Revista ”Natură și viață” 2018 nr. 1

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

PARCUL NICOLAE ROMANESCU

Autor: Moină Florin Gabriel, clasa a XII-a C
Prof. coordonator: Ion Lenica
Liceul “Traian Vuia” Craiova, Dolj

Parcul Nicolae Romanescu este cea mai mare zonă verde urbană din România și al treilea
parc natural din Europa de Est. O atracție în sine, parcul găzduiește mai multe obiective turistice
deosebite, vizitate de mii de turiști anual.

Parcul se întinde pe o suprafață de aproximativ 100 de hectare și este al doilea ca și
dimensiune din România, după Parcul Herăstrău din București. Aici se afla odinioară moșia
familiei Bibescu, de aici vine și numele alternativ al parcului – Parcul Bibescu.
Despre Parcul Nicolae Romanescu

Parcul se află în partea de sud a Craiovei și este cunoscut și sub denumirile Parcul
Independenței, Parcul Poporului sau Parcul Bibescu.

Pe locul unde se află astăzi parcul, se afla moșia familiei logofătului Ioan (Iancu) Bibescu,
o moșie cu pavilioane, bănci și sere care ofereau locului un farmec aparte. În 1848 moșia este
cumpărată de autoritățile orașului, însă amenajarea parcului în spațiu public pentru recreere începe
de abia în 1898, odată cu venirea lui Nicolae Romanescu (cel care dă și numele parcului) la
primăria orașului.

Fosta moșie Bibescu a fost transformată total prin reamenajarea spațiilor verzi, modificarea
artificială a terenului, aclimatizarea unor specii noi de arbori și construirea unor structuri noi. Zona
a renăscut, iar noul parc, amenajat în stil romantic a devenit în timp un punct de atracție pentru toți
cei care vizitează Craiova.

În interiorul parcului sunt câteva obiective de sine stătătoare care aduc un plus la farmecul
locului și formează împreună un ansamblu turistic aparte.
Castelul Fermecat

Castelul este rodul imaginației arhitectului francez Edouard Redont și imită un castel
medieval. Inițial castelul era pur și simplu un adăpost stilizat pentru bazinele de apă folosite la
irigarea parcului. Apoi, în interiorul castelului a fost amenajat un restaurant. În prezent castelul
este o simplă structură ce poate fi vizitată și amintește de vremuri cu regi și cavaleri.

50

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
Grădina Zoologică
Grădina Zoologică a fost inaugurată în anul 1906, fiind astfel cea mai veche din țară. De-a
lungul timpului, aici au putut fi admirate animale și păsări precum: tigrul, lama, jaguarul, leul,
maimuța, struțul sau păunul. În apropierea grădinii se află Chioșcul Fanfarei, realizat special la
Viena și Teatrul de Vară.

Podul Suspendat
Podul leagă două dintre dealurile din parc și este o punte peste lacul care se întinde pe 4

hectare. Peisajul Podului Suspendat deasupra lacului pe care vizitatorii se pot plimba cu barca
scoate în evidență stilul romantic al Parcului Romanescu.

Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Nicolae_Romanescu
2. http://www.tion.ro/parcul-nicolae-romanescu-cea-mai-mare-zona-verde-urbana-din-

romania/1653407

51

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

VALEA DOFTANEI ȘI OBIECTIVELE TURISTICE NATURALE

Autor: Gheorghe V. Nicola Catrinel, clasa a VI-a B
Prof. coordonator: Stanciu Liliana
Școala Gimnazială Potlogi

Cheile Doftanei este denumirea ariei protejate (sit de importanță comunitară) situate pe
teritoriul nord-vestic al județului Prahova, în Muntenia.

Lacul Paltinu este un lac de acumulare pentru apă potabila, întins pe o lugime de 3 km,
oferind o priveliste încântătoare. Ambele maluri ofera condiții prielnice pentru așezarea unor
campinguri pitoresti și case de vacanță. Este asezat într-o zonă montană pitorească în bazinul
Doftana, iar în apropriere se găsește râul Doftana, la confluența cu Pârâul Păltinoasa și Secaria.
Situat la o altitudine de 650 m, lacul Păltinoasa ocupă o suprafața de 215 ha.

Lacul Paltinu Lacul Paltinu

(vedere din fața lacului de acumulare) (vedere din ,, coada,, lacului)

Lacul Paltinu (vedere la intrarea pe pod)

Cheile Doftanei (La Tocile) sunt situate în apropierea Lacului Păltinoasa și oferă o priveliște
deosebită, asemănătoare cu cea de la Cheile Bicazului. Zona submontană, situată la distanță de 20
km de Câmpina, ce se desfașoară de a lungul Văii râului Doftana, unul din afluenții râului Prahova.

Cheile Doftanei este denumirea ariei protejate (sit de importanță comunitară) situate pe
teritoriul nord-vestic al județului Prahova, în Muntenia. In lungime de 300 m, reprezintă un
adevărat fenomen carstic având forma unui adevărat tunel, cu pereți aproape verticali și dând
naștere unor peisaje spectaculoase.

Aria naturală se întinde în nord-vestul județului Prahova (în zona de contact a Subcarpaților
Prahovei cu prelungirile sudice ale Munților Baiu), ocupând teritoriile administrative ale
comunelor: Bertea, Brebu, Secăria, Șotrile și Valea Doftanei; și cel al orașului Comarnic. Aceasta

52

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

este străbătută de drumul județean DJ102L care leagă localitatea Seciuri de Barajul Paltinu; baraj
(aflat în arealul sitului) construit între anii 1968-1971, pe valea râului Doftana.

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie
2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de
2.613,30 hectare.

Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni montane,
fânețe, abrupturi stâncoase, grohotișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților
Baiului (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură) și cea continentală a
bazinului râului Doftana.

Cheile Doftanei
Glodeasa este o padure seculară virgină, de fag si brad, situată în comuna prahoveană Valea
Doftanei, la o altitudine de 650 – 890 m. Pădurea păstrează mărturii ale evoluției învelișului
forestier al munților noștri, fiind ferită de exploatarea forestieră. Pe o suprafață de 534,9 ha, se
întind arbori cu vârste cuprinse între 200 – 300 de ani și înățimi de 40 – 45 m.
Pădurea Glodeasa este printre puținele păduri rămase virgine la noi în țară, prezentând o
remarcabilă diversitate peisagistică: păduri, stânci, pajisti, roci la zi, ape dulci, chei. Peisajul este
împodobit cu specii de plante rare, ocrotite prin lege. Rezervația Glodeasa reprezintă un obiectiv
turistic deosebit, prin naturalețea perfectă a peisajului, aerul curat garantat și drumețiile de munte
ce pot fi realizate de aici.
Rezervația Glodeasa este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia,
obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați daca vă aflați în apropiere.
Tipuri de habitate: Padure de fag de tip Luzulo - Fagetum, tufărișuri alpine și boreale, pajisti
alpine și subalpine, vegetație pe stânci calcaroase, iazuri și lacuri.

Imagine din Rezervația Glodeasa
Cheile Doftanei prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată,
exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.
Aria protejată dispune de 10 tipuri de habitate (Comunități de lizieră cu ierburi înalte
higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Păduri de fag de

53

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

tip Luzulo-Fagetum; Păduri dacice de fag; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri dacice
de stejar și carpen; Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; Păduri aluviale cu Alnus
glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Păduri din Tilio-
Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene;

Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă
de floră și faună specifică lanțului carpatic de curbură.

La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni,
insecte) enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992
(privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista
roșie a IUCN; printre care: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus
capreolus), mistreț (Sus scrofa), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), tritonul comun
transilvănean (Triturus vulgaris), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), țestoasa de baltă (Emys
orbicularis), sălămâzdră de uscat (Salamandra salamandra), broasca-roșie-de-pădure (Rana
dalmatina), broasca mare de lac (Rana ridibunda) sau croitorul cenușiu al stejarului (Morimus
funereus)

Printre speciile de plante semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice
(ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992;
astfel: firuță de pădure (Brachypodium sylvaticum), clopței (Campanula sibirica), drob
(Chamaecytisus hirsutus), bulgării-de-stâncă (Cnidium silaifolium), mlăștiniță (Epipactis
helleborine), sânziene albe (Galium mollugo), asperula (Asperula rumelica), ruginiță (Asplenium
ruta-muraria), cătină albă (Hippophae rhamnoides), buruiană-pentru-vânt (Inula ensifolia),
mărgică (Melica ciliata), poala „Sfintei Mării” (Reseda lutea), coada-iepurelui (Sesleria
heuflerana), gușa-porumbelului (Silene nutans ssp. dubia), dumbăț (Teucrium chamaedrys),
cimbrișor (Thymus pulcherrimus), iarbă neagră (Lembotropis nigricans), iarbă grasă (Sedum
telephium ssp. maximum).

Bibliografie
1. http://www.unibuc.ro/prof/oprea_c_r/docs/2017/ian/17_12_40_2704_21_08_44Subcarpatii_

Curburii.pdf
2. http://www.valeadoftanei.ro/
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Valea_Doftanei,_Prahova

54

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

NATURĂ ȘI VIAȚĂ

Nume: Susea Marilena, clasa: a IX – a C
Prof. coordonator: Vocheci Mădălina
Liceul Tehnologic ”Ion Barbu”, Giurgiu

Mediul înconjurător reprezintă mediul natural care a fost transformat de oameni. El cuprinde
relieful, aerul, apa, vegetaţia şi solul. Acestea sunt elementele mediului natural asupra cărora a
intervenit omul prin activităţile sale. Fiecare element reprezintă un rol deosebit în crearea mediului
natural. În acelaşi timp, toate sunt în legătură unele cu altele. Astfel, relieful influenţează clima.
Clima, la rândul ei, împreună cu relieful, determină răspândirea vegetaţiei, iar aceasta din urmă, a
faunei. Iată, aşadar, o înlănţuire în care fiecare element în parte trebuie să funcţioneze bine pentru
a se păstra acea unitate care este mediul natural. Pentru a trăi mai bine, oamenii au creat aşezări,
au cultivat terenuri, au construit drumuri şi uzine, adică au transformat treptat mediul natural.
Mediul natural poate fi folosit în sprijinul omului, dar cu condiţia să nu fie distrus. Din păcate
există numeroase exemple de distrugere a plantelor şi animalelor, de poluare a aerului, a apelor şi
a solului. De cele mai multe ori, vorbind despre impactul omului asupra mediului înconjurător se
fac referiri la poluare. În realitate, agresiunea omului depăşeşte mult sfera poluării şi de aceea este
mai corect să vorbim de căi diferite de deteriorare a mediului.

Acţiunea negativă a omului asupra mediului se numeşte deteriorare (degradare).
Există o serie de surse majore de deteriorare ca rezultat al activităţii umane. Aceste căi de
deteriorare nu acţionează separat în timp şi spaţiu, ci de cele mai multe ori agresiunea se exercită
simultan asupra diferitelor componente ale mediului.
Poluarea este una din aceste căi. Poluarea reprezintă pătrunderea în mediul natural a unor
poluanţi naturali, dar mai ales artificiali rezultaţi din activitatea umană, îndeosebi din industrie,
agricultură, transporturi, care reprezintă deşeuri ale activităţii umane.
Exemple de poluare:
Administrarea îngrăşămintelor chimice poate avea urmări nedorite pentru mediul
înconjurător. Substanţele chimice pătrund în pânza de apă freatică şi de aici în fântâni sau izvoare,
ameninţând sănătatea oamenilor şi a animalelor.
Transportul energiei poate avea efecte de poluare.
Mările şi oceanele sunt afectate de petrolul care se revarsă în urma diferitelor accidente.
Petrolul este rezistent la acţiunea bacteriilor, de aceea persistă mult timp. Formează o
peliculă la suprafaţa apei, care împiedică difuzarea oxigenului în apă.
Reţelele electrice de înaltă şi joasă tensiune produc:

• poluare vizuală - firele şi staţiile de transformare;
• poluare sonoră – generează sentiment de frică, duc la pierderea parţială sau totală a
auzului;
• poluare electromagnetică – perturbă emisiile de radio şi televiziune;
• poluare psihică
• generată de teama de pericole de accidentare.
Industrializarea, urbanizarea cu intensificarea accentuată a circulaţiei rutiere, aeriene, a
construcţiilor de drumuri, răspândirea fără precedent a aparatelor audio-vizuale au dus la creşterea
semnificativă a poluării sonore. Un alt efect negativ al industrializării masive este poluarea prin
deversarea reziduurilor şi gazelor toxice rezultate în urma proceselor tehnologice.
Poluarea este doar una din căile majore de deteriorare a mediului, dar există şi alte surse
majore de degradare, ca rezultat al activităţii umane.

55

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

“Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul şi subsolul
şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea cea mai comună
pe care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre mediul înconjurător.

O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un “ecosistem” care se
intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru.
Totalitatea factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru regnurile vegetale, animale şi
pentru exponentul său raţional – omul, reprezentând mediul natural. În mediul natural distingem

componente fizice naturale
➢ elemente abiotice: aer, apă, substrat geologic, relief, sol.
➢ elemente biotice reprezintă viaţa, organismele. Ele apar sub forma vegetaţiei şi

animalelor depinzând atât de factori tereştri, cât şi cosmici (radiaţia solară de exemplu) ceea ce
ne ajută să înţelegem implicaţiile care pot urma unor modificări fie terestre, fie cosmice, sau
ambele în acelaş timp.

➢ elementele antropice care sunt introduse de om prin activitatile sale.
Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect,
materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele,
diminuează resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului”.

Poluantul este un factor (materie sau energie), produs de om sau datorat unor procese
naturale, a cărui prezență în mediu într‐o cantitate care depăşeşte o limită care poate fi tolerată de
una sau mai multe specii de viețuitoare, sau de către om, împiedică dezvoltarea normală a acestora.

Supraexploatarea bogăţiilor subsolului, a pădurilor, a păşunilor, a solului, a speciilor de
plante şi animale are efecte negative.

Urmare a acestor acţiuni s-a ajuns la reducerea bogăţiilor subsolului şi a suprafeţelor
împădurite, la distrugerea păşunilor şi a solului, la dispariţia a numeroase specii, la degradarea
mediului natural prin surpări şi alunecări de teren.

Realizarea de mari amenajări de teritorii cum ar fi: lucrări miniere de suprafaţă, lucrări
hidrotehnice (baraje de acumulare, canale, sisteme de irigaţii), duce la distrugerea mediilor
naturale şi artificiale.

Menţinerea vieţii pe pământ şi supravieţuirea generaţiilor viitoare sunt posibile numai prin
reducerea acţiunilor necontrolate ale omului asupra naturii. De aceea, o importantă problemă care
se pune azi în faţa oamenilor este cea a protecţiei mediului înconjurător.

Protecţia mediului însemnă conservare şi ocrotire. Conservarea mediului are în vedere
folosirea lui cu grijă şi chibzuială, evitându-se risipa şi distrugerile din cadrul său. Pentru protecţia
mediului trebuie creat un sistem de organizare a unor programe de cercetare şi cunoaştere a
degradării mediului. Ocrotirea mediului pretinde luarea unor măsuri bazate pe legi care interzic
activitatea sub orice formă în anumite regiuni. Aceste regiuni sunt numite rezervaţii naturale.

Bibliografie
1. Zoe Partin; Melamia Cristina Rădulescu, Dicţionar Ecologic, Editura Garamond, 1995,
Bucureşti
2. Al. Ionescu, Ecologie şi societate, Editura Ceres,1991, Bucureşti
3. Gabriela Nedelcu, Mădălina Nedelcu, Ioana Mureşan, Simona Stan, Traian Mureşan, Centrul
Naţional de Voluntariat PRO VOBIS, Educaţia ecologică şi voluntariatul în protecţia mediului,

Editura Treira, Oradea, 2003
4. Şincan, Eugenia; Zalana , Mihaela; Vraci, Daniela, ABC-ul lumii vii , vol I , Ed. Best, 1997
5. Carmen Manuela Cazan, Rodica Cherciu, Mihai Manda, Creează-ţi mediul! Dicţionar de
termeni, Editor Fundaţia Concept 2004, Bucureşti
6. Gheorghe, Vasilica, Nedelciu, Diana, Sinteze de cultură generală – clasele I-IV, Ed. Niculescu,
Bucureşti, 2001

56

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

TĂUL ȚAPULUI

Autor: Ovidiu Ionuț Pădeanu, clasa a XII-a C
Prof. coordonator: Ion Lenica
Liceul “Traian Vuia” Craiova, Dolj

Turiștii care au curaj să ia muntele-n piept și să-l descopere pot descoperi locuri fascinante.
La doar o aruncătură de băț de Timișoara, în Munții Retezat din județul Hunedoara, se află Tăul
Țapului, un loc de o frumusețe rară, în care și-au făcut cuib marmotele, unele dintre cele mai
simpatice animale din lume.

Tăul Țapului reprezintă, de fapt, un lac glaciar ascuns de pereții stâncoși ai Munților Retezat,
aflat la o altitudine de 2.130 de metri. Un farmec aparte îi conferă lacului mica insuliță verde, care
s-a format în urma unei avalanșe pornite de pe Vârful Țapului, care s-a oprit în lac, și astfel s-a
depus grohotiș ce a depășit nivelul apei cu aproximativ un metru. Tăul Țapului reprezintă unul
dintre cele mai curate și mai spectaculoase lacuri din Retezat, fiind protejat natural. Lacul are o
lungime de 200 de metri și o lățime de 130 de metri și este alimentat de patru izvoare, dar și de
avalanșele de zăpadă. Adâncimea maximă a Tăului Țapului este de cel mult șase metri. Apele
lacului glaciar se scurg la vale, iar în momentul în care intră în pădurea cu jnepeni cad în cascade
ce înfrumusețează acest loc din Munții Retezat ce ascunde comori nebănuite.

De ce fluieră marmotele când văd oameni?

În anul 1977, Tăul Țapului a fost populat cu păstrăvi, iar în
1973, specialiștii spun că o echipă de la Comisia Monumentelor
Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de marmote
alpine din Alpii Austrieci în Parcul Național Retezat. Liniștea
acestui colț de rai din Munții Retezatului este străpunsă, mai ales
atunci când apare câte un turist, de fluieratul marmotelor. Fiind o
zonă destul de retrasă, aceste animăluțe și-au făcut cuib la Tăul
Țapului pentru a se bucura de căldura soarelui, mai ales că iubesc
să stea la soare ore în șir, dar și pentru a începe un ritual mai
neobișnuit de împerechere. Tocmai de aceea nu le este pe plac să
vadă oameni pe teritoriul lor și încep să se fluiere unele pe altele.
Marmotele pot fi văzute doar vara, la sfârșitul lunii octombrie
încep să se retragă sub pământ, unde își încep somnul de iarnă.
Marmota alpină cântărește între patru și opt kilograme și trăiește
la înălțimi cuprinse între 800 și 3.200 de metri, mai ales în

57

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

regiunile vestice și centrale ale Alpilor, precum și în Munții Carpați. La Tăul Țapului se poate
ajunge doar pe drumul Porților Închise.

Totuși, pentru că traseele sunt destul de obositoare, salvamontiștii le recomandă turiștilor
să aibă echipament tehnic pentru alpinism.

Considerat de mulți exploratori,
unul dintre cele mai frumoase lacuri
glaciare din România, Tăul Țapului din
Munții Retezați este una dintre cele mai
pitorești zone încă neatinse din țara.

Aflat la o altitudine de peste 2.000
de metrii este destul de greu accesibil
persoanelor fără experiență în explorările
montane, însă poate și faptul că este ferit
de ochii oamenilor îi dă o tentă aparte de
loc neatins de om, un mic paradis.

Tăul are o adâncime de 6 metrii și o suprafață de 2 hectare. După cum puteți observa în
imagini, lacul are și o mică insuliță, care poate pentru cei curajoși este un loc care îți poate oferi
un picnic de neuitat.
De ce v-am adus în atenție acest loc?

În concepția mea, turismul verde românesc ar trebui să promoveze mai mult zonele încă
oarecum sălbatice, pentru că țara noastră abundă de astfel de peisaje. Odată cu promovarea,
consider că accentul trebuie să cadă mai ales conservarea locurilor. Deja este bine știut faptul că
România este vizată de UNESCO pentru a mai adauga câteva vestigii pe lista obiectivelor
protejate.

Bibliografie
1. http://www.welcometoromania.ro/Retezat/Retezat_Taul_Tapului_r.html
2. http://bloguldecalatorii.ro/
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_T%C4%83ul_%C8%9Aapului

58

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

CONSERVAREA NATURII - PRIORITATE ABSOLUTĂ

Autor: Potcovaru Speranța, clasa a X-a
Prof. coordonator: Barbu Mirela
Liceul Matei Basarab, Craiova, Dolj

Viaţa, un dar inegalabil, pe care trebuie să-l preţuim şi să-l apărăm, este uneori ameninţat de
transformări politice, economice şi sociale. În prezent, mai mult de 5 miliarde de oameni folosesc
resursele naturale. In fiecare colţ al lumii se taie păduri, se extrag minerale şi surse de energie,
erodând solul, poluând aerul şi apa, creând deşeuri periculoase. Poluarea înseamnă modificarea
compoziţiei aerului, apelor, solului, datorată unor substanţe chimice, praf şi fum care aduc
impurităţi şi determină un dezechilibru ecologic natural.

Această poluare duce la dispariţia speciilor, extinderea deşerturilor, contaminarea cu
pesticide, înmulţirea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia sau chiar pierderea de vieţi
omeneşti. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de faptul că, dacă acest ritm al degradării continuă, vom fi
martorii distrugerii treptate a sistemelor care sprijină viaţa pe pământ.

Omul este principalul vinovat de poluarea mediului şi tot el suportă efectele ei negative
asupra sănătăţii sale, de la o banală îmbolnăvire până la pierderea vieţii.

Coordonatele actuale ale vieţii cotidiene impun abordarea unor teme specifice în grădiniță,
alături de alte elemente de educaţie şi probleme legate de calitatea mediului înconjurator. Astfel,
se evidenţiază prioritatea majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaşte, proteja şi conserva mediul de
viaţă, păstrarea particularităţilor naturii devenind eficientă şi reală numai atunci când aceasta va
face parte integrantă din filozofia şi comportamentul nostru.

Se impune ca, încă din grupele preșcolare, copiii să cunoască formele de viaţă existente în
mediul înconjurător şi să înveţe să le ocrotească. Ei trebuie să cunoască şi resursele naturale care
asigură viaţa, dar şi cauzele şi formele de manifestare ale dezechilibrelor naturale din mediul
înconjurator, în special a celor produse de om.

Ceea ce învaţă copiii în primii ani reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa în restul
vieţii.

Astfel, educaţia omului începe din copilărie, componentele dezvoltării sale fizice si psihice
mergând în paralel cu trăsăturile de personalitate.

Educarea copiilor a devenit o preocupare şi o necesitate prefigurate de schimbările majore
ce au avut loc asupra mediului înconjurător, ceea ce ne solicită să trăim într-o permanentă stare de
adaptare pentru a putea face faţă schimbărilor potenţiale şi a preveni eventualele dezastre
ecologice.

Educaţia de mediu este mai mult practică, în sensul învăţării unor aspecte pozitive sau
negative legate de mediul ambiental.

Nu există modele universale pentru integrarea educaţiei privind mediul înconjurător în
procesul instructiv-educativ. Modalităţile acestei integrări sunt definite în funcţie de condiţiile,
finalităţile şi structurile educative şi socio- economice ale fiecărei ţări. În funcţie de vârsta copiilor,
se aplică practici pedagogice diferite.

Bazate pe cooperare şi colaborare, diversitatea activităţilor practice desfăşurate cu copii
asigură asimilarea regulilor de comportament care se constituie în elemente de bază în formarea
unei educaţii a oamenilor de mâine.

Școala, prin definiţia şi rolul său, asigură cadrul adecvat în care se desfăşoară un complex
de formare a copiilor, sub cele două laturi ale sale: instructivă şi educativă.

59

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
Școala este chemată să determine nu numai sentimentele de admiraţie pentru frumuseţile naturii,
ci şi deprinderi de apărare, conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător-condiţie de viaţă
civilizată şi sănătoasă.
Este important ca în amplul proces de formare a omului, viaţa din afara instituțiilor de
învățământ să continue să completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera educativă din
scoală într-un adevărat comportament european.
Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu copii permite îmbogăţirea volumului de
cunoştinţe, lărgirea orizontului stiinţific, sesizarea legăturilor reciproce între fenomene, modul
cum se interferează şi se influenţează reciproc şi, de asemenea, permite formarea unei gândiri
sănătoase despre lume şi viaţă.
În concluzie, si copiii educaţi, îndrumaţi de către cadrele didactice, pot să se implice, să lupte
activ împotriva poluării pentru păstrarea unui mediu curat, pentru că un mediu poluat dăunează
foarte mult sănătăţii omului.
Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate
şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. A înţelege natura înseamnă a înţelege
viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât de ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la
fericirea fiecăruia dintre noi.

Bibliografie
1. Mircea Dutu -”Ecologie. Filozofia naturala a vietii” – Editura Economica, Bucuresti 1999.
2. Sanda Visan, Steliana Cretu, Cristina Alpopi “Mediul înconjurator. Poluare si

protectie” Editura Economica, Bucuresti 1998
3. Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi

universitare, Timișoara, 2005.

60

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

CASCADA VEȘNICIEI – BIGĂR

Autor: Bercuci Alina- Dorina, a XI-a C

Prof. coorodonator: Badeaon Mariana
Colegiul Economic Mihail Kogălniceanu, judeţ Vrancea

Izvorul Bigăr este unul puternic , alimentat de un curs de apă subteran ce străbate peștera
cu același nume din Munții Aninei. Se poate înainta, pe jos, circa 10 minute pentru a vedea de
unde izvorăște apa- din Peștera Bigăr. Cascada Bigăr mai este cunoscută și sub denumirea de
Cascada Coronini. Apa este bogată în calcar și se varsă în răul Miniș de pe un prag stâncos de
circa 8 metri înălțime, acoperit cu mușchi, formând celebra noastră cascadă. Apa iese de sub o
stâncă ce are o înălțime de peste 50 de metri. Iarna, țurțurii de gheață ai cascadei formează un
adevărat Palat de Cleștar.

Aflată în Parcul Național Cheile Nerei — Beușnița, din județul Caraș-Severin, în Valea
Minișului, la jumătatea distanței dintre localitățile Anina și Bozovici, pe DN 57B, Cascada
Bigăr este practic locul în care izbucul Bigăr se varsă în râul Miniș. În Banat, localnicii numesc
izbuc un izvor din care apa iese la lumină de sub stâncă. Izbucul Bigăr, a cărui apă este de o
puritate rară, este alimentat de un curs de apă subteran ce iese de sub o stâncă înaltă de peste
50 metri. Acesta străbate peștera cu același nume din Munții Aninei și după o distanță de circa
200 metri, se varsă în râul Miniș formând Cascada Bigăr.

Cascada Bigăr a devenit foarte cunoscută după ce, în 2013, a fost declarată drept cea mai
frumoasă cascadă din lume, de către site-ul american "The World Geography" care a plasat-o
pe primul loc într-un top al celor mai impresionante cascade din lume. Anterior, în 2010,
"National Geographic Traveler", un ghid turistic internațional, făcea pentru prima dată
prezentarea acestei cascade în presa turistică de specialitate. Alături de Cascada Beușnița și
Lacul Ochiul Beiului, Cascada Bigăr, crează un cadru de poveste.

Ulterior, oamenii fascinați de raritatea acestui monument natural au transmis prin viu grai
o legend care i-a captivat și mai mult pe oameni. Este vorba despre Povestea celor doi
îndrăgostiți. O familie de țărani de pe Valea Almajului care nu a putut avea urmași a aflat de
la o vrăjitoare, în vis, că dacă femeia va bea apa de la izvorul dintre cele două lumi, de sub
stâncă, va avea un copil. Vrăjitoarea i-a spus că dacă vor avea o fată să nu o lase să se
îndrăgostească fiindcă își va găsi moartea. Femeia a născut o fată care s-a îndrăgostit de un
băiat pe nume Bigăr. Tatăl ei a închis-o în grota de pe munte pentru a o ține departe de blestem.

Suferințele fetei au înduplecat-o pe vrăjitoarea ce trăia în Tărâmul Regăsirii Dorului să
viziteze fata în grotă și să îi transforme părul într-o cascadă pe care au început că cadă lacrimile
ei. Tânărul Bigăr s-a aruncat în apă, iar tânăra a murit odată cu acesta. Cei doi sau reîntâlnit pe
cealaltă lume, acolo unde și-au putut împlini povestea lor de dragoste. Legenda mai spune că
cei îndrăgostiți care vor să aibă parte de iubire veșnică trebuie să bea apă din cascada Bigăr
pentru ca astfel legenda să se împlinească.

Am dorit să aflu dacă această legendă este adevărată şi am decis să fac o vizită în acest

loc absolut mirific .
Observaţii:

Se putea vedea de sus, din drum sau de pe podul de lemn care trece peste râul Miniș (este
perpendicular pe drumul național).

Am coborât pe lângă pod, să ajung puțin deasupra nivelului apei. Am reușit să cobor, am
mers pe cărare, în amonte. Am trecut și Minișul. Am văzut stâncile de pe chei, am făcut fotografii
din lateralul cascadei. Am mers pe podul din lemn și am urmat scurtul traseu (2 minute) spre izvor.
Izvorul Bigăr este sub stâncile prăvălite, apa lui este limpede și rece.

61

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Cascada Bigăr învăluie sublim teritoriul din jur într-o nuanță de variațiuni artistice, iar
peisajul îi este definit în profunzime de latura misterioasă cu care este înzestrat.Experiența mea
din această călătorie a fost pentru a remarca fragilitatea acestui monument natural, care într-
adevăr își merita faima.

Bibliografie

1. ,,Unde se află palatul de cleștar’’ , 9 februarie 2011, Vali Popovici, România liberă

2. ,,O cascadă din România, în topul cascadelor unice din lume’’ , 22 ianuarie 2013,

3. ,,Jurnalul Național” - https://www.apmcs.anpm.ro/agențiapentru

protecțiamediuluicaraș_severin

4. http://drumliber.ro/cascada-bigar/

5. https://www.protectedplanet.net/izvorul-bigar-nature-reserve

6. http://banatour.eu/poi_details.do?poi_id=15857 http://www.descopera.ro/descopera-in-

romania/15320383 https://ro.wikipedia.org/wiki/Izvorul_Big%C4%83r

62

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
CÂMPULUNG MUSCEL - TĂRÂMUL VERDE

Autor: Țolea Ana - clasa a VIII- a
Prof. coordonator: Ghițulescu Claudia
Școala Gimnazială ,,Nanu Muscel,,- Județul Argeș

,,Adăpostit de vânturile puternice prin dealurile acoperite de livezi, ce-l îmbrățișează
protector, spălat și răcorit de apele limpezi și gălăgioase ale Râului Târgului, cu străzi umbrite,
străjuite de castani și tei și case vesele și primitoare, cu mușcate și hortensii în pridvoare, grădini
cu răzoare de flori, ce te îmbată cu miresme de lămâiță și trandafiri, Câmpulungul farmecă
întotdeauna, exercitându-și neistovit o greu egalabilă forță de seducție” (Dumitru Baciu - ,,Lumini
Muscelene”).

Ce poate fi mai frumos decât natura si viața? Două elemente care se află permanent în jurul
nostru. În zilele noastre majoritatea persoanelor consideră că natura este banală si nu poate fi deloc
interesantă, dar de ce? Pentru că nu au explorat-o, nu au reușit să vadă frumusețea verde care ne
oferă o parte din viață.

În lume există multe tipuri de turism pe care multă lume le alege, dar puțini știu că mai există
un tip de turism pe care puțini îl alegem, acesta se numește: TURISMUL VERDE. Acest tip de
turism este mai special și nu mulți îl folosim. Este gratis și constă în mersul pe jos în natură. Am
vrut să încercăm acest tip de turism pentru câteva ore și pot spune că a fost foarte plăcut. Am
plecat, echipați bineînțeles, să facem un mic tur prin Tărâmul Verde ascuns din zona
Câmpulungului.

Întâi de toate ne-am documentat și am stabilit locația. Am ales zona
Flămânda și Valea Romaneștilor, să descoperim tărâmul verde ascuns.

Alegând turismul verde am mers pe jos. Nu era o distanță foarte mare și am mers lejer,
ajungând destul de repede. În timp ce mergeam prin vale am simțit un aer diferit, mai proaspăt,
totul in jur era verde. Se auzeau în cor cântece de păsări, ici-colo câte o veveriță, câte un cățel, am
văzut chiar și o mică turmă de oi. Peste întreaga vale domneau căpițele de fân, lucru găsit rar prin
împrejurimi...

63

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Minunatul munte Iezer se desfăta în lumina soarelui, strălucind precum un diamant.
,,Spre miazănoapte, diadema uriașă a vârfurilor, care se ridică stăpânitoare din noianul de
vârfuri mai scunde, făurind Câmpulungului cel mai strălucit cadru ce se poate închipui pentru
cel mai frumos tablou din cuprinsul munților noștri. În stânga se ridică în toată măreția sa regele
vârfurilor din Muscel, masivul grandios cu cele 3 vârfuri ale Iezerului. În fund, mai departe, se
înalță Păpușa, cea spintecată de ponoare, ca un șold de bou, iar spre miazănoapte se profilează
pe albastrul cerului 3 pietre uriașe, sure ca niște căpățâni de zahăr, cu vârfurile ciuntite; în dosul
lor închizând orizontul și prelungindu-se spre sud, Leaota față in față cu Iezerul.” (Dumitru
Baciu – ,,Lumini Muscelene”).

Am rămas uimiți de minunata priveliște. Mulți dintre noi am văzut multe locuri din țara,
însă ne-am dat seama că niciunul nu este mai frumos decât panorama oferită de Valea
Romaneștilor, care cuprinde absolut tot Câmpulungul, este cu totul specială mai ales că este
din zona noastră. Este una din mândriile Câmpulungului pe care puțini oameni o știu. Consider
că am descoperit Tărâmul Verde al Câmpulungului, unul dintre ele pentru ca sunt multe însă
noi nu știm unde se află, dar suntem dornici să aflăm și de altele.

Pot spune că putem găsi locuri interesante chiar în zona noastră și nu are rost să ne
îndepărtăm de zona Muscelului pentru o drumeție în natură, trebuie doar să căutăm Tărâmul
Verde ascuns. Aceasta este povestea și experiența noastră, iar pentru voi, cei ce încă nu ați
vizitat tărâmul nostru și nu cunosc foarte multe despre acesta citiți în continuare, reflectați și
mai ales vizitați-l.

Aşezarea geografică a Municipiului Câmpulung
Partea de N-E a judeţului Argeş se caracterizează printr-un relief aparte: munţi, dealuri
şi podişuri piemontane. În acest cadru natural se află oraşul Câmpulung-Muscel şi aşezările din
împrejurimi. Munţii se caracterizează printr-un aspect alpin, datorită înălţimii lor şi masivităţii.
Din creastă pornesc spre sud culmi masive, prelungi şi domoale, cu o ramificaţie accentuată.
Aceste culmi sunt despărţite de văi adânci. În nordul depresiunii Câmpulung, între Râul
Doamnei şi Dâmboviţa se înalţă masivul Iezer, unitate de relief distinctă. Legătura între creasta
Făgăraşului şi masivul Iezer se face prin culmea mai joasă Mezea - Otic. Din masiv se
prelungesc spre S şi S-E mai multe culmi netede: Plaiul lui Pătru, Plaiul Iezerului Mare, Plaiul
Văcarea şi culmea prelungă Danciu - Portăreasa - Zănoaga. Ceilalți munţi care se învecinează
cu depresiunea Câmpulungului sunt: Păpuşa, Leaota şi Piatra Craiului.
Această depresiune este una dintre cele mai bine individualizate din ţară, la sud cu dealuri
înalte subcarpatice, acoperite cu păşuni, fâneţe şi pomi fructiferi, numite de locuitori muscele.
Existenţa în această zonă a culoarului Rucăr - Bran, deschis între masivele Piatra Craiului şi
Leaota, a influenţat foarte mult dezvoltarea economică a oraşului Câmpulung-Muscel şi a
împrejurimilor sale. Oraşul s-a dezvoltat în lungul văii Râului Târgului, dar şi pe terase mai
înalte ale depresiunii. Situat la 54 Km de Piteşti şi 87 km de Braşov, pe Drumul Naţional 73,
oraşul Câmpulung şi împrejurimile sale au fost întotdeauna o legătură activă a Ţării Româneşti

cu Transilvania.
Istoria primei capitale a Țării Românești
Ca toate celelalte orașe, Câmpulungul a trecut în evoluția sa prin fazele de sat, târg, pentru

ca la începutul sec. XIV să devină oraș. Această evoluție a fost determinată de sporirea
numărului de locuitori, de creșterea continuă și intensă a producției meșteșugărești și a
schimbului de mărfuri. În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep să pătrundă și să
se stabilească meseriași și negustori sași. Comunitatea săsească care se formează aici era
condusă de un greav, ultimul dintre ei fiind Laurencius de Longo Campo, piatra lui funerară se
află astăzi în biserica Bărăției și constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara
Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a orașului. Din anul 1330, după victoria
de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung își stabilește reședința de
scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului independent Țara Românească.

64

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape patru decenii, centrul politic și administrativ
al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmașul la tron al lui
Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala țării la Curtea de Argeș.
Așezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legătură din Evul Mediu între Țara
Românească și Transilvania, orașul devine punct vamal, pomenit pentru prima dată din acest
punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabilește obligația
negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mărfuri prin Pasul Bran să plătească la Câmpulung,
ca taxă vamală, o "trisecime". Existența unui mare număr de meșteșugari (olari, cojocari,
tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) organizați în bresle și grupați în cartiere distincte,
și situarea orașului pe drumul de legătură cu Transilvania, au făcut ca acesta să joace un rol
important în comerțul intern și extern al Țării Românești.

Forma cea mai eficientă de răspândire a culturii au constituit-o școlile. La Câmpulung a
funcționat una dintre cele mai vechi școli din Țara Românească, înființată în 1552 de doamna
Chiajna, soția domnitorului Mircea Ciobanu. Tot aici, Antonie Vodă (1669-1672) a înființat
prima școală obștească cu învățătura în limba română din Țara Românească. În Războiul de
Independenţă, ostaşii musceleni, sub comanda maiorului Dimitrie Giurescu, au luptat cu
eroism, iar populaţia orașului a ajutat armata prin donaţii şi rechiziţii. În vederea îngrijirii
soldaţilor răniţi, ei au organizat două spitale cu 200 de paturi.

La Câmpulung şi în împrejurimi, ostaşii români au dus, în 1916, în primul război
mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateiaş a rămas să
amintească vitejia ostaşilor căzuţi în luptele din zona Rucăr, Dragoslavele, Valea Mare-Pravăţ,
Câmpulung, în toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe muntele
Mateiaş, în 1935, după proiectul arhitectului D. Ionescu - Berechet.

Nici celelalte evenimente majore din istoria României nu au lipsit din evoluţia oraşului
Câmpulung şi a împrejurimilor sale. Urmărind istoria acestui oraş constatăm că nu există
aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politică, acte
culturale de anvergură naţională, mişcări de idei, la care câmpulungenii să nu-şi fi adus partea
lor de contribuţie.

Obiective turistice

Castrul Roman Jidava Ansamblul bisericii catolice Sfântul Iacob (Bărăţia)

Curtea Domnească şi Ansamblul Mănăstirii „Negru – Vodă”

Monumentul Eroilor de la Mateiaş

65

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Mânăstirea Cetăţuia

V-am convins, nu-i așa? Vă așteptăm cu drag!

Bibliografie
1. Dumitru Baciu - ,,Lumini Muscelene”
2. http://www.campulung-muscel.ro
3. http://www.primariacampulung.ro/

66

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

CU „VERDELE ÎN SUS”, ÎN ȘCOALA MEA

Autor: Maria Daniela Ciucă, clasa a XII-a

Prof. coordonator: Doina Mihaela Zamfir
Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu” București

Turismul verde reprezintă știința transformării timpului liber în timp de
relaxare petrecut cât mai mult în natură.9

Am găsit mai multe definiții pentru turismul verde. Cea care mi s-a părut cea mai potrivită
este cea prezentată mai sus. Aș vrea ca turismul verde să reprezinte o opțiune demnă de luat în
seamă pentru toți cei care doresc să petreacă câteva zile departe de stresul și de agitația din marile
orașe ale României.

Eu locuiesc în București și simt nevoia să merg măcar o dată pe lună la țară, la bunicii mei.
Acolo aerul este curat, apa este curată, solul este curat, peisajul este curat și deci și gândurile și

inima mea devin mai curate.
Știu că nu pot generaliza și am colegi care se simt foarte bine petrecându-și timpul liber la

sfârșit de săptămână în mall-uri sau cluburi.
În acest eseu voi încerca să scriu ce înseamnă pentru mine să stau în natură, acolo unde se

aud păsărelele ciripind și nu claxonul mașinilor, unde liniștea îți pătrunde în inimă și în gânduri și
unde te poți simți liber și fericit.

Am dorit să împărtășesc și cu prietenii mei, cu cei apropiați mie de la școală sau din cartier
cât este de important să știm să ne bucurăm de natură și mai ales cum să o protejăm astfel încât tot
mai mulți oameni să se bucure de ea.

În școala noastră a funcționat un club de inițiativă comunitară pentru tineri, numit Impact
(acronim de la Implicare, Motivare, Participare, Acțiune, Comunitate. Tineri), program al
Fundației Noi Orizonturi. („IMPACT este un instrument puternic de schimbare socială. În
IMPACT tinerii învaţă să identifice problemele din comunitate, să gândească şi să lucreze
împreună, să scrie şi să implementeze proiecte strategice în folosul comunităţii. Aceste proiecte
sunt principalul instrument de învăţare în IMPACT şi aduc schimbarea socială în comunitate, dar
mai ales pentru tineri prin dezvoltarea unor abilităţi de viaţă care completează cunoştinţele
dobândite în şcoală.”) 10

În cadrul acestui club am participat la mai multe proiecte. Printre acestea aș dori să vă
prezint proiectul „Cu verdele în sus în școala mea”.

Am fost invitați să identificăm o problemă în comunitatea noastră. Am fost încurajați apoi
să ne punem în practică ideile și să rezolvăm această problemă. Problema identificată de noi a fost
aceea că parcul din apropierea școlii noastre era plin de gunoaie. Din această cauză copiii care
veneau să se joace în parc nu puteau beneficia de o oază de aer curat și de frumusețea naturii.

Pentru a rezolva această problemă, am încercat în primul rând să atragem cât mai mulți
colegi în acest proiect, prin discuții libere de la om la om dar și prin organizarea unui workshop
cu tema „Manifestul meu pentru o Românie cât mai verde”, cu ocazia celebrării Zilei Pământului.
În acest fel, unii colegi care nu erau interesați de ecologie, crescând cu asfaltul sub picioare și cu
telecomanda și telefonul în mână, și-au schimbat modul de a gândi și s-au alăturat demersului

nostru.

9 http://www.ecomagazin.ro/10-definitii-pentru-turismul-verde/
10 http://www.noi-orizonturi.ro/fno-pentru-tineri/, site consultat la data de 23. 02. 2017

67

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Manifestul meu pentru o Românie cât mai verde - workshop
Noi, membrii cubului ne-am organizat în așa fel încât cu schimbul, în fiecare săptămână,
am făcut curățenie în parcul din apropierea școlii și am îngrijit trandafirii plantați acolo. Cu aceste
ocazii am încercat să vorbim cu vizitatorii parcului și să îi conștientizăm cât de important este să
nu arunce ambalajele pe jos și să aibă grijă să se mențină curățenia în parc.

Activități din cadrul proiectului Cu „Verdele în sus” în școala mea
Am învățat din experiență să prețuim natura și să facem tot ceea ce ține de noi pentru ca
aceasta să își păstreze frumusețea, nealterată de acțiunile nefaste ale unor oameni.
Faptul că am putut vorbi cu membrii comunității în parc sau cu colegii mei la școală despre
lucrurile care sunt așa de importante pentru mine a însemnat foarte mult. Mi s-a oferit șansa de a
acționa cu un scop bine definit și de a împărtăși cu alții valorile care înseamnă atât de mult pentru
mine.
Astfel, atât eu cât și ceilalți membri ai clubului IMPACT am dezvoltat trăsături de caracter
şi aptitudini de viaţă legate de această vocaţie de a face bine, precum bunătatea şi recunoştinţa,
încrederea, curajul, perseverenţa. De asemenea, ne-am dezvoltat abilități de management de
proiect, de comunicare, de lucru în echipă și capacități organizaționale.

68

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Bibliografie
1. Dinu, Mihaela, Ecoturism. Coduri etice şi norme de conduită, Editura CD PRESS, București,
2005
2. http://impact-clubs.org/ro
3. http://www.noi-orizonturi.ro/fno-pentru-tineri/

69

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

LOCURI DE POVESTE DIN ROMÂNIA

Autor: Bîznă Camelia, clasa a XI-a C
Prof. coordonator: Badeaon Mariana
Colegiul Economic ,,Mihail Kogălniceanu”, Focșani, jud.Vrancea

În România sunt numeroase locuri care așteaptă să fie vizitate și fotografiate,locuri în care
ne putem găsi liniștea interioară și unde putem spune că suntem ca în rai. În cele ce vor urma vă
voi afișa unele dintre cele mai frumoase regiuni care merită vizitate și promovate. Suntem extrem
de norocoși fiindcă țara noastră oferă o multitudine de oportunități în ceea ce privește turismul
verde.

1. LACURI
Lacul Albastru este singurul din lume care îşi schimbă culoarea în funcţie de lumină. Lacul

Albastru s-a format prin prăbuşirea unei galerii miniere de exploatare de pe filonul Domnişoara în
anii 1919 – 1920. Datorită solubilizării compuşilor sulfuroşi, apa are culoarea verde-albăstrui,
uneori cu reflexe de smarald. Când mina este inundată, datorită sulfurilor, apa capătă o nuanţă
puternică de verde care bate uşor spre albastru. Când mai multe persoane înoată în lac, acesta îşi
schimbă culoarea într-un albastru puternic. Aria naturală se află în partea central vestică a judeţului
Maramureş şi cea nord-vestică a oraşului Baia Sprie.

Lacul Ochiul Beiului este situat într-o zonă de o sălbăticie impresionantă din Parcul
Național Cheile Nerei — Beușnița, la limita Munților Aninei cu Munții Locvei, la o altitudine de
310 metri. Forma lacului este a unui crater cu adâncimea de 3,6 metri, iar apa este atât de curată,
încât păstrăvii care înoată în el pot fi admirați în toată splendoarea lor. Interesant este că acest lac
nu îngheață niciodată, temperatura apei rămânând constantă tot timpul anului, între 4 și 8 grade
Celsius. Acest lucru face ca păsările migratoare, stârcii cenușii ori rațele sălbatice, în loc să plece
toamna spre țările calde, rămân aici peste iarnă.

2. CASCADA BIGĂR se află în Parcul Naţional Cheile Nerei — Beuşniţa, din
judeţul Caraş-Severin, în Valea Minişului, la jumătatea distanţei dintre localităţile Anina şi
Bozovici, pe DN 57B, Cascada Bigăr este practic locul în care izbucul Bigăr se varsă în râul
Miniş.În Banat, localnicii numesc izbuc un izvor din care apa iese la lumină de sub stâncă. Izbucul
Bigăr, a cărui apă este de o puritate rară, este alimentat de un curs de apă subteran ce iese de sub

70

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
o stâncă înaltă de peste 50 metri.Acesta străbate peştera cu acelaşi nume din Munţii Aninei şi după
o distanţă de circa 200 metri, se varsă în râul Miniş formând Cascada Bigăr.

3. INSULA OVIDIU este amplasată pe lacul Siutghiol, la 5 km de malul stațiunii Mamaia
și 500 metri de cel al orașului Ovidiu, este unul dintre cele mai inedite locuri ale litoralului
românesc, fiind singurul obiectiv turistic care funcționează pe o insulă naturală

Ovidiu este o insulă de origine calcaroasă, creată cu mii de ani în urmă de natură. Suprafaţa
insulei este de aproximativ 26000 mp, circa jumătate din suprafaţă fiind amenajată în scop
turistic.Conform cercetărilor făcute pe insulă, cele mai vechi aşezări ale oamenilor în zonă datează
din timpul traco-geţilor şi a geto-dacilor. De-a lungul timpului, aici au locuit şi populaţii daco-
getice-scitice şi colonii greceşti.

4. PODUL LUI DUMNEZEU sau PODUL NATURAL cum i se mai spune se află în
centrul localităţii, în apropiere de primărie, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua
Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea
peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 m lungime, 13 m înălţime,
22 m lăţime şi 9 m deschidere.Podul poate fi admirat în toată măreţia sa din Crovul Peşterii, de
unde se dezvăluie deschiderea spre Valea Pragului şi structura lui etajată formată din blocuri de
calcar suprapuse, supuse eroziunii şi vremuirii.Privit din partea opusă, dinspre Valea Turcului,
Podul se impune ca un arc uriaş, împietrit, pe sub care se admiră Dealul Peşterii şi seninul cerului.

71

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
5. REZERVAȚIA PIETROSU RODNEI
Cu o înălțime de 2303 m, Pietrosul Rodnei este cel mai înalt vârf din Carpații Orientali și
datorită diversității și unicității florei și faunei a fost declarat Rezervație Naturală încă din anul
1932.Pietrosul Rodnei reprezintă un cadru fotografic fascinant, atât pe timpul verii, dar și iarna,
iar celor care ajung până pe vârf li se dezvăluie o panoramă magnifică asupra crestei și vârfurilor
Munților Rodnei, asupra Văii Viseului, asupra localităților Borsa și Moisei și asupra Munților
Maramureșului. Alături de Vf. Pietrosul, aici mai există câteva vârfuri care depășesc 2000 m:
Buhaescu Mare (2268 m), Buhaescu Mic (2221m), Umărul Pietrei Albe (2203 m) sau Rebra (2119
m).

Bibliografie
1. http://adevarul.ro/locale/targoviste/foto-cele-mai-frumoase-lacuri-romania-laculvulturilor-

lacul-fund-lacul-albastru-singurul-care-si-schimba-culoarea-top-
101_55842a6ecfbe376e35739c68/index.html
3. https://www.agerpres.ro/social/2014/12/17/destinatie-romania-lacul-ochiul-beiului-
dincaras-severin-un-loc-de-poveste-11-28-18
4. http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/15320383-legenda-cascadei-bigar-una-
dincele-mai-frumoase-din-lume
5. http://www.insulaovidiu.ro/desprenoi.html
6. http://www.ponoarele.ro/obiective-turistice/podul-lui-dumnezeu.html
7. http://discover-maramures.com/ro/pietrosul-rodnei

72

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

MAREA NEAGRĂ

Autor: Lița Diana Natalia, Clasa A VIII-A
Prof. coordonator: Oriță Florentina
Scoala Gimnazială Nr.4, Turnu Măgurele, Teleorman

Marea Neagră este o mare din Bazinul Atlantic, situata între
Europa și Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, Romania,
Bulgaria, Turcia și Georgia. Ea este un rest al Marii Sarmatice și
prezintă o serie de aspecte unice în lume. Marea se întinde pe o
suprafață de 413.000 km². Cel mai adânc punct se afla la 2206 m sub
nivelul mării în apropiere de Ialta. Mareele sunt în general de mică
amploare (cca. 12 cm).

Sunt mai multe fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeana principalele
sunt Dunarea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud si Cubanul. În Asia Mica principalele ape care se varsa
în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Chizil-Irmac si Iesil-Irmac.

Temperatura apei variază la suprafață: vara până la 29 de grade celsius care ajung iarna până
la 0 grade celsius. Lumina patrunde în largul mării la o adancime de 150-200 m. Curentii au
intensitate redusă pe verticală și mai mare pe orizontală; iarna sau în timpul unor variații ale stării
vremii, pot aparea valuri care ating 5-10 m.Animalele sunt reprezentate prin viermi, moluște, pești
iar în atmosfera apropiată păsari și pescaruși.

Marea Neagră este saracă în insule, având un țărm puțin dantelat. Cele mai importante insule
sunt Insula Șerpilor si cele formate de Dunăre, dincolo de varsare, ca Insula Șacalinul Mare. Cea
mai importantă peninsulă este Peninsula Crimeea, 'imparțită' cu Marea Azov. Golfurile Mării
Negre sunt fie largi, puțin prielnice adăpostirii vaselor pe furtună (ca Golful Burgas, Golful Varna,
Golful Sinop, Golful Samsun), fie colmatate la ieșire de curenții orizontali.

Marea Neagră face legătura între Europa și Asia. Granița stabilită de geografi între cele două
continente, pe Caucaz și strâmtoarea Bosfor taie această mare în
două părti inegale, cea mai mare parte fiind europeană.

La adâncimi de peste 200 de metri, apa Mării Negre nu
mai conține oxigen iar temperatura apei înregistrează o valoare
constantă de 9 grade Celsius. Din această cauza, la adâncimi mari,
singurele specii existente sunt bacteriile anaerobe.Marea Neagră
este una din cele mai noi mări ale planetei. Există doar trei specii
de mamifere marine care trăiesc în această mare, cea mai
cunoscută dintre ele o reprezinta delfinii.

Poluarea și accidentele au urmări grave asupra
ecosistemului mării. Păcura care s-a scurs în Marea Neagră dintr-un petrolier rusesc scufundat
ucide delfinii, care sunt oricum pe cale de dispariție. Agenția de Mediu a Rusiei a anunțat că dacă
nu există o colaborare imediată între Ucraina și Rusia, viețuitoarele din Marea Neagră și Marea
Azov sunt în pericol.

În Marea Neagră trăiesc multe specii de pești: luciul este un pește care trăiește în cârduri
mici, peștii scorpie au capul prevazut cu ghimpi osoși , sturionii sunt considerați drept specii în

73

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
pericol, acești pești erau preferați de către pescari deoarece ei sunt producători de icre negre, lupul

de mare are lungimea de 60-80 cm

Imagini din Marea Neagra

Stabilopozi cu midii Alge de mai multe feluri Meduza

Pescarușii sunt păsări acvatice care trăiesc pe coasta mărilor. În această categorie
sunt încadrații și pescărușii răpitori , rândunica de mare . Pescărușii sunt între mărimea unui
porumbel și a unui vultur (30 - 80 cm). Speciile mici de pescăruși se hrănesc cu insecte și viermi.
Pescărusii pot să bea apa de mare, sarea din apă fiind eliminată prin două glande care se afla în

apropierea ciocului.

Litoralul românesc se numără printre regiunile cele mai spectaculoase ale țării noastre,
oferind peisaje uimitoare. Cu o lungime totală de 245 de kilometri, litoralul românesc se întinde
din nord, de la granița cu Ucraina, până în sud, la granița cu Bulgaria, delimitând estul Dobrogei
de apele Mării Negre. Pe mai mult de jumatate din întinderea sa (163 km), din extremitatea nordică
până aproape de Navodari, litoralul românesc este dominat de Delta Dunării și lacurile de coastă.
Începând din zona Capului Midia (Navodari) și până la Vama Veche (granița cu Bulgaria), plajele
cu nisip fin stăpanesc litoralul românesc. Această porțiune de litoral se întinde pe o distanță de 82
de kilometri și reprezinta zona cea mai frecventată de turiști.

Bibliografie
1. https://www.litoralulromanesc.ro/litoral.htm
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr%C4%83

74

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

PARCUL NATURAL BUCEGI

Autor: Momanu Sorina-Elena , elevă în clasa a XI-C

Prof. coordonator: Badeaon Mariana
Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu” Focșani, județul Vrancea

1. ARGUMENTUL
Parcul natural Bucegi este o arie protejată de interes național și prezintă un deosebit
interes turistic , fiind situată pe teritoriile administrative ale județelor Brașov, Dâmbovița și
Prahova. Acesta a fost creat ca măsură de prevenire a procesului de exploatare irațională a
resurselor naturale și distrugere a diversității biologice.
Astfel , consider că acest parc natural reprezintă un obiectiv turistic major , deoarece in
această areală sunt incluse rezervațiile naturale :Abruptul Bucșoiu - Mălăiești - Gaura , Locul
fosilifer Plaiul Hoților (arie protejată de tip paleontologic întinsă pe o suprafață de 6 ha, cu
formațiuni de flișuri cretacice stratificate alcătuite din roci argilo-marnoase, conglomerate
tilloide, blocuri de calcare și șisturi marno-argiloase cu inserții de calcit; cu bogate depozite de
faună și floră fosilă), Turbăria Lăptici (mlaștină oligotrofă cu o suprafață de 14,90 ha, aflată în
lunca stângă a pârâului Scândurarilor), Locul fosilifer Vama Strunga, Peștera - Cocora (Valea
Horoabei - Cocora) , Abruptul prahovean Bucegi , Munții Colții lui Barbeș , Peștera - Cocora
(Valea Horoabei - Cocora) și Peștera Răteiului .

2. SCOPUL
Scopul acestei lucrări este identificarea componenței speciilor vegetale și animale din
parcul natural Bucegi dar și popularizarea acestei zone ca obiectiv turistic.

3. PREZENTARE GENERALĂ
Parcul Bucegi a fost creat odată cu promovarea și dezvoltarea turismului. Are o suprafață
totală de 32.663 ha, din care 16.334 ha se află pe teritoriul județului Dâmbovița. Parcul natural
Bucegi a luat ființă în anul 1974 fiind declarată arie protejată prin Legea nr 5 din 6 martie
2000.

4. ASPECTE GEOLOGICE
Bucegii sunt alcătuiți dintr-o mare varietate de roci: calcare, șisturi cristaline, fapt pentru
care relieful este divers. Se întâlnesc aici forme deosebite: forme de ciuperci (Babele), cap de
om ,turnuri, ace și polițe, peșteri și chei . Frumusețea peisajului este sporită de culmile abrupte
de peste 1000 m dinspre Valea Prahoveni de netezimea platoului Bucegilor și de cascade
(Urlătoarea) .

5.BIODIVERSITATEA
Parcul natural prezintă o arie naturală montană cu o gamă
floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât
și la nivel de ecosisteme terestre.

6. FAUNA
Fauna parcului este diversă și dispune de mai multe specii de
mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile.

Cascada Urlătoare

75

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Cerb Veveriță

Cocoșul de munte Șorecarul comun

Vipera Salamandra

7. FLORA

Flora ariei protejate este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță
cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau

altitudinii.
Flori și ierburi cu specii rare, unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă:

floarea de colț (Leontopodium alpinum Cass), papucul doamnei (Cypripedium calceolus),
bujor de munte (Rhododendron kotschyi), iederă albă (Daphne blagayana), argințica (Dryas
octopetala), angelică (Angelica archangelica), cosaci (Astragalus depressus), limba cucului

Arbori și arbusti: brad (Abies), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), zâmbru (Pinus
cembra), larice (Larix decidua), frasin (Fraxinus) fag (Fagus sylvatica), mesteacăn (Betula
pendula), plop tremurător (Populus tremula), salcie căprească (Salix capreea), salcie de turbă
(Salix myrtilloides), salcie pitică (Salix retusa).

Papucul doamnei. Bujorul de munte

76

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Zadă. Salcie pitică

Bibliografie

1. https://www.wikipedia.ro
2. http://www.hellodambovita.ro
3. Clinovschi Florin, Dendrologie, ISBN 973-666-157-1, Editura Universității Suceava

2005
4. Manual de geografie clasa a XI-a, Humanitas Educațional
5. Revista Terra Magazin

77

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

LACUL ROȘU

Autor: Movilă Alexandra Cristina, Clasa A VIII-A
Prof. coordonator: Oriță Florentina
Scoala Gimnazială Nr. 4, Turnu Măgurele, Teleorman

Lacul Roșu (local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural
format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, ora 18,45. 6,9
magnitudine, VIII intensitate, la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor
Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători,
efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m,
aria este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a format
la altitudinea de 983 m, într-o
depresiune cu un climat
predominant subalpin.

Cu toate că Lacul Roșu
este o formație tânără, condițiile
și timpul de formare a lacului
sunt foarte discutate. În timpul
formării, zona lacului era o zonă
greu accesibilă, din punct de
vedere economic neexplorată.
După Franz Herbich, un geolog recunoscut în Ținutul Secuiesc, Lacul Roșu s-a format în anul
1838. Acest fapt este justificat și de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care s-a repetat în februarie
și ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate să fie
argumentat de furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás
Ferenc în lucrarea lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a format prin deplasarea masei
argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoș.

Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat,
oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult
– cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul natural s-a erodat,
nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual.

Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor
de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C,
peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit
de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce
caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-
recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei
zone.

Dacă geologii au o teorie clară despre cum s-a format cel mai mare baraj natural al
României, localnicii vă pot povesti legendele locului, care de care mai sângeroase. Din acest motiv,
muntele de lângă lac ne numeşte Muntele Ucigaş. Una dintre legende spune că în zonă trăiau o
fată săracă, adoptată din milă de o bătrână şi un băiat foarte bogat, singur la părinţi. Cei doi s-au
îndrăgostiti nebuneşte la prima vedere, dar părinţii băiatului nu au fost de acord cu căsătoria. Nici
rugăminţile şi nici lacrimile îndrăgostilor nu l-au putut îndupleca. Tinerii au decis să fugă în lume,
iar părinţii băiatului au înnebunit de furie. Au blestemat-o pe fată fără să se gândească că şi fiul
său va deveni o victimă. În drumul lor peste munte tinerii au fost prinşi de o furtună şi s-au

78

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

adăpostit la poalele masivului. O stâncă uriaşă s-au fi prăvălit la vale şi i-ar fi ucis pe loc. Se spune
că sângele celor doi s-a scurs în lac şi de aceea acesta are culoarea roşie. O altă legendă, la fel de
sângeroasă, are la bază tot o poveste de iubire. O fată extrem de frumoasă pe nume Eszter s-a
îndrăgostit nebuneşte de un băiat pe care l-a întâlnit la un târg. Cei doi au decis să se căsătorească,
dar din păcate băiatul a fost luat în armată, iar fata l-a aşteptat în zadar. Foarte tristă, Eszter mergea
în fiecare zi în zona izvorului de lângă lac să ia apă şi plângea de dorul flăcăului. Într-o zi, fata a
fost văzută de un tâlhar care i-a promis toate bogăţiile din lume dacă îl va lua de bărbat. Fata l-a
refuzat, dar tâlharul a încercat că o forţeze să îi devină soţie. Se spune că Eszter a cerut ajutorul
munţilor ca să scape şi imediat s-a pornit o furtună. Cei doi au fost îngropaţi sub stânci. Se spune
că în acel loc s-a format Lacul Roşu de astăzi. O a treia legendă spune că în zonă a fost o strână,
iar în timpul unei mari furtuni ciobanii au vrut să se adăposteacă în Muntele Ucigaş. Acesta însă
i-ar fi îngropat cu tot cu oile lor şi aşa a apărut lacul.

Lacul Roşu este astăzi o destinaţie de vacanţă îndrăgită de numeroşi turişti. Dincolo de
formarea sa mai mult sau mai puţin legendară, lacul este astăzi o zonă de agrement. Se pot face
plimbări cu barca, se pot admira răţuştele ce populează lacul şi se poate lua masa la restaurantele
din zonă. În plus, în apropiere ai opţiunea drumeţiilor montane pe: Traseul Lacului
Roşu, Traseul Bicaz, Traseul Vârful Suhardu Mic sau Vârful Suhardu Mare.

Bibliografie
1. Wikipedia
2. Adevarul.ro
3. InRomania.info

79

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

TURISMUL VERDE

Autor: Ignat Alexandra Clasa a VIII-a B
Prof. coordonator Petricică Mirela Carmen
Școala Gimnazială “Gheorghe Magheru” Caracal, jud. Olt

Natura, în sens larg, este echivalentă cu lumea materială, universul fizic, universul
material sau, simplu, univers, fire sau în termeni populari Mama natură; fenomenele lumii
înconjurătoare, lumea anorganică și organică.

„Natură” se referă la totalitatea lucrurilor și ființelor din univers, lumea fizică
înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima, la fenonenele fizice și la viață,
în general. Termenul nu include obiectele artificiale, create de om sau realizate printr-o acțiune
de orice fel a omului. De asemenea, natura se deosebește de ceea ce este numit spiritual sau
supranatural. Ca dimensiune, natura poate exista de la nivel subatomic până la nivel galactic.
Cuvântul își are originea în latinescul natura.

Având utilizări variate, astăzi cuvântul „natură” se poate referi generic la regnul vegetal
sau animal, precum și la felul în care anumite lucruri lipsite de viață interacționează cauzând
fenomene fizice sau geologice, sau legate de materie și energie. De asemenea, se referă la
sălbăticie (animale sălbatice, stânci, păduri, ape și în general acele lucruri ce nu au fost alterate
cu sau fără știință de om (sau care persistă indiferent de acțiunea acestuia).

Totalitatea acțiunilor omului care influențează natura sunt cuprinse într-un factor
antropic. Natura poate fi generic înțeleasă ca fiind constituită din: Pământ, viață, ecosistem,
sălbăticie, frumusețea naturii, materie și energie, sau chiar natura aflată dincolo de planeta
Pământ.

Viața omului se întrepătrunde cu viața lumii vii. Trupul se hrănește cu roadele lumii vii,
respirăm un aer oxigenat de plante, ne potolim setea cu ape ce izvorăsc din munți.

Îmbrăcămintea, rezervele pentru tehnologii înalte, toate le putem obține doar din acest
minunat pământ, din viața care creste cu ajutorul resurselor lui. Pe bună dreptate se poate spune
că nimic nu ar fi fost posibil de realizat prin efortul spiritului omenesc, de-a lungul generațiilor,
fără fundalul acesta natural, plin de resurse si potențial.

Turismul verde este un concept menit nu să stopeze turismul, ci să-l orienteze astfel încât
să se asigure conservarea mediului natural prin utilizarea durabilă a componentelor diversității
biologice. Prin împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor,
turismul verde încearcă să asigure și dezvoltarea pe termen lung a unui mod nou de realizare a
afacerilor în turism. Pentru găsirea acestui echilibru între conservare și dezvoltare este necesară
nu doar replanificarea activităților turistice, dar și integrarea turismului verde în politica de
dezvoltare durabilă a României.

Turismul în Romania se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate.

80

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil incluzând frumoșii si
împăduriții Munții Carpați, coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare delta
europeană atât de bine păstrată. Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele unde oamenii
mențin de sute de ani tradițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase, a orașelor
medievale și a castelelor.

În ultimi anii, România a devenit o destinație pentru mulți europeni, rivalizând cu țări
precum: Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum: Mamaia, Saturn, Venus, Neptun
sunt printre principalele atracții turistice pe timp de vară. În timpul iernii stațiunile de schi de
pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor români. Pentru
atmosfera lor medievală și pentru castelele aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum:
Sibiu, Brașov și Cluj-Napoca au devenit importante puncte de atracție pentru turiști.

Relieful este cel mai variat și important element de potențial turistic prin valoarea
peisagistică, cât și prin posibilitățile largi de practicare a turismului pe care le oferă. Clima
contribuie și ea la crearea unei ambianțe favorabile turismului. Hidrografia contribuie la
sporirea atractivității zonelor turistice.

Din punct de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice antropice, România
este foarte bine reprezentată. Principalele atracții turistice sunt reprezentate de elementele de
etnografie, folclor, artă populară, rezervațiile naturale precum și fondul cinegetic românesc.

În ceea ce privește structurile de primire, România are o imagine destul de bună. Pe viitor
ar trebui să se aibă în vedere construirea unor structuri noi, dar și modernizarea celor existente.

Ca şi în alte cazuri de definiri şi delimitări conceptuale de prea multe ori se despică firul
în patru şi, de obicei, doar pentru a se încerca să se facă loc tuturor denumirilor utilizate în
raport cu o singură activitate, fenomen, acţiune, eveniment etc. Se poate spune că, concepte
precum turism rural, agroturism, ecoturism şi turism durabil pot fi încadrate în conceptul de
TURISM VERDE, deoarece toate acestea au un scop comun şi anume: protejarea mediului

natural pe termen lung.
Turismul, ca activitatea economică trebuie să se racordeze conceptului de dezvoltare

durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei
societăţi, care vinde aceste resurse (prelucrate sau nu) ca parte integrantă a "produselor" sale ci
în acelaşi timp, împarte anumite resurse cu alţi utilizatori, inclusiv cu comunităţile locale.
Industria turistică a adoptat conceptul de dezvoltare durabilă, formulându-se noţiunea de
"turism durabil" care, după publicaţia OMT "Turismul în anul 2010" (1994), dezvoltă
ideea "satisfacerii nevoilor turiştilor actuali şi ai industriei turistice şi, în acelaşi timp, a
protejării mediului şi a oportunităţilor pentru viitor". Se are în vedere satisfacerea tuturor
nevoilor turiştilor, economice, sociale, estetice, de loisir, etc. menţionându-se integritatea
ecologică şi diversitatea biologică, culturală şi toate sistemele ce susţin viaţa. Cu alte cuvinte,
toate activităţile turistice dintr-o ţară trebuie să fie compatibile cu capacitatea de încărcare cu
turişti şi echipamente turistice a mediului natural, asigurându-se, astfel, o funcţionare ecologică
şi economică durabilă la toate nivelurile corespondente nevoilor de utilizare endogene şi

exogene.
În dezvoltarea durabilă a turismului se impune ca necesitate, respectarea de către

autorităţi, comunităţi, întreprinzători şi agenţi de turism a unor principii generale, între

care amintim:
- mediul înconjurător are valoare intrinsecă, deosebit de mare pentru turism; de
el trebuie să se bucure şi generaţiile viito are;
- turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă, complexă, de care să beneficieze mediul
ambiant, comunităţile locale şi, desigur, turiştii;
- relaţia dintre mediul ambiant şi turism poate fi dezvoltată astfel încât, mediul să
susţină activitatea turistică pe termen lung, iar dezvoltarea turismului, la rândul său,

81

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
nu trebuie să ducă la degradarea mediului ci, dimpotrivă, la protejarea şi conservarea

lui;
- dezvoltarea activităţii de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se

desfăşoară;

- ecologice, sociale, economice, culturale, arhitecturale;
- scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiştilor

cu cele ale destinaţiilor şi gazdelor acestora;
- industria turistică, guvernele, autorităţile responsabile cu protecţia mediului şi

organismele internaţionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze pentru
a le pune în practică.
Aplicarea în practică a principiilor dezvoltării durabile turismului s-a lovit de numeroase
probleme de natură economică, socială, organizatorică etc.
Turismul durabil trebuie să se bazeze pe o strânsă cooperare între industria turistică şi
alte sectoare, precum agricultura, silvicultura şi managementul mediului, dar acest lucru nu se
realizează întotdeauna. Mai mult, elaborarea unor proiecte coerente şi integratoare de
dezvoltare necesită mult timp şi importante resurse băneşti.
Turismul este în primul rând o activitate economică, mai multe regiuni sunt dependente
de veniturile realizate din turism. Rolul său economic continuă să fie crearea de noi locuri de
muncă, generarea veniturilor pentru populaţie şi bugete guvernamentale, antrenarea zonelor
mai puţin dezvoltate.
Pentru conceptele de turism rural şi agroturism, au fost oferite numeroase definiţii de
către diferiţi autori, unele dintre aceste definiţii urmează a fi redate şi explicate în următoarele
rânduri.
Turismul în zone rurale, complementar altor forme de turism, contribuie la
susţinerea acestuia, oferindu-i condiţiile necesare transformării turismului de circuit în

turism de sejur.
Această zonă poate şi trebuie să devină zonă turistică de sejur, o destinaţie pentru

petrecerea concediului tot timpul anului, căci ea răspunde, nu numai motivaţiei turismului
cultural şi de cunoaştere, ci şi altei cerinţe moderne: aceea de petrecere a timpului liber în
natură, fapt de altfel constatat şi în alte ţări: anchetele făcute printre vizitatorii monumentelor
istorice demonstrează că atenţia se îndreaptă nu numai asupra monumentelor, ci şi asupra
mediului lor înconjurător.

Motivaţiile specifice turismului rural sunt următoarele:
✓ reîntoarcerea la natura nemodificată, motivaţie valabilă pentru toate categoriile

de vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, rezultat al trebuinţei de
conservare, sănătate, confort fizic şi spiritual, ce demonstrează că, omul modern nu
se poate rupe de cadrul originar de viaţă, iar contactul lui cu mediul rustic are ecouri
largi în mecanismul echilibrului funcţional;
✓ cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifice zonelor
rurale, dintre care se desprind familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul
de muncă, grupul folcloric. În acest cadru, turistul îşi recapătă condiţia de
membru al comunităţii, reputaţia, prestigiul, consideraţia celorlalţi, precum şi
posibilitatea de a participa la acţiuni comune creatoare;
✓ cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea contactului nemijlocit cu piese ale
tezaurului istoriei naţionale, ale folclorului, ocupaţiilor tradiţionale şi obiceiurilor
populare transformă vacanţele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor
noi şi numeroase cunoştinţe şi de dobândire a unor deprinderi ce dau turiştilor
satisfacţii personale şi sentimentul utilităţii. În acelaşi timp, prin iniţierea în
meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale, turiştii îşi pot manifesta din plin
aptitudinile creative personale, ieşind din monoton ia şi rutina activităţilor cotidiene;

82

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
✓ motivaţii estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie,
naturaleţe, ce îndeamnă pe majoritatea turiştilor să se considere privilegiaţi pentru
posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul şi farmecul lor;
✓ curiozitatea, satisfăcută prin informaţii asupra ospitalităţii populare, obiceiurilor
gastronom ice, artizanatului şi ritualurilor săteşti;
✓ odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi terapia
ocupaţională.
Obiectivul principal pe care şi-l propune ecoturismul este furnizarea unui turism de înaltă
calitate în condiţiile protecţiei arealelor naturale şi a stimulării economiilor locale. Aceste
deziderate pot fi atinse prin sporirea resurselor aflate în conservare, prin realizarea educaţiei de
mediu şi prin implicarea autorităţii locale. Gradul în care aceste variabile funcţionează sau au
potenţial să funcţioneze reprezintă în esenţă succesul unei arii ecoturistice.
Sub genericul de ecoturism trebuie cuprinse toate formele de turism, care, în activitatea
lor se bazează pe principii ecologice, adică fară a deranja sau distruge mediul natural şi
construit, moştenirea istorică şi culturală, ci, dimpotrivă, de a le roteja, conserva, dezvolta şi a
realiza o dezvoltare durabilă. Turismul ecologic este o formă de turism ce se desfăşoară pe
baze ecologice, fără a deranja sau distruge mediul natural şi construit, moştenirea istorică şi
culturală, ci, dimpotrivă, acestea trebuie protejate, conservate şi dezvoltate, pentru a realiza o
dezvoltare durabilă.
Se poate spune că, concepte precum turism rural, agroturism, ecoturism şi turism durabil
pot fi încadrate în conceptul de TURISM VERDE, deoarece toate acestea au un scop comun şi
anume: protejarea mediului natural pe termen lung.

Bibliografie
1. https://www.wikipedia.org/ http://www.turismverde.ro http://www.reprograph.ro
2. http://www.turismin.ro

83

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

PĂDURILE ROMÂNIEI

Autor: Bocu Sorina, clasa a XI-a C
Prof. coordonator: Badeaon Mariana
Colegiul Economic "Mihail Kogălniceanu" Focşani, judeţul Vrancea

Pădurea este o suprafață mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori și
arbuşti, specii de plante erbacee, mușchi, dar trăiesc și diferite specii de animale, iar în
România, ele se întind pe circa 27% din suprafața totală a țării.

În România exista mai multe timpuri de păduri,cum ar fi pădurile de stejar se întind în
zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m,în zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din
stejar brumăriu și stejar pufos,iar în zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer
sau gârniță (rude cu stejarul).

Pădure de stejar

Vegetaţia pădurilor de stejar este formată din arbori cum ar fi carpenul, ulmul, teiul,
frasinul, paltinul de câmpie, sau arbuști, ca de exemplu măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn,
dar şi din plante erbacee cum ar fi golomățul sau păiușul. Fauna este formată din animale
nevertebrate cum ar fi viermii, păianjenii, melcii şi alte insecte, dar si din animale vertebrate cum
ar fi brotăcelul, șopârla, șarpele, cucul, lupul sau vulpea.

Măceş Cuc

Pădurile de fag (numite și făgete) sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600–1300 m.
Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini
de 1500 m, pe versanții însoriți.

Fagul

84

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Vegetaţia este alcătuită din arbori ca de exemplu fag, mesteacăn, paltin de munte, din
arbuști cum ar fi alunul, murul, cornul, dar si din plante erbacee cum ar fi feriga, mușchiul,
licheinii, mierea-ursului. Fauna este formată din animale nevertebrate cum ar fi insecte ca şi
cărăbușul de pădure sau croitorul fagului, dar si din animale vertebrate ca de exemplu ciocanitoare,
gaiță, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistret, pisică salbatică.

Ciocănitoarea Pisica sălbatică

Păduri de conifere sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și
arbuști) și gimnospermică).Vegetaţia este reprezentata de molid, pin, brad şi jneapăn. În România
bradul este al doilea conifer ca pondere, după molid, ocupând 5 la suta din suprafaţa silvică a ţării,
este bine reprezentat în Carpaţii Orientali (mai ales pe clina estică) la altitudini de 400-1200 m,
prezentându-se în amestec cu fagul şi molidul, ori în arborete pure. În România molidul ocupă 22
la sută din suprafaţa fondului forestier (peste 1 mil. ha) şi apare în întreg lanţul carpatic, în Carpaţii
Orientali limita superioară de altitudine este 1500-1550 m, iar in Meridionali este de 1700-1800

m.

Brad Molid

Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere. Unele dintre ele au blănuri
prețioase cum ar fi ursul este unul dintre acestea. Alţi reprezentanţi ai pădurii de conifere sunt
cerbii, ciute, vulpi, arici, iepuri, râși, dar şi păsările cum ar fi pițigoii, ciocănitoarele, mătăsarii sau
cocoșul şi găinuşa de munte.

Ursul Cocoşul şi găinuşa de munte

85

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
Pădurea, datorită copacilor săi, are o climă moderată care influenţează zonele
înconjurătoare, ea menţine umiditatea şi scade temperaturile extreme din timpul verii şi iernii; de
asemenea, micşorează puterea vânturilor. În pădure, zăpada se topeşte lent, împiedicând astfel
revărsarea râurilor în care se adună apele din zăpezile topite, dar împiedică inundaţiile şi
alunecările de teren, precum şi eroziunea solului. Lemnul nu este singura materie primă pe care o
oferă pădurea, fructele şi florile multor plante de pădure se folosesc la ceaiuri sau pentru obţinerea
unor medicamente.
Datorită fotosintezei, ea îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen, contribuind la menţinerea
vieţii,iar pentru omul modern, pădurea este un loc recreativ, de odihnă şi uneori terapeutic, dar din
cauza tăierilor efectuate de om şi a unor calamităţi naturale, cum sunt furtunile puternice, dar mai
ales, incendiile, astăzi există suprafeţe intinse de pe care pădurea a fost nimicită.
Fiecare dintre noi putem contribui la protejarea pădurilor.În drumeţiile noastre prin
pădure, ar trebui să respectăm cateva reguli,cum ar fi sa nu rupem puieţii şi scoarţa copacilor, să
ocrotim cuiburile de păsări şi vizuinile animalelor, să aprindem focul în padure numai în locurile
autorizate, dar mai ales să strangem gunoaiele şi resturile menajere din locurile unde am poposit.

Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure_de_conifere
3. http://www.carpati.org/articol/coniferele/883/
4. Clinovschi Florin, Dendrologie, ISBN 973-666-157-1, Editura Universității Suceava 2005
5. Ghinea, Enciclopedia geografica a Romaniei, Editura Enciclopedica,1998

86

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

TURISMUL VERDE ÎN DELTA DUNĂRII

Autor: Ştefănică Maria clasa a XI a
Liceul Matei Basarab, Craiova

Delta Dunării reprezintă o destinaţie specială, prin caracteristicile sale patrimoniu
natural universal, una dintre cele mai importante regiuni turistice din România, prin originalitatea
peisajului, relief, apă, vegetaţie, faună, populaţie şi aşezări umane. A găsi echilibrul adecvat între
dezvoltarea autonomă a destinaţiei Delta Dunării şi protejarea mediului, pe de o parte, şi
dezvoltarea unei activităţi economice competitive, cu beneficii pentru comunităţile locale, pe de
altă parte, poate constitui o provocare pentru administraţia locală.

Delta Dunării se află în partea de est a României, la gura de vărsare a Dunării în Marea
Neagră. Are aproximativ 100 km. Lungime şi 100 km. Lăţime şi o populaţie grupată în 15 localităţi
şi două oraşe: Tulcea şi Sulina. Putem începe aventura în deltă din unul din cele două oraşe folosind
vaporaşe sau bărci prin natura, flora şi fauna unică ale deltei. Aici găsim 1800 de specii de copaci
şi plante, peste 2440 specii de insecte, 91 specii de moluşte, 11 specii de reptile, 10 specii de
amfibieni, 320 de specii de păsări, 44 specii de mamifere foarte multe fiind unice sau monumente
ale naturii.

Iată şi câte curiozităţi care fac Delta Dunării şi mai atrăgătoare pentru turişti:
• Ca mărime este a doua din Europa după delta Volgăi, locul 23 în lume
• Are cea mai mare şi mai compactă zonă de stuf din lume
• Aici se găsesc cele mai rare sau pe cale de dispariţie specii de păsări: egrete albă, cormorani

mici, gâşte cu pieptul roşu
• Are cea mai bogată faună ornitologică din lume
• Este cel mai nou pământ din Europa
• A treia cea mai importantă din cele 300 de rezervaţii din lume

Aşa se face că mii de turişti vin anual pentru a vizita Delta Dunării. Ea este inclusă în
patrimoniul UNESCO din anul 1990 şi în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, dar şi în
Lista Patrimoniului Universal Cultural şi Natural UNESCO.

Pentru a stabili un echilibru adecvat între bunăstarea turiştilor, nevoile mediului natural şi
ale mediului socio-cultural, precum şi pentru dezvoltarea şi competitivitatea destinaţiilor şi a
întreprinderilor, este necesară o abordare politică integrată şi globala, în cadrul căreia toate părţile
interesate să împărtăşească aceleaşi obiective.

Având în vedere frumuseţile Deltei Dunării şi interesul oamenilor pentru petrecerea
timpului liber în aceste locuri minunate, toate acestea trebuie protejate folosind cu inteligenţă
turismul verde. Este bine să cunoaştem ce este turismul verde. Turismul verde poate însemna
prietenia între turism şi mediu, obţinerea unor beneficii prin natură dar fără a strica echilibrul

87

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
acesteia, bucuria de a trăi în mijlocul naturii având grijă de natură, petrecerea timpului liber
relaxant şi plăcut în armonie cu natura, contactul direct cu natura şi susţinerea acesteia.
Turismul promovat în Delta Dunării trebuie să ţină cont de conservarea mediului natural şi
de componentele biodiversităţii, Beneficiile realizate din turismul verde trebuie să asigure
dezvoltarea pe termen lung a afacerilor din turism. Turiştii sunt interesaţi să adopte ca formă de
turism turismul verde. Este poate un trend să ai acces la destinaţiile sălbatice din deltă dar asta
trebuie să se întâmple fără să deranjăm păsările şi animalele în habitatul lor natural şi să ne adaptăm
lor.
Turismul verde trebuie să fie turismul responsabil prin care turistul conştientizează că este
necesar să diminueze poluarea mediului fie prin cazarea în unităţi ecologice, fie prin consumul de
produse naturale sau călătoriile în sine. Astfel turistul îşi aduce aportul la păstrarea biodiversităţii
şi schimbarea percepţiei despre modul de a face turism.
Turiştii trebuie îndreptaţi spre activităţile şi zonele cele mai potrivite, oferind fiecăruia
experienţa comunicării cu natura, dar producând un impact negativ minim asupra naturii şi
comunităţilor locale.
Adoptaţi deci turismul verde în deltă şi în alte regiuni ale tării noastre!

Bibliografie
1. http://www.ddbra.ro/activitati/turism
2. http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-un-loc-unic-in-lume-la-doar-cateva-sute-de-

kilometri-de-casa-oricarui-roman-delta-dunarii
3. http://alatatianadanilov.blogspot.ro/p/delta.html

88

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

VULCANII NOROIOȘI

Autor: Crăciun Amalia, clasa a IX-a,
Prof. coordonator: Oriță Florin
Colegiul Tehnic General David Praporgescu, Turnu Măgurele, Teleorman

Vulcani noroioși reprezintă formațiuni create
de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri
adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu
apa din pânza freatică.

Gazele împing spre suprafață apa amestecată
cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafață și,
în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând niște
structuri conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit
la suprafață este rece, deoarece vine din stratele de argilă.

Se cunosc pe glob în total circa 1.100 de vulcani noroioși. În Europa sunt foarte puțini
vulcani noroioși pe continent, cum ar fi cei din Azerbaidjan, mai mulți există însă sub mări, cum
ar fi spre exemplu vulcanii noroioși din apele Norvegiei, cei din mările Caspică și Barents. În afara
Europei, fenomene similare se pot observa în Siberia, Australia și insula Trinidad din Caraibe.

În România, cei mai cunoscuți și mai spectaculoși sunt vulcanii noroioși de la Beciu din
Subcarpații Buzăului, dintre Berca și Arbănași.De asemenea mai există vulcanii noroioși de
la Pâclele Mari și Pâclele Mici, care, ca și vegetația specifică asociată lor sunt componente ale unei
rezervații naturale.

Rezervația Vulcanii Noroioși, locul unde pământul fierbe, se întinde pe aproximativ 30 ha
între localitățile buzoiene Scorțoasa și Berca și este formată din 4 zone: La Fierbători, Pâclele
Mari, Pâclele Mici și Beciu.

Rezervația naturală (cu o suprafață de 4 ha.) a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5
din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr. 152 din 12 aprilie 2000. Aceasta
se află și reprezintă o zonă de interes geologic (datorită celor două cratere de vulcani
noroioși aflate pe platou), floristic (plante ce se dezvoltă în
mediu sărat) și faunistic (mamifere, reptile și amfibieni).
Rezervația este inclusă în situl de importanță Arealul a fost
protejat încă din anul 1924. Alunecarile de
teren, despăduririle, ploile torențiale și scurgerile de noroi
dau întregii rezervații un aspect destul de
bizar, aproape selenar.

Vulcanii noroioși pot fi clasificați în trei mari
categorii:

• vulcani noroioși datorați erupției de gaze naturale
• vulcani noroioși datorați emanației gazelor vulcanice
• vulcani noroioși de origine seismică.

La suprafață vulcanii prezintă cratere de până la 6 m înalțime. Au erupții permanente sau
intermitente, a căror intensitate este dependentă de cantitatea apei meteorice care se infiltrează în
sol.

89

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
În jurul vulcanilor noroioși se formează, în perioadele secetoase, suprafețe
cu eflorescențe de săruri sub formă de crustă, complet lipsite de vegetație.
Pe suprafata noroiului fluid plutește spuma de hidrocarburi care se formează în
timpul ieșirii gazelor din interiorul scoarței. Analizele chimice ale apelor din noroiul vulcanilor de
la Berca arată că acestea provin din precipitații și nu din ape de zăcământ. Forma conurilor,
înaltimea și extinderea lor pe versanți depinde de vâscozitatea noroiului și de forma terenului.
Turiștii spun că perioada cea mai propice pentru a vizita Vulcanii Noroioși este primăvara
sau toamna, când nu este nici foarte frig, nici foarte cald, nici foarte mult praf. Există și câteva
reguli de comportament pentru turiști: nu au voie să atingă conurile și lava cu mâinile sau
picioarele, nu au voie în incinta rezervației cu animale de companie, nu au voie să fumeze sau să
consume alimente în timpul vizitei.

Bibliografie
1. http://www.itinerar.ro/Vulcanii/
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcanii_Noroio%C8%99i_de_la_P%C3%A2clele_Mic

90

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

TOATE FORMELE DE TURISM TRANSFORMATE ÎN TURISM VERDE

Autor: Popescu Paul, clasa a VII-a
Prof. coordonator: Popescu Monica
Liceul ”Matei Basarab”, Craiova

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizația
Mondială a Turismului ( O.M.T.) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc
în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru
(24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate
de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de
recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial.

În ultimele decenii au devenit populare noi forme de turism cunoscute , de asemenea,
sub numele de segmente de turism.

Turism de aventură - turismul în locuri greu accesibile sau
sporturi de aventură, cum ar fi alpinism şi turismul pietonal.

Agroturism - turism la ferme care sprijină agricultura
locală.

Turismul genealogic întreprins în scopul de a descoperi
strămoșii și a vizita locurile de origine și, uneori, a face cunoştinţă
cu rudele îndepărtate.

Turism pe canapea şi turismul virtual - lipsa de călătorie
ca atare, studierea lumii prin intermediul Internetului, cărţilor,
televiziunii, etc.

Turism audio include ghiduri audio și alte forme de turism de acest gen, cum ar fi excursii
audio prin muzee și ghiduri audio.

Turismul cărturar - încercările de a sprijini librăriile independente care se poziționează ca o
destinație turistică.

Turism cultural - vizitarea orașelor sau locurilor istorice interesante, cum ar fi Berlin,
Kathmandu, Lahore, Lima, Buenos Aires, Londra, Paris, New Delhi, Roma, Praga, Dubrovnik,
Beijing, Istanbul, Kyoto, Varșovia, precum și studierea patrimoniului lor cultural. Acest tip de
turism poate include, de asemenea, o varietate de evenimente culturale speciale, cum ar fi turismul
muzeelor, atunci când turiştii vizitează multe muzee.

Turism de operă - vizitarea spectacolelor de operă și a concertelor.
Eco-turism – turismul ecologic curat, care are un impact minim asupra mediului
înconjurător, cum ar fi safari din Kenya, jungla tropicală în Belize, turismul pietonal (Laponia) şi
vizitarea parcurilor naţionale.

91

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Turism educaţional – vizitarea instituţiilor pentru a obţine cunoştinţe după interese, cum ar
fi cursurile de gătit conduse de bucătarii celebri sau clase pentru lucru de mână.

Turism extrem - turismul asociat cu un risc mai mare.
Turismul jocurilor de noroc - vizitarea localurilor de jocuri de noroc în orașe cum ar fi

Atlantic City, Las Vegas, Palm Springs, Macau, Monte Carlo.
Turism botanic - vizitarea grădinilor botanice celebre din istorie, cum ar fi Versailles și Taj

Mahal.
Turism istoric - vizitarea orașelor istorice (Roma, Atena, Cracovia) sau oraşelor industriale

și atracțiilor lor: canalelor, stațiilor de cale ferată, locurilor de bătălii, etc.
Turism curativ – plecarea din oraşe pentru a scăpa de stres, a se relaxa la soare, etc. De

multe ori cu scopul vizitării băilor curative.
Hobby-turism - turismul individual sau de grup, pentru a întâlni oamenii cu interese
similare, în scopul de a simți ceva legat de hobby-

ul. Drept exemplu sunt excursiile botanice, radio-
comunicații simultane între amatori, croaziere cu
dansuri pe pieţe.

Turismul persoanelor cu handicap sau
invalizilor. În unele regiuni, el este uneori numit
"turism pentru toți".

Turism medical - pentru a obține servicii
care în țara de origine sunt ilegale - avortul,
eutanasia, pe care o oferă, de exemplu, apatrizilor
spitalul „Dignitas” din Elveția, sau pentru un
tratament mai modern care nu este disponibil în țara lor, sau când este necesar să staţi la un rând

mare pentru a primi serviciile medicale, sau pentru a utiliza serviciile gratuite sau ieftine oferite
de organizațiile medicale.

Turism pop-cultural - vizitarea locurilor prezente într-un film sau într-o carte.
Turism permanent – oamenii înstăriţi aflaţi într-un concediu permanent, unii dintre ei, în
legătură cu impozitele, pentru a nu fi cetățean al unei țări.
Turism religios sau de pelerinaj - pelerinajul la locurile vechi sfinte (Roma și Santiago de
Compostela pentru catolici, temple și mănăstiri din Nepal pentru hinduși și budiști, Muntele Athos
și bisericile pictate din nordul Moldovei pentru ortodocşi), locuri de cult, cum ar fi moscheile,

mormintele, etc.
Solo-turism – călătorii efectuate de unul

singur.
Turism sportiv – schi alpin, golf și diving sunt

cele mai populare mijloace de a petrece vacanţa. La
această categorie se referă, de asemenea, vacanţa
petrecută împreună cu echipa preferată de baseball şi
frecventarea zilnică a jocurilor cu participarea

acesteia.
Turism cosmic sau spaţial.
Vasilando (rătăcitor) - un om pentru care

procesul de călătorie este mult mai important decât
direcția de deplasare.

(C.R.E.S.C. TURISM = CONCEPT de RECONVERSIE ECO SOCIALĂ ȘI
CULTURALĂ A TURISMULUI ROMÂNESC)

92

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Totalitatea formelor particulare ale circulației turistice, a căror dezvoltare este în perfectă
armonie cu mediul natural și socio-cultural al zonei receptoare, adică ansamblul formelor de turism
ce sunt promovate în scopul îmbunătățirii impactului turismului din punct de vedere socio-cultural
și al mediului înconjurător (adaptare dupa Consiliul International pentru Inițiative Locale de

Mediu - ICLEI - 1994).
Conceptul turism verde satisface necesitatea societății de a călători, dezvoltarea și bunăstarea

socială urmând a fi limitate în concordanță cu capacitatea mediului de a absorbi efectele activității
turistice (adaptare dupa Raportul Brundtland - 1987, rezultat în urma lucrărilor Comisiei Mondiale
pentru Mediu și Dezvoltare a Națiunilor Unite creată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite din

1983).
Înseamnă rezultatul triplu al ansamblului indicatorilor de desfășurare ai organizării, în cei

trei "piloni independenți care se consolidează reciproc": dezvoltare economică, dezvoltare socială
și protecția mediului, (Documentul Final al Summit-ului Mondial din 2005) la care se adaugă a
patra axă de dezvoltare care este diversitatea culturală - UNESCO: "Diversitatea culturală este la
fel de necesară pentru regnul uman precum diversitatea biologică pentru organismele vii"; Se
transformă "într-una dintre rădăcinile dezvoltării înțeleasa nu numai în termeni de creștere
economică, ci și ca mijloc de atingere a unui echilibru mai satisfăcător din punct de vedere
intelectual, afectiv, moral și spiritual" - Declaratia Universala privind Diversitatea Culturala -

2001

TURISMUL VERDE ESTE O COMBINAȚIE DE NATURĂ (51%) ȘI CULTURĂ,
INCLUSIV SOCIAL ECONOMICĂ (49%).

În acest context, turismul social al zilelor noastre nu poate fi considerat exclusiv ca fiind
“…ansamblul raporturilor și fenomenelor rezultate din
participarea la turism a păturilor sociale cu venituri
modeste”, ci trebuie interpretat și analizat prin prisma
importantelor schimbări care au loc în societatea noastră,

schimbari pe care Biroul International al Turismului
Social le-a inserat în Carta de la Viena (1972) și mai
recent, în Declarația de la Montréal (1996).

Cu ocazia Congresului Mondial al BITS (a 40-a
aniversare a BITS) care a avut loc în Belgia în perioada
28-30 aprilie 2004, specialiștii au definit noul concept de
turism social ca fiind turismul dezvoltării, îmbinând
dezvoltarea turismului cu protecția mediului înconjurător și cu respectarea identității populației
locale, promovarea dezvoltării turismului fără degradarea resurselor turistice, precum și generarea
de beneficii economice, sociale și culturale pentru populația locală.

Turismul social se dovedește a fi un factor de putere economică capabil să-și demonstreze
acest rol în domeniul economiei sociale, atingând inclusiv laturile afective ale vieții.

Parte integrantă a economiei sociale, turismul social oferă din ce în ce mai mult o șansă
economică categoriilor de persoane defavorizate, inlusiv ca prestatori de servicii turistice, și nu
doar de beneficiari, acesta fiind elementul inovativ pe care îl aduce asociația noastră ecologistă și
verde. Angajații direcți în turismul social, așa cum îl concepe asociația noastră, sunt ei înșiși cazuri

sociale.
Prin proiectele de dezvoltare turistică socială verde se vor califica și perfecționa continuu

cei angajați direct în domeniul turismului social, se va încetățeni respectul față de mediu și față de
comunitățile locale.

93

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334
Turismul, atunci când se dezvoltă pe criterii de într-ajutorare, moral creștine și etice,
respectând mediul natural și comunitățile locale, constituie o speranță economică, socială și
culturală pentru regiunea în care se planifică dezvoltarea.
TURISM VERDE = DEZVOLTARE ECONOMICA NUMAI IN CONCORDANȚĂ
CU CAPACITATEA MEDIULUI DE A-I ABSORBI EFECTELE!
CONCEPTUL TURISM VERDE înseamnă
RECONVERSIA SOCIAL-ECONOMICĂ, CULTURALĂ
ȘI PRIORITAR DE MEDIU A TURISMULUI ROMÂNESC,
UNICA ȘANSĂ DE CREȘTERE DURABILĂ,
RESPONSABILĂ ȘI SUSTENABILĂ A ROMÂNIEI
EUROPENE ȘI GLOBALE.

Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Turism
2. http://www.turismverde.ro
3. https://ro.wikipedia.org/

94

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

DRAGOSTE ȘI RESPECT PENTRU NATURĂ

Autor: Ladani Alexandra
Prof. coordonator: Cioara Coralia
Șc. Gimnazială nr. 2 Tămașda, Bihor

Nu este greu de înțeles că natura înconjuratoare, lumea vie în special, are un rol decisiv
în viața omului. Chiar dacă în ultima vreme suntem asaltați de realizările spectaculoase ale
tehnicii, de dispozitive tot mai performante, de tehnologii care anunță o noua era în științele
medicale sau în comunicarea globală, natura înconjurătoare și vietățile ei rămân vitale în viața
noastră, tot așa cum erau și în urmă cu secole. Lumea vie, mediul înconjurator ne surprinde
continuu. Nu numai că ea ne asigură supraviețuirea prin roadele sale, prin animalele ei, prin
apa atat de necesară, aerul fără de care nu am putea trăi si multe alte bogații ale sale pe care ni
le oferă și care ne ușurează existența, ea ne bucură sufletele nouă la fel ca tuturor înaintașilor
noștri prin frumusețile și diversitatea ei. De aceea avem datoria de a o păstra și a o da moștenire
generațiilor viitoare așa cum și noi am moștenit-o de la strămoșii noștri. Oamenii de multe ori
nu sunt conștienți că prin acțiunile lor cum ar fi vanatul excesiv, defrișarea pădurilor,
exploatarea abuzivă a resurselor naturale distrug natura. Peste 19000 de specii de plante și 5000
de specii de animale de pe Glob sunt pe cale de dispariție și alte cateva mii de specii ajung pe
cale de dispariție în fiecare an.

O altă cauză care a dus la distrugerea habitatelor viețuitoarelor și la perturbarea vieții
multor specii este și turismul. Din dorința oamenilor de a fi mai aproape de miracolul naturii
aceștia au construit căi de acces moderne, cabane sau chiar stațiuni întregi în inima naturii
distrugandu-i astfel intimitatea și echilibrul atât de necesare menținerii ei în stare firească. Din
acest motiv a apărut noțiunea de “turism verde” care implică dezvoltarea unui turism care să
dea posibilitatea omului de a admira natura si frumusețile ei într-un mod cât mai prietenos cu
acestea. În acest sens, iubitorii de natură au înființat rezervațiile naturale. Un astfel de parc
natural se află și în județul nostru, în localitatea Cefa. Denumit și “Delta dintre Crișuri”, acesta
este o arie protejată de inters național ce se întinde pe teritoriile administrative ale comunelor
Cefa și Sanicolau Roman din județul Bihor. Denumirea provine de la faptul că în afară de
pelicani, tot ce viețuiește în Delta Dunării, există și în cadrul acestei arii protejate. Gama
floristică și faunistică este foarte variată. Găsim aici aproximativ 650 de specii de plante și 604
specii de animale. Dintre acestea putem aminti: starcul pitic, liliacul de iaz, broasca țestoasă de
baltă, pescărușul albastru, egrete, vidre de apă, rața roșie și plante: trifoiașul de baltă, pelinul,
pătlagina. Toate aceste minunății pot fi admirate din foișoare și observatoare special amenajate
pentru a nu le tulbura traiul, astfel protejandu-le dar si admirandu-le.

„Turismul verde” înseamna după părerea mea DRAGOSTE ȘI RESPECT PENTRU
NATURĂ care trebuie transmise din generație în generație împreună cu bogățiile și frumusețile
acesteia, căci numai așa Pămantul - căminul nostru va trăi veșnic în armonie cu omul.

95

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Bibliografie
1. http://provinciacrisana.blogratuit.ro
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Cefa
3. https://www.google.ro/search?q=parcul+natural+cefa+fotografii

96

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

ÎMPREUNĂ PENTRU O NATURĂ MAI CURATĂ

Autor: Lazar Codruța clasa a VII - a

Profesor coordonator: Chivu Laura Claudia
Școala Gimnazială Nr. 1 Cefa

Viața noastră depinde foarte mult de natură, de tot ceea ce ne înconjoară. Avem nevoie de o
natură cât mai curată, cât mai sănătoasă pentru oameni cât și pentru restul viețuitoarelor.

Omul este principalul vinovat de poluarea mediului și tot el suportă efectele negative asupra
sănătății sale, de la o simplă răceală până la boli care îl pot ucide. Oamenii încă nu sunt conștienți cât
de mult s-a distrus natura. Unele din efectele devastatoare nu pot fi observate în momentul poluării însă
în timp, consecințele majore vor afecta întreaga planetă. Deși o parte din poluarea mediului este
rezultatul unor fenomene naturale, cum ar fi erupțiile vulcanilor, cea mai mare parte este cauzată de
acțiunile oamenilor cum ar fi: tăierea pădurilor în exces, braconajul, aruncarea deșeurilor în locuri
neamenajate și multe altele care distrug natura.Dacă se continuă în ritmul acesta nu vor mai exista
păsări, animale, pești în Delta Dunării pentru că nu vor avea surse de hrană și o dată cu pierderea acestor
lucruri în scurt timp nici turismul nu va mai exista.

Toată lumea se miră că sunt atâtea inundații, alunecări de teren, secete și multe altele, dar nimeni
nu-și pune întrebarea DE CE SE ÎNTÂMPLĂ TOATE ACESTEA? sau DIN CAUZA CUI SE
ÎNTÂMPLĂ? Mulți spun că aceste fenomene se întâmplau și înainte. Așa este. Dar, deosebirea este că
procesele făcute de om pentru o viață mai bună duc la violența acestor fenomene.

Noi nu ne dăm seama cât de importantă este implicarea naturii în viața noastră. Ar trebui să ne
gândim mai mult la cum putem atenua efectele activității noastre asupra a ceea ce ne ține în viață.

De ce sa rămânem indiferenți? De ce să nu facem ceva pentru mediul în care trăim? Dacă fiecare
am avea o atitudine pozitivă față de natură, poate și prietenii noștri sau cei ce ne înconjoară vor lua
exemplul nostru, poate nu vor mai arde iarba pe câmp doar pentru că le place să vadă cum arde și nu
vor mai arunca gunoaiele la întâmplare, ci vor planta un pomișor și vor îndemna și pe ceilalți să
procedeze la fel.Ocrotirea planetei nu este în responsabilitatea unor specialiști, ci a tuturor oamenilor.
Ne dorim să respirăm aer curat, să bem apă curată, să mâncăm sănătos, dar noi practicăm agricultura
intensivă, modificăm genetic organismele, obligăm Pământul să ”fumeze” pasiv gazele emanate de
autovehicule.

Vreau ca natura să zâmbească! N-o mai faceți să plângă poluând-o! Omul trăiește datorită naturii,
dacă natura moare, în scurt timp va muri și omul.

Prin urmare trebuie să protejăm mediul în care trăim și să nu-l mai poluăm, deoarece poluarea
mediului duce la distrugerea sănătății noastre. Ne e nevoie să fim specialiști în ecologie pentru a educa,
pentru a autoeduca și pentru a ajuta oamenii să câștige cunoștințe, deprinderi și angajamentul de care
au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului pentru a-și asuma răspunderea în vederea
menținerii calității mediului.

Locuiesc într-o zonă mirifică. Localitatea Cefa este o renumită zonă piscicolă fiind cunoscută și
ca ”Delta dintre Crișuri”, iar Parcul Natural Cefa este al doilea de acest fel din județul Bihor, după
Parcul Național Apuseni. Este cel mai valoros complex de habitate din vestul țării. Zonele umede din
Parcul Natural Cefa, atât cele naturale (mlaștini, bălți) cât și cele secundare (heleștee, sistemul de
canalizare) oferă loc de cuibărire, hrănire și popas pentru cele mai multe păsări ocrotite din întreaga
regiune. La școala noastră există o tradiție în ceea ce privește preocuparea specială pentru ecologie,
elevilor le-a fost inoculat ”microbul” ecologiei convertindu-i spre lumea mirifică a naturii
binecuvântate, o asumare responsabilă de care toți suntem mândrii.

Pentru ca mlădițele să se formeze în direcția dorită, educația ecologică începe încă din
învățământul preșcolar, cu un opțional, iar ambientul creat oferă toate condițiile pentru implementarea
de noi proiecte ecologice.

97

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

Spunem de multe ori ”Minte sănătoasă în corp sănătos”, însă schimbările umane, tehnologice
cred că ne îndeamnă mai degrabă să spunem ”OM SĂNĂTOS ÎN MEDIU SĂNĂTOS” !

Bibliografie
1. www.ecomagazin.ro
2. Biologie – manual pentru clasa a VIII –a , autori Violeta Copil, Ionel Dărăbăneanu, Dumitru

Copilu, Editura ALL

98

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ, anul I, nr. 1
Proiect regional ”IA ATITUDINE” CAERI nr. 26404/16.02.2017, Domeniul
Știiințific, pag. 62, nr. 1334

REZERVAȚIA NATURALĂ “TURBĂRIA LĂPTICI”

Autor: Olteanu Oana Ștefania, clasa a X-a E
Prof. coordonator: Duroi Alice Isabela
Liceul Tehnologic ”Constantin Brâncoveanu” Târgoviște, județ Dâmbovița

1. ARGUMENTUL
Turbăria Lăptici este una dintre cele mai frumoase și interesante rezervaţii naturale din
Munţii Bucegi și prezintă un deosebit interes științific dar și turistic. Aceasta este o rezervație
naturală de tip botanic și cuprinde o mlaştină oligotrofă care adăposteşte elemente floristice
rare specifice turbăriilor.
Astfel, consider că este foarte importantă o reinventariere a speciilor vegetale și animale
din această rezervație, dar și o mai mare popularizare a acestei zone ca obiectiv turistic major
pentru județul Dâmbovița.
2. SCOPUL
Scopul acestei lucrări este identificarea componenței speciilor vegetale și animale din
Turbăria Lăptici dar și popularizarea acestei zone ca obiectiv turistic major, pentru județul
Dâmbovița.
3. PREZENTARE GENERALĂ
Rezervaţia naturală botanică Turbăria Lăptici, este situată în nordul județului Dâmbovița,
în cadrul Parcului Național Bucegi, în zona administrativă a comunei Moroeni și reprezintă o
arie protejată de interes național;
Aceasta fost declarată rezervaţie naturală încă din 1969 (de către Academia R.P.R.),
fiindu-i reconfirmat acest statut prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea planului
de amenajare a teritoriului naţional (secţiunea a III a – zone protejate), publicată în Monitorul
Oficial al României, nr. 152 din 12 aprilie 2000.
Aceasta are o suprafața de 14,90 ha și este situată la o altitudine de 1470 m, la poalele
muntelui Lăptici. Această rezervație este o rezervație naturală de tip botanic și adăposteşte
elemente floristice rare specifice turbăriilor.
4. ASPECTE GEOLOGICE / GEOMORFOLOGICE
Stratul de turbă, cu o grosime de 1 m, este așezat pe gresii micacee. Acesta este străbatut
de numeroase firișoare de apă. Un alt aspect este caracterul general umed, solurile sunt în
special acide iar temperaturile sunt relativ scăzute. Turba oligotrofă reprezintă soluri
imperfecte, lipsite de humus și de materie minerală. Materia organică este foarte săracă în
elemente minerale și are o aciditate ridicată. Este alcătuită din resturi de plante acidofile,
predominant mușchi din genul Sphagnum, slab transformate prin procedee de humificare, cu
exces permanent de apă stagnantă de origine meteoric și freatică.
5. ASPECTE HIDROLOGICE
Rezervatia naturala Turbăria Lăptici, tipic oligotrofă, se află pe malul stâng al pârâului
Scândurarilor.
Apele curgatoare din amonte de rezervație, o străbat divizându-se în firișoare mici, apoi se
colectează în văi mai adânci, cele mai multe vărsându-se în râul Ialomița. Apa mlaștinei
oligotrofe, de culoare ușor gălbuie are un pH cuprins între 4,5 – 5,5.

6. ASPECTE CLIMATOLOGICE
Temperatura medie anuală este de 3oC, precipitațiile medii anuale de aproximativ 1100
mm, direcția predominantă a vânturilor este sud - vest, nord - vest, vest, iar viteza medie anuală
a vânturilor este de 8-10 m/s.

99