ne țin, deseori, departe de copiii noștri. Cum putem compensa acest lucru? 5. Considerați că este o idee bună să ne lăudăm copiii? 6. Cum credeți că ar trebui să procedăm pentru a-i determina pe copii să facă ce ne dorim? 7. Ce am putea face să avem mai multă răbdare cu copiii noștri? 8. Ce rol au părinții în viața școlii? 9. Știm că nu există o relație perfectă părinți-școală-elevi, dar cum ar putea deveni aceasta perfectibilă? Ce ar putea face școala? Părinții? Elevii? 10. Din experiența de până acum, ce mesaj/sfat ați vrea să transmiteți altor părinți? 54

NOI - REPORTERII Interviu cu părinții 1. Ce apreciați cel mai mult în relația cu copilul dvs.? 2. Ce lucru credeți că, dacă ați schimba la dvs., ar îmbunătăți relația cu copilul? 3. Care sunt acele lucruri pe care un părinte NU ar trebui să le spună niciodată copilului? 4. Obligațiile zilnice ne țin, deseori, departe de copiii noștri. Cum putem compensa acest lucru? 5. Considerați că este o idee bună să ne lăudăm copiii? 6. Cum credeți că ar trebui să procedăm pentru a-i determina pe copii să facă ce ne dorim? 7. Ce am putea face să avem mai multă răbdare cu copiii noștri? 8. Ce rol au părinții în viața școlii? 9. Știm că nu există o relație perfectă părinți-școală-elevi, dar cum ar putea deveni aceasta perfectibilă? Ce ar putea face școala? Părinții? Elevii? 10. Din experiența de până acum, ce mesaj/sfat ați vrea să transmiteți altor părinți? Irina Rusu, mama elevului Ștefan Cojocaru, XA 1. În relația cu fiul meu, apreciez foarte mult sinceritatea cu care vorbim orice subiect, despre orice. 2. Nu am ce să schimb, fiindcă relația cu fiul meu este foarte bună, așa cum o avem în prezent. 3. Nu trebuie să spunem copilului nostru că nu poate să facă anumite lucruri. 4. Da, putem compensa cu o ieșire în oraș mai des, prilej de discuții și de comunicare mai intensă. 5. Da, e bine să lăudăm copiii, în orice situație, cât mai des. 6. Putem obține o relație armonioasă cu copiii vorbind sincer cu ei despre orice. 7. Pentru a avea mai multă răbdare cu copiii noștri avem nevoie de o atitudine pozitivă. 8. Rolul părinților în viața școlii este vital, pentru ca profesorii să poată avea cu noi o relație bună de comunicare, în interesul copilului. 9. Trebuie vorbit foarte des părinte - profesor. Prezența părinților în viața școlii este totdeauna benefică. 10. Sfatul meu pentru toți părinții este cel pe care încerc eu însămi să-l urmez: să vorbim deschis cu ei despre orice problemă. 55

Ziua Națională a Lecturii Prin Legea nr 21 / 2022 se instituie ziua de 15 februarie ca Ziua Națională a Lecturii, susținută de autoritățile române pentru a încuraja proiectele și evenimentele care promovează lectura pe tot parcursul vieții. Această dată ilustrează, totodată, ziua nașterii lui Titu Maiorescu și a lui Spiru Haret, personalități importante care au realizat schimbări esențiale în peisajul cultural românesc de secol XIX. Proiectul vizează lectura în multiplele sale înțelesuri: lectura cu voce tare, în fața unui public, lectura în singurătate, lectura în Braille și în limbaj mimico-gestual, lectura ca decodificare a sensului unui text literar în diferite epoci și perioade istorice, lectura unei ilustrații de carte pentru copii, lectura unui text vechi scris de mână (caligrafic), lectura unui tablou sau a unui peisaj (tipurile de compoziție), lectura unei partituri, semnele identitare ale unei comunități și ale unui oraș (lectura și interpretarea antropologică). Prin activitățile din liceul nostru, vom încerca să răspundem câtorva întrebări legate de istoria lecturii și de practici specifice acesteia: ■ ce a însemnat trecerea de la scrierea continuă și lectura cu voce tare sau lectura imaginilor de pe zidurile bisericilor la lectura în tăcere (legată și de apariția punctuației și a paragrafului); ■ care a fost parcursul textului de la tăblițele de argilă la pergament, papirus și hârtie la tabletă; ■ ce elemente influențează lectura? timpul (în zori de zi sau la apusul soarelui), locul (lectura la biroul personal sau pe malul mării), suport (hârtie, ecran), evenimentele sociale pe timp de pace sau război etc; ■ există o „ucenicie a lecturii”, cum o numea Alberto Manguel? ■ există un ceremonial al ascultării unui text citit? Răspunzând la aceste întrebări, îi invităm pe toți liceenii să ducă povestea lecturii mai departe, cu libertatea pe care ar avea-o în interiorul unui hipertext. „Frumusețea va salva lumea” F.M. Dostoievski Motto-ul acestui an este Citim zi de zi (#citimZideZi) „E cu putinţă oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanţă au necazurile şi nenorocirile mele dacă sunt în stare să fiu fericit? Ştiţi, nu înţeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubeşte?... Dar există atâtea lucruri minunate pe care le întâlneşti la fiecare pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găseşte minunate!” F M. Dostoievski în Idiotul (1868) Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om LiTeraTeCa cititorilor 56

Ziua Națională a Lecturii 1. Cât de des citești? a) în fiecare zi. 0 b) o dată la câteva zile. 5 c) săptămânal. 13 d) foarte rar. 26 2. Lectura reprezintă pentru tine: a) o obligație. 7 b) o pasiune. 4 c) un moment de relaxare. 17 d) un mod de ați petrece timpul liber. 20 3. Din ce considerente citești? a) din obișnuință. 2 b) dintrun interes personal imediat. 24 c) pentru ami petrece timpul. 16 d) din obligații școlare. 6 4. Care este ultima carte citită? Din programa școlară: 6 Propriile alegeri: 38 Nu au citit. 6 5. Cum îți procuri cărțile? Preferi: a) să faci schimb cu prietenii. 3 b) să le citești de pe computer. 16 c) să le cumperi. 19 d) să le împrumuți de la bibliotecă. 7 6. În comparație cu alte activități, cum apreciezi lectura? a) plăcută. 25 b) neplăcută. 1 c) neutră. d) nu știu. 1 LiTeraTeCa cititorilor 7. Care este locul preferat pentru lectură? a) acasă. 44 b) la bibliotecă. 1 c) altundeva. 4 d) la școală 1 8. Când ai cea mai bună dispoziție pentru a citi o carte? a) înainte de culcare. 9 b) ziua, când dispun de timp liber. 30 c) dimineața. 1 d) la sfârșit de săptămână 8 9. Câte cărți ai în biblioteca personală? Între 1 – 10: 16 10 – 20: 13 20 – 30: 5 30 – 40: 1 40 – 50: 3 mai mult de 50: 8 nu au cărți: 9 10. Ce te îndeamnă spre lectură? pasiunea: 6 dorința de cunoaștere: 14 curiozitatea: 6 plictiseala: 5 obligația: 5 evadarea din realitate: 6 nimic: 8 Unde te-a purtat lectura săptămâna aceasta? Chestionar privind interesul pentru lectură 15 februarie 2023 Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om. 57

Ziua Națională a Lecturii Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om. LiTeraTeCa cititorilor Unde te-a purtat lectura săptămâna aceasta? Chestionar privind interesul pentru lectură 15 februarie 2023 Trăim într-o lume în care cartea ca obiect cultural începe să-şi piardă importanţa şi impactul asupra noii generaţii. Alternative aparent mult mai atractive şi, în orice caz, mult mai comode, tind să capteze atenţia elevilor noştri. Adesea, la întrebările profesorului de limbă şi literatură română legate de lectura unei cărţi, elevii răspund prin alte întrebări: Există un film făcut după această carte? Este pe internet? E suficient rezumatul? (eventual, descărcat de pe internet). O întrebare firească se impune: de ce refuză elevii să citească? Răspunsuri putem găsi mai multe: lectura versus televizor, lectura versus calculator, lectura versus modalităţi diverse de petrecere a timpului liber. Din toate aceste confruntări cartea pare să piardă teren. Care ar fi cauzele? Ce soluţii şi strategii poate găsi şi adopta profesorul? Tendinţa înlocuirii lecturii cu petrecerea timpului în faţa televizorului sau calculatorului este explicabilă prin prisma noului stil de viaţă în care mass-media şi internetul oferă informaţii de-a gata, într-o succesiune ameţitoare de imagini care nu lasă răgazul reflecţiei personale asupra celor receptate. Consecinţele sunt îngrijorătoare şi se manifestă concret la orele disciplinei fie prin refuzul de a citi o carte, fie prin dificultăţi de receptare şi interpretare a cărţilor citite, fie prin dificutăţi în exprimarea unor opinii şi judecăţi şi producerea unor mesaje scrise pertinente şi coerente în legătură cu cele citite. În ciuda efortului dascălilor, lectura nu se numără printre pasiunile elevilor, poate şi pentru că programele actuale propun o viziune destul de tehnică şi abstractă asupra a ceea ce înseamnă cititul unei cărţi. Concepte teoretice greoaie tind să transforme cititul într-o corvoadă, într-o obligaţie a elevului şi să o îndepărteze de natura sa nobilă de experienţă personală profundă, atractivă şi modelatoare. Ameninţarea examenelor finale şi statutul de disciplină obligatorie nu sunt nici ele de natură să transforme literatura într-o modalitate atractivă de formare a personalităţii tinerei generaţii. Deşi învăţământul actual îşi propune să formeze competenţe, din păcate, în bună parte, în structura examenelor finale se regăsesc sarcini care solicită, mai degrabă, reproducerea din memorie. Totuşi, în ciuda multor impedimente, dascălul nu poate să renunţe la a găsi modalităţi prin care lectura să redevină o preocupare constantă a elevilor săi. În acest sens şi pentru a lua pulsul noii generaţii în legătură cu atitudinea acesteia faţă de lectură am aplicat în luna februarie a anului şcolar 2022-2023 un chestionar pe un eşantion de 50 de elevi din clasele a X-a - a XII-a de laLTTC Iași. Chestionarul avea drept scopuri identificarea locului pe care lectura îl ocupă în viaţa elevilor, identificarea tipurilor de texte preferate, stabilirea atitudinii faţă de textele studiate la clasă, alte preocupări care concurează lectura şi raportul dintre carte şi calculator. 58

Ziua Națională a Lecturii La întrebările legate de locul lecturii în viaţa elevilor, 20,25% o consideră o pasiune, 12,65% ,o obligaţie, 43,03%, un mod de a te instrui, 16,45%, un mod de a-ţi petrece timpul liber şi 7,59 un mod de a uita de problemele zilnice. La întrebările care vizau identificarea tipurilor de texte agreate de elevi, 75% prefer propriile alegeri, 10% aleg lecture din programa școlară, iar 15% nu au citit. Lectura ca mod de petrecere a timpului liber ocupă un procent mic, 10%, dorința de cunoaștere, pasiunea și curiozitatea ocupând peste 50% din procente. De remarcat este numărul în creștere a tinerilor care citesc pentru a evada din realitate – 8%. 9 % dintre elevi afirmă că nimic nu i-ar putea îndemna spre lectură. Rezultatele sunt îngrijorătoare, deoarece 30% consideră că lectura ar putea fi înlocuită de calculator, 40% nu ştiu, iar 30% răspund că nu. Concluziile care pot fi extrase conduc la ideea că lectura este mai mult o obligaţie decât o pasiune, că preocupările elevilor vizează activităţi pasive, precum privitul la televizor, iar lecturile din programele școlare nu mai sunt deloc atractive. Ce soluţii şi strategii poate găsi şi adopta profesorul și bibliotecarul? Activităţile interactive de genul cercurilor de lectură, stimularea creativităţii şi a talentului elevilor prin promovarea creaţiilor proprii, proiectele tematice, întâlniri cu scriitorii, vizionarea unor filme şi discutarea lor în paralel cu textul literar, dramatizările unor texte, concursurile pe teme literare ar putea deveni posibile soluţii prin care lectura să-şi recapete locul bine meritat printre preocupările tinerei generaţii. Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om. LiTeraTeCa cititorilor Unde te-a purtat lectura săptămâna aceasta? Chestionar privind interesul pentru lectură 15 februarie 2023 (Studiu realizat de membrii echipei redacționale, sub îndrumarea coordonatorilor) 59

Un scriitor pe lună Scriitorul lunii octombrie: Mihail Sebastian S-a născut pe 18 octombrie 1907. Numele real al lui Mihail Sebastian a fost Iosif Mendel Hechter, dar folosea și pseudonimul Victor Mincu. A scris romane, dramaturgie, dar a fost și critic literar. Având în vedere originea lui (era evreu), unele piese au fost interzise, din acest motiv a fost nevoit să utilizeze un pseudonim. A scris următoarele opere: Orașul cu salcâmi, Accidentul, Femei. Jurnalul său intim, pe care l-a ținut între 1935-1944, a fost publicat după moartea sa și reprezintă un document de mare valoare istorică, conținând informații despre antisemitismul din timpului războiului, în perimetrul românesc. Fragment din Accidentul: Îşi spunea că într-o zi se va întâmpla ceva care să schimbe totul şi să o facă a începe o viaţă nouă…. O viaţă nouă! Cuvântul avea ceva magic. Dar dacă pentru a ajunge la această viaţă nouă n-ar fi trebuit decât să spună un cuvânt sau să întindă o mână, poate n-ar fi întins-o, poate nu l-ar fi spus. Scriitorul lunii septembrie: George Bacovia Poetul simbolismului, s-a născut la 17 septembrie 1881 la Bacău. A fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi, pe care-i admira. Volume: Plumb; Scîntei galbene, Cu voi, Comedii în fond, Stanțe burgheze etc. Poezia Amurg de toamnă: Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleacă pe pământ În larg balans lenevos, de gumă. Pustiu adânc…și-ncepe a-nnopta, Și-aud gemând amorul meu defunct; Ascult atent privind un singur pucnt Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha… George Bacovia. Opera poetică. – Chișinău: Cartier, 2005. – 352 p. Grupaj realizat de Larisa Vînă, IX B LiTeraTeCa cititorilor 60

Un scriitor pe lună Scriitorul lunii noiembrie: Eugen Ionescu S-a născut pe 13 noiembrie 1909. Eugen Ionescu, cunoscut și ca Eugene Ionesco, în afara țării, a fost scriitor în limba franceză, membru al Academiei Franceze și iubitor al teatrului absurdului. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt Cântăreața cheală, Regele moare, Scaunele, Lecția. Fragment din Testamentul scriitorului: Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente. Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig. Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi. Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc. Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte? Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van. Scriitorul lunii decembrie: Nicolae Labiș S-a născut la 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Baia. A fost un poet român, pe care criticul literar Eugen Simion l-a numit „buzduganul unei generații”. La data de 15 septembrie 1952, Labiș a început să urmeze cursurile de la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu. S-a stins din viaţă la 2 decembrie 1985, la această dată ar fi împlinit 50 de ani… Una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului este Moartea căprioarei: Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol. Ciuturile scot din fântână nămol. Peste păduri tot mai des focuri, focuri, Dansează sălbatice, satanice jocuri. Mă iau după tata la deal printre târșuri, Și brazii mă zgârie, răi și uscați… Labiş, Nicolae. Moartea căprioarei. – Chişinău, 1997. – 271 p. NOI - CITITORII Grupaj realizat de Larisa Vînă, IX B 61

Un scriitor pe lună Scriitorul lunii ianuarie: Mihai Eminescu S-a născut pe 15 ianuarie 1885. Cel mai mare poet român. A fost poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V). Capodopera literară este considerat poemul „Luceafărul”. Opera sa a rămas vie până în prezent, fiind tradusă în numeroase limbi. Este cunoscut şi ca prozator (Sărmanul Dionis, Cezara etc.) Fragment din „Luceafărul”: „…El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Si apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește…” Scriitorul lunii februarie: Jules Verne S-a născut pe 8 februarie 1828, Nantes – nume complet, Jules Gabriel Verne. A fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. Primul roman a fost Un preot, în 1839, început la vârsta de nouăsprezece ani, dar rămas neterminat. Jules Verne publică piese de teatru, dar faima literară vine când stabilește o colaborare de lungă durată cu editorul Pierre-Jules Hetzel. În ianuarie 1863 apare primul său roman cunoscut, Cinci săptămâni în balon. Următoarele cărți vor fi publicate mai întâi în serial, în revistă, și vor constitui binecunoscuta serie de romane Călătorii extraordinare. Fragmente: „Tot ce un om poate imagina, într-o zi un altul va realiza” - Ocolul Pământului în 80 de zile „Unele drumuri ne duc mai degrabă spre un destin, decât spre o destinație.” - Experimentul doctorului Ox „Atâta vreme cât este viață, există și speranță.” - Casa cu aburi „Ce carte mare ar putea fi scrisă cu ceea ce se cunoaște! Dar mult mai mare ar fi cartea cu tot ce nu se cunoaște.” - Orașul plutitor NOI - CITITORII Grupaj realizat de Larisa Vînă, IX B 62

Un scriitor pe lună Scriitorul lunii martie: Gabriel García Márquez S-a născut pe 6 martie 1927. Prin publicarea, în 1967, a romanului „Un veac de singurătate” scriitorul columbian Gabriel García Márquez a devenit cel care a împins literatura latino-americană în prim-planul literaturii mondiale. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982. Operele sale se încadrează în ceea ce se cheamă realismul magic. Alte romane: „Dragoste în vremea holerei”, „Toamna patriarhului”, „Cronica unei morți anunțate”, „A trăi pentru a-ți povesti viața”. Fragmente: „Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.” „Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.” „Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.” Scriitorul lunii aprilie: H.C. Andersen S-a născut pe 2 aprilie 1805. A fost un scriitor danez, celebru mai ales pentru basmele sale. Ziua sa de naștere a devenit Ziua Internațională a cărții pentru copii. Unul dintre cele mai mari și mai aglomerate bulevarde din Copenhaga îi poartă numele, Bulevardul H.C. Andersen. Poveștile sale au fost traduse în peste o sută de limbi, așadar se numără printre cele mai traduse opere din istoria literaturii. Publică O călătorie de la canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager, Mulatrul. Cele mai multe romane ale sale sunt autobiografice, iar cele mai cunoscute au rămas: Improvizatorul (1835), O.T. (1836) și Doar un lăutar (1837). Fragmente: „Viața însăși este cea mai bună poveste.” „Atunci cînd cuvintele dau greș, muzica grăiește”. „Viața este precum o melodie frumoasă, numai versurile sunt o încurcătură.” „Majoritatea celor care vor calca pe urmele mele vor fi copii, prin urmare muzica sa tina ritmul cu pasul celor mici.” „Să fii de folos în lume este singura cale spre fericire.” NOI - CITITORII Grupaj realizat de Larisa Vînă, IX B 63

Un scriitor pe lună Scriitorul lunii mai: Hector Malot S-a născut pe 20 mai 1830. A fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi. A scris mai multe romane, dar este cunoscut mai ales pentru romanul „Singur pe lume" (1878), premiat de Academia Franceză. A fost dedicat fiicei lui, Lucie: „În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze." Alte cărți cunoscute, scrise de Hector Malot pentru copii și tineri, sunt: „Romain Kalbris”, „Perrine”. De-a lungul timpului a publicat șaptezeci de romane, în mare parte adresate adulților. Fragmente: „Puţine lucruri se pot obţine cu brutalitate, în timp ce cu blândeţea obţii foarte mult, dacă nu, chiar totul.” „Eşti tot ceea ce eşti şi vrei să fii, eşti toţi oamenii care te-au ajutat şi care nu, eşti toţi cei pe care i-ai întâlnit şi îi vei întâlni, eşti profesorul care te-a picat şi profesoara care ţi-a dat curaj.” „Frica paralizează inteligenţa.” Scriitorul lunii iunie: George Orwell S-a născut pe 25 iunie 1903. George Orwell este pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair. A fost un romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. A luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul: „Ferma Animalelor” și „O mie nouă sute optzeci și patru”. „O mie nouă sute optzeci și patru”, publicată în 1949, este o meditație asupra destinului tiraniei în viitor și a avut un efect foarte puternic; numeroase formule și cuvinte au intrat în vocabularul de zi cu zi. Fragmente: „Scopul unei glume nu este de a degrada ființa umană, ci de a ne reaminti că ea este deja degradată.” „Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci complice.” „În general, oamenii vor să fie buni, dar nu prea buni și nu chiar tot timpul.” „Într-o lume a amăgirii universale, a spune adevărul e un act de curaj.” NOI - CITITORII Grupaj realizat de Larisa Vînă, IX B 64

Un scriitor pe lună Scriitorul lunii iulie: Alexandre Dumas S-a născut la 24 iulie 1802. Cunoscut și ca Alexandre Dumas tatăl, este unul dintre cei mai populari scriitori francezi. Operele sale au fost traduse în aproximativ o sută de limbi și au inspirat aproape două sute de filme. Dintre cele mai cunoscute romane ale sale amintim: „Turnul din Nesles”, „Cei trei muschetari”, ”Regina Margot”, „Contele de Monte-Cristo”, „Laleaua neagră”. Prima sa piesă de teatru aclamată de public, Henric al III-lea și curtea sa, a fost pusă în scenă în anul 1829 pe când Alexandre Dumas avea 27 de ani. A avut un fiu care s-a făcut remarcat în literatură - Alexandre Dumas, fiul. Fragmente: „E bine să știi unde-ți sunt prietenii, dar e și mai bine să știi unde-ți sunt dușmanii.” „Nu trebuie niciodată să ți se pară ceva cu neputință.” „Așa trecem adeseori pe lângă fericire, fără să o vedem, fără să o privim, și dacă am văzut-o şi am privit-o, fără să o cunoaștem.” Scriitorul lunii august: Paulo Coelho S-a născut pe 24 august 1947. Este un scriitor brazilian. Cărțile lui au fost traduse în 67 de limbi și publicate în peste 150 de țări. În societatea contemporană operele lui se socot clasice. Ideile de bază sunt drama și psihologia. Cărțile lui Paulo Coelho s-au vândut în zeci de milioane de exemplare. Este consilier special UNESCO în cadrul prograrnu-lui Convergențe spirituale și dialoguri interculturale. Distins cu numeroase premii, medalii și ordine, printre care cel de Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare din Franța (martie 2000). Este autorul unor opere, precum: Pelerin la Compostela; Jurnalul unui mag ; La râul Piedra am șezut și-am plâns; Adulter ; Veronika se hotărăște să moară ; Unsprezece minute; Zahir și multe altele. Fragmente: „Viața însăși este cea mai bună poveste.” „Atunci cînd cuvintele dau greș, muzica grăiește”. „Viața este precum o melodie frumoasă, numai versurile sunt o încurcătură.” „Majoritatea celor care vor calca pe urmele mele vor fi copii, prin urmare muzica sa tina ritmul cu pasul celor mici.” „Să fii de folos în lume este singura cale spre fericire.” NOI - CITITORII Grupaj realizat de Larisa Vînă, IX B 65

Zile internaționale amuzante NOI - CITITORII Septembrie 1 Septembrie – Ziua fără rimă și motiv 5 Septembrie – Ziua întârzierilor 8 septembrie – Ziua pardonului, a cererii de scuze 11 septembrie – Ziua facerii patului 13 septembrie – Ziua gândirii pozitive 24 septembrie – Ziua semnelor de punctuație Octombrie 1 octombrie – Ziua baloanelor din întreaga lume 10 octombrie – Ziua genții de mână 12 octombrie – Ziua fermierilor bătrâni 17 octombrie – Ziua garderobei de prost gust 25 octombrie – Ziua acrului – a mâncărurilor acre 26 octombrie – Ziua urlatului la lună noaptea Noiembrie 1 noiembrie – Ziua statului degeaba 10 noiembrie – Ziua nu mă uita 14 noiembrie – Ziua murăturilor 20 noiembrie – Ziua națională a absurdului 25 noiembrie – Ziua listei de cumpărături 30 noiembrie – Ziua securității calculatoarelor (echipa redacțională) Decembrie 4 decembrie – Ziua purtării pantofilor maro 11 decembrie – Ziua pastelor făinoase în formă de inel 18 decembrie – Ziua transportului gratuit (la comenzile online) 25 decembrie – Ziua alfabetului, sau evitării literei „L” 27 decembrie – Ziua „nu deranjați” 29 decembrie – Ziua tocăniței cu piper LiTeraTeCa cititorilor 66

NOI - CITITORII NNOOUUTTĂĂȚȚII EEDDIITTOORRIIAALLEE VVeenniimm îînn aacceesstt nnuummăărr îînn îînnttââmmppiinnaarreeaa vvooaassttrrăă,, ddrraaggii ccoolleeggii,, ccuu ccââtteevvaa pprrooppuunneerrii ddee nnoouuttăățții eeddiittoorriiaallee ddee llaa ccââtteevvaa ddiinnttrree cceellee mmaaii mmaarrii eeddiittuurrii ddiinn țțaarrăă,, ccuu pprreecciizzaarreeaa ccăă vveețții ggăăssii ppee ssiittee--uurriillee aacceessttoorraa mmuulltt mmaaii mmuullttee nnooii aappaarriițțiiii ccaarree vvăă ppoott iinntteerreessaa.. EEcchhiippaa rreeddaaccțțiioonnaallăă.. La Editura Nemira: „Turnul nebunilor” (Narrenturm), de Andrzej Sapkowski, apărută pe 13 ianuarie 2022, este prima parte din Trilogia Husită. Autorul fenomenului WITCHER ne propune o serie nouă, al cărei protagonist pornește într-o aventură de proporții epice prin Boemia secolului al XV-lea, în plină epocă a Războaielor Husite. Reinmar din Bielawa, cunoscut și ca Reynevan, e, potrivit unora, un vraci și un vrăjitor fără pereche sau, conform altora, doar un mare șarlatan. Când o neghiobie de proporții îl silește să-și părăsească orașul, se trezește că pe urmele lui pornesc nu doar vrăjmașii săi care vor răzbunare, ci și oamenii Inchiziției. Peregrinările sale îl poartă pe Reynevan spre Turnul Nebunilor, un azil pentru cei care au luat-o razna sau care doar gândesc altfel și pun la îndoială orânduirea socială. Dragii noștri, Semnalăm apariția în limba română a laureatului Nobel pentru literatură pentru anul 2021, Abdulrazak Gurnah! Vă invităm să vă delectați şi cu alte noutăți editoriale: La Editura Litera: „Regatul transcendent” de Yaa Gyasi Gifty, o tânără de origine ghaneză, este doctorandă în neuroștiințe la Universitatea Stanford și studiază comportamentul șoarecilor în raport cu anticiparea recompensei. Altfel spus, încearcă să determine circuitele neuronale implicate în dependență și depresie. Nu întâmplător și-a ales această temă de studiu. Fratele ei a pierdut lupta cu dependența de droguri, iar mama este o victimă a depresiei. Două tendințe par să se afle în conflict în conștiința lui Gifty. Pe de o parte, devotamentul pentru credința în care a fost crescută o face să evalueze și să reevalueze permanent rolul divinității în destinul omului, dar și propria relație cu Dumnezeu. LiTeraTeCa cititorilor 67

La Grupul Editorial Trei: „Sufletul lumii”, de Camelia Cavadia După succesul la public înregistrat cu volumele Vina, Măștile fricii și Purgatoriul îngerilor, Camelia Cavadia abordează o nouă formulă narativă în volumul Sufletul lumii, o carte univers, în care realul se amestecă cu fantasticul, urbanul cu ruralul, lumile interioare ale personajelor cu lumile exterioare, înmuiate când în lumină, când în întuneric. Însă poate cel mai pregnant dintre personajele create de Camelia Cavadia în această carte este prezentă. Există o stare de prezență extraordinară în aproape fiecare dintre povestiri, o ancorare profundă în aici și acum, indiferent dacă timpul prezent este unul pământean sau unul mai degrabă nepământean, magic, aflat între lumi poate, iar cei care o experimentează, fie că sunt orășeni sofisticați, trăitori în aglomerări urbane mari, fie oameni simpli, de la țară, sunt nevoiți să-și trăiască la o intensitate teribilă emoțiile, să stea cu ele, să le consume până la capăt. La Editura Humanitas: „Confesiunile unei măști”, de Yukio Mishima, este textulcheie pentru înțelegerea romanelor de mai târziu ale lui Mishima. „El explorează aici polii psyché-ului său... Cartea aceasta este o examinare tăioasă și fermă a întunericului din colțurile îndepărtate ale minții omenești.“ — The Japan Times Roman autobiografic, care îl consacră pe scriitorul Yukio Mishima la numai 24 de ani, aduce în prim-plan incidentele unei maturizări chinuitoare în Japonia anilor 1940. Tânărul protagonist este tentat, pe de o parte, să trăiască în acord cu propria natură, chiar dacă asta presupune și singurătate, iar pe de altă parte, caută o „normalitate“ greu de atins. Cartea este, după cum observa Marguerite Yourcenar într-un splendid eseu dedicat lui Mishima, „una dintre acelea foarte rare ce-ți dau impresia de biografie înregistrată pe viu, înainte ca elaborarea romanescă să fi intervenit“. „Mishima e unul dintre acele genii care se nasc o dată la trei sute de ani. În ceea ce privește talentul, îmi este cu mult superior.“ — YASUNARI KAWABATA NNOOUUTTĂĂȚȚII EEDDIITTOORRIIAALLEE VVeenniimm îînn aacceesstt nnuummăărr îînn îînnttââmmppiinnaarreeaa vvooaassttrrăă,, ddrraaggii ccoolleeggii,, ccuu ccââtteevvaa pprrooppuunneerrii ddee nnoouuttăățții eeddiittoorriiaallee ddee llaa ccââtteevvaa ddiinnttrree cceellee mmaaii mmaarrii eeddiittuurrii ddiinn țțaarrăă,, ccuu pprreecciizzaarreeaa ccăă vveețții ggăăssii ppee ssiittee--uurriillee aacceessttoorraa mmuulltt mmaaii mmuullttee nnooii aappaarriițțiiii ccaarree vvăă ppoott iinntteerreessaa.. EEcchhiippaa rreeddaaccțțiioonnaallăă.. LiTeraTeCa cititorilor 68

La Editura Polirom: „O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă”, de Horia Corcheș „Horia Corcheș revine cu un volum în care ficțiunea autobiografică se întâlnește fertil cu moduri narative contemporane. Volumul e emoționant prin montajul memoriei afective și problematizant prin lipsa de încrâncenare anticomunistă... Cartea este extrem de actuală și prin surprinderea deopotrivă empatică și critică a masculinității angoasate. Memoria caldă a familiei, trecutul recent ca totalitate socială difuză, iubiri dezamăgitoare, fapte și fantasme erotice. Sunt sigur că, prin toate acestea, vocea narativă a lui Horia Corcheș își va găsi rolul și locul în istoria literaturii române contemporane.” (Claudiu Turcuș) „Nostalgia, sentimentalismul și candoarea tutelează volumul lui Horia Corcheș. Dar nici funcționalitatea narativă nu este previzibilă, nici imaginarul nu este deloc tipic.” (Cosmin Borza) La Editura Cartea e o viață: „Leac pentru suflete vătămate, de David A. Seamands Autorul a abordat pentru prima dată subiecte sensibile precum trauma, abuzul în relații sau depresia, recunoscând împletirea dintre cauzele materiale, biologice, și cele psihologice ale rănilor sufletului și combătând ideea că „credința” sau „rugăciunea” duc automat la vindecare. Autorul ne ajută să înțelegem de ce unele răni se repară mai greu decât altele, și care este calea spre vindecare pentru fiecare dintre acestea. Sunt subiecte care au fost dezvoltate mai apoi de alți consilieri creștini, precum Gary Collins sau Larry Crabb, însă David Seamands este considerat pionier în acest domeniu. „Leac pentru suflete vătămate” este una dintre cărțile care a stat la baza seriei începute anul trecut, devenind o prezență vindecătoare. Dr. Seamands ne ajută să vedem faţa adevărată şi cea falsă a depresiei, precum şi să găsim calea spre vindecare pentru fiecare dintre aceste boli ale sufletului. NNOOUUTTĂĂȚȚII EEDDIITTOORRIIAALLEE VVeenniimm îînn aacceesstt nnuummăărr îînn îînnttââmmppiinnaarreeaa vvooaassttrrăă,, ddrraaggii ccoolleeggii,, ccuu ccââtteevvaa pprrooppuunneerrii ddee nnoouuttăățții eeddiittoorriiaallee ddee llaa ccââtteevvaa ddiinnttrree cceellee mmaaii mmaarrii eeddiittuurrii ddiinn țțaarrăă,, ccuu pprreecciizzaarreeaa ccăă vveețții ggăăssii ppee ssiittee--uurriillee aacceessttoorraa mmuulltt mmaaii mmuullttee nnooii aappaarriițțiiii ccaarree vvăă ppoott iinntteerreessaa.. EEcchhiippaa rreeddaaccțțiioonnaallăă.. CARTEA E O VIAȚĂ Răsfoieşte-o împreună cu noi LiTeraTeCa cititorilor 69

Scriitorul Abdulrazak Gurnah, originar din Zanzibar, este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2021. Academia Suedeză i-a acordat această distincție pentru „abordarea fără compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente”. Cărțile sale, Paradise (1994), By the Sea (2001), Desertion (2005) și Afterlives (2020) se află în curs de apariție la Editura Litera: „Abdulrazak Gurnah și-a dedicat întreaga carieră de scriitor examinării multiplelor moduri în care ființele umane trăiesc exilul, un subiect pe cât de delicat, pe atât de actual. Suntem nerăbdători să le oferim cititorilor noștri cât mai curând patru dintre cele mai apreciate romane ale scriitorului de origine tanzaniană.” – Dan Vidrașcu, Director General Editura Litera CINE ESTE ABDULRAZAK GURNAH Abdulrazak Gurnah s-a născut în Zanzibar în 1948, iar la vârsta de 18 ani a fugit de opresiunea politică și s-a stabilit în Anglia. Autor a numeroase povestiri și eseuri, precum și a 10 romane, el a scris despre exil, despre momente istorice importante și rupturi sociale devastatoare. Romanele sale se desfășoară în spațiile intime ale familiilor, tovărășiilor și prieteniilor: acele spații care sunt hrănite de dragoste și datorie, dar care sunt vulnerabile prin însăși natura lor. În anul 2006, Abdulrazak Gurnah a fost ales membru al Royal Society of Literature. A avut două nominalizări la Booker Prize pentru romanele Paradise și By the Sea. Este al cincilea scriitor de origine africană distins cu Premiul Nobel pentru Literatură după Wole Soyinka (Nigeria, 1986), Naghib Mahfuz (Egipt, 1988), Nadine Gordimer (Africa de Sud, 1991), J.M. Coetzee (Africa de Sud, 2003). Abdulrazak Gurnah Portret de scriitor Prezentare realizată de Maria Musteață, XI D LiTeraTeCa cititorilor Premiul Nobel pentru Literatură, 2021 70

Abdulrazak Gurnah este el însuşi unul dintre refugiaţii sosiţi din Zanzibar în Marea Britanie, la sfârşitul anilor 1960. S-a născut pe una dintre insulele Arhipelagului Zanzibar, în 1948. Între 1980 şi 1982 a studiat la Universitatea Bayero de Kano, din Nigeria, apoi a urmat cursurile Christ Church College, Canterbury, şi ale Universităţii Kent, din Marea Britanie, unde şi-a obţinut şi doctoratul. În prezent, Abdulrazak Gurnah este profesor universitar la Universitatea Kent, la Departamentul de limbă engleză, şi scriitor preocupat de problemele colonialismului şi postcolonialismului, având în vedere mai ales situaţiile din Africa, India şi Caraibe. Romanul „Paradise” – “violent, frumos și ciudat” Romanul “Paradise” urmăreşte povestea unui băiat, Yusuf, născut într-un oraş fictiv – Kawa – din Tanzania, la începutul secolului al XXlea. Tatăl său este hotelier şi are mari datorii faţă de un negustor arab bogat şi puternic, Aziz. La început, Yusuf este “amanetat” în schimbul datoriei tatălui şi trebuie să lucreze, neplătit, pentru negustor. Ulterior, Yusuf îl însoţeşte pe negustorul Aziz în călătoriile (caravanele) care străbat Africa Centrală şi bazinul Congo, cu mărfuri, cunoscând, cu această ocazie, ostilitatea triburilor locale şi o mulţime de alte dificultăţi. Când caravana se întoarce, începe Primul Război Mondial şi Aziz întâlneşte armata germană care recrutează cu forţa bărbaţi africani. Critica literară a spus că „Paradise”, un roman „cu multe planuri, violent, frumos și ciudat”, pare un fel de rescriere a faimoasei cărți a lui Joseph Conrad, din 1902, „Inima întunericului”, călătoria lui Aziz fiind asemănătoare, până la un punct, cu povestea lui Charles Marlow (personajul lui Joseph Conrad), un marinar care preia o misiune de la o companie comercială belgiană, în calitate de căpitan de feribot, pentru a conduce o expediție în Africa, romanul fiind o critică severă a guvernării coloniale europene în Africa, examinând totodată temele dinamicii puterii și ale moralității. Romanul “Desertion” (Dezertarea) Cartea “Desertion” are în centrul atenţiei destinul a trei copii – Rashid (cel care are şi rolul de narator în cea mai mare parte a romanului), Amin şi Farida – crescuți în Zanzibar, la sfârșitul anilor 1950, într-o perioadă complicată de tranziție de la colonialism la independență. Destinul lui Rashid pare a avea multe lucruri în comun cu cel al scriitorului. Portret de scriitor Abdulrazak Gurnah LiTeraTeCa cititorilor Premiul Nobel pentru Literatură, 2021 71

Autorul numărului 1 al revistei LiTeraTeCa Prezentare realizată de Carmina Raspopa, XI D NOI - CITITORII Premiul Nobel pentru Literatură a fost câștigat în 2022 de scriitoarea franceză Annie Ernaux „pentru curajul și acuitatea clinică cu care ea descoperă rădăcinile, îndepărtările și reținerile memoriei personale”. Amintind că aceasta este autoare a peste 30 de opere literare, Academia Regală Suedeză de Științe notează că în scrierile sale Ernaux analizează cu consecvență și din unghiuri diferite o viață marcată de diferențe puternice în privința genului, limbii și clasei sociale: „Cu mare curaj și acuitate clinică, Annie Ernaux dezvăluie agonia experienței de clasă, descriind rușinea, umilirea, gelozia sau lipsa de capacitate de a vedea cine ești. Ea a reușit ceva admirabil și de durată”, notează Academia Suedeză. Ernaux a afirmat că scrisul este un act politic care își deschide ochii față de inegalitățile sociale. „În acest scop ea folosește limba ca un „cuțit”, după cum spune chiar ea, pentru a tăia vălurile imaginației”, mai notează Academia Suedeză. Cine este Annie Ernaux? Annie Ernaux, născută Duchesne (n. 1 septembrie 1940, Lillebonne, Normandia Superioară, Franța), este o scriitoare franceză. A crescut în orășelul Yvetot, părinții ei fiind proprietarii unei băcănii și ai unei cafenele, care au intrat în pătura burgheză a societății în pofida originilor umile. Opera sa literară este în esență autobiografică. Ea a scris prima sa carte, „Les armoires Vides”, la vârsta de 34 de ani, în 1974. Romanul „Les Années”, publicat în 2008, a câștigat mai multe premii. Tot în 2008 a primit „Prix de la langue française” pentru întreaga sa lucrare și are un mare succes. În 2011, a publicat „L’Autre Fille”, o scrisoare către sora ei, care a murit la vârsta de șase ani, cu doi ani înainte de nașterea autoarei. „L’Atelier noir”, o colecție de note, planuri și gânduri despre activitatea ei, a fost publicată tot în anul 2011. Antologia „Écrire la vie” a fost publicată și în Quarto în 2011. Pe lângă majoritatea lucrărilor autobiografice, aceasta include și fotografii și extrase din jurnal. În aprilie 2016, a publicat o altă lucrare autobiografică, „Mémoire de fille”, în care tratează primele experiențe sexuale realizate în vara anului 1958 și gustul lor pe tot parcursul vieții. Ea scrie despre „amintirea rușinii”. Abia al patrulea său roman, „La place”, lansat în 1983, i-a adus recunoașterea largă. În 1984, a primit Prix Renaudot pentru „La Place”. LiTeraTeCa cititorilor Annie Ernaux Premiul Nobel pentru literatură, 2022 72

Autorul numărului 1 al revistei LiTeraTeCa NOI - CITITORII Premii Prix Renaudot 1984 pentru La Place Prix Marguerite-Duras 2008 pentru Les Années Prix François Mauriac pentru Les Années Prix de la langue française 2008 pentru lucrarea ei completă Doctor honoris causa la Universitatea de Cergy-Pontoise, 2014 Premiul Feronia-Città di Fiano 2014, onorat ca autor de limbi străine, pentru La Place Premio Strega Europeo 2016 pentru Les Années și pentru traducerea în italiană de Lorenzo Flabbi Prix Marguerite-Yourcenar 2017 al Société civile des auteurs multimédia (Scam) pentru întreaga sa lucrare „Premio Ernest Hemingway di Lignano Sabbiadoro”, 2018, pentru întreaga sa lucrare Premiul Gregor de Rezzori, 2019, pentru Una Donna Premiul Formentor de las Letras, 2019 Prix de l'Académie de Berlin, 2019 Premiul Nobel pentru literatură, 2022 Lucrările ei au fost traduse în mai multe limbi. LiTeraTeCa cititorilor Annie Ernaux Premiul Nobel pentru literatură, 2022 73

NOI - CITITORII Prezentare realizată de Andrei Ștefan Oprea, IX C „N-ai să înțelegi niciodată cu adevărat o persoană până ce nu vezi lucrurile din punctul ei de vedere.” Harper Lee 1987 - Planetarium, Editura Albatros - Premiul Congresului European de science fiction, Montpellier, Franța 1991 - Vremea mânzului sec, Editura Cartea Românească; 1993 - Imperiul oglinzilor strâmbe, Societatea Adevărul - antologie de literatură științifico-fantastică 2001 - Un cadavru umplut cu ziare, Editura Polirom 2004 - Nobelul românesc, Editura Polirom 2009 - Cuvinte rare - Editura Polirom 2011 - Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912-1989) - Editura Polirom Premiul Academic al Uniunii Cineaștilor din România, 2011. 2013 - Filmar - Editura Polirom 2016 - Viața și Opera, Editura Polirom Cristian Tudor Popescu este un inginer român care s-a făcut remarcat, după 1989, ca scriitor, filmolog, jurnalist la ziarul "Adevărul". A fost director fondator al ziarului "Gândul", după ce în 2005 a plecat de la "Adevărul", împreună cu o parte din redacție. Anul nașterii: 1 octombrie 1956 (vârsta 66 de ani), București Are un doctorat în cinematografie, cu o teză pe tema propagandei și manipulării în filmul românesc. Jurnalistica sa e caracterizată de o înaltă plasticitate a limbajului, precum și de exprimarea de judecăți tăioase, inechivoce și pesimiste. Bibliografie selectivă: LiTeraTeCa cititorilor Cristian Tudor Popescu 74

Cristian Tudor Popescu NOI - CITITORII Fragment din cartea „Dumnezeu nu e mort" de Cristian Tudor Popescu: "Daca am pune toti cei aproape 8 miliarde de oameni de pe glob stransi ca sardelele intr-o conserva, am obtine aproximativ 1 kilometru cub, adica un cub cu latura de 1 km, de materie vie. Din Universul observabil, doar 6% este materie, restul e gol, vid, neant, pe care unii il numesc materie intunecata, energie intunecata. Daca noi, oamenii care traim acum, am disparea instantaneu, Universul nu ar suferi nicio schimbare. Daca galaxia noastra, Calea Lactee, ar inceta sa existe, Universul n-ar baga de seama. Daca intreg Universul observabil n-ar mai fi, pentru Dincolo asta n-ar insemna nimic. Si nu mai iau in discutie ipoteza ca Universul acesta e doar unul din Multivers. Omul e alcatuit din materie. Adica din molecule. Care sunt compuse din atomi. Atomii, avand mult mai mult vid in ei decat nucleu si electroni, si a caror structura coboara pana la particulele elementare de materie, cuarci si leptoni, sunt aceiasi, fie ca se grupeaza intr-o fiinta umana, fie intr-o molusca, o piatra sau o stea. Nu exista un Atom de Om, care sa fie al lui si numai al lui, care sa-l deosebeasca de celelalte fiinte vii si de materia nevie. Pentru particulele elementare, omul e un conglomerat de atomi, cu nimic deosebit de restul Universului. Creierul e totuna cu vezica biliara, inima, cu muschii fesieri, iar sufletul - nicaieri. Omul este un covid, intrucat e situat intr-un punct infinitezimal de tangenta intre doua viduri - cel din afara si cel dinauntru. Cele doua hauri, care sunt de fapt Unul, cu foarte rare bucati de materie, inclusiv noi, care se mai gasesc prin el acesta este Dumnezeu. Greu de imaginat o afirmatie mai falsa decat aceea ca Domnul a facut omul dupa chipul si asemanarea Lui. Sau mai aroganta decat zicerea lui Nietzsche: Cand privesti prea mult in abis, abisul priveste si el in tine. Poti sa te holbezi in abis catu-i haul si bargaul, abisului nu-i pasa de tine. Dumnezeu exista, dar nu are nimic omenesc. Nici viu. Nici macar fiintial: este acel Ceva ce totusi era pe cand, spune Eminescu, fiinta nu era, nici nefiinta. Dumnezeu nu e nici bun, nici rau cu noi: pur si simplu nu existam pentru El." LiTeraTeCa cititorilor 75

Recomandare de cărți SF NOI - CITITORII Ați început să citiți acest articol în speranța că o să găsiți o recomandare interesantă. Începem anul 2022 cu o serie de lecturi captivante, care să ne ofere pătrunderea în lumi noi, cu personaje incitante și acțiuni electrizante. Pentru a fi alături de cei care vor să însoțească anul cu o bibliotecă vie, „asediată” de povești incredibile, ne-am gândit să vă oferim unele recomandări. Ce cărți mai citim? Avem niște titluri de cărți pe care sperăm că o să le descoperiți cu drag. Și da, să nu vă faceți griji în privința spoilerelor. Am avut grijă să creăm ambianța optimă de curiozitate fără a intra în detalii. DUNE – ROMANUL GRAFIC, CARTEA I În anul 2021 s-au lansat o serie de filme mult-așteptate în întreaga lume. Printre acestea s-a numărat și Dune: Partea I, avându-l director pe Denis Villeneuve. Popularitatea filmului a determinat pe mulți să citească și cărțile lui Frank Herbert. Foarte bine! Ne numărăm printre ei! Am vrut să descoperim această lume într-un mod artistic. Limbajul vizual poate fi o capodoperă în sine și ar fi păcat să nu profitați de ocazie. Dune este un roman SF, adus la viață într-o manieră grafică de excepție. De colecție? Sigur că da! PROBLEMA CELOR TREI CORPURI, DE LIU CIXIN Credem ca o să fim cu toții plăcut surprinși de creativitatea autorului, mai ales că aceasta variantă, în ediția engleză, a câștigat în anul 2015 prestigiul Premiu Hugo, la categoria Cel mai bun roman. SF? Sigur. Rămânem în această lume electrizantă a imaginației din viitor. Cartea le are în roluri principale pe Wenjie și pe Miao, care încearcă să facă față la presiunea acceptării unei realități înfiorătoare: o civilizație extraterestră plănuiește să asalteze Pământul. Invazia este iminentă iar populația Terrei nu are un plan comun de acțiune. Unii vor să acorde civilizației extraterestre acces și control asupra societății umane. Cealaltă vrea să lupte pentru independența Pământului. Cine are dreptate? Cine o să învingă? Rămâne de văzut! LiTeraTeCa cititorilor 76

Recomandare de cărți SF NOI - CITITORII Ați început să citiți acest articol în speranța că o să găsiți o recomandare interesantă. Începem anul 2022 cu o serie de lecturi captivante, care să ne ofere pătrunderea în lumi noi, cu personaje incitante și acțiuni electrizante. Pentru a fi alături de cei care vor să însoțească anul cu o bibliotecă vie, „asediată” de povești incredibile, ne-am gândit să vă oferim unele recomandări. Ce cărți mai citim? Avem niște titluri de cărți pe care sperăm că o să le descoperiți cu drag. Și da, să nu vă faceți griji în privința spoilerelor. Am avut grijă să creăm ambianța optimă de curiozitate fără a intra în detalii. ARTEMIS, DE ANDY WEIR Andy Weir a demonstrat în repetate rânduri că este un scriitor desăvârșit. Marțianul a fost cartea de succes, care l-a transformat într-un reper în literatura SF. După ce am citit Marțianul, ne-am conectat la operele lui Weir, încercând să ținem pasul cu mintea sa creativă. Așa am ajuns la romanul Artemis. Avem în vedere și ultima carte a lui Andy Weir, Proiectul Hail Mary. De ce să citiți Artemis? Cred că dacă iubiți genul SF, veți păși cu încredere într-o lume captivantă, în Artemis, primul oraș de pe Lună. Jazz Bashara vrea să devină mai bogată, însă lupta pentru o viață mai bună pare a fi mai complicată decât și-a imaginat. Are ambiție și un plan periculos, care poate afecta tot orașul și pe cetățenii săi. Cartea a primit multe recenzii pozitive, fiind, deci, o experiență literară de neratat. Umor? Este prezent, în stilul caracteristic al lui Weir. GERMENUL ANDROMEDA, DE MICHAEL CRICHTON În Germenul Andromeda, un germene de natură extraterestră extrem de versatil ajunge pe Pământ și provoacă instantaneu moartea tuturor locuitorilor unui orășel. Singurii supraviețuitori sunt un nou-născut și un bătrân alcoolic. Dacă vrei să te delectezi cu un thriller SF deopotrivă uimitor și înfricoșător, care să te țină cu sufletul la gură, Germenul Andromeda este ceea ce cauți. Cartea împletește cu măiestrie o aventură palpitantă cu răsturnări de situație neașteptate și informații științifice, care par mai reale ca oricând. Echipa redacțională LiTeraTeCa cititorilor 77

„Alienistul" de Caleb Carr New York, 1896. Jurnalistul John Schuyler Moore este chemat de doctorul Laszlo Kreizler - psiholog sau „alienist" - să vadă trupul mutilat al unui adolescent, abandonat pe podul Williamsburg, aflat încă în construcție. De aici, cei doi prieteni încep o călătorie revoluționară pentru lumea criminalisticii: crearea profilului psihologic al ucigașului pe baza detaliilor crimelor sale. În timpul aventurii lor periculoase, descoperă atât trecutul traumatizant, cât si mintea perversă a unui criminal care va ucide din nou, înainte ca vânătoarea lor să se termine. Cu un ritm susținut și captivant, marcat de amănunte istorice, „Alienistul” readuce în prim-plan New Yorkul din Epoca de Aur, cu blocurile și cu casele lui mari, cu polițiști corupți și gangsteri extravaganți, cu clădirile strălucitoare ale celor două Opere și bodegile sordide. „Orfană, monstru, spioană" de Matt Killen Naziștii văd în ea doar o fetiță blondă. Nu știu că este cel mai mare coșmar al lor. O cheamă Sarah. Este blondă, are ochi albaștri și este evreică în Germania anului 1939. Acțiunile ei de rezistență vor schimba lumea. După ce mama ei este împușcată mortal la un punct de control, Sarah, o fată de cincisprezece ani, întâlnește un străin misterios, cu accent ambiguu, care locuiește într-un apartament suspect de pustiu și are un seif plin cu arme. El este, de fapt, un membru al Rezistenței secrete împotriva celui de-Al Treilea Reich și are nevoie ca Sarah să se infiltreze într-o școală pentru fetele șefilor naziști, dându-se drept una de-a lor. Acolo ar trebui să se împrietenească cu fata unui om de știință important și să ajungă în casa acestuia, astfel încât să poată fura planurile unei bombe capabile să distrugă orașe întregi din Europa de Vest. Sarah se consideră pregătită pentru un astfel de rol, după ce a avut parte, ani în șir, de lecții de actorie de la mama ei, fostă actriță. Însă habar nu are ce luptă pentru supraviețuire o așteaptă în acea școală plină de colege nemiloase și cât de greu îi va fi să își păstreze secretele. „Iubit de împrumut" de Kasie West Kasie West ne oferă o nouă poveste încântătoare despre cât de departe este dispusă să meargă o elevă de liceu pentru a salva aparențele și, poate, pentru a găsi dragostea. Când Bradley, iubitul ei, o părăsește în parcare chiar înaintea balului de absolvire, Gia Montgomery decide să facă ceva de negândit: să-l 5 cărți pe care să le citești în 2023 Recomandări de lectură NOI - CITITORII Selecție realizată de Larisa Vînă, IX B LiTeraTeCa cititorilor 78

convingă pe tipul drăguț care își așteaptă sora să pretindă că este iubitul ei pentru o seară. Sarcina e simplă: două ore, niciun angajament, câteva minciuni nevinovate. Problema e că, dupa bal, Gia încă se gândește la iubitul ei de împrumut. Oare va putea tânăra să-l transforme pe falsul amorez întrunul adevărat fără să-și dea minciuna în vileag, distrugând-și prieteniile și noua relație? „Un băiat pe lista lui Schindler" de Leon Leyson Leon Leyson avea numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și curaj, Leyson reușește să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final, generozitatea și iscusința unui bărbat german, numit Oskar Schindler, au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia - o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului. „Sanatoriul”, de Sarah Pearse La început, n-o să vrei să pleci. apoi, n-o să mai poți. Le Sommet stă ascuns într-o pădure pe coastele Alpilor. Este un sanatoriu abandonat transformat recent într-un hotel de cinci stele. Și e ultimul loc în care Elin Warner ar avea chef să vină. Dar când fratele ei o cheamă la petrecerea lui de logodnă, nu poate să nu accepte. Mai ales că tocmai și-a luat o pauză de la slujba ei de detectiv. Însă, ceva nu e în regulă în hotelul care îi dă fiori lui Elin din clipa în care îi trece pragul. Iar când logodnica fratelui său dispare fără urmă în timpul unei furtuni puternice care izolează Le Sommet de restul lumii, Elin înțelege că trebuie să se folosească de tot ce știe pentru a evita o tragedie. 5 cărți pe care să le citești în 2023 NOI - CITITORII Recomandări de lectură LiTeraTeCa cititorilor 79

Scriitoarele britanice (Victoria Holmes, Cherith Baldry, Kate Cary, Tui Sutherland, Gillian Philip, Inbali Iserles și Rosie Best), care semnează sub pseudonimul Erin Hunter, au primit într-o zi provocarea de a scrie o poveste despre o comunitate formată din pisici. Autoarele au scris în total 84 de cărți și continuă povestea cu multe altele. Pisicile Războinice s-au vândut în mai mult de 40 milioane de volume în peste 20 de țări și au apărut pe lista New York Times a celor mai vândute titluri. De generații întregi, patru clanuri de pisici sălbatice conviețuiesc în pădure, departe de oameni. Au un cod al onoarei și prețuiesc loialitatea. Se antrenează ca războinici pentru a-și proteja Clanurile. Sunt ghidate în acțiunile lor de spiritele strămoșilor războinici, reuniți în Clanul Stelelor. Aventurile lor conturează o fascinantă poveste despre curaj și loialitate, prietenie și iubire, și mai presus de toate despre confruntarea dintre bine și rău, adeseori despărțite – ca și în viață – de o graniță abia perceptibilă. „Pisicile războinice: În inima pădurii” este primul volum din Seria I Timp de decenii, patru clanuri de pisici sălbatice (Clanul Râului, Clanul Vântului, Clanul Umbrelor, Clanul Tunetului) au trăit în pace, după codul războinicilor. Dar întârzierea primăverii și împuținarea prăzii aduc mai multe confruntări, de aceea singura lor speranță pare a fi un tânăr pisoi de casă. Roșcovanul se aventurează în pădure într-o seară și se întâlnește cu trei pisici din Clanul Tunetului. Liderul, Stea Albastră, îi propune să se alăture clanului ca ucenic. Roșcovanul acceptă și este numit Labă de Foc. Multe se vor întâmpla în această primă carte din serie: pericol iminent din partea Clanului Umbrelor, un trădător în Clanul Tunetului, dispariția Clanului Vântului și evoluția incredibilă a lui Labă de Foc. De asemenea, mare parte a poveștii acestei serii se rotește în jurul profeției de la Clanul Stelelor: „Focul va salva clanul!”. Clanul Stelelor este clanul în care toți războinicii căzuți se reunesc. Când un războinic se alătură Clanului Stelelor, o stea va răsări pe bolta nopții. Eu vă recomand această carte cu toată încrederea! Cu siguranță nu o să vă plictisească! Colecția este tradusă și publicată în limba română de către Editura ALL, fiind tipărite 4 miniserii complete. NOI - CITITORII Pisicile războinice Vol. I: În inima pădurii Prezentare de carte LiTeraTeCa cititorilor Ștefan Cojocaru, X A Seria I - Războinicii Cartea I: În inima pădurii Cartea a II-a: Foc și gheață Cartea a III-a: Pădurea secretelor Cartea a IV-a: Furtuna Cartea a V-a: O cale primejdioasă Cartea a VI-a: Vremuri întunecate Seria II - Noua profeție Cartea a VII: Miez de noapte Cartea a VIII-a: Răsărit de lună Cartea a IX-a: Zori de zi Cartea a X-a: Strălucirea stelelor Cartea a XI-a: Amurg Cartea a XII-a: Apus de soare Seria III - Puterea celor trei Cartea a XIII-a: Viziunea Cartea a XIV-a: Râul întunecat Cartea a XV: Exilul Cartea a XVI-a: Eclipsa Cartea a XVII-a: Umbre adânci Cartea a XVIII-a: Răsărit Seria IV - Sub semnul stelelor Cartea a XIX-a: Al Patrulea Ucenic Cartea a XX-a: Ecouri pierdute Cartea a XXI-a: Șoaptele nopții Cartea a XXII-a: Semnul Lunii Cartea a XXIII-a: Războinicul Uitat Cartea a XXIV-a: Ultima Speranță Cartea a XXV-a: Calea Soarelui Cartea a XXVI-a: Puterea tunetului de Erin Hunter 80

NOI - CITITORII Dragonul de gheață Prezentare de carte LiTeraTeCa cititorilor Ștefan Cojocaru, X A de George R.R. Martin George Raymond Richard Martin (n. 20 septembrie 1948), cunoscut și sub acronimul GRRM, este un autor american de fantasy, horror și science fiction. Este faimos pentru „Cântec de gheață și foc”, seria sa fantasy cu succes internațional pe care HBO a ecranizat-o în serialul „Urzeala tronurilor”. Adara este o fetiță a iernii și asta o face singura persoană care poate controla un dragon de gheață – o fiară sălbatică și incontrolabilă, care lasă în urma lui numai distrugere și pustiu înghețat. Când avea patru ani l-a atins, iar la cinci ani a zburat prima oară pe spatele lui înghețat. În lumea din „Cântec de gheață și foc” dragonul de gheață este o creatură legendară și înfricoșătoare, întrucât niciun om nu a reușit vreodată să îmblânzească vreunul. Zborul său pe deasupra pământului lasă în urmă doar pustiu și un frig îngrozitor. Dar Adarei nu-i e teamă. Pentru că Adara este un copil al iernii. Când a împlinit șapte ani, într-o zi liniștită de vară, dragoni fioroși s-au abătut în zbor deasupra fermei liniștite în care locuia Adara. În fața acestui pericol iminent care amenință soarta regatului în care trăiește Adara, se dovedește că doar un copil al iernii și dragonul său de gheață pot opri primejdia. „Dragonul de gheață” este o poveste încântătoare despre curaj și sacrificiu. Cartea este scrisă într-un stil ușor de înțeles și este însoțită de ilustrații minunate, ale artistului Luis Royo, care îmbogățesc și te ajută să intri mai ușor în această poveste captivantă și emoționantă. Este o carte despre imaginație și inocență, despre a crede în tine și despre etapele prin care copilul trece pentru a se maturiza. Este o carte cu dragoni, pe care o înțelegi cu adevărat la sfârșit, când creaturile se întorc una împotriva celeilalte. Recomand această carte atât copiilor, câît și adulților care încă mai cred în magie. Dragonul de gheață este o carte despre oameni speciali, despre copii care cred în visurile lor și despre maturizare. O nuvelă fantasy, scrisă de celebrul autor al seriei „Cântec de gheață și foc”, acțiunea „Dragonului de gheață” se petrece în același univers ca acela al seriei, însă nu face parte din colecția propriu-zisă. Este povestea unei fetițe, pe nume Adara, care se naște în timpul celui mai cumplit viscol din câte s-au văzut și auzit vreodată. 81

NOI - CITITORII Împăratul muștelor Prezentare de carte LiTeraTeCa cititorilor Liviu Mihalache, IX E, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Iași de William Golding Această operă este realizarea autorului de origine britanică William Golding, fiind și cea care i-a adus acestuia Premiul Nobel pentru literatură în anul 1983. Romanul a fost inițial respins de 21 de editori, din cauza brutalității poveștii creionate de acesta, fiind publicat în final în 1959. Cu toate acestea este, însă, este unul dintre romanele definitorii pentru publicațiile din acea perioadă. Lucrarea expune într-un mod rece, obiectiv și realist caracteristicile omului, respectiv limitele pe care le poate atinge un om din dorința de supraviețuire, de validare socială și de validare a puterii. În această poveste sunt expuse, prin intermediul personajelor, precum Ralph, Piggy, Jack sau Simon, diferitele tipare umane semnificative, care intră în conflict cu cele două mentalități prezentate. Ralph, Piggy și Simon sunt simbolul inteligenței, al simțului practic, al cooperării și al empatiei. Ei sunt personaje emblematice, care antrenează și nuanțează conflictul între oameni, ilustrând partea pozitivă a spectrului de trăiri și de opinii ale persoanelor de pretutindeni. În schimb, caractere ca Jack sau Roger sunt polar opuse celor enunțate anterior, fiind transcenderea din viața reală în spațiul ficțional al răului, al individualismului, al violenței și al manipulării. Confruntarea dintre aceste personaje este omniprezentă pe parcursul romanului, în lupta pentru impunere asupra membrilor microcomunității. Creația lui Golding prezintă povestea unor băieți ce ajung pe o insulă părăsită în urma prăbușirii avionului în care se aflau. Aceștia stabilesc reguli pentru a avea o ordine și pentru a-și îndeplini obiectivul de a evada din izolare cât de curând posibil. În fața libertății absolute și a fricii de o fiară necunoscută, băieții ating limitele moralității și ajung să comită atrocități greu imaginabile pentru niște copii de 10-12 ani. Finalul este relativ clișeic, dar însumează într-o modalitate elegantă toată premisa romanului și trăirile pe care le-au experimentat atât personajele, cât și cititorul. „Împăratul muștelor” a fost una dintre cele mai intrigante lecturi pe care le-am experimentat vreodată. Sunt expuse în substrat niște idei foarte complexe și care merită o atenție sporită, pentru că puțini autori au curajul să le abordeze. Una dintre ideile prezentate de autor care mi s-a părut remarcabilă și foarte actuală este faptul că „fiara suntem noi”. Astfel, eul biografic expune latura întunecată, violentă și individualistă a omului, prin prisma instinctului de supraviețuire. De la începuturile rasei umane, violența a fost tot timpul un mijloc de impunere a puterii, acest instinct primar făcând o persoană capabilă să comită acte inimaginabile, pentru a instaura frica în dușmanii săi. 82

NOI - CITITORII Golding expune această idee cu o claritate desăvârșită prin romanul său, în conflictul dintre cele două lumi total opuse. Altă idee ce necesită multă meditație din partea cititorului este nevoia omului de a-și justifica actele brutale și imorale. Acest fapt este ilustrat în text prin intermediul personajelor Piggy sau Jack, prin prisma reacției lor la o tragedie în trib, produsă chiar de ei, aceștia încercând să-și justifice acțiunile violente prin intermediul fricii. Astfel, autorul abordează o altă observație asupra societății într-un mod actual și transparent, ce determină cititorul la o radiografiere asupra valorilor sale morale, cum niciun alt autor nu este capabil să o facă. Personajul meu favorit este Simon, fiind un simbol al spiritualității și al echilibrului. El este un personaj solitar, cu o conexiune puternică față de natură. Astfel, el este singurul personaj antrenat în firul epic capabil de introspecție și meditație chiar și în cele mai tensionate momente. El este primul personaj ce admite faptul că „fiara suntem noi”, afirmație care are valențe anticipative, prefațând viitoarele atrocități ale băieților. Deși, la un prim nivel de lectură, Simon nu pare un personaj definitoriu pentru poveste, pentru alegoria pe care se bazează cartea el este un element esențial și indispensabil. Așadar, recomand această carte atât oricărui iubitor de analiză asupra fenomenelor sociale și a caracteristicilor specifice omului, cât și oricui dorește să observe o altă perspectivă a societății, „Împăratul muștelor” fiind un roman atemporal, ce expune dovezi asupra limitelor moralității omului și dărâmă mitul inocenței. Împăratul muștelor Prezentare de carte LiTeraTeCa cititorilor Liviu Mihalache, IX E, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Iași de William Golding 83

Dragii noștri, vă prezentăm în acest număr câteva dintre reușitele colegilor noștri, pentru care îi felicităm din toată inima! Implicarea și entuziasmul lor pot reprezenta imbolduri pentru noi toți! Concursuri și olimpiade școlare LiTeraTeCa pasionaților 84

Pasiunea mea MATEMATICA Cum a început pasiunea mea pentru matematică? Asemenea tuturor copiilor, nu iubeam școala. În loc să mă joc, eu să stau să fac teme? Ce e asta! Ce uram cel mai tare era când mă întreba înmulțirea, nu o țineam minte! Cât plângeam din cauza ei. LiTeraTeCa pasionaților Carmina Raspopa, XI D Și totuși, cum s-a trezit acest interes pentru matematică?... Păi mi-am dat seama că sunt o fire competitivă, mereu voiam să fiu eu prima în toate. Însă în clasă era un băiețel mai bun la matematică ca mine și mi-am zis că trebuie să-l întrec, eu să fiu prima! Veneam de la școală și fuguța la bunica. Făceam temele cu ea; îmi plăcea asta, deoarece mă susținea, nu mă certa pentru greșeli și mă răsplătea cu ceva dulce mereu. Așa a și apărut interesul pentru școală. Cu timpul, am început să avansez. Aveam un obicei să calculez totul în minte, nu pe foaie, și să încerc să calculez înaintea celor de la tablă, sau a doamnei profesoare. Acest joc a dus la situația că începeam să fac calculele destul de repede și corect. Profesorii au început să-mi propună deja să mă duc la concursuri. Nu am fost la prea multe, dar am obținut rezultate frumoase. Știu că auzind de „pasiunea mea matematica” vă gândiți la ceva de genul: „ce straniu”! Că stau acasă și vai ce iubesc exercițiile și stau să le rezolv. Nu, nu este așa. Mie îmi place ora la școală, când eu încerc să fac exercițiile date ideal și într-un timp scurt, îmi place să fiu într-o întrecere cu cineva, sau cu mine însămi. Îmi place atmosfera și acea încercare de a găsi o soluție la tot. Cam aceasta e povestea mea. 85

NOI - PASIONAȚII Dinozaurii sunt animale preistorice, ce au trăit în urmă cu 65 de milioane de ani, în Era Mezozoică. Era Mezozoică (Era șopârlelor) era împărțită în trei perioade: Triassic, Jurassic și Cretacic. Perioada Triassică – dinozaurii au apărut la sfârșitul triassicului, alături de marii crocodili, dar și de alte animale. Exemple de dinozauri: Plateosaurus, Eoraptor, Effigia, Mussaurus, Coelophysis, Saturnalia etc. Perioada Jurassică – reprezintă epoca de aur a dinozaurilor, când au apărut primii prădători cu adevărat mari, sauropode, ornithopzi, dinozauri cu armură și multe altele. Exemple de dinozauri: Camarasaurus, Dilophosaurus, Allosaurus, Stegosaurus, Diplodocus, Apatosaurus, Camptosaurus etc. Perioada Cretacică – este perioada de sfârșit a erei mezozoice și etapa de apogeu a dinozaurilor. Exemple de dinozauri: Tyranosaurus rex, Ankylosaurus, Triceratops, Albertosaurus, Corythosaurus, Pguanodon etc. Clasificarea dinozaurilor: Saropode (Camarasaurus, Diplodocus) Prosauropode (Plateosaurus, Mussaurus) Theropode (Allosaurus, Velociraptor) Ceratopsieni (Triceratops, Pentaceratops) Ankylosauridae (Ankylosaurus) Stegosauridae (Stegosaurus, Kentrosaurus) Ornithopode (Iguanodon, Parasaurolophus) Pachycepholosauridae (Dracorex, Stygymoloch, Pachycepholosaurus) Dragii mei, pentru că aceste creaturi preistorice foarte interesante pot fi și pasiunea multora dintre voi, am donat bibliotecii liceului nostru o carte despre dinozauri, „Istoria naturală a Dinozaurilor”, de Paul Barrett, pe care o am de când eram foarte mic și care a reprezentat începutul cunoștințelor mele în domeniu. Sper să vă fie de folos! Pasiunea mea – dinozaurii Ștefan Cojocaru, X A LiTeraTeCa pasionaților 86

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea - Dinozaurii Ștefan Cojocaru, X A LiTeraTeCa pasionaților Desen de Ștefan Cojocaru, X A 87

NOI - PASIONAȚII Una dintre pasiunile mele este gătitul, deoarece de mică am avut dorința de a mă implica și de a ști să fac tot ceea ce vedeam la părinți. De la vârsta de 12 ani am început să fac diverse mâncăruri, dar mai ales prăjituri. Prima mea prăjitură a fost o tartă cu vișine și pot spune că pentru prima dată chiar a ieșit foarte gustoasă. În prezent, la 16 ani, am acumulat multe informații despre gătit și mi-am dat seama că este o pasiune, deoarece, în timpul meu liber, majoritatea orelor le petrec în bucătărie. Pot spune că la început nu mi-a fost ușor, nu mă mișcam așa de repede cum mă mișc acum, dar cu timpul am învățat. Nimeni nu s-a născut cu toate informațiile la purtător și, ca să înveți trebuie să ai, în primul rând, dorința de a cunoaște, pasiune și implicare. Vă prezint mai jos câteva dintre realizările mele în domeniul gastronomiei. Pasiunea mea - gătitul LiTeraTeCa pasionaților Georgiana Andrian, X A 88

NOI - PASIONAȚII De când mă știu, am desenat. Aceasta este forma mea de exprimare. Desenez când sunt veselă, desenez când sunt tristă, când îmi place, sau nu-mi place ceva. Pentru acest număr al revistei, vă prezint desene inspirate de cărțile mele preferate: Harry Potter, seria de romane fantastice, de J. K. Rowling. Pasiunea mea - desenul LiTeraTeCa pasionaților Lucia Lasco, IX A 89

NOI - PASIONAȚII O pasiune specială de a mea este pasiunea pentru mașini. Eu nu m-am jucat niciodată cu păpuși, ci cu mașini, deoarece de mică am fost foarte interesată de motoare. Visul meu este să iau permisul de conducere; îmi doresc să ştiu cum e să ai o mașină și să o conduci tu personal. Dintotdeauna am preferat mașinile mai mari, de exemplu Toyota Hilux, deoarece cu această mașină poți merge pe orice drum, are un portbagaj foarte mare și ai unde să-ți pui tot ce îți trebuie. Este o mașină foarte bună pentru excursii cu familia sau prietenii. Imi plac și BMW-urile, deoarece sunt mașini care au sub capotă mulți cai putere. Cu cât ai mai mulți cai putere, cu atât eşti mai sigur pe tine, deoarece poţi intra în mai multe situaţii delicate. Prefer, de asemenea, mașinile diesel, mi se par mai ok, cu condiţia ca, măcar o dată pe lună, să o cureţi, deoarece se înfundă catalizatorul, eghereul, sau admisia mașinii şi începe să nu mai tragă și să nu mai funcționeze la parametri normali. Din acest motiv trebuie schimbată viteza la 2000, 2500 de ture. Acum am înțeles că mult mai importantă este siguranța mașinii, dotările tehnice care te fac să nu fii în pericol când ești la volan. Astăzi vă voi prezenta doar o mașină care îmi place foarte mult, Toyota Hilux. Voi încerca să vă spun cât de fiabilă este, consumul și altele. Mașina asta e specială. De ce? Hilux este un nume foarte cunoscut în gama Toyota, fiind unul dintre simbolurile mărcii japoneze când vine vorba de zona cărăușilor familiei japoneze. Toyota și-a construit supremația cu ajutorul unor modele populare în aproape fiecare colț de lume. Unul dintre ele este indestructibilul Hilux, un pick-up care a luat naștere pentru prima dată în anul 1968. Numele este o alăturare a primelor litere din cuvintele „high” și „luxury”, chiar dacă la începuturile sale, Hilux a fost gândit ca un vehicul pur comercial. Toyota Hilux, stilizat ca HiLux și istoric ca Hi-Lux, este o serie de camionete comercializate de producătorul japonez de automobile Toyota. Majoritatea acestor vehicule sunt vândute ca variante de camion sau șasiu cabină, deși pot fi configurate întro varietate de alte stiluri de caroserie. Toyota a simțit apoi deschiderea publicului larg către acest tip de mașină și a perfecționat pick-up-ul pentru a se adresa mai multor clienți. În 1979, adică la 11 ani de la naștere, Hilux primeşte primul său sistem de tracțiune integrală și permisiunea de a risca mai mult în off-road. Pasiunea mea - maşinile LiTeraTeCa pasionaților Georgiana Andrian, X A 90

NOI - PASIONAȚII În 1983, japonezii au lansat și o variantă cu cabină dublă, adaptată la nevoile societății moderne. Toyota Hilux se transformă astfel dintr-o mașină de povară, creată pentru muncile dificile, într-una recreațională. Părerea mea este că această mașină nu trebuie cumpărată ca o mașină daily-use, ci ca o a doua mașină, o mașină de weekend. Bănuiesc că mulți dintre voi aveți un model de mașină ce vă place. Pozele de mai jos sunt ale unor mărci de mașini pe care eu le prefer. Pasiunea mea - maşinile LiTeraTeCa pasionaților Georgiana Andrian, X A 91

LiTerNaTOeIC- PaApSaIsOiNonAaȚțIiIlor Pasiunea mea, kickboxul Auraș Gheban, X B Pasiunea mea pentru kickbox a început la șapte ani, când m-am înscris la clubul „Scorpions”, Iași. În prima zi am avut multe emoții și rețineri. Mă gândeam că poate nu voi reuși să fiu dintre cei mai buni, că, poate, mă voi teme de loviturile pe care ar urma să le încasez. Am înțeles mai târziu că temerile mele erau nejustificate. Primele antrenamente erau cu domnul Narcis Mânzat, antrenor care mi-a dat ABC-ul acestui sport nobil. Pe măsură ce experiența mea a crescut, am devenit tot mai bun și au început să vina și rezultatele la competițiile sportive. Între timp, am fost legitimat la clubul „Legend”, tot din Iași. Cele mai frumoase rezultate pe care le-am obținut au fost o medalie de aur și două de argint, la Campionatele Europene. Kickboxul te responsabilizează și te face mai respectuos și mai atent cu cei din jur. Este un sport foarte frumos și încurajez pe toată lumea să practice un sport. 92

LiTerNaTOeIC- PaApSaIsOiNonAaȚțIiIlor Pasiunea mea, desenul Geanina Călin, XI B Pasiunea mea este desenul. Cum am ajuns la acestă concluzie? Foarte simplu! Încă de mică mi-a plăcut să desenez. În clasa a V-a am câştigat chiar și un concurs dedicat desenului. Asta m-a motivat să lucrez mai mult. Desenez mereu când sunt tristă, furioasă și când sunt fericită. Sunt doar eu, foaia albă, un creion simplu și multă dopamină. Bineînțeles, am și alte pasiuni, cum ar fi: dansul, cititul, gătitul împreună cu mama, dar în continuare preferata mea rămâne desenul. Așa îmi pot exprima emoțiile, gândurile și alte sentimente profunde. Sugerez oricui să deseneze, să înceapă cu ceva simplu și apoi plăcerea de a desena va veni de la sine. Poate fi și o terapie, de ce nu? Să vezi ce simți! Baftă! 93

NOI - PASIONAȚII Tradiții de Crăciun, în Moldova și în alte țări Peste tot în lume, Crăciunul este cea mai iubită sărbătoare și deja suntem la câțiva pași de ea. De aceea, astăzi vă voi vorbi despre tradiţii de Crăciun din țara noastră și din alte țări. Finlanda În Finlanda, Moș Crăciun se numește Joulupukki. În perioada sărbătorilor de Crăciun, toată lumea merge pe Muntele Korvatunturi, în Laponia, pentru a primi cadouri de la el. Finlandezii se pregătesc de sărbători cu o lună înainte. Ei organizează târguri de caritate, unde vând lucruri pe care le-au meșterit ei înșiși. Germania „Al cincilea anotimp” – așa se numește Crăciunul în Germania. Simbolul acestei sărbători este Steaua Euphorbia pulcherrima (steaua de Crăciun). Aceasta este o plantă care înflorește în ajun de Revelion și nemții și-o fac cadou între ei, întrucât se crede că aduce noroc și o atmosferă pozitivă în casă. Din bucatele prezente la masa festivă sunt cartofii, ciorba de legume și obligatoriu gâsca coaptă. Japonia Japonezii consideră că paiele sperie spiritele rele și aduc fericire în casă, motiv pentru care de Crăciun se ard paie. Din 24 decembrie până pe 25 decembrie, ei sărbătoresc ziua de naștere a lui Moș Crăciun, pe care îl numesc Santa Kurohu. Unul dintre cele mai populare feluri de mâncare prezente la masa de sărbătoare este puiul picant al lui Sanders. Se comandă din timp, deoarece este la mare căutare în perioada sărbătorilor de Crăciun. Filipine Filipinezii se pregătesc de Crăciun cu 4 luni înainte. Încep să decoreze străzile din septembrie. Cu nouă zile înainte de Crăciunul la catolici, ei încep festivalul Simbang-Gabi, al cărui simbol este un feribot sub forma Stelei Betleemului. Venezuela Pentru că în Venezuela nu există zăpadă, locuitorii au găsit o alternativă patinajului. În dimineața de Crăciun, străzile sunt închise pentru automobile și toți locuitorii merg la slujbă, la biserici pe patine cu rotile. Moldova La noi, Crăciunul se sărbătorește atât pe stil nou, cât și pe stil vechi (25 decembrie și 7 ianuarie). Împodobirea bradului, pregătirea cadourilor, Moș Crăciun și colindele sunt principalele tradiții ale poporului nostru. În Ajunul Crăciunului (noaptea de Crăciun) după sfânta Liturghie, în unele familii toată lumea se adună la masa festivă. Înainte de Crăciun, credincioșii postesc timp de 40 de zile. Oricare ar fi tradițiile, noi așteptăm cu mare nerăbdare această sfântă Sărbătoare. LiTeraTeCa pasionaților Pasiunea mea, spiritualitatea Maxim Pastuh, XI B 94

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea, desenul LiTeraTeCa pasionaților Sandu Alexandru Marian, XI C 95

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea, locomotivele LiTeraTeCa pasionaților Ionuț Sebastian, XI A Simulări 3D ale locomotivelor 96

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea, locomotivele LiTeraTeCa pasionaților Ionuț Sebastian, XI A 97

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea, gătitul Mă numesc Bălăceanu Iulian și aș vrea să vă vorbesc puțin despre pasiunea mea, gătitul. Nici nu îmi pot aminti când a început totul… De când eram mic, îmi doream foarte mult să lucrez, pentru că pentru mine un loc de muncă înseamnă responsabilitate, iar atunci când ești responsabil ești și matur. Pe măsură ce creșteam, mi-am dat seama că locul meu este în Bucătărie. Acolo mă regăsesc și bucătăria mă face să mă simt eu. În cele din urmă, am decis să îmi caut un loc de muncă. Și unde altundeva decât în Bucătărie? Cu ajutorul unui prieten, mi-am găsit de lucru pe post de pizzar. Din acel moment viața mea s-a schimbat. De câte ori mergeam la muncă, o făceam cu plăcere și mă simțeam minunat! Acolo am învățat multe lucruri și sunt sigur că asta mă va ajuta în viață. Deja am o rețetă de pizza preferată; ea se numește pizza carbonara. Pentru mine este combinația de ingrediente perfectă! Conține bacon, gran cucina, mozzarella și, cel mai important, oul din mijlocul ei. Acel ou dă tot gustul și face pizza să arate plină de viață! Pe lângă faptul că este super-bună la gust, este și pizza pe care îmi place să o fac; miroase foarte bine în timp ce se coace. Din punctul meu de vedere, meseria de pizzar este una minunată. Nenumăratele aprecieri pe care le primesc după ce fac această pizza sunt ceea ce îmi dau putere și motivația să perseverez, să devin mai bun în ceea ce fac și să vin cu noi și noi idei. Ar trebui ca toți tinerii să încerce măcar o dată să lucreze, pentru a vedea că există cu adevărat muncă fizică pe care o poți face din plăcere. LiTeraTeCa pasionaților Bălăceanu Iulian, X B 98