Revista ”Natură și viață” 2018 nr. 1

Revista școlară

NATURĂ ȘI VIAȚĂ

Anul I, NR. 1/FEBRUARIE 2018

Coordonatori:
Rus Alexandrina-Corina & Cîmpean Marika Emese

ISSN 2601 - 4173
ISSN-L 2601 - 4173

REVISTA ȘCOLARĂ

NATURĂ ȘI VIAȚĂ

COLEGIUL NAȚIONAL ”PETRU RAREȘ” BECLEAN

ANUL 1, NR. 1, FEBRUARIE 2018

COORDONATORI:

ALEXANDRINA-CORINA RUS MARIKA EMESE CÎMPEAN

ISSN 2601 - 4173
ISSN-L 2601 - 4173

Desenul de pe copertă a fost realizat de eleva Rusu Cristina
Colegiul de Arte Baia Mare

Referent științific:
• Prof. Hudrea Daniela – Inspector școlar proiecte educaționale, Inspectoratul Școlar Bistrița-

Năsăud

Coordonatori:
• Prof. Rus Alexandrina-Corina
• Prof. Cîmpean Marika Emese

Colaboratori: Prof. Spălnăcan Diana

Prof. Nicula Mircea Cristian Prof. Ion Lenica
Prof. Măierean Ovidiu Prof. Vocheci Mădălina
Prof. Mureșan Simona Camelia
Prof. Mureșan Flavius Prof. Barbu Mirela

Prof. Zinveliu Diana Prof. Badeaon Mariana
Prof. Şofron Paul Chirilă Prof. Ghițulescu Claudia

Prof. Maria Rodean Prof. Doina Mihaela Zamfir
Prof. Oriță Florentina
Prof. dr. ing. Uliescu Madalina Prof. Oriță Florin

Prof. Matean Iuliana Prof. Popescu Monica

Prof. Rusu Cristina Prof. Cioara Coralia
Prof. Reuț Mirela
Prof. Chivu Laura Claudia
Prof. Ursache Gabriela Alina
Prof. Petricică Mirela Carmen Prof. Duroi Alice Isabela

Prof. Stanciu Liliana Prof. Moraru Elena Dana

Prof. Naghi Elisabeta Edit Prof. Purenciu Mihaela

Revista a fost realizată în cadrul proiectului regional IA ATITUDINE!
proiect inclus în CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Beclean, 2018

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

PENTRU UN MEDIU MAI CURAT, PENTRU UN CLUJ CIVILIZAT!

Autori: Biriş Loredana, clasa a XI-a
Cenan Andreea, clasa a XI-a

Prof. coordonator: Şofron Paul Chirilă
Colegiul Tehnic Napoca, Cluj-Napoca

Cine suntem noi?
Elevi de la Colegiul Tehnic Napoca din Cluj-Napoca, un liceu cu profil tehnologic care
pregăteşte forţă de muncă în domeniul turismului şi al designului vestimentar, o unitate de
învățământ care oferă servicii educaționale de calitate, într-un mediu propice eduației şi
formării profesionale, cu personal dedicat, promotor al valorilor fundamentale ale culturii
române şi europene, al încrederii în sine, al cultivării unei atitudini pozitive față de muncă, al
toleranței şi respectului pentru valorile democrației europene.
OBIECTIVE:
o Conştientizarea importanței protejării mediului înconjurător;
o Stimularea creativității elevilor în realizarea de activități privind protejarea
mediului înconjurător;
o Dezvoltarea conştiinței civice în rândul elevilor şi a membrilor comunității ;
o Asumarea responsabilității acțiunilor proprii;
o Realizarea unor materiale tematice cu mesaje privind protecția mediului;
REZULTATE ÎNREGISTRATE:
✓ Colaborarea echipelor de elevi şi profesori cu partenerii şcolii
✓ Implicarea în activitatea de cercetare şi valorificarea informaţiei în realizarea
sarcinilor de lucru
✓ Realizarea unor postere/ expoziții tematice
✓ Igienizarea spațiilor şcolii şi a spațiilor verzi din vecinătatea şcolii
✓ Obținerea de diplome, în semn de recunoaştere din partea comunității
✓ Promovarea în presa locală
DESCRIEREA ACTIVITĂŢII
Realităţile zilelor noastre arată că secolul XXI este perioada celor mai
mari descoperiri şi transformări ale civilizaţiei, dar şi a celor mai complexe şi uneori nebănuite
efecte asupra calităţii vieţii, prin influenţa negativă asupra mediului înconjurător şi apariţia
unui dezechilibru ecologic de care se face responsabil omul modern.
În acest vârtej al permanentelor schimbări este necesar să tragem un semnal de alarmă cu
privire la efectele negative ale acţiunilor umane reflectate asupra mediului, în general, şi asupra
hărţii verzi a fiecărei comunităţi locale, în special.
În acest context, elevi şi profesori ai Colegiului Tenic Napoca din Cluj-Napoca am
înţeles necesitatea păstrării calităţii mediului ca deziderat al unei vieţi sănătoase şi am decis să
ne implicăm într-o serie de activităţi ecologice, având ca obiectiv diminuarea şi remedierea
efectelor negative ale civilizaţiei greşit înţelese în mediul clujean.
Dintre acţiunile întreprinse, putem aminti: ecologizarea unor zone din raza municipiului
Cluj-Napoca (Pădurea Hoia, Pădurea Făget, Malul stâng al Someşului din capătul cartierului
Grigorescu), curtea şi împrejurimile şcolii, zone turistice vizitate de clujeni, precum şi redactarea
unor scrisori deschise adresate autorităţilor locale şi cetăţenilor municipiului Cluj–Napoca, cu
mesaje de protejare a mediului.

3

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Aventura noastră ecologică din cadrul Proiectului ,, Pentru un mediu mai curat, pentru
un Cluj civilizat !,, a debutat, în acest an şcolar, printr-o activitate de cercetare, întreprinsă de
elevii claselor cu profil de turism, cu privire la problema zonelor verzi din cartierul Mănăştur, în
încercarea de a identifica un spaţiu pe care să-l putem include într-o activitate de igienizare, având,
ulterior posibilitatea de a monitoriza şi asigura, periodic ecologizarea zonei. Am aflat, potrivit
informaţiilor existente la Registrului Spaţiilor că fiecare clujean ar beneficia de 25,6 metri pătraţi
de spaţiu verde, rata fiind calculată la numărul oficial de locuitori din Cluj-Napoca, 318.000,
furnizat de Direcţia Regională de Statistică. Au fost luate în considerare spaţiile verzi de pe străzi,
din scuaruri şi cimitire, cele din parcuri şi din pădure, dar şi spaţiile verzi pe care le deţin bisericile,
şcolile sau bazele sportive. În topul celor mai verzi cartiere, Mănăşturul, zonă în care este situată
şcoala noastră, se află pe locul trei cu 1.167.793 mp

Pentru demersul nostru, ne-am oprit la Parcul Colina, situat la capătul cartierului, în
apropierea şcolii, un loc de promenadă pentru clujenii care locuiesc în vecinătate, tranzitat de
pensionari şi familii cu copii. Parcul e acoperit, în mare parte, de copaci şi are o suprafță
considerabilă, aleea principală măsurând aproximativ 600 m lungime şi oferind multă umbră
pentru cei ieşiţi la promenadă. Din nefericire, cu toate eforturile societăţii de salubrizare care
igienizează zona, la sfârşitul fiecărei zile, urmele civilizaţiei geşit înţelese îşi fac simţită prezenţa
în acestă oază de verdeaţă şi multe gunoaie, în special PET-uri goale, se găsesc aruncate printre
copac

Misiunea noastră nu a fost una uşoară , dar renunţând pentru câteva ore la pixuri şi caiete
ne-am înarmat cu măturoaie, sape, greble, mănuşi, saci menajeri, multă răbdare şi dorinţă de a
reda clujenilor un loc de promenadă şi relaxare curat şi am început munca. În activitate au fost
implicaţi 120 de elevi şi 7 profesori ai Colegiului Tehnic Napoca, având ca parteneri o echipă
de muncitori de la firma de salubrizare SC ROSAL, în baza unui parteneriat încheiat între cele
două instituţii. Utilizând maşini de cosit, muncitorii au tăiat iarba pe care, ulterior, elevii au
greblat-o şi au depozitat-o în saci menajeri. De asemenea, au fost adunate gunoaiele lăsate în
zonă de trecători , în special pet-uri şi hârtii, iar două echipe de elevi, înarmaţi cu ciocane şi
cuie, au plasat, în locuri vizibile, plăcuţe cu mesaje ecologice: ,,Natura te iubeşte. Ocroteşte-
o!,, ,,Pentru un mediu mai curat, pentru un Cluj civilizat !,, sau “Şi noi iubim Clujul curat
!,,.

De asemenea, elevii, purtând tricouri verzi cu însemnele şcolii, în armonie cu verdele
crud al naturii, au distribuit trecătorilor fluturaşi tematici, cu aceleaşi mesaje, în încercarea de
a-i sensibiliza şi de a-i determina să protejeze această zonă, păstrând-o curată.

Rezultatele muncii noastre nu s-au lăsat aşteptate: 10 saci menajeri încărcaţi de elevi în
maşina de salubrizare a celor de la SC ROSAL , dar şi o experienţă inedită pentru cei care au
luat pentru prima dată în mână un măturoi sau o greblă. Lucrând în echipă cu partenerii
noştri, am învăţat să apreciem munca celor pe care îi consideram, până nu demult, doar nişte

4

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
simpli muncitori la o firmă de salubrizare, iar bucuria împărtăşită de cei care au trecut prin
zonă şi au apreciat iniţiativa noastră ne-a oferit satisfacţia misiunii îndeplinite. Cu toţii am
conştientizat că un pas mic pentru noi înseamnă un pas uriaş pentru viitorul verde al Clujului,
pentru un mediu mai curat, pentru un Cluj civilizat!
În proiectul nostru, un rol important îl are şi ecologizarea spațiilor verzi din incinta şcolii.
În acest sens am desfăşurat o activitate în parteneriat cu SC ROSAL GRUP, partener extrem
de activ în activitatea de salubrizare şi ecologizare a municipiului Cluj-Napoca.
Elevii au avut sarcini de lucru diferite:
• Realizarea de afişe şi fluturaşi cu mesaj eco, privind ocrotirea naturii şi protejarea mediului
• Expunerea mesajelor la loc vizibil
• Împărțirea de fluturaşi tematici locuitorilor oraşului Cluj Napoca
• Acțiuni de ecologizare în perimetrul şcolii
• Plantarea de arbuşti
Coordonați de cadrele didactice, elevii au selectat mesaje eco şi au realizat afişele şi fluturaşii
necesari desfăşurării activității. Apoi, după reunirea grupelor în colaborare cu echipele de lucru
ale partenerului nostru, S.C. ROSAL GRUP, au desfăşurat acțiuni de ecologizare, au curățat
arbuştii din curtea şcolii, au greblat şi au curățat aceste spații, au plantat arbuşti.

Activitatea de ecologizare a beneficiat şi de sprijin logistic din partea partenerului nostru
care a asigurat echipamentul necesar.

❖ Au fost afişate mesajele eco, la loc vizibil atât pentru membrii comunității
şcolare cât şi pentru locuitorii oraşului.

❖ În final, elevii împreună cu cadrele didactice au participat la acțiunea de
conştientizare a comunității, prin distribuirea de fluturaşi cu conținut tematic
argumentându-se acțiunea prin importanța menținerii unui mediu sănătos.

Dorinţa omului de-a petrece timpul liber în natură a devenit din ce în ce mai puternică,
turismul fiind o constantă a vieții omului modern. Natura începe să patrundă din ce în ce mai mult
în viaţa noastră, ea înlocuieşte universul de beton şi sticlă al marilor oraşe.

5

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Efectele vacanţelor şi ale turismului în natură sunt deseori negative. Datorită turiştilor care
s-au întrecut în deteriorarea mediului şi poluarea solului cu numeroase deşeuri s-au observant
adevărate “oaze” de mizerii.

Din dorinţa de-a face cât mai accesibile frumuseţile unor locuri din natură, s-au construit
drumuri care au tulburat armonia peisajului cu implicații directe, mai puțin favorabile, asupra
mediului înconjurător.

Poluarea zonelor turistice cu deşeurile menajere ale oraşelor este o gravă problemă; malurile
râurilor, lacurilor, marginile pădurilor, râpele sau chiar peşterile devin gropi de gunoi. Ele au ca
rezultat degradarea faunei şi florei, poluarea apelor de suprafată şi a pânzei freatice.

În consecință, elevii şcolii noastre şi-au propus să igienizeze şi zonele cu potențial turistic
din municipiu, vizitate zilnic de turişti, care, lângă autocar, pe marginea drumului, lasă resturi
alimentare şi alte deşeuri, probabil furaţi de frumuseţea peisajului uitând să le adune şi să le
depoziteze în locurile special amenajate. Aşadar, am decis să nu trecem nepăsători şi să redăm
peisajului frumuseţea lui naturală, îndepărtând dovezile civilizaţiei greşit înţelese.

Proiectul şi-a propus şi activități având ca scop formarea unui comportament responsabil şi
a unei atitudini pozitive la elevi față de mediul înconjurător, urmărindu-se conştientizarea elevilor
asupra importanţei ocrotirii naturii şi mediului înconjurător, prin stimularea creativității şi
realizarea de materiale tematice ca rezultat al sistematizării informațiilor colectate de ei în urma
propriei lor activități de cercetare şi analiză.

Activitatea, denumită „Colțul Verde”, a constat în:
• Realizarea unui spațiu de colectare a deşeurilor electrice şi electronice
• Prezentarea unor informații specifice activității
• Amenajarea unei expoziții cu materialele realizate: „Colțul Verde”

Elevii au selectat informaţii despre mediu şi le-au sistematizat realizând afişe şi flyere cu
conținut tematic, planşe, în care creativitatea elevilor s-a regăsit în desene, colaje cu imagini
adecvate temei.

De asemenea, s- a realizat un spațiu de colectare a deşeurilor electrice, prin pregătirea unor
recipiente de colectare selectivă a deşeurilor, inscripționarea lor şi informarea tuturor elevilor şi
profesorilor despre importanța colectării deşeurilor, pe categorii .

Astfel au elevii au promovat ideea menținerii unui mediu sănătos şi prin evidențierea faptului
că acțiunea de colectare selectivă a deşeurilor este una dintre etapele esenţiale ale unui
management modern al deşeurilor menajere, în vederea transformării lor în produse utile.

Totodată, datorită importanței colectării selective a deşeurilor în vederea responsabilizării
participanților la activitate, au fost prezentate tipurile de deşeuri: menajere, stradale, asimilabile
cu deşeurile stradale, voluminoase, din construcții, agricole, spitaliere, periculoase.

De asemenea, a fost precizat şi cadrul legislativ din domeniul gestionării deşeurilor, tipurile
de containere pentru colectarea selectivă, precum şi alte materiale ilustrative şi informative
pregătite de elevi, mesaje cu conținut ecologic şi s-au organizat concursuri între clase cu întrebări
pe această tematică.

6

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Proiectul nostru s-a încheiat cu redactarea unei scrisori adresate autorităților locale şi a unei
scrisori deschise adresate cetăţenilor Municipiului Cluj-Napoca, pentru conştientizarea
importanţei protejării naturii şi a spaţiilor verzi din municipiu.

7

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

PROMOVAREA TURISMULUI VERDE PRIN EXCURSII ȘCOLARE

Autor: Raluca Pop, clasa a XII-a L1
Prof. coordonator: Maria Rodean
Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu” Câmpia Turzii

Datorită săptămânii dedicate activităţilor extraşcolare „Şcoala Altfel – Să ştii mai multe,
să fii mai bun”, desfăşurată în perioada 18-22 aprilie 2016, am participat împreună cu clasa
mea, cu doamna dirigintă Mileşan Cozmina şi cu doamnele profesoare Rodean Maria şi Arion
Loredana la o excursie organizată în Munţii Apuseni.

Scopul principal al acestei excursii a fost cunoaşterea şi vizitarea obiectivelor turistice
naturale din apropierea localităţii Turda.

Dat fiind faptul că în această regiune sunt multe atracţii turistice, a fost necesar un
moment organizatoric pentru a realiza un plan concret pentru cele 3 zile propuse ca timp de
desfăşurare a activităţilor. Am găsit ca loc de cazare, care să răspundă necesităţilor noastre, o
pensiune situată în comuna Moldoveneşti, la 15 km distanţă de municipiul Turda. Apoi
cercetările noastre au continuat în ceea ce priveşte destinaţiile posibile pentru drumeţiile
zilnice. Am ales pentru prima zi o drumeţie până la Podeni, sat situat la 11 km distanţă de
Moldoveneşti, iar pentru a doua zi ne-am propus un obiectiv mai dificil, traseul montan până
la Piatra Secuiului, în apropierea satului Râmetea din judeţul Alba. Cea de-a treia zi am dedicat-
o treburilor organizatorice dinainte de plecarea acasă.

Odată ajunşi la Moldoveneşti, cazaţi la pensiune, ne-am organizat pentru prima noastră
expediţie. Pornind pe drumul de piatră care leagă satele Moldoveneşti şi Podeni, ne-am abătut
repede de la traseul propus, fiind atraşi de frumuseţea peisajelor, de susurul apei unui mic
pârâiaş, care se strecura printre arbuşti și pâlcuri de copaci, deseori oferind poieniţe numai bune
pentru popas.

Ne-am continuat drumul, iar diversitatea formaţiunilor de roci şi a reliefului ne-au
determinat adeseori să explorăm dealurile alăturate traseului, micile scorburi sau să cercetăm
locurile de unde izvorăsc firicele de apă.

Drumul de întoarcere, pe acelaşi traseu, ne-a oferit o altă perspectivă, cauzat poate şi de
apariţia unor urme de nori care ne-au grăbit pasul spre adăpostul pensiunii. Seara, împărtăşind
împresii, am reunit imaginile imortalizate în fotografii şi am realizat un jurnal foto al zilei care
se apropia de final.

A doua zi, traseul fiind mult mai dificil şi mai întins, am pornit imediat după micul dejun,
cu provizii de apă şi mici gustări.

Trebuie să recunosc că traseul pe care ni l-am propus, de la Moldovenești la Piatra
Secuiului din Râmetea, a fost foarte solicitant, atât din punct de vedere fizic, precum și din
punct de vedere psihic. Urcușul abrupt al muntelui, porțiunile de noroi, lipsa indicatoarelor
turistice ne-au făcut adeseori să declarăm „Nu mai putem!”, „Vrem să ne întoarcem!”. Dar

8

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
surpriza oferită de spectacolul naturii, micile bucurii găsite în formele arborilor sau culorile
florilor, ne îndemnau tacit să mergem mai departe. Și drumul a continuat... iar destinația finală
a răsplătit cu desăvârșire efortul pe care l-am depus: imagini care ne-au tăiat răsuflarea, stânci
apărute parcă de nicăieri pentru a ne impune respectul pentru măreția naturii.

Ne aflam parcă pe acoperișul lumii! Noi, temerarii, deasupra tuturor!
Și pentru că ne-a plăcut... anul acesta ne-am propus să cercetăm alte trasee din aceeași
zonă turistică, deoarece așa am aflat că natura te cheamă la ea, pentru că suntem parte din ea.

9

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

ECOTURISM TERESTRU ȘI NAVAL ÎN PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A
BRĂILEI

Autor: Toma Georgian, clasa I A
Profesor coordonator: dr. ing. Uliescu Madalina
Colegiul Tehnic”Edmond Nicolau” Brăila

Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălţi, mlaştini, ape naturale sau
artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată,
inclusive întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri.

Data de 2 februarie a fost stabilită ca Zi Mondială a Zonelor Umede prin semnarea la
Ramsar, în Iran–1971, a Convenţiei asupra zonelor umede de importanţă international ă, în
special ca habitat al păsărilor acvatice.Desemnarea unei zone umede ca sit Ramsar este o
recunoaştere a importanţei şi a gestionării adecvate a acelei zone pe plan mondial.

În afară de Delta Dunării, care a fost declarată Sit Ramsar în anul 1991, în anul
2001, a fost declarat cel de-al doilea Sit Ramsar şi anume Balta Mică a Brăilei. Din fosta
Deltă Interioară (Balta Brăilei şi Balta Ialomiţei) doar o treime din suprafaţă a rămas în regim
liber de inundaţie, ca urmare a acţiunii de îndiguire a peste 75% din suprafaţa fostei Bălţi a
Brăilei şi crearea incintei agricole Insula Mare a Brăilei. Vestigii ale florei acestui vast teritoriu
de zonă umedă se găsesc acum în cele 10 insule din zona inundabilă care constituie Parcul
Natural Balta Mică a Brăilei.

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este cuprins în lista „Rezervaţii ale Biosferei,
Parcuri Naţionale sau Naturale cu o suprafaţă de 17.529 ha”. Este localizat în lunca cu regim
natural de inundaţie a fluviului Dunărea, între localităţile Vadu Oii şi municipiul Brăila, în
Ecoregiunea României nr. 20. Din 21.05.2004 Regia Naţională a Pădurilor Romsilva devine
administratorul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei prin contractul încheiat cu Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Sediul Administratiei se afla in municipiul Brăila, str. Golesti, nr. 29. Balta Mică a
Brăilei este formată dintr-o salbă de 7 insule şi ostroave principale, aflate în regim de liberă
scurgere, cu o suprafaţă cumulată de 15.000ha (Stoiculescu, 1998).

Fiecare dintre aceste insule reprezintă o entitate geomorfologică distinctă, alcătuită din
grinduri, sectoare plane, gârle, privale, japşe, bălţi şi lacuri, având aspectul general al unei
„farfurii”, cu zonele mai ridicate spre exterior şi cele joase spre interior (Popescu, 1992).

Pescuitul şi comerţul cu peşte şi produse din peşte sunt activităţi prezente în toate
localitatile limitrofe Bălţii Brailei. Microzona satelor de la malul Dunării s-a remarcat printr-o
înflorire a meşteşugurior feminine (covoare şi ţesături) şi masculine (împletituri din nuiele
- coşuri, garduri şi din papură şi stuf - acoperişuri şi rogojini).

10

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Capacitatea de suport turistic, a fost determinată pentru 2 dintre cele 8 zone de protecţie
integrală ale Bălţii Brăilei, de către profesorul Costel Negrei din cadrul ASE Bucuresti astfel:
15 turişti pe zi în zona de conservare specială Fundu Mare şi 25 de turişti pe zi în zona de
conservare specială Egreta. Această capacitate de suport turistic a fost avizată în şedinţa
Consiliului Ştiinţific al administraţiei Bălţii Brăilei din 9 – 10 noiembrie 2005.

Infrastructura de vizitare propusă a se realiza este alcătuită din următoarele obiective: un
centru de vizitare plutitor şi itinerant; patru observatoare plutitoare pentru avifauna şi flora
acvatică şase turnuri de observare; patruzeci şi şase panouri mici cu rol informativ şi de
atenţionare; şaisprezece panouri mari cu rol informativ pentru ambarcaţiunile aflate în marş pe
Dunăre.

Într- o plimbare de trei ore cu un vaporaş, turiştii pot vedea numeroase specii protejate
de păsări, peşti şi reptile, iar pentru un sejur de cinci zile pot face echitaţie, plimbări cu barca,
drumeţii în căruţe cu coviltir, canotaj sau pot merge pe urmele lui Panait Istrati. Balta Mică a
Brăilei a fost vizitată în sezonul estival 2015, în medie de 8.000 de persoane. Observatoarele
plutitoare sunt fără propulsie şi vor fi amplasate pe lacurile Chiriloaia, Cucova, Gâsca şi
Vulpaşu. De pe ele se poate admira foarte bine fauna Bălţii Mici a Brăilei

Turnurile de observare sunt amplasate în locaţiile prevăzute pe hartă, în proximitatea
coloniilor, permitând atât observarea comportamentului păsărilor, cât şi - datorită înălţimii lor
- o vedere de ansamblu a peisajului.

Panourile mici cu rol informativ şi de atenţionare se vor instala în special la limita
parcului şi pe traseele de vizitare, dar şi la intrarea în zonele de protecţie. Pe lângă descrierea
zonei, ele vor afişa şi regulile ce trebuie respectate de către vizitatori.

Panourile mari vor fi amplasate pe mal, pentru a fi văzute din ambarcaţiunile care
navighează în zonă şi a le atrage atenţia asupra faptului că traversează o arie protejată şi

11

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
comportamentul lor trebuie adecvat acestui specific (evitarea deversărilor, a zgomotului
intens). Inscripţiile vor fi bilingve română şi engleză.
Turiştii care ajung cu bărci pescăreşti sau pneumatice de la comunele Măraşu sau
Frecăţei pot vedea flora şi fauna specifice unei zone mlăştinoase, pot realiza plimbări cu
vaporul pe Dunăre şi pe canale, excursii cu bărci lipoveneşti şi drumeţii, vânătoare, pescuit,
escaladă (în Munţii Măcinului), observarea coloniilor de păsări, plimbări cu bicicleta, caiac-
canoe, tabere de cercetaşi. În zonă pot fi degustate bucate greceşti, turceşti, româneşti şi

lipoveneşti, făcute după reţete

unice.

Referatul face parte din Proiectul Scolar de Parteneriat Educational ce v-a fi desfăşurat
între Colegiul Tehnic “Edmond Nicolau” Braila, Facultatea de Inginerie Braila – specializarea
“Ecologie si Protectia Mediului” şi ISJ Braila şi dedicat ZILEI MONDIALE A ZONELOR
UMEDE.

Bibliografie
1. greenly.ro/biodiversitate/intre-natura-si-agricultura-judetul-braila
2. ALBU, DUMITRICA. BRĂILA : Rezervaţii naturale, zone protejate şi monumente ale

naturii. Galaţi, Editura Alma, 1993.
3. DUMITRESCU, EMILIA. Peisaj în Bălţile Brăilei . Brăila, Editura Istros, 1998.

12

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

STAŢIUNEA ECOTURISTICĂ BĂILE FIGA

Autor: Burcutean Amalia, clasa a IX C

Prof. coordonator: Matean Iuliana
Colegiul Tehnic Infoel Bistriţa

Băile Figa, prima staţiune ecoturistică din România şi cea mai nouă staţiune a judeţului
Bistriţa-Năsăud, a fost amenajată în cadrul proiectului ,,Creşterea valorii potenţialului balnear
al lacurilor sărate din regiunea Nord-Vest" realizat de Consiliul Local Dej în colaborare cu
Consiliile Locale Beclean, Cojocna, CJ Bistriţa-Năsăud şi CJ Cluj şi finanţat prin fonduri Phare
20051.

Din punct de vedere administrativ, Băile Figa constituie unul dintre cartierele oraşului
Beclean, aşezat la confluenţa Someşului Mare cu Şieul şi Meleşul. În cadrul oraşului Beclean,
spaţiile verzi şi zonele de agrement se întind pe o suprafaţă de 21 ha, între acestea evidenţiindu-

se zona de agrement Figa. Accesul din Beclean spre cartierul Figa se face pe un drum secundar
care se desprinde din drumul judeţean Beclean-Bistriţa.

Relieful este format din dealuri joase (sub 320 m), ce aparţin Câmpiei Transilvaniei,
staţiunea Băile Figa fiind situate într-o mică arie depresionară sub formă de pâlnie cu diametrul
de circa 500 de m, la 2 km SE de oraşul Beclean2. Sectorul de apariţie a sării şi a apelor sărate
la suprafaţă este alcătuit din punct de vedere geologic din argile cu intercalaţii de gresii şi
nisipuri, la care se adaugă nisipuri şi mâluri.

Clima este temperat-continentală moderată cu influenţe oceanice, etajul dealurilor joase,
cu temperaturi medii anuale de 8- 9°C şi precipitaţii medii anuale de 650-700 mm3. Apele
staţiunii sunt reprezentate prin Pârâul Sărat, aflat în nordul depresiunii Figa, ape subterane
clorurate sodice şi bălţi cu apa sărată şi nămol terapeutic. Pârâul Sărat, afluent al râului Meleş,
adună apele sărate din patru izvoare ce curg în perimetrul staţiunii. Bălţile cu apă sărată seaca
în timpul verii, datorită temperaturilor ridicate, lăsând în locul lor cruste de sare.

Vegetaţia este alcătuită din păduri de foioase (fag şi gorun), mai exact, Pădurea Coşarca,
pe dealurile ce marginesc mica depresiune Figa şi din plante specifice sărăturilor (specii
halofile) în vatra depresiunii. Solurile din depresiunea Figa fac parte din clasa luvisoluri, de
productivitate inferioară. Resurse naturale de la Băile Figa sunt reprezentate prin sare, nămolul
sărat cu grosimi cuprinse între 0,35-0,55 m şi apele clorosodice, utilizate încă din trecut.

Oferta turistică a ecostaţiunii Băile Figa este alcătuită din fondul turistic (potenţialul
turistic) şi infrastructură turistică (Cocean P, 1999), aceasta din urmă în continuă dezvoltare şi
în prezent la Baile Figa. Acestea stau la baza practicării unui turism curativ şi de agrement, în

principal, preponderent de weekend.
Fondul turistic al staţiunii cuprinde resurse naturale şi resurse antropice. Resursele

cadrului natural includ relieful (depresiunea Figa şi dealurile ce o străjuiesc), apelor
clorosodice, nămolul sărat şi vegetaţia (îndeosebi, pădurile de foioase de pe dealuri etc.).

Dintre resursele naturale precizate mai sus, cele mai importante sub raport turistic la Băile
Figa sunt apele sărate clorosodice şi nămolul sărat. Apele subterane sărate apar la zi sub forma
celor patru izvoare ce formează Pârâul Sărat, salinitatea acestora datorându-se zăcămintelor
bogate în sare gemă ce se află aproape de suprafaţa actuală a terenului. Pe lângă sare, apele
subterane de la Băile Figa conţin şi brom.

1 www.bailefiga.ro
2 Plaianu, C., Martian, I., 1985.
3 Cocean, Botan, Ilovan, 2011.

13

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Bălţi cu apă sărată si nămol Pădurea oferă un cadru relaxant

În depresiunea Figa se află un sit arheologic, în parte afectat de lucrările de construcţii a
infrastructurii, altă parte, în stare de conservare, la partea superioară a Pârâului Sărat. Au fost
scoase la suprafaţă, de-a lungul cursului principal al Pârâului Sărat, unelte de piatră, un
fragment de topor şi ciocane masive, aşa numitele ,,ciocanelor de minerit"datând din epoca

bronzului.
Staţiunea ecoturistică Băile Figa a fost amenajată cu sprijinul Uniunii Europene (fonduri

Phare), pe o suprafaţă de 15 hectare, pe un teren mlăştinos, unde odinioară, păşteau animale.
Inaugurată în 25 iunie 2010, staţiunea se prezintă sub forma unui complex balnear cu dotări
interioare şi exterioare.

La marginea staţiunii, lângă pădure, lacul sărat Cerbu se află la marginea staţiunii lângă
pădure, are o adâncime maximă de 4 m, ţărmul amenajat cu lemn şi trei plaje: una cu pietriş
fin, una cu nisip şi una cu iarbă.

Copiii au la dispoziţie un parc de joacă, amenajat cu mobilier ecologic din lemn şi
tobogane adecvate vârstei lor. În partea stângă a staţiunii, la exteriorul terenurilor de sport, a
fost amenajat un spaţiu de relaxare, rustic, cu împletituri şi băncuţe din lemn.

Tipurile de turism practicate în prezent la Băile Figa se încadreaza în trei categorii4:
turism de recreere, predominant datorita infrastructurii variate (bazinul cu apă dulce, tobogane
acvatice, râul leneş, jacuzzi, spa, fitness, terenuri de sport etc.), turism curativ (Lacul Sărat
Cerbu, bazinul cu apă sărată, nămol sărat) şi turism polivalent (îmbină tipurile de mai sus –
recreativ cu cel curativ). În anii viitori, la Băile Figa se vor putea practica şi alte tipuri de turism,
precum: turismul ecvestru, turismul cultural şi agroturismul.

Imactul ecologic se evidenţiază în staţiune prin efecte pozitive şi efecte negative, cele din
urma, din păcate, cu pondere mai însemnată.

Printre efectele pozitive se numără, îmbogăţirea arhitecturală şi peisagistică cu materiale

predominant locale ecologice, iar din categoria celor negative, enumeram:

- modificarea ecosistemului natural prin incarcarea lui cu elemente antropice;
- modificarea reliefului preexistent, distrugerea solului, a florei şi faunei pentru a face loc

infrastructurii turistice;
- poluare estetică (la marginea staţiunii, unde spaţial nu este încâ amenajat în scop

turistic, dar nici îngrijit în stare naturală);
- exploatarea intensivă a resurselor turistice (lacul Cerbu, bazinele cu apă dulce şi caldă,

bazinul cu apă sărată şi nămol), în sezonul turistic, ceea ce poate determina reducerea calităţii,
dar şi a rezervelor acestora;

- indisciplina civică a turiştilor care lasa deşeuri în spaţiul staţiunii, parchează şi fac gratare
în apropierea staţiunii, determinand o poluare estetică;

- poluarea elementelor mediului: apă, aerul (automobile) etc.

4 Cocean, P., 1999

14

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
Odată cu amenajarea staţiunii si cu generarea unui flux turistic, s-au evidenţiat şi o serie
de fenomene de risc asociate resurselor turistice ale staţiunii, printre acestea fiind indisciplina
civică, degradarea unor elemente ale infrastructurii, în special cele construite din lemn,
extinderea spaţiului construit din staţiune şi din jurul acesteia în detrimentul spaţiului verde
etc.
În viitorul apropiat, amenajarea staţiunii va continua cu un ,,râu nebun" (crayz river), cu
tobogane mai mari şi cu unui spaţiu de echitaţie. Toate aceste investiţii vor duce la
modernizarea infrastructurii în zona oraşului Beclean şi vor crea cele mai bune condiţii pentru
creşterea ritmului de dezvoltare economică a zonei. Sunt întrunite astfel toate condiţiile pentru
ca Becleanul să devină un oraş turistic, printre cele mai atractive din judeţul nostru şi din
regiune.

Bibliografie:
1. Cocean, P., (1999), Geografia turismului, Ed. Focul Viu, Cluj Napoca.
2. Plaianu, C., Martian, I., (1985), Monografia oraşului Beclean – 750 de ani, buletin intern,

Plaiuri năsăudene şi bistriţene, Cluj-Napoca;
3. www.bailefiga.ro
4. www.primariabeclean.ro

15

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

PROPUNERI DE VALORIFICARE TURISTICĂ
A SITURILOR NATURA 2000 DIN JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD

Autor: Nicuşan Vasile-Rareş, clasa a XI-a A

Prof. coordonator: Rusu Cristina
Colegiul Tehnic Infoel Bistriţa

Turismul verde în judeţul Bistriţa-Năsăud - aspecte generale

Actuala etapă de dezvoltare a societăţii, aduce cu sine, pe lângă confortul omului, o anumită
stare de stres a organismului, şi, în acelaşi timp, degradarea accentuată a mediului înconjurător. În
aceste condiţii, apare ca firească orientarea omului înspre activităţi care au la bază principiul
dezvoltării durabile, în cadrul căruia natura este privită ca un partener demn de respect, care poate
să se răzbune dacă este neglijat.

În turism, conceptul de dezvoltare durabilă este caracteristic turismului verde. Nu există o
definiţie unamim acceptată a acestui tip de turism, unul dintre site-urile cu profil de protecţie a
mediului5 propunând pentru acest tip de turism următoarele definţii: ,,formă naturală de turism,
susţinătoare a naturii", ,,prietenie între turism şi mediu", ,,totalitatea relaţiilor turim-mediu",
,,compatibilitate între plăcerea bucuriei trăită în mijlocul naturii şi grija faţă de resursele
medioambientale", ,,ştiinţa transformării timpului liber, în timp de relaxare petrecut cât mai mult
în mijlocul naturii", ,,protecţia mediului în turism".

Potrivit unor autori6, turismul verde poate fi asociat oricărei forme de turism dependentă
de resursele naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei comunităţi. Din acest punct de vedere, în
categoria turismului verde s-ar încadra turismul rural şi ecoturismul.

Alţi autori7, susţin că turismul verde (green tourism) este acelaşi lucru cu turismul rural sau
agroturismul şi că Uniunea Europeană utilizează termenul de ”turism verde” în lipsa unei definiţii
adecvate a turismului rural agreată în spaţiul comunitar.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că ”turismul verde" este aceea activitate turistică care
se desfăşoară în zonele rurale unde impactul antropic lipseşte sau este puţin vizibil, predominante
fiind elementele naturale de care se poate bucura turismul. Nu considerăm că se poate pune semn
de egalitate între turismul verde şi cel rural, deoarece anumite sate sunt axate pe un alt gen de
turism (cultural-istoric, religios etc), iar amenajarea turistică a acestora este mult prea mare pentru
a putea susţine un turism verde. Spre exemplu, multe dintre staţiunile de pe litoralul românesc
sunt, din punct de vedere administrativ, aşezări rurale, dar numai de turism verde nu putem vorbi
în cazul acestora.

Judeţul Bistriţa-Năsăud are premise foarte favorabile turismului verde, deoarece este un
judeţ predominant rural, cu peisaje foarte pitoreşti şi elemente rare de floră şi faună, cu văi repezi

5 http://www.ecomagazin.ro/10-definitii-pentru-turismul-verde/.
6 Vasile Glăvan (2002): Agroturism. Ecoturism; Sibiu: ALMA MATER.
7 Cristian Tălângă, Turism rural, Note de curs, Univ. din Bucureşti, 2015, Ed. Credis.. Candrea Melinda

16

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

şi lacuri naturale dintre cele mai interesante şi mai puţin afectate de activitatea omului. Acest
potenţial este mult mai bine dezvoltat în regiunile montane din judeţ, deoarece munţii sunt forme
de relief mai atractive ca oricare altele, datorită stâncilor golaşe, a altitudinilor care încântă ochiul,
a plantelor şi animalelor mai puţin întâlnite, a izvoarelor limpezi şi a lacurilor cu apă de cristal.

În zonele montane ale judeţului sunt numeroase trasee marcate unde se poate practica
turismul verde. Însă, de importanţă deosebită pentru turismul verde considerăm a fi ariile protejate
din judeţ care adăpostesc elemente rare din natură şi unele unice în ţară sau chiar pe mapamond,
după cum vor arăta în cele de urmează.

Conform Agenţiei de Protecţie a Mediului (www.apmbn.ro), în judeţul Bistriţa-Năsăud
există următoarele categorii de arii protejate (intituite după prevederile Legii nr. 49/2011):

✓ de interes internaţional
✓ de interes comunitar (situri ,,Natura 2000")
✓ de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii naturale, parcuri naţionale,

monumente ale naturii.
✓ de interes judeţean sau local (stabilite pe domeniul unor unităţi administrativ-teritoriale).
Singura arie protejată de interes internaţional din judeţ este Rezervaţia Pietrosul Rodnei
declarată Rezervaţie Internaţională a Biosferei, în anul 1979, de către Comitetul MAB UNESCO.
Ariile de interes comunitar (numite situri ,,NATURA 2000"), în număr de zece în judeţul
nostru, având drept scop conservarea unor specii de animale şi plante rare, ,,vulnerabile sau periclitate
şi a mediului lor natural, în strânsă legătură cu dezvoltarea comunităţii locale8", sunt redate în

tabelul de mai jos:

Tabel nr. 1. Ariile de interes comunitar din judeţul Bistriţa-Năsăud

Nr. crt Denumirea situluIindicativul Tipul de habitat Specii protejate
Tufărişuri alpine şi boreale Urs, lup, râs
1. Cuşma ROSCI0051 Triton cu creastă
Păduri de fag, păduri de conifere
2. Larion ROSCI0101 Triton carpatic
Turbării cu vegetaţie forestiere
Urs, lup, râs
Turbării cu vegetaţie forestieră

Paduri acidofile de Picea abies

3. Peştera ROSCI0193 Habitat de peşteră Liliacul mic cu
Tăuşoare potcoavă

4. La Sărătură ROSCI0095 Pajişti şi mlaştini sărăturate Armeria maritime
wild
5. Călimani- ROSCI0019 Pajişti calcifile subalpine
Gurghiu Păduri de conifere Triton cu creastă

Păduri de foioase Ursul brun, râs,
viezure, jder, cocoşul
6. Someşul Mare ROSCI0232 Apă curgătoare de munte

Superior Vidra, zlăvoaga
Porcusorul de vad
Chişcarul

8 www.apmbn.ro

17

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1

Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul

Știiințific, pag. 62, nr. 1334

7. Valea Izei- ROSCI0264 Apă curgătoare Mreană vânătă,

Dealul Păduri de fag lostriţa, clean
dungat, porcuşorul

Solovan Păduri de conifere de nisip,
prundăraşului

gulerat mic, chira de
balta, lup, râs, urs

8. Munţii Rodnei ROSPA0085 Pajişti calcifile alpine şi Subalpine, Clopoţel, firuţa de

tufărişuri alpine şi boreale; păduri de munte, lup, râs, urs,

Larix deciduaşi Pinus cembra, capra neagră,

păduri acidofile de Picea Abies, marmota alpină,

păduri de fag şoarece de Tatra,

9. Budac-Şieu ROSCI 0400 Ape curgătoare Vidra, buhai de baltă
cu burta galbenă
mreana vânătă,
dunariţa, porcuşorul

de nisip

10. Pajiştile Sărmaş- ROSCI0333 Pajişti Iris aphylla ssp.
Milaş-Urmeniş hungarica.

Întocmit pe baza datelor de pe site-ul Agenţiei de Protecţie a Mediului Bistriţa-Năsăud

În privinţa ariilor protejate de interes naţional din judeţ , acestea sunt în număr de 27,
incluse în trei dintre cele cinci categorii ale Uniunii Internaţionale pentru Protecţia Naturii,

respectiv:
• parcuri naţionale: Parcul Naţional Munţii Rodnei şi Parcul Naţional Munţii Călimani;
• rezervaţii naturale (15 la număr): 8 botanice (Crovul de la Larion, La Sărătură, Pădurea

Posmuş, Piatra Cuşmei, Piatra Fântânele, Poiana cu narcise de pe Saca, Poiana cu narcise din Şesul
Mogoşenilor şi Poiana cu narcise din Şesul Văii Budacului), 2 peisagistice (Cheile Bistriţei
Ardelene şi Stâncile Tătarului) şi 5 mixte (Lacul Zagra-Tăul lui Alac, Tăul Zânelor, Valea
Repedea, Izvoarele Mihăiesei şi Ineu - Lala).

• monumente ale naturii (10): Râpa cu păpuşi, vulcanii noroioşi - La gloduri, Masivul de
sare de la Sărăţel, Zăvoaiele Borcutului, Peştera Tăuşoare, Râpa Verde, Comarnic, Piatra Corbului,
Râpa Mare, Peştera Valea Cobăşel)

Fig. nr. 1. Tăul Zânelor din Munţii Călimani Fig. nr. 2. Situl ,,La Sărătură"

Desigur aceste arii protejate, propice desfăşurării turismului verde, sunt supuse unor riscuri
natural, dar mai ales antropice, de aceea este necesar a fi aplicat principiul dezvoltării durabile care
pune accent pe colaborarea dintre om şi natură în beneficiul amândurora.

18

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

În concluzie, turismul verde în judeţul Bistriţa-Năsăud are bune premise de dezvoltare, el
este în stadiu incipient, considerăm, din punct de vedere a conturării unor fluxuri turistice şi din
punct de vedere a numărului de turişti, dar va fi cu sigurnaţă unul dintre cele mai practicate tipuri
de turism, în deceniile viitoare.

Fig. nr. 3. Pădurea din Şes Fig. nr. 4. Masivul de sare

Bibliografie:

1. Glăvan, V., (2002): Agroturism. Ecoturism, Ed. Alma Mater, Sibiu;
2. Simion Tamara, Cândrea Melinda, Tătaru Alexandra, Bogdan Elena (2010), Turism rural.
Turism urban, Ed. Transversal Bucureşti;
3. Cristian Tălângă, Turism rural, Note de curs, Univ. din Bucureşti, 2015, Ed. Credis;
4. http://www.ecomagazin.ro/10-definitii-pentru-turismul-verde/.
5. www.apmbn.ro.

19

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

UN MEDIU VERDE ȘI CURAT

Autor: Bondar Ioana, clasa a VII-a B
Prof. coordonator: Reuț Mirela
Școala Gimnaziala Nr. 54, București

Poate că pentru fiecare om de pe planeta Pământ cuvântul “acasă” are un înţeles diferit şi
poate că reprezintă un loc sau un spaţiu diferit, însă un adevăr fundamental adesea ignorat este
faptul că noi toţi cei aproximativ 6 miliarde de oameni trăim pe o singură planetă, într-o singură
“casă”.

Din păcate în ultimii ani, simultan cu dezvoltarea sindromului tehnologic, am început să
adoptăm o oarecare atitudine de neglijenţă faţă de această casă a noastră a tuturor şi suntem pe cale
să devenim un pericol major în tulburarea echilibrului ecologic al propriului nostrum cămin,
uitând ca viaţa nostră, calitatea aerului, apei şi a hranei vitale ocroteşti aceste rezervoare de oxigen
care iţi dau sănătate pentru că pădurile sunt uriaşii plămâni ai planetei și mențin verde Pământul.

Fără îndoială că trebuie să ai înţelepciunea să opreşti la timp distrugerea pădurii şi să
îţi pui întreaga capacitate în slujba binelui comun, ocrotind acest colţ minunat al Universului care
este Pădurea.

Sărăcirea globului de materiile prime ne ameninţă, dar nu doar un colţ de lume sau doar o
populaţie, ci întreaga omenire. De aceea trebuie să înţelegem că formăm o mare familie, că avem
o casă comună – TERRA, pe care trebuie să o îngrijim şi să o apărăm. În mintea şi în forţa noastră
stă posibilitatea să utilizăm raţional ceea ce avem, dar depind de felul în care noi avem grjjă şi
respectăm dreptul la viaţă Terrei.

Planeta noastră a ajuns în această situaţie datorită tendinţei fiintei umane de cucerire, de
exploatare nelimitată a resurselor naturale de nerespectarea celor mai elementare legi ale firii.
Subţierea stratului de ozon şi încălzirea climei globului datorate creșterii dramatice a nivelului de
dioxid de carbon în aer, sunt consecinţele consumului exagerat de resurse naturale și a procesului
de despădurire masivă .Verdele Pămantului ne ține pe noi în viaţă, iar pe Terra, presiunea umană
asupra acestui verde este pe deplin ilustrată şi de impactul asupra pădurilor, prin defrişări masive.

Protecţia biosferei este de o importanţă capitală pentru umanitate. Pentru ca pământul să
rămână o planetă verde, interesele oamenilor trebuie corelate cu legile naturii. Efectele încălzirii
globale include lipsa apei şi secetă, inundaţii catastrofale, uragane şi incendii. Să nu uităm că
sănătatea noastră, viitorul Planetei, depind de noi, de gradul nostru de implicare directă sau
indirectă, prin conduita care o avem faţă de problemele de mediu.

Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantități și ritmuri
ce depășesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturală, au produs dezechilibre serioase
ecosistemului planetar. Dar și poluarea este o mare problemă: gunoaiele, poluarea aerului de
autovehicule, a apei prin diferite forme au depășit limitele și de aceea trebuie să luăm măsuri.

20

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Și cum altfel dacă nu cu ajutorul elevilor conștiincioși. Ei sunt viitorul lumii și noi am
învăţat aceste lucruri importante prin diferite activităţi atât la școală, cât şi extraşcoalar, prin
activităţi în aer liber. Toţi elevii școlii noastre am învăţat să fim mai puternici, mai uniţi cu
natura dar şi între noi, ne-am împrietenit cu plantele, izvoarele, animalele, am făcut împreună un
pas hotărâtor pentru un PĂMÂNT mai verde.

Omul să devină mai conştient de rolul său şi trebuie să ştim că depindem de natură şi nu
putem trăi fără ea. Trebuie să învățăm să respectăm natura, să o ocrotim, să avem grijă de sol, de
apă şi de aer, de plante şi animale, pentru că atunci când spunem natură să vedem o mare de
verdeaţă presărată cu flori, să simţi atingerea duioasă a soarelui şi adierea vântului, să auzi
zgomotul cristalin al apelor şi cântecul fermecător al păsărelelor.

Este timpul să învăţăm să trăim în armonie cu natura, să o protejăm şi să o iubim cu toată
fiinţă noastră, să nu rămânem indiferenţi văzând cum „marele glob verde” se stinge din cauza
atitudinilor noastre.

Pămîntul nu este numai al nostru şi nu putem dispune de el aşa cum dorim pentru că îl
avem în păstrare şi trebuie să-l păstrăm verde şi pentru generaţiile viitoare.

Să iubim şi să protejăm Pământul, să economisim resursele prin reciclarea materialelor, să
îngrijim plantele, să-l păstrăm curat , sănătos şi verde
„Pământul nu-l moştenim de la strămoşii nostri, ci îl împrumutăm de la copiii noştri”.
" Fără îndoială că toţi trebuie să avem înţelepciunea să oprim la timp distrugerea naturii şi să ne
punem întreaga capacitate în slujba binelui comun, ocrotind acest colț verde şi minunat al
Universului care este casa noastră, Pământul.”

Exista câteva lucruri pe care le putem face pentru a proteja și noi mediul înconjurător, în
loc să fim numai consumatori și atât. Pământul nu are resurse inepuizabile și nu este corect ca
tocmai noi, cei care avem conștiință, să-i facem atât rău. Conservarea Pământului pornește de
la noi și mai apoi se vor schimba și industriile și ce mai trebuie schimbat. Noi trebuie să luăm
atitudine, apoi îi vom determina și pe ceilalți să păstreze și să respecte Mama Natură, care ne
susține viața din toate punctele de vedere. Ea poate trăi fără noi, dar noi fără ea nu putem:

• putem înlocui becurile normale cu unele economice
• în locul detergentului clasic pentru spălatul rufelor, putem folosi nuci de săpun, care

sunt biodegradabile și care după folosire pot fi utilizate ca și îngrășământ pentru flori.
Nucile de săpun cresc în copac și au proprietăți de saponificare.
• clorul este foarte foarte nociv atât pentru oameni, cât și pentru mediu! Pentru albirea
hainelor putem folosi în locul clorului bicarbonat de sodiu, iar pentru dezinfectare
oțetul.

21

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
• alternativă pentru balsamul de rufe care este iritant pentru piele și nociv pentru mediu
ar fi să punem câteva picături de ulei esențial cu mirosul preferat de noi pe o bucată de
material textil pe care să-l introducem în cuva mașinii de spălat la fiecare spălare.
• în locul prafului anticalcar, care se adaugă la mașina de spălat, se poate
adăuga oțet (preferabil din vin alb). Are acelați efect anticalcar și este și biodegradabil.
• în timp ce ne spălam pe dinți, putem închide robinetul. Economisim astfel 6 l de apă de
fiecare dată când ne spălăm pe dinți.
• în loc să facem baie la cadă, putem face un duș.
• trebuie să avem grijă să reparăm bateriile care picură. Se pierde o mare cantitate de apă
în decursul unui an de zile.
• și în timp ce săpunim vasele, putem închide apa.

• nu lăsăm încărcătorul telefonului mobil în priză după ce s-a încarcat bateria. Dacă facem
acest lucru, se pierde 95% din energie – de fapt numai 5% este necesară pentru încărcarea
telefonului tău.

• nu lăsăm luminile aprinse și nici televizorul sau alte aparate electronice.
• nu lăsăm gunoaie în locuri din natura (mare, munte, padure)
• pentru cumpărături folosim o sacoșă din textil. Nu mai cumpărăm sacoșe din plastic, chiar

și biodegradabile. La fabricarea sacoșelor de plastic se folosește petrol.

Copiii trebuie să dedice o parte a timpului pentru acțiuni de curățenie și strângerea
gunoaielor din zona respectivă. Facem fotografii ale locului înainte și după acțiunea de
strângere a gunoaielor. Vizualizarea fotografiilor le va întări copiilor sentimentul că efortul lor
a contat, chiar dacă este doar un pas mic, poate, pentru protejarea mediului
înconjurător. Alcătuim un album al excursiilor ecologice cu fotografiile locurilor vizitate.

Acest album va fi un mănunchi de amintiri frumoase și va constitui o excelentă motivație
și motiv de mândrie pentru activitățile viitoare de acest gen. Întrucât mediul ne oferă condițiile
de trai de care avem necesară nevoie, la nivel internațional au fost stabilite unele zile pentru a
fi dedicate mediului înconjurător:

• 22 martie – Ziua mondială a protecției apelor
• 27 martie – Ziua internațională a apei
• 1 aprilie – Ziua internațională a păsărilor
• 15 aprilie – Ziua pădurii
• 22 aprilie – Ziua Pământului
• 5 iunie – Ziua mondială a mediului

22

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
• 8 iunie – Ziua mondială a oceanelor
• 16 septembrie – Ziua internațională a ozonului
• 4 octombrie – Ziua internațională a protecției animalelor
• 6 octombrie – Ziua mondială a habitatului
Pământul este în mâinile noastre!

Bibliografie
1. http://ingrijeste-natura-verde.blogspot.ro/
2. https://importantinfoblog.wordpress.com/ce-putem-face-pt-a-proteja-mediul-inconjurator/
3. http://www.referatele.com/referate/diverse/online5/Proiect-mediu-inconjurator---un-
mediu-curat--o-viata-sanatoasa-referatele-com.php
4. http://www.primariavidele.ro/site%20pol%20com/docs/un%20mediu%20curat%20pentru
%20o%20viata%20sanatoasa.pdf

23

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

TURISMUL VERDE

Autor: Dona Ana-Maria, clasa a VII-a A
Prof. coordonator: Reuț Mirela
Școala Gimnazială Nr. 54, București - Sector 3

Planeta Terra este singura planetă populată. Planeta noastră este mică și e specială. Terra sau
”Planeta verde” luptă să rămănă cu resurse, pentru noi, dar noi contribuim prin activitățile noastre
de zi cu zi la diminuarea considerabilă a acestora. Aerul pe care îl respirăm este din ce în ce mai
poluat cu diverși poluanți, care mai de care mai toxic pentru sănătatea noastră.

Ca măsuri de prevenire și combatere a poluării aerului, se impun:
1. Măsuri igienico-sanitare:

- stabilirea pragurilor de nocivitate suportate de om, a concentrațiilor maxime
admisibile, tolerabile ale substanțelor poluante.

2. Măsuri preventive în domeniul activităților economice și sociale:

- reducerea emisiilor de SO2 prin instalarea echipamentelor de desulfurare a gazelor

provenite din termocentrale;
- reducerea emisiilor de SO2 prin conservarea energiei și reducerea consumului,

îmbunătățirea izolațiilor termice în fabrici, instituții și locuințe;
- reducerea emisiilor de oxizi de azot prin limitarea vitezei autovehiculelor și

obligativitatea echipării acestora cu convertoare catalitice pentru gazele de
eșapament. Un convertor catalitic de automobil îndepărtează aproximativ 90% din
hidrocarburile, oxizii de carbon și azot din gazele de eșapament;
- fixarea de filtre moderne, de mare capacitate în fabricile de negru de fum, var sau
ciment care să rețină particulele solide;
- construirea unor coșuri cât mai înalte în fabricile în care se produc gaze nocive,
pentru a putea fi eliminate cât mai sus în atmosferă și eventual, chiar arderea
acestora la înălțimi;
- amplasarea marilor unități industriale pe terenuri cu condiții favorabile de

autopurificare sau la zeci de kilometri de zonele locuite;
- dotarea cu instalații de captare și epurare a gazelor din cocserii și cuptoarele

electrice;
- utilizarea scruberelor umede sau uscate de către centralele electrice, care împiedică

emisia de oxizi ai sulfului, evitând formarea ploilor acide;
- utilizarea tipului de cărbune cu conținut scăzut de sulf pentru a evita apariția ploilor

acide;
- tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru

reducerea concentrațiilor de poluanți produși;
- gestionarea resursei de aer, în sensul asigurării calitații corespunzătoare securității

sănătății umane;
- modernizarea și perfecționarea sistemului național de monitorizare integrală a

calității aerului;
Există și unele alternative, în loc să circulăm cu mașina proprie, am putea folosi bicicleta.
Nu are nevoie de alimentare, nu poluează și aproape că nu există accidente între bicicliști. Dacă
nu avem grijă de sănătatea noastră riscăm să ne îmbolnăvim, chiar foarte grav.
Consecințele aerului poluat asupra sănătății omului:

- efecte acute determinate de poluarea aerului cu concentrații crescute de poluanți
ducând la creșterea bruscă a numărului de îmbolnăviri până la decese.

- efecte cronice produse de concentrații mai reduse de poluanți atmosferici. În timp,
au loc modificări patologice care pot determina frecvent bronhopneumonii cronice

24

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
(emfizem pulmonar, astm bronhic, pneumonie, bronșită cronică), conjunctivite,
rahitism, leziuni ale aparatului osteoarticular și modificări enzimatice, îmbolnăviri
ale sistemului nervos central, cancer pulmonar etc. În zonele poluate s-a constatat
o rămânere în urmă a nivelului de dezvoltare fizică, în înălțime și greutate, la copii,
față de zonele nepoluate.
Consecințele aerului poluat asupra plantelor și animalelor:
- lezarea plantelor (în special lichenii, coniferele, arborii fructiferi, vița de vie etc.)
este dependentă de natura și concentrația poluanților. Ele suferă fenomene de
alterare a însușirilor lor, uneori până la dispariție;
- animalele (cele mai sensibile: insecte, viermii de mătase, erbivorele) suferă
influența nocivă îndeosebi a fluorului, plumbului, arsenului, cadmiului și oxizilor
de sulf și azot.
Consecințele aerului poluat asupra construcțiilor și obiectelor de artă:
- efecte de coroziune;
- efecte de degradare;
- schimbarea culorii.
Consecințele aerului poluat asupra condițiilor de viață:
-atmosfera poluată crează disconfort prin imposibilitatea:
• deschiderii ferestrelor și aerisirii încăperilor;
• uscarea rufelor în curte sau pe balcon;
• servirii mesei în curte;
• plimbărilor în aer liber;
• jocul copiilor etc.
În concluzie, singuri ne facem un mare rău. Deci, trebuie să facem o schimbare, în bine, cât
mai rapidă în viața noastră!

Bibliografie
1. Meiroșu Emilia, Drăgan Nicoleta, Tomescu Nastasia, Chimia mediului și a calității vieții -
Curriculum opțional pentru clasele VII-XI, Editura LVS Crepuscul, Prahova, 2000

25

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

VIAȚA PE TERRA

Autor: Grosu Mihaela-Cristina, clasa aVII-a A
Prof. coordonator: Reuț Mirela
Școala Gimnazială Nr.54, București

Planeta Pământ este cel de-al treilea corp ceresc după distanţa faţă de Soare şi conform
ipotezelor unor cercetători, aceasta ar fi prima planetă pe care a existat vreodată viaţă.

Odată cu trecerea timpului a evoluat ştiinţa şi tehnologia, acestea devenind periculoase
pentru mediul în care trăim şi având efecte negative asupra sănătăţii omului.

În zilele noastre, Terra este pândită de pericole la tot pasul. Poluarea atinge cote maxime, iar
oamenii sunt tot mai indiferenţi când vine vorba despre protecţia mediului. Acum resursele
planetei sunt din ce în ce mai puţine, în România fiind estimată o perioadă de 20 de ani pâna când
acestea se vor termina.

Pe de altă parte pentru a putea trăi, oamenii şi celelalte fiinţe au nevoie de apă şi oxigen.
Prezenţa oxigenului este asigurată de plantele care fac fotosinteză, adică ele în prezenţa luminii
folosesc dioxid de carbon şi elimină oxigen. Acestea sunt însă insuficiente pentru populaţia în
continuă creştere. La diminuarea oxigenului din aer contribuie şi defrişarea pădurilor, în fiecare zi
fiind tăiaţi zeci de arbori, numai în ţara noastră.

Poluarea apei face parte şi ea din problemele cu care se confruntă Terra. În fiecare secundă
substanţe periculoase sunt deversate în râuri, mări şi oceane, acestea facilitând dispariţia unor
anumite specii de peşti şi apariţia bacteriilor dăunătoare. Din această cauză numărul surselor de
apă potabilă scade considerabil în fiecare an.

De asemenea, tot din cauza poluării omului, mediile naturale ale animalelor au fost distruse,
unele specii devenind inexistente. Datorită distrugerii mediului natural specific, ciclul de viaţă al
vieţuitoarelor este dat peste cap, iar spaţiul de dezvoltare al acestora este insuficient. Animalele
fiind de cele mai multe ori flămânde coboară în sate pentru a căuta hrană, producând astfel pagube
majore în gospodăriile oamenilor.

Pentru a încetini procesul de „autodistrugere” al planetei ar trebui să respectăm câteva reguli
simple cum ar fi: reciclarea peturilor, economisirea resurselor naturale finite, reducerea copacilor
tăiaţi şi creşterea plantării de arbori noi, vânatul şi pescuitul să se facă într-o anumită măsură, iar
în ceea ce priveşte deţinătorii de fabrici şi uzine, aceştia ar trebui să adopte metode potrivite pentru
colectarea deşeurilor produse.

În concluzie, doar prin urmarea unor paşi simpli ne putem salva planeta!

Bibliografie

1. https://www.retim.ro/ne-implicam/protectia-mediului/
2. http://www.anticoroziv.eu/de/protectia-mediului

26

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Autor: Nwaocha Jason Alex Ikenna, clasa a VII-a B
Prof. coordonator: Reuț Mirela
Școala Gimnazială Nr. 54, București

Protejarea mediului este fundamentală în zilele noastre. Trebuie să ne gândim atât la noi,
cât şi la nevoile viitoarelor generaţii. În ultimii 20 de ani, Europa a înţeles că trăieşte peste
posibilităţile sale reale şi că modul nostru de viaţă pune planeta la încercare. Consumăm tot
mai mult din resursele naturale şi punem în pericol sistemele de mediu (apa, solul şi aerul).
Aceasta nu poate continua la nesfârşit, cu atât mai mult cu cât populaţia lumii continuă să
crească.

Dacă nu schimbăm comportamentul acum, viitorul nostru va fi mai puţin sigur şi tot mai
mulţi oameni se vor lupta pentru resurse naturale din ce în ce mai reduse.

În ţările industrializate se trăieşte confortabil, dar se folosesc cantităţi mari de energie şi
de materii prime. Tot aici se produc şi multe deşeuri.

Dar, la şcoală sau acasă, toţi trebuie să contribuim la rezolvarea ei, nu numai pentru că
aşa este corect, ci şi pentru că este în interesul nostru, pe termen lung. Prin reducerea cantităţi
de deşeuri, refolosirea şi reciclarea obiectelor de uz curent şi respectarea normelor ecologice
atunci când mergem la cumpărături, avem posibilitatea de a contribui la o schimbare radicală.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE
De la începutul secolului XX şi până astăzi, temperatura a tot crescut. În Europa, numărul

dezastrelor naturale legate de climă s-a dublat în anii ’90 în comparaţie cu deceniul anterior.
Nivelul apei şi mărilor este în creştere – fapt alarmant pentru locuitorii zonelor joase, iar calota
glaciară s-a redus cu 10% faţă de mijlocul anilor 1960. Pe termen lung, schimbările climatice
ar putea determina catastrofe majore, cum ar fi reducerea rezervelor de hrană şi de apă, ceea ce
ar duce la apariţia conflictelor pe glob şi la dispariţia multor specii de animale şi de plante
sălbatice, incapabile să supravieţuiască la temperaturi mai ridicate. Dacă nu acţionăm pentru
stoparea climei sau a încălzirii globale, lumea pe care o ştim se va schimba, făcând ca viaţa să
devină mai grea pentru noi toţi.

Sistemele de transport, sistemele energetice, industria producătoare de bunuri de larg
consum, agricultura – toate acestea emană în atmosferă cantităţi enorme de gaze de seră, care
duc la schimbarea climei.

Pe termen lung, schimbările climatice din lume ar putea duce la conflicte regionale, la
foamete şi la migraţia unui mare număr de refugiaţi, plecaţi în căutare de hrană, apă şi
combustibil.

27

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Peste 60 de cazuri de poluare accidentală au fost înregistrate anual, în ultimul deceniu, în
România, unele având consecinţe dramatice asupra stării de sănătate a oamenilor, a mediului
înconjurător şi a economiei din zonele afectate.

Trebuie să folosim apă cât avem nevoie. Zborul cu avionul produce creşterea cea mai
rapidă a emisiei de CO2. Automobilele produc 10% din emisiile de CO2, în UE. Trebuie să
mergem cu mijloacele de transport în comun, ori cu bicicleta sau pe jos, opţiuni mult mai
sănătoase şi mai ieftine.

Dacă intenţionezi să cumperi un frigider nou, o maşină de spălat sau alte aparate casnice,
verifică eticheta de eficienţă energetică, obligatorie în Europa, care arată dacă acestea fac parte
din categoria de eficienţă economică “A”. Clasa “A” arată o eficienţă energetică ridicată.

Nu trebuie să lăsăm televizorul, aparatura electronică şi computerul în standby – cu
lumina roşie aprinsă. Televizorul foloseşte 45% din energia necesară, în modul standby. Dacă
toţi europenii ar evita această situaţie, atunci s-ar putea economisi suficientă energie pentru a
acoperi necesarul energetic al unei ţări de mărimea Belgiei.

Nu trebuie să lăsăm încărcătorul telefonului mobil în priză după ce s-a încărcat bateria.
Dacă faci acest lucru, se pierde 95% din energie – de fapt numai 5% este necesară pentru
încărcarea telefonului tău. Trebuie să economisim apă caldă făcând duş în loc de baie. Pentru
duş se foloseşte de patru ori mai puţină apă.

Trebuie să stingem luminile când plecăm de acasă şi când nu avem nevoie de ele. Lumina
din apartamente reprezintă 30% din consumul de electricitate din UE, aşa că, dacă am
economisi cu toţii electricitate, contribuţia noastră ar fi foarte mare. S-ar economisi şi bani –
dacă stingi cinci becuri când nu ai nevoie de ele, poţi economisi 60 de euro pe an.

Trebuie să cumpărăm becuri economice. Ele costă mai mult decât becurile obişnuite, dar
au o durată de funcţionare mai mare şi consumă de cinci ori mai puţină energie.

Nu trebuie să exagerăm cu încălzirea casei noastre. Reducerea temperaturii cu doar
1°C poate micşora cu până la 7% factura de energie a familiei noastre.

Dacă vrem să ne cumpărăm o maşină nouă, cumpărăm un model mic, cu consum redus
de combustibil. Toate automobilele noi poartă o etichetă pe care este înscrisă cantitatea de CO2
emisă în aer.

Nu punem mâncarea în frigider când e fierbinte sau caldă; Trebuie lăsată mai întâi să se
răcească.

Trebuie să cautăm produsele cu eticheta ecologică europeană – o floare mică. Ea arată
că produsele respective sunt ecologice şi că protejează mediul mai mult decât cele fără etichetă.

Când aerisim casa, pentru a nu fi nevoiți să utilizăm ulterior în mod excesiv instalaţiile
de încălzire/răcire, lasăm fereastra deschisă numai câteva minute.

28

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

COMBUSTIBILI ALTERNATIVI

Avem nevoie de energie ca să ne încălzim, să mâncăm, să ne deplasăm
la distanţă şi să producem bunuri de consum. Dar sursele de energie ce nu pot
fi regenerate uşor se consumă într-un ritm rapid.

Trebuie să începem să economisim energie încă de pe acum! Sunt
lucruri mărunte pe care le putem face şi noi, pentru a face economie de
energie. Ne referim aici la reducerea consumului de energie electrică, la
înlocuirea aparatelor casnice vechi, care au un consum energetic mai mare decât cele noi şi la
reducerea, pe cât posibil, a consumului de combustibil auto.

Izolarea casei este de un real folos. Protecţia termică montată pe rezervorul de apă caldă şi
draperiile trase în timpul nopţii sunt un început. Ferestrele termopan reduc pierderea de căldură cu
până la 20%.

APA

Apa este una dintre cele mai preţioase resurse naturale. Nu putem trăi fără ea, dar ne
comportăm de parcă ni se cuvine. Apa de la robinet este bună de băut aproape peste tot în Europa,
dar, înainte de a fi trimisă prin conducte, ea trebuie tratată. Acesta este un procedeu costisitor, dar
necesar, deoarece apa poate fi contaminată de îngrăşăminte, pesticide, substanţe chimice
industriale sau de germeni de la gunoaiele umane sau animale. Principalii poluanţi sunt
îngăşămintele şi pesticidele. La contactul cu apa, ele sunt transportate spre râuri şi fluvii şi de acolo
în mare. Reducerea poluării este extrem de importantă, nu numai pentru conservarea rezervelor de
apă potabilă, ci şi pentru protecţia animalelor care trăiesc în râuri, în lacuri şi în mări.

POLUAREA AERULUI

Aerul curat este esenţial pentru sănătatea noastră. Studiile arată că poluarea aerului, cauzată
de activităţile industriale şi de traficul rutier, are un impact semnificativ asupra stării de sănătate a
populaţiei. Aerul poluat este cauza unor numeroase tipuri de alergii şi a unor problem respiratorii
grave, precum astmul.

Efectele poluării aerului:

• Sănătate precară, de la bronşită la astm şi chiar la moarte prematură
• Acidizare – creşterea ph-ului solului, afectând pădurile, râurile, lacurile şi clădirile istorice
• Eutroficarea – creşterea în exces a algelor în lacuri şi în râuri, fapt care afectează viaţa florei

şi a faunei.

Poluarea aerului este cauzată de industrie, de transport, de sistemele energetice, de
agricultură, dar şi de fiecare dintre noi. Printre cei mai periculoşi poluanţi se numără gazele nocive
şi aerosolii – particulele de praf sau de funingine, emise de maşinile cu motoare disel, de uleiurile
arse sau de solvenţii folosiţi la vopsele. Acestea ne afectează plămânii. Depăşirea unor anumite
praguri ale ozonului troposferic, în combinaţie cu alte substanţe poluante, afectează pădurile,
recoltele şi animalele. Poluarea aerului este o problemă foarte gravă, iar noi putem ajuta la
soluţionarea acesteia dacă luăm anumite măsuri cu un impact pozitiv.

Fiecare poate contribui la salvarea naturii, asigurând condiții de viață locuitorilor de maine
ai Terrei. Trebuie să fie o acțiune comună a tuturor pentru salvarea naturii, oprind poluarea
industrială și îndepărtând pericolul contaminării cu reziduurile aruncate. Trebuie să înțelegem, de
exemplu, că strada nu este coșul nostru de gunoi. Pentru aruncarea lui sunt amenajate locuri
speciale. Orice produs toxic poate să fie transformat într-unul folositor: fumul de cărbune pentru
brichete, praful de ciment pentru blocuri, sterilul minelor pentru cărămizi. Plantarea de pomi

29

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
fructiferi și copaci sporește purificarea naturii dătătoare de oxigen. În clasele, apartamentele și
grădinile noastre pot fi ținute diverse plante.
Fiecare dintre noi poate contribui la acestea, trebuie doar să vrem.

Bibliografie
1. https://www.retim.ro/ne-implicam/protectia-mediului/
2. http://miscareaeurocivicaromana.blogspot.ro/search/label/LIBERTATEA%20DE%20EXPR

ESIE?updated-max=2013-07-28T20:57:00-07:00&max-results=20&start=16&by-
date=false&m=1
3. http://www.anticoroziv.eu/de/protectia-mediului
4. http://www.actionamresponsabil.ro/concluziile-mese-rotunde-%E2%80%9Estructuri-de-
economie-sociala-responsabile-si-protectia-mediului-inconjurator%E2%80%9D/27546
5. http://www.ecomagazin.ro/reduce-refoloseste-si-recicleaza-regula-de-aur-in-protejarea-
mediului-inconjurator/
6. http://www.instalnews.ro/91-dintre-romani-considera-protectia-mediului-un-domeniu-
important-din-punct-de-vedere-personal.html
7. http://documenteaza-te.blogspot.ro/p/sa-protejam-mediul-inconjurator.html?m=1

30

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

CUM PĂSTRĂM UN MEDIU CURAT

Autor: Cantacuz Andreea, clasa aVII-a B
Prof. coordonator: Reuț Mirela
Școala Gimnazială Nr. 54, București

Ştim cu toţii că avem drepturi precum cel la viaţă, la libertate, la proprietate şi e clar ce
înseamnă şi ce importanţă au.

În afara dreptului de a fi informat, mai există și dreptul de a fi educat în spiritul respectului
faţă de igiena propriului nostru ambient, cu deosebirea că educaţia în spirit ecologic nu este doar
un drept, este şi o obligaţie.

Dacă ne gândim la sănătatea noastră, trebuie să știm că mare parte din boli sunt (şi) din cauza
poluării din mediul în care trăim şi care ne slăbesc imunitatea iar inundaţiile ce devastează ţara se
trag nu din ghinion sau furia naturii ci din defrişări şi desecări.

Înmulţirea dăunătorilor vine de la faptul că omul a distrus mare parte din locul de viaţă a
păsărilor sălbatice, reptilelor şi liliecilor şi nu mai are cine mânca surplusul de şoareci şi insecte.

Şi dacă înţelegem toţi că trebuie să luăm în serios protecţia mediului şi că un mediu
înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic e un drept important al fiecăruia, de care avem mare
nevoie şi pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să se facă cele de trebuinţă decât dacă mai
amânăm puţin până ajungem să simţim fiecare direct şi dureros pe propria piele ce înseamnă să nu

ai un mediu curat.
Un ”mediu curat” înseamnă ceva care este nu doar fără gunoaie şi care ,,arată frumos” ci

care şi este cât mai aproape de cum era înainte ca omul să înceapă să schimbe natura.
Pentru că fiecare plantă şi animal are un rost, chiar cele pe care le credem "urâte" sau ”rele”

sau ,,nefolositoare”, şi cu cât schimbăm mai mult natura cu atât riscăm mai mult să facem rău fără
să vrem, chiar nouă înşine, deşi adesea asta se vede numai în timp mai îndelungat şi în primii ani
ni se poate părea că am făcut bine sau că nu am stricat cine ştie ce în natură.

Mulţi dintre noi aruncă gunoiul pe unde apucă, dar trebuie să învățăm că nimic nu trebuie
aruncat la întâmplare. Uneori, resturile menajere sunt aruncate de la balcoane, fără nicio jenă, spre
disperarea celorlalţi locatari de la parterul blocurilor si a trecătorilor.

Avem pretenţia că trăim într-o ţară civilizată, dar comportamentul unora lasă mult de dorit.
În fiecare zi vedem pe străzile oraşului muncitori de la salubritate care strâng gunoaiele împraştiate

de noi.
Tot în fiecare zi vedem şi unii cetăţeni care murdăresc, la propriu, faţa oraşului. Unii mătură,

dar efortul lor pare zadarnic pentru că alţii aruncă gunoaie în urma lor. Ne-am obişnuit că de fiecare
dată să facă altcineva curăţenie în locul nostru. Ne-am obişnuit să aruncăm totdeauna vina pe
altcineva că nu e curăţenie în oraş. A venit timpul ca noi să încercăm să întreţinem curăţenia făcută
de cei care sunt platiţi pentru aceasta. Niciodată nu vor fi suficienţi oameni care să lucreze, dar
cred că pot fi destui oameni care să înţeleagă că doar cu sprijinul lor putem să facem ca oraşul să
arate mai bine. Cred că oamenii de bună credinţă pot ajuta prin simpla gestionare a deşeurilor pe
care fiecare le generează.

Majoritatea sunt conştienţi şi sunt responsabili pentru curăţenia oraşului, dar acest lucru nu
este suficient. Gunoaie aruncate la întâmplare, hârtii sau tot felul de ambalaje sunt purtate de vânt
pe străzi.

Aşa cum ne e mai la îndemână, dăm vina pe autorităţi, că nu asigură suficiente coşuri de
gunoi și suficient personal. Nici locuitorii orașului nu sunt tocmai civilizaţi. Coşurile de gunoi
existente rămân deseori nefolosite. Comportamentul oamenilor poate schimba radical înfăţişarea
mediului. A avea un comportament ecologic înseamnă a fi atent cu lucrurile pe care le faci, acestea
nu trebuie să dăuneze mediului în care trăieşti.

31

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
Trebuie să gândeşti global şi să acţionezi local. Sunt lucruri atât de simple care nu-ţi vor
afecta modul de viaţă sesizabil, dar vor avea un impact pozitiv asupra mediului.
Dacă oamenii ar întelege şi n-ar mai arunca hârtiile și sticlele pe stradă am avea și noi un
oraş mai curat, poate ceilalţi ne vor urma exemplul, iar în felul acesta, începem uşor, uşor să
ocrotim mediul nostru natural şi al tuturor celor ce îl „locuiesc”.
Dacă noi înşine nu dorim schimbarea, altcineva cu siguranţă nu o va face pentru noi. Se
impune categoric cultivarea bunului simţ, a moralei, a ordinii și disciplinei, a sentimentului de
responsabilitate prin exemple teoretico-practice. Sunt câteva lucruri simple pe care le putem face
fiecare dintre noi, trebuie doar să vrem, să ne dorim acest lucru. Tot ceea ce facem impactează
mediul în care trăim. Cu toţii ne dorim o casă mare, frumoasă, încăpătoare, primitoare, comodă,
estetică şi nu în ultimul rând ”verde”. Este uşor să avem o astfel de casă dacă ne preocupă mai
mult ceea ce se întamplă pe stradă, dacă păstrăm curăţenia, dacă protejăm parcurile si zonele verzi
şi dacă ne îngrijim de oraş ca de propriul nostru lăcaş.
Comportamentul cetăţenesc înseamnă responsabilitate. Să nu uităm că totul în viaţă se
învaţă. La fel si comportamentul eco. Educarea celor din jur (copii, tineri, batrâni) în spiritul
protejării mediului și transmiterea mesajelor eco către cetăţenii cu care interacţionăm sunt lucruri
fundamentale de care ne facem responsabili ca şi cetăţeni. Cu toţii suntem înconjuraţi de mesaje
eco şi am auzit de nenumărate ori ce trebuie să facem pentru a proteja mediul înconjurător.
Indiferent că ne găsim parţial sau total în spiritul ECO, niciodată nu este prea târziu să ne
reamintim ce putem face pentru a fi responsabili faţă de mediul în care trăim.

32

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

TURISMUL VERDE – FORMĂ A TURISMULUI DURABIL

Autor: Mihăescu Robert, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială “Ioan Grecescu” Brădești

Calitatea mediului înconjurator de a fi baza tuturor activităţilor turistice îl face inseparabil
de acestea. Varietatea mediului natural, calitatea şi aspectul său estetic constituie o resursă de bază
pentru turism în lumea de azi, tot mai omogenizată prin procesul globalizării economiei. Între
mediul înconjurător şi diferitele forme de turism există relaţii reciproce complexe, de
interdependenţă, care adeseori sunt descrise ca o "simbioză".

Turismul trebuie planificat şi practicat în aşa fel încât să utilizeze mediul, dar în acelaşi timp
să contribuie activ la păstrarea calităţii lui, pentru că mediul înconjurător de calitate favorizează
dezvoltarea turismului de calitate. Schimbările petrecute în societatea umană ca urmare a
dezvoltării economice din ultimele decenii au generat o creştere a nivelului de bunăstare a unui
segment tot mai mare al populaţiei, manifestată prin sporirea numărului persoanelor care se
deplasează în scop turistic, prin lărgirea ariei de provenienţă a turiştilor (inclusiv din ţările cu
economii în tranziţie) şi prin mărirea distanţei la care se deplasează. Se constată de asemenea
mutarea preferinţelor turiştilor de la ariile de destinaţie "clasice", al căror mediu înconjurător a fost
supus prea mult presiunii antropice, spre medii naturale mai puţin cunoscute.

În dezvoltarea durabilă a turismului se impune ca necesitate, respectarea de către autorităţi,
comunităţi, întreprinzători şi agenţi de turism a unor principii generale, între care amintim:

• mediul înconjurător are valoare intrinsecă, deosebit de mare pentru turism; de el trebuie
să se bucure şi generaţiile viitoare;

• turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă, complexă, de care să beneficieze mediul
ambiant, comunităţile locale şi, desigur, turiştii;

• relaţia dintre mediul ambiant şi turism poate fi dezvoltată astfel încât, mediul să susţină
activitatea turistică pe termen lung, iar dezvoltarea turismului, la rândul său, nu trebuie să ducă la
degradarea mediului ci, dimpotrivă, la protejarea şi conservarea lui;

• dezvoltarea activităţii de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se
desfăşoară;

• ecologice, sociale, economice, culturale, arhitecturale;
• scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiştilor cu
cele ale destinaţiilor şi gazdelor acestora;
• industria turistică, guvernele, autorităţile responsabile cu protecţia mediului şi organismele
internaţionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze pentru a le pune în practică.
Turism rural și agroturism
În practica economică, socială sau geografică un loc aparte este ocupat de ceea ce se
numeşte turism rural, agro-turism, turism verde (green tourism) sau turism în zonele rurale.
Este un fenomen care s-a dezvoltat în timp, iar pentru ţările europene, mai ales pentru cele
din Uniunea Europeană, acesta nu reprezintă un fenomen nou. El s-a practicat, într-o manieră

33

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

spontană s-au relativ organizată, dar a căpătat, în ultimul timp, o extindere deosebită, în strânsă
concordanţă cu expansiunea fenomenului urban, cu posibilităţile crescânde de circulaţie şi nu în
ultimul rând cu resursele financiare ale populaţiei.

Turismul rural este o activitate economică, privit prin prisma faptului că este parte
componentă a ramurii mari economice (turismul), dar şi parte a bazei economice a aşezărilor
rurale. În acelaşi timp este o modalitate de conservare a calităţilor naturale şi umane ale unui spaţiu
geografic, un mod de educaţie şi de creştere a calităţii vieţii pentru cei care practică acestă
activitate.

O definiţie generală ar fi aceea că turismul rural este activitatea turistică desfăşurată în
spaţiul rural, privit în toată complexitatea sa. Această activitate trebuie să asigure perpetuarea
valorilor specifice acestui spaţiu, precum şi satisfacerea intereselor celor care oferă servicii
turistice, dar şi a celor care sunt beneficiari .

Definirea turismului rural prin introducerea noţiunii de spaţiu rural este în aparenţă extrem
de clară, dar varietatea condiţiilor naturale şi social-economice, pe plan modial, conduce la o
aplicare diversă a noţiunii de spaţiu rural - legată de densitatea populaţiei şi a clădirilor, de modul
de utilizare a terenurilor, de structurile de exploatare şi de proprietate, structura şi tipul
gospodăriilor sau de structurile tradiţionale de populaţie.

Impactul pozitiv al turismului rural se datorează efectelor favorabile ale activităţilor turistice
asupra vieţii mediului socio-economic rural, care sunt reprezentate prin:

- susţinerea pluriactivităţii, prin care ocupaţiile agricole, cele meşteşugăreşti, artizanale, de
primire, alimentaţie, agrement pentru turişti, se pot dezvolta, cu utilizarea mai bună a perioadelor
din afara ciclului agricol;

- utilizarea terenurilor degradate, cu randament agricol redus, prin refacerea ecologică, sau
reîmpădurire la dispoziţia unor investiţii în turism, sau alte servicii publice;

- valorificarea mai bună a produselor agricole prin care cantităţi mai mari de legume, fructe,
lapte, carne, pot fi puse la dispoziţia turiştilor direct. Utilizarea unor animale din gospodărie în
echitaţie, plimbări de agrement cu mijloace de transport rustice;

- dezvoltarea artizanatului şi a artei populare, prin iniţiative private, individuale sau
familiale, prin care se poate păstra şi transmite generaţiilor viitoare acele obiceiuri, tradiţii, creaţii
artizanale autentice şi specifice unei regiuni etnografice;

- utilizarea mai bună a populaţiei feminine constituie un fapt deosebit de important în
condiţiile în care spaţiul rural se va continua fenomenul de îmbătrânire şi feminizare a
populaţiei.
Astfel, forţa de muncă feminină disponibilă poate fi atrasă în activităţi neagricole
(preindustriale), turistice, comerciale, de protecţie a mediului;
- restaurarea şi conservarea patrimoniului imobiliar care are în vedere punerea în valoare
a unor vechi clădiri care pot avea funcţiuni economice, centre culturale- unele conace, palate,
muzee săteşti, structuri de cazare, agrement, cafenele;
- diversificarea utilizării potenţialului de forţa de muncă, prin faptul că la nivelul spaţiului
rural există oportunităţi de dezvoltare socio-economică, de valorificarea noi resurse locale. Astfel
de activităţi turistice, care includ serviciile de bază, întreţinerea de drumuri, practicarea unor

34

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

meşteşuguri, întreţinerea echipamentelor tehnico-edilitare publice, comerţ, sănătate, poştă asigură
stabilitatea populaţiei;

- promovarea si dezvoltarea serviciilor, în condiţiile în care mai mult de 2/3 din localităţile
rurale se sprijină pe activităţile din sectorul primar, mai puţin din cel secundar şi aproape deloc din
cel terţiar. Creşterea cererii de produse şi servicii a populaţiei locale, dar şi din partea turiştilor
reprezintă o expresie a creşterii nivelului de trai, de ameliorare a habitatului;

- atragerea de noi investiţii, care are drept punct de pornire strategia statului de atragere a
investitorilor autohtoni şi străini prin programe de dezvoltare susţinute şi de facilităţi vamale,
bancare şi fiscale. urismul rural ar trebui să se bucure de anumite facilităţi pentru a se sprijinii
iniţiativele private, mai ales în condiţiile în care veniturile locuitorilor din spaţiul rural sunt mai
reduse iar producţiile agricole sunt supuse şi unor calamităţi naturale, sau altor factori de risc
climatic.

Satele turistice sunt asezări rurale pitorești, bine consolidate din punct de vedere economic,
edilitar și cultural, situate în medii nepoluate, conservatoare a unor modele culturale (obiceiuri,
inventar al obiectelor de muncă, port, gastronomie) și care, dincolo de funcțiile politice,
administrative, culturale, sociale, îndeplinesc, sezonier sau permanent, funcția de primire a
turițtilor.

Numeroase clasificări avansate de specialiști au în vedere functionalitatea acestor sate, adică
elementul esențial care conturează motivațional actul turistic. Au fost identificate urmatoarele
tipuri de sate:

- sate peisagistice și climaterice: Fundata, Sîrnea (în culoarul Rucăr-Bran), Tismana
(Gorj), Bradet, Podul Dâmbovitei (Arges), Botiza (Maramures), Dorna Candreni (Suceava),
Arieșeni (Alba), Vama Veche, 2 Mai (Constanța);

- sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă: (Fundata - Brasov, Garina - Caraș
Severin) și nautice (Murighiol, Mila 23);

- sate balneare: Zizin, Covasna, Bala(Mehedinți), Oglinzi si Baltatești (în Subcarpații
Moldovei), Costiui (Maramureș), Calacea (Timis), Săcelu (Gorj), Geoagiu și Vata de Jos
(Hunedoara), Moneasa (Arad), Tinca (Bihor);

- sate turistice pastorale: Orlat, Rasinari, Saliste, Gura Raului, Miercurea Sibiului,
Cisnîdioara (toate în Mărginimea Sibiului), Vaideeni, Polovragi, Stănesti, Pocruia, Tismana, (în
depresiunile Olteniei), Borlova, Turnu Ruieni (Caras Severin), Pui, Clopotiva, Ohaba de sub Piatra
(in tara Hategului);

- sate cu monumente istorice, de arta si arhitectura : Sucevita, Putna, Dragomirna,
Agapia, Varatec (in Moldova), Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi, Tismana (in
Subcarpatii Getici), Harman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian - cu renumitele biserici
fortificate (în Transilvania);

- satele turistice etnofolclorice: Curtișoara (Gorj), Avram Iancu (Alba), Rășinari (Sibiu),
Vama (Suceava), Sapanta (Maramureș), Pietroșița (Dambovita), Bujoreni (Valcea), Naruja
(Vrancea);

35

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
- sate turistice de creatie artistică si artizanală: Oboga, Marginea (Suceava), Corund
(Harghita), Humulești (Neamt), Săcel și Săpanta (Maramures), Carpus (Cluj), Malu cu Flori
(Dâmbovi/a);
- sate turistice pomi-viticole: Recaș și Giarmata (Timiș), Voinesti (Dambovita), Cotești,
Jaristea, Straoane (Vrancea), Pietroasele, Săhăteni (Buzau), Radaseni (Suceava), Siria (Arad),
Agapia (Neamt), Murfatlar si Ostrov (Constanta), Bucium (Iasi), Dăbuleni (Dolj).

În concluzie, creșterea importanței protejării mediului reprezintă stimulentul esențial pentru
continuitatea dezvoltării industriei turismului. Competitivitatea prestațiilor ecoturistice impune
respectarea următoarele demersuri: asigurarea dezvoltării afacerilor prin focalizarea acestora,
calitatea și consistența ofertelor de produse și servicii ecoturistice; subordonarea activităților în
conformitate cu interesele generale de gestiune a mediului; respectarea normelor și reglementarilor
locale, naționale și internaționale referitoare la calitatea mediului.

Bibliografie
1. Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu P., Ecoturism Editura Economica, Bucuresti,

2000;
2. http://www.reprograph.ro/content/turism_verde_scurt.pdf;
3. http://www.turismverde.ro/;
4. http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_12_51_146_Turism_rural_an_III_ID.pd

f.

36

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

DESTINAȚII ECOTURISTICE ÎN ROMÂNIA

Autor: Țugui Daniela, clasa a IX-a
Liceul “Traian Vuia” Craiova

Ecoturismul-definiție

Una dintre primele definiţii ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea
dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize iniţiat de Rio Bravo Conservation
&Management Area: „ecoturismul este o forma de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat
pe aprecierea acestuia şi unde se depune un efort conştient în vederea reinvestirii unei părţi
adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism
durabil şi care asigură beneficii populaţiei locale.”

Ecoturismul (în concepția AER) este o formă de turism în care principala motivaţie a
turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie
să indeplinească următoarele condiţii:

• conservarea şi protejarea naturii;
• caracter educativ, respect pentru natura – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;
• folosirea resurselor umane locale;
• impactul negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural.
Obiectivele Asociatiei de Ecoturism din Romania sunt:
• promovarea conceptului și a principiilor ecoturismului la nivel local, regional și național;
• promovarea ecoturismului ca instrument de conservare a naturii;
• promovarea valorilor naturale și tradiționale care respectă natura ca atracții ecoturistice și

păstrarea acestora;
• implicarea comunităților locale în dezvoltarea infrastructurii și serviciilor ecoturistice;
• promovarea ecoturismului ca instrument prin care populațiile locale pot realiza venituri;
• încurajarea folosirii resurselor locale de către ofertanții de produse ecoturistice;
• crearea și menținerea unui sistem de servicii de calitate în ecoturism;
• crearea și implementarea unui sistem de certificare în ecoturism.

Principalele atracții ecoturistice din România
România are aproximativ 800 de arii protejate, care acoperă în prezent in jur de 5% din

teritoriul țarii. Majoritatea destinațiilor ecoturistice sunt situate în interiorul sau în imediata
vecinatate a acestor arii protejate, cum ar fi: Rezervația Biosferei Delta Dunării, „paradisul
păsărilor”; comunitățile din zona de nord a Parcului Național Piatra Craiului cu programe
ecoturistice axate pe carnivore mari (urși, lupi și linx); Parcul National Retezat, cel mai vechi parc
din Romania, intrat in reteaua PanPark si Parcul Natural Apuseni cu ancestralele tradiții legate de
natură. De asemenea, trebuie evidențiat faptul că în țara noastră există încă păduri nefragmentate,
și peste o treime din populația de ursi, lupi și linx din Europa, paradisul unic al păsărilor din Delta
Dunarii, peste 12 000 de pesteri și, nu in ultimul rând, tradiții locale pline de autenticitate.
Ecoturismul permite valorificarea acestui capital natural și totodata conservarea acestuia.

Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale
ecoturismului. Acest enunţ lasă de fapt o uşă larg deschisă unei game variate de activităţi, cu
condiţia ca acestea să respecte condiţiile enunţate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul se
interferează cu alte forme de călătorie bazate pe natură. Astfel, în cadrul activităţilor ecoturistice
pot fi incluse:

- tipuri de activităţi de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee
prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.);

37

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
- excursii/drumeţii organizate cu ghid; - tururi pentru observarea naturii (floră, faună);
- excursii de experimentare a activităţilor de conservare a naturii;
- excursii în comunităţile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor tradiţionale,
vizionarea de manifestări cultural tradiţionale, consumul de produse alimentare tradiţionale,
achiziţionarea de produse tradiţionale non alimentare etc.).
În prezent, programele de ecoturism din România se concentrează în următoarele zone:
- Delta Dunarii și Dobrogea: observarea pasarilor, plimbări cu bărci;
- Parcul Național Piatra Craiului: programe bazate în special pe observarea carnivorelor
mari: lup, urs, ras, dar și a unor specii de plante specifice, turism ecvestru, biciclete, plimbare cu
rachete de zapadă etc.;
- Munții Apuseni: speoturism, drumeții tematice, programe culturale, turism ecvestru,
biciclete;
- Transilvania: descoperirea culturii săsești și secuiești, călărie, drumeții tematice etc.;
- Maramures: programe culturale, descoperirea naturii: fauna și flora, ocupații tradiționale,
arhitectură, călărie, cicloturism etc.;
- Bucovina: turism cultural și religios, combinat cu observarea naturii: flora și fauna,
drumeții tematice etc.;
- alte zone din Munții Carpați: numeroase arii naturale protejate, unele cu statut de parc
național sau natural) cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeție tematica,
plimbare cu rachete de zăpadă etc.
Principalele destinații cu potențial ecoturistic ridicat sunt situate în perimetrul sau în
apropierea ariilor protejate iar Romania deține în prezent 12 parcuri naționale. În afara parcurilor
naționale, parcurilor naturale și rezervațiilor biosferei există aproximativ 800 de rezervații
științifice, monumente ale naturii și rezervații naturale a caror suprafață totală nu a fost încă
determinată însă este estimata la aproximativ 169.000 hectare.
Rezervații științifice
Rezervațiile știintifice sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și
conservarea unor habitate naturale terestre și/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de
interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de
altă natură. Mărimea rezervațiilor știintifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea
integrității zonei protejate. Exemple: Rezervația știintifica Pietrosul Mare din Munții Rodnei
Parcuri naționale
Parcurile naționale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și
conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând
elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic,
geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în
scopuri știintifice, educative, recreative și turistice. Exemple: Parcul Național Piatra Craiului,
Parcul Național Retezat, Parcul Național Călimani.

Piatra Craiului

Monumente ale naturii
Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și

conservarea unor elemente naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică
deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice sau amenințate cu
dispariția, arbori seculari, asociații floristice și faunistice, fenomene geologice - peșteri, martori de
eroziune, chei, cursuri de apă, cascade și alte manifestări și formatiuni geologice, depozite

38

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

fosilifere, precum și alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau
raritatea lor. Exemple: Stejarii seculari din specia stejarului brumăriu – monument al naturii-
comuna M. Kogălniceanu, județul Constanța.
Rezervații naturale

Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și
conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul
necesar asigurării integrității elementelor protejate. Exemple: Lacul și golul alpin Bâlea, Munții
Făgăraș, care ocroteste peisajul glaciar, stancăriile, flora și fauna specific alpine.

Munții Făgăraș

Parcuri naturale
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și

conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activitătilor umane cu natura de-a
lungul timpului a creat o zona distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală,
deseori cu o mare diversitate biologică. Exemple: Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Bucegi.

Parcul Național Bucegi

Rezervații ale biosferei

Rezervațiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și

conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice

specifice: Rezervația Biosferei Delta Dunării

Delta Dunării

Bibliografie
1. Puiu Nistoreanu & colectiv – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003
2. http://www.eco-romania.ro/reteaua-eco-romania/ce-este-ecoturismul
3. http://www.qreferat.com/referate/turism/Dezvoltarea-ecoturismului-in-R616.php
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecoturism
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Piatra_Craiului
6. http://www.xplorio.ro/piatra-craiului-o-oaza-a-ecoturismului

39

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

NATURA ȘI TURISMUL

Autor: Blejușcă Marius-Gabriel, clasa a VIII-a
Profesor coordonator: Ursache Gabriela Alina
Colegiul Național Octav Băncila Iași

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri.
Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) definește turiștii ca fiind persoanele ce
„călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată
de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de
recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea
vizatată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura
economică cea mai puternică pe plan mondial.

Turismul Negru este o zonă emergentă care captează un interes deosebit a fost
identificată de către Lennon și Foley (2000) ca „turism negru”. Acest tip de turism implică
vizitarea unor locuri „negre”, cum ar fi câmpuri de luptă, locuri unde s-au petrecut crime oribile
sau acte de genocid (lagăre de concentrare)

Turismul de iarnă : Stațiunile turistice de schi cele mai renumite se află în țări din Europa
(Austria, Bulgaria, Elveția, Franța, Germania, Islanda, Italia, Norvegia, Polonia, Republica
Cehă, România, Suedia, Slovacia, Spania), Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Japonia,
Coreea de Sud, Chile și Argentina)

Natura, în sens larg, este echivalentă cu lumea materială, universul fizic, universul
material sau, simplu, univers, fire sau în termeni populari Mama natură; fenomenele lumii
înconjurătoare, lumea anorganică și organică.

„Natură” se referă la totalitatea lucrurilor și ființelor din univers, lumea fizică
înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima, la fenonenele fizice și la viață,
în general. Termenul nu include obiectele artificiale, create de om sau realizate printr-o acțiune
de orice fel a omului. De asemenea, natura se deosebește de ceea ce este numit spiritual sau
supranatural. Ca dimensiune, natura poate exista de la nivel subatomic până la nivel galactic.
Având utilizări variate, astăzi cuvântul „natură” se poate referi generic la regnul vegetal sau
animal, precum și la felul în care anumite lucruri lipsite de viață interacționează cauzând
fenomene fizice sau geologice, sau legate de materie și energie. De asemenea, se referă la
sălbăticie (animale sălbatice, stânci, păduri, ape și în general acele lucruri ce nu au fost alterate
cu sau fără știință de om (sau care persistă indiferent de acțiunea acestuia).

Totalitatea acțiunilor omului care influențează natura sunt cuprinse într-un factor
antropic.

Natura poate fi generic înțeleasă ca fiind constituită din: Pământ, viață, ecosistem,
sălbăticie, frumusețea naturii, materie și energie, sau chiar natura aflată dincolo de planeta
Pământ.

40

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

TURISMUL VERDE

Autor: Ignat Alexandra, clasa a VIII-a B
Prof. coordonator: Petricică Mirela Carmen
Școala Gimnazială “Gheorghe Magheru” Caracal, jud. Olt

Natura, în sens larg, este echivalentă cu lumea materială, universul fizic, universul
material sau, simplu, univers, fire sau în termeni populari Mama natură; fenomenele lumii
înconjurătoare, lumea anorganică și organică.

„Natură” se referă la totalitatea lucrurilor și ființelor din univers, lumea fizică
înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima, la fenonenele fizice și la viață,
în general. Termenul nu include obiectele artificiale, create de om sau realizate printr-o acțiune
de orice fel a omului. De asemenea, natura se deosebește de ceea ce este numit spiritual sau
supranatural. Ca dimensiune, natura poate exista de la nivel subatomic până la nivel galactic.

Cuvântul își are originea în latinescul natura.
Având utilizări variate, astăzi cuvântul „natură” se poate referi generic la regnul vegetal
sau animal, precum și la felul în care anumite lucruri lipsite de viață interacționează cauzând
fenomene fizice sau geologice, sau legate de materie și energie. De asemenea, se referă la
sălbăticie (animale sălbatice, stânci, păduri, ape și în general acele lucruri ce nu au fost alterate
cu sau fără știință de om (sau care persistă indiferent de acțiunea acestuia).
Totalitatea acțiunilor omului care influențează natura sunt cuprinse într-un factor
antropic. Natura poate fi generic înțeleasă ca fiind constituită din: Pământ, viață, ecosistem,
sălbăticie, frumusețea naturii, materie și energie, sau chiar natura aflată dincolo de planeta
Pământ.
Viața omului se întrepătrunde cu viața lumii vii. Trupul se hrănește cu roadele lumii vii,
respirăm un aer oxigenat de plante, ne potolim setea cu ape ce izvorăsc din munți.
Îmbrăcămintea, rezervele pentru tehnologii înalte, toate le putem obține doar din acest
minunat pământ, din viața care creste cu ajutorul resurselor lui. Pe bună dreptate se poate spune
că nimic nu ar fi fost posibil de realizat prin efortul spiritului omenesc, de-a lungul generațiilor,
fără fundalul acesta natural, plin de resurse si potențial.
Turismul verde este un concept menit nu să stopeze turismul, ci să-l orienteze astfel încât
să se asigure conservarea mediului natural prin utilizarea durabilă a componentelor diversității
biologice. Prin împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor,
turismul verde încearcă să asigure și dezvoltarea pe termen lung a unui mod nou de realizare a
afacerilor în turism. Pentru găsirea acestui echilibru între conservare și dezvoltare este necesară
nu doar replanificarea activităților turistice, dar și integrarea turismului verde în politica de
dezvoltare durabilă a României.

41

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Turismul în Romania se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate.
Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil incluzând frumoșii si împăduriții
Munții Carpați, coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare delta europeană

atât de bine păstrată. Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele unde oamenii mențin
de sute de ani tradițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase, a orașelor
medievale și a castelelor.

În ultimi anii, România a devenit o destinație pentru mulți europeni, rivalizând cu țări
precum: Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum: Mamaia, Saturn, Venus, Neptun
sunt printre principalele atracții turistice pe timp de vară. În timpul iernii stațiunile de schi de
pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor români. Pentru
atmosfera lor medievală și pentru castelele aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum:
Sibiu, Brașov și Cluj-Napoca au devenit importante puncte de atracție pentru turiști.

Relieful este cel mai variat și important element de potențial turistic prin valoarea
peisagistică, cât și prin posibilitățile largi de practicare a turismului pe care le oferă. Clima
contribuie și ea la crearea unei ambianțe favorabile turismului. Hidrografia contribuie la
sporirea atractivității zonelor turistice.

Din punct de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice antropice, România
este foarte bine reprezentată. Principalele atracții turistice sunt reprezentate de elementele de
etnografie, folclor, artă populară, rezervațiile naturale precum și fondul cinegetic românesc.

În ceea ce privește structurile de primire, România are o imagine destul de bună. Pe viitor
ar trebui să se aibă în vedere construirea unor structuri noi, dar și modernizarea celor existente.

Ca şi în alte cazuri de definiri şi delimitări conceptuale de prea multe ori se despică firul
în patru şi, de obicei, doar pentru a se încerca să se facă loc tuturor denumirilor utilizate în
raport cu o singură activitate, fenomen, acţiune, eveniment etc. Se poate spune că, concepte
precum turism rural, agroturism, ecoturism şi turism durabil pot fi încadrate în conceptul de
TURISM VERDE, deoarece toate acestea au un scop comun şi anume: protejarea mediului

natural pe termen lung.
Turismul ca activitatea economică trebuie să se racordeze conceptului de dezvoltare

durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei
societăţi, care vinde aceste resurse (prelucrate sau nu) ca parte integrantă a "produselor" sale ci
în acelaşi timp, împarte anumite resurse cu alţi utilizatori, inclusiv cu comunităţile locale.
Industria turistică a adoptat conceptul de dezvoltare durabilă, formulându-se noţiunea de
"turism durabil" care, după publicaţia OMT "Turismul în anul 2010" (1994), dezvoltă
ideea "satisfacerii nevoilor turiştilor actuali şi ai industriei turistice şi, în acelaşi timp, a
protejării mediului şi a oportunităţilor pentru viitor". Se are în vedere satisfacerea tuturor
nevoilor turiştilor, economice, sociale, estetice, de loisir, etc. menţionându-se integritatea
ecologică şi diversitatea biologică, culturală şi toate sistemele ce susţin viaţa. Cu alte cuvinte,
toate activităţile turistice dintr-o ţară trebuie să fie compatibile cu capacitatea de încărcare cu
turişti şi echipamente turistice a mediului natural, asigurându-se, astfel, o funcţionare ecologică
şi economică durabilă la toate nivelurile corespondente nevoilor de utilizare endogene şi

exogene.
În dezvoltarea durabilă a turismului se impune ca necesitate, respectarea de către

autorităţi, comunităţi, întreprinzători şi agenţi de turism a unor principii generale, între

care amintim:
✓ mediul înconjurător are valoare intrinsecă, deosebit de mare pentru turism; de el

trebuie să se bucure şi generaţiile viito are;
✓ turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă, complexă, de care să beneficieze mediul

ambiant, comunităţile locale şi, desigur, turiştii;

42

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

✓ relaţia dintre mediul ambiant şi turism poate fi dezvoltată astfel încât, mediul să susţină
activitatea turistică pe termen lung, iar dezvoltarea turismului, la rândul său, nu trebuie să ducă
la degradarea mediului ci, dimpotrivă, la protejarea şi conservarea lui;

✓ dezvoltarea activităţii de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se
desfăşoară;

✓ ecologice, sociale, economice, culturale, arhitecturale;
✓ scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiştilor
cu cele ale destinaţiilor şi gazdelor acestora;
✓ industria turistică, guvernele, autorităţile responsabile cu protecţia mediului şi
organismele internaţionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze pentru a le pune
în practică.

Aplicarea în practică a principiilor dezvoltării durabile turismului s-a lovit de numeroase
probleme de natură economică, socială, organizatorică etc.

Turismul durabil trebuie să se bazeze pe o strânsă cooperare între industria turistică şi
alte sectoare, precum agricultura, silvicultura şi managementul mediului, dar acest lucru nu se
realizează întotdeauna. Mai mult, elaborarea unor proiecte coerente şi integratoare de
dezvoltare necesită mult timp şi importante resurse băneşti.

Turismul este în primul rând o activitate economică, mai multe regiuni sunt dependente
de veniturile realizate din turism. Rolul său economic continuă să fie crearea de noi locuri de
muncă, generarea veniturilor pentru populaţie şi bugete guvernamentale, antrenarea zonelor
mai puţin dezvoltate.

Pentru conceptele de turism rural şi agroturism, au fost oferite numeroase definiţii de
către diferiţi autori, unele dintre aceste definiţii urmează a fi redate şi explicate în următoarele
rânduri.

Turismul în zone rurale, complementar altor forme de turism, contribuie la
susţinerea acestuia, oferindu-i condiţiile necesare transformării turismului de circuit în

turism de sejur.
Această zonă poate şi trebuie să devină zonă turistică de sejur, o destinaţie pentru

petrecerea concediului tot timpul anului, căci ea răspunde, nu numai motivaţiei turismului
cultural şi de cunoaştere, ci şi altei cerinţe moderne: aceea de petrecere a timpului liber în
natură, fapt de altfel constatat şi în alte ţări: anchetele făcute printre vizitatorii monumentelor
istorice demonstrează că atenţia se îndreaptă nu numai asupra monumentelor, ci şi asupra
mediului lor înconjurător.

Motivaţiile specifice turismului rural sunt următoarele:
✓ reîntoarcerea la natura nemodificată, motivaţie valabilă pentru toate categoriile de
vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, rezultat al trebuinţei de conservare, sănătate,
confort fizic şi spiritual, ce demonstrează că, omul modern nu se poate rupe de cadrul originar
de viaţă, iar contactul lui cu mediul rustic are ecouri largi în mecanismul echilibrului funcţional;
✓ cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifice zonelor rurale,
dintre care se desprind familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul
folcloric. În acest cadru, turistul îşi recapătă condiţia de membru al comunităţii, reputaţia,
prestigiul, consideraţia celorlalţi, precum şi posibilitatea de a participa la acţiuni comune

creatoare;
✓ cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea contactului nemijlocit cu piese ale

tezaurului istoriei naţionale, ale folclorului, ocupaţiilor tradiţionale şi obiceiurilor populare
transformă vacanţele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi şi numeroase
cunoştinţe şi de dobândire a unor deprinderi ce dau turiştilor satisfacţii personale şi sentimentul
utilităţii. În acelaşi timp, prin iniţierea în meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale, turiştii îşi
pot manifesta din plin aptitudinile creative personale, ieşind din monoton ia şi rutina
activităţilor cotidiene;

43

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
✓ motivaţii estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturaleţe,
ce îndeamnă pe majoritatea turiştilor să se considere privilegiaţi pentru posibilitatea de a vizita
locuri atractive prin pitorescul şi farmecul lor;
✓ curiozitatea, satisfăcută prin informaţii asupra ospitalităţii populare, obiceiurilor
gastronom ice, artizanatului şi ritualurilor săteşti;
✓ odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi terapia ocupaţională.
Obiectivul principal pe care şi-l propune ecoturismul este furnizarea unui turism de înaltă
calitate în condiţiile protecţiei arealelor naturale şi a stimulării economiilor locale. Aceste
deziderate pot fi atinse prin sporirea resurselor aflate în conservare, prin realizarea educaţiei de
mediu şi prin implicarea autorităţii locale. Gradul în care aceste variabile funcţionează sau au
potenţial să funcţioneze reprezintă în esenţă succesul unei arii ecoturistice.
Sub genericul de ecoturism trebuie cuprinse toate formele de turism, care, în activitatea
lor, se bazează pe principii ecologice, adică fară a deranja sau distruge mediul natural
şi construit, moştenirea istorică şi culturală, ci, dimpotrivă, de a le roteja, conserva, dezvolta şi
a realiza o dezvoltare durabilă. Turismul ecologic este o formă de turism ce se desfăşoară pe
baze ecologice, fără a deranja sau distruge mediul natural şi construit, moştenirea istorică şi
culturală, ci, dimpotrivă, acestea trebuie protejate, conservate şi dezvoltate, pentru a realiza o
dezvoltare durabilă.
Se poate spune că, concepte precum turism rural, agroturism, ecoturism şi turism durabil
pot fi încadrate în conceptul de TURISM VERDE, deoarece toate acestea au un scop comun şi
anume: protejarea mediului natural pe termen lung.

Bibliografie
1. https://www.wikipedia.org/ http://www.turismverde.ro http://www.reprograph.ro
2. http://www.turismin.ro

44

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

POTENȚIALUL TURISTIC AL MUNȚILOR APUSENI

Stan Georgiana, clasa a VI- B
Prof. coordonator: Stanciu Liliana
Școala gimnazială Potlogi

Una dintre cele mai atractive destinaţii turistice din România este reprezentată de zona
Munților Apuseni. Fauna, flora, relieful și tradițiile care încă se păstrează în Țara Moților
completează seria de motive care-l descriu drept un loc pe care niciun turist nu ar trebui să-l rateze.

Unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Munţii Apuseni este Gheţarul de la
Scărişoara sau Uriaşul de Gheaţă. Acesta se găsește în Parcul Natural Apuseni, la distanţă de
doi kilometri de Gârda de Sus. În anul 1938, peştera a fost declarată monument al naturii din
România. Aceasta are o lungime de 700 de metri, cu portalul înalt de 24 de metri şi o vechime de
3.800 de ani. Atracţiile Gheţarului din Scărişoara sunt: Sala Mare, Biserica şi o sală cu stalagmite
de gheaţă.

De la Valea Arieşului Mare din Câmpeni sunt 32 de km, pe DN 75, până în Gârda de Sus,
iar din Albac 14 kilometri până în Gârda de Sus, apoi circa 10 km, urmând indicatoarele, pentru a
ajunge la Ghețar. În 2005, cercetătorii de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj,
împreună cu specialişti străini, au analizat carote (mostre cilindrice, obţinute prin forare) extrase
din gheţar şi au aflat o mulţime de date interesante din trecutul acestei regiuni: cum a fost vremea
în fiecare an din ultimii 4.000, când au fost incendii în zonă, chiar şi cât aur se exploata în Apuseni
pe vremea dacilor.

Ghețarul de la Scărișoara

În Munţii Apuseni, spre Bihor se află un alt loc deosebit de pitoresc, cunoscut sub numele
de Peştera Poarta lui Ionele. Portalul înalt de 17 metri face din aceasta una dintre peşterile
“înfricoşătoare” ale Apusenilor. Gelologii o descriu ca fiind sculptată în calcare albe, alătuită dintr-
o galerie cu traseu frânt. La intrarea în peşteră, se află un pârâu care ţâşneşte din stâncă.

Poarta lui Ionete

45

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Cascada Vârciorog este o spectaculoasă cădere de apă de peste 15
metri înalțime situată la poalele Vârfului Piatra Grăitoare. Aceasta
se găsește în Arieșeni, în apropierea satului Vamvucești - la 5
kilometri distanță de centrul comunei.
Cascada și zona tampon din jurul ei constituie o rezervație
peisagistică protejată de lege.

Pereții de stancă sunt impresionanți și ascund numeroase grote, iar
de sus, de pe stâncile golașe sunt priveliști spectaculoase spre Valea
Ariețului, pădurile de brad împodobite cu poienițe și case de moți.

Fig. Cascada Vârciorog
Cheile Arieșului sunt cele mai impresionante chei de pe tot cursul
râului Arieș. Lungi de 4 kilometri de-a lungul râului, acestea impresionează prin înalțimea
pereților, prin porțiuni înguste și repezi prin care râul și-a croit loc.
Sunt cunoscute si sub numele de Cheile Albacului sau Zugai.
În Cheile Arieșului se gășeste Peștera Huda de lapte, o peșteră interesantă fără formațiuni.
De la intrarea în peștera se deschide o panoramă superbă asupra cheilor si Văii Arieșului. Merită
să urcați până acolo cel puțin pentru priveliștea înspăimăntator de frumoasă.
Rezervația naturală Cheile Arieșului se întinde pe aproximativ 35 de hectare. Cheile sunt
opera râului Arieșul Mare care a erodat, și a unui pârâu, afluent al Arieșului, care au erodat
calcarele dolomitice si cuarțitele, dând naștere unui sector de chei foarte pitoresc.
Dealul cu Melci este un deal de melci pietrificați de forme si mărimi variate. Cochilii de
piatră a unor melci ce au trăit în aceste locuri cu mult timp in urmă. Pe vremea când aici pe locul
unde azi sunt Apusenii era o mare întinsă numită Tethys. Sub presiune și sub acțiunea timpului
unul dintre marile bancuri de cochilii de melci s-a pietrificat.
Dacă vă uitați atent pe stâncile cu melci pietrificați observați cu ușurință forme și mărimi
variate – zeci de specii de pietricele-melc cimentate împreună în stânca cenușie. La atingerea
acestora încă se mai simte și azi spirala fină de pe spatele cochiliilor.

Dealul cu Melci
Cetățile Ponorului - o adevarată cetate naturală modelată de ape - cel mai înalt poartă de
peșteră din România.
Trei porți gigantice, o peșteră de 5 kilometri lungime și puncte de belvedere situate la 300
de metri de vale șunt câteva din atracțiile locului care merită sa fie ocrotite și sprijinite în procesul
de conservare a mediului, mărturie peste timp.

46

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Peștera Cetățile Ponorului

Aventura și adrenalina la înalțime și în subteran - cățărare și parcurgerea zonelor mai
dificile pe lanțuri sunt tot atâtea posibilități de a petreceăn natură clipe frumoase, nutrind
mulțumirea că țara noastră are atâtea frumuseți minunate.

Bibliografie
1. Cocean Pompei- Chei si defilee din Muntii Apuseni, Edit. Academiei, Bucuresti,1988.
2. Cartea verde a judetului Bihor-arii naturale protejate, Fundatia Ecotop, Oradea.
3. http://www.padureacraiului.x7.ro/relief.htm
4. http://www.descopera.ro/descopera-alba/13091405-pestera-scarisoara-adapostul- celui-mai-

mare-ghetar-subteran-din-romania

47

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

ŞCOALA ŞI TURISMUL „VERDE”

Autor: elev Spălnăcan Adina, clasa a XI-a
Prof. coordonator: Spălnăcan Diana
Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu”, Campia Turzii

În clipele de odihnă sufletească, când ne uitam în jurul nostru, ne punem firesc întrebarea:
„Ce este NATURA?”. Găsim un răspuns simplu şi firesc: este VIAŢĂ. Apoi ne întrebăm „Ce este
viaţa?”. Atunci lucrurile se complică. Apar mii de răspunsuri, mii de gânduri, idei, paradigme.

Dacă ar fi să dăm câteva definiţii vieţii, iată ce am nota: viaţa este respiraţie şi digestie. În
corpul nostru – Cerul și Pământul, Spiritul și Materia, Infinitul și Finitul, Nemurirea și Moartea –
se combină și coexistă, învățând alăturarea și trăirea simultană a paradoxurilor, pe care o denumim
VIAȚĂ UMANĂ.

Viața este DEPENDENȚĂ și INTERDEPENDENȚĂ. Viața pe planeta Pământ este un
dans armonios între forțele chimiei și ale fizicii – între atomii substanțelor și fotonii de lumină. În
același timp, atât viața umană, cât și viața vegetală – sunt vieți dependente de prezența grupului,
de relaţiile cu ceilalți. Fiecare dintre noi suntem o parte mică din sistemul uriaș care se cheamă
omenire. Când am înțeles în profunzime și detaliu organismul omenesc și perfecțiunea alcătuirii
sale, am aflat că suntem formațicomunitate uriaşă de celule– toate inteligente și conștiente, la un
nivel – dar toate cooperând și lucrând împreună pentru un scop comun: VIAȚA! Viața este un
dans subtil între multe elemente componente.

Viața pe pământ este o poveste magică, de iubire și armonie. Plimbați-vă în păduri, pe câmpuri
înflorite, în livezi, re-acordați-vă la energia vieții.

Viaţa şi natura sunt teme bogat ilustrate şi în literatura română, deoarece natura e sursă de
inspiraţie care naşte legende mituri şi povestiri. De exemplu muntele devine univers al
contemplaţiei, care înalţă fiinţa, îi oferă singurătate şi peisaj variat. Valea ca şi muntele este o taină
adâncă şi excepţională, iar satul prinde viaţă prin sărbători, bucurii colective, obiceiuri ancestrale.
Descrierile locurilor, faima artiştilor şi scriitorilor, fascinaţi de natură sunt tot atâtea motive ca să
ne întreptăm spre turismult „verde”.

Dacă privim academic ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a
turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale, legate de natură şi care trebuie
să îndepllinească următoarele condiţii: conservarea şi protejarea naturii, folosirea resurselor umane
locale, caracter educativ, respect pentru natură, conşientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale,
impactul negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural.

Ecoturismul a aparut initial ca o oportunitate de afaceri, creată de interesul tot mai mare
pentru soarta planetei. La prima vedere, cele doua preocupări sunt incompatibile şi totuşi, o afacere
ecoturistică poate avea succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă, care respectă legile
pieţei şi ale dezvoltării durabile deopotrivă. Ecoturismul este puternic dependent de angajamentul
întreprinzatorilor în aplicarea unui set unic de standarde de operare, standarde care au evoluat
permanent în ultimii zece ani. Faptul ca nu exista un organism de reglementare la nivel
international şi, că standardele în domeniul ecoturismului sunt destul de dificil de evaluat, a permis
operatorilor şi guvernelor să promoveze ecoturismul în mod necontrolat. Conferinţele
internaţionale, seminariile şi publicaţiile aparute în ultimii ani au avut un rol important în educarea
ecoturistică a operatorilor si guvernelor, însă înţelegerea greşită a termenului ramâne înca o
problemă. În urma dezbaterilor ce au avut loc în cadrul Summit-ului Mondial al Ecoturismului
(Ouébec,2002), participantii au formulat o serie de recomandari adresate guvernelor, sectorului
privat, organizatiilor non-guvernamentale, institutelor de cercetare, agenţiilor de dezvoltare şi
comunităţilor locale. Prezentăm în continuare cele mai importante recomandări care vizează
sectorul privat (agenţii de turism şi touroperatori, proprietari ai unităţilor de cazare şi alimentaţie,

48

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

ai echipamentelor de agrement şi ai terenurilor de interes ecoturistic etc.): afacerile ecoturistice
trebuie să fie profitabile pentru toţi cei implicaţi deopotrivă: proprietari, investitori, manageri şi
angajţi, comunităţi locale şi organizaţii de conservare din ariile naturale în care acestea se
desfasoară; conceperea, dezvoltarea şi conducerea afacerilor trebuie să ducă la minimizarea
efectelor negative, să contribuie pozitiv la conservarea ecosistemelor fragile şi a mediului în
general, să aducă beneficii directe comunităţilor locale; întreprinzatorii trebuie să se asigure că
designul, planificarea, dezvoltarea şi operarea facilităţilor ecoturistice încorporează principiile
durabilităţii.

Învăţământul tehnic din România promovează turismul „verde” prin orele de specialitate
ale elevilor care studiază la clase cu profile de servicii şi turism, prin încurajarea lor de a înfiinţa
firme de exerciţiu, companii- elev, care să simuleze activităţi economice în domeniul

ecoturismului.
Pornind de la cadrul şcolar în care activez, a fost posibilă materializarea unei idei colective,

aceea de a crea o firmă virtuală F.E.„Experiences Camp” S.R.L., care să promoveze ecoturismul
prin intermediul taberelor şcolare. Factorii care au determinat această alegere au fost: potenţialul
natural al zonei, populaţia rurală, tradiţiile bogate şi poziţionarea geografică atractivă.

Această firmă are ca domeniu de activitate organizarea de tabere şcolare care să respecte
condiţiile de funcţionare ecologică. Taberele propun câteva activităţi interesante, în funcţie de
anotimp şi de zona în care sunt organizate, cum ar fi: vizionare de filme tematice despre păsări şi
animale existente în zona respectivă, drumeţii tematice, educaţie forestieră, vizitare peşteri, călărie,
plimbare cu bicicletele şi căruţa, degustări de mâncare tradiţională. Un produs nou, promovat de
firma creată de noi, este vizitarea atelierelor unor meşteri populari din zona, turiştii având
posibilitatea de a se caza la aceştia pentru a participa direct la activităţile meşteşugăreşti. O
experienţă inedită pentru turişti ar fi participarea la diverse festivaluri care s-ar desfăşura în
perioada de oraganizare a taberei. Locaţiile în care sunt cazaţi turiştii respectă toate regulile
ecoturismului, evitând poluarea mediului cu deşeuri de orice fel, iar mâncarea oferită este
procurată din zone cu certificat bio.

În acest fel elevii devin preocupaţi de mediul în care trăiesc, învaţă să respecte natura, să
preţuiască viaţa şi să îşi pună în practică abilităţile antreprenoriale. Fiecare elev implicat într-o
astfel de experienţă va rămâne cu visul că firma creată de el va prinde cândva viaţă.

Aşa cu spune Blaise Pascal „Natura reîncepe mereu aceleaşi lucruri, anii, zilele, ceasurile;
aşa se creează un fel de infinit şi de eternitate.”, iar natura aduce VIAŢĂ.

Bibliografie
1. Doina Ruşti-„Dicţionar de teme şi simboluri din literatura romană”
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Natură
3. „Turism ecologic în Bucovina”, prep. Univ. Liviu Scutariu şi conf. Univ. Dr. Carmen

Nastase - articol internet

49